Redactori :

I rina Ach i m , Sori n Teodorescu , Daniel Focşa

Tehnoredactare computerizată :
Corina Roncea , Gabriela Tache

Coperta :
Walter Riess

And re Chouraqui
L' ETAT D' I SRAEL
© Presses Universitaires de France, 1 955
1 1 e ed ition corrigee: 1 998, jui llet

Toate d reptu rile asupra acestei versiuni

Tn limba română sunt rezervate Editu rii COR I NT

ISBN : 973-653- 1 53-8

Format: 16/54x84. Coli tipo: 8 , 5

Tiparul executat la:

S . C. Universul S .A.
 ANDRE CHOURAQUI

STATUL ISRAEL
Traducere: Gheorghe Ţiţeica
Pr.efaţă şi note: Hary Kuller

./
CoRINT
 De acelaşi autor:

La condition juridique de /'Israelite marocain, preface de Rene

Cassin , Paris, 1950.
Theodore Herzl, inventeur de I'Etat d'lsrael, Le Seu i l , 1960;
Robert Laffont, 1991.
L 'AIIiance israelite universe/le et la Renaissance juive contem­
poraine, 1860-1960, P U F, 1965.
Les Juifs, d ialoque avec la ca rdinal Dan ielou, Beauchesne,
1966.
Lettre a un ami arabe, Prix Sevigne, s• ed . , Mame, 1969; reed.
J.-CI. Lattes, 1994.
Lettre a un ami chretien, Fayard , 1971.
Vivre pour Jerusalem, Desclee de Brouwer, 1973.
Ce que je crois, Grasset, 1979, 1985.
Retour aux racines, entretiens avec Jacques Deschanel, Le
Centurion , 1981.
Histoire du judai"sme, P U F, "Que sais-je?", 11e ed., 1998.
La pensee juive, P U F, "Que sais-je?" , 7e ed . , 1997.
Historie des Juifs en Afrique du Nord, Hachette , 1985, 1987.
La vie quotidienne des hommes de la Bible, Se ed . , Hachette ,
1986.
Jesus et Paul, fils d'lsrael, Ed itions d u Moul i n (Su isse), 1988.
L'amour fort comme la mort, Robert Laffont, 1990.
La reconnaissance: le Saint-Siege, les Juifs et Israel, Robert
Laffont, 1992.
Moise, Ed itions du Rocher, 1995, Prix Mediterranee.
Jerusalem revisitee, Ed itions du Rocher, 1995.
Jerusalem, viile sanctuaire, Editions d u Rocher, 1996, Prix
Renaudot Essai , 1997.
L 'amour fort comme la mort, Le Rocher, 1998.
Ton Etoile et ta Croix, Le Rocher, 1998.
 PREFAŢĂ

I nteresul cititorul u i român - mai ales al celor din rândul

tineretu lui - pentru evrei şi Statu l Israel a sporit conside­
rabil in ultimul deceniu datorită relativei "tăceri" asupra su­
biectu l u i in decen iile anterioare, persistenţei haloului unor
aprehensiuni in m aterie şi existentei u nei cu riozităţi , şi
fascinaţii chiar, pentru u n popor şi o ţară plasate , u n eori ,
d e mental u l colectiv, l a intretăierea d i ntre m it ş i real itate.
Deşi in ultima vreme a u apărut numeroase lucrări (tra­
duceri sau/şi orig inale) despre istoria evreilor (inclusiv a
celor din Româ nia) , despre "aventura" lor existenţia l ă şi
intelectuală pe parcursul câtorva milenii (de la statu l lor
antic la cel actual, de la Biblia străveche până la iudais m u l
contemporan), l ucrarea Statul Israel de Andre Chouraqui
reprezintă o sinteză pe cât de com pactă , pe atât de
ed ificatoare.
Este u n merit deosebit al Editurii Corint de a oferi citi­
toru l u i nostru trad ucerea acestei cărţi care cuprinde
deopotrivă o istorie, o arheologie, o sociologie şi o israelo­
logie comprimate, dar avizate in cel mai inalt g rad .
I nformaţiile şi datele oferite sunt d use aproape până "la zi"
( 1 998) , iar viziunea asupra vi itorului Statu l u i Israel şi al
evrei mii, in general, aruncă lumini până departe in ti m p.
România a întreţinut şi întreţine relaţii amiabile cu
Statu l Israel , întărite prin crescânde schimburi comerciale,
turism, proiecte econom ice comune etc. În Israel se află
astăzi la m u ncă , pentru intervale mai lungi sau mai scu rte,
câteva zeci de mii de români. În populaţia acestei ţări sunt
cu pri nşi circa 400 000 de evrei originari din România, care
au emigrat acolo in ultima j u mătate de veac şi au devenit
israelieni .

5
 l ată deci u n pri m set de rati uni pentru care o l ucrare
despre Statul Israel poate desch ide apetitul de cunoaştere
al cititoru lui român. Se dovedesc de pri m interes mai cu
sea mă câteva aspecte: problematica sa economică (dina­
mica alertă a P I B-u lui; absorbţia forţei de muncă şi a imen­
sului val de emigranţi ; teh nolog ia agricolă şi formele origi­
nale de organizare a m u ncii pământului şi ale organizării
ru rale - kibuturile, satele cooperatiste etc . ; democratia
politică şi socială; invăţământul, ştii nţa şi cultura etc.),
apoi, o problematică demog rafică şi geopol itică cu trăsă­
tu ri d istincte .
Înfi inţarea acestui stat a c u m o j u mătate de veac,
răsti m p in care a obţinut mari realizări , infru ntând imense
d ificu ltăţi , reprezi ntă o experienţă u nică in istoria contem­
porană, cân d , pe baza hotă rârii majorităţi i nati u n ilor
reun ite la ON U , a fost refăcută legătu ra d intre u n popor
lipsit aproape două milenii de teritori u l său ancestral şi un
"pământ" devenit arid şi văduvit de acest popor.
Sacralitatea acestu i pământ este conferită de faptu l că
aici s-au zămislit trei rel igii fu ndamenta le - mozaică ,
creştină şi musu l mană . De u nde năzu inţa credtncioşilor
respectivi de a vizita aceste locu ri sau măcar de a citi
despre arheolog ia lor sacră , despre fizionomia poporului
care a zămislit Cartea Ctlrfilor (Biblia) revelatoare a
Dumnezeului unic şi despre legătu ra actuală d i ntre "Ţara
Sfântă" şi Cartea Sfântă .
I nteresul pentru religia evreilor şi valorile ei - preluate
şi amplificate de creştinism - este reinnoit in zilele noastre,
când coborârea spre izvoare şi rădăcini primare devine o
adevărată pasiune. De unde şi propensi u nea actuală spre
o bibliografie tot mai bogată , pe care autorul cărţii de fată
o oferă cu generozitate.

6
 Devenirea intelectuală a evreilor are , desigur, d rept
punct orig inar cred inta patriarh u l u i Abraham , a m pl ificată
de Cartea ( Tora) revelată lui Moise.
Israelul a devenit o nati une în momentu l cuceririi de
către loşua a Ţării Prom ise. Dar n ici iudaism u l şi nici doru l
de Ţară n u au pierit o dată cu d istrugerea defi n itivă a
l udeei de către romani (70 d . H r. ) şi cu prigoana îndelun­
gată împotriva mozaism ului şi a evreilor, în d iaspora .
Dimpotrivă , doru l d e Sion a persistat tim p de milenii,
devenind în secolul al XX-lea o amplă mişcare politică
(sionismul), care a condus spre renaşterea Statu l u i Israel ,
iar mozaismul a cunoscut nenumărate dezvoltări u lte­
rioare - îng lobând şi cu ltu ra israeliană de azi .
Succi nta lucrare a lui Andre Chouraqui îl conduce pe
cititor pe calea cea mai apropiată şi mai lesnicioasă pen­
tru a intelege o ata re devenire care, pentru a fi u rmă rită,
necesită , de altfel, parcurgerea unor întreg i biblioteci .
Statu l Israel este, astăzi , u n capăt şi un început de d ru m . El
este solutia majoră la milenara problemfJ evreiascfJ (acu­
tizată la maxim u m prin Holocaust) , dar şi întrebarea ca rdi­
nală pe care o ridică în legătură cu confl ictul araba-evreu,
aflat la baza celor cinci războaie pu rtate: de independentă ,
Campania d i n Sinai ( 1 956) , Războiul de Şase Zile ( 1 967) ,
Război u l de lom Kipur ( 1 973) , Războiul din Liban ( 1 982),
la care s-ar mai putea adăuga şi acea g herilă bizară,
l ntifada (Războiul pietrelor, început în 1 987 . . . şi încă în
curs de desfăşurare).
Conflictu l araba-israelian constitu ie obiectu l a nenu­
mărate scrieri , iar m ass-media îi consacră zilnic spatii largi
în buletinele de ştiri , înscriindu-1 printre evenimentele de
interes mondial. Cu rmarea acestu i conflict atârn ă , însă , de
interese cu m u lt dincolo de cele ale palestinienilor şi de

7
cele ale israelienilor. î ncetarea confl ictelor în zona Orien­
tu lui Apropiat, în i poteza unei cooperări constructive, ar
putea constitu i u n factor de stabil itate mondială, contribuind
şi la o înflorire economică şi culturală a întreg ii reg i u n i .
Autoru l lucră ri i Statul Israel, în consens, parcă , cu a l t vi­
zionar evreu - Th . Herzl , care, acu m u n secol , redactase
l ucrarea Statul Evreu, deven ită cartea de căpătâi a sionis­
mului mond ial -, form ulează chiar o posibilă cooperare în
cadru l u nei confederaţii israeliano-palesti niano-iordaniene
ca pri m pas pentru o U n i u ne med iteraneană asociată eco­
nomic cu Europa sau chiar incl usă în Uniu nea E u ropeană.
l ată , astfel, schiţate perspectivele u n u i Orient şi mai
Apropiat de Europa , deci şi de o Românie pătru nsă de un
integ raţionism european similar.
Î nai nte vreme, românii, pentru a cunoaşte Ierusalimul şi
celela lte locuri sfinte, făcea u hagialâc. În prealabil, se docu­
mentau serios asu pra arheolog iei sacre din Ţara Sfântă .
Î n a n u l 2000 , al J u bileului creştin , mii de tu rişti din
România au vizitat Israelul, călăuziţi de ghizi specializaţi
sau folosind fel de fel de prospecte .
Cartea Statul Israel reprezintă însă o sinteză temeinică,
deşi succi ntă , asupra Israelului ca fenomen social global .
N u ne rămâne decât să fel icităm Editura Corint pentru
iniţiativa traducerii şi pu blicării ei în limba română, iar citi­
torului să-i dorim răgazul necesar u nei lectu ri atente şi lip­
site de aprehensiuni.

Hary Kuller,
membru in Comitetul de redactie al
"Buletinului Centrului Muzeului şi Arhivei Istorice
a Evreilor din România"

Bucureşti , februarie 200 1

 Introducere

AŞEZAREA GEOGRAFICĂ A ISRAELULUI

Un loc de răscruce tn Asia. Israel u l este situat la mar­

g inea occidentală a Asiei M ici , pe fâşia de nord-vest a
Pen insu lei Ara bice. Încă de la crearea sa , Israelul a fost
sing u ra ţară fără g ra n iţe naţionale defi n ite. Frontierele
prevă:z;ute de recomandările O N U , din 29 noiem brie 1 947,
nu a u fost niciodată trasate pe teren . Statu l evreu sub­
zistă de mai bine d e 40 de ani in i nterioru l u nei linii de in­
cetare a focu l u i , ridicată la ran g u l de frontieră de acor­
d u rile de a rmistiţi u din 1 949, sem nate cu statele arabe
vecine: statu l avea atunci o su prafaţă de 20 700 km2 şi se
inti ndea de l a nord la sud pe o lungime de 4 1 6 km ;
lăţimea sa, de la est la vest, varia de la 1 1 2 km , in partea
de sud, pâ nă la 1 0 , 5 km , in zona câ mpiei l iterale d i n cen­
tru . De la aplicarea Tratatu l u i de pace cu Eg i ptu l , in aprilie
1 982 , frontiera meridională se inti nde, in linie d reaptă , de
la Mediterana la Golful Ei lat. La est, depresiunea Iordanu l u i ,
contin uată la sud u l Mări i Moarte d e depresiunea Araba,
separă Israel u l d e lordania. La vest d e Iordan , l udeea şi
Samaria sunt teritorii ad m i nistrate de Israel , începând cu
1 967. Spre nord-est, platoul Golan mărgineşte Siria; in
sfâ rşit, la nord se află Liban ul care a sem nat, in mai 1 983,
sub garanţia Statelor U n ite, acord u ri care a u pus ca păt
stării de beligeranţă cu I srael u l . Politica israeliană ti nde
să menţină actuala situaţie de fapt până la incheierea
tratatelor de pace cu lordania (deja incheiat) şi cu S i ria,
tratate ce ar u rma să dea ţă ri i "frontiere sig u re" şi gara nţii
apărate pri n d reptu l internaţiona l , sub rezerva unei j uste
sol uţionări a d ramaticei probleme pal esti niene.

9
 I m pla ntat în pli n centru l l u m i i musulmane, în veci­
natatea enclavei creştine din Liban , Israel u l se situeaza
pe malul oriental al Med iteranei , la ingemanarea E u ropei,
Asiei şi Africi i . Aceasta aşezare geog rafică u nica se a rmo­
nizează cu actuala situatie demografica a tari i şi cu rolul
excepţional pe care ea 1-a jucat în istoria spirituală şi în
gând irea omeniri i .

.Ţara Stanta•. Tn Israel s e pot d isti nge trei u n itati

geog rafi ce precis delim itate: câm pia maritimă bog.ata ce
se prelungeşte spre sud cu deşertu l Neghev, colinele cen­
trale (altitudine maximă: Djebel Djermak, lânga Safed ,
1 205 m ) şi depresiu nea Iordanului şi a Arabei , cea mai
adânca d in l u me, situ ata la 392 m sub n ivel u l mări i . Este
dificil de sepa rat geog rafia Ţări i Sfi nte de istoria sa : fiecare
reg i u n e , fiecare peisaj evoca un emotionant trecut bibl ic,
viu în memoria tutu ror; u n întreg manual de geografie
poate fi alcatu it pe baza extraselor d i n Biblie; toate
colturile ţări i ar fi prezente: iata câmpia de coastă , locu ita
cândva de filisteni, M u ntii Carmel i l u strati de profetu l Elia,
cei ai l udeei unde s-a razboit Samson şi u nde David 1-a
înfru ntat pe Goliat; iata d ru m u rile ce i-au pu rtat pe Amos,
Osea , Isaia , Ieremia şi iata valea profetiilor lui Ezechiel.
Deşertul sudic, unde a u trait patriarhii - ca le de tr-ecere
între Africa şi Asia -, era asemenea u n u i ca min spiritual
unde profeţi , prezicatori , oameni ai Dom n u l u i veneau să
se retraga. Acolo s-au pu rtat u ltimele lupte care a u pus
capăt existentei nationale a Israelului în primul secol al
erei creştine şi acolo s-au perpetuat, pâna în zilele
noastre, mod estele vestig i i ale mod u l u i d e viata al
evreilor d i n Ţara Sfântă .
lată , d e asemenea , Galileea , u nde au trăit atâţia m is­
tici evrei, u nde a pred icat I isus; iată Iordanul şi lacul
Ti beriada în fo rma d e l i ră şi, mai la sud , neagra Mare

10
Moartă . Fiecare piatră vi brează , pa rcă , d e u n trecut
devenit patrimoniu com u n al întreg i i uman ităţi . Tn centru l
ţă ri i , capitala, Ierusalim, de necucerit datorită lanţu l u i
m u ntos care o înconjoară , este înălţimea spre care con­
verg d ru m u rile d in nord , din sud, d i n est şi din vest. Una
d i ntre cele mai vechi ca pitale ale l u m i i , aleasă d e David
către a n u l 1 000 î. H r. , rezumă pri n splendoarea pozitiei şi
a strălucirii sale toată istoria ţă ri i ; acolo s-a u hotă rât d es­
ti nele spi rituale ale l u m i i ; pentru evrei el este O raşu l Sfânt
al lui David şi Solomon ; pentru creştin i este locul Patim ilor
lui I isus şi al naşterii Bisericii ; pentru musulmani este u lti­
ma Quibla spre ca re, la sfârşitu l vremurilor, se vor în­
toarce privirile cred incioşilor; pentru toti este locul sacri­
fi ciu l u i lui Abraha m , sanctuaru l spera ntei oameni lor.

Clima. Spaţiu de convergenţă a continentelor şi a spiri­

tualităti lor, tara prezintă o extraordinară varietate de pei­
saje şi de climate. Ne găsi m între 30° şi 33° 30' latitud ine
nordică , în zona subtropicalfl. Acest element natu ra l este
însă com pensat de înfru nta rea continuă dintre vâ ntu ri le
Mediteranei şi cele ale deşertu l u i , pe m u nţi i , pe câm p iile
şi în depresiunile ţării. Aşa se explică tem peraturi l e m edii
care su nt d u lci (20°C pe coastă , între 1 6° şi 1 8°C la alti­
tud ine) de-a l u ng u l celor două a noti m pu ri , cel uscat şi cel
ploios. Ele îm part anul printr-o abia percepti bilă tranzitie
în perioada Paştilor. Anoti m pu l ploios se situează între
octombrie şi mai; adeseori , ploaia se lasă , mult timp, aş­
teptată : atu nci când vine, se năpusteşte, u neori , cu fu rie
devastatoare. Rata precipitaţi ilor şi n u mărul de zile
ploioase (6 1 O mm ş i 65 zile la Haifa , 420 m m şi 40 zile la
Askelo n , ceea ce depăşeşte d u b l u l valori lor în registrate la
Sodoma) scad de la nord la sud , mergând de la proxi m i­
tatea ză pezi lor Hermon ului la ariditatea sahariană a
Neghevulu i .

11
 Fauna şi flora. Cea mai originală caracteristică a ţării
este aceea de a prezenta , din toate p u nctele de ved ere,
va rietatea u n u i întreg g lob în cuprinsul unei provinci i .
T ntre M ed iterana ş i deşertul arab ic, între Asia Mică ş i
Africa , vom găsi, favorizate de varietatea ti p u ri lor de relief
şi a tem peratu ri lor, o floră şi o faună extraord i na r de bo­
gate, în general, de tip mediteranean şi su btropical, dar de­
şertice în sud şi în j u ru l Mări i Moarte. Stejaru l cu fru nze
căzătoare, alătu ri de platan şi de oţetar; cătin a , alătu ri de
speci i l e ţepoase şi de sa l câ m . Portoca l u l , migdal u l ,
măslin u l , viţa de v i e ş i sicomori i , g râul ş i sorg u l cresc în
p reaj m a p a l m i eri l o r, c u rm a l i l o r, b a n a n i e ri l or sau a
fructelor tropicale (mango, avocado . . . ) .

M ajoritatea speci i lor de animale ale ţă ri i este de tip

paleoarcti c; în sud se întâl nesc speci i etiopiene şi ind iene,
precu m şi u nele ca re s u nt specifice doar acestu i areal .
Mam iferele săl batice pop ulau cândva d i n abu ndenţă
aceste locuri: l u p u l , leopard u l , râs u l , u rs u l şi leul au d ispă­
rut; m istreţu l , şaca l u l , porcul spi nos, a ntilopele, gazelele
şi m uflo ni i , bivo l u l negru refugiat în văile m lăşti noase,
că milele şi mai m u lte varietăţi de m u ride, menţionate în
Biblie, su pravieţu iesc încă în faţa înverşunării vâ nători lor.
Pe măsură ce pătrundem în interioru l ţări i , regăsim o
mare va rietate de păsă ri : potârnichi şi prepel iţe, tu rtu rele,
berze, ci ocârl i i , cintezoi şi corb i . . . , speci ile tropicale i nter­
ferează în preajma apelor cu pescăruşii verzi , cu lişiţele,
cu bâtlanii , cu pelica n i i ; putem întâlni multe varietăţi de
vu ltu ri , de găi, de şoi m i , de bufniţe. Fauna moluştelor este,
în mare parte, mediteraneană ; i nsectele, de la flutu ri la
muşte, de la scarabei şi scorpioni la lăcuste şi la albine,
precum şi reptilele populeaza regi unea în sute de varietăţi .

12
 Ţara şi stăpAnitorii săi. Eret lsraef1, cu cerit de evrei de
la cana neen i , s-a îm părţit d u pă do mnia l u i Solomon în
două regate: I srael, în partea de nord , şi l u d eea , în pa rtea
de sud , de la acesta d i n u rmă provenind n u mele generic
de iudei dat locu itori lor. Distrugerea cel u i d i ntâ i Tem p l u a
fost u rmată de exilul babilonian (586) . T n perioada Maca­
beilor, denumirea de ludeea s-a exti ns asu pra întreg i i ţări.
Romanii, d u pă ce au izbutit în a n u l 135 d . H r. să zd ro­
bească Israel u l la capătu l a o sută de a n i de războa ie,
pentru a-1 face uitat, au botezat ţara cu n u mele fi listen i lor
- Palesti na 2 .
Tncepând cu persecuţi ile d i n secolul a l IV-lea îm potriva
creşti n ilor, în condiţiile în ca re evreii şi samariten ii fu se­
seră izgoniţi aproape în întreg i m e , ru i n a a cu p rins întrea­
ga reg iune. B izanti nii au fost învi nşi de ara b i , în 638, în
lu pta de la Ya rm uk. Ţa ra , i nvadată de a rabi şi de cu ltu ra
islamică , decăzută şi sără cită , s-a aflat, între 640 şi 1 1 00 ,
sub dominaţia cal ifatului cu capitala l a M ecca , m u tată , în
vremea d i nastiei Omayyazi lor, la Da masc şi a Abbasizi lor,
la Bagd ad .
Tn 1 099, cru ciaţii cond uşi de Godefroy de Bouillon au
fondat Reg atu l latin al Ierusal i m u l u i , care s-a p ră buşit, în
1 1 87, în faţa a rmatelor l u i Salad i n . Al doilea regat lati n d i n
Ţara Sfâ ntă ( 1 1 9 1 -1 247) a avut o existenţă ch iar mai
scu rtă decât cel d intâi . Până în 1 26 0 , ta ra a fost stăpân ită
de mamelucii dependenti de S u lta natu l de Egipt. Decăde­
rea acestora a creat prem isele cuceri ri i otomane d i n 1 5 1 7
şi a unei dominaţii tu rceşti care s-a încheiat abia în 1 9 1 7 .

1 Tn ebraică , in original. Litera l , "Pământul lui Israel". Ca realitate

geografică se referă la tinutul Canaa n .
2 Termenul "Palestina" este pomenit pentru prima dată i n lumea
greco-romană de către Herodot, in secolul al V-lea i. H r. ( N .a . )

13
 Comu nităti le religioase evreieşti au fi intat fără întreru­
pere în Israel. T n seco l u l al XV-lea , acestora l i s-a alătu rat
un prim va l de imigranti veniti d i n Spania.
Tim p de aproape 20 de veacu ri , romanii, bizanti n i i , ara­
bii, cruciati i , eg ipten ii şi tu rcii au lăsat Ţara Sfântă să ago­
n izeze. Când evreii au reven it aici , începând cu sfâ rşitul
secolu l u i al X IX-lea , "pămâ ntu l unde curgea laptele şi
mierea" nu mai era , în cea mai mare parte a sa , decât u n
deşert presă rat c u mlaşti n i .

Poporul biblic. Din pu nct de vedere istoric, situatia

poporu l u i evreu este u n ică : el îşi are originea, conform
Bibliei, în ziua în ca re Abraham a părăsit Caldeea pentru
a lua d ru m u l Ţări i Sfi nte , acum aproape patru m i i de a n i .
Asemenea pământu l u i de başti nă , popu latia era asiatică ;
cu ltu ra ebraică , marcată d e putern ica personalitate a lui
Moise , avea să d efi nească strania şi paradoxala sa istorie.
I s rael u l a devenit o naţi une în momentu l cuceri rii de
către loşua a Ţă rii Prom ise (către anul 1 1 80 î. H r. ) . Stabi­
lit în Ţara Sfântă , poporu l evreu avea să dea naştere, în
decursu l a mai bine de 1 3 secole, u nei cu ltu ri propri i , iz­
vorâte d i n cea mai profundă intelepciune a Orientu l u i .
Revelatia l u i Moise a fost sufl u l v i u care i-a ani mat pe
Judecători , pe Reg i , pe Profeti şi pe preoti şi a creat o vi­
ziu ne a lumii a bsolut originală, înmănu ncheată în cărţile
Bibliei ebraice. Chiar şi destinul acesteia a fost exceptio­
nal. Biblia, născută în Orient, avea să cucerească Occi­
dentul p ri n intermed i u l creştinism u l u i , deti nând privi legiul
unic de a se adresa peste secole întreg ii uman ităti .
Termenul de "evreu" evocă ideea de plecare, de m igra­
tie. Tntre cei doi pol i , al contem plării şi al acţi unii , con­
ducâ nd u-1 pe om din tenebrele conşti inţei subiective la
l ucid itatea l u m i n i i divine, acti u nea lui D u mnezeu este

14
interpretată de I srael ca o perm a nentă p u nere în m işcare
a rea l u l u i . D i ntr-un cuvâ nt, D u m n ezeu l evreilor a creat un
întreg u nivers, d i ntr-un cuvânt el i-a smuls pe Abraham din
idolatria ca ldeană, d intr-un cuvâ nt el a eliberat poporu l l u i
Israel d i n robia egi ptea nă. B i blia este relata rea u n e i per­
manente autodepăşiri a posi bil ităţilor umane, d e la neant
la fi i nţă , d e la i njustitie la d reptatea i u b itoare, de la u ră la
milă , de la mu ltitudine la u n i citate . Pentru pri m a dată i sto­
ria un iversală este concepută ca un confl ict între om şi
natu ra pe care el trebu i e să o domine, spre g loria stă­
pâniri i , atât în cer cât şi pe pământ, a D u m n ezeu l u i lui
Abraham.
Po poru l Legă mântu l u i trebuia să devi nă instru mentu l
Legămâ ntu l u i popoarelor. Evreii aveau să fie, astfel , păr­
taşi la istoria u niversu l u i ; ei era u , încă de la origine, pri­
zon ieri ai d ramei izbăvi ri i . La I erusali m , în centru l ţări i , se
ridica Tem p l u l Dom n u l u i . Aici era locul unde oamen ii ve­
neau să ia parte la misterele sacrifi ci u l u i ritu a l . Sacrificiul
era actul relig ios ca re perm itea pogorârea l u m i n i i d ivine şi
prezenta ei în lu mea profană. El permitea cred i n ciosu l u i
să-şi ispăşească păcatele şi s ă s e pu rifice, s ă se mântu ie
şi să se îm părtăşească ; el făcea posi bilă d ă i n u i rea legă­
mântu l u i între D u m nezeu şi Israel . Tem p l u l era centrul
activ al vietii spirituale şi nationale a Israel u l u i , motoru l
rea l ce d i n a m iza lău ntric neamul evreiesc.

Poporul exilat. Zdrobirea nea m u l u i d e către rom a n i a

fost, poate, mai puţin d u r resi mtită de evrei decât d is­
trugerea Tem p l u l u i , în anul 70 , în tim p u l domn iei îm păra­
tu l u i Titu s. Poporu l, lipsit de propri u l sanctua r, avea să
fie deposedat, deopotrivă , de teritoriu şi de preze nta
Dum nezeu lui său . I m peri u l roman părea victo rios : în rea l i­
tate , rezistenta evrei lor îi p refigura sfâ rşitu l , şi expansi u n ea

15
 creşti nă avea să-I convertească în întreg ime la cred i nta
D u m nezeu l u i l u i Abra h a m , al l u i I saac şi a l l u i I acob . Tn
acest fel , Occidentul s-a clăd it pe bazele Bibliei ebra ice.
Tn seco l u l al VI I -lea, o altă religie izvorâtă d i n Biblie, isla­
m u l , s-a răspândit pe o înti ndere vastă a Orientu l u i şi a
Africi i , u nde şi astăzi continuă să convertească suflete.
Lipsit d e tara sa, Israel a plecat să ceară adăpost la
u m b ra popoarelor care tocm ai adoptaseră că rţile l u i
sfi nte 3 . Unitatea poporu l u i său fi ind spulberată , Tora , re­
velaţia moza ică, a ţinut loc de patrie şi de tem p l u în toată
perioada exi l u l u i . Pretutindeni poporu l evreu a avut parte
de aceeaşi pri m i re. în statele creşti ne el a fost acuzat d e
deicid şi supus răbufn i ri lor co nsta nte ale u nei b rutale
osti lităţi . Structura teocratică a creştinătăţi i medievale 1-a
excl us d i n orice viaţă socială şi pol itică . El a trăit, astfel ,
îng răd it în g hetouri , supus b u n u l u i plac al pri nci pilor şi
violenţelor m u lţi m i i .
T n l u mea islam u l u i , n u exista u ra ca re, î n E u ropa , era
întreţin ută de acuzaţia de deicid; ea era însă în locuită de
u n dispret constant şi tăcut; d eşi şi aici erau înghesu iţi în
cartiere rezervate lor, evreii aveau cel puţin d reptu l la
existenţă şi la propri etate; în rest, ei erau cu totu l excl uşi
din viata cetăţi i la marg i nea că reia îşi d u ceau traiul , în
aştepta rea eliberă rii prom ise de Cărţi le care nu m i nt.
I storia poporu l u i exilat se constitu ie într-o l u ngă su ită
de m asacre, de expu lzări , de abuzuri ; I srael a fost ţap u l
ispăşitor găsit de toate popoarele pentru a servi d rept vic­
ti mă ori de câte ori o criză , o epidem ie, o foamete , o cru­
ciadă sa u u n război întă râta u mu ltimile; contra acestor
violente, sing u ru l recu rs, singura armă a l u i Israel a fost

3 Biblia ebraică (Tanah) cuprinde trei părţi: Tora-Pentateuhul- cele

cinci cărţi ale lui Moise, Profetii (Neviim) şi Hagiografii (Ketuvim).
Laolaltă , ele alcătuiesc Vechiul Testament Tn Biblia creştină.

16
rugăci u nea . Li psiti de ta ră , de a rme, de limba com u n ă ,
privati d e orice l i bertate, bla mati şi dispretu iti , su puşi la tot
soi u l de constrângeri exterioare şi făcând fată , generatie
d u pă generatie, unui d uşman hotărât a-i distruge, evreii
au supravietu it, şi a cest pa radox nu este cel mai măru nt
aspect original al istoriei lor.
Biblia ebraică , traditii le consemnate în Cartea de î nvă­
tătu ră (Talmudul) şi Kabala4 m istică avea u să servească
drept patrie poporu lui fără tară . Rugăciu nea, meditatia,
aşteptarea înfrig u rată a salvă ri i promise celor mai năpăs­
tuiti d intre oameni i-au dat eroism u l şi puterea de a
înd u ra , sfidând orice ratiune potrivnică . Suferi nta era în­
tâ mpinată ca o ispăşire ce u rma să g răbească eli berarea.
Apărat de fidelitatea fată d e D u m nezeul I storiei , I s rael
avea să supravietu iasca tutu ror i m periilor ce I-au făcut să
pătimească .
î n aparenta neînsemnătate a ghetou l u i , el a creat o
civil izatie orig inală, în care existenta omenească era în
întregime orientată către contemplarea rea litătilor spiri­
tua le: rugăciu nea constitu ia centru l vieti i personale şi
sociale a ghetou lui, spatiu în care a u fost întotdeauna tre­
cute cu vederea nedreptătile şi lu ptele d i ntr-o societate
îm părţită în clase. Flacă ra intretinuta de meditatie şi de
studiul Cărţilor Sfinte, în contact cu fi losofiile greacă,
creştină şi a rabă , a dat naştere unei gândiri teologice

4 Kabala (în ebraică în origina l ; litera l , "primire", "traditie"), termen care

desemnează învătăturile mistice şi ezoterice ale iudaismului, bazate pe
"revelatii şi aluzii". Cartea de bază a Kabalei este Zoharsprijinită pe o
literatură mai veche - cartea lui Ezechiel (Maase Merkava) şi sulurile
esenienilor (Meghilot lam ha-Melah). Curentul mistic generat de ideile
Kabalei înrâureşte mişcări de masă de natu ră mesianică , în secolele
XVI-XVIII, inclusiv hasidismul din zona est-europeană. Atât Kabala, cât
şi hasidismul cu nosc o vogă reînnoită în zilele noastre, constitu i nd
obiect de studiu pentru mari învătati, literati etc.

17
(Bahia l b n Pakuda, Maimonid e) şi unei m işcări poetice
(Solomon l b n Gabiro l , I uda Halevi, Moise l b n Ezra) a
că ror fortă a i l u m i nat ceasurile cele mai sum bre ale exi lu­
l u i . Viata intelectuală şi spirituală a ghetou rilor a fost, d e
cele m a i multe ori , de u n remarcabil nivel. În ci uda d is­
cri m i nă ri lor şi a persecuţiilor a că ror victimă a fost, I srael
continua să existe atu nci când ceasul eliberă rii a su nat.
Revolutia fran ceză a fost cea di ntâi ca re i-a rid icat pe
evrei din starea lor u m i lă şi le-a recunoscut d reptu l la
emancipare , pe 28 septembrie 1 79 1 . Sustinătoru l acestei
eliberă ri a fost un p reot, abatele G regoire. Momentul a
marcat i ntrarea evreilor pe scena politică a lumii mo­
derne. Anti i udaismul relig ios a fost cu repeziciu ne în locuit
de u n a ntisem itism politic încă şi mai virulent. U n i i dintre
evrei au căutat adăpost în asimilare şi în uita rea propriilor
orig i n i ; a lti i , de cu rând eli berati din starea de servitute , au
pornit de îndată la recu cerirea Sionulu i5.

5 Cf. Andre Chouraq u i , Histoire du judai"sme, Paris, PUF, col. "Que

sais-je?", nr. 750 , 1 968, şi La pensee juive, PUF, col. "Que sais-je?",
nr. 1 1 8 1 . ( N . a . )

18
 Capitolul 1

CREAREA STATULUI ISRAEL

1. Slonlsmul polltlc
Tn tim p u l secolelor sale de exil , poporu l evreu n u şi-a
pierdut n iciodată speranta în restau rarea Sion u l u i 6 . T n
Si nagog ă , de trei ori pe zi , se înălta u rugăci u n i pentru
reconstru i rea I erusalimului şi pentru întoa rcerea exi latilor.
Ţara Sfântă simboliza toate spera ntele m istice şi pă m â n­
teşti ale poporului exi lat. La I erusali m , la Safed sa u la
Ti beriada, mici comu nităţi evreieşti nu încetaseră nicicâ nd
să-şi mentină prezenta şi să întreţină memoria trecutu lui.
Visurile d u cel u i de Naxos, fa ntasmele l u i David Reubeni,
ale l u i Solomon Molcho, p retenti ile mesian ice ale lui
Sabbatai Sevi , pentru a nu-i cita decât pe aceşti a , s-au
alimentat din sperantele unei resta u rări a S io n u l u i ; o certi­
tud ine permanent prezentă , confirmată de repetatele p ro­
feti i ale B i bliei, a p u rtat astfel poporu l , de-a l u n g u l încer­
cărilor istoriei , spre ceasul hărăzit întoarceri i sale. Tn fiece
an , în fiece zi, cu toată d u rerea exi l u l u i , el n-a încetat să
evoce viile l udeei , zidurile şi ceru l I erusal i m u l u i . . .
Recrudescenta antisem itism u l u i în Germania (către
1 880) , pog ro m u rile d i n sud u l Rusiei, ale că ror victi me a u
fost evre i i d i n n u meroase loca l ităti . î n special la
Elisavetgrad , Kiev, Odessa (primăvara şi vara a n u l u i
1 881) , măsuri l e d iscri minatori i d i n I m peri u l rus , agravate

6 Numele colinei pe care a fost clădit Ierusalimul. Sion u l a devenit sim­

bolul Oraşului Sfânt şi, prin extensie, al spiritualităţii şi al sperantei pe
care le reprezintă . ( N . a . )

19
pri n acuzati ile de ucidere rituală , au făcut ca spera nta
m es i a n ică să se afi rm e pe p l a n pol itic. În 1 8 8 1 ,
Lilien b l u m , sub şocu l primelor pog rom u ri , lansează u n
apel pentru întoarcerea în vechea patrie. Î n 1 882 , Leon
Pinsker ( 1 82 1 -1 89 1 ) îi invită pe frati i evrei să-şi caute
salvarea în autoemancipare. La Ha rkov, studenti d i n
g ru p u l Bilu decid s ă meargă î n Palesti na spre a întemeia
colonii agricole. Filiale ale organ izatiei indrăgostiJii de
Sion7 sunt fondate la Odessa şi la Varşovia în scopul d e
a sprijini colon iile evreieşti d i n Palestina.
Acest elan popular, în epoca deşteptă ri i conştii ntelor
nationale, a fost insotit de o efervescentă ideologică, ali­
mentată de gând itori creşti n i (H enri D u nant, Laharanne,
George El iot, Disrael i , printu l de Ligne etc.) şi de evrei
(Joseph Salvador) . În a n u l 1 862, Moses Hess a publ icat
lucrarea sa Roma şi Ierusalimul, în care d ezvoltă o con­
ceptie spiritualistă a sionism u l u i .
Î n noiembrie 1 884, are l o c la Katowice cea di ntâi con­
ferinta sionistă . Cu aceasta ocazie, izvorăsc primele rudi­
mente ale unei organ izaţii care îl desemnează pe Pinsker
preşed i nte şi pe Lil ienblum secretar. Visul începea să
ca pete contu r; Alianta Israelită U n iversală8, Sir Moise
Montefiore , baronul Edmond de Rothsch i l d , indrăgostiJii
de Sion fondează 1 7 colonii agricole în Palestina, între
1 870 şi 1 896. Pasi u n i l e stârnite în F ranta de Afacerea

7 fn ebraică, Hoveve Sion.

