Univers Strategic NR 4 Oct-Decembrie 2023

UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr.
4(56)/2023 1
Revista se află în bazele internaționale de date
CEEOL și EBSCO
2 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 4(56)/2023

REVISTA STUDII DE SECURITATE
UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR”
UNIVERS STRATEGIC
REVISTĂ UNIVERSITARĂ DE S TUDII STRATEGICE
INTERDISCIPLINARE ȘI DE SECURITATE
Anul XIV Nr. 4(56)
Octombrie-Decembrie 2023
ISSN 2068 - 1682 Online

ISSN 2067-7464 Print
EDITOR: UNIVERSITATEA CREȘTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR”

București, 2023
UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 4(56)/2023 3

UNIVERS STRATEGIC
UNIVERSITATEA CREȘTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR”
Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate
CONSILIUL EDITORIAL - EDITORIAL BOARD
Prof. univ. dr.Momcilo Luburici, preşedintele Universităţii Creştine „Dimitrie Cantemir”

Prof. univ. dr. Corina-Adriana Dumitrescu, președintele Senatului Universităţii Creştine
„Dimitrie Cantemir”
Prof. univ. dr. Cristiana Cristureanu, Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir”
Prof. univ. dr.Teodor Frunzeti, Academia Oamenilor de Știință din România
Prof. univ. dr. Cristian Dumitrescu, Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir”
Prof. univ. dr. Dumitru Mazilu, Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir”
Prof. univ dr. Constanța Călinoiu, Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir”
Prof.univ. dr. Ion Craiovan, Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir”
Prof.univ. dr. Iancu Tănăsescu, Universitatea Craiova
Prof. univ. dr. Nicolae Radu, Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza”
Prof. univ. dr. Cezar Vasilescu, Universitatea Naţională de Apărare „Carol I”
Prof. univ. dr. Nicoleta Elena Hegheș, Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir”
Conf. univ. dr. Titus Corlațean, Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir”
Conf. univ. dr. Agata Mihaela Popescu, Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir”
Conf. univ. dr. Camil Tănăsescu, Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir”
Conf. univ. dr. Victoria Cristiean, Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir”
Conf. univ. dr. Mariana Rodica Țîrlea, Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir”, Cluj
Lect. univ. dr. Remus Chină, Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir”
Lect. univ. dr. Ionut Ciutacu, Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir”
Lect. univ. dr. Mirela Dogaru, Universitatea Creștină „Titu Maiorescu”
Lect. univ. dr. Gabriel Tănăsescu, Universitatea Craiova
REFERENŢI ŞTIINŢIFICI
Conf. univ. dr. Gabriel I. Năstase; Conf. univ. dr. Agata Mihaela Popescu;
Prof. univ. dr. Constanța Călinoiu; Prof. univ. dr. Nicoleta Elena Hegheș
COLEGIUL DE REDACŢIE
Redactor şef: Cercetător științific gr. I dr. Gheorghe Văduva
Redactor șef adjunct: Conf. univ. dr. Agata Mihaela Popescu
Secretar general de redacție: Conf. univ. dr. Gabriel I. Năstase
Responsabilitatea privind conţinutul studiilor şi articolelor revine în totalitate autorilor, în conformitate

cu prevederile Legii nr. 206 din 27.05.2004 referitoare la buna conduită în cercetarea ştiinţifică.
Copyright © All rights reserved

UNIVERS STRATEGIC
CUPRINS - CONTENTS
EDITORIAL-EDITORIAL
Lumea și noi
The World and Us
Gheorghe VĂDUVA................................................................................................. 9
UNIVERS EDUCAȚIONAL - EDUCATIONALUNIVERSE
Leveraging the Importance of Technology in Enhancing tthe Quality of Teaching in Primary
Schools
Exploatarea importanței tehnologiei în îmbunătățirea calității predării în scoala primară
Prof. Florinela SAVU
Prof. Loredana ANDREI
Prof. Laura ANGELESCU...................................................................................... 40
The Perception of Technology in the Act of Teaching Students in General Schools in Bucharest
Percepția tehnologiei în actul predării elevilor în scoalile generale din București
Prof. Vasilica Felicia STROE.................................................................................. 45
Aspectele specifice ale parteneriatelor public-private în domeniul învățământuluI
Specific Aspects of Public-private Partnerships in the Field of Education
Anna СÎȘLARI, doctorand..................................................................................... 48
La ce mai folosește școala?!
What is the Use of School?!
Agata Mihaela POPESCU...................................................................................... 56
UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL –
ECONOMIC AND SOCIAL UNIVERSE
Economy vs. Technology
Economie vs. Tehnologie
Lect. univ. dr. Mirela DOGARU
Lect. univ. dr. Tatiana DOSESCU........................................................................... 64
Digitalizarea în sistemul de pensii din România
Digitalization in the Pension System in Romania
Prof. univ. dr. Gheorghe CARAIANI...................................................................... 67
The Public Pension System in: Austria, Liechenstein, Germany
Sistemul public de pensii în: Austria, Liechenstein, Germania
Doctorand student: Alina Mihaela FRĂTICĂ-DRAGOMIR (GUSE).................... 77
Metode de impunere. Studiu complex
Methods of Imposition, Complex study
Conf. univ. dr. N. GRIGORIE - Lăcriţa................................................................. 100
Semnificația fondului de comerț în economia întreprinderii
The Meaning of the Trade Fund in the Economy of the Entreprise
Lect.univ.dr. Ioana-Tania STOEAN....................................................................... 135
Tendințele utilizării cardurilor de plată în Republica Moldova
Trends of the Use of Payment Cards in the Republic of Moldova
Iurie CAPRIAN...................................................................................................... 138
Impactul crizei economice actuale asupra economiei Republicii Moldova
Impact of the Current Economic Crisis on the Economy of the Republic of Moldova
Iulia CAPRIAN
Svetlana GHERJAVCA
Virginia COJOCARU,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,, 148
Problemele corupției în domeniul achizițiilor publice din Republica Moldova
Problems of Corruption in the Field of Public Procurement in the Republic of Moldova
Liliana BUZILA, doctorand ................................................................................ 157
UNIVERS STRATEGIC
UNIVERS JURIDIC - LAW UNIVERSE
Justiție și coeziune socială. Politici sociale
Justice and Social Cohesion. Social Policies
Masterand Ana-Maria TELEOACĂ..................................................................... 165
SECURITATE ȘI APĂRARE - SECURITY AND DEFENCE
Protecția mediului - dimensiune a dreptului internațional umanitar pe timpul
desfășurării operațiilor multi-domeniu
Environmental Protection - Dimension of International Humanitarian Law During
Multi-Domain Operations
Lt. col. drd. Luiza SÎRBU (RADUSLAV)............................................................ 174
EVENEMENT STRATEGIC-STRATEGIC EVENT
Gaza – încă un nod în gât pe firul apelor din Cutia Pandorei
Gaza – Another Knot in the Thread of the Waters in Pandora’s Box
Gl. bg. (rtr) Gheorghe VĂDUVA.......................................................................... 183
OPINII: GRIGORIE LĂCRIȚA - VIEWS: GRIGORIE LACRITA
Lăcomia p o z i t i v ă ap îmbogăţirii
The Positive Greed of Enrichment
Conf. univ. dr. N. GRIGORIE Lăcriţa .................................................................. 192
Caritate și filantropie distincția dintre acestea
Charity and Philanthropy the Distinction Between These
N. GRIGORIE Lăcrița.......................................................................................... 205
Dilema cu privire la consumul de carne
The Dilemma Regarding Meat Consumption
Cât de dăunătoare este friptura la grătar
How Harmful Is Grilling
Mass-media și exprimările agramate
Mass Media and Aggravated Expressions
Conf. univ. dr. N. GRIGORIE Lăcriţa.................................................................. 214
O Românie care nici nu mai pare românească și care nici nu mai este a românilor
A Romania That No Longer Looks Romanian And No Longer Belongs To The Romanians
Să nu ne uităm strămoșii
Let’s Not Forget Our Ancestors
Conf. Univ. Dr. N. Grigorie Lăcrița...................................................................... 223
S-a dus bucuria din inimile noastre, prin unele din tristele emisiuni muzicale de la radio
The Joy Has Gone From Our Hearts, Through Some of the Sad Music Shows on the Radio
Știri false (fake news) despre rescrierea bibliei, în special a vechiului testament
Fake News About the Rewriting of the Bible, Especially the Old Testament
Nicolae GRIGORIE Lăcrița.................................................................................. 229
Consultarea mai multor opinii medicale specializate, poate salva sănătatea și chiar viața
More Consultation of Specialized Medical Opinion Can Save Your Health and Even Your Life
Prof. univ. dr. C. DURERE................................................................................... 232
Despre cauzele și efectele neajunsurilor din învăţământul superior românesc
On the causes and effects of shortcomings in romanian higher education
Conf. univ. dr. N. GRIGORIE Lăcriţa.................................................................. 240
Ierarhia socială de vârf s-a transformat într-o oligarhie discreţionară
The top social hierarchy has turned into a discretionary oligarky
N. GRIGORIE Lăcriţa.......................................................................................... 244
Primul om făcut din oameni a fost și primul criminal și cel de la care s-a transmis
omenirii gena crimei

UNIVERS STRATEGIC
The First Man Made of People Was Also The First Criminal and From Whom
the Gene of Crime Was Transmitted to Mankind
Conf. univ. dr. N. GRIGORIE Lăcrița................................................................... 251
Transmiterea bolilor infecțioase, prin Ritualurile Religioase
Transmission of Infectious Diseases, Through Religious Rituals
De când există o m u l p e p ă m â n t , în relatările din biblie și conform
descoperirilor științifice
How Long Have Man Existed on Earth, in Accounts from ihe Bible and According
to Scientific Discoveries
N. GRIGORIE Lăcrița........................................................................................... 264
Bogăția și sărăcia în vechiul testament
Wealth and Poverty in the Old Testament
Sărăcia și bogăția în Noul Testament
Overty and Wealth in the New Testament
Bogăția și sărăcia în biblie
Wealth and Poverty in the Bible
Estera, din biblie
Esther, from the Bible
MEMORIA ARHIVEI - ARCHIVE MEMORY
Interviuri memorabile despre viața și opera inventatorului român,
dr.ing. Ion Șt. Basgan
Memorable Interviews About the Life And Work of the Romanian Inventor,
Dr.eng. Ion Șt. Basgan
Conf.univ.dr. GABRIEL I. NĂSTASE.................................................................. 326
Proiectele de țară, formă fără fond. De la măreția lansării la eșecul aplicării lor
Country Projects, Form Without Substance. From The Greatness of the Launch
to the Failure tf Their Application
Conf.univ.dr. Gabriel I. NĂSTASE....................................................................... 339
Cosmonautul Dumitru Dorin Prunariu în dialog cu membrii de sindicat
ai Confederației sindicale naționale „Meridian”
Cosmonaut Dumitru Dorin Prunariu in Dialogue With Union Members
of the National Trade Union Confederation „Meridian”
Conf.univ.dr. Gabriel I. NĂSTASE....................................................................... 357
ESEU ARGUMENTATIV - ARGUMENTATIVE ESSAY
Natura zeului grec
The Nature of the Greek God
Carla POPESCU.................................................................................................... 362
VERSURI - LYRICS
Gând pe gând din gândul meu ....................................................................................... 377
Thought by Thought from my Thought............................................................................
375Pensée par pensée de ma pensée....................................................................................
373

UNIVERS STRATEGIC

EDITORIAL
LUMEA ȘI NOI
THE WORLD AND US
Gheorghe VĂDUVA
x
„Ce-i lumea? Zi-i lume și te mântue” (Ion Creangă)
Abstract
EDITORIAL
Există un adevăr absolut, chiar dacă toate adevărurile sunt

absolute, altfel n-ar mai fi adevăruri. De altfel, nu există adevăruri, ci
adevăr. Adevărul absolut al lumii este acela că lumea există. Pe planeta
Pământ și, poate, chiar dincolo de ea, întrucât sunt miliarde de stele
și, probabil, mii și mii de miliarde de planete etc., într-o desfășurarea
infinită, greu de imaginat, care să îndeplinească acele condiții care să
facă posibilă viața, inteligența, cunoașterea, gândul. Și, se știe, este
imposibil ca, într-o astfel de desfășurare să nu mai existe nicăieri ceva
similar cu ceea ce suntem noi. Omul de azi, ca și cel de ieri, gândește
toate acestea, le încadrează în areale și suporturi cognitive fără limite și
le exprimă în gând, în viu grai și în tot felul de alte limbaje. Știm destul
de puțin din ceea ce există și merită sau nu să piară, dar destul de mult
pentru a înțelege imensitatea acestui atât de puțin. După ce umblăm cu
carul mare prin infinit, ne vine destul de greu să ne întoarcem în coșmelia
noastră de pe Terra, cea mai frumoasă imensitate pe care am văzut-o
îndeaproape vreodată (atât cât este la vedere și în văzul cunoașterii), și
să înțelegem conjuncția lumea și noi. Dar există o lume în interioritatea
căreia existăm și noi.
Cuvinte-cheie: lume; lume geopolitică; lume geostrategică;

lume războinică; noi;
Abstract
There is an absolute truth, even if all truths are absolute, otherwise

there would be no more truths. Besides, there are no truths, only truth.
The absolute truth of the world is that the world exists. On planet Earth,
and perhaps even beyond it, as there are billions of stars, and probably
thousands and thousands of billions of planets, in an infinite, hard-to-
imagine unfoldment that would meet those conditions that would make
EDITORIAL
life possible, intelligence, knowledge, thought. And, it is known, it is impossible that,
in such a development, there will not exist anywhere else something similar to what
we are. The man of today, like the man of yesterday, thinks all this, frames them in
areas and cognitive supports without limits and expresses them in thought, life, speech
and in all kinds of other languages. We know quite a bit of what exists and whether
or not it deserves to perish, but enough to understand the immensity of that so little.
After riding the great chariot through infinity, it is hard enough for us to return to our
cosmelia on Earth, the most beautiful immensity we have ever seen up close (so far
as it is in sight and in the sight of knowledge), and we understand the conjunction the
world and us. But there is a world within which we also exist.
Keywords: world; geopolitical world; geostrategic world; warring

world; we;

Introducere
O mul – el însuși un univers, prin aceea că gândește, deopotrivă,

universul, universalitatea și infinitul – este, încă, în lumea noastră
strâmtă și imensă, măsura tuturor lucrurilor, cum ziceau vechii greci, a celor
ce sunt, pentru că sunt și a celor ce nu sunt, pentru că nu sunt. Pe cele care
sunt le știm, pentru că le vedem, le pipăim, le simțim, le auzim, le calculăm, le
intuim, le gândim. Pe cele care nu sunt nu le vedem, nu le auzim, nu le intuim
și, în mod sigur, nici nu le gândim, întrucât, dacă nu le vedem, nu le intuim, nu
le calculăm, înseamnă că, deocamdată, în văzul, în auzul, în gândul și în mintea
noastră, nu există... Dar existența, oricât ar fi ea de vizibilă, de palpabilă, de
calculabilă, de imaginabilă, de partajată în obiecte, gânduri, trăiri etc. este
asociată Universului (sau universurilor), iar acesta este, desigur, infinit. Dacă
universul este infinit, n-are sens să vorbim de mai mult infinituri, întrucât nu
există mai multe infinituri (chiar dacă în matematică se vorbește de plus infinit
și de minus infinit, în sensul că, într-o sferă infinită, sau pe o linie infinită, din
punctul 0, unul este la dreapta, altul la stânga etc. Dar dacă, metaforic vorbind,
linia este sau ar fi fost nelineară și haotică, atunci realitatea se abstractizează
(sau s-a abstractizat) și mai mult, iar fluturele care bătea din aripi în Marea
Neagră, cum ar fi zis Gleik și ar fi produs (poate mai produce și azi pentru ieri)
uragane în Pacific, Beijing sau la Washington și pe unde ar fi fost să fie, va fi ieșit
din rațiunea noastră cea lineară, cuminte și ascultătoare stâlpilor de fum.
I. Lumea
Desigur, lumea noastră suntem chiar noi, dar fiecare dintre noi are eul său,
o infinitate în infinitul infinit, greu de pus în tiparele în care nu încape, ci doar
EDITORIAL
se preface că încape. E greu de judecat ce și cum, lumea noastră și vulnerabilă
la tot felul de vulnerabilități, dar mai ales la amenințările care vânează cu
laserele infinitului aceste vulnerabilități, n-are cum să mai fie lineară, așezată
și cuminte. De aici nu rezultă că n-ar mai fi frumoasă, atractivă, strălucitoare
și cameleonică. Iar ca dânsa suntem și noi. Rezultă doar că e foarte greu să
cuprindem și să înțelegem universul și universurile – fiecare om de pe această
planetă, unic și irepetabil, este un Univers care durează cât trăiește el, poate și
dincolo de viață și de moarte –, dar de aici nu rezultă că o astfel de realitate nu
există și nu trebuie luată în seamă, că viața omului este prea scurtă, pentru a ne
mai ocupa și cu așa-ceva.
Lumea nu este (am mai spus-o de vreo câteva ori în paginile care au
văzut sau nu lumina tiparului) un monolit, cu dezvoltare unică și irepetabilă,
cu fiecare individ trecător, ea fiind netrecătoare, ci o mulțime de 7,9 miliarde de
indivizi conștienți (sau nu chiar) de propria lor existență, de vremelnicia vieții
fiecăruia și de continuitatea la nesfârșit a vieții (și în acest colț de univers), spre
undeva sau doar spre nicăieri.
Schopenhauer a scris cândva o carte – „Lumea ca voință și reprezentare”
– o carte care a survolat vremurile și prejudecățile. Chiar în primul paragraf,
se află o propoziție – „Lumea este reprezentarea mea” –, care reprezintă, de
fapt, esența acestei opere semnificative în istoria filosofiei tuturor timpurilor.
Se spune că, atunci, demult, la o reuniune din acelea care se mai fac și azi, la o
parolă, Schopenhauer, foarte tânăr pe atunci, i-ar fi spus lui Goethe, cel care-l
învățase teoria culorilor și pe care-l admira, că nici soarele n-ar fi pe cer, dacă
n-ar fi el să-l vadă. Goethe, care era mai în vârstă, poate mai puțin entuziast,
i-ar fi răspuns că, de fapt, nici el n-ar fi, aici și acum, dacă n-ar fi soarele să-l
vadă. Afirmația entuziastă a lui Schopenhauer era, desigur, perfect întemeiată
(ca și replica lui Goethe), întrucât, condiția esențială pentru ca soarele să existe
pentru cel care-l vede este aceea ca respectivul să existe pentru ca să-l vadă.
Desigur, soarele are o existență obiectivă, dar, pentru omul individual care-l
privește acolo, pe cer, este ca omul respectiv să existe și să-l vadă. Adică să
vrea să-l vadă, să fie în măsură să-l vadă, să-l includă în reprezentările sale, în
memoria sa și în universul său cognitiv.
Nu există un văz al lumii – deși se spune văzul lumii –, nu există o
reprezentare a lumii – deși se spune că lumea este un uriaș receptacol, o imensă
bază de date –, ci doar calitatea excepțională a omului de a recepta și integra în
structurile sale cognitive ceea ce vede, ceea ce aude, ceea ce simte, ceea ce rezultă
din studiu, din cercetare, din descoperire, din calcul, din analiză, din cunoaștere.
Cunoașterea, ca proces de asimilare și acomodare, este generatoarea cogniției,
cogniția este unitatea de bază a cunoașterii, cunoașterea este procesualitatea
patrimoniului cognitiv, al culturii și civilizației. Lumea, ca creatoare a cunoașterii
și patrimoniului cognitiv, ca efect al acestora în consonanță cu realitatea fizică
EDITORIAL
particulară și universală, cu modus-ul ei vivendi și cu modus-ul ei cognoscendi,
este minunea mundană a existenței noastre pe Terra și a capacității fiecăruia
dintre noi de a ne reprezenta Universul, de a ne trăi clipa și de a concentra în
nedimensiunea acesteia infinitul și chiar eternitatea. Infinitul este nesfârșire
dinamică și complexă, eternitatea este încremenire, existență în neexistență,
entropie zero, adică moarte.
Unitatea lumii noastre nu este una de piatră, nu este încremenire, nu este
ultima ratio mundi, nu este veșnicie vie, nici veșnicie neînsuflețită, moartă, ci
identitate dinamică și complexă, nu este, deci, unitate în nemișcare, ci unitate și
luptă a contrariilor, calitate care, în lipsa altor explicații, poartă în sine impulsul
mișcării care vine de la bing-bang, așa cum învârtirea prâsnelului este cauzată
de impulsul pe care i-l dă mâna omului.
Lumea noastră, în dimensiune ontologică, gnoseologică, logică și socială
etc., este un minuscul efect al acestor efecte, iar noi, oamenii, viermuim în ea ca
furnicile într-un mușuroi, ca ideile într-un concept, ca întrebările, convingerile,
temerile, credințele, certitudinile și îndoielile în universul arhetipal al ființei
și ființării umane. Nu putem cunoaște natura decât supunându-ne cauzelor
legilor ei, cum zice Francis Bacon, nu putem cunoaște lumea decât trăind intens
in interioritatea universului ei. Universul ei se compune însă din tumulturile și
neliniștile ei, din furtunile ei nesfârșite, din maieutica ei, din seismele ei haotice
și complexe, dar și din edificiile ei strălucitoare.
Din aceste complexități extrem de dinamice și de surprinzătoare (sau
nu), fac parte și războaiele ei extrem de ciudate și extrem de diferite. Toate
se regrupează mereu, ca apele planetei, care se zbat și trec prin toate stările
posibile, în războiul lor, adică în războiul etern al apei cu piatra, cu uscatul și cu
focul.
Tot ce există merită se piară. Dar tot ce va pieri merită să existe. Atât
existența, cât și pieirea, devenirea, transformarea, întoarcerea la izvoare etc. fac
parte din dinamica foarte complexă a acestei lumi.
I.1. Lumea geopolitică și geostrategică
Lumea, indiferent de modul cum a apărut pe Terra (ieșită aici, din ocean,
adusă prin spongi de undeva din Univers, de coada vreunei comete de gheață
care s-o fi năpustit accidental în timpul luptei cu intrusul de gheață (sau cu coadă
de apă înghețată) pe moșia sa sau cine mai știe cum, n-a fost niciodată – și nu
este nici azi – prea cuminte și prea astâmpărată. Sau, după unele date, o fi venit
de pe o altă planetă (accidental sau planificat) sau cine știe foarte exact cum se
vor fi petrecut lucrurile cu milioane sau cu miliarde de ani în urmă. Desigur, este
foarte important să știm acest lucru, dar n-am reușit însă să fim foarte siguri de
ceea ce știm. Știm însă precis că viața omului individual pe Terra este mai scurtă
EDITORIAL
decât a ciorii, care trăiește un secol, dar, oricum, mai lungă ca unei efemere. Ea
este însă un dat și omul n-are cum să schimbe radical propria sa natură. Poate
va crea oameni în eprubetă și, în vreo două milenii de-acum încolo, va reuși să-i
planifice nu doar durata, ci și calitatea... Tot avem noi, încă de azi, fel de fel de
structuri organizatorice care se ocupă de... calitatea vieții.
Dar omul și comunitățile sale din ograda lumii, dincolo de bine și de rău,
este precum valul în ocean, totuna cu oceanul și niciodată singur, fără ocean.
Chiar dacă fiecare om este unic și irepetabil pe planeta Pământ și în Univers, el
însuși fiind un univers de o viață, ceea ce, la scară universală, este doar un fâlfâit
de aripă, el nu este doar el, ci el împreună cu ceilalți și cu lumea întreagă. Poate
că și viața efemerei este tot așa, unică și irepetabilă în universul nesfârșit... Dar
și efemera trăiește nu doar în interioritatea ei de o clipă, ci și în exterioritatea
ei infinită...
Mereu oamenii și omenirea se grupează și se regrupează în fel de fel de
formule, de comunități, de entități, de identități etc, în căutarea unui loc mai
bun sub soare etc. Ea, lumea, nu există și nu trăiește otova, ci într-un sistem
de reguli și de determinări endogene și exogene, de care nu ne vom ocupa însă
aici. Forma actuală de conviețuire a oamenilor pe planetă o reprezintă statele.
Statul suveran este încă entitatea, identitatea și unitatea de bază a organizării
sau autoorganizării lumii pe planeta Pământ. Acest tip de organizare politică,
economică, societală și socială a oamenilor pe această planetă favorabilă
vieții lor – care finalizează o foarte lungă perioadă de evoluție mai degrabă
dramatică decât strălucitoare – a creat și a impus o filosofie complicată definită
pe o combinare fluidă dintre unitate și conflictualitate, dintre determinările
endogene și cele exogene, bio-psiho-economico-sociale, cosmice și de altă
natură.
Dacă uriașa nebuloasă de foc numită Soare s-ar supăra pe minuscula Terra,
care-i de un miliar de ori mai mică decât el, decât acest monstru de foc nuclear, și
i-ar închide doar câteva zile robinetul de căldură și lumină, ar dispărea, probabil,
nu confortul nostru solar, ci orice urmă de viață de pe aici... Deci, cumva, acolo, în
soare se află robinetul vieții noastre, care este strict condiționată de un interval
foarte mic de temperatură și de aerul pe care-l respirăm...
Toți știm asta, încă din faza de bebeluși, dar nu ne gândim decât rareori,
așa când ne apucă cheful de meditație, la astfel de lucruri prăpăstioase.
I.1.1. Lumea supraviețuirii pe planeta Pământ
Nu există o lume a supraviețuirii și alta a nesupraviețuirii. Noi, cu toții,

credem că avem dreptul natural la viață, acest drept ținând de esența vieții
și nu de voința oamenilor, dar în mod sigur de „voința” Terrei, a Soarelui și a
Universului... Suntem dependenți de această voință a ierarhiei cosmice, dar
EDITORIAL
ea este atât de departe de noi, încât știm foarte precis că, până la Dumnezeu,
te mănâncă totdeauna sfinții. Mai știm că Dumnezeu se află în interioritatea
noastră (dacă n-am exista noi, n-ar exista nici El în noi și pentru noi) și, prin
pronia lui și infinitatea posibilității cunoașterii, reușim să ne planificăm, cât de
cât, ca oaie și ca turmă, viața, truda, devenirea și, în limite totdeauna incerte,
securitatea.
Deși Terra este planeta oamenilor, cum zicea Exupery, iar oamenii, la
rândul lor, sunt și ei ai planetei, aceste raporturi de apartenență nu sunt nici
lineare, nici neconflictuale. Cu certitudine, a existat dintotdeauna – mai există și
azi – o mare conflictualitate între modus-ul vivendi al Terrei și modus-ul vivendi
al oamenilor. Terra își are și ea, ca orice existență în Univers, viața ei, bolile ei
și meandrele ei. Din când în când o mai lovește câte un obiect ceresc, bolovan
meteoric sau altceva, vreo pedeapsă venită de la Soare sau de la soarele ei din
adânc, vreun seism de strânsură sau de sufocare în adânc, vreo furtună oceanică,
vreun ciclon sau vreun tsunami etc. Mai de demult, din era preexistenței
omului pe Terra și chiar din vremea existenței sale timpurie și a dinozaurilor,
când probabil și omul era, tot, așa, uriaș, viața era, probabil, și ea definită pe
un clocot de incertitudini, de tensiuni, de pericole și de amenințări uriașe. Cu
greu ne putem imagina ce a însemnat, atunci viața omului pe un pământ cu
suprafața încă fierbinte, cu apele învolburate, ele însele în luptă cu focul, și cu
niște viețuitoare adaptate desigur la acele condiții de viață, care, astăzi, ne par
monstruoase, în imaginile pe care creatorii, folosindu-se de ce au descoperit sau
au zis cercetătorii că ar fi fost și le-au pus pe hârtie, pe pânză și pe peliculă, ca
și cum ar fi fost.
Dar vremurile acelea au trecut. Totuși, interioritatea pământului încă nu
s-a liniștit și, probabil, nu se va liniști niciodată, atâta vreme cât planeta noastră
va fi vie, altfel, când nu va mai avea activitate geofizică și geomagnetică, își va
pierde acele tensiuni interioare care, de la bing-bang încoace, o țin în viață (viață
nu în sens biologic ci în sens geofizic și cosmic), și va ajunge un bolovan care fie
va cădea în Soare, fie se va învârti sine die în jurul lui, fie se va autodistruge prin
implozie, creând o nouă centură de asteroizi etc., sau se va autodistruge prin
implozie. Ar fi însă posibil să dăinuie atât cât va exista Soarele, care să-l țină de
mână pe orbită, să-i dea căldură și să-l dezghețe definitiv, aducându-l din nou la
condiția sa de piatră fierbine.
Așadar, supraviețuirea lumii oamenilor pe planeta noastră va depinde
atât de cele spuse mai sus cât și de propria interioritate a acestei lumi. Chiar
dacă depinde de apă, de soare, de aer și de condiția cosmică, lumea noastră
depinde și de sine. Așa cum bine știm, ea se află într-un nesfârșit război endogen,
definit ca război al lumii împotriva lumii, care nu ține doar de legea unității
și luptei contrariilor, condiție vitală a mișcării, devenirii și transformării, ci și
de o dinamică entropică a sinelui, adică de acele determinării interioare venite
EDITORIAL
de la bing-bang care determină și condiționează viața, mișcarea, schimbarea,
transformarea, devenirea. Atunci când această dinamică interioară nu mai este
posibilă, sistemele ajung la un echilibru perfect, care înseamnă nemișcare, adică
entropie zero, adică moarte.
Războiul lumii contra lumii se află în interioritatea acestui concept.
Dintr-o anumită perspectivă, poate fi privit ca un mijloc entropic de optimizare
a echilibrului lumii prin descărcare unor tensiuni, așa cum fac seismele, dar,
datorită forțelor și mijloacelor create (care depășesc deja forța ce poate distruge
omenirea și viața pe pământ), el nu mai poate fi privit doar ca o realitate
asanantă, de limpezire a apelor și de reechilibrare a contrariilor, ci ca o cizmă
care strivește deopotrivă, dintr-o singură apăsare, atât scorpionul care înțeapă
gândacul în elitră, cât și gândacul care a prins gâtul scorpionului în clește.
Ieri, supraviețuirea lumii depinde de capacitatea comunităților de a-și
găsi un loc mai bun sub soare și de cea de a se apăra împotriva sistemului
imunitar al planetei, care percepea omul ca pe un virus (așa în percepe și azi).
Azi, supraviețuirea omenirii pe planeta albastră depinde de capacitatea ei de
a-și struni și chiar anihila bidivii ei războinici cu coarne nucleare și mentalități
dinozaurice.
I.1.2. Lumea căutării și găsirii (sau nu) a unui loc mai bun sub soare
Oamenii caută mereu nu doar ce au pierdut, ci, mai ales, ce cred ei că

ar trebui să găsească. Căutările de azi nu sunt căutări a ceea ce s-a pierdut, ci
căutări a ceea ce se speră a fi găsit. Unele căutări sunt de tipul celor ale unui
câine care a uitat unde și-a îngropat osul. Altele sunt de genul celor din veacul
căutătorilor de aur pe pământurile Statelor Unite de azi, sau de aur și de altă
viață pe pământurile Americii de Nord, ale Americii Latine, ale Australiei
etc etc.. Căutătorii s-au dus acolo, cu zecile de mii, cu sutele de mii și, azi, pe
pământul Statelor Unite, au ajuns la 350 de milioane, generând, pe locurile în
care au strivit sedentarii, cea mai modernă și mai căutată încă țară din lume.
Povestea viermuirii oamenilor, pe planeta lor sau devenită a lor, nu mai
contează, este lungă și stufoasă. Într-o viziune bazată pe Cronos, oamenii sunt
ca niște clipe dintr-o imensitate infinită. Dar, așa cum bine se știe, fiecare clipă,
întrucât nu are dimensiune nici în timp, nici în spațiu, este ea însăși infinită prin
nedimensiune și nedurată. De aceea se mai și spune din când în când: Trăiește,
sau trăiește-ți clipa!
De când se știu – sau nu se știu –, oamenii se află într-o necontenită
căutare. Unii îi zic pur și simplu căutare, alții îi zic cercetare științifică pentru a
descoperi ce și cum, când, unde și de ce, existând (sau nu), în toate acestea, un
scop, o cale, o metodă, un scop, un obiectiv final sau doar intermediar, pentru
că finalul nu va fi niciodată final-final, un final definitiv, care înseamnă moarte,
EDITORIAL
ci doar un final-etapă, un final relativ, fericit sau nefericit, dar totdeauna o nouă
bază pentru a merge mai departe.
Deși fiecare om individual este unic și irepetabil pe planeta Pământ
și în Univers, omul nu trăiește și n-a trăit niciodată izolat (decât atunci când
s-a săturat de lume și s-a sihăstrit, vrând să rămâne singur cu Dumnezeul lui,
care-și este tot el însuși văzut ca Alter Ego ceresc). Omul este, prin esența lui,
o ființă socială, el trăiește în familie și în comunitate cu un alt om, așa cum leul
trăiește în familia sa de lei care vin din același părinte și se înrudesc prin sânge.
Omul trăiește totdeauna în comunitate, depinde de comunitate și își găsește
pacea, liniștea, siguranța și puținele clipe de fericire pe care și le poate permite
în comunitate. Oamenii au căutat, dintotdeauna, acele locuri cu apă și hrană,
favorabile vieții. Unii au avut norocul să se nască în aceste locuri și n-au avut
nevoie să se mute cu cortul, alții, nu. Primii se numesc sedentari, ceilalți sunt
și vor rămâne toată viața migratori, chiar și atunci când se vor sedentariza.
Poveste sedentarilor și migratorilor o știe toată lumea. Ea a început odată cu
apariția omului pe pământ și va dispărea atunci când va dispărea și ultimul om.
Această calitate a omului de a emigra, de a căuta un loc mai bun pentru
el, precum și condițiile diferite de pe Terra, au generat mișcarea migratorie a
populațiilor planetei. Migrațiune pașnică, în căutarea unui loc mai bun, sau/
și migrațiune războinică, devastatoare, care a amplificat la maximum morbul
războinic mundan. Desigur, nu toate războaie au fost sau sunt migratoare, dar
unele dintre ele au fost.
Migrațiunea este în formă și azi. Cinci-șase milioane din populația
calificată și înalt calificată a României a emigrat în Occident, în căutarea unui
loc de muncă de care o fi, ca urmare a faptului că România a pierdut un război
cu inamic nenominalizat, care a vizat, între altele și desedentarizarea masivă a
românilor, cu scop multiplu:
- golirea României de români și reumplerea ei cu ce s-o nimeri, mai ales
cu asiatici;
- echiparea Occidentului cu o forță de muncă înalt calificată, calificată și
chiar necalificată (badante, măturători, slugi sau servitori de tot felul etc.) pentru
care n-a cheltuit nici un cent (Declarația Universală a Drepturilor Omului este
tocmai ce trebuie atât Vestului îmbătrânit, puternic și arogant, dar cu resurse
umane extrem de subțiri, cât și Estului doritor să aibă o țară ca afară sau, mai
simplu, să-și ia catrafusele sau traista-n băț și să ajungă într-o astfel de țară);
- distrugerea efectivă a economiei, îndeosebi a economiei țării noastre,
atât pentru a face țara complet dependentă de economia Vestului, dar mai ales
pentru a-i folosi la discreție resursele naturale pe care le mai are;
- acapararea, prin sistemul corporatist, a tuturor serviciilor vitale, pentru
a transforma cetățeanul român într-un consumator captiv;
- rezolvarea parțială a problemei demografice a Occidentului, în
EDITORIAL
detrimentul țărilor estice, foste socialiste, care n-au înțeles că Vestul este
stăpânul atotstăpânitor al întregii lumi și a mușcat momeala că are și el acces
în clubul elitist al unei civilizații care și-a construit forța, măreție și calitatea
endogenă deosebită, folosind la discreție, nu doar ce a avut și mai are ea, ci și
creierele și resursele altora, mai ales pe cele ale estului ținut la respect;
- atragerea și folosirea efectivă și bine plătită a creierelor.
Desigur, am mai spus-o, o spun și acum cu convingere șu cu mult respect –
școala Vestului este una de foarte înaltă calitate, la ea formându-se, de-a lungul
sutelor de ani, nu doar intelectualitatea și elitele lor, ale occidentalilor, ci și ale
noastre, ale românilor. Iar datoria elitelor noastre față de școala în care s-au
format a devenit, în timp, o valoare cu efect necenzurat pentru toate generațiile
viitoare.
Toate acestea – și foarte multe altele – au făcut din Occident, așa cum
am spus-o de atâtea ori, nu numai pomul lăudat, ci și copacul roditor. Iar acest
copac trage și atrage totdeauna spuza (creierele, elitele și resursele) pe turta lui.
I.1.3. Lumea războaielor pentru un loc mai potrivit sub soare
Se poate spune – și, desigur, chiar se spune – că migrația, atragerea

creierelor, folosirea resurselor altora etc. fac parte din existența și modul de
viață al acestei lumi și n-ai cum să schimbi această realitate și nici de ce. Fiecare
biped inteligent de pe planetă este și va fi mereu căutător, cerșetor, aplaudac,
beneficiar și profitor al acestei realități care pune individul mai presus de
familie, de comunitate, de societate, de națiune, de țară, spunându-i franc și cu
gura plină că el (el, și nu lumea lui, comunitatea lui, țara lui și datoria lui) este
cel mai important din Univers, că nimeni, niciodată, sub nicio formă nu-l poate
împiedica să de ducă unde vrea, când vrea, cum vrea și cu cine vrea oriunde
crede el că e bine pentru el.
Pe de altă parte, Puterea discreționară are toată grija ca, atunci și acolo
unde se pun bariere în calea migrației spre pomul lăudat și accesului pomului
lăudat la resursele planetei, politicilor și strategiilor pe care acest pom le
consideră legale, legitime și nețărmurite, să intervină categoric, nu numai prin
dreptul legii, ci și, atunci când consideră că e cazul, și prin dreptul forței.
Așa au apărut, deopotrivă, războiul necesar, războiul endogen, războiul
politic (toate războaiele sunt patronate și declanșate de politic, inclusiv cele
economice și cele prin mijloace militare), războiul geopolitic etc. – toate, forme
și formule ale războiul permanent al lumii contra lumii, războiului intrinsec,
războiului endogen –, fie sub forma războiului franc, războiului cavaleresc,
războiului de onoare etc., fie sub forma războiului subtil, războiului cameleonic,
războiului parșiv etc. fac parte din conflictualitatea endogenă a omenirii și,
probabil, nu vor dispărea niciodată, nici măcar în epoca cibernetică.
EDITORIAL
I.1.4. Lumea bătăliilor dintre războinicii migratori și sedentarii

nerăzboinici
A fost cândva! – ar exclama, probabil, unii. A fost în vremea când, Gingis-

Han avea mintea, puterea și resursele să hălăduiască lumea în copitele cailor,
traversând Munții Tianșan într-o iarnă, cu logistica înainte, cu o armată de o
sută de mii de luptători, pentru a-l face zob, pe Mahomed... Sau unul din urmașii
săi, Batu-Han, care a trecut munții Bucegi (de unde le vine, probabil și numele
dat de el), i-a zdrobit pe maghiari, dar, până la urmă, neavând cultura, resursele
și nici mentalitatea sedentarului, totul s-a dizolvat ca un nor de fum gros.
În cele din urmă, bătălia dintre nomazii războinici și sedentarii nerăzboinici
a fost câștigată de sedentari, dar nici războinicii și nici sedentarii n-au mai rămas
aceiași. Ca urmare, în timp, unii dintre nomazi s-au sedentarizat (a se vedea
arealul civilizației occidentale de azi), iar unii dintre sedentarii nerăzboinici
s-au nomadizat (a se vedea migrația masivă, nerăzboinică, a românilor-sarea-
pământului din arealul lor ancestral carpato-danubiano-pontic). Foștii nomazi
s-au sedentarizat, nu sine-die, ci doar și-au durat o nouă bază sedentară de
plecare, pentru ca, la momentul potrivit, să țâșnească peste ocean, pentru a
supune și restul lumii, prin război, prin diplomație sau prin înalta lor școală, nu
pentru a-i face pe aceștia egalii lor, ci doar pentru a le folosi la discreție resursele.
America de Nord, dominată de SUA și Canada, și America Latină, dominată de
conchistadori și de seminția europeană latină au creat din pământul făgăduinței,
marele lor pământ. Și ce dacă au dispărut incașii, aztecii și toți ceilalți! Trecutul
a trecut, prezentul e doar prezent, iar viitorul doar se proiectează azi. Societatea
cibernetică și cogno-civilizația vor aduce și ele năravurile lor în formare... Și
cine mai știe ce va fi și cum va mai fi, dacă va mai fi... Jaques Attali, în „Scurtă
istorie asupra viitorului”, vorbește de o civilizație a nomadismului, în sensul că
ilustra viitoare clasă conducătoare, adică două treimi din populația lumii, va fi
nomadă, iar 30 la sută va fi sedentară, pentru a deservi uriașa infrastructură ce
va asigura atât acest nomadism, cât și funcționarea uriașei infrastructuri pe care
o presupune o astfel de configurație. Aceasta, zice el, în următoarea jumătate de
secol. Adică în următoarea fâlfâire de aripă...
Probabil că, într-o astfel de epocă, sedentarii (tot nerăzboinici) se vor
bate cu nomazii cibernetici în alte șpăngi și, cine, știe, poate și în alte concepte.
Deși, într-o jumătate de viață de om centenar, nu se poate muta lumea din loc,
nici cerul pe pământ.
Oricum, lumea tot nu se va cuminți. Poate și pentru motivul că soarele
nostru singuratic va străluci din ce în ce mai tare, pentru a topi, în următorul
mileniu, cea mai mare parte a ghețurilor de pe Terra, pentru a continua
vaporizarea apei și, împreună cu minusculul lui frate de foc cu densitate 13 din
EDITORIAL
miezul planetei, va readuce la lumina sa strălucirea pietrei de foc.

E însă mult, foarte mult, până atunci...
I.1.5. Lumea competițiilor și bătăliilor geopolitice și geostrategice
Lumea este, deopotrivă, așezată, chibzuită în rosturile ei multimilenare,

reproducând parcă, la scară minusculă, invizibilă din Univers, ordinea
Universului. Ne bucurăm, în fiecare zi, de lumea noastră și, când nu ne ajunge
ziua, ne bucurăm și noaptea. Trudim, dar truda este un modus vivendi, un mod
de a exista și de a avea un rost destul de bine rostuit, chiar dacă nu e bătut în
cuie, ci mai degrabă, supus legilor probabilităților condiționate. Adică lumea
nu este doar o ordine perfectă, ci, chiar dacă pare a fi, văzută cu ocheanul
întors, în realitate, o astfel de ordine perfectă, nu există. Este, mai degrabă, o
ordine în dezordine, o ordine haotică. Este aproape imposibil să identifici, în
afară de niște repere de bază și de niște caracteristici văzute din cer, un drum
clar, asfaltat și bine marcat al acestei lumi. Drumul ei (care există, bineînțeles,
atât la forma lui trecută, în memorie, în arhive, în ruine și-n amintiri, cât și la
cea prezentă care pare, deopotrivă, certă și cameleonică), duce mereu spre
mâine, iar viitorologii, oamenii de știință și poeții se străduiesc să-l vadă atât cu
mijloacele matematicii și ale celorlalte științe mai mult sau mai puțin exacte, cât
și cu cele ale imaginației, creației artistice și ficțiunii.
Toată această harababură organizată creează, pe de o parte, o dulce
farniente și, pe de altă parte, o stare haotică precum cea dintr-un ocean în
care valurile cred că-și pot face de cap. Își fac, dar acolo, doar acolo, în limitele
oceanului. Pentru că n-au cum să ajungă pe Everest.
Malaxorul lumii este unul continuu, cu sens unic, riguros organizat și,
privit holistic, cvasiperfect, dar extrem de dinamic și de complex în detaliile și
desfășurările sale. Omul trebuie să bată și să se zbată pentru a se califica și a fi
în măsură să obțină un loc de muncă. Iar după ce l-a obținut trebuie să răspundă
totdeauna, întreaga viață activă acestuia, altfel devine șomer și trebuie să
trăiască pe cheltuiala celorlalți. De aceea se și spune că viața este o luptă. O
luptă cu cine?! Cu sistemul, cu ordinea, cu exigențele profesionale și morale,
cu ceilalți oameni, adică cu semenii?! Desigur, cu toți aceștia și chiar cu sine.
Pentru că societatea oamenilor este una de tip competitiv. Iar competiția este,
așa cum bine se știe, o luptă. Dusă la extrem, aceasta înseamnă război. De aceea,
fiecare biped mai mult sau mai puți inteligent de pe planetă se află, încă din
faza de embrion în competiție cu sine și cu restul lumii pentru propria-i viață.
Competiția generează trebuința de performanță, iar trebuința de performanță
devine, nolens, volens, una dintre trebuințele vitale ale fiecărui om, mai ales în
societatea bazată pe consum.

EDITORIAL
De aceea, pe soclul trebuințelor primare endogene (aer, hrană, apă,
educație), se dezvoltă trebuințe care nu mai sunt nici selective, nici secundare,
ci devin le însele vitale. În societatea modernă, trebuințele cognitive și cele
culturale au devenit atât de importante, încât, în ceea ce privește volumul lor, el
au întors piramida lui Maslow cu susul în jos, trebuințele cognitive, culturale și
profesionale și de securitate devenind permanente și chiar vitale.
Oamenii au cotropit, de fapt, tot pământul. Azi, s-a creat o realitate care
pare bizară, dar ea dictează de fapt relațiile dintre oameni și dintre comunitățile
lor. Uscatul este împărțit între state. Nu există pământ al tuturor, ci pământ al
fiecăruia, al fiecărui stat și al fiecărui om. Doar oceanul a rămas internațional,
pentru că, deocamdată, oamenii nu l-au privatizat.
După ce și-au împărțit, de-a lungul mileniilor, cu sabia și cu dreptul, tot
pământul Terrei, omenii nu s-u așezat pur și simplu la locul lor, ci au continuat
bătăliile pentru reîmpărțirea sine die a pământului oamenilor. Pentru că,
dintotdeauna și totdeauna, oamenii și comunitățile lor se vor bate pentru aceste
resurse ale planetei și pentru locurile în care acestea se află. Cea mai cruntă
bătălie a oamenilor contra oamenilor este cea pentru resurse, deci pentru acele
locuri de pe Terra în care acestea se află.
Acesta este războiul etern al oamenilor contra oamenilor, războiul endogen
al lumii, care are câteva etape, deopotrivă succesive (în timp), amestecate și
interdependente, care nu s-au încheiat și, probabil, nu se vor încheia niciodată,
atâta vreme cât pe Terra vor exista oamenii și comunități ale acestora. În prima
fază, primele comunități ale oamenilor care vor fi apărut (sau vor fi venit) pe
planeta Pământ, care avea, probabil, o suprafață încă fierbinte și inospitalieră,
cetele de oameni – sau ce or fi fost, dar au fost, totuși pentru că omul este o
ființă socială – au alergat de colo-colo pe acea platformă geo unică, dar și după
ce aceasta s-a împărțit în continente, pentru a-și găsi un loc în care să poată trăi.
Se pare că încă de la începutul începuturilor, comunitățile umane s-au războit
între ele pentru un loc mai bun sub soare și, evident, pentru condiții mai bune
de locuit și pentru resurse. Această bătălie a fost de la început și a redevenit
mereu, de-a lungul timpurilor, una geopolitică din ce în ce mai cruntă, care s-a
echipat cu politici, strategii și dispozitive, căpătând, de-a lungul timpurilor, o
uriașă componentă geostrategică, de concepție și execuție.
Războaiele din vechime, ale mongolilor, ale romanilor, ale conchistadorilor
etc. ale Occidentului împotriva Rusiei, a Chinei, a Indiei etc. au fost războaie
geopolitice.
Aceste războaie nu s-au dus și nu se duc nici azi numai cu arme de foc,
ci cu toate armele posibile, începând cu cele financiare, economice, mediatice,
informaționale și continuând cu cele culturale și, mai ales, cognitive.
Războiul din Ucraina și cel din Fâșia Gaza sunt exemple clare de componente
sângeroase ale marelui război geopolitic și geostrategic al lumii contra lumii,
EDITORIAL
în care sunt implicate, într-o formă sau alta, toate țările. Unele, ca beligerante
directe, ca beneficiare, alte ca victime sau ca pierzătoare. Nicio țară nu este
și n-a fost niciodată întrebată dacă vrea sau nu să participe la un astfel război
geopolitic. Pentru că o astfel de întrebare ar fi fost absurdă, având în vedere că,
oricum, un astfel de război este unul continuu, care îmbracă toate formele ;i
formulele geopolitice, politice, diplomatice, economice, financiare, psihologice,
mediatice, cognitive etc. Desigur că războiul geopolitic nu se află în manuale,
în legi, în regulamente, în Carta ONU sau în Declarația Universală a Drepturilor
omului. Se află doar în superba realitate conflictuală a tuturor tipurilor, atât sub
formă brutală, sângeroasă, cât 1i sub toate formele ;i formulele cameleonice.
I.1.6. Lumea războiului total, războiul total al lumii singulare contra

lumii complicate și multipolare.
Războiul continuu al acestei lumi nu este un război integral, nu este un

război total. Este un război extrem de diversificat, de fragmentat și de nuanțat,
precum sunt palele de vânt, valurile în ocean sau vânturile, furtunile și cicloanele
pe planeta noastră. Asta pentru că să exprimăm continuitatea războiului și prin
variabilitatea și diversitatea fenomenelor din natură, a războaielor naturale,
ca să le spunem așa. Sau poate cum sunt vânturile interstelare și furtunile din
Univers. La urma urmei, nici nu pot fi altfel, de vreme ce tot ce se întâmplă pe
Terra este consonant cu ceea ce se întâmplă în Univers.
Continuitatea războiului nu exclude diversitatea și variabilitatea
războaielor. Dimpotrivă, ea rezultă din variabilitatea, consistența și celeritatea
condițiilor care generează diferențele, deosebirile și tensiunile care stau la
baza mișcării, dezvoltării, transformării și a conflictualității acestora. Este
greu de făcut diferența între originea lor firească, naturală, de sistem și de
proces și originea proiectată, premeditată a acestora în vederea realizării unui
obiectiv și atingerii unui scop. Dar toate acestea fac parte din natura umană
care este, așa cum bine se știe, deopotrivă, unitară și diversificată, comună și
strict personalizată, fiecare individ uman fiind unic și irepetabil pe planeta
pământ și în Univers. Cum să pui sub aceeași căciulă călduroasă și cuminte
7,9 miliarde de indivizi unici și irepetabili? Vor găsi ei, atât în interioritatea lor
cât și în exterioritatea lor, suficiente motive pentru a se lua la harță, pentru a
face bisericuțe, pentru a nu fi de acord cu celălalt. Filosofia excepțională a lui
Rațiu, acel liberal pur sânge, care spunea că și-ar da ultima picătură de sânge
pentru a apăra dreptul celuilalt de a nu fi de acord cu el. Generoasă frază pentru
definire dreptului la opinie, la diversitate. Dar nu totdeauna diversitatea creează
unitatea, mai ales când fundamentele sunt construite pe nisipuri mișcătoare.
Războiul lumii contra lumii nu este totuși un război total, un război
integral, ci un război compus din războaie, un război al războaielor, fiecare
EDITORIAL
avându-și cauzele și rosturile lui în împingerea lumii înainte, în deblocare a tot
felul de situații strategice ajunse la limită,
Războiul total al lumii, este, sau ar putea fi, ultimul ei război, războiul
sfârșitului ei, adică intrarea în ultima stare de haos din care nu se va mai putea
ieși niciodată, altfel, decât prin pieirea lumii sau cu transformarea ei radicală în
altceva. În ce anume, este greu de presupus.
Este însă clar că lumea se îndreaptă cu pași destul de repezi spre un astfel
de război (probabil așa au și dispărut civilizațiile care ne-au precedat, dacă vor
fi existat și alte civilizații înaintea noastră), din care nu va mai putea ieși sau,
dacă va ieși, va avea o cu totul altă față, altă rațiune, alt sens.
Comportamentul elitelor politice mondiale, ușurința cu care iau decizii
grobiene, pentru a-și impune voința asupra celorlalți, pentru a le acapara
resursele și a-i înrobi (fie și doar financiar, economic și... cibernetic etc.) sunt
semne clare că lumea are esențialmente o direcție greșită, că nu poate ieși ușor
din starea de haos în care a intrat, încercând să impună o nouă morală imorală, să
aneantizeze statele, ca formă de organizare a lumii, să creeze o lume globalizată,
condusă de la un centru care nu se știe precis unde va fi și cum va fi, să creeze
un guvern mondial etc. etc. Vorbe, vorbe, vorbe și, corespunzător lor, fapte care
îngrozesc, ducând războiul geopolitic al lumii contra lumii pe rațiuni extrem
de periculoase, având în vedere înarmarea fără precedent a marilor puteri și
uriașa capacitate de distrugere a acestor arme. Dar, dincolo de aceste arme care,
oricum, sunt strunite, sunt cele care nu se supun acestor legi.
Devierea spre dictatorial, spre neînțelepciune, prin fel de fel de decizii
neclare, unele aberante, luate pe genunchi și acoperite cu tone sofisticate de
hârțoage, devianțele strigătoare la cer de la esența ființei umane, de la valorile
acumulate în milenii, de la coordonatele și trebuințele omului și ale societății
omenești, de la familie și rațiune sunt semne ale unui sfârșit forțat de epocă
civilizațională și intrată în alta a grobianului, a neînțelepciunii, a inculturii, a
haosului endemic.
I.1.7 Este oare posibilă o lume unipolară sau monopolară?! Este oare
posibilă o lume fără războaie?
Atâta vreme cât statele n-au ajuns, toate, la un coeficient de integralitate

apropiat de cifra unu, adică totală, orice încercare de a regionaliza puternic și,
cu atât mai puțin, de a globaliza, va duce la conflicte uriașe și la războaie. Marile
puteri nu vor globalizare, ci dominanță strategică absolută și supunere a restului
lumii. Globalizarea nu le va aduce acest lucru decât dacă – și numai dacă – ele,
mai precis, una dintre ele, în cârdășie cu acoliții ei, va face acest guvern mondial.
Care?!
Lumea este uriașă. Chiar dacă la nivelul Terrei, al biosferei ea nu este nici
EDITORIAL
unitară, nici singură. Mai este lumea necuvântătoare a oceanelor, a uscatului,
care întrece cu mult numărul hominienilor habotnici. Deși omenirea a atins era
cognocivilizației, ea este foarte departe de a fi unitară. Or nu se poate globaliza
decât o lume unitară. Exemplul Uniunii Europene este cât se poate de elocvent.
Uniunea Europeană de azi nu este nici una federală – n-are cum –, nici una de
state suverane, pentru că statele care fac parte din ea nu sunt toate dezvoltate
din punct de vedere economic la același nivel, au culturi relativ diferite etc. etc.
O Uniune Europeană vitală și funcțională nu se va putea realiza decât atunci
și numai atunci când toate statele vor avea coeficientul de integralitate 1, deci
coeficientul maxim, de unde, în mod obligatoriu, ar trebui să se unească cu
celelalte – toate fiind la același nivel –, pentru a edifica o nouă identitate, cu
o nouă cultură a unicului. Până atunci, Uniunea Europeană nu va fi nici măcar
o uniune a diversităților, ci doar ceea ce fost Uniunea Sovietică (desigur, cu un
alt regim politic), sau Imperiile de odinioară. Se și comportă astfel. Există, în
realitate, o Uniune Europeană, cu țări diferențiate arbitrar sau pe criterii care
n-au nicio legătură cu unicitatea și integralitatea, care, în cele din urmă, va fi
doar un imperiu ceva mai mare decât au fost celelalte. Este posibil să fie mai
multe euro-exit-uri, revolte și chiar războaie.
Nu este posibilă și nu va fi niciodată posibilă o lume fără războaie. Dar
războiul se va muta, cu siguranță, din ce în ce mai mult și mai substanțial, din
spațiul violenței sângeroase al armelor de foc, în spațiul cibernetic, cel care va
fi, probabil, mult mai distrugător,
Deocamdată, în esența ei, lumea este încă unitară. Discrepanțele economice
și financiare, eșecul politicilor de dezvoltare durabilă, de rezolvare a problemei
hranei și mai ales a problemei apei potabile la nivelul întregii planete, efectele
tezaurizate ale războaielor și obiectivele geopolitice și geostrategice pe care și
le propun nu numai marile puteri, ci și rețelele și organizațiile de tot felul sunt
atât de mari, încât este puțin probabil ca în următorul secol să poate fi rezolvate
astfel încât toată lumea de pe Terra să beneficieze de efectele civilizației actuale,
dar mai ales să-și amelioreze condițiile de viață, să fie eradicată foametea și
discrepanțele uriașe între Nord și Sus, între Est și Vest, între lumea cu resurse,
dar săracă și lumea care valorifică aceste resurse, menținându-se din punct de
vedere tehnologic și al tehnologiei informaționale, el educației și cunoașterii
foarte departe de restul lumii.
I.2. Lumea geoeconomică și geofinanciară
Lumea noastră este o lume de pe Terra, care depinde de Terra și de resursele

ei, de Soare și de meandrele acestui gigant de foc, care-ți ține la respect sateliții și
sistemul. Acest sistem, deși este la marginea galaxiei, conține ceva uluitor care,
deocamdată, nu știm precis dacă se mai află și în altă parte a infinității sistemelor
EDITORIAL
galactice și de care or mai fi. Nu anapoda, ci în forme bine definite. Acest ceva
se numește viață. Pe planeta Pământ, viața economică a oamenilor este viață
geoeconomică, întrucât economia, ca formă, mijloc și acțiune de constituire și
management al resurselor planetei, a celor cosmice și de altă natură în folosul
oamenilor, se desfășoară în spațiul geografic, este dependentă de planetă și de
resursele ei. Trecerea la o cu totul altă formă de viață nu se poate face decât
cu prețul unui salt distrugător spre alte formă de viețuire, conviețuire și, deci,
de transformare radicală într-o cu totul altă civilizație. Lumea economică este,
deci o lumea geoeconomică și, dacă este geoeconomică – și este –, este, în mod
sigur și o lume financiară, sau geofinanciară, întrucât finanțele sunt creierul și
buricul economiei, intermediarul, cămătarul sau banca de credit și de investiții
etc. Această dimensiune – cea financiară – a copleșit deja sistemul economic,
l-a subjugat, l-a făcut dependent de ea, iar acest lucru, deopotrivă benefic și
devastator, nu va mai putea fi schimbat cu ușurință.
Trocul de la începutul începuturilor – îți dau ca să-mi dai –, de formula
M – M (marfă contra marfă), a simțit nevoia unui intermediar pentru a ușura și,
în același timp, pentru a simplifica, pentru a introduce un giratoriu în uriașul
trafic de do-ut-des-uri. Iar M – M a devenit M – B – M (Marfă – Bani – Marfă).
Astăzi formula, banul nu mai este doar un intermediar, ci un stăpân absolut,
un patron global. Formula funcționării economiei de azi este B – B – B (Bani
– Bani – Bani), ceea ce spune totul despre imprevizibil, speculații, crize etc.
Astăzi vorbim de finanțare, iar finanțarea nu este un intermediar, ci o necesitate
absolută. Degeaba faci un proiect excepțional, dacă nimeni nu-ți finanțează
implementarea sau realizarea lui efectivă... Va rămâne acolo, pe hârtie, pe hard
disc sau într-o arhivă.
În câțiva ani, după fractura din 1990, economia românească s-a
prăbușit complet, ca un castel de nisip – desigur, cu bună-știința celor care au
plănuit-o și au făcut-o –, datorită faptului că sistemul financiar al țării, băncile,
depozitele etc. au fost complet distruse sau acaparate în primii trei patru ani
de la lovitura de stat pusă la cale de unii dintre mai-marii lumii de atunci. Spre
exemplu, restituirea grabnică a părților sociale a distrus complet lichiditățile
întreprinderilor și au deposedat calitatea de acționari și de coproprietari a
lucrătorilor din acele întreprinderi, obligându-le astfel să dea faliment, din lipsă
de finanțare. Aceasta este cea mai mare lovitură populistă, cameleonică, subtilă
și mizerabilă dată economiei românești, românilor și țării. Acela a fost începutul,
probabil planificat și bine orchestrat de prăduitorii României și nesesizat de
proștii sau naivii de la București și de pe întreg cuprinsul țării.
Ca urmare:
- toate întreprinderile mari ale României au fost rapid falimentate, iar
forța de muncă înalt calificată și calificată disponibilizată și pusă pe drumuri;
- această uriașă forță de muncă (este vorba de 5-6 milioane de oameni)
EDITORIAL
a fost alungată din țară, chiar și prin vocea unuia dintre președinții de atunci
ai României, de realitatea cruntă creată și gestionată nu neapărat de dușmanii
și neprietenii României, ci de cei care au atras dintotdeauna creierele, oamenii
calificați și tinerii de pe toate meridianele planetei), și absorbită rapidă de
uriașa și moderna mașinărie industrială a Occidentului, iar salariile relativ mari
(de câteva ori mai mari ca în România, dacă economia nu i-ar fi fost distrusă),
dar cu mult sub salariile vesticilor, au accelerat migrația românilor în Vest, la
pomul lăudat și roditor);
- marile combinate și uriașele întreprinderi românești (fala țării din
ultimele ei decenii de suveranitate și independență) au fost rase de pe fața
pământului, transformate în fier vechi care a fost rapid vândut la preț de nimic
peste hotare, concomitent cu importarea unor deșeuri toxice ale Vestului, iar
asanarea locurilor respective a fost suportată, bineînțeles, de statul român;
- distrugerea industriei extractive, a plantațiilor, a Institutului de Cercetări
Agricole, a întregului fond de semințe, a sistemului medical, a sistemului
educațional etc.;
- distrugerea, prin nefinanțare, concept și lipsă de viziune strategică, a
industriei naționale de apărare, singura care ar fi putut susține modernizarea
și profesionalizarea armatei, dar nu după voința și interesele altora, ci după
necesitățile efective ale unei țări care va trebui să se descurce singură împotriva
furtunilor care abia s-au stârnit și care, din păcate, vor mai veni etc.
Țara nu se apără de către alții – fie ei și aliații noștri cei mai puternici
din lume – , niciodată nu s-a apărat astfel, ci prin sacrificiul uriaș al armatei, pe
câmpul de luptă și prin efortul uriaș al țării, adică al întregii populații. Dar, pe
atunci, pe români îi trăgea inima să-și apere pământul. Acum, pământul multora
dintre noi, mai ales pentru cei tineri, s-a mutat în țările în care au emigrat, iar
armata profesionistă de vreo 70.000 de luptători, care, deja, de la crearea ei, a
și îmbătrânit, nu mai este dispusă să apere o țară care nu mai este a lor, nici a
urmașilor urmașilor lor, ci a noilor îmbogățiți, a noilor corporații care-și mută
cortul unde găsesc piețe și resurse etc.
Mai mult, atacurile cele mai parșive, mai umilitoare și mai ticăloase
asupra armatei țării nu vin din partea vreunui posibil inamic din afara țării, ci
din partea unor politicieni care se perindă pe la putere și care habar n-au ce
înseamnă armata pentru o țară într-o lume a războiului endogen, a războaielor
geopolitice și geostrategice care se țin lanț, într-o lume în care conflictualitatea
atinge cote uriașe.
Este clar că un posibil război mondial bate la ușă. Insecuritatea lumii a
atins cote care se apropie de riscul extrem, de riscul unui război haotic, unui
război nebun (a se vedea comportamentul marilor puteri în sau în legătură cu
războiul din Ucraina și cu dezastrul din Fâșia Gaza și din Orientul Mijlociu. Ies
în evidență planuri ascunse, planuri extrem de primejdioase, care sunt sau vor
EDITORIAL
fi în curând puse în aplicare. Interconexiunea activă a țărilor care alcătuiesc

BRICS, acțiunea disperată a Rusiei pentru a nu permite apropierea NATO și a
Occidentului de hotarele ei, încercarea încă odată și încă odată a Israelului de a
scăpa de hărțuirea lumii arabo-musulmane care solidarizează cu palestinienii,
eventual a de a crea Marele Israel care să fie mai mult decât un cap de pod,
de a crea un areal uriaș de dominanță geopolitică și geostrategică occidentală
în această zonă cu resurse, de care depinde în mare măsură stabilitatea, pacea
sau războiul lumii etc. sunt componente ale războiului actual al lumii contra
lumii, care nu se va stinge pentru că așa vor pacifiștii, extremiștii, separatiștii
sau generatorii rutelor transporturilor maritime, fluviale sau terestre, aeriene,
cibernetice, geofizice, cosmice și subterane mondiale, mai ales a celor de resurse.
Conflictualitatea devine din ce în ce mai extinsă, mai ilogică, mai perversă,
mai abstractă, mai sofisticată și mai primitivă în esența ei, iar unii dintre oameni
privesc acest spectacol extrem de îngrijorător, cu o ceașcă de cafea și cu un
covrig, chibițând și bucurându-se parcă de acest film de groază.
I.2.1. Oamenii își trag seva din pământ și esența din Cosmos
Oamenii trăiesc cu picioarele pe pământ și cu ochii pe cer. Pământul le

este casă, cerul le e stăpân. Acolo e soarele care-i luminează, norii care adapă
pământul și infinitul care adăpostește necunoscutul și lumile de dincolo de ceea
ce se vede. Desigur, acestea sunt teme grele, la care răspund savanții, atât cât știu
și ei, dar care nu fac casă bună cu masa viețuitoarelor. Nici chiar cu a oamenilor.
De aceea, pe majoritatea dintre ei, nu-i preocupă astfel de teme. Le văd cu ochii
în ceață și le lasă în plata domnului, a duhovnicilor și a oamenilor de știință. Pe
îi preocupă îndeosebi pământul. Pământul care-i hrănește și-i adăpostește, îi
suportă și, din când în când, îi zdruncină prin seisme și calamități naturale de
tot felul. Așa a fost de când lumea și, probabil, tot așa va fi cât vor fi lumea și
pământul.
Când este vorba de calamități, catastrofe etc., oamenii se solidarizează și,
deși nu pot face mare lucru, măcar își dau mâna și se ajută reciproc. Problemele
grave încep dincolo de aceste realități obiective. Împărțeala pământului între
oameni nu este și nu va fi niciodată corectă și definitivă. Din zeci de mii de cauze.
Totdeauna oamenii se vor certa pe pământ, pentru că pământul niciodată nu
le va ajunge. Nu atât suprafața locuibilă a Terrei, cât resursele ei. Chiar dacă
au căzut din cer, oamenii sunt pe pământ. Ei, aici, pe pământ, se zbat și se bat
pentru resursele lui. Pentru că toate sunt aici. Nimic ni vine din cer. Chir și ploaie
care întreține izvoarele vine tot de pe pământ...
Fiecare din cei 7,9 miliarde de bipezi umani participă la această
împărțeală și este, într-o formă sau alta, beneficiar și pierzător în acest război al

EDITORIAL
oamenilor pentru resursele pământului. Oricât de civilizată (în sens de educată)

ar fi lumea, fiecare muritor este, încă de la naștere, un luptător în acest război
geopolitic al lumii contra lumii, nu în beneficiul pământului, ci în indiferența
acestuia. Planeta Pământ se poate lipsi cu ușurință de acest balast biologic,
întrucât, în sine, planeta nu este una cu un miez biologic, ci doar cu o biosferă
de care, fără îndoială, se poate lipsi, întrucât ea este o planetă rociferă. Scoarța
terestră, care este, pentru planetă, ca o coajă de ou, nu constituie o carapace care
să protejeze sau să încercuiască (îngrădească) în forță planeta rociferă, ci doar
o coajă formată din sedimente și oceane, care rămâne pe Terra datorită uriașei
forțe gravitaționale, generată de legile planetelor, ale identităților cerești și ale
modului în care este alcătuit Universul. Când planeta Pământ își va pierde forța
de gravitație se va dezintegra. Dar, deocamdată nu și-o va pierde. Pentru că,
dincolo de forța ei de gravitație, se află forța de gravitație a Soarelui, mișcările
orbitale și de rotație ale corpurilor cerești de pe orbite, forțele de gravitație ale
acestora, echilibrele care există între aceste forțe etc.
Dacă eu știu cât de cât aceste lucruri – și le și spun aici pentru a genera
niște argumente – e clar că mai toată lumea le știe, dar aceste realități cosmo-
pământene sunt prea departe și prea neimportante pentru viața de zi cu zi a
oamenilor, pentru interesele lor și pentru bătăliile geopolitice și geostrategice
ale dinozaurilor politici și strategici pentru resursele pământului și puterea lor
absolută asupra celorlalți.
Toată lumea pământeană nu este lume și atât. Este geo-lume, chiar dacă
omul o fi venit aici de pe alte planete. Sau cine știe de pe unde. Aceste probleme,
discutate de multă vreme, vor fi cândva clarificate. Dar ele nu rezolvă în niciun
fel problema războiului geopolitic și geostrategic ale acestei lumi împotriva
sieși, întrucât un astfel de fenomen nu are încă o rezolvare posibilă, unanim
acceptată de omenire. Tonele de dosare cu reglementări, legi, convenții, tratate
etc, au ameliorat cât de câr această conflictualitate, dar sunt departe de a o
soluționa.
Desigur, Pământul este încă încăpător. Suprafața lui, în întregime
ocupată nu este și în întregime locuită. Așa că mai e loc pe pământ. Totuși, cu
toate calamitățile, războaiele dezastrele etc. etc., există pe planetă o explozie
demografică, iar previziunile malthusiene ne îndeamnă să suflăm și în iaurt.
I.2.2. Ce înseamnă lumea geoeconomică?
Indiferent cum ar fi sau cum n-ar fi economia – înțeleasă ca activitate

a oamenilor pentru producerea de bunuri, servicii etc. etc, activitate care
generează furnicarul trebăluitor al acestei lumi –, ea produce pe scară foarte
largă dependențe și interdependențe, contradicții și chiar conflicte locale,

