NIVELUL CREATIVII

(recomandat elevilor din clasele V-VI)

Ion cel Sărac și Zâna Lacului

- basm popular -
Cică au fost undeva într-o ţară, un bărbat şi o femeie, şi cât au trăit, au 1. Bărbatul și femeia au murit din pricina:
tot muncit pe la boieri. Dar din munca lor nu puteau agonisi nimic. De slujeau A) boierilor care îi sileau să muncească.
pe haine, se rupeau, de slujeau pe bani, se cheltuiau, de slujeau pe vite, le mu- B) hainelor vechi care li s-au rupt.
reau. De muncă grea, de necazuri a murit şi bărbatul, şi femeia. Şi au lăsat în C) copilului obraznic pe care îl aveau.
urma lor un bordei şi un ogor. Orfan pe acest pământ, fără sprijin de nicăieri, D) muncii grele și a necazurilor.
a rămas şi băiatul lor, Ion. E) vitelor mari pe care le îngrijeau.
Ce să facă băiatul singur? A semănat cu grâu ogorul din jurul bordeiului.
La vremea lui a crescut grâul mare, frumos, o bucurie să te uiţi la el. De la 2. Expresia „a nu avea după ce bea (o
rădăcină şi până la vârf avea numai spice de aur. gură de) apă“ este sinonimă cu:
— Acum, zise Ion, să-mi caut o seceră bună, să secer grâul, să nu se A) a-i pricinui cuiva un mare necaz.
scuture. A umblat pe la iarmaroc, pe la fierari, a cumpărat o seceră şi s-a întors B) a-i lăsa cuiva gura apă.
să strângă lanul în clăi. Când colo, zări el, tot grâul era scuturat de păsări, până C) a nu fi în toate apele.
şi paiele erau mâncate. A rămas băiatul sărac, fără nimic, de nu avea după ce D) a ajunge într-o situație dificilă.
bea o gură de apă. E) a fi sărac lipit pământului.
Umblă el aşa necăjit cât umblă şi se gândi: ,,O să semăn ogorul cu hriş-
3. Hrișca pe care Ion a semănat-o, s-a
că şi tot o să strâng recoltă anul acesta“. A semănat hrişcă şi a răsărit bine, a
mistuit:
înflorit şi se arăta recoltă bogată, dar într-o noapte a dat o brumă şi s-a topit
A) în ziua în care băiatul a plecat în lume.
toată hrişca din vârf până în rădăcină. Atunci s-a gândit băiatul că nu mai are
B) când Ion a plecat să facă rost de seceră.
pentru ce rămâne şi a plecat în lume. Şi a tot mers pe dealuri necălcate, pe văi
C) fiindcă băiatul a semănat-o prea de-
neumblate şi a ajuns la o curte boierească. Acolo s-a oprit să argăţească un an.
vreme.
După un an de muncă, a primit un mânz. Bucuros, a pornit el înapoi spre casă
D) pentru că a înflorit într-o noapte cu
şi a poposit la o margine de pădure. Nişte lupi s-au repezit din pădure şi au
brumă.
mâncat mânzul. Ce să facă atunci sărmanul Ion? Iar s-a dus la boierul la care
E) într-o noapte în care a căzut brumă.
argăţise. Stăpânul l-a primit şi i-a zis:
— Spune, Ioane, ce răsplată vrei, că ţi-oi da ce vei cere. Se uită Ion şi
văzu o piatră de moară. 4. Ion a primit drept răsplată un mânz:
— Nu ştiu, stăpâne, pe ce să slujesc, că la nimic nu-mi merge, doar pe A) pentru întregul an în care muncise la
piatra cea de moară să ne înțelegem să-ţi slujesc. un boier.
— Vai de mine, măi băiete, de ce să-ţi prăpădeşti munca în zadar, a răspuns B) pentru că era sărman și nu avea niciun
stăpânul, alege şi tu altă plată. animal.
— Pe vite nu mai slujesc, vreau să slujesc pe piatra de moară. C) în schimbul vitelor care îi muriseră
S-au împăcat şi a argăţit băiatul cu toată hărnicia. După ce s-a sfârșit slujba, de foame.
i-a dat piatra cea de moară, şi Ion a dus-o şi a aşezat-o înaintea bordeiului. Când D) deoarece îi plăcea să călărească.
venea cu gălețile de la izvor, le aşeza pe piatră şi se uita bucuros la ele ca la o E) pentru stăpânul la care muncise un
mare avere. Într-o bună zi, s-a ridicat o furtună năprasnică, cerul s-a înnourat, an de zile.
a început să tune şi să fulgere, şi a fulgerat piatra, de s-a făcut mici fărâme. Ion
s-a uitat la piatra cea de moară şi, când a văzut-o numai bucăţi, a zis:
— Nici la pâine, nici la vite, nici la piatră seacă nu-mi stă norocul. O să 5. Doar cuvinte din câmpul lexico-se-
mă duc în lume să-mi caut altă soartă, alt noroc. mantic al uneltelor agricole sunt:
Şi şi-a pus în traistă ce a mai avut şi a pornit în lume şi mai amărât ca altă A) scară, hrișcă, sapă.
dată. Dacă s-a pornit, a mers şi a tot mers, zi de vară până-n seară, şi a ajuns B) cuptor, seceră, sapă.
la o moșie domnească. Acolo un om punea fânul în stoguri1. C) coasă, scaun, seceră.
— Măi, om bun, ajută-mă să stoguiesc fânul, să nu mă prindă asfinţitul D) sapă, seceră, coasă.
soarelui. E) piatră, sapă, cuptor.
1
stog – grămadă mare de fân, de snopi de grâu, așezată în formă cilindrică și terminată
printr-un vârf conic.