8 Organizatie înfiintată în 1 860, la Paris, pentru a încu raja emanciparea
morală şi intelectuală a evreilor. A fondat şcoli franceze în bazinul
mediteranean . Colonizarea Ţării Sfinte, favorizată de puternica mişcare
de emancipare pe care a declanşat-o, a avut pu nctul de pornire în
ferma-şcoală de la Mikveh-lsrael. Alianta intretinea o retea şcolară în
Israel şi intentiona să creeze un liceu franco-israelian la Ierusalim,
după modelu l celor constru ite la Haifa şi la Tel-Aviv. (N.a.)

20
D reyfu s ( 1 894) îl convertesc l a ca uza S i o n u l u i pe
Theodor Herzl ( 1 860-1 904) , u n ziarist vien ez stabilit la
Paris. Purtat de val u l unei inspiraţi i ce a făcut d i n el un om
nou şi u n profet, H erzl a scris, în n u m a i câteva zile, la
Paris, Statul Evreu ( 1 895) , lu cra re în ca re p revedea
mod u l de organ izare a unei Societăţi a Evreilor şi a u nei
Companii Evreieşti ca re u rmau să desfi i nţeze aşeză ri le
din diasporas şi să veg heze la stabilirea locu itori lo r în
noua com u nitate (constitu ită în monarhie constituţion a lă
sau în republică ari stocratică) ce avea să ia fi i nţă în Ţa ra
Sfântă . Medicul şi renu m itu l scri itor d e origine maghiară
Max Nordau ( 1 849-1 923), şi el sta bilit la Paris, a devenit
mâna d reaptă a lui Herzl . La n i ci un an de la publica rea
lucră ri i Statul Evreu, în august 1 897, Herzl a prezidat, la
Basel, pri m u l Congres S ion ist, care a adu nat 200 de dele­
gaţi veniţi d i n toată Europa. f n n u mai trei zile, Congresu l
adopta Progra m u l de la Basel, rezumat astfel : "S ionismu l
are d rept ţel stabilirea, pentru poporu l evreu , în Palesti na ,
a u n u i căm i n naţional garantat de dreptu l p u b l ic" . Astfe l ,
sionism u l se d efi nea c a o m işca re esenţia l mente politică ,
avâ nd u n sco p b i ne determ i nat. Pentru ati ngerea acestu i
scop, el îşi propunea să desfăşoare acţi u n i şi negocieri
politice . Două instituţii fi nanciare a u fost de îndată con ce­
pute şi create: Ba nca Colonială Evreiască şi Fondul
National Evreiesc ( 1 90 1 } . Pentru a fi mem bru al Org a n i­
zaţiei Sion iste era suficient să plăteşti u n şekei 1 0 şi să
aderi la Prog ramul d e la Basel. O propagandă activă s-a
declanşat sub coordonarea Comitetu l u i de acţi une a l es
de Congres, în ved erea câştigării com u n ităţilor evreieşti

9 Termen grecesc ce definea împrăştierea evreilor în ţările lumii, unde

au fondat comunităţi. ( N . a . )
1 0 Mică unitate monetară (siclul) , menţionată î n Biblie. (N .a.)

21
la ideal u l defi n it atât de exact. Puternica personalitate a
l u i Herzl , adevă rat vizionar şi fondator a l Statu l u i , avea să
dom i ne inceputurile sionism u l u i politic şi să-i i m prime u n
vig u ros impuls. U n al doi lea Cong res, ţinut tot l a Basel, a
confi rmat cuvâ ntu l de ordine al propagandei sioniste.
Conflictele i nterne intre sionişti i religioşi şi cei atei, intre
b u rghezi şi socialişti , intre uman işti (Ahad Haam) şi oa­
meni politici , a u însufleţit Organizatia S ion istă care aj un­
sese să g ru peze , la sfâ rşitu l secolului al X I X-lea, 1 00 000
de mem bri .
Pe de altă parte , Herzl ii hărţuia pe mai marii vrem i i , pe
ba ronul de H i rsch, pe baronul de Rothschild şi, cu mai
m u lt succes , pe marele d u ce Fried rich de Baden, care i-a
facilitat intâ lnirea cu im păratu l German iei ; in câţiva a n i ,
sionism u l a devenit o problemă de care politica euro­
peană trebuia să tină seama. Aud ientele pe care Herzl le-a
obti nut la su ltanul Abd u l Hamid al l i -lea , in mai 1 90 1 , şi la
marele vizir, in iulie 1 902, n-au condus la rezu ltatu l spe­
rat: o recu noaştere a coloniză ri i Palesti nei de către evrei;
tot ceea ce putea adm ite Tu rcia era stabilirea individuală
a evreilor in diferite zone ale I m peri u l u i .
Guvern u l britanic incepuse s ă acorde atentie sionis­
m u l u i şi a oferit evreilor reg i u n ea EI-Ariş d i n Pen insula
Sinai: această propunere a avut darul d e a înflăcăra i ma­
g i natia l u i Herzl , însă varianta n u s-a dovedit viabilă 1 1 .
La inceputu l secol u l u i , fi i nta in lume o retea de puter­
nice federati i sioniste. Tn această actiune, Herzl îşi pu­
sese in joc propria avere, tim p u l , energ i a , sănătatea . Un
popor începea să renască : entuziasm u l se man ifesta
pri ntr-o rein noire a literatu rii şi a artei ; un spirit viteaz, o
vo i nţă curajoasă se formau in g ru pările sion iste. Pentru

1 1 Cf. Andre Chouraq u i , Theodore Herzl, Paris, Ed. du Seu il, 1 960. (N.a.)

22
cei îng răditi în ghetouri se organ izau societăti de g i m n as­
tică şi de cultură . Un roman de a nticipatie al l u i Herzl ,
Ţara veche, Ţara nouf1, propu nea imaginea unei Palestine
ideale, recucerite de sub domnia deşertu l u i şi a stâncilor.
Herzl trebuia să fie precaut n u doar fată de adversarii săi ,
ci , deopotrivă , ş i fată de val u l de entuziasm mesianic care
se rid ica d i n rândurile poporu l u i l a gândul eliberă ri i .
Procesele pentru omor ritu al de la Pol n a , î n Boemia
( 1 899) , şi Kon itz, în Prusia ( 1 900 ) , oprimarea economică
ce mentinea in mizerie o j u mătate de m i lion de evrei în
Galitia , pogromurile sângeroase de la Chişinău ( 1 903),
de la Bia lystok şi d e la Jitomir ( 1 905) au l ucrat, astfe l , în
mod tragic, in favoarea cauzei sioniste, care treb uia, de
aici inainte, să se concentreze pe realizarea colonizării
urbane şi rurale a Palesti nei. La a l VI -lea Co ngres, in
august 1 90 3 , Herzl a făcut publică oferta m i n istru l u i b ri­
tanic al Coloniilor de a ceda un teritori u in Uganda pe ntru
colonizarea evreiască , cu un statut ce ii asi g u ra o
autonomie i nternă completă . În fata opozitiei hotă râte
a u nei im portante m i norităti a delegatilor, Herzl a rel u at
zad arnic negocierile cu Poarta . Cân d , epu izat de truda
sa , Herzl s-a stins din viată , in ziua de 3 iulie 1 904 , sio­
nism u l devenise o realitate vie: n u mai era vorba decât
de vointă pentru ca totu l să înceteze de a mai fi un
simplu vis. U n singur om reuşise să depăşească fron­
tierele posi b i l u l u i , a nuntând, in 3 septem brie 1 897, că in
cel mult o j u m ătate de veac, Statu l Israel u rm a să devi nă
o realitate.

23
 II. Dedaratfa Balfour şi mandatul britanic
Primul obiectiv al sionism u l u i , obtinerea unui statut
care să-i permită libera coloniza re a Palestinei, se lovise
de opozitia hotărâtă a Portii. Prăbuşirea I m periului otoman
şi ocuparea Ţării Sfi nte de către tru pele britanice aveau
să perm ită Mari i B ritanii, cu consimţământul Franţei şi al
Italiei, să-şi defi nească pol itica sa colonială în sens favo­
rabil năzui nţelor sion iste. Negocierile purtate de Haim
Weitzmann ( 1 874-1 952) au condus, în zi ua de 2 noiem­
brie 1 9 1 7 , la publ icarea unei scrisori a Secreta ru lui de
Stat pentru Afaceri Străine, Arth u r J. Ba lfour, tri m isă către
lord u l Lionel de Rothsch ild , la Londra , scrisoare ce
cu prindea u rmătoa rea declaraţie, aprobată în prealabil de
g uvern u l eng l ez: "G uvern u l Mai estăţii Sale p riveşte
favora bil întem eierea în Palesti na a u n u i Căm i n Naţional
pentru poporu l evreu şi va face toate eforturile necesare
pentru a facilita acest obiectiv, fi ind de l a sine înţeles că
nimic nu va aduce atingere d reptu ri lor civi le şi religioase
ale colectivităţilor neevreieşti existente în Palestina sau
dre ptu ri lor şi situaţiei politice de ca re se bucură evreii d i n
toate celelalte ţări".
F ranta a îm brăţişat cu toată hotărârea cauza sionistă :
scrisoa rea din 4 iunie 1 9 1 7 a lui J u les Cambon, Secreta r
General la M i n isteru l Afacerilor Străine, a fost confirmată ,
pe 1 4 februarie 1 9 1 8, de o declaraţie făcută de ministrul
Afaceri lor Străine, Stephen Pichon. Drept u rmare, De­
cla ratia Balfour a fost aprobată de către pri ncipalele pu­
teri aliate la Conferi nta de la San Remo, iar de către
Societatea Naţi u n i lor, pri n termenii mandatu l u i asupra
Palesti nei încred i nţat Marii B ritanii ( 1 6 septembrie 1 922)
şi pri n conventia ang lo-a m erica nă asu pra Palesti nei
( 1 924). Conform mandatu l u i , Marea B ritanie îşi asuma
responsabilitatea de a institu i în ţară cond iţi ile propice

24
stabiliri i unui Căm i n Naţional pentru poporu l evreu . . . , asi­
g u rând, deopotrivă , dezvoltarea instituţi ilor autoguvernării ,
precum şi protejarea d reptu ri lor civile şi relig ioase pentru
toţi locu itorii Palesti nei , i nd iferent de rasă sau de religie.
T ntre ti m p , armata britanică punea capăt, in Palesti n a ,
ocu paţiei otomane ce d u ra d i n 1 5 1 7 . T n i u l ie 1 92 0 , un
israelit, Sir Herbert Samuel , prel ua fu nctia de T nalt Comi­
sa r pentru Pa lesti na, sub mandat brita n ic. M u lţi a u fost
cei care au crezut că obiectivul fusese ati ns: nu era însă
decât incep utu l .

1 . Mandatul britanic. Tn tim p u l celor cinci a n i de exer­

cita re a fu ncţiei sale, Herbert Samuel a u rm ă rit in mod
conşti i ncios preved erile ma ndatu l u i , preved eri a mendate
de Cartea Albă brita nică d i n iunie 1 922. Decizi ile (Orders)
d i n 1 2 aug ust 1 922 şi 4 mai 1 923 organ iza u a d m i n istra­
rea Palesti nei ; puterea executivă avea in fru ntea sa pe
Tnaltu l Comisar numit de Coroană, care exercita , totodată ,
şi puterea legislativă; tentativele de a i nstitu i u n co nsiliu
legislativ s-au lovit, in 1 92 3 , d e opoziţia arabi lor, in 1 935
de cea a evreilor, iar in 1 936 de cea a Ca merei Lorzilor şi
a Camerei Comu nelor. Tn realitate , p uteri le T naltu l u i
Com isar n u erau l i mitate decât de termenii genera l i a i
mandatu l u i . Puterea judecătorească a fost organ izată in
conformitate cu pri ncipiile d reptu l u i modern ; bazele sis­
tem u l u i jud iciar era u constitu ite de legea otomană, de
textele p romu lgate de puterea mandata ră in acord cu
"d reptu l com u n" şi de pri ncipiile de justiţie adm ise in
Marea B ritanie, in măsura in ca re condiţiile locale per­
m iteau aplica rea lor. Hotărârile judecătoreşti erau date,
corespunzător fiecă rei trepte j u risd icţionale, de judecători
(Magistrate Courts) , de tribunale reg ionale (District Courts),
de C u rtea S u p remă ( Supreme Court), d e tri b u n a le

25
fu nciare, d e tri b u nale pentru nomazi şi d e câteva j ude­
cători i de pace; în afa ră d e acestea , i nstantele relig ioase
musulmane, evreieşti , siriace, melch ite, catolice a rmene,
ortodoxe siriene, g receşti şi armene ortodoxe asumau
competente în ceea ce p rivea statutul personal .
Prod us al organ izatiei sioniste , p revăzută de mandat,
Agentia Evreiască a rep rezentat poporu l evreu pe lângă
puterea mandatară , începând cu 1 929. Agentia a devenit
unul d intre auxiliarele ad ministratiei britan ice şi pri ncipala
forţă motrice a renaşteri i nationale.
I storia mandatului britanic avea să se constitu ie dintr-o
lungă su ccesiune de conflicte între i nteresele contradic­
tori i ale eng lezi lor, arabilor şi evreilor. Încă d i n 1 92 1 , au
izbucnit tu l b u ră ri sângeroase, a ra b i i m a n ifestâ nd u-şi
osti litatea crescâ ndă fată de Că minul N ational 1 2 . În 1 928,
l u ptele a u reinceput. în aug ust 1 929, Ierusa l i m u l a fost
scena u nor oribile masacre şi jafu ri ; ti m p de mai m u lte
zile, întreag a Palesti nă s-a aflat în haos şi anarhie. Lucru­
ri le s-a u repetat în 1 933, în 1 936 şi în 1 937; o veritabilă
revoltă , declanşată d e înaltul Com itet Suprem Arab, a
transformat Palesti n a într-o bază milita ră ocu pată d e
peste 20 0 0 0 de soldati britanici. Publica rea Arh ivelor Se­
crete de la Wilhelmstrasse a pus în l u m i nă rolul activ pe
ca re I-au avut nazişti i şi fascişti i în sprijinirea u n u ia dintre
organ izatorii act i u n i i , fostu l m ufti u al I eru sal imul u i , Hadj
Am i n al Hussei n i . Pe măsură ce Căm i n u l National câştiga
în soliditate datorită d i namism u l u i său intern şi ajutoru l u i
oferit de Organ izatia Sion istă Mondială, şi pe măsură ce
H itler îşi d ezlăntuia val u l de ameni ntări violente, Ang lia
dădea o i nterpretare d i n ce în ce mai restrictivă Decla­
ratiei Ba lfour.

1 2 Căminul Naţional era promis evreilor prin mandatu l britanic.

26
 Cartea Albă, publicată în 1 92 1 , pe când C h u rch i l l era
ministru al Colon i i lor, ra portul Comisiei S h aw (martie
1 930) , u rmat de publicarea u nei noi Cărţi Albe, în mai
1 930, raportul F rench din i u l i e 1 933, eşecul tentativelor
de creare a u n u i Consil i u legislativ, am p i u i ra port al Com i­
siei Peel (iulie 1 937) ce evoca pentru întâia oară necesi­
tatea îm părţirii Palestinei în două state, u n u l ara b şi u n ul
evreiesc, ra portul Comisiei d e pa rtaj prezidată de Sir
Wood head ( 1 938) , eşecu l Co nferi ntei d e l a Londra
(8 februarie-1 7 m a rtie 1 939) , care a încercat reu n i rea la
masa tratativelor a delegaţilor Agentiei Evreieşti , pe de o
parte, şi a celor ai a rabilor palesti nieni şi a i statelor a ra be,
pe de alta , toate acestea au fost evenim ente premergă­
toare u nei cotitu ri rad icale a pol iticii britan ice în Palesti na.
Această cotitu ră a fost consfi nţită p ri ntr-o nouă Carte
Albă, publicată la 1 7 mai 1 939. Agenţia Evreiască şi
mem bri i opoziţiei d i n Camera Comu nelor au denu nţat
noua orienta re a pol iticii duse de puterea mand ata ră , ca li­
ficând-o ca pe o trădare a spi ritu l u i şi literei mandatu l u i . Tn
fapt, Marea Britanie a blocat i m i g raţia evreiască , în ce­
pând d i n martie 1 940, pri n promu lgarea, la 28 febru a rie
1 940, a u n u i reg ulament fu nciar ca re l i m ita , în mod d raco­
nic, d reptu l evreilor de a dobândi pămâ nturi . G uvernul bri­
tanic, în dorinta de a recâştiga sim patia arabi lor, i nte rzi­
cea accesu l imigra nţilor în Palestina , şi acest gest se
petrecea chiar în momentu l în care persecutia h itleristă
se abătea asupra evreilor d i n E u ropa.

2 . Sfârşitul mandatului britanic. Al Doi lea Război

Mondial a d ezlănţu it îm potriva evreilor din ţările cucerite
de H itler cea mai cru ntă persecutie d i n întreag a lor isto­
rie. Campania de calom nii , ce fusese orchestrată de
nazişti , s-a amplificat d u pă aj u ngerea lor la putere, în

27
 1 93 3 , şi s-a completat apoi prin înfiinţarea lagărelor de
concentrare. f n 1 942, H itler a hotărât exterm inarea sis­
tematică a evreilor (Conferinţa de la Wan nsee) .
f n 1 939, locu iau în E u ropa 9 500 000 de evrei; în 1 945,
n u mai era u decât 2 750 000; în Germania, număru l lor
scăzuse de la 564 000 , în 1 925, la 1 5 000, la sfâ rşitul
războ i u l u i , ceea ce însem na o d i m i n u a re de 96%. Maşi­
năria nazistă de exterminare s-a pus din plin în mişca re
pentru a-i d i struge, în lagăre de concentrare , în camere
de gazare şi în crematori i , pe evreii d i n ţări l e ocu pate.
N u măru l marti ri lor s-a ridicat la 6 093 000 de suflete, adică
73,4% d i n popu laţia evreiască ce locu ia în zonele cotro­
pite d e germani 1 3 , iar d i ntre a ceştia , 1 800 000 era u copii
su b 14 ani.
Aceste evenimente au determ inat ra lierea la Mişcarea
Sionistă a unui număr foarte mare de evrei su pravieţuitori ,
precu m şi a unei vaste părţi a opiniei publice mondiale.
Război u l avea să însemne o perioadă de oarecare
linişte în Palesti na; evenimentele în derulare au obligat
Agenţia Evreiască să lase deoparte divergenţele care o
opuneau Marii B rita n i i ; pe de altă parte, particularităţi le
econom ice şi politice ale conflagraţiei mondiale au faci li­
tat diferite form e d e cooperare între evrei şi a rabi. Peste
30 000 de vol u ntari israelieni au luat parte, alături d e
Aliaţi , la marile înfru ntări m i l itare ale războiu l u i . Dar, su b
aparenta lin işti i , se p regătea o d ramă.
fnchiderea frontierelor Pa lesti nei pentru imigranţii evrei
alu ngaţi d i n E u ropa a făcut ca adevărate nave-fantomă

1 3 S a u p e teritoriu l statelor aliate Germaniei, î n războiul pu rtat împotri­

va Aliatilor. în România procentul victimelor, al celor pieriţi la Dorohoi ,
la Bucureşti şi la laşi, dar, în principal, în Transilvania a fost cu mult mai
redus decât în alte ţări aliate Germaniei, inclusiv în Ardealul de Nord,
trecut, între 1 940 şi 1 944 , sub stăpânire maghiară .

28
să rătăcească d i n port în port, încărcate cu oameni pe
care nimeni n u-i vo ia: în septembrie 1 939, u n vas a fost
atacat de către pol iţia de coastă în faţa plajei de la Tel­
Aviv, pe câ nd încerca să acosteze. La 24 februarie 1 942 ,
vasul Struma, că ruia i se refuzase accesu l , s-a scufu n dat
în larg u l portu l u i I stan b u l , hărăzind adâncurilor 768 de
pasageri evrei ; în vara l u i 1 947, aceeaşi tragedie s-a re­
petat cu Exodus, p rivat de ospita l itatea F ra nţei : po poru l
rătăcitor în cerca , prin toate m ijloacele, să acceadă s p re
refugiul promis, surmontând obstacolele sâng eroase ce i
se pu neau în cale.
Conferinţa sionistă d i n 9 mai 1 942 a co ndam nat, în
mod violent, politica britanică , soli citând , pe lângă d rep­
tul nelim itat de imig rare , şi crearea u n u i Com monwealth
evreiesc în Palesti na. Revendicarea u n u i stat propriu a
devenit încă şi m a i p resa ntă cu ocazia Co nferi n ţei
Sioniste Mond iale, convocate la Londra d u pă încheierea
război u l u i , în august 1 945. Poporu l evreu ieşea d i n în­
g rozitoru l Holocaust animat de dori nţa arzătoare de a
pune, în sfârşit, ca păt îndelungatei sale rătă ciri : d u pă
sângeroasa în cercare a război u l u i avea să u rmeze în­
fru ntarea cu I m peri u l u i b ritanic pentru a-1 obliga să eva­
cueze Palesti na, a poi victoria îm potriva a cinci arm ate
inam ice, pentru ca, în sfârşit, opera de recuceri re a ţării
din ca lea d eşertu lui să ca pete consacra rea defi n itivă .

3. Rezistenta armată. T ncă de la sta b i l i rea lor, co lo­

nişti i evrei se obişn u iseră să-şi apere road ele m u ncii cu
a rma în mână. Hagana, sau a rmata de protecţie, d u pă ce
contribu ise în tim p u l războ i u l u i l a apăra rea Că m i n u lui
Naţiona l , avea să d evină instrumentu l principal al lu ptei
angajate de Organizaţia Sionistă contra puterii manda­
tare. Rezistenţa evreiască , însufletiţă d e o Hagana b i ne

29
înarmată , ce număra 60 000 de combatanţi motivati de
dori nţa fierbinte de victorie, a angajat, cu sprij i n u l tru pelor
de şoc (Palmah), u n război de uzu ră îm potriva ad min is­
traţiei engleze. Formele de lu ptă mergeau de la fu rtu l de
docu mente până la atacu ri armate avâ nd ca obiectiv
clădirile guvernamentale, tra nsporturile şi u n ităţile de
poliţie. Pe de altă parte, extremişti i constituiţi în l rg u n Zwai
Leu m i şi G ru p u l Stern , rep rezentau cele mai mici , dar şi
cele mai intransigente n uclee ale rezistenţei . Punctu l cul­
m i nant al l u ptei a fost ati ns în iunie 1 946, când Hagana a
declanşat u n atac genera l ce viza căile de comunicaţie; în
iulie, o explozie a distrus una d i n aripile hotel u l u i "King
David" din Ierusa l i m , în care îşi aveau sed i u l secretariatu l
puteri i mandatare şi o parte a Statu l u i Major B ritan ic.
Starea de ased iu a fost proclamată în l u na feb ruarie
1 947, în cond iţiile în care poliţia şi armata britan ică trecu­
seră la rep resa l i i îm potriva "terorişti lor" .
Dezlănţu i rile propagandei h itleriste , înspăimântătoa­
rea exterm inare sistem atică organ izată de Gestapo , tra­
gedia s u p ravieţuitorilor d i n lagărele de concentra re,
vasele-fantomă care rătăceau pe mări fără să poată
acosta , eroism u l d isperat al com batanţilor d i n g hetoul
Va rşoviei , vitej i a so ldaţilor d i n Hagana a u constitu it
aspecte ce au făcut ca problema evreiască să aj ungă în
pri m-pla n u l actualităţii i nternaţionale: Jews are news era
constatarea făcută d e a merica n i , a căror simpatie faţă de
cauza sionistă a fost afi rmată de preşed i ntele Roosevelt
şi confi rmată de Tru man.
O Comisie ang lo-americană a întocmit u n raport de
anchetă , pe ca re 1-a încheiat pe 20 aprilie 1 946. Repre­
zentanţii Partid u l u i La b u rist, în mod trad iţional favorabili
sioniştilor pe când se aflau în opoziţie, au respins, odată
aju nşi la putere , concl uziile Comisiei , ce prevedeau acor­
darea a 1 00 000 de certificate d e i m i g ra re pentru

30
persoanele dislocate. Egiptu l , l ra ku l , Liba n u l şi Arabia
Saud ită şi-au manifestat, de asemenea , opoziţia faţă de
concl uzi ile moderate ale ra portu l u i . Plan u l Morisso n , o
tentativă de conciliere între pu nctele de vedere eng lez şi
america n , relua ideea unei îm părţiri a Pa l esti nei, dar n u a
cond u s la n ici un rezu ltat (iulie-septembri e 1 946 ) .
Astfel , toate soluţiile avansate î n vederea rezolvări i
problemei palesti niene eşuau încă din sta rt. Pa lestina
conti nua să se afle, teoretic, sub restricţi i l e Ctirţii Albe din
1 939. "Terorismul" lua amploare, în vreme ce i m i g ra nţi i
i legali, scă paţi d i n lagărele d e co ncentra re, l u a u d i n nou
d ru m u l înch isorilor, de data aceasta b ritan ice, în Cipru , în
Sudan, în Kenya şi în alte locu ri .
Cel d e-al XXI I-lea Cong res Sion ist, care s-a reu n it la
Basel, în decem bri e 1 946, nu a dus l ipsă n ici de subiecte
de med itaţie, nici d e real ităţi men ite să- I inspire în hotă­
râri le sale. La i n iţiativa guvern u l u i britanic s-a organizat,
la Londra , o întâlnire la hmasa rotu ndă", în i a n u arie 1 947.
Delegaţii a rabi n-au acceptat însă să se aşeze la aceeaşi
masă cu delegaţii sionişti . I n iţiativa britan ică a eşuat o
dată în p l u s : evreii şi arabii erau în co nsens, dar n u m a i în
a respinge planul Bevi n ; evreii şi eng lezi i , de com u n
aco rd , se opu neau proiectu l u i ara b ; arabii şi eng lezii res­
pingea u , în mod unanim, propu nerile sioniste : astfel, i m­
pasul în ca re se afla rezolvarea problemei pa lestiniene
era com plet.

4. Recurgerea la medierea Natiunilor Unite. Winston

Chu rchill nu se jucase cu cuvintele atu nci câ nd constatase
falimentu l tota l al admin istraţiei britanice în Palesti na: de­
mersurile bătrâ n u l u i om politic, sim patiza nt dintotdea u na
al mişcări i sioniste , au g răbit decizia M arii B rita n i i din
2 aprilie de a a pela la bu nele oficii ale Naţi u n ilor Un ite:

31
guvernul laburist n u-şi pierduse speranta de a obti ne de
la ONU un acord de tutelă asu pra Palesti nei.
Î ncepând cu 27 februarie 1 947, centrul de g reutate al
chesti u n i i palesti n iene se mutase de la Londra la Lake
Success. Cele cinci mari puteri ale momentu l u i - Marea
B ritanie, Statele Unite, URSS , Fra nta şi China - au p u r­
tat negocieri ce au d u s la convocarea p rimei sesi u n i spe­
ciale a Ad u nă rii Generale a O N U, ca re s-a deschis în ziua
de 28 aprilie 1 947. După ce a fost respi nsă o propu nere
arabă ce viza discutarea i med iată a fo nd u l u i problemei,
d u pă ce au fost audiate , în fata Com isiei politice, Agentia
Evreiască şi înaltu l Com itet Ara b , precum şi organ izati ile
nonguvernamentale interesate de problemă, Ad unarea
Generală a O N U a desem nat o com isie com pusă d i n
reprezentanti ai u rmătoa relor state : Australia, Canada ,
Guatemala , I ndia, l ra n , O l a n d a , Peru , Suedia, Cehoslo­
va cia şi Uruguay. Com isia specială a Naţi u nilor Un ite
pentru Palesti na şi-a în ceput lu cră ri le la Lake Success,
pe 26 mai 1 947, le-a conti n uat în Palesti na şi a centrali­
zat co ncluziile sa le într-un raport de cinci volume, pe care
1-a predat Ad u nă ri i Generale, la 3 1 aug ust 1 947.
Cele două teze în dispută erau rezu mate tranşant.
Evreii îşi întemeiau d reptu ri le pe legătu rile istorice ale
I srael u l u i cu Ţara Sfâ ntă , d reptu ri confirmate de Decla­
ratia Balfour şi de mandatul acordat Marii B ritanii de către
Societatea N aţi u n i lor, cu menirea de a reclăd i Că minul
Naţional. Pe baza încrederii într-o prom isiune sancţionată
de Societatea Naţi u n ilor, evreii puseseră în valoare un te­
ritori u deşertic şi îl colonizaseră prin propriile mij loace, în
beneficiul com u n al lor şi al arabilor al căror nivel de trai
se ameliorase , astfel, în mod simţitor. Decizii i nternatio­
nale şi fapte i mposibil de tăgăd uit dăd useră o realitate
socială statu l u i evreiesc. Acesta se angajase anticipat să

32
garanteze po pulaţiei arabe exercitarea plenară a drep­
tu rilor sale, în dep lină egal itate cu evrei i . Acestor raţiuni
de ordi n istoric, juridic, economic, li se adăugau a rgu­
mente de ordin uman: necesitatea de a pune capăt pri­
beg iei şi calvarului milenar ale evreilor şi de a găsi u rgent
o rezolva re la problema celor 250 000 de supravieţuito ri ai
lagărelor morţi i .
Teza a rabă opu nea d reptu ri lor evreilor p e cele i m pre­
scripti bile ale isla m u l u i asupra unor teritorii cucerite încă
d i n a n u l 637; ea sublinia fa ptu l că m u s u l m a n i i constituiau
două treimi di n populaţie, ceea ce dădea u n d rept natura l
acestora s ă stăpâ nească o ţară c e păstra u n caracter
sfânt în och i i oricăru i musulman. Pe lângă dreptu rile
morale menţionate , arabii mai adăugau şi promisiunile pe
care le primiseră din partea Ang liei: ei susţineau că man­
datul asu pra Palesti nei era ilegal şi că termenii săi e rau
i ncom pati b i l i cu l itera şi cu spiritu l Statutu l u i Societăţii
Naţi u n ilor, întru cât viola p rincipiul şi d reptu l popoarelor la
autodeterm inare; a rabii solicita u crearea i m ed iată a u n u i
stat independent î n Palesti n a , u nde u rma s ă s e ţ i n ă cont
de dreptu ri le minorităţi i evreieşti . Un observator fă cea
următoarea rema rcă , rezu mând impresia generală: "Teza
arabilor este bună; si nguru l ei defect e că aceea a evreilor
este mai p uternică " .
D u pă c e a făcut o apreciere nuanţată , Comisia a înde­
părtat orice sol uţie extremă şi a prezentat 1 1 recoman­
dări , votate în unanimitate de membri i săi . Materialul a fost
însoţit de două planuri d istincte: prim u l propu nea crea rea
a două state independente - u n u l arab şi altu l evreu -,
alcătu ind o u n i u ne econom ică ; cel d e-al doilea avea în
vedere u n stat federal. Canada, Guatemala, Olanda , P eru ,
Sued i a , Cehoslovacia şi U rug uay încl inau în favoa rea
p ri mei soluţi i ; India şi l ran adera u la cea de-a doua.

33
 A doua Ad unare Generală a Naţi u n ilor U nite s-a reu n it
la Lake Success, în ziua de 23 septem brie 1 947, şi a
însărcinat o com isie specială să se ocu pe d e problema
palestiniana. încă de la început, Statele U nite şi U RSS
şi-au exprimat adezi u n ea asupra unui plan de îm părţi re a
Palesti nei s u b form ă de u n i u n e economică . U n atare con­
sens, nemaiîntâlnit în istoria O N U , a avut darul de a-i
decide şi pe cei ca re ezita u . Agenţia Evreiască şi-a dat
acord ul de pri nci piu faţă de proiectu l de partaj pe care
arabii îl combăteau cu înverşu nare. Ang lia a reiterat
decizia sa de a-şi retrage tru pele şi de a pune capăt
ad ministraţiei sale "astfel în cât cele două părţi să se poa­
tă confru nta cu consecinţele propri i lor lor neînţelegeri " .

5. Decizia de partaj. L a capătu l a 32 d e şed i nţe de

lucru , Comisia a respins cu 29 de votu ri contra , 1 2 pentru
şi 1 4 a btineri planul de creare a u n u i stat u n itar în
Palesti na şi s-a pronu nţat cu 25 de voturi pentru , 1 3 votu ri
contra şi 1 7 abtineri în favoarea creări i a două state i nde­
pendente, u n u l ara b şi u n u l evreiesc, precum şi decla­
rarea Ierusa l i m u l u i zonă internaţională, plasată sub con­
trolul Naţi u n ilor U n ite ; toate cele trei entităţi rezultate
u rm a u să alcătu iască o uniune economică.
La momentu l scadenţei acustu i pla n , mandatu l u rma
să ia sfâ rşit cât mai repede posi bil, dar în orice caz înai nte
de 1 august 1 948: măsurile premergătoare d eclarării in­
depend enţei trebuiau să fie puse în p ractică pe teren d e
către o com isie O N U compusă din cinci membri . Era ne­
voie ca acest plan să aibă aprobarea Ad u nării Generale a
Naţiu n i lor U n ite ; d u pă dezbateri apri nse, el a fost adoptat
cu majoritatea cerută de două treimi din votu ri : 33 de
votu ri pentru - printre care şi cel al Franţei , 1 3 contra
-

şi 1 O a btineri . Rezultatu l votu lui a prod us în râ nd u l

34
evrei lor u n entuziasm rezervat, iar în cel al arabilor, o ho­
tărâre încrâncenată de a rezista , pri n toate m ijloacele,
creării unui stat evreiesc: război u l s-a aprins în Palesti na
şi în l umea arabă, iar în Tri politania izbu cnesc i ncidente.

