Universitatea “Valahia” din Târgovişte

Facultatea de Ştiinţe Economice

SEMINAR 2

Metode şi tehnici decizionale

Consideraţii preliminare

Una dintre categoriile de metode şi tehnici manageriale, frecvent utilizate

în practica managerială a firmelor pe plan mondial şi intens recomandată
firmelor româneşti o constituie metodele şi tehnicile decizionale.
Dacă ne referim la conţinutul proceselor decizionale strategice şi tactice
ce se derulează la nivelul unei firme, se poate afirma că o metodă sau tehnică
decizională se foloseşte, cu predilecţie, la derularea unor etape distincte ale
acestora, devenite universale. Este cazul:
- stabilirii obiectivului sau obiectivelor decizionale;
- precizării criteriilor decizionale ce influenţează problema decizională
şi fiecare variantă în parte;
- determinării variantelor decizionale, fără de care nu poate exista un
proces decizional;
- deciderii, respectiv alegerii variantei optime.

Corespondenţa dintre calitatea informaţiilor – exprimă prin parametrii

precizie şi completitudine1 – şi modelele decizionale (economice sau
economico-matematice) a fost sugestiv reliefată grafic de către unii specialişti,
figura următoare.

DECIZII DECIZII
PROBABILISTE DETERMINISTE

DECIZII
EURISTICE DECIZII FOLOSIND
TEORIA MULŢIMILOR VAGI (fuzzy)
DECIZII
ALEATOARE

100% 0
Tipuri de decizii

1
Proprietate a unui sistem ipotetic-deductiv în care orice propoziţie supusă regulilor de deducţie poate fi
demonstrată.
Universitatea “Valahia” din Târgovişte
Facultatea de Ştiinţe Economice

Situaţia decizională de certitudine se caracterizează prin probabilitatea

maximă de realizare a obiectivului sau obiectivelor urmărite, utilizând
modalităţile decizionale preconizate. Elementele implicate în procesul
decizional sunt de tipul variabilelor controlabile, caracteristicile lor sunt
cunoscute, iar evoluţia lor poate fi anticipată cu precizie.
Situaţiile decizionale de incertitudine se caracterizează prin faptul că,
deşi posibilitatea de realizare a obiectivelor urmărite este foarte mare, asupra
manierei în care trebuie acţionat sunt încă rezerve.
Situaţiile decizionale de risc, obiectivele sunt realizabile, dar
probabilitatea de finalizare este redusă, coroborată cu o mare nesiguranţă în ceea
ce priveşte modalităţile cele mai adecvate de urmat.
Având în vedere aceste elemente, specialiştii au conceput mai multe
metode şi tehnici cu suport matematic, adaptate la specificul celor trei tipuri de
situaţii decizionale.
Un prim criteriu îl constituie natura variabilelor implicate, respectiv
starea condiţiilor obiective ce marchează problema supusă rezolvării
decizionale. Din acest punct de vedere se delimitează:
- metode şi tehnici decizionale utilizate în optimizarea deciziilor în
condiţii de certitudine: metoda aditivă, metoda utilităţii globale,
metoda ELECTRE bi şi tridimensională, metoda ONICESCU, tabelul
decizional, metoda KT.
- metode şi tehnici decizionale utilizate în optimizarea deciziilor în
condiţii de incertitudine: tehnica pesimistă, tehnica optimistă, tehnica
optimalităţii, tehnica proporţionalităţii, tehnica minimizării regretelor.
- metode şi tehnici decizionale utilizate în optimizarea deciziilor în
condiţii de risc: tehnica arborelui decizional, tehnica speranţei
matematice.
Dacă se ia în considerare tipologia deciziilor pot fi delimitate metode şi
tehnici decizionale pe tipuri de decizii, astfel:
- amploarea decidentului conduce la decizii individuale şi de grup,
metodele şi tehnicile folosite sunt:
 pentru optimizarea deciziilor individuale: practic, toate
metodele şi tehnicile enumerate mai sus;
 pentru optimizarea deciziilor de grup: metoda ELECTRE
tridimensională, algoritmul Deutch şi Martin.
În funcţie de orizont de timp şi implicaţiile decizionale sunt strategice,
tactice şi curente. Instrumentarul decizional utilizabil cuprinde:
 pentru deciziile strategice şi tactice: metoda ELECTRE bi şi
tridimensională, algoritmul Deutch şi Martin şi tehnica arborelui
decizional.
 Pentru decizii curente: tabelul decizional.
Universitatea “Valahia” din Târgovişte
Facultatea de Ştiinţe Economice

 Metode tradiţionale – ce utilizează procedee specifice

decidenţilor individuali, calitatea şi personalitatea acestora fiind
determinate în fundamentarea şi adoptarea deciziilor (un rol
prioritar îl au experienţa, intuiţia, imaginaţia, flerul dar şi
documentarea şi informatizarea corespunzătoare).
 Metode competitive – au la bază principiul continuităţii
fenomenelor, al comparabilităţii şi se utilizează cu precădere în
fundamentarea şi adoptarea deciziilor tactice.
 Metode de optimizare – urmăresc obţinerea optimului economic
şi se bazează pe folosirea instrumentarului matematic, în
contextul informatizării manageriale.