 — Ţi-oi ajuta, de ce să nu-ţi ajut, că tot caut de lucru. 6. Sintagma „până în seară a mântuit
A tras căpiţele la stog şi până în seară a mântuit de clădit. Omul n-avea de clădit“ face referire la:
bani să-l răsplătească şi i-a dat un cocoş. Ion a luat cocoşul, a mers mai departe A) începutul acțiunii de a strânge
şi a ajuns la curtea împăratului. A bătut în poartă şi a ieşit un slujitor. fânul.
— Ce dorești? B) dorința de a se odihni după muncă.
— Vreau să vorbesc cu împăratul, să mă jeluiesc, să-i spun de necazurile mele. C) nevoia de a clădi o casă.
Curtenii au închis poarta şi i-au spus că, de va îndrăzni să intre, o să-l D) sfârșitul acțiunii de a strânge
asmuţe cu câinii. fânul.
Trei zile şi trei nopţi a stat Ion şi a aşteptat nebăut şi nemâncat la poarta E) dorința omului de a se mântui.
împăratului. Însă după trei zile l-a auzit împăratul strigând la poartă şi a întrebat: 7. Ion dorește să ofere cocoșul primit
— Cine-i acolo? ca recompensă pentru ajutorul dat:
— Luminate împărate, de câteva zile stă un om şi aşteaptă să vorbească A) slujitorului cu care a stat de
cu luminăţia voastră! vorbă.
— Du-te şi cheamă-l! B) împăratului, pentru că l-a primit
Se duce strajnicul şi îi face ştiută porunca să vină în palat. Omul a intrat la Curte.
cu cocoşul la subţioară și s-a închinat. C) celui care îi va face dreptate.
Împăratul l-a întrebat: D) unui cerșetor.
— Ce voiești şi de ce umbli cu cocoşul acesta la subţioară? E) celui care i-a dat piatra de moară.
— Că ia, am venit şi eu să-l dau celui ce mă va judeca drept.
— Spune, ce pofteşti să afli? 8. Alege afirmația corectă:
— Luminate împărate, dacă n-au mai muncit părinţii mei pe lumea aceasta, A) Ion a așteptat o săptămână la
şi muncesc şi eu din noapte până în noapte, şi n-am nimic la casă... poartă.
Împăratul s-a încruntat: B) Ion a intrat la împărat cu un cocoș.
— Da bine, drumeţule, unde te visezi, cine te-a pus la cale să intri cu co- C) Curtenii l-au poftit pe băiat de
coşul la palat? Ori te-ai gândit să mă iei în batjocură? Judecata pe care o ceri îndată la împărat.
niciun împărat pe lume n-o poate face. Pleacă, şi altă dată de vei veni, să ştii, D) Ion este amenințat cu spânzură-
capul îţi va sta unde-ţi stau picioarele. toarea.
Băiatul a ieşit pe poarta palatului şi mai amărât decât intrase. Întreba, întreba, E) Împăratul refuză să-l primească
şi adevărul nu era chip să-l afle. Se porneşte el şi merge cale lungă să-i ajungă, şi pe Ion.
nu scurtă, că aceea mai rău încurcă, şi ajunge la o răscruce de drumuri şi a mers
tot înainte, nu s-a abătut nici într-o parte şi a văzut un foc arzând şi un sihastru 9. Motivul amărăciunii lui Ion din
cu barba până în talpa piciorului. Sihastrul l-a chemat pe drumeţ şi l-a întrebat: conversația cu sihastrul este legat
— Încotro te îndrepți, om bun, cu cocoşul acesta? de faptul că:
Iar tânărul îi zice: A) împăratul l-a lăsat să aștepte în
— Umblu prin lume, iar pe cine mă va judeca drept o să-l răsplătesc cu fața porții.
cocoşul. B) omul i-a cerut ajutor la strânsul
Sihastrul de la foc întreabă: fânului.
— Ce necazuri ai? Hai, vorbeşte, ce doreşti să afli? C) el și părinții lui au muncit fără
— Dacă n-au mai muncit părinţii mei pe lumea aceasta, şi muncesc şi eu folos.
zi şi noapte, şi n-am nimic la casă. D) sihastrul nu l-a invitat la masă.
— De mare lucru mă întrebi, voinice. E peste fire să-şi afle cineva ursita. E) slujitorul nu este mai ferm cu
Ia şi te însoară, că în doi mai ușor veţi găsi norocul. împăratul.
Băiatul i-a dat cocoşul, iar moşneagul de la foc i-a arătat o cărăruşă printre 10. Sfatul sihastrului la problemele
dumbrăvi şi tufișuri. de viață ale lui Ion se regăsește în
— Apucă pe cărăruşa aceasta şi mergi până vei ajunge într-o poiană verde. structura:
Acolo este un lac cu lapte, unde vin trei păsări la scăldat. Pe mal, ele îşi lasă A) „vei ajunge într-o poiană verde“.
aripile şi se prefac în zâne. Una cu rochia ca câmpul cu florile, alta cu rochia ca B) „moșneagul i-a arătat o cărărușă“.
luna cu zorile, a treia, cea mai mică, e îmbrăcată într-o rochie frumoasă ca soa- C) „ia și te însoară“.
rele cu razele. Tu să iei aripile de la zâna cea mai mică, să te ascunzi sub nisipul D) „se prefac în zâne“.
din izvorul de la malul lacului şi să stai acolo până va striga ea de trei ori: ,,Ieşi, E) „zâna cea mică“.

7
văzutule şi nevăzutule, tu vei fi al meu şi eu voi fi a ta“. Atunci poţi să ieşi, că ea 11. Aripile zânei celei mici au fost
va fi a ta. Să trăiţi bine, căci zâna aceea are să-ţi fie soție. puse:
— Rămâi sănătos, moşule! A) lângă o salcie.
— Mergi cu sănătate, fie-ţi drumul cu folos! B) împreună cu ale celorlalte zâne.