III. Proclamarea Statului Israel

Comisia pentru Pa lestina, stat rezu ltat pri n votu l Naţiu­
nilor Unite exprimat la 29 noiem brie 1 94 7 , a avut curând
ocazia să se convingă de propria ei neputi nţă . Arabii
refuzau să-i recunoască existenţa , iar eng lezii nu-i d ă­
deau nici u n aj utor. Puterea mandatară a făcut public fap­
tu l că u rmează să a bandoneze Palesti na la 1 5 mai 1 948;
ea era hotă râtă să nu p revadă nici u n fel de tra nziţie
menită să asigure vi itoru l ţări i : Com isia N aţi u n i lor U n ite a
fost anu nţată că nu-i va fi perm is accesul în Ţara Sfâ ntă
decât cu 1 5 zi l e înaintea acestei date; în plus, M a rea
Britanie nu se simţea în măsură să sprijine Comisia decât
cu "sfatu ri" , orice ajutor concret fi ind excl u s . N i m i c nu a
putut înd u pleca această poziţie pa radoxală, în spatele
căreia n u erau g reu de g hicit cauzele: g uvern u l b ritanic se
opu nea sistematic orică rei colaborări cu Comisia, a re­
fuzat chiar să se mai îng rijească , fie şi tem pora r, de
aprovizionarea ţă ri i ulterior zilei de 1 5 m a i , astfel în cât
nicicând maxima "După noi , potopul" nu a fost pusă în
practică cu atât cinism.
Acestei pasivităţi savante i s-a asociat activitatea
febrilă a Lig i i Statelor Arabe.
La 28 martie 1 948, Statele U n ite, vizibil p reocu pate de
situaţia care se crea în Orientul Apropiat, au declarat pe
neaşteptate că renu nţă la Planul de Partaj , dând în a cest
fel lovitu ra de graţie Comisiei N aţi u n ilor U n ite însărcinate
să-I apl ice. O parte a presei mondiale p regătea opinia

35
publică pentru catastrofa fi nală ce se prefigura : zdrobirea
completă a C ă m i n u l u i N aţiona l Evreiesc.
Voi nta poporu l u i evreu a ră mas însă de nezd runcinat:
începând d i n ianuarie 1 948, Consi l i u l Naţional al Evreilor
d i n Palesti na ( Vaad Leum1) a făcut publ ică decizia de
proclamare a u n u i stat evreiesc, organizat în conform itate
cu rezol uţia Ad u nării Generale a Naţi u n i lor U n ite. Consi­
liul N aţiona l şi Agentia Evre iască a u d esemnat, totodată ,
u n com itet însărcinat cu pregătirea planurilor viitoarei
guvernă ri .
Tn vreme ce tu lbură rile d i n Palestina se agrava u ,
Consi l i u l de Secu ritate , Cons i l i u l de Tu telă, a p o i , înce­
pând cu 1 6 apri l ie , cea de a 1 1 -a Sesiune Extraord inară a
Ad u nării Generale a Naţi u n ilor U n ite au conti n uat tate­
nările şi sch i m b u ri l e de opinii asupra viitoarei forme d e
organ izare a Palesti nei . Regatu l U n it, sprij i n it de Statele
U n ite, se străduia să d etermine abandonarea Pla n u l u i d e
Partaj î n favoa rea sta b i l i ri i u n e i tutele a N aţi u nilor U n ite.
Tn fata acestor fl u ctuaţi i , în cond iţi i l e perico l u l u i g rav al
războ i u l u i , hotărârea evreilor se afi rma tot mai preg nant:
rezol uţiei din 29 noiem brie i se dădea putere de lege, iar
statu l evreu u rma să fie proclamat chiar de la sfârşitul
mandatu l u i . Această voinţă a fost exprimată în fata dife­
ritelor organe ale N aţi u n ilor U nite, fi ind sprijin ită de Com i­
sia Specială a Naţi u n ilor U nite însă rci nată cu punerea în
practică a Plan u l u i de Partaj .
T n aprilie 1 948, la Tel-Aviv, Comitetu l Provizo ri u de
Guvernare, compus d i n 32 de membri , a desemnat u n
Com itet Executiv alcătuit d i n 1 3 persoane, sub cond u ce­
rea l u i David Ben G u rion, preşed inte al executivu l u i
Agenţiei Evreieşti .
Pe 1 2 aprilie 1 948 , cea mai înaltă i nstanţă a Organi­
zaţiei Sioniste Mondiale a lansat u n apel patetic către

36
toate natiunile l u m i i pentru ca ele să recunoască I s rael u l u i
d reptu l de a-şi asig ura salvarea şi, in m ij locu l primejdi i lor,
pu nea acti u nea lui sub protectia Dum nezeu l u i I srael u l u i ,
incred intându-şi soarta eroismu l u i soldati lor să i . Tn z i u a de
1 3 mai 1 948, Ministeru l pentru Colonii şi Foreign Oftice au
publicat o declaratie generală privind mandatu l britanic ce
u rma să ia sfârşit pe 1 5 mai, la ora O . Opt ore inaintea
în cheierii mandatu l u i , in fata del egati l o r Consi l i u l u i
National Evreiesc c e reprezenta iudaism u l palestinian şi
sionism u l mond i a l , David Ben G u rio n , preşedi nte al
Comitetu l u i Executiv al Agentiei Evreieşti , proclama, la
Tel-Aviv, sta b i l i rea in Palesti na a u n u i stat evreiesc n u m it
Statu l Israel. T ncă d e la momentu l aparitiei , acesta se con­
sidera izvorât din spiritu l profetilor, oferi nd pacea şi priete­
nia sa tutu ror popoa relor de pe pământ. Evreilor d i n lu mea
întreagă le era adresat un apel de a se ralia nou l u i stat,
spre a-1 ajuta in efortu ri le de imigrare şi de dezvoltare a
ţări i şi, sub protectia Dumnezeu l u i atotputern ic, pentru a-1
susti ne in marea l u ptă de realizare a visu l u i secu lar -
reinvierea Israelului. Eveni mentul a fost pri m it de evreii de
pe intreg mapamond u l cu bucuria unei renaşteri .
Statele U n ite şi U RS S , u rmate de mai m u lte nati u n i , au
recu noscut pe loc noul Stat, im potriva căru ia ţări l e a ra be
aveau să declanşeze, cât de cu rând, război u l ce mocn ea
încă de la 29 noiem brie 1 947: de atu nci şi până astăzi ,
conflictu l , a căru i istorie se cuvine să o rezumăm mai jos,
n u şi-a găsit încă sfârşitu l .

IV. Conflictul arabo-israeHan

Paradoxa l , acest conflict a raba-israel i a n : vreme de
trei milen i i , convietu i rea paşn ică a a rabilor cu evreii se

37
ca racterizase printr-o rodnică sim bioză ca re îşi trăgea
rădăcinile din origi nea com u n ă şi se hră nea din ind is­
cutabile s i m i l itud i n i d e vocatie, de spiritualitate şi de cul­
tu ră . Bi blia oferă deja mărturia fecu nd itătii relati ilor d i ntre
arabi şi evrei: Iov şi prietenii să i , d u pă cum se ştie, sunt
ara b i , iar întelepciu nea lor este recu noscută d rept sora
celei a lui I srael. I storicii au emis i poteza u ne i com u nităti
de orig ine între arabi şi evre i , aceştia d i n u rmă fi ind şi ei
posi b i l originari d i n Peninsula Arabică . Com u n i u nea între
cele două popoare este atât de mare, încât o dinastie de
origine idumeană , cea a l rozi lor, a putut domni asupra
Israel u l u i . Limba a rabă şi cea ebraică aparţin aceleiaşi
gru pe , cea a l i m b i lor sem itice, şi prezintă profu nde simili­
tud i n i . După converti rea arabilor la isla m , l egături le dintre
ei şi evrei au devenit încă şi mai strâ nse. Această religie,
al cărei profet, Mahomed (Muhammad), a fost inspirat d e
către Scrierile Sfi nte ale l u i Israel, p rezintă surprinzătoare
asem ă nări cu i udaism u l în ceea ce priveşte sursele de
inspiratie, structu ri le teologice, metafizice, fi losofice, cul­
tu rale şi chiar sociologice. Teolog i i celor două rel igii au
fost permanent în contact şi s-au i nspirat adesea unii de
la cei lalti . N u există n icăieri între ei vreun subiect de con­
testare recip rocă a problemelor de doctri nă sau de
cred i ntă. Şi în plus, l u m ea m usulmană n u a oferit n i m i c
comparabil c u persecutiile pe care le-au suferit evreii d i n
E u ropa î n ulti m u l m i leni u .
Vremurile d e g lorie ale islam u l u i corespund, în istoria
evreilor, perioadei lor de maximă fecu nditate spirituală 1 4.
Pe lângă aceasta , evreii şi arabii sunt singurele două po­
poare ale l u m i i pentru care D u mnezeul nationa l , Cel al l u i

1 4 Cf. Andre Chouraqu i , Histoire du judai'sme, p . 50-7 1 ; La pensee

juive, p. 63-76 şi Lettre a un ami arabe. (N.a.)

38
Abraham , I saac, Iacob, David , I isus şi Mahomed , a deve­
nit D u m nezeul d i n cer şi de pe pământ pentru o m u ltitu­
d i ne de neamuri . Evrei i , p ri n intermed i u l Bisericii creştine,
ara b i i , datorită p rod igioasei propagări a isla m u l u i , se află
deopotrivă la originea u n u i fenomen spiritu a l care a mo­
delat şi a marcat destin u l spiritual al întreg i i u man ităti .
Mai mult decât atât: procesul de decădere a popoa­
relor musul mana, început în secolul al XVI -lea, s-a asociat
cu ruina lumii iudaice, plasată în cea mai mare parte în
tările islam ului . Vechile structuri au fost bulversata de
descoperirea Americi i , de revolutia economică şi de cea
industria lă: Lumea Nouă a fost cea care a dus la pau­
perizarea, apoi la ru i na Orientu l u i şi, în fina l , la colonizarea
sa. Pretutinden i, evreii şi arabii au avut aceeaşi soartă . Ei
s-au lovit de acelaşi duşman , sărăcia, şi de inam ici ce era u
animati de acelaşi d ispret fată de cele d o u ă rase. Sub
dominatia străină, a rabii au avut de suferit de pe u rma
colonialism ului, exact în perioada în care evreii erau nevoiti
să facă fată , aproape peste tot, dezlăntui rilor antisem ite: şi
unii, şi cei la lti au învătat să descopere - cu p retu l u nor
mari suferinte - ch ipul hâd al rasism u l u i , asu pra căruia
era u obligati să tri umfe numai pentru a supravietu i .
Renaşterea l u m ilor ara bă şi iudaică începe o dată cu
Revolutia F ranceză . Marile sale idea l u ri de l i bertate, ega­
litate şi fraternitate a u făcut ca robia din trecut să devină
i nsu portabilă. Pri n cam pania sa în Orient, N a poleon a
trezit d i n toropeală l umea ara bă . Araba şi ebraica au fost
reabilitate şi smu lse din letargie. Atât la ara b i , cât şi la
evrei s-a afi rmat, în mod paralel , o mişcare spirituală, in­
telectuală, ştii ntifică , literară şi poetică : ei avea u de rezo l­
vat p robleme rel ig ioase, cultu ra l e şi pol itice de a ceeaşi
natu ră . Cum să ne miră m , în aceste co nd iti i , că Nahda
arabă nu este numai aproxi mativ contem porană cu

39
Haskafa 1 5 a evreilor, ci şi asemă nătoa re într-o mu ltitudine
de aspecte? Procesele de reformare şi d e modern izare
ale islam u l u i şi iuda ism u l u i au căpătat adesea forme si­
m i la re. Voi nta d e libertate naţională s-a afi rmat, în a m bele
cazu ri , în acelaşi mod şi în acelaşi tim p . Sionism u l tinde
să uti lizeze pe plan politic forţele spirituale ale iudais­
m u l u i , după cum m işca rea panarabă le mobilizează pe
cele ale isla m u l u i spre a promova l ibertatea popoarelor.
Până şi d ragostea faţă de Ţara Sfântă - o d ragoste
pasională şi aproape ca rnală - este o trăsătu ră comună
celor două popoare. I a r de a i ci rezidă originea înfruntării
lor fratricide . Paradoxu l face ca , la ceasul când creşti nii şi
evreii puneau bazele procesului lor de reconciliere, la
ceasul câ nd Israelu l devenea aliatu l popoarelor care îi
persecutaseră pe evrei în mod ul cel mai necruţător -
Germania, de exem plu -, ara bi i , nicicând până atu nci în
dispută cu evreii , să rid ice steagul a ntisionism u l u i , curent
atât de greu de deosebit de antisem itism 1 6.

1 5 Haskala (in ebraică , "inteligenţă", ,.discernământ", .cultură") sau M iş­

carea evreiască a Luminilor (sec. XVI I I-XIX), manifestată mai întâi in
Vest, apoi in Est. Scopul Haskalei era "emanciparea internă" prin răs­
pândirea cu lturii generale, incurajarea acu ltu raţiei şi a laicizării, revigo­
rarea limbii ebraice, introducerea unor "modernizări" in ritu ri etc. Adepţii
Haskalei dezvoltă o presă şi o literatură care se vor inscrie drept contri­
buţii in dinamizarea iudaismului, modern in formă şi naţional in conţinut.
1 6 Antisemitism, termen creat de germanul Wilhelm Marr, la 1 879, pen­
tru a desemna noile forme ale ostilitătii faţă de evrei. Prin extindere,
antisemitism ul cuprinde şi toate formele antiiudaismului (teologic me­
dieval, filosofic modern etc . ) , ale anticapitalismului iudeofob, ale rasis­
m u l u i , ale comu nismului şi ale anticomunismului iudeofob, ale antiis­
raelismului etc. Antisemitismul este uneori abordat ca antisemitism
economic, politic, psihologic, caracterologic, istoric, antropologie, reli­
gios, rasial ş . a . m . d . Antisemitism u l teoretic se referă la ideile şi la
prejudecăţile antievreieşti, iar antisemitismul practic, la acţiunile vio­
lente im potriva evreilor, culminând cu "soluţia finală" hitleristă.

40
 1 . Naşterea conflictului. Atu nci câ nd p ri m i i sionişti a u
aj u n s î n Palesti n a , î n a doua j u mătate a secol u l ui
al XIX-lea , ei s-au confru ntat nu atât cu populatia autoh­
tonă, în general d ispusă să-i pri m ească , cât cu pol itia
otomană , care nu vedea în ei n ici sionişti , nici evrei - ci
o ameni nta re pentru ord i nea şubredă ce dom nea în I m pe­
ri ul otoman decadent. I en iceri i spânzu ra u , deopotrivă ,
arabi şi evrei: pri ncipiul lor era să stâ rpeas că orice m iş­
care, pentru că aceasta constitu ia o primejdie. Or, este
cazul să o recu noaştem, sion işti i erau printre cei mai
insta b i l i . Cert este că l a acea epocă confl ictu l n u era n i ci
religios, n ici pol itic: pentru I m peri u l otoman era , înainte de
toate, o chestiune poliţienească .
Mandatul b ritanic şi proclamarea C ă mi n u l u i N ational
Evreiesc a u pol itizat confl ictu l : admin istratia brita nică n u
putea s ă evite jocu l la d o u ă capete , pentru a-şi consol ida
dominatia; este ceea ce a şi făcut între 1 9 1 7 şi 1 948, dată
la ca re a fost nevo ită să bată în retragere, lăsând tara
într-o stare de haos depl i n .
Statele a rabe veci ne c u I s rae l u l a u moşten it germenii
confl ictu l u i : în momentu l în care evreii procl a m a u Statu l
Israel , ele era u guvernate de suverani feudali prec u m
regii Faru k ş i Abdallah. Faptu l c ă U RSS ş i ţările co m u n i ste
au fost, cu acea ocazie, de partea I srael u l u i , se explică pri n
ratiuni politice: putem s p u n e astăzi că , în fata ata cu l u i
căru ia a trebuit să-i reziste la naşterea sa, Statu l Israel a
fost salvat g ratie eroismului doved it de sold aţi i săi , de
conjunctu ra internaţională a epoci i , dar şi de a rmele p ri­
mite d i n Cehoslovacia com u nistă .

2. RAzboiul de IndependentA. Invazia arabă: Ein breira!

" N u aveam d e ales"; a trebu it ca , la naşterea sa, I s ra e l u l
s ă treacă p roba focul u i şi a sângel u i . D u pă c e tri u mfase

41
în fata Marii B rita n i i , tâ năru l stat a fost nevoit să înfru nte,
începând cu 1 5 mai 1 948, i nvazia armatelor reg ulate a
ci nci ţări ca re, fieca re în parte, părea mai p utern ică d i n
pu nct de vedere m i litar decât Israel u l .
Liga Ara bă , înfii nţată la Cairo pe 23 martie 1 945, a
propovăd u it şi a p regătit " război u l sfânt" de la u n ca păt la
altu l al lumii a ra be . Acte d i recte de agresiune avuseseră
loc încă de pe vremea când britanicii m a i controlau ta ra :
co loniile evreieşti era u atacate de către tru pe recrutate
de "Comitetu l pentru Apă rarea Palestinei". N u m a i între
30 noiem b rie 1 94 7 şi 1 februarie 1 948 au fost înreg istraţi ,
de o parte sau de cealaltă , 2 778 de morti sau răniţi . fnce­
pând cu sfârşitu l l u i ianuarie 1 948, "armata de eliberare
arabă" s-a infi ltrat în Palesti na cu acord ul tacit al puteri i
mandatare , în scopul de a lichida orice p rezenţă evre­
iască {decizia de la Sefa r, septembrie 1 947) . Ci nci
armate , sub condu cerea lui Fawzi ai-Ka u kj i , aştepta u la
frontiere sosi rea orei H . Pe 1 4 mai , Statu l I srael, proaspăt
născut, a fost d i ntr-o dată tinta u n u i atac general pe
d i rectia tuturor frontierelor sale terestre, maritime şi
aeriene. f n fata acestu i atac impresionant, rezistenta
evreilor a surprins întreaga omenire.
fn esenta ei , Hagana era o a rmată populară însufletită
de energia d isperă rii şi că l ită în l u ptele aspre pe care le
dusese îm potriva englezilor, precum şi în Al Doilea Război
Mond ial în cad rul a rmatelor al iate. f n plus, ea a primit aju­
toare în arma ment şi m u n itii (în special d i n Cehoslovacia)
şi a fost sprijinită de volu ntari sositi din străi nătate. Hagana
a rezistat atât d e bine pe toate frontu rile (mai ales la
Ierusal i m , în Gali leea şi în N eg hev) , încât clasele m ij loci i
a rabe, cu p ri nse de team ă , au început să părăsească
ta ra ; această mişcare a fost accentuată de propaganda
arabă care anu nta exterm inarea evreilor; în sfârşit, şi

42
violenta anumitor reactii ale acestora din urmă (Deir Yassin)
a dus la răspâ nd irea terori i in m asă printre a ra b i i pal es­
ti n ieni , ceea ce a p rovocat exod u l a peste 600 000 d i n tre
ei . Refugiaţi i , al căror număr a sporit p ri n natalitate şi p ri n
rezultatele războiului din i u nie 1 967, încă m a i aştea ptă ,
d u pă 35 de a n i , ca soa rta lor să fie in sfâ rşit lăm u rită .
Evreii îşi dădeau seam a că propria lor supravieţuire
depi ndea de o victo rie ce trebuia obţi n ută in ci rc u msta nte
de-a d reptu l extraordinare.
Tn acelaşi tim p , infi intarea Statu l u i palesti n i a n , p re­
văzut de recomandările O N U acceptate de Israel, stâ rn ea
opoziţia statelor a rabe care respingeau in bloc noua
situatie ce se crea in Orientu l Apropiat.
T n realitate, Egiptul şi lordania a u ocupat, intre 1 948 şi
1 967, cea mai mare pa rte a teritori ilor desti nate să consti­
tu ie Statu l palesti nian, fără a face nimic pentru a-1 crea şi
negâ nd, in mod sistematic, d reptu l la existentă al Statu l u i
I srael . Această situ atie a im pins Orientu l Apropiat intr-o
succesiune de războa ie ca re nici până astăzi nu a u per­
mis desăvârşi rea unui proces genera l de pace.

3. Interventia Natiunilor Unite. Statu l I srael este cel

d intâi d i n istorie care a l uat naştere printr-o decizie a m a­
jorităţi i naţi u n i lor lumii. I nvad area Israel u l u i d e către sta­
tele a rabe constitu ia pri m a agresiune a rm ată în reg istrată
d u pă sfârşitu l cel u i de-Al Doilea Război Mond ial. Acea stă
situatie a provocat i nterminabile dezbateri ce s-au derulat
la Lake Success , in fata Consi l i u l u i de Securitate, a Con­
siliului de Tutelă şi a Consi l i u l u i Economic şi Social ale
Nati u n ilor U n ite. Cea de a doua Sesiu n e Extraord inară a
Ad unări i Generale a O N U a avut loc la N ew York , intre
1 6 apri l i e şi 1 6 mai 1 948 : ina i nte d e a se incheia, Ad u na­
rea a hotărât tri m iterea u n u i mediator al N aţi u n i lor U nite
pentru Palesti na. T n această fu nctie a fost d esemnat, la

43
 20 mai 1 948, contele Folke Bernadotte. În ziua de 1 7 apri­
lie 1 948, în fata g ravităţi i situaţiei m i l ita re din Palesti na,
Consi l i u l de Secu ritate a cerut institu i rea u n u i arm istiţi u :
acesta n u a devenit efectiv decât l a 1 1 i u nie 1 948, ora 6
d i m i neaţa . Beligeranţii au căpătat, astfe l , u n răgaz pentru
a-şi procu ra armament suplimentar. În 9 iu lie, a rabii a u
refuzat s ă m a i prel ungească acord u l de în cetare a focu­
l u i : lu ptele s-au rel uat.
În ziua de 1 5 iulie, Consi l i u l de Secu ritate a i m pus u n
nou armistiţiu care a i ntrat în vigoa re p e 1 6 iulie, l a I eru sa l i m ,
şi p e 1 8 i u lie, în celel alte zo ne. Situaţia ră mânea g ravă
de-a l u n g u l frontierelor. Pe 1 7 septem brie, mediatorul a
fost asasinat la I erusalim de către terorişti rămaşi nepe­
depsiţi . Această cri mă a produs o adâncă emoţie în în­
treaga l u me.
în octombrie, a u reizbucnit ciocni ri violente în Neghev,
între eg ipten i şi evrei, ceea ce a determ i nat, o dată în
plus, Consi l i u l de Secu ritate să ordone încetarea focu l u i ,
l a 23 octom brie 1 948. Această decizie a fost respectată
până la 22 d ecem brie, câ nd luptele au reizbucnit. în
sfâ rşit, pe 7 ianuarie 1 949, graţie bu nelor oficii ale
D r. Ralph B u nch , medi ator ad interim, pe front l i niştea a
devenit efectivă .
Convenţiile genera le de a rmistiţi u a u fost semnate de
guvernele eg i ptean şi israel ian, la 24 februa rie 1 949, în
I nsula Rhodos; între Liban şi I srael , pe 23 martie 1 949, la
Ras E n Naqoura ; între Regatu l Haşemit al lordaniei şi
Israel, în Rhodos, la 3 a prilie 1 949 ; între Siria şi Israel , la
Cota 232, lângă Mahanai m , la 20 iulie 1 949. Aceste acor­
d u ri consacrau existenta Statu l u i Israel şi îi fixau lim itele
ce aveau să-i ţină loc d e frontiere vreme de 20 de ani. Ca
u n tragic simbol, I erusalimul rămânea îm părţit pri ntr-o
linie de demarcaţie de 1 3 km l u ngime. Trebuie precizat,

44
totuşi, că armistiţi u ! n u însemna pace. De-a l u n g u l a
1 000 km de frontieră , sta rea d e tensiune şi osti l ităţile
aveau să constitu ie o realitate endemică .
Acordurile de arm istiţiu consacrau o stare de fapt c e a
perm is recu noaşterea Statu l u i Israel de către ON U , cea
care făcuse atâta pentru a rezolva criza d i n Orientu l
Apropiat. În ziua d e 1 1 mai 1 949 , Ad unarea Gen erală a
Naţi u n i lor U n ite primea Israe l u l ca stat membru , d eja
recunoscut la acea dată de către 52 de ţări . Doar statele
arabe sau cele m u su l mane votaseră îm potriva hotă râri i
de adm itere. D e atu nci , I srael u l întreţine relatii diploma­
tice şi co nsulare cu majoritatea statelor l u m i i . C u toate
acestea , Sfântu l Scaun n u-şi normal izase încă relaţiile
di plomatice cu I srae l u l .

4 . Campania din Sinai (29 octombrie-5 noiembrie 1 956).

Între 1 950 şi 1 956 , egiptenii au decretat boi cota rea Israel u l u i
şi au interzis navigaţia israe liană pe căi l e mariti me inter­
naţionale d i n zona Cana l u l u i de Suez şi a Golfu l u i Ei l at.
Guvernele ţă ri lor arabe şi organ izaţi ile palesti niene sus­
ţineau u n război de hărţu ială îm potriva proaspăt creatu lui
Israel , prin sabota rea şoselelor, a că ilor ferate şi a rete­
lelor de i rigaţi i . Aceste acţiu n i avea u ca baze de porn ire
gheri lele fedainilor1 7, organ izate d e guvern u l egi ptea n în
Peninsula Sinai şi în reg i u nea Gaza . La 25 octombrie 1 9 56,
Nasser a anu ntat crearea u n u i comandament u n ificat al
forţelor arm ate eg i ptene, siriene şi iordan iene. Israel u l se
aştepta la războiul de exterm inare pe care veci n i i săi i-1
prom itea u pri n toate mijloacele lor de propagandă. El s-a
ad resat Franţei, ca re în acea perioadă se confru nta cu

1 7 Fedajin sau fedain (în arabă, în original; litera l , .cel care se sacri­
fică") , luptător palestinian de gherilă.

45
 revolta algeriană, şi Marii Brita n i i : aceasta d in u rmă pier­
duse contro l u l asupra Canal u l u i de Suez, naţional izat de
către Egipt. Aceşti factori convergenţi a u dat o coloratu ră
parti culară nefericitei cam panii d i n S inai care a pus faţă
în faţă Eg i ptu l şi Israel u l , sprij i n it de Fra nţa şi de Marea
Brita nie. Fiecare se l u pta pentru ca uze divergente şi în
scopuri d iferite .
În sea ra zilei de 29 octombrie, a rm ata israeliană, con­
dusă d e genera l u l Moşe Daian , s-a revă rsat în patru va l u ri
către Cana l u l de S uez. Î n şase zi le, a rm atele eg i ptene a u
fost zd robite, Pen insu l a S i n a i a fost cucerită î n întreg ime
de către I srael , iar o mare parte a arm atei eg i ptene şi
o considerabilă cantitate de m ateriale de război a u fost
captu rate .
Obiectivul declarat al I sraelu l u i era d e a distruge a me­
n i nţa rea pe ca re a rm ata eg i pteană şi g herilele fedainilor o
constitu iau asupra existenţei sale. Î n a ceastă privi nţă ,
ca mpania reprezentase pentru Israel u n succes m i l itar în
măsură să-i întărească secu ritatea. Negocierile d iploma­
tice ulterioare a u d u s l a evacuarea Sinaiu l u i , dar blocad a
d i n Strâmtoarea Ti ran fusese înlăturată , astfe l încât na­
vele israeliene circulau liber, începând cu 25 martie 1 957.
Tn ciuda eşecu l u i franca-britanic de la Port-Said, în ciuda
presi u nilor sovietice şi a şovăielii americane, operaţi u nea
Suez a marcat pentru Israel pu nctu l d e plecare al u n u i
n o u avânt, fă ră a cond uce, totuşi, la i nsta u ra rea păcii c u
veci n i i s ă i ara b i .
Guvernele a rabe, î n special Siri a , rămâneau închistate
în atitudi nea lor de beligeranţă activă , proclamând fără
înceta re voinţa lor de a distruge Statul I srael şi orga­
nizâ n d , în a cest scop, g ru pe de terorişti însă rci naţi cu o
lu ptă de hărţuială pri n toate mij loacele: atentate ucigaşe,
sabotaje, blocadă economică , propagandă ostilă. Orientul

46
Aprop iat a rămas, şi pe mai departe, u n veritabil butoi cu
pulbere, u n teatru a l cu rsei înarmărilor.
An ul 1 966 a marcat o agravare a tensi u n i i la fronti era
siriană. La 7 aprilie 1 967, şase avioane siriene au fost
doborâte de aviaţia israeliană în u rma u nei acţi u n i de
represa l i i . Efervescenta s-a ampl ificat în această zonă a
l u m i i . Rusia, în antagon ism u l ei faţă de Occident, a j u cat
d i n plin ca rtea ara bă , fu rnizând Eg i ptu l u i şi S i riei un
potential m i l itar redutabi l . Acei dictatori care îşi legiti m a u
puterea p ri n exploatarea conflictu l u i ara be-israelian îşi
man ifesta u exaltarea la id eea de a d istrug e în sfâ rşit
Israel ul şi, o dată în plus, de a adopta o pol iti că pentru
care nu dispu neau de m ijloacele necesare .

5. RAzboiul de Şase Zile (5-1 1 iunie 1 967). Starea d e

tensiune permanentă c e opu nea statele arabe Israel u l u i
încă d i n m a i 1 948 trebu i a , în m o d i nevita b i l , s ă sfâ r­
şească pri ntr-o înfruntare decisivă . Momentu l a sosit
atu nci când Nasser a considerat că are suficientă fo rţă
m i l itară pentru a distruge statu l sionist.
La 1 4 m a i , ziua celei de-a 1 9 an iversări a creări i
I srael u l u i , tru pele eg iptene a u fost con centrate î n S i n a i .
Pe 1 6 m a i , N asser a cerut pl ecarea Forţelor de u rgenţă
ale N aţi u n i lor U nite, staţionate la frontierele I s rael u l u i . Pe
1 8 , Egiptu l cere retragerea tutu ror forţelor O N U stationate
pe teritori u l său. U Thant, fără a consulta vreo instan ţă
i nternaţională , s-a conformat i m ed iat p retenţii lor l u i
Nasser: l a 1 9 mai , desfăşu rarea fragilă d e forţe i nterna­
ţionale d ispărea d intre E g i pt şi I srael, iar Fra nta decl a ra
că n u mai gara ntează frontierele n ici u n u i stat d i n zon ă .
fn aceeaşi zi , Secretariatu l Naţi u n i lor U nite confi rma
absenta oricărei con centrări de tru pe israeliene la fro n­
tiera siriană. Pe 22 mai, Nasser dădea lovitura decisivă ,

47
 anu ntând blocada Strâmtorii Ti ra n . Guvern u l israelia n ,
p u s în fata acestui casus be/li, ezita între pace şi război,
în conditi ile în care primejdia se contu ra şi tara era încer­
cu ită din toate părţi le: 1 500 de tancu ri egi ptene se aflau
la frontiera de sud; tu n u rile lui Nasser tineau sub ti ru l arti­
leriei lor satele şi fermele israeliene din reg iu nea Gaza ;
sirien ii bombardau coloniile evreieşti aflate la poalele pla­
tou lui Golan - în vreme ce Leg iu nea ara bă din lordania
pregătea bombardarea Ierusal i m u l u i .
Ri posta Israel u l u i a surven it î n zi ua de l u n i 5 i u n i e
1 967, la orele 7 , 1 5 d i m i neata . T n d o u ă ore şi 50 de
minute, avioa nele israeliene, zburând la joasă a ltitudine
în trei val u ri fulgerătoare, au bombardat 1 9 aerodromuri ,
a u distrus, în 1 70 de min ute, 300 dintre cele 340 d e
avioa ne d e l u ptă pe care le avea Egiptu l ş i au neutralizat
20 de statii radar. Marti seara , aviatia israeliană distru­
sese 309 avioane egi ptene, 60 de avioane siriene, 29 ior­
daniene, 1 7 i rakiene şi u n u l libanez, în tota l , 4 1 6 aparate.
I s rae l u l , a l e că ru i fo rte ră măseseră practic intacte ,
deti nea suprematia aeriană absolută . N u mai rămânea
decât să fie trad use pe teren conseci ntele acestei stă ri de
fapt: de la 5 la 8 i u n ie, blindatele Tsaha/ (Armata d e
Apă ra re a Israel u l u i ) a u ocupat Sharm-ei-S heik. T n sfârşit,
pe 8 , ele au ocupat m a l u l occidental al Golfu l u i Suez.
Regele lordan iei îşi pusese cei 60 000 de legionari s u b
comandament egi ptea n : la 5 i u n i e , aceştia bom bardau
I erusalim u l , cucereau Pa latu l Naţi u nilor U nite şi atacau
garnizoana israeliană de pe M untele Scopus. Fortele is­
raeliene, d u pă ce s-a u convins că nu era vorba de un
baroucJ1 B de onoare , au ri postat, eliberând Cartieru l Ge­
neral a l O N U şi ocupând pozitiile iordaniene din j u ru l

1 8 Tn arabă, in original ; literal, "lu ptă", "confru ntare".

48
oraşu l u i . La 6 iunie, înălţimile de la I erusa l i m , Ra mal l a h ,
Djenin, Tu lkarem ş i Ka lkilya a u căzut î n mâinile israelie­
nilor. Î n sfâ rşit, pe 7, Oraşul Vechi al Ierusal i m u l u i a fost
recucerit, iar armata israeliană s-a revă rsat pe m a l u rile
Iordanului, ocupând toţi m u nţii l udeei şi ai Samariei .
Lu ptele fi ind încheiate în sud şi în est, I srael u l şi-a con­
centrat forţele împotriva Siriei, ca re pe 7 iun ie ata case co­
lonii le Shear Yashouv şi Dan. În ziua de 9, israelienii au
pornit ofensiva în d i recţia platoului sirian al Gola n u l u i , pe
care I-au ocu pat a doua zi , câ nd , de asem en ea , a fost cu­
cerită Kuneitra . Şase zile îi fuseseră de-aj u ns Tsaha/-u l ui
- Armata de Apărare a Israe l u l u i - pentru a zd robi
armatele Egiptu l u i , ale lordaniei şi ale Sirie i , susţin ute de
coa liţia altor zece ţări arabe. Dar, o dată în plus, acest
război , ca re ar fi putut fi evitat, nu a d u s la pace. N ici
Nasser, nici g uvernul israelian n-au şti ut să depăşească
momentu l pentru a i nsta u ra o pace veritabilă.

6. RAzboiul de lom Kipur1 9 (6-25 octombrie 1 973).

Război u l de Şase Zi l e avusese darul de a agrava situaţia ,
ampl ificâ nd orgoli u l şi resenti mentele p rovocate d e în­
frângere , în cazul u nora , şi beţia vi ctoriei , în cazul altora .
Războiul de Şase Zi l e a fost u rm at de u n război de poziţi i
pe Canalul de S uez şi pe cursul Iorda n u l u i , aceasta în
tim p ce g rupări l e palesti niene organ izau atentate în

1 9 în ebraică , în original; literal, "pocăinţă". "Marea Iertare" este cea mai

mare sărbătoare religioasă la evrei. Zi de post. Roş H aşana (Anul
Nou), Hoşana Raba (A Şaptea zi de Sucot) şi Simhat Tora (Sărbătoa­
rea Torei) su nt, de asemenea, sărbători religioase. Sucot, Pesah,
Şavuot era u , în epoca biblică, sărbători de pelerinaj, legate de anotim­
puri şi activităţi agricole. Ulterior au devenit şi ele sărbători religioase,
asociate u nor evenimente istorice cu m ar fi: Hanuca , Puri m , Tişa Be­
Av (Distrugerea Templ u l u i ) .

49
interioru l noilor frontiere ale Israel u l u i . Eşecu l acestor ten­
tative ( 1 968-1 97 1 ) I-au d eterm i nat pe preşed i ntele egip­
tea n Sadat, su ccesoru l lui N asser, din septembrie 1 970,
să pregătească u n nou război , a n u nţându-1 public unui
Israel sig u r de sine însuşi, sceptic şi mal iţios .
Î n ziua d e 6 octombrie 1 973, zi d e post a sărbătorii de
lom Ki pur, la orele 1 4 , Egiptu l a aruncat asu pra Israelu l u i
o armată de 7 0 0 0 0 0 de soldaţi , 2 5 0 0 de tancuri , 6 5 0 d e
avioa ne, 1 50 de bateri i d e rachete antiaeriene. La
aceeaşi oră , Siria a invadat Golan u l cu 3 000 de soldaţi ,
2 000 de tancu ri , 330 de avioa ne şi 35 d e baterii anti­
aeriene. Israe l u l , luat pe nepregătite în plină zi de săr­
bătoa re a Ki p u ru l u i , şi-a văzut frontu l , apărat de doar
câteva sute de soldaţi , dat peste ca p d u pă numai trei zile
de lu ptă şi însăşi existenta stata lă ameni nţată : tru pele
eg i ptene şi siriene, întă rite cu u n ităţi i rakiene, iordaniene
şi marocane, beneficiau de factoru l surp riză şi de o su pe­
rioritate zd robitoare . Dar Israelul şi-a revenit repede şi ,
mobi lizându-şi forţele, a oprit ofensiva armatelor arabe,
apoi le-a respins pe linia de încetare a focului din 1 967.
Trecând d i ncolo de ea , israelienii a u avansat şi s-au apro­
piat, în Siria, până la 35 de km de Da masc, iar în Egipt,
până la 1 0 1 km de Cairo .
Armatele a 1 1-a şi a I I I -a eg ; ptene, blocate î n ofensiva
lor din 1 4 octombrie, riscau să fie încercu ite şi d istruse.
Totodată , Cairo şi Damascu l se aflau sub tiru l artileriei
israel iene.
Î ncă d e pe 1 O octom brie, ruşii stabiliseră u n pod aerian
şi maritim care fu rn iza arabilor armele de care aceştia
aveau nevoie pentru a evita înfrâ ngerea. Patru zile mai
târzi u , a mericanii a u făcut acelaşi lucru în beneficiul
Israel u l u i , aflat în criză de a rmament. Până atu nci ,
israelienii pierd useră 3 000 de oameni, căzuţi mai ales în

50
primele trei zile de război . Astfel, ruşii şi am ericanii se
înfru nta u prin intermed iari . Îngrijoraţi de evol uţia eveni­
mentelor, ei a u im pus, la 22 octom brie, adoptarea de
către Consiliul de Secu ritate a u nei rezoluţii de încetare a
focu l u i , dar aceasta n-a fost respectată . T n tim p ce pe
24 octombrie Israelul îşi continua ofens iva , s-a aj u n s în
pragu l u n u i război între U RSS şi Statele U nite, puse în
stare de alarmă nuclea ră . Ti m p de opt ore, în acea zi ,
omen i rea a conştientizat faptu l că se afla pe marg i n ea
pră pastiei. O nouă rezoluţie a Consi l i u l u i d e Secu ritate
(25 octombrie) a reuşit să înd epărteze ameni nţarea , i m­
punând beligeranţi lor respecta rea acord u l u i de în cetare a
focu l u i .
P e 1 1 noiem brie, Israe l u l ş i Egi ptu l au semnat u n
acord c e pregătea Conferi nţa pentru Pace î n Orientul
M ij loci u . Aceasta a reunit, la Geneva , Egiptu l , Israe l u l şi
lordania, sub auspiciile Naţi u nilor U n ite , ale SUA şi ale
URSS. Conferi nţa de la Geneva a dus la semnarea u nui
acord de separare a forţelor eg i ptene şi israeliene în
Sinai. Ca u rmare a eforturi lor l u i Henry Kissi nger, Secre­
taru l de Stat al Statelor U nite, acord u l a fost com pletat, la
4 martie 1 974 , şi d efinitivat, în iunie 1 974 , cu u n altu l ce
separa tru pele israel iene şi siriene din Gola n .