EDITORIAL
naționale, regionale, planetare, ceea ce dă acestui fenomen extrem de amplu, de
complicat și de sofisticat, valoare, consistență și importanță globală. Economia
de azi nu mai este pur și simplu economie de familie, de cartier, de oraș, de
regiune, de țară, de grup de țări etc., ci este o economie efectiv globală, care are
o desfășurare ce pare a fi modelată de niște ecuații nelineare, precum cele din
teoria haosului, decât de niște calcule foarte precise, de tipul 1 +1 = 2.
Economia de azi poate fi asemănată cu un titanit care navighează pe un
lac. La scară mondială, aceasta este mai degrabă un ocean căruia n-ai cum să-i
modelezi furtunile, uraganele și mișcarea valurilor. Așa pare a fi dimensiunea
sau, mai precis, proiecția, la scara geografică de azi, a economiei mondiale.
În această dimensiune constă denumirea economiei de azi ca geoeconomie.
Conceptul nu este o găselniță, ci o realitate, respectiv, o necesitate, consonantă
cu conceptele de geopolitică și geostrategie.
Aceasta înseamnă areale și platforme geoeconomice, căi de transport,
infrastructură uriașă, forțe numeroase și mijloace adecvate de securitate, de
apărare, de acțiune și de reacție economică, informațională, culturală și, desigur,
militară. Amiralul Mahan spunea că cine stăpânește marea stăpânește lumea.
Britanicii au înțeles asta înaintea lui și au creat o flotă capabilă să susțină
și să întrețină un imperiu în care soarele nu apune niciodată. L-au înțeles și
americanii pe Mahan și au creat o flotă economică uriașă, una militară și mai
uriașă care dispune, între altele, de 10 portavioane, de un parc remarcabil de
submarine de tot felul, precum și de sute de baze militare dislocate pe toate
meridianele.
Americanii stăpânesc marea, rutele de transport maritim, căile de
comunicații, spațiul aerian și, în mare măsură, și pe cel cibernetic, iar acum
câțiva ani au creat și o Forță Spațială care acționează în spațiul cosmic. Aceste
forțe, pomenite în treacăt și sumar aici, echipează, în primul rând economia,
dându-i acel suport de forțe securitare și de apărare armată, care să-i permită să
existe și să conteze în războiul geoeconomic al lumii. Asta fac și țările BRICS, și
Țările puternice din Orientul Mijlociu, mai ales Israelul, dar și țările lumii arabe,
pentru că războiul pentru resurse nu este unul dus doar cu avioane, tancuri și
puști de soc, ci și unul (mai ales unul) dus cu mijloace economice, cu mijloace
de transport, cu infrastructuri și viziuni amănunțite și dispozitive operaționale
pe termen lung.
După cum spun unele comentarii, se pare că tot ce se întâmpla acum în
Fâșia Gaza, între multe altele, vizează și un proiect, potrivit căruia, prin această
fâșie, sau pe la est de aceasta, este în proiect construcția unui canal, printr-un
teren solid, în piatră, care să fie mai cu moț decât Suezul, să fie sub stăpânirea
Marelui Israel și, desigur, în folosul geopolitic și geostrategic al Vestului,
îndeosebi al Statelor Uite și Marii Britanii.
Toate forțele de pe planetă – economice, politice, informatice, mediatice
EDITORIAL
și, mai ales, militare – sunt și se consideră că trebuie să fi implicate în acest
război geoeconomic, geopolitic și geostrategic pentru dominanță (economică,
în primul rând) și securitate endemică pe măsură.
I.2.3. Ce înseamnă lume geofinanciară? Cum de încap cele două săbii

– una economică, alta financiară – în aceeași teacă?! Sau cum de nu încap?!
Lumea geofinanciară este finanțatorul, cămătarul sau șeful cu bani al lumii

geoeconomice, adică al întregii lumi, pentru că întreaga lume este geoeconomică.
Acolo, sus, în piscul piscurilor, (care este totdeauna cel politico-financiar), se
hotărăște foarte exact ce și cum. Zicala „Banul te ridică, banul te coboară” este
cum nu se poate mai potrivită la aceste niveluri geopolitice, geo-economice,
geo-financiare și geostrategice. Marile bănci ale lumii, în funcție de ce zic sau
nu zic marii decidenți geopolitici (dar care nu se numesc așa), stabilesc foarte
exact ce și cum. Este la îndemâna lor să finanțeze sau nu proiecte, acțiuni de
mare anvergură etc. etc. Consiliile lor au toată economia lumii – fie ea națională,
privată, de stat, cooperatistă, corporatistă, meșteșugărească sau de care o mai
fi – în mâna lor sau/și la îndemâna lor. Ele pot face tot ce vor, mai exact, ce
le dictează interesele lor sau ale celor din universul lor. Am citit undeva, într-
un articol scris de un economist român, că o bancă americană a condiționat
un împrumut acordat României de distrugerea fondului național de semințe al
României. În felul acesta, România a distrus rezultatele deosebite ale cercetării
agricole de zeci și zeci de ani ale Institutului de Cercetări Agricole care a creat
soiuri speciale, România având un fond de semințe care asigura o producție
de mare valoare pentru hrana poporului român. Fiind distrus acest fond de
semințe, am fost nevoiți să importăm produse din altă parte, iar rezultatele sunt
dezastruoase în ceea ce privește producția agricolă și hrana poporului român.
Este, desigur, una din cauzele care situează România pe unul din primele locuri
din Uniunea Europeană în ceea ce privește bolile și mortalitatea.
Economia și finanțele nu se bat cap în cap, ci sunt în tandem. Oricum,
azi, nu economia este pe primul loc în ceea ce privește determinările și relația
de cauzalitate, ci finanțele. Desigur, pare anapoda, întrucât nu finanțele produc
vapoare, spre exemplu, ci industria navală. Dar industria navală nu poate
produce vapoare dacă nu are bani să le producă. Plusprodusul – mai exact
rentabilitatea, în sensul vă vânzarea produsului trebuie să depășească prețul
de cost – nu asigură, ipso facto, capacitatea producătorului de a nu depinde de
factorul financiar. Oricum, întreprinderile au, toate, cont în bănci și, pentru a
se dezvolta și a-și optimiza procesele de producție etc, au nevoie de credite, iar
creditele sunt date de bănci.
Așa e lumea economică, dependentă de lumea financiară și, desigur, tot așa
e și lumea financiară, care a creat această dependență și care, la drept vorbind,
EDITORIAL
asigură funcționarea economiei. Această dependență este atât de mare, încât, o
mare putere economico financiară – și marile puteri ale lumii sunt și mari puteri
economico-financiare, pot distruge efectiv, în câteva săptămâni, în câteva luni
sau în câțiva abi, complet, economia unei țări. Așa s-a întâmplat cu economia
României. În primii ani după 1990, i-a fost distrus, mai exact și-a autodistrus
sistemul financiar, apoi, celelalte au căzut de la sine.
II. Noi
Nici noi nu suntem altfel, chiar dacă nu suntem de acord totdeauna cu
ceea ce se spune că suntem. În general, de-a lungul zbuciumatei noastre istorii
milenare, în literatura de toate felurile a străinilor – de la cea beletristică la
cea politică și chiar la cea științifică, poporul român a fost tratat ca o făcătură
incapabilă de a se conduce, de a avea conștiință de sine, de a crea etc. etc. Iar
jecmănirea resurselor lui naturale a fost uriașă. Imperiile – mai ales Imperiul
habsburgic – ne-au privit totdeauna de sus, ca pe niște primitivi sau, în orice caz,
ca pe niște ființe inferioare. Și cam tot așa ne privesc și acum. Așa se face că, noi
și bulgarii, dar mai ales noi, suntem tratați în noul Imperiu European, nu ca egali
între egali, ci ca inferiori în ceea ce privește capacitatea și capabilitatea noastră
de a ne alinia conceptului european, de a îndeplini condițiile impuse de Uniune
etc. etc., de a face parte din spațiul Shengen – un spațiu care, de fapt și de drept
nu se justifică într-o uniune a statelor europene, care ar trebui să beneficieze de
drepturi egale și nu de restricții selectate.
De fapt, efectele integrării României în Uniunea Europeană sunt mai
degrabă distructive decât constructive. În acest proces, economia națională a
fost practic distrusă. Unii spun că nu a distrus-o nimeni, ci ea s-a distrus singură,
pentru că nu era compatibilă cu cea europeană sau pentru că noi n-am fost
capabili să o adaptăm la conceptul economic european...
Povestea distrugerii, într-un singur deceniu, a tot ceea ce românii au
construit într-un secol este ea însăși una de poveste. Unii dintre diriguitorii de
atunci mai spun, când mai au ei chef să spună, că parcă le-a luat Dumnezeu
mințile... Spre exemplu, atunci când au votat în Parlament, fără să clipească
tratatul cu Ucraina prin care au cedat de bună voie și nesiliți de nimeni, sub
presiunea iluziei interesului nostru de a fi primiți în NATO și în UE, tot ce au luat
rușii de la noi, prin rapt și ultimatum și le-au dat ucrainenilor, tot ceea ce trebuia
negociat și rezolvat cu înțelepciune privind drepturile populației românești
din Ucraina și a celei ucrainene din România etc. În UE am fost primiți, mai la
urmă, potrivit viziunii Vestului și conceptului lor despre prostimea din Carpați,
iar în NATO, atunci când trebuie, potrivit interesului Vesticilor, mai ales al
americanilor, de destrămare a Iugoslaviei prin implozie, adică printr-un război

EDITORIAL
endogen, desigur, într-o viziune geostrategică de mai mare amploare, care se
relevă mai pregnant, pentru cine mai are neuroni să vadă, abia azi... Și acesta
este abia începutul...
Urmează vremuri grele. Puterea absolută vrea să fie și mai absolută... Iar
candidații pentru ea s-au cam înmulțit și nu-i a bună pentru viziunea, perspectiva
și obsesia elitei geopolitice și geostrategice mondiale...
II.1. Noi, România, din eșalonul țărilor în curs de dezvoltare,

în eșalonul țărilor dezindustrializate, cu o economie bazată pe
antreprenoriate și furnizare de resurse pentru alții
Desigur, n-am crezut niciodată că, într-un secol, putem face saltul de la
plugul de lemn la tractorul multifuncțional si multirol. N-am crezut niciodată
că plugarul român va ajunge, într-un deceniu, inginer de calculatoare sau
creator de hipersonice. Dar Gogu Constantinescu a creat teoria sonicității, apoi,
în 1919, pare-mi-se, cutia automată de viteze, cea care echipează azi mașinile
moderne, inginerul petrolist Bazgan a creat, folosind și teoria sonicității, forajul
la mare adâncime, care a revoluționat procesul extragerii petrolului și păstrarea
verticalității sapei etc. etc. Se va spune, în mod sigur, că mai ales în perioada
interbelică, mai toți acești români mari creatori, cu care noi ne mândrim, s-au
format la Școala Vestului, ceea ce, desigur, este foarte adevărat, dacă înaintea
cuvântului adevărat se poate pune și cuvântul foarte. Școala Vestului a fost din
totdeauna – și tot așa este și azi – una de înalt nivel, una deosebită. Dar și a
noastră a ajuns, în timp, una de mare calitate, chiar dacă, după 1990, sistemul
educațional s-a prăbușit în mod tragic.
Toate acestea sunt adevărate. Vestul, format, în general, din populațiile
războinice migratoare care s-au sedentarizat, s-a pregătit îndelung pentru a
trece dincolo de ocean, pentru a cuceri întreaga lume, a o educa în spiritul său
și, desigur, pentru a folosi la discreție resursele naturale ale acesteia, potențialul
ei uman, și a o echipa cu piețe corespunzătoare, cu mentalități adecvate și cu
dorința de a fi ca afară, adică precum Vestul.
Așa s-a întâmplat și cu noi. Elitele noastre s-au format acolo, în Vest, unele
dintre ele s-au întors acasă și au generat, spre exemplu, ca și în piscul Europei,
revoluția de la 1848 și mentalitatea modernizării și emancipării națiunii. Dar
era un ecou – e drept, un ecou necesar – o rezonanță care s-a propagat prin
ani și care a ajutat la modernizarea țărilor românești și, într-un final fericit, la
realizarea României pe pământul strămoșilor daci.
Cuvintele acestea, pe care le scriu eu aici, par cuvintele unui nostalgic, unui
rămas în copacul de atunci, nu ale unuia care, azi, vrea o țară ca afară, iar dacă
țara nu se poate încă duce afară, atunci se duce el afară, după principiul: unde-i
bine, acolo-i de mine. E drept, cele cinci-șase milioane de români calificați și
EDITORIAL
înalt calificați care au țâșnit, ca din pușcă, din țară spre afară, adică spre pomul
lăudat și totdeauna roditor din Vest, în căutarea unui loc de muncă, pierdut
definitiv în România învinsă, în România făcută varză într-un război cu inamic
nenominalizat, nevăzut și neștiut, sunt bine-mersi acolo, dar au depopulat țara
care i-a pregătit, care i-a iubit, care s-a sprijinit pe umerii lor. Iar țara, fără ei,
fără forța ei de muncă înalt calificată și calificată, fără generația tânără, școlară,
care și-a urmat părinții în Vest, și a ajuns ipso facto la acele școli bune, faimoase,
și care va performa acolo, pentru că acolo și-a mutat nu numai trunchiul și
frunzele, ci și rădăcinile, deși aceste nu se pot muta, va suferi cumplit, se va
ofili și, poate, cu greu își va mai reveni. Luându-ne elitele, forța de muncă
înalt calificată și vlăstarele, Vestul ne-a dat, conștient sau nu, dar în mod sigur
premeditat și pervers, cea mai cumplită lovitură din istoria noastră milenară
sau multimilenară, nici nu mai contează asta. Trăim în prezent, nu în trecutul
care a trecut demult. Ele, rădăcinile, nu pot fi scoase din pământul natal, iar,
dacă te-ai desprins de ele, ele, fără tine, adică fără lumina soarelui și hrana din
frunze, putrezesc. Dar Liga universală a drepturilor omului nu ne spune asta. Ne
spune doar că fiecare om este liber să se ducă unde-l duce voința, conștiința și
alegerea lui, pentru că omul individual este un om fără frontiere în această lume
cu țări și popoare.
În țară au rămas cei care au mai rămas: bugetarii, pensionarii, o parte
din necalificați, bolnavii, invalizii, patrioții și cei care n-au putut să-și lase
aici rădăcinile. Și, bineînțeles, elita politichiei, când nu e la Bruxelles sau prin
dregătoriile lumii, adică parlamentarii, guvernanții, cei de la președinție și
încă vreo câțiva, să-i numeri pe degete. Desigur, vin asiaticii în locul lor. În fond
lumea este în mișcare, iar sângele trebuie primenit, altfel ruginește. De vreme
ce aproape întreaga economie a fost distrusă, este normal ca lumea să plece ca
furnicile după hrană, după idealuri, după speranțe sau după cai verzi.
Economia României de dinainte de 1990 nu a fost una improvizată, una
depășită, chiar dacă, în acea vreme, ea era în cea mai mare parte de stat, adică
în proprietatea statului. În ultimele decenii ale acelei epoci, România a importat
masiv înaltă tehnologie din Vest, iar structura economică a țării era una destul
de dinamică și de complexă. România producea tractoare și unelte agricole, nave
de mare tonaj, camioane, a echipat țara cu o centrală atomo-electrică, urmând
să se realizeze și altele, cu numeroase baraje și sisteme hidrotehnice, pe râurile
interioare, a realizat, în timp record, sistemele hidrotehnice și de navigație
Porțile de Fier I și II, se situa printre primele șapte țări ale lumii în ceea ce privește
industria petrolieră și exploatarea petrolieră, avea, spre exemplu, zece rafinării
noi-nouțe (acum nu mai are niciuna), realiza nave de mare tonaj, se situa printre
primele locuri din Europa privind flota comercială, flota de transport maritim
și fluvial, a realizat modernizarea portului Constanța, devenit cel mai mare
port din Marea Neagră, avea numeroase combinate de prelucrarea lemnului,
EDITORIAL
avea o industrie de apărare în plină dezvoltare, o agricultură înfloritoare, cu o
cercetare agricolă performantă, un fond de semințe de calitate superioară etc.
etc. Acum nu mai are nimic.
Acesta este un război pierdut. România a fost lovită crunt, deopotrivă,
de concurența nemiloasă și de agresiunea economică din afară, de cruzimea
piețelor și de agresiunea corporațiilor, dar mai ales de naivitatea și chiar de
prostia și trădarea care au aparținut decidenților din România.
Toate, dar absolut toate resursele naturale ale României – bogăția ei lăsată
de la Dumnezeu – au fost cedate străinilor, în schimbul unor redevențe de tot
râsul-plânsul. Nu există niciun domeniu în care să excelăm, creierele au emigrat,
cercetarea științifică este subfinanțată, resursa umană este alungată peste
hotare, iar piscul economiei, dacă se mai poate vorbi de așa ceva, îl reprezintă
întreprinderile mici și mijlocii, antreprenoriatele și, pe ici pe colo, pe unde mai
sunt câțiva țărani care n-au reușit să plece în afară, o agricultură de subzistență.
Fermierii sunt loviți din toate părțile, subvențiile sunt cele care sunt, alimentele
vin din import. Mai mare râsul, care-i de fapt plâns, România, țara pâinii, importă
pâine congelată, fructe și legume din Antalia, carne din Spania, din Ungaria etc.
etc. Desigur, e bine că sunt aceste complexe care împânzesc Europa, care sunt
specializate și aduc marfă de peste tot. Dar ele nu trebuie să sufoce producția
internă de alimente, într-o țară a pâinii, cu pământ să-l pui pe pâine...
În complexele altora instalate pe pământul românesc, în toate orașele și
localitățile importante ale țării, se află mari unități neromânești – Carrefour,
Kaufland, Liedl, Penny etc. – foarte bine aprovizionate, găsești tot ce vrei, aproape
toate produsele fiind, bineînțeles, din afară. Inclusiv în piețele tradiționale ale
țării – foarte puține și foarte prost aprovizionate –, găsești mai mult produse
străine decât produse românești. Dar chiar și cele românești sunt tot străine,
întrucât fondul de semințe al României a fost distrus, iar ICA a rămas o amintire
care nici măcar nu mai este percepută ca fiind frumoasă, după bătăliile murdare
prin care s-a trecut... Așa cum au rămas și marile întreprinderi de odinioară:
IMGB, Electromagnetica, Tractorul Brașov, Electroputere Craiova, minele din
Valea Jiului, exploatările aurifere și cele cuprifere, sistemul național energetic,
sistemele de irigații etc.... etc.
II.2. Am fost noi vreodată un popor special, iar România o grădină a

Maicii Domnului?!
Este, desigur, o întrebare retorică. Și o mirare adiacentă acesteia. Am

fost și n-am fost. Am fost, pentru că spațiul dumnezeiesc în care s-a format și a
supraviețuit până azi poporul care, azi, se numește român, este, într-adevăr de
legendă. L-am străbătut pe tot, cu pasul, an de an, chiar și de mai multe ori pe
an, aproape lună de lună, o viață de om, în toate anotimpurile, și, comparativ cu
EDITORIAL
alte spații, pe unde am mai fost, al nostru are calitatea de a fi un spațiu plin, un
spațiu cald, ospitalier, care-ți mângâie sufletul și sinapsele. Așa cum sunt toate
arealele în care s-au format populațiile sedentare. Îl simți în tot corpul, chiar și
acolo, sus, pe stâncă, în miez de iarnă, când bate vântul de creastă. Dar dincolo
de această realitate ce pare subiectivă, există obiectivitatea proporționalității
(o treime munte, o treime deal și podiș, o treime câmpie), râuri care izvorăsc
din munți, fluviu care aduce toată Europa aici, înainte de a se revărsa în mare,
poartă de mare spre mările și oceanele lumii, ape care izvorăsc din munți și
oameni care s-au contopit de milenii cu acest areal atât de rotunjit, de echilibrat
și de armonios. Așa a fost mereu, de milenii. Și cred că, într-un fel, tot cam
așa este și acum. Oamenii care au trăit și trăiesc aici au rămas într-un fel de
neclintire a sorții, a harului și a blestemului. Au bătut vânturi și încă mai bat, ei
s-au dat și s-au aplecat după vremuri și vremuiri, capul ce se pleacă sabia nu-l
taie, dar mereu au devenit la verticala pământului. Cred că vor reveni și acum,
chiar dacă au plecat cu milioanele în Vestul atrăgător de creiere, de brațe, de
slugi și de destine. Mulți dintre cei care au plecat se vor întoarce. Apa se întoarce
mereu la izvoare.
Profesorul Grosu, sociolog, pe care-l cunosc de o vreme, fiind la
începuturile sale, ofițer de transmisiuni, spilcuit, frumos, sclipitor și foarte
inteligent, șef de promoție în școala militară la această armă finuță și elegantă,
cum le zicem noi, gușterii și iepurii de câmp, lor, transmisioniștilor, a scris o
carte extrem de interesantă și de argumentată despre păcatele și blestemele
românilor. E greu să n-o citești. Pentru ca o ceată sau o mulțime de oameni să
treacă de la stadiul de adunătură, de grămadă sau de ce o fi la cel de populație,
de popor și, în final, de națiune, este nevoie de timp, de multă trudă și, mai ales,
de condiții. Poporul român nu le-a avut. N-a avut nici timpul necesar pentru
a-și consolida o conștiință solidă de sine, nici răgazul necesar pentru a se așeza,
dezvolta, dumiri, reuni în forțe de monolit și căli.
Spațiul acesta al nostru, pentru populațiile migratoare, războinice sau nu,
nu era un spațiu final, ci doar unul de tranzit. Atunci, ca și acum, ei, migratorii se
duceau spre Vest, mereu spre Vest, de-a lungul marelui fluviu, adică pe firul apei
în sus, spre undeva, spre unde-i ducea soarele, și s-au oprit unde sunt acum,
pentru că i-a oprit oceanul. Au înțeles că aici, în apus, va fi reședința lor, casa lor
și baza lor de plecare pentru a cuceri restul lumii, a o domestici și a-i folosi la
discreție resursele. Chiar dacă n-au spus și n-au gândit în termenii aceștia, din
analiza comportamentului lor, asta rezultă.
Fiind un spațiu de tranzit, locuitorii pământului românesc de azi n-au fost
lăsați să se așeze, să mediteze la existența lor, la viața lor, la devenirea lor, să-l
asculte pe Zamolxe (în vremea dacilor) să-și formeze adică o cultură temeinică,
așezată, un sine profund, pentru că mereu a trebuit fie să lupte cu nepoftiții, fie
să se ferească din calea lor, nu o zi, nu o săptămână, ci ani, zeci de ani, sute de
EDITORIAL
ani. N-au plecat însă niciodată de aici, pentru că sunt de aici și aici s-au pomenit,
într-un spațiu plin, într-un spațiu dumnezeiesc, cum îi spunem noi acum, și nu
aveau de ce să plece. Nu și-au părăsit, deci, niciodată, pământul pe care s-au
născut, pe care s-au format, pământul lor natal. Dar mereu au fost hărțuiți de
migratori, mereu au fost ocupați fie să le asigure trecerea, fie să se ferească de
ei. În vremea celor trei mari imperii (Habsburgic, Otoman și Țarist) care au
sufocat spațiul românesc, au suportat meandrele, pohtele și presiunile acestora,
fiind nevoiți să se comporte pe măsură, adică să fie servili, lingușitori, să nu-i
ofenseze pe cei puternici, uneori să mai și trădeze, să se bată pentru putere etc.,
adică să treacă prin toate eroismele, lașitățile, șireteniile și metehnele omenești
pentru a supraviețui, atât individual, cât și ca neam.
Caracteristicile acestea formate și practicate în sute de ani s-au înrădăcinat,
au devenit o marcă a noastră. Fă-te frate cu dracu până treci lacul sau puntea,
sau greul, capul ce se pleacă sabia nu-l taie, spune-i stăpânului ce vrea să audă,
câinii latră ursul trece etc..
De altfel, tot cam așa este și acum. Comportamentul conducătorilor
României din 1989 încoace, dar și înainte – de fapt, în toate timpurile – a fost
cam același. Niciun fel de verticalitate, niciun fel de demnitate, niciun fel de
onoare, niciun fel de viziune. Capul ce se pleacă sabia nu-l taie.
Primul președinte de după 1989 – un om educat, corect, inteligent și
curat –, marcat vizibil de calitatea sa de fost nomenclaturist, ori n-a văzut, or
n-a putut, or n-a înțeles, prin hățișul de perversiuni, ce ni se pregătește, iar dacă
a înțeles (și cred că a înțeles foarte bine), n-a avut curajul să facă ce trebuia,
pentru că nu avea nici puterea, nici calitatea să o facă. Chiar dacă era un emanat
al revoluției, suporturile și cauzele revoluției nu-i dădeau și nu-i asigurau forța,
rațiunea și curajul să se opună fluviului distrugător de națiune, de economie, de
ordine, de demnitate, de onoare și de putere economică, financiară și morală.
Aceste „caracteristici” și multe altele ne-au pus în genunchi în fața
străinilor, ne-au creat un sentiment de slugărnicie, de iesmeni, cum am zice azi,
de cârpe de spălat pe jos, de oameni fără onoare, fără demnitate, de căutători
umili printre gunoaie, incapabili de a lua decizii ferme, corecte, de a bate cu
pumnul în masă și de a ne bate pentru drepturile noastre. În general, așa ne
văd occidentalii și acum, știind precis sau simțind că pot să facă ce vor cu noi,
cu cei care ne conduc, pentru că, oricum cei care ne conduc n-au nici coloană
vertebrală verticală, nici suficienți neuroni sănătoși la cap, ci doar neuroni
modelați pe principiile și meandrele inteligenței perverse și oportuniste.
II.3. Realitatea esențială și realitatea iluzorie
Mai mereu, poporul român, aflat între forțe uriașe care se pândeau
reciproc și se vânau reciproc, a trebuit să pândească mereu, la rândul lui,
EDITORIAL
comportamentul și starea monștrilor, pentru a nu le da ocazia să-l strivească.
A trăit mereu cu spaima asta – o are și acum, i-a intrat în sânge – și nu mai
poate scăpa de ea. Au trecut abia o sută de ani de când România s-a întregit, iar
această realitate esențială nu s-a fixat pe deplin, nici în perioada interbelică, nici
până acum. Vecinii noștri și monștrii care pregăteau noul război nu ne-au dat
răgazul să ne bucurăm de unitatea națiunii – nici nu știu precis dacă eram cu
adevărat o națiune, probabil că nici acum, în anul de grație 2023, nu suntem –,
au intervenit imediat rapturile teritoriale, ultimatum-ul sovieticilor care doreau
cu orice preț bretela strategică dintre Marea Neagră și Marea Baltică, pentru a-și
pregăti războiul lor, la început, în cârdășie cu Hitler, când au împărțit fifty-fifty
Polonia, apoi Berlinul și Budapesta au sfârtecat au decupat, în urma Dictatului
de la Viena, tot de la Viena, bucăți din trupul vital al României etc. Ce a urmat
se știe.
Războiul nostru de supraviețuire și de refacere a teritoriului sfânt al
națiunii, mai exact al poporului român din arealul carpato-danubiano-pontic, ca
să-i spunem așa, vatra vitală a neamului, desfășurat, ca și cel din 1916-1919, în
cadrul războiului mondial, ne-a rupt iarăși de Basarabia – bretela de care avea
nevoie Rusia pentru a domina falia strategică Marea Neagră – Marea Baltică,
obiectiv geostrategic vital pentru marele imperiu roșu, iar ce a urmat se știe.
Poporul n-a avut timp să se așeze, să-și panseze rănile, să se dumirească,
să mediteze și să-și refacă acea demnitate atât de necesară unei națiuni, dar pe
care n-a avut-o niciodată. Rușii au încercat să le bage în cap moldovenilor că
ei sunt moldoveni și nu români, că românii sunt imperialiștii ticăloși care au
sfâșiat Moldova lui Ștefan cel Mare etc. etc. Unii dintre moldovenii de dincolo
de Prut chiar au crezut asta – unii o mai cred și acum – și, ca totul să fie și mai
convingător, rușii au dat acestei zone a României eterne, smulse de ei din trupul
țării încă din 1812, statutul de țară, de republică unională sovietică. Dezbinarea
nu s-a încheiat nici acum. Totuși, după două secole de stăpânire rusească, frații
noștri de la est de Prut au reușit să-și păstreze nealterată limba, portul și dansul,
ceea ce arată încă odată că, potrivit cântecului, ce e românesc nu piere. Încă
o dovadă că vremurile și vremuirile de ieri n-au reușit să distrugă populația
românească din arealul ei milenar, chiar dacă n-au lăsat-o să realizeze acel
monolit de unitate națională atât de necesar supraviețuirii vânturilor geopolitice
și geostrategice ale timpurilor de azi și de mâine.
Între realitatea esențială – cea a unității de neam, de areal, de suflet și
de geneză – și realitatea iluzorie – cea de componenți importanți ai Uniunii
Europene și ai NATO – care, credem noi, sau unii dintre noi, ne asigură unitatea,
continuitatea, siguranța, securitatea și apărarea în vremurile care vin există o
fractură perversă. Apartenența la cele două mari organizații, foarte importantă
în esența ei, este extrem de subțire, de nesigură și chiar de incertă în realitatea
ei. Și iată de ce:
EDITORIAL
1. Apartenența la NATO trebuia să ne asigure nu doar o umbrelă
de securitate, ci mai ales un mod real și viabil de consolidare, dezvoltare,
modernizare și operaționalizare a apărării naționale, componentă esențială și
vitală a unui stat suveran, chiar dacă acesta face parte din teribila alianță sau
tocmai de aceea. Atâta vreme cât există state suverane pe planeta Pământ,
conceptul cel mai important nu este apărarea colectivă sau comună, ci apărarea
națională. Apărarea colectivă este conceptul care, în condițiile extrem de grave
și de complicate ale creșterii pericolului și amenințării strategice globale,
operaționalizează apărarea națională, îi asigură consistență și profunzime.
Apărarea colectivă sau comună nu poate substitui apărarea națională, dar o
poate susține, întreține, operaționaliza și eficientiza la maximum posibil. Or, în
cazul nostru, decidentul politic român, bazându-se pe NATO, a distrus pur și
simplu industria de apărare, a desființat serviciul militar obligatoriu, care nu
era pur si simplu o corvoadă, ci un sistem de educație națională și militară a
tineretului, de vreme ce mediul internațional de securitate devine din ce în ce
mai agitat și mai periculos, războiul fiind oricând posibil.
2. Profesionalizarea armatei și reducerea ei la 70.000 de militari, fără a i
se asigura o resursă umană încorporabilă și o rezervă consistentă este ca și cum
n-ar exista. Deja populația României este în scădere drastică, migrația masivă
în Vest aproape a întregii populații calificate apte de muncă și, prin urmare, și
a tineretului școlar din familiile emigranților, golește bazinul recrutabil, făcând
imposibilă crearea unei rezerve operaționale, ceea ce este extrem de grav, în
condițiile actuale;
3. Crearea unei atitudini de frondă, de dispreț și de ostilitate împotriva
pensionarilor militari și chiar a părții active a armatei de către fel de fel de
indivizi, de politicieni și, prin urmare și a populației care nu are niciun fel de
cultură privind fenomenul militar și nu înțelege rolul armatei în apărarea unei
țări suverane în condițiile în care războiul bate la ușă, în afară de faptul că
reprezintă o foarte gravă greșeală, sare efecte dramatice pe termen lung asupra
sistemului național de apărare;
4. Distrugerea industriei de apărare și, prin urmare dependența de
străinătate privind dotarea armatei cu mijloacele de care are neapărată
nevoie a vulnerabilizat la maximum sistemul național de apărare, aducând
armata în situația în care s-a găsit totdeauna înainte unui război la care a fost
nevoită să participe, iar costurile unei asemenea atitudini politice a avut efecte
dezastruoase pe câmpul de luptă.
Dacă guvernul nu alocă mijloace suficiente pentru dotarea armatei cu
mijloace moderne și suficiente, dacă nu-și permite sau nu vrea să creeze, să
menține și să întrețină o armată performantă, va trebui să plătească mult mai
scump fie o armată aliată, fie o armată inamică.
În țara noastră, la ora actuală, atât clasa politică, în ansamblul ei, cât și
EDITORIAL
guvernul, administrațiile de orice fel și mai ales populația au goluri extrem de
mari și de grave privind cultura păcii și a războiului, realitatea extrem de gravă
a degradării mediului internațional de securitate, cele două focare de război
deschis – cel din Ucraina și cel din Orientul Apropiat – în care sunt implicate
două țări care dețin arme nucleare – Rusia și Israel – arată că războiul nu mai
este o gâlceavă între două tabere care au de împărțit un moft, ci între puteri care
pot distruge lumea.
III. În loc de concluzii
Din nou, lumea nu se înțelege în mai nimic. Războiul din Ucraina și cel din
Fâșia Gaza, înarmarea până în creștet a marilor puteri, realizarea și actualizarea
continuă a unor dispozitive militare amplasate pe tot globul și chiar în Cosmos,
crearea unor mijloace de luptă hipersonice, climatice, geofizice etc., dar și
ale altora care n-au ajuns încă în văzul lumii, reactivarea și inflamarea faliei
geostrategice Marea Neagră – Marea Baltică, retorica războinică amenințătoare
sau, în orice caz, ireconciliantă a unora dintre liderii foarte importanți ai planetei,
paradele militare și demonstrațiile de forță sunt semne și chiar semnale că
oricând poate izbucni un război devastator, un război mondial. Aparent, lumea
n-are niciun motiv să se războiască iar la nivel global, pentru că n-a apărut un
nou Hitler, nici un nou Stalin, iar cei actuali se pare că nu pot avea un astfel de
curaj sau o astfel de nesăbuință.
Chiar dacă lucrurile stau așa, iar războiul din Ucraina și criza catastrofală
din Gaza nu pot declanșa războiul mondial pentru că marile puteri încă se mai
află în faza de așteptare strategică și n-au nici un interes să folosească acum
prilejul favorabil, nu există nicio garanție că lucrurile se vor limita sau se vor
opri aici. Covidiada, retorica destul de războinică și de agresivă a unora dintre
liderii lumii, faliile și fracturile geopolitice și geostrategice de peste tot etc. arată
că pericolul de extindere a războiului geopolitic fractalizat nu s-a diminuat, ci
dimpotrivă, s-a intensificat. Chiar dacă obiectivele unui astfel de război posibil
generalizat nu sunt prea clare, iar forțele care l-ar putea declanșa nu sunt încă
la vedere, mai ales că Rusia, pe care Statele Unite și NATO o consideră inamic și
cu care se confruntă deja sprijinind Ucraina, este deja angajată într-un război
lung, de uzură, nu există nicio garanție că scânteia exploziei mondiale nu poate
veni și din altă parte.
Deocamdată, obiectivele sesizabile ale actualelor războaie în desfășurare
par a fi, grosso modo cam următoarele: Prin războiul din Ucraina, Vestul și
îndeosebi Statele Unite vizează slăbirea efectivă și semnificativă a Rusiei, testarea
în continuare a capacității ei ofensive clasice, de ripostă și de contaraofensivă,
evaluarea rezervelor și capabilităților și oportunitatea extinderii sau limitării
acestui conflict pentru a acoperi sau a face posibilă realizarea, în Orientul
EDITORIAL
Mijlociu, a unui alt obiectiv de importanță geostrategică uriașă dezamorsarea
pericolului reprezentat de dispozitivul anti Israel din Gaza, distrugerea acestei
fâșii, crearea condițiilor pentru exploatarea de către Israel, în cheie occidentală,
a rezervelor de gaze naturale din Mediterana din acea zonă și, mai ales, realizarea
proiectului unui nou canal din Marea Roșie spre Marea Mediterană, prin zona
tare, de piatră din estul Fâșiei Gaza sau chiar prin fâșia Gaza, concomitent cu
crearea Marelui Israel, visul dintotdeauna al israelienilor pentru care au tot
realizat, în urma fiecărui război pe care l-au câștigat fără drept de apel, extensii
teritoriale importante, incluzând peninsula Sinai, Înălțimile Golan și Cisiordania.
Desigur, o astfel de operație, extrem de laborioasă și de sofisticată, nu se putea
declanșa așa din senin, ci trebuia creat sau folosit un fait accompli impresionant
sau un pretext, gen Pearl Harbor. Dacă la Tel Aviv a venit inclusiv președintele
Statelor Unite și, la fața locului cu pricina a sosit rapid și un portavion american,
se înțelege cât de important și ce miză uriașă are acest eveniment.

UNIVERS EDUCAȚIONAL
LEVERAGING THE IMPORTANCE OF

TECHNOLOGY IN ENHANCING THE
QUALITY OF TEACHING IN PRIMARY
SCHOOLS
EXPLOATAREA IMPORTANȚEI
TEHNOLOGIEI ÎN ÎMBUNĂTĂȚIREA
CALITĂȚII PREDĂRII ÎN SCOALA
PRIMARĂ
Prof. Florinela SAVU1
Prof. Loredana ANDREI
Prof. Laura ANGELESCU
Introduction
In an era where technological advancement is continuously expanding, the

importance of technology in enhancing the quality of teaching in primary schools
cannot be overlooked. Technology has changed the way we learn and teach, creating
more efficient and engaging learning opportunities. From the use of computers and
tablets in the classroom to online learning platforms, technology has transformed
education and improved teaching quality. Technology has proven to be an effective
and valuable tool in the learning process. It not only facilitates access to information
but also allows for the creation of a personalized learning environment, tailored
to the needs of each student. Moreover, technology has the potential to stimulate
critical thinking and develop essential 21st-century skills such as problem-solving
and teamwork. However, to fully leverage the benefits that technology can bring
to education, it is crucial to understand how it can be effectively integrated into
the teaching process. In this regard, it is important to focus not only on the use of
technology in the classroom but also on training teachers to use these tools effectively.
Keywords: Technology; Education; Efficiency;
1
Sc Gimnaziala nr 95, Bucharest
Abstract
Într-o eră în care progresul tehnologic este în continuă expansiune, importanța

tehnologiei în îmbunătățirea calității predării în școlile primare nu poate fi trecută cu
vederea. Tehnologia a schimbat modul în care învățăm și predăm, creând oportunități
de învățare mai eficiente și mai captivante. De la utilizarea computerelor și tabletelor
în sala de clasă până la platformele de învățare online, tehnologia a transformat
educația și a îmbunătățit calitatea predării. Tehnologia s-a dovedit a fi un instrument
eficient și valoros în procesul de învățare. Nu numai că facilitează accesul la informații,
dar permite și crearea unui mediu de învățare personalizat, adaptat nevoilor fiecărui
elev. În plus, tehnologia are potențialul de a stimula gândirea critică și de a dezvolta
abilități esențiale ale secolului XXI, cum ar fi rezolvarea de probleme și munca în
echipă. Cu toate acestea, pentru a valorifica pe deplin beneficiile pe care tehnologia
le poate aduce educației, este esențial să înțelegem cum poate fi integrată eficient
în procesul de predare. În acest sens, este important să ne concentrăm nu numai pe
utilizarea tehnologiei la clasă, ci și pe formarea profesorilor pentru a utiliza aceste
instrumente în mod eficient.
Cuvinte cheie: Tehnologie; Educaţie; Eficienţă;
Body of the Paper

Impact of Technology on Teacher-Student Interaction
T echnology has changed not only the way we teach and learn but also
the way teachers and students interact. Through technology, teachers can
reach students in new and innovative ways, creating more efficient and engaging
learning opportunities. For example, through online learning platforms, teachers can
provide instant feedback to students, monitor their progress, and tailor content to the
needs and understanding level of each student.
Additionally, technology can facilitate collaboration and communication
between teachers and students.
Through digital platforms, students can work together on projects, share
ideas, and develop teamwork skills. Technology can also facilitate communication
with parents, creating an effective framework for their involvement in the learning
process.
However, to fully leverage the benefits that technology can bring to education,
it is essential that teachers are well-prepared to use these tools. Training teachers in
the use of technology is a crucial component in enhancing the quality of teaching in
primary schools.

Technology can have a significant impact on student engagement and

understanding. Through technology, teachers can create more interesting learning
opportunities and stimulate students’ interest in various subjects. For example, using
educational games or augmented reality, students can learn in new and attractive
ways, helping them to understand certain concepts more easily.
Moreover, technology can facilitate personalized learning, tailored to the
needs of each student. Through online learning platforms, teachers can monitor the
progress of each student and adapt content according to their level of understanding.
This can help increase the efficiency of the learning process and improve academic
outcomes.
However, it is essential to understand that technology is not a panacea for
all educational challenges. While technology can facilitate access to information
and create more interesting learning opportunities, it cannot replace the role of the
teacher in the learning process. The teacher remains the most important actor in the
educational process, and the effective use of technology largely depends on their
skills and preparation.
Future Trends: Technology and the Evolution of Teaching in Primary

Schools
Technology continues to evolve at a rapid pace, creating new opportunities
for improving teaching in primary schools. From the use of artificial intelligence and
augmented reality to online learning platforms, future trends in technology promise
to transform education and improve teaching quality.
Artificial intelligence, for example, has the potential to change the way we
teach and learn. By using artificial intelligence, teachers can monitor each student’s
progress in real time, adapt content to their needs and understanding level, and
provide personalized feedback.
This can help increase the efficiency of the learning process and improve
academic outcomes.
Also, augmented reality can create more interesting and engaging learning
opportunities. Using augmented reality, students can explore different concepts in a
visual and interactive way, helping them to understand certain concepts more easily.
For example, through augmented reality, students can explore the human body in 3D,
visualize different natural phenomena, or experience different historical scenarios.
However, it is essential to understand that the use of technology in teaching
is not without challenges. From issues related to access to technology to the need
for teacher training in the effective use of these tools, there are numerous obstacles
that must be overcome to fully leverage the benefits that technology can bring to
education.

Understanding the Role of Technology in Improving Teaching Quality
Technology can play a crucial role in improving the quality of teaching in
primary schools. By using technology, teachers can create more efficient and
engaging learning opportunities, monitor the progress of each student, and tailor
content to their needs and understanding level. Moreover, technology can facilitate
collaboration and communication between teachers and students, creating an
effective framework for parent involvement in the learning process.
However, it is essential to understand that the effective use of technology
largely depends on the skills and preparation of teachers. Training teachers in the use
of technology is a crucial component in enhancing the quality of teaching in primary
schools. It is also important to ensure that all students have access to technology and
that it is used in a way that respects diversity and equity in education.
Strategies for Integrating Technology in Teaching

There are numerous strategies that can be used to integrate technology into
teaching. First, it is essential to ensure that teachers are well-prepared to use these
tools. This may involve training teachers in the use of technology and creating a
support framework to help them use these tools effectively.
Second, it is important to ensure that all students have access to technology.
This may involve investments in technological infrastructure and the creation of
policies that promote equal access to technology. It is also important to ensure that
technology is used in a way that respects diversity and equity in education.
Third, it is essential to ensure that technology is integrated in a way that
supports the learning process. This may involve using technology to create more
efficient and engaging learning opportunities, as well as using technology to monitor
each student’s progress and adapt content to their needs and understanding level.
Encouraging Teachers to Adopt Technology for Better Teaching

To fully leverage the benefits that technology can bring to education, it is
essential to encourage teachers to adopt these tools. There are numerous strategies
that can be used in this regard. First, it is essential to ensure that teachers are well-
prepared to use technology.
This may involve training teachers in the use of these tools and creating a
support framework to help them use technology effectively.
Second, it is important to create an environment that encourages innovation
and experimentation. Teachers should feel free to experiment with technology and
try new teaching methods. This may involve creating a support framework that
encourages innovation and helps teachers take risks and try new approaches.
Third, it is essential to ensure that teachers understand the benefits that
technology can bring to education. This may involve creating training opportunities
that highlight the benefits that technology can bring to teaching, as well as creating
opportunities for teachers to see how technology can be effectively used in the
classroom.
Conclusions
In conclusion, technology can play a crucial role in enhancing the quality of
teaching in primary schools. By leveraging the benefits that technology can bring to
education, we can create more efficient and engaging learning opportunities, improve
collaboration and communication between teachers and students, and contribute to
increasing the efficiency of the learning process.
However, it is essential to ensure that teachers are well-prepared to use
technology and that it is used in a way that respects diversity and equity in education.
It is also important to ensure that all students have access to technology and that it
is integrated in a way that supports the learning process.
Finally, it is important to encourage teachers to adopt technology and try new
teaching methods. By leveraging the benefits that technology can bring to education,
we can contribute to enhancing the quality of teaching in primary schools and prepare
students for the challenges of the 21st century.
Bibliography
- “ICT and Quality of Teaching–Learning Related Activities in Primary

Schools in Ogoja Education Zone of Cross River State, Nigeria” by Bernard Atrogor
Oko, Monity Flora Michael (2016)
- “An Analysis of Teachers’ Perceptions toward the Role of ICT Based Media
in Teaching and Learning Process among Primary Schools’ Teachers” by R. Rahmi,
F. Fitriati, Siti Fachraini (2019)
- “The Use of E-Learning Materials for Teaching Computer Science in
Primary Schools” by Andrej Benedičič (2015)
- “Analysis of Primary School Teachers’ Online Teaching Investment Based
On Data Mining Technology” by Ting He and Feng Li (2021)

THE PERCEPTION OF TECHNOLOGY

IN THE ACT OF TEACHING
STUDENTS IN GENERAL SCHOOLS
IN BUCHAREST
PERCEPȚIA TEHNOLOGIEI ÎN ACTUL

PREDĂRII ELEVILOR ÎN SCOALILE
GENERALE DIN BUCUREȘTI
Prof. Vasilica Felicia STROE1
Introduction
In the digital age, technology has become a fundamental tool in teaching

students. In any corner of the world, and especially in Bucharest, the perception
of technology in teaching students in general schools is a positive one. In an
ever-changing world, education must keep pace with technological innovations.
Incorporating technology into teaching students is no longer an option, but a necessity.
In general schools in Bucharest, teachers and students embrace technology, seeing it
as a reliable ally in the learning process.
Keywords: digitalization; technology; learning;
Abstract
În era digitală, tehnologia a devenit un instrument fundamental în predarea

studenților. În orice colț al lumii, și mai ales în București, percepția tehnologiei în
predarea elevilor din școlile generale este una pozitivă. Într-o lume în continuă
schimbare, educația trebuie să țină pasul cu inovațiile tehnologice. Încorporarea
tehnologiei în predarea studenților nu mai este o opțiune, ci o necesitate. În școlile
generale din București, profesorii și elevii îmbrățișează tehnologia, văzând-o ca un
aliat de încredere în procesul de învățare.
Cuvinte cheie: digitalizare; tehnologie; învăţare;
1
Sc Gimnaziala nr 95, București
Body work
U nderstanding the perception of technology in teaching is essential to

ensure quality education. In Bucharest, the perception of technology in
teaching students in general schools is one of acceptance and encouragement.
The impact of technology on teaching in general schools in Bucharest
Technology has revolutionized education in general schools in Bucharest. It
brought with it new teaching methods and created a more interactive and participatory
learning environment.
The impact of technology on teaching is visible in many aspects. From the use
of tablets and computers in classrooms to the use of digital platforms for teaching
and learning, technology has become an indispensable tool in education.
Technology has not only facilitated teaching, but also improved it. It gave
teachers the opportunity to customize teaching methods according to the needs of
each student and encouraged active participation of students in the learning process.
Perceptions of technology in teaching: a global perspective
The perception of technology in the act of teaching students in elementary
schools is not only a local problem, but a global one. Around the world, technology
has become an essential component of education.
In many countries, technology is seen to improve education and prepare
students for a future where technology will play a key role. In this context, the
perception of technology in teaching is a positive one.
However, there are also challenges. Access to technology, teacher training and
adaptation of teaching methods are just some of the obstacles that schools around the
world must overcome to get the most out of technology.
How technology transforms learning in Bucharest.
Technology is transforming learning in Bucharest, making it more interactive,
attractive, and efficient. Students are no longer just passive receivers of information,
but active participants in the learning process.
Through technology, students have access to a variety of educational resources
and can learn at their own pace. This helps them develop their digital skills, which
are essential in contemporary society.
At the same time, technology helps teachers create more engaging lessons and
monitor student progress in real time. Thus, it improves the quality of education and
the efficiency of the learning process.
Factors influencing the perception of technology in teaching.
There are several factors that influence the perception of technology in teaching.
One of these is the level of training of teachers. Teachers who are comfortable with
using technology have a more positive perception of it.

Another factor is access to technology. In schools where there are sufficient
technological resources, the perception of technology in teaching is usually better.
Attitudes towards technology also play an important role. Both teachers
and students who see technology as a useful tool in learning have a more positive
perception of it.
Conclusions
In conclusion, the perception of technology in the act of teaching students in
general schools in Bucharest is a positive one. Technology has become an essential
tool in education and has a significant impact on teaching and learning.
However, there are challenges that need to be overcome. Teacher training,
access to technology and changing attitudes towards technology are just a few of
them.
Despite these challenges, technology’s potential to transform education is
enormous. And, with a positive perception of technology in teaching, general schools
in Bucharest are on the right track.
Bibliographies
Primary school teachers’ use and perception of digital technology in early
reading and writing education in inclusive settings by Linda Fälth and H. Selenius
(2022)
Technology education in primary schools: addressing teachers’ perceptions,
perceived barriers, and needs by Christina Ioanna Pappa, Despoina Georgiou, Daniel
Pittich (2023)
Assessing the state of technology education in primary schools: a systematic
review of the last 2 decades by Christina Ioanna Pappa, Despoina Georgiou, Daniel
Pittich (2023)
Perceptions of Online Teaching and Learning During the Covid-19 Pandemic
in Barbadian Primary and Secondary Schools by Kristina Stuart, Dwayne Devonish,
Unri Babb, K. Burke, Lisa McClean-Trotman (2021)

ASPECTELE SPECIFICE ALE

PARTENERIATELOR PUBLIC-PRIVATE
ÎN DOMENIUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI
SPECIFIC ASPECTS OF PUBLIC-PRIVATE

PARTNERSHIPS IN THE FIELD
OF EDUCATION
Anna СÎȘLARI , doctorand
https://orcid.org/0000-0001-7715-3089
Summary
The public-private partnership (PPP) is a particular form of collaboration

between public and private authorities to solve problems of social-economic
importance. The implementation of PPP practices in the education system is relatively
new, considering the sensitive object of use. The purpose of this paper is to highlight
the specific aspects of PPP application in the field of education. The objectives of
the research were related to the determination of the elements and the mandatory
conditions of the application of PPP practices in relation to the organization of
the activity of educational institutions. The research was carried out by screening
the available open information sources, followed by the synthesis of the available
material to obtain a complex picture of the international experience of applying PPP
in the education system. PPPs can take different forms of implementation and can be
applied at all levels of the education system. PPP projects in the field of education
have a number of benefits and drawbacks. The efficiency of the implementation of
PPP projects is dependent on compliance with a complex of conditions. In the same
way, international experience allows to avoid possible problems in this field. The
results of the study of the international experience in the addressed field may be of
interest for the purpose of perfecting the policies in the field of PPP in the Republic
of Moldova.
Key-words: public-private partnership; efficiency; education system;

JEL: G38, H82, H83

Introducere
F orumul Economic Mondial definește Parteneriatul Public Privat (PPP)

ca „o alianță voluntară între diferiți actori din sectoare diferite în care
ambii convin să lucreze împreună pentru a atinge un obiectiv comun sau pentru a
îndeplini o nevoie specifică care implică responsabilități, mijloace, competențe și
riscuri comune”. (Public..., n.d.)
Reieșind din experiența internațională, se poate deduce, că PPP este una
din modalitățile recunoscute drept eficiente utilizate de autoritățile publice pentru
asigurarea prestării serviciilor de calitate populației, folosind experiența și mijloacele
sectorului privat. Prin esență, este vorba de anumite aranjamente contractuale, prin
care o parte privată îndeplinește funcțiile de furnizare de servicii de importanță
publică, asumându-și riscurile aferente. Partea privată privată obține o remunerare
prestabilită, reieșind din anumite criterii de performanță, din taxele de utilizare sau
din mijloacele publice, fiind posibilă și o combinație a ambelor. (Public..., n.d.)
Experiența internațională prezintă PPP-urile în educație preponderent ca
soluții eficiente de politică și soluții rentabile ale problemelor de acces și calitate
cu care se confruntă în prezent multe sisteme de învățământ, în special în țările cu
venituri mici și medii. (Verger, Moschetti, 2017)
Publicațiile științifice recente confirmă oportunitatea implementării proiectelor
PPP în cadrul sistemului de învățământ, care include diferite niveluri de instituții de
învățământ, cum ar fi grădinițe, școli gimnaziale, licee, colegii și alte instituții de
învățământ superior. (Education..., n.d.)
Prezentul articol vine să prezinte aspectele specifice ale acestui subiect.
Revizuirea literaturii. Aplicarea PPP în cadrul sistemului de învățământ
reprezintă un domeniu specific de cercetare, fiind reflectat în operele unor autori.
În lucrarea sa „Designing effective public-private partnerships in education”
autorul Harry A. Patrinos (2023) prezintă cerințele principale față de proiectele PPP
implementate în învățământ.
Studii asupra influenței PPP asupra sistemului de învățământ au fost efectuate
de către experții Băncii Mondiale Harry Anthony Patrinos, Felipe Barrera-Osorio și
Juliana Guáqueta (2009), rezultatele cărora au fost reflectate în lucrarea „The Role
and Impact of Public-Private Partnerships in Education”.
La fel, poate fi remarcată activitatea de cercetare a lui Michael Latham (2009)
în domeniul aplicării PPP în sfera învățământului.
În anul 2017 speciliștii de la UNESCO Antoni Verger și Mauro Moschetti
în lucrarea „Public-private partnerships as an education policy approach: multiple
meanings, risks and challenges” au examinat PPP ca parte a politicii educaționale,
inclusiv fiind prezentate riscurile și provocările aferente.

La fel, prezintă interes studiile USAID (2023) referitoare la importanța PPP
pentru educația studenților dezavantajați.
Metodologia de cercetare. În prima parte a cercetării a fost efectuat screening-
ul surselor informaționale deschise disponibile. Apoi s-a trecut la sinteza materialului
disponibil pentru obținerea unui tablou complex al experienței internaționale de
aplicare a PPP în cadrul sistemului de învățământ.
Rezultatele principale. În general, PPP în sistemul învățământ are
următoarele domenii de aplicare (Patrinos et al., 2009): servicii de management;
servicii profesionale; servicii suport; servicii operaționale; servicii de educație;
asigurarea disponibilității facilității; servicii de educație combinate.
În Tabelul 1 sunt prezentate unele aspecte specifice ale PPP în sfera educației.
Tabelul 1. Tipuri de contracte în învățământ

Sursa: (Patrinos et al., 2009)
Interesul de contractare a autorității Ce autoritățile publice obțin
publice
Serviciile de management, Managementul instituțional
profesionale, de suport (input) (managementul resurselor financiare și
umane)
Servicii suport (masa si transport)
Servicii profesionale (formarea
profesorilor, proiectarea curriculumului,
livrarea manualelor, asigurarea calității și
servicii suplimentare)
Servicii operaționale (proces) Educația studenților, managementul
resurselor financiare și umane, servicii
profesionale și întreținere a clădirilor
Servicii educaționale (ieșiri) Locuri pentru elevi în școlile private (prin
contractare cu școli pentru înscrierea
anumitor elevi)
Disponibilitatea facilitații (intrări) Întreținerea infrastructurii și a clădirilor
Disponibilitatea facilităților și Infrastructură combinată cu servicii
serviciile educaționale (atât intrări, (produse operaționale sau educaționale)
cât și ieșiri)
PPP în învățământ pot lua următoarele forme (Public..., n.d.):

Furnizarea infrastructurii (Inițiativa de finanțare privată). Acest model
de PPP prevede construcția, deținerea și operarea facilităților de infrastructură,
iar autoritatea publică folosește aceste facilități pentru conducerea instituției de
învățământ printr-un acord pe termen lung.
Furnizarea de servicii de suport. În cadrul acestui model de PPP partenerul
privat oferă anumite servicii de sprijin în instituția de învățământ, cum ar fi
alimentația, facilitățile IT, laboratorul, sală de sport, facilitățile de transport etc.,
plata fiind efectuată de autoritatea publică.
Infrastructură, servicii suport și servicii educaționale. Conform acestui
model, întreaga instituție de învățământ este înființată și administrată de partenerul
privat. Aceasta include construirea clădirii instituției de învățământ și furnizarea de
servicii de sprijin și servicii educaționale. Partenerul privat deține controlul deplin
asupra managementului școlii, inclusiv recrutarea profesorilor și a personalului.
Guvernul sponsorizează elevii la școală și plătește o taxă per elev, în funcție de
satisfacerea anumitor criterii de performanță, care pot include prezența elevilor și
a profesorilor, calificarea profesorilor, disponibilitatea și întreținerea infrastructurii
și serviciilor școlare prestabilite, realizarea rezultatelor învățării la studenți și
rezultatele examenelor.
Servicii de management. În cadrul acestui model PPP, autoritatea publică
încredințează managementul instituției publice de învățământ existente unui partener
privat, care ar oferi servicii de management pentru personal, finanțare și planificare.
Servicii operaționale. Acest model prevede administrarea unei de instituții de
învățământ de un partener privat cu includerea posibilă a propriului personal didactic
și nedidactic.
Servicii profesionale. Este vorba de formarea profesorilor, evaluarea calității,
evaluarea studenților și alte servicii suplimentare, care sunt contractate de guvern
unui partener privat.
Autorul Harry A. Patrinos (2023) afirmă: „Pentru a fi eficiente, parteneriatele
public-privat (PPP) în educație trebuie să fie inovatoare, să țină școlile responsabile,
să împuternicească părinții și elevii și să promoveze diverse instituții de învățământ.
Un cadru legal și de reglementare clar este esențial pentru a obține o soluție durabilă.”
Grupul de cercetători în frunte cu Harry Anthony Patrinos (2009) și Michael
Latham (2009) au prezentat următoarele rezultate pozitive ale PPP:
PPP-urile dezvoltă concurența pe piața educației. Partenerii privați pot
concura pentru studenți cu sectorul public. În același timp, sectorul public este
motivat să reacționeze la această competiție prin sporirea calității educației.
Contractele PPP pot fi mai flexibile decât majoritatea aranjamentelor din
sectorul public. De regulă, autoritățile publice au mai puțină autonomie în angajarea
profesorilor și organizarea instituțiilor de învățământ decât are sectorul privat.
PPP pot fi o mai bună potrivire între oferta și cererea de educație. Flexibilitatea în
contractarea cadrelor didactice este una dintre motivațiile principale pentru PPP.
Autoritățile publice pot alege parteneri privați în cadrul PPP prin concurs
deschis în care sunt determinate cerințele specifice pentru calitatea educației
solicitată de la contractant. Contractele prevăd adesea rezultate măsurabile și clauze
de oferire a serviciilor de educație de o anumită calitate, iar contractantul cu cea mai
bună sau mai mică propunere de cost este apoi ales.
Contractele PPP pot atinge un nivel sporit de partajare a riscurilor între
autoritatea publică și partenerul privat. Această partajare a riscurilor poate să
sporească eficiența în prestării serviciilor și, drept urmare, să contribuie la canalizarea
resurselor suplimentare către sectorul de educație.
Sectorul privat poate avea standarde mai înalte în prestare de servicii
educaționale. Contractele PPP pot reflecta standarde specifice și obiective de calitate.
Prin urmare, performanța pe durata de viață a contractului, cu o supraveghere
adecvată, poate duce la perfecționarea sistemului de învățământ.
PPP poate îmbina punctele forte ale autorității publice, partenerului privat
și părților interesate ale societății civile pentru a promova educația, ceea ce poate
conduce la inițiative noi și durabile de reformă a educației.
La fel, autorul nominalizat prezintă condițiile obligatorii pentru implementarea
PPP în sistemul de învățământ (Patrinos, 2023):
• Implementarea PPP trebuie să poarte un caracter inovațional și să
contribuie la dezvoltarea sistemului de învățământ;
• Instituțiile de învățământ trebuie să dispună de o autonomie substanțială
în ceea ce privește gestionarea resurselor, personalului și conținutului
procesului educațional;
• În același timp, autonomia în luarea deciziilor trebuie îmbinată cu
responsabilitatea pentru rezultatele pe care le produc;
• Implementarea PPP nu trebuie să contribuie la îngrădirea drepturilor
părinților și elevilor la diferite opțiuni de studii în dependență de avere
sau de abilitățile elevilor;
• Promovarea diversității ofertei de studii prin PPP prin facilitarea intrării
pe piață a partenerilor privați impune responsabilitatea pentru rezultate
atât din partea lor, cât și autorităților publice abilitate prin prisma relațiilor
cu cetățenii.
Autorii Antoni Verger și Mauro Moschetti (2017) au prezentat elementele de
bază ale PPP în învățământ:
Responsabilitatea. Principalele domenii de responsabilitate și control de stat
în PPP-urile educaționale sunt:
- Elaborarea unui curriculum național;
- Asigurarea calității dotărilor școlare;
- Formarea și dezvoltarea profesioniste a profesorilor;
- Ridicarea nivelului de calificare a cadrelor didactice;
- Asigurarea remunerării adecvate și condițiilor necesare de muncă ale cadrelor
didactice;
- Asigurarea că școlile nu percep taxe neacoperite familiilor;
- Asigurarea guvernării democratice a instituțiilor educaționale (garantarea
drepturilor profesorilor, familiilor și altor părți interesate la nivelul școlii);
- Promovarea proceselor transparente de admitere a elevilor (neadmiterea
selecției discriminatorii ale elevilor).
Rezultatele învățării și obiectivele de echitate. Statisticile internaționale
privind implementarea PPP în învățământ demonstrează că beneficiile PPP legate
de extinderea accesului, îmbunătățirea calității și echității sau promovarea inovației
educaționale nu se prezintă ca fiind obținute pretutindeni și în mod univoc, ceea ce
impune studierea lor continuă și extragerea de învățăminte și măsuri de reglementare
pentru viitor.
Inovația și eficiența educațională. De regulă, așteptările legate de PPP-uri sunt
legate de diversificarea educației și promovarea inovării educaționale. Însă adesea
partenerii privați tind să prefere abordările educaționale tradiționale în detrimentul
experimentării. În sectorul privat, inovația se concentrează în general pe practici
superficiale (cum ar fi marketingul școlar) și pe practicile de management, dar nu
neapărat pe practicile pedagogice. În plus, sistemele de evaluare standardizate impuse
ca responsabilitate tind să ofere școlilor stimulente de a restrânge curriculumul și de
a preda la test.
Implicațiile politice ale evidențelor existente. Implementarea PPP necesită
cercetarea minuțioasă a posibilităților funcționării efective și problematica existentă.
De asemenea, modelul PPP nu trebuie privit ca o un instrument masiv de îmbunătățire
a activității sectorului școlar public. Statul trebuie să rămână furnizorul și garantul
suprem al dreptului la educație. Prin urmare, PPP nu poate înlocui statul în cadrul
învățământul public și nici nu poate fi unica sursă de îmbunătățire a educației publice
și de consolidare a capacităților în sectorul public.
Factorii de succes în implementarea PPP în învățământ sunt (Patrinos, 2023):
Prezentarea ofertei adecvate. Este dezirabilă promovarea proiectelor PPP în
mod prioritar în domeniile în care publice sau lipsesc, sau sunt insuficiente;
Promovarea echității și adăugarea de valoare: modelele PPP prevăd oferta
din partea autorităților publice a clădirilor instituțiilor specializate de învățământ,
care trebuie să devină moderne. Este recomandabilă invitarea creării școlilor
independente de top cu organizarea studiilor în bază de contract; este necesară
obținerea rezultate superioare pentru elevii defavorizați;
Aspectele bugetare: implementarea proiectelor PPP trebuie să contribuie la
îmbunătățirea accesului la studii îmbinată cu reducerea costurilor pentru sistemul
finanțelor publice și menținerea calității;
Abordarea sistemică: PPP-urile ar trebui să abordeze condițiile de bază, chiar
dacă este vorba de școli cu performanțe slabe sau constrângeri instituționale, cum ar
fi problemele de resurse umane sau respectarea standardelor stabilite. La fel, trebuie
să existe posibilitatea asimilării și răspândirii celei mai bune experiențe pentru
învățare (de către sectorul public, precum și viceversa).
Reieșind din publicațiile la tema abordată, trebuie de ținut cont și de
următoarele neajunsuri ale PPP (Patrinos et al., 2009):
PPP-urile pot conduce la privatizarea sferei educației și, astfel, se poate reduce
controlul autorităților publice asupra unui serviciu public;
Diversificarea opțiunilor educaționale disponibile pentru elevi și familiile
acestora poate crește segregarea socioeconomică, dacă elevii mai bine pregătiți vor
ajunge în școli de înaltă calitate, îmbunătățindu-și astfel rezultatele.
PPP-urile vor duce la lăsarea în urmă a elevilor din păturile vulnerabile ale
societății în școlile publice aflate în deteriorare, care își pot pierde sprijinul părinților
mai educați.
Implementarea PPP trebuie să evite următoarele probleme importante
(Patrinos, 2023):
Lipsa de informații: trebuie să se asigure o informare corectă a părinților și
elevilor pentru crearea condițiilor de alegere în cunoștință de cauză. La fel, publicul
trebuie informat despre beneficiile proiectelor PPP;
Incertitudini în privința responsabilității: școlile independente trebuie să facă
parte din sistem, să publice rezultatele testelor și ar trebui să promoveze participarea
activă a reprezentanților păturilor vulnerabile ale societății;
Existența constrângerilor de capacitate: implementarea proiectelor PPP se
bazează pe relații contractuale și negocieri prealabile;
Evitarea bazării proiectelor PPP doar pe infrastructură: de rând cu asigurarea
infrastructurii fizice, este necesară promovarea învățării și furnizarea de servicii
respective calitative.
Discuții și concluzii. Aplicarea practicilor PPP poate fi văzută drept oportunitate
pentru dezvoltarea continuă și eficientă a sistemului de învățământ. În practica
internațională au fost elaborate modele diferite de implementare a proiectelor PPP,
care pot fi adaptate pentru toate nivelurile sistemului de învățământ. Implementarea
PPP în sfera educației are un șir de beneficii și aspecte problematice. Având în vedere
potențialul înalt al PPP, este necesară perfecționarea continuă a acestora în scopul
dezvoltării sistemului de învățământ.
BIBLIOGRAFIA
1. Education System, https://www.teachmint.com/glossary/e/education-system/,
[Accesat la 21.09.2023]
2. Latham, Michael (2009) Public-private partnerships in education, https://
www.cedol.org/wp-content/uploads/2012/02/158-159-2009.pdf, [Accesat la 23.09.2023]
3. Public private partership in school education, https://itforchange.net/sites/
default/files/ITfC/Concept_note_on_possible_models_of_Public_Private_Partnership_in_
schooleducation-2.pdf, [Accesat la 18.09.2023]
4. Patrinos, Harry Anthony; Barrera-Osorio, Felipe; Guáqueta, Juliana (2009)
The Role and Impact of Public-Private Partnerships in Education, https://documents1.
worldbank.org/curated/en/453461468314086643/pdf/479490PUB0Role101OFFICIAL0US
E0ONLY1.pdf, [Accesat la 22.09.2023]
5. Patrinos, Harry Anthony (2023) Designing effective public-private
partnerships in education, https://blogs.worldbank.org/education/designing-effective-
public-private-partnerships-education#:~:text=To%20be%20effective%2C%20
public%2Dprivate,to%20achieving%20a%20sustainable%20solution, [Accesat la
17.09.2023]
6. USAID (2023) How Can Public-Private Partnerships in Education Work
for Disadvantaged Students?, https://www.edu-links.org/learning/how-can-publicprivate-
partnerships-education-work-disadvantaged-students, [Accesat la 23.09.2023]
7. Verger, Antoni; Moschetti, Mauro (2017) Public-private partnerships as an
education policy approach: multiple meanings, risks and challenges, https://unesdoc.
unesco.org/ark:/48223/pf0000247327, [Accesat la 22.09.2023]

LA CE MAI FOLOSEȘTE ȘCOALA?!