Se porneşte băiatul şi în drumul său numai codrul verde îi sta în faţă. Aşa C) pe piatra pe care au mers zânele.
a mers el până a ieşit într-o poiană verde şi la nişte zăvoaie de sălcii, unde se D) în ramurile unei salcii.
auzea murmur de izvor. S-a oprit băiatul după cale lungă, şi și-a dat seama că E) lângă rochia aleasă ca soarele cu
acolo trebuia să ajungă. Lângă izvor, la malul lacului, cât stătea, era numai ochi razele sale.
şi urechi, să afle cine se va scălda în lacul acela. Iată că pe la vreme de noapte,
12. Expresia „tot un stat, tot un pur-
pe lună, vin trei păsări la scăldat. Pe malul lacului ele şi-au lăsat aripile, s-au
tat, tot un ochi, tot o spânceană“ arată
prefăcut în trei fete mari, în trei zâne, vorba cântecului: ,,tot un stat, tot un purtat,
că zânele:
tot un ochi, tot o sprânceană şi frumoase fără seamăn“; una cu rochia ca câmpul
A) veneau din aceeași țară.
cu florile, alta cu rochia ca luna cu zorile şi a treia, cea mai mică, îmbrăcată
B) aveau trăsături fizice asemănă-
într-o rochie aleasă ca soarele cu razele, de lumina locul pe unde trecea. Şi au
toare.
păşit aşa toate trei pe iarbă, de pe iarbă pe piatră, de pe piatră în lacul cu lapte,
C) aveau fiecare doar un ochi și o
să se scalde. El a văzut bine unde a pus zâna cea mai mică aripile, s-a repezit,
sprânceană.
cât l-a ţinut sufletul, le-a luat şi s-a ascuns în nisipul din izvor şi a mai pus şi
D) aveau rochii purtate, vechi.
o brazdă pe deasupra.
E) nu erau destul de frumoase.
S-au scăldat zânele cât s-au scăldat şi au venit la mal. Cele două mai mari
au îmbrăcat aripile şi au zburat, iar cea mai mică striga şi îngrozea să-i se dea 13. Negăsindu-și aripile, zâna cea
aripile, că îneacă lumea cu apă. Şi pe dată s-au ridicat nişte nouri negri cu tunete mică:
şi fulgere să rupă pământul, iar băiatul stătea sub nisipul din izvor, fără nicio grijă. A) s-a întors în lacul de lapte, ca să
Negăsind pe nimeni în cuprinsul acelei poienițe, a venit zâna la izvor şi a zis: le caute.
— Care mi-a luat hainele, de e femeie bătrână, să-mi fie mamă; de e om, B) a amenințat că va pedepsi pe
să-mi fie tată; de e fată, să-mi fie soră. El tăcu. Atunci zâna a strigat: toată lumea.
— Ieşi, văzutule şi nevăzutule, de ești flăcău, să-mi fii soţ până la moarte! C) și-a căutat rochia lăsată pe mal.
El n-a răspuns până n-a strigat zâna de trei ori. Abia după ce a strigat a D) a plecat să se adăpostească de
treia oară, el a întrebat: ploaie.
— Facem nuntă? E) a furat aripile unei surori.
— Facem.
Atunci el a ieşit, şi cum s-au văzut, s-au strâns în braţe, s-au sărutat pe 14. Ion i-a răspuns zânei:
obraz, căci, după aceasta, zâna trebuia să-i fie soţie până la moarte. Dimineaţa A) când a auzit promisiunea făcută
au pornit să meargă la cununie. Soarele, când a răsărit şi a văzut o mireasă unui om.
aşa de frumoasă a încremenit pe loc. Mă rog, voia şi el să aibă aşa o zână. S-a B) când zâna se pregătea să intre din
repezit şi a luat-o şi a dus-o tocmai în împărăţia cerului. nou în apă.
A rămas sărmanul băiat întristat ca şi mai înainte. C) imediat ce aceasta a început să-l
— Măi, zice el, se vede că nu mai am eu parte de noroc pe lume. amenințe.
A pornit la drum înainte să cadă la învoială cu luna și să-i slujească şi a D) după prima promisiune făcută lui.
ajuns într-un târg. În târgul acesta bătuse toba trei zile şi oamenii dăduseră de E) după cum îl sfătuise sihastrul.
ştire că împăratul are un copac înalt cu vârful tocmai la cer, şi cine se va urca
în copac să-i aducă poame, îi va da jumătate din împărăţie. Mulţi au încercat
să se suie în copacul acela, dar au căzut jos şi nu s-au mai sculat. 15. Pomul care ajungea la cer și în
Drumeţul s-a dus într-o zi la împărat şi i-a zis: care s-a urcat Ion:
— Luminate împărate, lasă-mă să mă urc în copacul acesta, să-ţi aduc poame. A) avea un pat pe crengile sale.
Împăratul i-a dat voie şi a început el a se urca din creangă în creangă, tot B) avea mere domenști pe ramura
mai sus, până spre cer. Dacă obosea, îşi făcea pat din crengi şi se odihnea. A tot vestică.
urcat el şi a ajuns unde copacul avea trei crengi: una la răsărit, una la amiază şi C) avea ramuri spre est, sud și vest.
una la apus. Creanga de la răsărit era încărcată cu mere domneşti, cea dinspre D) avea ramuri spre est, nord și vest.
amiază – cu pere, iar cea de la apus – cu alune. El s-a urcat pe creanga cea de E) avea cele trei ramuri lângă patul
la amiază şi a mâncat pere. Atunci, Soarele din cer îl văzu şi-i spuse: din crengi.

8
 — Bună ziua, măi omule. Ce faci acolo în pom? 16. Ion e rugat de Soare să-l ajute
— Ia mănânc şi eu nişte fructe. pentru că acesta:
— N-ai vrea să mergi în împărăţia mea să ai grijă de razele mele, căci eu A) fusese păcălit de o zână.
sunt logodit numai de vreo trei zile şi vreau să fac nuntă. B) își lua razele cu el.