7 . Procesul de pace cu Egiptul. D u pă războiul de l o m

Ki p u r, o activitate d i plomatică i ntensă a favorizat evo l u ţia
generală a situaţiei către acord u ri tranzitorii şi, în cele din
urm ă , către u n veritabil tratat de pace între Israel şi E g i pt.
Onoa rea a rabilor, restabilită în Egipt pri n Războ i u l de lom
Ki pur, a permis deblocarea p rocesului de pace, marcat de
vizita spectacu loasă întreprinsă de Sadat la Ierusalim
( 1 9-2 1 noiem brie 1 977) , prin Acord u rile de la Camp David
( 1 7 septem brie 1 978) şi semnarea Tratatu l u i de pace

51
(26 martie 1 979) . Aplicarea p rog resivă a acestor acord u ri
a fost d usă defin itiv la b u n sfârşit în primăvara l u i 1 982.
Restitu ind în tota litate Egiptu l u i Pen insula Sinai, Israelul
îşi pierdea ind epend enţa petrolieră , însă toate aceste
sacrificii erau pe deplin com pensate de avantajele păci i.

8. RAzboiul din Liban. Din neferici re, la puţină vreme

d u pă aplicarea Tratatu l u i d e pace cu Egiptu l , Israelul s-a
văzut confru ntat cu atacu ri di rijate d inspre nord , d i n
Li ban. Lovitu ri le Organizaţiei pentru E l i berarea Pa lesti nei
deveneau tot mai pericu loase în Gal ileea , u nde oraşele şi
satele sufe reau fă ră în ceta re b o m b a rd a m e nte l e
"Kati uşelor" - rachete de fabricaţie sovietică - lansate
de pe rampe mobile insta late pe cam ioane special echi­
pate. La 5 iunie 1 982, guvern u l israelian a hotărât să
pună capăt provocă ri lor, declanşând "Operaţi u nea de
pace în Gal i leea". Tncepând cu 1 1 i u n ie, a fost proclamată
o primă încetare a focu l u i , în condiţi ile în care Israelul
îşi îndeplin ise toate obiectivele. Dar refuzu l O E P d e a
evacua Beirutu l a antrenat reluarea osti l ităţi lor şi bombar­
darea oraşu l u i până în septembrie 1 982. La acea dată ,
com batanţii OEP au decis s ă s e îmbarce spre Tu n isia ş i
alte ţări arabe, însă preşed intele Li banu l u i , Beşi r Gemaiel,
care se pregătea să semneze un acord cu I s raelu l , a fost
asasinat. Li ba n u l a devenit teatrul u n u i război perma nent
între m i l iţiile reprezentând diferitele cu rente ale isla m u l u i ,
controlate de Siria şi d e l ra n , s a u pe cele creşti ne şi, în
sud , cele spriji n ite de I s rael . Haosul instalat a distrus o
ţară câ ndva exemplară . T ncepând cu 22 septembrie 1 980,
Orientul Apropiat sfâ rşeşte prin a fi d estabil izat şi lovit d e
izbucn i rea război u l u i dintre l ran şi l rak, ca re avea s ă facă
sute de m i i de victi m e . Zece ani mai târziu, la 2 aug ust 1 990,
i nvazia l raku l u i în Kuweit a mobilizat, sub eg ida ON U , o

52
coa liţie de 30 de naţi u n i cond use de Statele U n ite . În
ci uda încercă ri lor l u i Saddam H ussein d e a-1 a ntrena ,
Israelul s-a menţin ut, în mod paradoxal , in afara confl ic­
tului. Între 1 8 ianuarie şi 25 feb ruarie 1 99 1 , 1 8 atacuri
irakiene cu rachete n-au reuşit să sch i m be d ecizia
I srael u l u i de a-şi păstra sta rea de non bel igeranţă. Episo­
d u l nu a făcut decât să pună in evidenţă , o dată in plus,
acţi un ile nebuneşti întreprinse de către dictatoru l irakian ,
susţi nut d e OEP, in contextu l unei l u m i arabe divizate şi
profu nd ru inate.
La sfârşitu l război u l u i , hegemonia siriană asu pra
Liba n u l u i a permis dezarmarea m i liţiilor care insâ ngerau
tara , condusă , de acu m incolo, de u n guvern aflat sub
influenta Siriei . Sudul Liba n u l u i rămâne s u b contro l u l
Israel u l u i , i n aşteptarea reglementă rii unei păei globale,
lucru ce pare inevita bil de la infrâ ngerea l raku l u i şi pe
fondul neînţelegerilor dintre statele arabe.

9. Paşi către solutionarea conflictului. Morile păcii îşi

macină, din păcate, foarte incet g rânele, mai ales atu nci
când interese puternice îm ping spre permanentiza rea
conflictelor. Între aceste forţe, trebuie enumerati extre­
miştii de toate soiuri le, precu m şi puterile econom ice sau
politice ca re n u văd in Orientu l Apropiat d ecât u n debu­
şeu . Pasi u n i l e sunt atu nci cu uşu rinţă dezlă nţu ite, iar
rezu ltatele, in loc d e viata şi prog resul oamenilor, s u nt
suferi nta şi moartea .
lntifada - sau Război u l pietrelor - a fost declanşată
la 8 decem brie 1 987 in teritori ile disp utate intre I srael şi
OEP. Această explozie de violenţă a fost însoţită de a ten­
tate spectacu loase ca re n-a u ocolit nici I erusa l i m u l , n ici
Tei-Avivu l şi nici cele mai retrase aşeză ri . I srael ienii s-au
văzut pri nşi între necesitatea de a restabili ord i n ea şi

53
aceea de a găsi o soluţionare acceptabilă problemei
palestin iene.
Alegerile din 23 i u l ie 1 984, apoi cele din noiembrie
1 988 şi cele din mai 1 996 au pus în l u m i nă adânca d ivi­
zare a ţării între Partidul Labu rist, Likud şi partidele rel i­
gioase de d reapta .
Prăbuşirea regimului sovietic, ca u rmare a Perestroikă i ,
a l i psit reg i m u rile osti le Israel u l u i de u n sprijin de neîn­
locuit. Frontierele s-au deschis pentru evreii d i n Rusia,
ca re a u emigrat în Israel : în 1 997, număru l celor sositi se
ridica la 700 000 de oamen i .
Î n râ nd u rile guvernanţi lor israel ien i , d rea pta s e opune
stângii în l u pta pentru putere , putere pe care aceasta din
urmă o exercitase neîncetat încă de l a crearea statu l u i .
Menahem Beg i n , ajuns în fru ntea g uvern u l u i c u ocazia ale­
gerilor din mai 1 977, cedează locul său prim-min istru l u i
lţhak Şamir, care v a cond uce p â n ă la scrutin u l din 1 988.
E l a fost în locuit, în noiembrie 1 996 , de către Beniamin
Netaniahu.
Î n noiembrie 1 988, sub o guvernare de uniune naţio­
nală , OEP a recu noscut Rezoluţia 242 a ONU şi a p rocla­
mat, în mod u n ilatera l , crearea unui Stat palestinian care
recunoştea Israel u l şi considera "cad ucă" acea Cartă
Naţională Palesti niană ce stipula "eliminarea puterii sia­
niste şi imperialiste" .
În august 1 990 , a izbucnit criza d i n Golf, ca u rmare a
invadă rii Kuweitu l u i d e către l rak. La 1 7 ianuarie 1 99 1 ,
Israel u l , care se găsea sub ameninţarea rachetelor Sku d ,
preferând s ă n u d eclare război l raku l u i , a încred inţat
Statelor U n ite sarci na apărării sa le.
La 30 octombrie 1 99 1 , se deschide Conferi nţa de la
Mad rid în problema Orientu l u i Apropiat, în prezenta pre­
şed i nţilor Bush şi Gorbaciov, a delegaţiei israeliene

54
conduse de lthak Şam ir şi a d elegati ilor siriană, iorda­
niană şi l i ba neză .
La 23 iunie 1 992 , alegerile d i n I srael era u câştigate de
Partidul M u ncii, iar lthak Rabin devenea prim-min istru .
Acesta a cautionat negocieri le de pace pe care Şimon
Peres le purta la Oslo, cu OEP. Pe 2 3 martie 1 993, Ezer
Weizmann a fost ales preşed inte al Statu l u i I srael . La
1 O septembrie, Israel u l a recunoscut OEP ca reprezentant
leg iti m al poporu l u i palesti nian. Pe 1 3 septem brie, la Casa
Al bă, Yasser Arafat şi lthak Rabin au parafat, în p rezenta
preşed i ntelu i Bill Clinton , acord u l I srael u l u i cu O E P. Ziua
de 4 mai 1 994 a reprezentat data oficia lă a naşteri i
entitătii teritoriale palesti niene în Gaza şi în le ri chon .
Dru m u l păci i fiind î n sfârşit deschis, Statu l I sra e l şi
Sfântu l Sca u n a u semnat, pe 30 decembrie 1 99 3 , simul­
tan la Roma şi la I erusa l i m , Actu l fu ndamenta l de recu­
noaştere reci procă .
T n cu rsul anului 1 994 , d eschid erea s i m u ltană a "birou­
ri lor d e interese" a consacrat noua natu ră a relati ilor
Israel u l u i cu Marocul şi cu Tu n isia. Pe 26 octombrie 1 996 ,
o nouă etapă decis ivă a fost înscrisă, p ri n sem narea , de
către regele H usse i n şi prim-ministru l lthak Rab i n , a u nu i
tratat de pace între Israel ş i lordania. T n 1 996 , această
evol utie pozitivă a fost confi rm ată de stabilirea rep rezen­
tantelor economice ale I s raelu l u i în Ornan şi în Qatar.
Dar zei i războiului cerea u încă sâ nge: în ti m p u l u n u i
m iti ng pentru pace la Tel-Aviv, la 4 noiem b rie 1 995, lthak
Rab i n , care tocmai cânta i m n u l păci i , a fost doborât de
mai m u lte focuri de revolver trase de un extremist evreu .
Şimon Peres i-a u rmat în fu nctia d e prim-min istru . Asa­
sinarea l u i lthak Rabin a fost u rmată de mai m u lte aten­
tate comise de terorişti palestinieni ( I erusal i m , Tel-Aviv,
Hadera).

55
 1
Hebron oraş sub

ITITIIl Fâşia Gaza

 Alegerile din 29 mai 1 996 au adus la putere o coalitie
de d rea pta co nd usă de blocu l Likud . Pentru prima dată ,
şefu l executivu l u i , Benia min Netaniahu, a fost ş i el ales
prin sufragiu u n iversa l .

1 0. Problema refugiatilor arabi. în 1 948, atu nci când

israel ienii erau victorioşi pe toate frontu rile, mai m u lte
sute de m i i de arabi au părăsit Palesti na. Nati u n i l e U n ite
au i nte rvenit pentru a fu rniza aj utoru l care le era ind is­
pensabi l : U N RWA a fost orga nismul special izat însă rcinat
cu aj utora rea refug iatilor. U n buget anual d e 40 de mi­
lioane de dolari a fost alocat în acest scop. în Gaza şi în
lordania au fost amenajata ta bere pentru refug iati . î n inte­
rioru l lor, aceştia d u cea u o viată semiconcentratio nară
deoarece statele arabe refuzau să-i i ntegreze sau ch iar
să le perm ită li bera ci rcu latie (cum era cazu l în regi u nea
Gaza). Cu ti m p u l , cei 650 000 de refugiati din 1 948
aj u nseseră la u n număr de peste u n milion, aflati într-o si­
tuatie aproape d isperată . Războa iele făcuseră ca nu mă­
ru l noilor victi me ale conflictu l u i , ce se scurg ea u către ta­
berele de refugiati din lordania şi S i ria, să crească neîn­
cetat. U N RWA le fu rn iza adăpost, h rană şi şcoli pentru
copiii între 6 şi 1 6 a n i . Fond u ri colectate în întreaga l u m e
au perm is infi inta rea de şcoli profesionale destinate lor, în
tă ri le de azi l . M i i de ti neri formati în aceste şcoli şi-au
găsit locu ri de m u n că în l u mea a rabă, mai a les în Kuweit
şi Bahrei n . Vol u ntari (cum ar fi , de exem plu, cei de la
Federatia Luterană l n ternatională) m u ncea u în aceste
unităti şcolare, cuiburi ale amărăciun ii şi centre ale
revoltei.
î ncă d i n 1 948, Israelul s-a lovit de această problemă
pe care a considerat-o ind isol u bi l legată de reg lementa­
rea generală a p rocesu lui de pace. A accepta în cond iti i

58
de război intoarcerea refug iati lor constitu ia, in mod evi­
dent, un pericol pentru însăşi existenta ti nerei nati u n i .
Tnsă in conditii de pace problema refugiatilor ar fi p utut fi
rezolvată cu uşurintă pri n cooperarea Israel u l u i , a statelor
arabe, a Nati u n i lor Un ite şi a d iferitelor organisme inter­
nationale.
Deja in 1 950, Moşe Şaret, pe atu nci m i n istru l israelian
al Afacerilor Străine, oferea u n plan concret de reaşeza re
a celor d islocati. care a fost u rm at, in 1 952 , de deblo­
carea generală a fondurilor pentru refu giatii a ra b i . De
atu nci , in repetate rân d u ri , U N RWA (a că rei existentă a
fost ad esea exploatată in sco p u ri pol itice) , Nati u n i l e U n ite
şi Israelul au ava n sat diferite sol utii pentru acea stă p ro­
blemă d u reroasă : toate însă s-au lovit de pol itica negativă
dusă de a n u m ite g uverne, fără acord u l că rora nici un
progres in d i rectia dorită nu era posi bi l .
S e cuvine ca problema refugiatilor a rabi s ă fie pusă in
legătu ră cu cea a refugiatilor evrei care au fost constrâ nşi
să părăsească tări le musu l mana in u rma co nflictu lui
arabe-israelian. Chiar dacă a r fi lu ate in calcul cele mai
exagerate eva luări ale număru l u i de refugiati a rabi care
au fost n evoiti să părăsească Palesti n a , acesta n u
depăşeşte n u mărul d e refug iati evrei pri m iti i n I srael d u pă
1 948, sositi d i n tările arabe d u pă ce fuseseră deposedati
de toată averea şi de bunurile lor.
Din acest punct de vedere , se poate co nstata că
datorită conflictu l u i arabe-israelian s-a prod u s , de fa pt,
un sch i m b de popu latie intre I srael şi l u mea a rabă. O
reg lementare a problemei, in cad rul u n u i acord general
de pace, ar trebui să ofere despăgubiri tutu ror refugiatilor
- arabi şi evrei - şi să creeze pentru toti conditii nor­
male de viată .

59
 Această problemă ar putea fi lesne rezolvată în
i poteza u ne i cooperă ri co nstructive între a ra b i şi
israel ien i . Astfel, s-ar pune capăt unui conflict absurd
ca re, în mod paradoxa l , n u a p utut comprom ite înflori rea
spectaculoasă a I srael u l u i .
 Capitolul n

ÎNFLORIREA ISRAELULUI

1. Structurlle politice ale Statului Israel

1 . Organizarea puterilor. Născut în a n u l 1 948 d i n h ao­
sul creat, în mod premed itat, de puterea mandata ră ,
Statu l Israel a trebuit s ă se organ izeze sub amen inta rea
u nei i nvazii şi sub ti rul tu n u rilor. E l a fost obl igat să i m p ro­
vizeze totu l d i ntr-o dată şi să găsească sing u r răspuns
pentru toate nevoile unei nati u n i abia născute : evreii şi-au
doved it m atu ritatea politică , reuşind să treacă peste d ifi­
cu ltăţile u n u i pariu imposi bil. Organ ismele statu l u i au l u at
fi inţă aproape simu ltan şi a u d evenit realitate cu o ra pi­
ditate incred ibilă.
Pleca rea eng lezi lor a ru pt în mod b rutal toate legătu rile
Palesti nei cu Coroana brita n ică , fată de ca re ultim ele
evenimente avuseseră daru l de a stâ rn i aversiu nea în
ţa ră . S-a impus necesitatea de a constru i totu l porn i nd
de la datele existente, sprijinind u-se pe rezoluţiile ON U ,
p e trad iţiile spi rituale ş i civice a l e Israel u l u i ş i p e org a n i­
zaţiile sion iste ce exista u a nterior înfi i nţă ri i statu l u i .
T ncepând c u 1 5 m a i 1 948, î n Ţa ra Sfâ ntă suvera n itatea
aparţinea poporu l u i evreu , reprezentat de un Cons iliu
Naţional Provizori u şi de g uvern u l provizori u ca re p rocla­
mase statu l .
T ncepând d i n 1 9 mai , Consi l i u l Naţional votează legile
fu nda mentale care au permis reorgan iza rea şi fu ncţio­
narea serviciilor publ ice . Pe 25 ianuarie 1 949, poporu l a
fost chemat la u rne şi a ales liber, pe baza u n u i scruti n
naţional de listă , o Ad unare Co nstitu antă şi Leg islati vă ,

61
 Knesetul, reu n it pentru întâia oară la Ierusali m , pe 1 4 fe­
bruarie 1 949. Pe 1 7 feb ruarie, în fata sa a depus j u ră­
mântu i cel dintâ i preşed inte al Republici i , Haim Weizman n .
Şefu l statu l u i a desem nat prim-ministru l care, l a râ nd ul
să u , a format g uvern u l . Knesetul, în ca re au acces cinci
partide politice, a desfăşurat o i m ensă mu ncă leg islativă ;
u rmând exem plul britanic, el a preferat adopta rea leg i lor
fu ndam entale ale statu l u i , în dauna elaborării unei consti­
tutii propriu-zise, considerată prematu ră pentru nevoile
u n u i stat în fo rmare . T ncă de la origine, Statul Israel s-a
dorit un stat modern şi democratic, întemeiat pe eg ali­
tatea tutu ror cetătenilor, fără deosebire d e sex, rasă sau
rel igie. El şi-a însuşit în mod public principiile ca re a u
inspirat Charta N ati u nilor Unite şi Declaratia U n iversa lă a
Dreptu rilor O m u l u i . Tâ năra republică , în care Partidul
La b u rist (A voda) era cel mai im portant, îşi trăgea seva
dintr-u n spirit social generos şi înd răznet: învătă mântul
primar g ratu it şi obligatori u , egal itatea absol ută în d reptu ri
a femeii cu bă rbatu l , abolirea pedepsei cu moartea şi a
pedepselor corporale, reg lementarea p rog ra m u l u i de
lucru , conced ii anuale şi zile de odihnă, principiul habeas
corpus fondat pe ideea sacralităţii fii ntei umane, organi­
zarea democratică şi separarea puterilor, g rija fată de
stabilitatea g uvernamentală (d i n 1 948, Israelul a avut
nouă pri m-m i n iştri ) . Aceste principii au i nspirat lu cră rile
Parlam entu l u i israelian , prevăzut a se înnoi la fiecare
patru ani prin sufragiu u niversal .
Cu toate acestea , orig inalitatea profu ndă a Statu l u i
Israel constă î n altceva. Pe lângă moştenirea pri m ită l a
naşterea s a d e la puterea mandata ră , moştenire alcătu ită
d i n leg i , traditii şi p ractici în ca re a m intirea I m peri u l u i
otoman n u era uitată , pe lângă preocu parea de a fi u n
stat modern , c u res pect fată de spiritu l ş i d e principiile

62
care inspiră Naţi u n i le U n ite, I s rael u l se prezi ntă ca u n ic
moşten itor al trad iţiei ebraice şi a l poporu l u i evre u .
Cea d intâi grijă a guvernului provizori u şi , fără îndoială ,
cea mai înd răzneaţă a fost aceea de a aboli, începând cu
1 5 mai 1 949, toate restricţi i l e de liberă i m igra re a evreilor
în ţa ră şi de a i nvita pe toti evreii din l u m e , fă ră nici o
îng rădire, să vină şi să se stabilească în Israe l . Statu l
Israel fu sese creat spre a fi u n căm i n pentru evreii din
toată l u m ea . Erau vizaţi cu precădere cei ce fuseseră vic­
ti mele persecutiilor naziste şi aj u nseseră să pop uleze în
Europa taberele pentru persoane d ezrădăcinate, cei d i n
ţă rile m u s u lmane u nde n u l i s e ofereau n i c i d reptu ri , n ici
secu ritate, în sfâ rşit, cei ca re, animati de idea l u l renaşteri i
Ţări i Sfi nte , voiau să se sta b i lească pe teritori u l ei . Legea
Reintoarcerii , fu nda mentală în concepţia despre stat, ex­
pu nea în fel u l următor u n pri ncipiu a bsolut: "Orice evreu
are d reptu l să se stabilească în I srael" . Acest text a per­
mis reveni rea2o masivă a sute de mii d e i m ig ra nţi , re­
vărsaţi d i n toate d i recţiile către I srael. A apărut necesi­
tatea u n u i corolar inspirat d e aceste p rincipii: l egea
asu pra naţionalităţi i israel iene. Această lege a fost adop­
tată la 1 aprilie 1 952, d u pă trei ani d e acerbe discuţi i , ti m p
în care a fost form ulată o duzină de redactă ri diferite,
până a i se găsi expresia potrivită . E ra vorba, până la
urmă, de d efi n i rea noţi u n i i d e israelian în relaţia sa cu
aceea d e evreu şi d e a expri m a , în termeni j u ridici , p ro­
blema cea mai com plexă , cea mai dezbătută ş i , fă ră în do­
ială, cea mai gravă a noului stat. Legea a dorit să ţină
cont d e u n dublu fapt: există o naţional itate israel iană,
real itate i ndependentă de orice principiu d e d iscri m i n a re

2 0 Desemnată şi cu n umele de alia (in ebraică , literal, "înălţare" ,

"urcare"). Tn vechime, evreii urcau de trei ori pe an la Templul din
Ierusalim, pelerinaj n u m it Alia le-Reghel.

63
 rel igioasă , desch isă oricărei persoane, conform normelor
clasice ale d reptu lui modern a l naţional ităţii ; astfel, naţio­
nalitatea israeliană se dobândeşte prin naştere, prin rezi­
denţă în Israel sau prin natu ralizare. Dar există , de
asemenea , răspând iti în lu mea întreagă, evrei care au ,
pri n definitie şi vocatie d reptu l de stabilire în Israel , dacă
nu aleg rămânerea în patria lor. Acest d rept, la origine
absol ut, este astăzi refuzat doar indivizilor suspectati de
colaborare cu naziştii sau care reprezi ntă u n pericol pen­
tru sănătatea şi secu ritatea publ ică . Legea asupra naţio­
nalităţii conferă cetăţenia oricăru i imigrant care se sta­
bileşte în Israel în virtutea Leg ii Reintoa rcerii , ch iar d i n
ziua sosirii sale î n Ţara Sfântă . Autorităţile au avut g rijă să
sublinieze că privilegiul acordat evreilor a rezu ltat din chiar
scopul întemeierii Statu l u i Israel ; legea n u constitu ie o dis­
criminare la adresa arabilor care locu iesc legal în Israel (ei
se bucură de toate d repturile civile şi politice) , nici la
adresa rezidentilor străini cărora legea le conferă , în prin­
ci piu, aceleaşi d reptu ri ca şi cetăţenilor, în materie de rezi­
denţă , de locu ri de m u ncă sau de activitate profesională.
Orig inalul d ualism al Statu l u i se exprimă, deopotrivă ,
prin coexistenta g uvern u l u i israel ian, emanat de la naţiu­
ne, cu Agentia Evreiască , organ al Mişcării Sion iste Mon­
diale: aceasta a re ca fu n ctie esenţială să aj ute şi să orga­
nizeze i m i g rarea evreilor d i n diaspora în Israel, să coope­
reze cu celelalte i nstituţii special izate în vederea absorb­
ţiei i m igra ntilor, să amelioreze colonizarea agricolă , să
încu rajeze expansiu nea economică şi cultural!l a ţări i . Cu
aj utoru l Federatii lor ca re acoperă ansamblul com u n ităţilor
evreieşti din E u ropa, America, Africa , Asia şi până în
Oceania, Organ izaţia Sionistă Mondială a adus Statu l u i
Israel u n sprijin care i-a permis, î n decu rsul ti m p u l u i , să
se nască şi să se dezvolte, preluând treptat rol u l Agentiei .

64
 î nrădăcinat in sân ul l u m i i evreieşti , Statul Israel este ,
totodată , purtătoru l imensei moşteniri spirituale, i ntelec­
tuale, morale şi j u rid ice a tradiţiei ebraice. Preocu pa rea
constantă şi legitimă a oricăru i cetăţean şi , in speci a l , a
conducătorilor statului este să se raporteze cu orice o ca­
zie la trecutu l biblic, la D u m nezeul I s rael u l u i , la spiritul
profeţilor, la vocaţia istorică şi spirituală a poporu l u i evreu .
Cu nuanţe, e adevărat, i m portante, in fu ncţie de perso­
nalitatea fiecă ru ia, toată l u mea este convi nsă că patri mo­
niul spiritu al a l poporu l u i evreu trebuie să joace u n ro l de
seamă in existenta Statu l u i . Şi această aspiraţie com u nă
a re deja consecinte asupra structu rii po litice şi j u ridice a
Statu l u i . Legislaţia evreiască rep rezi ntă , intr-adevăr, u n u l
di ntre sistemele j u ridice cele mai com plete ş i mai semni­
fi cative d i ntre cele care există . Î n rădăcinată in Biblie şi in
trad iţia orală a învăţăturii rabinice 21 , ea s-a dezvoltat secol
d u pă seco l , s-a ada ptat exigenţelor momentu l u i şi a pre­
zervat specificitatea l u m i i evreieşti de-a l u n g u l ti m p u l u i .
Cu toate acestea , există u n element dominant: natura spi­
rituală şi religioasă a acestu i sistem j u ridic n u d isociază
autoritatea spirituală de puterea l u m ească , aşa cum o
face d reptu l modern . Care va fi , prin u rmare, relaţia d i n ­
tre Statu l Israel şi imensa sa rezervă de tradiţie reli­
gioasă ? Chestiunea nu este în că înch isă, ci conti nuă să
fie dezbătută apri ns de către n u meroasele partide pol itice
ale ţări i .

21 Talmudul (literal, "învăţătură", "studiu") desemnează comentariul la

Mişna. Se cunosc două Talmuduri: ierusalimitan (a căru i compilare s-a
încheiat către anul 400 d.H r.) şi babilonian (cuprinde 36 de tractate; a
fost terminat în secolul al I I I-lea d . H r. ) . Ambele variante reu nesc pre­
ceptele şi dezbaterile despre Mişna, ale cărei legi au fost elaborate in
intervalul 300 î.H r.-200 d . Hr.

65
 2. Partidele politice. Lu ptele pol itice se poartă între
câteva mari partide; Avoda, Partid u l La b u rist, se bazează
pe o p utern ică centra l ă s i n d icală m u n citoreasca :
Histadruf22. El a deti nut puterea încă de la sfâ rşitu l man­
datu l u i b ritanic şi i-a delegat în fru ntea Executivu l u i - re­
marcabil de stabil - pe condu cătorii săi : David Ben G u rion
( 1 948-1 954; 1 955-1 963); Moşe Şaret ( 1 954-1 955); Levi
Eşkol ( 1 963-1 969); Golda Meir ( 1 969-1 974) ; lthak Rab i n
( 1 974-1 977; 1 992-1 995) . Alegerile d i n 1 7 mai 1 977 a u
dus la înfrâ ngerea Partid u l u i Labu rist. Menahem Beg i n
( 1 977-1 983) a devenit şefu l g uvern u l u i , î n fru ntea unei
coalitii de d reapta în care infl u enta partidelor relig ioase,
deşi m i norita re în tară , e ra d o m i n a ntă . C riza d i n
octombrie 1 973, ameni ntare p e ca re fi ecare cetăţea n a
simtit-o apăsând asupra fi inţei statu l u i a sch i m bat fiziono­
mia ţă ri i .
Cu toate c ă dispunea de o foarte slabă majoritate în
Parlament, Menahem Beg i n , şeful g uvern u l u i între mai
1 977 şi august 1 983, a contracarat tendi ntele constante
ale pol iticii laburiste; a liberal izat economia şi a abolit con­
trolul asupra comertu l u i ; a sem nat pacea cu Egiptu l şi ,
i med iat d u pă ca mpania din Liba n , a perfectat u n acord ce
marca încetarea osti lităţilor între Liban şi I srael. Aceste
evenimente i m po rtante n-au reuşit, totuşi , să aducă
pacea într-o reg i u n e atât de aprig disputată : întrucât
extrem ismele părţilor se alimentează reciproc, regiu nea
conti nuă să cunoască tensi u n i sporadice care dă u nează
în mod evident dezvoltări i sa le.

22 Confederaţie generală, fondată în 1 920, membră a Confederatiei

Internationale a Sindicatelor Libere, reu nind organisme muncitoreşti de
tip sindical, dar cu mu ltiple fu ncţiuni social-naţionale, în care revendi­
cările mu ncitoreşti se îm bină cu sarcini ale dezvoltării economice şi cul­
turale a ţării.

66
 Ca u rmare a nefericitu lui război d i n Li ban, Beg i n a
demisionat la 28 au gust 1 983. E l a fost în locuit în fruntea
g uvern u l u i de către l ţhak Şamir. Alegerile d i n 23 iulie 1 984
au obligat partidele politice să constitu ie u n g uvern de
u n i u ne naţională, prezidat alternativ de Şimon Peres
(1 984-1 986) şi de lţhak Şa m i r ( 1 986-1 992). Le-au suc­
cedat lthak Rabi n , între 1 992 şi 4 noiembrie 1 995 - ziua
asasi nări i sale de către u n extrem ist evreu -, şi din nou
Şimon Peres ( 1 995-1 996) . Cu ocazia alegerilor din 29 mai
1 996 , d rea pta a reven i t la p u te re p ri n B e n i a m i n
Netaniahu, pri m u l premier ales prin sufragiu u n iversal .
Parlamentu l (Knesetu l), instalat, d i n a u g ust 1 96 6 ,
într-un palat oferit naţiun ii de către fam i lia Rothsch i ld , cu­
pri nde 1 20 de deputati care, conform rezu ltatelor scru ti­
n u l u i din 29 mai 1 996, se repartizează în fel u l u rmător:
Likud: 32; Frontu l laburist - A voda: 34; Şas - Sefa rzii
relig ioşi : 1 O ; Mahdal - Frontu l Naţional Religios: 9;
Meretz - M işcarea pentru D reptu ri le Cetăţean u l u i şi pen­
tru Pace: 9 ; Israel Be Alia - Partidul l m ig rantilor din fosta
URSS: 7; Frontu l Democratic pentru Pace şi Egalitate: 5;
A Treia Cale: 4; Degel ha-Tora - D rapel u l Tore i : 4 ;
Pa rtidul Democratic Ara b : 4; Moledet - Patria: 2 .
Tn p rezent, presiu nea palesti niana este în creştere :
atentatele teroriste se m u ltiplică în Israel şi în l u m ea în­
treagă. Di plomaţia americană se străd uieşte să activeze
procesul de pace întrerupt d u pă evacuarea Peninsu lei
Sinai de către Israel . Extrem işti i evrei , care aspiră la crea­
rea u n u i mare Israel în care partea palesti niana să fie cât
mai mică posibil, fac, în mod inconştient, jocul extremiş­
tilor arabi ce visează la o mare Palesti nă u nde partea
evreilor să fie aproape nulă. Recu noaşterea de către
OEP a existenţei şi a legitimităţii Israelu l u i se înscrie în
sensul unei istorii sensibil accelerate de evenimentele d i n

67
 Rusia l u i Gorbaciov, ca şi d i n celela lte state ale E u ropei
de Est. Eg i ptu l lui M u barak joacă u n rol de mediator între
israel ieni şi palestinieni ca re, cu sprij i n u l americanilor şi al
europen i lor, vor sfâ rşi p ri n a se întâlni şi reconcilia. E i
şi-ar doved i matu ritatea politică p ri n realizarea acelei
asocieri de trei entităţi statale, pe care o preved ea deja
rezoluţia Naţi u n i lor U n ite din 29 noiem brie 1 947. Pacea
mondială ar fi consol idată , căci această parte de l u m e va
avea ca vocaţie integ rarea p rog resivă într-un ansamblu
euro-med iteranea n , p regătit, încă de pe acu m , de lucră­
ri le Parlamentu l u i eu ropea n .
Preşed i ntele Israel u l u i (d in 1 993, Ezer Weizmann) 23
este a les d e către Pa rla ment pentru o perioadă d e cinci
an i . Fu ncţiile sale sunt, în mod esenţi a l , reprezentative ; în
cazu l unei crize ministeriale, el desem nează , d u pă con­
sultarea partidelor pol itice, persoana însărcinată să for­
meze noul g uvern .
Puterea legislativă este moştenitoarea trad iţiilor leg is­
lative ale I srael u l u i , dar există şi elemente ale trecutu lui
tu rcesc şi britanic. D i n această cauză , a fost necesar un
vast efort legislativ: legea tra nsferu l u i puterih;>r către
Parlam ent, către preşed intele Repu blicii şi către guvern a
fost cea d i ntâi promu lgata , în 1 949.
Pretutindeni în Israel , este frapa ntă i ntensitatea vieţi i
politice. Pentru israel ian , partidul ţine loc de fam i l ie, d e
cl u b , d e tutore . T n condiţiile u nei ţă ri î n formare , acesta în­
deplineşte o fu ncţie sociologică necesară . Cu toate aces­
tea , I sraelul pare a se fi inspirat, sub acest aspect, din mo­
ravurile fra nceze; viaţa politică este exagerat de h i pertro­
fiată şi de omniprezentă .

2 3 Ezer Weizmann şi-a exercitat mandatul de preşedinte al Statul u i

Israel până T n vara anului 2000, când a fost inlocu it d e Moşe Katzav.

68
 Sprij i n u l partidelor relig ioase este necesar pentru
exercita rea puterii pol itice; de a ceea , ele a u j u cat u n ro l
im portant, ca re se man ifestă prin tend inţele relig ioase ale
unor n u m eroase leg i civi le. Să a m i nti m că Şa batul , să rbă­
toarea religioasă evreiască , este o zi câ nd toată l u mea se
od i h neşte, chiar şi transportul p u blic este oprit. An u mite
leg i , cum ar fi cea privind servici u l m i litar sau căsătoria şi di­
vortul, au prod u s ad evărate fu rtu n i în rân d u l opiniei pu bli­
ce. În pri m u l caz, partidele relig ioase a u obţi nut scuti rea
de servici u l m i l itar a tinerelor cred incioase practi ca nte,
pentru care obl igaţi i le recrută ri i a r putea crea confl i cte de
conşti i nţă . D iscuti ile asupra leg i i ce reglementează că să­
toria şi d ivortu l a u fost şi mai apri nse. În 1 922, un Ordin
al puteri i mandata re atribu ise rezolvarea problemelor de
statut personal a l membri lor com u n ităţii evreieşti co m pe­
tentei excl us ive a insta ntelor ra binice. Statu l I sra el a
moştenit această lege care , în aplicarea ei , a ridicat g rave
şi numeroase dificu ltăţi datorate ambiguităţii noti u n i i de
,,membru al com u n ităţi i evreieşti" . Totodată , ea a dat
naştere u nor confli cte între legea evreiască şi dreptu l
modern . Aparuse necesitatea stri ngenta a elaborării u nei
legi clare. Pe acest teren s-au înfru ntat cu ardoare pa rti­
zanii unei lai ciză ri a legislaţiei şi cei ai menti neri i u n u i
statu quo menit s ă salvgardeze u n itatea I srael u l u i . Leg ea
d i n 28 iulie 1 953 este rezu ltatu l u n u i com p romis între cele
două tendi nte opuse, compromis, de altfel, avantajos par­
tidelor relig ioase: legea şi tribu nalele ra bin ice conti nuă să
hotărască în chesti unile de statut personal al evreilor din
Israel (căsătorie, d ivort. succesiune . . . ) ; pentru musulmani
operează legea coranică ; dar legile statu lui intervin pen­
tru a normal iza reg u l ile, u neori perimate, ale d reptu l u i ra­
binic şi pentru a lim ita şi controla aplicarea decizi ilor tri­
buna lelor rab ini ce. Această p roced u ră dă satisfa cţie

69
partidelor rel ig ioase prin faptul că ea consacră , în mod
pa radoxa l , în ta ra l u i Boaz şi a l u i Ruth , un impedimentum
re/igionis ca re excl ude orice posibilitate de căsătorie mixtă
(converti rea la iudaism a membrului neevreu al cu plului
trebuind să fie premergătoare căsătoriei). Tn ciuda păs­
trării unor atari elemente conservatoa re , legea a prod us o
revoluţie p rofu ndă a normelor vechiului d rept ebraic;
acesta perm itea căsătoria femeilor încă de la vâ rsta de
1 3 ani: o lege fixează majoratu l matrimonial al femeii la
1 7 ani; pri n legea mozaică , era perm isă poligam i a :
aceasta este însă strict i nterzisă şi pedepsită de legile
statu l u i ; repudierea era u n drept a bsolut a l bărbatu l u i :
legea î l pedepseşte a c u m c u p â n ă la cinci ani închisoare
pe sotul care îşi repudiază soţia îm potriva voinţei aces­
teia şi fă ră o decizie judiciară prealabilă; legea mozaică o
menţinea pe femeie într-o cond iţie de i nferioritate j u ridică :
noua lege proclamă ş i garantează dep l i na egalitate între
femei şi bărbaţi. Legea precizează co m petenta tribu­
nalelor ra bin ice în materie de căsătorie şi de d ivorţ. Dar
ea lim itează foarte strict atribuţiile lor în a lte cazu ri de
statut personal; în materie de succesiune, ele n u sunt
competente decât dacă cele două părţi hotărăsc astfel .
Tri b u na lele civi le i ntervin pentru a pune în aplicare, în caz
de nevoie, hotă râri l e tribuna lelor ra bin ice, în special în
materie de divort şi de levi rat24 . Astfel, se schiţează u n
reg i m j u ri d i c p l u ra l ist, care respectă parti cu larităţile
com u n ităţilor rel ig ioase evreieşti , musulmane şi creşti ne,
dar care este supervizat de o legislaţie u n ificatoare şi
normal izatoa re.