WHAT IS THE USE OF SCHOOL?!
Agata Mihaela POPESCU
Abstract
Și educația, ca tot ce există și merită să existe în societatea omenească, s-a

complicat, s-a modernizat s-a sofisticat și, ca atare, a devenit din ce în ce mai dificilă,
mai prolixă și mai puțin accesibilă omului de rând, deși e-learning-ul și digitalizarea
ei i-au deschis, într-un fel, noi orizonturi. Inclusiv în sfera valorilor, sedimentate de
milenii în sisteme consistente și coerente, s-a deschis o cutie a pandorei în ceea ce
privește legitimitatea, legalitatea, coerența și consistența lor. Deși unitatea de bază
a societății omenești este și rămâne familia, familia însăși se reconfigurează în ceea
ce privește alcătuirea, coerența, consistența educația și norma de drept, anormalul
biologic, devenit normalul său diferit, problematica educației, ca bază și esență a
vieții umane pe pământ, cunoaște ea însăși devianțe, incoerențe, orizonturi mișcătoare
și chiar furtuni. Pragmatizarea excesivă a sistemelor educaționale, scoaterea lor din
tradițional, liberalizarea fără măsură, adaptarea din mers la noul fenomen migraționist,
costurile foarte mari, accesul haotic la sistemele educaționale performante etc., dar
mai ales, degradarea morală semnificativă a proceselor educaționale ridică mari
probleme coerenței actuale a societății omenești și a componentei sale educaționale.
Desigur, ne aflăm la o răscruce civilizațională, generată de ofensiva societății de
consum pe de o parte și, pe de altă parte, obligată să accepte deplasarea spre latura
cogno-civilizațională a omenirii, spre treapta cea mai înaltă a societății omenești. Și,
totuși, o mare parte din omenire nu are acces la sistemele educaționale performante.
Cuvinte-cheie: educație; educație permanentă; haos educațional;

demoralizarea moralei din sistemele educaționale;
Abstract
And education, like everything that exists and deserves to exist in human society,
has become complicated, modernized, sophisticated and, as such, has become more
and more difficult, more verbose and less accessible to the common man, although
e-learning - its digitization have, in a way, opened up new horizons. Including values,

sedimented over millennia into consistent and coherent systems, opened a pandora’s
box in terms of their legitimacy, legality, coherence and consistency. Although the
basic unit of human society is and remains the family, the family itself is reconfigured
in terms of composition, coherence, consistency, education and the rule of law, the
biological abnormal, which has become its different normal, the issue of education, as
the basis and essence of human life on earth, knows itself deviations, inconsistencies,
moving horizons and even storms. The excessive pragmatization of educational
systems, their removal from the traditional, excessive liberalization, on-the-fly
adaptation to the new migration phenomenon, very high costs, chaotic access to high-
performing educational systems, etc., but above all, the significant moral degradation
of educational processes pose great problems for coherence of human society and its
educational component. Of course, we are at a civilizational crossroads, generated by
the offensive of the consumer society on the one hand and, on the other hand, forced
to accept the movement towards the cognitive-civilizational side of humanity, towards
the highest level of human society. And yet, a large part of humanity does not have
access to efficient educational systems.
Keywords: education; permanent education; educational chaos; the

demoralization of morale in educational systems;
Introducere
Î n societatea omenească, educația nu a fost niciodată un moft. Omul este, prin

excelență, o ființă educată. Toate viețuitoarele sunt, într-o formă sau alta,
educate. Educația este o formă de pregătire a individului pentru viața în comunitate,
în societate, în lume. Chiar și în lumea animală, există, în afară de forma instinctuală
a comportamentului, și anumite modalități de învățare, de antrenare, de asumare a
unui comportament în funcție de situație, deci de selectare și optare pentru un anume
comportament și chiar a unei atitudini. Puii de leu învață să pândească prada, să se
apropie tiptil, să atace prin surprindere, să se apere împotriva primejdiilor. Viața,
chiar dacă este un dat, este și un produs al unei procesualități în care contează foarte
mult învățarea, deprinderea, observația, antrenamentul, experiența, abilitatea etc.
Cu alte cuvinte, chiar și în cazul instinctelor, al trebuințelor primare, este
nevoie de un efort al învățării-antrenării. Mama face asta cu pruncul ei din instinct,
fără s-o învețe cineva, iar pruncul, tot din instinct, învață de la mămica lui cum să
se comporte. Desigur, azi există o filosofie întreagă a actului învățării, baze imense
de date, fel de fel de școli, de structuri, de rețele etc. etc. Educația, astăzi, în lumea
oamenilor, este atât de complicată, de sofisticată și de costisitoare, încât aproape că-ți
vine să te lipsești de ea. Evident, de educație nu se poate lipsi nimeni, pentru că ea
face parte din esența vieții pe planeta Pământ.
Conținutul educației, azi, mai mult ca ieri, este extrem de bogat, de detaliat
și de sofisticat. Procesualitatea educațională este una complexă, iar sistemele
educaționale nu sunt totdeauna facile, distractive și chiar la îndemână. Mai mult,
educația nu constă numai în a pregăti omul pentru viața în comunitate, în natură, în
spațiul cognitiv, ci și în a-l pregăti pentru competiția lumii, pentru luptă. Fiecare om
știe asta și, de aceea, fiecare urmează o cale pe care o alege cu multă grijă, pe care i-o
aleg sau i-o impun alții, care se deschide la nimereală, la noroc sau – și mai rău – se
deschide în urma unor tragedii sau a unor situații de risc uriaș.
Pe vremea când omul trăia în junglă, printre animale răpitoare, carnivore,
extrem de periculoase, era nevoit să învețe să se lupte cu ele, să le biruie, sau să se
ferească de ele. Cu timpul, omul a câștigat categoric această bătălie și nu-și mai face
multe griji în această privință, el fiind cel mai teribil prădător, cel mai mare ucigaș
de vieți, inclusiv de vieți omenești, de pe planetă, cel mai tare și mai bine înarmat și
îndoctrinat războinic..
Lăsând de o parte acest aspect extrem al educației și revenind la necesitatea
ca omul să învețe toată viața cum să trăiască, toate formele și formulele educaționale
– de la cele formale, la cele non formale sau informale – sunt, azi, temeinic așezate,
atât în formulele lor diversificate și bine eșalonate în timp, cât și în dimensiunea
lor continuă. Pentru că, pentru orice ființă, conștientă sau nu de sine, educația este
permanentă, este continuă.
Toți oamenii se supun, cu sau fără voia lor, acestei legi – legea educației
permanente – de care beneficiază fiecare în măsura în care investește în ea timp,
pasiune, responsabilitate, efort. Această afirmație intră în categoria propozițiilor
apodictice și categorice, dar nu și suficiente. Pentru că nu este suficient ca omul să
vrea sau să nu vrea să devină un om educat. El trebuie să devină un om educat, altfel
se constituie într-o problemă pentru societate, pentru comunitate.
Există o relație de interdependenți între educația omului individual, educația
lui socială, morală etc. și gradul de coerență, de integritate și de integralitate al
comunității respective. Popoarele care au reușit să realizeze și să mențină, în timp,
un nivel înalt de educație a indivizilor și comunităților care-l compun au atins cote
de integralitate, de unitate, coerență, consistență și forțe impresionante și au dăinuit
de-a lungul secolelor și mileniilor, mai ales în epoca modernă. Unul dintre aceste
popoare este cel evreiesc. Obligați să nu aibă un stat, un teritoriu al lor, capetele
luminate ale evreilor i-au îndemnat pe confrații lor să se instruiască, să urmeze școli
înalte, în toate domeniile, dar mai ales în cele economice și financiare, pentru că
omul educat, omul temeinic pregătit va fi totdeauna un om necesar, un om important
atât pentru el și pentru statul în care trăiește, cât și pentru propria lui comunitate.
Așadar un popor educat reprezintă neuronii unui stat, materia lui cenușie,
potențialul lui uman nedegradabil. De aici rezultă forța și valoarea acestui potențial
nedegradabil.
Responsabilitatea educațională ține, deopotrivă, atât de fiecare individ de pe
planetă – este interesul lui să fie și să devină un om educat, un om calificat, un
om foarte bine pregătit, un om cultivat care să facă față exigențelor și provocărilor
vieții în societate, iar acest lucru se traduce de mii de ani în dezvoltarea continuă a
unui sistem educațional permanent, coerent și consistent –, cât și de comunitatea și
de comunitățile din care face parte. Cea mai competentă, mai responsabilă și mai
datoare comunitate a oamenilor pentru educarea oamenilor, este, în epoca noastră, în
afară de familie, statul.
Nu este, totuși, atât de simplu și de facil. Oamenii nu sunt obiecte pe care poți
să le muți de colo colo, să faci cu ele ce vrei, când vrei și cum vrei. Oamenii sunt
ființe gânditoare, sunt inteligențe care creează, inventează, cred sau nu cred, dar, mai
ales, se îndoiesc. Uneori, lenea este mai puternică decât hărnicia, decât coerența,
logica și ambiția. Uneori, intervine și suficiența, sau neîncrederea în forțele proprii,
unii mulțumindu-se cu ce o da Domnul. Domnul îți dă, dar nu-ți bagă și în traistă ce-
ți dă, așa că trebuie să te străduiești, să te zbați, să-ți fixezi scopuri și obiective, căi
și mijloace de a le realiza. N-o s-o facă nimeni, niciodată, în locul tău. Nu degeaba
se spune că viața e o luptă. E o luptă pentru care și prin care trebuie să te pregătești
continuu, atât prin educație, cât și pentru educație.
Câte unul, copleșit de dificultățile din ce în ce mai mari ale actului învățării,
de birocratismul în creștere, de costuri și de multe altele, inclusiv de indiferența,
de invidia, de răutatea sau de cine știe ce alte provocări, descurajări, pericole și
chiar amenințări, își spune: „Gata, îmi de de-ajuns, atât mă duce capul, oi găsi eu,
pe undeva, ceva de lucru, măcar de cărat la roabă, ca să pot trăi...” Alții se apucă
de furat, la drumul mare, sau prin fel de fel de alte modalități, pe care trebuie să le
învețe. Pentru că, și în arta furtului, există învățare, instruire, antrenare, perfecționare,
succes sau eșec...
În etapa de dezvoltare civilizațională în care ne găsim noi la ora actuală,
de nivelul educației obligatorii a oamenilor de pe planeta Pământ și comunitățile
oamenilor, se ocupă, pe e o parte, statul și, pe de altă parte o mulțime de alte structuri,
unele private, altele mixte, adică public-private sau de care or mai fi. Omul nu este
aruncat în lume, cum ziceau existențialiștii pe la începutul secolului trecut, nu este
nici un căzut din nori. Fiecare om, bărbat sau femeie, se naște dintr-o femeie. În
cadrul unei familii sau nu. Dar relația naturală femeie-bărbat, masculin-feminin, este
cea care perpetuează viața pe planetă.
Educația fătului începe din burticica mămicii, ca să spunem așa, cu un termen
neacademic. Și se continuă apoi în văzul lumii, toată viața. Familia, statul, comunitatea
sunt pilonii educaționali de bază ai ființei umane. Desigur, educația omului izvorăște
din familie. Acolo este izvorul. Iar acest izvor va funcționa mereu, atât direct, cât
și prin ecourile și reverberațiile sale. Statul trebuie să ajute familia să pregătească
viitorul școlar, apoi trebuie să-l ia el în primire și, împreună cu familia, să-l aducă la
nivelul educațional necesar pentru a-l lansa în viața socială, profesională, științifică,
culturală și, mai ales, morală.

Libertatea și responsabilitatea opțiunii educaționale
Părinții își trimit sau nu-și trimit copiii la școală. Ce le trebuie lor școală dacă
nu vor să devină profesori, ingineri, oameni cu carte și se mulțumesc să rămână
în satul lor, la coada sapei sau/și a vacii, să muncească adică pământul, să crească
animale, să producă de-ale gurii și de-ale trebuințelor vitale?! Aceasta se pare că a
fost, de milenii, opțiunea de bază și universul opțional al poporului român format
mai ales din țărani. Doar cei sclipitori au fost trimiși la școli și au ajuns oameni mari.
Așa cum bine se știe, cu greu s-a ieșit din această mentalitate. Și nici nu se putea ieși,
de vreme ce statul nu-și asuma, ca atribuție fundamentală, ca atribuție prioritară, ca
atribuție vitală, educația obligatorie a fiecăruia dintre cetățenii săi, pe cheltuiala lui.
Există, cum bine se știe, de sute de ani, o componentă obligatorie a educației,
denumită fie școală primară, fie școală generală, fie altfel, oricum. Această etapă
continuă educația celor șapte ani de acasă și face, din copilul care a învățat în familie
să vorbească, să relaționeze cu ceilalți oameni, să-i respecte pe cei mai învârstă, să
asculte muzică, să trebăluiască prin casă ajutându-și părinții, să-i respecte pe cei
mai în vârstă, să fie cuviincioși etc., un școlar, adică un vlăstar care învață să devină
arbust, apoi copac.
Se spune că baza întregii educații a unui om o constituie cei șapte ani de acasă,
acolo unde s-au format primele deprinderi și abilități comportamentale, primele
calități morale și chiar primele elemente ce țin de caracter. Este vorba de o educație
naturală, organică, intrinsecă, fără ca el, copilul să fie stresat, să depună vreun efort
deosebit, ci doar să-i asculte pe cei mari, să asimileze și să integreze în primele sale
structuri emoționale și cognitive, elemente care sunt absolut necesare. Desigur, s-a
încercat ca și o astfel de educație să fie formalizată, înșiși părinții fiind învățați, de
către stat, cum să-și învețe copiii, dar creșterea gradului de ocupare profesională
a părinților a complicat foarte mult simplitatea ancestrală intuitivă și extrem de
frumoasă a celor șapte ani de acasă. Oricum, și acești șapte ani de acasă nu erau
și nu sunt în exclusivitate o școală în care părinții sunt profesori, ci o școală în
familie, destul de subțire și de fragmentară, dat fiind faptul că părinții sunt mai toată
ziua la muncă. Sistemul preșcolar diminuează și diluează rolul familiei în formarea
caracterului copilului, iar rezultatele se văd. Statul nu a înțeles că educația celor
șapte ani de acasă are nevoie nu de grădinițe ci de condiții ca părinții să fie pregătiți
temeinic să-și învețe tot timpul copii tot ce aceștia trebuie să știe.
Scopul acestui articol nu este însă acela de a arăta cât de subțire și de
nearticulat este sistemul educației de bază în școala românească din aceste timpuri,
cât de departe sunt instituțiile naționale ale educației de un posibil ideal național
al educației, care lipsește cu desăvârșire, ci acela de a semnaliza incoerența
procesualității de formare, în fiecare creier românesc, în fiecare conștiință și în
fiecare inimă a trebuinței de a studia, de a învăța, de a performa și de a asambla
aceste trebuințe individuale vitale într-o mare trebuință educativă națională,
într-o trebuință a întregului popor, a tuturor românilor de pretutindeni și a
fiecăruia în parte.
Azi, acest ideal nu mai există. Partea cea mai activă și cea mai performantă
a neamului românesc este risipită prin Europa, trudește pentru Europa, învață
pentru un viitor pe undeva prin marile capitale europene sau pe unde s-o nimeri, pe
meridianele Europei, ale Americii, ale Lumii, fiecare pe seama lui și a celor care-l
finanțează, fără să se gândească la unitatea și sinergia învățării și în folosul unui
popor, în folosul țării sale, în folosul națiunii. Creierele de calitate și de mare valoare,
împrăștiate prin Europa și prin lumea întreagă, nu se vor mai întoarce la izvoare, de
vreme ce nu există un concept național, de vreme ce nu mai au rădăcini.
Datoria statului
Statul este dator permanent la cetățenii săi. Statul are sens numai și numai
în cadrul unui concept integral, integrant, de unitate și funcționalitate eficientă, de
putere și de compatibilitate în relațiile cu alte state și cu lumea întreagă. Statul nu
este o făcătură, o improvizație, ci un tot integral, în relații cu alte tot-uri integrale,
ca să le spunem așa. Deocamdată, la stadiul actual de existență și de dezvoltare a
civilizației oamenilor, statul este unitatea de bază a acesteia. S-a ajuns până acolo
cu această structurarea a lumii, încât se poate spune că aproape fiecare stat este nu
doar o identitate politică, economică, socială, culturală, ci, pe această bază, și una
civilizațională. De aceea, statul este cel dintâi și cel mai important responsabil cu
educația populației sale. Nu la plezneală, nu cum se nimerește, nu cum bat vânturile,
sau cum e pe la alții, ci cum trebuie, adică în modul cel mai eficient și cel mai
benefic pentru omul individual, pentru comunitățile care-l compun, pentru stat și,
bineînțeles, pentru el și pentru omenire. Statul nu poate fragmenta, privatiza și
risipi procesualitatea educațională. El are obligația de a crea, menține, întreține și
perfecționa unitățile și identitățile educației de bază – școli, universități, structuri ale
sistemului educațional formal, pe toate treptele și în toate structurile și componentele
sale. De aceea există nu doar un minister al educației sau al învățământului, ci și
o mulțime de alte structuri și funcțiuni cu foc continuu, întrucât procesualitatea
educațională nu face pauze, nu are început și nici sfârșit. Ea va dăinui cât va dăinui
omul pe pământ.
În afară de toate acestea, mai exact, în interioritatea tuturor acestor forme,
formule și structuri educaționale trebuie să se afle, desigur, omul individual, omul-
univers, omul capabil de performanță, omul-potențial-nedegradabil, omul lumii,
omul lui însuși, omul sinelui propriu, neîngrădit de nimeni, nici măcar de datoria
lui față de neam și de țară, dar totuși omul nu este un om al nimănui, ci este omul
familiei sale, al comunității sale, al neamului său, al poporului său și al țării sale.
Aceste trăsături, aceste apartenențe nu se construiesc artificial, subiectiv, ci ele fac

parte dintr-o relație de determinare obiectivă. Ele dau puterea și forța intrinsecă a
unui popor, a unei națiuni.
Educația – care, între multe altele, înseamnă și emancipare, intrare în rândul
lumii elevate, elegante etc – trebuie să ridice comunitatea, poporul și, prin aceasta,
statul la un nivel superior. Multe popoare au făcut asta și, se vede, au ajuns unde au
ajuns. Desigur, cu cât un popor este mai educat, cu atât el este mai cumpătat, mai
elevat, mai unitar și mai înțelept.
Statul (în sensul de conducător, de administrator, de elită, de manager al
comunității) nu numai că este plătit de cetățeni pentru a-i conduce și a-i ajuta să
ajungă la performanță, la întregul lor potențial de care dispun, în folosul lor, al
comunității, al statului și, la urma urmei al omenirii, dar este esențialmente obligat
să facă acest lucru. Statul nu poate fi niciodată indiferent față de cetățenii săi. El
nu-i poate trata ca pe o gloată, ca pe o mulțime, ca pe o turmă, cum face mai mereu,
ci totdeauna trebuie să aibă în vedere toate elementele de potențial individual și
colectiv, de coerența, sinergie și putere.
În multe locuri de pe planeta Pământ, inclusiv în țara noastră, acestea rămân
deziderate greu de atins, chiar intangibile, iar malaxorul educațional – care, oricum,
ronțăie, deci funcționează – nu va putea să răspunde acestor deziderate, întrucât
nu există o filosofie, o gândire profundă, deci o trebuință a acestui fapt și a acestei
realități. Managerii educației din spațiul românesc nu văd dincolo de ceea ce se vede,
nu văd esențialul și nici n-au cum să ajungă la el, de vreme ce nu-l caută, nu-l înțeleg,
nu-i cunosc rațiunea. Deși sistemul educațional românesc a performat cândva – mai
performează și acum prin creierele din sistem care ajung rapid în elita mondială, prin
iscusință, rezultate de excepție ale cercetării științifice, niciodată însă finalizate în
produse de înaltă calitate și de largă utilitate științifică pe pământul românesc, adică
aici, la noi acasă.
Deși administrația, pentru munca sa, își extrage toate veniturile sale din munca
celorlalți, se pare că mecanismul prin care statul își exercită una dintre funcțiile
sale esențiale – aceea de a pune în operă, de o manieră coerentă și eficace, dreptul
cetățeanului la o educație permanentă, în primul rând – nu funcționează nici la noi și
nici la alții atât de bine pe cât este de așteptat.
Pentru că există doar dreptul, în forma lui extrem de stufoasă și de birocratizată,
nu și forța lui endemică, nu și conștiința lui, nu și viziunea profundă și pe termen
lung pe care performanța o cere.
Deși școala este, de sute de ani, extrem de importantă, fără ea nu ajungi nicăieri,
nici măcar la coada sapei, pentru că, azi, coada sapei înseamnă mașini agricole
sofisticate, unelte agricole de înaltă tehnologie, cunoștințe de biologie, de zootehnie,
chimie, de fizică etc etc., ea nu se mai bucură nici de preocuparea prioritară a statului
nici pentru ceea ce numim conceptul de școală, nici pentru educația cetățenilor săi,
nici de interesul cetățenilor, de vreme ce școala a devenit ceva acolo, care trebuie tot
timpul reformat, comasat, disputat și pasat de colo-colo. Rigoarea, disciplina, etica,
respectul față de carte, ca și curicula, s-au tot reformat an de an, până ce au ajuns
nicăieri.
Iar în ceea ce privește un concept educațional unitar, temeinic, adică așezat
și înfipt în rădăcinile pământului, inteligent și pe termen lung, nici mondialiștii nu
îndrăznesc să declanșeze o cursă de garduri...

UNIVERS ECONOMICO-SOCIAL
ECONOMY VS. TECHNOLOGY

ECONOMIE VS. TEHNOLOGIE
Lect. univ. dr. Mirela DOGARU1
Lect. univ. dr. Tatiana DOSESCU
Abstract
In the contemporary era characterised by pervasive digitalisation, technology

has emerged as a formidable catalyst that exerts a profound impact on various facets
of human existence, encompassing the realm of economic activities. The subject of the
influence of technology on the economy is a matter of significant scholarly interest
and intense deliberation. This article delves into a comprehensive examination of
the transformative impact of technology on the economic landscape, while also
considering the intricate dynamics that underlie this relationship and its potential
trajectory in the future.
Keywords: technology; economy; digitalisation;
Body of work
P rocess automation has emerged as a prominent factor in the transformation

of the economy, owing to the pervasive influence of technology. The advent
of technological progress has led to the substitution of machines and algorithms for
numerous repetitive tasks and manual labour. The phenomenon has resulted in a
notable enhancement in operational effectiveness and output, yet it has also exerted
a substantial influence on the employment landscape. The advent of automation has
resulted in the displacement of numerous individuals, leading to unemployment,
or necessitating a transition into alternative occupational domains. Nevertheless, it
is important to acknowledge that technology has not only brought about numerous
job opportunities, particularly in the field of technology, but it has also played a
significant role in fostering economic growth.
Despite the numerous advantages it offers, technology also presents various
challenges within the economic domain. One of the prominent challenges faced by
1
Universitatea Titu Maiorescu - București
societies today is the persistent issue of rising economic inequality. The advent of
technology has undeniably yielded heightened levels of productivity and overall
prosperity. However, it is crucial to acknowledge that these advantages have not
been uniformly distributed among all members of society. Individuals lacking
access to technology or lacking the necessary skills to effectively utilise it have been
marginalised and excluded from the benefits it offers. The phenomenon has resulted
in a significant divergence between individuals of high socioeconomic status and
those of low socioeconomic status, thereby exacerbating preexisting disparities in
both social and economic realms.
One additional dimension of technological challenges within the economic
domain pertains to the potential risks associated with cyber security. The advent of
technology has introduced notable vulnerabilities, namely cyber-attacks and data
theft, which pose substantial risks. The presence of these threats can potentially yield
significant ramifications for the economy, exerting an impact on both commercial
enterprises and individuals who consume goods and services. The allocation of
resources by governments and organisations towards cyber security is of utmost
importance, as it is imperative to establish suitable policies and regulations that
safeguard the economy against potential threats in the digital realm.
In addition to presenting various challenges, technology also provides
significant opportunities within the economic domain. One of the notable outcomes
is the augmentation of innovation. The advent of technology has been instrumental
in fostering innovation through the creation of novel products and services, thereby
expediting the rate of economic progress. Technology plays a pivotal role in enabling
enhanced access to information and global markets, thereby creating novel prospects
for businesses and entrepreneurs.
Energy efficiency and environmental protection are significant dimensions
of the opportunities presented by technology in the economic domain. The
implementation of green and sustainable technologies, exemplified by solar energy
and electric vehicles, is of paramount importance in mitigating environmental
harm and fostering long-term economic viability. The ongoing rapid development
of technology underscores the inevitable complexity and interdependence between
the economy and technology. Understanding the profound influence of technology
on the economy and proactively anticipating and addressing the forthcoming
transformations and obstacles are crucial endeavours.
An essential factor in comprehending the influence of technology on the
economy lies in the examination of technology’s role in economic forecasting. The
utilisation of artificial intelligence and advanced data analytics has proven to be
instrumental in facilitating economic decision-making by offering valuable insights.
The utilisation of economic forecasting enables economists and policy makers
to make informed predictions regarding economic trends, thereby facilitating the
identification of potential risks and the formulation of timely strategies.
The convergence of the economy and technology necessitates the
implementation of suitable policies and regulations to effectively govern this
intricate interplay. It is imperative for governments and organisations to formulate
policies that foster innovation and facilitate technological advancement, all the
while ensuring equitable and sustainable distribution of the benefits derived from
technology.
The implementation of regulations aimed at safeguarding consumer rights and
ensuring robust cyber security measures is of paramount importance. Safeguarding
individuals’ personal data and mitigating potential misuse within the realm of
technology are crucial factors in upholding confidence in both the economy and
technological advancements.
Conclusions
In summary, it can be inferred that economics and technology exhibit a
symbiotic relationship, wherein they are closely linked and reliant on each other. The
pervasive influence of technology on the economy is readily apparent across various
dimensions of societal functioning, encompassing the labour market, economic
disparities, inventive endeavours, and ecological sustainability. The prudent
management of the intricate relationship between the economy and technology
necessitates astute navigation and the formulation of suitable policies and regulations.
The attainment of a prosperous and sustainable future for the economy hinges upon
the comprehension and adjustment to technological change.
Bibliography
• Technology policy in the learning economy (Chapter 2) - Innovation Policy
in a Global Economy (cambridge.org)
• The Digital Economy | SpringerLink

DIGITALIZAREA ÎN SISTEMUL
DE PENSII DIN ROMÂNIA
DIGITALIZATION IN THE PENSION
SYSTEM IN ROMANIA
Prof. univ. dr. Gheorghe CARAIANI1
Rezumat
Atât digitalizarea, cât și tehnologizarea joacă un rol important în majoritatea

societăților existente. Procesul de digitalizare a început treptat, de la finalul anilor
’60. Câțiva ani mai târziu, omenirea avea să descopere un instrument revoluționar,
Internetul. După ani de cercetare tehnologică, omenirea a ajuns într-un punct în care
digitalizarea poate fi utilizată atât în scopuri bune, cât și sub formă de „armă”. În
România, procesul de digitalizare a sistemului public de pensii mai are pași mari de
făcut; de asemenea, în PNRR se găsesc jaloane importante pentru acest domeniu.
Cuvinte-cheie: digitizare; digitalizare; transformare digitală; sistem de pensii;
Summary
Both digitization and technologization play an important role in most existing

societies. The digitization process started gradually, from the end of the 60s. A few
years later, humanity would discover a revolutionary tool, the Internet. After years of
technological research, humanity has reached a point where digitization can be used
both for good purposes and as a „weapon”. In Romania, the digitization process
of the public pension system still has big steps to take; also, in the PNRR there are
important milestones for this field.
Keywords: digitization; digitization; digital transformation; pension

system;
1
E-mail: geoargecaraiani@rdslink.ro.
1. SCURT ISTORIC AL DIGITALIZĂRII (FOOTE,

2021; TARPEY, 2020)
Crearea, păstrarea, comunicarea și consumul de informații sunt toate
digitalizate, transformate în limbajul universal al computerelor. Toate tipurile de
companii, de la mici întreprinderi la corporații mari, de la organizații non-profit
la agenții guvernamentale, trec printr-o „transformare digitală”, transformând
digitalizarea în noi procese, activități și tranzacții.
Din anii 1950, cu o revoluție distinctă în anii 1990 datorită apariției Web-ului,
digitizarea a schimbat modul în care lucrăm în diverse domenii de activitate.
Tehnologiile de digitizare permit conversia formelor tradiționale de stocare
a informațiilor, cum ar fi hârtie și fotografii, în codul binar (1 și 0) al stocării
computerului. Un domeniu este procesul de conversie a semnalelor analogice în
semnale digitale. Dar mult mai mare decât traducerea oricărui tip de media în biți și
octeți este transformarea digitală a tranzacțiilor economice și a interacțiunilor umane.
2. DIGITIZARE, DIGITALIZARE, TRANSFORMARE

DIGITALĂ
2.1. Concept: digitizare versus digitalizare
Dacă ești interesat să îți modernizezi afacerea și cauți metode sau tehnologii
prin care poți eficientiza departamentele importante, cu siguranță te-ai întâlnit deja cu
doi termeni aparent similari: digitizare și digitalizare. Poate ai verificat în dicționar
ce înseamnă cei doi termeni, însă fie definiția acestora este mult prea similară pentru
a-i putea distinge, fie absența exemplelor a făcut dificilă înțelegerea modului concret
în care sunt aceștia folosiți în mediul de afaceri și în IT.
Deși cei doi termeni fac trimitere la procesul de modernizare, utilizarea lor
diferă.
Digitizarea desemnează conversia datelor și a documentelor de la analog la
digital.
Digitizarea este transformarea informației fizice, analoage (precum
documente, fotografii, rapoarte, facturi, contracte etc.) într-un format care
poate fi stocat și accesat de pe calculator, telefon, tabletă, stick USB, smartwatch
și alte dispozitive similare.
Scanarea unei fotografii și stocarea acesteia pe calculator (indiferent de
format – jpg, png, jpeg etc.) este un proces de digitizare. Mai mult, transformarea
documentelor în format pdf este una dintre cele mai răspândite și cunoscute forme
de digitizare.

Digitizarea documentelor nu înseamnă faptul că informațiile fizice, analoage,

vor dispărea. În multe cazuri, acestea continuă să existe și să fie folosite concomitent.
Spre exemplu, o companie poate alege să scaneze toate facturile și documentele de
contabilitate, însă va păstra și documentele originale. Fiind stocate pe calculator,
acestea vor deveni ușor de accesat oricând, de oriunde (chiar dacă managerul sau
responsabilul nu este la birou).
Pe de altă parte, digitalizarea are un sens mai larg, cuprinzând în aria sa și
metodele de digitizare.
Digitalizarea este procesul prin care procesele analogice și obiectele fizice
sunt convertite în format digital.
Cu alte cuvinte, digitalizarea este procedura prin care anumite operațiuni pot
începe să fie efectuate prin intermediul suporturilor digitale, cum ar fi computerele
sau smartphone-urile, de obicei cu ajutorul unei conexiuni la Internet.
În mod similar, digitalizarea se referă la o schimbare de format, a articolelor
sau a documentelor, de la fizic la digital. Adică fișierele nu mai sunt pe hârtie, pentru
a trece la un ecran.
Digitalizarea merită clarificată: este un proces care nu este realizat doar de
companii sau instituții. Mai degrabă este o schimbare în modul în care oamenii
gestionează tot felul de informații, de la date financiare sau bancare la fișiere foto,
care nu mai sunt tipărite pentru a fi introduse într-un album. În schimb, fotografiile
sunt acum de obicei salvate într-un fișier digital și pot fi încărcate, de exemplu, în
cloud.
2.2. Digitizare și digitalizare: care este diferența?
La bază se află argumentul că digitalizarea nu poate avea loc fără digitizare.

Digitizarea este conversia tehnologiilor analogice în digitale, în timp ce digitalizarea
este utilizarea tehnologiilor digitale și a datelor digitizate pentru a influența modul în
care se lucrează, pentru a transforma modul în care clienții și companiile se angajează
și interacționează și pentru a crea noi fluxuri de venituri (digitale).
Digitizarea se referă la optimizarea internă a proceselor (de exemplu,
automatizarea muncii, reducerea la minimum a hârtiei) și duce la reducerea costurilor.
Invers, digitalizarea este o strategie sau un proces care merge dincolo de
implementarea tehnologiei, pentru a implica o schimbare profundă, de bază, la
întregul model de afaceri și la evoluția muncii.
2.3. Avantajele și dezavantajele digitalizării
Printre avantajele digitalizării putem evidenția următoarele:

- Permite economisirea de hârtie și cerneală pentru imprimare, deoarece

documentele sunt arhivate digital.
- Continuând cu punctul anterior, folosind mai puțină hârtie, se generează mai
puține deșeuri, protejând mediul.
- Documentele digitale sunt mai ușor de partajat. De exemplu, să ne imaginăm
că desfășurăm o procedură cu o instituție care se află în alt oraș sau în altă țară.
Documentele pot fi trimise prin e-mail, ajungând imediat; aceasta în loc să se trimită
prin poștă hârtiile corespunzătoare, durând zile sau săptămâni.
- Este mai ușor să localizați un fișier atunci când acesta este pe suport digital.
Aceasta în comparație cu ceea ce înseamnă căutarea unui anumit document într-o
grămadă de hârtii.
- Digitalizarea combate economia informală și corupția guvernamentală.
Cu toate acestea, digitalizarea are și unele dezavantaje:
- Nu toți oamenii se pot familiariza cu ușurință cu media digitală, mai ales
dacă sunt mai în vârstă. Așadar chiar dacă o entitate își schimbă mai multe dintre
proceduri în format digital, unii dintre utilizatori nu se vor simți confortabil sau vor
fi reticenți față de noul sistem.
- Digitalul nu este întotdeauna infailibil. Este posibil ca din cauza unei erori
umane sau a unui virus, de exemplu, fișierele să fie pierdute.
- Digitalizarea nu este de obicei imediată, ci este nevoie de un anumit timp
pentru a putea transfera toate fișierele – de exemplu, ale unei companii – de la mediul
fizic la cel digital.
- Atunci când oamenii împărtășesc documente sau informații pe suporturi
digitale, poate exista întotdeauna riscul ca datele să cadă în mâinile unor oameni fără
scrupule, cum ar fi hackerii.
2.4. Digitalizarea și transformarea digitală (Roja, 2018; Bloomberg,

2018; Fusaro, 2023; Vial, 2019)
Transformarea digitală necesită o adoptare mult mai largă a tehnologiei digitale

și a schimbării culturale. Transformarea digitală se referă mai mult la oameni și mai
puțin la tehnologia digitală. Este nevoie de schimbări organizaționale care să fie
centrate pe client, susținute de conducere, determinate de provocări radicale pentru
cultura corporativă și de efectul de pârghie al tehnologiilor care împuternicesc și
ajută angajații.
Dacă se ia în considerare faptul că transformarea digitală a fost denumită odată
„computerizare”, contează atunci când se discută fenomene în care terminologia se
schimbă la fel de rapid ca tehnologia. În cazul în care liderii de afaceri cred că
pot digitiza o afacere sau pot digitaliza suficiente procese pentru o transformare
digitală, aceștia au înțeles greșit termenii și ratează oportunități de a evolua, de a
câștiga avantaj competitiv, de a răspunde la așteptările și cererile consumatorilor și
angajaților.
Discrepanța dintre recunoașterea digitalului ca fiind o necesitate competitivă
și implementarea cu succes a unei strategii de transformare sugerează că mulți lideri
nu sunt siguri cum să valorifice oportunitățile pe care le oferă tehnologia digitală
oamenilor, proceselor și tehnologiei.
Cei care nu prioritizează digitalizarea sau o ignoră fac acest lucru pe riscul lor,
mai ales atunci când șansele de a fi depășiți de o concurență rapidă și neîndurătoare
sunt foarte mari.
2.5. Prezentarea diferențelor dintre digitizare, digitalizare și

transformare digitală
Digitizarea, digitalizarea și transformarea digitală sunt analizate prin

intermediul a cinci parametri: concentrare; obiectiv; activitate; instrumente;
provocări, cu exemple pentru fiecare.
Tabelul nr. 1
TRANSFORMARE
DIGITIZARE DIGITALIZARE
DIGITALĂ
Prelucrarea Valorificarea
Concentrare Conversia datelor
informațiilor cunoștințelor
Automatizarea Schimbarea culturii

Schimbarea formatului operațiunilor și a companiei, a modului
Obiectiv
analog în format digital proceselor de afaceri în care funcționează și
existente gândește
Convertirea
Crearea unei noi
documentelor pe hârtie,
Crearea de procese de companii digitale sau
Activitate fotografii, microfilme,
lucru complet digitale transformarea într-una
LP-uri, filme și benzi
digitală
VHS în format digital
Calculatoare și Matrice de tehnologii

Sisteme IT și aplicații
Instrumente echipamente de digitale noi (în prezent
informatice
conversie/ codificare perturbatoare)
Rezistența la
Volum – Preț –
Provocări schimbare – resursa
material financiar
umană

Totul electronic, de
Scanarea formularelor Proces de înregistrare
Exemplu la înregistrare până la
de înregistrare pe hârtie complet electronic
livrarea conținutului
Sursa: Savic, D. (2019), From Digitization, Through Digitalization, to Digital

Transformation, January 2019
2.6. Digitalizarea sistemului de pensii din România

2.6.1. Întrebările și răspunsurile chestionarului
Întrebările care au fost adresate prin intermediul chestionarului sunt

următoarele:
1. Considerați necesar ca la depunerea dosarului de pensionare documentele
primare să fie însoțite de un DVD?
2. Față de întrebarea nr. 1, considerați necesar ca dosarul de pensionare
depus să cuprindă doar documentele primare, urmând ca digitalizarea acestora să se
realizeze la registratura Casei de Pensii?
3. Cum vedeți digitalizarea în activitatea viitoare a Casei de Pensii?
4. Apreciați utilizarea IA în cadrul Casei de Pensii?
Am trimis electronic chestionarul la 41 de județe, inclusiv municipiul
București, în perioada 10-15 mai 2023.
Au răspuns 28 de județe, dintre care:
- 26 de Case de Pensii Teritoriale au avut același răspuns, acesta fiind cel
formulat de Casa Națională de Pensii Publice;
- 2 județe au răspuns chestionarului.
Redăm mai jos răspunsul dat de cele 26 de Case de Pensii Teritoriale, copy-
paste după Casa Națională de Pensii Publice, în care se menționează:
„CNPP se află într-un proces complex de evoluție în ceea ce privește
îmbunătățirea accesului la servicii electronice, creșterea calității tehnologiei
informațiilor și comunicațiilor astfel încât toate instituțiile să aibă posibilitatea unei
interacțiuni multiple atât cu cetățeanul, cât și cu mediul de afaceri și cu alte instituții
publice centrale și locale, fiind în fapt măsuri de optimizare și debirocratizare.
Menționăm că în cadrul Planului Național de Redresare și Reziliență a
fost prevăzută Reforma sistemului de pensii, o reformă majoră și complexă, care
cuprinde și jalonul Eficiența operațională și servicii electronice avansate pentru
sistemul național de pensii prin digitalizare, cu termen de finalizare până la data de
31 decembrie 2024, cu mai multe direcții de dezvoltare, printre care:
- digitalizarea internă a CNPP, în vederea creșterii agilității de adaptare la
modificări legislative sau cerințe de interoperabilitate naționale sau europene;
- servicii publice personalizate – automatizarea și simplificarea interacțiunii
digitale cu factorii externi (cetățeni, instituții, guverne) prin oferirea de servicii
electronice personalizate, holistice și sigure, pe bază de identitate digitală și acces
de la distanță;
- interoperabilitate – susținerea directivelor europene de interoperabilitate de
tip Open Data (Directiva 2019/1024) sau Public Sector Information prin tehnologii
de tip registrul registrelor, hub de interoperabilitate, arhitectură bazată pe servicii
care vor fi realizate prin dezvoltarea serviciilor de tip «Spațiu privat virtual CNPP
pentru fiecare cetățean».
Casa Națională de Pensii Publice, identificând necesitatea automatizării și
simplificării interacțiunii digitale cu actorii externi (cetățeni, instituții, guverne) prin
oferirea de servicii electronice personalizate, holistice și sigure (grad de sofisticare
5) pe bază de identitate digitală și acces de la distanță, își propune reformarea
sistemului de pensii prin Planul Național de Reziliență și Redresare.
Printre elementele pe care le va conține noua platformă informatică prevăzută
în PNRR se regăsește și un sistem dedicat relației cu cetățenii. Sistemul va fi unul
de tip portal, cu identificarea fiecărui utilizator, în care se vor regăsi și alte servicii.
Ținând seama că ne aflăm pe finalul procesului de evaluare a dosarelor în
vederea recalculării pensiilor, concomitent cu finalizarea proiectului de lege privind
reforma sistemului public de pensii, nu putem da curs la acest moment solicitării
dumneavoastră.
Mai mult, ar fi dezirabil un grad mai mare de comprehensiune a conceptului
de «inteligență artificială» la nivelul personalului din sistem, astfel ca răspunsurile la
chestionar să fie relevante”.
Se afirmă evoluția pozitivă a digitalizării sistemului de pensii, fiind o laudă și
o ridicare în slăvi a acestui cuvânt.
2.6.2. Aplicarea defectuoasă a Legii nr. 127/2019 privind sistemul

public de pensii
Această lege a fost prorogată din 2019 până în prezent, ceea ce a generat circa
55.000 de procese aflate pe rolul instanțelor de judecată din întreaga țară.
Aceste discuții le-am purtat cu diverși avocați și pensionari din diferite orașe
ale țării, care au dat în judecată Casele de Pensii Teritoriale pentru unele drepturi
(ore suplimentare, acord global etc.). Unele persoane au susținut că acest lucru se
datorează faptului că nu a existat o platformă electronică la nivelul CNPP (așa cum
este la Casa Națională de Asigurări de Sănătate).
2.6.3. Câteva considerații despre noua Lege a pensiilor publice
Noua Lege a pensiilor publice ar trebui să țină seama de următoarele aspecte:

1. Se poate solicita ca pensionarii din orașele cu peste 3.000 de locuitori să
aibă carduri pentru virarea pensiilor în conturile din bănci.
2. Nu poți desființa oficii poștale în Munții Apuseni, Delta Dunării și alte
localități și să soliciți pensionarilor ca pensia să nu mai fie adusă de postași și să își
deschidă conturi la bănci. Este o măsură aberantă, iar cei care au aprobat-o trăiesc în
„turnul de fildeș”, fiind paraleli cu realitatea. 3. După aprobarea Legii pensiilor,
CNPP să solicite Ministerului Cercetării să aloce fonduri din PNRR, iar universitățile
să acceseze aceste fonduri și Facultățile de Matematică-Informatică (București),
Facultatea de Calculatoare (Universitatea Politehnică București) și Facultatea de
Informatică și Cibernetică (ASE) să formeze un consorțiu și să elaboreze un program
pentru o platformă electronică pentru toate Casele de Pensii Teritoriale. Programul
să fie elaborat în 3 luni, iar următoarele 2 luni să se facă simulări, astfel ca la 1 iunie
2024 să se poată elabora deciziile pentru pensiile recalculate.
4. Dotarea Caselor de Pensii Teritoriale cu calculatoare, imprimante și scanere
de ultimă generație. Acestea să se achiziționeze din fondurile PNRR printr-un
acord guvernamental cu o țară dezvoltată din Uniunea Europeană, pentru a se evita
contestațiile și apoi instanțele judecătorești, care vor amâna punerea în practică a
recalculării și elaborarea deciziilor de pensionare.
5. Din punct de vedere al resurselor umane, acestea trebuie stimulate, având
salarii mici față de alți bugetari. Să se prevadă în noua Lege a salarizării situarea pe
alt nivel a salariaților din Casele de Pensii Teritoriale.
2.6.4. Indicele economiei și societății digitale (Digital Economy and

Society Index – DESI 2022)
România ocupă locul 27, ultimul în Uniunea Europeană, la următorii indicatori:

- Servicii publice digitale;
- Tehnologie digitală;
- Abilități digitale prin utilizarea IA prin chatbot-uri sau asistenți virtuali.
CONCLUZIE
România trebuie să depună eforturi susținute pentru a recupera și a ajunge la

un nivel mediu în Uniunea Europeană.
BIBLIOGRAFIE
Bloomberg, J. (2018), Digitization, Digitalization and Digital Transformation:
Confuse Them at Your Peril, April 29, 2018, https://moniquebabin.com/wp-
content/uploads/articulate_uploads/Going-Digital4/story_content/external_files/
Digitization%20Digitalization%20a, accesat la 10 ianuarie 2023
Cijan, A., Jenič, L., Lamovšek, A., Stemberger, J. (2019), How Digitalization
Changes the Workplace, „Dynamic Relationship Manager Journal”, Vol. 8,
No. 1, 3‐12, doi: 10.17708/DRMJ.2019.v08n01a01, https://www.researchgate.
net/publication/333222889_HOW_DIGITALIZATION_CHANGES_THE_
WORKPLACE, accesat la 10 mai 2023
Dale, A., Diouf, L.D., Prescod, K. (2023), Digital Inclusion in Caribbean
Digital Transformation Frameworks and Initiatives, www.cepal.org/en/publications,
accesat la 5 mai 2023
Foote, K.D. (2021), A Brief History of Data Science, October 16, 2021, https://
www.dataversity.net/brief-history-data-science, accesat la 5 august 2023
Fusaro, F. (2023), Digitization, Digitalization and Digital Transformation
Explained – Understanding Differences Incl. Examples How to Distinguish
Digitization, Digitization and Digital Transformation (Including a Ton of Examples),
March 10, 2023, https://morethandigital.info/en/digitization-digitalization-and-
digital-transformation-explained-understanding-differenc, accesat la 5 aprilie 2023
Gokhan, S., Timurcanday Ozmen, O.N. (2023), Digitalizing Business Structure
and Remote Working: A Qualitative Data Analysis, „Journal of Mediterranean
Tourism Research”, 2(1), 1-24, https://www.doi.org/10.5038/2770-7555.2.1.1011,
accesat la 14 mai 2023
Gupta, M.S. (2020), What is Digitization, Digitalization and Digital
Transformation?, March 24, 2020, https://www.arcweb.com/blog/what-digitization-
digitalization-digital-transformation, accesat la 8 ianuarie 2023
Lilja, J. (2020), Digitalisation and Well-being at Work. Understanding Work
Transformation and the Role of Acceptance Through Thematic Narrative Analysis,
K Faculty of Management and Business, Master’s Thesis, April 2020, https://trepo.
tuni.fi/bitstream/handle/10024/121376/LiljaJohanna.pdf?sequence=2h, accesat la
14 mai 2023
Mărcuț, M., Nicoară, A., Puchiu, R. (2022 ), Economia digitală și societatea
în România, Asociația H.appyCities, septembrie 2022, https://panorama.ro/wp-content/
uploads/2022/10/H.appyCities_Economia_Digitala_Societatea_septembrie2022_web.pdf,
accesat la 15 septembrie 2023
Press, G. (2015), A Very Short History of Digitization, December 27,
2015, https://www.forbes.com/sites/gilpress/2015/12/27/a-very-short-history-of-
digitization/?sh=1e3884be49ac, accesat la 13 noiembrie 2023
Roja, A. (2018), Transformarea digitală – provocare, risc sau oportunitate?,
ORCID ID 25/03/2018, https://researchandeducation.ro/2018/03/25/transformarea-
digitala-provocare-risc-sau-oportunitate.html, accesat la 15 noiembrie 2023
Savic, D. (2019), From Digitization, Through Digitalization, to Digital
Transformation, January 2019
Şükranli, D. (2020), The Effect of Company’s Level of Digitalization on
Employee Satisfaction and Productivity, Master’s Thesis, Istanbul, Bahçeşehir
University, https://acikbilim.yok.gov.tr/handle/20.500.12812/592271, accesat la 15
decembrie 2022
Tarpey, M. (2020), A Brief History of Digitalization # Digital Transformation,
August 19, 2020, https://www.exelatech.com/blog/brief-history-digitization?language_
content_entity=en, accesat la 5 august 2023
Vial, G. (2019), Understanding Digital Transformation: A Review and
a Research Agenda, „Journal of Strategic Information Systems”, https://www.
sciencedirect.com/science/article/pii/S0963868717302196, accesat la 15 decembrie
2023
A Short History of Digital Transformation, https://magenest.com/en/history-

of-digital-transformation/#Digital_transformations_presence_and_its_key_roles,
accesat la 14 noiembrie 2022
What are the Biggest Digital Transformation Challenges Organizations
Face?, 2 decembrie 2022, https://whatfix.com/blog/digital-transformation-challenges/
RisDigitalTransformation, accesat la 10 ianuarie 2023
https://dexonline.net/definitie-digitalizare, accesat la 3 decembrie 2022

https://digital-strategy.ec.europa.eu/ro/policies/desi, accesat la 15 noiembrie
2023
https://magenest.com/en/history-of-digital-transformation/#Digital_
transformations_presence_and_its_key_roles, accesat la 14 noiembrie 2022
https://moniquebabin.com/wp-content/uploads/articulate_uploads/Going-
Digital4/story_content/external_files/Digitization%20Digitalization%20a, accesat
la 7 ianuarie 2023
https://ro.economy-pedia.com/11041145-digitization, accesat la 5 decembrie
2022
https://www.businessagency.ro/digitizare-vs-digitalizare/18iunie2021,
accesat la 7 ianuarie 2023
https://www.dotwhite.com/digitalizare/blog/diferenta-dintre-digitalizare-si-
digitizare, accesat la 5 ianuarie 2023
https://www.gartner.com/en/information-technology/glossary/digitization,
accesat la 2 decembrie 2022
https://www.old.research.gov.ro/ro/articol/5701/comunicare-br-mass-media-
digitalizare-versus-digitizare, accesat la 5 decembrie 2022

THE PUBLIC PENSION SYSTEM IN:

AUSTRIA, LIECHENSTEIN, GERMANY
SISTEMUL PUBLIC DE PENSII:
AUSTRIA, LIECHENSTEIN,
GERMANIA
Doctorand student: Alina Mihaela FRĂTICĂ-DRAGOMIR (GUSE)1
Abstract
This paper analyzes the pension systems of three European countries - AUSTRIA,
LIECHENSTEIN, GERMANY offering a broad analysis of the respective institutions,
the digitization efforts and the potential of harnessing artificial intelligence (AI)
for the public benefit. It describes a real fact of the different approaches in pension
systems and digitization strategies in these three European countries. This reinforces
the potential of AI and technology to drive progress in the public sector, ultimately
creating citizen well-being and government efficiency.
The research is extensive and touches on the important factors for the
digitization of public systems in AUSTRIA, LIECHENSTEIN, GERMANY.
In Romania, the National Public Pension House is in a complex process of
evolution in terms of creating access to electronic services, increasing the quality
of information and communication technologies so that all institutions have the
possibility of multiple interactions both with the citizen and with How. business.
environment and with other central and local public institutions, actually being
optimization and debureaucratization measures.
“Digital Austria”, as Austria’s digitization experts see it, sets a vision for a
digitally responsible and thriving society. Liechtenstein, a European country located
between Switzerland and Austria, has approved the use of Bitcoin to pay for certain
government services.
The German Federal Pension Insurance (Deutsche Rentenversicherung Bund
– DRV-Bund) has introduced a chatbot to answer frequently asked questions from
insured persons (German Federal Pension Insurance, 2021). The main objective was
to ensure access to information 24/7.
Keywords: pensions; digitization of the pension system; artificial

intelligence;
1
Academy of Economic Studies, Bucharest, Management Doctoral School; Email: florin_fratica@yahoo.com
1. AUSTRIA
1.1. Characteristics of the public pension system
1.1.1. General aspects
In Austria, social insurance includes sickness insurance, accident insurance

(accidents at work and occupational diseases), pension insurance and unemployment
insurance. Social insurance is based on the place of work (not on the place of
residence), and the insured person cannot choose between insurance companies. For
historical reasons, social insurance is divided territorially and according to guilds.
Therefore, there are special insurance houses for railway employees, miners and
public sector employees, as well as for farmers, people in the commercial sector and
notaries.
In addition to health care duties, Austrian health insurance companies collect
contributions for accident insurance and pension and unemployment insurance.
These houses are also responsible for paying the allowance for raising the child.
All insurance companies are part of the Main Association of Social Insurance
Institutions inAustria (Hauptverband der Österreichischen Sozialversicherungsträger).
The implementation of social insurance is carried out by 22 insurance houses,
which are autonomous bodies under public law. Some insurance companies must
manage two or all three branches. There are 19 sickness insurance companies, 5
pension insurance companies and 4 accident insurance companies. The sickness and
accident insurance regime is under the supervision of the Federal Ministry of Health
(Bundesministerium für Gesundheit).
For hospital care, 9 health centers were established at the level of the provinces,
to take over the function of the sickness insurance centers. The pension scheme is
monitored by the Federal Ministry of Labour, Social Affairs and Consumer Protection
(Bundesministerium für Arbeit, Soziales und Konsumentenschutz).
Unemployment insurance is administered by the Employment Service
(Arbeitsmarktservice), under the supervision of the Federal Ministry of Labour,
Social Affairs and Consumer Protection. The federal office of the Employment
Service ensures the general monitoring of 9 offices at Land level and about 100
regional offices.
The Federal Ministry of Economy, Family and Youth (Bundesministerium für
Wirtschaft, Familie und Jugend) is the competent authority for the administration
of family benefits. The financial administrations (Finanzämter), under the direct
supervision of the ministry, in turn administer family allowances (Familienbeihilfe).
The sickness insurance institutions directly supervised by the ministry
are the competent authorities that administer the allowances for child rearing
(Kinderbetreuungsgeld).

1.1.2. Standard old-age pension
You can benefit from an old-age pension (Altersrente) upon reaching the age
of 60 (women) or 65 (men). The retirement age for women will gradually rise to
that of men (ie 65) between 2024 and 2033. The pension benefit currently accrues
at 1.78%.
The minimum pension in Austria in 2017 was EUR 1,000 for at least 360
months of contributions.
1.1.3. Early retirement
Two forms of early retirement are available only for people born in certain
years, i.e. early retirement for people with a long insurance period or for those who
have worked in particularly difficult conditions.
If a person resumes his gainful activity, early pensions are suspended.
Early retirement is possible in the following cases: for women the social
insurance contribution must be 42 years of work, and for men it must be 45 years of
contribution or more.
Early pension (Vorgezogene Rente) can be requested at the age of 62 for men
and women. It can also be requested at the age of 60 for people who work in difficult
conditions, provided that they have practiced that job for at least 10 years in the last
20 years and have accumulated a total of 45 years of insurance.
1.2. Digitization and digitalization in Austria
Digitization vs digitalization concept

DIGITIZATION refers to the conversion of data and documents from analogue
to digital. There is this term “digitization” in which one may come across in the
literature while searching for “digitization”. Khan clearly explains what digitization
is: digitization is a transformation of information into its digital analogue. It is a
process in which images, sounds and texts in a physical format are converted into a
digital binary format. Digitalization, on the other hand, is one step further and is the
actual implementation of digital information. Terms such as big data, mobile apps and
IoT are examples of digitization. Digital transformation is a sophisticated outcome
of digitization: the advances gained through the implementation of technical systems
(Khan 2016). Therefore, digitization, digitalization and digital transformation can be
described as sequential phases that follow each other in the given order. Digitization
is the transformation of physical information, (such as documents, photos, reports,
invoices, contracts, etc.) into a format that can be stored and accessed from a
computer, phone, tablet, USB stick, smart watch and other similar devices.
The term DIGITALIZATION was first used in 1971, published by the North
American Review as “the digitalization of society”. It was about the context and
potential of “computer-assisted humanities research” (Kreiss 2014, pp. 3-15).
Digitalization brings a wide range of technologies that are accessible to all, so
it is implicated in the most important changes, including cultural, behavioral,
demographic, and lifecycle issues. As a result of digitization, e-commerce, e-banking,
e-books, e-news, e-learning terms have emerged and the term knowledge society has
emerged (JariKupiainen 2006, pp. 280-287). On the other hand, DIGITALIZATION
has a broader meaning, encompassing within its scope also digitization methods.
Digitization is the process by which analogue processes and physical objects
are converted into digital format. In other words, digitization is the procedure by which
certain operations can begin to be carried out via digital media, such as computers
or smartphones, usually with the help of an internet connection. Stolterman and Fors
were among the first scholars to study the theoretical aspects of the new concept
of digital transformation. They offered a precise and simple definition of digital
transformation: a process towards “a world where everything is connected” through
information technologies. They framed digital transformation as a general trend in
our daily lives, so their definition is not necessarily business-oriented (Stolterman
2004, pp. 687-689). Today, from a business perspective, digital transformation is an
innovation in how a company generates and delivers value and generates revenue
through the implementation of technology systems and structures (Tiersky 2017).
In the 2022 edition of the Digital Economy and Society Index (DESI), Austria
was ranked 11th in the Human Capital category with a score of 51 (the EU average
being 45.7). In the period 2017-2022 progress was made with an average annual
relative growth rate of 8 percentage points in terms of DESI indicators, consistently
above the EU average.
“Digital Austria”, as Austria’s digitization experts see it, sets a vision for a
digitally responsible and thriving society. The Digital Action Plan Austria (Digitalen
Aktionsplan Austria) is developed through a process of experts and stakeholders,
continuously expanded and consistently implemented, generating new economic
growth, new jobs and new opportunities for all citizens of Austria. The objectives of
the Digital Action Plan are: to make “System Austria” resistant to all kinds of critical
situations; to raise competitiveness; to position Austria as a region of innovation
and digital development; targeted use of data for innovation; designing education,
training and training as a digital competitive advantage; the specific promotion of
digital research; facilitating digital communication in the public domain.
In September 2021, the Austrian government published the “Austrian Artificial
Intelligence Mission 2030 (AIM AT 2030)” strategy, which helps prepare the ground
for Austria’s contribution to achieving the Digital Decade goal of 75% of European
societies using AI. The “AT 2030 Goal” pursues three objectives: the use of AI
oriented towards the common good; establishing Austria as a European AI research
and innovation region; ensuring competitiveness through optimal solutions and the
use of AI in all strategic areas.
The strategy also has a strong focus on the development of an “AI for the
environment”, with implementation in two areas of action: “Trusted AI”, laying the
foundations for a legal legal framework of AI; “Creating ecosystems”, which includes
AI in education and training, in the development of university strategies, research
institutes or enterprises, as well as funding for companies and public institutions that
will want to cover the whole cycle of digital development through AI.
“Broadband Austria 2030” is the largest investment in Austria’s Recovery and
Resilience Plan. EUR 891 million will be used to develop this large-scale concept of
high-capacity broadband networks of up to 1 gb/s for the benefit of public institutions.
The objective is to provide broadband access to at least 50% of all households by the
end of the third quarter of 2026. Between 2021 and 2026, digital activities are funded
through the Recovery and Resilience Mechanism as programs of Horizon grants,
Erasmus+, ESI and SEE funds.
1.3. Use of AI in Austria
Over the past decade, AI has evolved rapidly, becoming increasingly

sophisticated and capable of solving increasingly complex problems. AI is being
implemented in sectors as diverse as manufacturing, transportation, finance,
education and healthcare.
IA Austria is an independent think tank and sees itself as a platform for the
exchange of ideas on artificial intelligence.
By creating specific networks, coordinating and promoting researchers from
science, business, education and society, a contribution to the targeted and sustainable
application of AI in Austria is desired.
In 2017, the new Mona chatbot was launched, designed to answer all questions
for companies regarding the coronavirus crisis and the economy. The service of the
Federal Ministry for Digitization and Business Localization (BMDW) is available
online on the Unternehmens Service Portal (USP, Company Service Portal) and can
also be used on mobile devices. The service can be found on the USP homepage
and aims to provide companies with important information on key points such as
subsidies, labor law matters such as short-term work and remote work in a simple
way at these times difficult. On the one hand users can ask questions freely, on the
other hand there is a classic information channel where more detailed information is
provided step by step on the three central topics: work, financial aspects and research,
all with a simple click.
Another chatbot in Austria, named after the first flight attendant of Austrian
Airlines, Maria, provides information that can be useful to travelers as well as
valuable services such as flight booking. The Austrian chatbot can instantly book an
alternative flight. Maria speaks both German and English and is constantly learning
and improving with every conversation. Here are a few benefits at a glance: answers
to questions outside normal service center hours; an immediate response is received
so there is no waiting in line if there is an urgent question.
In mid-December 2017, the city of Vienna launched WienBot, a free chatbot
and digital assistant for all things Vienna.
2. LIECHTENSTEIN
2.1. General aspects
Statutory pension insurance is a part of the German social insurance system and
must financially secure active people after the end of the activity. Insurance periods
completed in other countries of the European Union, Iceland, Liechtenstein, Norway
and Switzerland are taken into account when determining pension entitlement.
2.1.1. The right to a pension requires an insurance period of at least 1 year
Normal retirement age is 65 (born 1958 or later, previously 64). However, the
pension can be drawn flexibly, early from the age of 60 (the start of the pension can
be chosen monthly) or deferred until the age for 70 years. This results in a reduction
(in the case of an early withdrawal) or an increase (in the case of a postponement).
In addition to the relevant age, a prerequisite for the standard old-age pension
is to have paid pension insurance for a certain period of time. A minimum insurance
period of 5 years is sufficient. If the period is not long enough to be entitled to a
pension, periods of insurance or employment completed in other countries will be
taken into account. Starting at the age of 27, personal pension information from the
German Pension Insurance Fund with the current status of acquired pension rights
will be received every year.
A basic principle in pension insurance is: the longer the contributions are
paid over a longer period, the higher they are and the higher the pension will be. In
addition to periods of contribution from work income, periods of raising children or
caring for relatives can also be taken into account.
2.1.2. Pension for widows and pension for orphans
To be entitled to the survivor’s pension from the AVS, the deceased must have
paid contributions to the AVS for at least 1 year.
There is an entitlement to an unlimited widow’s pension for widowed persons
with children and for childless persons who have been widowed after the age of 45
and have been married for at least 5 years. If these requirements are not met, there
is a right to a limited widow’s pension (from 2 to 5 years). Divorced persons are
also entitled to a widow’s pension if the deceased person (ex-husband/ex-wife) had

to pay continuous and recurring maintenance at the time of death.Entitlement to the
orphan’s pension applies to children up to the age of 18 (if they are still studying, up
to the age of 25).
2.1.3. Integration measures and the disability pension
The principle of “integration before retirement” applies. If integration

measures are not successful, depending on the degree of disability, a full pension,
half pension or quarter pension can be considered.
2.1.4. Pension calculation
The pension is calculated on the basis of the contribution period and

the “relevant average annual income” (insured salary, credits for child rearing,
installments for spouses).
2.1.5. Additional services
Supplementary benefits are important to ensure pensioners residing in

Liechtenstein (and when receiving pensions from foreign state social insurance
funds) have a sufficient minimum income together with the pension and any other
income (taking account of assets).
To determine the right, the economic situation is determined. There are
waiting periods (minimum duration of uninterrupted stay in Liechtenstein) for
foreign nationals (but not for Swiss or EEA nationals).
2. 1.6 There is a right to this allowance if someone needs a lot of help from
a third party in everyday activities (getting up, dressing, eating, etc.).
As a rule, residency in Liechtenstein is required (exception: different

international regulations).
2.1.7. Compensation for the blind
If you are a resident of Liechtenstein, you are entitled to blind allowance

from the age of 6 (classified according to three levels: completely blind, practically
blind, severely visually impaired). There are waiting periods (minimum duration of
uninterrupted stay in Liechtenstein) for foreign nationals (but not for Swiss or EEA
nationals).
Aids include, for example, hearing aids, prostheses, orthopedic shoes,
wheelchairs, etc.
2.1.8. Family benefits
Along with pensions (retirement pension, disability pension), AVS and IV also
pay benefits for pensioners’ children (for children up to the age of 18, for children in
education up to the age of 20).
FAK also pays family allowances if you live or work in Liechtenstein: single
birth allowances; monthly allowances for children; monthly allowances for a single
parent; if necessary, compensation for differences (if the foreign allowance is less
than the Liechtenstein allowance). Compensation for helping disabled or elderly
people
2.1.9. Allowance for care
People with civil law domicile in Liechtenstein are entitled to the care
allowance, provided that: they have care and medical care needs (more than 3
months); need significant help from third parties in day-to-day activities; assistance
from a third party to incur costs.
2.1.10. Redistribution of the CO2 tax
The CO2 tax is designed as an incentive tax. It is intended to promote the

economical use of fossil fuels. The part of the revenues from the CO2 tax paid by the
companies (employers) is redistributed to the companies (employers) by the AHV-
IV-FAK-Anstalten on behalf of the Office for Environmental Protection (art. 7 para.
4 of the Law on the collection of a CO2 tax on fossil fuels – CO2 Law).
The amount of the redistribution (usually offset by contributions to be paid by
the company to the AHV-IV-FAK-Anstalten) depends on the company’s payroll. In
the table below we present data for the years 2021 and 2022.
2021 CHF 0.58 per CHF 1,000 of total invoiced salary for 2019
2022 CHF 0.54 per CHF 1,000 of total invoiced salary for 2019
2.2. Digitization in Liechtenstein
Although it competes with countries like Liechtenstein and Iceland, Romania

is still among the first countries when it comes to Internet speed, according to a
top made by the “Business Review” publication. However, according to a study
published by a telecommunications group based in Romania, up to 10 million
Romanians do not have digital skills, do not know how to communicate online, do
not know how to create or manage an e-mail address mail.
There were 37.7 thousand Internet users in Liechtenstein at the beginning of
2023, when Internet penetration was 95.6%. Liechtenstein hosted 14.1 thousand
social media users in January 2023, which equates to 35.6% of the total population.
A total of 18.1 thousand mobile cellular connections were active in Liechtenstein at
the beginning of 2023, which is equivalent to 45.9% of the total population.
These primary statistics provide an excellent overview of the “digital state” in
Liechtenstein, but also to understand how digital trends and behaviors are evolving.
The total population of Liechtenstein was 39.5 thousand in January 2023. The
data shows that the population increased by 262 (+ 0.7%) between 2022 and 2023.
50.4% of the population of Liechtenstein is female, while 49 .6% of the population
is male. At the beginning of 2023, 14.6% of the population of this country lived in
urban centers, while 85.4% lived in rural areas.
In January 2023, there were 37.7 thousand Internet users in Liechtenstein.
The Internet penetration rate in Liechtenstein was 95.6% of the total population at
the beginning of 2023. Kepios analysis indicates that Internet users in Liechtenstein
grew by 250 (+ 0.7%) between 2022 and 2023. For perspective, these user figures
show that 1,736 people in Liechtenstein were not using the Internet at the beginning
of 2023, suggesting that 4.4% of the population remained offline at the beginning of
the year. However, the complexities associated with collecting and analyzing Internet
user data mean that it can often take months before research is ready for publication.
In January 2023, there were 14.1 thousand social network users in Liechtenstein.
This figure may seem quite different from the values we have published in previous
years, but please note that the sources we use to inform and calculate the number
of social media users have undergone significant and extensive revisions in the last
months.
Indeed, analysis of various data points from trusted third parties such as
GWI and Data.AI show that there has been no noticeable decline in overall social
media usage, and in almost all countries, social media usage continues to grow .
Accordingly, readers should view differences as “corrections” in the data and not as
an indication that social media adoption has declined. The number of social media
users in Liechtenstein at the beginning of 2023 was equivalent to 35.6% of the total
population, but it is also important to note that social media users may not represent
unique individuals. Meanwhile, data published in the advertising planning tools of
leading social media platforms indicates that 13.6 thousand users aged 18 and over
were using social networks in Liechtenstein at the beginning of 2023, which was
equivalent to 41, 7% of the total population aged 18 and over.
Furthermore, 37.2% of the total Internet user base in Liechtenstein (regardless
of age) used at least one social media platform in January 2023. At that time, 52.7%
of social media users in Liechtenstein were women , while 47.3% were men.
Liechtenstein, a small European nation nestled between Switzerland and
Austria, has approved the use of Bitcoin to pay for certain government services.
While the United States has shown an intense crackdown on cryptocurrency and
anything related to it, Liechtenstein has taken a progressive approach and embraced
the potential benefits of the technology behind it – blockchain. Liechtenstein’s
decision to allow Bitcoin payments for government services is a significant step
towards mainstream adoption of the cryptocurrency.
Private blockchain networks with permission mechanisms are better suited to
rare use cases where the concern is not with complex transaction validation, but with
the traceability of the movement of critical digital assets within closed communities
of participants. The cost of running consensus mechanisms such as Proof-of-Work
capable of covering the entire Byzantine context may not be stable, therefore
computationally lightweight consensus mechanisms are required. Algorithms
similar to RAFT implementing the leader selection paradigm or lottery-based block
promoter selection algorithms provide sufficient certainty regarding the protection of
data stored in private blockchain networks. Blockchain in Liechtenstein has led to an
enormous increase in digitization in public institutions. Blockchain technologies have
the potential to change existing business models and therefore have a transformative
impact on industries, governments and societies. For example, the World Economic
Forum expects at least 10% of global GDP to be stored on blockchain platforms by
2025.
Liechtenstein’s decision to accept Bitcoin payments for certain state services
points to a growing trend across Europe. In recent years, several European countries
have taken steps to regulate cryptocurrencies and provide a clear legal framework for
their use. For example, on April 20, the European Parliament adopted a regulatory
framework for cryptocurrencies, known as the Markets in Crypto-Assets (MiCA)
regulation. The new legislation aims to provide greater legal certainty and consumer
protection for individuals and companies engaging in cryptocurrency-related
activities.
3. GERMANY
3.1. General aspects
Germany’s pension system consistently ranks high among pension systems

around the world. This ranking is steadily improving as the German government
works to reform and streamline its pension system. Faced with an aging population
and an increasingly heavy pension bill, since 2002 the German federal government
has adopted multiple reforms to the pension system to ensure its long-term efficiency
and affordability. These include gradually increasing the statutory retirement age and
reducing maximum state pension payments.
The German pension system combines a pay-as-you-go system, where the
working population pays for retiree benefits, with supplementary pension plans.
In these supplementary schemes, individuals (either self-employed or through an

occupational scheme) contribute to pension schemes to ‘top up’ what they receive
from the State Pension. These different models make up the three pillars of the
German pension system.
3.1.1. Statutory pensions (Pillar 1): statutory pension insurance system

