SIGURANȚA DEȚINERII I

Tema nr. 6

SUPRAVEGHEREA PERSOANELOR PRIVATE DE

LIBERTATE ÎN SECŢIA DE DEŢINE
Obiectivele temei:

1. Organizarea activităţilor de supraveghere a persoanelor private de libertate.

2. Atribuţiile personalului care asigură supravegherea persoanelor private de libertate.
3. Dotarea supraveghetorului de la secţia de deţinere.
4. Efectuarea serviciului de supraveghere în secţia de deţinere.
5. Locuri şi momente vulnerabile.
6. Gestionarea incidentelor operaţionale şi a incidentelor critice care se pot produce în timpul
executării serviciului de supraveghere a persoanelor private de libertate

1. ORGANIZAREA SERVICIULUI DE SUPRAVEGHERE A

PERSOANELOR PRIVATE DE LIBERTATE
1.1. SUPRAVEGHEREA PERSOANELOR PRIVATE DE LIBERTATE -
NOŢIUNE ŞI MODALITĂŢI DE REALIZARE

Supravegherea persoanelor private de libertate în locurile de deţinere are ca scop

cunoaşterea permanentă a preocupărilor acestora în vederea aplicării regimurilor de executare
a pedepselor privative de libertate, a respectării cu stricteţe de către persoanele private de
libertate a obligaţiilor legale, cunoaşterii şi influenţării acestora în vederea reintegrării sociale şi
prevenirii incidentelor.
Supravegherea persoanelor private de libertate în interiorul locului de deţinere, se
efectuează, după caz, la camere de cazare, camere de izolare, camera de protecţie, punctul de
primire, bloc alimentar, săli de mese, baie/spălătorie, ateliere, spaţii de producţie, infirmerie,
cabinete medicale, curţi de plimbare, baze sportive, spaţii destinate demersurilor educative, de
asistenţă psihologică şi asistenţă socială, puncte de lucru interioare, sectorul de acordare a
drepturilor la pachete şi vizite şi pe durata efectuării cumpărăturilor, în spaţiul acordării dreptului
la comunicări on-line, în spaţiul destinat audierii prin videoconferinţă, precum şi în timpul însoţirii
persoanelor private de libertate.
Activitatea de supraveghere a persoanelor private de libertate reprezintă o componentă
de bază a sistemului de siguranţă specific locurilor de deţinere. Desfăşurarea acestei activităţi
în secţia de deţinere se realizează prin intermediul unora dintre cei mai bine pregătiţi agenţi
care au ca sarcini conducerea, coordonarea operativă şi supravegherea tuturor activităţilor cu
persoanele private de libertate încredinţate.
Supravegherea directă se realizează efectiv în cadrul exercitării atribuţiilor de serviciu de
către supraveghetor şi constă în totalitatea acţiunilor întreprinse de către acesta.
Activitatea de supraveghere se realizează, în principal, prin observare şi ascultare.
Observarea şi ascultarea constau în totalitatea acţiunilor efectuate în mod direct de
supraveghetor în timpul executării serviciului pentru verificarea cu stricteţe a respectării regulilor
aplicabile locului de deţinere.
Observarea şi ascultarea se pot realiza şi în ascuns, în scopul de a verifica prezenţa şi a
cunoaşte preocupările persoanelor private de libertate în locurile în care se află, fără ca
supraveghetorii să fie văzuţi sau auziţi de către acestea.

1/35
 Apropierea de uşi sau de vizoarele de observare se face fără zgomot, în scopul realizării
surprinderii persoanelor private de libertate şi a observării preocupărilor acestora, pentru
prevenirea unor acţiuni interzise sau a producerii de incidente. Atunci când supraveghetorul
receptează discuţii, zgomote suspecte sau sesizează prezenţa obiectelor interzise, informează
de îndată şeful secţiei, iar în lipsa acestuia, şeful de tură.
Supravegherea holurilor secţiilor de deţinere, spaţiilor de aşteptare, curţilor de plimbare,
aleilor pietonale, spaţiilor destinate activităţilor sportive, sălilor de mese, cluburilor destinate
demersurilor educative, locurilor în care se desfăşoară activităţi productive, camerelor de
protecţie, spaţiilor destinate acordării drepturilor la pachete şi vizite ori acordării dreptului la
comunicări on-line, a spaţiilor destinate audierii prin videoconferinţă, spaţiilor exterioare ale
pavilioanelor de deţinere se poate realiza cu sisteme electronice de monitorizare exclusiv video.
Imaginile se vizualizează şi stochează în Centrul de supraveghere electronică.
În spaţiile în care îşi desfăşoară activitatea judecătorul de supraveghere a privării de
libertate, în spaţiile în care se acordă dreptul la vizită, comunicări on-line, convorbiri telefonice
sau în cele în care au loc activităţile moral-religioase, supravegherea se realizează vizual sau
prin sisteme electronice de monitorizare exclusiv video, în condiţii de confidenţialitate.
La solicitarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate sau a reprezentantului
cultului religios, pe motive de siguranţă, directorul locului de deţinere aprobă ca supravegherea
să se realizeze prin observare directă.
Supravegherea persoanelor private de libertate la camere de cazare, camere de izolare,
infirmerie, cabinete medicale şi baie se realizează cu personal de acelaşi sex. În situaţii
justificate, aceste activităţi, cu excepţia supravegherii băii, se pot efectua de către personal de
sex opus, în prezenţa cel puţin a unui membru al personalului de acelaşi sex.
Personalul destinat supravegherii persoanelor private de libertate în locul de deţinere se
repartizează pe minimum 4 schimburi.
Numărul posturilor de supraveghere se stabileşte prin „Planul de pază şi apărare”, în
funcţie de numărul persoanelor private de libertate, regimurile de executare a pedepselor
aplicate acestora, precum şi de arhitectura şi condiţiile specifice fiecărui loc de deţinere,
ţinându-se seama de următoarele aspecte:
 se repartizează cel puţin 2 agenţi supraveghetori pentru fiecare secţie unde sunt
cazaţi condamnaţi cărora li se aplică regimul de maximă siguranţă, pentru fiecare schimb
de serviciu de zi;
 se repartizează cel puţin un agent supraveghetor la 8 – 10 camere de deţinere
sau pentru supravegherea unui număr de 100 – 150 persoane arestate preventiv,
persoane condamnate cărora nu li s-a stabilit regimul de executare ori a celor din regimul
închis, pentru fiecare schimb de serviciu de zi;
 se repartizează cel puţin 2 agenţi supraveghetori pentru fiecare secţie destinată
regimului semideschis, pentru fiecare schimb de serviciu de zi;
 indiferent de regimul de executare, în serviciul de noapte se repartizează cel puţin un
agent supraveghetor pentru fiecare secţie de deţinere;
 în cadrul secţiilor interioare destinate cazării persoanelor private de libertate din regim
deschis, monitorizate prin sisteme electronice de supraveghere video şi în cadrul cărora
funcţionează sisteme de comunicare, prin interfon sau telefoanele fixe, între persoanele private
de libertate şi personalul locului de deţinere pot să nu fie repartizaţi supraveghetori, atât pe timp
de zi, cât şi pe timp de noapte. Directorul locului de deţinere desemnează personalul
responsabil cu verificarea periodică şi cu efectuarea apelului persoanelor private de libertate in
cadrul acestor secţii sau spaţii de deţinere;
 se repartizează un agent supraveghetor pentru infirmerie, dacă aceasta nu
funcţionează în cadrul secţiilor, pentru fiecare schimb de serviciu;
 se repartizează un agent supraveghetor – însoţitor pentru fiecare activitate ocazionată
de prezenţa persoanelor private de libertate la: cabinet medical, săli mese, judecătorul de
supraveghere a privării de libertate, director, comisiile de individualizare, comisiile de disciplină,
comisiile de selecţionare la muncă, în program de lucru de zi;
 se repartizează un agent supraveghetor – însoţitor pentru fiecare locaţie unde se
desfăşoară una dintre următoarele activităţi: educative, de psihologie, plimbare şi sportive, în
program de lucru de zi;
2/35
  se repartizează cel puţin un agent supraveghetor la blocul alimentar;
 în raport de dispunere şi condiţiile specifice, spălătoria, atelierele de producţie,
atelierele ocupaţionale, punctele de lucru interioare în funcţie de numărul lor, numărul
persoanelor private de libertate şi regimul aplicat pot constitui posturi de supraveghere distincte.
În situaţii temeinic justificate, la solicitarea scrisă şi motivată a directorului adjunct pentru
siguranţa deţinerii şi regim penitenciar, directorul locului de deţinere poate dispune ca
dispozitivele de însoţire şi supraveghere să fie completate cu personal din alte sectoare de
activitate, inclusiv pentru activităţi de muncă, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială.
Completarea dispozitivului cu personalul desemnat se face după instruirea acestuia cu privire la
atribuţiile specifice misiunii încredinţate.

1.2. RELAŢII DE SUBORDONARE ŞI CONTROL

Şeful de tură este subordonat directorului adjunct pentru siguranţa deţinerii şi regim
penitenciar şi are în subordine personalul din schimbul său.
În afara orelor de program, în zilele de sâmbătă şi duminică, în zilele de sărbători legale
şi ori de câte ori directorul sau înlocuitorul desemnat lipsesc din locul de deţinere, şeful de tură
asigură continuitatea la conducere, îndeplinind şi atribuţiile specifice rolului de ofiţer responsabil
de zonă în situaţia producerii de incidente.
Şeful de secţie este subordonat şefului serviciului aplicare regim penitenciar şi are în
subordine personalul destinat supravegherii din secţia cărei activitate o coordonează şi
îndeplineşte atribuţiile corespunzătoare ofiţerului responsabil de zonă, în timpul orelor de
program.
Supraveghetorii de la camerele de cazare, camerele de izolare, camera de
protecţie, baie, infirmerie, cluburile destinate demersurilor educative, de asistenţă
psihologică şi asistenţă socială, sălile de mese aflate în cadrul secţiei de deţinere, se
subordonează şefului secţiei de deţinere, iar în afara orelor de program se subordonează
şefului de tură.
Supraveghetorii de la sectorul de acordare a vizitelor, pachetelor, cumpărăturilor,
comunicărilor on-line, audierii prin videoconferinţă, se subordonează ofiţerului care
coordonează activitatea sectorului sau ofiţerului desemnat de directorul locului de deţinere şi, în
afara programului normal de lucru, şefului de tură.
Agenţii însoţitori, supraveghetorii de la curţile de plimbare, cabinetele medicale,
blocul alimentar, spălătorie, spaţiile de producţie, ateliere, punctele de lucru interioare,
baze sportive, se subordonează persoanei anume desemnate de directorul locului de deţinere
şi, în afara programului normal de lucru, şefului de tură.

2. ATRIBUŢIILE PERSONALULUI CARE ASIGURĂ SUPRAVEGHEREA

PERSOANELOR PRIVATE DE LIBERTATE
2.1. ATRIBUŢIILE ŞEFULUI DE TURĂ PRIVIND EXECUTAREA SERVICIULUI DE
SUPRAVEGHERE A PERSOANELOR PRIVATE DE LIBERTATE

Şeful de tură este dotat cu:

- staţie de emisie-recepţie;
- dispozitiv individual de alarmare şi avertizare în caz de pericol;
- cameră video portabilă individuală;
- chei, conform competenţelor;
- o pereche de cătuşe metalice pentru mâini;
- un spray iritant – lacrimogen;
- dispozitiv pentru depistarea alcoolemiei.
Şeful de tură are următoarele atribuţii privind executarea serviciului de supraveghere a
persoanelor private de libertate:
a) coordonează executarea serviciului de supraveghere de către personalul din
schimbul său;
3/35
 b) urmăreşte aplicarea legală a regimurilor de executare a pedepsei închisorii, a măsurii
arestării preventive şi a măsurii educative de internare a minorilor;
c) asigură menţinerea unei stări administrativ-gospodăreşti corespunzătoare în locul de
deţinere;
d) informează, cu ocazia predării/primirii serviciului, asupra situaţiei operative din locul
de deţinere;
e) asigură, la primirea persoanelor private de libertate în locul de deţinere, verificarea
identităţii acestora şi a legalităţii documentelor în baza cărora pot fi primite în locurile de
deţinere;
f) asigură punerea în libertate a persoanelor private de libertate, în baza documentelor
aprobate, după verificarea identităţii acestora;
g) urmăreşte aplicarea măsurilor sanitare şi de igienă, cu ocazia primirii persoanelor
private de libertate în locul de deţinere şi în alte împrejurări stabilite de către medic şi aprobate
de către director;
h) participă la apelul de dimineaţă şi seară al persoanelor private de libertate, conform
dispoziţiilor date de conducerea locului de deţinere, şi ia măsuri ca această activitate să se
desfăşoare în bune condiţii;
i) verifică modul de desfăşurare a programului zilnic cu persoanele private de libertate
şi participă la principalele activităţi planificate, luând măsurile care se impun;
j) manifestă interes în cunoaşterea preocupărilor persoanelor private de libertate;
k) urmăreşte respectarea regulilor de separare în timpul activităţilor desfăşurate cu
persoanele private de libertate;
l) controlează şi îndrumă activităţile din locul de deţinere, asigurând respectarea
programului zilnic aprobat;
m) verifică activitatea şefului de schimb şi a întregului personal din subordine, luând
măsuri ca aceasta să se desfăşoare în conformitate cu fişele posturilor şi a prevederilor din
„Planul de pază şi apărare al locului de deţinere”, planurilor aflate la mapa documentară;
n) consemnează în documentele specifice constatările sale cu ocazia controalelor
efectuate şi ia măsuri sau face propuneri de remediere a neajunsurilor constatate;
o) pune în aplicare prevederile „Planului de alarmare”, execută sarcinile prevăzute în
„Planul de pază şi apărare” şi în „Planurile de prevenire şi reacţie la situaţii de urgenţă”;
p) controlează activitatea persoanelor private de libertate folosite la blocul alimentar,
deservire, plimbarea persoanelor private de libertate şi însoţirea în interior, activitatea
persoanelor private de libertate la ateliere precum şi celelalte activităţi;
q) verifică, în afara orelor de program, la sosirea formaţiunilor de lucru, dispozitivul de
debarcare şi executarea percheziţiei corporale sumare sau, după caz, amănunţite a acestora,
intervenind operativ în rezolvarea unor situaţii deosebite;
r) întâmpină şi însoţeşte persoanele sosite în control;
s) asigură pregătirea persoanelor private de libertate pentru transfer la alte locuri de
deţinere, predându-le şefului de escortă conform tabelului nominal aprobat;
t) înainte de plecarea persoanelor private de libertate care se transferă, verifică dacă
acestea sunt însoţite de documentele necesare, bagajele personale, obiecte de valoare,
medicamente prescrise şi dacă au primit apă şi hrană rece pe perioada transferului;
u) efectuează informări către conducerea locului de deţinere şi persoanele stabilite,
eşaloanele superioare şi autorităţile competente, conform reglementărilor în vigoare;
v) întocmeşte nota de efective pe norme de hrană, pentru alocare la hrană a
persoanelor private de libertate;
w) avizează, la intrarea în serviciu, procesele-verbale de apel şi predare-primire serviciu
de la secţiile de deţinere ,în afara orelor de program şi în zilele nelucrătoare;
x) cunoaşte în orice moment: efectivul de deţinuţi, răspândirile acestora, situaţia
punctelor de lucru, situaţia escortărilor la organele judiciare, unităţi medicale etc.;
y) repartizează la camerele de deţinere persoanele private de libertate sosite prin
transfer sau nou depuse în afara orelor de program şi în zilele nelucrătoare şi actualizează
documentele operative;
z) completează informaţiile actualizate din modulul raportare zilnică cu referire la
monitorizarea deţinuţilor cu garanţii oferite de statul român;

4/35
 aa) realizează instruirea personalului planificat pe schimbul său, înaintea intrării în
serviciu, cu privire la situaţia operativă din locul de deţinere, din zona de dispunere a acestuia,
sarcinile de îndeplinit, informează despre repartizarea pe posturi şi misiuni, principalele activităţi
din ziua respectivă, dispoziţii transmise de conducerea unităţii, prelucrarea evenimentelor
negative;
bb) participă, pe timpul nopţii, la scoaterea persoanelor private de libertate din cadrul
secţiilor de deţinere cu ocazia diferitelor activităţi;
cc) informează dispeceratul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor cu privire la
producerea de evenimente negative şi măsurile dispuse;
dd) informează responsabilul cu securitatea şi sănătatea în muncă cu privire la
producerea oricărui accident de muncă;
ee) asigură introducerea persoanelor private de libertate în camera de protecţie cu
aprobarea directorului locului de deţinere;
ff) informează dispeceratul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor cu privire la
cazarea, prelungirea şi încetarea cazării în camera de protecţie.
Mapa documentară a şefului de tură cuprinde:
- atribuţiile şefului de tură;
- planul de măsuri pentru prevenirea incidentelor în locurile şi momentele vulnerabile;
- planul de măsuri pentru prevenirea introducerii de telefoane mobile şi alte obiecte ori
bunuri interzise;
- planificarea structurilor de intervenţie, planul de instruire şi extras din decizia zilnică pe
unitate cu privire la locurile şi momentele unde pot fi folosiţi membrii acestora;
- planificarea lunară în serviciu a personalului medical, educaţie şi asistenţă
psihosocială, conducători auto şi al celui destinat asigurării bunei funcţionări a echipamentelor
şi instalaţiilor;
- graficul de deplasare a mijloacelor de transport destinate transferării persoanelor
private de libertate de la un loc de deţinere la altul;
- programul zilnic al persoanelor private de libertate pentru fiecare categorie în parte;
- planul de pază şi apărare al locului de deţinere, după caz al secţiilor exterioare de
deţinere şi punctelor de lucru permanente;
- planul de alarmare al locului de deţinere şi, după caz, al secţiilor exterioare de deţinere
şi punctelor de lucru permanente;
- Manualul pentru gestionarea incidentelor: volumul I şi II - gestionarea incidentelor
operaţionale şi critice.
- planurile de prevenire şi reacţie la situaţii de urgenţă;
- extras din protocoale de colaborare cu unităţile din subordinea Ministerului Afacerilor
Interne;
- procedurile comune aferente protocoalelor de colaborare cu unităţile din subordinea
Ministerului Afacerilor Interne;
- alte documente cu aplicabilitate temporară din dispoziţia directorului locului de
deţinere;
- registrul de evidenţă privind utilizarea mijloacelor de imobilizare.
La centrele educative, educatorul coordonator este subordonat şefului serviciului
siguranţă, evidenţă şi drepturi minori şi este dotat cu:

- staţie de emisie-recepţie;
- dispozitiv individual de alarmare şi avertizare în caz de pericol;
- cameră video portabilă individuală;
- chei, conform competenţelor;
- dispozitiv pentru depistarea alcoolemiei.