— Vreau, de ce să nu vreau. Dar dacă îmi dai trei pungi de galbeni şi mân- C) urma să se logodească.
care de trei ori pe zi. D) urma să plece la un război.
— Cât ceri îţi dau, plata şi mâncarea o să ţi le aducă dimineaţa, la răsărit, E) urma să se însoare.
Păsărilă-Lăţi-Lungilă; la prânz, Brumarul-cel-Mare; la amiază, un Lup-cu-Capul-
17. Asociază personajul cu momen-
de-Fier, iar spre seară o să-ţi aducă mâncare un Balaur-cu-Solzii-de-Aur, care fierbe
tul zilei adecvat:
piatra şi poartă ploile şi e mai mare peste fulgere şi tunete. Ce zici, e bine așa?
1. Balaur-cu-Solzii-de-Aur
— Desigur.
2. Păsărilă-Lăţi-Lungilă
— Atunci spune așa: hop, hop, unde mă gândesc, acolo să mă găsesc! Şi să
3. Brumarul-cel-Mare
te gândeşti la împărăţia Soarelui.
4. Lup-cu-Capul-de-Fier
Ion a zis:
a. amiază b. seară
— Hop, hop, unde mă gândesc, acolo să mă găsesc.
c. prânz d. dimineață
Şi când a zis aşa, a și ajuns la casa Soarelui.
A) 1-d; 2-c; 3-b; 4-a.
Ion era obosit ca vai de dânsul. Soarele l-a pus la masă, l-a ospătat, apoi l-a
B) 1-d; 2-b; 3-c; 4-a.
dus la raze şi i-a arătat cum să aibă grijă ca acestea să ajungă pe Pământ. Îndeplinea
C) 1-a; 2-b; 3-c; 4-d.
Ion porunca întocmai cum spusese, din zori până la răsăritul Soarelui şi s-a oprit
D) 1-b; 2-d; 3-c; 4-a.
într-o grădină de aur şi aştepta să i se aducă mâncarea. Păsărilă-Lăţi-Lungilă a
E) 1-c; 2-b; 3-d; 4-a.
întârziat mult cu mâncarea. Când l-a văzut că vine, de departe i-a strigat:
— Haide, Păsărilă, că s-a pus soarele drept inimă. Dar Păsărilă răspunse: 18. Ion se înfurie pe Păsărilă pentru că:
— Dumneata, voinice, ştii una: să ai grijă de razele Soarelui, altă grijă nu A) munca lui Păsărilă e mai ușoară
ai, dar eu sunt stăpân peste păsări. decât păzitul razelor.
— Şi ce grijă ai? B) mâncarea adusă se răcise și nu
— Eu le dau porunci, unde să se ducă, ce să facă, le sfătuiesc să nu meargă mai avea gust.
la cei săraci să le mănânce pâinea, dar să meargă la cei bogaţi. C) acesta nu a avut grijă ca păsările
Ion se repede şi-l apucă de piept și îl scutură bine. să nu-i distrugă recolta lui Ion.
— Ioane, de ce faci aceasta? D) acesta i-a mâncat porția de hrană.
— Mă mai întrebi?! Pentru că ai lăsat vrăbiile să-mi mănânce grâul cel cu E) zburătoarele nu au ascultat ordi-
spicele de aur!... Ai noroc că ieşti om bătrân, căci altfel n-ai scăpa din mâinile mele. nul lui Ion.
I-a dat drumul Ion şi a plecat să aibă grijă de raze mai departe. La vremea
19. Brumarul era responsabil cu:
prânzului s-a oprit în altă grădină de aur din împărăţia Soarelui. Brumarul-cel-Mare
A) ninsoarea, bruma, viscolul.
întârzia să vină cu mâncare. Când l-a văzut Ion, l-a certat și i-a zis:
B) ploaia, promoroaca, ninsoarea.
— De ce ai întârziat cu mâncarea? Dar Brumarul-cel-Mare îi zise:
C) bruma, viscolul, promoroaca.
— Bine-i de dumneata, că alt lucru n-ai de făcut decât să ai grijă de razele
D) promoroaca, chiciura, ninsoarea.
Soarelui. Dar eu sunt stăpân peste brumă, promoroacă și viscol.
E) bruma, promoroaca, ninsoarea.
— Aşa, vasăzică, şi ce sfaturi le dai?
— Le spun să nu meargă să îngheţe semănăturile celor săraci, dar să se ducă 20. Forma literară a verbului din text
la cei bogaţi, că au lanuri multe şi mari, de nu le ţin seama. „să steie“ este:
Ion se repede, îl prinde vârtos de barbă şi îl bate. A) să aștepte. B) să se sperie.
— Ce faci? C) să stea. D) să stabilească.
— Ştiu eu ce fac. Pentru că ai degerat hrişca şi n-am avut niciun folos din aceas­ E) să se prefacă.
ta. Ai îngheţat-o într-o noapte, ca până dimineaţa să steie toată aplecată la pământ.
21. Cuvântul subliniat în structura
Brumarul-cel-Mare a lăsat mâncarea şi a scăpat cu fuga. Ion a stat la masă
„îl prinde vârtos de barbă“ este
şi s-a pornit cu razele mai departe pe cer, pe pământ, pe suflare de vânt.
sinonim cu:
La amiază a poposit într-o grădină de aur din împărăţia Soarelui şi tot se
A) puțin. B) blând.
uita în lungul drumului, de nu vine cineva cu mâncarea. Stând aşa şi aşteptând, a
C) ușor. D) răutăcios.
văzut un lup cu capul de fier, care venea cu mâncare.
E) puternic.
— Haide, lupule, că mi s-au scurs ochii uitându-mă în lungul drumului, de
când tot te aştept.