(Gesetzliche Rentenversicherung)
The German first pillar is a mandatory state pension system that covers
almost all employees. The system is funded by contributions from employees and
employers, which fund current retirees. Pension entitlement is based on the number
of years of contribution, the average level of income and the retirement age.
The Statutory Pension Insurance Benefit (RV) is paid to people of retirement
age and provides basic payments of around 70% of net work income. There is also
a safety net for low-income retirees. Since 2005, all regional and local subsidiaries
of the German public pension insurance system have been brought under the unified
title Deutsche Rentenversicherung.
Participation in the RV is mandatory for anyone working in Germany (and
many self-employed), with each employee assessed based on annual earnings.
Everyone must contribute 18.6% (employer and employee each contribute 9.3%) of
net salary up to a maximum contribution ceiling (Beitragsbemessungsgrenze).
From 2023, this monthly contribution ceiling is €7,300 in the old (western)
federal states and €7,100 in the eastern states. This disparity is partly due to
historically lower wages in the former GDR; the federal government has committed
to equalizing contributions by 2024.
Once you are enrolled in the statutory pension system, you will receive a
unique social security ID (Sozialversicherungsausweis). Whenever you start a new
job you will need to provide your employer with this number so they can track all
your pension contributions to date.
To be eligible to receive a state pension you must have worked for at least
5 years in Germany. The amount of RV you receive depends on the amount of
contributions you have accumulated while working in Germany. In addition to the
time spent at work, alternative situations are also considered contributory periods,
such as: the period for child rearing; education and training; periods of sickness
or paid unemployment; time spent caring for relatives; period worked in other EU
countries.
In these cases, pension contributions will be taken from any government
benefits you are entitled to. Therefore, these periods of time can be taken into account
towards the minimum requirement of 5 years. One year’s contributions to the average
earnings of all taxpayers (€43,142 in 2023) earns a “pension point” (Entgeltpunkt).
Contributions based on lower or higher income earn proportionally fewer or more
pension points. When you retire, your pension points are added together to calculate
your pension benefits. If you choose to retire early or late, your monthly pension
payments will decrease or increase. The legal retirement age is 65 for both men and
women, but is scheduled to rise to 67 during a transition period from 2012 to 2029.
People who have contributed to the statutory pension insurance for 35 years
can retire at the age of 63, but will be deducted the months of work they should still
have worked until the age of 65 (or 67 of years if you were born after 1963). Each
missing year results in a 3.6% reduction in pension entitlement. In the worst case
(pension 48 months before retirement age), this would mean a deduction of 14.4%
of the pension entitlement.
Basic pension (Grundrente)
After many years of negotiations, the federal government’s basic pension
scheme (Grundrente) came into effect in January 2021, ensuring that everyone
who has contributed to the German pension system for a significant period of time
receives an adequate pension.
In short, anyone who has contributed to the system for at least 33 years (both
working years and periods of childcare or unpaid care) will receive a supplement to
their regular pension to ensure a basic living. The basic pension is calculated and
paid automatically, you do not need to apply.
Compulsory health insurance for pensioners (Krankenversicherung der
Rentner)
Usually, once you start claiming your pension you have to start paying for
compulsory pensioner health insurance. This can be topped up by the government
and will be deducted directly from your pension payments. How much you pay
depends on the amount of pension payments you receive.
3.1.2. Occupational pensions (Pillar 2): company pensions (Betriebliche

Altersvorsorge)
A total of 18 million employees were active members of an occupational

pension scheme by the end of 2015. This represents just under 60% of people
employed and subject to social security contributions in the country.
The second component of the German pension system is collective pension
schemes, to which workers contribute through their employers. Designed as a
supplement to the state pension plan, company pensions are becoming increasingly
popular in Germany, with around 60% of the population participating in one.
Employers are not required to offer a pension scheme, but government subsidies
and tax breaks make them an attractive option. These schemes are managed either
by companies or by pension associations operating on behalf of several companies.
Under the German Company Pension Consolidation Act of January 2018,
employers can choose between two different funding methods for occupational
pension schemes. These are:
1. Direct pension promises
In this scheme the employer usually pays the pension benefits directly to the
employee, without using an external pension vehicle. The employer promises to pay
the employee an agreed amount once he retires. The 4% deductible contribution
limit that applies to external pension vehicles (Pensionskasse, pension fund, direct
insurance) does not apply to accruals from accounting reserves. In recent years, larger
German companies have set up contractual trust agreements (CTAs) to finance their
off-balance sheet pension liabilities. CTAs have gained popularity because they have
no restrictions on asset allocation. Pensionskasse does not apply to accumulations
from accounting reserves.
2. External pension providers, which can cover different types of company
pension schemes, are of five types:
A. Direct insurance (Directversicherung). This is a straightforward external
pension provider where the employer takes out a life insurance policy on behalf of
the employee and pays contributions to the insurance company. The employee has
a direct right to the benefits accrued through the contract vis-à-vis the insurance
company. Insurance companies are subject to supervision by the Federal Financial
Supervisory Authority (Bafin). Strict quantitative regulations on investments apply
to direct insurance, for example the share invested in equity cannot represent more
than 35%. This also applies to Pensionskasse and direct insurance financing vehicles.
B. Pensionskasse. This is the main pension vehicle for providing employer-
sponsored private pensions after the direct pension promise. Pensionskassen are
independent insurance companies that serve one or more employers. The staff
pension fund is comparable to the pension fund (see below), but is governed by the
Insurance Supervision Act, similar to life insurance companies.
C. Pension fund. Pension funds are separate legal entities that provide company
pension schemes for one or more employers. The insurance law regulates them.
Pension funds can be set up by a single company, a financial services provider or an
industry-wide pension scheme sponsored by employers and trade unions. Pension
funds do not have to be 100% funded at all times. Pension funds will be allowed to
be underfunded by up to 10%. In this case, a 10-year recovery plan is required. The
same tax treatment as the Pensionskasse applies.
D. Support fund (Unterstützungskasse). Support funds are separate legal
entities established as an association, less often as a limited liability company or
as a foundation. The employee has no legal claim against the support fund, only
directly against the sponsoring employer. Endowment funds can be sponsored by a
single company or founded as a group endowment fund used by several companies.
Contributions to support funds are tax deductible without limit for both employer
and employee contributions. Pension benefits are taxed as ordinary income. There
are no restrictions on asset investments. The entire fund can even be loaned to the
company at a market rate of interest, which is a common practice.
Company pension contributions
Contributions (usually 3-15% of gross monthly salary) are paid by the employer
directly into the pension fund from the salary. As it is paid before income tax, you
get a tax advantage. Your employer will usually “top up” your contributions. The
amount you and your employer contribute depends on the type of pension scheme
they operate.
Company pension benefits
The amount of pension you can withdraw when you retire depends on how long
you contributed and what your salary was. Company pension payments are taxable.
The German federal government has ensured through laws that all contributions to
company pension systems are protected, even in the event of company insolvency.
3.1.3. German private pensions: Pillar 3 (Private Altersvorsorge)
The third component of the German pension system is the private pension
plans set up through banks and insurance companies. The federal government offers
incentives such as bonuses and tax incentives to motivate the German population
to contribute. If you are considering starting a German private pension, it would be
worth consulting with a financial advisor to make the most of the incentives on offer.
After a slow start since their inception in the early 2000s, these private plans are
steadily gaining in popularity.
In general, there are two types of private pension plans in Germany:
A. Riester Pension (Riester-Rente). Introduced in 2002, the Riester pension
plan is designed as a ‘supplement’ to the state pension to cushion any loss of income
caused by pension reforms. The state promotes the Riester plan through bonuses and
tax breaks. As a general rule, anyone who contributes to the state pension insurance
system is entitled to build up an additional pension through the Riester plan.
This includes: workers who pay German income tax; self-employed workers
contributing to the state pension scheme; anyone receiving unemployment benefits;
military; civil servants; anyone with a permanent disability.
To obtain maximum benefits from the Riester pension plan taxpayers must
contribute a minimum of 4% of their annual income (maximum EUR 2,100). If you
do this, each year the government adds a bonus of €175, plus €300 for each child
born after 2008 (or €185 for children born before 2008). Contributions are classified
as special expenses for tax purposes, being tax deductible in the annual income tax
return (up to EUR 2,100 per year). If you start contributing before the age of 25, you
also get a special one-time bonus of €200. You can start withdrawing your pension
payments (subject to income tax) at age 60. All contributions to the plan are fully
protected by law against legal claims and are guaranteed to you in retirement. If
you choose, you can also receive a lump sum. Under the Riester Home Ownership
Pension Scheme, your savings and government bonuses can be put towards a
mortgage, helping to pay off mortgages before you retire.
B. Rürup Pension (Rürup-Rente). The Rürup pension plan was introduced
in 2005 for all those who do not contribute to state pensions and are not eligible
for a Riester pension, usually self-employed and business owners. Developed by
economist Bernd Rürup, the plan (also known as Basis-Rente) is meant to give self-
employed people a basic benefit at least in old age. The state supports the scheme
through tax benefits.
In theory, anyone can contribute to a Rürup plan. However, it was designed
specifically with the following groups in mind: self-employed; freelancers; people
with high incomes. Generally, individuals decide how much they want to contribute
to the plan. Although the government does not pay bonuses, it promotes the Rürup
plan through tax incentives. Contributions to the scheme (up to a maximum of
€26,528 per year in 2023) qualify as special expenses for tax purposes. Currently,
96% of contributions are tax deductible; these increase by 2% each year, up to
100% in 2025. However, once you start collecting benefit payments (at age 62 at the
earliest), they are taxable up to 100%. Contributors are guaranteed a pension for life;
benefit payments cannot be reduced even if, for example, you receive unemployment
benefits. Money invested in Rürup schemes is legally protected from legal claims or
attachments. However, it cannot be passed on or inherited in the event of your death.
3.1.4. Other aspects of the German pension system
Instead of relying on a single pillar, many people choose to build a more

complex retirement plan that contains elements from pillars 1, 2 and 3. A financial
advisor in Germany can help you with this and ensure that make the most of all
existing incentives. Contrary to popular belief, pensions are generally subject to
income tax. Since 2005, Germany has generally followed a policy of “downstream
taxation”, whereby contributions to pension insurance are increasingly tax-free,
while any pension income received later in life is subject to taxation. This is generally
beneficial to workers as it reduces the tax burden during the working years. During
retirement, income is usually lower and so is the tax burden. How pension income is
treated for tax purposes in Germany depends on the year you retire, as the proportion
of people subject to taxation increases gradually. If you started taking your pension
in December 2005, 50% of your gross pension is recognized as taxable income.
Each year since then, the taxable proportion of the pension has increased by one
percentage point; so those retiring in 2023 must pay taxes on 83% of their pension
income. From 2040, pensions will be fully taxable for the first time.
3.1.5. Retirement age
Like many other countries, Germany has gradually increased the legal
retirement age in an attempt to improve the long-term sustainability of the pension
system. Currently, the retirement age in Germany is 66 and applies to people born
in 1958. This will rise to 67 by 2031. Exceptions are made for anyone who has
contributed to a pension for 45 years, making retirement possible at the age of 64
years and 4 months.
3.1.6. Early retirement
It is possible to retire early in Germany if you have contributed for at least 35

years. If you choose to retire early, the number of months remaining until you reach
retirement age are deducted from your pension entitlement. This is known as the
age factor (Zugangsfaktor) and results in a reduction in German pensions and living
abroad.
You may receive German pensions if you move abroad. The amount you
receive depends on how long you have contributed, what your salary was and at
what age you retire. If you only worked for a short time in Germany, you may also
be entitled to a refund.
3.1.7. Repayment of pension contributions
If you move abroad, you can get your pension payments back if you have
contributed for less than 5 years. You usually have to have been abroad for more
than 24 months after your last pension contribution in Germany before a refund can
be issued. If you have contributed to the state pension for more than 5 years and you
are moving abroad, it is not possible to claim a refund. Instead, you will have to wait
until the legal retirement age, when you can start claiming the German pension.
3.1.8. Can I contribute to the German pension from abroad?
If you move abroad, you will no longer contribute to the statutory pension
through income tax and therefore no longer accumulate pension points. It is usually
not possible to continue contributing to company or private pension plans from
abroad either.
If you have contributed to a German pension plan – state, company or private
– it is important to inform your pension provider of your move as soon as possible. It
will advise you on what actions to take to prevent the loss of future rights.
3.1.9. Can I receive a German pension abroad?
Once the legal pension age in Germany is reached, state and private pensions
from abroad are claimed. As with any pension, the amount paid will be determined
by how long you have contributed.
Your state pension benefits will usually be paid into a German bank account to
transfer to your foreign bank account. The cost of the transfer is covered by Deutsche
Rentenversicherung. You can also receive your German pension payment into your
bank account if your bank is in one of the SEPA countries.
In certain cases, moving abroad can affect the amount of pension paid. The
amount of tax you pay on your pension depends on the arrangement Germany has
with your country of residence. If you are moving from Germany, it is best to contact
Deutsche Rentenversicherung as soon as possible to find out how this may affect your
future pension benefit. It is common for expats to lose track of their accumulated
pension rights when they move from one country to another.
How much do I have in my pension fund?
To find out what pension benefits you have accrued in different pension
schemes, you can contact your scheme provider or check the annual statement they
send you. You can also check your payslip to see what contributions you’ve made.
German pensions in brief
If you have worked in Germany for more than 5 years, you will receive a
state pension (Pillar 1) proportional to the amount of contributions you have made.
In theory, you can receive this pension anywhere in the world, but your location can
affect the payments you receive. If you leave Germany before you have made 5 years
worth of contributions, you are entitled to a refund.
You can also receive pension benefits from company pension funds (Pillar 2)
and private pension schemes (Pillar 3), depending on whether you have contributed
to one or both. The amount you get depends on how much you contributed and
for how long. It is usually possible to receive a private pension from abroad, but
receiving or contributing to a company pension abroad depends on your employer.
3.1.10. Plans set out by the coalition government
In March 2018, Angela Merkel was re-elected chancellor of a renewed

“grand coalition” of conservatives (CDU/CSU) and social democrats (SPD). What
followed was the longest government-building process in modern Germany. During
the negotiations, the coalition agreement set out plans to set state pensions at 48%
of average wages by 2025, with contributions capped at 20% of gross wages. If
necessary, the parties said they would resort to taxes to help fund that cap. The
government will change the formula used to calculate pensions to ensure the 48%
level.
3.2. Digitization and digitalization in Germany
As of June 30, 2023, the digital pension overview, which was initiated by the
German Pension Insurance with funding provided by the federal government, is in
the public pilot phase for testing and evaluation purposes.
“For life insurance providers operating in the German language, developing
a digital pension overview is part of an important and long-standing ambition to
provide greater transparency in the pension space,” says Jörg Asmussen, CEO of the
German Insurance Association (GDV).
This is a call to action for all insurance providers. Imagine all the time and
effort your clients have to spend on retirement planning, having to wade through
a pile of paperwork that’s been tucked away in a drawer for years. Sounds like a
hassle, right? It doesn’t have to stay that way. Introducing the big picture of digital
pensions opens up new opportunities not only for the end customer, but also for the
insurance industry as a whole.
In this blog post I would like to describe what the big picture of digital
pensions is, why the platform is an important step towards greater transparency of
pension provisions and what changes insurance companies need to make to adapt.
What is the big picture of the digital pension?
The Digital Pension Overview is an online platform under the auspices of
Deutsche Rentenversicherung, Germany’s national pension system, which provides a
complete overview of all pension rights that a person has accumulated over a lifetime.
This covers both statutory, private and company pension schemes, meaning you no
longer need to consult multiple sources to get a clear picture of your future pension.
The service is of course free. However, you will continue to receive annual notices
by post from Statutory Pension Insurance and other pension scheme providers. The
Digital Retirement Overview serves as a solid foundation for personal retirement
planning and in-depth expert consultations. In addition, it is possible to export the
data from the digital platform as a CSV file for further use.
Why is the big picture of digital pensions so important?
For experts and the public, transparency regarding retirement provisions is
of critical importance. Until now it has been difficult to get a clear overview of the
different pension rights. It was necessary to search through a number of documents
or seek professional advice. This is not to say that those personal consultations have
no role, although the focus may shift to calculating the person’s pension gap and
identifying measures to close that gap.
When the digital pension presentation was first launched, information was
available from the statutory pension insurance fund, the federal and state government
employees’ pension fund (Versorgungsanstalt des Bundes und der Länder) and Union
Invest. The list has since grown to include just five more providers (as of September
2023). This also reveals a major weakness in the overall picture of digital pensions.
Currently, only a handful of companies providing private pension products are on
board. More than 100 life insurance companies and occupational pension scheme
providers are not part of the current testing phase, meaning it is not yet possible to
get a full overview of your retirement provisions and calculate any gaps potentially
retired.
How can I register for digital pension presentation?
The overview of digital pensions can be accessed via a web portal where you
can log in with your electronic identity card (eID). This reveals yet another weakness.
If you want to use the national identity card, the online identification function must
be activated and you will need to know the six-digit PIN code. In the latter case, you
need the letter containing the PIN code. If you’ve misplaced it, like I did, you need
to ask for a letter to be sent to your primary residence with information on how to
reset your PIN.
Once you’ve cleared this first hurdle, the next one awaits. To register, you
need a smartphone or tablet with NFC (or a computer with a card reader) and the
latest version of AusweisApp2. Follow the instructions in the app and enter your
PIN. Now all that remains to be done is to enter the tax code in the Deutsche
Rentenversicherung service. Unfortunately, your individual would only be able to
compare and contrast information from the statutory pension fund and private and
company pension schemes to a limited extent. Therefore, you should still schedule a
personal consultation with a pension expert.
My recommendations for pension insurance companies and pension plan
holders.
In today’s digital world, it’s more important than ever to be in control of
your finances, and more importantly, your retirement plan. The digital pension
overview is a great way to start the process. We recommend everyone to look at the
pension plan early and take full advantage of the opportunities offered by this digital
platform, as employees in Germany receive annual notifications with information
about the status of their current pension rights. To get a complete overview of your
pension provisions, you will need to collect all the letters you have received from
Deutsche Rentenversicherung and other pension providers and analyze the relevant
information in a specific way. However, it can be a real challenge to keep track of all
the status notifications, which are often sent by different providers. This is where the
overview of digital pensions comes in.
During the test phase, which will last until the end of 2023, Deutsche
Rentenversicherung will evaluate the proposed improvements and test them. In
the future, the digital pension overview will add new features, providers and make
more information available. In addition to your statutory pension information, data
from occupational pension schemes and pension funds will also be integrated. The
platform will add subsidized private pension schemes such as Riester and basic
pensions to the pension overview.
Especially when it comes to sensitive personal data, data protection is
paramount. This explains why the identity verification and registration process
for the digital pension overview involves so many steps. If you don’t meet the
requirements I’ve described above or if you’re unable to start the process, you won’t
be able to access the digital pension overview. This is where other third-party identity
verification solutions could be used to allow even more citizens to see the big picture
of their digital pension.
Insurance providers have so far not been required to log into the system. This
was purely voluntary. Although the law includes an escort mandate, no deadline has
yet been set. Once the obligation to log into the system enters into force, it will apply
to all companies that provide pension products and are already obliged to regularly
submit information on pension provisions in accordance with sentences 3 and 4 of
section 7 par. (1) of the Pension Transfer Act (RentÜG).
“There is still a lot of work ahead for everyone involved. Life insurance
companies are working hard to establish the technical link to the portal,” says
Asmussen. The success of the digital pension overview is now largely in the hands
of these companies. Being part of a government-funded initiative has the potential
to improve an insurance provider’s image as a responsible, customer-focused
company. The digital pension overview gives insurance companies a deeper insight
into their customers’ requirements and behaviour. They can use this information
to offer personalized financial and insurance products that are better suited to their
customers’ individual needs. adesso is a professional partner for insurance providers
when it comes to preparing and storing contract data and providing this information
in the digital pension presentation.
3.3. Use of AI
The German Federal Pension Insurance (Deutsche Rentenversicherung Bund

– DRV-Bund) has introduced a chatbot to answer frequently asked questions from
insured persons (German Federal Pension Insurance, 2021). The main objective was
to ensure access to information 24/7, in addition to the fact that we are making a
small start towards building a much more extensive chatbot.
The chatbot simulates natural language based on AI technologies and has the
potential to free up staff time for more complex matters. The chatbot is in the early
stages of implementation, so usage remains in development at 5%.
DRV-Bund aims to expand the chatbot’s capabilities by incorporating form-
filling help in the near future.
News in AI - GENERATIVE AI
OpenAI researchers show their new discovery Q* (pronounced Q-Star) which
could be a remarkable achievement under the name artificial general intelligence
(AGI). OpenAI shows that AGI uses autonomous systems that outperform humans
in almost all economically valuable tasks.
Given the vast computing resources, the new model was able to solve certain
mathematical problems. Although it only performed mathematical calculations at the
level of elementary school students, the fact that it succeeded in such tests made the
researchers very optimistic about to the future success of Q*. This new discovery in
the field of AI puts the big AI companies all over the world on their minds and it will
certainly help a remarkable development in the digital field of all public institutions
in the world.
Researchers believe that mathematics is a frontier in the development of
generative artificial intelligence. Currently, generative AI is good at writing and
translating foreign languages by statistically predicting the next word, and the
answers to the same question can vary widely. But mastering the ability to do math
where there is only one correct answer would require AI to have greater reasoning
capabilities similar to human intelligence. This could be applied, for example, to
new scientific research, AI researchers believe.
Unlike a computer that can solve a limited number of operations, AGI can
generalize, learn and understand.
There have long been rumors among computer scientists and researchers about
highly intelligent machines, for example whether they might decide that destroying
humanity is in their best interest.
The researchers signaled the work of a team of “researchers in the field of
artificial intelligence. The group, formed by combining the former “Code Gen” and
“Math Gen” teams, is exploring how to optimize existing AI models to improve their
reasoning and ultimately perform scientific work.
3.4. Conclusions
The paper aims to analyze through the 3 countries observing the evolution of
the national public pension system in relation to digital technologies and the use of
artificial intelligence.
A good infrastructure of information and digital technology is one of the
basic principles of Germany. Artificial intelligence systems promise a unique set
of benefits for the public sector in Liechtenstein, and the creative use of artificial
intelligence can increase the well-being of citizens.
Digitization can further improve the coordination of social security systems
and support fair labor mobility in Switzerland. AI technologies are already being
successfully used in Switzerland.
BIBLIOGRAPHY
1. Artificial intelligence in social security institutions: The case of intelligent
chatbots, 7 December 2022 https://www.issa.int/analysis/artificial-
intelligence-social-security-institutions-case-intelligent-chatbots-accessed
2 July 2023
2. Digital Austria – Digitalization Report (2020), Now for Tomorrow.
Digitalisation for growth and futureproofing, Republic of Austria,

Vienna, May 2021 # simplydigital https://www.google.com/search?q
=ROW%0D%0ADigitalisation+for+growth+and+futureproofing&s
ca_esv=566617571&sxsrf=AM9HkKlwvKkwB9tbfwKpyazZ53cXFlId
8Q%3A1695140710191 &source= hp&ei=ZssJZfT7CO-R9u8P792K-
AY&iflsig=AO6bgOgAAAAAZQ-accessed January 7, 2023
3. Digital Government Factsheet 2019 Liechtenstein, European Commission,
2019 https://joinup.ec.europa.eu/sites/default/files/inline-files/Digital_
Government_Factsheets_Liechtenstein_2019.pdf-accessed 25 May 2023
4. Eichhorst, W; Hemerijck, A.; Scalise, G. Welfare States, Labor Markets,
Social Investment and the Digital Transformation(2020)-Working Papers
5. Ihre Rechte der sozialen Sicherheit in Liechtenstein(2023) Generaldirektion
Beschäftigung, Soziales und Integration, Europäische Union, JULY 2023 –
accessed 15 November 2023
6. IZA Discussion Papers, No. 13391 Provided in Cooperation with: IZA
– Institute of Labor Economics, ECONSTOR, https://www.econstor.eu/
bitstream/10419/223833/1/dp13391.pdf-accessed on July 17, 2023
7. Mader, P. (2023) A guide to the digital pension overview Welcome to the
digital age of pensions 15. September 2023
8. Mauno, Saija; Kubicek, Bettina; Minkkinen, Jaana; Korunka, Christian
Mauno (2019) This is a self-archived version of an original article. This
version may differ from the original in pagination and typographic details.
Antecedents of intensified job demands: evidence from Austria Employee
Relations, 41(4), 694-707 https://doi.org/10.1108/ER-04-2018-00942019-
accessed October 15, 2023
9. Tribelhorn, S. (2018) Executive Talk Series Branded Story / Liechtenstein
Bankers Association
10. A New Era: More Digital and More Sustainable https://digital.
thecatcompanyinc.com/g7magazine/june-2018/new-era-digital-
sustainable/G7-accessed 16 July 2023
11. Trampusch,C.( 2010) The Privatization of Welfare States: Industrial
Relations as a Source of Benefits Database Part 2: Social Benefits in
Collective Agreements SNF Project No 100012-119898, University of
Berne 2010, Institute of Political Science
12. http://www.pensionsversicherung.at - accessed April 10, 2023
13. https://www.austrian.com/eg/en/austrian-chatbot-maria-accessed on
September 1, 2023
14. https://www.oecd.org/els/public-pensions/PAG2019-country-profile-
Austria.pdf - accessed 15 April 2023
15. https://www.researchgate.net/publication/332181613_Antecedents_of_
intensified_job_demands_evidence_from_Austriaa-accessed 5 November
2022
16. https://www.usp.gv.at/Portal.Node/usp/public/content/news/ueber_das_
usp/537339.html-accessed September 4, 2023
17. http://www.ahv.li - accessed July 4, 2023
18. https://www.ahv.li/ueber-uns/kontakt-accesat on July 6, 2023
19. sa.gov/policy/docs/progdesc/ssptw/2018-2019/europe/liechtenstein.htmlY-
accessed 3 July 2023
20. https://www.iamexpat.de/expat-info/official-issues/pensions-retirement-
age-germany - accessed 12 July 2023
21. http://www.deutsche-rentenversicherung-bund.de-accessed on 14 July
2023
22. https://www.pensionfundsonline.co.uk/content/country-profiles/germany-
accessed 16 July 2023
23. https://www.oecd.org/els/public-pensions/PAG2019-country-profile-
Germany.pdf-accessed 17 July 2023
24. http://www.rebeca.ipw.unibe.ch-accessed July 18, 2023
25. https://blog.adesso-insure.de/en/business/digital-pension-overview-
project-accessed 18 July 2023
26. https://www.bundesregierung.de/breg-de/themen/arbeit-und-soziales/
digitale-rentenuebersicht-1779644-accessed 18 July 2023
27. https://www.issa.int/analysis/artificial-intelligence-social-security-
institutions-case-intelligent-chatbots-accessed 18 July 2023
28. https://www.socialeurope.eu/pension-reform-in-germany-a-market-
solution - accessed 18 July 2023 https://www.adesso.de/en/news/blog/a-
guide-to -the-digital-pension-overview.jsp-accessed 4 October 2023

METODE DE IMPUNERE
Studiu complex
METHODS OF IMPOSITION,
Complex study
Conf. univ. dr. N. GRIGORIE - Lăcriţa
Abstract
Taxation in a fixed amount, in progressive, regressive percentage rates, etc., is

not only a topic of great economic, scientific, social, managerial, etc. interest,
but one of the most complex and difficult realities and problems of the times in
which we live. That’s why it’s good to know what this vortex of this issue is about.
Key words: imposition; taxation in fixed rates; taxation in progressive rates; taxation
in regressive rates;
1. Impunerea în sumă fixă:

1.1. Precizări de ordin semantic
1.2. Impunerea în sumă fixă pe o persoană - capitaţia
1.3. Impunerea în sumă fixă pe unitatea de măsură
2. Impunerea în cote procentuale
2.1. Impunerea în cotă procentuală
2.1.1. Neajunsurile impunerii în cotă procentuală
2.2. Impunerea în cote progresive:
2.2.1. Impunerea în cote procentuale progresive simple (globale)
2.2.2. Impunerea în cote procentuale progresive compuse (pe tranşe de venit)
2.3. Impunerea în cote procentuale regresive
Practica fiscală cunoaşte două metode de impunere:
1. Impunerea în sumă fixă, care cuprinde:
2. Impunerea în cote procentuale
2.1. Impunerea în cotă procentuală
2.2. Impunerea în cote procentuale progresive, care cunoaşte două forme:
2.2.1. Impunerea în cote procentuale progresive simple (globale)
2.2.2. Impunerea în cote procentuale progresive compuse (pe tranşe de venit)
2.3. Impunerea în cote procentuale regresive
1. Impunerea în sumă fixă

1.1. Precizări de ordin semantic
Întrucât frecvent se constată erori, confuzii şi folosirea necorespunzătoare atât
a noţiunii de „c o t ă ”, dar în special a celor de „cotă f i x ă ” şi de „cotă u n i c ă ”,
se impun unele precizări cu privire la sensul şi conţinutul acestora şi necesitatea
folosirii lor corecte.
Din punct de vedere fiscal, „c o t a ” reprezintă:
„Partea pe care o persoană fizică şi/sau juridică o datorează (sub formă de
impozit, taxă, contribuţie), din veniturile sale impozabile obţinute, bugetului de
stat, fie în cotă fixă (în sumă fixă, sub forma unei sume de bani, în lei), fie în cotă
procentuală (ca parte dintr-o sută, în %).”
„Contribuţie obligatorie pe care statul o impune persoanelor fizice şi/sau
juridice, care obţin venituri impozabile, fie în cotă fixă (în sumă fixă, sub forma unei
sume de bani, în lei), fie în cotă procentuală (ca parte dintr-o sută, în %), dinainte
stabilită, la termenele şi în condiţiile prevăzute prin lege.”.
Impozitul, taxa, contribuţia în cotă f i x ă se exprimă în sumă fixă, sub forma
unei sume de bani, adică în lei. Exemplu. La unele produse, în anii 2009 şi 2010,
nivelul accizelor armonizate, prevăzute la art. 162 din Codul fiscal al României, este
următorul: 750 € / hl alcool pur; 34,05 € / hl de produs pentru vinuri spumoase; 81
€ / kg de tutun de fumat; 61 € / 1.000 bucăţi ţigarete şi ţigări din foi; 547 € / tona de
benzină cu plumb; 425 € / tona de benzină fără plumb.
Impozitul, taxa, contribuţia în cotă p r o c e n t u a l ă se exprimă ca partea
dintr-o sută, în %.
Exemplu. Cota de impozit pe profitul impozabil este de 16 %; aceasta
înseamnă că, din 100 lei profit impozabil, 16 lei reprezintă impozitul care se
datorează bugetului. Cota de impozit din valoarea clădirilor este de 1,5%, adică
din 100 lei valoare impozabilă a unei clădiri, 1,5 lei reprezintă impozitul care se
datorează bugetului.
Formularea „cota procentuală de 16%” este pleonastică deoarece procent
înseamnă „proporţia la sută”.
Dacă am zice „cota procentuală de 16” s-ar părea că n-am oprit în mijlocul
frazei, dar e mult mai simplu şi mai clar să zicem „cota de 16%”, fără procent.
Noţiunea de „c o t ă ” se aplică atât pentru o „cotă f i x ă ”, cât şi pentru o
„cotă p r o c e n t u a l ă ”, fapt pentru care trebuie evitată folosirea noţiunea de „cotă
u n i c ă ” atunci când se face referire la o cotă concretă de impozitare întrucât aceasta
nu poate fi decât unică, indiferent că este în „cota fixă”, sau în „cotă procentuală”.
Spre exemplu, expresia „cota u n i c ă de 16% din profit” este pleonastică
deoarece „cota de 16%” nu poate fi decât unică. De asemenea, expresia „cota u n i c ă
de 50 lei/m2” este pleonastică deoarece „cota de 50 lei” nu poate fi decât unică.
Unele precizări se impun şi în legătură cu folosirea unor expresii pleonastice
precum „în sumă de…lei”, „în valoare de…lei”, „în cantitate de…kg.”, „în
suprafaţă de…m2”,
Se ştie că numerele sunt elemente foarte precise şi urmate de cuvinte care
exprimă obiectele numărate, fapt pentru care nu mai au nevoie de nimic în plus
pentru a ne lămuri despre ce e vorba.
Cu toate acestea, foarte dese sunt cazurile în care la folosirea unui numerar se
adaugă că el constituie o cantitate, o valoare etc., sau chiar un număr.
Se spune astfel: „impozitul este în sumă de 100 lei”; „veniturile impozabile
sunt în valoare de 100 lei”; „a sustras o cantitate de 100 kg.”; „a recoltat o suprafaţă
de 100 hectare”; „au fost cumpărate un număr de 100 de maşini” ca şi cum nu s-ar
şti că 100 este un număr.
Redundanţa (abundenţa, risipa de cuvinte, adăugarea de cuvinte care nu aduc
nimic nou la conţinutul frazei) se întâlnesc şi în expresii precum „V-am expediat un
număr de o bucată”.
Suprimarea acestor cuvinte inutile ar conduce la o exprimare corectă şi cu o
mare economie în vorbire, în scriere şi de timp.
Impozitul în sumă fixă pe o persoană (pe cap de locuitor) este cunoscută sub
denumirea de c a p i t a ţ i e .
C a p i t a ţ i a este impozitul în sumă fixă pe fiecare cap de locuitor.
În literatura de specialitate, capitaţia este prezentată:
- ca un impozit practicat în orânduirea feudală şi în primele stadii de dezvoltare
ale orânduirii capitaliste;
- ca sistemul de impozitare cel mai inechitabil deoarece acesta nu ţine seama
nici de mărimea venitului, nici de mărimea averii, şi nici de situaţia personală a
contribuabilului.
Pentru a se înţelege cât mai bine problema capitaţiei, se impun unele exemple.
În luna ianuarie, din anul „N1”, s-a înregistrat, la nivel de ţară, în echivalent
euro:
- salariul minim brut garantat în plată este de 200 euro, căruia îi corespunde, ca
medie pe total salariaţi, un impozit de 20 de euro (calculat după scăderea contribuţiilor
sociale, de 15%, a deducerilor personale, şi pe baza cotei unice de impozit, de 16%);
- salariul mediu brut = 500 euro;
- salariul mediu net = 350 euro;
- veniturile de natură salarială maxime obţinute de unii salariaţi de stat sunt
de circa 8.000 euro, cărora le corespunde, ca medie pe total salariaţi, un impozit de
110 de euro;
- veniturile de natură salarială maxime obţinute de unii salariaţi din sistemul
privat sunt de circa 20.000 euro, cărora le corespunde, ca medie pe total salariaţi, un
impozit de 2.700 de euro.
Presupunem că în luna ianuarie a anului următor, respectiv în anul „N2”, se
trece la sistemul de impozitare bazat pe capitaţie.
Considerăm că s-a stabilea un impozit în sumă fixă pe fiecare persoană
(capitaţia) care obţinea venituri de natură salarială de 30 euro.
Având în vedere 7 persoane, cu veniturile de natură salarială redate în anexa
nr. 1.2./1, vom obţine, în luna ianuarie din anul „N2”, următoarea situaţie:
Tabelul nr.1.2./1
Coeficientul poverii fiscale, calculat pe baza veniturilor diferite a 7 persoane.
Ponderea
Venitul Ponderea Iz. în Coeficientul
Iz. cu iz.
Nr. impo iz. sumă fixă poverii
cota de în venit
crt. zabil, în venit, cu (capitaţia), fiscale, la
16 % (cota de
euro cota de 16% euro capitaţie
impozit)
0 1 2 3 4 5 6
1 200 32 16% 100 50% 100
2 400 64 16% 100 25% 50
3 2.000 320 16% 100 5% 10
4 4.000 640 16% 100 2,5% 5
5 8.000 1.280 16% 100 1,25% 2,5
6 16.000 2.560 16% 100 0,625% 1,25
7 20.000 3.200 16% 100 0,5% 1
∑ 50.600 8.096 700
Notaţii: iz = impozitul.
Coeficientul poverii fiscale s-a determinat astfel:
- se acordă coeficientul 1 cotei de impozit de 0,5%, aferentă venitului cel mai
mare; acesta este coeficientul marginal minim de impozitare (coeficient aferent celei
mai mici poveri fiscale), care, în acest caz, corespunde venitului marginal maxim
(celui mai mare venit luat în calcul, de 20.000 euro lunar);
- se raportează celelalte cote de impozitare, din coloana 5, la cota marginală
minimă de impozitare, de 0,5, şi se obţine coeficientul poverii fiscale, înscris
în coloana 6, aferent fiecărui venit; spre exemplu, pentru venitul de 4.000 euro,
coeficientul poverii fiscale = 0,5 : 2,5 = 5.
Din analiza datelor de mai sus, se desprind următoarele c o n c l u z i i :
1. La acelaşi venit total, de 50.000 de euro, cu cota unică de 16% se încasează
la buget 8.096 de euro, pe când, prin aplicarea capitaţiei veniturile bugetare sunt de
numai 700 lei, deci de 11,56 de ori mai mici; obţinerea, prin aplicarea capitaţiei, a
aceloraşi venituri bugetare, de 8.096 lei, s-ar face prin mărirea şi mai mult a poverii
fiscale, respectiv prin stabilirea unui impozit în sumă fixă pe un salariat de 8.096 : 7
= 1.156 euro; în aceste condiţii impozitul datorat de unele persoane ar fi de câteva
ori mai mare decât venitul.
2. Cu cât venitul este mai mic, cu atât mai mare este povara fiscală.
3. În timp ce la unele persoane impozitul datorat ar fi de câteva ori mai mare
decât venitul, alte persoane ar avea de plătit un impozit derizoriu, insignifiant, de
0,5%, ceea ce este de-a dreptul ridicol;
4. Impunerea în sumă fixă (capitaţia) generează cote de impozitare regresive:
pe măsură ce veniturile cresc, cotele de impozit se reduc substanţial.
5. Capitaţia (impunerea în sumă fixă) este un impozit care generează o mare
inechitate fiscală în rândul contribuabililor: povara fiscală este invers proporţională
cu venitul. În exemplul de faţă, notând cu 1,0 coeficientul poverii fiscale pentru cel
mai mare venit, de 20.000 euro, pentru persoana cu cel mai mic venit, de 200 euro,
povara fiscală va fi de 100 de ori mai mare. În plus, trebuie avut în vedere şi faptul
că sunt numeroase venituri în afara limitelor luate în calcul în acest exemplu, ceea ce
face ca inechităţile în impozitare să fie şi mai mari.
Capitaţia fiind un impozit fix pe o persoană, generează următoarele e f e c t e :
1. Înregistrarea celor mai mici cheltuieli bugetare cu stabilirea, constatarea,
urmărirea şi încasarea impozitelor. Ca urmare, capitaţia nu conduce la situaţii de
ineficienţă. Înregistrându-se cele mai mici cheltuieli cu stabilirea şi încasarea
impozitelor, capitaţia este de departe cel mai e f i c i e n t impozit. Din acest punct
de vedere, dacă s-ar avea în vedere numai considerentele de ordin economic (al
eficienţei impozitelor), capitaţia s-ar situa pe primul loc din acest punct de vedere.
2. Capitaţia, având un preponderent caracter regresiv al cotelor de impozitare,
conduce la cele mai mari i n e c h i t ă ţ i în rândul contribuabililor. Cu cât discrepanţele
sunt mai mari între veniturile membrilor societăţii, cu atât mai mare este gradul de
inechitate.
Fiind impozitul care generează cele mai mari inechităţi în rândul
contribuabililor, capitaţia este impozitul care nu este agreat nuci din punct de vedere
politic, neregăsindu-se în programele electorale ale partidelor politice.
Legislaţia fiscală cunoaşte diferite forme de impunere, printre care şi impunerea

în sumă fixă pe unitatea de măsură.
Această formă de impunere se întâlneşte cel mai frecvent în cazul accizelor şi
al impozitelor şi taxelor locale.
Pentru marea majoritate a produselor supuse accizelor se aplică impozitarea
în sumă fixă pe unitatea de produs, respectiv acciza, în echivalent euro, pe unitatea
de măsură.
Spre exemplu, la unele produse, în anii 2009 şi 2010, nivelul accizelor
armonizate, prevăzute la art. 162 din Codul fiscal al României, este următorul: 750
€ / hl. alcool pur; 34,05 € / hl. de produs pentru vinuri spumoase; 81 € / kg. de tutun
de fumat; 61 € / 1.000 bucăţi ţigarete şi ţigări din foi; 547 € / tona de benzină cu
plumb; 425 € / tona de benzină fără plumb.
O mare aplicabilitate are impunerea în sumă fixă pe unitatea de măsură şi în
cazul impozitelor şi taxelor locale.
În cadrul impozitelor şi taxelor locale un rol foarte important îl deţin impozitul
pe clădiri, impozitul pe teren, taxa pe teren, taxa asupra mijloacelor de transport,
impozitul asupra mijloacelor de transport, pentru fiecare dintre acestea impozitul/
taxa fiind stabilite distinct prin Codul fiscal, fie în cotă procentuală, ca la impozitul
pe clădiri, fie în sumă fixă, precum la marea majoritate a celelalte impozite şi taxe
locale.
Dintre celelalte impozite şi taxe locale la care se prevede, prin lege, impunerea
în sumă fixă pe unitatea de măsură sunt de enumerat: taxa pentru folosirea
mijloacelor de reclamă şi publicitate; taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor
şi autorizaţiilor; taxe zilnice pentru utilizarea temporară a locurilor publice; taxe
pentru vizitarea muzeelor, caselor memoriale, monumentelor istorice, de arhitectură
şi arheologice; taxe pentru deţinerea de utilaje aducătoare de venituri.
La terenuri, se datorează atât impozite, cât şi taxe, fiecare dintre acestea sunt
stabilite în sumă fixă pe unitatea de măsură, respectiv în lei/m.p.
Spre exemplu, pentru terenurile proprietate privată situate intravilan, impozitul
variază, în anul 2008, de la 127 la 7.404 lei/m.p., în funcţie de categoria localităţii,
iar în cadrul localităţilor, în funcţie de zonă.
Prin „Titlul IX. Impozite şi taxe locale”, „Capitolul III. Impozitul şi taxa pe
teren” „Art. 256. Reguli generale”, prevederi redate mai jos, se face o distincţie clară
între „t a x a ” pe teren, şi „i m p o z i t u l ” pe teren, precizându-se pentru care terenuri
se datorează „t a x a ” pe teren, şi pentru care terenuri se datorează „i m p o z i t u l ” pe
teren.
„Art. 256. Reguli generale”.
(1) Orice persoană care are în proprietate teren situat în România datorează
pentru acesta un i m p o z i t anual, exceptând cazurile în care în prezentul titlu se
prevede altfel.
(2) Impozitul prevăzut la alin. (1), denumit în continuare impozit pe teren,
precum şi t a x a pe teren prevăzută la alin. (3) se datorează către bugetul local al
comunei, al oraşului sau al municipiului în care este amplasat terenul. În cazul
municipiului Bucureşti, impozitul şi taxa pe teren se datorează către bugetul local al
sectorului în care este amplasat terenul.
(3) Pentru terenurile proprietate publică sau privată a s t a t u l u i ori a
unităţilor administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare
ori în folosinţă, se stabileşte t a x a pe teren care reprezintă sarcina fiscală a
concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosinţă,
după caz, în condiţii similare impozitului pe teren.”
Mai precis, „pentru terenurile proprietate privată ale persoanelor fizice şi/
sau juridice”, se datorează „i m p o z i t pe teren”, iar „pentru terenurile proprietate
publică sau privată a s t a t u l u i ori a unităţilor administrativ-teritoriale”, se
datorează „t a x ă pe teren”.
La mijloacele de transport se datorează atât i m p o z i t e , cât şi t a x e , stabilite
î n s u m ă f i x ă , fie „în lei/an/200 cm3 sau fracţiune”, fie în lei pe vehicul.
Spre exemplu, pentru anul 2008, prin art. 263 din Codul fiscal, se prevede
(sublinierile aparţin autorului N. G.):
„Art. 263. Calculul taxei.
(1) Ta x a asupra mijloacelor de transport se calculează în funcţie de tipul
mijlocului de transport, conform celor prevăzute în prezentul capitol.
(2) În cazul oricăruia dintre următoarele autovehicule, i m p o z i t u l pe
mijlocul de transport se calculează în funcţie de capacitatea cilindrică a acestuia,
prin înmulţirea fiecărei grupe de 200 de cm3 sau fracţiune din aceasta cu suma
corespunzătoare din tabelul următor:
Tabelul 1.3./1.
Suma, în lei, pentru

Nr. fiecare grupă de 200
Tipuri de autovehicule
crt. cm3 sau fracţiune din
aceasta
1 Motorete, scutere, motociclete şi autoturisme cu
7
capacitatea cilindrică de până la 1600 cm3 inclusiv
2 Autoturisme cu capacitatea cilindrică între 1601 cm3 şi
15
2000 cm3 inclusiv
30
2600 cm3 inclusiv
60
3000 cm3 inclusiv
5 Autoturisme cu capacitatea cilindrică de peste 3.001 cm3 120
6 Autobuze, autocare, microbuze 20
7 Alte autovehicule cu masa totală maximă autorizată de
până la 12 tone inclusiv, precum şi autoturismele de teren 25
din producţie internă
8 Tractoare înmatriculate 15
(3) În cazul unui ataş, t a x a pe mijlocul de transport este de 50% din taxa
pentru motocicletele, motoretele şi scuterele respective.
(4) În cazul unui autovehicul de transport marfă cu masa totală autorizată
egală sau mai mare de 12 tone, i m p o z i t u l pe mijloacele de transport este egal cu
suma corespunzătoare prevăzută în tabelul următor.
(4) În cazul unui autovehicul de transport marfă cu masa totală autorizată

egală sau mai mare de 12 tone, impozitul pe mijloacele de transport este egal cu
suma corespunzătoare prevăzută în tabelul următor:
Tabelul 1.3./2.
Autovehicule de transport marfă cu masa totală autorizată egală sau mai

mare de 12 tone
Impozitul, în lei, pentru
Impozitul, în lei, pentru
vehiculele angajate în
vehiculele angajate exclusiv în
operaţiunile de transport intern
operaţiunile de transport intern
şi internaţional
Numărul axelor şi
Vehicule cu
masa totală maximă Vehicule cu sistem
sistem de Vehicule
autorizată Vehicule cu de suspensie
suspensie cu alt
alt sistem de pneumatică sau
pneumatică sau sistem de
suspensie un echivalent
un echivalent suspensie
recunoscut
recunoscut
[...]
Vehicule cu 4 axe
Masa nu mai puţin de
23 de tone, dar nu mai 331 336 473 479
mult de 25 de tone
25 de tone, dar nu mai 336 524 479 748
mult de 27 de tone
27 de tone, dar nu mai 524 832 748 1.188
mult de 29 de tone
29 de tone, dar nu mai 832 1.234 1.188 1.762
mult de 31 de tone
31 de tone, dar nu mai 832 1.234 1.188 1.762
mult de 32 de tone
(5) În cazul unei combinaţii de autovehicule (un autovehicul articulat sau tren
rutier) de transport marfă cu masa totală maximă autorizată egală sau mai mare de
12 tone, i m p o z i t u l pe mijloacele de transport este egal cu suma corespunzătoare
prevăzută în tabelul următor […]:
(6) În cazul unei remorci, al unei semiremorci sau rulote care nu face parte
dintr-o combinaţie de autovehicule prevăzută la alin. (5), t a x a asupra mijlocului de
transport este egală cu suma corespunzătoare din tabelul următor […]:
(7) În cazul mijloacelor de transport pe apă, i m p o z i t u l pe mijlocul de
transport este egal cu suma corespunzătoare din tabelul următor […]:
(8) În înţelesul prezentului articol, capacitatea cilindrică sau masa totală
maximă autorizată a unui mijloc de transport se stabileşte prin cartea de identitate a
mijlocului de transport, prin factura de achiziţie sau un alt document similar.”
Exemplul nr. 1.3./1.
Calculul impozitului, pe anul 2006, pentru un autoturism cu capacitatea
cilindrică de 1.500 cm3.
Pentru anul 2006 s-a prevăzut, prin Codul fiscal că, pentru autoturisme,
impozitul se stabilite î n s u m ă f i x ă , „în lei/an/500 cm3 sau fracţiune”,
1.1. Se determină numărul de fracţiuni a 500 cm3: capacitatea cilindrică a
autoturismului, de 1.500 cm3, se împarte la 500 cm3, rezultând: 1.500 cm3 : 500 cm3
= 3.
1.2. Se determină impozitul pentru fiecare 500 cm3 sau fracţiune din aceasta. În
tabelul prevăzut la art. 263 alin. (2) din Codul fiscal, redat alăturat, se identifică suma
corespunzătoare autoturismului cu capacitatea cilindrică de 1.500 cm3. Autoturismul
cu capacitatea cilindrică de 1.500 cm3 se încadrează în „Tipuri de autovehicule” de
la nr. crt. 1 „ . . . autoturisme cu capacitatea cilindrică de până la 1600 cm3 inclusiv”,
pentru care „Suma, în lei, pentru fiecare grupă de 500 cm3 sau fracţiune din aceasta”
este de 7 lei.
1.3. I m p o z i t u l = numărul de fracţiuni x impozitul aferent = 3 lei x 7 lei/200
cm = 21 l e i .
3

Calculul impozitului, pe anul 2007, pentru acelaşi autoturism cu capacitatea
cilindrică de 1.500 cm3.
Deosebit de important este a se reţine faptul că: (1) guvernanţii au precizat
că, în anul 2007, faţă de anul 2006, impozitul pentru autoturisme nu s-a modificat
(nu s-a mărit), rămânând acelaşi, respectiv de 7 lei, în acest exemplu; (2) aceiaşi
guvernanţi nu au scos nici o vorbă despre mărirea, de 2,5 ori (sau, altfel exprimat, cu
250%), a bazei de impozitare, respectiv prin schimbarea acesteia de la „în lei/5 0 0
cm3 sau fracţiune”, în anul 2006, la „în lei/2 0 0 cm3 sau fracţiune”, în anul 2007.
1.1. Se determină numărul de fracţiuni a 200 cm3: capacitatea cilindrică a
autoturismului, de 1.500 cm3, se împarte la 200 cm3: 1.500 cm3 : 200 cm3 = 7,5.
Pentru calcul se consideră fracţiunea de 0,5 din 200 cm3 la nivel de unitate, rezultă
8 fracţiuni.
1.2. Se determină impozitul pentru fiecare 200 cm3 sau fracţiune din aceasta. În
tabelul prevăzut la art. 263 alin. (2) din Codul fiscal, redat alăturat, se identifică suma
corespunzătoare autoturismului cu capacitatea cilindrică de 1.500 cm3. Autoturismul
cu capacitatea cilindrică de 1.500 cm3 se încadrează în „Tipuri de autovehicule” de
la nr. crt. 1 „ . . . autoturisme cu capacitatea cilindrică de până la 1600 cm3 inclusiv”,
pentru care „Suma, în lei, pentru fiecare grupă de 200 cm3 sau fracţiune din aceasta”
este de 7 lei.
1.3. I m p o z i t u l = numărul de fracţiuni x impozitul aferent = 8 lei x 7 lei/200
cm = 5 6 l e i , deci de 2,67 de ori mai mare decât în anul 2006.
3
Am prezentat aceste exemple şi pentru a se înţelege mecanismul prin care

guvernanţii măresc, uneori enorm de mult (precum în acest caz), povara fiscală la
unele impozite, sau la majoritatea, numai prin schimbarea subtilă şi tacită a bazei de
impozitare.
Calculul impozitului, pe anul 2008, pentru un autovehicul de transport marfă,
cu 4 axe, folosit în operaţiuni de transport intern şi internaţional, cu masa totală
autorizată egală cu 30 tone.
2.1. Pentru „autovehicul de transport marfă cu masa totală autorizată egală
sau mai mare de 12 tone”, impozitul este prevăzut în tabelul de la art. 263, alin.
(4), din Codul fiscal, redat alăturat. Pentru un autovehicul de transport marfă, care
prezintă caracteristicile: este cu 4 axe; este folosit în operaţiuni de transport intern
şi internaţional; are masa totală autorizată egală cu 30 tone, i m p o z i t u l = 1 . 7 6 2
lei.
Unele precizări se impun şi cu privire la folosirea confuză, chiar prin Codul
fiscal, a unor noţiuni esenţiale.
În prevederile „Titlului IX. Impozite şi taxe locale”, „Capitolului IV. Taxa
asupra mijloacelor de transport”, se foloseşte când noţiunea de „t a x ă ” asupra
mijloacelor de transport, când cea de „i m p o z i t ” asupra mijloacelor de transport,
fără a se preciza dacă există deosebire între acestea, iar dacă da, în ce constă aceasta.
Din analiza prevederilor „Art. 263. Calculul taxei”, din Codul fiscal, se constată
folosirea confuză, greşită a noţiunii de „t a x ă ” asupra mijloacelor de transport, în
locul celei corecte de „i m p o z i t ” asupra mijloacelor de transport.
Exemplu. Prin art. 263, alin. (2) din Codul fiscal, se stabileşte impozitul pentru
„Motorete, scutere, motociclete . . . ”, iar prin alin. (3) al aceluiaşi articol se foloseşte
noţiunea de „taxa pentru motociclete, motorete şi scutere”, iar „În cazul unui ataş,
t a x a este de 50% din taxa pentru motocicletele, motoretele şi scuterele respective.”
Alt exemplu. Pentru autovehicule se stabileşte impozit, iar pentru remorcile,
semiremorcile sau rulotele tractate de acestea se stabileşte taxă [a se vedea alin. (6)
al aceluiaşi art. 263 din Codul fiscal].
2 Impunerea în cote procentuale
Astăzi, ţările avansate sunt preocupate tot mai mult de stabilirea impozitului
datorat de fiecare persoană, în condiţiile asigurării unei cât mai reale echităţi fiscale.
În realizarea acestui deziderat se foloseşte impunerea in cote procentuale,
care se poate aplica sub următoarele forme:
1. Impunerea în cotă procentuală.
2. Impunerea în cote procentuale progresive, care cunoaşte două forme:
2.1 impunerea în cote procentuale progresive simple (globale);
2.2 impunerea în cote procentuale progresive compuse (pe tranşe de venit).
3. Impunerea în cote procentuale regresive.
Reprezentarea grafică a celor trei tipuri de impozite este redată în figura 2./1.
Figura 2./1 Impozitarea pe bază de: cotă unică), cote progresive (crescătoare),
și cote regresive (descrescătoare).
2.1 Impunerea în cotă procentuală
Impunerea în cotă procentuală constă în faptul că, pentru aceiaşi categorie
de venit, toţi contribuabilii sunt impuşi cu aceiaşi cotă de impozit.
După zeci de ani, în care veniturile din salarii au fost supuse impunerii
p ro g re s i v e , începând cu anul 2005 s-a introdus impunerea în cotă procentuală,
respectiv impunerea cu c o t a d e 1 6 % .
„P o l i t i c a l u i 1 6 % ” s-a aplicat şi se aplică şi în prezent (în anul 2008),
atât pentru impozitarea cele mai multe şi mai importante venituri ale persoanelor
fizice, precum pentru impozitarea veniturilor din salarii, din pensii, din activităţi
independente, din cedarea folosinţei bunurilor, din drepturi de proprietate intelectuală
(din drepturi de autor) etc., cât şi pentru impozitarea profitului, dividendelor etc..
Impunerea în cotă procentuală se aplică şi pentru calculul unor accize, al taxei
pe valoarea adăugată, al unora dintre impozitele şi taxele locale, precum impozit pe
clădiri etc.
Ca urmare, cota procentuală de impunere (care exprimă raportul dintre
impozit şi venitul impozabil) este aceeaşi pentru toate veniturile din aceeaşi sursă.
În condiţiile aplicării impunerii în cotă procentuală, de 16%, venitului
impozabil obţinut de o persoană fizică sau juridică, indiferent de mărimea sa, se va
impozita cu cota de 16%.
Noţiunile „cotă procentuală fixă”, „cotă procentuală unică” sunt un pleonasm
întrucât „cota procentuală” nu poate fi decât fixă, unică.
Totuşi aceste noţiuni, în special cea de „cotă procentuală unică”, se folosesc
pentru a da o mai mare forţă în exprimare, pentru a atrage atenţia în mod deosebit
asupra faptului că impozitarea se face cu o singură cotă, cu o cotă unică.
În condiţiile aplicării impunerii în cotă procentuală, impozitul = venitul
impozabil x cota de impozit.
Exemplul nr. 1. Calculul impozitului pe profit.
La o societate comercială, profitul impozabil (Pf.iz.) = 10.000 euro.
Cota de impozit pe profit (C.iz.pf.) = 16 %.
Impozitul pe profit (Iz.pf.) = Pf.iz. x C.iz.pf = 10.000 x 16% = 1.600 euro.
Exemplul nr. 2. Calculul impozitului pe clădiri.
Valoarea de inventar a apartamentului unui cetăţean = 120.000 euro.
Cota de impozit din valoarea clădirii = 1,5%.
Impozitul = valoarea de inventar a clădirii x cota de impozit = 120.000 x 1,5%
= 1.800 euro.
2.1.1. Neajunsurile impunerii în cotă procentuală
Impunerea în cotă procentuală (proporţională), cunoscută în vorbirea curentă

sub numele de „impunerea în cotă unică”, sau „impunerea în cotă fixă”, prezintă
neajunsul că toţi contribuabilii, indiferent de mărimea venitului, indiferent de
puterea lor contributivă (adică indiferent de posibilităţile lor de a plăti impozite),
sunt obligaţi să plătească aceeaşi cotă de impozit.
Altfel exprimat, impozitarea pe bază de cotă procentuală prezintă neajunsul că
aceiaşi cotă de impozit se aplică tuturor veniturilor, indiferent de mărimea lor, fără ca
partea din venitul fiecăruia preluat la buget (sub formă de impozit) să fie în măsură
cât mai apropiată de creşterea veniturilor sau averii sale (de puterea contributivă a
fiecăruia).
În cadrul acestei forme de impozitare, ponderea impozitului în venit este
constantă, adică procentul de venit plătit sub formă de impozit rămâne constant,
indiferent de ritmul în care creşte venitul şi de mărimea acestuia.
În cazul impozitării în cotă procentuală, permanent se păstrează aceeaşi
proporţie între cuantumul impozitului datorat şi volumul venitului, indiferent
de mărimea venitului.
Aşa după cum se va dedea din cele ce urmează, dintre toate formele de
impunere întâlnite în practica fiscală (exceptând capitaţia, care nu se mai
practică, şi impunerea regresivă, care se aplică numai în cazul impozitelor
indirecte), impunerea în cotă proporţională este cea mai inechitabilă.
În tabelul 2.1.1 /1, se prezintă impozitul datorat cu cota de 25% pentru
veniturile de 1.000; 2.000; 3.000 şi 4.000 de euro.
Din figura 2.1.1./1, rezultă că indiferent de mărimea venitului, permanent
se păstrează aceeaşi proporţie între volumul venitului (sau valoarea averii) şi
cuantumul impozitului datorat.
În cazul impozitării în cotă proporţională, dreapta (vectorul) veniturilor, şi
dreapta (vectorul) impozitelor aferente veniturilor respective sunt divergente: cu cât
veniturile sunt mai mari, cu atât mai mult aceste drepte se îndepărtează una de alta;
altfel spus, cu cât venitul este mai mare, cu atât mai mult acesta rămâne, în cifre
absolute, la dispoziţia contribuabilului.
Acest lucru rezultă foarte bine şi din reprezentarea grafică din figura nr.
8.2.1.1./F.2.
Tabelul 2.1.1./1
Impozitul pe baza cotei unice (proporţionale)
Cota de V E N I T U L - în euro
impozit
% 1.000 2.000 3.000 4.000
I M P O Z I T U L - în euro
25 250
25 500
25 750
25 1000
Figura 2.1.1. Impozite proporționale
4.000
ro
eu
in
3.000
-
L
U
T
I
2.000
N
E
V
ro
1.000 - in eu
L
I T U
Z
M P O 25%
I 25%
25% 25%
Figura 2.1.1./2 Impozitele proporţionale
2.2. Impunerea în cote p ro g re s i v e

Impunerea în cote progresive, sau impozitul progresiv, constă în faptul
că ia o parte (o cotă) mai mare din venitul unei persoane, fizice sau juridice, pe
măsură ce venitul creşte.
În cadrul acestei forme de impozitare, procentul de venit, plătit sub formă
de impozit, creşte pe măsură ce creşte şi venitul.
Ca urmare, ponderea impozitului în venit nu este constantă.
Altfel spus, pornind de la un anumit venit, notat cu V1, căruia îi corespunde
un impozit, notat cu Iz1, la un venit dublu, notat cu 2V1, impozitul aferent lui 2V1,
notat cu Iz2, va fi mai mare decât dublu, adică Iz2 > 2Iz1, iar la un venit triplu, notat
cu 3V1, impozitul aferent lui 3V1, notat cu Iz3, va fi mai mare decât triplu, adică
Iz3 > 3Iz1.
Altfel spus, pornind de la un anumit venit, la un venit dublu, impozitul va fi

mai mare decât dublu, iar la un venit triplu, impozitul va fi mai mare decât triplu.
Deci, în cazul impunerii progresive, cota de impunere (rezultată din raportarea
impozitului la venitul impozabil) este superioară la venituri mai mari.
Sistemul de impozitare progresiv se bazează mai mult pe veniturile celor
bogaţi.
Sistemul regresiv de impozitare face invers.
Termenul de „progresiv” nu trebuie interpretat prin prisma aspectelor
emoţionale sau politice.
Termenul de „progresiv” trebuie interpretat numai şi numai prin prisma
principiilor de echitate fiscală.
Mai precis, termenul de „progresiv” nu trebuie înţeles ca o formă de impozitare
care corespunde progresului, care tinde spre o stare sau o formă economică, socială
sau politică, superioară, schimbării în bine.
Caracteristic impunerii în cote progresive este faptul că nivelul cotei
procentuale de impozit nu rămâne constant, ci creşte pe măsura sporirii
materiei impozabile.
Cotele progresive pot avea următoarea evoluţie:
- uniform crescătoare cu creşterea venitului;
- o creştere mai mare decât creşterea venitului;
- o creştere mai mică decât creşterea venitului.
Altfel spus, creşterea (dinamica) nivelului impozitului, faţă de creşterea
(dinamica) materiei impozabile (a venitului), poate să se afle în una din următoarele
situaţii:
1. Creşterea (dinamica) nivelului impozitului este aceeaşi cu creşterea
(dinamica) venitului (a materiei impozabile).
Creşterea impozitului este aceeaşi cu creşterea venitului în cazul impunerii pe
bază de cotă unică (proporţională).
Altfel spus, impunerii pe bază de cotă unică face ca permanent să se păstreze
o proporţie, un raport constant între venit și impozit.
Creşterea impozitului fiind aceeaşi cu creşterea venitului, conduce la situaţia
ca dreapta venitului cu dreapta impozitului să formeze două drepte paralele, aşa după
cum se observă din figura 2.2./2.
2. Creşterea (dinamica) nivelului impozitului este superioară faţă de creşterea
(dinamica) venitului (a materiei impozabile).
Creşterea impozitului fiind superioară faţă de creşterea venitului, conduce la
situaţia ca, indiferent de modul în care creşte impozitul (sub forma unei drepte sau a
unei curbe), se ajunge în situaţia în care, după un anumit nivel al venitului, impozitul
se calculează cu cota de 100%.
În acest sistem de impozitare cei doi vectori, (1) ai venitului, și (2) ai
impozitului, urmează să se întâlnească într-un anumit punct, real sau imaginar, punct
de la care întregul venit este impozitat cu 100%; un asemenea caz este prezentat în
figura 2.2./3.
3. Creşterea (dinamica) nivelului impozitului este inferioară faţă de creşterea
(dinamica) venitului (a materiei impozabile), dar superioară impunerii pe bază de
cotă unică (proporţională).
În acest sistem de impozitare dreapta (vectorul) venitului rămâne însă
divergentă cu dreapta (vectorul) impozitului, aşa după cum se observă şi din figura
2.2./1.
L
U
T
I
N
(1)
E
ve
esi
V
r
p rog
ot e e
l î nc r oce ntual
ozi
tu te p
m p i tu l în co
I z
I mp o
Figura 2.2./1. Impozitele în cote proporţionale şi progresive: creşterea

(dinamica) impozitului, faţă de creşterea (dinamica) materiei impozabile (a venitului),
este inferioară, dar superioară impunerii pe bază de cotă unică (proporţională);
dreapta (vectorul) venitului rămâne însă divergentă cu dreapta (vectorul) impozitului
L
U
I T
N
V E
(2)
sive
ro gre
p
ote
î nc
oz itul
Im p
Figura 2.2./2. Impozitele în cote progresive: creşterea (dinamica) impozitului,

faţă de creşterea (dinamica) materiei impozabile (a venitului), urmează acelaşi
curs; în acest caz, cele două drepte, a venitului şi a impozitului, formează două
drepte paralele.
L
U
I T
N
V E )
(3 si 4
ve
gr esi
p ro
c ote
în
tu l
pozi
Im
Figura 2.2./3. Impozitele în cote progresive: creşterea (dinamica) impozitului,

faţă de creşterea (dinamica) materiei impozabile (a venitului), este superioară; în
acest caz, indiferent de modul în care creşte impozitul (sub forma unei drepte sau a
unei curbe), în final, în situaţia în care după un anumit nivel al venitului impozitul se
calculează cu cota de 100%, cei doi vectori (ai venitului şi ai impozitului) urmează
să se întâlnească într-un anumit punct, real sau imaginar, punct de la care întregul
venit este impozitat cu 100%.
În practica fiscală, impunerea progresivă este întâlnită sub două forme:

1.- impunerea în cote progresive simple (globale) şi
2.- impunerea în cote progresive compuse (pe tranşe de venit).
2.2.1. Impunerea în cote progresive s i m p l e (globale)

În tabelul nr. 2.2.1./1 se prezintă un exemplu de impunere în cote progresive
simple, reprezentat grafic în figura 2.2.1./1.
Acest impozitar este preluat, adaptat şi exprimat în euro (la cursul de 20.000
lei/euro), pentru impunerea în cote progresive simple, din impozitarul prevăzut prin
Ordonanţa Guvernului nr.73/1999 privind impozitul pe venit, având aplicabilitate
pentru impozitarea venitului anual global impozabil pe anul 2000.
Tabelul nr. 2.2.1./1.