2.2. ATRIBUŢIILE ŞEFULUI DE SECŢIE

Şeful de secţie este dotat cu:

- staţie de emisie-recepţie;

5/35
 - dispozitiv individual de alarmare şi avertizare în caz de pericol;
- cameră video portabilă individuală;
- chei, conform competenţelor;
- o pereche de cătuşe metalice pentru mâini;
- un spray iritant – lacrimogen;
- dispozitiv pentru depistarea alcoolemiei.

Şeful de secţie are următoarele atribuţii specifice:

a) participă la predarea-primirea serviciului între agenţii supraveghetori, ocazie cu care
îi informează despre principalele activităţi din ziua respectivă, dispoziţii transmise de
conducerea unităţii şi îi instruieşte cu privire la situaţia operativă de la nivelul secţiei de deţinere;
b) participă la activitatea de apel şi avizează „Registrul de procese-verbale de apel şi
predare-primire serviciu” de la nivelul secţiei;
c) întocmeşte documentele şi materialele de analiză a activităţii din cadrul secţiei de
deţinere;
d) verifică dispozitivele de siguranţă din cadrul secţiei şi ale altor locuri aferente
acesteia;
e) discută zilnic cu persoanele private de libertate din cadrul secţiei, luând măsuri de
rezolvare a problemelor acestora, cu respectarea reglementărilor legale;
f) procedează conform prevederilor legale în ceea ce priveşte recompensele acordate
şi sancţiunile aplicate persoanelor private de libertate;
g) informează în scris, de îndată, directorul adjunct pentru siguranţa deţinerii şi regim
penitenciar în situaţia în care persoanelor private de libertate repartizate la activităţi lucrative din
cadrul secţiei de care răspunde le-au fost întocmite rapoarte de incident;
h) efectuează activităţile determinate de procedura refuzului de hrană, după caz,
introducerea deţinuţilor la camera destinată executării sancţiunii disciplinare cu izolarea sau la
camera de protecţie în funcţie de dispunerea acestora;
i) repartizează persoanele private de liberate în camerele de deţinere şi dispune
mutările acestora în cadrul secţiei şi le operează în aplicaţia informatică PMSWeb, modulul
Camere;
j) manifestă interes în cunoaşterea preocupărilor persoanelor private de libertate şi, în
funcţie de informaţiile deţinute, ia măsuri de prevenire a evenimentelor negative în rândul
persoanelor private de libertate, conform ariei de competenţă;
k) face propuneri de reducere a gradului de vulnerabilitate şi duce la îndeplinire
măsurile stabilite pentru secţia de deţinere de care răspunde;
l) organizează şi participă la percheziţiile generale sau controalele inopinate în cadrul
secţiei de deţinere şi urmăreşte modul de realizare a acestora;
m) urmăreşte respectarea programului zilnic al persoanelor private de libertate;
n) permanent urmăreşte menţinerea unei stări administrativ-gospodăreşti
corespunzătoare, luând măsuri prompte de remediere a neajunsurilor constatate;
o) face propuneri şefului serviciului regim penitenciar cu privire la solicitările de mutare
a persoanelor private de libertate în alte secţii de deţinere;
p) verifică zilnic efectivul de persoanelor private de libertate pentru care se asigură
respectarea garanţiilor oferite de statul român şi hotărârile instanţelor de judecată, raportat la
capacitatea de cazare în vederea monitorizării acestora şi informează şeful serviciului regim
penitenciar cu privire la mutarea sau transferarea acestora;
q) răspunde de completarea cu exactitate a datelor înregistrate în aplicaţia PMSWeb
referitoare la „Fişa individuală de cazare a persoanei private de libertate”, pentru perioadele de
timp aferente cazării în secţia de deţinere care intră în responsabilitatea sa. În acest sens, în
cazul introducerii datelor de către şeful de tură, în afara orelor de program, verifică exactitatea
datelor introduse în aplicaţia informatică, în prima zi lucrătoare.

6/35
 2.3. ATRIBUŢIILE GENERALE ALE SUPRAVEGHETORULUI

Supraveghetorii efectuează serviciul neînarmaţi şi au în dotare bastoane de cauciuc,

cătuşe pentru mâini, pulverizatoare cu substanţe iritant-lacrimogene, mijloace de legătură şi cu
dispozitive individuale de alarmare-avertizare în caz de pericol sau producere a unor incidente,
conectate la dispeceratul locului de deţinere.
Supraveghetorul are următoarele atribuţii generale:
a) să ţină încuiate şi asigurate uşile de acces şi grilajele de tronsonare, deschizându-le
doar pentru desfăşurarea activităţilor din programul zilnic şi pentru a permite accesul
persoanelor care au aprobare în zona sa de responsabilitate;
b) să-şi însuşească temeinic atribuţiile specifice postului de supraveghere încredinţat;
c) să cunoască configuraţia postului de supraveghere, numărul şi categoria persoanelor
private de libertate pe care le supraveghează şi, nominal, pe cele care prezintă risc pentru
siguranţa penitenciarului;
d) să verifice, la luarea în primire a serviciului, funcţionalitatea camerei video portabile,
mijloacele de legătură, imobilizare şi alarmare din dotarea postului;
e) să păstreze în condiţii de siguranţă bunurile pe care le are în dotare;
f) să supravegheze persoanele private de libertate pe care le are în primire, să
împiedice stabilirea de legături nepermise cu alte persoane private de libertate şi să prevină
săvârşirea abaterilor disciplinare;
g) să conducă şi să coordoneze activităţile stabilite prin programul zilnic care se
desfăşoară în sectorul său de activitate;
h) să respecte criteriile de separare a persoanelor private de libertate;
i) să pretindă respectarea de către persoanele private de libertate a regulilor de ordine
interioară în orice împrejurare şi să urmărească menţinerea stării de disciplină şi curăţenie;
j) să informeze de îndată şefii ierarhici cu privire la orice situaţie de natură a împiedica
punerea în aplicare a Planului de evacuare;
k) să ţină permanent legătura cu posturile vecine şi să coopereze cu acestea pentru
rezolvarea situaţiilor deosebite;
l) să întocmească corespunzător documentele de evidenţă a muncii persoanelor
private de libertate care prestează activităţi lucrative în sectorul său de responsabilitate şi să
facă propuneri pentru recompensarea acestora;
m) să ia măsuri pentru respectarea prevederilor legale referitoare la fumat;
n) să acţioneze conform prevederilor din Manualul pentru gestionarea incidentelor
operaţionale sau critice, produse în zona sa de responsabilitate;
o) să comunice la dispeceratul locului de deţinere, la intervalele stabilite, situaţia
operativă, utilizând mijloacele de legătură din dotare;
p) să ţină închise şi asigurate uşile spaţiilor de lucru din sectorul său de responsabilitate
atunci când în incinta acestora nu se află membri ai personalului.
Supraveghetorului îi este interzis:
a) să părăsească fără aprobare postul încredinţat;
b) să permită persoanelor private de libertate să circule fără aprobare sau neînsoţite, în
afara cazurilor în care regimul de executare a pedepsei le permite aceasta;
c) să folosească persoanele private de libertate pentru îndeplinirea altor sarcini decât
cele stabilite de administraţia locului de deţinere;
d) să intermedieze sau să faciliteze legături între persoanele private de libertate sau
între acestea şi alte persoane, în afara cadrului legal;
e) să scoată sau să introducă persoanele private de libertate din/în camere, fără
aprobare, sau să le introducă în alte camere în afara celor în care au fost repartizate;
f) să permită accesul în cadrul sectorului de responsabilitate persoanelor neautorizate
sau a celor care nu au aprobare în acest sens;
g) să înmâneze altor persoane mijloacele tehnice din dotare, dispozitivele de
închidere/deschidere ale uşilor din sectorul său de activitate sau alte sectoare unde are acces,
fără aprobarea şefului ierarhic;

7/35
 h) să permită accesul personalului şi al persoanelor din afara sistemului penitenciar în
sectorul său de responsabilitate cu pachete sau bagaje, cu excepţia cazurilor temeinic
justificate, numai cu aprobarea scrisă a directorului;
i) să introducă sau să permită altor persoane să introducă bunuri şi obiecte al căror
acces este interzis în sectorul de deţinere.

3. DOTAREA SUPRAVEGHETORULUI DE LA SECŢIA DE DEŢINERE

3.1. DOCUMENTE PENTRU PLANIFICAREA, ORGANIZAREA, CONDUCEREA ŞI
EXECUTAREA SERVICIULUI DE SUPRAVEGHERE
A PERSOANELOR PRIVATE DE LIBERTATE

Pentru planificarea, organizarea, conducerea şi executarea serviciului de supraveghere a

persoanelor private de libertate se folosesc următoarele documente:
 mapa documentară a şefului de tură;
 registrul pentru planificarea personalului în serviciul de pază şi supraveghere;
 registrul de procese – verbale de apel;
 registrul de procese – verbale pentru predarea şi primirea serviciului;
 fişa postului;
 carnetul postului;
 Manualul de proceduri utilizat de negociatori în gestionarea incidentelor critice;
 Manualul pentru gestionarea incidentelor: volumul I - gestionarea incidentelor
operaţionale şi volumul II - gestionarea incidentelor critice;
 Manualul privind structurile asociate pentru măsuri de securitate specială,
constrângere şi control, precum şi pentru utilizarea mijloacelor şi tehnicilor de imobilizare;
 documente privind informarea şi autorizarea aplicării mijloacelor de imobilizare;
 alte documente stabilite prin ordine ale ministrului justiţiei ori decizii ale directorului
general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sau ale directorului locului de deţinere.
„Registrul pentru planificarea personalului în serviciul de pază şi supraveghere”, se
completează de şeful de serviciu/birou siguranţa deţinerii şi şeful de serviciu/birou regim
penitenciar, cu cel puţin 24 de ore înainte de intrarea în serviciu şi se aprobă de directorul
adjunct pentru siguranţa deţinerii şi regim penitenciar. În cazul secţiilor exterioare, este
completat de către şeful de tură şi se aprobă de şeful secţiei.
Modificările în structura planificării se aduc la cunoştinţa celor interesaţi prin grija şefului
de tură, în timp util.
„Fişa postului” este principalul document de organizare structurală şi formală a locului de
deţinere şi cuprinde atribuţii, sarcini, interdicţii, funcţia, relaţii de subordonare, de colaborare şi
competenţe de reprezentare pentru fiecare membru al personalului locului de deţinere.

Documentele de serviciu ale supraveghetorului de la secţia de deţinere sunt

următoarele:
 carnetul postului;
 registrul de procese-verbale de apel şi predare-primire serviciu – diferenţiat pentru
apelul de dimineaţă şi apelul de seară;
 registrul de evidenţă a persoanelor private de libertate intrate/ieşite în/din secţia de
deţinere;
 registrul de evidenţă a acordării dreptului la plimbare persoanelor private de libertate;
 registrul de evidenţă a distribuirii cuţitelor pentru porţionat hrana la camerele de
deţinere;
 registrul de evidenţă a persoanelor private de libertate prezentate la cabinetul
medical;
 fişele individuale de cazare;
 tabelul nominal cu persoanele private de libertate care efectuează serviciul de
planton în camerele de deţinere;
 tabelul nominal cu persoanele private de libertate repartizate pentru efectuarea
curăţeniei în secţie;
8/35
  mapa cu programele zilnice ale persoanelor private de libertate din secţie;
 dosarele cu cererile persoanelor private de libertate.
„Carnetul postului” este documentul care conţine atribuţii, obligaţii, sarcini specifice,
precum şi anumite interdicţii ale personalului. Acesta se întocmeşte de către şeful serviciului
siguranţa deţinerii, este avizat de directorul adjunct pentru siguranţa deţinerii şi regim
penitenciar şi este aprobat de directorul locului de deţinere pentru:
- posturi de supraveghere în secţiile de deţinere;
- bloc alimentar pentru persoanele private de libertate;
- popotă;
- spălătorie;
- ateliere;
- curţi de plimbare;
- alte locuri unde se desfăşoară activităţi cu persoanele private de libertate în afara
sectorului de deţinere.
„Carnetul postului” cuprinde următoarele:
 Cap. I - îndatoririle generale şi specifice ale postului;
 Cap. II - dispozitivul elementelor aflate în serviciu;
 Cap. III - numărul şi categoria persoanelor private de libertate încredinţate pentru
însoţire şi supraveghere;
 Cap. IV - situaţia nominală a persoanelor private de libertate cu care prezintă risc
pentru siguranţa locului de deţinere;
 Cap. V - adnotări cu privire la problemele deosebite apărute în timpul executării
serviciului;
 Cap. VI - constatările şi măsurile stabilite de organele de control;
 Cap .VII - locurile şi momentele vulnerabile.
„Registrul de procese-verbale de apel şi predare-primire serviciu”, existent la nivelul
secţiilor de deţinere se completează de către agentul supraveghetor cu ocazia predării-primirii
serviciului, după efectuarea apelului. În registrul se consemnează atât apelul persoanelor
private de libertate, cât şi documentele şi materialele aflate în inventarul postului, sarcinile de
executat, aspectele relevante care privesc activitatea sectorului, incidentele şi dispoziţiile date
de şefii ierarhici.
La nivelul locului de deţinere există un „Registru de procese – verbale de apel ” care se
completează de către şeful de tură cu ocazia predării/primirii serviciului, după efectuarea
apelului întregului efectiv din locul de deţinere, pe baza informaţiilor primite de la agenţii
supraveghetori, după caz, şi a şefului de tură de la secţiile exterioare şi se avizează de către
directorul adjunct pentru siguranţa locului de deţinere, se aprobă de directorul locului de
deţinere.

3.2. MIJLOACE ŞI AMENAJĂRI NECESARE EXECUTĂRII SERVICIULUI DE

SUPRAVEGHERE A PERSOANELOR PRIVATE DE LIBERTATE

Secţiile de deţinere se amenajează astfel încât să se respecte dispoziţiile legale cu

privire la separarea persoanelor private de libertate. Itinerariile de deplasare ale persoanelor
private de libertate precum şi activităţile la care acestea vor fi folosite, se stabilesc astfel încât
să se asigure separarea acestora în funcţie de sex, vârstă, situaţie juridică, regim de executare
şi riscul pe care îl prezintă pentru siguranţa locului de deţinere.
Secţia de deţinere este constituită din două sau mai multe camere de cazare şi alte spaţii
necesare desfăşurării activităţilor şi aplicării regimurilor de executare a pedepselor privative de
libertate.
În vederea sporirii gradului de siguranţă, acolo unde condiţiile din teren sau cele
constructive permit, secţiile interioare de deţinere se delimitează prin garduri împrejmuitoare din
cărămidă, plasă din sârmă cu lamele, plase metalice sudate ori sârmă ghimpată, cu o înălţime
de cel puţin 3 metri, completate cu supraînălţări din rulouri de sârmă cu lamele.
Secţiile interioare de deţinere se pot delimita prin grilaje de tronsonare.

