Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Nimica neştiut
Din câte arăt vouă:
Lumina nouă nu e,
Dar ea desfiinţează
Grămada-ntunecimei.
Cercarea am pornit-o,
V-am dat făgăduială;
Dar n-alerg să vă-mbăt.
Precum fac demagoghii,
Ce, îmbătaţi de fumul
Atotputerniciei,
Umblă ş-înşală lumea
Cu jertfe, mâglisire
Sub făţăria
Blândeţei, omeniei
Şi facerii de bine,
Cât izbutesc d-ajunge
Aleşi să stăpânească;
Îndată dau de faţă
Cumplita tiranie,
Cheamă pre înţeleşii
Ministri să slujească.
A lor deşertăciune.
Adun, ascund comori
Din biruri înfocate,
În sfaturi tot greşite,
Mii izvodiri fac nouă;
Vor să dezgroape morţii,
Când nu le mai ajunge
A viilor avere.
În lupta desfrânării
Iubirii de domnire,
Se-nşală între dânşii,
Se rod în vicleşuguri,
Se luptă să apese
Strigarea pătimirii!
Stau până când vâlvoarea
Odată-i pridideşte;
Atunci tiranul vina
Descarcă pre ministri,
Ministrii pe tiran;
Cuv inte de-ndreptare
De joc, de râsul lumei!
Întărâtând norodul
Până când se deşteaptă,
Şi cere socoteală,
Şi răzbunare cere,
Minciuna stă cu regele la masă...
Doar asta-i cam de multişor poveste:
De când sunt regi, de când minciună este,
Duc laolaltă cea mai bună casă.