Impunerea în cote progresive simple
Nr. Tranşa de venit anual impozabil, în Cota de impozit, în
crt. euro %
1 2
1 până la 550 18%
2 551 – 1.350 23%
3 1.351 – 2.150 28%
4 2.151 – 3.000 34%
5 peste 3.000 40%
34 % 40 %
28 %
23 %
18 %
până la 550 1.351 - 2.150 2.151 - 3.000 peste 3.000
Figura 2.2.1 /1 Impunerea în cote progresive simple.
În cazul impunerii în cote progresive simple, venitul impozabil se împarte pe
“tranşe” de venit impozabil, lunare sau anuale (coloana nr.1 din tabel).
Fiecărei tranşe îi corespunde o anumită cotă de impozit (coloana nr. 2 din
tabel).
Impozitul datorat (Iz.) se obţine făcând produsul dintre venitul impozabil
(V.iz.) şi cota de impozit (C.iz.) aferentă tranşei în care se încadrează venitul
respectiv: Iz. = V.iz. x C.iz.
Spre exemplu, toate persoanele care realizează un venit anual impozabil între
2.151 – 3.000 euro vor plăti un impozit care se va calcula cu cota de 34% asupra
î n t r e g i i materii impozabile.
Considerând că venitul unei persoane este de 2.500 euro, aceasta va avea de
plătit un impozit de 2.500 x 34 % = 850 euro.
Deci, pentru fiecare persoană, în funcţie de venitul său impozabil, se stabileşte
în ce tranşe de venit se încadrează.
Stabilind tranşa de venit în care se încadrează venitul impozabil, se află şi care
este cota cu care se calculează impozitul.
Cota de impozit, care corespunde tranşei respective, se aplică asupra î n t r e g i i
materii impozabile, respectiv asupra întregului venit impozabil.
Uneori, în mod g r e ş i t , venitul respectiv se fragmentează pe tranşele
inferioare, după care se impozitează distinct venitul din fiecare tranşă.
Spre exemplu, continuând cu venitul de mai sus, de 2.500 euro, g r e ş i t
impozitul se calculează astfel:
pentru primii 550 euro: Iz. = 550 x 18% = 99 euro
1.351 – 551: Iz = 800 x 23% = 184 euro
2.151 – 1.351: Iz. = 800 x 28% = 224 euro
2.501 – 2.151: Iz. = 350 x 34% = 119 euro
Total: venitul = 2.500 euro; impozitul = 626 euro
Printr-un asemenea calcul g r e ş i t , rezultă un impozit de 626 euro, mult mai
mic faţă de impozitul calculat c o r e c t , de 850 euro.
În cazul impunerii în cote progresive, este foarte important a se stabili:
1) tranşele de venit;
2) progresivitatea cotelor de impozit.
Cu cât tranşele de venit sunt mai puţine, cu atât mai mari vor fi
i n e c h i t ă ţ i l e în impozitare pentru un număr cât mai mare de contribuabili.
Aceasta pentru că cei care au venituri al căror nivel se situează la limita imediat
superioară celui până la care acţionează o anumită cotă de impozit sunt dezavantajaţi.
Spre exemplu, în cazul practicării unui impozitar cu numai 5 tranşe de venit
impozabil, prezentat în tabelul 2.2.1./1, se observă că:
- o persoană, care realizează un venit de 3.000,25 euro, va plăti un impozit de
3.000,25 x 40% = 1.200,10 euro;
- o altă persoană, cu un venit de 2.999,90 euro, deci mai mic cu numai 0,35
euro (adică cu 35 de eurocenţi), va plăti un impozit de 2.999,90 x 34% = 1.019,97
euro.
- pentru o diferenţă de venit de numai 35 eurocenţi (adică de 0,35 euro), rezultă
o diferenţă de impozit de 1.200,10 – 1.019,97 = 180,13 euro.
Deci, în acest exemplu, o diferenţă de venit de numai 0,35 euro generează
o diferenţă de impozit de 108,13 euro, ceea ce este un mare act de inechitate
fiscală.
Diminuarea acestui fenomen, care nu poate fi eliminat în cadrul impunerii
în cote progresive simple, se poate face prin mărirea numărului tranşelor de
venit impozabil.
Spre exemplu, în condiţiile în care s-ar fi prevăzut 18 de tranşe, în loc de 5,
existând şi următoarele tranşe:
2.751 - 3.000 39%
peste 3.000 40%,
situaţia s-ar fi prezentat astfel:
1) 2.999,90 euro se impozita cu cota de 39%, conducând la un impozit de
2.990,90 x 39% = 1.169,69 euro;
2) 3.000,25 euro se impozita cu cota de 40%, conducând la un impozit de
3.000,25 x 40% = 1.200,10 euro;
3) diferenţa de impozit = 1.200,10 – 1.169,69 = 30,41 euro.
Deci, pentru aceleaşi venituri impozabile, respectiv de 2.990,90 euro, şi de
3.000,25 euro, în cazul aplicării unui impozitar cu 5 tranşe, rezultă o diferenţă de
impozit de 180,13 euro, iar în cazul aplicării unui impozitar cu 18 tranşe, diferenţa
de impozit, între veniturile respective, este de numai de 30,41 euro.
Altfel spus, o diferenţă de venit de numai 3.000,25 - 2.999,90 = 0,35 euro,
conduce la o diferenţă de impozit de 180,13 euro în cazul aplicării unui impozitar cu
5 tranşe, şi la o diferenţă de impozit de 30,41 euro, în cazul aplicării unui impozitar
cu 18 tranşe.
Stabilirea progresivităţii cotelor de impozit este o problemă foarte
importantă.
Un sistem de impunere nu trebuie să se bazeze pe un număr foarte mic, de 3
- 5 cote de impozitare, respectiv pe un număr foarte mic, de 3 - 5 de tranşe de venit
impozabil.
Diminuarea gradului de inechitate fiscală pe care îl prezintă impozitarea în
cote progresive simple, care, aşa după cum am mai precizat, nu poate fi eliminat, are
loc în condiţiile în care impozitarul se bazează şi pe:
- un minim de venit neimpozabil, exprimat n u sub forma unei sume fixe, de
care să beneficieze toţi contribuabilii, c i sub forma deducerilor personale de bază
şi suplimentare acordate: (1) în funcţie de situaţia personală şi familiară a fiecărui
salariat; (2) numai până la o anumită limită a veniturilor impozabile; (3) pe baza unor
reale principii de echitate economică şi socială;
- un număr mai mare de cote impozabile, respectiv pe stabilirea unui număr
mai mare de tranşelor de venit impozabil, de până la 6 - 10.
În plus, faţă de cele arătate mai sus, se mai impune a menţiona şi faptul că
impunerea în cote progresive simple prezintă n e a j u n s u l că dezavantajează pe cei
care au venituri al căror nivel se situează la limita imediat superioară celui până la
care acţionează o anumită cotă de impozit.
Cu cât diferenţa de impozit dintre două tranşe este mai mare, cu atât
mai mare este diferenţa de impozit (respectiv gradul de inechitate în impozitare)
dintre veniturile din jurul valorii de demarcaţie dintre cele două tranşe.
Altfel spus, cu cât numărul tranşelor de venit este mai mic, cu atât mai
mare este diferenţa de impozit de la o cotă de impozit la alta, din jurul valorii
de demarcaţie dintre două tranşe şi, ca urmare, cu atât mai mare este gradul de
inechitate în impozitare.
Continuând abordarea, pe baza datelor prezentate anterior, constatăm că în
cazul practicării unui impozitar cu numai 5 tranşe de venit impozabil, diferenţa de
impozit de la o cotă de impozit la alta, din jurul valorii de demarcaţie dintre două
tranşe, este destul de mare.
Aceasta face ca pentru o diferenţă de venit foarte mică, de numai 35 eurocenţi,
din jurul valorii de demarcaţie dintre două tranşe de venit impozabil, diferenţa de
impozit să fie enorm de mare.
Astfel, de la 2.990,90 euro venit dintr-o tranşă, căreia îi corespunde o cotă
de impozitare de 34%, la 3.000,25 euro venit din tranşa imediat următoare, căreia
îi corespunde o cotă de impozit de 40%, este o diferenţă de venit de numai 0,35
euro, care conduce la o diferenţă de impozit de 180,13 euro.
În figurile nr. 2.2.1./2 şi nr. 2.2.1./3. se prezintă şi sub formă grafică diferenţele
de impozit (care exprimă şi gradul de inechitate fiscală în impozitare) pe care le
generează un sistem de impunere în cote progresive simple cu puţine cote de
impozitare, faţă de altul cu un număr mai mare de cote de impozitare.
diferenţa de impozit
dintre două tranşe
Figura 2.2.1./2. Aplicarea unui impozitar cu 5 tranşe. Cu cât diferenţa

dintre două tranşe de venit impozabil este mai mare, cu atât mai mare este gradul
de inechitate fiscală în impozitare, pentru veniturile din jurul valorii de demarcaţie
dintre două tranşe. Spre exemplu, de la 2.999,90 euro, venitul dintr-o tranşe, căreia
îi corespunde o cotă de impozitare de 34%, la 3.000,25 euro venit din tranşa imediat
următoare, căreia îi corespunde o cotă de impozitare de 40%, diferenţa de venit de
35 eurocenţi conduce la o diferenţă de impozit de 180,13 euro.
diferenţa de impozit
dintre două tranşe
Figura 2.2.1./3. Aplicarea unui impozitar cu 18 tranşe. Cu cât diferenţa

dintre două tranşe de venit impozabil este mai m i c ă cu atât mai mic este gradul
de inechitate fiscală în impozitare pentru veniturile din jurul valorii de demarcaţie
dintre două tranşe. Spre exemplu, de la 2.999,90 euro venit dintr-o tranşe, căreia îi
corespunde o cotă de impozitare de 39%, la 3.000,25 euro, venit din tranşa imediat
următoare, căreia îi corespunde o cotă de impozitare de 40%, diferenţa de venit este
tot de 35 eurocenţi, însă în acest caz aceasta conduce la o diferenţă de impozit de
numai 30,41 euro, faţă de 180,13 euro, în cazul impozitarului cu 5 tranşe.
Pe baza datelor din tabelul nr.2.2.1./2, în figurile nr. 2.2.1./4 şi nr.2.2.1./5, se
reprezintă grafic modul de impozitare pe baza impunerii în cote progresive simple.
Tabelul 2.2.1./2
Impunerea în cote progresive simple
Cota de V E N I T U L - în euro
Impozit 1.000 2.000 3.000 4.000
%
V E N I T U L - în euro
10 100
20 400
30 900
40 1.600
Figura 2.2.1./4. Impozitele în cote progresive simple
7.000
6.000
5.000
L
U
4.000
T
I
N
100%
E
V
3.000
L
80%
U
T
2.000
I
Z
O
60%
P
M
1.000
I
40%
30%
10% 20%
Figura 2.2.1./5. Impozitul în cote progresive simple
2.2.2 Impunerea în cote progresive C O M P U S E (pe tranşe de venit)

În tabelul 2.2.2./1 se prezintă un barem de impunerea în cote progresive
compuse (pe tranşe de venit). Acest barem a fost preluat din Ordonanţa
Guvernului nr.73/1999 privind impozitul pe venit, având aplicabilitate pentru
impozitarea venitului anual global impozabil pe anul 2000, adaptat şi exprimat
în echivalent euro.
Tabelul 2.2.2./1.
Baremul de impunerea în cote progresive compuse (pe tranşe de
venit), preluat din O.G. nr. 73/1999, adaptat şi exprimat în echivalent euro
Nr. Tranşe de venit anual Impozit anual, euro
crt. impozabil, euro
0 1 2
1 până la 550 18%
2 551 - 1.350 99 + 23% pentru ceea ce depăşeşte 550 euro
3 1.351 - 2.150 283 + 28% pentru ceea ce depăşeşte 1.350 euro
4 2.151 - 3.000 507 + 34% pentru ceea ce depăşeşte 2.150 euro
5 peste 3.000 796 + 40% pentru ceea ce depăşeşte 3.000 euro
În cadrul impunerii în cote progresive compuse:

1) venitul impozabil se împarte pe “tranşe de venit impozabil”, lunar sau
anual (coloana nr.1 din tabelul alăturat;
2) fiecărei tranşe nu îi mai corespunde o singură (şi simplă) cotă de impozit,
precum în cazul impunerii în cote progresive simple.
3) impozitul nu se mai obţine făcând produsul între venitul impozabil şi
cota de impozit aferentă tranşei în care se încadrează venitul respectiv.
4) dinamica impozitului nu mai este dată de simpla dinamică (creştere) a
cotelor de impozitare.
Exemplu. Calculul impozitului pentru un venit impozabil de 2.500
euro, în cazul impunerii în cote progresive compuse cu 5 tranşe de venit
impozabil, pe baza baremului alăturat.
1. Încadrarea venitului impozabil în tranşa de venit impozabil: venitul
impozabil, de 2.500 euro, se încadrează în tranşa de venit impozabil „între 2.151
- 3.000 euro”.
2. Din momentul în care s-a stabilit „tranşa de venit impozabi”, calculul
impozitului se face numai pe baza (1) venitului impozabil, şi (2) a „tranşei de
venit impozabil”.
3. Prin barem se prevede impozitul de 507 euro aferent limitei inferioare
2.151 euro venit impozabil, din tranşa de venit impozabil „2.151 – 3.000” euro.
4. Din cei 2.500 euro venit impozabil, se cunoaşte impozitul, de 507 euro,
pentru cei 2.151 euro venit impozabil.
5. Se calculează impozitul pentru diferenţa de venit impozabil de 2.500 –
2.150 = 350 euro, căreia îi corespunde cota de impozit de 34%: (2.500 – 2.150) x
34% = 350 x 34% = 119 euro.
6. La impozitul de 507 euro (aferent venitului impozabil de 2.150 euro), se
adaugă impozitul de 119 euro (aferent diferenţei de venit, de 350 euro = 2.500 –
2.150), rezultând impozitul total de: 507 + 119 = 626 euro.
În cazul impunerii în cote progresive simple (globale), la acelaşi venit
impozabil, de 2.500 euro, cu cota de impozit de 34%, rezultă un impozit de 850 euro.
Deci, în cazul impunerii în cote progresive compuse, la un venit impozabil de
2.500 euro, rezultă un impozit mai mic cu 850 – 626 = 224 euro, faţă de impozitul
calculat prin aplicarea impunerii în cote progresive simple.
În cazul impunerii în cote progresive simple am arătat că această formă de
impozitare prezintă neajunsul că dezavantajează pe cei care au venituri al căror
nivel se situează la limita imediat superioară celui până la care acţionează o anumită
cotă de impozit.
S-a prezentat cazul a două persoane, între ale căror venituri (de 2.999,90 euro
şi de 3.000,25 euro), există o diferenţă de numai 0,35 euro, dar care conduce la o
diferenţă de impozit deosebit de mare, de 180,13 euro.
Având în vedere aceleaşi venituri, de 2.999,90 euro şi, respectiv, de 3.000,25
euro, între care există o diferenţă de numai 35 eurocenţi, să calculăm care este
diferenţa de impozit între aceste venituri, în cazul impunerii în cote progresive
compuse.
1. Pentru venitul impozabil de 2.999,90 euro, impozitul se calculează astfel:
1.1. Venitul impozabil se încadrează în tranşa de venit impozabil între 2.151
şi 3.000 euro.
1.2. Limita inferioară a acestei tranşe este de 2.150 euro, căreia îi corespunde
un impozit de 507 euro.
1.3. Stabilim diferenţa de venit impozabil, dintre venitul impozabil încadrat
în această tranşă şi limita inferioară a acestei tranşe: 2.990,90 – 2.150 = 850 euro.
1.4. Calculăm impozitul pentru această diferenţă de venit impozabil cu cota de
impozit aferentă acesteia care, în acest exemplu, este de 34%: 850 x 34% = 289 euro.
1.5. Total impozit datorat = 507 + 289 = 796 euro, faţă de 1019,97 euro impozit
calculat şi datorat prin aplicarea impunerii în cote progresive simple, rezultând o
diferenţă de impozit mai mică cu 1.019,97 – 796 = 223,97 euro.
2. Pentru venitul impozabil de 3.000,25 euro, impozitul se calculează astfel:
2.1. Venitul impozabil se încadrează în tranşa de venit impozabil de peste
3.000 euro.
2.2. Limita inferioară a acestei tranşe este de 3.000,00 euro, căreia îi corespunde
un impozit de 796 euro.
2.3. Stabilim diferenţa de venit impozabil, dintre venitul impozabil încadrat
în această tranşă şi limita inferioară a acestei tranşe: 3.000,25 – 3.000 = 0,25 euro.
2.4. Calculăm impozitul pentru această diferenţă de venit impozabil cu cota
de impozit aferentă acestei tranşe care, în acest exemplu, este de 40%: 0,25 x 40%
= 0,1 euro.
2.5. Total impozit datorat = 796 + 0,10 = 796,10 euro, faţă de 1.200,10 impozit
calculat şi datorat prin aplicarea impunerii în cote progresive simple, rezultând o
diferenţă de impozit mai mică cu 1.200,10 – 796,10 = 404 euro.
Se observă că, în cadrul unui barem de impunere cu 5 tranşe de venit impozabil
şi cu aceleaşi cote de impozitare. între veniturile impozabile de 2.990,90 euro şi,
respectiv, de 3.000,25 euro, diferenţa de impozit este de numai 796,10 – 795,97 =
0,13 euro prin aplicarea impunerii în cote progresive compuse, şi de 180,13 euro
în cazul impunerii în cote progresive simple.
Diferenţa de impozit, de circa 0,13 euro, provine din:
1) 0,03 x 34% = 0,01 euro (din 3.000 – 2.999,97 = 0,03 euro);
2) 0,25 x 40% = 0,10 euro (din 3.000,25 – 3.000 = 0,25 euro), asigurându-se
o corelaţie deplină în impozitare.
Din cele de mai sus rezultă că prin aplicarea impunerii în cote progresive
compuse se elimină neajunsurile pe care le generează impunerea în cote
progresie simple. Acesta este şi motivul pentru care, în practica fiscală, impunerea
în cote progresive simple nu este folosită sau, mai bine zis, nu trebuie folosită.
2.3. Impunerea în cote R E G R E S I V E
Impunerea în cote regresive, sau impozitul regresiv, constă în faptul

că, p ro c e n t u a l , se ia o parte mai mare din venitul persoanelor sărace, decât al
persoanelor bogate, sau, altfel spus, se “încarcă la plată” mai mult persoanele cu
venituri mici, decât cele cu venituri mari.
Un impozit este re g re s i v în cazul în care cota de impozit scade o dată cu
creşterea veniturilor impozabile.
Deci, termenul de “re g re s i v ”, trebuie înţeles în sensul de impozit care scade
procentual pe măsura creşterii venitului impozabil.
În cadrul impunerii fiscale, termenii de “progresiv” şi “regresiv” nu trebuie
interpretaţi prin prisma aspectelor emoţionale sau politice.
Ei trebuie interpretaţi numai şi numai prin prisma principiilor de echitate
fiscală. Spre exemplu, termenul de “regresiv” nu trebuie înţeles ca reprezentând o
formă de impozitare care se opune progresului, care tinde spre o stare sau o formă
economică, socială sau politică înapoiată.
Impunerea “regresivă” nu se aplică din considerente de echitate, deoarece
printr-un asemenea sistem de impozitare cei săraci devin tot mai săraci, iar cei bogaţi
tot mai bogaţi.
Sistemul de impozitare regresiv se bazează mai mult pe veniturile celor săraci.
Cum de la cei săraci statul nu prea mai are ce impozite să mai încaseze, este
uşor de înţeles că un stat nu îşi poate duce existenţa pe un asemenea sistem de
impozitare.
Având în vedere datele din tabelul 2.3./1 şi reprezentarea grafică din figura
2.3./1, mergând la extrem cu impunerea regresivă, ajungem la următoarele situaţii:
1. Cu cât veniturile sunt mai mici, cu atât cotele de impozitare cresc, astfel
încât se ajunge ca la un moment dat, în mod real sau prin extrapolarea vectorului
veniturilor şi al impozitelor, veniturile cele mai mici, obţinute de persoanele cele mai
sărace, să fie luate integral la buget, sub formă de impozit, cu cota de 100%.
2. Cu cât veniturile sunt mai mari, cu atât cotele de impozit scad, ajungându-se
la situaţia ca cele mai mari venituri, obţinute de persoanele cele mai bogate, să nu
mai fie impozitate, sau impozitul să fie derizoriu, insignifiant.
Tabelul 2.3./1 Impunerea în cote regresive

Cota de Venitul - euro
100 200 300 400
impozit
Impozitul, în euro şi în %
%
40 40 / 40%
30 60 /
30%
20 60 /
20%
10 40 /
10%
Figura 2.3./1. Impozitul regresiv
Aşa după cum am mai arătat, în cadrul impozitării regresive, cei bogaţi
devin tot mai bogaţi, iar cei săraci devin tot mai săraci. Presupunând, prin absurd,
că un guvern ar ignora principiile de echitate în impozitare, tot nu ar putea supravieţui
cu o asemenea politică fiscală, fie şi numai din următoarele considerente:
1) nu ar avea posibilitatea practică de a colecta veniturile necesare exercitării rolului
şi funcţiilor statului;
2) starea economică şi socială a marii majorităţi a populaţiei s-ar înrăutăţi atât de mult
încât nemulţumirile acestora ar merge până la formele cele mai violente.
Datorită inechităţilor fiscale pe care le generează, impunerea în cote regresive
nu se aplică în practica fiscală, în stabilirea impozitelor d i r e c t e .
Situaţia este cu totul alta în cazul impozitelor i n d i r e c t e , precum: taxa pe
valoarea adăugată; accizele; taxele vamale etc.
Impozitele i n d i r e c t e , indiferent de modul de calcul (de stabilire, în sumă
fixă pe unitatea de produs, sau sub formă de cotă procentuală) din preţul de livrare al
produsului, sunt stabilite în sumă fixă (în lei, în euro etc.) în preţul cu amănuntul
al unui produs sau în tariful unui serviciu.
Altfel spus, un produs, supus unuia sau mai multor impozite indirecte (precum
taxe vamale, accize, t.v.a.), are acelaşi preţ de vânzare cu amănuntul pentru toţi
cumpărătorii, în care este inclusă aceiaşi sumă fixă (în lei, în euro etc.) de impozite
indirecte, indiferent de nivelul veniturilor acestora (cumpărătorilor).
Exemplu: produsului „Confecţii din blănuri naturale”, pentru care, prin Codul
fiscal, se prevede o acciză de 45 de euro pe bucată.
Această acciză este plătită de toţi cumpărătorii, indiferent de mărimea
veniturilor acestora.
Considerăm 7 persoane ale căror venituri de natură salarială lunare sunt
cuprinse între salariul minim brut pe ţară, de 200 de euro, şi veniturile cele mai mari,
de 20.000 euro, presupunând că fiecare cumpără un asemenea produs.
În tabelul alăturat se prezintă ponderea accizei în venitul fiecăreia dintre cele
7 persoanele luate în studiu.
Tabelul 2.3./2 Ponderea accizei în venitul lunar al 7 persoane luate în studiu
Nr. Venitul lunar, Impozitul indirect, Ponderea impozitului în venit

Persoana
crt. în euro în euro (cota de impozit)
0 1 2 3 4
1 A 200 45 22,50%
2 B 400 45 11,25%
3 C 2.000 45 2,25%
4 D 4.000 45 1,12%
5 E 8.000 45 0,56%
6 F 16.000 45 0,28%
7 G 20.000 45 0,22%
Din cele de mai sus rezultă următoarele:
1. La cumpărarea unui produs, impozitele indirecte sunt stabilite în sumă fixă,
în preţul produsului, de 45 euro, în exemplul de faţă.
2. Aceste sume, de impozite indirecte, sunt aceleaşi pentru toţi cumpărătorii,
indiferent de nivelul veniturilor; în cazul de faţă, cu toate că nivelul veniturilor de
natură salarială variază de la 200 de euro, la 20.000 de euro lunar pe o persoană,
aceasta nu are relevanţă asupra impozitului indirect plătit, care rămâne fix, în sumă
f i x ă , de 45 euro/bucată.
3. Ca pondere (prin raportarea impozitului la total venituri) se constată că
impozitele indirecte împovărează foarte mult persoanele cu venituri mici, fiind
derizoriu, insignifiant pentru persoanele cu veniturile cele mai mari.
Altfel spus, ponderea impozitului indirect în venitul cumpărătorului
este invers proporţională cu venitul acestuia, conducând la cote regresive de
impunere.
În acest exemplu, la persoana cu venitul de 200 de euro, acciza plătită
reprezintă 22,50% din venitul său, în timp ce la persoana cu venitul de 20.000 de
euro, acciza plătită reprezintă 0,28% din venit.
2.4. Concluzii cu privire la echitatea fiscală a sistemelor de impunere

utilizate în practică
Dintre sistemele de impunere utilizate în practica fiscală internaţională,
sistemul bazat pe utilizarea cotelor de impunere progresive compuse corespunde
cel mai bine cerinţelor fiscale.
Folosirea sistemului de impunere bazat pe utilizarea cotelor progresive
compuse nu este suficient pentru a înfăptui un sistem fiscal echitabil.
Trebuie avut în vedere că oricât de corect ar fi şi s-ar folosi impunerea în cote
progresive compuse, dacă nu se aplică în mod corect şi celelalte principii ale echităţii
fiscale, nu se va realiza un sistem fiscal pe deplin echitabil.
În acelaşi timp se impune a se reţine faptul că oricât de bine s-ar aplica celelalte
principii ale echităţii fiscale, în condiţiile în care impunerea în cote progresive
compuse nu se aplică corect (din eroare sau cu bună ştiinţă, în scopul favorizării, în
general, a categoriilor de persoane cu venituri mari), nu se va realiza un sistem fiscal
pe deplin echitabil.
Realizarea unui sistem fiscal echitabil presupune, ca o condiţie obligatorie,
pe lângă folosirea sistemului de impunere bazat pe utilizarea cotelor progresive
compuse, aplicarea cât mai corectă a fiecăruia din principiile impunerii, corelate,
armonizate atât între ele, cât şi cu ansamblul prevederilor din întreaga legislaţie
fiscală.
Se impune sublinierea că şi sistemul de impunere bazat pe utilizarea cotelor
progresive compuse se poate folosi în mod inechitabil.
În general, folosirea inechitabilă a impunerii în cote progresive compuse se
face deliberat, bine gândit, în scopul favorizării persoanelor cu venituri foarte mari,
care au şi putere de decizie sau de influenţă în stabilirea sistemului de impozitare
(precum politicienii, parlamentarii, guvernanţii).
Pentru a se înţelege cât mai corect modul în care impunerea în cote progresive
compuse se poate folosi în mod inechitabil, se prezintă următoarele două variante
de impunere.
Pentru aprecierea corectă a gradului de echitate fiscală realizat prin fiecare din
cele două variante de impunere, prezentate în cele ce urmează, considerăm că acestea
s-ar fi aplicat, în trimestrul IV - 2000, în care situaţia a fost după cum urmează:
1. Valoarea coşului minim de consum lunar, pentru trimestrul IV al anului
2000, calculată la preţurile şi tarifele din luna decembrie 2000, este de 145,77 euro
pentru o gospodărie medie formată din 2,804 persoane, reprezentând 52 euro pentru
o persoană.
2. Salariul minim pe ţară, în luna decembrie 2000, a fost de 43,45 euro pe un
salariat.
3. Salariul mediu brut pe ţară, în trimestrul IV – 2000, a fost de (148 + 156 +
173) : 3 = 159 euro.
4. Salariul primului om din stat, respectiv al Preşedintelui României, a fost
stabilit, prin lege, la 1.147 euro lunar (calculat, pentru trim. IV – 2000, la cursul
mediu de 21.800 lei pentru un euro).
5. Pentru salariaţii de stat, plătiţi din banii contribuabililor, nu s-au limitat
veniturile salariale. Efectiv s-au constatat cazuri în care veniturile de natură salarială
ale unor salariaţi de stat au fost de circa 8.084 euro lunar, în trimestrul I–2001 (a se
vedea informaţiile din presă, de la începutul lunii iunie 2000, bazate pe declaraţia
Primului ministru al României).
6. Structura salariilor, pe grupe de salarii brute, realizate în luna octombrie
2000, se prezintă conform datelor din tabelul nr. 2.4./1.
Tabelul nr. 2.4.1

Structura salariilor, pe grupe de salarii brute, realizate în luna octombrie 2000
Nr. crt. Grupa de salarii, în euro Număr salariaţi Ponderea în %

0 1 2 3
1 până la 57,14 405.369 12,3
2 57,15 – 71,14 345.617 10,5
3 71,15 – 92,34 578.635 17,5
4 92,35 – 119,05 522.824 15,7
5 119,06 – 142,86 428.831 13,0
6 142,87 – 238,09 525.592 16,0

7 238,10 – 333,33 293.415 8,8
8 333,34 – 476,19 124.207 3,8
9 476,20 – 714,28 47.221 1,4
10 peste 714,28 33.609 1,0
11 TOTAL 3.305.320 100,0
7. Pentru semestrul II–2000 s-a aplicat baremul de impozitare prevăzut prin

Hotărârea Guvernului nr. 611/2000, redată în tabelul nr. 2.4./2.
Tabelul nr. 2.4./2

Baremul de impozitare prevăzut prin H.G. nr. 611/2000 pentru semestrul
II–2000, în echivalent euro
Nr. Venitul lunar Impozitul lunar, euro

0 1 2
1 până la 50,52 18%
2 50,53 – 123,95 9,09 + 23% pentru ceea ce depăşeşte suma de 50,52 euro
5 peste 275,48 73,09+ 40% pentru ceea ce depăşeşte suma de 275,48 euro
Notă: Prin legislaţia impozitului pe venitul global, în vigoare în România

începând cu 1 ianuarie 2000, impozitarul s-a stabilit, în anul 2000 şi 2001, semestrial.
Pentru a se asigura comparabilitatea, datele din tabelul 2.4./2. sunt exprimate în euro,
la cursul mediu de schimb din luna octombrie 2000, de 21.000 lei/euro (cifra exactă
fiind de 21.001,26 lei/euro).
8. Varianta nr. 1, cu baremul de impozitare prezentat în tabelul nr. 2.4./3, dar

cu 11 tranşe de venit lunar impozabil, în loc de 5, cu cota minimă de impozitare de
5%, în loc de 18%, şi cu cota maximă de impozitare de 95%, în loc de 40%.
e
Tabelul nr. 2.4./T.3.
Barem de impozitare cu 11 tranşe de venit lunar impozabil,
cu cota minimă de impozitare de 5% şi cea maximă de 95%

0 1 2
1. până la 71,14 5%
2. 71,15 – 119,05 3,56 + 10% pentru ceea ce depăşeşte suma de 7,11 euro
6. 714,29 – 1.428,57 198,81 + 50% pentru ceea ce depăşeşte suma de 714,28 euro
7. 1.428,58 – 2.380,09 555,95 + 60% pentru ceea ce depăşeşte suma de 1.428,57 euro
8. 2.380,10 – 4.761,90 1.127,38 + 70% pentru ceea ce depăşeşte suma de 2.380,09 euro
11. Peste 9.523,81 6.841,67 + 95% pentru ceea ce depăşeşte suma de 9.523,81euro
Pe baza unui asemenea sistem de impozitare, cu 11 tranşe de venit lunar

impozabil, în loc de 5, cu cota minimă de impozitare de 5%, în loc de 18%, şi cu
cota maximă de impozitare de 95%, în loc de 40%, se asigură înfăptuirea cât mai
echitabilă a principiilor de echitate fiscală.
Realizarea unei reale echităţi fiscale presupune asigurarea unui minim de
condiţii, dintre care voi prezenta pe cele mai importante.
1. Stabilirea minimului neimpozabil, pe un contribuabil, la nivelul „valorii
coşului minim de consum lunar” pe o persoană, având în vedere persoanele fără
venituri aflate efectiv în întreţinerea sa, rude până la gradul IV inclusiv.
Înfăptuirea cât mai corectă a principiilor de echitate fiscală se asigură în
condiţiile în care:
1.1. Minimum neimpozabil se acordă sub forma deducerilor personale de
bază şi suplimentare n e l i m i t a t e , până la gradul IV de rudenie inclusiv, la care
deducerea personală de bază să fie corelată cu nivelul “valorii coşului minim de
consum lunar pe o persoană”, adică să fie stabilită la nivelul acesteia.
1.2. Acordarea deducerilor personale de bază şi suplimentare să se acorde
numai acelor persoane al căror venit mediu anual, pe un membru de familie, rudă
până la gradul IV inclusiv, nu depăşeşte de 5 ori salariul minim pe ţară.
2. Fixarea unor praguri de impozitare pentru nivelul de venituri salariale de 10
şi respectiv de 100 ori mai mari faţă de „valoarea coşului minim de consum lunar”
pe o persoană.
În acest caz s-a considerat echitabil ca:
2.1. La un nivel al veniturilor de natură salarială, care depăşesc de 10 ori
„valoarea coşului minim de consum lunar” pe o persoană, impozitarea veniturilor să
se facă cu cota de 50%.
2.2. La un nivel al veniturilor de natură salarială, care depăşesc de 100 de ori
„valoarea coşului minim de consum lunar” pe o persoană, impozitarea să se facă cu
cota de 90%.
Fixarea unor praguri de impozitare se face pe baza unor corelaţii între diferite
niveluri ale veniturilor de natură salarială folosind şi alţi indicatori în locul „valorii
coşului minim de consum lunar” pe o persoană, precum : „salariul minim brut
garantat în plată” sau „salariul mediu brut” anual.
3. Stabilirea salariului primului om din stat, respectiv a Preşedintelui ţării, ca
salariu maxim pe ţară, pentru toţi salariaţii de stat, plătiţi din banii contribuabililor.
Este nu numai inechitabil, dar şi imoral ca şeful statului, care are cele mai
mari responsabilităţi în ţară, să aibă un salariu lunar de circa 1.190 euro, în timp ce
şefii unor instituţii de stat, regii autonome, societăţi comerciale cu capital de stat etc.
să încaseze venituri de natură salarială lunare de până la 10.000 de euro.
Cu un asemenea “salariu prezidenţial” este mai avantajos să fii şomer în
Germania decât preşedinte în România (a se vedea comentariile din presă din ziua
de 15 iunie 2001).
4. Pentru salariaţii de stat se impune plafonarea celorlalte venituri colaterale
de natură salarială (premii, sporuri, adaosuri, indemnizaţii, indiferent din ce sursă
şi din ce calitate etc.), până la un anumit nivel din salariul tarifar de încadrare
corespunzător funcţiei de bază.
Spun aceasta având în vedere faptul că, de peste 15 ani, în frecvente cazuri
asemenea venituri „colaterale” (secundare), obţinute de numeroşi conducători ai
unităţilor şi instituţiilor d e s t a t , ajung să reprezinte până la 400 – 500 % din
salariul tarifar de încadrare.
În plus, unele persoane au încasat lunar până la 4.800 euro, la nivelul anilor
2000 şi 2001, din calitatea de membri în diferite adunări generale ale acţionarilor,
consilii de administraţie, comisii de cenzori etc., activităţi care, în cele mai frecvente
cazuri, nu au putut şi nu pot fi exercitate, efectiv, din diferite motive precum:
4.1. Programul de lucru al persoanelor respective, fiind acelaşi cu cel al
unităţilor la care au avut sau au această calitate; în plus, în unele cazuri, unităţile
respective s-au aflat sau se află la sute de kilometri de oraşul în care persoanele în
cauză au funcţia de bază (spre exemplu, are funcţia de bază în Bucureşti, unde are un
program de lucru încărcat şi mai este membru în adunarea generală a acţionarilor, în
consilii de administraţie, în comisii de cenzori etc. în oraşe precum Galaţi, Iaşi, Cluj,
Baia Mare, Timişoara etc.).
4.2. Lipsa de pregătire profesională; spre exemplu, exercită calitatea de cenzor,
dar nu stăpâneşte cunoştinţele financiar-contabile necesare exercitării acestei calităţi.
9. Varianta nr. 2 cu baremul de impozitare prevăzut în tabelul nr. 2.4./4, tot
cu 5 tranşe de venit lunar impozabil, cu cota minimă de impozitare de 20%, în loc de
18%, şi cu cota maximă de impozitare de 30%, în loc de 40%.
Tabelul nr. 2.4./4
Barem de impozitare cu 5 tranşe de venit lunar impozabil, cu cota minimă
de impozitare de 20% şi cea maximă de 30%
1. până la 71,14 20 %
5. Peste 285,71 68,81 + 30% pentru ceea ce depăşeşte suma de 285,71 euro
Şi acest impozitar, este întocmit tot pe baza celui mai echitabil sistem de
impozitare, respectiv a impunerii în cote progresive compuse.
Aplicarea unui asemenea impozitar conduce la grave inechităţi în impozitare:
sunt împovărate persoanele cu veniturile cele mai mici, în timp ce persoanele cu
veniturile cele mai mari plătesc un impozit cu o cotă foarte mică.
În timp ce printr-un sistem de impozitare echitabil (precum cel din impozitarul
din tabelul nr. 2.4./3.) se ia o parte mai mare de la persoanele cu veniturile mari şi
foarte mari, pentru a satisface unele cerinţe sociale pentru persoanele sărace, prin
impozitarul din tabelul 2.4./4. se ia substanţial din veniturile persoanelor sărace, cu
venituri mici, în timp ce persoanele cu venituri mari şi foarte mari sunt supuse unei
impozitări cu o cotă foarte mică, faţă de veniturile deosebit de mari pe care le obţin..
Inechităţile grave generate de acest impozitar rezultă din următoarele
considerente (considerând că se acordă deducerile personale şi suplimentare,
menţionate mai sus):
1. Se începe impozitarea cu o cotă foarte mare, de 20%, pentru un nivel al
veniturilor care abia asigură minimum de mijloace de subzistenţă. După impozitarea
veniturilor mici, cu o cotă aşa de mare, venitul efectiv încasat se reduce substanţial,
în unele cazuri chiar sub nivelul valorii coşului minim de consum lunar.
2. Veniturile cele mai mici se impun cu până la 25%, faţă de cota maximă de
30%. Altfel spus, peste 80% din cota maximă de impozitare se aplică veniturilor de
până la 190 euro. Aceasta în condiţiile în care câştigul salarial mediu brut a fost de
165 euro/salariat în trimestrul IV-2000, şi de 145 euro/salariat în trimestrul I-2001.
Celelalte venituri obţinute peste acest nivel, care în trimestrul I-2001 au ajuns până
la 10.000 euro lunar, mai suportă şi ele, în plus, o “povară fiscală” de 5%.
3. În timp ce raportul dintre veniturile cele mai mari (de până la 10.000 euro
lunar) şi cele mai mici (numeroase fiind de sub 50 euro lunar) ajunge de peste 200 :
1, raportul dintre cota cea mai mare de impozitare (30%) şi cea mai mică (20%) este
de 1,5 : 1.
Am subliniat aceste aspecte pentru a pune mai bine în evidenţă un aspect foarte
important: chiar şi cel mai echitabil sistem de impunere, respectiv impunerea
în cote progresive compuse, folosit necorespunzător (din eroare sau deliberat),
conduce la grave inechităţi fiscale.
SEMNIFICAȚIA FONDULUI DE COMERȚ

ÎN ECONOMIA ÎNTREPRINDERII
THE MEANING OF THE TRADE FUND

IN THE ECONOMY OF THE ENTREPRISE
Lect.univ.dr. Ioana-Tania STOEAN
Abstract
Articolul de față tratează, într-o manieră sintetică, importanța fondului de

comerț pentru o activitate comercială sau industrială din perspectiva activelor
afacerii (elementele netangibile și tangibile). Imobilizările necorporale și corporale
au un loc deosebit de important în activitatea fiecărei entități economice contribuind
la crearea unei imagini asupra valorii economice a întreprinderii.
Cuvinte cheie: întreprindere; patrimoniu; fond de comerț;
Abstract
This article deals, in a synthetic manner, with the importance of goodwill for a
commercial or industrial activity from the perspective of business assets (intangible
and tangible elements). Intangible and tangible assets have a particularly important
place in the activity of every economic entity, contributing to the creation of an image
of the economic value of the enterprise.
Key words: enterprise; patrimony; trade fund;
1. Conceptualizare
P
entru prima dată fondul de comerț a fost definit în prevederile Legii
nr.26/1990, care arăta la art.21 alin.1 lit.a) donaţia, vânzarea, locaţiunea
sau gajul fondului de comerţ, precum şi orice alt act prin care se aduc modificări
înmatriculărilor sau menţiunilor sau care face să înceteze firma ori fondul de
comerţ.
O definire completă a fost dată, însă, prin Legea 265/20221 astfel, fondul de
1
��
Art.3 pct.5 lit.r) din Legea nr. 265 din 22 iulie 2022 privind registrul comerţului şi pentru modificarea şi comple-
comerț a fost definit ca fiind “ansamblul bunurilor mobile şi imobile, corporale şi
necorporale - mărci, firme, embleme, brevete de invenţii, vad comercial -, utilizate
de un operator economic în vederea desfăşurării activităţii sale şi a atragerii şi
menţinerii clientelei”.2
Așa cum arată dispozițiile art.48 (3) “Firma nu poate fi înstrăinată separat de
fondul de comerţ la care este întrebuinţată”, ceea ce înseamnă că bunurile mobile și
imobile, atât corporale cât și necorporale, în situația unui transfer de întreprindere,
de exemplu, vor fi transferate societății absorbante. Fondul de comerț poate face, de
asemenea, obiectul și unor operațiuni de vânzare totală sau parțială, sens în care se
poate discuta despre faptul că obiectul transferului pot fi doar acele active (resurse)
care sunt controlate și prin intermediul cărora se obțin profituri în prezent sau în
viitor.
De asemenea, fondul de comerț este privit, într-o largă accepțiune, ca un
ansamblu de drepturi patrimoniale asupra unor bunuri aparținând entității economice
în care rolul principal al acestuia este de a atrage și de a menține clienții. Din
această perspectivă este necesar a fi precizat faptul că, datoriile și creanțele nu sunt
recunoscute ca fiind elemente constitutive ale fondului de comerț.
Dezbateri pe marginea fondului de comerț au fost regăsite și la art.133 pct.5 ^1
lit. b) “debitoarea deține un fond de comerț care să îi permit continuarea activității”
în situația în care se pune problema aprobării unui plan de reorganizare în vederea
salvagardării3 parțiale sau totale a unei afaceri.
2. Constituirea fondului de comerț

Fondul de comerț este alcătuit din elemente necorporale si elemente corporale.
Printre elementele necorporale se pot evidenția: brandul (prestigiul), emblema,
marca, brevete, invenții, vadul comercial (locația companiei), cota de piață, drepturi
de autor, drepturi industriale, baze de date ale clienților, competențele profesionale
ale angajaților, contracte de asigurare, procesele operaționale (de exemplu rețeta
pentru un produs de panificație celebru). Elementele corporale ale fondului de comerț
sunt: stocuri (materii prime, materiale, mărfuri), mijloace fixe, obiecte de inventar.
Un întreprinzător are posibilitatea să creeze o afacere, să o închirieze sau să
o cumpere. În toate cele trei situații acesta va avea nevoie de un fond de comerț.
Dacă în cazul creării unei afaceri fondul de comerț nu există ci se constituie treptat,
pe măsură ce întreprinderea funcționează și se dezvoltă, în cazul unei închirieri de
afaceri se poate închiria fondul de comerț (de exemplu afacerile de tip franciză). În
situația în care se discută despre o cumpărare a unei afaceri prin transferul întregului
fond de comerț, de la un proprietar către un alt proprietar, se va avea în vederea
tarea altor acte normative cu incidenţă asupra înregistrării în registrul comerţului.
2
Ibidem.
3
Legea nr. 85 din 25 iunie 2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.
operațiunea de evaluare a întreprinderii.
În ceea ce privește identificarea titularului fondului de comerț acesta este
operatorul economic care îl deține, iar în cazul unei închirieri a fondului de comerț,
titularul este reprezentat de chiriaș, adică de utilizator. O entitate economică poate
cesiona fondul de comerț parțial (de exemplu modelul de fabricație al unui obiect de
succes al companiei sau drepturile de autor ori brevetul de invenție/licența pentru un
obiect de mare succes comercial al întreprinderii) și să continue să dețină activele
corporale ale respectivei întreprinderi.
Trebuie reținut faptul că fondul de comerț este cel care dă valoare unei
întreprinderi iar, în situația în care discutăm, de exemplu, despre un transfer de
întreprindere (cesiune) acesta este cel care va trebui evaluat pentru a se stabili valoarea
justă (de facto) a întreprinderii. Sunt companii pentru care există posibilitatea ca
denumirea sau reputația mărcii să poate avea o valoare cu mult mai mare decât
valoarea activelor sale (de exemplu Coca Cola, Facebook, etc.).
Concluzii
Articolul de față și-a propus să surprindă semnificația fondului de comerț în
economia unei entități economice, fie ea publică sau privată. Faptul că fondul de
comerț reprezintă valoarea pe care întreprinderea o posedă prin denumirea sa, prin
reputația sa pe piață determină, pe termen lung, valoarea adăugată pentru business.
În același timp, ar trebui reținut, faptul că o întreprindere nu poate funcționa
și nu poate fi înstrăinată sau închiriată, total sau parțial fără fondul de comerț
(elementele tangibile și netangibile sau dacă privim într –o manieră financiar –
contabilă imobolizările necorporale și necorporale, astfel cum sunt evidențiate în
structura unui bilanț contabil) pe care îl deține.
Se poate aprecia că, fondul de comerț reprezintă performanța economică a
unei entități economice de a-și desfășura activitatea într-o regiune, într-o țară sau
într-un domeniu de activitate.
Bibliografie selectivă
1. Legea nr. 265 din 22 iulie 2022 privind registrul comerţului şi pentru modificarea
şi completarea altor acte normative cu incidenţă asupra înregistrării în registrul comerţului
2. Legea nr. 85 din 25 iunie 2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de
insolvenţă.
3. Piperea, Gheorghe, Drept comercial. Întreprinderea, Editura C.H. Beck, București,
2012.
4. Bădoiu Ruxandra, Considerații doctrinare cu privire la fondul de comerț, Buletinul
notarilor publici, nr.5-6, 2021.
TENDINȚELE UTILIZĂRII CARDURILOR

DE PLATĂ ÎN REPUBLICA MOLDOVA
TRENDS OF THE USE OF PAYMENT
CARDS IN THE REPUBLIC OF MOLDOVA
Iurie CAPRIAN1
Rezumat
Cardurile de plată au devenit unul dintre cele mai utilizate instrumente de

plată la nivel global, inclusiv în Republica Moldova. Cercetarea efectuată se bazează
pe analiza datelor prezentate în rapoartele Băncii Naționale a Moldovei (BNM) pe
anii 2017-2022 privind funcționarea sistemului de plăți, precum și în rapoartele
anuale ale BNM. Au fost sintetizate datele obținute, ceea ce a permis prezentarea
unui tablou complex al tendințelor de utilizare a cardurilor de plată în Republica
Moldova. Studiul efectuat a demonstrat o extindere cantitativă și calitativă a utilizării
cardurilor de plată în Republica Moldova, cu o anumită modificare a sortimentului
de tipuri de carduri oferite. De asemenea, a existat o dominație completă pe piață a
cardurilor de debit față de cardurile de credit, precum și a operațiunilor de retragere
de numerar față de cele de plată. Reieșind din această situație, este necesară
continuarea promovării cardurilor de plată și extinderea funcționalității acestora.
Cuvinte-cheie: card de plată; sistem de plată;
Abstract
Payment cards have become one of the most used payment instruments
globally, including in the Republic of Moldova. The research carried out is based
on the analysis of the data presented in the reports of the National Bank of Moldova
(NBM) for the years 2017-2022 regarding the operation of the payment system, as
well as the annual reports of the NBM. The obtained data were synthesized, which
allowed the presentation of a complex picture of the trends in the use of payment
cards in the Republic of Moldova. The conducted study demonstrated a quantitative
and qualitative expansion of the use of payment cards in the Republic of Moldova,
with a certain change in the assortment of card types offered. In the same way, there
was a complete market dominance of debit cards compared to credit cards, as well
1
doctorand, Universitatea de Stat din Moldova, 0000-0001-5484-3087, iuriecaprian@gmail.com
as cash withdrawal operations compared to payment ones. Based on this situation,
it is necessary to continue the promotion of payment cards and to expand their
functionality.
Keywords: payment card; payment system;
JEL classification: G20, G21, G28
INTRODUCERE
C ardul de plată este un instrument de plată, care ține de un sistem de

plată și este emis de o instituție financiară anumită unui client, care îi
permite deținătorului său (titularului de card) să acceseze mijloacele bănești din
conturile bancare ale clientului sau cont de credit și să efectueze plăți prin mijloace
electronice, să efectueze un transfer cu ajutorul unui terminal de plată și să aibă acces
la bancomate (ATM). [5]
Pe parcursul ultimilor decenii amploare folosirii unor astfel de instrumente de
plată (carduri de debit, carduri de credit, carduri preplătite) a crescut semnificativ.
Astfel, statisticile internaționale demonstrează, pentru anul 2022, un volum de 25,9
miliarde de carduri aflate în circulație, care a sporit, față de anul 2017, cu 5,4 miliarde
sau 26,2%. [4]
În Republica Moldova au loc procese similare. De la începutul anilor 2000 are
loc extinderea perpetuă a folosirii cardurilor în calitate de instrument de plată.
Prezentul articol are drept scop principal prezentarea tendințelor cantitative și
calitative ale utilizării cardurilor de plată în Republica Moldova.
METODE ŞI MATERIALE APLICATE
Cercetarea efectuată se bazează pe analiza datelor prezentate în rapoartele
Băncii Naționale a Moldovei (BNM) pentru anii 2017-2022 referitoare la funcționarea
sistemului de plăți, precum și rapoartele anuale ale BNM. Datele obținute au fost
sintetizate, ceea ce a permis prezentarea unui tablou complex al tendințelor utilizării
cardurilor de plată în Republica Moldova.
RESULTATE OBŢINUTE ȘI DISCUȚII
Așadar, în 1996 în Republica Moldova a fost creat primul și unicul operator
național cu carduri MoldCard System, care, în scurt timp, în virtutea lipsei cererii la
serviciile respective în perioada ulterioară, și-a încetat existența.
De mare importanță a fost și aprobarea, în anul 1997, a Regulamentului
nr. 58/11-02 privind organizarea de către bănci a plăților cu carduri pe teritoriul
Republicii Moldova [8].
Ca urmare, în anul 1997 a fost emis primul card Visa Electron de către
Victoriabank, iar în ianuarie 2001 Victoriabank a lansat primele carduri în sistemul
Europay/MasterCard.
Un factor administrativ important de dezvoltare a folosirii cardurilor bancare a
constituit Hotărârea Guvernului nr. 191 din 06.03.2001 cu privire la implementarea
masivă a instrumentelor de plată fără numerar [1].
La finele anului 2022, în Republica Moldova în circulație se aflau 2800,9 mii
carduri de plată, fiind în creștere de 1,6 ori față de sfârșitul anului 2017 (Figura 1).
Sursa: [2]
Figura 1. Dinamica numărului de carduri în circulație în Republica Moldova
(mii)
La fel, este remarcabil că în circulație, la sfârșitul anului 2022, erau 1725,9 mii
carduri active, 1054,0 mii – carduri salariale și 468,7 mii – carduri sociale.
În Figura 2 este prezentată dinamica schimbărilor structurale ale numărului de
carduri de plată în diviziune pe prestatorii de servicii de plată din Republica Moldova
către sfârșitul anului 2022.
Sursa: [2]
Figura 2. Dinamica modificărilor structurale ale numărului de carduri în
circulație în Republica Moldova în diviziunile pe prestatorii de servicii de plată
Drept cei mai importanți prestatori de servicii de plată pe piața de carduri pot fi
considerate patru bănci. Prima este Moldindconbank, care în perioada analizată și-a
mărit ponderea de la 36,7% până la 37,1%, urmează Moldova-Agroindbank – cu
sporul de pondere de la 28,2% până la 35,2%. Pe locul al treilea se află Victoriabank
cu o reducere de pondere de la 17,2% până la 12,2%, iar pe locul patru s-a plasat
OTP bank cu o scădere a ponderii de la 8,3% până la 6,2%.
Este de menționat faptul că până în anul 2021 toate cardurile de plată au fost
emise de bănci, iar în anul 2021 pe piața respectivă au apărut cardurile „Paynet
Services” SRL.
Este remarcabilă expansiunea, pe parcursul ultimilor ani, a cardurilor de
proximitate (contactless), numărul cărora, în anul 2022, a sporit cu 25,5% față de
anul 2021. În Raportul anual al Băncii Naționale a Moldovei pentru anul 2022 se
menționează: „Creșterea rapidă a ponderii acestor tipuri de carduri în numărul total
de carduri în circulație a contribuit la înlocuirea treptată a cardurilor hibride care,
la rândul lor, au substituit anterior cardurile cu bandă magnetică. Astfel, la sfârșitul
anului 2022, cardurile contactless au deținut ponderea majoră (97,6 la sută) din
totalul cardurilor aflate în circulație în Republica Moldova.” [7]
Numărul cardurilor hibride a scăzut cu 63,7% față de finele anului 2021, având
o pondere de 2,2% din totalul cardurilor aflate în circulație în Republica Moldova.
Către sfârșitul anului 2022, cardurile cu bandă magnetică nu mai erau în
circulație. Cardurile virtuale au deținut o cotă modestă de 0,2%.
În perioada de analiză, băncile comerciale din Republica Moldova au încetat
oferta cardurilor de plată de nivel „Electron”, cardurile de nivel „Clasic” devenind
cele mai utilizate.
În unele bănci comerciale ofertele de carduri este semnificativ diversificată în
funcția de destinația utilizării și categoria de utilizatori.
În același timp, în ultimii ani, unele bănci au promovat cardurile de nivel
„Gold”. De asemenea, sunt remarcabile ofertele de carduri din categoria de top sau
super-premium (de exemplu, Visa Infinite sau Mastercard World Elite).
În Figurile 3 și 4 este prezentată dinamica numărului și volumului anual al
tranzacțiilor cu cardurile de plată în Republica Moldova.
Sursa: [3]
Figura 3. Dinamica numărului anual al Figura 4. Dinamica volumului anual
tranzacțiilor cu cardurile de plată în Republica al tranzacțiilor cu cardurile de plată
Moldova (mii) în Republica Moldova (milioane lei)
În perioada analizată, numărul operațiunilor efectuate cu cardurile de plată în

Republica Moldova a sporit de la 51,5 milioane până la 183,3 milioane, adică de 3,6
ori.
Din numărul total al operațiunilor desfășurate în anul 2022 ponderea de
90,2% o dețin operațiunile cu cardurile emise în Republica Moldova, iar cea de
9,8% – operațiunile cu cardurile de plată emise peste hotarele țării. La fel, 82,2%
din numărul total al operațiunilor au ținut de plățile fără numerar, iar 17,8% – de
retragerile de numerar.
La fel, în perioada analizată valoarea operațiunilor cu cardurile de plată a
crescut, respectiv, de la 56316,3 milioane lei până la 144039,0 milioane lei, adică
aproximativ de 2,6 ori. 86,7% din valoarea operațiunilor au fost efectuate cu
cardurile emise pe teritoriul Republicii Moldova, iar 13,3% – cu cardurile emise
peste hotarele țării.
În Figurile 5 și 6 este prezentată dinamica numărului și valorii operațiunilor
cu cardurile de plată emise în Republica Moldova în diviziune pe categoriile
de bază: de debit și de credit.
Sursa: [3]
Figura 5. Dinamica numărului anual al Figura 6. Dinamica volumului anual al
tranzacțiilor cu cardurile de plată emise tranzacțiilor cu cardurile de plată emise
în Republica Moldova în diviziune pe în Republica Moldova în diviziune pe
categorii (mii) categorii (milioane lei)
Respectiv, folosirea cardurilor de credit în Republica Moldova rămâne relativ

modestă, cu o pondere de 2,4% în numărul total de operațiuni și 1,8% din valoarea
totală a tranzacțiilor.
În Tabelul 1 este prezentată structura operațiunilor de cardurile de plată în
Republica Moldova.
Tabelul 1
Structura operațiunilor cu cardurile de plată în anul 2022 (%)
Indicatorii Operațiunile domestice Operațiunile efectuate în
efectuate cu cardurile de străinătate cu cardurile
plată emise de prestatorii emise în Republica
de servicii de plată Moldova
Numărul Valoarea Numărul Valoarea
Plăți fără numerar 17,4 10,5 1,1 7,4
fără prezența fizică a
cardului
Plăți fără numerar 62,3 20,3 35,2 38,3
cu prezența fizică a
cardului
Retrageri de numerar 20,3 69,2 63,7 54,3
Sursa: [7]
Din datele Tabelului 1 reiese preferința utilizatorilor cardurilor de plată de
a folosi aceste instrumente financiare preponderent pentru retragerea numerarului.
Ponderea valorii acestor operațiuni în Republica Moldova în anul 2022 a constituit
69,2%, iar în cadrul operațiunilor efectuate în străinătate cu cardurile emise în
Republica Moldova – 54,3%.
Pe teritoriul Republicii Moldova circulă carduri din 3 sisteme internaționale de
plăți – Visa, MasterCard și American Express. Distribuirea structurală a operațiunilor
cu aceste carduri din anul 2022 este prezentată în Figura 7.
Sursa: [3]
Figura 7. Dinamica modificărilor structurale ale valorii operațiunilor cu
cardurile de plată în Republica Moldova în diviziune pe sisteme de plăți (%)
În perioada de analiză, pe piața Republicii Moldova, pozițiile dominante au
fost partajate de sistemele Mastercard și Visa, ponderile cărora în volumul total al
valorii operațiunilor cu cardurile de plată au variat nesemnificativ.
În anul 2022, cardurile Mastercard au deținut cota de piață de 50,7%, cardurile
Visa – de 49,8%, iar cardurile American Express au avut o poziție nesemnificativă
(0,1%).
Situația în domeniul fraudelor cu cardurile de plată emise de prestatorii locali
în Republica Moldova este prezentată prin dinamica ponderii valorii totale a fraudelor
comise în valoarea totală a tranzacțiilor efectuate (în țară și în străinătate) (Figura 8).
Pe parcursul perioadei analizate, acest indicator a avut oscilații puternice,
cel mai înalt nivel fiind constatat în anul 2017 (0,023%), iar pentru anul 2021 el a
constituit 0,0138%. În anul 2022 a avut loc o scădere până la nivelul care a constituit
0,0086%. Este remarcabil faptul că pe parcursul întregii perioade menționate,
indicatorul analizat a avut nivelul mai jos față de media europeană, care, în anul
2019, a atins nivelul de 0,036%.
În perioada anilor 2017-2022, a avut lor dezvoltarea rapidă a infrastructurii
pieței cardurilor bancare din Republica Moldova prin creșterea importantă a
numărului dispozitivelor speciale. În Figura 9 este prezentată tendința de mărire
a numărului terminalelor POS și ATM-uri. În perioada anilor 2017-2022, numărul
terminalelor POS folosite în Republica Moldova a sporit de la 16609 unități până la
32318, adică de 1,9 ori.
Sursa: [6]
Figura 8. Dinamica ponderii valorii totale a fraudelor comise, în valoarea
totală a tranzacțiilor efectuate în Republica Moldova (%)
În perioada de analiză numărul dispozitivelor ATM a crescut de la 1099 până

la 1166 unități (adică cu 6,1%) (Figura 9).
Sursa: [2]
Figura 9. Dinamica numărului dispozitivelor speciale în Republica Moldova
Prezintă interes faptul, că în anul 2022 în Republica Moldova au funcționat

201 terminale de autoservire, fiind în creștere cu 8 unități față de anul precedent.
De asemenea, este remarcabil faptul că, în anul 2017, numărul imprinterelor
folosite a constituit 51 de unități, iar din anul 2018 statistica BNM nu le menționează.
În Figura 10 este prezentată dinamica numărului platformelor de comerț
electronic.
Sursa: [2]
Figura 10. Dinamica numărului platformelor de comerț electronic pentru
operare cu cardurile de plată în Republica Moldova
În perioada anilor 2017-2022 a avut loc creșterea numărului platformelor de

comerț electronic pentru operare cu cardurile de plată: de la 402, în anul 2017, până
la 764, în anul 2022.
Un factor important al amplificării plăților cu utilizarea cardurilor bancare
a constituit dezvoltarea rapidă a sistemelor automatizate de deservire la distanță
(SADD).
Numărul total al deținătorilor SADD a constituit 3201,9 mii la finele anului
2022, majorându-se cu 23,4% față de anul 2021. Iar numărul deținătorilor activi
a marcat o tendință de creștere de 23,6% până la nivelul de 974,7 mii, ceea ce
demonstrează interesul și încrederea tot mai mare a utilizatorilor SADD.
În anul 2022, în cadrul numărului total al deținătorilor SADD ponderea cea
mai mare (54,5%) revine celor înregistrați în sistemele internet-payments, după
care urmează utilizatorii de mobile-payments cu ponderea de 45,5%. Ponderea
deținătorilor de PC payments a devenit nesemnificativă (0,05%). Totodată, este
remarcabil faptul că la sfârșitul anului 2021 prestatorii de servicii de plată au sistat
oferirea sistemelor de telephone-payments.
Figurile 11 și 12 demonstrează dinamica numărului și valorii tranzacţiilor
efectuate prin intermediul SADD în Republica Moldova.
Sursa: [6]
Figura 11. Dinamica numărului total Figura 12. Dinamica valorii totale a
al tranzacțiilor efectuate prin SADD tranzacțiilor efectuate prin SADD
(milioane) (milioane lei)
În perioada anilor 2017-2022 numărul tranzacțiilor în cadrul SADD a sporit

de la 13,5 milioane până la 47,3 milioane, adică de 3,5 ori, iar valoarea lor s-a mărit,
respectiv, de la 405,4 milioane lei până la 935,1 milioane lei sau de 2,3 ori.
CONCLUZII
În Republica Moldova are loc un proces continuu de amplificare a utilizării
cardurilor de plată. Pe acest segment al pieței financiare, băncile comerciale mari
rămân principalii creatori ai pieței respective. În contextul politicilor autorităților
centrale ale Republicii Moldova de reducere a folosirii numerarului ca instrument de
plată, este recomandată continuarea activității de promovare a cardurilor de plată în
economia națională și în rândurile populației. La fel, este necesară lărgirea treptată a
funcționalității cardurilor bancare, inclusiv și în calitate de instrument de fidelizare
a clienților.
REFERINȚE
Hotărârea Guvernului Republicii Moldova Nr. 191 din 06.03.2001 cu privire
la implementarea masivă a instrumentelor de plată fără numerar (Publicată la
19.04.2001 în Monitorul Oficial Nr. 44-45 art. 283)
Informație privind activitatea cu carduri de plată a prestatorilor de servicii
de plată din Republica Moldova (per prestator), https://www.bnm.md/bdi/pages/
reports/dsp/DSP2.xhtml, Accesat la 08.11.2023
Numărul și valoarea tranzacțiilor efectuate cu carduri de plată din Republica
Moldova, https://www.bnm.md/bdi/pages/reports/dsp/DSP4.xhtml, Accesat la
14.11.2023
Number of credit, debit and prepaid cards in circulation worldwide from 2017
to 2022, with a forecast for 2027, https://www.statista.com/statistics/1080756/
number-payment-cards-in-circulation-worldwide/, Accesat la 16.11.2023
Payment card, https://en.wikipedia.org/wiki/Payment_card, Accesat la
15.11.2023
Rapoartele anuale ale Băncii Naționale a Moldovei pentru anii 2016-2022,
https://www.bnm.md, Accesat la 10.11.2023
Raportul anual al Băncii Naționale a Moldovei, https://bnm.md/files/
Raport_anual_2022%20ISBN-.pdf
Regulamentul nr. 58/11-02 privind organizarea de către bănci a plăţilor cu
carduri pe teritoriul Republicii Moldova, (Publicat la 12.06.1997 în Monitorul
Oficial Nr. 38-39 art. 60)
IMPACTUL CRIZEI ECONOMICE

ACTUALE ASUPRA ECONOMIEI
REPUBLICII MOLDOVA
IMPACT OF THE CURRENT ECONOMIC
CRISIS ON THE ECONOMY OF THE
REPUBLIC OF MOLDOVA
Iulia CAPRIAN1
Svetlana GHERJAVCA2
Virginia COJOCARU3
Rezumat
Criza economică reprezintă o disfuncție importantă în funcționarea economiei

unei țări, caracterizată prin scăderea semnificativă a indicatorilor de bază. Începând
cu anul 2022, economia Republicii Moldova a fost afectată de un nou val al crizei
economice, determinat de criza energetică, războiul dintre Rusia și Ucraina, fluxul
mare de refugiați, nivelul înalt al inflației și secetă. După o scădere importantă a
indicatorilor de bază în anul 2022, se poate considera că a doua jumătate a anului
2023 va constitui începutul redresării economice, urmată în anul 2024. Drept
factori contribuitori pentru aceasta pot deveni: finanțarea externă semnificativă,
implementarea programelor de susținere socială și scăderea nivelului inflației.
Această situație impune întreprinderea consecventă a măsurilor anticriză de către
autoritățile centrale ale țării și promovarea continuă a reformele structurale în
economia națională.
Cuvinte cheie: criză economică; recesiune economică;
Abstract
The economic crisis represents an important dysfunction in the functioning

of a country’s economy, characterized by a significant decrease in basic indicators.
Starting from 2022, the economy of the Republic of Moldova was affected by a new
1
doctor, conferențiar universitar, 0000-0001-7701-5356, kaprianusm@gmail.com
2
, doctor în științe economice, lector universitar, ORCID ID 0009-0002-2994-8412, svetlana.gherjavca@usm.md
3
asistent universitar, virginia.cojocaru@usm.md, orcid 0009-0000-3936-1979
1,2,3
Universitatea de Stat din Moldova, 60 Alexe Mateevici, Chisinau, Republic of Moldova
wave of the economic crisis determined by the energy crisis, the war between Russia
and Ukraine, the large flow of refugees, the high level of inflation and the drought.
After an important decrease in the basic indicators in 2022, it can be considered
that the second half of 2023 will constitute the beginning of the economic recovery
followed in 2024. Significant external financing, the implementation of social support
programs and the decrease in inflation can become contributing factors for this. This
situation requires the consistent undertaking of anti-crisis measures by the country’s
central authorities and the continuous promotion of structural reforms in the national
economy.
Keywords: economic crisis; economic recession;

JEL classification: G01, O11
INTRODUCERE
Î n opinia autorului Engin Meriç, criza economică poate fi definită ca

un complex de fluctuații importante „în afara limitelor acceptabile de
schimbare, ale prețurilor sau livrărilor de pe orice piețe de mărfuri sau servicii sau
factori de producție” [20].
La începutul anul 2023, unii experți au fost de opinia că economia Republicii
Moldova se confruntă cu o situație de policriză, care s-a transpus într-o stagflație
exprimată prin recesiune economică pe fundalul unui nivel înalt al inflației.
Situația din Republica Moldova se complică prin faptul că acest cataclism
economic se desfășoară simultan cu o criză economică globală determinată de
efectele propagate ale pandemiei globale COVID-19, efectele crizei energetice și
consecințele războiului din Rusia și Ucraina.
ANALIZA LITERATURII DE SPECIALITATE