9/35
 Accesul în secţiile de deţinere destinate cazării persoanelor private de libertate se
amenajează în sistem tip ecluză pentru controlul persoanelor. Sistemul tip ecluză este acel
spaţiu care comunică alternativ cu alte încăperi sau cu exteriorul prevăzut cu două uşi care nu
se pot deschide simultan. În zona de acces sunt amplasate porţi detectoare de metale
Supravegherea persoanelor private de libertate la camere de cazare şi baie se
realizează cu personal de acelaşi sex. În situaţii justificate, supravegherea persoanelor private
de libertate la camere de cazare se poate efectua de către personal de sex opus, în prezenţa
cel puţin a unui membru al personalului de acelaşi sex.
Supraveghetorul are în inventar toate bunurile existente în secţia de deţinere.
Supraveghetorul de la camerele de cazare este dotat cu:
- cheile de la incăperile din cadrul secţiei de deţinere;
- staţie de emisie – recepţie;
- baston de cauciuc/tonfă;
- o pereche de cătuşe metalice pentru mâini;
- spray iritant – lacrimogen.
- dispozitiv individual de alarmare şi avertizare în caz de pericol;
- cameră video portabilă individuală.
Postul de supraveghere este dotat cu:
 cătuşe metalice pentru mâini;
 10 perechi de cătuşe de unică folosinţă din material plastic;
 centuri de imobilizare/curele de imobilizare din piele sau material textil – în funcţie de
numărul persoanelor private de libertate şi de categoria acestora;
 măşti contra gazelor;
 ciocan din lemn pentru verificarea integrităţii gratiilor;
 lanternă;
 lanternă-felinar cu acumulatori reîncărcabili;
 telefon cu circuit intern pentru legătura cu celelalte secţii de deţinere, cu şeful de tură,
cu şeful de secţie, cu dispeceratul şi cu birourile din sectorul administrativ;
 interfon pentru comunicarea cu camerele de deţinere;
 poartă detectoare de metale;
 detector portabil de metale;
 cuţite pentru porţionarea alimentelor persoanelor private de libertate – câte unul pentru
fiecare cameră;
 pătură ignifugă;
 fişet metalic pentru documente.
La locurile de deţinere profilate pe regim semideschis şi regim deschis, precum şi
la penitenciarele pentru tineri, în secţiile în care sunt cazate persoane tinere care execută
pedepsele în regim semideschis şi regim deschis, dotarea este cea prevăzută mai sus, cu
excepţia centurilor de imobilizare/curelelor de imobilizare din piele sau material textil.
La centrele educative, personalul care asigură supravegherea este dotat cu:
- chei, conform competenţelor;
- staţie de emisie – recepţie;
- dispozitiv individual de alarmare şi avertizare în caz de pericol.
Postul de supraveghere este dotat cu:
 o pereche de cătuşe metalice pentru mâini;
 telefon cu circuit intern pentru legătura cu celelalte pavilioane de cazare, cu educatorul
coordonator, cu dispeceratul şi cu birourile din sectorul administrativ.
În holurile secţiilor de deţinere, în spaţiile de acces şi de aşteptare, în sălile cu mese, în
cluburi şi în spaţiile exterioare ale secţiilor de deţinere sunt instalate sisteme tehnice de
supraveghere şi alarmare. Datele şi informaţiile furnizate de aceste sisteme sunt monitorizate
permanent şi stocate, la nivelul centrului de supraveghere electronică.

10/35
 Uşile camerelor de cazare sunt dotate cu sisteme de închidere acţionate electric din
centrul de supraveghere electronică, sau mecanic de către personalul autorizat de către
directorul locului de deţinere. Uşile de acces în secţiile de deţinere şi grilajele de tronsonare
sunt prevăzute cu sisteme de închidere acţionate electric din centrul de supraveghere
electronică, sau mecanic de către personalul autorizat de către directorul locului de deţinere.
Camerele de cazare se dotează cu sisteme de comunicare bidirecţionale conectate la
biroul personalului de supraveghere.
Ferestrele sunt asigurate cu gratii şi pot fi prevăzute cu plase de sârmă sudată pentru a
preveni introducerea/transmiterea de obiecte interzise şi comunicarea între persoanele private
de libertate prin alte căi decât cele legale, iar geamurile camerelor de cazare sunt de tip
securizat. Sistemele de siguranţă aplicate la ferestrele camerelor de deţinere trebuie să permită
iluminatul natural şi aerisirea corespunzătoare.
Personalul din serviciul de supraveghere poartă în timpul serviciului numai echipamentul
de serviciu prevăzut în regulament.

3.3. MIJLOACE DE IMOBILIZARE

3.3.1. Prezentarea mijloacelor de imobilizare

Prin mijloace de protecţie şi imobilizare se înţelege ansamblul materialelor cu destinaţie

specială, aflate în dotarea administraţiei locului de deţinere în baza tabelelor de înzestrare ale
unităţilor subordonate Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
Folosirea mijloacelor de imobilizare nu este permisă doar în situaţii în care alte măsuri de
menţinere a ordinii şi disciplinei în rândul persoanelor private de libertate nu au dat rezultate în
una dintre următoarele situaţii:
a) pentru a împiedica evadarea în timpul deplasării persoanelor private de libertate;
b) pentru a proteja persoanele private de libertate de autovătămare sau pentru a
preveni vătămarea altor persoane ori producerea de pagube;
c) pentru restabilirea ordinii şi disciplinei, ca urmare a opunerii sau împotrivirii
persoanelor private de libertate la o dispoziţie a organelor judiciare sau personalului locului de
deţinere.
Folosirea mijloacelor de imobilizare este permisă numai pe durata pentru care aceasta
este strict necesară.
Folosirea mijloacelor de imobilizare se face gradual, fără a depăşi nevoile reale de
imobilizare a persoanelor private de libertate, şi încetează de îndată ce scopul intervenţiei a fost
realizat.
Orice intervenţie se va desfăşura cu respectarea principiului proporţionalităţii cauzei care
a generat nevoia şi modalitatea de intervenţie şi fără a se face uz nejustificat de violenţă.
Utilizarea mijloacelor de imobilizare trebuie autorizată în prealabil de către directorul
locului de deţinere, cu excepţia cazurilor în care urgenţa nu permite acest lucru, situaţie care
este de îndată adusă la cunoştinţa directorului.
Organele judiciare apreciază cu privire la aplicarea, menţinerea sau îndepărtarea
mijloacelor de imobilizare, pe durata prezenţei persoanelor private de libertate în faţa acestora.
Judecătorul de supraveghere a privării de libertate este informat în scris despre folosirea
mijloacelor de imobilizare.
Mijloacele de imobilizare din dotare se distribuie individual membrilor personalului din
serviciul de pază, escortare, însoţire şi supraveghere, în raport de specificul misiunii de
îndeplinit şi postul în care aceştia îşi îndeplinesc serviciul, pe bază de semnătură în „Registrul
pentru evidenţa dotării personalului din serviciu cu armament, muniţie, mijloace de imobilizare,
de alarmare, de legătură şi de intervenţie”.
Mijloacele de imobilizare se utilizează doar în condiţiile legii, ale regulamentelor în
vigoare şi ale procedurilor, cu informarea persoanelor abilitate (directorul unităţii, judecătorul de
supraveghere a privării de libertate, personalul medical) şi avizare, după caz.
În „Registrul de evidenţă privind utilizarea mijloacelor de imobilizare” se consemnează
anul, luna, ziua şi ora aplicării şi încetării aplicării mijloacelor de imobilizare.

11/35
 Determinarea faptului că utilizarea procedurilor de intervenţie şi imobilizare este
necesară ţine seama de vătămarea pe care un membru al personalului încearcă să o prevină şi
de consecinţele actelor neconforme ale persoanei private de libertate faţă de instrucţiunile
legale primite. Vătămarea pe care un membru al personalului încearcă să o prevină poate
acoperi unul din riscurile următoare:
- viaţa, integritatea corporală şi sănătatea sa sau a altora;
- securitatea bunurilor;
- ordinea şi liniştea publică.
Întotdeauna după restabilirea ordinii tulburată de comportamentul necorespunzător al
persoanei private de libertate, utilizarea procedurilor de intervenţie şi imobilizare încetează.
Nu este permisă intervenţia pentru soluţionarea unui incident prin folosirea mijloacelor
de imobilizare de către un singur membru al personalului decât atunci când urgenţa o impune.
În cazul în care este necesară utilizarea mijloacelor de imobilizare în cadrul soluţionării unui
incident, intervenţia este asigurată de structurile asociate pentru măsuri de securitate specială,
constrângere şi control.
În conformitate cu prevederile actelor normative în vigoare, pentru împiedicarea
acţiunilor agresive şi violente ale persoanelor private de libertate, restabilirea ordinii şi
disciplinei în camerele de cazare sau alte locuri, precum şi pentru prevenirea incidentelor
de altă natură, în vederea imobilizării fizice se folosesc următoarele mijloace:
 cătuşe metalice pentru mâini;
 cătuşe de unică folosinţă, din material plastic, pentru mâini;
 centuri de imobilizare;
 mijloace de imobilizare în timpul deplasării/transportului;
 curele de imobilizare din piele sau material textil;
 baston de cauciuc/ tonfă;
 mijloace iritant - lacrimogene;
 jetul de apă;
 arme cu cartuşe cu glonţ de cauciuc sau altă muniţie neletală;
 câini de serviciu;
 elemente acustice, luminoase, fumigene;
 forţa fizică;
 cazarea în camera de protecţie;
 orice alte mijloace de imobilizare prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare.

3.3.2. Principiile utilizării mijloacelor de imobilizare

În situaţia în care este necesară aplicarea şi folosirea mijloacelor de imobilizare, membrii

personalului de penitenciare trebuie să respecte următoarele principii:
 Principiul legalităţii - orice măsură luată în vederea menţinerii stării de ordine şi
disciplină trebuie să fie în concordanţă cu prevederile legale în vigoare.
 Principiul securităţii - menţinerea ordinii şi disciplinei în locurile de deţinere este
absolut necesară în condiţiile executării misiunilor de pază, escortare şi supraveghere, atât în
interiorul cât şi în exteriorul locului de deţinere. Orice activitate desfăşurată cu persoanele
private de libertate trebuie să se realizeze în condiţii de siguranţă, fără a pune în pericol viaţa,
integritatea corporală sau sănătatea persoanelor, integritatea bunurilor şi ordinea de drept
(evadarea, părăsirea locului de muncă etc.).
 Principiul proporţionalităţii folosirii forţei - se recurge la forţa fizică şi utilizarea
mijloacelor din dotare numai dacă acţiunile nelegitime ale persoanei private de libertate nu au
putut fi înlăturate prin celelalte mijloace nonviolente. Membrii personalului trebuie să aibă în
vedere ca nivelul forţei folosite să fie proporţional cu pericolul pe care îl prezintă persoana
privată de libertate şi trebuie să dureze numai până când agresorul este imobilizat, ori acţiunea
care a determinat intervenţia a încetat.
 Principiul gradualităţii - presupune ca personalul să utilizeze în mod progresiv
mijloacele şi tehnicile de imobilizare şi control. Gradualitatea presupune existenţa a trei niveluri:
• Nivelul I - fără folosirea mijloacelor de imobilizare şi control;
12/35
 • Nivelul II - folosirea forţei fizice prin tehnici de autoapărare, tehnici articulare şi
imobilizare, atunci când tehnicile de comunicare nu au dat rezultate;
• Nivelul III - folosirea mijloacelor de imobilizare/constrângere/control.
Folosirea mijloacelor de imobilizare în mod gradual nu implică o respectare strictă a celor
trei niveluri. În funcţie de timpul material avut la dispoziţie, de tipul şi gradul de pericol al
incidentului, de numărul persoanelor private de libertate implicate, membrii personalului pot să
nu respecte principiul gradualităţii.
 Principiul nonsurprinderii - presupune atenţionarea şi somarea prealabilă privind
iminenţa folosirii forţei şi a mijloacelor din dotare, asigurarea timpului necesar pentru încetarea
acţiunilor nelegitime. Somarea se face după următoarea formulă: „ÎNCETAŢI VOI/VOM FOLOSI
MIJLOACELE DE IMOBILIZARE/CONSTRÂNGERE/CONTROL (se specifică mijlocul de
imobilizare ce urmează a fi folosit)”.
Atenţionarea şi somaţia nu se vor efectua în cazul în care împotriva membrilor
personalului sau altor persoane se exercită violenţe ori există un pericol iminent şi imediat
pentru viaţa, integritatea corporală sau sănătatea acestora.
 Principiul riscului minim - constă în alegerea celor mai adecvate mijloace de
intervenţie spre a se evita vătămarea integrităţii corporale.
 Principiul apărării fiinţei umane - presupune acordarea primului-ajutor în caz de
vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii, precum şi nerecurgerea la violenţă nejustificată.

3.3.3. Descrierea mijloacelor de imobilizare

Cătuşele pentru mâini

Cătuşele pentru mâini reprezintă un dispozitiv format din două inele metalice unite între
ele, care se aplică persoanelor private de libertate în scopul limitării mobilităţii fizice a acestora.
Cătuşele se folosesc pentru imobilizarea corporală şi se aplică temporar persoanelor private de
libertate.
Este, de regulă, primul mijloc de imobilizare utilizat asupra persoanei private de libertate.
Dacă persoana privată de libertate nu se conformează dispoziţiilor primite, este atenţionată, se
trece la folosirea forţei fizice, iar dacă se opune se foloseşte bastonul de cauciuc/ tonfa sau
celelalte mijloace de imobilizare.
De regulă, cătuşele metalice pentru mâini se aplică persoanei private de libertate aflată
în picioare, în prezenţa a 2 membri ai personalului. Cătuşele se pot aplica şi dacă persoana
privată de libertate se află în genunchi sau culcată la sol, ca urmare a utilizării altor mijloace de
imobilizare (forţa fizică, baston de cauciuc, tonfă). După aplicarea cătuşelor se efectuează
percheziţia corporală sumară.
În cazul persoanelor private de libertate imobilizate la pat, internate într-o unitate
sanitară, nu se pot utiliza cătuşe metalice.
Cătuşele se scot imediat când cauzele care au impus aplicarea lor au încetat. Dacă
aceste cauze persistă, înlăturarea cătuşelor se poate face numai în următoarele situaţii:
 îmbolnăvirea gravă a persoanei private de libertate;
 pentru satisfacerea necesităţilor fiziologice de către persoana privată de libertate;
 în timpul servitului mesei de către persoana privată de libertate.
Nu se distribuie şi nu se folosesc cătuşe pentru mâini a căror stare tehnică nu a fost
verificată.
Cătuşele pentru mâini se aplică persoanelor private de libertate în poziţia: "cu mâinile la
spate" ori "cu mâinile în faţă".
a) Aplicarea cătuşelor metalice în poziţia "cu mâinile la spate":
În această poziţie sunt imobilizate persoanele private de libertate care prezintă risc
pentru siguranţa locului de deţinere, precum şi cele care opun rezistenţă fizică activă sau
pasivă, încearcă să atace personalul sau atunci când se intervine pentru soluţionarea
incidentelor operaţionale sau critice.
Dacă persoana privată de libertate se supune dispoziţiilor de aplicare, agentul
realizează imobilizarea cu cătuşe prin folosirea unui punct de sprijin, poziţionând persoana în
picioare cu faţa la perete sau, în lipsa unui punct de sprijin, cu mâinile ridicate sau la ceafă,
având picioarele depărtate, astfel:
13/35
 - se plasează în spatele persoanei private de libertate, uşor lateral, astfel încât să evite
o eventuală lovitură prin surprindere din partea acesteia;
- ţine cătuşa în mâna dreaptă, cele două brăţări situându-se de o parte şi alta a palmei,
astfel încât mâna şi cătuşa să formeze un punct rezistent ce permite aplicarea acesteia cu
partea mobilă în jos;
- fixează încheietura mâinii drepte a persoanei private de libertate folosindu-se de
mâna sa stângă şi cu rapiditate îi aplică semicercul zimţat pe mână astfel încât dispozitivul să
cuprindă toată încheietura mâinii şi strânge dispozitivul de închidere fără a produce vătămări;
- execută o mişcare de răsucire a braţului încătuşat, în jos, îndoind braţul de la
încheietură;
- conduce braţul la spate, împinge persoana privată de libertate spre perete cu toracele
lipit pentru a o împiedica să cadă şi concomitent îi prinde braţul stâng, îl duce la spate şi îl
încătuşează;
- atunci când semicercurile zimţate au fost închise şi blocate, vor fi verificate astfel
încât să fie fixe, să confere siguranţă şi să nu poată fi scoase.
b) Aplicarea cătuşelor metalice în poziţia "cu mâinile în faţă"
- i se pretinde persoanei private de libertate să întindă mâinile spre înainte, cu palmele
deschise, paralele, orientate spre interior;
- se prinde încheietura mâinii drepte şi se aplică semicercul zimţat pe mână, astfel încât
dispozitivul să cuprindă toată încheietura mâinii;
- se strânge dispozitivul de închidere, astfel încât cătuşa să nu poată fi scoasă, fără a
produce vătămări;
- se procedează în acelaşi fel cu mâna stângă.
Aplicarea cătuşelor se face cu dispozitivul de închidere orientat către agent, astfel
încât să poată fi asigurat cu cheia.
Atunci când semicercurile zimţate au fost închise şi blocate, vor fi verificate astfel
încât să fie fixe, să confere siguranţă şi să nu poată fi scoase.