9
 — Dumneata ai numai un lucru, să ai grijă de raze, iar eu câte le am, nu-mi 22. Vorbele lupului „nu-mi ajung
ajung mâini şi picioare. mâini și picioare“, exprimă ideea că:
— Şi ce slujbă mai ai? A) are mult de alergat.
— Eu sunt împăratul lupilor. Îi pun la cale ce să facă, îi stăpânesc, nu-i las B) are foarte multe îndatoriri.
să se ducă la unul sărac să-i mănânce vita, pe care o mai are, dar să se ducă la C) lupii sunt neascultători.
cirezele boierilor, că acolo au de unde mânca de ajuns şi de rămas. D) are mulți lupi și urși în grijă.
— D-apoi, împărate lupule, eu am muncit un an pentru un mânz şi, când E) lupii greșesc adesea.
mă duceam cu el acasă, tu ai îndreptat lupii şi l-au mâncat la marginea codrului, 23. Slujitorii Soarelui sunt꞉
de muream de tristețe. A) Păsărilă-Lăţi-Lungilă, Bru-
Şi a început şi pe acesta să-l certe, că numai fuga l-a scăpat pe lup de păruială. marul-cel-Mic, Lupul-de-Fier,
A stat Ion la masa de amiază şi a mers să mâne razele mai departe. Aşa le-a Balaurul-cu-Solzi-de-Aur.
tot mânat el în cer, pe pământ şi în suflare de vânt, până târziu. Spre seară s-a B) Păsărilă-Lăţi-Lungilă, Gerilă,
oprit într-o grădină de aur a Soarelui: ,,Mi-e foarte foame și aș mânca orice mi Lupul-cu-Capul-de-Fier, Balau-
s-ar da şi Balaurul nu mai vine“. rul-cu-Solzi-de-Argint.
Și vine Balaurul val vârtej, sărind din deal în deal, din vale în vale. Ion i-a C) Păsărilă-Lăţi-Lungilă, Bruma-
strigat de departe: rul-cel-Mare, Lupul-cu-Capul-de-
— Hai mai repede, Balaure, mi-e foarte foame! De ce vii aşa de târziu? Oțel, Balaurul-cu-Solzi-de-Aur.
— Tu altă grijă nu ai decât să mâni razele, iar eu am multe de făcut şi mi-e D) Păsărilă-Lăţi-Lungilă, Bruma-
foarte greu să le fac pe toate. rul-cel-Mare, Lupul-cu-Capul-de-
— Şi ce anume ai de făcut? Fier, Balaurul-cu-Solzi-de-Aur.
— Păi, ca să ştii, mai am de fiert piatra, de purtat ploile, de păzit fulgerele E) Lupul-cu-Capul-de-Fier,
şi de îndreptat tunetele, să nu fulgere casa vreunui om sărac și să rămână fără Balaurul-cu-Solzi-de-Argint,
adăpost, dar să fulgere numai la cel bogat. Păsărilă-Lăţi-Lungilă, Bruma-
Ion îl şi apucă de gât: rul-cel-Mare.
— Atunci cum de te-a lăsat inima şi mi-ai sfărâmat piatra cea de moară,
care îmi era dragă şi pentru care am slujit un an întreg!?
L-a luat Ion la fugă pe balaur, că acela nu mai nimerea nici drumul pe care 24. Expresia, din text, „l-a luat la
venise. Ion a luat masa de seară şi iar a început să mâne razele şi le-a tot mânat fugă“ are același sens cu:
până la capătul zilei. Când s-a întors seara la curte, îl vede pe Soare gătindu-se să A) l-a luat la trântă.
meargă la cununie. Și cu cine credeţi? Cu zâna cea mai mică! El, de durere şi necaz B) l-a luat la trei păzește.
apucă o secure şi taie pomii de aur din grădină şi îi răstoarnă în calea Soarelui. C) l-a luat la bani mărunți.
Toţi slujitorii Soarelui: şi Păsărilă-Lăţi-Lungilă, şi Brumarul-cel-Mare, şi D) l-a luat peste picior.
Lupul-cu-Capul-de-Fier, şi Balaurul-cu-Solzi-de-Aur se plânseră în ziua aceea E) l-a luat la goană.
că-i certaseră Ion, argatul, încât abia au scăpat cu zile. A venit Soarele la Ion şi 25. Stabilește relația între cele
l-a întrebat: două coloane de mai jos.
— De ce l-ai bătut pe Păsărilă-Lăţi-Lungilă? 1. Păsărilă-Lăţi-Lungilă
— Trebuia să-l bat şi mai bine, fiindcă a dat drumul păsărilor şi mi-au 2. Brumarul-cel-Mare
mâncat un lan de grâu. Şi ce lan! Fiecare firişor, de la vârf până la rădăcină era 3. Lupul-de-Fier
bătut cu spice de aur. 4. Balaurul-cu-Solzii-de-Aur
— E vinovat. Dar pe Brumarul-cel-Mare de ce l-ai scuturat de barbă? a. a dat drumul păsărilor şi au
— Pentru că mi-a îngheţat un lan de hrişcă în floare şi s-a topit tot, de n-am mân­cat un lan de grâu
înţeles nimic dintr-însul. b. a îngheţat un lan de hrişcă în
— De-i aşa, e vinovat. Dar pe Lupul-de-Fier de ce l-ai certat? floare şi s-a topit tot
— Cum să nu-l cert, dacă a dat drumul lupilor şi mi-au mâncat mânzul, c. a dat drumul lupilor şi au mân­
pentru care slujisem un an. cat mânzul
— E vinovat. Dar pe Balaurul-cu-Solzii-de-Aur de ce l-ai pedepsit? d. a fulgerat piatra de moară
— L-am pedepsit fiindcă mi-a fulgerat o piatră de moară, pentru care slu- A) 1-a; 2-b; 3-c; 4-d.
jisem un an. B) 1-c; 2-d; 3-b; 4-a.