24 Statutu l privind recăsătoria văduvei fără copii , definit de legislaţia

ebraică ( cf. Deuteronom 25,5-1 0). Vezi L 'Univers de la Bible, voi. 1 1 ,
4 1 8, Lidis, 1 983. ( N . a . )

70
 3. Controlorul conturilor Statului. N u m it pe ntru o
perioadă de ci nci ani d e către preşed i ntel e Republici i ,
acesta răspund e doar î n fata Parla mentu l u i . F u ncţiile ş i
servici ile s a l e ţi n , î n acelaşi ti m p , de C u rtea de Contu ri
(Contro l u l de Stat) şi de Consi l i u l de Stat.

4. Puterea judiciară. În pri n ci palele oraşe se află tri bu­

nale de p rimă i nstanţă. Tri b u nalele reg ionale fu n cţio­
nează în calitate de curţi d e apel şi, u neori , de tri b u nale
ad ministrative. Cu rtea S u p remă de Justiţie îşi a re sed iul
la Ierusa l i m : ea numără 1 O membri şi joacă rol u l de c u rte
de apel, de curte de casaţie şi , uneori , de înaltă curte .
Î n sfâ rşit, tri b u nalele relig ioase evreieşti , creşti n e şi
musul mana sunt competente în probleme leg ate de statu­
tu l personal.

5. Functia publică. Funcţionarii p u b l ici s u nt a ngajaţi pe

bază de concu rs. Ţara numără circa 84 980 de fu n cţio­
nari , ad ică aproxi mativ 5% din popu laţie, l a care se
adaugă personalul din învăţă mânt, m i l itarii de carieră şi
civi lii ce m u n cesc în sectoru l sem i p u blic: femeile repre­
zintă 43% d i n n u măru l total al fu nctionarilor p u b l ici .
Î n fru ntea funcţiei publice se află u n comisar n u mit de
guvern ; el este responsab i l în fata m i nistru l u i Finanţelor:
domeniile sale de activitate - în număr de cinci - se
referă la recrutarea şi clasificarea fu ncţiilor admin istra­
tive, la formarea profesională , la metodele de m u ncă , la
pensii şi la disciplina m u nci i .

6 . Administratia localA. Există u n n u m ă r de 57 m u n ici­

palităţi cu peste 20 000 de locu itori , 1 45 de co nsilii locale
ce administrează aşezări între 2 000 şi 20 000 de locu itori
şi 55 de consilii reg iona le care g rupează 845 de aşeză ri

71
rurale. M u n icipal ităţile a u fu ncţii i m portante în materie de
ed ucaţie, cultură , u rbanism, sănătate, igienă, asistenţă
socială , distribuţie a apei , întreţinere a d ru m u rilor şi a
spaţiilor verzi. Autoritatea locală este su pervizată de
M i nisteru l d e I nterne, care elaborează legile privind mu­
nicipal ităţi le, aprobă i m pozitele, bugetele şi reg u lamen­
tele acestora . M u n icipalităţile şi consi liile sunt reu nite în
cad ru l U n i u n i i Autorităţilor Locale. Aceasta le reprezi ntă
în fata puteri lor centrale sau a Asociaţiei I nternaţionale a
M u n icipalităţilor.
Ţa ra este îm pă rţită în şase reg i u n i administrative:
Ierusa li m , Nord (Nazaret) , Haifa , Centru (Ramia), Te l-Aviv şi
S ud (Beersheba). B ugetul autorităţilor locale este admi­
nistrat de către M inisteru l de I nterne şi are în com ponentă
o i m porta ntă secţi une pe ntru d ezvolta re.

7. Armata de apArare a Israelului. Aceasta a fost

creată în 1 948 şi se com pune d i ntr-o structu ră de ofiţeri şi
su bofiţeri de ca rieră şi d i n co nti ngentu l de soldaţi -
bărbaţi şi femei - care îşi satisfac serviciul m i l ita r. Durata
servi ci u l u i m i l ita r este de 36 de luni pentru bărbaţi şi 24
de l u n i pe ntru femei. Organ iza rea rezerviştilor pune în
evidentă cara cteru l popular al a rmatei: în caz de război ,
tot Israelul participă la apărare . Ţara este împărţită în trei
reg i u n i , comandate fiecare de câte un genera l . Fiecare
di ntre reg i u n i constitu ie o formaţi une autonomă care
controlează toate u n ităţile din reg iune, coordonează stra­
teg ia şi resursele logistice , precu m şi bazele care prote­
jează frontiera .
Femeile ( Hen) n u sunt combatante, însă se găsesc
i ntegrate în toate corpurile de a rmată . Armata joacă un rol
ed ucativ i m porta nt în viata naţiunii (Tineretu l pionier,
Gadna) . fn acest stat paradoxal, cu atâtea particularităţi ,

72
armata a reuşit să co nstitu ie o forţă căreia ci nci războa ie
i-au doved it eficacitatea . Cu toate acestea , ea este li psită
de spirit m i l itarist, distingând u-se prin sobrietate şi pri n
u man ism u l aspiraţi ilor sale.

II. Problemele demografice

Tn anul 1 996, I sraelul avea o popu latie de 5 759 400 de

locu itori , d i ntre care 4 637 400 de evre i , 842 500 de
musulmani, 1 83 200 de creşti n i şi 96 300 d e d ruzi 2 5 . La
naşterea statu l u i , in 1 948, tara număra 649 600 de evrei
şi 1 56 000 de musu lman i , creşti n i sau d ruzi . Realităţi le
creşteri i demografice - şi problemele pe ca re ea l e ridică
- se regăsesc in aceste cifre. Proiectia d atelor p reved e
că in 20 de ani popu laţia tota lă a I s ra e l u l u i va fi d e
6 5 6 2 5 0 0 de locu itori , d i ntre care 5 0 5 0 8 0 0 d e evre i ,
1 2 2 7 2 0 0 d e m usulmani ş i 1 4 8 7 0 0 0 d e creşti n i sau d ruzi.
Pacea ce se p refigurează va răstu rna in mod sig u r
aceste previzi u n i : e a v a tra nsforma tara intr- u n cap d e
pod pentru schimburi le intre Occident, Asia şi Africa .
Cea mai rapidă a fost creşterea populaţiei I erusali­
mului, de la 1 67 400 de locu itori , in 1 96 1 , la 602 1 00 , in
1 996 (in 1 967, i se adăugaseră şi cei 66 000 de locu ito ri
ai Oraşu l u i Vechi).
Populaţi a aflată sub admin istratia israel iană d u pă
războiul d i n 1 973 era de 1 000 000 de oamen i , d i ntre ca re
60 000 trăiau in ta berele de refug iaţi ; 390 700 in reg i u n ea
Gaza - d i ntre aceştia 1 75 000 de refug iati se aflau in
tabere; 64 000 pe platoul Golan şi 64 000 in l u d eea şi

2 5 Druzii - sectă religioasă cu circa 1 00 000 de adepţi aşezaţi mai

ales in satele Galileei şi ale Carmelu l u i .

73
Samari a . Tn total, era vorba de 956 000 de musulmani,
30 000 de creştini şi 6 000 de druzi . Din rândurile acestora
a izbucnit, în 1 987, lntifada.

1 . !migratia. Pop u latia evreiască s-a constitu it prin

Al ia 26 - accederea, ridicarea com u n ităţilor evrei eşti d i n
d iaspora .
Şase mari va l u ri de imigranţi a u alcătuit popu laţia
Israel u l u i , deşi tara a fost întotdeauna locu ită de evrei ce
se rugau pentru mântu i rea nea m u l u i lor: aceştia era u , în
1 882, în n u m ă r de 24 000. Cifra s-a d u blat până la sfâ r­
şitu l seco l u l u i şi a aj uns la 85 000 în 1 9 1 4, la 1 50 000 în
1 927 şi la 1 7 4 6 1 O în 1 93 1 .
Tn cepând cu această dată , persecutia h itleristă a sporit
amploarea imigratiei , confi rmând astfel vechea p rofeţie a
apocalipselor l u i Israel , conform căreia întoarcerea po­
poru l u i avea să fie opera celor mai aprigi vrăjmaşi a i să i :
în 1 935, erau 355 1 60 de evrei în Palestina. D e la aceas­
tă d ată , se constată o înceti nire a afluxu l u i de imigranţi ,

2 6 Alia din România: încă la 1 873 s-au înfiinţat societăţi cu denu mirea
lşuv Ereţ Israel care au avut ca scop colonizarea în Palestina. în
august 1 88 1 , se organizează la Moineşti (jud. Bacău) un prim grup de
colonişti care , alături de alţii din alte localităţi moldovene, vor crea, în
1 883, în Palestina coloniile Roş Pina şi Zikhron Ya'aqov, printre primele
din "Ţara Sfântă". Alia din Români a , până la mandatul britanic, a fost
alcătu ită din circa 1 000 de persoane; între 1 9 1 9-1 948 , număra peste
40 000, între 1 5 mai 1 948 şi 1 995, 272 300 de persoane, aflându-se pe
locu l patru din totalul emigraţiei, după Alia din fosta U RSS (27,6%), din
Ţările Maghrebu lui ( 1 1 ,5%) şi Polonia ( 1 1 %). fn decurs de numai trei
ani şi ju mătate de la crearea Statului Israel şi până la sfârşitu l anului
1 951 , au intrat în Israel 1 1 7 000 de evrei din România. Acesta a fost
începutul ,Aiiei în masă". l m igranţii din România, ca şi cei din a lte ţări ,
au adu s , în decursul anilor, o contribuţie sensibilă în toate domeniile de
activitate, impunând figuri importante în economie, cultură, apărare,
diplomaţie, viaţă politică etc.

74
datorită piedicilor puse d e a d m i nistratia brita n ică . în cea
mai mare parte, cei care ar fi vrut să se stabilească în
Israel la acea epocă , şi ca re nu au p utut să o facă d i n
lipsa vizelor, a u pierit c a victi me ale prigoanei naziste.
Totuşi, imigratia a co ntin uat, dar în mod cland esti n , astfel
că populatia evreiască d i n Palesti na n u m ă ra 445 460 de
persoa ne, în 1 939, şi , tinând cont de sporu l demografic,
aj unsese , în 1 948, la 650 000.
Proclamarea Statu l u i I s rael a prod u s o emotie pro­
fu ndă în sân u l com u nităti lor evreieşti din întreaga l u m e .
În a n u m ite tări , mai ales d i n Africa ş i d i n Asia , evreii şi-au
abandonat toate bunurile sau le-au vâ ndut la pretu ri de
nimic cu scopul de a pleca fă ră întârziere spre patria
pentru a că rei renaştere se rugau de 2 000 de a n i .
Consolidarea statu lui a mărit fascinatia pe ca re I s raelul
o exercita a s u p ra evreilor răspând iti î n l u me. Între 1 948 şi
1 95 1 , popu latia tă ri i s-a d u b lat, trecând de l a 650 000 la
1 400 000 de locu itori . în 1 996, ea n u măra 4 637 000 de
evrei la o populatie totală de 5 759 400 de locu itori . Popu­
latia a crescut spectaculos prin sosirea imigrantilor origi­
nari din Rusia şi d i n Etiopia . De înd ată ce porţile I m pe­
ri ului sovietic s-au p răbuşit, evreii ru şi s-a u revă rsat în va­
l u ri : 37, 5% d i ntre ei su nt ingi neri şi tehn icieni , 1 1 % m e­
dici, 5% a rtişti , 1 6 , 5% cad re u n iversita re, 22% m u ncito ri .
Între 1 990 şi 1 996, tara a absorbit 650 000 de i m i g ra nti
din fosta U RSS. î n 1 99 1 , o d ramatică acti u n e de sa lva re
a permis aducerea a 1 5 000 de evrei etiop ien i , l i psiti de
orice b u n u ri , transportati în 1 5 zile de la Add is-Abeba în
Israe l . Este g reu de expri mat câte eforturi trebuie să fa că
ta ra pentru a integ ra un atât de mare n u m ă r de olimi27 şi
ce probleme u mane trebuie rezolvate în acest scop.
2 7 O l e (in ebraică , in original; literal, "cel care emigrează i n Israel"),
emigrant.

75
 A) Originea imigranfi/or. O veche cred i nţă ebraică dă o
final itate im prăştieri i lui Israel printre nat i u n i : aceea de a
reconstitui u n itatea l u m i i recreând u n itatea poporu l u i
intors i n Ţa ra Sfântă . Opera de dispersie a fost b i n e rea­
lizată dacă ne gândim că evrei i sta b i l iţi astăzi in Israel
provin din 1 02 ţări ale l u m i i . D i ntre aceşti a , 25,9% sunt
origina ri d i n E u ropa şi d i n America, 1 2 , 5% vin d i n Africa şi
d i n Asia, in ti m p ce 6 1 ,6% s u nt născuţi in ţară , in majori­
tate din părinţi de origine orientală sau nord-africană.
Aproape fieca re i m i g rant aj uns aici aduce cu sine,
alături de persoana şi cultura sa , o d ramă şi, u neori , o
trag ed ie. Aşa a fost cazul celor 334 9 7 1 de evrei europeni
ca re s-au instalat in Israel intre 1 948 şi 1 95 1 : cea mai
mare parte era u supravieţuitori ai tragediei hitlerista -
adesea poţi citi pe braţul u nora d intre ei n u măru l matri cei
al lagăru l u i de concentrare de unde au scăpat ca prin mi­
racol. Evreii d i n ţări le musul mana, chiar dacă n u pro­
veneau d i n oroarea concentraţionară , sosea u din ţări
să race unde era u marg i nalizaţi, din punct de vedere so­
cia l , in mei/ah sau hara.
Libia constitu ie un caz ti pic al condiţi ilor in ca re s-a de­
cla nşat imigraţia: in noiembrie 1 945, ca rtierele evreieşti
d i n Tri poli au fost devastata şi prădate de m u lţimi fu rioase
care, ti mp de trei zile, s-a u dedat la inspăimâ ntătoare
violenţe. N ici n u se sti nsese ami nti rea acestor orori , când
o criză şi mai g ravă a izbucnit in u rma pogromurilor d e la
Oujda şi Djerada , in Maroc; la 1 2 iunie 1 948, Libia a fost
teatru l unor noi violente im potriva evrei lor. De data
aceasta , devenise însă posibilă pleca rea către Israel ,
ca re re prezenta tărâ m u l salvă ri i pentru toţi aceşti perse­
cutati. Adesea ea s-a făcut in condiţii d ra matice: pod ae­
rian transportând 45 000 de evrei yemeniti (septembrie
1 950) ; pod aerian ce aducea in I srael 1 1 O 000 de evrei

76
irakieni (i ulie 1 95 1 ) ; organiza rea de i m i g ră ri i legale din
acele ţă ri unde n u exista altă soluţie. Astfel , noi ca pito l e ,
adeseori eroice, s-a u adăugat la istori a poporu l u i care se
hotă râse să p u n ă capăt rătăcirilor sale p ri n l u m e .
fncepând cu 1 948, s-a constatat d ispariţia a p roape
com p l etă a com u n ităţilor evreieşti în rădăcinate de ci rca
două m i lenii în ţări l e islam u l u i şi stabilite pentru vi itor în
Israel. Rezervoru l demografic d e perspectivă a l ţă ri i îl
reprezi ntă propria natalitate şi com u n ităţi le evreieşti din
diaspora ru să, euro pea nă şi am ericană, ce n u vor întârzia
să sosească , îndată ce pacea se va insta u ra defi nitiv în
Orientu l Apropiat.

8) Integrarea imigranJilor. Pentru a situa această p ro­

blemă la d i mensi u n i le sale reale, va trebui să ne i magi­
năm că Fra nţa , în 20 de ani, şi-ar mări populaţia de patru
ori şi şi-ar m u ltiplica număru l de elevi d i n şcoli de opt ori.
Chiar şi aşa imagi nea este fa lsă , căci Israel u l n u are n ici
resursele, n ici trad iţ i i le franceze: a fost necesar ca aces­
te d ificultăţi să fie b i ruite plecându-se, în toate domeni ile,
de la zero .
Israel u l a trecut triumfător această probă cu atât mai
dificilă, cu cât ea se petrecea în vreme de război şi
într-un teritori u în că foarte arid. fn acest sens, tara a tră it,
în pri m i i a n i ai existenţei sa le, o aventu ră fă ră îndoială
u n ică în istoria u m a n ităţi i .
L a începuturi , g reutăţile păreau i n s u rm o nta b i l e şi
chiar şi cei mai opti mişti prevedeau eşecu l unei aventuri
atât de nebuneşti ; acest popor nou nu avea n i m i c d i n
ceea c e ca racterizează îndeobşte u n popor obişnuit: n ici
l i m b ă co m u n ă , n ici orig i n e geog rafi că id entică , n ici
formaţie i ntelectuală şi tehnică omogenă; a i fi p utut crede
că Tu rn u l Ba bel avea să se reed iteze în Ţa ra Sfâ ntă ,

77
aceasta d i n u rmă, ea însăşi , l i ps ită d e ceea ce orice
popor a r fi aşteptat de la un că m i n obişn u it. Dispa ritatea
se întâlneşte p retuti ndeni - intr-o zi petrecută in Israel
veti întâlni n u n u m a i toate nati ile l u m i i , dar şi toate epo­
cile: alături de acest profesor u niversita r venit de la Viena,
specialist in fizică nucleară , iată u n evreu saharian cu un
chip fru mos de Christ s u b barba sa neagră ; el este, prin
veşmi ntele, prin cultu ra şi moravurile sale, contem pora n
cu Macabeii ; c e l de alătu ri , originar d i n Etiopia, ar face o
fru moasă fig u ră la cu rtea reg el u i Solomon; u n altu l , sosit
din fu ndul Polon iei , vă face să realizati un salt de câteva
secole in ti m p : el arată ca apărut d i n Evu l Med i u , cu părul
său ondu lat; vorbiti-i şi il veti auzi indată evocându-i pe
cazacii lui H m elnitki ; fetele acestea tinere, ven ite d i n
Bom bay, etalează su râsuri de Budha ; şi iată berberii
sositi din sud u l Marocu l u i , martori in viată a i Maghrebu l u i
preislamic; cei lalti au trăit 2 0 0 0 de ani i n cavernele
Tri politaniei: ulti m i i oameni ai peşterilor din Africa de Nord
sunt vecini cu fratele lor yan keu care vorbeşte pe nas şi
mestecă chewi ng-g u m , visând la farfu ri i zburătoare şi la
zboru ri interplaneta re. Acest amalgam de oameni care
vorbesc 1 00 de l i m b i d iferite devine şi mai su rpri nzător
atu nci când afl i povestea fiecă ru ia d i ntre ei. Acest om
este u n orfa n ; el a trăit cea mai mare parte din viata sa
intr-un lagăr d e concentra re nazist u nde părintii a u pierit
sub och i i săi , in mod g roaznic; celălalt şi-a petrecut 1 4 a n i
d i n viată , intre 1 933 şi 1 947, rătăci nd d i n refugiu i n re­
fug i u - u rmărit de u ra oamen ilor. Fiecare viată e un ro­
man, de cele mai m u lte ori tragic, iar când sufletele se
deschid către vi itoru l Ţării Prom ise, ele sunt mai intot­
deauna răn ite, uneori bol nave, in u rma fu rtunilor exilului.
Cel mai surprinzător, pentru această tară, este faptu l că ea
a rezistat pericolului dezinteg rări i in fata unei asemenea

78
i nvazi i , in condiţi i l e in care ameni nţările propagandei
a ra be n u a u incetat să se exercite. Aşadar, care a u fost
factori i coagu lanţi ce au permis victoria , astăzi dobândită,
a forţelor u n ificatoare?
Mai întâ i , fără îndoială , este vorba de so liditatea ce a
ca racterizat acţiunea iniţială de populare a ţări i ; pion ierii
lui Israel doreau o sch i m bare , aspirau la intoa rcerea
poporu l u i d ispersat. Voi nţa de u n itate era un lucru câşti­
gat d i n sta rt; locuitori i ţări i au cu toţii vii in memorie g reu­
tăţile propriei lor instalări aici sau cele ale i nstalări i fami­
liilor lor. Conflicte pot izbucn i , dar ele nu d u rează ; fieca re
ştie, in pofida violenţei in reacţii, că este vorba doar de
certu ri de fam i lie. Ce i proaspăt debarcaţi suferă in tăcere
d ificultăţile g reu d e suportat şi inevitabile ale adaptă ri i .
Dorinţa l o r este deopotrivă înd reptată către viitor.
O d ifi cu ltate majoră constă in a evita separa rea socie­
tăţii in g rupuri de origine şi mentalitate diferite , in a asi­
g u ra u nitatea nou l u i popor, fără a sacrifica astfel valori le
autentice pe ca re le poartă com ponentele care sunt pe
cale de a-1 con stitu i : cu m pot fi evitate suferi nţele noilor
veniţi?
Problema este ag ravată de d ificultăţile care rezu ltă d i n
diferenţele de rasă, cultură , l i m bă , m ental ităţi , moravu ri ,
de n ivele economice şi teh n ice intre nişte oamen i ven iţi
n u n u mai d i n toate ţările l u m i i , ci şi d i n toate epocile
istorice: locu itori i peşteri lor din Libia stau alătu ri de
oameni ai deşertu l u i ce perpetu ează in istori a noastră
civil izaţia Bibliei, de u n i i a păruţi d i n ghetourile med ieva le
ale Orientu l u i şi Occidentu l u i sau de profeso ri a i u n iversi­
tăţilor celor mai mod erne. Ţara pare a fi locu l de întâ l n i re
de la sfâ rşitul vrem u ri lor, unde toată u m a n itatea îşi reca­
pitu lează trecutul şi îşi ca ută căile ca re o co nduc către o
nouă u n itate .

79
 î n cea mai mare parte, imigranti i au sosit in tară aproape
complet li psiti de m ij loace de tra i şi , foarte adesea , fără a
avea o p rofesie. Foru ri le g uvernamenta le şi Agentia
Evreiască au i nvestit efortu ri şi sume considerabile pentru
a-i pri m i , a-i caza , a-i forma, a-i invăta limba, a le găsi locu ri
de m u ncă in agricultură şi in industrie, pentru a clădi noi
sate şi noi oraşe , pentru a crea şi dezvolta servicii publice,
sociale, şcolare, universitare, intr-un cuvâ nt, pentru a topi
această diversitate in armonia u n u i popor nou.
Ava ntajele acordate imigrantilor cresc pe măsură ce
tara se dezvoltă şi se im bogăteşte: o legislatie nouă le
acord ă fa cil ităti co nsidera b i l e desti nate a le u ş u ra
integ ra rea.
Lim ba ebraică a re o mare contri butie la plămădirea
un ităti i nati u n i i : fieca re imigrant trebuie să o invete. î n
ta ră există 746 de şcoli ( u/pan2 B) in care se predă i nten­
siv ebraica unui n u m ă r de 1 3 699 elevi . Şcoa la şi armata
sunt pentru nati une instru mentele privi leg iate ale inte­
grării şi ale coezi u n i i intre com u nităti .

2. Arabii din Israel. Situatia rezu ltată in u rma ulti m u l u i

război a subli niat i m portanta com u n itătii arabe d i n Israel .
î nai nte de 1 967, ea număra 3 1 3 000 persoane. Reu nifi­
ca rea Ierusa l i m u l u i a sporit număru l acesteia la 476 900,
ad ică 1 5% d i n popu latia tă ri i (in 1 996, 1 9 , 5%). J u mătate
d i ntre arabi s u nt stabiliti in 99 de sate (in special d i n
Galileea), două ci nci m i i n şase oraşe c u populatie mixtă
(în Ierusa l i m sunt astăzi 1 80 600 de arabi), iar restu l
locu iesc in tabere nomade şi sem inomade sau in locu i nte

2 8 U lpan (în ebraică , în orig i nal), instituţie în care imigranţii care nu a u

o locu inţă sunt găzdu iţi pentru o perioadă de timp, folosită şi c a stagiu
de acomodare, de deprindere a limbii ebraice şi de acu ltu ralizare.

80
provizori i . Dintre a rabii israelien i , 75% sunt m usulmani,
1 7% creşti n i , iar 8% su nt d ruzi sa u aparţin altor secte.
D u pă exodul masiv din 1 948, nu mai rămăseseră în l i m i­
tele frontierelor Statu l u i I srael decât 1 40 000 de arabi , al
căror număr a crescut ra pid datorită sporu l u i natu ra l şi
pri n întoarcerea unui anumit număr de refugiaţi .
Israelul este o democraţie ca re garantează , în pri n ci­
piu, egalitatea tutu ror cetăţenilor în fata leg i i , fă ră d is­
ti ncţie de rasă , de religie sau de cultu ră. Ap licarea aces­
tu i pri ncipiu este, totuşi , pusă la g rea în ce rcare de sta rea
de război - sau "nici de pace, n ici de război" - în care
se află tara încă de la naştere. Problema care se p u n ea
atu nci câ nd Israelul era în război cu statele a rabe veci ne
a devenit şi mai acută din momentu l în care revolta po­
pulară din Cisiordania şi Gaza a com p romis pol itica de
integ rare u rmărită de g uvern . Pal estinienii d i n teritori ile
ocu pate l u ptă în mod deschis - sub cond ucerea OEP -
pentru a obţine recunoaşterea identităţii lor statale sau
pentru a se putea expri ma li ber. Este i nevita b i l ca a ra b i i
israel ieni să s e afle î n cu mpănă între loial itatea rea lă faţă
de tara ai cărei cetăţeni s u nt şi fidelitatea faţă de poporul
pa lestinian din care se trag.
Tncepând cu 1 948, u n nou tip de om a l uat naştere în
Israe l : arabul de cultură ebraică . O reţea şcolară oferă
arabilor şi d ruzilor acelaşi progra m de stu d i i clasice şi pro­
fesionale ca şi evrei lor, dar pentru ei accentu l este pus pe
limba, cultu ra şi istoria poporu l u i lor. Cursuri de factu ră
rel igioasă , m usulmană sau creşti nă sunt predate în şco­
lile arabe, în vreme ce pentru d ruzi, bătrâ n i i com u n ităţii
sunt însărcinaţi să l e transmită tradiţiile. Tn 1 948, 2 1 %
d i ntre tinerele fete arabe era u cu prinse în p rogram ele de
învăţământ. Astăzi , 98% d i ntre ele sunt şcola rizate între 6
şi 1 6 a n i , îm preună cu cea mai mare parte a băieţilor.

81
 Educaţia bed u i n i lor, de la g răd iniţă şi până la liceu ,
este făcută de către cad re pregătite d i n rândul propriilor
lor com u n ităţi . I nteg ra rea a ra b i l o r în Statu l I srae l
este îng reunată d e starea de război şi de tensi u n i l e
d intre com u nităţi p rovocate de aceasta . T n Knesetu l
ales la 29 mai 1 996 există nouă deputaţi ara b i , cifră
care este departe de a-i reprezenta pe cei 1 9 ,5% arabi
şi d ruzi ca re locu iesc în Israel : cu toate acestea , majo­
ritatea alegătorilor arabi - bărbaţi şi femei - şi-au
exercitat d reptu l de vot la acest scruti n , dar votu l lor s-a
dispersat între n u meroasele partide israeliene, fără a
aduce o reprezentare parlamentară coresp u nzătoare a
etn iei lor.
Acelaşi fenomen se poate constata şi în ceea ce
priveşte învăţământu l s u perior, întrucât la u niversităţi le
israel iene sau la Tech nionul d i n Haifa există doar 5 000
de studenţi arabi. Cei mai m u lţi tineri a rabi studiază în
u n iversităţi le americane sau europene. Ei sunt sprijiniţi în
această d i recţie de către M işca rea de E l i bera re a
Palesti nei : fără a d ispune de cifre exacte, se presupune
că în u n iversităţile d i n lume sunt mai m u lţi studenţi pales­
ti nieni decât israel ieni. Putem spera că pacea va putea
rod i d i n înţelegerea d i ntre această elită palesti niana şi
israel ien i i orig inari din ţări le ara be . Tm p reună ei a r putea
să reîn noiască ch ipul Orientu l u i Apro piat şi să-I ad ucă
la măreţia orig inară . Ar trebui ca l i m ba arabă să fie obiect
de stu d i u obligatoriu pentru israelien i , aşa cum este pen­
tru a rabii din ţară . Aceştia publică , în mod regulat, mai
m u lte cotidiane, ed iteaza period ice şi că rţi de calitate, în
vreme ce em isi u n i l e în l i m ba ara bă de la rad iotelevi­
ziunea israel iană sunt ascu ltate şi vizionate în întreg u l
Orient Apropiat. Tntre com u n ităţi le rivale, aceste elemente
sunt tot atâtea pu nţi ce pregătesc un vi itor paşnic. Tntre

82
Cai ro şi Damasc, există loc în Israel pentru u n centru de
înaltă cultu ră a rabă. Deja a raba este u na d i ntre cele două
limbi oficiale ale tări i : tim brele, monedele, bancnotele
sunt inscri ptionate şi în această limbă. Tnsă israelienii
care vorbesc şi scri u în arabă sunt încă puti n i n u meroşi,
aşa încât d ialog u l între co m u nităti se face în ebraică
sau în engleză , ceea ce creează u n obstacol în plus între
ele.
Pe plan loca l , 80% dintre a rabii din Israel se adm i­
nistrează în 57 de consilii m u nicipale unde arabii şi d ruzii
sunt majoritari . Cea mai mare parte su nt agricultori : ei
cultivă 40 000 de hectare de pămâ nt, fără a le socoti pe
cele d i n sud şi d i n N eg hev. G uvern u l şi Histadrut au fi nan­
tat programe de i rigati i şi d e ameliorare a sol u l u i , favo­
rizând , totodată , modernizarea m etodelor de cultu ră şi
formarea profesiona lă. Această actiune a rid icat de opt
ori , fată de 1 948, venitu ri le agricole ale popu latiei arabe.
Creşterea nivelului de trai este evidentă şi constantă :
venitu rile a rabi lor d i n Israel sunt de patru ori m a i mari
decât cele ale oricăror arabi d i n alte tă ri ale Orientu l u i
Apropiat. G uvern u l încu rajează sedentarizarea populaţiei
nomade.
U n al doilea plan cincinal a aprofu ndat rezu ltatele
dobândite: constructia de d ru m u ri , de şcoli , de spitale,
electrificarea satelor, promovarea agricu ltu ri i , a artiza na­
tu l u i şi a industriei. Agravarea conflictu l u i israeliana-pa­
lestinian este în măsură să com p romită rezu ltatele u nei
sim bioze necesare.
J u m ătate d i ntre m u ncito ri i a ra b i s u n t m e m bri a i
Histadrut, care încu rajează formarea l o r p rofesională ş i le
garantează d reptu ri l e sociale. Statutu l femeii ara be s-a
ameliorat prin desfiintarea poligamiei şi a căsătoriei co­
pii lor m i nori . Aceste prog rese generale se reflectă asu pra

83
 ratei mortalitătii care a scăzut, în râ nd u l a rabilor, de la
20%o în 1 948 la 4, 6%o în 1 996. Este u na dintre cele mai
mici cifre d i n lume, în co nditiile în ca re femeile arabe d i n
Israel deţin record u l mondial al natalităti i . Rata morta l itătii
i nfa nti le a scăzut de la 68%o la 1 O , 1 %o. Pri n u rmare, sporul
natural al populatiei a rabe este considera b i l .
Arabii din regiunile sub administratie israelianfJ. Răz­
boi u l de Şase Zile a adus în mâinile israelienilor Cisiordania
(l udeea şi Samaria), platoul Golan şi teritori u l Gaza . fn
absenta u n u i acord de pace, aceste teritori i ocu pate ră­
mâneau sub administratie israeliană, cu u n statut provi­
zori u nedefi n it, g reu s u portat de populatia a rabă, cifrată la
u n m i l ion de oamen i . f ntre 1 948 şi 1 967, aceste reg i u n i
fuseseră administrate de către lordania. fn iulie 1 988,
atu nci când revolta pop u lară era în toi şi câ nd război u l
dintre l ra n şi l rak s e încheia , regele Hussei n a anu ntat că
tara sa ru pe relatii l e pe ca re încă le intretinea cu terito­
riile pierdute în i u n i e 1 967. Pacea relativă ce dom nea în
aceste teritori i , prea des tu l b u rată de crize m i litare şi
pol itice sau d e atentate teroriste, a fost defi n itiv compro­
m isă începând cu revolta populară d i n 1 987. Vechea
ad m i nistratie a rămas pe loc, fu nctionari i civi l i şi relig ioşi
îşi prim esc salari i l e de la g uvern u l israelian, cu supli­
mente provenind d i n lordania - în ti m p ce OEP fi nan­
teaza din plin lntifada -, dar revenirea la o viată normală
va fi i m posibilă în aceste teritori i disputate, atâta vreme
cât n u va fi negociat u n acord global de pace între
israelieni şi palestinieni. La capătu l u n u i lung conflict, ul­
timele întâ l n i ri între reprezentantii Israel u l u i şi ai palesti­
nieni lor, la i n itiativa Egiptu lui şi a Statelor U n ite, vor trebui
să pună capăt unei situatii ca re d u rează de mai bine d e
4 0 de a n i , epu izâ nd fortele şi energia celor d o u ă părţi. fn
lipsa unei intelepci u n i de care conducători i lor n-au d at

84
dovadă în trecut, cel puţin team a faţă de consecinţele
războ i u l u i - pentru ei înşişi şi pentru omenire - va
îm pinge, în cele din u rm ă , părţile spre o reconci l i ere
necesară .

3. Israel, centru religios mondial. I eru sa l i m u l este ca­

pita l a s p i ritu a l ă a trei rel i g i i mo noteiste: i u d a is m u l ,
creşti nismul ş i islamul. Este de menţionat u n fapt remar­
cabil şi a nume că Noul I srael constitu ie u n fe l de m i cro­
cos mos spiritual al uman ităţi i : toate rel igiile, toate sectele
sunt reprezentate, îşi practică în mod l i ber cultu l şi îşi
întreţi n propriile lor instituţii rel ig ioase, culturale şi ca ri­
ta bile. I nviolabil itatea locu rilor sfi nte ale tuturor rel i g i i lor
este g a rantată d e lege: g uvern u l , prin i n termed i u l
Min isteru l u i Cu ltelor ş i al Departamentu l u i de Antichităţi,
cooperează în vederea protecţiei prestig iosu l u i patri mo­
niu spiritual al Ţări i Sfi nte.

A) Evreii. Mare parte d i n popu laţia I s rael u l u i este de

religie iudaică : Biblia este cartea de căpătâ i a naţi u n i i şi
constitu ie s u rsa cea mai i m portantă a cu ltu ri i sale.
Autoritatea religioasă este rep rezentată de către doi mari
rab i n i , u n u l de rit occid ental (aşkenaz)29, celălalt de rit

29 Aşkenaz (in ebraică , in original). Tn literatu ra ebraică a Evu l u i Medi u ,

denumire dată statelor germane. Tn secolu l a l Xl-lea, Aşkenaz desem­
nează Lotaringia. Comunităţile evreieşti nu mite aşkenaze sunt iniţial
implantate in nord-estul Franţei , in Flandra şi in Renania. Tn prezent,
70% dintre israeliţii pe plan mondial sunt aşkenazi. Se poate vorbi şi de
un anume specific in cultura tradiţională a acestora : literar şi lingvistic
(cu limba idiş) , intelectual şi juridic, ritual şi religios. Vezi şi expresia
.Nosak Aşkenaz" pentru ordinea rugăciunilor lor, spre deosebire de
.Nosak Sefarad" , folosită de sefarzi.