Dacă persoana privată de libertate nu se supune dispoziţiilor de aplicare a cătuşelor

metalice în poziţia "cu mâinile la spate" sau "cu mâinile în faţă", aceasta este culcată la sol cu
faţa în jos prin folosirea tehnicilor de proiectare, procedându-se astfel:
- pentru a aduce mâinile persoanei private de libertate în această poziţie se folosesc
tehnicile articulare;
- imobilizarea persoanei private de libertate la sol, cu faţa în jos, se execută prin
răsucirea braţului, concomitent cu apăsarea genunchiului pe umărul acesteia, pentru blocare;
- tehnicile articulare folosite în această situaţie vizează în special forţarea încheieturii
unei mâini, aducerea braţului spre spate şi fixarea umărului cu genunchiul concomitent cu
menţinerea încheieturii mâinii în poziţie fixă, cu palma ridicată în sus, orientată spre exterior;
- se aplică semicercul zimţat pe mână, astfel încât dispozitivul să cuprindă toată
încheietura mâinii, ţinându-se cont ca dispozitivul de închidere/blocare cu cheie să fie orientat
către personal;
- după ce este adusă la spate şi cealaltă mână, se procedează întocmai ca în prima
situaţie.
În toate situaţiile, încătuşarea se execută rapid şi energic. Aplicarea cătuşelor se
realizează astfel încât să nu cauzeze leziuni sau ştrangulări şi de fiecare dată se va verifica
dacă sunt acţionate mecanismele de siguranţă.
Regula este că acest mijloc de imobilizare se aplică în mod individual persoanelor
private de libertate, iar atunci când numărul acestora este mai mare de 10 se poate folosi o
pereche de cătuşe pentru două persoane.
Imobilizarea a două persoane private de libertate cu o singură pereche de cătuşe se
utilizează atunci când acestea nu fac parte din categoria celor care prezintă risc pentru
siguranţa locului de deţinere, nu există indicii că vor să evadeze şi nu sunt susceptibile de
acţiuni violente.

14/35
 Aplicarea cătuşelor în această situaţie se realizează de o echipă formată din minim 2
membri ai personalului, dintre care unul supraveghează cele două persoane private de
libertate, iar celălalt efectuează încătuşarea, astfel:
- cele două persoane private de libertate sunt poziţionate una lângă cealaltă cu faţa
către agent;
- agentul le pretinde ambelor persoane private de libertate să-şi întindă spre înainte, în
mod simultan, braţul care va fi supus încătuşării, dreptul respectiv stângul;
- agentul prinde încheietura mâinii drepte a primei persoane private de libertate şi
aplică semicercul zimţat pe mână astfel încât dispozitivul să cuprindă toată încheietura mâinii şi
strânge dispozitivul de închidere fără a produce vătămări;
- agentul procedează în mod identic cu mâna stângă a celeilalte persoane private de
libertate.
Atunci când semicercurile zimţate au fost închise şi blocate, vor fi verificate astfel încât
să fie fixe, să confere siguranţă şi să nu poată fi scoase.
Aplicarea cătuşelor se face cu dispozitivul de închidere orientat către agent, astfel încât
să poată fi asigurat cu cheia.

Cătuşele de unică folosinţă pentru mâini

Cătuşele de unică folosinţă pentru mâini sunt dispozitive din material plastic, rezistent,
prin care se restrânge mobilitatea fizică a membrelor superioare.
Cătuşele de unică folosinţă pentru mâini din material plastic se aplică numai atunci când
persoana privată de libertate se supune; atunci când aceasta nu se supune, aplicarea este
dificil de realizat din punct de vedere tehnic.
Acest tip de cătuşe se aplică de regulă:
 pentru prevenirea răspândirii unor boli ce ar putea fi transmise prin reutilizarea
cătuşelor metalice fără a fi dezinfectate, la recomandarea medicului unităţii consemnată în
Formularul privind istoricul escortării;
 cu ocazia efectuării predării/primirii persoanelor private de libertate între
unităţi/instituţii, în vederea eliminării momentelor vulnerabile generate de scoaterea şi aplicarea
celor metalice.
Cătuşele de unică folosinţă pentru mâini din material plastic sunt de două tipuri:
a) O bandă zimţată pe exterior, din material plastic special rezistent la acţiuni de
tăiere/forfecare, care la unul din capete are un sistem de blocare, care permite închiderea
ireversibilă în formă de inel a benzii în jurul încheieturilor mâinilor.
Acestea se aplică astfel:
♦ în poziţia "cu mâinile în faţă":
- i se pretinde persoanei private de libertate să întindă mâinile spre înainte, cu palmele
deschise, încrucişate, orientate în jos;
- se aplică banda de plastic cu partea zimţată în exterior, astfel încât dispozitivul să
cuprindă ambele încheieturi;
- se strânge banda în dispozitivul de închidere, fără a produce vătămări, astfel încât
cătuşa să nu poată fi scoasă.
Aplicarea cătuşelor se face cu dispozitivul de închidere orientat în sus. După aplicare,
vor fi verificate astfel încât să fie fixe, să confere siguranţă şi să nu poată fi scoase.
♦ în poziţia "cu mâinile la spate":
- i se pretinde persoanei private de libertate să ducă mâinile la spate, cu palmele
deschise, încrucişate, orientate spre exterior;
- se aplică banda de plastic cu partea zimţată în exterior, astfel încât dispozitivul să
cuprindă ambele încheieturi;
- se strânge banda în dispozitivul de închidere, fără a produce vătămări, astfel încât
cătuşa să nu poată fi scoasă.
Aplicarea cătuşelor se face cu dispozitivul de închidere orientat spre exterior. După
aplicare, vor fi verificate astfel încât să fie fixe, să confere siguranţă şi să nu poată fi scoase.
b) Două benzi zimţate pe exterior, din material plastic special, rezistent la acţiuni de
tăiere/forfecare, unite printr-un dispozitiv de închidere-blocare, ce permite închiderea
ireversibilă în formă de inel a fiecărei benzi,în jurul încheieturilor mâinilor.
15/35
 Acestea se aplică astfel:
♦ în poziţia "cu mâinile în faţă":
- i se pretinde persoanei private de libertate să întindă mâinile spre înainte, cu palmele
deschise, paralele, orientate spre interior;
- se prinde încheietura mâinii drepte, se aplică banda din plastic pe mână, astfel încât
aceasta să cuprindă încheietura mâinii, strângându-se dispozitivul de închidere. Se
procedează la fel şi în cazul mâinii stângi;
- se strâng benzile în dispozitivul de închidere, fără a produce vătămări, astfel încât
cătuşa să nu poată fi scoasă.
Aplicarea cătuşelor se face cu dispozitivul de închidere orientat în sus. După aplicare, vor
fi verificate astfel încât să fie fixe, să confere siguranţă şi să nu poată fi scoase.
♦ în poziţia "cu mâinile la spate":
- i se pretinde persoanei private de libertate să ducă mâinile la spate, cu palmele
deschise, orientate spre exterior;
- se prinde încheietura mâinii drepte, se aplică banda din plastic pe mână, astfel încât
dispozitivul să cuprindă toată încheietura mâinii, strângându-se dispozitivul de
închidere. Se procedează la fel şi în cazul mâinii stângi;
- se strâng benzile în dispozitivul de închidere, fără a produce vătămări, astfel încât
cătuşa să nu poată fi scoasă.
Aplicarea cătuşelor se face cu dispozitivul de închidere orientat spre exterior. După
aplicare, vor fi verificate astfel încât să fie fixe, să confere siguranţă şi să nu poată fi scoase.
În toate cazurile, scoaterea cătuşelor se face prin tăiere cu ajutorul unui cleşte special.
În cazul în care cele două tipuri de cătuşe sunt strânse excesiv se pot produce leziuni la
nivelul articulaţiilor mâinilor, blocaje ale circulaţiei sanguine, paralizii locale sau alte afecţiuni.

Centurile de imobilizare
Centurile de imobilizare sunt cătuşe metalice pentru mâini prevăzute cu sistem de
prindere în jurul taliei. Acestea se aplică persoanelor private de libertate care, prin
comportamentul lor, riscă să tulbure ordinea şi securitatea activităţilor, în timpul deplasării
acestora la organele judiciare, unităţile sanitare din afara sistemului penitenciar, alte locuri din
exteriorul locurilor de deţinere sau cu prilejul transferului de la o unitate la alta. Pentru
deplasările în interiorul locului de deţinere se aplică, în situaţii temeinic justificate, cu aprobarea
directorului locului de deţinere.
Aplicarea acestui mijloc de imobilizare se realizează în prezenţa a cel puţin 2 membri ai
personalului.
La aplicarea acestui mijloc de imobilizare se respectă etapele imobilizării cu cătuşele
metalice pentru mâini în poziţia "cu mâinile în faţă", cu menţiunea că sistemul de prindere în
jurul taliei se aplică după ce sunt puse, asigurate şi blocate cătuşele la mâini. Sistemul de
prindere în jurul taliei se asigură şi se blochează întotdeauna la spatele persoanei private de
libertate.
Aplicarea cătuşelor se realizează astfel încât să nu cauzeze leziuni sau ştrangulări şi de
fiecare dată se verifică dacă sunt acţionate mecanismele de siguranţă.

Mijloacele de imobilizare pentru/în timpul transportului

Mijloacele de imobilizare pentru/în timpul transportului sunt cătuşe metalice automate
pentru mâini şi cătuşe pentru picioare, legate între ele şi se aplică persoanelor private de
libertate care prezintă risc pentru siguranţa locului de deţinere. Aceste mijloace se aplică în
timpul deplasării la organele judiciare, policlinici, spitale, alte locuri din exteriorul unităţilor,
precum şi cu prilejul transferului de la o unitate la alta. Pentru deplasări în interiorul locului de
deţinere se aplică, în situaţii temeinic justificate, cu aprobarea directorului locului de deţinere.
Aplicarea acestui mijloc de imobilizare se realizează în prezenţa a cel puţin 2 membri ai
personalului şi întotdeauna când persoana privată de libertate se află în poziţia în picioare.
La aplicarea acestui mijloc de imobilizare se respectă etapele imobilizării cu cătuşele
metalice pentru mâini în poziţia "cu mâinile în faţă".

16/35
 După aplicarea cătuşelor pentru mâini, un membru al personalului stă în picioare
poziţionat în faţa persoanei private de libertate, pentru a-l supraveghea cu atenţie şi pentru a
putea contracara eventuale acţiuni violente şi agresive iar al doilea membru al personalului,
prin spatele persoanei private de libertate îi aplică cătuşele pentru picioare, poziţionându-se
astfel încât să poată evita posibile lovituri cu picioarele din partea acesteia. Cătuşele pentru
picioare sunt aplicate astfel încât dispozitivul de închidere/blocare cu cheie să fie orientat către
personal.
Aplicarea cătuşelor se realizează astfel încât să nu cauzeze leziuni sau ştrangulări şi de
fiecare dată se va verifica dacă sunt acţionate mecanismele de siguranţă.

Curelele de imobilizare
Imobilizarea persoanelor private de libertate internate în unităţi sanitare publice sau din
subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, precum şi a celor internate în infirmeriile
locurilor de deţinere se poate realiza cu curele de imobilizare din piele (box vegetal) sau din
material textil.
Acestea se folosesc în cazul persoanelor care prezintă tulburări de personalitate sau
psihice în fază decompensată, persoanelor retardate mintal cu decompensări
comportamentale, celor cu agitaţie psihomotorie cu risc crescut de autoagresionare sau
heteroagresionare, de diferite etiologii, şi se realizează până la instalarea efectelor
medicamentelor sedative. De asemenea, pot fi folosite şi pentru imobilizarea persoanelor
private de libertate în scopul împiedicării evadării sau în situaţia în care acestea pun în pericol
siguranţa deţinerii, ameninţă viaţa şi integritatea personalului medical, a celui de pază ori a
altor persoane sau pentru a împiedica distrugerea de bunuri.
 Curelele din piele (box vegetal) - sunt confecţionate astfel încât să asigure, separat,
imobilizarea mâinilor sau picioarelor şi se aplică de către cel puţin 2 membri ai personalului, cu
respectarea următoarelor proceduri:
a) În cazul în care persoana privată de libertate nu se opune aplicării mijloacelor de
imobilizare:
- i se solicită să se poziţioneze pe pat cu faţa în sus, cu ambele mâini pe lângă corp;
- în această poziţie, unul dintre agenţi va fixa o cătuşă la una dintre mâinile
persoanei private de libertate, o asigură şi o prinde de partea laterală a patului;
- se va proceda identic şi cu mâna cealaltă, verificând ca mijloacele de imobilizare să
fie fixe, să nu cauzeze leziuni şi să nu poată fi scoase;
- cel de-al doilea agent va supraveghea aplicarea mijloacelor de imobilizare, pentru a
preîntâmpina acţiunile ostile.
b) În cazul în care persoana privată de libertate este violentă sau se opune aplicării
mijloacelor de imobilizare:
- membrii personalului aplică tehnicile de imobilizare;
- se procedează la conducerea persoanei private de libertate către pat;
- unul dintre agenţi procedează la imobilizarea de pat a unei mâini cu ajutorul curelei
din piele, apoi vine în sprijinul celuilalt agent, ajutându-l să imobilizeze de pat şi cea de-a
doua mână;
- se aplică imediat curelele de piele pentru picioare.
 Cureaua din material textil - se poate folosi în situaţia în care persoanele private de
libertate încearcă să distrugă sau să îndepărteze de pe corp echipamentele medicale, încearcă
să se autorănească sau devin agresive, dacă imobilizarea cu ajutorul curelelor din piele nu este
suficientă,care se aplică peste torace şi se prinde de pat.
Aplicarea curelelor se realizează astfel încât să nu cauzeze leziuni sau ştrangulări şi de
fiecare dată se va verifica dacă sunt acţionate mecanismele de siguranţă.
Dezinfecţia curelelor din piele şi a celor din material textil se realizează după fiecare
utilizare. Dezinfecţia curelelor din piele se realizează prin ştergere cu substanţe dezinfectante,
pe bază de alcool, care nu prezintă efect iritant la contactul prelungit cu tegumentul. Curelele
din material textil sunt spălate şi ulterior dezinfectate cu substanţe de nivel mediu.

17/35
 Mijloacele de imobilizare sus-menţionate se aplică cu acordul medicului, cu excepţia
cazurilor în care urgenţa nu permite acest lucru, situaţie care va fi adusă de îndată la cunoştinţa
medicului.
Înainte de intervenţia propriu-zisă pentru rezolvarea unui astfel de incident,
coordonatorul acţiunii solicită personalului medical detalii relevante referitoare la eventualele
suferinţe medicale ale persoanei private de libertate, care i-ar putea pune în pericol starea de
sănătate, cum ar fi:
 afecţiuni cardiovasculare (sechele infarct miocardic, insuficienţă cardiacă,
hipertensiune arterială cu risc înalt etc.);
 afecţiuni respiratorii (astm bronşic bronhopneumopatie cronică obstructivă, emfizem
pulmonar, pleurezie, pneumotorax, insuficienţă respiratorie etc);
 afecţiuni neurologice (sechele accident vascular cerebral, epilepsie);
 boli ale sângelui (talasemia, hemophilia, limfoame etc);
 boli osteoarticulare grave;
 dacă persoanei private de libertate i s-au administrat medicamente (sedative,
antihipertensive, antidiabetice) al căror supradozaj ar putea creşte riscul unei urgenţe medicale.

De asemenea, se ţine cont de:

• greutatea persoanei private de libertate;
• cazul în care persoana privată de libertate de sex feminin este însărcinată.
În cazul existenţei uneia din particularităţile enunţate mai sus, medicul are obligaţia de a
interzice aplicarea tehnicilor de imobilizare.
Toate recomandările medicale furnizate de personalul de specialitate trebuie să fie
respectate de personalul din echipa de intervenţie.
La aplicarea acestor măsuri se evită, pe cât posibil, provocarea durerii.
Mijloacele de imobilizare se aplică pe o durată ce nu poate depăşi 12 ore consecutiv. în
situaţia în care cauzele care au determinat aplicarea măsurii persistă, aceasta se poate
prelungi cu încă cel mult 12 ore, respectându-se procedurile de aprobare menţionate anterior.
Pe toată durata aplicării mijloacelor de imobilizare, persoana privată de libertate trebuie
să fie monitorizată, urmărindu-se ca nevoile sale fizice, de confort şi siguranţă să fie îndeplinite.
O evaluare a stării persoanei private de libertate trebuie realizată la cel puţin 30 de minute sau
la intervale de timp mai scurte dacă medicul o cere.

Riscuri medicale pe timpul aplicării mijloacelor de imobilizare

Posibilele efecte adverse legate de utilizarea mijloacelor de imobilizare includ:
- imposibilitatea de a respira;
- stare de rău sau vărsături;
- umflarea feţei şi a gâtului;
- apariţia de pete roşiatice la nivelul capului, feţei sau a gâtului.
Poziţia cu faţa în jos poate afecta în mod grav capacitatea unei persoane de a respira şi
poate duce la asfixiere. Se are în vedere presiunea exercitată în zona toracelui ce poate afecta
diafragma. În cazul în care capul este poziţionat sub nivelul inimii, circulaţia sângelui spre creier
este redusă. Umflarea feţei şi apariţia de pete roşiatice la cap, gât şi piept sunt semne de
creştere a presiunii circulaţiei sanguine la nivelul capului şi gâtului, care sunt adesea observate
la asfixiere.
Presiunea nu trebuie să fie efectuată în zona gâtului, în special peste artera carotidă
(arteră pereche a gâtului şi a capului care participa la vascularizarea creierului. Există două
artere carotide (una dreaptă, alta stângă) de o parte şi de cealaltă a traheei. Presiunea pe gât,
în special în regiunea sinusurilor carotide (în spatele unghiului mandibulei), poate să conducă la
o încetinire sau chiar oprirea inimii.
Imediat ce se constată apariţia unui semn din cele menţionate mai sus, obligatoriu se
efectuează reducerea restricţionării şi se solicită asistenţă medicală.