La sfârșitul anului 2022, evoluțiile recente și perspectivele de dezvoltare
economică a Republicii Moldova au fost prezentate de membrul corespondent
Alexandru Stratan în cadrul unei prelegeri ținute la Academia de Științe a Moldovei.
[12]
Problemele economice ale Republicii Moldova au fost studiate în cadrul
cercetărilor experților Institutului pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale (IDIS)
„Viitorul”. [2], [9]
Problemele crizelor financiare, inclusiv în Republica Moldova, au fost
examinate în lucrările autorului Luchian Ivan împreună cu diferiți coautori. La fel,
a fost prezentat impactul crizei pandemice globale asupra economiei Republicii
Moldova. În mod special, pot fi menționate articolele acestui expert dedicate
aspectelor financiare ale crizei economice globale curente și crizei economice din
Republica Moldova [19].
În afară de cele menționate, sunt remarcabile publicațiile unor analiști dedicate
diferitor aspectele ale crizei economice actuale din Republica Moldova. [10], [11]
SCOPUL LUCRĂRII
Lucrarea are drept scop prezentarea aspectelor de bază ale crizei economice
actuale din Republica Moldova și perspectivele evoluției acesteia.
METODOLOGIA CERCETĂRII
Cercetarea fenomenului crizei economice actuale din Republica Moldova
a fost efectuată prin studierea bazelor de date oficiale, publicațiilor Institutului
Național de Cercetări Economice, IDIS „Viitorul” și articolelor prezentate în Internet
cu opiniile experților economici.
RESULTATE CERCETĂRII
Principala caracteristică a unei crize economice constituie scăderea importantă
a Produsului Intern Brut (PIB).
În Tabelul 1 este prezentat tabloul legat de dinamica PIB-ului.
Tabelul 1
Dinamica PIB-ului Republicii Moldova
Indicatorii Nivelul (%)
Dinamica PIB-ului în anii precedenți
2020 -7,0
2021 +13,9
2022 -5,9
Primul trimestru al anului 2023 -2,4
Primul semestru al anului 2023 -2,3
Prognozele pentru anul 2023
Prognoza Guvernului Republicii Moldova +2,5%
Prognoza Băncii Mondiale (iunie 2023) +1,8
Prognoza BERD (septembrie 2023) -1,3
Prognoza FMI (octombrie 2023) +2,0
Prognozele pentru anul 2024
Prognoza Guvernului Republicii Moldova +3,5
Prognoza Băncii Mondiale (iunie 2023) +4,2
Prognoza BERD (septembrie 2023) +3,5
Prognoza FMI (octombrie 2023) +4,3
Surse: [4], [5], [13], [14], [15], [16], [17], [22]
În rezultatul analizei datelor oficiale se poate afirma că în anul 2022 a început

un nou val de criză economică în urma redresării situației cauzate de criza pandemică
COVID-19 din anul 2020, când a avut loc o scădere a PIB-ului de 7,0%.
În acest context, experții IDIS „Viitorul” au afirmat [9]: „Economia
moldovenească a fost puternic afectată în 2022 de o serie de crize fără precedent, cum
ar fi: agresiunea Rusiei din Ucraina, criza energetică, inflația persistentă și seceta.
Aceste crize au pus firmele sub presiuni mari de costuri și de competitivitate, ceea ce
a dus la o scădere economică de 5,9%, sectoarele economice cele mai afectate fiind
agricultura, construcțiile și tranzacțiile imobiliare, precum și industria.”
În anul 2023 a devenit evident că situația de criză continuă după constatarea
scăderii PIB-ului în primul trimestru față de perioada similară din anul precedent cu
2,4% și, respectiv, reducerea indicatorului nominalizat pentru primul semestru cu
2,3%.
Cu toate acestea experții sunt optimiști privind rezultatele anului 2023,
diapazonul prognozelor plasându-se între scăderea de 1,3% (estimarea Băncii
Europene de Reconstrucție și Dezvoltare) și creșterea de 2,0% (Fondul Monetar
Internațional).
Cadrul bugetar pe termen mediu (2024-2026), aprobat de Guvern, preconizează
că în următorii ani PIB-ul va crește cu 2,5% în 2023 și cu 3,5% în 2024. [13]
Argumentele experților BERD sunt următoarele [5]: „Finanțarea externă
semnificativă a sectorului oficial în 2023 a susținut moneda națională, a crescut
rezervele valutare și a redus presiunea asupra bugetului de stat suprasolicitat.
Guvernul a majorat salariile și pensiile din sectorul public și a extins sprijinul social
pentru cei mai vulnerabili. Împreună cu scăderea inflației, acest lucru a dus la o
creștere reală a veniturilor devenind pozitivă în al doilea trimestru al anului 2023,
deschizând calea pentru redresarea economică în a doua jumătate a anului 2023.”
Pentru anul 2024 se așteaptă începutul relansării economice, nivelul prognozat
plasându-se între 3,5% și 4,3%.
Analiza crizei economice actuale din Republica Moldova poate fi continuată
prin prisma dinamicii unor indicatori economici de bază (Tabelul 2)
Tabelul 2
Dinamica unor indicatori economici de bază (%)
Indicatorii 2022 Semestrul I 2023
Producția industrială -5,1 -7,6
Producția agricolă -29,8 -1,0
Investițiile în active imobilizate -11,6 -4,9
Valoarea comerțului exterior cu bunuri +31,3 -3,4
Volumul mărfurilor transportate +5,9 -11,3
Surse: [16], [17]
În anul 2022, producția industrială a scăzut cu 5,1% comparativ cu anul 2021,

după ce a urmat o reducere cu 7,6% în semestrul I al anului 2023. Cele mai afectate
domenii au fost industria extractivă și industria prelucrătoare.
Producția agricolă globală în anul 2022 s-a diminuat cu 29,8% comparativ cu
anul 2021 și s-a redus cu 1,0% în primele șase luni ale anului 2023.
Reducerea investițiilor în imobilizările corporale au determinat scăderea
valorii investițiilor în activele imobilizate pentru anul 2022 cu 11,6% comparativ cu
anul 2021. În prima jumătate a anului 2023 acest indicator a înregistrat o diminuare
cu 4,9% față de perioada similară a anului 2022.
În prima jumătate a anului 2023 a avut loc scăderea valorii comerțului exterior
de bunuri cu 3,4% și a volumului mărfurilor transportate cu 11,3%.
Criza economică actuală din Republica Moldova se caracterizează printr-un
nivel înalt al inflației (Figura 1).
Sursa: [25]
Figura 1. Dinamica ratei anuale a inflației în Republica Moldova (%)
În perioada ianuarie 2021 – octombrie 2022 rata anuală a inflației a crescut
de la 0,20% până la 34,6%. Drept un anumit succes poate fi considerată reducerea
ulterioară a acestui indicator până la 6,3% în octombrie 2023.
În anul 2022 următoarele componente ale Indicelui Prețurilor de Consum au
înregistrat următoarele majorări: produse alimentare – 28%, produse nealimentare –
18,4%, servicii – 27,3% față de anul 2021.
Autoritățile centrale ale Republicii Moldova prognozează o rată medie anuală
a inflației de 6,0% în 2023 și 5,5% în anul 2024. [13]
Criza economică a afectat starea finanțelor publice, manifestată în principal
prin mărirea deficitului Bugetului de stat (Figura 2).
Surse: [1], [3], [18], [24]

Figura 2. Dinamica deficitului Bugetului de stat al Republicii Moldova
(miliarde lei)
Astfel, nivelul prognozat al deficitului Bugetului de stat constituie 18,3
miliarde lei, fiind în creștere cu 9,6 miliarde lei (sau de 2,1 ori) față de anul 2021.
Pentru anul 2024 deficitul bugetului de stat este estimat în limita de 15,8
miliarde de lei sau 4,6% din PIB. [6]
Pentru soluționarea problemelor legate de executarea Bugetului de stat
Republica Moldova a obținut finanțarea externă respectivă (Figura 3).
Sursa: [21]
Figura 3. Dinamica finanțării externe a Bugetului de stat al Republicii Moldova
(miliarde lei)
În anul 2023, Bugetul de stat a primit finanțare externă în mărime de 25,0

de miliarde de lei, fiind în creștere cu 5,6 miliarde lei (sau cu 28,9%) față de anul
2022. Din această sumă, 6,8 miliarde lei au fost granturi, iar 18,2 miliarde lei au fost
primite în formă de împrumuturi.
În anul 2024 se așteaptă finanțare externă în volum de 17,2 miliarde de lei (cu
o reducere de 7,8 miliarde lei mai puțin față de anul 2023), din care 2,4 miliarde lei
vor fi granturi și 14,8 miliarde lei – împrumuturi.
Soluționarea problemelor bugetare prin atragerea împrumuturilor externe și
interne a condus la mărirea datoriei de stat (Figura 4).
* situația din octombrie 2023

** date de prognoză
Surse: [7], [8], [23]
Figura 4. Dinamica datoriei de stat a Republicii Moldova (miliarde lei)
În octombrie 2023, datoria de stat a Republicii Moldova a constituit 101,2

miliarde lei, mărindu-se față de sfârșitul anului 2022 cu 6,5 miliarde lei (sau cu
6,9%). Iar pentru anul 2024 este prognozat un nivel al acestui indicator de 125,5
miliarde lei cu o pondere de circa 37% din PIB.
CONCLUZII
Cercetările efectuate au demonstrat că, în urma problemelor cauzate de
pandemia COVID-19 în anul 2022, economia Republicii Moldova a fost afectată de
un cataclism economic nou. În mare parte, acesta a fost rezultatul impactului crizei
energetice globale, conflictului militar dintre Rusia și Ucraina, problemele cauzate
de refugiați și seceta. Desfășurarea crizei economice actuale a fost demonstrată prin
scăderea importantă a nivelului unor indicatori de bază. La fel, prognozele experților
vorbesc despre declanșarea procesului de redresare economică în a doua jumătate a
anului 2023, care va continua în anul 2024.
Pe acest fondal, este necesară implementarea reformelor structurale ale
economiei Republicii Moldova în contextul integrării europene și continuarea
eforturilor de fortificare a securității energetice a țării.
De asemenea, este de menționat că atragerea finanțării externe pentru
soluționarea problemelor finanțelor publice necesită prudență în vederea asigurării
sustenabilității sistemului respectiv.
REFERINȚE BIBLIOGRAFICE
1. Anul 2021 a fost încheiat cu un deficit bugetar de 4,7 miliarde lei, https://www.
bizlaw.md/anul-2021-a-fost-incheiat-cu-un-deficit-bugetar-de-47-miliarde-lei
2. Anul 2022 a fost cel mai lovit de crize din istoria Republicii Moldova: Prognozele
IDIS pentru 2023, https://tv8.md/2023/13/01/anul-2022-a-fost-cel-mai-lovit-
de-crize-din-istoria-republicii-moldova-prognozele-idis-pentru-2023/220281
3. Anul 2022 s-a încheiat cu un deficit bugetar de 8,2 miliarde lei, https://www.
bizlaw.md/anul-2022-s-a-incheiat-cu-un-deficit-bugetar-de-82-miliarde-lei
4. Banca Mondială a majorat prognoza de creștere a PIB-ului Moldovei pentru 2023
cu 0,2 p.p. - de la 1,6% la 1,8%, https://infomarket.md/ro/analitics/317624
5. BERD a îmbunătățit prognoza privind PIB-ul Moldovei pentru 2023 și prevede
o creștere economică zero în acest an, în loc de declinul de 1,3% preconizat
anterior, https://infomarket.md/ro/analitics/326377
6. Bugetul public național pentru 2024, cu un deficit de 15,8 mld. de lei, aprobat de
Parlament în prima lectură, https://voceabasarabiei.md/bugetul-public-national-
pentru-2024-cu-un-deficit-de-158-mld-de-lei-aprobat-de-parlament-in-prima-
lectura/#:~:text=Deficitul%20bugetului%20de%20stat%20se,%2C5%25%20
%E2%80%93%20cea%20intern%C4%83
7. Buletin statistic lunar privind datoria de stat. Octombrie 2023, https://mf.gov.
md/sites/default/files/Buletin%20statistic%2010.2023.pdf
8. Datoria de stat a R.Moldova crește ca pe drojdii! În 2024 va atinge 37 la sută din
PIB, https://ziua.md/datoria-de-stat-a-r-moldova-creste-ca-pe-drojdii-in-2024-
va-atinge-37-la-suta-din-pib/
9. Economia Moldovei între ecoul războiului și reziliență: prognoze pentru
2023-2024, https://www.expert-grup.org/ro/activitate/comunicate-de-
presa/item/2534-economia-moldovei-%C3%AEntre-ecoul-r%C4%83zboiului-
%C8%99i-rezilien%C8%9B%C4%83-prognoze-pentru-2023-2024
10. Economia Moldovei, lovită de criză în anul 2023. BERD a ajustat prognoza
pentru țara noastră, https://realitatea.md/bani-md-economia-moldovei-lovita-
de-criza-in-anul-2023-berd-a-ajustat-prognoza-pentru-tara-noastra/
11. Economia Republicii Moldova, în criză! Exporturile s-au prăbușit cu peste 20%,
în șase luni, https://realitatea.md/bani-md-economia-republicii-moldova-in-
criza-exporturile-s-au-prabusit-cu-peste-20-in-sase-luni/
12. „Evoluții recente și perspective de dezvoltare economică a Republicii Moldova”,
prelegere publică susținută de m.c. Alexandru Stratan, la AȘM, https://www.
asm.md/evolutii-recente-si-perspective-de-dezvoltare-economica-republicii-
moldova-prelegere-publica
13. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova Nr. 408 din 21.06.2023 cu privire la
aprobarea Cadrului bugetar pe termen mediu (2024-2026), https://www.mf.gov.
md/ro/buget/cadrul-bugetar-pe-termen-mediu
14. INCE, Tendințe în Economia Moldovei, Nr. 40 (trim. IV) 2020, http://dspace.
ince.md/jspui/bitstream/123456789/1191/1/Tendinte_in_%20Economia_
Moldovei.pdf
15. INCE, Tendințe în Economia Moldovei, Nr.44/2022 (trim.IV, 2021), http://
dspace.ince.md/jspui/bitstream/123456789/1529/3/2021_nr_44Tendinte_in_
Economia_Moldovei.pdf
16. INCE, Tendințe în Economia Moldovei, Nr.48/2023 (trim. IV, 2022), https://ince.
md/uploads/files/1682586257_met_48_es_web.pdf?fbclid=IwAR3PVH9acnXD
CE7AYeSIPVDkS_jCe5Ye8J2by6xZD4vHdEOARM4rHFRgcV8
17. INCE, Tendințe în Economia Moldovei, Nr.49/2023 (sem. I, 2023), https://ince.
md/ro/activitatea-iefs/publicacii/met/
18. Legea Republicii Moldova Nr. 359 din 22.12.2022 bugetului de stat pentru anul
2023 (Publicată la 28.12.2022 în Monitorul Oficial Nr. 435-437 art. 807)
19. Luchian Ivan, Filip Angela, Current financial problems of the Republic of
Moldova. În: Conference Proceedings of The 4th Economic International
Conference “Competitiveness and sustainable development in the context of
European integration” 3th -4th November 2022, Chişinău, Technical University
of Moldova, Faculty of Economic Engineering and Business, 2022, p. 201-206,
ISBN 978-9975-45-872-6
20. Meriç Engin, What is Economic Crisis, https://www.igi-global.com/dictionary/
suggestions-for-smes-as-they-emerge-from-crisis-periods/47360
21. Nica Virginia, Mai puțini bani din exterior în bugetul statului, în 2024, https://
moldova.europalibera.org/a/mai-putini-bani-din-exterior-in-bugetul-statului-
in-2024-/32709686.html
22. Noua prognoză a FMI: economia Moldovei va crește cu 2% în 2023 și cu 4,3% în
2024, https://www.infotag.md/economics-ro/311132/
23. Raport privind situația în domeniul datoriei sectorului public, garanțiilor de
stat și recreditării de stat pe anul 2022, https://mf.gov.md/sites/default/files/
Raport%20Q4%202022.pdf
24. Raportul privind executarea bugetului de stat în anul 2020, aprobat de Guvern,
https://mf.gov.md/ro/content/raportul-privind-executarea-bugetului-de-stat-
%C3%AEn-anul-2020-aprobat-de-guvern
25. Rata anuală a inflației, https://www.bnm.md/ro/content/rata-inflatiei-0
PROBLEMELE CORUPȚIEI ÎN DOMENIUL

ACHIZIȚIILOR PUBLICE DIN REPUBLICA
MOLDOVA
PROBLEMS OF CORRUPTION IN THE

FIELD OF PUBLIC PROCUREMENT IN
THE REPUBLIC OF MOLDOVA
Liliana BUZILA1, doctorand

Rezumat
Achiziţiile publice sunt un instrument important de plasare a banilor publici,

fiind satisfăcute interesele reciproce ale statului și reprezentanților mediului de
afaceri. În același timp, experiența internațională demonstrează faptul, că sistemul
achiziţiilor publice rămâne un domeniu vulnerabil pentru corupție și fraudă. În
Republica Moldova această problemă este agravată prin unul din cele mai înalte
niveluri ale corupției din Europa. Totodată, sunt remarcabile anumite succese în
combaterea corupției în Republica Moldova, perceperea cărora este atenuată de
un șir de probleme existente în desfășurarea reformelor aferente. De asemenea, în
ultimii ani au fost întreprinse măsuri importante pentru prevenirea corupției, efectul
cărora se propagă în timp. La fel, combaterea corupției în domeniul achiliilor publice
a devenit o direcție prioritară de activitate a Centrului Național Anticorupție. Cu
toate acestea, acest organ public abilitat semnalează probleme specifice în domeniul
dat, ceea ce impune continuarea activității de perfecţionare a activității de prevenire
și combatere a corupției în Republica Moldova.
Cuvinte-cheie: corupţie; achiziții publice; mită; conflict de interese;
Abstract
Public procurement is an important instrument for the placement of public

money, as the mutual interests of the state and representatives of the business
environment are satisfied. At the same time, international experience demonstrates
the fact that the public procurement system remains a vulnerable area for corruption
and fraud. In the Republic of Moldova one of the highest levels of corruption in
1
liliana.buzila01@gmail.com, ORCID: 0009-0008-8319-4758, Universitatea de Stat din Moldova
Europe aggravates this problem. At the same time, certain successes in the fight
against corruption in the Republic of Moldova are remarkable, the perception of
which is mitigated by a series of existing problems in the implementation of related
reforms. In addition, in recent years, important measures have been taken to prevent
corruption, the effect of which propagates over time. Likewise, combating corruption
in the field of public procurement has become a priority direction of the National
Anticorruption Center’s activity. However, this competent public body signals specific
problems in the given field, which requires the continuation of the activity of pre-
training the activity of preventing and fighting corruption in the Republic of Moldova.
Key words: corruption; public procurement; bribery; conflict of interests;

JEL Classification: D73, E61, G38, H57.
1. Introducere
Cercetarea experienței internaționale demonstrează faptul că exterminarea
definitivă a corupției în domeniul achiziţiilor publice nu a reușit nici într-o țară din
lume [1].
În opinia specialiștilor Oficiului Națiunilor Unite pentru Droguri și Crimă,
corupția în domeniul achizițiile publice „poate apărea ca urmare a unei situații de
conflict de interese în care un funcționar public dorește să-și asigure pentru sine și
pentru părțile afiliate beneficiile care aparțin de drept publicului, ocolind cerințele
formale pentru acordarea acestor privilegii.” [2].
În anul 2021, expertul Băncii Mondiale Erica Bosio a prezentat următoarea
informație: „Achizițiile publice sunt vulnerabile la corupție. Estimările de mită
variază între 8% și 25% din valoarea bunurilor, serviciilor sau lucrărilor achiziționate.
De exemplu, un studiu recent al UE a constatat că ineficiența în achizițiile publice se
ridică la 18% din bugetele totale ale proiectelor în cauză, dintre care două treimi pot
fi atribuite corupției.” [3].
Cele mai răspândite forme ale corupției în achizițiile publice sunt: mita,
delapidarea și abuzul de funcții [2].
Între factorii principali ai corupției în achizițiile publice sunt [4]:
- nivelul inadecvat de salarizare în sectorul public;
- capacităţile insuficiente ale autorităţilor contractante în domeniul achiziţiilor
publice;
- transparența scăzută a procesului de achiziţii;
- lipsa unui mecanism eficient şi eficace de control ex-ante şi de prevenire a
fraudelor în achiziţiile publice;
- lipsa unei etici de afaceri şi a unei practici anticoncurenţiale în procesul de
achiziţii;
- situaţiile de conflict de interese;
- influenţa factorului politic asupra procesului de achiziţii.
Scopul acestui articol constă în prezentarea problemelor de bază în domeniul
achizițiilor publice în Republica Moldova.
Obiectivele publicației sunt următoarele:
- studierea esenței corupției în achizițiile publice;
- prezentarea situației în domeniul corupției în Republica Moldova;
- studierea problemelor de bază ale corupției în sfera achizițiilor publice din
Republica Moldova.
Pentru efectuarea cercetării au fost examinate rapoartele organelor oficiale
abilitate și publicațiile experților în domeniul abordat. Apoi a fost prezentat
complexul de probleme ale corupției în achizițiile din Republica Moldova.
2. Tabloul statistic general al corupției din Republica
Moldova
Situația în domeniul nivelului corupției în Republicii Moldova poate
fi privită prin dinamica Indicelui de Percepție a Corupției (IPC) elaborat de
Transparency International (TI).
Pentru Republica Moldova IPC este determinat din anul 1999 în Figura
1.
Figura 1. Indicele de Percepție a Corupției al Republicii Moldova în

perioada anilor 1999-2022
Sursa: [5]
Este remarcabil faptul, că în perioada anilor 2019-2022 în Republica Moldova
a înregistrat nivelul IPC s-a mărit de la 32 până la 39 puncte. Acesta este nivelul
maxim atins din anul 1999, însă nivelul IPC a rămas sub media globală, care
constituie 43 puncte.
Prezintă interes și locul Republicii Moldova în clasamentul internațional al
nivelului corupției (Figura 2).
Figura 2. Locul Republicii Moldova în clasamentul internațional

al nivelului corupției în perioada anilor 1999-2022
Sursa: [6]
După cum se vede din grafic, Republica Moldova nici pe departe nu este în
topul clasamentului, care este ocupat preponderent de țările Uniunii Europene. În
anul 2022 RM a ocupat locul 91 din 180 țări, deplasându-se față de anul 2019 cu 29
poziții.
Principalii factorii menționați de TI pentru această ameliorare au fost [7]:
• Republica Moldova a primit statutul de candidat în UE, ceea ce impune anumite
angajamente de promovare a reformei justiției și întreprinderea măsurilor
anticorupție.
• Lansarea procesului de implementare a Strategiei privind asigurarea
independenței și integrității sectorului justiției.
• Aprobarea în anul 2021 a Noului Cod electoral, în care se conțin prevederi de
eficientizare a mecanismelor de asigurare a integrității electorale.
• Reluarea activității Consiliul de integritate de pe lângă Autoritatea Națională de
Integritate (ANI).
În același timp TI a constatat următoarele probleme [7]:

• Admiterea restanțelor în implementarea unor recomandări ale Grupului
de state contra corupției (GRECO).
• Trenarea reformei justiției.
• Menținerea în anul 2022 a provizoratului în funcțiile de conducere a
Procuraturii Generale și a ANI.
• Refuzul de a reveni la procedurile de concurs pentru suplinirea funcțiilor
de director și adjuncții directorului CNA și vicepreședintele ANI.
• Lipsa dinamicii importante vizibile în dosarele de rezonanță, mai ales în
dosarul „furtului miliardului”.
În aceste condiții, TI a formulat următoarele recomandări [7]:

• Elaborarea unui nou document de politici publice în domeniul
anticorupție.
• Punerea în aplicare în mod efectiv și eficient a instrumentelor controlului
parlamentar asupra activității anticorupție.
• Desfășurarea concursului pentru suplinirea funcției de președinte al
ANI.
• Consolidarea capacităților Serviciului de Informații și Securitate în
verificarea titularilor și candidaților la funcții publice și în evaluarea
activității Centrului Național Anticorupție (CNA) din perspectiva
riscurilor de corupție.
• Impulsionarea proceselor legate de dosarele de rezonanță, în special cel
cu privire la frauda bancară a „miliardului furat”.
3. Problemele corupției în sistemul achizițiilor publice din

Republica Moldova
În anul 2018, expertul Iurie Morcotîlo a estimat, că în anul 2015
costul corupției în domeniul achizițiilor s-a plasat în intervalul de la 1,6
miliarde MDL la 3 miliarde MDL, ceea ce constituie 1,3% și respectiv
2,5% din PIB [8].
În anul 2017, Cristina Straton a estimat costurile corupției în
achizițiile publice în Republica Moldova la nivel de 1,5 miliarde lei [9].
În anul 2018, experții de la Expert-Grup au declarat că: „Achizițiile
publice sunt un domeniu expus extrem de mult riscurilor de corupție. Riscurile
de corupție proliferează în acest domeniu grație sumelor imense alocate
de către stat pentru procurarea bunurilor, serviciilor și lucrărilor. La nivel
internațional, țările alocă între 15% și 30% din PIB pentru achiziții publice, în
Republica Moldova suma dată fiind puțin mai mică, de aproximativ 10-12%”
[10].
Odată cu aprobarea Legii nr.131 din 3 iulie 2015 privind achiziţiile
publice în Republica Moldova au fost întreprinse măsuri de eficientizare și
transparentizare a proceselor legate de achizițiile publice.
La fel, sunt importante prevederile Acordului de Asociere RM–UE. În
special, este vorba de Articolul 16 „Prevenirea și combaterea criminalității
organizate, a corupției și a altor activități ilegale”, punctul (c) – activitățile
economice și financiare ilegale, cum ar fi: contrafacerea, frauda fiscală și
fraudele legate de achizițiile publice [11].
La aceasta au contribuit măsurile pentru punerea în aplicare a Acordului
privind achiziţiile publice ale Organizaţiei Mondiale a Comerţului, a Strategiei
de dezvoltare a sistemului de achiziţii publice pentru anii 2016-2020 şi a
Planului de acţiuni privind implementarea acesteia, a Strategiei naţionale
de integritate şi anticorupţie pentru anii 2017-2020 și a Planului sectorial de
acţiuni anticorupţie în domeniul achiziţiilor publice pentru anii 2018-2020.
În anul 2020, drept una din direcțiile primordiale ale activității CNA
a fost prevenirea și combaterea fenomenului corupției în achizițiile publice
centralizate în sănătate efectuate în contextul pandemiei provocate de virusul
COVID-19 [12].
În anul 2021 a fost efectuată analiza strategică privind amenințările
de corupție în cadrul achiziției şi furnizării energiei electrice în contextul
liberalizării pieței energetice din Republica Moldova. În context, s-a
recomandat „cercetarea prin prisma indicatorilor privind achiziţia,
transportarea şi distribuirea energiei electrice, care dezvoltă riscul majorării
tarifului la furnizarea acesteia consumatorilor casnici, precum şi aspectele
care generează riscurile admiterii actelor de corupţie la nivelul consumatorilor
noncasnici şi în rândul autorităţilor publice la lansarea ulterioară a procedurilor
de achiziţii publice” [13].
Analiza strategică privind achizițiilor publice a permis depistarea
următoarelor probleme [13]:
- lipsa criteriilor de transparență la etapa planificării achizițiilor publice;
- probleme la etapa elaborării documentației de atribuire;
- neasigurarea eficienței achiziției (sunt achiziționate automobile de lux);
- pasivitatea operatorilor economici; divizarea pe loturi;
- retragerea nemotivată a contestațiilor;
- concentrarea unor tipuri de achiziţii în jurul unui cerc restrâns de agenți
economici;
- divizarea achiziţiilor în scopul aplicării procedurilor de achiziţie de mică
valoare, fapt ce nu asigură o transparență în acest proces şi promovează interese
personale a conducătorilor autorităţilor contractante;
- cadrul legal neactualizat (în special regulamentul privind achiziţiile publice
de valoare mică).
În anul 2022, CNA a stabilit următoarele: „Similar, analiza sistemului
achizițiilor publice a scos în evidență predispunerea autorităților contractante
spre promovarea achizițiilor publice de valoare mică, pentru a evita domeniul de
aplicare al Legii privind achizițiile publice. În acest sens, cifrele sunt îngrijorătoare,
ori contractele încheiate în baza achizițiilor de mică valoare au depășit suma de
5 miliarde de lei, iar pentru comparație, valoarea contractelor încheiate, urmare a
demarării procedurilor de achiziție publică, a constituit aproape 8,5 miliarde de lei.
Totodată, datele analizate denotă indicii spre divizarea intenționată a achizițiilor
publice în achiziții de mică valoare pentru a omite transparența procesului și
favorizarea persoanelor cointeresate.” [14].
De asemenea, s-a menționat că, până în prezent, rămâne a fi neexecutat
instrumentul investigatorului ca parte componentă a SIA „Registrul de stat al
achizițiilor publice” (MTender) (Hotărârea Guvernului nr. 705 / 2018), menit să
detecteze comportamentelor cu semne de acțiuni anticoncurențiale și de trucare a
ofertelor.
4. Concluzii
Situația în domeniul corupției în Republica Moldova prezintă semne de
îmbunătățire. Activitatea de prevenire și combatere a corupției este în plină
desfășurare în domeniul achizițiilor publice prin aplicarea măsurilor juridice,
politice și administrative. Cu toate acestea, sistemului achizițiilor publice rămâne un
domeniu vulnerabil față de corupție, fiind depistat un șir de probleme, care necesită
soluționare.
Referinţe:
PAVLENKO, Irina (2013) Korruptsiya v sfere gosudarstvennykh zakupok

(Corruption in public procurement). [Accesat 09.08.2023] Disponibil: http://
cyberleninka.ru/article/n/korruptsiya-v-sfere-gosudarstvennyh-zakupok
Corruption in public procurement. [Accesat 10.08.2023] Disponibil:
https://www.unodc.org/e4j/zh/anti-corruption/module-4/key-issues/
corruption-in-public-procurement.html#:~:text=Procurement%20
corruption%20may%20occur%20as,the%20awarding%20of%20these%20
privileges
BOSIO Erica (2021) Reducing corruption in public procurement.
[Accesat 09.08.2023] Disponibil: https://blogs.worldbank.org/
developmenttalk/reducing-corruption-public-procurement
Hotărârea Gauvernului Republicii Moldovanr. 370 din 21.04.2018
privind aprobarea Planului sectorial de acţiuni anticorupţie în domeniul
achiziţiilor publice pentru anii 2018-2020 (Publicată în Monitorul Oficial
nr.133-141/412 din 27.04.2018)
Moldova Corruption Index. [Accesat 14.08.2023] Disponibil: https://
tradingeconomics.com/moldova/corruption-index
Moldova Corruption Rank. [Accesat 14.08.2023] Disponibil: https://
tradingeconomics.com/moldova/corruption-rank
Moldova în „Indicele Percepției Corupției 2022”: la mijlocul
clasamentului. [Accesat 14.08.2023] Disponibil: https://www.ipn.
md/ro/moldova-in-indicele-perceptiei-coruptiei-2022-la-mijlocul-
clasamentului-7967_1094939.html
MORCOTÎLO, Iurie (2018) Achiziţiile publice La Punct. Care este
costul și impactul corupţiei în achiziţiile publice?. [Accesat 14.08.2023]
Disponibil: http://lapunct.md/2018/04/09/achizitiile-publice-la-punct-care-
este-costul-si-impactul-coruptiei-in-achizitiile-publice/
STRATON Cristina (2017) Expert IDIS Viitorul: Estimativ costurile
corupției în achizițiile publice din Moldova se ridică la 1,5 miliarde lei.
[Accesat 15.08.2023] Disponibil: http://tv8.md/2017/11/01/expert-idis-
viitorul-estimativ-costurile-coruptiei-in-achizitiile-publice-din-moldova-se-
ridica-la-15-miliarde-lei/
„La Punct” Combaterea corupției în achizițiile publice: Ce factori sunt
cruciali?. [Accesat 15.08.2023] Disponibil: https://www.expert-grup.org/ro/
biblioteca/item/1712-la-punct-combaterea-coruptiei-in-achizitiile-publice-
ce-factori-sunt-cruciali&category=180
Acord de asociere între Republica Moldova, pe de o parte, și Uniunea
Europeană și Comunitatea Europeană a energiei atomice și statele membre
ale acestora, pe de altă parte. [Accesat 12.08.2023] Disponibil: https://mecc.
gov.md/sites/default/files/acordul-de-asociere-rm-ue.pdf
Raport de activitate al CNA pentru anul 2020. [Accesat 15.08.2023]
Disponibil: https://www.cna.md/public/files/Raport_CNA_2020.pdf
Disponibil: https://www.cna.md/public/files/Raport_de_activitate_
CNA_2021.pdf
Disponibil: https://www.cna.md/public/files/RAPORT_CNA_2022.pdf
UNIVERS JURIDIC
JUSTIȚIE ȘI COEZIUNE SOCIALĂ

POLITICI SOCIALE
JUSTICE AND SOCIAL COHESION

SOCIAL POLICIES
Masterand Ana-Maria TELEOACĂ1
Rezumat
Pentru crearea coeziunii sociale, societatea a adoptat un sistem bazat

pe politici sociale. Politicile sociale sunt normele adoptate de societate pentru
întâmpinarea, soluționarea anumitor probleme sociale. Politicile sociale diferă de
la o societate la alta și au rolul de a oferi siguranță membrilor săi. Se poate face o
distincție între protecția socială și siguranța socială. Protecția socială este concepută
pentru fiecare membru al societății care întâmpină diferite probleme, asigură resurse
de bază persoanelor vulnerabile, protecție față de crize economice, calamități
naturale etc. În schimb, siguranța socială ar reprezenta reparația diferitelor riscuri
sociale (maternitate, șomaj etc). Asigurarea socială (pe bază de merit, pentru cine
contribuie) și asistența socială (pe bază de nevoie) sunt instituțiile principale care
asigură dreptul la protecția socială. Abuzurile din cadrul violenței domestice, mai
ales asupra copilului, vor avea efecte asupra întregii societăți. Societatea oferă
protecție victimelor violenței domestice prin programul de asistență socială. Există
o discrepanță mare între cum ar trebui să funcționeze asistența socială pentru copii
în România și cum funcționează ea în realitate. Mai mult, în cadrul articolului sunt
prezentate câteva situații, studii de caz, în care soluțiile oferite de societate pentru
a crea egalitate de șanse, nu sunt cele mai potrivite, nu reușesc, de fiecare dată, să
creeze rezultatul dorit, nu oferă o șansă reală.
Cuvinte-cheie: coeziune socială ; politici sociale ; asistență socială;

protecție socială; siguranță socială; discriminare; sistemul penitenciar; centre
pentru copii; violența domestică;
1
Este absolventă a Facultății de sociologie și comunicare din cadrul Universității Transilvania din Brașov. În prezent
frecventează cursurile de master la Facultatea de sociologie și asistență socială din cadrul Universității București.
UNIVERS JURIDIC
Abstract
To create social cohesion, society has adopted a system based on social

policies. Social policies are the rules adopted by society to meet and solve certain
social problems. Social policies differ from one society to another and are designed to
provide security to its members. A distinction can be made between social protection
and social security. Social protection is designed for each member of society facing
different problems, providing basic resources to vulnerable people, protection against
economic crises, natural disasters, etc. Social security, on the other hand, would be
the repair of various social risks (maternity, unemployment, etc.). Social insurance
(on the basis of merit, for those who contribute) and social assistance (on the basis of
need) are the main institutions providing the right to social protection. Abuse in the
context of domestic violence, especially against children, will have effects on society
as a whole. Society provides protection for victims of domestic violence through
the social assistance programme. There is a big discrepancy between how social
assistance for children should work in Romania and how it works in reality. Moreover,
the article presents several situations, case studies, where the solutions offered by
society to create equal opportunities are not the most appropriate, fail every time to
create the desired result, do not offer a real chance.
Keywords: social cohesion; social policies; social assistance; social

protection; social security; discrimination; prison system; children’s centres;
domestic violence;
Introducere
C oeziunea socială se definește ca fiind efortul unei societăți de a

oferi șanse egale tuturor membrilor săi, scopul fiind armonia și
bunăstarea societății. Coeziunea socială este un concept care cuprinde elemente
definitorii, cum ar fi: securitatea socială, satisfacerea nevoilor materiale
de bază ale membrilor societății, atenuarea disparităților sociale, anularea
discriminării, ajutarea unor categorii sociale vulnerabile etc. Omenirea, din
toate timpurile, a căutat fericirea, pacea, armonia. Și, pentru că omul este, în
primul rând, o ființă socială, toate aceste încercări au fost făcute în cadrul unui
grup. Pentru a satisface toate aceste cerințe, societatea a creat un sistem bazat
pe politici sociale, cu ajutorul căruia se asigură siguranța socială.
„Politicile sociale reprezintă măsuri şi acţiuni ale statului (strategii,
programe, proiecte, instituţii, legislaţie, etc.) care se adresează nevoilor
de protecţie socială, educaţie, sănătate, locuire şi care în general vizează
promovarea bunăstării sociale. Politicile sociale au ca scop modificarea
UNIVERS JURIDIC
caracteristicilor vieţii sociale a comunităţii, având ca element central
bunăstarea individului, a familiei, a colectivităţii şi a societăţii în general”.
(Rîșnoveanu, p.2)
Politicile sociale reprezintă ansamblul de norme adoptate de societate
pentru rezolvarea și prevenirea anumitor probleme sociale. Modul de abordare
și de soluționare a acestor probleme sociale se fundamentează pe valorile și
principiile societății respective, întrucât politicile sociale sunt diferite de la o
societate la alta.
Siguranța socială prin politici sociale
Siguranța socială se asigură prin politici sociale care, la rândul lor,

reprezintă ansamblul de norme adoptate de societate pentru realizarea
unei societăți armonioase. Între protecția socială și siguranța socială există
diferențe conceptuale. Protecția socială cuprinde: asigurarea unor resurse
de bază pentru categoriile de persoane care sunt considerate vulnerabile;
protecția față de efectele crizelor economice; protecția în cazul unor
calamități naturale, conflicte armate; protecția față de orice factori de risc
etc. În schimb, securitatea socială cuprinde ,,reparația consecințelor unor
evenimente diverse, calificate drept riscuri sociale, de exemplu: boală,
maternitate, invaliditate, bătrânețe, accident de muncă, boală profesionlă,
șomajul etc. precum și acordarea de îngrijiri medicale și alocații familiilor cu
copii” (Proca, 2011, p. 28)
Protecția socială poate fi înțeleasă și ca „un sistem de mijloace eficiente,
orientate spre stabilirea solidarității sociale între persoanele care obțin venituri
din muncă și cele care nu au venituri din cauza vârstei înaintate, stării de
sănătate sau imposibilității de a-și găsi un loc de muncă”. (Bulgaru & Dillion,
2000, p.12)
Cu ocazia adoptării Declarației Universale a Drepturilor Omului în 10
decembrie 1948, s-a prevăzut că „fiecare individ, ca membru al societății, are
dreptul la protecție socială”. (Proca, 2011, p.29)
Dreptul protecției sociale se asigură prin: asigurările sociale și asistența
socială. Asigurările sociale se bazează pe principiul meritului. Indivizii
trebuie să contribuie material pentru a beneficia de acest serviciu. În contrast,
asistența socială vizează orice membru al societății care se află în dificultate.
Principiul pe baza căruia funcționează asistența social fiind cel al nevoii.
„Asigurările sociale reprezintă un sistem de indemnizații bănești,
UNIVERS JURIDIC
pensii, șomaj, care compensează principalele tipuri de pierdere a capacității
de muncă: boală, șomaj, vârstă înaintată, nașterea copilului etc.” (Odinokaia,
2010, p.10)
Asiguraților li se oferă diverse fome de pensii, precum: pensii pentru
limită de vârstă, pensii pentru invaliditate, pensii de urmaș. În afară de
pensii, persoanele asigurate beneficiază și de diferite indemnizații, cum ar fi:
indemnizație pentru incapacitatea temporară de muncă (cauzată de boli sau
accidente), prestații pentru prevenirea îmbolnăvirii (carantina), indemnizație
de maternitate, indemnizație la naștere, indemnizație pentru creșterea
copilului etc.
Asistența socială este „un ansamblu de servicii sociale, în bani sau în
natură, servicii medicale, diverse forme de recuperare socială și profesională,
servicii de plasare în câmpul muncii, servicii sociale acordate familiei,
bătrânilor, invalizilor etc. Ea nu presupune, de regulă, nicio contribuție
financiară anterioară din partea persoanei asistate” (Idem)
Asistența socială se acordă sub forma de servicii sociale și prestații
sociale. Serviciile sociale reprezintă un ansamblu de activități și măsuri
realizate cu scopul de depășire a unor situații dificile, de prevenire a
marginalizării și excluziunii sociale, pentru anumite persoane.
Așa cum am menționat anterior, protecția socială prin politici sociale
reprezintă efortul unei societăți sau a unui grup de oameni, pentru crearea
bunăstării sociale, pentru crearea egalității de șanse între indivizii din
aceeași societate. Acest cadru, al politicilor sociale, reprezintă forma pe
care omenirea a creat-o. Însă, realitatea ne arată că această formă nu are și
un conținut adecvat, eficient pentru societate, care să rezolve cu adevărat
problemele sociale. Mai exact, omenirea a identificat anumite probleme și a
creat un concept în care să încadreze aceste probleme, însă nu a găsit și soluția
potrivită pentru rezolvarea acelor probleme.
Politici sociale privind protecția împotriva violenței

domestice
Potrivit legii, violența domestică reprezintă „orice acțiune fizică sau

verbală, săvârșită cu intenție de un membru al familiei împotriva altui membru
al aceleiași familii, care provoacă o suferință fizică, psihică, sexuală, sau
un prejudiciu material” (Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția
Copilului Teleorman -DGASPCTR, 2007).
UNIVERS JURIDIC
Cazurile de violență domestică în România sunt foarte răspândite. Unul
dintre motivele care fac ca violența domestică să fie atât de des întâlnită este
lipsa de cultură, educația copiilor primită de la părinți, trăind aceeași realitate,
considerând acest tip de abuz ca fiind normal.
Cele mai grave efecte pe care le are abuzul din cadrul unei familii,
sunt cele asupra copilului. Șansele ca un copil care trăiește într-un mediu
abuziv să nu rămână cu diferite traume, care se pot sau nu transforma în
diferite afecțiuni psihice, sunt foarte mici. Consecințele unui astfel de mediu
familial, nu se sfârșesc la daune psihice și/sau fizice la nivel personal, ele se
vor transmite în societate, pe măsură ce copilul se maturizează și vor produce
alte traume. În acest context, responsabilitatea opririi unor astfel de abuzuri
este a întregii societăți.
Asistența socială este instituția care asigură victimelor violenței în
familie ,,protecție, găzduire, îngrijire medicală, consiliere juridică și asistență
psihologică, hrană”. (DGASPCTR, 2007)
Asistența socială pentru copii
Asistența socială pentru copii, include un program de ajutorare pentru

copiii abandonați de părinți sau abuzați de aceștia. Programul ar trebui să
asigure o creștere sănătoasă a copilului, oferindu-i acestuia un loc în care
poate trăi în condiții civilizate prin asigurarea hranei, serviciilor de sănătate,
acces la educație ș.a. Scopul acestui program este suplinirea nevoilor unui
copil și ajutarea lui pentru integrarea în societate, pregătirea lui pentru viața
de adult.
Din păcate, modul în care se desfășoară aceste asistențe sociale pentru
copii în România este unul rudimentar și abuziv, fapt pentru care cei mai
mulți copii preferă să fugă și să trăiască pe stradă.
Studiu de caz centru copii

Într-unul din experimentele realizate de mine, am cunoscut o adolescentă
care a trăit timp de câteva luni într-un centru pentru copii. Locul ei nu era într-
un astfel de centru, însă din cauza unei circumstanțe, a ajuns acolo. Perioada
pe care a trăit-o în acel centru, a fost perioada de timp de-a lungul căreia s-a
desfășurat procesul juridic al mamei acesteia, în încercarea de a o aduce acasă,
cu acordul ei. În timpul pe care l-a petrecut acolo, adolescenta a putut vedea
diferențele dintre cum ar trebui să funcționeze un astfel de centru și cum
funcționează el în realitate. Cei mai mulți copii aveau traume nu din cauza
abandonului părinților, ci din cauza abuzurilor suferite din partea personalului
centrului. Cei mai mulți dintre cei care făceau parte din personalul centrului
de îngrijire a copiilor, se adresau copiilor cu un limbaj și comportament
incompatibil cu procesul de educație. Se pare că respectivilor, pe lângă faptul
că aveau frustrările lor, le lipseau răbdarea și compasiunea specifice acestei
profesii. Indiferent cât de mulți copii sunt într-un astfel de centru, un astfel
de comportament nu se justifică din partea acelor funcționari. În astfel de
centre sunt aduși copii traumatizați, cu diferite probleme psihice. De aceea,
îngrijirea lor necesită un altfel de comportament din partea respectivilor
funcționari, decât acela pe care l-ar avea față de copiii normali. Regulile erau
foarte stricte, iar orice încălcare a lor, aducea după sine, diferite pedepse.
Dintr-o grijă mult prea mare, se poate ajunge la opusul efectului dorit.
Politicile sociale privind stoparea discriminării
Discriminarea este un subiect cu o arie largă de cuprindere, în care sunt

incluse multe categorii sociale.
Prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau
preferință pe baza criteriilor prevăzute de legislația în vigoare. Criteriile
stabilite de legislația românească sunt: rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie,
categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală
cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată,
precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea
recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor
omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege,
în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale
vieții publice. (Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, 2010)
Există politici sociale care au scopul de a ajuta categoriile sociale
care sunt vulnerabile la a fi discriminate, cum ar fi: locuri speciale pentru
romi în școli și în instituții de învățământ superior, locuri speciale pentru
persoanele cu dizabilități în școli, locuri de parcare speciale pentru persoanele
cu dizabilități, cazare pentru persoanele cu dizabilități etc.
Politicile sociale dintre cele existente pentru combaterea discriminării,
au ca efect rezultatul opus, cel al creării unui alt tip de discriminare pentru
alte categorii sociale decât cele vizate. Iar rezultatele implementării politicilor
sociale pentru persoanele vulnerabile nu sunt întotdeauna cele mai bune, cele
UNIVERS JURIDIC
așteptate.
Studiu de caz nr 1 – locurile speciale pentru romi în instituțiile

superioare de învățământ
Un exemplu contraproductiv al politicilor sociale referitoare la locurile
speciale pentru romi în instituțiile de învățământ superior, este unul în care
ajutorul oferit se întoarce împotriva societății.
În instituțiile superioare de învățământ, singurul criteriu pe baza căruia
ar trebui să se facă selecția studenților este cel al competenței. Orice al
criteriu de selecție, poate crea la rândul său discriminare pentru alți oameni
care nu intră legal în categorii sociale vulnerabile. Spre exemplu, un rrom cu
o situație financiară bună dar fără competența necesară accesării unui institut
superior de învățământ, care intră pe locurile speciale la o facultate, poate
ocupa un loc de care ar fi putut beneficia cineva cu competențe mai mari dar
cu o situație financiară precară. În acest context, în încercarea societății de a
stopa discriminarea, ea creează o discriminare.
Într-unul din experimentele pe care le-am efectuat, am întâlnit o
persoană care a studiat la facultatea de drept pe locurile speciale pentru romi
și care, acum folosește aceste cunoștințe pentru a se feri de lege, pentru a o
evita, pentru a beneficia de o libertate mai mare decât alți oameni. Investiția
societății s-a întors împotriva ei însăși.
Studiu de caz nr 2 – locurile de parcare speciale pentru persoanele cu

dizabilități
Politicile sociale pentru persoanele cu dizabilități sunt diverse, acestea
includ ajutoare materiale, ajutoare de sănătate, locuri speciale de parcare etc.
Sursele materiale pe care aceștia le primesc de la stat pot fi insuficiente, în
schimb statul consideră că poate compensa prin oferirea unor servicii, precum
locurile de parcare speciale, care în unele locuri, se află într-un număr mult
prea mare raportat la numărul posibililor beneficiari.
Într-un astfel de caz, pierderile sunt în mai multe părți. Pe de o parte,
creează satisfacție celor care atribuie aceste locuri de parcare exagerate,
considerând că au făcut ceva pentru ajutorarea persoanelor cu dizabilități;
pe de altă parte rezervă un număr de locuri care nu va fi folosit niciodată de
persoanele cărora li se atribuie, și nici de altele care ar fi putut avea nevoie
de ele. Numărul locurilor de parcare atribuite celor cu dizabilități ar trebui să
fie raportat proporțional la numărul persoanelor cu dizabilități care folosesc
UNIVERS JURIDIC
acele locuri.
Studiu de caz nr 3 – sistemul penitenciar

Sistemul penitenciar are mai degrabă rolul de a-l pedepsi pe cel care
ispășește o condamnare, decât acela de a corecta și educa persoana în cauză.
Câștigul ar fi atât al persoanei, cât și al societății. Astfel, persoanele care trec
prin sistemul penitenciar, nu primesc un sprijin real în integrarea socială,
ci dimpotrivă, acestora le devine din ce în ce mai greu să își găsească un
loc de muncă, să trăiască o viață normal. În felul acesta ei devin victimele
discriminării, iar șansele ca respectivii să revină în sistemul penitenciar
cresc. Odată ajunși de unde au plecat, din cauza unei alte infracțiuni, fiecare
condamnare devine pentru el un stil de viață.
Într-un alt experiment pe care l-am efectuat, am avut ocazia să cunosc
un astfel de individ, pentru care sistemul penitenciar a devenit un stil de
viață. Un om cum rareori întâlnești, extrem de sincer și în care se putea avea
multă încredere. Acest om s-a născut într-o familie defavorizată, cu o situație
financiară precară și care a ajuns în diferite contexte pentru a face rost de
bani, care l-au adus în sistemul penitenciar. După fiecare eliberare, se întorcea
în singurul loc care îi era accesibil, în singura lume pe care o cunoștea,
următoarea condamnare fiind inevitabilă. Nu a avut sprijinul societății să își
construiască un alt stil de viață, să găsească un loc de muncă, ci a devenit din
ce în ce mai discriminat de ea. A petrecut, în total, 15-20 de ani în sistemul
penitenciar, iar după ultima eliberare și-a pierdut viața în acea singură lume
pe care o cunoștea și de care nu a reușit să se desprindă.
Concluzii
Pentru crearea unei societăți armonioase e nevoie de mult efort. Omul

este o entitate complexă, la fel și problemele pe care le are, iar rezolvarea
lor înseamnă, în primul rând, multă implicare și înțelegere a fiecărui context
social.
Bibliografie
1. BULGARU, M., DILLION, M. (2000). Concepte fundamentale ale
asistenței sociale. Chișinău.
2. ODINOKAIA, I. (2010). Locul și rolul dreptului protecției sociale în
UNIVERS JURIDIC
sistemul de drept al Republicii Moldova . Chișinău.
3. PROCA, L. (2011). Esența protecției (securității) sociale. Revista națională
de drept, nr. 5, pp. 28-33.
4. RÎȘNOVEANU, L. (fără an). Politici sociale. Preluat de pe academia.
edu: https://www.academia.edu/5890821/1_Politici_Sociale_Referat_Liliana_
Risnoveanu_Final
*** Consiliul Național pentru Combatere Discriminării. (2010). Ce este
discriminarea? Preluat de pe cncd: https://www.cncd.ro/ce-este-discriminarea/
*** Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului. (2007).
Violența și Abuzul în familie și societate. Preluat de pe gdaspctr: https://dgaspctr.ro/
violenta-si-abuzul-in-familie-si-societate/
SECURITATE ȘI APĂRARE
PROTECȚIA MEDIULUI - DIMENSIUNE

A DREPTULUI INTERNAȚIONAL UMANITAR
PE TIMPUL DESFĂȘURĂRII OPERAȚIILOR
MULTI-DOMENIU
ENVIRONMENTAL PROTECTION - DIMENSION

OF INTERNATIONAL HUMANITARIAN LAW
DURING MULTI-DOMAIN OPERATIONS
Lt. col. drd. Luiza SÎRBU (RADUSLAV)1
Rezumat
Conflictele armate produc astăzi, mai mult decât oricând, grave deteriorări
mediului ambiant în urma utilizării unor încărcături explozive tot mai puternice și
arderii combustibilului utilizat pentru funcționarea tehnologiei militare, ceea ce
provoacă daune mediului ambiant prin poluarea apei, solului și aerului, incendierea
vegetației, dar și distrugerea unor elemente ale infrastructurii critice vitale pentru
existența umană.
Protecția mediului face obiectul unor dispoziții specifice în dreptul internațional
umanitar cuprinse într-un număr impresionant de documente a căror aplicare este
însă în mod condamnabil încălcată, după cum demonstrează chiar conflictele armate
în curs de desfășurare.
Potențialul distructiv al noilor tehnologii militare este operaționalizat și
coordonat având la bază concepte operaționale urmărind amplificarea efectelor
confruntării și obținerea unor rezultate decisive. Un astfel de concept este și cel de
operații multi-domeniu bazat pe convergența capabilităților între domenii, medii și
funcții în timp și spațiu pentru a atinge obiectivele propuse, punând astfel în termeni
noi inclusiv problema protecției mediului ambiant.
În articolul de față sunt prezentate cele mai importante documente juridice și
principii etice care pot acoperi din punct de vedere juridic desfășurarea operațiilor
multi-domeniu, dar și unele necesități în reglementarea unor astfel de operații.
Cuvinte-cheie: operații; multi-domeniu; mediu; drept; protecție;

reguli; dereglementare;
1
Consilier juridic, Universitatea Națională de Apărare „Carol I”, București, România
Abstract
Armed conflicts today, more than ever, cause serious damage to the environment
due to the use of increasingly powerful explosive charges and the burning of fuel
used to operate military technology, which causes not only environmental damage by
polluting water, soil and air, burning vegetation, but also the destruction of elements
of critical infrastructure vital to human existence.
The protection of the environment is subject to specific provisions in
international humanitarian law contained in an impressive number of documents, the
application of which is, however, reprehensibly violated, as even the ongoing armed
conflicts demonstrate.
The destructive potential of the new military technologies is operationalized
and coordinated based on operational concepts aimed at amplifying the effects of the
confrontation and obtaining decisive results. One such concept is that of multi-domain
operations based on the convergence of capabilities between domains, environments
and functions in time and space to achieve the proposed objectives, thus putting in
new terms including the issue of environmental protection.
This article presents the most important legal documents and ethical principles
that can cover from a legal point of view the conduct of multi-domain operations, but
also some needs in the regulation of such operations.
Key words: operations; multi-domain; environment; law; protection;

rules; deregulation;
CONȚINUT
În prezent este tot mai mare o convergență a opiniilor potrivit cărora
problematica protecției mediului trebuie abordată, deopotrivă ca dimensiune a
securității indivizilor și colectivităților umane, cât și ca o componentă importantă
a strategiilor de securitate a statelor, cu atât mai mult cu cât recent se consideră că
„mediul natural este constituit din lumea naturală împreună cu sistemul de interrelații
inextricabile între organismele vii și mediul lor neînsuflețit, în sensul cel mai larg
posibil” (ICRC September 2020, 15).
Așezarea protecției mediului între prioritățile societății contemporane este
rezultatul conștientizării efectelor distructive asupra factorilor de mediu, produse de
activitățile omului. Ea pare să îngrijoreze tot mai mult pe zi ce trece, fiind considerată
printre principalele cauze ale fenomenului încălzirii globale, și din șirul de vinovății
nu pot lipsi conflictele armate, ca rezultat al conflictualității ca fenomen social, care
produc grave deteriorări mediului ambiant în urma exploziilor unor încărcături,
arderii combustibilului noilor inovații în materie de tehnologie militară, distrugerii
unor baraje, incendierii vegetației etc.
Actorii statali și nonstatali desfășoară conflicte militare și ultimul lucru la care
se gândesc este cât rău fac mediului cantitățile uriașe de praf și fum rezultate în urma
exploziilor din ce în ce mai puternice, urmate de distrugerea unor suprafețe întinse
de vegetație sau de producerea unor inundații catastrofale.
În aceste condiții, protecția mediului înconjurător pe timpul conflictelor
armate trebuie înțeleasă ca o chestiune de securitate globală a secolului XXI,
impactul politic și strategic al armatelor dezlănțuite adăugându-se celui umanitar
produs de răspândirea bolilor, despădurirea și eroziunea solului, secarea surselor de
apă, poluarea aerului și previzibila creștere a nivelului mării în regiuni critice și
suprapopulate. Acestea generează urmări care conduc la migrații masive, iar mai
apoi la conflicte de grup, din care derivă aproape toate celelalte, unificând interese
similare. Altfel spus „... mediul înconjurător ar putea genera un șir terifiant de
probleme care vor constitui o nouă amenințare la siguranța noastră, ce stimulează
emergența unei politici externe fundamentată inexorabil pe necesități și nu pe
paradigme” (Kaplan 1999).
Ca dimensiune a dreptului internațional umanitar este și securitatea mediului,
un domeniu al securității statelor, dar în primul rând un drept fundamental al omului
din categoria a treia de drepturi indestructibil legat de dreptul la viață.
Insuficient reglementată până la adoptarea Protocolului adițional I la Convenția
de la Geneva din 1949, protecția mediului face obiectul dispozițiilor specifice și în
alte documente importante: Convenția Națiunilor Unite asupra interzicerii tehnicilor
de modificare a mediului în scopuri militare sau în oricare alte scopuri ostile (1977);
Convenția Națiunilor Unite asupra interzicerii sau limitării folosirii anumitor arme
convenționale care pot fi considerate ca producând efecte traumatice excesive sau ca
lovind fără discriminare (1982); Protocolul III la Convenția de la Geneva din 1980
privind interzicerea sau limitarea folosirii armelor incendiare și încă multe altele.
Consacrarea deplină a regulilor protecției mediului în timpul conflictelor armate
a fost realizată în dreptul internațional umanitar prin unele reguli fundamentale,
cuprinse în art. 35 al Protocolului adițional I la Convențiile de la Geneva din 1949,
conform căruia în alin. 1 „În orice conflict armat, dreptul Părților de a alege
metodele și mijloacele de război nu este nelimitat” și în alin. 3 „Este interzis să se
utilizeze metode și mijloace de război care sunt concepute să cauzeze sau de la care
se poate aștepta să cauzeze daune întinse, durabile și grave mediului natural”. Mai
mult, regulile fundamentale ale Titlului III (Metode și mijloace de război, statutul de
combatant și prizonier de război) al Protocolului adițional I are o aplicație generală
la toate situațiile vizate în acest instrument juridic.
În doctrină, în unele lucrări se apreciază că regula referitoare la „daune întinse,
durabile și grave” este menită să protejeze regiuni nelocuite și nu zonele populate
(Dragoman 1999, 163). Altele, când se referă la „daune întinse” asociază sintagma
cu o suprafață mare dintr-o regiune dens populată și cu o vegetație bogată care a
fost pustiită, termenul „durabil” se referă la persistența în timp a daunelor care poate
fi de 10-20 ani, iar „grav” desemnează daunele care pun în pericol supraviețuirea
populației (Herczegh 1984, 732).
Există, de asemenea, și opinia potrivit căreia adjectivul „întins” ar acoperi
efectele care se întind pe o suprafață de mai multe sute de kilometri pătrați pe care
s-ar produce daune pădurilor și culturilor, că daunele „durabile” sunt provocate
de utilizarea masivă și oarbă a bombardamentelor tip covor sau a genților chimici
fitotehnici, ca în Vietnam, că daunele mediului sunt „grave” dacă s-ar recurge la
arme de distrugere în masă și la tehnici de modificare a mediului în scopuri militare,
iar privite din punctul de vedere al dreptului internațional umanitar, gravitatea lor se
stabilește prin raportare la principiile fundamentale care guvernează această materie
(Uscoi și Oprea 1999, 150).
Obligația părților la conflict de a nu cauza daune mediului este izvorâtă și
din dreptul cutumiar, fiind consacrată ca atare și în tratate internaționale precum
Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării art. 194, alin. 2, preambulul
Convenției europene asupra poluării atmosferice transfrontaliere la mare distanță,
din 13 noiembrie 1979 ș.a., în documente internaționale neconvenționale, de
referință în acest sens fiind principiul 21 din Declarația de la Stockholm din 16 iunie
1972 în domeniul drepturilor omului, precum și în decizii judiciare sau arbitrale
potrivit cărora desfășurarea unui conflict armat nu exonerează părțile în conflict de
această obligație. De asemenea, această obligație este enunțată și în tratate și în texte
convenționale cu caracter bilateral sau regional.
Regula nu este circumstanțiată de regimul juridic privitor la suveranitatea
vreunui stat, ci este extinsă la spații considerate ca fiind patrimoniul comun al
umanității, interpretare susținută de principiul 5 din Charta Mondială a Naturii din
28 octombrie 1982, potrivit căruia „Natura va fi prezervată de degradări cauzate
de război sau de alte acte de ostilitate”, precum și de principiul 20 care stipulează
că „Activitățile militare prejudiciabile naturii vor fi evitate”. Totuși, faptul că ele nu
impun obligația generală a statelor de a respecta mediul, ci numai o recunoaștere
internațională a acestei necesități lasă loc nesocotirii bunelor intenții.
În anii care au trecut după declarația de la Stockholm din 1972, ideea că dreptul
la viață face corp comun cu dreptul la conservarea mediului a dobândit universalitate
și în corpul de norme privind drepturile omului „dreptul la mediu” este printre cele
mai dezvoltate între drepturile numite „de solidaritate”.
Convenția Națiunilor Unite din 1976 asupra interzicerii tehnicilor de
modificare a mediului în scopuri militare sau în oricare alte scopuri ostile este cea
care, în Preambulul său „recunoaște că progresele ştiinţifice şi tehnice pot deschide
noi posibilităţi în ce priveşte modificarea mediului”, ceea ce în contextul unor
dezvoltări tehnologice galopante și al desfășurării de operații multi-domeniu folosind
tehnologii avansate fac această Convenție foarte actuală.
Dreptul pozitiv al conflictelor armate nu conține reguli care să interzică în mod
expres utilizarea armelor nucleare, ci numai unele interdicții parțiale: de a efectua
experimente nucleare în atmosferă, în spațiul cosmic și sub apă; de a le experimenta,
utiliza, fabrica, produce sau achiziționa, primi, depozita, instala, monta sau poseda
într-o anumită zonă; de a le plasa pe fundul mărilor și oceanelor precum și în subsolul
lor; de a plasa pe orbită în jurul pământului și pe alte corpuri cerești vreun obiect
purtător de arme nucleare, deși este în afara oricărui dubiu faptul că arma nucleară
are efectele cele mai distructive inclusiv asupra mediului.
În afara acestor dispoziții înscrise într-o serie întreagă de documente, Protocolul
I din 1977 adițional la Convențiile de la Geneva din 1949 asigură o protecție directă
a mediului natural prin art. 55 care stipulează:
1. „Războiul va fi condus veghind la protejarea mediului natural contra
daunelor întinse, durabile și grave. Această protecție include interdicția de a utiliza
metode și mijloace de război concepute pentru a cauza sau de la care se poate aștepta
să cauzeze asemenea daune mediului natural compromițând, datorită acestui fapt,
sănătatea sau supraviețuirea populației.
2. Atacurile contra mediului natural cu titlu de represalii sunt interzise”.
Totodată, Protocolul I reglementează protecția mediului ambiant în art. 52
consacrat protecției populației civile, în cadrul capitolului privind protecția generală
a bunurilor cu caracter civil, alături de bunurile culturale și locurile de cult, de
bunurile indispensabile supraviețuirii populației civile, de lucrările și instalațiile
conținând forțe periculoase, pentru care regula generală este aceea că acestea nu
vor fi atacate și nici nu vor face obiectul represaliilor, ceea ce înseamnă că mediul
ambiant este considerat un bun cu caracter civil ce trebuie să fie protejat în mod
special. Includerea protecției directe a mediului în partea din Protocol destinată
protecției populației civile pe timpul conflictelor armate semnifică faptul că mediul
este protejat în relație cu existența umană în mediul natural (Dragoman 1999, 164).
Alte reglementări vizează protecția indirectă a mediului natural prin dispoziții
care nu se referă în mod special la prezervarea naturii de efectele ostilităților militare,
ca de exemlu Protocolul I adițional la Convențiile de la Geneva din 1949. Acesta
conține și o serie de dispoziții în acest sens în art. 51 alin. 4 și 5 care interzic atacurile
fără discriminare, art. 52 alin. 1 și 2 care limitează strict atacurile la obiectivele
militare, art. 54 alin. 2 referitor la protecția bunurilor indispensabile populației civile
(rezervele de alimente, zonele agricole care le produc, recoltele, șeptelul, instalațiile
și rezervele de apă potabilă, lucrările de irigații). De asemenea, Protocolul stabilește
în art. 56 neatacarea lucrărilor și instalațiilor conținând forțe periculoase (baraje,
diguri și centrale atomo-electrice), iar în art. 57 obligația beligeranților de a adopta
anumite precauții în atac.
Protocolul II adițional la Convențiile de la Geneva din 1949 aplicabil
în conflictele armate fără caracter internațional conține și el o serie de dispoziții
pentru o protecție indirectă a mediului în art. 14 referitor la bunurile indispensabile
supraviețuirii populației civile și art. 15 care protejează lucrările și instalațiile
conținând forțe periculoase. De asemenea, mediul înconjurător este protejat indirect
de distrugerile războiului prin efectele aplicării Convenției din 10 octombrie 1980
asupra interzicerii sau limitării folosirii anumitor arme clasice. Paragraful 4 al
preambulului Convenției reia interdicția utilizării de metode și mijloace de război ce
pot cauza sau de la care se poate aștepta să cauzeze daune întinse, durabile și grave
mediului natural.
Protocolul III la Convenția din 1980 referitor la armele incendiare are drept
scop limitarea efectelor distructive ale acestor arme care s-au dovedit deosebit
de dăunătoare pentru mediu în unele conflicte armate postbelice. De asemenea,
având în vedere unitatea mediului, care include și sociosfera, sunt interzise armele
bacteriologice (biologice) și chimice de Convenția ONU din 1972 cu privire la
interzicerea perfecționării, producerii și stocării armelor bacteriologice (biologice)
și cu toxine și la distrugerea acestora, Convenția de la Geneva din 1977 privind
interzicerea utilizării în scopuri militare sau în oricare alte scopuri ostile a tehnicilor
de modificare a mediului înconjurător, alături de Convenția din 1993 de la Paris
privind interzicerea dezvoltării, producerii, stocării armelor chimice și distrugerea
acestora constituie reglementări al căror scop este de a oferi o protecție indirectă a
mediului natural.
La sfârșitul anilor 1990, domeniul securității naționale a statelor și
managementul securității mediului au făcut joncțiunea, astfel încât astăzi se vorbește
de un domeniu lărgit al securității care cuprinde și securitatea mediului ambiant. Tot
atunci s-a conturat și opinia că există două agende ale securității mediului: o agendă
științifică și o agendă politică, ultima având în centrul preocupărilor transferul
agendei științifice în procesul de luare a deciziilor și de alocare a resurselor și fiind
construită pe cale guvernamentală și interguvernamentală și regăsindu-se în politici
publice de combatere a degradării mediului ca urmare a activității omului (Buzan;
Waever; de Wilde 1998, 71-93).
Sensibilizarea factorilor politici în direcția includerii problemelor care privesc
protecția mediului pe timpul conflictelor armate în cadrul mai larg al aplicării
principiilor și regulilor dreptului internațional umanitar necesită, în primul rând,
conștientizarea acestora asupra faptului că în confruntarea armată au loc fenomene
conexe care contribuie la dereglarea ecosistemului, degradarea stratului de ozon,
epuizarea resurselor naturale, forme variate de poluare etc., toate cu grave consecințe
umanitare.
Deteriorarea echilibrului mediului ambiant și creșterea emisiilor cu efect de
seră și prin „contribuția” directă a distrugerilor provocate de conflictele armate a
obligat Uniunea Europeană să adopte, în iunie 2021, Legea europeană a climei și
o strategie pe termen lung pentru ca Uniunea să devină, până în 2050, o societate
rezilientă la schimbările climatice și la efectele acestor schimbări. Sensul acestor
reglementări este, fără îndoială, unul umanitar.
În România, Strategia națională de aplicare a dreptului internațional umanitar
elaborată de Comisia Națională de Drept Internațional Umanitar în baza prevederilor
Hotărârii Guvernului nr. 420/2006, valorifică tradițiile umanitare ale poporului
român și ale forțelor sale armate și are ca scop asigurarea cunoașterii și respectării
obligațiilor ce revin statului român prin ratificarea tratatelor internaționale referitoare
la acest domeniu și diseminarea acestor norme în rândul societății civile.
Obiectivele generale ale Strategiei vizează urmărirea evoluțiilor care intervin în
plan internațional în domeniul dreptului internațional umanitar, în vederea ratificării
și introducerea în legislația română a normelor de drept internațional umanitar nou
convenite, diseminarea și cunoașterea acestora în societatea românească, în primul
rând în structurile Armatei României și aplicarea normelor de drept internațional
umanitar pe timpul îndeplinirii misiunilor de către structurile de forțe. Totodată,
documentul prevede participarea activă la reuniunile internaționale în domeniul
dreptului internațional umanitar și la elaborarea unor noi instrumente, atunci când
este cazul, monitorizarea îndeplinirii angajamentelor asumate de către România și
semnalarea în timp util autorităților a situațiilor de încălcare a normelor de drept
internațional umanitar, precum și indicarea măsurilor adecvate de remediere, pe
baza propunerilor ministerelor de resort, cooperarea internațională cu alte comisii
naționale de drept internațional.
CONCLUZII
Daunele asupra mediului rezultate din conflictele armate pot fi multiple, grave,
de lungă durată și în mare parte ireversibile. Nu numai că dăunează habitatelor
naturale și ecosistemelor, dar poate afecta și sănătatea umană mult dincolo de
zona conflictului și mult timp după încheierea conflictului. În consecință, dreptul
internațional umanitar și-a extins aria de protecție umanitară incluzând mediul
ambiant.
Amploarea schimbărilor în domeniul militar sub impactul dezvoltărilor în
planul tehnologiilor de purtare a războiului implică astăzi, mai mult ca oricând,
adoptarea unor noi concepte care să corespundă unor realități politice fluide și
unor exigențe tot mai complexe în planul eficacității acțiunilor, pentru atenuarea
caracterului lor distructiv asupra mediului ambiant. Un asemenea concept este
cel de operații multi-domeniu, aflat în plin proces de fundamentare teoretică și de
implementare operațională.
Complexitatea implicațiilor de natură umanitară generate de operațiile multi-
domeniu trebuie pusă în relație cu complexitatea fizionomiei acestora, constând
în integrarea optimă într-un sistem acțional articulat a capabilităților mai multor
categorii de forțe care trebuie să opereze într-un mediu socio-economic și militar
caracterizat de multidimensionalitate, volatilitate și turbulență, din care poate rezulta
un număr mare de victime umane și distrugeri materiale
În România, Strategia națională de aplicare a dreptului internațional umanitar
cuprinde reglementări asupra protejării mediului ambiant, dar și măsuri pentru
diseminarea normelor specifice în cadrul forțelor armate și în cadrul societății civile.
BIBLIOGRAFIE
***, Protocolul 1 adițional la Convențiile de la Geneva din 12 august 1949
privind protecția victimelor conflictelor armate internaționale, Geneva, 10 iunie
1977.
***, Protocolul III de la Geneva din 1980 privind interzicerea sau limitarea
folosirii armelor incendiare.
***, Strategia Națională de Apărare a Țării pe perioada 2020-2024,
Administrația Prezidențială, București, 2020.
*** Convenția de la Geneva privitoare la protecția persoanelor civile în timp
de război, 12 august 1949.
*** Convenția Națiunilor Unite din 1977 asupra interzicerii tehnicilor de
modificare a mediului în scopuri militare sau în oricare alte scopuri ostile.
*** Convenția Națiunilor Unite din 1982 asupra interzicerii sau limitării
folosirii anumitor arme convenționale care pot fi considerate ca producând efecte
traumatice excesive sau ca lovind fără discriminare.
*** Convenția Națiunilor Unite din 1994 asupra dreptului mării.
*** TRADOC, Pamphlet 525-3-1, The US Army in Multi-Domain Operations
2028, 6 dec. 2018.
***, Acordul de la Paris la Convenția-cadru a Națiunilor Unite privind
schimbările climatice, 2015.
***, Charta mondială a naturii, 1982.
***, Protocolul de la Kyoto, 1997.
***, Strategia națională a României de aplicare a dreptului internațional
umanitar, Comisia Națională de Aplicare a Dreptului Internațional Umanitar,
București, 2006.
Adams, James, Următorul ultim război mondial, Editura Antet, București,
1998.
Aldeccoa-Luzarraga, Francisco; Guinea-Llorente, Mercedes, Europa
viitorului, Editura Polirom, Iași, 2011.
Buzan, Barry; Waever, Ole; De Wilde, James, Security: A New Framework for
Analysis, Lynne Rienner Publishes, London, 1998.
Commoner, Barry, Cercul care se închide, Editura Politică, București, 1980.
Dragoman, Ion; Ungureanu, Dumitru, Tratat de drept internațional umanitar,
Editura Universul Juridic, București, 2018.
International Committee of the Red Cross (ICRC), Guidelines on the protection
of the natural environment in armed conflict, Geneva, Switzerland, September 2020.
Ioniță, Crăișor-Constantin, Operațiile multidomeniu versus războiul de
tip „mozaic”: cele mai noi dezvoltări tehnologice în cadrul acestor concepte
operaționale, în revista „Impact Strategic”, Nr. 3-4/2022.
Iordache, Constantin, Drept operațional, Editura Universității Naționale de
Apărare „Carol I”, București, 2003.
Kaplan, Robert, Anarhia care va veni, Editura Antet, București, 1999.
Minculete, Gheorghe, Abordări conceptuale, organizatorice și relaționale
privind operațiile multi-domeniu, în revista „Gândirea Militară Românească”, nr.
1/2023.
Olteanu, Ioniță, Dialoguri despre viitor, Editura Politică, București, 1980.
Onica-Jarka, Beatrice, Drept internațional umanitar, Editura Universul
Juridic, București, 2018.
EVENIMENT STRATEGIC
GAZA – ÎNCĂ UN NOD ÎN GÂT PE