— Bine i-ai făcut! Iar eu cu ce sunt de vină că mi-ai tăiat pomii de aur şi C) 1-d; 2-c; 3-a; 4-b.
mi-ai înfundat drumurile şi cărările? D) 1-c; 2-d; 3-a; 4-b.
— Eşti de vină pentru că mi-ai luat femeia. E) 1-d; 2-c; 3-b; 4-a.
10
 Soarele o cheamă pe Zâna cea frumoasă şi o întreabă: 26. Împăratul își dorea:
— Zână prea frumoasă, a cui eşti? Zâna răspunde: A) să aibă multe poame; să întâl­
— A lui Ion Săracul sunt! nească curând o zână mai frumoasă.
— De-i aşa, ia-o şi mergi cu bine. Cine strică casa altuia n-are loc nici în B) să aibă o mică zână la palat; să
cer, nici pe pământ. crească butuci în jurul palatului.
Şi Zâna atunci a vorbit: C) să o aibă pe frumoasa zână; să
— Ioane, de mult timp te aştept să mă iei din cer, să mă duci pe pământ, dețină întreaga împărăție.
să facem nuntă. D) să se căsătorească repede; să aibă
S-a dus Ion cu Zâna cea frumoasă la copacul acela, pe care se urcase la multe împărății.
cer, a cules mere domneşti, pere şi alune şi a coborât. A mers Ion cu poamele E) să o aibă pe frumoasa zână; să
drept la împărat şi i le-a dat. Când l-a văzut împăratul cu poame şi cu o fată aşa de­țină jumătate din împărăție.
de frumoasă, inima i se închise, faţa i se întunecă: voia acum cu ardoare să aibă
această zână frumoasă, ba, pe lângă, şi împărăţia întreagă. Astfel, împăratul cel 27. Alege varianta care conține ter-
lacom a chemat îndată divanul2 şi a întrebat ce să facă. meni din câmpul lexical al substan-
— Ia-i capul! îi spuneau sfetnicii. tivului „fructelor“:
— Vai, ce cuvinte rostiţi voi! Cum pot să-i iau zilele fără nicio vină? A) bobițe; slugi; viță; palat.
— Împărate, nu-l omorî, dă-i nişte porunci grele, să nu le poată scoate B) sfetnici; struguri; viță; poame.
la capăt, şi atunci sfârşeşte-l de zile. Spune-i să sădească o vie, cât cuprinzi C) butuci; struguri; viță; divan.
cu ochii în jurul palatului, şi până mâine dimineaţă să fie butucii crescuţi, să D) bobițe; struguri; viță; poame.
vorbească butucul cu viţa, și viţa cu bobiţa şi poama coaptă să fie, să spânzure E) viță; palat; butuci; struguri.
strugurii în palat, să întinzi mâna şi să ajungi la ei.
Împăratul l-a chemat pe Ion şi i-a spus: 28. Seria care cuprinde repere tem-
— Văd că eşti om vrednic. Din câţi s-au urcat în copac, numai tu te-ai întors porale este:
cu poame şi se cuvine să-ţi dau jumătate de împărăţie, dar mai întâi să-mi înde- A) în revărsatul zorilor; palatul;
plineşti o poruncă. Până mâine dimineaţă, locul din jurul palatului, cât îl cuprinzi mai-nainte.
cu ochii, să fie sădit cu vie şi butucii să fie crescuţi, să vorbească butucul cu viţa B) din jurul palatului; într-o noapte;
şi viţa cu bobiţa, când m-oi trezi dimineaţă să spânzure strugurii copţi în palat. dealurile.
— E bine şi aşa, împărate, a răspuns Ion, şi a plecat trist, gândindu-se că C) la răsăritul zorilor; în revărsatul
poate va răsări dreptatea de undeva. zorilor; până mâine dimineață.
Ajunge el şi-i spune Zânei: D) mâine dimineață; din jurul pala-
— Nu ştiu, jumătate de împărăţie voi primi ori nu, dar capul ştiu că o să tului; într-o noapte.
mi-l taie. E) la palat; vara; la răsăritul zorilor.
— Şi pentru ce?
— Uite ce poruncă mi-a dat împăratul, să fac într-o noapte aşa o vie, ca
29. Din dialogul cu Ion, Zâna se do­
să vorbească butucul cu viţa şi viţa cu bobiţa, că unde s-a mai pomenit una ca
ve­dește a fi:
aceasta?!
A) miloasă, întreprinzătoare.
— Cine ţi-a dat aşa poruncă nu ţi-a dat să te crească, dar ţi-a dat să te
B) geloasă, miloasă.
prăpădească. Nu te descuraja şi nu te întrista. Dă-mi aripile pe care le-ai luat
C) nemiloasă, întreprinzătoare.
de la mine, iar tu culcă-te şi dormi, că eşti obosit.
D) naivă, miloasă.
Ion s-a culcat, iar Zâna a desfăcut cele două aripi, şi ca din pământ au
E) temătoare, geloasă.
apărut doi lei şi au întrebat:
— Ce doreşti, stăpână?
— Vedeţi dealurile din jurul palatului? 30. Elementele fantastice din acest
— Le vedem. text sunt:
— Să luaţi să asemănaţi locul şi până mâine, în revărsatul zorilor să sădiţi o A) iarba verde, dealurile.
vie, cât poate cuprinde ochiul omului, poama să fie crescută, să vorbească butucul B) dealurile, aripile zânei.
cu viţa, viţa cu bobiţa, iar când se va trezi împăratul, să culeagă struguri copţi. C) alunele mâncate de împărat, cei
Şi când au şuierat cei doi lei o dată, au început să iasă din pământ, din iarbă doi lei.
verde, slujitori de-ai lor, mulţi ca frunza şi i-au trimis cât mai iute la muncă D) cei doi lei, palatul împăratului.
E) aripile zânei, cei doi lei.