18/35
Bastonul de cauciuc/tonfa
Bastonul de cauciuc/tonfa se foloseşte împotriva persoanelor private de libertate care
devin agresive şi violente, care atacă sau încearcă să imobilizeze personalul, pun în pericol
viaţa sau integritatea corporală a acestuia sau a altor persoane, precum şi acelora care, prin
comportamentul lor, zădărnicesc îndeplinirea atribuţiilor de serviciu. Bastonul de cauciuc/tonfa
se utilizează atunci când tehnicile nonviolente sau folosirea forţei fizice nu au dat rezultate sau
în caz de autoapărare.
Înainte de folosirea bastonului de cauciuc/tonfei se somează după următoarea formulă:
„ÎNCETAŢI/ÎNCETEAZĂ, VOI/VOM FOLOSI BASTONUL/TONFA!".
Nu se somează atunci când împotriva personalului sau altor persoane se exercită
violenţe ori există un pericol iminent şi imediat privind viaţa, integritatea corporală sau
sănătatea acestora.
Bastonul de cauciuc/tonfa poate fi utilizat, astfel:
a) Ca mijloc de descurajare/intimidare, fără a fi aplicate lovituri.
În situaţia în care se simte ameninţat de către o persoană privată de libertate, agentul
adoptă o postură de protecţie prin plasarea unuia dintre picioare în spate, prinderea cu mâna a
bastonului de cauciuc/tonfei de mâner şi poziţionarea acestuia/acesteia către exteriorul
umărului. Mâna cealaltă este ridicată sus în poziţie de apărare, gata să prevină orice atac din
partea persoanei private de libertate.
b) Ca mijloc de apărare, pentru pararea loviturilor venite din partea persoanelor private
de libertate agresive, care atacă personalul.
În situaţia în care este atacat de o persoană privată de libertate, agentul adoptă postura
de protecţie prin plasarea unuia dintre picioare în spate şi prinderea cu ambele mâini de
extremităţi a bastonului de cauciuc, sau de mâner, în cazul tonfei. Bastonul de cauciuc/tonfa
vor fi folosite pentru intersectarea şi recepţionarea loviturilor aplicate de persoana privată de
libertate.
c) Ca mijloc de atac, prin aplicarea de lovituri pentru a determina persoanele private de
libertate să lase din mână obiectele folosite la atac sau în scopul încetării acţiunilor violente ori
agresive.
Agentul adoptă o postură de protecţie prin plasarea unuia dintre picioare în spate,
prinderea cu mâna a bastonului de cauciuc/tonfei de mâner şi poziţionarea acestuia/acesteia
către exteriorul umărului. Agentul ţine bastonul de cauciuc/tonfa în mână, folosind o strângere
moderată, dar în momentul aplicării loviturilor strângerea mâinii pe mâner trebuie să fie
puternică.
Bastonul de cauciuc/tonfa se utilizează prin aplicarea de lovituri rapide, urmate de
retragerea imediată, iar folosirea trebuie să fie proporţională cu gradul de împotrivire a
persoanei private de libertate.
În timpul aplicării loviturilor se recomandă să nu se facă mişcări ample ori să se ridice
bastonul de cauciuc/tonfa deasupra capului, deoarece se oferă astfel posibilitatea celui
împotriva căruia se foloseşte să sesizeze intenţia şi să contracareze lovitura.
Loviturile vor fi aplicate peste omoplaţi, antebraţe, şezut (dacă persoana este cu
spatele), membrele inferioare sau superioare.
Se evită aplicarea loviturilor cu bastonul de cauciuc/tonfa peste cap, urechi, gât, ochi,
organe genitale sau alte părţi sau organe vitale ale corpului.
Se evită folosirea bastonului de cauciuc/tonfei împotriva:
• minorilor;
• femeilor cu semne vizibile de sarcină;
• persoanelor cu afecţiuni locomotorii grave.
Bastonul de cauciuc/tonfa se foloseşte numai până când persoana privată de libertate şi
împotriva căreia a fost întrebuinţat a fost imobilizată
Dacă, în urma loviturilor aplicate cu bastonul de cauciuc/tonfa s-a produs vătămarea
corporală, personalul este obligat să-i acorde primul-ajutor.

19/35
Mijloacele iritant – lacrimogene
Mijloacele iritant - lacrimogene din dotarea personalului de penitenciare sunt
următoarele:
 pulverizatoare (de mâna şi cu capacitate mărită);
 grenade de mână cu gaze iritant-lacrimogene;
 arme sau alte mijloace cu cartuşe iritant-lacrimogene.
Mijloacele iritant - lacrimogene se folosesc în interiorul sau exteriorul locului de deţinere
pentru imobilizarea persoanelor private de libertate sau dispersarea grupurilor care se dedau la
acţiuni de distrugere, incendiere, blocarea căilor de acces, deteriorarea dispozitivelor sau
sistemelor de siguranţă ale locului de deţinere, revolte ori alte acţiuni violente cu consecinţe
grave asupra ordinii şi desfăşurării normale a activităţii locului de deţinere.
Mijloacele iritant - lacrimogene se utilizează atunci când tehnicile de imobilizare şi
folosirea bastonului de cauciuc/tonfei nu au dat rezultate, de regulă asupra grupurilor de
persoane, dar pot fi folosite şi în situaţii individuale, după caz.
Înainte de folosirea mijloacelor iritant - lacrimogene se somează după următoarea
formulă: „ÎNCETAŢI/ÎNCETEAZĂ, VOI/VOM FOLOSI GAZE!".
Nu se somează atunci când pulverizatorul de mână este utilizat în scop de autoapărare
şi nu există timpul necesar pentru aceasta.
Pulverizatorul de mână conţine substanţe care au efecte iritante asupra ochilor şi
organelor olfactive (produc senzaţia de corp străin în ochi, usturime, greutate respiratorie,
strănut etc.). Efectele persistă 15 - 30 de minute.
Pulverizatorul se foloseşte de la o distanţă de minim 40 - 50 centimetri, până la o
distanţă de maxim 3 – 5 metri (în funcţie de model), iar când este folosit în spaţii închise
personalul va purta măşti de protecţie, cu excepţia cazurilor când pulverizatorul de mână este
folosit în scop de autoapărare. Substanţa activă se pulverizează în direcţia agresorului astfel
încât să îşi producă efectul scontat, evitându-se pe cât posibil pulverizarea direct în ochii
acestuia.
Mijloacele iritant - lacrimogene, cu excepţia pulverizatorului de mână, se utilizează doar
de către membrii structurilor asociate pentru securitate specială, constrângere şi control, de
regulă, în intervenţia necesară soluţionării incidentelor critice sau în cazuri speciale de
tulburare gravă a ordinii în locul de deţinere.
Nu se distribuie şi nu se folosesc mijloace iritant - lacrimogene a căror integritate sau
termen de valabilitate nu au fost verificate.
Pulverizarea substanţelor iritant - lacrimogene nu se va efectua contra curenţilor de aer.
De asemenea, este interzisă folosirea acestor mijloace în direcţia flăcărilor, a obiectelor
incandescente sau substanţelor care în contact cu acestea sunt inflamabile.
Se evită utilizarea mijloacelor iritant - lacrimogene împotriva:
- minorilor;
- femeilor cu semne vizibile de sarcină.

Jetul de apă
Jetul de apă foloseşte, de regulă, ca mijloc de dispersare a grupurilor de persoane care
se dedau la acţiuni de distrugere, incendiere, blocare a căilor de acces, deteriorarea
dispozitivelor şi sistemelor de siguranţă ale locului de deţinere, revolte ori alte acţiuni violente cu
consecinţe grave asupra ordinii şi desfăşurării normale a activităţii locului de deţinere. Se
utilizează în camerele de deţinere sau în alte spaţii din interiorul sau exteriorul locului de
deţinere.
Scopul utilizării jetului de apă:
 ca mijloc de intimidare a persoanelor turbulente sau recalcitrante, aplicând primele
jeturi de apă persoanelor mai violente, urmărind determinarea încetării acţiunilor ostile şi
descurajarea celorlalte persoane agresive, retragerea şi împrăştierea lor;
 ca mijloc de ripostă împotriva agresorilor, în vederea obligării acestora să
abandoneze obiectele folosite la atac ori să înceteze acţiunea ostilă.
În situaţia folosirii acestui mijloc de imobilizare în spaţii închise, se verifică presiunea
existentă în instalaţii astfel încât să corespundă scopului intervenţiei şi se decuplează sursele
de alimentare cu energie electrică.
20/35
 Manipularea furtunului şi a instalaţiei se realizează de câte o singură persoană, instruită
în prealabil în acest sens.
Acest mijloc de imobilizare se foloseşte numai după ce se execută somaţia „ÎNCETAŢI!
VOM//VOI FOLOSI JETUL DE APĂ !".
Dacă agresorii nu cooperează, persoana pulverizează apa în rafale scurte spre aceştia,
evitând zona capului, mutându-şi poziţia după fiecare pulverizare. Jetul de apă se foloseşte, pe
cât posibil, de la o distanţă cuprinsă între 3 şi 10 metri. Forţa jetului aplicat trebuie să fie
proporţională cu gradul de împotrivire a agresorilor.
Jeturile se aplică rapid, în rafale scurte sau continuu, peste omoplaţi, antebraţe, şezut
(dacă persoana este cu spatele), membrele inferioare sau superioare, pentru a para loviturile
sau pentru a determina persoana să dea drumul unor obiecte folosite pentru atac.
În momentul în care actele de nesupunere au încetat, agentul opreşte pulverizarea după
care permite celorlalţi membri ai personalului să treacă rapid la imobilizarea agresorilor.
În situaţia în care, în urma utilizării jetului de apă împotriva agresorilor, s-a produs
vătămarea corporală a acestora, se acordă primul-ajutor, eventual se transportă la o instituţie
medicală pentru acordarea de îngrijiri.

Armele cu muniţie neletală

Armele cu muniţie neletală sunt armele de foc confecţionate pentru a împrăştia gaze
nocive, iritante, de neutralizare şi proiectile din cauciuc astfel încât, prin utilizarea lor, să nu se
cauzeze moartea persoanelor.
Acestea se utilizează pentru autoapărare şi în cazul atacului asupra membrilor escortei,
pătrunderii neautorizate în perimetrele marcate, încercărilor de evadare ale persoanelor private
de libertate, răzvrătirilor, altercaţiilor sau în cazul incidentelor cu luare de ostatici, în locurile sau
în situaţiile în care uzul de armă cu muniţie de război ar pune în pericol viaţa, integritatea
corporală ori bunurile altor persoane.
Distribuirea acestora se realizează conform tabelei de înzestrare, iar modul de utilizare
şi manipulare se stabileşte în funcţie de fiecare tip în parte.
Folosirea armelor cu muniţie neletală se va face de către membrii structurilor asociate
pentru securitate specială, constrângere şi control. Armele cu proiectile de cauciuc pot fi
repartizate şi personalului care execută paza locurilor de deţinere ori misiuni de escortare a
persoanelor private de libertate.

Elementele acustice, luminoase şi fumigene

Elementele acustice, luminoase şi fumigene sunt proiectile explozive de formă cilindrică
ce imită grenada, aruncându-se cu mâna sau cu ajutorul unui dispozitiv special şi au drept scop
dezorientarea temporară şi dispersarea efectivelor de persoane private de libertate care sunt
implicate într-un incident critic (revolte).
Se folosesc în situaţia baricadării persoanelor private de libertate în camere, secţii sau
alte locuri unde au acces.
Aceste elemente sunt utilizate numai de către personalul abilitat din cadrul structurilor de
intervenţie.

Forţa fizică
Forţa fizică poate fi folosită, potrivit prevederilor legale, în cazurile de autoapărare, de
evadare sau rezistenţă fizică activă ori pasivă la o dispoziţie bazată pe legislaţia în vigoare.
Forţa fizică reprezintă ansamblul de procedee tehnico - tactice de imobilizare şi control a
persoanelor private de libertate.
Folosirea forţei fizice constă în tehnici articulare, tehnici de proiectare, lovituri permise,
imobilizare la sol şi orice alte metode de autoapărare.
Forţa fizică se foloseşte pentru imobilizarea persoanelor private de libertate atunci când
acestea devin agresive sau violente, când opun rezistenţă fizică (activă sau pasivă), precum şi
în situaţia atacului asupra personalului sau altor persoane.
Forţa fizică se utilizează în vederea imobilizării, iar dacă nici în urma acestei acţiuni nu
se ajunge la rezultatul urmărit, se foloseşte bastonul de cauciuc/tonfa ca element de suport
pentru finalizarea acţiunii.

21/35
 Se evită aplicarea loviturilor în zone vitale şi cu o intensitate de natură a provoca
vătămarea gravă a integrităţii corporale a persoanelor private de libertate.

Cazarea în camera de protecţie

Camera de protecţie este o cameră obişnuită, din care au fost îndepărtate elementele de
bază de mobilier şi în care se cazează o singură persoană privată de libertate.
Cazarea în camera de protecţie se utilizează pentru a preveni ca o persoană privată de
libertate să se automutileze, să rănească o altă persoană, să distrugă bunurile sau să tulbure în
mod grav ordinea din locul de deţinere.
Cazarea persoanelor private de libertate într-un astfel de spaţiu se realizează doar la
dispoziţia scrisă a directorului locului de deţinere.
Mutarea persoanelor private de libertate în acest spaţiu are caracter temporar şi nu
constituie sancţiune disciplinară, fiind o măsură de prevenţie şi siguranţă dispusă de
administraţia locului de deţinere.
Pereţii, pardoseala şi uşa camerei sunt capitonate pe partea interioară cu materiale care
să împiedice vătămarea persoanei, rezistente la uzură şi acţiuni de vandalism.
Iluminatul natural se asigură printr-o fereastră din cărămidă din sticlă transparentă,
practicată la o distanţă de pardoseală care să nu permită deteriorarea de către persoana
cazată. Iluminatul artificial este asigurat printr-o instalaţie antivandalism care este acţionată din
exterior de către personalul de supraveghere.
Climatizarea se realizează prin tubulatură, cu ajutorul unei surse de aer cald/aer rece
amplasată în exteriorul camerei, astfel încât să se asigure temperatura de confort (19 grade
Celsius).
Butonul de panică/alarmă, cu avertizare luminoasă (montată pe hol deasupra ușii) și
acustică (montată în biroul agentul supraveghetor desemnat să asigure monitorizarea
persoanei private de libertate cazată temporar în camera de protecție) se montează în interiorul
camerei, pe peretele cu ușa capitonată.
Pentru monitorizarea continuă a persoanei private de libertate, camera de protecție este
dotată cu 2 camere de supraveghere video, conectate la centrul de supraveghere electronică și
la calculatoarele (stațiile de lucru) din birourile agentului supraveghetor desemnat să asigure
monitorizarea persoanei private de libertate cazată temporar în camera de protecție din secția
unde este amplasată camera de protecție, șefului de secție, șefului serviciului regim penitenciar,
directorului adjunct pentru siguranța deținerii și regim penitenciar și cel al directorului locului de
deținere.
Camera este dotată cu o saltea din material ignifug.

