Căutare în Wikipedia Căutare Creare cont Autentificare

Rinocerii 20 limbi

Cuprins ascunde Articol Discuție Lectură Modificare Modificare sursă Istoric Unelte

Început De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Actul I Rinocerii (titlul original în franceză Rhinocéros) este

Rinocerii
Actul II o piesă de teatru scrisă de Eugen Ionescu în 1959.
Actul III Este considerată una dintre lucrările cele mai
remarcabile ale teatrului absurd.
Ecranizare

Vezi și Pe durata celor trei acte, locuitorii unui mic oraș

francez sunt transformați în rinoceri. Figura principală
a piesei, Berenger, un om obișnuit și simplu, de multe
ori subevaluat și criticat pentru dependența sa de
alcool, se dovedește a fi singurul om care nu face
parte din această metamorfoză.

Actul I [ modificare | modificare sursă ]

Informații generale
Piesa începe în piața unui mic oraș de provincie
Autor Eugen Ionescu
francez. Doi prieteni - Jean, elocvent, inteligent, dar Gen Piesă de teatru
foarte arogant și Bérenger, un om simplu, timid și bun Ediția originală
la suflet, dar care are patima alcoolului - se întâlnesc Titlu original Rhinocéros
Limba limba franceză
la o cafenea să discute despre o chestiune foarte
Editură Gallimard
importantă. În loc să vorbească despre aceasta,
Țara primei apariții Franța
Jean devine furios pentru că Bérenger întârziase și Data primei apariții 1959
venise în stare de ebrietate. Începe să-l mustre până Modifică date / text

când un rinocer traversează furios piața, făcându-i pe

toți să tresară înspăimântați. Oamenii prezenți încep să discute despre ceea ce tocmai se
întâmplase când un alt rinocer apare și strivește pisica unei femei. Acest fapt generează teroare
și oamenii se adună în grupuri și încep să spună că prezența acestor rinoceri nu ar trebui
tolerată. Începutul unei mișcări de masă se poate vedea pe scenă.

Actul II [ modificare | modificare sursă ]

Bérenger sosește târziu la serviciu la redacția unui ziar local, dar recepționista redacției Daisy (de
care Bérenger este îndrăgostit) îl acoperă. La birou, o ceartă izbucnise între Dudard (un ins
rațional și sensibil) și Botard (un individ violent și temperamental); Botard crede că apariția unui
rinocer în Franța este total imposibilă în ciuda tuturor mărturiilor celor care au văzut acest lucru
întâmplându-se.

Deodată, doamna Boeuf (soția unui coleg de muncă) apare și spune că soțul ei s-a transformat
într-un rinocer și că străzile sunt pline de oameni care se trasformă în rinoceri. Botard protestează
împotriva existenței unui fenomen așa-numit „rinocerită” despre care doamna Boeuf susține că a
apărut. El spune că localnicii sunt prea inteligenți să se lase păcăliți de discursurile goale ale unei
mișcări de masă. Totuși, domnul Boeuf (transformat în rinocer) sosește și distruge scările care
duc spre birou, blocându-i pe toți angajații și pe șeful lor, Domnul Papillion, înăuntru. Doamna
Boeuf se alătură soțului ei aruncându-se în casa scării în timp ce angajații scapă pe fereastră.

Bérenger merge la Jean ca să-i ceară iertare pentru cearta din ziua precedentă, dar îl găsește pe
prietenul său în pat foarte bolnav. Cei doi încep să se certe iarăși, inițial despre posibilitatea ca
oamenii să se transforme într-adevăr în rinoceri și apoi despre moralitatea transformărilor. Jean
este inițial înverșunat împotriva rinocerilor, dar treptat devine îngăduitor. Pe parcursul scenei,
pielea lui Jean devine din ce în ce mai verde, umflăturile de pe capul său cresc într-un corn,
vocea lui devine răgușită și el începe să pășească prin apartament ca un animal în cușcă. În
sfârșit, Jean declară că rinocerii au exact aceleași drepturi ca și oamenii și că „Umanismul a
murit, cei care îl urmează sunt doar sentimentaliști învechiți” chiar înainte de a se transformă și el
într-un rinocer și începe să-l urmărească pe Bérenger prin apartament.

Actul III [ modificare | modificare sursă ]

Toți din oraș s-au molipsit de rinocerită, mai puțin Bérenger, Dudard și Daisy. Bérenger este
încuiat în apartamentul său, strigând la rinocerii care năvăliseră că au distrus civilizația, până
când Dudard sosește să-l verifice. Dudard banalizează transformările spunând că oamenii au
dreptul să aleagă ce vor să facă, chiar și să se transforme; dar Bérenger insistă că transformările
nu pot fi voluntare și că prietenul său Jean care la început îi ura pe rinoceri a fost probabil spălat
pe creier. Dudard contraargumentează prin faptul că oamenii își pot schimba părerea și treptat
pot deveni mai toleranți până ajung la concluzia că trebuie „să-si urmeze semenii și liderii”.