2
divan – sfat domnesc.
11
în toate părţile, să facă dealurile vale şi să iasă o podgorie bogată, cum a fost 31. Alege afirmația corectă:
porunca. Şi au lucrat toţi cât a fost draga de noapte: unii arau, unii răsădeau, A) Via a fost lucrată în trei zile și
unii legau, alţii retezau lăstarii, şi până în zori de ziuă erau strugurii copţi, trei nopți.
numai buni de cules. În răsăritul soarelui veneau căruţele cu coșuri de poamă B) Fiul împăratului i-a dat lui Ion o
la palat. Zâna l-a trezit pe Ion: poruncă grea.
— Hai, vino şi tu, Ioane, să vezi poama. Când s-a uitat el în jur, cât cuprinde C) Ion e trimis să aducă naiul care
ochiul omului, era numai vie. cântă singur.
A mâncat împăratul poamă coaptă şi se minuna de o vie ca aceea. Tot atunci D) Fluierul este lucrat de către uci-
au venit şi sfetnicii divanului, boierii. gani în vârful munților.
— Aceasta a făcut-o, luminate împărate, dar acum să-l trimiteţi să aducă E) Înainte de a pleca, Ion și-a luat
fluierul fermecat din volbura mării, care cântă singur. L-au chemat slujitorii şi i-au rămas bun de la Zână.
spus porunca împăratului. Vine el trist şi amărât şi-i spune Zânei:
— Iată ce mi-a poruncit acum împăratul. 32. Cum reușește să ajungă Ion la
— Ţi-a dat o poruncă grea, să te prăpădească. La volbura mării trăiesc uci- volbura mării?
ganii, acolo e sălaşul necuraţilor, şi numai ei pot să facă un asemenea fluier, – a A) Dus prin apă de Mamonul Ma­
spus Zâna şi a scos inelul de pe deget, şi i l-a dat lui. Ține-l, la vreme de neputinţă mo­nilor.
îţi va fi de folos, când îţi va fi dor de mine să-i dai drumul şi să păşeşti pe urmele B) Cu ajutorul împăratului.
lui. Acum mergi cu bine, fie-ţi drumul cu folos. Şi-au luat ei rămas bun, şi a pornit C) Călare pe un cal.
Ion la drum lung şi s-a dus cât pe lume, cât pe sub lume, şi a ajuns la malul mării. D) Dus în spate, prin apă de Oftea.
Acolo s-a aşezat jos, descurajat şi amărât, şi a oftat o dată adânc, cu durere: E) Cu ajutorul slujitorilor.
— Of, of, of!
În clipa aceea apare un om în faţa lui şi îi zice:
— Eu sunt Oftea, de ce m-ai chemat? Ion a început să plângă şi să se vaite. 33. Ce i-a oferit Zâna lui Ion?
— Cum să nu oftez şi să nu plâng dacă mi-a poruncit împăratul să-i aduc A) un fluier, care cântă singur.
fluierul care cântă singur de la volbura mării. Şi acuma unde să-l caut eu în apă? B) un cercel, ca să îi lumineze calea.
— Aşa un fluier îl pot face uciganii în şapte ani, dar în toată vremea aceasta C) un inel, care să-i arate drumul.
trebuie să fii treaz, să nu aţipeşti nicio clipă. Crezi că poți să nu dormi? D) o baghetă fermecată, care să-l
— Desigur! transforme în ucigan.
Oftea l-a luat atunci în spate şi s-a dus prin apă până la volbura mării. Acolo, E) un măr de aur, ca să-l înduplece
Mamonul Mamonilor, cel mai mare peste ucigani, l-a întrebat: pe împărat.
— Ai venit de bună voie?
34. Mamonul Mamonilor nu i-a
— Ba de nevoie.
făcut rău lui Ion pentru că:
— Apoi dar bine, te las cu zile, altfel ar fi rău.
A) i-a fost milă de el.
Şi i-a spus că, dacă nu va dormi şapte ani, o să-i facă un fluier care cântă singur.
B) Ion a venit de nevoie.
Din clipa aceea, uciganii s-au apucat de lucru pentru fluier cu toată sârguința şi au
C) Ion i-a spus că poate sta 7 ani fără
lucrat trei ani de zile în şir, şi în toată vremea aceasta Ion n-a închis un ochi. După
să doarmă.
trei ani, l-a apucat somnul şi a început a aţipi.
D) Ion a venit bucuros.
— Ioane, Ioane, ce faci, dormi?
E) Ion a fost adus de Oftea.
— Nu dorm, nu!
— Ia seama, căci dacă e așa, stricăm fluierul! Ni s-a părut că ai aţipit...
— Stau aşa şi mă gândesc, ce să fie oare mai mult pe lume: iarbă în luncă, 35. Prin întrebarea subliniată în text,
ori frunză în codru? Ion reușește:
Uciganii din fundul mării s-au lovit peste frunte. Nici ei nu ştiau. A) să găsească fluierul fermecat.
— Stai să ne ducem să numărăm şi ţi-om spune. B) să-i învețe pe ucigani să numere.
Au ieşit toţi uciganii din fundul mării şi s-au apucat de numărat. Cât au umblat C) să se împrietenească cu uciganii.
ei pământul în lung şi în lat, Ion a avut când dormi şi când se trezi. După ce au D) să câștige timp pentru a se odihni.
terminat de numărat, au venit şi i-au spus: E) să le ofere uciganilor o răsplată.
— Cu nouă fire e mai multă iarbă decât frunză.
Şi iar s-au apucat de lucru şi lucrau zi şi noapte. După trei ani, fluierul era
gata, mai trebuia înflorit şi poleit ca soarele, dar Ion nu mai putea de somn şi a
început a clipi.
12
 — Ioane, Ioane, ce faci acolo, dormi?
— Nu dorm, mă tot frământă gândul să aflu ce este mai mult în
mare: peşte ori nisip.