4. EFECTUAREA SERVICIULUI DE SUPRAVEGHERE

ÎN SECŢIA DE DEŢINERE
4.1. ACTIVITĂŢI DESFĂŞURATE DE SUPRAVEGHETOR
LA LUAREA ÎN PRIMIRE A SERVICIULUI

4.1.1. Procedura luării în primire a serviciului de supraveghere în secţia de deţinere

Zilnic, înaintea intrării în serviciu, se asigură instruirea personalului, pentru fiecare loc de
muncă, de către responsabilul de zonă.
Activitatea de instruire urmăreşte informarea personalului cu privire la situaţia operativă
din locul de deţinere, din zona de dispunere a acestuia şi sarcinile de îndeplinit. Cu prilejul
fiecărei instruiri se verifică ţinuta precum şi starea fizică şi psihică aparentă a personalului.
Predarea – primirea serviciului de supraveghere se efectuează direct între agenţii
supraveghetori în prezenţa şefului de secţie, iar în lipsa acestuia sub coordonarea şefului de
tură. Cu această ocazie se realizează instruirea înainte de intrarea în serviciu.
Supraveghetorul care urmează să ia în primire serviciul efectuează următoarele
activităţi:
22/35
 1. Se informează de la supraveghetorul aflat în serviciu cu privire la evenimentele
petrecute şi la dispoziţiile primite şi efectuate sau în curs de efectuare.
În prealabil, acesta a pregătit documentele şi materialele pentru predare/primire, a luat
măsuri pentru efectuarea curăţeniei curăţenia sectorului şi a camerelor de cazare, aranjarea
paturilor, bagajelor, a mobilierului şi a dat semnalul de pregătire în vederea efectuării apelului.
2. Efectuează, în prezenţa supraveghetorului aflat în serviciu, apelul persoanelor private
de libertate, în ordinea camerelor.
Cu această ocazie, controlează cu simţ de răspundere integritatea camerelor de
deţinere, verificând starea gratiilor, pereţilor, uşilor, ferestrelor, duşumelelor, tavanelor şi
mobilierului, pentru a descoperi eventuale pregătiri de evadare, obiecte, valori, bunuri sau
substanţe interzise, ordinea şi starea de curăţenie a camerelor.
3. Verifică celelalte spaţii aflate în zona de responsabilitate a postului de supraveghere. În
cazul în care starea de curăţenie şi ordine interioară în cadrul secţiei nu este regulamentară,
stabileşte măsuri pentru remedierea pe loc a deficienţelor constatate.
4. Verifică starea de funcţionare a mijloacelor de alarmare şi legătură, de iluminat, de
imobilizare şi a celorlalte obiecte de inventar, integritatea terminalelor telefonice şi a punctelor
de documentare şi informare electronică din secţia unde îşi desfăşoară activitatea.
Supraveghetorul are în vedere ca mijloacele de legătură şi alarmare dintre secţia de deţinere şi
biroul şefului de secţie, şefului de tură şi dispecerat să fie în perfectă stare de funcţionare.
5. După primirea serviciului, supraveghetorul totalizează numărul de persoane private de
libertate din secţie, pe camere şi categorii, şi consemnează constatările făcute cu această
ocazie în „Registrul de procese-verbale de apel şi predare-primire serviciu”, pe care îl
semnează.
6. Informează şeful de tură cu privire la primirea serviciului şi îl informează cu privire la
numărul persoanelor private de libertate, pe camere.

4.1.2. Efectuarea apelului persoanelor private de libertate în secţia de deţinere

La predarea serviciului de către personalul de supraveghere de pe secţiile de deţinere se

efectuează apelul persoanelor private de libertate, activitate care este consemnată în
documentele specifice. Apelul persoanelor private de libertate se efectuează şi la începerea şi
terminarea activităţilor la care acestea participă în afara camerelor de deţinere sau ori de câte
ori este necesar.
Anual se organizează apelul general, pentru confruntarea documentelor care privesc
situaţia individuală a persoanelor private de libertate cu cele declarate de acestea.

Prin efectuarea apelului se realizează verificarea prezenţei persoanelor private de

libertate, prevenirea, identificarea şi împiedicarea producerii unor eventuale acţiuni
neregulamentare sau ostile ale acestora.
Cu ocazia predării/primirii serviciului, în fiecare loc de deţinere se efectuează apelul
numeric al persoanelor private de libertate, care constă în numărarea întregului grup de
persoane private de libertate, existent la momentul respectiv.
De regulă, cu ocazia efectuării apelului, persoanele private de libertate trebuie să se
găsească în interiorul locului de deţinere.
Excepţie fac persoanele private de libertate care, la momentul apelului se află la
organele judiciare, sunt internate în unităţi sanitare din afara sistemului penitenciar, desfăşoară
activităţi la puncte de lucru exterioare, se află în permisiunea ieşirii din penitenciar sau învoite
ori sunt implicate în alte activităţi aprobate de directorul locului de deţinere.
Pentru persoanele condamnate din regimul semideschis şi deschis, apelul numeric se
realizează şi în situaţia în care, din motive medicale, de siguranţa deţinerii şi pentru buna
desfăşurare a unor activităţi ori cu ocazia servicii hranei se dispune închiderea uşilor, conform
programului stabilit al locului de deţinere, comunicând aspectele constatate şefului de secţie şi
şefului de tură.
Cel puţin o dată pe lună se efectuează apelul nominal al persoanelor arestate preventiv,
al persoanelor cărora nu li s-a stabilit regimul de executare, persoanelor clasificate în regim
închis şi de maximă siguranţă.

23/35
 Pentru persoanele condamnate clasificate în regimul semideschis şi deschis, apelul
nominal se realizează în fiecare zi de către agenţii supraveghetori aflaţi în serviciu. În vederea
realizării acestei activităţi, cu cel puţin 30 minute înainte de efectuarea apelului de seară
determinat de predarea/primirea serviciului, uşile camerelor de deţinere se închid.
Identificarea fiecărei persoane private de libertate se realizează prin confruntarea datelor
din „Fişa individuală de cazare” cu cele declarate de către aceasta.
În situaţia în care apar neconcordanţe şi aspecte neclare, de natură a crea suspiciuni
privind identitatea persoanei, comunicarea tuturor datelor de identificare se face separat de
celelalte persoane private de libertate, în condiţii de confidenţialitate.
Pentru efectuarea apelului persoanelor private de libertate, supraveghetorul care
urmează să predea serviciul desfăşoară următoarele activităţi:
a) cu 30 minute înainte de ora stabilită pentru efectuarea apelului, introduce toate
persoanele private de libertate în camere, dispune efectuarea curăţeniei şi echiparea cu o ţinută
corespunzătoare;
b) cu 10 minute înainte anunţă „PREGĂTIREA PENTRU APEL!” prin mijloacele sonore
aflate la dispoziţie;
c) la sosirea supraveghetorului care urmează să preia serviciul, anunţă „APELUL!”;
d) împreună cu supraveghetorul care urmează să preia serviciul se deplasează la
prima cameră;
e) se uită pe vizor, apoi deschide vizeta uşii, pentru a observa comportamentul
persoanelor private de libertate; dacă acestea se află în apropierea uşii, le pretinde să se
îndepărteze. Pentru efectuarea apelului, persoanele private de libertate se dispun în spaţiul
liber dintre paturi, adoptând o poziţie decentă, cu faţa spre direcţia intrării în cameră.
Persoanele private de libertate cu afecţiuni medicale invalidante sau cele din infirmerii, la
recomandarea medicului locului de deţinere, pot sta pe paturi;
f) introduce cheia în încuietoarea uşii, acţionând asupra sistemelor de închidere,
după care deschide uşa, deplasându-se odată cu aceasta;
g) dacă observă că starea de spirit a persoanelor private de libertate este
corespunzătoare, deschide şi grilajul camerei, permiţând supraveghetorului care preia serviciul
să intre.

PENTRU VERIFICAREA PREZENŢEI ŞI PENTRU CONTROL NU INTRĂ ÎN CAMERĂ

DECÂT AGENTUL CARE IA ÎN PRIMIRE SERVICIUL.
Agentul care predă serviciul rămâne pe hol, la intrarea în cameră, şi supraveghează
comportarea şi atitudinea persoanelor private de libertate pentru a fi în măsură, la
nevoie, să alarmeze locul de deţinere şi să intervină în cazul unor situaţii deosebite

Supraveghetorul care preia serviciul consemnează efectivul prezent în fiecare cameră şi

se interesează de eventualele probleme pe care le au persoanele private de libertate.
De asemenea, controlează integritatea camerei de cazare prin verificarea tavanelor,
pardoselii, pereţilor, uşilor, grilajelor, a sistemelor de închidere, ferestrelor, gratiilor, a WC-ului,
spălătorului, spaţiului pentru depozitarea alimentelor, acordându-se atenţie tuturor locurilor în
care pot fi ascunse obiecte interzise.
Gratiile de la ferestre şi grilajele uşilor camerelor de cazare se verifică prin lovirea lor cu
ciocanul din lemn, în locurile care se pretează a fi tăiate pentru a favoriza evadarea, iar locurile
întunecoase, prin iluminarea lor cu lanterna.
Supraveghetorul are în vedere asigurarea condiţiilor corespunzătoare de mediu,
aplicarea şi respectarea normelor igienico-sanitare, aerisirea camerelor de deţinere.
h) după efectuarea apelului şi ieşirea din cameră a supraveghetorului care preia
serviciul, încuie grilajul, apoi introduce cheia în încuietoarea uşii, acţionând asupra sistemelor
de închidere;
i) după închiderea şi asigurarea camerei în care s-a efectuat apelul se trece la
efectuarea apelului în camera următoare.
Dacă închiderea/deschiderea uşilor camerelor se poate realiza centralizat,
supraveghetorul nu foloseşte cheia, ci solicită agentului de la centrul de supraveghere
electronică, utilizând staţia de emisie-recepţie, să descuie/să încuie uşa camerei de deţinere.
24/35
 Apelul se desfăşoară succesiv, pe camere, interzicându-se deschiderea uşilor a două
sau mai multe camere în acelaşi timp.
Cu prilejul apelului se verifică şi toate spaţiile şi încăperile aflate în zona de
responsabilitate în care au acces persoanele private de libertate, precum cluburi, băi, grupuri
sanitare, holuri şi altele.
La camerele în care sunt cazaţi condamnaţii cărora li se aplică regimul de maximă
siguranţă, persoanele private de libertate sancţionate disciplinar cu izolarea sau care prezintă
risc pentru siguranţa locului de deţinere, precum şi la camera de protecţie, apelul se efectuează
în prezenţa şefului secţiei/şefului de tură/ofiţerului instructor siguranţă interioară şi a unui număr
sporit de membri ai personalului.
Problemele constatate de supraveghetor în timpul efectuării apelului cu privire la starea
psiho-fizică evidentă a persoanelor private de libertate şi integritatea camerelor se aduc la
cunoştinţa şefului de secţie/şefului de tură.
După efectuarea apelului persoanelor private de libertate ca urmare a predării-primirii
serviciului, supraveghetorul completează „Registrul de procese-verbale de apel şi predarea-
primirea serviciului” – diferenţiat pentru apelul de dimineaţă şi apelul de seară. Apelul nominal
sau numeric, efectuat în cursul zilei pentru persoanele private de libertate repartizate în regim
semideschis şi deschis se consemnează, pe verso, în registru. Supraveghetorul prezintă
registrul spre avizare şefului de secţie/şefului de tură.
Supraveghetorul care a preluat serviciul informează şeful de tură cu privire la numărul
persoanelor private de libertate, pe camere.
„Registrul de procese-verbale de apel din locul de deţinere” reprezintă un document
centralizator şi se completează de către şefii de tură cu ocazia predării/primirii serviciului, după
efectuarea apelului întregului efectiv de persoane private de libertate din locul de deţinere, pe
baza informaţiilor primite de la agenţii supraveghetori. În acest caz, procesul – verbal este
avizat de directorul locului de deţinere.

4.2. ACTIVITĂŢI DESFĂŞURATE DE SUPRAVEGHETOR

ÎN TIMPUL EFECTUĂRII SERVICIULUI

4.2.1. Activităţi desfăşurate de supraveghetor pentru scoaterea

persoanelor private de libertate din camerele de deţinere

Uşile şi grilajele camerelor de deţinere se deschid în următoarele situaţii:

A. Uşile şi grilajele camerelor de deţinere se deschid în timpul zilei (de la deşteptare

până la stingere):
 cu ocazia efectuării apelului;
 pentru desfăşurarea activităţilor cuprinse în programul zilnic;
 pentru efectuarea mutărilor persoanelor private în alte camere din cadrul aceleiaşi
secţii de deţinere sau din secţii diferite;
 pentru intervenţia în cazul producerii unor incidente;
 pentru efectuarea unor reparaţii în camerele de deţinere;
 pentru efectuarea percheziţiilor generale;
 în alte situaţii.
Este interzis ca persoanele private de libertate să aibă acces la cheile de la uşi şi grilaje
ori ca acestea să fie folosite la deschiderea camerelor.
În secţiile în care sunt cazate persoane private de libertate care execută pedepsele în
regim închis sau de maximă siguranţă se interzice deschiderea mai multor camere simultan. De
asemenea, se ţin permanent încuiate şi grilajele de tronsonare din holul secţiei. În zilele
caniculare, cu aprobarea directorului locului de deţinere şi în limita timpului stabilit de acesta, la
camerele unde sunt cazate aceste categorii de persoane private de libertate vizetele sau uşile
camerelor se pot deschide, grilajele acestora fiind asigurate.
În timpul îndeplinirii misiunilor de supraveghere, vizetele camerelor de cazare se deschid
pentru distribuirea hranei, pentru transmiterea unor dispoziţii sau pentru alte situaţii stabilite de
conducerea unităţii.
25/35
 Predarea-primirea persoanelor private de libertate care desfăşoară activităţi în afara
secţiei de deţinere se realizează în zona de acces de la intrarea în spaţiul secţiei.
Persoanele private de libertate se scot din camere pentru vizită medicală, la solicitarea
personalului medical al locului de deţinere. De la această regulă fac excepţie cazurile de
urgenţă, când este anunţat, de îndată, personalul medical al locului de deţinere.
Pentru activităţile productive, de educaţie şi asistenţă psihosocială, sportive şi religioase
desfăşurate în spaţii anume destinate, persoanele private de libertate se scot din camere în
conformitate cu programul stabilit, respectându-se criteriile de separare şi regulile referitoare la
percheziţionare, însoţire şi supraveghere în timpul deplasării şi desfăşurării acţiunilor.
Persoanele private de libertate cărora li se aplică regimul de maximă siguranţă şi pentru
care se apreciază că se impun măsuri sporite de siguranţă, cele sancţionate disciplinar cu
izolarea, cele cazate în camera de protecţie, precum şi cele care prezintă risc pentru siguranţa
locului de deţinere se scot din cameră individual sau în grupuri mici, în prezenţa şefului
secţiei/şefului de tură sau a unei persoane desemnate de directorul locului de deţinere şi a unui
număr suficient de membri ai personalului, dotaţi corespunzător cu mijloace de intervenţie şi
imobilizare, de alarmare şi de comunicare.
În cazuri temeinic justificate, în baza autorizării directorului locului de deţinere, acestor
categorii de persoane private de libertate li se pot aplica mijloace de imobilizare, în conformitate
cu dispoziţiile legale. Mijloacele de imobilizare se pot aplica şi persoanelor private de libertate
care prezintă potenţial agresiv faţă de alte persoane, cu aprobarea scrisă a directorului locului
de deţinere, pe baza propunerilor/informărilor formulate de către şeful secţiei sau alte persoane
care desfăşoară activităţi directe cu persoanele private de libertate.
Periodic, dar nu mai târziu de 7 zile de la data aplicării sau de la data ultimei analize,
situaţia persoanelor pentru care s-a dispus aplicarea mijloacelor de imobilizare în interiorul
locului de deţinere, cu prilejul scoaterii din cameră, este reanalizată de către şeful secţiei de
deţinere, care, după consultarea psihologului şi educatorului secţiei, propune
încetarea/menţinerea/modificarea măsurilor de siguranţă aplicate.
Analiza se face pentru fiecare persoană privată de libertate în parte şi cuprinde situaţia
juridică, disciplinară, motivul aplicării mijloacelor de imobilizare, modul de aplicare pe traseele
şi, pentru activităţile la care participă, propunerile de încetare/menţinere/modificare a măsurilor
de siguranţă aplicate şi se păstrează la şeful serviciului siguranţă. Măsurile propuse de către
şeful secţiei de deţinere sunt avizate de către şeful serviciului aplicare regim penitenciar, şeful
serviciului siguranţa deţinerii, directorul adjunct pentru siguranţa deţinerii şi regim penitenciar şi
aprobate de directorul locului de deţinere. Cu privire la luarea sau încetarea măsurilor de
siguranţă se fac menţiuni în documentele operative, precum şi în „Formularul privind istoricul
escortării”.
În cazul deschiderii uşilor camerelor de deţinere pentru scoaterea unor persoane
private de libertate, succesiunea activităţilor desfăşurate de supraveghetor este
următoarea:
1. se uită pe vizor, apoi deschide vizeta uşii, pentru a observa comportamentul
persoanelor private de libertate. Dacă acestea se află în apropierea uşii, le pretinde să se
îndepărteze;
2. introduce cheia în încuietoarea uşii, acţionând asupra sistemelor de închidere,
după care deschide uşa, deplasându-se odată cu aceasta;
3. identifică persoanele private de libertate ce urmează a fi scoase din cameră,
dispunând apropierea acestora de grilaj;
4. aplică mijloacele de imobilizare, dacă există aprobare în acest sens;
5. deschide grilajul camerei;
6. dă dispoziţie persoanelor private de libertate să iasă în holul secţiei (urmăreşte în
acest timp activitatea celorlalte persoane private de libertate care rămân în cameră);
7. închide grilajul camerei, introduce cheia în încuietoarea uşii, acţionând asupra
sistemelor de închidere;
8. efectuează percheziţia corporală sumară a condamnaţilor cărora li se aplică regimul
de maximă siguranţă sau închis şi asupra arestaţilor preventiv. La scoaterea şi introducerea din
şi în cameră a persoanelor private de libertate sancţionate disciplinar cu izolarea efectuează
percheziţia corporală amănunţită;

26/35
 9. conduce persoanele private de libertate la grilajul din zona de acces de la intrarea în
secţia de deţinere;
10. înscrie persoanele private de libertate în „Registrul de evidenţă a persoanelor private
de libertate intrate/ieşite în/din secţia de deţinere”;
11. deschide grilajul şi uşa de la intrarea în secţia de deţinere;
12. solicită persoanei care urmează să însoţească persoanele private de libertate să
semneze de luare în primire a acestora.
Dacă închiderea/deschiderea uşilor camerelor se poate realiza centralizat,
supraveghetorul nu foloseşte cheia, ci solicită agentului de la centrul de supraveghere
electronică, utilizând staţia de emisie-recepţie, să descuie/să încuie uşa camerei de deţinere.