FIRUL APELOR DIN CUTIA PANDOREI
GAZA – ANOTHER KNOT IN THE
THREAD OF THE WATERS IN
PANDORA’S BOX
Gl. bg. (rtr) dr. Gheorghe VĂDUVA
Abstract
Lumea oamenilor are bunul, prostul sau teribilul obicei de a-și face fel de
fel de probleme și de noduri în gât în dimensiuni variabile și complexe, fie pentru
a le înghiți pe nemestecate – sau nu –, fie pentru a se chinui să le deznoade sau
să le dezlege. Aceste noduri pot fi simple, în opt, unele în prusik, pe firul firului în
sus, de cățărare, sau cum s-o nimeri – numai noduri să fie – pentru că gâtul sau
gâtuitura lumii este – și așa a fost dintotdeauna, nimic nou sub soare – locul cel mai
nimerit pentru tagma nodurilor. Aici, în Orientul Apropiat, în Orientul Mijlociu sau
în Marele Orient pe care unii, cândva, nu prea demult, doar la o aruncătură de băț în
timpul dinapoi, îl denumea Marele Orient Mijlociu Democratic și Prosper. Adică tot,
la un loc, scos din istorie, scos din nodurile lui gordiene făcute totdeauna de el însuși
sau de alții și pus și supus integral în rândul lumii occidentale, cea modelatoare și
atotstăpânitoare a mapamondului. Această făcătură geopolitică și geostrategică de
mare subtilitate nu este o treabă oarecare, la îndemâna oricui, ci o adevărată artă
geopolitică și geostrategică, subtilă, brutală, tenace și vivace. Durează de secole și,
probabil, va mai dura alte multe secole. Pentru că, în esența ei, minunata noastră
lume, este, tot în esența ei, temeinic organizată și, în același timp, fluidă, conflictuală
și, de aceea, permanent modelată de teoria haosului, pusă aici în practică, mai mult
de cât oriunde înaltă parte.
Cuvinte-cheie: cutia pandorei; conflictualitate; război consecutiv; haos;

nod gordian; infinitate;
EVENIMENT STRATEGIC
Abstract
The human world has a good, bad, or terrible habit of making all sorts of
problems and knots in its throats of varying and complex dimensions, either to swallow
them whole - or not - or to struggle to untangle them. or untie them. These knots can be
simple, in eights, some in prusik, on the thread of the thread up, climbing, or whatever
you call it - only knots - because the neck or throat of the world is - and so it has
always been, nothing new under the sun - the best place for the tagma of nodes. Here
in the Near East, in the Middle East or in the Great East which some, once, not too
long ago, just a stone’s throw away in the past, called the Democratic and Prosperous
Great Middle East. That is to say, everything, in one place, removed from history,
removed from the Gordian knots always made by himself or by others, and placed and
fully submitted to the ranks of the Western world, the one that shapes and dominates
the world map. This geopolitical and geostrategic feat of great subtlety is not an
ordinary job, within the reach of anyone, but a true geopolitical and geostrategic art,
subtle, brutal, tenacious and lively. It has been going on for centuries and probably
will go on for many more centuries. Because, in its essence, our wonderful world, it
is, also in its essence, thoroughly organized and, at the same time, fluid, conflictual
and, therefore, permanently shaped by the theory of chaos, put here in practice, more
than as anywhere high part.
Keywords: pandora’s box; conflictuality; consecutive war; chaos;

Gordian knot; infinity;

Introducere
C ând să se creadă – desigur, de către cine e dispus să creadă – că, după

atâtea furtuni, s-au cam liniștit apele securitare, insecuritare războinice,
subterane sau la suprafață și de care or mai fi, în, din și prin Marele Orient Mijlociu,
dar și în fratele lui mai mic, Orientul Apropiat, că, în cel Extrem nu mai curg ape, au
înghețat parțial cu toate, deci, în acest Orient, totdeauna mare, tulburător de mare,
cum îi sunt anvergurile, profunzimile, istoria și renumele, dar nu încă democratic și
nici prosper, cum zicea America prin glasului unuia din cei mai puternici oamenii
ai omenirii de atunci, s-a găsit un HAMAS, pirul pământului, să lanseze un atac
groaznic, intempestiv, imens, galactic, imbarabil și imbatabil asupra Israelului,
pământul lui Dumnezeu, statul cu cea mai modernă, mai operațională, mai înalt
tehnologizată, mai cibernetizată și mai temeinic motivată armată din lume, statul
în care toată populația face armată și are o pregătire militară remarcabilă, pentru a
putea supraviețui și domina situația geopolitică și geostrategică din acest spațiu al
EVENIMENT STRATEGIC
poporului ales, într-o lume fundamental ostilă.
Atacul uluitor, atacul fulgerător, atacul surprinzător, atacul nemaivăzut al
HAMAS-ului ultra-războinic, dat cu AKM-uri și grenade de mână sau de care or mai
fi fost, de niște teroriști care au trecut o frontieră ultrafortificată și prin dispozitivele
nemaipomenite ale un sistem de apărare multi-stratificat, multirețelizat, digitalizat
și ultra-cibernetizat, omnipotent și omniprezent, cu cele mai moderne mijloace de
pe planetă, atac efectuat sincron din câteva autoturisme din care au coborât niște
monștri în civil, care au deschis focul asupra unor adolescenți israelieni aflați la un
festival muzical câmpenesc, undeva la marginea unui oraș, apoi de niște parapantiști
catapultați Dumnezeu știe cum, concomitent cu focul miilor sau sutelor de lansatoare
mai mult sau mai puțin improvizate de proiectile reactive lansate din niște dispozitive
– și ele improvizate – de tipul primelor katiușe ale rușilor din marele lor război
pentru apărarea patriei etc etc.
Între timp, sau în acest timp, forțele speciale ale HAMAS au pătruns în unitatea
sau în unitățile și dispozitivele Zidului de Fier, le-au dezamorsat sistemele automate
de manevrare și supraveghere a sistemului de observare-ascultare de pe zid, din zona
de securitate a zidului etc. etc., au luat prizonieri din aceste unități, făcând astfel
posibilă penetrarea zidului.
Concomitent, o grupare de forțe HAMAS din Fâșia GAZA a trecut prin toate
câmpurile de protecția a zidului, au penetrat zidul și au finalizat această etapă a
operației.
Rezultatele acestei operații HAMAS, dusă și cu informații și mijloace pe care
organizația nu le are și nu le poate obține ușor deși par a fi un mare succes, în realitate
nu este decât o mare iluzie, mai exact, un nou cassus beli pentru israelieni și pentru
susținătorii lor, adică pentru lumea occidentală, ea însăși, aflată de când există într-o
ofensivă permanentă pentru cucerirea, cumințirea și stăpânirea sine die a restului
lumii, pentru libertatea, prosperitatea și ubicuitatea ei pe vecie.
Este și motivul pentru care lumea occidentală și marile puteri ale vremii,
inclusiv Rusia și China, au permis echiparea Israelului cu mijloace nucleare, ca
mijloace de ținere la distanță a restului lumii, îndeosebi a lumii musulmano-arabe
și a descuraja intervenția marilor țări din Orientul Mijlociu într-un război devastator
împotriva Israelului. Arsenalul său nuclear, de peste o sută de vectori, după ce se
spune la vedere, reprezintă o forță de descurajare extrem de credibilă pentru inamicii
declarați ai poporului ales, dar nu și o garanție că așa va fi mereu. Falia strategică
deschisă de un mileniu între evrei și o mare parte din semințiile acestui spațiu este
îndeajuns de largă și de adâncă pentru a menține aici, sine die, norii unui război
devastator care, la un moment dat, ar putea implica întreaga planetă.
Timpul care a trecut, nivelul de cultură și civilizație la care a ajuns mapamondul
n-au reușit să rezolve nici problema conviețuirii pașnice dintre israelieni și
palestinieni, nici problemele de perpetuum mobile ale războiului geopolitic al lumii
contra lumii.
EVENIMENT STRATEGIC
Războiul spaimei, spaima războiului...

Se pare că scopul acestei operații HAMAS-iene, sau de care o fi fost,
premergătoare sau concomitentă atacării asimetrice nebunești a fost acela de a lua
sute de ostatici israelieni, pentru ca, ulterior, dacă nu se va reuși să se prevină atacul
masiv al Tsahalului asupra Fâșiei Gaza și, prin urmare să se amelioreze condițiile
de viață ale populației de aici sau, dimpotrivă, să se mai facă un pas, să se mai
recucerească adică un milimetru din ce au acaparat israeliții după fiecare război dus
cu palestinienii și cu cei care-i susțin.
Pentru a se asigura că nimeni nu-i va alunga de pe pământul pe care l-au
reprimit, cum spun ei, din pământul lor sfânt de pe care au fost alungați cândva,
demult, foarte demult, la începutul începuturilor, israeliții sau israelienii, fiii lui
Israel, au făcut absolut tot ce le-a stat în putință, mai ales după ce au devenit un popor
fără țară, între care și următoarele:
- n-au uitat niciodată că sunt o seminție, că sunt un popor, că sunt un popor
ales, care poartă în gene calitățile pe care i le-a dat Dumnezeu;
- au făcut tot ce e posibil pentru ca evreii de pretutindeni, să se instruiască
temeinic, să fie în elita celor care învață carte, să-și facă din cunoașterea profundă,
din cunoașterea științifică un modus vivendi;
- au cucerit, într-o formă sau alta, toate sau aproape toate finanțele lumii,
conducerea cvasitotalității băncilor importante de pe planeta Pământ, aparținând lor,
evreilor;
- în țările în care au trăit au devenit, cetățeni onorabili, mulți dintre ei situându-
se în elitele intelectuale ale acestora;
- au continuat, prin toate mijloacele posibile, lupta pentru a se întoarce acasă,
pe pământul lor sfânt etc.
Pentru că, într-adevăr, în fiecare război din zonă, Israelul a ieșit învingător nu
doar pe câmpul de luptă, ci și în spațiul geopolitic și geostrategic, cucerind încă o
halcă și încă o halcă de teren din ceea ce ei consideră că aparține pământului sfânt,
pământul Israelului, pământul dumnezeiesc al lor, al poporului ales.
Toate aceste atacuri hamasiene surprinzătoare și uluitoare au fost mediatizate
imediat, altele transmise în direct, ca lumea să vadă, să înțeleagă și să se îngrozească.
Mâine-poimâine, improvizații ăștia de tip HAMAS, cu mijloace primitive făcute
de ei la umbra măslinilor, dar și cu cele puse la dispoziție de Iran, spre exemplu,
de Hezbolah etc., au atacat, mai întâi, niște adolescenți care se aflau la un festival
câmpenesc, ca să atragă ura și disprețul întregii lumi, ca să-i îngrozească pe israelieni,
dovedindu-le că oricât de înalt-tehnologizat, de performant, de cibernetizat ar fi
sistemul lui războinic ultrasofisticat, ei, teroriștii HAMAS, vor găsi totdeauna
mijloace pentru a-l destructura. Pentru că inteligența lor, a arabilor și a palestinienilor
EVENIMENT STRATEGIC
nu este mai prejos decât a evreilor. Cel puțin, așa se pare că cred ei.
Imediat, mișcările pentru eliberarea Palestinei din toată lumea s-au activat, iar
desfășurarea furiei a atins, pe alocuri, momente paroxistice. Nu s-a speriat nimeni.
Valul din nou a trecut fără să tulbure oceanul.
Ascultând hipnotizați, ca niște copilași ultra-cumințiți care urmăresc un film
de groază, povestea aceasta uluitoare de adormit orice om și orice somn, inclusiv pe
cel al rațiunii, lumea nici nu s-a îngrozit, nici nu s-a revoltat, nici nu s-a cumințit, ci
doar a privit pe ecrane și a ascultat (sau nu) cele spuse de cei care le-au spus. Probabil
că foarte mulți, dintre cei care n-au comutat canelele la TV, și-au spus că așa sunt
ăștia acolo, se războiesc de zeci de ani și se vor război mereu, nimic nou sub soare...
Cei care sunt mai bine informați și știu că, în războiul acesta continuu dintre
israelieni și palestinieni, Israelul este o forță uriașă înalt tehnologizată, informatizată,
cibernetizată și sprijinită masiv de Vestici, în timp ce esticii și restul lumii, mai puțin
o parte din lumea arabo-musulmană, nu se omoară cu sprijinirea substanțială a
palestinienilor și nici cu rezolvarea acestui conflict nesfârșit, pe care, probabil, multă
lume îl tratează ca pe o chestiune locală cu rădăcini într-o poveste de demult lăsată
de Cel de Sus fără final...
Probabil că Israelul sau, mă rog, cei care-l conduc, consideră că nu va fi pace
sub măslini decât atunci și numai atunci când Israelul va fi suficient de mare și de
puternic, încât nimeni să nu îndrăznească să se atingă de el nici măcar cu o floare.
Oamenii de rând din Israel, printre care se află și o comunitate de vreo 500.000 de
români israelieni, ca să le spunem așa, întrucât au venit aici din România, vor doar
să fie lăsați să trăiască liniștiți, pe pământul lor. Ei știu însă că o astfel de dorință este
încă departe de a se împlini. Și totuși au plecat cu mulți ani în urmă din România,
unii chiar din vremea socialismului, și au venit aici, în țara lor. Cum a devenit o parte
din pământul Palestinei țara lor, este iarăși o poveste pe care cred că toată lumea o
știe. La un moment dat, cunoscând atât cât cunoști încurcătura de ițe din această
parte de lume, te mulțumești să exclami: Ce-o da Domnul! Numai Domnul o mai
poate descurca și dezlega...
Dar căile Domnului nu sunt totdeauna atât de luminoase și nici atât de darnice...
Cu vreo zece ani în urmă, am participat la o sesiune de comunicări științifice
în care eu am vorbit despre războiul permanent al acestei lumi contra acestei lumi,
detaliind cumva această filosofie incredibilă. În pauză, o liceancă sau poate o
studentă de origine palestiniană din România s-a apropiat de mine și, uitându-se în
ochii mei, cu ochii ei frumoși și aproape înlăcrimați, mi-a spus: Înțeleg ce spuneți, e
tragic ce spuneți că lumea se războiește cu ea însăși pentru propria ei existență, este
o realitate cumva ascunsă, pe care omul de rând n-o vede și n-o simte la fiecare pas,
este abstractă, principială, teoretică și poate intrinsecă; la noi, la noi în Palestina, este
și mai tragic, noi suntem închiși în bantustane și nimiciți în fiecare zi...
Dacă privim Fâșia Gaza prin ochii acestei studente sau, poate, liceene
palestiniene din România, de acum zece ani, înțelegem și mai bine realitatea de
EVENIMENT STRATEGIC
acolo, văzută și dinspre cei care nu dispun de înaltă tehnologie militară și de arme
nucleare pentru a se apăra. Occidentul nu le va permite niciodată să dispună de astfel
de arme. Pentru că, la drept vorbind, Fâșia Gaza este sau pare a fi, deopotrivă:
- un loc al palestinienilor îngrădit de mare și de un inexpugnabil zid de fier;
- o fâșie de 40 de kilometri de litoral, sub care, din vremea embargourilor
impuse de israelieni pentru a preveni introducerea clandestină de mărfuri și de
armament, s-a construit o rețea sofisticată de tuneluri subterane betonate, adică
o adevărată bază militaro-teroristă (văzut din perpectivă isrealiană), extrem de
periculoasă și, în același timp, de surprinzătoare;
- o bază militaro-teroristă antiisraeliană, în interioritatea strategică israeliană,
deci captivă;
- o fâșie de litoral, dincolo de care, în mare, se află uriașe rezerve de gaze
naturale;
- un cap de pod inamic etc.
Israelul, la frontiera cu această fâșie extrem de periculoasă, pe care ei o privesc
ca pe un cap de pod litoral al inamicului în arealul de siguranță strategică vitală,
a ridicat un uriaș zid de protecție, echivalentul probabil de azi desigur, păstrând
proporțiile) al marelui zid chinezesc din antichitate, prin care să nu treacă nici măcar
o vulpe.
Iată ce spune unul din cei care au lucrat acolo, în zona acelui zid:
„Sunt setate alerte funcționale pe trei niveluri de presiune și când dispozitivul
este tăiat trebuie să alerteze. Există forțe 24 ore din 7zile care sunt responsabile
pentru sosirea în câteva minute, dacă nu secunde, până în punctul în care există o
alertă în gard. În fiecare zi, se execută cel puțin o practică de penetrare. Fiecare
subdiviziune are o echipă de rezervă al cărei rol este de a crește forța în situații de
urgență. Observațiile împrăștiate de-a lungul graniței acoperă fiecare centimetru
din aceasta. Femeile observatoare sunt campioni la identificare. Sunt permanent
prezente, iar mișcarea este detectată chiar înainte de a se apropia cineva de obstacol
- zi și noapte.
În punctele problematice (zonele moarte) este plasat un tanc cu capacități
de observare și detectare și o putere de foc terifiantă. În unele cazuri, lunetiştii sunt
dislocaţi pe teren. În fiecare zi înainte de zori există o procedură de „alertă în zori”.
La această oră toate forțele sunt treze (în acest caz și ora când sute de teroriști
au intrat în Israel). Tura de noapte alternează cu cea de zi. Comandantul fiecărei
forțe inspectează axa pentru a se asigura că nu au existat infiltrații în timpul nopții.
Trackerii care se mișcă pe axă știu să recunoască urmele. Ei știu cine a trecut gardul,
cât și chiar când.
Fiecare scenariu are o procedură clară. De exemplu, o procedură de infiltrare
a teroriştilor, o procedură de luare de ostatici. Totul este programat cu strictețe,
fapt demonstrat de-a lungul anilor. Există mai multe alte niveluri de securitate
despre care nu este momentul să vorbim. Pe scurt, vorbim despre un obstacol care
EVENIMENT STRATEGIC
se dovedește de netrecut de ani și ani.
Deci:
- Cum naiba se îndreaptă un buldozer palestinian spre gard fără ca nimeni să
reacționeze?
- Cum a reușit tractorul să saboteze gardul pentru o oră lungă și să deschidă
accesul în Israel fără ca nimeni să reacționeze?
- Cum au trecut sute de teroriști și civili bariera fără ca cineva de partea
noastră să ridice un deget?
- Cum au ajuns teroriștii pe jos și în vehicule, înarmați din cap până în
picioare, în zeci de așezări israeliene, fără nicio reacție din partea noastră?
- Cum au stat sute de teroriști pe teritoriul israelian ore lungi, au împușcat
sute de israelieni, au jefuit proprietăți, fără să existe măcar o singură reacție din
partea noastră?
- Cum s-a întâmplat ca sute de teroriști să fi răpit zeci de israelieni, să-i
surprindă pe soldați, pe ofițeri când nu erau pregătiți și să-i fi răpit în Gaza, fără ca
nimeni să-i oprească?
- Cum se face că nu a fost tras un glonț?
- Cum s-au întâmplat toate acestea sub nasurile noastre?
- Unde s-a dus o întreagă divizie?
- Unde au plecat 3 brigăzi?
- Cine a înghițit 9 batalioane?
- Ce s-a întâmplat cu 36 de companii?
- Unde s-a dus o întreagă brigadă obișnuită de infanterie care depășește de
obicei elita?
- Unde erau toate batalioanele de rezervă care sporesc armata regulată?
- Unde au plecat mii de soldati ?
Cineva de aici trebuie să ofere explicații !”
(textul din ghilimele a fost preluat din revista „Artemis” Atacul Hamas - operațiune
planificată pe toate fronturile, prof. univ. dr. Paul Craig Roberts, S.U.A., 15 Octombrie
2023).
S-au dat. Se spune că unitatea care avea în grijă gardul, cel puțin pe secțiunea
penetrată, oricât ar fi fost ea de nemaipomenită, a fost anihilată. Cuuum?! Așa!
Terorismicește. Sau poate altfel. Vom afla până la sfârșitul veacului. Sau nu.
Văzul și nevăzul unor subtilități grobiene

Toate acestea – și întreaga istorie a acestei conflictualități care vine din
vremuri imemoriale – nu sunt, nu par sau nu pot fi altceva decât subiecte sau
elemente de rând din uriașul areal endogen al conflictualității lumii, al războiului
lumii, sau, poate, nuanțe, subtilități ale acestora. Dar, aici, în această zonă cu resurse
EVENIMENT STRATEGIC
energetice remarcabile, interesul marilor puteri ale lumii este colosal. Uneori el este
exprimat tranșant, alteori, prin prezența imediată, așa cum a fost a rușilor în Siria
la Latakia și Tartuk, dar și în desfășurarea războiului oribil din această țară, apoi,
recent, imediat după atacul terorist al HAMAS, sosirea în zonă a două portavioane
americane. Desigur, pentru avertizare, descurajare etc. Dar, neîntârziat, a sosit și
președintele Joe Biden, în toiul crizei, imediat după atacul efectual de Hamas, mai
întâi în Iordania, apoi la Tel Aviv.
Acest atac năucitor al HAMAS a fost atât de spectaculos, de nebunesc
și de enervant, echivalând cumva cu atacul unui șoarece asupra unui elefant. O
organizație teroristă de câteva mii sau zeci de mii de luptători amatori contra Israel,
țara care dispune de una dintre cele mai puternice și mai bine dotate armate din
lume... Desigur, pagubele pe care le-au produs ei, acești luptători HAMAS, par a fi –
și chiar sunt – umilitoare pentru Israel, dar de aici nu rezultă că HAMAS-ul a intrat în
război cu Israelul. Dar lumea sau, mă rog, așa pare, a crezut făcătura asta sângeroasă
și extrem de spectaculoasă. Media a dezbătut-o la sânge și, la urma urmei, dacă și
americanii și-au trimit două portavioane acolo, plus președintele lor, înseamnă că nu
mai este mult până izbucnește cel de al treilea RM.
N-a fost așa. A fost doar prilejul cel mai cel pentru ca Tshalul și nu numai să ia
la bombardat, la scotocit și la scărmănat multi-vectorial acest oraș ultra-aglomerat,
denumit Gaza, de două milioane de incomozi, de oameni, de asediați, pentru ca, în
final, cu toate rețelele lui de tuneluri subterane, cu toate dispozitivele lui de fel de
fel de capcane, încărcături din sol care să spulbere tancurile Merkava, tancuri grele
etc. etc., sau măcar să le blocheze, să devină un morman de moloz, fiare și amintiri,
iar Israelul să-și însușească acest teritoriu cu sabia, deci cu dreptul forței, cu dreptul
apărării legitime, motivat de reacția defensivă numită autoapărare etc. etc.
Desigur, populația a fost evacuată, în măsura în care a putut fi evacuată, în
câteva săptămâni, o masă de două milioane de oameni cu toate problemele lor și
cu toate restricțiile puse de cei care dețin nu numai inițiativa strategică, ci și toate
forțele, mijloacele, acțiunile, motivațiile și interesele să facă exact tot ce doresc să
facă, la umbra garantului lor etern, cel care a și permis, atunci, demult recrearea sau
crearea statului Israel. Acest stat este copilul lor și, toată viața, trebuie să aibă grijă
de el.
Dar, la urma urmei, nici asta nu contează, contează doar teritoriul acesta, fâșia
aceasta de 40 km, contează resursele din mare, contează proiectul canalului în piatră
care să eclipseze Suezul, contează crearea unui Israel Mare, care să cuprindă tot
Orientul Apropiat și chiar o parte din cel Mijlociu, pentru ca, încă odată și încă odată,
civilizația occidentală, cea de care vorbea Huntington, să câștige sau să recâștige
încă o bătălie din războiul acesta inter-civilizațional, și să reducă la tăcere, unul
dintre inamicii ei substanțiali: civilizația arabo-musulmană.
Se zice că și noi, după ce ne-au primit cu chiu cu vai în Uniunea Europeană
și în NATO, facem parte din această civilizație occidentală și ar cam trebui să-i
EVENIMENT STRATEGIC
susținem proiectele, argumentele și subtilitățile. I le susținem cu mult mai mult decât
suntem noi capabili să o facem, dar indiferent de ce parte a baricadei ne împing
vremurile și vremuirile, ca întotdeauna în istorie, adevărul n-are nici tabere, nici
criterii de selecție, nici grade de comparație și nici parti-pris-uri.
OPINII: GRIGORIE LĂCRIȚA
LĂCOMIA P O Z I T I V Ă
A ÎMBOGĂŢIRII
THE POSITIVE GREED

OF ENRICHMENT
Conf. univ. dr. N. GRIGORIE Lăcriţa
Rezumat
„Lăcomia pozitivă a îmbogățirii” este un subiect care nu a mai fost abordat și

cu atât mai mult cu argumente temeinice, raționale. În general, se consideră, greșit,
că lăcomia nu are cum să fie pozitivă și cu atât mai mult să constituie baza avuției
colective. Citind acest articolul cu atenție se va înțelege cât de benefică este, atât
pentru fiecare persoană, cât și pentru fiecare țară, lăcomia de îmbogățire, prin
munca asiduă și cinstită, a cât mai multor oameni. Cu cât într-o țară sunt mai mulți
oameni lăcomi de îmbogățire, cu atât mai prosperă va fi țara respectivă. Lăcomia
îmbogățirii e bună prin faptul că cel care își dedică viața îmbogățirii, prin muncă
asiduă și cinstită, își face bine lui, dar le face bine și altora. Câștigul celui lacom de
îmbogățire generează câștiguri și pentru alții, în special pentru cei săraci. Nivelul
de trai al celor săraci depinde de nivelul de dezvoltare al celor bogați, de lăcomia
în muncă a acestora. Oameni lacomi de îmbogățire devin bogați nu prin spolierea
altora, ci prin sporirea bogăției totale, care va asigura un trai tot mai bun și pentru
cei săraci (săraci din lenevie, săraci benevol, săraci din practicarea de vicii etc.),
lăcomia ajungând să fi altruism. Impulsul egoist al oamenilor de a-și spori câștigurile,
adică lăcomia de a se îmbogăți, constituie baza avuției colective. Adam Smith a spus
că: (1) Problema sărăciei se rezolvă numai (1.1) prin muncă și cu bogăție și (1.2) prin
implicarea în muncă și a tuturor săracilor. și (2) lacomi de îmbogățire sunt oamenii
cei mai utili și cei mai bine intenționați din societate, pentru că pun în mișcare roțile
întregului mecanism social prin care se asigură dezvoltarea țării în beneficiul tuturor.
A condamna, în numele unor dogme, oamenii dedicați muncii, oamenii lacomi de
muncă și bogățiile acestora (strânse cu multă trudă, după o viață de muncă), este o
problemă care trebuie reconsiderată din temelii.
Cuvinte-cheie: lăcomie; lăcomie pozitivă; îmbuibare; dezvoltare;

Assoc. Univ. Dr. N. GRIGORIE Lacriţa
Summary
The „positive greed of enrichment” is a topic that has not been addressed
before, and even more so with sound, rational arguments. It is generally believed,
wrongly, that greed cannot be positive, let alone be the basis of collective wealth. By
reading this article carefully, one will understand how beneficial it is, both for each
person and for each country, the greed for enrichment, through the assiduous and
honest work of as many people as possible. The more greedy people in a country,
the more prosperous that country will be. The greed of enrichment is good in that
the one who dedicates his life to enrichment, through hard and honest work, does
good to himself, but also does good to others. The gain of the greedy to get rich
also generates gains for others, especially the poor. The standard of living of the
poor depends on the level of development of the rich, on their greed for work. People
greedy for enrichment become rich not by robbing others, but by increasing the total
wealth, which will ensure a better and better life for the poor as well (poor from
idleness, poor from benevolence, poor from practicing vices, etc.), greed becoming
altruism. The selfish drive of people to increase their earnings, that is, the greed to
get rich, is the basis of collective wealth. Adam Smith said that: (1) The problem of
poverty is solved only (1.1) by work and wealth, and (1.2) by the involvement of all
the poor in work. and (2) greedy for wealth are the most useful and well-intentioned
people in society, because they set in motion the wheels of the entire social mechanism
by which the development of the country is ensured for the benefit of all. Condemning,
in the name of dogmas, people dedicated to work, people greedy for work and their
riches (accumulated with great effort, after a lifetime of work), is a problem that needs
to be reconsidered from the ground up.
Keywords: greed; positive greed; stuffing; development;
Cuprins.
1. Lăcomiei pozitivă a îmbogățirii, sens și conținut
2. Lăcomia pozitivă a îmbogățirii este unul din principalele izvoare ale
progresului social
3. Contradicțiile izbitoare existente în Biblie în tratarea bogăției și a sărăciei
4. Dogme promovate credință opresivă, băgată pe gât cu forța în numele lui
Dumnezeu, ca fiind sfinte
5. Teza revoluționară a lui Adam Smith despre „oamenii lacomi de îmbogățire”,
care sunt cei mai utili și cei mai bine intenționați din societate
6. Adam Smith neagă contradicția religioasă dintre bogăție și sărăcie și
deschide porțile Împărăției cerurilor în primul rând pentru cei îmbogățiți prin muncă
Bibliografie
1. Lăcomiei pozitivă a îmbogățirii, sens și conținut
Lăcomia este definită, la general, ca dorința irezistibilă a unei persoane de
a poseda ceva (bani, bunuri materiale, spirituale etc.) mai mult decât are nevoie
pentru el și pentru familia sa.
Noțiunea de „are nevoie pentru el și pentru familia sa” este însă foarte relativă,
interpretabilă diferit, chiar contradictoriu, fiind abordată în întreaga lume prin
numeroase studii, articole, lucrări etc., fapt pentru care nu este supusă discuției în
acest articol.
„Lăcomia pozitivă a îmbogăţirii” poate fi definită ca fiind „obsesia
îmbogățirii prin muncă asiduă și cinstită”.
În cadrul desfășurării oricărei activități aducătoare de profit, dorința de
îmbogățire este o lăcomie pozitivă deoarece, în preocuparea sa pentru satisfacerea
unor interese personale, întreprinzătorul respectiv satisface totodată, fără să vrea, și
interesele altora.
În condițiile în care un asemenea ideal este realizat prin muncă cinstită, acești
îmbogățiți sunt oamenii cei mai utili și cei mai bine intenționați din societate pentru
că, prin ei, se dezvoltă întreaga țară spre binele tuturor.
Lăcomiei pozitivă a îmbogățirii eu o definesc prin oamenii care, în obsesia
lor de îmbogățire, în dorinţa lor egoistă de a-și realiza binele personal, de a-şi
maximiza propriul câştig, sunt călăuziți de o mână invizibilă care asigură promovarea
intereselor societăţii, fără ca aceasta să facă parte din intenţiile lor, într-un mod mult
mai eficient decât dacă ei și / sau statul s-ar fi preocupat de acest lucru.
Lacomii pozitivi, devenind bogați prin muncă asiduă și prin inteligența lor,
fac un foarte mare bine, nu numai lor, ci și întregii societăți și chiar întregii omeniri,
precum în cazul geniilor lumii.
Lăcomia pozitivă a muncii, manifestată prin muncă asiduă, cinstită și bine
făcută, utilizează profitul pentru creșterii producției și pentru angajarea mai multor
oameni, ceea ce e benefic pentru întreaga societate.
2. Lăcomia pozitivă a îmbogățirii este unul din principalele

izvoare ale progresului social
În întreaga istorie a omenirii, lăcomia pozitivă a îmbogățirii a fost și va rămâne
unul din principalele izvoare ale progresului social.
Bogăția celor lacomi de câștig a fost cea care a contribuit, în mare măsură,
la bunăstarea socială generală, inclusiv la protecția socială a săracilor din sărăcie
benevolă, din lenevie și din practicarea de vicii.
Fondurile constituite prin impozitarea veniturilor celor lacomi de câștig, au
constituit dintotdeauna, și vor constitui permanent, principala sursă a dezvoltării
societății, a progresului social.
Dintotdeauna s-a dovedit că raportul dintre „lăcomia de îmbogățire” și
„frica de a nu greși în dobândirea îmbogățirii”, este sfânt. Altfel spus, îmbogățirea
este condusă de două emoții puternice: „lăcomia” și „frica”, în care „lăcomia e
accelerația” iar „frica e frâna”.
Orice dezechilibrare a acestui raport poate avea efecte negative asupra fiecărui
individ dedicat „lăcomiei pozitive”.
Dacă fiecare persoană s-ar limita numai la nevoile sale minime de trai, după o
perioadă de timp societatea ar stagna, apoi ar urma degradarea.
3. Contradicțiile izbitoare existente în Biblie în tratarea

bogăției și a sărăciei
În Biblie există contradicții izbitoare între Dumnezeu-TATĂL și
Dumnezeu-FIUL în abordarea sărăciei și a bogăției, în tratarea poporului evreu, a
Raiului, a Iadului etc.
3.1. În Vechiul Testament:
1.1. Dumnezeu-TATĂL ALEGE un popor, POPORUL EVREU, ca

„POPOR ALES AL SĂU”, căruia îi acordă mari favoruri acestuia, îi dă o țară cu
toate bogățiile sale.
1.2. Dumnezeu a încurajat îmbogățirea și a fost foarte darnic cu oferirea
de numeroase și de mari bogății materiale (pe lângă cele spirituale) unui număr
foarte mare de personaje din Vechiul Testament, dar numai din „poporul ales al lui
Dumnezeu, Israel”1, în fruntea cărora se află Solomon, Iov, Isac etc.
1.3. Una dintre cele mai mari bogății lăsate de Dumnezeu poporului evreu
a fost că le-a dăruit o inteligență ridicată. Se consideră că valoarea medie a scorul
IQ (coeficientul de inteligenţă) al indivizilor cu origine evreiască este mai mare
cu aproximativ 10 puncte față de valoarea medie a IQ corespunzătoare indivizilor
aparținând altor populații.2
1
În Vechiul Testament sunt zeci de versete în care Dumnezeu face precizări cu privire la
„poporul Meu, Israel” (2 Samuel 3:18; 2 Samuel 7:7 etc); „Voi face din tine un neam mare și
te voi binecuvânta; îți voi face un nume mare și vei fi o binecuvântare.” (Geneza 12:2); „…Eu
voi fi Dumnezeul tuturor semințiilor lui Israel, și ei vor fi poporul Meu.” (Ieremia 31:1 etc.);
„voi locui în mijlocul copiilor lui Israel și nu voi părăsi pe poporul Meu, Israel.” (1Împăraţi
6:13); „Eu v-am ales numai pe voi dintre toate familiile pământului:…” (Amos 3:2); „Nu
te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te
întăresc, tot Eu îți vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare.” (Isaia 41:10) etc.
2
A se vedea https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_natural%C4%83_a_inteligen%C8%9Bei_
a%C8%99kenazilor.
1.4. Bogăția nu este privită ca fiind o piedică în calea mântuirii unui om, chiar
dacă acesta își pune încrederea în ea și nu este dispus să renunțe la ea în favoarea
săracilor.
1.5. Sărăcia nu a constituit niciodată o preocupare pentru Dumnezeu-TATĂL:
nu este condamnată, dar nici nu este apreciată și cu atât mai mult nici nu este ridicată
în slăvi.
1.6. Vechiul Testament ne învață că Dumnezeu - Tatăl este sursa supremă a
tuturor bogățiilor și prosperităților, iar binecuvântările Lui sunt în primul rând de
natură materială, pentru viața de aici, de „JOS”, de pe pământ. Nici despre „SUS”
(Împărăție, Paradis, Rai etc.) și nici despre „JOS” („tărâmul celălalt”, „lumea
cealaltă”, „Iad”, cu o localizare sub pământ), nu se spune nimic.
1.7. În Vechiul Testament nu există nici o referire la RAI (ca împărăție a celui
bun), la IAD (ca împărăție a celui rău), la faptul că sufletele oamenilor continuă să
trăiască după moartea trupului etc.
3.2. În Noul Testament:
2.1. Dumnezeu-FIUL ALEGE o categorie socială, SĂRACII, ca „ALEȘI

AI SĂI”, proslăvind sărăcia și condamnând bogăția, Raiul fiind destinat săracilor, iar
Iadul bogaților. Schimbarea făcută de Dumnezeu-FIUL, în abordarea sărăciei și a
bogăției, în tratarea poporului evreu, este pe cât de radicală, pe atât de revoltătoare
pentru poporul evreu, ai cărui lideri l-au provocat pe Ponțiu Pilat, guvernatorul
roman, să Îl răstignească pe Isus. Poporul evreu nu la recunoscut niciodată, și nu îl
recunoaște nici în prezent, pe Iisus ca Mesia.
2.2. Sărăcia este cea care este binecuvântată de Iisus Hristos, de la
a o încuraja, a o favoriza, până la a garanta că Împărăţia lui Dumnezeu este a
săracilor, precum se spune (fie și numai) în versetele: „Ferice de voi care sunteţi
săraci, pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este a voastră!” (Luca 6:20; Matei 5,3
etc.). „Dacă vrei să fii desăvârșit”, i-a zis Isus, „du-te de vinde ce ai, dă la săraci și
vei avea o comoară în cer! Apoi vino și urmează-Mă.” (Matei 19:21; Luca 18:22),
sau în „Dacă avem, dar, cu ce să ne hrănim și cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de
ajuns.” (1Timotei 6:8)
2.3. Bogăția este condamnată:
„23 Isus a zis ucenicilor Săi: «Adevărat vă spun că greu va intra un bogat
în Împărăția cerurilor. 24 Vă mai spun iarăși că este mai ușor să treacă o cămilă
prin urechea acului, decât să intre un bogat în Împărăția lui Dumnezeu.” (Matei
19:23,24; Luca 18:24,25). Hristos îi fericește pe săraci, ca moștenitori ai Împărăției
lui Dumnezeu, și îi deplânge pe bogați.
2.4. Noul Testament ne învață că binecuvântările lui Dumnezeu - Fiul (Iisus
Hristos) sunt numai de natură spirituală și sunt pentru viața de dincolo: 1) de „SUS”,
din Împărăția cerurilor, din Împărăția lui Dumnezeu3, din Rai, unde este locul de
răsplată a celor curați de păcate, și 2) de„JOS” (din „tărâmul celălalt”, din „lumea
cealaltă”, din „Iad”, cu o localizare sub pământ, locuit de demoni, de diavoli, de
draci, de Satan), unde este locul sufletelor păcătoase.
2.5. Deci, în viața de apoi, conform (cel puțin) Luca 6:20, Matei 5,3, „SUS”
(adică în Împărăția cerurilor, în Împărăția lui Dumnezeu, în Rai) este locul celor
SĂRACI, iar „JOS” (pe „tărâmul celălalt”, în „lumea cealaltă”, în „Iad”) este locul
celor BOGAȚI!!!???
2.6. În Noul Testament, poporul evreu nu se mai bucură de favoruri și nu mai
este tratat ca „poporul ales al lui Dumnezeu”,
Fiecare înțelege aceste contradicțiile izbitoare existente în Biblie (fie și numai
pe cele în tratarea bogăției și a sărăciei) după educația, după credința / religia și după
capacitatea sa de gândire.
4. Dogme promovate credință opresivă, băgată pe gât cu

forța în numele lui Dumnezeu, ca fiind sfinte
4.1. Versetele din (cel puțin) din Noul Testament
Cel puțin următoarele versete, din Noul Testament, din Luca 6:20, 18:22-25;
Matei 5:3, 19:21-24; 1Timotei 6:8, au stat și stau la baza interpretării (bine gândite)
a celor mai extremiste și fanatice interpretări religioase despre sărăcie și bogăție.
4.2. Articolul „Bogăția și sărăcia”, de Georgios Mantzaridis
Pe Internet sunt numeroase articole în care sunt promovate dogme drept

credință opresivă, băgată pe gât cu forța în numele lui Dumnezeu, ca fiind sfinte
În cele ce urmează voi prezenta numai câteva texte selectate de subsemnatul
din articolul „Bogăția și sărăcia”, de Georgios Mantzaridis, autor și al cărții „Morala
creștină”, Editura Bizantină), postată pe https://www.crestinortodox.ro/religie/bogatia-
saracia-69506.html, cu precizarea că sublinierile și culorile îmi aparțin.
Hristos îi fericește pe săraci, ca moștenitori ai Împărăției lui Dumnezeu, și îi
deplânge pe bogați.
„Posesia bogăției materiale îl înrobește pe om și îl împiedică să intre în
împărăția lui Dumnezeu.”
„Credinciosul nu trebuie să se dedea strângerii de avere, ci să sărăcească,
precum îndemna Domnul. Faptul de a deține avere constituie o faptă nedreaptă
și de condamnat.”
3
„Împărăția lui Dumnezeu” este o formulare folosită numai în Noul Testament, de 122 de ori, pentru a desemna
tărâmul în care domnește Dumnezeu. Evanghelia după Matei folosește de asemenea o expresie similară, anume
„Împărăția Cerurilor”.
„Astfel, de pildă, observând că bogatul nu se deosebește în esență de lacom
sau, mai mult, de hoț,”
„Fiecare creștin este dator să se lepede de dorința de a poseda aceste bunuri.”
(bunurile materiale)
„…pericolul dependenței de avere, ca și cel al folosirii ei egoiste, este foarte
grav.”
„Proprietatea particulară, care este o manifestare a lăcomiei, nu provoacă doar
probleme morale, ci și sociale.”
„Despărțind între «al meu» și «al tău», proprietatea particulară răcește
raporturile dintre oameni și provoacă dezbinări și conflicte.”
„La adevărata libertate se accede prin neavuția de bunăvoie. De aceea
desăvârșirea cea în Hristos este legată de lepădarea oricărei forme de proprietate
particulară.”
„Iar cel ce își iubește semenul sărac este firesc să nu țină bogăția pentru sine,
ci o cheltuie pentru a acoperi nevoile aceluia.”
„… sărăcia ca alegere personală de bunăvoie sporește libertatea și bogăția
spirituală. În acest …, pe cat omul se lipsește de bunuri, pe atât mila lui Dumnezeu
îl însoțește și îl sprijină dumnezeiasca iubire de oameni. Această sărăcie de voie îl
înalță pe om duhovnicește și îl face următor lui Hristos.”
„Avantajul săracului, însă, este că nu are la dispoziția lui multe lucruri care să
îl subjuge și să îi limiteze libertatea. Adevărata bogăție este ascunsă și cultivată în
starea de sărăcie materială.”
„Pe planul vieții sale personale, mișcându-se în duhul iubirii și al jertfei de sine,
credinciosul este dator să accepte și să urmărească sărăcia pentru desăvârșirea
lui spirituală.”
„Astfel lăcomia, ca rădăcină a tuturor relelor, nu doar că dă naștere abaterilor
de la morală, ci duce și la abaterea de la credință, sau se preface în idolatrie.”
*
În loc de comentarii la aceste versete: „Ideile eronate transformate în
adevăruri dogmatice sunt cel mai primejdios lucru din lume. Ele provoacă cele
mai grave leziuni în corpul social și tocmai de aceea e atât de important «să vezi» pe
mâna cui încap ideile. Din păcate, s-a dovedit că noi nu suntem capabili să ne apărăm
de ideile «generatoare de rău»”.[…] „De aceea răspunderea celor care «umblă cu
idei» este enormă. Ei pot face omenirea fericită sau, dimpotrivă, o pot arunca în
prăpastie. Geniul este cât se poate de echitabil distribuit de partea binelui și de cea
a răului. Și se bucură, în ambele direcții, de continuitate. […] «La capătul tuturor
promisiunilor paradisului așteaptă infernul»”4
*
Singurele „paradisuri” accesibile aici, pe pământ sunt cele prin muncă,
4
Un articol de Gabriel Liiceanu pe https://www.hotnews.ro/stiri-opinii-26292995-ideile-ero-
nate-transformate-adevaruri-dogmatice-sunt-cel-mai-primejdios-lucru-din-lume.htm
prin cunoaștere și prin vocație.
Cei mai mari răufăcători sunt cei care s-au dedicat construirii sistematice a
Paradisurilor cerești și/sau de pe Pământ.
Grav e când aceste dogme ajung să fie promovate „credință opresivă, băgată
pe gât cu forța în numele lui Dumnezeu, ca fiind sfinte”.
Învrăjbirea dintre săraci și bogați se face, chipurile, cu încuviințarea lui
Dumnezeu-FIUL și-n numele Lui, ceea ce constituie un mare pericol și pentru
societate, dar și pentru religia creștină.
Asemenea „învățăminte din Biblie” îi sperie pe toți oameni dedicați muncii
cinstite, ajunși bogați după o viață de muncă asiduă, și îi îndepărtează de religia
care promite numai celor săraci că a lor este „Împărăția Cerurilor”, unde
bogații nu au acces.
Ori, noi avem o singură viață, și tot ce putem pretinde de la ea este să o trăim
ca viață prezentă, cât mai bine cu putință, aici, pe pământ. Și asta cât ne permit
lucrurile care depind de noi.
Cei care prin munca lor de o viață ajung să genereze bogăție și prosperitate
(pentru ei, pentru colectivitate, pentru întreaga societate și, în unele cazuri, chiar
și pentru întreaga omenire, precum în cazul geniilor, care au fost toate obsedate de
muncă), ar trebui să fie cei mai apreciați și lor le-ar trebuie deschise (în primul rând)
porțile „Împărăției Cerurilor”, ale Raiului.
Raiul, aici pe Pământ, nu se poate înfăptui cu cei săraci, cărora li se promite
„Împărăția Cerurilor”, și cu atât mai mult cu săracii benevol, din lene și din practicarea
de vicii.
Aici, în „Raiul de pe Pământ” (care trebuie înțeles ca „o societate a bunăstării
sociale generale”, a educației, a civilizației, a sănătății, a prosperității, a unui nivel
de trai bun, a bogăției etc.), cu greu ar trebui să intre săracii apți de muncă, dar care
refuză să lucreze, adică săracii din „sărăcie benevolă”, din lenevie, din practicarea
de vicii etc.
Aici, pe Pământ, s-a ajuns deja în situația în care săracii (1) trăiesc ca „întreținuți
social”, își duc existența din o parte din munca, din veniturile (prin redistribuire
bugetară) celor lăcomi de îmbogățire și (2) în baza unor dogme, trăiesc cu speranța
în niște promisiunile divine, care le spun că, după moarte, Împărăția cerurilor va fi
numai a lor, unde nu vor ava acces cei bogați.
Cei care nu au capacitatea să înțeleagă (cât mai repede) faptul că „Ideile
eronate transformate în adevăruri dogmatice sunt cel mai primejdios lucru din
lume”, vor fi condamnați, încet dar sigur, la înapoiere, pe toate planurile și nu vor
mai avea loc în imperiile viitorului, care vor fi imperiile minților strălucite, dedicate
muncii creatoare de mari bogății materiale și spirituale.
Nu bogăția și nu lăcomia îmbogățirii prin muncă cinstită trebuie condamnată,
ci sărăcia, respectiv săracii de bunăvoie, săracii din lene și săracii din practicarea
de vicii.
*
La „Dogmele promovate credință opresivă, băgate pe gât cu forța în numele
lui Dumnezeu, ca fiind sfinte”, se mai poate răspunde în mai multe feluri, dar prefer
următoarele citate:
„Mare sărăcie trebuie să fie în rai, dacă merg acolo toţi golanii, calicii şi
săracii şi nici un bogat.” (Din Hagi Tudose, zgârcitul odios). „Nu există decât un
pas de la fanatism la barbarie.” (Denis Diderot). „Nici o cruzime nu e mai atroce
decât aceea a fanaticului.” (Stefan Zweig)
5. Teza revoluționară a lui Adam Smith despre „oamenii

lacomi de îmbogățire”, care sunt cei mai utili și cei mai bine
intenționați din societate
Adam Smith, încă din anul 1776, de când a scris cartea „Avuția națiunilor”,
considerată cea mai bună lucrare de economie a tuturor timpurilor, a argumentat
efectele utile generate pe plan social de „oamenii lacomi de îmbogățire”, pentru
care vom folosi și sintagma de „lăcomia pozitivă a îmbogățirii”.
Adam Smith este cel care a proclamat „principiul mâinii invizibile”,
potrivit căruia5 individul, în dorinţa sa egoistă de a realiza binele personal, de
a-şi maximiza propriul câştig, este călăuzit de o mână invizibilă care asigură
promovarea intereselor societăţii, fără ca aceasta să facă parte din intenţiile
sale, într-un mod mult mai eficient decât dacă el și / sau statul ș-ar fi preocupat
de acest lucru.
Într-unul din cele mai faimoase pasaje din întreaga literatură economică
mondială, redat mai jos, Smith prezintă, în cartea sa menţionată mai sus, modul în
care fiecare întreprinzător, preocupat de propriul interes (de îmbogățire), promovează,
fără să ştie şi fără să vrea, şi interesele societăţii chiar într-un mod mult mai eficient
decât atunci când ar fi dorit să facă acest lucru în mod intenţionat:
„Fiecare individ se străduieşte să utilizeze capitalul de care dispune
în aşa fel încât valoarea rezultatului obţinut să fie maximă. În general, el nu
intenţionează nici să promoveze interesul public, nici să ştie cât de mult îl
promovează el însuşi. Individul nu urmăreşte decât să se autoasigure; el nu
vizează decât propriul câştig. Dar, în demersul său, individul este condus de
o m â n ă i n v i z i b i l ă spre promovarea unui ţel care nu făcea iniţial parte din
intenţiile sale. Urmărindu-şi propriul interes, el promovează de multe ori interesele
societăţii într-un mod mult mai eficient decât dacă ar fi dorit să facă aceasta cu tot
dinadinsul.”
Altfel spus, impulsul egoist al oamenilor de a-și spori câștigurile, adică
5
A se vedea Samuelson A. Paul, Nordhaus D. William. Economie politică. Editura Teora, Bucureşti 2000, fie şi
numai paginile: 49; 229-230; 242-243.
lăcomia de îmbogățire, constituie baza avuției colective.
„Lăcomia îmbogățirii” e bună prin faptul că cel care își dedică viața
îmbogățirii, prin muncă asiduă și cinstită, își face bine lui, dar le face bine și altora.
Câștigul celui lacom de îmbogățire generează câștiguri și pentru alții, în
special pentru cei săraci.
Nivelul de trai al celor săraci depinde de nivelul de dezvoltare al celor bogați,
de lăcomia în muncă a acestora.
Oameni lacomi de îmbogățire devin bogați nu prin spolierea altora, ci
prin sporirea bogăției totale, care va asigura un trai tot mai bun și pentru cei
săraci (din lenevie, din sărăcie benevolă, din practicarea de vicii etc.), lăcomia
ajungând să fi altruism.
În condițiile în care nu ar mai fi „oamenii lacomi de îmbogățire” și fiecare ar
trebui să trăiască numai și numai din propria sa muncă și numai „Dacă avem, dar,
cu ce să ne hrănim și cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns.” (Biblia, 1Timotei
6:8), s-ar ajunge în situația în care societatea s-ar degenera, iar mulțimea de săraci ar
ajunge la pierzanie.
Oamenii lacomi de îmbogățire, prin muncă asiduă și cinstită, sunt cei
mai utili și cei mai bine intenționați din societate, pentru că pun în mișcare
roțile dezvoltării în beneficiul tuturor”.6
Când un muncitor lacom de câștig obține venituri peste cele necesare
întreținerii (cu chibzuință a) familiei sale, el utilizează surplusul de venit (profitul
net) pentru a-și spori câștigurile, lucru care se poate face numai prin angajarea mai
multor persoane și prin sporirea producției. Ciclul continuă, generând efecte pozitive
propagate în lanț, în întreaga societate: creșterea profiturilor fiecărui întreprinzător
privat formează baza pentru creșterea bogăției și a prosperității colective.
Teza lui Adam Smith că impulsul egoist al oamenilor de a-și spori
câștigurile constituie baza avuției întregii societăți este una dintre ideile cele
mai revoluționare din istoria omenească.
Teza este revoluționară nu numai dintr-o perspectivă economică, dar și dintr-o
perspectivă morală și politică: lăcomia e bună deoarece, lacomul devenind
mai bogat, el le face tuturor un bine, nu numai lui, acționând dezinteresat în
favoarea altora, egoismul ajungând să fi altruism.
Ceea ce Smith i-a învățat pe oameni, încă de acum aproape 250 de ani, dar din
care mulți nu au înțeles această lecție nici până azi, este faptul că:
1) „câștigul unora generează și câștiguri altora”;
2) „lăcomia în muncă a unora este spre binele tuturor”;
3) „creșterea bunăstării celor săraci depinde de creșterea bunăstării celor
lacomi de câștig”;
4) „dacă toți bogații ar da la săraci tot ce au și s-ar mulțumi numai cu ce să se
6
A se vedea și Yuval Noah Harari, cartea „Sapiens. Scurtă istorie a omenirii”, Editura Poli-
om, 2017, pg. 264.
hrănească și cu ce să se îmbrace (conform Bibliei, 1Timotei 6:8), pentru un anumit
timp (destul de scurt) săracii ar duce-o bine, dar după aceea ar urma numeroase
și grave probleme sociale, societatea intrând, în ansamblul său, într-un proces de
degenerare.
6. Adam Smith neagă contradicția religioasă dintre

bogăție și sărăcie și deschide porțile Împărăției cerurilor în
primul rând pentru cei îmbogățiți prin muncă
Smith a avut curajul și inteligența de a nega contradicția tradițională și, în
special religioasă, dintre „bogăție și sărăcie” și dintre „bogăție și moralitate”,
deschizând „Împărăția cerurilor” în primul rând pentru cei bogați.
Dacă se analizează moralitatea atât la cei bogați, cât și la cei săraci, cărora
religia le promite săracilor că „a lor este Împărăția cerurilor”, se observă că,
dintotdeauna și în orice societate, cei săraci sunt cei mai mulți care se confruntă cu
cele mai multe și cu cele mai grave probleme de moralitate.
Sărăciei îi lipsește educația, învățământul, sănătatea, un trai și o viață decentă,
însușirea valorilor morale autentice. Sărăcia naște foamete, fapte antisociale, vicii,
hoții, criminalitate, imoralitate, dezordine și degenerare socială. Sărăcia este un lucru
îngrozitor, ea poate da naștere celor mai multe și mai cumplite violențe și fărădelegi.
În Avuţia națiunilor, Adam Smith spune cum trebuie organizată societatea și
economia astfel încât să nu mai existe sărăcie, să nu se mai ajungă în situația în care
unii oameni să moară de foame.
Adam Smith a spus-o clar și răspicat că problema sărăciei se rezolvă numai
(1) prin muncă și cu bogăție și (2) prin implicarea în muncă și a tuturor săracilor.
Sărăcia, indiferent din ce cauze provine, generează, la rândul său, o și mai
mare sărăcie, cu numeroase și grave probleme sociale.
Numai munca naște și multiplică bogățiile și asigură condițiile pentru
eliminarea sărăciei și pentru o societate prosperă, a bunăstării sociale generale.
Smith a avut curajul (1) să nege contradicția religioasă dintre bogăție, pe de
o parte, și sărăcie și moralitate, pe de altă parte, și (2) să deschidă porțile Împărăției
cerurilor în primul rând pentru cei bogați.
Să fii bogat înseamnă:
1) să fii un om dedicat muncii cinstite și bine făcute (altfel nu reziști în timp),
2) să fii și moral, să devii bogat nu prin sărăcirea altora, ci prin sporirea
bunăstării cât mai multor persoane, cu efecte (de antrenare, propagate) benefice în
întreaga societate, precum reducerea șomajului, sporirea numărului de salariați, a
veniturilor acestora și ale familiilor lor etc.
Smith a spus-o clar: lacomi de îmbogățire sunt oamenii cei mai utili și
cei mai bine intenționați din societate, pentru că pun în mișcare roțile întregului
mecanism social prin care se asigură dezvoltarea în beneficiul tuturor.
Capitalismul a schimbat radical gândirea despre bogăție: profitul trebuie
investit pentru dezvoltarea producției, care va genera un profit și mai mare, și tot așa
vor avea loc efecte de multiplicare (de la un an la altul) a producției și a profiturilor.
Bogăția, prin acumulare primitivă, este pe cale de dispariție: tot mai puține
persoane își tezaurizează banii, adică îi sustrag din circuitul economic normal și îi țin
ascunși, îngropați etc. în diferite locuri, de unde îi scot din când în când numai pentru
a-i admira (în special strălucirea aurului), a-i număra, a-i mai înmulți etc.
Aceștia „tezaurizatori primitivi” nu sunt în realitate capitaliști adevărați și nu
sunt utili nici pentru ei, nici pentru familiile lor și nici pentru societate.
Profitul din fiecare an, prin investirea sa, trebuie să aducă în viitor un profit și
mai mare.
Una din legile fundamentale ale economiei capitaliste spune că „Orice
afacere ajunge să fie prosperă numai în condițiile în care profitul este folosit în
creșterea producției”.
Cine nu a înțeles acest lucru și nu procedează astfel nu este un capitalist
adevărat și nu are un viitor prosper.
Capitalismul productiv își găsește justificarea numai în lăcomia pozitivă
a muncii.
Sunt oameni care, din naștere (prin zestrea lor genetică), sunt dedicați muncii
cinstite, care toată viața simt o mare plăcere în munca bine făcută, care ajung la
mari succese prin muncă și prin puterea minții lor, care ajung să acumuleze mari
bogății materiale și spirituale (fără ca acesta să fie scopul principal al muncii lor),
care contribuie, uneori foarte mult, la progresul țării lor și chiar al întregii omeniri.
Omenirea a progresat prin oamenii dedicați muncii, prin oamenii lacomi
de îmbogățire.
Geniile lumii au fost toate, fără excepție, dedicate muncii, obsedate de muncă,
uneori până la epuizare, inclusiv până la a-și sacrifica sănătatea și chiar viața unor
cauze nobile pentru întreaga omenire (Vezi Giordano Bruno, Galileo Galilei etc.)
Faptul că unele dintre genii au ajuns să acumuleze și bogății materiale (pe
lângă cele spirituale) a fost ca o răsplată a activității desfășurate, și nu ca un scop al
muncii lor în viață.
Avem exemplul celor mai prospere țări din lume, care au ajuns la cel mai
înalt nivele de educație, de învățământ, de sănătate, de trai, de bunăstare generală,
de reducere drastică a sărăciei etc., numai și numai prin munca asiduă a oamenilor
dedicați muncii și a oamenilor lăcomi de îmbogățire.
O societate, care are numai oameni săraci, își duce existența, aici pe pământ,
în „Împărăția sărăciei”, în cea mai dureroasă existență socială, care, în realitate, nu
a fost și nu este dorită de nimeni, cu excepția unor propovăduitori fanatici religioși,
care promovează sărăcia și promit săracilor că, în viața de apoi, a lor va fi Împărăția
cerurilor.
A condamna, în numele unor dogme, oamenii dedicați muncii, oamenii
„lacomi” de muncă și bogățiile acestora, strânse cu multă trudă, după o viață
de muncă, este o problemă care trebuie reconsiderată din temelii.
„Cine are minte, să ia aminte!” „Cine are urechi de auzit să audă!”. Amin!
(Matei 11:15; Luca 14:35)
Bibliografie
Adam Smith. „Avuția națiunilor”. Este cel mai important manifest economic
al tuturor timpurilor, este o carte deschizătoare de drumuri, ale cărei adevăruri sunt
valabile și în prezent.
Yuval Noah Harari: Sapiens. „Scurtă istorie a omenirii”. Editura Polirom,
2017, pg. 262 - 267; 278 - 281.
Gabriel Liiceanu: „Ideile eronate transformate în adevăruri dogmatice
sunt cel mai primejdios lucru din lume” (interviu), pe https://www.hotnews.ro/stiri-
opinii-26292995-ideile-eronate-transformate-adevaruri-dogmatice-sunt-cel-mai-primejdios-
lucru-din-lume.htm.
Emanuel SOCACIU. Sărăcie, bogăție și judecată morală, pe https://
dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/saracie-bogatie-si-judecata-morala-2210182.html
Biblia, cel puțin: Matei 5:3; 19:21-24; Luca 6:20-21; 18:22, 24,25; 1Timotei
6:8; Iacov 2:5; Marcu 10:23. Explicații deosebit de importante cu privire la
personajele biblice menționate în acest material, și pentru (aproape) fiecare verset
din Biblie, se găsesc pe https://mybible.eu/ro
Articolul „Bogăția și sărăcia”, de Georgios Mantzaridis, autor și al cărții
„Morala creștină”, Editura Bizantină), postată pe https://www.crestinortodox.ro/religie/
bogatia-saracia-69506.html.
N. Grigorie Lăcrița. „Mâna invizibilă, pe mai multe Site-uri, ziare și reviste.
N. Grigorie Lăcrița. „LAISSEZ-FAIRE”, pe mai multe Site-uri, ziare și
reviste.
CARITATE ȘI FILANTROPIE
DISTINCȚIA DINTRE ACESTEA
CHARITY AND PHILANTHROPY
THE DISTINCTION BETWEEN THESE
N. GRIGORIE Lăcrița
„Limba nu este compusă din simple cuvinte, ci din sensurile depozitate

în cuvinte. Limitele cuvintelor sunt limitele sensurilor lor.” (Constantin Tsatsos)
Abstract
În DEX, în actele normative, în vorbirea curentă și chiar și în spațiul

religios nu se face o distincție clară între noțiunile „caritate” și „filantropie”,
ele fiind prezentate, în general, ca fiind sinonime, cu toate că sensul și
conținutul acestora este diferit. Clarificarea și stabilirea precisă a sensului și
a conținutului acestor noțiuni, în special în DEX și în actele normative care le
folosesc, este strict necesară fie și numai pentru: 1) a asigura o interpretare
unitară a acestora; 2) reglementarea corectă a facilităților sociale, economice
și fiscale care se acordă pentru acestea; 3) definirea mult mai clară și unitară și
a alor noțiuni deosebit de importante, precum sponsorizare, mecenat, donații,
pomană, milostenie etc.
Cuvinte-cheie: caritate; filantropie; pomană; muncă; milă; voință;
Abstract
In DEX, in normative acts, in current speech and even in the religious space,
a clear distinction is not made between the notions of „charity” and „philanthropy”,
they are generally presented as synonymous, although their meaning and content
is different. Clarification and precise establishment of the meaning and content of
these notions, especially in DEX and in the normative acts that use them, is strictly
necessary if and only for: 1) to ensure a unified interpretation of them; 2) the correct
regulation of the social, economic and fiscal facilities that are granted for them,
3) much clearer and unified definition of particularly important notions, such as
sponsorship, patronage, donations, almsgiving, almsgiving, etc.
Key words: charity; philanthropy; alms; the work; mercy; the will;
C aritatea are sensul, în general, de atitudinea de ajutor, „de pomană”,