85
oriental (sefard)30 , asistati de un consi liu rabinic suprem .
Consi l i u l interp retează legea evreiască şi su pervizează
cele 1 4 tri b u nale reg ionale şi pe judecătorii lor. Consil i i l e
relig ioase şi com itetele relig ioase organizează viata de
cult la sate, în strânsă legătu ră cu M i n i steru l Cultelor.
Ţara numără m i i de sinagogi u nde oficiază câteva sute de
rabini retribuiti d e g uvern . M i i de alti rabini depind de ne­
număratele institutii relig ioase private sau sem ipublice.
Karaitii (în număr de 1 5 000) , samaritenii (600) la Holon
şi Nablus, evreii prog resişti manifestă în diferite forme reli­
gia iuda ică , foarte d iversificată într-o tară în care ea trebu ie
să renască pentru a se adapta noii epoci a istoriei sale.

B) Musulmanii. M i norităti le relig ioase din Israel n umără

peste u n m i l ion de credi ncioşi , adică 1 8,8% d i n populatia
tări i . Di ntre aceştia , 780 000 sunt musulmani, cei mai m u lti
de rit sun nit. Ei locu iesc în m ici oraşe sau în sate, situate,
în cea mai mare parte, în nord u l tări i . Cad i i i şi m uftii i sunt
retri b u iti de către stat. E i asig u ră servici u l relig ios în mos­
chei , în câteva tribunale relig ioase şi o curte de apel cu
sed i u l la Ierusa l i m . U n procent de 1 O% dintre musulmani
este d istri b u it în 30 de triburi de arabi bed u i n i care duc o
viată nomadă în Neghev. M u lti di ntre aceştia din urmă sunt
acum pe cale de a se sedenta riza , trecâ nd astfel d e la
viata tri bală la în răd ăci narea în forme de viată modernă.

3 0 Sefard sau sefarad (în ebraică, î n original). fn limba ebraică medie­

vală, Sefarad desemnează Peninsu la l berică. Sefaradini sunt evreii pro­
venind din această zonă, înainte sau după expu lzarea din Spania, în
1 492. Sefaradini ma_i sunt nu miti toti cei de "rit spaniol", cu oarecare deo­
sebiri în interpretarea Legislatiei moisidice fie că sunt din Maghreb, ye­
meniţi, italieni, sau chiar din estul Europei. fn prezent, sefarzii de toate
felurile (adică toti cei care nu aparţin aşkenazimilor şi au o anume tradiţie
specifică - limba latină, cultură euro-spaniolă, euro-arabă etc.) consti­
tuie aproximativ 30% din totalul popu laţiei evreieşti din lume.

86
 C) Circazienii, druzii, bahaiştii. La Kfa r Ka na, Rihan iya
şi Kaba h i r, trăiesc mici com u n ităţi ci rcaziene ca re reu­
nesc aproxi mativ 3 000 de persoa ne. Musulmani de
rit sunn it, ci rcazienii îşi păstrează identitatea etn ică şi
culturală faţă de societăţi le evreiască şi a rabă. Cât
despre d ruzi , în nu măr de 96 300, ei locu iesc în 22 de
sate pitoreşti ale Galileei şi Carme l u l u i . Ei au fost întot­
deauna loiali faţă de statu l Israel , în virtutea pri n ci p i u l u i
taqqiwa.
În sfârşit, centrul spiritual şi ad ministrativ al relig iei Bahai
se află la Ha ifa şi Accra : sanctuarele acestei religii atrag
un mare număr de pelerini veniti din întreaga l u me.

D) Creştinii. Israel u l este tara lui Christos, a Sfi ntei

Fecioare, a Apostoli lor şi a Bisericii originare. C reştin i i din
ţară , în majoritate a rabi, sunt în număr de 1 83 200 . Ei fac
parte d i n 35 de Biserici sau secte d iferite. În Ierusalim lo­
cuiesc 1 6 300 de creştin i . Aici se află principalele locuri
sfinte, Sfântu l Mormânt, Via Dolorosa, Biserica Adorm irii
Maicii Dom n u l u i , M u ntele Măslinilor etc. Pentru trei Bise­
rici , cea g reacă ortodoxă , cea romane-catol ică şi cea ar­
meană ortodoxă , Ierusalimul este sed i u patriarha l . Biseri­
cile greco-catolică , angl icană, luterană, siria nă ortodoxă ,
coptă şi etiopiană sunt reprezentate pri n arh iepiscopi şi
episcopi.
Princi palele com u nităţi creştine din Ţara Sfântă su nt:
greco-catolicii (4 1 338) , greco-ortodocşii (59 842), rom a­
ne-catolicii (25 829) şi maroniţii (4 35 1 ) . Protestanţii sunt în
număr mic (doar 4 6 1 8, anglican i , presbiterien i , ba ptişti,
luterani etc.). Creşti nii orientali sunt în număr de circa 5 000,
conform statistici lor din 1 995. întrucât ta ra se situează la
izvoarele cred inţei şi ale revelaţiei , instituţii relig ioase creş­
ti ne diverse îşi desfăşoară activitatea aici . Un I nstitut

87
Ecu menic Pontifical reu neşte, la I erusa lim, catolici , protes­
ta nti şi o rtodocşi in scopul stud ierii doctri nei creştine.

4. Structurile demografice. Cea mai mare d ificultate care tre­

buie învi nsă în vederea absorbirii i m igranţilor este ceea ce
s-a r putea n u m i tentaţia gregară . Ţara este împărţită în şase
d istricte ; u n u l singur d i ntre ele, Tel-Aviv, a re 1 951 400 de
locuitori , dintr-o populaţie totală a Israel u l u i de 5 759 400.
Ca în toate statele nou create , populatia urba nă (91, 1 %)
este mult mai numeroasă în raport cu cea ru rală (8,9%) .
Se co nstată , în prezent, dezvolta rea foarte rapidă a celor 85
de oraşe cu peste 11 000 de locu itori . Populaţia Tei-Avivu l u i a
crescut, între 1948 şi 1996, de la 248 261 la 353 100; cea a
Ierusa l i m u l u i , de la 83 984 la 602 100; cea a Haife i , de la
121 000 la 255 300. Cele 108 local ităţi urba ne ale ţări i s-au dez­
voltat cu aceeaşi extraord inară repeziciune; înfăţişarea locurilor
se sch imbă pe zi ce trece ; în fieca re zi are loc inaugurarea a noi
cartiere de locuinţe în oraşe şi a noi sate; o colină pustie este
populată , peste n oapte , de comun ităţi preocu pate să o facă
propice locuiri i . Pornind de la si ngura colonie fondată de Netter,
în 1878, la M i kveh-lsrael , în 1922 erau 79 de local ităţi, în 1951
ele sporiseră la 594 , iar astăzi există 2 175 de local ităţi u rba ne
şi rurale ce regru pează pe cei 5 759 400 locu itori a i ţări i .
Local ităţile ru rale, î n n u m ă r de 990, prezi ntă o mare varie­
tate de tipuri , ale căror caracteristici le vom defi n i mai jos.
Efortu l autorităţilor ti nde să ech ili breze popu laţia , reparti­
zând-o a rmon ios pe tot cupri nsul ţă ri i . O m işca re "d e la oraş la
sat" încu rajează stabilirea imigra nţilor şi a orăşenilor la sate ; în
noiembrie 1953, şefu l guvern u l u i - David Ben Gurion - a dat
el însuşi exem p l u , părăsind puterea pentru doi a n i , timp în ca re
s-a angajat ca muncitor agricol într-un kibuţ d i n Neghev; tinere­
tul ţă rii a u rmat destul de lent exemplul său : în 1948 , populaţia
u rbană reprezenta 83,9%, iar cea ru rală 16, 1 %. Tn 1996, popu­
la�a u rban ă , concentrată în special în cele trei mari oraşe,
Ierusa l i m , Tel-Aviv şi H a ifa , reprezenta 90%, iar populaţia
ru rală 9%. Se încea rcă în prezent, cu rezu ltate sensibile, a me-

88
l iorarea echilibru l u i regional d i n acest punct de vedere: d istric­
tu l Sud regru pează astăzi 13,9% d i n populatie.
Piramida vâ rstelor şi a sexelor este d eterm i n ată d e faptu l
că, d i n pu nct de ved ere demografic, Israelul este, în cea mai
mare parte , fru ctu l unei i m i g ratii recente . Proportia bă rbat ilor
(2 816 900) şi cea a femeilor (2 872 000) sunt aproape iden tice
în 1996 . Cine cutreieră ta ra este frapat de tineretea d e a n s a m­
bl u a popu latiei . Tn cifre, această i m p resie d o m i n a ntă se tra­
duce astfel : la recensământul d i n d ecembrie 1996 , vâ rsta medie
a populatiei evreieşti d i n Israel este de 27,5 ani. Generatia
născută în tară are vâ rsta medie d e 8 a n i . l m igrantii ven iti d i n
Africa ş i d i n Asia aproximează 27,8 a n i ; î n sch i m b , imigrantii d e
origine europeană sunt c e i mai bătrâ n i , avâ nd vâ rsta m e d i e d e
44 ,3 a n i . T n pofida extremei tinereti d e a n s a m b l u a popu latiei,
grupa de persoan e în deplin ătatea fo rtelor (de la 14 la 65 d e
a n i) reprezintă 29,4% din tota l : populatia activă poate astfel s ă
suporte sarcina vâ rstn icilor trecuti de vârsta de 6 5 d e a n i (9,6 %)
- mai putini p rocentual d ecât în cazul Frantei -, precum şi
responsabil itatea educatiei celor tineri (mai puti n i procentual
decât în B razil i a , d e exemplu ) . I s rael u l face impresia u n u i pa ra­
dis al tinerilor: totul este conceput astfel încât să le asig u re o
viată uşoară şi agreabilă; în şcolile şi în i n stituti i l e ca re le s u nt
rezervate , se fac efortu ri remarcabile pentru a d ezvolta stu d i u l
la toate n ivelurile beneficiind de teh n ica c e a mai înaintată.
Organ izatia Aliat Hanoar, special în sărci nată cu i n sta larea în
Israel a tinerilor imigranti, a real izat u n p rogra m mondial d e aj u­
tora re a copiilor ca re , în centrele sale d i n I s rael , a salvat,
începâ nd cu 1948 , 65 000 de copii cu desti n n efericit. Aliat
Hanoar a fost fondată în 1932, pentru a aj uta tinerele victi me
ale persec utiei h itleriste ; a mbitia sa a fost de a n u -i trata ca
orfa n i pe cei ci rca 65 000 de copii pe ca re i-a l u at în în grij i re ; în
institutiile ce co mpun organ izatia au fost găsite solutii originale
pentru a rezolva p robl emele educatie i . M u lti d i n tre cei crescuti
şi fo rmati aici a u aj u n s să detină fu nctii importa nte în stat.
Tn cad rul popu latiei Israelulu i , se pot d istinge evrei orig i n a ri
d i n Orient, n u m iti sefarzi şi evrei originari d i n tă rile occidentale,

89
aşkenazi; dacă la cei din urmă nu există în medie d ecât doi sau trei
copi i pe familie, primii au câte 7, 8, 1 O copii, iar uneori şi mai multi;
acest fapt presupune o anume doză de cu raj într-o tară unde
regimul alocatiilor familiale nu prevede sume prea mari d e ban i ;
dar, de pe acu m, populatia majoritară o formează evreii originari
din tările musulmane şi med iteraneene. Ţinând cont de aceşti fac­
tori , dimensiunea medie a familiei israeliene este de 3 ,5 membri .
În ciuda d iversitătii unei popu lati i heteroclite , toti israel ien i i
s e simt membrii aceleiaşi colectivităti , ale cărei coeziune ş i
fortă au fost probate î n ti mpul Războiului d e Şase Zile.

III. Renaşterea limbii ebraice

f nvierea l i m bi i e b ra i ce con stitu i e , fă ră îndoia l ă ,
fenomenu l cel m a i caracteristic al Statu l u i Israel : este u n
caz u n i c în istoria cultura l ă a omeniri i când o l i m bă
moartă renaşte şi red evi ne l i m ba vorbită a u n u i popor
nou, adu nat în vechea sa patrie - este vorba de poporu l ,
de tara ş i de l i m ba Bibliei.

1. Educatia şi cultura. Pornind de la i m pu lsul dat d e

Theodor Herzl şi d e Eliezer b e n Yehuda, şcoala este i n ­
stru mentu l cel mai eficace al renaşteri i poporu l u i , a l i m b i i
ş i a ţări i . Tn 1 948, exista u 1 40 8 1 7 elevi care studiau în
4 546 de clase. fn 1 996-1 997, erau 1 766 507 elevi cărora
le erau desti nate 43 058 săli de stud i u : în 40 de a n i ,
popu laţia şcolară a crescut de zece ori .
Universităţile ş i i n stitutele de studii su perioare aveau
1 635 de studenti în 1 948; în 1 996-1 997, ei erau în număr
de 1 35 200; n u su ntem departe, iată , de însutirea eva n­
ghelică . La Ierusa l i m , între aceleaşi două repere crono­
log ice, s-a trecut de la 957 de studenti la 21 070, la
Tel-Aviv, d e la 6 1 6 studenti , în 1 960, la 25 660, în anul
şcolar 1 996-1 997, la Bar llan, de la 423, în 1 960, la 1 9 8 1 O ,

90
în 1 996-1 997, la Haifa , de la 2 794, în 1 970 , la 1 3 000,
în 1 996-1 997, la Beersheba, de la 1 297, în 1 970, la 1 3 830,
în 1 996-1 997. Şcoa la politeh nică d i n Ha ifa (Technion) şi-a
sporit n u măru l de studenti de la 678, în 1 948 , la 1 O 780,
în 1 996-1 997 , în vreme ce I nstitutul Weizma n n g ru pează
astăzi , în cele 1 8 departamente de cerceta re ale sale, 750
de savanti d e ren u me mondial, special izati în teh nica de
vârf. Sistemul şcolar elementar şi med i u d i n Israel n u m ă ră ,
astfe l , u n tota l d e 1 766 507 elev i , de peste zece ori mai
mulţi decât cei 1 40 8 1 7 în reg istraţi în 1 948. Această creş­
tere este suficientă pentru a explica lacu nele şi carenţele
acuzate de s pecialişti şi întâ lnite de la n ivel u l g răd i n iţei
până la cel al universităţi i . N eaj u nsul provine d i n fa ptu l că
bă ieţi i şi fetele în vâ rstă de 1 8 ani cad sub i n cidenta ser­
vici u l u i mil itar obligatori u : pe d u rata satisfaceri i acestu ia,
ei au ti m p să uite ceea ce învăţaseră în ti m p u l stu d i i lor
primare şi secu ndare. 24, 36 de l u n i , ori chiar mai m u lt îi
despart de eventua lele stu d i i superioare, ca re sunt foa rte
costisitoa re. Această situaţie este foa rte departe de reali­
zarea progra m u l u i defi n it de Ben G u rion încă d i n 1 962,
care prevedea g ratu itatea şi obligativitatea învăţă mântu lui
de toate g radele. Astfel de vise n u vor putea deveni rea­
litate, atât ti m p cât forţele vii ale nati unii vor fi d i rij ate către
bugetele apără ri i naţionale.
Tnvăţători i şi profesori i sunt formati în 35 de şcoli nor­
male ca re numără aproape 23 990 de studenti .
Studiile religioase sunt u rmate de 1 9 000 d e studenti
care frecventează 31 O şcoli ra b i n ice. î n acelaşi ti m p ,
există "universităţi populare" a l e căror cursuri s u n t u rma­
te de zeci de mii d e auditori .
Cerceta rea ştii nţifică este foarte evaluată atât în direcţia
exploatării resurselor naturale ale ţă ri i (desa l i niza rea
apei , energia solară şi atomică , valorificarea deşertu l u i ) ,

91
cât şi în materie de cercetare propriu-zisă . An u a l , 2 , 3%
d i n P N B 3 1 este consacrat de către g uvern cercetă rii
şti i nţifice. Academia de Stud ii Uman iste şi Şti i nţe, Consi­
l i u l Naţional pentru Cercetare şi Dezvoltare, I n stitutu l
N eg hevu l u i pentru Cerceta re asu p ra Zonelor Ari d e ,
La boratorul Naţional de Fizică , Comisia pentru Energ i e
Atomică coo rdonează şi încu rajează cercetarea şti i nţi­
fică . fnalta teh nologie cunoaşte un putern ic avâ nt.
Să menţionăm , în sfârşit, dezvoltarea cercetării arheo­
logice, domeniu care pasionează mii de voluntari şi care a
dus în u ltimii 20 de ani la importante descoperiri (manus­
crisele de la Marea Moartă , palatele lui I rod de la Massada,
Arad , Azor, Ovdat, Hatsor, Ierusalim, Beit Shean etc.).

2. Literatura. L i m ba ebraică , renăscută datorită efor­

turi lor l u i Eliezer ben Yehuda, a devenit, pe d u rata a
numai trei generaţii, u n instru ment precis de expresie lite­
ra ră , şti i nţifică şi tehnică . Academia de Limba Ebraică
l ucrează permanent l a îm bogăţi rea limbii în materie de
g ramatică , de ortog rafie şi de terminologie. Conform sta­
tisticilor U N ESCO, Israelul se situează pe al doi lea loc în
l u m e ca număr al că rţilor publicate în ra port cu populaţia:
5 300 de lu cră ri d iferite apar în fiecare a n în această m ică
ţa ră - opere originale, trad u ceri , opere religioase. Anual
sunt atri bu ite peste 1 5 premii literare şi şti i nţifice. Cel mai
i m portant este prem i u l Oraşu l u i Ierusa l i m . Prem i u l Nobel
pentru literatu ră a fost decernat, în 1 966 , lui S . Y. Ag non.
Ca şi poporu l , l i m ba ebraică reuşeşte să fie, în acelaşi
ti m p , contemporană atât cu începuturile istoriei omeneşti ,
cât şi cu epoca energiei atomice. Vasta retea şcolară şi
u n iversitară , ca re merg e de la grăd i n iţă şi până la cursu­
rile serale, de la u/pan la un iversitate şi la şcolile supe-
3 1 Produsul national brut. (N.a.)

92
rioare, a perm is ind iscutabila renaştere a l i m b i i ebraice,
fapt extraordinar in istoria civi lizatiei ş i , totodată , plin de
conseci nţe pentru toti cei care se simt legaţi de B i bl i e ca
su rsă esenţială a cu lturi i ebraice.

3. Presa. Există 22 de cotidiene care apar d i m i neata şi

două j u rnale de seară , d i ntre care cel mai răspândit se
ed itează in 1 20 000 de exemplare; 1 1 ziare su nt de l i m bă
ebraică , celelalte a par intr-o m u lti m e de a lte l i m b i : ele
reprezi ntă toate cu rentele opiniei p u b l i ce; reg u lat apar, de
asemenea , 500 de periodice.

4. Teatrul. Teatru l constitu ie una d i ntre pasi u n i l e israe­

lieni lor; frecventa rea spectacolelor de acest fel plasează
Israelul pe locu l întâ i in l u me (trei m i l ioane de bilete vân­
dute a n u a l de către cele şa se mari teatre ale ţă ri i ) . N u mai
teatru l Habima a re 30 000 de abonati . Ierusa l i m u l s-a îm­
bogăţit cu "Khan" şi marele său teatru , Sherover, a l ături
de care există u n mic teatru de avangard ă şi o sală de
concerte .
Tn afară de aceasta , cele 1 20 de m uzee a l e ţării au
pri m it, in 1 996, 1 O m i l ioane de vizitatori .

5 . Cinematograful. Această ind ustrie , in care atât de

mu lti evrei strălucesc in lume, se află încă la in cep utu ri in
Israel, ea lovi ndu-se d e d ificultăţi le inerente ale ţă ri i .
Tn 1 996, au fost p roduse n o u ă fi lme noi. Coprod ucţ i ile
franca-israeliene s-au bucurat de u n su cces meritat.
Israel u l are 300 de săli de cinema, cu aproape 200 000 de
locu ri , frecventate a n ual d e 50 d e m i l ioane de s pectato ri .
Tn 1 996, Israel u l a i m portat 1 7 1 de fi lme, d i ntre ca re 1 1
din F ranţa . Televiziunea preia, la râ n d u l să u , rol u l ci n e­
matog rafu l u i . Programe excelente in ebraică alternează
cu fi l m e străine, subtitrate.

93
 6. Muzica şi dansul. La confluenta Occidentu lui cu
Orientul se naşte o nouă şcoală m uzicală: ea numără 700
de com pozitori . Orchestra Filarmonică a Israelu l u i , fondată
in 1 936, are 27 000 de abonaţi la concertele sale, ceea
ce co nstitu ie un alt record mond ial, raportat la n u m ă rul
popu laţiei. Diferite orchestre, Opera N aţională a Israe­
l u l u i , nenumărate coru ri animă viata m uzicală intensă a
ţări i . M a i mu lte festiva l u ri atrag anual m uzicieni veniti d i n
intreaga lume. Formarea m uzicală incepe încă d i n şcoala
primară sau de la g răd iniţă . Există 1 43 de orchestre şi
440 de coru ri şcolare. Stud iile superioare de m uzică su nt
u rmate de aproape 1 O 000 de studenti in cad ru l a 29 de
conservatoare: două colegii asig u ră forma rea profesori lor
de m uzică . U n efort considerabil se face pentru prezer­
va rea teza u ru l u i m uzical tradiţional pe care evreii I-au
adus din cele 1 02 ţă ri ale exi l u l u i , in special din Africa de
Nord şi din Orient. Şase trupe de dans g ru pate in 1 2 insti­
tuti i se bucură de preze nta la spectacole a u n u i public de
peste 400 000 de oamen i .
Rad iotelevizi u nea israeliană îşi d ifuzează prog ramele
in ebraică , in arabă şi, pentru uzu l proaspeţi lor imigranţi ,
in alte opt l i m b i , inclusiv in franceză . Această l i m bă a
că pătat u n loc tot mai i m portant in stat. Ea este limba di­
plom atică oficială şi a doua l i m bă străină studiată in şco­
l i le secu ndare. Limbă m aternă a numeroşi evrei veniţi d i n
bazi n u l mediteranean , pe care a u învăţat-o in special in
şcolile Aliantei I sraelite U niversale, precum şi a mu lti
evrei europeni care au trăit in Franta ina i nte de a se sta­
bili in Israel, franceza este vorbită de ci rca 500 000 d e
israel ieni. I nstitutele franceze ş i Al ianta franceză d i n
I erusa lim s u n t foarte apreciate pentru ca litatea invăţă­
mântu l u i in această limbă. Fra nta se bucură in Israel d e
o sim patie pe ca re criza din i u n ie 1 967 n u a reuşit s ă o

94
altereze; decepţia israelienilor d i n momentu l în care , la
ceas de primejdie, guvern u l fra n cez a decretat embar­
gou l , obligându-i să se apere ori să d ispară , a fost foa rte
amară şi este de înţeles. Eforturi , cu m sunt cele făcute de
preşed intele Jacq ues Chirac şi de g uvern u l Josp i n , se
cuvin a fi u rmate de ambele părţi pentru a readuce p rie­
tenia franca-israeliană la strălucirea de altădată , spre
binele păci i în Orientu l Apropiat şi în întreaga l u m e .

IV. Problema religioasă

T ncă d e la origine, Israel u l s-a definit p ri n relaţia cu
D u m nezeul său şi cu Tora . Mesaj u l divin a dat naştere po­
poru l u i Bi bl iei şi 1-a menţi nut în viaţă de-a l u n g u l seco le­
lor de exil. Spiritual itatea evreiască , în formele pe care
le-a îm b răcat în g h etou rile Orientu l u i şi ale Occidentu l u i ,
a n i m ă viaţa u n u i mare număr de israelien i . Acest lu cru
este lesne de observat în anum ite ca rtiere d i n Ierusa lim
(Mea Shearim) şi p ri ntre i m i g ra nţi i de dată recentă origi­
nari din ţă rile musulmane; ch i p u rile lor profetice a rd la fla­
căra vie a rugăci u n i lor d i n B i b l ie, iar speranţa mesia n i că
le face permanent i n i m i l e să bată . Această ţa ră este,
fără îndoială , cea în care oa menii se roagă cel mai m u lt:
Ierusa l i m u l cel Sfânt trebuie să redevină capitala rugăciu­
nii. Mesaj u l religios este predat în zeci de şcoli ( Yeshivat
Rav Cook) , unde, pe baza d isciplinelor trad iţionale, se for­
mează rabi n i , magistraţi religioşi şi fu ncţionari ai cultu l u i .
Cele trei partide politice ca re l u ptă pentru pro mova rea
trad iţiei religioase în Israel sau pentru stricta respecta re a
Torei ca fu ndament constituţional în stat ( Şas - 1 O , Degel
ha- Tora - 4 , Mahdal - 9) n u m ă ră în Parlament 23 de de­
putaţi , unde reprezintă 1 6% d i n alegători ; dar israelienii
ataşaţi tradiţi i lor relig ioase su nt, fă ră îndoială , mult mai

95
 n u meroşi: în şcolile de stat, peste 30% d i ntre elevi a u
optat, î n mod l i ber, pentru învăţământul religios, preferân­
d u-1 cel u i laic, în cond iţi ile în ca re ambele se bucură de
g ratu itate. Aceste cifre îşi capătă întreaga sem n ificaţie
dacă se are în vedere p rofu nzi mea amprentei religioase
pe ca re iudaism u l o lasă în sufletu l celor care îl cu nosc.
Toată cultura nou l u i Israel se bazează pe cunoaşterea
B i b l iei , receptată în splendoarea sa originară .
C u toate acestea , o criză foarte adâncă însoţeşte dez­
volta rea ţări i . Tradiţiile din g hetouri nu mai corespund
renaşteri i actuale a Israel u l u i , aşa că în toate domeniile
are loc o ciocn i re violentă între noile exigente şi practicile
moştenite din timpul recl uziu n i i . La tot pasul se poate
sesiza îngrijora rea ce animă spiritele: partidele relig ioase
au opinii divergente în privinta sol uţiilor care trebuie găsite
pentru g ravele conflicte care opun legea rabin ică i m pera­
tivelor vrem u ri lor noastre. An u m iţi extremişti , e d rept n u
prea n u meroşi , g ru paţi în Natorei Karta, refuză s ă recu­
noască Statu l Israel sub pretextu l că acesta n u este u n
stat teocratic. Condiţia femei i , practicile religioase (în spe­
cial od ihna de Şabat) şi, într-un cad ru mai genera l , rapor­
tu rile între autoritatea spirituală şi puterea lumească su nt
probleme d ezbătute, în mod consta nt, între adepţi i i ntran­
sigenţei relig ioase şi partidele laice.
O parte i m porta ntă a popu laţiei, com pusă în specia l
d i n evrei occidenta l i , precu m şi tânăra generaţie sunt ten­
tate ,,să a ru nce cop i l u l o dată cu apa din covată" , manifes­
tând ind iferenţă, dacă nu ch iar ateism , faţă de formele
actuale d e religiozitate . Confru ntarea între cele două ten­
d inte este adesea foarte vie. O l iteratu ră abu ndentă con­
sacrată acestor probleme pune în evidenţă i mporta nta
u nei astfel de dezbateri pentru un popor ai că ru i fi i su nt,
în pri m u l rân d , h ră n iţi spiritual de Biblie.

96
 Pornind de la însăşi vivacitatea crizei actuale, se vor
impune solutii noi şi înd răzneţe în măsu ră să corespu ndă
ad evă ratelor dimensiuni ale p roblemei . Există o distanţă
i mensă între a p rofesa , a înţelege şi a rea l iza un mesaj .
Renaşterea ţări i şi a poporu l u i israelian poartă în ea
însăşi dovad a puteri i spiritu l u i . Ea i m p l ică promisiu nea
u n u i nou apel către oameni - pornit de la I erusa l i m -
pentru ca aceştia să ca pete conşti i nţa u n ităţii lor şi să
strângă rând urile în vederea înfăptu i ri i operei de adevă r
şi de d ragoste , d i ncolo chiar de frontierele lor însângerate.
Mântu i rea n u este niciodată o chestiune ind ivid uală. Cea
a Israel u l u i este legată de mântu i rea întreg i i l u m i . Dar u n
mesaj n u poate fi propovăduit decât î n măsura î n care
este pus în practică de către u n o m , o com u n i tate, u n po­
por. Astăzi , apel u l patetic al D u m neze u l u i Israelu l u i va
treb u i să învi ngă tu m u l tul seco l u l u i pentru a reconstitu i pe
pământ u n itatea tutu ror oamenilor de b u nă cred i nţă . în
aceste perspective , renaşterea Israel u l u i este u n even i­
ment legat, în mod inti m , de m â ntu i rea întregii omeniri .
I storia ş i geografia sunt în consens c u B i b l ia , i a r Sfâ ntu l
Pavel se întâ l neşte cu Moise pentru a în cred i nţa po­
porului Legă mâ ntu lui desti n u l său fi nal d e instrument al
înţelegeri i între po poare. Tn procesu l de d ezvă l u i re a ade­
văru l u i , sfi nţenia constitu ie singura cheie a inefabilei pro­
misi u n i 32 . Î n contextu l situ atiei actuale - d ramatică în
atâtea privi nte - este clar că Israel u l nu va avea o exis­
tentă normală decât atu nci când pacea se va resta b i l i în
i nterioru l frontierelor sale.
Vocatia lui îl va dedica inevitabil operei d e dezvoltare
a întreg u l u i O rient Apropiat, ca mediator între nati u n i l e şi
conti nentele de origine ale locuitori lor săi .

32 Cf. Andre Chouraqu i , Histoire du judaisme, col . "Que sais-je?" , nr.

750, p. 98-1 1 8 şi La pensee juive, pp. 99-1 1 7 . ( N . a . )

97
 capitolul m

RENAŞTEREA ECONOMICĂ

1. Economia Israeliană
De la crea rea sa în a n u l 1 948, Statu l I s rael, înfru ntând
patru războaie, mentinând secu ritatea interioa ră a ţării şi
absorbind o/imi veniti din lu mea întreag ă , a ştiut să-şi
clădească o economie modernă , a cărei rată de creştere
anuală avea să se situeze, până în 1 973, în j u rul unei
med i i d e 1 0% . Tntre 1 973 şi 1 979, creşterea econom ică
este în scădere , pentru a se stabil iza la 3,8% pe a n . Tnce­
pând cu 1 990, ea s-a red resat, ati ngând rata de 4,4% în
1 997. Tn 1 995, Prod u s u l National B rut era de 91 m i l iard e
dolari , ceea c e înseam n ă u n venit med i u de 1 6 2 6 0 d e
dolari pe ca p de locu itor. Fată de 1 950, vol u m u l real al
econom i ei israeliene a crescut, aşada r, d e 25 d e ori .
Problema majoră a economiei israeliene a fost d i n ­
totdeauna s u rmontarea dezech i l i bru l u i dintre n ivel u l înalt
a l i m portu l u i şi rata scăzută a exportu l u i . Ţara este pe
cale de a-şi cuceri independenta econom ică pusă în d ifi­
cultate d e i nteg ra rea i m i g rantii·Jr, precum şi d e i m perati­
vele de apărare naţio nală. Balanta de plăti acuză u n de­
ficit aflat în permanentă creştere: evaluat la 280 m ilioane
de dolari , în 1 950 , el se ridica la 1 1 , 1 miliarde de dolari , în
1 995. Ţa ra progresează , însă, p3 calea independentei
sale econom ice. Tn 1 995, exporturile Israel ului compensau
73% din i m porturile sale, fată d e 1 4% , în 1 950 . Tot în 1 995,
46% d i n ansa m bl u l exporturilor era d i rijat către E u ropa,
32% către Am erica , 1 2% către Asia şi 9% către d iferite
alte ţă ri . Acord u rile econom ice sem nate de Israel cu

98
Com u nitatea E u ropeană ( 1 975) şi cu Statele U n ite
( 1 985) , co m p letate d e adera rea la GATT (General
Agreement of Tariffs and Trade), asig u ră produselor
israeliene u n acces liber la pieţele europeană şi ameri­
cană, ca re însumează u n potenţia l de 630 d e m ilioane de
consumatori .
Situarea centrală a Israel u l u i , la răscrucea d intre Orient
şi Occident, dintre nord şi sud , încu rajează investiţiile
industriale, ce u rmăresc posibilitatea de a fab rica pro­
duse într-o ţa ră democratică şi de a le exporta fă ră a
plăti taxe , fi ind, în plus, susţin ute de reţele comerciale
eficace.
Prod usu l Naţional Brut, plecat de la o cifră atât de
scăzută în 1 948 , atingea 8 m i liarde de dolari , în 1 974 , şi
9 1 ,3 miliarde, în 1 996. fn ci uda acestei rema rca bile înflo­
ri ri , datoria publică şi d eficitu l balanţei de plăţi n-a u în ce­
tat să sporească , îngreunate de efortul m i l itar al ţării care
îng h ite peste j u mătate d i n buget. I nflaţia galopantă a fost
stăvilită : în anul 1 997, ea a fost de 8% . Moned a naţion ală
este şeke/ul, a că ru i valoare rea lă slăbeşte zi lnic, ceea ce
duce la creşterea permanentă a preţurilor; fenome n u l
este resi mtit c a o catastrofă , îndeosebi de partea cea mai
să racă a popu laţiei.
fn u rm a d eficitelor acu m u l ate şi a cheltuielilor m i l itare
mereu în creştere, bugetu l naţional atingea, în 1 997,
suma de 52 de m i l iard e de dolari . Deşi această sumă
cu prinde îm pru m utu ri pentru dezvoltarea ţă rii (circa 24%
din buget) , o parte esenţială a resurselor statu l u i provi ne
d i n efortul creator al nati u n i i . Contra r unei idei generale,
donati ile pe care statu l le primeşte d i n exterior, în special
de la diaspora , n u depăşesc 5% din P N B , va loarea lor
rid icând u-se , în 1 996, la doar 5 miliarde.

99
 Ţi nând cont de sta rea de război care mocneşte în
reg iune, structu ri le econom ice ale ţării sunt comparabile
cu cele ale ţă rilor dezvo ltate d i n Occident: în 1 996, ind us­
tria fu rn iza 28,4% din P N B , agricu ltu ra , 4 , 6 % , con struc­
ţiile, 1 0 % , transportu ri le şi com u n icaţi ile, 1 2 , 9 % , comer­
ţu l , tu rism ul şi alte servici i , 44 , 1 % .
G uvern u l a încercat s ă l i m iteze efectele negative ale
i nflaţiei pri n garanta rea indexă ri i generale a salarii lor şi a
preţu ri lor. Rezultatu l a fost creşterea perma nentă a pre­
ţuri lor care a devenit u n u l d i n p rincipal i i factori ai activităţi i
econom ice şi ai speculaţi ilor b u rsiere, general izată în
rân d u l u nei largi pătu ri a populaţiei: se cumpără de îndată
tot ce se poate, cu noscut fi ind că preţu ri l e nu vor înceta
să crească . Este paradoxal că o atare situaţie, aparent
catastrofi că , nu îm pied ică dezvolta rea ţări i . Şomaj u l ati n­
gea, în 1 996, 1 44 000 de persoa ne declarate , la o popu­
laţie activă d e 2 1 50 000, ceea ce înseamnă 6 , 7% . i n
ciuda g reutăţilor rid i cate d e birocraţie şi a nen umăratelor
d ificu ltăţi ce rezultă din starea de război , ţara progre­
sează în toate domeniile: industria de vâ rf se străd u ieşte,
nu fă ră succes, să găsească deb uşeuri pe p iata mond ia­
lă, în vreme ce agricu ltorii exportă în E u ropa înd eosebi
citrice şi flori d e foarte b u nă ca l itate.
Bazâ nd u-se pe Banca Israelului, g uvern u l l u ptă să
facă faţă provocă ri lor ca re îl asaltează din toate d i recţi ile.
Politica sa economică , p utern ic criticată de opoziţie, se
loveşte de rezistente pe care n u este întotdeau n a în
măsură să le depăşească . Grevele constitu ie o realitate
constantă , iar străzi le s u nt frecvent teatru l man ifestaţiilor
în favoarea păci i .