B. Uşile şi grilajele camerelor de deţinere se deschid în timpul nopţii (de la stingere

la deşteptare):
 pentru intervenţia în vederea rezolvării unor aspecte neprevăzute şi care nu suportă
amânare, respectiv îmbolnăviri ale persoanelor private de libertate, altercaţii, intenţii de
sinucidere, manifestări violente, acte de distrugere de bunuri din cameră, incendii, producerea
unor dezastre naturale;
 alte situaţii justificate.
În intervalul de la stingere până la deşteptare, cheile uşilor şi grilajelor camerelor se află
la şeful de tură. Deschiderea camerei de deţinere pe timp de noapte se face numai în prezenţa
acestuia şi a unui număr corespunzător de membri ai personalului.
Grilajele de tronsonare sunt deschise pe timp de noapte. Închiderea acestora se face
numai în situaţii deosebite pentru a preveni ieşirea persoanelor private de libertate din tronsonul
respectiv, atunci când acestea sunt scoase din cameră sau când forţează uşile camerelor.

În situaţia în care se impune deschiderea camerelor de deţinere pentru intervenţia

în cazul producerii unor incidente în camere (incendii, altercaţii, răzvrătiri etc.) sau în
timpul nopţii, supraveghetorul desfăşoară următoarele activităţi:
1. informează şeful de tură, iar până la sosirea acestuia continuă supravegherea, atât a
camerei în care s-a produs evenimentul, cât şi a celorlalte camere;
2. se uită pe vizor, apoi deschide vizeta uşii şi dă dispoziţie persoanelor private de
libertate pentru limitarea aspectelor care au dus la situaţia creată (localizarea şi stingerea
incendiului, acordarea primului ajutor etc.) sau pentru încetarea actelor de nesupunere;
3. la sosirea şefului de tură, deschide grilajul şi uşa de la intrarea în secţia de deţinere şi
preia cheile camerelor (în cazul în care acţiunea are loc în timpul nopţii);
4. se deplasează la camera respectivă;
5. deschide vizeta uşii, pentru a observa comportamentul persoanelor private de
libertate din cameră. Dacă acestea se află în apropierea uşii, le pretinde să se îndepărteze;
6. după ce este constituit dispozitivul de siguranţă de către şeful de tură, la dispoziţia
acestuia, introduce cheia în încuietoarea uşii, acţionând asupra sistemelor de închidere, după
care deschide uşa, deplasându-se odată cu aceasta.
În această perioadă, grilajele de tronsonare din sectorul în care este dispusă camera vor
fi încuiate, asigurate şi supravegheate de către un agent, care are misiunea de a asigura
retragerea personalului din sectorul respectiv în cazul forţării dispozitivului şi blocarea ieşirii
persoanelor private de libertate din sectorul respectiv;
7. deschide grilajul camerei. După rezolvarea situaţiei care a impus deschiderea
camerei de deţinere şi după ieşirea membrilor personalului din cameră, supraveghetorul închide
grilajul, introduce cheia în încuietoarea uşii, acţionând asupra sistemelor de închidere.
8. predă cheile şefului de tură (în timpul nopţii), păstrând asupra sa numai cheile
grilajelor de tronsonare şi ale grilajului şi uşii de la ieşirea din secţie.

27/35
 4.2.2. Activităţi desfăşurate de supraveghetor pentru introducerea
persoanelor private de libertate în camerele de deţinere

În cazul deschiderii uşilor camerelor de deţinere pentru introducerea unor

persoane private de libertate, succesiunea activităţilor desfăşurate de supraveghetor
este următoarea:
1. deschide grilajul şi uşa de la intrarea în secţia de deţinere;
2. identifică sau numără persoanele private de libertate;
3. efectuează percheziţia corporală sumară a persoanelor private de libertate cărora li se
aplică regimul de maximă siguranţă sau închis şi asupra arestaţilor preventiv.
La scoaterea şi introducerea din şi în cameră a persoanelor private de libertate
sancţionate disciplinar cu izolarea efectuează percheziţia corporală amănunţită;
4. înscrie ora intrării persoanelor private de libertate în „Registrul de evidenţă a
persoanelor private de libertate intrate/ieşite în/din secţia de deţinere” şi semnează de luare în
primire;
5. conduce persoanele private de libertate în dreptul uşii camerei de deţinere;
6. se uită pe vizor, apoi deschide vizeta uşii, pentru a observa comportamentul
persoanelor private de libertate din cameră. Dacă acestea se află în apropierea uşii, le pretinde
să se îndepărteze;
7. introduce cheia în încuietoarea uşii, acţionând asupra sistemelor de închidere, după
care deschide uşa, deplasându-se odată cu aceasta;
8. dispune persoanelor private de libertate să intre in cameră;
9. închide şi asigură grilajul camerei;
10. scoate mijloacele de imobilizare, dacă acestea au fost aplicate;
11. introduce cheia în încuietoarea uşii, acţionând asupra sistemelor de închidere închide
şi asigură uşa camerei.
Dacă închiderea/deschiderea uşilor camerelor se poate realiza centralizat,
supraveghetorul nu foloseşte cheia, ci solicită agentului de la centrul de supraveghere
electronică, utilizând staţia de emisie-recepţie, să descuie/să încuie uşa camerei de deţinere.

4.2.3. Activităţi desfăşurate de supraveghetor pentru asigurarea respectării

programului zilnic al persoanelor private de libertate

Supraveghetorul de la secţia de deţinere are următoarele atribuţii specifice:

 conduce, coordonează şi supraveghează toate activităţile stabilite prin programul zilnic
al persoanelor private de libertate din secţia de deţinere;
 urmăreşte respectarea regulilor de ordine interioară de către persoanele private de
libertate;
 efectuează percheziţia corporală sumară la scoaterea/introducerea din/în camerele de
cazare a persoanelor private de libertate cărora li se aplică regimul de maximă siguranţă sau
închis, arestaţilor preventiv şi persoanelor cărora nu li s-a stabilit regimul de executare a
pedepselor, precum şi la ieşirea/intrarea din/în spaţiul destinat cazării şi în care au acces direct
pentru desfăşurarea anumitor activităţi a persoanelor private de libertate cărora li se aplică
regimul semideschis sau deschis;
 efectuează percheziţia corporală amănunţită cu ocazia mutărilor persoanelor private
de libertate între secţiile de deţinere;
 ţine în permanenţă încuiate uşile, vizetele şi grilajele camerelor de cazare, în funcţie
de regimul de executare şi programul stabilit pentru locul de deţinere, şi le deschide numai
pentru desfăşurarea activităţilor prevăzute în programul zilnic şi la dispoziţia celor în drept;
 înscrie în „Registrul de evidenţă a persoanelor private de libertate intrate/ieşite în/din
secţia de deţinere” toate persoanele condamnate din regimul semideschis şi deschis care intră
sau ies în sau din spaţiul destinat cazării şi în care au acces direct pentru desfăşurarea
anumitor activităţi, nominal (între una şi cinci persoane private de libertate) sau numeric (peste
cinci persoane private de libertate), precum şi locul unde acestea se deplasează, gradul
profesional, numele şi prenumele persoanei care le însoţeşte şi pretinde acesteia din urmă să
semneze de preluarea acestora.

28/35
 În conformitate cu programul zilnic şi tabelele aprobate, în cazul secţiilor de regim
deschis, fără supraveghere, ieşirile şi intrările din şi în cadrul locului şi zonelor în care au acces
liber pentru desfăşurarea anumitor activităţi se consemnează de către personalul care asigură
însoţirea;
 înscrie în „Registrul de evidenţă a persoanelor private de libertate intrate/ieşite în/din
secţia de deţinere” toate persoanele arestate preventiv, condamnate din regimul închis şi
maximă siguranţă care intră sau ies în sau din secţie, nominal (până la cinci persoane private
de libertate) sau numeric (peste cinci persoane private de libertate), precum şi locul unde
acestea se deplasează, gradul profesional, numele şi prenumele persoanei care le însoţeşte şi
pretinde acesteia din urmă să semneze de preluarea acestora;
 semnează în „Registrul de evidenţă a persoanelor private de libertate intrate/ieşite
în/din secţia de deţinere” de luare în primire a persoanelor private de libertate atunci când
acestea revin de la activităţile desfăşurate în exteriorul secţiei de deţinere;
 în timpul nopţii, scoate din camere persoanele private de libertate, pe cât posibil în
mod individual, în situaţii excepţionale, de genul urgenţelor medicale şi incendiilor, cu aprobarea
şefului de tură şi în prezenţa unui număr suficient de membri ai personalului;
 în situaţia în care persoanele private de libertate desfăşoară activităţi lucrative în
camerele de deţinere, urmăreşte modul de păstrare, distribuire, folosire şi predare a obiectelor
înţepătoare, tăietoare, tăietor-înţepătoare şi despicătoare, a materiei prime, a produselor finite şi
a deşeurilor;
 înscrie în condica medicală cererile persoanelor private de libertate, în vederea
acordării asistenţei medicale şi o înaintează de îndată personalului medical aflat în serviciu;
 asigură accesul la frizeria locului de deţinere, în funcţie de programare;
 informează şeful secţiei în cazul în care constată schimbări vizibile a fizionomiei unei
persoane private de libertate, în vederea înregistrării în sistemul informatic de evidenţă şi
schimbării „Cardului individual de identificare”;
 verifică, înainte de ora stingerii, dacă toate uşile şi, după caz, grilajele de la camere
sunt încuiate şi asigurate şi înmânează cheile de la camerele de deţinere şefului de tură. La
penitenciarele-spital şi centrele educative, cheile de la camerele de deţinere rămân la
supraveghetori;
 instruieşte persoanele private de libertate care execută serviciul de curăţenie în zona
sa de responsabilitate şi urmăreşte modul în care acestea îşi îndeplinesc atribuţiile, completând
documentele de pontaj;
 instruieşte persoanele private de libertate care efectuează activitatea de planton şi
urmăreşte modul în care acestea îşi îndeplinesc atribuţiile.
În timpul nopţii, la nivelul camerelor de deţinere se poate organiza activitatea de planton,
pentru prevenirea producerii de incidente, de natura sinuciderilor, incendiilor, inundaţiilor,
precum şi semnalarea situaţiilor ce necesită acordarea de prim-ajutor.
Instruirea se face de către supraveghetori, înainte de ora stingerii. Plantonul (unul pe
noapte, la camerele cu minim 10 persoane private de libertate) îşi exercită atribuţiile echipat,
urmărind modul în care se odihnesc persoanele private de libertate şi îndeosebi pe cele care, în
timpul nopţii, folosesc grupul sanitar, pentru a preveni în special cazurile de sinucidere;
 urmăreşte modul în care se desfăşoară activităţile de educaţie şi de asistenţă
psihosocială cu persoanele private de libertate, conform programului aprobat de către director,
atât la camere, cât şi la club şi alte locuri.
Supraveghetorul urmăreşte ca toate activităţile prevăzute în program să se efectueze
întocmai, colaborând în acest sens cu personalul serviciului/biroului de educaţie şi asistenţă
psihosocială. Personalul din serviciul de supraveghere este instruit zilnic atât în privinţa
desfăşurării tuturor activităţilor planificate în ziua respectivă, cât şi asupra sarcinilor ce le revin
pentru realizarea acestora;
 acţionează conform dispoziţiilor legale privind procedura refuzului de hrană;
 permite accesul în camera de protecţie doar persoanelor autorizate;
 face menţiuni cu privire la persoanele private de libertate aflate în refuz de hrană în
registrul anume destinat;
 pregăteşte documentele şi materialele din dotarea postului pe care trebuie să le
predea şi operează toate modificările apărute în timpul serviciului;

29/35
  înscrie în „Fişa individuală de cazare”, corespunzător rubricilor tipizatului, toate
mutările persoanelor private de libertate de la o cameră de deţinere la alta şi, după caz, sosite
în cadrul secţiei ori ieşite din cadrul acesteia, în „Registrul de mutări”;
 predă supraveghetorului secţiei de deţinere în care se mută persoana privată de
libertate „Fişa individuală de cazare”, odată cu efectuarea mutării;
 pregăteşte „Fişele individuale de cazare”, în baza „Tabelelor nominale cu persoanele
private de libertate care urmează a fi transferate”, ocazie cu care verifică şi corectitudinea
datelor înscrise în acestea;
 răspunde de completarea cu exactitate a datelor consemnate în „Fişa individuală de
cazare” a persoanei private de libertate pentru perioadele de timp aferente cazării în secţia de
deţinere care intră în responsabilitatea sa;
 urmăreşte respectarea regulilor cu privire la primirea şi folosirea mijloacelor audio-
vizuale.
Folosirea aparaturii radio-TV se face conform programului stabilit, astfel încât să nu
perturbe programul zilnic al persoanelor private de libertate şi să nu contravină regulilor de
disciplină din locurile de deţinere;
 asigură respectarea regulilor cu privire la fumat.
Este interzis fumatul în sălile cu mese, în cluburi, pe holurile secţiilor de deţinere, precum
şi în alte locuri stabilite de conducerea unităţii prin regulamentul de ordine interioară.
În camerele de deţinere pentru fumători, locul de fumat este grupul sanitar. În camerele
de deţinere pentru nefumători este interzisă păstrarea şi depozitarea produselor din tutun;
 ia măsuri ca la începerea programului de îmbăiere a persoanelor private de libertate,
să fie asigurată apa caldă, iar instalaţia de apă să funcţioneze în mod corespunzător.
În cazul în care această activitate se desfăşoară într-o încăpere comună,
supraveghetorul este obligat să verifice şi să asigure funcţionarea instalaţiilor, să fie asigurată
apa caldă şi alte materiale necesare.
Supraveghetorul controlează încăperile băii, după fiecare serie de persoane private de
libertate, pentru a se descoperi şi ridica eventualele obiecte sau înscrisuri lăsate în acestea.
Controlul se realizează atât înainte, cât şi după îmbăierea persoanelor private de libertate, prin
verificarea încăperilor, punându-se accent pe locurile ascunse sau greu accesibile vederii
libere. În timpul îmbăierii, persoanele private de libertate sunt supravegheate cu atenţie,
urmărindu-se ca acestea să nu aibă alte preocupări;
 informează operativ şeful ierarhic despre orice problemă apărută în rândul
persoanelor private de libertate şi în cazul producerii de incidente;
 anunţă imediat medicul locului de deţinere ori personalul mediu medical, atunci când
se impune prezenţa acestora;
 acţionează în conformitate cu prevederile îndatoririlor specifice ale postului, în situaţia
când se produc incidente, luând toate măsurile ce se impun, în limita competenţei sale şi
manifestând vigilenţă, curaj, stăpânire de sine şi mult tact;
 comunică la dispeceratul locului de deţinere, la intervalele stabilite prin atribuţiile
specifice, situaţia de la camerele unde asigură supravegherea;
 se prezintă, în conformitate cu prevederile regulamentare, în timpul serviciului, ori de
câte ori este controlat de şeful nemijlocit, de şefii direcţi sau de persoanele cu drept de control.

4.2.4. Activităţi desfăşurate de supraveghetor pentru asigurarea respectării

dreptului la plimbare

Supraveghetorul este obligat să respecte programul zilnic de plimbare a persoanelor

private de libertate. Ieşirea persoanelor private de libertate la plimbare se face pe camere,
acestea fiind însoţite, după caz, de un agent instruit anume în acest sens.
Supraveghetorul consemnează în „Registrul de evidenţă a acordării dreptului la plimbare
persoanelor private de libertate” ora de începere şi de încheiere a acestei activităţi pentru
persoanele arestate preventiv, condamnate din regimul închis şi maximă siguranţă, precum şi a
celor din regimul semideschis şi deschis, în măsura în care acestea din urmă nu au acces direct
la curţile de plimbare.

30/35
 După efectuarea acestei activităţi de către persoanele private de libertate dintr-o cameră
de deţinere, în registru se consemnează şi comportarea acestora în timpul desfăşurării
plimbării.

4.2.5. Activităţi desfăşurate de supraveghetor pentru asigurarea respectării

dreptului la hrană

Supraveghetorul de la secţia de deţinere are următoarele atribuţii referitoare la

asigurarea respectării dreptului persoanelor private de libertate la hrană:
 urmăreşte distribuirea veselei şi tacâmurilor la camerele de deţinere;
 asistă la distribuirea hranei, urmărind ca aceasta să fie repartizată persoanelor private
de libertate conform normelor de hrănire în vigoare, în mod echitabil din punct de vedere
cantitativ, respectându-se regulile de igienă alimentară;
 urmăreşte retragerea veselei şi tacâmurilor din camerele de deţinere după servirea
hranei;
 distribuie şi retrage cuţitele destinate porţionării hranei, pe bază de semnătură în
„Registrul de evidenţă a distribuirii cuţitelor pentru porţionat hrana la camerele de deţinere” şi
urmăreşte păstrarea acestora în spaţii asigurate din biroul supraveghetorului atunci când nu
sunt folosite.
Aceste cuţite – de dimensiuni mici, cu vârf rotund, fără lamă zimţată şi fără şnur de fixare
în jurul încheieturii mâinii – se întrebuinţează de către reprezentantul camerei, la cerere, în
timpul servirii hranei, retrăgându-se după aceasta. Pentru desfacerea conservelor ambalate în
cutii metalice se asigură persoanelor private de libertate dispozitive mecanice anume destinate
acestui scop.