Daisy și Bérenger își dau seama că au rămas singuri - singurii oameni rămași într-o lume de
monștri. Bérenger își mărturisește dragostea pentru Daisy și ea pare să-i împărtășească
sentimentele. Ei încearcă, deși pentru puțin timp, să aibă o viață normală printre rinoceri. După ce
Bérenger sugerează ca ei să încerce să repopuleze rasa umană, Daisy începe să se îndepărteze
de el, spunând că Bérenger nu înțelege dragostea. Ea începe să creadă că rinocerii au dreptate -
ei care sunt cu adevărat pasionali. Bérenger o pălmuiește pe Daisy fără să gândească, regretând
imediat gestul său. Bérenger rezumă situația astfel: „ în doar câteva minute am trecut prin
douăzeci și cinci de ani de căsătorie!”. Cei doi vor să se împace, dar nu reușesc. În timp ce
Bérenger se examinează în oglindă căutând vreun semn de trasformare, Daisy pleacă repede să
se alăture rinocerilor.

Descoperind că a rămas complet singur, Bérenger critică felul în care s-a purtat cu Daisy. În
singurătate el începe să se îndoiască de propria existență - limbajul său, înfățișarea sa și
conștiința sa. Singur, realizează că s-a înșelat și vrea să se schimbe în rinocer. Se agită și nu
reușește. Se întoarce la oglindă, față în față cu soarta și se prăbușește luptându-se să-și accepte
condiția. Deodată, se desprinde de oglindă și jură să lupte împotriva rinocerilor. Bérenger strigă
cu vitejie „ Nu capitulez!” către public înainte de a se întoarce la fereastră să strige la rinocerii
care treceau.

Ecranizare [ modificare | modificare sursă ]

1961 Die Nashörner, film german, regia Gustav Rudolf Sellner, cu Bernhard Wicki, Joachim
Teege, Horst Beilke
1961 De rinoceros, film olandez, regia Henk Rigters, tradus de Remco Campert, cu Mimi
Boesnach, Louis Borel, Paul Cammermans
1964 Die Nashörner, film german, regia Jay Lenika
1966 El Rinoceronte, episod din serialul spaniol Estudio 1, regia Pedro Amalio López, cu Julio
Arroyo, José Bódalo, José María Caffarel
1972 Næsehornet, film danez, regia Søren Melson, cu Tage Axelson, Jørgen Buckhøj, Ingolf
David
1974 Rhinoceros, regia Tom O'Horgan, cu Gene Wilder, Zero Mostel și Karen Black

Vezi și [ modificare | modificare sursă ]

Listă de piese de teatru românești

Listă de piese de teatru franceze

v•d•m Opera literară a lui Eugen Ionescu [ascunde]

Cântăreața cheală (1950) · Lecția (1951) · Scaunele (1952) · Victimele datoriei (1953) ·
Amedeu sau scapi de el cu greu (1954) · Jacques sau supunerea (1955) · Noul locatar
(1955) · Ucigaș fără simbrie (1957) · Rinocerii (1959) · Delir în doi, în trei, în câți vrei
Teatru
(1962) · Regele moare (1962) · Pietonul văzduhului (1963) · Setea și foamea (1966) ·
Jocul de-a măcelul (1970) · Macbett (1972) · Ce formidabilă harababură (1973) ·
Omul cu valize (1975) · Călătorie în lumea morților (1980)
La Photo du Colonel (1962) · Note despre teatrul de avangardă (1962) · Note și
Eseuri contranote (1966) · Jurnal în fărâme (1967) · Prezent trecut, trecut prezent (1968) ·
Proză literară Descoperiri (1969) · Solitarul (1973) · Situații și perspective (1980) · Căutarea intermitentă
(1988)
Romane Le Solitaire (1973)

GND: 4203665-3 · VIAF: 191770562 ·

Control de autoritate
WorldCat Identities (via VIAF): 191770562

Categorii: Piese din 1959 Eugen Ionescu Piese de teatru franceze Teatru absurd
Piese de teatru fantastice

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 29 noiembrie 2023, ora 20:14.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și clauze suplimentare. Vedeți
detalii la Termenii de utilizare.

Politica de confidențialitate Despre Wikipedia Termeni Cod de conduită Dezvoltatori Statistici Declarație cookie Versiune mobilă