1 00
 1 . Bugetul şi balanta de plAti. Bugetul de stat a copera
anual perioada cu p rinsa între a prilie şi apri l ie. Pentru a n u l
1 997, e l era esti mat l a ci rca 52 de m i l ia rde de dolari , d i n
ca re doar Mi nisteru l u i Apărării i s e a loca u 1 5% , î n ti m p ce
ed ucaţia p rimea 1 1 ,4%, iar platile pentru datoria publica
reprezenta u 1 9 ,4% . în realitate însă , cheltuielile milita re
sunt şi mai mari decât cele înscrise in b ugetu l d evorator
al M i n i steru l u i Aparari i . Starea de război , întreţi n ută de
interese globale ca re depăşesc riva lităţi le naţionale di ntre
statele d i rect angajate in co nfl ict, afecteaza , in m od
sever, dezvoltarea normală a popoarelor i m p l i cate .
Rata de sch i m b exagerată a şekel u l u i i n ra port cu
dolarul com promite exportu ri le, ceea ce d uce la spori rea
deficitu l u i bala nţei de plăţi . Datoria publică echivaleaza
ca sumă aproape cu cea a u n u i buget naţional anual.
Cetăţea n u l israel i a n se s i mte co pleşit de o datorie
naţională de aproxi mativ 8 500 de dolari pe persoa na,
ceea ce, p roba bil , reprezi ntă una d i ntre cele mai mari din
lume. Aşadar, apasarea războiu l u i , efortul de constru cţie
a ţă ri i şi i nteg ra rea imigranţilor, adăugate sărăciei în re­
surse natu rale, obliga pe fieca re la u n efort pe măs u ra ;
îm preu nă c u acestea, tri butul in sânge, suferi nţe ş i lacri m i
plătit d e gen eraţia Reintoa rceri i conferă d reptu l de
necontestat la vi aţă al noului Israel.
Nicăieri econom ia u nei ţări n u este m a i i nfl u entata de
fl uctuaţii ca aici . Balanţa comercială cuprinde un fa ctor
nou : fl uxu l d e sch i m b u ri in creştere cu Eg i ptu l , l o rdania şi,
de cu râ n d , cu Tu rcia. I m portu rile de p roven ienţă eg i p­
teană se rid ica u la 1 5 m i l ioane de dolari in 1 996 , in vreme
ce exporturile reprezentau 57,9 m i lioane de dolari . D a r o
pa rte esenţială a comerţ u l u i exterior israelian se în­
dreaptă către Comunitatea E u ropeană (54 % ) , Statele
Un ite (20%) şi Marea B ritanie ( 1 6%).

1 01
 Diferitele pol itici econom ice ale g uvernelor, fie ele de
stâ nga sau de d reapta , eşuează în fata acestei evidente:
Israel u l , ca şi întreg u l Orient Apropiat n u-şi vor regăsi
sănătatea economică decât atu nci când starea actuală de
război va lua sfârşit.
Î n 1 996, exporturile Israel u l u i se cifrau la 30 , 5 m i liarde
de dolari , iar i m portu ri le reprezentau 43,6 miliarde de
dolari , existând , aşadar, u n deficit de 1 3 , 1 miliarde. Din
totalul exportu rilor, cele i ndustriale se aflau in fru nte (6 1 %):
1 3 050 m i l ioane de dolari (tăierea şi şlefu irea diamantelor,
domeniu in ca re Israel u l este u n u l d i ntre cele mai mari
centre mondiale, este exclusă din calcu l , d eoarece ar tre­
bui să se ţină cont şi de preţul de cumpărare a d iaman­
telor brute) . Exportul produselor agricole s-a ridicat, in
1 996 , la valoarea de 800 , 6 milioane de dolari (3% ) . U r­
mează , in ordi nea ponderi i , prod usele ch imice şi fosfaţi i .
În pofida crizelor c e afectează economia mondială,
rata de creştere a economiei israeliene a fost de 6 % , in
1 990, şi de 4,4% , in 1 996, iar P N B s-a ridicat la 9 1 , 3
miliarde de dolari .

2 . Forta de muncă. Creşterea ra pidă a econom1e1

i s ra e l i e n e recl a m ă permanent necesitatea sporiri i
n u merice a forţei de m u ncă . Războiul d i n 1 967 a făcut ca
piaţa m u ncii d i n I srael să fie a l i mentată de potenţia lul m i l i­
onului de arabi d i n teritori ile ocu pate - Sinai, Gaza ,
l udeea , Samaria şi Cisiordania - ca re fu rn izează 50 000
de m u n citori in Israel . Totuşi , cu toată criza pe ca re o tra­
versează , ţara nu şi-a satisfăcut nevoia de forţă de
m u ncă . Î n 1 996 , aceasta se repartiza astfel: 26% in do­
meniul serviciilor publice; 20% în industrie şi în minerit;
34% în comerţ, finante şi alte servici i ; 1 0% in construcţi i;
4% in agricu ltu ră ; 6 % in transportu ri .

1 02
 A) Industria. I nd ustri a israel iană, recent închegată , s-a
dezvoltat cu o ra piditate exceptională , aj u ngând astăzi de
departe pe primul loc al productiei nationale. Tn 1 968, în
u rma Războiului de Şase Zile, ea a p rogresat cu 29%; în
1 969, cu 1 6% , iar între 1 970 şi 1 996, cu o medie de 87%.
Tngrădită de blocada arabă în lim itele înguste ale pietei
nationale, industria israeliană nu a avut altă alegere decât
aceea de a deveni concurentia lă pe pietele E u ropei şi ale
Americii , g ratie u nei legislatii care a protejat-o şi a aj u­
tat-o în momentele de început. Franta a jucat, în mod in­
vol untar, u n mare rol în istoria industriei din Israel: em­
bargou l , pe care d e Gaulle şi Pompidou i I-au impus, a
convi ns I sraelul de necesitatea vitală de a avea o industrie
modernă , independ entă de jocurile pol iticii internationale.
De aici a rezu ltat u n efort care a dus la dezvoltarea ra pidă
a ram u rilor industrii lor electrotehn ică şi electronică .
Astăzi , industria loca lă acoperă cea m a i mare pa rte a
ech ipamentelor electronice necesare în ta ră . Tn p l us ,
Israel ul şi-a creat o ind ustrie aeronautică î n măsură să
contribuie la nevoile propriei apără ri . Ea prod uce avioane
de l u ptă şi exportă aparate de zbor civi le.
Textile/e, industria alimentar;}, diamante/e, minereurile
de Ti m n a , fosfaJii de Oron, potasiu/ d i n Marea Moartă al­
cătu iesc, alătu ri de indu stria electrotehnică şi electronică ,
baza solidă p e ca re s e clăd eşte noul Israe l . Ind ustria
Hightech (i nstru mente medicale, i nformatică , teleco m u ni­
cati i) reprezintă 66% din ansamblul ven itu rilor industriale
ale tă ri i , ram u rile clasice constitu ind restu l de 34% .

B ) Agricultura. Tn a n i i '50 , agricultura reprezenta u nica

"resu rsă" a Israel u l u i abia născut. Astăzi ea n u mai
reprezintă decât 3% din exporturile tării şi 4,6% d i n P N B ,
d a r rămâne u na d i ntre rea l iză rile cele mai sem n ificative
ale Israel u l u i modern.

1 03
 La originea acestei aventu ri se află u n fra ncez: Charles
N etter a reuşit să determ ine Al ianta Isra el ită U niversa lă
să fondeze , în 1 868, Şcoala Agricolă de la M i kveh-l srael,
lângă J affa . Netter a ren u ntat la totu l pentru a se con­
sacra operei sa l e ; epu izat de efort, el a m u rit în 1 880, dar
a apucat să-şi vad ă victoria contu rându-se ; în 1 878, a
fost martoru l creări i u nei a doua colon i i agricole evreieşti :
Petah Tikva, poarta speranfei. 33 I m pulsul fusese dat: în
1 899, exi stau deja 22 de colonii ru rale pe întreg cu prinsul
ţă ri i , recâştigate în l u pta cu mlaştinile, cu nisipurile sau cu
stâncile, de către nişte oameni redescoperiti ei înşişi din
cond itia u m i l itoare a exi l u l u i . E poca eroică a colon izări i
este legată de nume deja cu noscute : Al ianta I srael ită
U n iversa l ă , Montefiore, baronul Edmond de Rothsch ild şi
I CA34 , n u m e care au oferit sionism u l u i mij loacele nece­
sare obtinerii primelor sale realiză ri .
Tncepând c u 1 908 ş i până în 1 92 1 , recu ceri rea sol u l u i
a intrat î n faza sa experim entală atât d i n punct de vedere
teh nic, cât şi juridic. Crearea Căm i n u l u i National a dat u n
avâ nt i n co m p a ra b i l co l o n iză ri i ţă ri i , i m p u l sionată d e
Keren Kayemeth Leisraef 35, ş i , începând c u 1 92 1 , d e
Keren Hayesod (i nstituţie de aj utorare a colonizării pales­
ti niene, însă rcinată cu fu rnizarea de îm pru m utu ri în ve­
derea dezvoltării coloniilor agricole şi a fi na nţării lor pe
d u rata p rimilor trei a n i de existentă ) .

3 3 Acest centru numără astăzi 1 54 500 d e locuitori . ( N . a . )

3 4 Jewish Colonisation Association, fondată i n 1 89 1 spre a favoriza
intoarcerea in agricu ltu ră a evreilor, mai ales in Argentina. (N.a.)
35 KKL (Keren Kayemeth Leisrael) - Fondul Naţional Evreiesc,
înfiinţat in 1 90 1 pentru achizitionarea de terenuri in Palestina. După
apariţia Statului Israel, este folosit pentru ameliorarea terenurilor şi
favorizarea activităţilor de impădurire.

1 04
 D i n 1 922 până în 1 948 , colonizarea a trecut printr-o
perioadă de consolidare şi de expansiune, dar şi de vigi­
lenţă m i litară , menită să protej eze rezu ltatele dobând ite
îm potriva pericolelor ce le ameninţa u . Evreii fu seseră
dezrădăci naţi de pe pământu ri l e lor vreme de 20 de se­
cole; la întoa rcerea din exi l , le-a u fost necesa re doar trei
generaţi i pentru a reconstitu i fu ndame ntele unei a g ricul­
tu ri sănătoase.
C u raj u l pionierilor a fost elem entu l motor a l re naşterii
ţă ri i : el s-a manifestat, încă de la început, prin l u pta
contra m l aşti n i lor infestate de pa l u d i s m , în Emek Jezreel
şi în Emek Hepher. Această bătă l i e , victorioasă pe tot cu­
prinsul ţări i , şi-a găsit desăvâ rşirea în Nord prin asa narea
mlaşti n i i de la H u leh . Pri mele su ccese au a ntrenat a ltele,
mai ra pide şi mai n u meroase: în 1 936 , ca şi d u pă 1 948,
călătoru l putea adm ira m i raco l u l cu propri i i săi ochi:
d i m ineata col i na fusese pustie, deşertică şi stâ ncoa să;
graţie efortu l u i conj ugat a mii de braţe , îm prej m u i rea
coloniei a fost rea l izată , barăci le de lemn constru ite , cas­
tel u l de apă ridicat, cu rentul el ectric tras; sea ra , pioni erii
inaugura u , cântând, noua lor co lonie.
După crea rea Statu l u i I s ra e l , opera întrepri n să
s-a dezvo ltat în ritm acce lerat. I ndicele valoric al p ro­
ducţiei agricole este u rmătoru l : 1 938: 1 0 0 ; 1 950: 254;
1 95 1 : 272; 1 952 : 3 1 1 ; 1 953: 350 ; 1 957: 580 . Tntre 1 948
şi 1 968, ind icele p rod ucţiei agricole a sporit de la 1 00 la
630.
Suprafeţele cu ltivate au crescut d e la 1 650 000 de
d u nami 36 , în 1 948, la 4 370 000, în 1 996. S u p rafeţele i ri­
gate s-au mărit în a celaşi i nterval de ti m p de la 290 000
de dunami la 2 000 000 de d u n a m i .

3 6 Zece dunami echivalează c u un hectar. ( N . a . )

1 05
 Prod uctia agricolă n u a crescut în acelaşi ritm cu
sporu l popu latiei şi, ca în toate tările industriale, ea p ierde
în i m portantă relativă ceea ce câştigă calitativ. Să notăm
doar aceste cifre: în 1 996, se recolta u 1 85 000 tone d e
g râ u , fată de numai 2 1 2 0 0 tone, î n 1 949 .
Există circa 60 000 d e u nităti agricole m u ncitoreşti sa u
private, u nităti care beneficiază d e ajutoru l organismelor
specializate şi de cel al g uvern u l u i , ca re exploatează
p ractic toate s u p rafetel e a ra b i l e d i s p o n i b i l e , a d i că
4 370 000 de d u na m i . Se face u n efort considerabil pen­
tru ameliora rea teh nicilor util izate de către cultivatorii
a rabi (aceştia sunt constitu iti în ci rca 1 4 500 de întreprin­
deri agricole) , şi pentru a i n itia noua clasă de agricultori
evrei în metodele de exploata re cele mai moderne. U n
spirit înd răznet şi constant novator u rmăreşte, fără în­
ceta re, posibil itatea de a îm bu nătăti prod uctia. Tntre
altele, să sem nalăm u n rezultat d i n zootehnie: vaci le
israeliene, obtin ute d i n încrucişarea raselor Holstein din
Olanda sau Jersey din Anglia cu cele autohtone d i n Siria
şi Liba n , sunt excelente producătoa re d e lapte ; u nele
exem plare dau până la 7 500 de litri de lapte pe an; per­
fect ada ptate tări i şi climei, ele s u nt exportate în Orient şi
în Africa . Prod uctia totală de lapte, foarte slabă în 1 948,
se rid ica , în 1 996 , la 1 , 1 2 miliarde de litri .
O dată cu exti nderea suprafetelor cu ltivate, şeptelul
creşte consta nt.
Tn i mensele com binate avicole moderne, specia locală
de găină, slabă şi osoasă , care dădea în medie 70 de ouă
m ici pe an, a fost în locu ită cu o rasă nouă - obtinută prin
încrucişare -, mai g rea şi mai prod uctivă: 1 50 de ouă
mari anual ; într-o astfel d e fermă, u n g ru p compus din
experi mentati doctori în med ici nă şi în d rept folosesc
toate resursele inteligentei lor spre a obti ne ouă cât mai

1 06
 mari şi mai bune şi rea lizează o productie de 1 , 85
miliarde pe an. fn altă parte , u n profeso r d e la o mare
u n iversitate europeană se preocupă de creşterea can­
tităţi i de la pte obţin ute de la oile sale.
Uti l izarea metodelor şti i nţifice pe teren u rile i rigate
duce la rezultate remarca bile: hecta ru l i rigat prod uce
intre 1 6 şi 20 de tone d e sfeclă fu rajeră ; câm p u rile de
trifoi irigate dau opt reco lte a n u a l .
Parcu l de maşi n i agricole, tot mai mare , perm ite o
creştere rapidă a suprafetelor cu ltivate.
Dacă acestea s u nt rezultatele obţin ute , p roiectele sunt
încă şi mai amb iţioase; Consi l i u l d e Plan ificare , com u n
M i n isteru l u i Agriculturii ş i Departamentu l u i de Colon iza re
al Agentiei Evreieşti , a real izat u n plan d e dezvolta re şi de
prod u ctie pe şapte ani care perm ite ţării să-şi asig u re
aproape i nteg ral alimentatia d i n su rsă internă.
l rigati ile, alătu ri de ameliorarea sol u l u i , reprezi ntă p ro­
blema cheie a agriculturii israeliene. Capacitatea retelei
de distributie a apei a fost inzecită o d ată cu punerea in
fu ncti une a sistem u l u i de canale de i rigaţie având ca
su rsă de alimentare Iord a n u l . Totuşi , datele problemei
s-a u schim bat in u rma păcii cu lordania: acord u rile pri­
vind fronti erele intre cele două părţi - prevăzute in tra­
tatu l de pace - i m p l ică găsirea de noi resu rse hidra u l i ce
fie in pâ nza freatică , fie in ţările veci ne, in special in
Tu rcia.
A fost adoptat u n plan precis de rezolva re a problemei
i rigatiilor; elaborat de h id rologu l america n Lowd erm ilk şi
recent com pletat, el a re in vedere ca pta rea a pelor
Iordan u l u i , a d iferitelor torente şi ape su btera ne spre a
iriga valea Iordan ulu i , Emeku l şi o parte a N eg hevu l u i : 2 , 5
miliarde d e metri cu bi de a p ă permit irigarea a 3 0 0 0 000
de d u n a m i , in prezent deşertici . Apele pompate din lacul

1 07
Ti beriada şi d i n Iordan sunt canal izate pe l u ngimea a sute
de kilometri , până în Neghev. Întrucât şi iordanienii
exploatează apele Iordan u l u i , n ivel u l Mării Moarte este în
co nti n u ă scădere. De aceea , se pregăteşte proiectu l u n u i
"Canal al celor d o u ă mări" care v a permite aducerea unei
mari cantităti de apă d i n Med itera na în Marea Moartă.
Profitând de diferenta de n ivel de 400 d e metri , acest
proiect, i magi nat încă d i n 1 902 de Theodor Herzl în
romanu l său Altneu/and, va perm ite , de asemenea , pro­
ducerea de energie electrică .
Reîm păduririle contribuie la sch i m ba rea peisaj u l u i şi
chiar a climei tări i . Copacu l , simbol biblic a l etern ităti i
vietii , rea pare pe col i nele d i n l udeea şi Gali leea : pe toată
d u rata reg i m u l u i mandatar, deci în mai m u lt de 30 de a n i ,
Fond u l N ational Evreiesc, g uvernul mandatar ş i particu­
larii au pla ntat 1 2 m i l ioane de a rbori , acoperind o supra­
fată de 60 000 de d u n a m i de păd u re. Din 1 948, în 20 de
ani, Fond u l N ationa l , g u vernul israel ian, armata şi parti­
cu lari i a u sădit 200 de m i l ioane de copaci ti neri . O su­
prafată tota lă de 880 000 de d u nami de pământ a fost
reîm pădurită în ulti m i i a n i . Doar Păd u rea Martiri lor de
lângă I erusa l i m n u m ă ra , înainte de 1 995, câ nd a fost de­
vastată de u n incend i u , şase m i l ioane de a rbori .
Să sem nalăm, în sfârşit, dezvoltarea pe ca re a cu nos­
cut-o pescu itul ma riti m , lacustru şi piscicultura de cres­
cătorie. Israe l u l şi-a refăcut legătu ri le cu marea şi , de la
crearea Statu l u i , pescu itu l de coastă a prod us, de la
2 600 de tone de peşte, în 1 946, 5 900 de tone, în 1 996.
Piscicu ltura de crescătorie acoperă 52 000 de dunami de
heleştee, fată de 1 5 000 de d u nami, în 1 948, şi a prod us
1 9 200 de tone de peşte, în 1 996. Prod uctia totală, în
acelaşi a n , s-a cifrat la 25 1 00 de tone.

1 08
 II. Sbucturile originale
ale agriculturii israeliene
1 . Colectivismul israelian. Readapta rea u n u i popor
rătăcitor la m u nca pământu l u i ; recuceri rea unui d eşert:
aceste două trăsături ale agricu ltu ri i israel iene a r fi sufi­
ciente pentru a-i da un caracter exemplar. Cu toate aces­
tea , ele nu sunt singurele aspecte origi nale care merită să
fie căutate în structu ri le ei inti m e , în form ele noi şi spon­
tane ale vieţii colective şi cooperatiste. Î n ele au putut fi
întrevăzute form ele i d e a l e a l e societatii d e m â i n e ,
eliberată d e servitutea ba n u l u i şi fă ră a fi subordon ată
vreunei constrângeri exterioare : l i beră şi eliberatoa re.

2. Regimul funciar. "Sion ismul este o p roblemă de

tra nsfer. Există o tară fă ră popor şi un popor fă ră ta ră : nu
este vorba decât d e a le reu n i " , spunea Herz l . Acea stă
reu nire a provocat i nventarea unei relatii noi a o m u l u i cu
pământu l . O dată în plus, nevoia i-a înd rumat pe pion ieri ,
care au adoptat, î n 1 90 1 , o idee preconizată de către
H i rsch-Ka l ischer ( 1 795-1 874) , Yehuda Alkalay ( 1 792-
1 878) , Moses Hess ( 1 8 1 2-1 872) şi form ulată , în 1 89 7 , de
Hermann Shapira . Ţara Sfâ ntă trebuia să devi n ă prop rie­
tatea inal ienabilă a întreg u l u i popor israel i a n . Fon d u l
National Evreiesc ( Keren Kayemeth Leisrael- K K L ) , creat,
în 1 90 1 , pentru răscu m păra rea Ţări i Sfi nte , a devenit de­
partamentul cel mai activ al Organ izatiei Sion iste M o n­
diale. El avea menirea să-i solicite, fă ră înceta re , pe evreii
din d iaspora , de la cei mai bogati la cei mai n evoiaşi , spre
a-i face să contribuie băneşte , pe măsu ra buzunaru l ui
fiecă rui a , pentru ach izitionarea de pămâ ntu ri . Princi piul
fu ndamenta l sta b i l it de statutele KKL afi rmă inal iena b i l i ­
tatea absolută a Ţă ri i Sfi nte, proprietate com u n ă a tutu ror

1 09
 israelienilor. Tn a m i nti rea leg i i mozaice care institu ia J u bi­
leul sau intoarcerea pă mânturilor in posesia stăpânului
de d rept, d u pă u n i nte rva l d e 50 de a n i , KKL a rendează
terenul cu contract ered itar pe o perioadă de 49 de a n i
( d e şa pte ori câte şapte ani); i n al cincizecilea a n , terenul
se reintoarce la i nstitutia reprezentativă a poporu l u i .
Contractele s u n t intotd ea una rein noibile, dar n iciodată
cesionabile; astfel, orice speculatie privi nd teren u ri l e este
i m posibilă. Tn genera l , contractele su nt stabil ite in fel u l
următor: ferm ierul se o b l i g ă s ă m u ncească el însuşi
pământu l , să se stabilească pe el, să respecte od ihna in
cea de-a şa ptea zi, precu m şi să rbători le biblice, să anga­
jeze din rândurile pionierilor evrei mâna de lu cru ag ricolă
sau industrială necesa ră pentru punerea in valoare a
teren u l u i . El este li ber să aleagă forma d e colon izare pe
care o doreşte: i ndivid uală, cooperatistă sau colectivistă .
S u p rafata de pământ a locată nu depăşeşte, in pri ncipi u ,
mărimea necesară asig u rării su bzistentei pentru g ru p u l
ca re se stabileşte p e cupri nsul său , tinându-se cont, in
acest sens, de calitatea sol u lu i , de resu rsele de apă etc.
Fieca re fam i l i e nu are d reptu l decât la u n lot care să-i
asig u re s ubzistenta . KKL îşi păstrează , in pri nci p i u , d rep­
tul de a proceda la o redistri b u i re a pămâ ntu rilor şi la
d i m i n u area lotu l u i dobândit i niţial , cu cond itia ca subzis­
tenta gru p u l u i afectat de această măsură să n u fie
ameninţată . Tn cazul in care, de exem p l u , sunt desco­
perite resu rse i m portante de a pă ce perm it dezvoltarea
cultu rilor intensive pe proprietate , suprafata lotu lui poate
fi red usă pentru a putea fi i nstalati acolo şi alti colonişti . Tn
acest caz, pri m u l ferm ier este despăg ubit pentru inves­
titiile făcute pe terenurile ce ii sunt retrase.
Sistem u l de arendă încu rajează intoarcerea in agricu l­
tură a claselor sărace. Caracteru l national al operei d e

1 10
colonizare a KKL se trad uce p ri n cond iţiile fi nan ciare ale
contractu l u i : în cu rsul prim ilor cinci ani de d u pă i nsta lare,
ferm ieru l u i i se percepe o a rendă simbolică . Tncepând cu
cel de-al şaselea an, el trebuie să plătească o arendă
procentuală de 2% pentru tere n u rile ru rale, 3% pentru
cele sem i u rbane şi 4% pentru cele u rbane, d i ntr-o sumă
fixată la început, fă ră a tine cont d e va loarea reală a
pămâ ntu l u i . U lterior, această esti mare i n iţială este revi­
zu ită periodic, pentru a perm ite întreg u l u i popor să bene­
ficieze de p l us-valoarea sol u l u i 3 7.

3. Kibuturile. Com u n itatea col ectivistă israel i a n ă ,

kibuful ( l a plura l , kibuJurt) , este o creaţie spontană ca re a
răspuns u nei d u bl e exigente: cea a o m u l u i şi cea a
pămâ ntu l u i . Idealul socialist al mântu i rii poporu l u i prin
m u nca eliberată de orice încătuşări era u n a d i ntre pâr­
ghiile cel u i de-al doilea val al imigrării către Palesti na.
Pri m u l partid socialist evreiesc, L ucrătorii Sionului, a fost
fondat în Ru sia, de unde a luat d ru m u l Ţă ri i Sfi nte; el
pu nea accentu l m a i cu rând pe re ligia m u ncii decât pe
lu pta de clasă. Tn 1 905, lua naştere un nou partid , Tânărul
muncitor, a căru i fuzi u ne cu L ucrătorii Sionului şi cu
diferite alte g rupări avea să formeze, în 1 925, Mapai,
Partid u l Labu rist, la putere până în 1 977. fnlocuit la acea
dată de către Likud, că ruia i-a su ccedat, în 1 983, u n gu­
vern de u ni u ne naţională, Parti d u l Laburist a revenit la
putere în 1 992 , înai nte d e a ceda d i n nou locul Liku d u l u i
condus de Ben iam i n Netaniah u , î n 1 996.
Tncă din 1 907 a fost elaborat u n plan care preved ea
i nstalarea de muncitori pe parcelele de pământ deşertic.

3 7 Vezi Claude Klein, Le droit israelien, col . "Que sais-je?", nr. 25 1 2.

(N.a.)

111
T n 1 908, p rimele tentative a u avut loc la Sedjera , la
Kinneret, cu reuşite doar parţiale, dar i m porta nte ca ex­
perienţă , apoi , în 1 909, la Dega nia. Tn 1 920, mişca rea
colectivistă a ieşit d i n perioada ei experi mentală şi a
enu nţat principiul fu ndamental a l d ezvoltă rii sale u lte­
rioa re: De la fiecare În functie de capacitate, fiecflruia În
functie de nevoi. Prima recoltă , p rima femeie adm isă în
kibuţ, pri m u l nou-născut au fost tot atâtea p robleme rezol­
vate pe măsură ce ele apărea u . De asemenea , a trebuit
să fie domolit spiritu l celor dintâi pionieri care - mânaţi
de ideal u l lor de cavaleri rătăcitori - voiau să meargă din
fâşie aridă în fâşie aridă, pentru a p regăti recoltele pe
care alţi i , d u pă ei , aveau să vină să le rid ice: a fost nece­
sar să li se formeze neosto ita răbdare a în rădăci nări i .
Dar, începând c u 1 9 1 2 , p e nisipurile de l a Degania,
răsărea prima casă "zid ită" a cel u i d i ntâ i "falanster" ce
punea în practi că un vechi vis al om u l u i .
T n 1 92 1 , a avut loc crearea unei vaste u n i u n i a mişcă­
ri lor de pionieri - "Pion ierul" - hehalutz. Născută în
Rusia, această mişca re îşi propu nea să acorde aj utor
pentru i nstalarea pionierilor în Ţara Sfântă . Fondatoru l ei ,
u n icu l ofiţer evreu d i n armata Rusiei ţa riste, Joseph
Tru mpeldor, căzut în l u pta de la Tel-Hai în 1 92 1 , este
celebrat ca un erou naţional.
"Leg i u nea m u n ci i"
- Gdud A voda, Histadrut (Co n­
federaţia Generală a Lucrătorilor Evrei) , Fondul de Re­
construcţie ( Keren Hayesod) şi Fond u l N aţional ( KKL) a u
d a t u n puternic i m p u ls mişcă ri i comu nitare şi colectiviste.
Tn 1 922, m işca rea biru ise deja g reutăţi le începutu l u i ; ea
număra 1 8 g ru pe agricole ce cuprindeau 1 200 de pionieri
în p l i nă forţă creatoare . Tn 1 927, 25 de kibuţuri g ru pau
2 300 de pionieri ce cu ltivau 7 500 de hectare smu lse
deşertu l u i . Cea d i ntâ i fed eraţie de kibuţuri , moştenitoare

1 12
a Legiunii M u ncii, "Kibuţul U n ificat" ( Kibbutz Hameuhad)
şi "Liga grupurilor" ( Hever Hakvufot) au schitat organi­
za rea noii societăţi colectiviste pe ca le de a se naşte;
începând cu 1 92 7 (fondarea grupelor Ti nerei Gărzi -
haşomer hafair) , m işcarea s-a stabilit pe baze solide, ea
dezvoltând u-se rapid : în 1 936, exista u 46 d e kibuturi
numărând 1 1 700 de pionieri ce cu ltiva u o su prafaţă de
14 500 d e hectare; şa pte ani mai târziu, în 1 943, realizările
m işcări i se d u blaseră : ea cu prindea 1 08 kibuturi , 28 600 de
pionieri , 30 200 d e hectare; d u pă alti şase ani, în 1 949,
totu l se d u b lase încă o dată : 205 kibuturi , 60 61 O de pio­
nieri , 1 1 0 276 hecta re ; la 31 martie 1 952 , progresia con­
ti nua: 259 ki buturi g rupau 1 1 3 700 de pionieri pe o
suprafaţă cultivată de 1 47 4 1 9 hectare. T n d ecem brie
1 996 , 268 de kibuţuri numărau 1 22 500 de pionieri , adică
2 , 1 o/o d i n tota l u l popu laţiei. Ad evă rate "mănăsti ri " ale l u m i i
moderne, aceste n o i com u n ităţi israel iene sunt înteme­
iate pe ren u nţarea de către membri i lor la sed uctia banu­
l u i şi a puteri i conferite de acesta ; o p rofu ndă convingere
îi animă în puteri le mâ ntu itoare ale dăru i ri i de sine în
scopul unei salvări com u n e . Ki butul se bazează pe pri nci­
piul proprietăţii colective as upra m ijloacelor d e prod u cţie:
"Totu l este al meu, dacă nimic nu îm i aparţi ne" , îm i spu nea
un pionier care îşi păştea oile nu departe de Naza ret; aici
m u nca n u este sa lariată : mem brii a pti d e m u ncă ai co m u ­
n ităţii îşi p u n la dispozitie îndemânarea şi servici ile pen­
tru dezvoltarea operei care , la rân d u l ei, răs pu nde tuturo r
nevoilor lor - locu inţă , h rană, d istractie, ed u caţia copii­
lor, îngrijire în caz de boală etc. Pionieru l - eliberat în
întregime de grija faţă de viitoru l său şi alor săi - poate
să se dăruiască u nei creatii pure : m u nca . În aceasta
rezidă cea dintâi învăţătu ră a kibuţu l u i . Uşurat de de­
grada rea pe care statutu l de salariat i-ar putea-o conferi ,

1 13
o m u l îşi regăseşte puterile mâ ntu itoare; el face mai bine
ceea ce face d i n d ragoste decât pentru ban i .
Tot sistem u l kibutu ri lor este voluntar, sponta n şi auto­
nom . Ad unarea generală a kibutu l u i , care-i cup rinde pe
toti membri i , bărbati sau femei, constituie puterea legis­
lativă suverană, însă rci nată cu ad ministratia i nternă a
comunei: ea alege com isiile special izate în toate p roble­
mele cotidiene ale vieti i kibutu l u i ; câ nd în sânul u nei
comisti apare dezacord u l p rivind o problemă , aceasta
este evocată în fata adunării generale ca re hotărăşte, în
mod suvera n , cu majoritate simplă sau absolută de votu ri ,
în functie de caz. Adunarea generală alege, d e aseme­
nea, secretariatu l kibutu l u i , care are rol de putere execu­
tivă . Secretariatu l este ales pentru o perioadă de un a n ;
e l este compus d i n patru până la şapte membri ca re detin
fiecare o fu nctie bine defi n ită . Pri ncipalele domen i i su nt:
afaceri le i nterne, afaceri le externe , trezoreria, afaceri le
economice, i ntendenta. repartizarea munci i . Aceasta d i n
u rmă s e face în fiecare seară pentru a d o u a zi ; este i l us­
tra rea practică a zicalei : "Fiecare zi cu truda sa ." Respon­
sabi l i i princi palelor ram u ri de exploatare sunt în perma­
nenţă la datorie, ca şi muncitori i ca lificati ca re trebuie să
răspu ndă la mobilizările generale prilejuite de strâ ngerea
recoltei , de culesul viilor etc. M u n citori i necalificati se află
permanent la dispoziţia responsabilului cu repartiza rea
munci i , care îi d i rijează spre locu rile unde este cea mai
mare n evoie de e i . Ziua de m u ncă începe în zori , are
două pauze pentru m icul dej u n şi masa d e prânz şi se
încheie la ora cinci d u pă-amiaza , lăsând fiecăru ia mai
m ulte ore de ti m p liber, consacrate de cei mai m u lti vieţi i
de familie. Tn acel moment al zilei , cupluri l e merg să-şi
regăsească copiii în casele ce le su nt rezervate în mod
special (cele mai fru moase şi mai confortabile), şi nimic

1 14
n u este mai emoţionant decât reu n i u n i l e fam i l iale, care
încheie fiecare zi pe peluzele uşor u m b rite. După cină ,
seara este consacrată vietii sociale (vizite între prieteni} şi
cu ltu rale (lectu ră , muzică , ci nema}. Fiecare kibut are bi­
blioteca sa , d iscoteca sa , cinematog rafu l să u , cor şi u ne­
ori chiar teatru , orchestră şi m uzeu . Editurile dependente
de kibuţuri publică reviste artistice, literare şi tehn ice de
cal itate, precu m şi traduceri d i n limbi străine sa u opere
originale: se ed itează vol u mele a n u meroşi poeţi , d i ntre
care u n i i de o certă valoare.
Pictorii d i n kibuţuri a u o organ izaţie anume care se
îng rijeşte de necesităţile lor şi îi popularizează prin expo­
ziţi i . Arta , a rtizanatul şi folcloru l loca l izvorăsc din entu­
ziasmul creaţiei co mune. Tn toate domeni i l e , se constată
nivelul de trai foarte ridicat al ţăra n u l u i israel ian .
Membri i kibuţu lui nu a u nici salari i , n ici econom i i , n ici
conturi în ba ncă ; pentru generaţiile născute în kibuţu ri ,
economia individualistă reprezi ntă u n m ister d e nepă­
truns: cu m este posibil ca u n om cu m i ntea sănătoasă
să-şi ded ice viata şi m unca banilor? Aici m u nca este
făcută d i n d ragostea faţă de bi nele com u n , iar com u n i ­
tatea s e îng rijeşte, în functie de posi bilităţile s a l e , de ne­
voile fiecă rui a . O adâncă linişte , întemeiată pe sol idari­
tatea frăţească de gru p , le dă acestor oameni fă ră bani
certitudi nea rationa lă că sunt stăpân i i m u ncii şi ai mâin ilor
propri i : deci că sunt oameni l i beri .
Când pări nţii sunt la m u ncă , copiii îşi petrec ziua îm­
preu n ă , în aşezăm i nte special amenajata pentru suga ri ,
pentru copiii d e l a trei l a cinci a n i ş i pentru cei de vâ rstă
şcolară . Această formulă s-a născut d i n experienta vieţi i
com u n ita re; creşa i n iţială a devenit, în mod p rog resiv, o
mică republ ică în care copiii sunt regi şi unde aceştia
învaţă îm preună să devi nă ad ulţi . Experienta doved eşte

1 15
că , departe de a slăbi viata fam i l ială, această form ulă o
eliberează d e toate constrâ ngerile şi de inevitabilele sale
m eschinări i ; zilnic, fam i lia se reconstituie pe d u rata mai
m u ltor ore aşteptate, de o parte şi de a lta , cu plăcere şi
tră ite cu o i ntensitate i m posi bil d e real izat la familia de tip
individual; ai sentimentu l , observând viata din kib uturi , că
pă ri ntii şi copi i i sunt eli berati de complexele şi de greu­
tăţile vietii de fam i l ie, din care cu nosc doar bucuriile cele
mai profu nde şi mai pure. Copiii merg la g răd i n iţă de la
vâ rsta d e trei a n i ; la şase ani i ntră la şcoala primară , iar
de la şapte a n i , în g răd i nile şi parcu ri le ce le sunt rezer­
vate, sunt i n itiati în primele noţiu n i de ag ricu ltu ră; de la 1 3
a n i , ei încep să se i nteg reze în com u nitatea celor mari şi
muncesc câteva ore pe zi în exploatatiile agricole. E i
devin membri plenari ai com u n ităţii la vârsta de 1 8 a n i ,
d u pă încheierea ciclului secu ndar. După 1 8 a n i , elevi i cei
mai dotati pot fi trim işi de către kibut să studieze la o
universitate sau la Şcoala Pol iteh nică d i n Haifa . Ed uca­
tori i copiilor sunt ei înşişi membri ai kibutu l u i ; ei au căpă­
tat pentru această profesie, nerem u nerată n ici ea, cea
mai consistentă formatie: kibutul îşi face un titl u de glorie
din a fi "paradisul tinerilor" .
Atu nci câ nd devine prea mare, kibutul "face p u i " : s e
organizează u n n u cleu c e se deplasează mai departe p e
terenurile aride u n d e creează u n n o u kibut; e l pri meşte
sprijin de la Fond u l National (KKL) care îi pune la dispo­
zitie pămâ nturi d i n Fond u l de Colon izare (acesta îi îm pru­
m ută o sumă ram b u rsa bilă în 25 de ani), precu m şi de la
guvern ca re îi conferă anum ite facilităţi . Grupul, numă­
rând la început ci rca 1 00 de oamen i , îşi insta lează cor­
turi l e sau barăcile pe o col ină stâncoasă ori pe o câm pie
deşertică , şi aventu ra reîncepe. I ng i neri specializati îi vor
aj uta la executarea p l a n u rilor: înfătişarea viitoare a

116
kibuţu l u i va fi prezentată pe machete, şi fiecare zi va
apropia realitatea concretă de idea l . Aspectu l s u m bru ,
vreme de mai mu lti a n i , îl va reprezenta trezoreria: tel u l
profitu lui personal fi ind înlocu it c u noţi u nea de bine gene­
ral , toate d ispon ibil ităţile fi nanciare vo r fi de îndată inves­
tite în noi creaţii; încă de la început, n ivel u l de trai va
depăşi resu rsele reale ale colo niei; vor trebui să treacă
ani de m u n că grea până ce fu ncţia de trezorier va deveni
o sinecură ; atu nci când situatia fi nanciară a coloniilor
tinere o i m pune, ele primesc noi îm prum utu ri . Aceste aju ­
toare exterioare n u există decât î n p rima perioadă de la
fondare. La pleca re, fiecare kibut adera , conform ten ­
d i ntelor politice ale membrilor săi , la una dintre cele şa pte
federaţii în care sunt constitu ite cele 268 de kibuturi d i n
Israel .
Toate kibuţurile prezi ntă ca ractere com u n e : m a i întâ i
eşti impresionat de hotărâ rea privirilor, a ch ipuri lor, a ati­
tud inilor. Călătorul este întâ m p i nat cu cea mai că l d u roasă
osp italitate , întotdeau na g ratu ită . I n sta laţiile s u nt u ltramo­
derne: poţi admira ultimele realizări ale tehnicii moderne
în g rajduri , în coteţe unde păsările agresive sunt prevă­
zute, în mod cu rios, cu ochelari care previ n în că ieră ri l e
morta le, î n clocitoarele i mense etc. Material u l agricol d e
ava ngarda contrastează c u metodele biblice încă î n u z în
tot Orientu l Aprop iat; el co respunde necesităţilor u ne i
agricu ltu ri mixte ş i i ntensive, î n continuă dezvoltare , gra ­
t i e unei recuceri ri tenace a reg i u n i lor ră mase necu ltivate
timp de secole. Produ sele kibuţu l u i su nt, în genera l , valo­
rificate prin i ntermed i u l cooperativelor de vânzare, d i ntre
care cea mai importa ntă , tnuva, este plasată s u b con ­
trolul Histadrut-u l u i .
Ki b utul îşi completează adesea resu rsele agricole pri n
crearea d e m ici industrii sau pri n activităţi artizanale:

117
fabrici d e conserve, de fu rn i ru ri , de cuti i de lem n , de
unelte agricole, de cără m izi, de m ici utilaje. Tn u lti m i i a n i ,
numeroase kibuţuri a u d ezvoltat ind ustria de mare anver­
g u ră , mai ales cea electronică , şi au d esch is hoteluri şi
reşed i nţa tu ristice. Dificu ltăţile economice din perioada
de creştere a ntrenează adesea o criză morală cu atât mai
rig u roasă , cu cât kibuţul nu a descoperit încă l i m baj u l
care să-i permită să-şi fixeze ţel uri, o fi nalitate şi o vocaţie
de ord i n spiritual. Cu titl u excepţional şi tem porar, în kibut
sunt folosiţi salariaţi pentru a se putea răspunde nece­
sităţilor speciale; dar tendi nţa dominantă este aceea de a
menţine pu ritatea p ri nci piilor com u nitare ce salvgardează
perenitatea operei .
Pionieri i kibuţurilor, deşi n u reprezintă decât o mică
parte a pop u laţiei , actualmente 2 , 1 %, a u jucat şi joacă u n
rol determinant în construcţia ţări i . În ti m p u l războ i u l u i , e i
au fost î n avangarda apărării naţi u n i i , iar coloniile agricole
au constitu it tot atâtea puncte strategice care au şti ut să
l u pte cu arma în mână contra i nvaziei. Ei sunt motoarele
recuceri rii deşertu l u i , dar, mai presus de toate, ei repre­
zintă căm i n u l pri nci pal al entuzias m u l u i d i n care s-a plă­
mădit sufl etu l noului Israel . N u ne vom m i ra , aşadar, că
ti neretu l oraşelor, adesea afi l iat la organizaţii de ti neret
orientate spre mişcarea de pionieri , visează să se alăture
celor ce l u ptă pe frontu l deşertu l u i .