4.2.6. Activităţi desfăşurate de supraveghetor în situaţia

efectuării de reparaţii şi amenajări în secţia de deţinere

Supraveghetorul de la secţia de deţinere consemnează în „Registrul de procese -

verbale de apel şi de predare/primire a serviciului” intervenţiile efectuate la instalaţiile din
camerele de cazare, menţionând gradul profesional, numele şi prenumele persoanei care a
supravegheat activitatea. Intervenţiile se realizează în prezenţa unui reprezentant al
persoanelor private de libertate din cameră, după ce toate celelalte persoane au fost relocate în
alte spaţii, bagajele acestora putând să rămână în cameră.
Inventarierea uneltelor, sculelor şi materialelor se face la intrarea/ieşirea în/din cameră
de către supraveghetor, menţionând despre aceasta în registru.

4.2.7. Procedura adoptată în cazul refuzului de hrană

 În situaţia în care o persoană privată de libertate intenţionează să refuze hrana, anunţă

verbal sau în scris agentul supraveghetor şi înaintează acestuia eventuale cereri scrise cu
privire la motivele refuzului de hrană.
În cazul în care există indicii că persoana privată de libertate nu se alimentează, însă
aceasta nu anunţă verbal sau în scris că refuză hrana, agentul supraveghetor constată din
oficiu această situaţie.
Agentul supraveghetor iniţiază formularul specific procedurii refuzului de hrană şi
înştiinţează de îndată şeful secţiei de deţinere, cu privire la intenţia persoanei private de
libertate de a refuza hrana sau că există indicii că acesta nu se alimentează.
 Şeful secţiei ascultă persoana privată de libertate şi ia măsurile care se impun, dacă
aspectele invocate intră în aria sa de competenţă. În acest sens, poate solicita ascultarea
deţinutului de către educator sau psiholog, desemnaţi de coordonatorul sectorului reintegrare
socială.
În cazul în care persoana privată de libertate îşi menţine hotărârea de a refuza hrana,
şeful secţiei informează directorul şi medicul locului de deţinere.

31/35
 Şeful secţiei de deţinere ia măsuri pentru efectuarea percheziţionării amănunţite a
persoanei private de libertate şi a bunurilor sale în vederea ridicării produselor alimentare şi din
tutun şi răspunde de depozitarea şi păstrarea acestora. Bunurile, produsele alimentare şi din
tutun ridicate de la persoana privată de libertate se consemnează într-un proces-verbal.
Dacă persoana privată de libertate execută pedeapsa privativă de libertate în regimul
închis sau de maximă siguranţă, şeful secţiei dispune cazarea acesteia la infirmerie ori într-o
altă cameră de deţinere, singură sau împreună cu alte persoane aflate în refuz de hrană, în
vederea supravegherii atente şi monitorizării medicale, fără a avea asupra sa produse
alimentare şi din tutun.
Dacă persoana privată de libertate execută pedeapsa privativă de libertate în regimul
semideschis sau deschis, şeful secţiei dispune cazarea acesteia la infirmerie, în vederea
supravegherii atente şi monitorizării medicale, fără a avea asupra sa produse alimentare şi din
tutun.
Înainte de efectuarea mutării, persoana privată de libertate este ascultată de către
medic, care îi va prezenta posibilele urmări dăunătoare la care se expune. În cazul în care
persoana privată de libertate îşi menţine hotărârea de a refuza hrana este consultată de către
medic, data şi rezultatul consultaţiei consemnându-se în formular şi în fişa medicală a acesteia.
Dacă persoana privată de libertate renunţă la hotărârea de a refuza hrana, medicul
menţionează acest fapt în formular. Formularul completat se restituie şefului de secţie imediat
după consultaţie.
 Dacă persoana privată de libertate cazată în condiţiile prevăzute mai sus refuză să
primească 3 mese consecutive, şeful secţiei sesizează directorul locului de deţinere, căruia îi
înaintează formularul prevăzut de procedura privind refuzul de hrană.
 Directorul locului de deţinere ascultă persoana privată de libertate, consemnează în
formular aspectele arătate de către acesta, motivele care au determinat protestul, măsurile
dispuse şi opţiunea persoanei private de libertate de a refuza în continuare hrana sau de a o
accepta.
 Dacă persoana privată de libertate îşi menţine hotărârea de a refuza hrana, directorul
înştiinţează judecătorul de supraveghere a privării de libertate şi îi înaintează, prin adresă
scrisă, formularul completat, cu consemnarea datei şi orei înştiinţării acestuia, însoţit după caz,
de declaraţia persoanei private de libertate privind motivele refuzului de hrană.

DIN MOMENTUL ÎNŞTIINŢĂRII JUDECĂTORULUI DE SUPRAVEGHERE A PRIVĂRII DE

LIBERTATE SE CONSIDERĂ CĂ PERSOANA PRIVATĂ DE LIBERTATE SE AFLĂ ÎN
REFUZ DE HRANĂ

 Dacă aspectele sesizate de persoana privată de libertate vizează stabilirea sau

schimbarea regimului de executare, exercitarea drepturilor ori plângerile împotriva hotărârii
comisiei de disciplină, judecătorul de supraveghere a privării de libertate are obligaţia de a
asculta persoana privată de libertate, urmând a soluţiona, prin încheiere, aspectele sesizate.
Dacă aspectele sesizate nu vizează cele prevăzute mai sus, judecătorul de
supraveghere a privării de libertate poate asculta persoana privată de libertate.
Dacă persoana privată de libertate declară în faţa judecătorului de supraveghere a
privării de libertate că renunţă la refuzul de hrană, acesta încunoştinţează directorul locului de
deţinere şi consemnează, în mod corespunzător, în formularul prevăzut de procedura în cazul
refuzului de hrană.
Dacă persoana privată de libertate declară că nu renunţă la refuzul de hrană, precum şi
în cazul în care aceasta nu a fost ascultată, formularul cu propunerile judecătorului de
supraveghere, se înaintează directorului locului de deţinere.
Dacă pe tot parcursul desfăşurării intenţiei de a recurge la refuz de hrană persoana
privată de libertate refuză să dea declaraţii sau să semneze formularul prevăzut de procedura
în cazul refuzului de hrană, se va consemna acest lucru în rubricile formularului şi într-un
proces-verbal.

32/35
 Zilnic şi ori de câte ori este necesar, medicul locului de deţinere vizitează persoana
aflată în refuz de hrană şi o examinează clinic, făcând menţiuni despre aceasta în registrul de
consultaţii şi, după caz, în fişa medicală. În cazul în care persoanei private de libertate îi este
afectată în mod grav sănătatea ori integritatea corporală din cauza refuzului de a se alimenta,
iar în infirmerie nu poate fi asigurată asistenţa medicală corespunzătoare, administraţia locului
de deţinere are obligaţia de a transfera temporar persoana aflată în refuz de hrană într-o
instituţie medicală din reţeaua medicală a Ministerului Sănătăţii şi de a înştiinţa familia
persoanei condamnate sau o persoană apropiată acesteia,
Personalul din serviciile de educaţie şi intervenţie psihosocială acţionează prin consiliere
individuală pe toată perioada refuzului de hrană, informând persoana privată de libertate despre
riscurile continuării formei de protest.
Persoanei private de libertate aflat în refuz de hrană îi este alocată zilnic norma de hrană
potrivit categoriei din care face parte. Administraţia locului de deţinere, prin personalul său, are
obligaţia ca la ora servirii mesei să ofere hrana persoanei private de libertate, aceasta având
posibilitatea de a o accepta sau refuza.
Renunţarea la refuzul de hrană se poate face prin declaraţie scrisă sau verbală în faţa
personalului locului de deţinere, cu înştiinţarea directorului locului de deţinere şi a judecătorului
de supraveghere a privării de libertate, ori în faţa judecătorului de supraveghere a privării de
libertate.
Acceptarea hranei, oferită zilnic, la orele fixate, de administraţia locului de deţinere, se
consideră ca act de voinţă al persoanei private de libertate prin care aceasta încetează refuzul
de hrană. Acest fapt se înscrie în formularul prevăzut de procedura refuzului de hrană, sub
semnătura persoanei private de libertate.
Atunci când, în urma investigaţiilor şi determinărilor clinice de specialitate, medicul
constată că persoana aflată în refuz de hrană s-a alimentat, întocmeşte un proces-verbal
de constatare a încetării stării de refuz de hrană, pe care îl prezintă directorului locului de
deţinere. Refuzul persoanei private de libertate de a se supune la investigaţii şi determinări
clinice de specialitate se consideră încetare a refuzului de hrană.
După constatarea încetării refuzului de hrană, persoana privată de libertate este mutată
într-o cameră de deţinere corespunzătoare regimului de executare în care a fost repartizată.
Documentele întocmite în procedura refuzului de hrană se introduc în dosarul individual
al persoanei private de libertate.
Refuzul de hrană nu constituie abatere disciplinară.

4.3. ACTIVITĂŢI DESFĂŞURATE DE SUPRAVEGHETOR

LA PREDAREA SERVICIULUI

În vederea predării serviciului, supraveghetorul desfăşoară următoarele activităţi:

1. organizează, înainte de predarea serviciului, efectuarea curăţeniei în sectorul de
responsabilitate şi pregătirea persoanelor private de libertate pentru apel;
2. întocmeşte „Procesul–verbal de predare/primire a serviciului”, consemnând în acesta
efectivele de persoane private de libertate, materialele pe care le predă, constatările făcute şi
măsurile luate.
Dacă în timpul serviciului s-au realizat lucrări de reparaţii în secţia de deţinere, în
procesul-verbal se consemnează natura intervenţiei, camera/camerele de deţinere în care s-a
realizat, gradul profesional, numele şi prenumele persoanei care a supravegheat şi controlat
persoanele private de libertate care au efectuat intervenţia;
3. informează supraveghetorul care urmează să preia serviciul despre toate aspectele
constatate în timpul serviciului, despre noile dispoziţii şi sarcini primite, precum şi despre cele
care sunt în curs de efectuare;
4. participă la efectuarea apelului şi la controlul camerelor;
5. semnează procesul–verbal, împreună cu supraveghetorul care preia serviciul;
6. informează şeful de secţie/şeful de tură din schimbul său despre predarea serviciului;
7. participă la bilanţul care se efectuează cu personalul din schimbul său.

33/35
 5. LOCURI ŞI MOMENTE VULNERABILE
Locurile vulnerabile în care se pot produce incidente operaţionale sau critice pot fi:
 uşi şi grilaje nerezistente sau neasigurate corespunzător;
 porţiunile din holul secţiei de deţinere care se pot afla în afara ariei de acoperire a
sistemului de supraveghere video;
 conducte suspendate;
 ferestre şi aerisiri;
 poduri, nişe sub scări sau în pereţi;
 tablouri electrice ş.a.
Momentele vulnerabile în care se pot produce incidente operaţionale sau critice pot fi:
- apelul de dimineaţă şi de seară;
- intervalul de timp în care se efectuează schimbarea personalului în serviciu;
- prezenţa unui număr mare de persoane private de libertate în zona de acces cu
ocazia plecării/sosirii la/de la diferite activităţi;
- producerea de defecţiuni în funcţionarea mijloacelor;
- efectuarea de lucrări de întreţinere şi reparaţii;
- efectuarea curăţeniei de către persoane private de libertate;
- servirea hranei în săli special amenajate;
- producerea de cutremure şi incendii ş.a.

6. GESTIONAREA INCIDENTELOR OPERAŢIONALE ŞI A INCIDENTELOR

CRITICE CARE SE POT PRODUCE ÎN TIMPUL EXECUTĂRII SERVICIULUI DE
SUPRAVEGHERE A PERSOANELOR PRIVATE DE LIBERTATE
Aspectele referitoare la gestionarea incidentelor operaţionale şi a incidentelor critice care
se pot produce în timpul executării serviciului de supraveghere a persoanelor private de
libertate sunt prezentate în Anexa nr. 1.
Anexa conţine informaţii clasificate nivel „Secret de serviciu”.

1. Activitatea de supraveghere se realizează, în principal, prin observare şi ascultare.

2. Personalul destinat supravegherii persoanelor private de libertate în locul de deţinere se
repartizează pe minimum 4 schimburi.
3. Supraveghetorii de la camerele de cazare, camerele de izolare, camera de protecţie,
baie, infirmerie, cluburile destinate demersurilor educative, de asistenţă psihologică şi
asistenţă socială, sălile de mese aflate în cadrul secţiei de deţinere, se subordonează
şefului secţiei de deţinere, iar în afara orelor de program se subordonează şefului de
tură.
4. Supraveghetorii efectuează serviciul neînarmaţi şi au în dotare bastoane de cauciuc,
cătuşe pentru mâini, pulverizatoare cu substanţe iritant-lacrimogene, mijloace de
legătură şi cu dispozitive individuale de alarmare-avertizare în caz de pericol sau
producere a unor incidente, conectate la dispeceratul locului de deţinere.
5. Supravegherea persoanelor private de libertate la camere de cazare şi baie se
realizează cu personal de acelaşi sex. În situaţii justificate, supravegherea persoanelor
private de libertate la camere de cazare se poate efectua de către personal de sex opus,
34/35
 în prezenţa cel puţin a unui membru al personalului de acelaşi sex.
6. Folosirea mijloacelor de imobilizare nu este permisă decât în situaţii în care alte măsuri
de menţinere a ordinii şi disciplinei în rândul persoanelor private de libertate nu au dat
rezultate în una dintre următoarele situaţii:
- pentru a împiedica evadarea în timpul deplasării persoanelor private de libertate;
- pentru a proteja persoanele private de libertate de autovătămare sau pentru a preveni
vătămarea altor persoane ori producerea de pagube;
- pentru restabilirea ordinii şi disciplinei, ca urmare a opunerii sau împotrivirii
persoanelor private de libertate la o dispoziţie a organelor judiciare sau personalului
locului de deţinere.
7. Judecătorul de supraveghere a privării de libertate este informat în scris despre folosirea
mijloacelor de imobilizare.
8. Utilizarea mijloacelor de imobilizare trebuie autorizată în prealabil de către directorul
locului de deţinere, cu excepţia cazurilor în care urgenţa nu permite acest lucru, situaţie
care este de îndată adusă la cunoştinţa directorului.
9. Predarea – primirea serviciului de supraveghere se efectuează direct între agenţii
supraveghetori în prezenţa şefului de secţie, iar în lipsa acestuia sub coordonarea şefului
de tură.
10. La predarea serviciului de către personalul de supraveghere de pe secţiile de deţinere se
efectuează apelul persoanelor private de libertate, activitate care este consemnată în
documentele specifice.
11. Pentru verificarea prezenţei şi pentru control nu intră în cameră decât agentul care ia în
primire serviciul. Agentul care predă serviciul rămâne pe hol, la intrarea în cameră, şi
supraveghează comportarea şi atitudinea persoanelor private de libertate pentru a fi în
măsură, la nevoie, să alarmeze locul de deţinere şi să intervină în cazul unor situaţii
deosebite,
12. Este interzis ca persoanele private de libertate să aibă acces la cheile de la uşi şi grilaje
ori ca acestea să fie folosite la deschiderea camerelor.
13. Agentul supraveghetor iniţiază formularul specific procedurii refuzului de hrană şi
înştiinţează de îndată şeful secţiei de deţinere, cu privire la intenţia persoanei private de
libertate de a refuza hrana sau că există indicii că acesta nu se alimentează.

1. Precizați care sunt relațiile de subordonare și control a personalului responsabil cu supravegherea

deținuților, ofițeri și agenți.
2. Care sunt situațiile în care pot fi folosite mijloacele de imobilizare?
3. Descrieți principiile utilizării mijloacelor de imobilizare.
4. Care sunt activitățile desfășurate de supraveghetorul care urmează să ia în primire serviciul?
5. Precizați care sunt activitățile desfășurate în vederea efectuării apelului, atât de către
supraveghetorul care predă serviciul cât și de către supraveghetorul care preia serviciul.
6. Care este succesiunea activităţilor desfăşurate de supraveghetor în cazul deschiderii uşilor
camerelor de deţinere pentru scoaterea unor persoane private de libertate?
7. Care este succesiunea activităţilor desfăşurate de supraveghetor în cazul deschiderii uşilor
camerelor de deţinere pentru introducerea unor persoane private de libertate?
8. Care sunt activitățile desfășurate de agentul supraveghetor de pe secția de deținere legate de
asigurarea dreptului la hrană?
9. Care sunt activitățile desfășurate de agentul supraveghetor la predarea serviciului?

35/35