PSALMUL TRISTEȚII

Tare sunt singur, Doamne,

Sunt tare trist, și mult mă doare,
Sunt obost, și nu mi-e deloc bine,
Nu am prezis nimic, Tu știi mai bine,

Sufletul meu, e asemenea unui copac,

Dezvelit și bolnav, fară frunze și roade,
Pierdut în iluzii, și-n dorințe amare,
Pierdut intr-un zbor trecător, și-acum zac,

Sunt vasul Tău de lut, pe care, l-ai umplut,

Mi-ai dăruit tot ce-ai avut, chiar și mai mult,
Acum sunt gol, și aș dori să zbor,
Sincer, chiar îmi doresc să mor,
Poate îmi faci și mie, un loc mai bun,
sărmanului meu lut.

Sunt robul Tău pripeag, care n-am ascultat, Ce-am risipit tot ce mi-ai dăruit, mai drag,
Sunt fiul Tău, poate Te-am supărat,
De multe ori, poate Te-am înșelat,

Nu Te mânia pe mine, Doamne,

Pentru cărările pe care le-am urmat,
Pentru serile în care, eu n-am privegheat,
Știu acum, cu Tine, mi-ar fi fost atât de bine.