4. Satele coo peratiste. Charles Gide a studiat, î n 1 926,

aceste iniţiative ce se inspiră d intr-u n ideal generos, dar
d iferit esenţial de cel al kibuţuri lor: satele (moshavim)
sunt fondate pe p rincipiul exploatării fa miliale - şi n u
colective - a pământuri lor, care ră mân proprietăţile
Fond u l u i N aţional Evreiesc. Satu l cooperatist este com­
pus d i n fa m i l i i care poartă fiecare responsabil itatea

1 18
i nteg rală a exploată rii fermei proprii şi dispune d u pă cu m
doreşte de ve niturile rea l izate. Terenurile situate în j u ru l
satu l u i cooperatist sunt distri b u ite î n părţi egale fam i l i ilor
însă rci nate să le cu ltive, fă ră ca ele să poată apela la
mână d e lucru salariată . Cooperarea între fa m i l i i , re un ite
în adunarea generală a satu l u i , u rmăreşte şi orga niza rea
vânzării recoltei, conform pri nci piilor clasice ale coopera­
tism ului. Tot adunarea generală se preocu pă şi de fu n cţio­
narea d iferitelor servicii publice ale satu l u i : şcoli , să nă­
tate, cred it, asistenţă mutua lă; se p ractică îm pru m utu l re­
ciproc al zilelor de m u ncă . Atu nci câ nd un sătea n moare ,
dacă n u are copii i , ferma se întoa rce î n patri m o n i u l com u ­
nităţii şi este g i rată de o adunare generală a mem brilor
ad ulti d e a m be sexe. D i n 1 92 1 , data d e întem eiere a
pri mei colonii cooperatiste , m işca rea s-a d ezvoltat în mod
constant: în 1 949, existau 1 20 de sate coo peratiste ,
reu n i nd o popu laţie de 3 1 242 oamen i . Tn 1 996 , s u nt 4 1 1
astfel d e sate care numără 1 66 400 d e persoane, adică
2,9% d i n populatia totală.
5. Satele cooperatiste mixte (Moshavim Situfim). Satu l
cooperatist m ixt rea lizează o si nteză între kibuţ, d e la
ca re preia p rinci pi ul muncii colective , şi satu l cooperatist,
de la care păstrează i n d ivid u a l i s m u l vieţii fa m i l i a l e .
Exploatarea agricolă este g i rată conform aceloraşi pri n ci­
pii ca şi în kibuturi : ad u nare genera l ă , secretariat, d i stri­
buire cotid iană a sarcinilor, proprietate co lectivă asu p ra
m ij loacelor de prod ucţie , organ izarea com u nă a pro­
d u ctiei , a explotării şi a dezvoltă rii afaceri i . Beneficiile
însă , în loc să fie rei nvestite anual ca în kibuţuri , sunt
îm părţite în mod egal între mem bri i satu l u i . Aceştia îşi iau
mesele ziln ice în fa m ilie, ca în satu l cooperatist, şi n u în
com u n , cum se p rocedează în kibuţu ri : viaţa d e fa r:n i l i e
este î n întreg ime salvgardată î n cazu l form ulei m ixte.

119
 Tn loc să fie i nteg rată în com u n itate, femeia este , mai
întâ i , stăpâna casei: ea se ocu pă de gospodărie, îşi
creşte copii i , pregăteşte h rana. Tn ti m p u l săptămânii ea
consacră ci rca trei ore zi lnic pentru m u nca în com u nitate:
sâm băta, care în Israel este zi de od i h n ă , femeia este în
întregime liberă .
Dacă kibuţu l este o creaţie s pontană a geni u l u i
israelian ce s-a înscris într-o l u ngă perioadă de eforturi
com u ne, satu l cooperatist m ixt s-a născut mai recent, în
1 937, d i n dori nţa de a conci lia economia colectivă şi
normele vieţii ind ividuale. Tn 1 950, în Israel existau 27 de
sate cooperatiste m ixte, având 3 579 d e locuitori ; în 1 996,
44 d e sate grupau 1 3 500 de agricultori. Se poate con­
stata că prog resele soluţiei mixte s u nt mai red use d ecât
în cazu l kibuţu ri lor şi, mai ales , faţă de cele ale satu l u i
cooperatist.

6. Explotatia individuală. Să menţionăm că , în afară de

aceste forme spontane de exploata re colectivă sau coo­
peratistă a pământu l u i , fiecare este liber să opteze pentru
economia ind ivid uală; la recensământul d i n ianuarie
1 996 , aceasta n u m ă ra 206 600 de persoane, g ru pate în
267 de local ităţi ru rale de ti p clasic. Făcând a bstractie d e
agricu ltu ra arabă, secto rul colectivist ş i cooperatist este
cel mai i m portant d i n ţară .
Partiza nii ş i adversari i fiecăru ia dintre ti purile de colo­
n izare pe care le-a m anal izat se d uelează în a rgumente
izvorâte d i n observa rea concretă a experientelor care a u
loc; eficacitatea econom ică şi p rezervarea l i bertăţii ind ivi­
duale şi familiale sunt a rgumentele care determină adeziu­
nea la u na sau la alta d i n tre formele de viaţă com u nitară .
Kibuţul israelian antici pează c u zece a n i , p rin u nele
d i n tre trăsătu ri le s a l e , co l hozul sovietic; cel d i ntâ i ,

1 20
benevol, sponta n şi strict a utonom fată de stat, păs­
trează , totuşi , o adâncă orig inal itate ca re conferă colec­
tivism u l u i israelian ca racterele sale d isti nctiva . Proprie­
tatea individ uală şi mu nca salari ată , menţin ute în col­
hozu ri , n u există în ki buturi , u nd e totul este proprietate
colectivă şi unde fiecare p rim eşte nu în fu nctie de merite,
ci de n ecesităţi . Îm părţirea benefici ilor se face conform
unor princi p i i d iferite: în cazu l sovietic, salari i l e sunt plă­
tite în fu nctie de randamentu l fiecăru ia; în I srael , fiecare
primeşte conform nevoilor pe care le are. S p i ritu l care
conduce experienta colectivistă a Israe l u l u i se ca rac­
terizează printr-u n cu raj şi o voi nţă rare în com ponentele
şi rezultantele sale. Această form ulă de viaţă nouă -
născută spontan d i n necesităţile pământu l u i şi ale o m u l u i
- înscrie î n istorie o revol utie că reia d o a r vi itoru l î i va
putea stabi li i m portanta reală.

7. Comunicatiile. Tn conditiile blocadei arabe, com u n i ­

catiile a u constitu it pentru Israel o chestiu n e vitală. Tn u lti­
m i i 35 de a n i , ele au cunoscut o dezvoltare considerabilă.
Cf1ile ferate. Tn Israel există 61 O km de căi ferate.
Reteaua rutierfJ. T n 1 996, aceasta cupri ndea 1 5 065 de
km de şosele, pe care ci rculau 1 1 2 1 4 autobuze şi 1 1 7 4 1 66
de automobile, d i ntr-un total de 1 542 870 de vehicu l e .
Flota comercia/fJ. S-a m ă rit de la patru vase c u depla­
sament total de 6 000 de tone, în a n u l 1 948 , la 64 de vase
cu 1 676 000 de tone, în 1 996.
Porturi. D i rectia po rtu ri l o r ad m i n i strează portu rile
Haifa , Ashdod, Eilat şi Tel-Aviv, pri n ca re a u trecut, în
1 996, 4 206 000 d e tone de m ă rfu ri şi 58 1 000 d e pasageri .
A viaJia. Porn ită d e la zero î n 1 948 , a că pătat o impor­
tantă i nternaţională datorită l i n i ilor El-Al şi com pa n i ilor
interioare (Arkia, Avitur etc.). 1 3 linii i nternationale asigură

1 21
 legătu ra , în mod reg u lat, cu aeroportul Lod Ben G u rion
(6 839 000 de pasageri în 1 996 , cifră cu dinam ică con­
sta ntă de creştere) .
Tn plus, industria aeronautică , deja u n a d i ntre cele mai
putern ice din lume, constru ieşte modele de avioane co­
merciale ("Arawa" , "Co m mand er" şi "Westwi nd") , p recu m
şi avioane de l u ptă "Fouga Magister" şi "Kfi r". De aseme­
nea, se constru iesc turboreactoare , rachete "H etz" şi
sateliţi , rea lizaţi şi lansaţi în colaborare cu Franţa .
Turismul. Tu rism u l joacă în econom ia Israel u l u i u n rol
privilegiat şi în permanentă dezvolta re. Tn 1 996, ta ra a
câştigat d i n această activitate 1 , 2 miliard e de dolari , fi ind
vizitată de 2 880 700 de tu rişti , cu u n sejur mediu de
1 1 zi le.
Tn sfâ rşit, câteva cifre ne dau o idee asupra ratei de
creştere a ţări i : d i n 1 948 până în 1 973, suprafetele i rigate
s-au extins de la 290 000 la 2 000 000 de d u n a m i ,
ca lculatoarele de la zero la câteva sute de m i i , consu m u l
de electricitate î n ind ustrie de la două miliarde kwh , în
1 970, la opt m i liarde şi jumătate , în 1 996; prod u cţia d e
fosfaţi d e la 5 8 0 0 0 de tone la peste u n m i l ion de tone,
cea de g râu de la 21 200 de tone la 1 85 000 de tone.
Israel u l îşi u rmăreşte activ inventaru l resurselor; ele n u
sunt extraordinare , dar n ici atât de disperate c u m lăsau
să se inteleaga experţii din tim p u l mandatu l u i . Exploatate
de geniul u m a n , ele se dovedesc suficiente pentru a asi­
g u ra ţări i o oareca re ind ependentă econom ică . Din toate
direcţiile, pământul este scormonit şi cercetat ca şi cum
fiecare a r avea certitudi nea că în el ar exista u n teza u r:
iar pământul pare înclinat a n u dezamăgi ela n u l acestei
spera nţe.
D u pă două mii de ani de tăcere, el restitu ie, pe u n alt
plan, manuscrisele d e la Marea Moartă şi vestigiile

1 22
anticu l u i Ierusal i m , reînnoind, astfel , cunoaşterea trecutu­
lui Israel u l u i .

8 . Histadrut. Mişca rea m u ncitorească , d i rect coo rdo­

nată d e p uternica Histadrut, Confederatia Genera l ă a
Munci i , se caracterizează pri n a n u m ite elemente originale
asupra că rora este cazu l să stăru im puţi n . Histadrut a fost
fondat în 1 920 şi, încă de la început, a dorit să fie mai
m u lt decât u n organism al revendicărilor m u ncitoreşti ;
el trebuia să participe d i n plin la renaşterea ţări i , alegân­
du-şi ca scop n u numai organizarea m u ncitori lor, ci şi
crearea proletariatu lui evreiesc, formarea l u i teh n ică şi
cultu rală şi instalarea lui pe pămâ nturi sau în fab rici :
acolo, ca şi în celelalte domen i i , era vorba , într-o ţa ră
unde capitalismul n u exista încă , de o creaţie ex nihilo al
cărei secret pămâ ntul Bi bliei pare să-I fi descoperit.

Era necesar să fie creat u n nou tip d e m u ncito r evreu, să i

se asigure locul de muncă şi să se d efi nească rel aţia d i ntre om
şi opera sa . Histadrut se autodefi nea ,,atât prin asp i raţie, cât şi
prin esenţă , o organizaţie ce uneşte , în acelaşi ti m p , pe fonda­
tori i u n u i C ă m i n Naţional , pe constructorii u n e i ţări şi pe e l i be­
ratori i u n u i popor'' . Numărul membrilor săi , d e l a 4 433 în 1920,
a sărit la 1 40 000 în 1945, şi la peste un m i l ion în 1988 , ceea
ce reprezintă 90% d i n populatia mun citoare . O rgan izat în mod
democratic şi putern ic cen tral izat, Histadrut este d esch is tutu­
ror nuanţelor de opi n i i pol itice şi s i n d ica l e ; el a re o conşti i nţă
adâncă a responsabil ităţilor sale şi o vo i nţă creatoare de
muncă şi de bunăsta re. El este cel care , în a bsenta oricărei le­
gislaţii a m u n c i i , a ştiut să obţină pentru m u ncitori ziua d e l ucru
de opt o re, d reptu l la pensie, conced iul plătit, secu ritatea so­
cială etc. Tncă de la crearea Statu l u i Israel şi de la lupta g rea ce
a trebu it să fie dusă în vederea absorbţiei val u rilor masive de
im igranţi, acţiunea Histadrutului se concentrează în special
asupra problemei salariilor, problemă repusă mereu în dis.c uţie

1 23
d i n cauza instabil itătii mon eta re şi a productivitătii m u ncii; in
acest domen i u , el a obti nut ca salari i l e să fie automat i n d exate
proportional cu creşterea costu l u i vietii.
Histadrut a dat u n impuls consid erabil servici ilor d e Secu­
ritate Socială (Kupat Holim) create d e pio n i e ri i din Israel ati nşi
d e malarie , încă din 1913, epocă in care statutele ii obligau pe
cotizanti să facă cu sch imbul la căpătâ iul colegilor bolnavi. ..
Astăzi , serviciile Kupat Holim au acoperit tara cu o retea densă
d e spitale, de clinici şi de d ispensare . O rgan iza rea de către
Histadrut a Secu ritătii Sociale cupri n d e , pe lângă fon d u l d e
boală, u n fon d d e invalid itate , p e n s i i şi alte în lesn iri pe ca re
organ izatia m u ncito rească încearcă , in prezent, să le tra nsfere
in sarcina auto ritătii de stat.
Histadrut îşi man ifestă totodată influenta . interve n i n d in
apla n a rea confl ictelor sociale. Tn acelaşi ti m p , el s-a situat in
fru ntea unei vaste mişcări de cooperare ce u n eşte I s raelul cu
popoarele din As ia şi din Africa .

Di ncolo de activităţi le sale cu ltu rale, trăsătu ra cea mai

puţin obişnu ită a mişcă ri i m u n citoreşti din Israe l , cea care
caracterizează cel mai bine ţara şi pe locu itorii ei este
preocuparea de a crea o vastă retea de instituţii econo­
mice şi cooperatiste: co lonii agricole, cooperativa de pro­
ducţie şi de cons u m , acoperind toate domen iile vieţi i eco­
nom ice, uzi ne, a ntreprize de construcţi i , edituri , bănci şi
companii de transport.
Histadrut face parte din Confederatia I nternaţională a
Sindicatelor Li bere. El este u n factor activ în cad rul miş­
cări i sindicale şi cooperatiste mondiale. I nstitutu l său
afro-asiatic de Coopera re şi Formare a Cad relor, fondat
în 1 96 0 , a p rimit şi format câteva mii d e studenti originari
din 77 de ţă ri . I nstitutu l d e Studii Cooperatiste pentru
America Latină a real izat performante simi lare de la
crearea sa, în 1 962, şi până astăzi .

1 24
 Alte sindicate muncitoreşti: Hapoel Hamizrahi, înte­
meiat în 1 922, este o organ izatie de m u n citori rel i g ioşi
care doresc să clădească naţi u nea pe princi piile Torei şi
ale Bibliei. Această mişcare numără câteva sute de mii de
membri .
Fed eratia Naţională a M u ncii ( Histadrut Haovdim
Haleumif) , fondată în 1 934 de către mişcarea revizion istă ,
numără 80 000 de mem bri . 1 3 sate sunt afiliate acestu i
organism sindica l . Reteaua proprie de asig u ră ri sociale
cuprinde 2 1 4 000 de persoane asig u rate; este cea de-a
doua ca i m porta ntă din ţa ră .
Sindicatele Poalei Agudat Israel n u m ă ră 2 7 0 0 d e
membri ; cele 1 5 sate afi l iate (două kibutu ri , 1 0 sate coo­
peratiste , trei sate de copii) aparţin Centru l u i de Agricul­
tură şi fo losesc servici ile Tnuva şi Hamaşbir Hamercazi.
Din 1 996, Secu ritatea Socială a devenit obl igatorie.
Salariatii au de ales intre patru case de asig u ră ri , fiecare
având obl igaţia să garanteze depu nerile celor ce se
afi l iază .
 CONCLUZII

Începând cu timpurile eroice ale creări i sale, Statu l

Israel a deven it, în decursu l unei jumătăţi de secol, o rea­
litate vie şi d i nam ică. Înrădăcinat orga nic in visurile sale,
el poate să se mândrească cu mari realizări obţinute
intr-o perioadă foarte scu rtă de tim p şi în condiţiile unor
mari d ificu ltăţi , real iză ri dintre care unele sunt excep­
ţionale pentru istoria u man ităţii .
M a i întâ i , performanţa de a supravieţui pe d u rata a
două milenii de exil şi rătăci ri printre naţi u n i . Suferind
adeseori cele mai mari persecuţii , poporu l evreu a fost
susţinut in existenţa sa de amintirea gloriei sale apuse,
cea a regatelor l udeei şi Israelului şi amintirea mereu
prezentă a Bibliei, vie in l i m ba sa - ebraica -, in ritu ri le
sale, in obiceiurile sale alimentare, in aşteptarea ardentă
a indepliniri i plenare a promisiunilor pe care le conţine.
Aceste promisiuni ar fi putut fi considerate himerice chiar
de către cei care erau purtători i lor. Cu toate acestea, ei au
devenit l ucrători pentru realizarea lor chiar d i n ziua ce a
u rmat celor mai grele încercări ale unui periplu de două ori
mi lena r: cea a Şoah-u lui 3 B, cu m i l ioanele sale de cadavre,
şi cea a recuceri ri i ţări i visate. Epopeea bibl ică se intorcea
la viaţă , reincarnată de un popor îm prăştiat, încă trauma­
tizat in u rma celu i de Al Doilea Război Mond ial, ale căru i
martor şi victimă fu sese.
Cele 1 1 ediţii ale acestu i vol u m din colecţia "Que sais­
je?" jalonează d ru m u l parcurs de Israelul renăscut, de la
exil până la pacea Reintoarcerii . Cinci decenii n-au fost

3 8 Şoah (in ebraică, in original; literal "catastrofă"), termen folosit pen­

tru a desemna genocidul impotriva evreilor. Sinonim cu termenul de
holocaust ("ardere de tot"), cu o conotaţie religioasă in Antichitate.

1 26
suficiente pentru ca această ţară , născută printr-o re­
zoluţie a Ad unări i Generale a Natiu nilor U n ite, să se inte­
g reze definitiv Tn tu multuosu l Orient Apropiat. Un popor
alu ngat d i n ţara lui de către i m peri i puternice Tşi găsea
adăpostu l la care aspira de secole. Palestinieni i , simţin­
d u-se spoliati pri n renaşterea Israel u l u i , a u refuzat parta­
jul. Conducători i lor au intreprins un război de exterm inare
im potriva "ocu pantului sionisf'. Pe 1 3 septembrie 1 993,
istoria acestui conflict fratricid s-a angajat pe o cale nouă,
dar încă presă rată de capcane şi intrig i .
Eroarea majoră făcută de Sionism Tn focul lu ptelor sale
a fost su bestimarea rea lităţilor lumii ara bo-m usul mane şi a
rezistentei acesteia faţă de renaşterea Israel u lu i . T ncă d e
la apariţia s a c a religie distinctă , isla m u l proclama i udais­
mul ca religie decăzută şi Ti ca racteriza pe evrei prin atri­
buirea statutu l u i umilitor de dhimmi. Aceeaşi atitudine a
fost adoptată şi de creştinism , ca re, tim p de secole, n u i-a
văzut pe evrei decât ca pe ucigaşi ai l u i I isus şi fă ptu itori
ai tutu ror păcatelor din lume. Acest trecut Tng reu nat d e
prejudecăţi şi de resentimente cerea a fi pu rificat. Milioa­
nele de morti ai Şoah-u lui Tn E u ropa , m iile de victi me ara­
be şi evreieşti ale războaielor israele-ara be au însângerat
momentul zămislirii şi al recunoaşterii Statu l u i Israel .
Lumea creştină a urmat lungul d ru m c e a condus-o l a
recunoaşterea erorilor ş i a crimelor antisemitism u l u i . Sub
i mpulsul papei Ioan al XXI I I-lea , Conciliul Vatica n 11 - prin
declaratia Nostra Aetate - a deschis calea negocierilor
ce s-au fi nal izat pri n Actu l fu ndamental de recu noaştere
reciprocă , semnat la Ierusalim şi la Roma, pe 30 decem­
brie 1 993, de către Statul Israel şi Sfântul Sca u n .
Lumea m usulmană, având mai puţine cu noşti nţe şi m a i
putine informaţi i despre realităţi le l u m i i iudaice , resi mţise
crea rea Statului Israel ca pe o adevărată bu lversare .

1 27
Singura reacţie a dictatori lor arabi a fost aceea d e a
provoca război u l şi de a-1 distruge pe "infam", fără măcar
să aprecieze echili brul forţelor. A fost nevoie de o jumătate
de secol pentru ca lumea arabă să ad mită existenta
Statu lui Israel şi să accepte ideea de a trăi şi de a colabo­
ra cu acesta . Astăzi , doar persistenta u n u i fanatism
minoritar, cu cortegiul său de atentate teroriste, se mai
opune mersului spre pace în regiune. Naşterea u nei
entităţi palesti niene în Gaza şi lerichon, pacea semnată cu
lordania, relaţiile paşnice întreţinute de Israel cu nu­
meroase ţă ri arabe şi m usulmane - în special Maroc,
Tu nisia, Tu rcia - , a pariţia unei Rusii noi d u pă prăbuşirea
I m peri u l u i sovietic, toţi aceşti factori concură la ed ifica rea
u n u i nou Orient Apropiat.
Acesta trebuie să se nască din înţelegerea între cele
trei popoare: israelian, iordanian şi palestinian, g rupate
într-o confederaţie al că rei model ar putea fi , pentru
început, asocierea Belgiei, Olandei şi Luxemburg u l u i în
cad rul Beneluxu l u i . Lucrări le elaborate de mai mu lte i nsti­
tute prevăd deja, în detaliu , fu ncţionarea acestei confede­
raţii pe plan economic şi politic.
O ata re alianţă de State asociate putea părea utopică
în momentul când ea a fost susţinută , pentru una d i n
primele dăţi , î n 1 969 3 9. 28 de ani mai târziu , utopia a
devenit u n program politic concret, d iscutat în cancelari ile
diferitelor state implicate. El este susţi nut de mai mu lti
conducători palestinieni şi israelieni, ca re ezită să se
expri me în mod public, de teama reacţiilor negative ale
teroriştilor sau ale extrem iştilor de toate nuanţele. Aceştia
n u ezită să ucidă pentru a întreţine starea de război :
asasinarea l u i lţhak Rabin dovedeşte lucrul acesta , dacă

39 Andre Chouraqui, Lettre a un ami arabe, Paris, Mame, 1 969. ( N . a . )

1 28
mai era nevoie. Căci, dacă ratiunile conflictu l u i sunt pro­
fu nde, el se prelungeşte şi d i n ca uza exp loată ri i l u i de
către cei care, de o parte sau de alta , speră să tragă
foloase. Toate războaiele au, din păcate, fu rn izorii lor de
victime: cei ce tră iesc d i n beneficiile morale şi materiale
ale confl ictelor, fără a mai vorbi de comertul cu arme.
Acesta îşi găseşte în Orientu l Apropiat o piaţă ce se rid ică
la sume astronomice. Aşadar, orice pace intre beligera nti
ar com p romite viitoru l celor care se hrănesc d e pe u rma
războiului. Iar dacă pacea ar tri u mfa in regiune, dictatu ri le,
mai mult sau mai putin sângeroase, care caută să intre­
tină aici cli matul de război , ar ceda inevitabil în fata
regi m u rilor autentic democratice.
Deocamdată , reconcilierea progresivă intre israelieni şi
palesti n ieni este pe cale de a reînnoi ch ipul Orientu lui
Apropiat. Acestei reconci l ieri ii revine sa rci na de a co n­
tribui efectiv la consolidarea păci i mond iale, de atâtea o ri
compromisă de conflictele născute ca u rmare a disputelor.
fncetul cu incetu l , se concretizează proiecte de creare a
unei uniuni med iteraneene, asociată economic şi politic cu
Europa . U n atare spatiu euro-med itera nean cuprinde un
ansamblu de 550 de milioane de fii nte u mane care îşi a u
rădăci n i le în culturile ş i religiile născute pe ţărmu rile aces­
tei mări. Astfel , Mediterana îşi va recăpăta pozitia centrală
in economia lumii moderne. Acest spaţiu va reconstitu i , la
dimensiunile timpurilor noastre , ceea ce a fost cândva
oecumena romană , garantă , tim p de patru secole, a păcii
mondiale.
Elvetia avea vocatia de a uni trei popoa re foarte dife­
rite, pe german i , pe francezi şi pe italien i . A fost nevoie
de mai multe secole pentru a constru i această capodo­
peră politică n u mită Confederatia Helvetică . La rându-i,
Europa îşi revi ne cu greu d u pă războaiele sale secu lare:

1 29
a trebuit ca ea să-şi sacrifice zeci de m i l ioane de oameni
îna i nte de a ajunge la crearea u nei Piete Com une şi de
a întrepri nde ed ificarea a ceea ce va fi în cu rând o fe­
deratie europeană.
O nouă lume este pe cale de a se naşte, în sânul căreia
noul Orient Apropiat trebuie să-şi găsească locu l. Religiile
care au dat formă şi , din păcate, au desfigurat prea des
chipul său , sunt pe ca le să renască . După secole de ostili­
tate şi u ră reci procă , iată-le pe punctu l de a constata că
ele au acelaşi D u m nezeu , aceiaşi profeţi şi aceeaşi finali­
tate istorică: instaurarea pe pământ a păcii care domneşte
în ceru ri .
Tntre religiile Cărţii Sfi nte s-a deschis u n dialog fecu nd,
în cad ru l căruia fiecare d i ntre ele este i nvitată să se si­
tueze n u doar în fu ncţie de ea însăşi , ci într-o constantă
armonie cu celela lte tradiţii40. Ele regăsesc, astfel, adevă­
ru rile pe ca re adesea le-au uitat sub presiu nea vicisitudi­
n i lor şi a încercărilor istoriei lor. fn acelaşi tim p , ele redes­
coperă că , la origi nea teologiilor lor, Tora este Cartea
Legă m â ntu l u i , N o u l Testament este Cartea N o u l u i
Legământ, î n tim p c e Coranul impune cred incioşi lor săi
datoria sacră de a real iza cu Moise şi cu Iisus legăminte
ce sunt autentificate de Allah în învăţăturile sale către
Mahomed .
Recunoaşterea mutuală de către Statul Israel şi Sfântu l
Scaun, negocierile ce au loc între OEP şi Israel trasează
îm preună d rumul creări i unei entităţi de tip federa l sa u
confederativ în Orientu l Apropiat. fn această zonă, ca şi în
majoritatea reg i u n i lor lumii, această soluţie se i m pu ne,
deoarece este singura capabilă să asigu re coabitarea
unui mozaic atât de complex de naţiuni, de limbi, de

40 Jean-Ciaude Basset, Le dialogue interreligieux, Le Cerf, 1 996. ( N .a.)

1 30
cultu ri şi de religii. Experienta societăţii israeliene, ea
însăşi patria unei astfel de d iversităţi , va contri b u i cu seva
sa la creşterea unui arbore ale că rui ram u ri sunt pregătite
să adă postească "toate păsările cerului". în i n i ma acestu i
nou Orient Apropiat, Ierusalimul - ca pitala Israel u l u i - va
fi recu noscut drept capitala spirituală a iudaism u l u i , a
creştinism u l u i şi a islam u l u i , deschisă întregii u manităţi .
Noul mileniu poate deveni cel al reconci l ierii u n iversa le a
Omului cu omu l .
 BI BLIOGRAFI E

Secole de-a rân d u l , Occidentul a ignorat aproape total

Israel u l : pe măsu ră ce il cu noştea, apropierea de el era adeseori
deformată de prejudecăţi foarte adânci de natu ră rasială şi reli­
gioasă. I ntra rea evreilor în societatea modern ă , transform a rea
antisemitis m u l u i ateu în i n stru ment de d o m i n aţie pol itică ,
oroarea faţă de persecuţiile h itlerista şi, mai ales, crea rea
Statul u i Israel au schi mbat rad ical această sta re de fapt. De-a
lungul ultimelor dece n i i , Israelul a constituit un centru de interes
de i mporta nţă mondială. A fost publicată , în toate limbile,
o imensă lite ratu ră a s u p ra rea l ităţi i evre i eşti . Co nfl ictul
araba-israelian a d eclanşat publicarea a mai mu ltor sute de
lucrări despre u n subiect căruia presa mond ială îi consacra zil­
nic n u meroase coloane, dacă n u ch iar pag i n i .
i n privinta problemelor generale, îmi permit s ă recomand
citito rului bibl iografiile publicate în Histoire du judai"sme şi La
pensee juive, col . "Que sais-je ?", sau , mai cu râ n d , pe cea de la
a d m i rabila Histoire de /'Israel de S. Saro n , col . "Sinai", 5 voi . ,
Paris, P U F.
Claude Klei n , Le droit israelien, col . "Que sais-je ?", n r. 2512.
Asu pra mişcării sioniste şi a Statului Israel , stud iile sunt
nenumărate . Să semnalăm lucrările valoroase ale lui: David
Catarivas , Israel, col . "Petite Planete", Ed . du Seu i l ; Claude
Vigee , Les moissons de Canaan, Ed . Flam mario n ; Jean
Bourdeillette , Pour Israel, Ed . Seghers ; memoriile lui Jacob
Tsu r, Priere du matin, Pio n ; şi cele ale lui SaUl Friedlander,
L 'avenir d'lsrael, Le Seu i l .
Războaiele d intre 1948 şi 1991 au inspirat foarte multi
scri itori - acto ri sau martori a i d ramei; la drept vorb i n d , este
greu să operezi o sel ecţie în această importantă producţie

1 32
l iterară . Să aminti m , totuşi, remarcabilele lucră ri ale l u i Julien
Besa n<to n : Bazak, La guerre d'lsrael, Le Seu i l ; M ichel Bar
Zahar, Histoire secrete de la guerre d'lsrael, Faya rd ; Samuel
Seguev, La guerre de Six Jours, Calmann -Levy; l rene Erreta­
Hoechstetter, Le conflit israelo-arabe, P U F.
Î n legătu ră cu problema arabă , î l tri m item pe cititor la
u rmătoarele lucrări : Le dossier judeo-arabe, La Table ro nde;
A. R . Abdel Kader, Le conflitjudeo-arabe, Maspero ; Jean-Pierre
Ale m , Juifs et Arabes, 3 000 ans d'histoire, G rasset; Andre
Chouraq u i , Lettre a un ami arabe, Pa ris, Mame, 1969.
Albumele ilustrate publicate d espre Israel sunt n u meroase şi,
adesea , d e cal itate: Israel, text de Andre Malraux, Lausa n n e ,
Ed . Clairefontaine; Jerusalem, quatre miile ans d'histoire, de
Theodore Kol lek şi Moshe Pea rlma n n , Fayard ; Jerusalem cite
biblique, Vila-Paris; Nous partons pour. . . la Terre sainte, P U F ;
Jerusalem, une viile sanctuaire, d e And re Chouraq u i , Ed. du
Rocher; Jerusalem revisitee, de Andre Chouraqu i , Ed . du
Rocher.
Facts about Israel, Israel i nformation Center, 1997 . Annuaire
statistique, Israel , 1997 .
Dom i n ique Lapierre şi La rry Col l i n s , O Jerusalem, Laffo nt,
1971; Histoire de I'Eta t d'lsrael, lucra re colectivă , P rivat, 1982.
 C U PRINS

f-'REt'ATĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
I n trod ucere - AŞ EZAREA G EO G RA FICĂ
A I S f\A E L U L U I . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9

Capitol u l ! - CREAREA STATU LUI I S RAEL . . . . . . . . . . . . . . 19

1 . S i o n i sm u l po l i ti c . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
I l . Decl a raţia Bal fo u r şi m a n datu l brita n i c . . . . . . . . . . 24
I I I . Proc l a m area Statu l u i I srael . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
I V . Co n fl i ct u l a ra b o-israe l i a n . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37

C a p i to l u l I I - ÎN FLORI REA ISRAELULU I . . . . . . . . . . . . . . . . . 61

1 . Struct u ri l e p o l i tice a l e Statu l u i Israel . . . . . . . . . . . . . . . 6 1
I l . Pro b l e m e l e d e m ografice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73
I I I . Re na şterea l i m b i i e b raice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . 90
I V . Pro b lema rel igioasă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95

Ca p i to l u l I I I - RENAŞTEREA ECONOMICĂ . . . . . . . . . . . . . 98
1 . Eco n o m i a i s ra e l i a n ă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98
I l . Stru c t u ri l e o rigi n a l e
a l e agri c u l t u r i i isra e l i e ne . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 09

C O N C LUZl l . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 26
B I BLIOG RA FI E . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 32