Uciganii au căzut pe gânduri, voiau şi ei să ştie şi s-au dus să numere.
Ion a rămas singur şi a avut când dormi şi când se trezi. Ca să numeri
peştele şi nisipul din mare era nevoie de mult timp. Se trezeşte Ion, se
uită la inel şi îşi aduce aminte de Zână. Şi dacă i s-a făcut dor de casă,
n-a mai aşteptat să fie fluierul înflorit şi poleit ca soarele, l-a luat, a dat
drumul inelului şi, mergând după dânsul, a ieşit la malul mării. Când a
călcat pe mal, s-a trezit cu uciganii în faţă.
— Stai, Ioane, să facem fluierul până la capăt, ne-a mai rămas să-l
înflorim, să-l poleim.
— Lăsaţi-l, cântă bine, îl duc şi aşa, neînflorit şi nepoleit.
Şi picior după picior s-a pornit după urmele inelului şi a mers pe
iarba necălcată până a ajuns la palat. A bătut în poartă şi a strigat:
— Deschide, împărate, că ţi-am adus fluierul fermecat!
A ieşit împăratul. Cheamă şi sfetnicii, şi boierii. După ce s-au strâns
cu toţii în jurul lui, Ion a scos fluierul şi a spus:
— Fluier fermecat!
— Aud.
— Să cânţi o horă, să joace toţi curtenii.
A cântat fluierul o horă, şi au jucat toţi până la unul.
— Iată, luminate împărate, acesta-i fluierul care cântă singur şi pe
care am avut porunca să-l aduc.
Împăratul l-a luat, iar Ion a ieşit şi a ţinut drumul lui până unde era
Zâna şi s-a culcat fără grijă şi a dormit somn voinicesc de trei zile şi trei
nopţi, căci era obosit de drum lung şi nesomn.
Împăratul, curtenii, boierii au vrut şi ei să încerce fluierul cel fer-
mecat şi i-au vorbit:
— Fluier fermecat, cântă-ne nişte hore lungi, să jucăm!
Și a început fluierul să cânte hore, şi împăratul şi curtenii au început
să joace. O horă se sfârşea şi alta începea, iar împăratul şi boierii jucau pe
întrecute, fiindcă fluierul era fermecat şi la cântecul lui jucau şi pietrele
în jur. Şi aşa au jucat până au căzut obosiți la pământ, şi tot săreau, căci
nu ştiau cum să facă să se oprească. După trei zile, aude Ion că cineva
cântă şi cuvântă:
— Du-te, Ioane, la palat şi scoate-i afară pe sfetnici, pe boieri şi
pe împărat, că au murit toţi jucând. De acum n-ai nicio grijă, căci n-are
cine să-ţi mai dea porunci grele să te prăpădească. Eu am cântat şi te-am
scăpat de împărat şi de sfetnici. Acuma ai rămas tu stăpân la palat, şi a
ta este împărăţia care e câtă frunză și iarbă.
Acesta era glasul fluierului fermecat. Ion a ascultat de sfatul fluieru-
lui, a luat împărăţia aceea în stăpânire şi acum ce a mai făcut el? A trimis
scrisori pe vânt să ajungă curând prin toate satele, prin toate târgurile
vestea că face nuntă.
Şi s-a strâns lume de pe lume, căci împărăţia aceea era mare de n-o
cuprindea gândul omului, şi a făcut nuntă cu mese mari, cu lăutari. Am
fost şi eu la nunta lor, am petrecut trei zile şi trei nopţi şi i-am lăsat bând
şi petrecând şi voie bună făcând, şi am venit la măriile voastre călare pe
un fus şi am început povestea de spus.
SFÂRȘIT TEST
36. Construcția subliniată în secvența „n-a mai
aşteptat să fie fluierul înflorit şi poleit ca soarele“
arată că fluierul:
A) urma să aibă flori strălucitoare ca poleiala.
B) trebuia să fie sculptat cu flori frumoase,
apoi aurit.
C) mai avea să fie împachetat într-o poleială
frumoasă.
D) urma să fie sculptat cu o daltă specială, din aur.
E) trebuia să fie pus în pământ, să înflorească.
37. Pentru obținerea fluierului fermecat, Ion a
dat dovadă de:
A) ingeniozitate; rezistență în fața somnului;
vitejie în luptă.
B) rezistență în fața iubirii; ingeniozitate; simțul
umorului.
C) rezistență în fața somnului; istețime; perse-
verență.
D) dispreț față de diavoli; șiretenie; rezistență
în fața iubirii.
E) rezistență în fața somnului; spirit de dreptate;
invidie.
38. Identifică enunțul care conține un neadevăr.
A) Împăratul i-a mulțumit lui Ion pentru fluierul
fermecat.
B) Ion a luat fluierul de la ucigani, neînflorit și
nepoleit.
C) Flăcăul a dormit trei zile și trei nopți acasă
la Zână.
D) Ion i-a cerut fluierului să cânte o horă.
E) Împăratul și oamenii lui au jucat după muzica
fluierului.
39. Sensul construcției „câtă frunză și iarbă“ se
regăsește în structura:
A) „s-a strâns lume de pe lume“.
B) „de n-o cuprindea gândul omului“.
C) „porunci grele să te prăpădească“.
D) „acuma ai rămas tu stăpân la palat“.
E) „de acum n-ai nicio grijă“.
40. Textul se încheie într-o notă:
A) amuzantă, pentru a sugerea veselia nuntașilor.
B) veselă, pentru a exprima bucuria sfetnicilor
că au un nou împărat, mai tânăr.
C) pesimistă, deoarece Ion, om simplu, nu știe
să guverneze o mare împărăție.
D) ironică, fiindcă povestitorul călărește un fus,
neavând alt mijloc de transport.
E) amuzantă, pentru a-i readuce pe cititori, din
universul ficțional, în lumea reală.
13