„de milostenie”, „de milă”, acordată dezinteresat și necondiționat în
folosul celor săraci pentru ca aceștia să poată să-și ducă existența. „Pomana sunt
bani, alimente sau alte bunuri materiale donate persoanelor care trăiesc în sărăcie.
Oferirea de pomană este adesea considerată un act de virtute sau de caritate. Actul
de a oferi pomană se numește milostenie și este o practică răspândită într-un număr
de religii și culturi diferite.” (Tradus din Wikipedia, Engleză)
„A da de pomană leneşului înseamnă a-i semna certificat de lenevie.”
(Charles Spurgeon)
Caritatea urmărește să amelioreze efectele unei anumite probleme sociale
(precum din sărăcie benevolă, din lene, din vicii etc.), în timp ce filantropia umblă
la cauza principală a problemei și se acordă pentru eliminarea acesteia (precum la
eliminarea sărăciei, a lenei, a viciilor etc.)
Caritate stimulează mila parazitară, sărăcia benevolă, sărăcia din lene, atât de
perversă și de nocivă, pe când filantropia ajută la reducerea substanțială a cauzelor
sărăciei și la dezvoltarea economică și socială a țării.
Filantropia are scopul de a-i face pe săraci (dar nu pe cei „săraci din lenevie
voită”) și pe cei aflați în nevoie de dezvoltare, să se poată autoeduca, să se implice
în muncă, pentru a-și asigura prin propriul efort cele necesare traiului, să devină
autonomi și „să se ajute singuri”.
Autoeducându-se, ajungând independenți și performanți prin muncă și prin
puterea minții lor, aceștia folosesc la rândul lor înțelegerea funcționării mecanismului
social al filantropiei pentru a deveni prosperi. Ciclul continuă: la rândul lor, odată
ieșiți din sărăcie și prosperând, ei ar trebui să continue acest ciclu.
Filantropia trebuie (1) să se acorde numai prin donații condiționate și (2)
să ajute la a reforma, la a civiliza și la a transforma câți mai mulți oameni săraci,
pe cei aflați în nevoi de dezvoltare și societatea în ansamblul său prin muncă, prin
cunoaștere și prin educație.
Obiectivele filantropiei sunt:
1) să NU perpetueze (1.1) sărăcia de bunăvoie, (1.2) formele de sărăcie
perverse și nocive, (1.3) atitudinile de dependență, care fac ca mulți oameni să se
complacă în stările de „sărăcie benevolă”, de „neavuția de bunăvoie” (promovate și
de Biblie!?), de „lene a protecției sociale”;
2) să contribuie la educarea, la pregătire profesională și la dezvoltarea
personală a cât mai multor persoane,
3) să creeze locuri de muncă,
4) prin efectele propagate și de antrenare, să contribuie la dezvoltarea
economică și socială a țării.
În REX, în Codul fiscal și în întreaga legislație ar trebui să se facă o distincție
clară între noțiunile caritate și filantropie, să li se definească precis sensul și
conținutul, iar facilitățile fiscale, economice și sociale să se acorde, pe cât posibil,
numai pentru actele de filantropie.
De protecția „sărăciei benevole”, de „neavuția de bunăvoie” și de „«Ferice de
voi care sunteţi săraci, pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este a voastră!»” (Luca
6:20) să se ocupe cei care sunt capabili de asemenea fapte mărețe, dar nu din banii
publici.
În concluzie, aceluiași om: 1) la caritate: îi dai un pește și are ce mânca o
dată; 2) la filantropie: îl înveți să pescuiască (să muncească) și are ce mânca toată
viața.
09.11.2023
DILEMA CU PRIVIRE LA CONSUMUL

DE CARNE
THE DILEMMA REGARDING MEAT

CONSUMPTION
Abstract
Fericirea noastră se bazează exclusiv pe sănătate, iar sănătatea depinde de ce

mâncăm, cât mâncăm, când mâncăm şi cum mâncăm, fapt pentru care trebuie să ne
hrănim sănătos, NU cu îmbuibarea care ne îmbolnăveşte, ne întunecă mintea şi ne
produce moartea !
Controversele cu privire la consumul de carne sunt pe cât de numeroase, pe
atât de aprinse.
Exemplele despre efectele benefice sau dăunătoare ale consumului de carne
sunt și de o parte și de alta, dar fără a se ajunge la un consens.
Un exemplu în acest sens este și al lui George Bernard Shaw1, care era și
vegetarian.
La 70 de ani, când a fost întrebat: „Cum vă simțiți”, el a răspuns: „Minunat,
mă deranjează doar medicii care susțin că voi muri dacă nu mănânc carne.”
La 90 de ani, la aceeași întrebare a răspuns: „Grozav, nu mă mai deranjează
nimeni: acei medici care m-au speriat că nu voi putea trăi fără carne, deja au murit.”
George Bernard Shaw a trăit 94 de ani.
Cuvinte-cheie: consum; îmbuibare; carne; grătar; alcool;
Abstract
Our happiness depends solely on health, and health depends on what we eat,
how much we eat, when we eat and how we eat, which is why we need to eat
healthily, NOT with stuffiness that makes us sick, darkens our mind and causes us
death!
1
George Bernard Shaw (n. 1856 – d. 1950), irlandez, laureat al Premiului Nobel pentru literatură în 1925, a fost
unul din cei mai importanți dramaturgi de limbă engleză.
Controversies about meat consumption are as numerous as they are heated.
Examples of the beneficial or harmful effects of meat consumption are on both
sides, but without reaching a consensus.
An example of this is George Bernard Shaw, who was also a vegetarian.
In his 70s, when asked, „How are you feeling,” he replied, „Wonderful, the
only thing that bothers me is the doctors who say I’ll die if I don’t eat meat.”
At the age of 90, to the same question, he answered: „Great, no one bothers me
anymore: those doctors who scared me that I would not be able to live without meat,
have already died.”
George Bernard Shaw lived 94 years.
Keywords: consumption; stuffing; meat; barbeque; alcohol;
L a mare modă este „friptura la grătar” care este nocivă pentru sănătate.
Fumul și funinginea care se obține odată cu o friptura făcută pe
grătar, sunt asociate cu o rată mai mare de cancer colorectal, de stomac, hepatic,
cu un risc cu 60% mai mare de a dezvolta cancer pancreatic, cu creșterea cu 80% a
predispoziţiei la artrită reumatoidă.
Friptura la grătar este preferată, în general, în cadrul unor petreceri, la care
se consumă, din plin, până la abuziv și băuturi alcoolice, tutun, băuturi răcoritoare
din comerț, care multiplică gravele efecte nocive pentru sănătate.
Prin combinarea „fripturi la grătar” cu „alcool”, gudronul se dizolvă ușor în
alcool și este dus direct la ficat! Din ficat gudronul trece în sânge pentru că ficatul nu
poate să-l proceseze, prelucreze, nu poate să scape de el altfel. Din sânge gudronul
ajunge în plămâni și în rinichi și de aici . . . începe să macine, încet dar sigur, sănătatea
și viața.
Gudronul din carnea gătită la grătar prezintă acelaşi pericol pentru sănătate
precum cel din țigări, afectând plămânii, ficatul și inima.
Gudroanele din carnea gătită la grătar și din fumarea țigărilor oamenii le
inhalează şi rămân definitiv pe plămâni precum funinginea dintr-o sobă.
O țigară are 1 mg de gudron. 200 de grame de carne, preparată la grătar,
deasupra cărbunilor, înseamnă echivalentul cantităţii de gudron din zece pachete de
ţigări, respectiv a 200 de țigări.
„Specialistul de la grătar”, care respiră în mediul cu fumul produs de prăjitul
unui kilogram de carne, inhalează echivalentul unei cantităţii de gudron a 700
de țigări. Aceeași cantităţii de gudron (echivalentul a 700 de țigări) o inhalează și
gurmandul care mănâncă, până la 500 de grame, și din friptura de porc, de vită, de
pasăre, apoi trece și la ficăței, mititei și / sau cârnați.
Orice laborator de chimie alimentară poate demonstra acest lucru.
Cea mai nocivă carne e cea făcută pe cărbuni, mai puţin nocivă este cea
preparată peste lemn de esenţă tare și mai puţin nocivă este carnea friptă peste
știuleții de porumb (de pe care s-au curățat boabele, care sunt diferiți de „coceni”,
care sunt tulpina plantei).
Horațiu2 a avertizat, cu peste 2.000 de ani în urmă, asupra faptului că

sănătatea şi fericirea fiecăruia depinde, în foarte mare măsură, de modul în care
mănâncă fiecare, ce mănâncă, cum mănâncă şi când mănâncă: „Corpul împovărat
de viciile de aseară apasă greu asupra sufletului şi ţintuieşte la pământ scânteia
divină a minţii” (Horatius, Satirae, 2, 2, 79 sqq).
Poetul satirizează gurmanzii care se gândesc numai la ospeţe bogate, deşi
îmbuibarea îi îmbolnăveşte şi le întunecă mintea.
În context:
„Aduceţi-vă aminte, ce bine vă simţiţi
Pe când stăteaţi la masă hrăniţi, nu îndopaţi.
Dar azi, atâtea feluri, ba fierte, ba prăjite,
Atâtea scoici, cu sturzii de-a valma înghiţite,
Atâtea dulci bucate, stomacul tău prea plin
În fiere le preschimbă şi scurgeri de venin.
Priveşte-ţi musafirii cu cât nesaţ mănâncă,
Şi cât de galbeni pleacă!
Mai poartă-n burtă încă
Mâncărurile de-aseară şi-ngreunaţi cum sunt
Scânteia sacră-a minţii o-ngroapă la pământ.”
În loc de concluzii:
Frumoase la vedere și plăcute la mâncare sunt produsele care ne omoară.
Ne săpăm mormântul cu dinţii mâncând.
„Fiecare om este autorul propriei sale sănătăţi sau boli.” (Buddha).
„Cine are minte, să ia aminte!” „Cine are urechi de auzit să audă”. (NT,
Luca 8.3) Amin!!!
Surse: https://www.doc.ro/dieta-si-sport/carnea-aliment-toxic; https://vegan.

rocks/ro/blog/meat-good-or-bad/; https://minuneanaturii.ro/blog/cat-de-sanatos-e-un-
gratar: https://www.mediafax.ro/stiinta-sanatate/cat-de-nesanatoasa-este-carnea-la-gratar-
recomandari-de-preparare-de-la-specialisti-10899684.
09.11.2023
2
Horațiu, (n. 65 î.Hr. - d. 8 î.Hr.) a fost unul dintre cei mai importanți poeți romani.
CÂT DE DĂUNĂTOARE ESTE

FRIPTURA LA GRĂTAR
HOW HARMFUL IS GRILLING
„Înţeleptul nu aspiră la plăcere, ci la absenţa suferinţei.” (Aristotel)

„Fugi de plăcerea care dă naştere durerii !” (Solon)
Abstract
Friptura la grătar a ajuns o modă, fiind, pentru multe persoane, unul din
alimentele preferate, în special la petreceri. Controversele cu privire la consumul de
carne la grătar sunt pe cât de numeroase, pe atât de aprinse. Studiile de specialitate
au descoperit legături certe, de necontestat, între compușii carcinogeni produși de
prepararea și de consumul fripturi la grătar și forme grave de cancer.
Cuvinte-cheie: carne; friptură la grătar; gudron; alcool; cancer;
Abstract
Grilled steak has become a fashion, being, for many people, one of the favorite
foods, especially at parties. The controversies surrounding the consumption of grilled
meat are as numerous as they are heated. Specialist studies have found definite,
indisputable links between the carcinogenic compounds produced by the preparation
and consumption of grilled steaks and serious forms of cancer.
Key words: meat; grilled steak; tar; alcohol; cancer;
„Scopul omului înţelept nu este de a-şi asigura plăcerea, ci de a evita

durerea.” (Aristotel)
Mulți însă refuză să accepte asemenea concluzii și pun mai presus marea
plăcere pe care o au prin mâncarea fripturii la grătar.

Aceștia uită că „O mie de plăceri nu compensează o mare durere.”
(Giacomo Leopardi), precum cea produsă de bolile grave, precum cancerul.
Sunt numeroase exemplele de persoane care nu au mâncat carne și care au trăit
sănătoase până la adânci bătrâneți. Nu același lucru se poate spune despre gurmanzi,
în special de cei mari consumatori de carne.
Un exemplu în acest sens este și al lui George Bernard Shaw1, care era și
vegetarian.
La 70 de ani, când a fost întrebat: „Cum vă simțiți”, el a răspuns: „Minunat, mă
deranjează doar medicii care susțin că voi muri dacă nu mănânc carne.”
La 90 de ani, la aceeași întrebare a răspuns: „Grozav, nu mă mai deranjează
nimeni: acei medici care m-au speriat că nu voi putea trăi fără carne, deja au murit.”
George Bernard Shaw a trăit 94 de ani.
Fumul și funinginea care se obține odată cu o friptura făcută pe grătar, sunt

asociate cu o rată mai mare de cancer colorectal, de stomac, hepatic, cu un risc cu
60% mai mare de a dezvolta cancer pancreatic, cu creșterea cu 80% a predispoziţiei
la artrită reumatoidă.
Friptura la grătar este consumată, în general, în cadrul unor petreceri, la care
se consumă, din plin, până la abuziv și băuturi alcoolice, tutun, băuturi răcoritoare
din comerț, care multiplică gravele efecte nocive pentru sănătate.
Prin combinarea „fripturi la grătar” cu „alcool”, gudronul se dizolvă ușor
în alcool și este dus direct la ficat! Din ficat gudronul trece în sânge pentru că ficatul
nu poate să-l proceseze, prelucreze, nu poate să scape de el altfel. Din sânge gudronul
ajunge în plămâni și în rinichi și de aici . . . începe să macine, încet dar sigur, sănătatea
și viața.
Gudronul din carnea gătită la grătar prezintă acelaşi pericol pentru sănătate
precum cel din țigări, afectând plămânii, ficatul și inima.
Gudroanele din carnea gătită la grătar și din fumarea țigărilor oamenii le
inhalează şi rămân definitiv pe plămâni precum funinginea dintr-o sobă.
O țigară are 1 mg de gudron. 200 de grame de carne, preparată la grătar,
deasupra cărbunilor, înseamnă echivalentul cantităţii de gudron din zece pachete de
ţigări, respectiv a 200 de țigări.
„Specialistul de la grătar”, care respiră în mediul cu fumul produs de prăjitul
unui kilogram de carne, inhalează echivalentul unei cantităţii de gudron a 700
de țigări. Aceeași cantităţii de gudron (echivalentul a 700 de țigări) o inhalează și
gurmandul care mănâncă, până la 500 de grame, și din friptura de porc, de vită, de
pasăre, apoi trece și la ficăței, mititei și / sau cârnați.
Orice laborator de chimie alimentară poate demonstra acest lucru.
1
George Bernard Shaw (n. 1856 – d. 1950), irlandez, laureat al Premiului Nobel pentru
literatură în 1925, a fost unul din cei mai importanți dramaturgi de limbă engleză.
Cea mai nocivă carne e cea făcută pe cărbuni, mai puţin nocivă este cea
preparată peste lemn de esenţă tare și mai puţin nocivă este carnea friptă peste
știuleții de porumb (de pe care s-au curățat boabele, care sunt diferiți de „coceni”,
care sunt tulpina plantei).
Horațiu2 a avertizat, cu peste 2.000 de ani în urmă, asupra faptului că sănătatea

şi fericirea fiecăruia depinde, în foarte mare măsură, de modul în care mănâncă
fiecare, ce mănâncă, cum mănâncă şi când mănâncă: „Corpul împovărat de viciile
de aseară apasă greu asupra sufletului şi ţintuieşte la pământ scânteia divină a
minţii” (Horatius, Satirae, 2, 2, 79 sqq).
Poetul satirizează gurmanzii care se gândesc numai la ospeţe bogate, deşi
îmbuibarea îi îmbolnăveşte şi le întunecă mintea.
În context:
„Aduceţi-vă aminte, ce bine vă simţiţi
Pe când stăteaţi la masă hrăniţi, nu îndopaţi.
Dar azi, atâtea feluri, ba fierte, ba prăjite,
Atâtea scoici, cu sturzii de-a valma înghiţite,
Atâtea dulci bucate, stomacul tău prea plin
În fiere le preschimbă şi scurgeri de venin.
Priveşte-ţi musafirii cu cât nesaţ mănâncă,
Şi cât de galbeni pleacă!
Mai poartă-n burtă încă
Mâncărurile de-aseară şi-ngreunaţi cum sunt
Scânteia sacră-a minţii o-ngroapă la pământ.”
În loc de concluzii: Frumoase la vedere și plăcute la mâncare sunt

produsele care ne omoară. Ne săpăm mormântul cu dinţii mâncând. „Fiecare
om este autorul propriei sale sănătăţi sau boli.” (Buddha).
„Cine are minte, să ia aminte!” „Cine are urechi de auzit să audă”. (NT,
Luca 8.3) Amin!!!
Surse: https://minuneanaturii.ro/blog/cat-de-sanatos-e-un-gratar: https://www.

mediafax.ro/stiinta-sanatate/cat-de-nesanatoasa-este-carnea-la-gratar-recomandari-de-
preparare-de-la-specialisti-10899684; https://www.doc.ro/dieta-si-sport/carnea-aliment-
toxic; https://vegan.rocks/ro/blog/meat-good-or-bad/ ;
09.11.2023
2
Horațiu, (n. 65 î.Hr. - d. 8 î.Hr.) a fost unul dintre cei mai importanți poeți romani.
MASS-MEDIA ȘI EXPRIMĂRILE
AGRAMATE
MASS MEDIA AND AGGRAVATED

EXPRESSIONS
Conf. univ. dr. N. GRIGORIE Lăcriţa.
„Doar două lucruri sunt infinite: universul şi prostia omenească.

Şi nu sunt sigur în legătură cu primul.” (Albert Einstein)
Abstract
Mass-media, pe lângă calitatea de sursă de informare, trebuie să funcţioneze și

ca o instituţie de utilitate publică, dintre care un rol important îl are și de a contribui
cât mai mult la folosirea corectă a limbii române. Aceasta cu atât mai mult cu cât
frecvent se constată că atât în viața de zi cu zi, dar și în mass-media sunt exprimări
nechibzuite, agramate, dintre care în acest articol voi da câteva exemple.
Cuvinte-cheie: mass-media; exprimări agramate;
Abstract
The mass media, in addition to being a source of information, must also function
as an institution of public utility, an important role of which is to contribute as much
as possible to the correct use of the Romanian language. This is all the more so as it
is frequently found that both in everyday life and in the mass media there are reckless,
ungrammatical expressions, of which in this article I will give some examples.
Keywords: mass media; awkward expressions;
Exemplul nr. 1.
În dimineaţa zilei de 17 decembrie 2019, la „Radio România Actualităţi”,
atât la ştirile de la ora şase (6:00 a.m.1), cât și la cele de la ora şapte (7:00 a.m., poate
și la altele, pe care eu nu le-am urmărit, s-a prezentat milioanelor de ascultători din
toată ţara ştirea că, în primele condamnări în dosarul Colectiv, o persoană „a fost
condamnată la 9,8 ani de închisoare”.
O asemenea ştire a produs o mare nedumerire în rândul milioanelor
de cetăţeni care au auzit-o, indiferent de gradul lor de cultură, de educaţie, de
pregătire profesională.
Nedumerirea a fost cauzată de faptul că o asemenea ştire, „de exprimare a
unei perioade de timp printr-un număr zecimal”, este nemaiîntâlnită și nemaiauzită
în scrierea și în vorbirea corectă.
Exprimări precum „a fost condamnată la 9,8 ani de închisoare”, „copilul are
2,9 ani”, „este ora 14,7”, „are o restanţă la plată de 11,4 luni” nu se întâlnesc nici
la persoanele cu cel mai redus grad de cultură, de educaţie, de gândire, de pregătire
profesională.
Asemenea exprimări sunt sursa multor neînţelegeri din cauză că nu asigură o
reprezentare a realităţii, sunt neclare asupra modului în care trebuie înţelese, gândite,
puse în practică.
„Cuvintele trebuie să ne spună cum să gândim şi să acţionăm.” (Benjamin
Lee Whorf)
Numai o exprimare corectă, logică, raţională, conformă cu uzul, pe înţelesul
celor cărora le este destinată poate avea efecte benefice, poate asigura redarea
corectă a realităţii.
Să analizăm sensul și conţinutul real al celor „9,8 ani”.
9,8 ani = 9 ani + 0,8 ani = 9 ani + opt zecimi de an.
Calculul celor 0,8 ani, adică al celor „opt zecimi de an”.
Varianta de calcul nr. 1 bazată pe numărul ZILELOR dintr-un an.
0,8 ani = opt zecimi de an = x un an = x 365 de zile =

zile = zile = 292 de zile
= 292 de zile : 30,416 numărul mediu al zilelor unei luni dintr-un an = (274 +
18) zile = 9 luni + 18 zile.
<?>
a.m. = antemeridian, adică dimineața, înainte de amiază; p.m. = postmeridian, adică după amiază.
Rezultă deci că 9,8 ani = 9 ani + 9 luni + 18 zile
Varianta de calcul nr. 2 bazată pe numărul LUNILOR dintr-un an.
0,8 ani = opt zecimi de an = x un an = x 12 luni = luni =

luni = luni + luni =
= 9 luni + luni = 9 luni + şase zecimi de lună = 9 luni + x o lună = 9

luni + x 30,416 zile =
= 9 luni + x zile = 9 luni + x zile = 9 luni +

18 zile.
Și în varianta 2 rezultatul este acelaşi cu cel din varianta 1, adică 9,8 ani = 9
ani + 9 luni + 18 zile
Notă:
Se observă că în fiecare dintre aceste variante calculele s-au făcut „cu
aproximări”, care nu sunt prevăzute și nu sunt admise prin vreo reglementare,
respectiv:
1) la „an” s-au luat 365 de zile, cu toate că sunt și ani bisecţi, de 366 de zile;
2) lunile s-au calculat pe baza a „30,416 zile, ca medie a numărului zilelor
lunilor dintr-un an”.
Conform ştirii transmise de „Radio România Actualităţi”, persoana care

„a fost condamnată la 9,8 ani de închisoare” ar avea de efectuat 9 ani + 9 luni +
18 zile, și nu 9 ani și 8 luni cât a stabilit și a comunicat justiţia.
Prin această ştire agramată „Radio România Actualităţi” a mărit
condamnarea la închisoare a persoanei respective cu o lună și 18 zile.
Făcătorii de rele nu ştiu niciodată ce fac. Dar nici cei de la „Radio România
Actualităţi” nu prea ştiu uneori ce vorbesc.
„O pasăre căreia îi dai drumul poate fi prinsă din nou, însă un cuvânt care
îţi scapă de pe buze nu se va mai întoarce niciodată.”. (Proverb evreiesc), sau, altfel
spus, „Proștii mor, dar prostia rămâne.” (Ion Luca Caragiale)
Foarte important este a se reţine și faptul că chiar și cele mai corecte calcule
de exprimare a timpului în numere zecimale conduc la erori și la aproximări
inevitabile din cauză că:
1) la an există deja două variabile ale numărului de zile, fie cu 366 de zile în
anii bisecţi, fie cu 365 de zile în anii care nu sunt bisecţi;
2) la luni există 4 variabile ale numărului de zile, lunile fiind de 28, 29 (în anii
bisecţi), 30 sau 31 de zile.
Absurditatea, ciudăţenia, paradoxul oricărei ştiri (informaţii) prin care se
exprimă timpul prin numere zecimale este dată de nedumeririle, de confuziile, de
interpretările diferite, chiar contradictorii pe care le generează aceasta în rândul celor
care o receptează.
„Omul strică lucrurile mult mai mult cu cuvintele decât cu tăcerea.” (Mahatma
Gandhi)
Dovada că asemenea exprimări sunt „nechibzuite”, „negândite”, rezultă din
faptul că şi cei care le-au redactat, și cei care le-au comunicat publicului nu le-au
analizat, nu au gândit la semnificaţia mesajului transmis, la ce exprimă acesta, la câte
luni de închisoare este vorba, pe lângă cei 9 ani�.
Este inadmisibil ca un redactor și un prezentator din mass-media să prezinte
o ştire papagaliceşte, fără să se gândească dacă mesajul transmis milioanelor
de cetăţeni prin aceasta (a) este conform cu sursa din care provine și (b) asigură
înţelegerea sa corectă de cei cărora le este destinată.
„Analfabetul viitorului nu va mai fi cel care nu ştie să citească, ci cel care
nu ştie să înţeleagă.” (Alvin Toffler)
Exprimarea unei perioade de timp printr-un număr zecimal, precum „9,8 ani”,
adică nouă ani și opt zecimi de an, este cu atât mai absurdă, mai ciudată, mai de
neînţeles cu cât asemenea exprimări, prin ani și prin zecimi de an sunt nemaiauzite,
nemaiîntâlnite, nici în scris și nici în vorbire, indiferent care este aceasta.
Asemenea exprimări agramate contrazic gândirea logică, sunt contrare
bunului-simț, nesocotesc „legea uzului general” care spune că „suveran în limbă
este uzul”, „căci bine e aşa cum vorbeşte lumea”�, că orice ştire trebuie prezentată
pe înţelesul celor cărora li se adresează.
Exemplul nr. 2.
Sâmbătă 18.08.2023, între orele 21 și 22, la un post de televiziune se discutau
diverse teme de economie, în care specialiștii au adus în discuție și problema
„majorărilor de întârziere”.
Pentru neplata integrală și la termenul stabilit prin lege oricărei obligații de
plată către bugetul de stat (impozit, taxă, contribuție etc.), se aplică sancțiunea (pe
lângă alte posibile) cu „majorările de întârziere”.
Majorările de întârziere reprezintă suma calculată în funcţie de cuantumul
unei obligații de plată către bugetul de stat (impozit, taxă, contribuție etc.) şi de
timpul scurs din ziua în care acestea trebuiau plătite. Nivelul majorării de întârziere
este stabilit prin lege pentru fiecare zi de întârziere, fiind, în general, între 0,01% și
0,03%.
Spre exemplu, o unitate a virat la bugetul de stat impozitul datorat, de 8.000
de lei, cu o întârziere de 20 de zile, nivelul majorării de întârziere stabilit prin lege
pentru fiecare zi de întârziere fiind de 0,03%.
Majorările de întârziere sunt de 8 000 de lei x 20 de zile x 0,03% = 48 de lei.
Cu toate că participanții la discuție au folosit corect, de zeci de ori, noțiunea
de „majorări de întârziere”, moderatorul (entuziasmat, plin de sine și foarte „în
acțiune”) s-a exprimat greșit, în mod repetat, prin folosirea noțiunii inexistente de
„majorări întârziate”.
„Ignoranţa e de trei feluri: când nu ştii nimic, când ştii numai prostii şi
când ştii ce nu trebuie.” (Autor necunoscut) și „Nimic nu este mai înspăimântător
decât ignoranța în acțiune.” (Johann Wolfgang van Goethe).
Exemplul nr. 3
Frecvent se face confuzie între „procent” şi „punct procentual”, şi aceasta
din cauză că nu se cunoaşte a) sensul şi conţinutul acestor noţiuni, în special al
elementelor care stau la baza calculării şi a exprimării acestora, şi b) distincţia dintre
acestea.
Spre exemplu, în cazul creşterii cotei de t.v.a. de la 19% la 24%, frecvent se
mai folosesc, încă, exprimările g r e ş i t e , precum:
Exprimarea g r e ş i t ă : Exprimarea c o r e c t ă :
„cota de t.v.a. a crescut cu 5%, de „cota de t.v.a. a crescut cu 5 puncte pro-
la 19% la 24%”; centuale, de la 19% la 24%”;
„cota de t.v.a. a crescut cu 5%”; „cota de t.v.a. a crescut cu 5 puncte pro-
centuale”;
„t.v.a.-ul a crescut cu 5%”. „t.v.a.-ul a crescut cu 5 puncte procentu-
ale”.
O creştere cu 5 „unităţi de procent”, faţă de 19 procente, reprezintă o creştere

cu fracţiunea de 5⁄19 = 0,2632, sau, prin exprimarea acestui raport ca procent,
înseamnă 26,32%.
Conform regulii de trei simplă:
19 ……………. 100
5 ………………. x
x = (5 x 100): 19 = 0,2632, sau, prin exprimarea acestui raport ca procent,
înseamnă 26,32%.
Exemplul nr. 4
Aproape în fiecare seară pe posturile de televiziune sunt persoane, inclusiv
dintre cele care dețin funcții de conducere în cele mai importante instituții ale statului,
care folosesc greșit numeroase noțiuni, precum și pe cele „deoarece” și „din cauză”.
„Datorită” este prepoziția care se folosește în contexte pozitive, favorabile
și care poate fi înlocuită cu „mulțumită” sau „grație”, pe când „din cauză” este o
locuțiune prepozițională care se folosește în contexte negative sau nefavorabile și
care poate fi înlocuită cu „din pricina” (vezi, spre exemplu, https://www.traducator.
info/datorita-sau-din-cauza.html ).
Tot în fiecare zi, pe posturile de radio (în special pe principalul post public)
și de televiziune, sunt mai multe emisiuni despre folosirea corectă a limbii române.
Numai că cele mai multe dintre aceste emisiuni nu sunt racordate la realitățile
vieții de zi cu zi, ci „bat câmpi”, abordează cuvinte și expresii cu totul diferite față
de cele mai frecvente greșeli făcute în fiecare zi, atât în vorbirea curentă, cât și pe
posturile de radio și de televiziune.
Spre exemplu, la o emisiune radio de dimineață, dinainte de ora 6, din cauza
turuielii, a dicției proaste și a exprimării arogante a lingvistei-prezentatoare, în
frecvente cazuri marea majoritate a ascultătorilor nu înțeleg nici despre ce cuvânt
sau expresie se discută (această observația privește perioada din 2022 și până în
septembrie 2023, când este scris acest articol).
„Gândeşte ca un înţelept, dar comunică în limba oamenilor”. (William
Butler Yeats).
Principalii vinovați sunt conducătorii acestor instituții, în special publice, care
tolerează astfel de emisiuni.
„Faceți din proști conducători și apoi vă întrebați de unde vine dezastrul!”
(Winston Churchill).
Acesta sunt numai unele dintre numeroasele exemple de exprimări nechibzuite,
agramate transmise frecvent de mass-media publică.
Asemenea neajunsuri sunt adevărate atentate la corectitudinea limbii
române.
Și cu toate că asemenea atentate la corectitudinea limbii române sunt frecvente
în mass-media publică (ca de exemplu televiziune, radio, internet, presă, inclusiv
aparițiile periodice ca ziare, reviste sau foiletoane), nu se iau măsurile care se impun
pentru eliminarea acestora.
„Vremurile noastre sunt vremurile mediocrităţii, a lipsei de sentimente,
a pasiunii pentru incultură, a lenei, a incapacităţii de a te apuca de treabă şi a
dorinţei de a avea totul de-a gata.” (Feodor Mihilovici Dostievski)
În concluzie:
Existenţa numeroaselor neajunsuri în vorbirea curentă este cauzată și de
pasivitatea oamenilor de bine care uită că „Lumea nu va fi distrusă de cei care
fac rău, ci de aceia care îi privesc şi refuză să intervină.” (Albert Einstein) și că
„Cine nu împiedică fapta rea, atunci când poate, acela îndeamnă la ea.” (Seneca,
Troades, 290).
„Cine are minte, să ia aminte!”. „Cine are urechi de auzit să audă”. Amin!!!
(Matei 11:15; Luca 14:35).
Bibliografie
Pentru „Procente, puncte procentuale şi distincţia dintre acestea”:

https://ecreator.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=10356:procen
te-puncte-procentuale-si-distinctia-dintre-acestea&catid=14&Itemid=117
https://uzpr.ro/11/07/2022/procente-puncte-procentuale-si-distinctia-dintre-acestea/
https://www.jurnalul-bucurestiului.ro/procente-puncte-procentuale-si-distinctia-
dintre-acestea-corespondenta-de-la-conf-dr-nicolae-grigorie-lacrita/
O ROMÂNIE CARE NICI NU MAI PARE

ROMÂNEASCĂ ȘI CARE NICI NU MAI
ESTE A ROMÂNILOR
A ROMANIA THAT NO LONGER

LOOKS ROMANIAN AND NO LONGER
BELONGS TO THE ROMANIANS
Abstract
Chiar și oamenii simplii au ajuns să înțeleagă situația cu adevărat gravă în

care a ajuns țara noastră, în care nu prea mai avem nimic al nostru, care, pe alocuri,
nici nu mai pare românească, care nici nu mai este a românilor și care își duce
existența, în mare măsură, pe împrumuturi externe.
Cuvinte-cheie: țară; conducători; străini; guvern mondial;
Abstract
Even simple people have come to understand the really serious situation
in which our country has reached, in which we don’t really have anything of ours
anymore, which, in some places, doesn’t even seem Romanian anymore, which doesn’t
even belong to the Romanians anymore and which survives, to a large extent, on
foreign loans.
Keywords: country; leaders; foreigners; world government;
U neori, când sunt bine dispuşi, conducătorii noștri ne spun că n-are

importanță faptul că străinii au acaparat cea mai mare parte din bogățiile
României, căci ei, străinii, sunt oameni muncitori, eficienţi şi inteligenţi şi că, dacă
fac avere pe bogăţiile şi pe munca noastră, averile lor rămân tot în ţara noastră, ceea
ce este fals.
Dacă aşa stau lucrurile, de ce nu ne-am preda cu totul acestor străini, să nu mai
fim numai colonizaţi, căci ei sunt muncitori, eficienţi şi inteligenţi?
Dar un neam a cărei clasă conducătoare gândeşte astfel, şi-ţi vorbeşte
laudativ despre calităţile străinilor care-l acaparează, nu mai are însă dreptul să
se măsoare cu istoria, nu va mai avea loc în istorie; un asemenea neam este în
risc acut de dezintegrare și de colaps.
Doar nişte lideri patrioți și capabili, cu autoritate internă şi internaţională, ar
mai putea salva România, prin politici credibile şi responsabile.
Numai că, suprastatalii care ne hotărăsc destinele, au grijă ca la conducerea
României să nu ajungă asemenea oameni.
După ce România a ajuns în mâna străinilor, cei care au predat-o, trădători de
neam și de țară, nici nu mai pot fi trași la răspundere din cauză că sunt protejați de
Guvernul Mondial.
Sun Tzu (n. c. 544 î.Hr. - d. 496 î.Hr.) a avertizat lumea încă de acum circa
2.500 de ani, că „Nici o ţară nu poate fi cucerită fără o complicitate din interior”.
Ce să mai zicem de România când tot omul vede că și Europa întreagă (cu
toată Uniunea ei) este pe cale să fie pusă pe butuci pentru ca, după aceea, să fie ușor
preluată sub conducerea Guvernului Mondial.
Greu pentru omul de rând să mai înțeleagă mersul lumii, scenariile după
care se vrea ca întreaga planetă să fie integrată într-o singură structură, cu o singură
conducere, cea a Guvernului Mondial.
„[…]Vai, nenorocită ţară, rele zile-ai mai ajuns!
A lor gheare-nfipte-n pieptu-ţi, fără milă l-au străpuns
Şi-n bucăţi împart, infamii, carnea ta, avutul tău!
Tot ce s-a găsit pe lume mai stricat, mai crud, mai rău,
Ăşti nemernici fără suflet, fără nici un căpătâi,
Ţin a tale zile-n mână, ş-a ta cinste sub călcâi.
Şi călări pe tine, ţară, se cred zei aceste bestii,[…]”
(Din poezia „Cârmacii”, de Alexandru Vlahuţă).
09.11.2023
SĂ NU NE UITĂM STRĂMOȘII
LET’S NOT FORGET OUR
ANCESTORS
Conf. Univ. Dr. N. Grigorie Lăcrița
„Cei care și-au uitat strămoșii, nu merită ca, în lumea veșniciei, să

fie alături nici de înaintașii și nici de urmașii lor.”
N. Grigorie Lăcrița
Abstract
Se spune că murim cu adevărat nu atunci când medicul notează ora

decesului, ci atunci când ultima persoană dragă uită de noi. De aceea,
comemorarea celor dragi trecuți în neființă este un moment atât de mare
însemnătate spirituală, cât și un prilej de amintire și meditație.
Cuvinte-cheie mormântul strămoșilor; șirul neamului; a fi buni strămoși;
Abstract
It is said that we truly die not when the doctor records the time of death,
but when the last loved one forgets us. That is why the commemoration of
loved ones who have passed away is a moment of great spiritual significance
as well as an occasion for remembrance and meditation.
Keywords: tomb of the ancestors; the line of the nation; to be good

ancestors;
C u gând curat şi adevărat, să mergem, din când în când, cel puțin la marile
sărbători, la mormântul strămoșilor noștri, aprinzând o lumânare şi
închinându-ne lor cu profund respect, cerându-le smerită iertare pentru câte le-am
greşit cândva, să le aducem un pios omagiu și să îl rugăm pe Bunul Dumnezeu să le
ocrotească veșnicia, să-i odihnească în pace în Împărăția Cerurilor!
Astfel vom avea clipe de adâncă trăire, simţindu-i aproape de noi, mulțumiţi
că nu i-am uitat, în special atunci când o lacrimă fierbinte şi curată va porni din
adâncul sufletului nostru și ne va umezi, fie şi numai pentru o clipă, pleoapele.
Aşa le vom plăti, cu recunoștință și cu bunătatea sufletului nostru, nemăsurata
lor trudă, încrederea şi speranţa pe care ei au pus-o în noi, nădăjduind că vom fi buni,
drepți şi omenoși și că ne vom cinsti cum se cuvine înaintașii din care ne tragem.
Sunt strămoşii iluştrii, pentru care urmașii lor sunt o fală, și sunt și strămoşii
la fel de iluştrii, dar pentru care urmașii lor sunt o ruşine. Depinde de fiecare ceea ce
vrea să fie, și pentru strămoșii și pentru urmașii săi.
Cum fiecare se poartă cu înaintașii săi, așa se vor purta și urmașii săi cu el,
atât în vremelnica şi trecătoarea viaţă pământeană, cât și după trecerea spre veşnicie.
Sunt adevăruri pe care le vedem în viața de zi cu și: cei care și-au uitat
strămoșii, sunt și ei uitați de urmași lor; cei care nu și-au uitat strămoșii, nu
sunt nici ei uitați de urmași lor.
Gloria străbunilor este o lumină pentru urmașii care nu i-au uitat, numai
că unii ajung în întuneric.
În această lume, tot mai viciată, tot mai mulți uită că una dintre marile
responsabilități ale fiecăruia este și aceea de a fi atât un demn urmaș, cât și un bun
strămoș, că șirul neamului trebuie să aibă continuitate.
Mai grav este faptul că tot mai mulți rămân, prin voia lor, ca „puncte ultime”
al unor linii de generații ce se întrerupe și se pierde (se trece în uitare definitivă) o
dată cu pieirea lor.
Cu asemenea „puncte ultime” ale unor linii (șiruri) de generații ce se pierd
o dată cu pieirea unora, omenirea ar degenera; acești „puncte ultime” ar trebui să
fie conștienți de faptul că numai prin fiecare viața se eternizează prin în a lua în
stăpânire viitorul prin descendenții săi.
„Cea mai mare responsabilitate a noastră este aceea de a fi buni

strămoși.”
(Jonas Edward Salk. In: Responsabilitate, Strămoși)
„Prin familie viața individului se eternizează.

Precum se cufunda în trecut prin strămoșii săi,
așa ia în stăpânire viitorul prin descendenții săi.”
(Athanase Paul Doumer. In: Familie, Strămoși, Trecut, Viață, Viitor)
„Ne iubim strămoșii, ne iubim însă și strănepoții;

nu sîntem numai punctul ultim al unei linii de generații ce se pierde în
trecut
ci și punctul de plecare al generațiilor ce vor veni la lumină;
nu sîntem numai strănepoții încărcați de povara veacurilor,
ci și strămoșii virtuali ai strănepoților tîrzii;
obligațiile față de viitor depășesc pe cele față de trecut.”
(E. Lovinescu)
Celor care își uită strămoșii:
Cei ce uită de bunici și de părinți,

Sunt fără simțăminte omenești,
Uitați vor fi de copii și de nepoți,
Și vor rupe legăturile strămoșești.
(N. Grigorie Lăcrița)
„Cei care și-au uitat strămoșii, sunt condamnaţi uitării de urmași” (N.
Grigorie Lăcrița)
Celor care NU își uită strămoșii:
Nici nu trece grija de bunici și de părinți,

Că-ncepe alta pentru copii și nepoți,
Și uite așa unii-n alții viețuim,
În unica viață pe care o trăim.
(N. Grigorie Lăcrița)
„Așa cum îți tratezi înaintașii, la fel vei fi tratat de urmași.” (N. Grigorie
Lăcrița)
09.11.2022
S-A DUS BUCURIA DIN INIMILE

NOASTRE, PRIN UNELE DIN TRISTELE
EMISIUNI MUZICALE DE LA RADIO
THE JOY HAS GONE FROM OUR

HEARTS, THROUGH SOME OF THE
SAD MUSIC SHOWS ON THE RADIO
Abstract
Durerea pierderii unor valori de patrimoniu, cum sunt cele care țin de tradițiile
și obiceiurile poporului român au impacul unei derădăcinări. Iar când este vorba
de muzică, mai ales de cânteceleși colidele de sfintele sărbători, dezamăgirea este
uriașă, este echivalentă cu tragediaunei înfrângeri, cu ecoul luguibru al pierderii
unei război.
Cuvinte-cheie: tradiții; obiceiuri; sărbători religioase; muzica străină;
Abstract
The pain of losing some heritage values, such as those related to the traditions and
customs of the Romanian people, has the impact of uprooting. And when it comes
to music, especially the songs and carols of the holy holidays, the disappointment is
huge, it is equivalent to the tragic defeat, to the mournful echo of the loss of a war.
Key words: traditions; customs; religious holidays; foreign music;
C a marea majoritate a persoanelor în vârstă, mă trezesc, zi de zi, înainte

de ora șase, inclusiv în zilele de sărbători religioase, precum de Paști, de
Crăciun, de Anul Nou etc.
În zilele de sâmbătă, de duminică și de sărbători religioase, după ce mă scol,
înainte de ora șase, simt plăcerea să mai stau în pat circa o oră - o oră și jumătate, să
ascult, la radio România actualități, frumoasele și tradiționalele noastre colinde și
cântece specifice acestor sărbători.
Rămân și eu îndurerat, așa cum îndurerate rămân și marea majoritate a
persoanelor în vârstă, în special cele din mediul rural (care reprezintă peste 50% din
populația țării) de faptul că
„S-a dus, Doamne, bucuria
Din inimile noastre.
Și muzica s t r ă i n ă a luat locul
Cântecelor noastre din popor”.
Nu numai în zilele de sâmbătă și de duminică, dar și în zilele sfintelor
sărbători de Crăciun, de Anul Nou, de Paști etc., dimineața, atât înainte, cât și
după emisiunea de suflet a creștinului popor român „Lumina credinței”, se transmite,
timp de mai multe ore pe zi, numai muzică în limbi străine. Spre exemplu, în ziua
de Anul Nou 2023, mai multe ore, dimineața, pe parcursul zilei și seara, s-a transmis
„Muzica Anului Nou” numai în limbi străine.
Cu o asemenea muzică, respectivele emisiuni ar trebui numite „Muzica
NEromânească pentru adormirea sufletului românilor”
S a t a n dacă ar fi făcut un asemenea program și tot ar mai fi lăsat să se
mai audă și câteva dintre frumoasele și tradiționalele noastre colinde și cântece
specifice acestor sărbători.
Dar cei din conducerea radio România actualități, împreună cu realizatorii
emisiunilor în discuție, parcă nu mai au nimic românesc în sufletul lor, uitând că sunt
plătiți din bani publici, că sunt în slujba poporului român, mare parte destul de oropsit
și care și-ar mai găsi alinare de sfintele sărbători în frumoasele și în tradiționalele
noastre colinde și cântece specifice acestora.
Duşmanii frumoaselor și tradiționalelor noastre colinde și cântece specifice
sfintelor sărbători:
Agramaţi și impostori,
Trădători și bădărani,
Mincinoşi și grandomani,
Parveniţi, ingraţi, măgari,
Vanitoşi, duplicitari,
Egoişti, trepăduși,
Sunt și mulţi și ticăloşi!”.
Crima elitelor noastre conducătoare constă în distrugerea și a sufletului
românului adevărat, care nu se mai poate bucura nici chiar în zilele Sfintelor
Sărbători de frumoasele și de tradiționalele noastre colinde și cântece specifice
acestora.
(Din poezia „Cârmacii”, de Alexandru Vlahuţă).
Satanicii stăpâni ai României nu numai că sunt total indiferenți de faptul că
am ajuns să nu prea mai avem nimic al nostru în această ţară (nici material și nici
spiritual), că ţara noastră nici nu prea mai pare românească, dar sunt pe cale să ne
distrugă chiar și puținul care a mai rămas din frumoasele și din tradiționalele
noastre colinde și cântece specifice sfintelor sărbători.
Şi asta e destul pentru românul adevărat ca să înceapă să plângă; dacă
mai poate.
ȘTIRI FALSE (FAKE NEWS) DESPRE

RESCRIEREA BIBLIEI, ÎN SPECIAL
A VECHIULUI TESTAMENT
FAKE NEWS ABOUT THE REWRITING

OF THE BIBLE, ESPECIALLY
THE OLD TESTAMENT
Nicolae GRIGORIE Lăcrița
Abstract
Internetul este supraîncărcat cu informații de tipul „fake news”, de „știri

false”, din cauza cărora oamenii ajung să le confunde, să nu mai știe care este știrea
adevărată și care este știrea falsă. O asemenea ştire f a l s ă , care a făcut și care face
vâlvă pe zeci de site-uri, inclusiv ortodoxe, este și cea potrivit căreia „Papa Francisc
vrea să anuleze Biblia”.
Cuvinte-cheie: știri false; biblie; versete; știință
Abstract
The Internet is overloaded with information of the „fake news” type, of „false
news”, because of which people get confused, they don’t know what is real news and
what is fake news. One such fake news, which caused and still causes a stir on dozens
of websites, including Orthodox ones, is the one according to which „Pope Francis
wants to cancel the Bible”.
Keywords: fake news; Bible; verses; science;
M ulți au luat de bună această dezinformare grosolană și au trecut la atacuri

mediatice, tot de tip „fake news” (știri false), asupra Suveranului Pontif.
Chiar dacă Biblia, în special Vechiul Testament, conține multe versete cu
afirmații care, cu certitudine, nu mai sunt credibile în ziua de azi, niciodată nu s-a
pus problema, de elitele religioase, de rescriere a Bibliei, ceea ce practic este de
neconceput, fiind practic imposibil acest lucru.
Pe de altă parte, devine tot mai greu ca, într-o lume cu totul nouă, a descoperirilor
științifice cu adevărat extraordinare, a informației, a inteligenței artificiale, să se mai
vorbească oamenilor după o carte care a fost scrisă pe baza unor povestiri de mii de
ani.
Multe din versetele Bibliei, care au la bază povestiri de mii de ani, nu mai sunt
credibile în ziua de azi, iar dacă biserica le tot spune, aceasta nu numai că își pierde
tot mai mulți credincioși, dar chiar ajunge în dizgrație.
Ca urmare, pentru a nu-și pierde credibilitatea tot mai mult și într-un ritm
rapid, biserica ar trebui (1) să renunțe la acele versete care, cu certitudine, nu mai
sunt conforme cu certele adevăruri științifice și (2) să-și adapteze mesajul cu ceea ce
este credibil și merge la sufletul oamenilor.
Dintre numeroasele versete din Biblie care nu mai sunt conforme cu certele
adevăruri științifice și care nu mai sunt credibile în ziua de azi, voi prezenta numai
câteva dintre numeroasele altele de acest fel:
1. În Biblie, Vechiul Testament, Cartea lui Iosua1, capitolul 10, versetele 12 și
13 se spune (culorile și sublinierile îmi aparțin):
„12 Atunci Iosua a vorbit Domnului, în ziua când a dat Domnul pe amoriți
în mâinile copiilor lui Israel, și a zis în fața lui Israel: «Oprește-te, soare, asupra
Gabaonului, și tu, lună, asupra văii Aialonului!»”
„13 Și soarele s-a oprit, și luna și-a întrerupt mersul, până ce poporul și-a
răzbunat pe vrăjmașii lui. Lucrul acesta nu este scris oare în Cartea Dreptului?
Soarele s-a oprit în mijlocul cerului și nu s-a grăbit să apună, aproape o zi
întreagă.”2
Astăzi este dovedit științific:
(1) că nu Soarele se rotește în jurul Pământului, ci Pământul se învârteşte în
jurul Soarelui,
(2) că Pământul nu-și poate întrerupe învârtirea (de a face mișcarea de rotație)
nici în jurul axei sale, în 24 de ore, marcând ziua, și nici în jurul Soarelui, în 365 zile
(și 6 ore) definind anul calendaristic,
(3) că Soarele orbitează (se mișcă pe o traiectorie) centrul Căii Lactee și se
deplasează în prezent în direcția constelației Lebăda,
(4) că nici Soarele și nici Pământul nu pot încălca nici câtuși de puțin „Legile
Universului”, precum de a-și încetini mișcarea de rotație, de a se opri pe loc (din
mișcarea lor de rotație) etc.
1
Iosua, care a trăit în jurul anului 1200 î.Hr. este un personaj biblic, care a fost urmașul lui Moise în conducerea
poporului evreu. În perioada cuceririi Canaanului, a ocupat poziția de comandant militar.
2
Durata timpului cu care Soarele a întârziat în mersul său a fost de o zi întreagă, respectiv de 24 de ore și nu doar
pe perioada cât este zi-lumină.
În condițiile în care știința a dovedit că în Universul Observabil (atâta cât a
putut fi observat până în prezent, acesta fiind mereu în descoperire) sunt câteva mii
de galaxii, fiecare galaxie având câteva sute de miliarde de stele (ca soarele nostru),
toate aflate într-o armonie perfectă, nici o stea ca soarele nostru și cu atât mai mult
nici o planetă, ca Pământul nostru, nu-și poate face de cap prin a încălca (fie câtuși
de puțin) „Legile Universului”, precum de a-și încetini mișcarea de rotație, de a se
opri pe loc (din mișcarea lor de rotație) etc.
De toate adevăruri științifice certe, biserica ar trebui să țină cont și să elimine
din mesajul lor acele versete din Biblie care sunt în contradicție cu acestea, dacă vrea
să nu își piardă tot mai mulți credincioși și chiar să cadă mereu în dizgrație.
09.11.2023
CONSULTAREA MAI MULTOR OPINII

MEDICALE SPECIALIZATE POATE SALVA
SĂNĂTATEA ȘI CHIAR VIAȚA
MORE CONSULTATION OF SPECIALIZED
MEDICAL OPINION CAN SAVE YOUR
HEALTH AND EVEN YOUR LIFE
Exemple de efecte benefice care se pot obține în urma mai multor opinii
medicale specializate, pe exemplul analizei INR
Prof. univ. dr. C. DURERE
Cuprins:
1. Precizări preliminare
2. Exemple de efecte benefice care se pot obține în urma mai multor opinii medicale
specializate, pe exemplul analizei INR
3. Concluzii
Anexa nr. 1. Sensul noțiunii INR
Bibliografie
Rezumat
Scopul acestui articol este de a atrage atenția asupra faptului că, niciodată un
om nu trebuie să se lase în seama unui singur diagnostic deoarece, consultarea mai
multor opinii medicale specializate, îi poate salva sănătatea și chiar viața.
Cuvinte și expresii cheie: medic; boli; diagnostic; oncologie; analize

medicale; analiza INR; opinii medicale specializate;
Summary
The purpose of this article is to draw attention to the fact that a person should
never rely on a single diagnosis because consulting several specialized medical
opinions can save his health and even his life.
Key words and phrases: doctor; diseases; diagnostic; oncology;

medical tests; INR analysis; specialized medical opinions;
A rticolul de față are scopul de a atrage atenția oamenilor obișnuiți (fără

pregătire în domeniul medical) asupra faptului că, în special în cazul
bolilor grave, niciodată un om nu trebuie să se lase în seama unui singur
diagnostic deoarece, consultarea mai multor opinii medicale specializate, poate
salva sănătatea și chiar viața. Edificator în acest sens este cazul, real, prezentat
în primele 5 Site-urile și în cele 3 articolele din Bibliografi de la sfârșitul acestui
articol, în care 553 de pacienți s ă n ă t o ș i din SUA au fost diagnosticați, în mod
f a l s , cu bună știință, cu CANCER de criminalul medic oncolog Farid Fata care,
pe baza acestor falsuri, a încasat 34 de milioane de dolari numai din asigurările
medicale. În cazul în care acești oameni ar mai fi consultat fie și numai o singură
altă opinie medicală, efectele benefice ar fi fost duble: 1) ei ar fi constatat, în final,
că nu sunt bolnavi de cancer, și 2) s-ar fi descoperit, de la început, faptele odioase
ale acestui odios medic criminal. Statisticile arată că a șasea cauză mortală din SUA
este reprezentată de greșelile medicale. În România, ca și în numeroase alte țări, fie
nu se cunoaște situația reală a greșelile medicale, fie dacă aceasta se cunoaște, nu se
dă publicității.
2. Exemple de efecte benefice care se pot obține în urma

mai multor opinii medicale specializate, pe exemplul analizei
INR
În cele ce urmează voi prezenta un caz real din situația mea medicală, pe
exemplul analizei INR.
Deoarece analiza INR este deosebit de importantă pentru sănătatea și viața
unui număr foarte mare de persoane, consider că este necesar prezentarea, pe înțelesul
omului de rând, a sensului acestei noțiuni, redată în Anexa nr. 1.
De mai mulți ani aveam sângerări gingivale și sângerări persistente la cea mai
mică zgârietură.
Cu toate că de aproape 25 de ani urmez tratament cardiologic (pentru tensiunea
arterială), nici un medic nu a dispus efectuarea și urmărirea analizei INR pe baza
căreia să se stabilească dacă sângele meu se coagulează sau nu în mod normal.
Din 20.03.2012, de când am evidența primei analize, și până la 17.01.2023,
INR-ul a variat între 1,04 și 1,14.
După ce am făcut COVID (în a doua parte a lunii septembrie 2021), am fost
internat la Spitalul Clinic de Boli Infecțioase și Pneuoftiziologie „V.B.” din „C.”
unde, în urma investigațiilor și a tratamentelor GREȘITE ce mi-au fost făcute,
am făcut și un preinfarct, fapt pentru care am fost transferat și internat la Spitalul
Clinic Județean de Urgență „C.”, la cardiologie.
Din cauza unor iresponsabili (ocupați cu interesele lor personale), s-a neglija
recepționarea unui salon destinat „suspect Covid”, care nu a putut fi folosit o perioadă
de timp, în vârf de COVID, am fost internat la terapie intensivă, fără să fie nevoie să
fiu internat aici, unde „am văzut iadul pe pământ”.
Medicii satanizați de propriile interese personale sunt un pericol social,
satanizarea lor ajungând să fie un mod obișnuit de viață pentru ei.
La terapie intensivă, personalul medical mediu și rezidenții (alți medici nu
m-au văzut) au rămas surprinși de internarea mea în acest salon deoarece nu aveam
probleme pentru a fi internat aici.
În timp ce alți oameni mureau că nu era loc în spital pentru ei, cel puțin două
locuri erau ocupate, în acest spital, la terapie intensivă, din cauza unor iresponsabili
(ocupați cu interesele lor personale), care au neglijat, o bună perioadă de timp,
recepționarea unui salon destinat „suspect Covid”,
Simțind că nu mai suport „iadul pe pământ” de aici (unde erau numai
muribunzi, un zgomot infernal de la aparate și zi și noapte etc.), am solicitat insistent
să fiu mutat și am fost transferat la cardiologie, în salonul „suspect Covid”, cu două
paturi, unde am fost singur.
Fiind aici, mi s-a făcut un set de analize, inclusiv cu acest INR.
Din cauza incompetenței și a modului brutal cu care lucrau unele asistente,
adevărate brute, am ajuns să am ambele mâini și abdomenul pline cu vânătăi
(echimoze), în care mi s-au făcut zeci de înțepături (pentru injecții, perfuzii etc.),
dintre care unele greșite, de către aceleași brute-asistente, care nu au nici cea mai
mică chemare pentru o asemenea activitate, dar care au fost angajate și sunt menținute
după orice alte criterii decât cele ale meritului profesional personal.
La ieșirea din spital, medicul cardiolog:
1) mi-a precizat că, peste două săptămâni, să mă prezint la clinica medicală a
familiei sale (deci nu la spitalul la care am fost internat!?) pentru a fi luat în evidență
ca pacient al dumnealui, și
2) mi-a prescris următoarele medicamente, unul pe zi din fiecare: Xarelto de
20 mg; Sortis de 80 mg; Noliprel 5/1 25 mg; Controloc 20 mg; Norvasc 5 mg.
INR-ul a avut următoarea evoluție: 1,07 pe 04.10.2021; 1,14 pe 30.06.2022,
după ce pe data de 29 și 30 iunie 2022 am avut o sângerare gingivală abundentă,
fapt pentru care am întrerupt administrarea cu sarelto pentru circa 10 zile, 1,03 pe
12.07.2022.
În condițiile în care am urmat această rețetă, cu sarelto de 20 mg, m-am
confruntat cu următoarele probleme:
1) sângerări gingivale masive;
2) sângerări persistente la cea mai mică zgârietură;
3) INR-ul se menținea la un nivel scăzut, între 1,03 - 1,14.
Pe data de 01.09.2022, convins de adevărul conform căruia „Consultarea
mai multor opinii medicale specializate poate salva sănătatea și chiar viața unor
oameni” și la indicațiile eminentei Doamnei doctor „C.N” am mers la „Centrul de
oncologie „S.N.” din „C.”, la Domnul doctor „C.D.”, care:
1) mi-a schimbat rețete: în loc de Xarelto de 20 mg, una pe zi, să iau
Sintrom de 4 mg, o jumătate de pastilă pe zi; în rest, celelalte medicamente au
rămas aceleași;
2) să fac analiza INR lunar, timp de mai multe luni, după care să revin la
dumnealui.
Efectele benefice ale înlocuirii Xarelto de 20 mg, una pe zi, cu Sintrom de
4 mg, o jumătate de pastilă pe zi, a fost deosebit de mari, respectiv:
1) INR-ul a crescut continuu, de la o lună la alta, ajungând, după câteva luni,
la valori considerate normale pentru vârsta și starea mea de sănătate;
2) sângerările gingivale s-au redus;
2) la cea mai mică zgârietură nu mai am sângerări persistente;
3) costul rețetei s-a redus cu aproape 200 de lei lunar.
Felicitări eminenților medici „C.N.” și „C.D.”, care sunt autentice elite

medicale și care și-au dedicat viața profesională spre binele sănătății și al vieții
oamenilor.
3. Concluzii
Am subliniat și alte aspecte „colaterale” din situația mea medicală, dar numai
cu scopul de a pune mai bine în evidență subiectul în discuție, respectiv de a atrage
atenția asupra faptului că, în special în cazul bolilor grave, niciodată un om nu
trebuie să se lase în seama unui singur diagnostic deoarece, consultarea mai
multor opinii medicale specializate, îi poate salva sănătatea și chiar viața.
Nu trebuie uitat că sunt medici și medici, respectiv:
1) „Medici care toarnă medicamente despre care nu ştiu mai nimic, cu
scopul de a vindeca boli despre care ştiu şi mai puţin, în oameni despre care nu
ştiu nimic.”. (Voltaire,);
2) medici pentru care „Adevăratul scop al medicinii este sa-i salveze pe
oameni de consecințele propriilor boli.” (H.L.Mencken)
Un medic cardiolog LACOM DE CÂȘTIG SATANIC:
1) te pune să faci analiza INR în fiecare lună,
2) după care, cu aceasta, să te prezinți la cabinetul său particular,
3) unde plătești consultația medicală, deci lună de lună,
4) și îți prescrie o nouă rețetă.
Un medic cardiolog cu suflet de OM:
1) în funcție de boala pe care o ai, îți stabilește 1.1) care este nivelul optim al
INR-ului și 1.2) ce medicament anticoagulant să iei și în ce doză;
2) prescrie analiza INR la 3 - 4 luni;
3) în funcție de valoarea optimă a INR-ului pe care trebuie să o ai, te învață
cum să-ți mărești sau să-ți micșorezi doza de medicament anticoagulant până ajungi
la nivelul optim;
4) după mai multe luni de încercări, ajungi la nivelul optim al INR-ului, cu o
anumită doză de medicament anticoagulant, pe care o păstrezi atâta timp cât INR-ul
se menține la nivelul optim;
5) până când INR-ul ajunge să se stabilizeze la nivelul optim, cu o anumită
doză de medicament anticoagulant, periodic, la 3 – 4 luni, te prezinți la medic;
6) după ce INR-ul ajunge să se stabilizeze la nivelul optim, cu o anumită doză
de medicament anticoagulant, perioada de prezentare fizică la medic poate fi de luni
și chiar de ani de zile;
7) telemedicina permite ca, pentru tot mai multe afecțiuni, prin telefon și/sau
pe e-mail, să se stabilească diagnosticul, indicarea tratamentului, monitorizarea unor
afecţiuni etc., la distanţă, fără prezenţa fizică simultană a personalului medical şi a
pacientului.
Telemedicina (care este promovată tot mai mult în toate țările dezvoltate) este
totalitatea serviciilor medicale furnizate la distanţă, fără prezenţa fizică simultană
a personalului medical şi a pacientului, pentru stabilirea diagnosticului, indicarea
tratamentului, monitorizarea unor afecţiuni sau indicarea unor metode de prevenţie
a bolilor, în mod securizat, prin intermediul tehnologiei informaţiei şi mijloacelor
electronice de comunicare (vezi și Bibliografia). Prin înțelegere cu medicul se
stabilește și contravaloarea serviciilor medicale respective și modalitatea de plată.
„Cine are minte, să ia aminte!”. „Cine are urechi de auzit să audă”. (Biblia,
Luca 8, 3). Amin!!!
Anexa nr. 1.
Sensul noțiunii INR

Se spune că, atunci „Când un filosof îţi răspunde, nu mai înţelegi nici ce l-ai
întrebat.” (Andre Gide)
Cam așa se întâmplă, frecvent, și cu explicarea, de către numeroși medici,
a unor diagnostice și a unor noțiuni medicale, inclusiv prin articolele postate pe
Internet.
Ceea ce se constată la numeroși medici în explicarea unor diagnostice și/
sau a unor noțiuni medicale, inclusiv prin postarea unor articole pe Internet, este
faptul că ei nu se exprimă pe înțelesul marii majorități a oamenilor obișnuiți.
Toți medicii ar trebui să aibă în vedere faptul, foarte important, că
explicarea (1) noțiunilor medicale necesare înțelegerii diagnosticului și (2) a
diagnosticului, pe înțelesul pacientului, (a) fac parte din medicina sufletului
pacientului și (b) dau o foarte mare valoare medicului.
„Medicul trebuie deci să fie, în același timp, un savant care iubește din tot
sufletul știința medicală, adică știința omului; să fie o ființă care se jertfește pentru
alții, până la moarte și, în sfârșit, să fie un învățător al omenirii sau mai bine zis, un
apostol al moralei.”. (Doctor Nicolae Paulescu, 1869 – 1931)
În cazul unor acte, fapte și/sau situații incorecte, „Are dreptul să critice
numai cel care are o inimă dornică să dea ajutor.” (Abraham Lincoln), adică
numai cel care vede și greșeala, dar care contribuie, efectiv și în mod real, la
îndreptarea acesteia,
Pentru omul obișnuit, fără pregătire medicală, am considerat că este important
prezentarea acelor noțiuni din care să înțeleagă:
1) ce este INR-ul;
2) că, pentru o persoană, valorile normale ale INR-ului sunt în funcție de boala
acesteia;
3) care sunt valorile normale ale INR-ului în funcție de o anumită boală
Pentru „analiza INR”, care este foarte importantă pentru fiecare om, definițiile
sunt multe pe Internet, în general în termini medicali, care sunt greu de înțeles de
omul obișnuit, fapt pentru care am încercat o explicație pe cât posibil pe înțelesul
omului de rând
Analiza INR (Raportul Internațional Normalizat) ajută o persoană să afle
dacă sângele său se coagulează în mod normal.
De asemenea, analiza INR indică dacă un medicament, care are ca scop să
prevină formarea cheagurilor de sânge, își produce efectele (acționează) așa cum ar
trebui.
Nivelurile prea scăzute ale factorului de coagulare (a sângelui) pot determina
o sângerare de durată după o tăietură, iar nivelurile prea ridicate pot cauza formarea
de cheaguri periculoase, care circulă prin artere sau vene.
Aceste cheaguri pot migra în orice parte a corpului, unde pot bloca funcționarea
unor organe sau pot provoca moartea; de exemplu, daca un cheag se deplasează la
creier poate provoca accident vascular cerebral.
În general, orice medic care suspectează o persoană / pacient că suferă de
o tulburare de coagulare a sângelui, acesta ar trebui să recomande / prescrie
efectuarea unei analize INR pentru a putea stabili (1) dacă sângele se coagulează
normal și (2) un diagnostic corect.
La persoanele cu probleme de sănătate, valorile considerate „în limite normale”
diferă de la unul la altul, în funcție de boala / bolile de care suferă fiecare.
În funcție de boala pentru care se prescrie tratamentul anticoagulant, valoarea
considerată optimă pentru INR poate varia.
Cel mai adesea, în speța la pacientul cu ritm anormal al inimii (numit, în
termeni medicali, fibrilație atrială, aritmie cardiacă), INR trebuie să se încadreze
între 2 și 3.
Dacă INR este m a i m i c d e 2 , înseamnă că pacientul primește o doză prea
mică de anticoagulant, sângele s-a îngroșat, curge mai lent, poate produce cheaguri
în vase și / sau în interiorul inimii, care pot determina accidente vasculare
cerebrale, infarctul miocardic etc.
Dacă INR este p e s t e 3 , atunci trebuie scăzute dozele de anticoagulant
întrucât pacientul riscă să dezvolte hemoragii (scurgeri abundente de sânge, interne
sau externe, în urma ruperii peretelui unui vas sangvin).
Bibliografie
1. https://incredibilia.ro/curiozitate/de-ce-a-diagnosticat-intentionat-un-medic-cu-
cancer-sute-de-oameni-sanatosi/
2.https://www.eva.ro/sanatate/oncologie/doctorii-care-diagnosticheaza-oamenii-
sanatosi-cu-cancer-pentru-a-face-bani-articol-169947.html
3.https://semneletimpului.ro/sanatate/boli/cancer/oncolog-care-a-prescris-sute-de-
tratamente-nenecesare-audiat-pentru-frauda-de-milioane.html
4.https://www.manager.ro/articole/sanatate-21/un-oncolog-ar-fi-prescris-tratamente-
inutile-de-chimioterapie-in-valoare-de-35-milioane-dolari-44595.html
5.https://en.wikipedia.org/wiki/Farid_Fata
6. N. Grigorie Lăcrița: „Doctor criminal: 553 de pacienți sănătoși i-a
diagnosticat cu cancer, în mod fals, cu bună știință, pentru a încasa 34 de milioane de
dolari”, prezentat pe Internet pe mai multe Site-uri.
7. N. Grigorie Lăcrița: „Consultarea mai multor opinii medicale specializate
poate salva sănătatea și chiar viața unor oameni” ”, prezentat pe Internet pe mai
multe Site-uri.
8. N. Grigorie Lăcrița: „Medici care prescriu medicamente prin practici
periculoase pentru sănătatea și viața oamenilor.” ”, prezentat pe Internet pe mai
multe Site-uri.
9. Pentru „Analiza INR”, care este foarte importantă pentru fiecare om.
Definiții sunt multe pe Internet, dar în termini medicali, care sunt greu de înțeles
de omul obișnuit. O explicație mai pe înțelesul omului de rând sunt pe https://
providentamedical.ro/noutati/analiza-inr-monitorizarea-tratamentului-cu-anticoagulante
https://www.doc.ro/sanatate/analiza-inr-ce-este-cum-se-interpreteaza-rezultatele-
cand-este-indicata ; https://www.doc.ro/sanatate/analiza-inr-ce-este-cum-se-interpreteaza-
rezultatele-cand-este-indicata ; https://inimata.ro/2021/01/06/ce-este-inr-ul/ ; https://www.
medic.chat/proceduri/inr-timpul-quick/ ; https://www.medic.chat/proceduri/inr-timpul-
quick/; https://www.srcv.ro/tratamentul-anticoagulant-cronic.php
Hotărârea Guvernului nr. 1.133 din 14 septembrie 2022 privind aprobarea
Normelor metodologice de punere în aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a
Guvernului nr. 196/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind
reforma în domeniul sănătății.
Ghid de telemedicină în asistența medicală primară, pe https://www.unicef.
org/romania/media/10056/file/Ghid%20de%20telemedicin%C4%83%20%C3%AEn%20
asisten%C8%9Ba%20medical%C4%83%20primar%C4%83.pdf
Reglementare a Comisiei Comunităţilor Europene cu privire la telemedicină:
COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE. Bruxelles, 4.11.2008 COM(2008)689
final. COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN,
CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL
REGIUNILOR privind telemedicina și beneficiile sale pentru pacienți, pentru
sistemele de sănătate și pentru societate
DESPRE CAUZELE ȘI EFECTELE

NEAJUNSURILOR DIN ÎNVĂŢĂMÂNTUL
SUPERIOR ROMÂNESC
ON THE CAUSES AND EFFECTS OF
SHORTCOMINGS IN ROMANIAN HIGHER
EDUCATION
Conf. univ. dr. N. GRIGORIE Lăcriţa
Abstract
Este un adevăr cunoscut de toată lumea că sistemul de învăţământ universitar

din România, în special cel particular, este conceput nu pentru pregătirea studenţilor
conform nevoilor economice şi sociale ale României, ci după criteriul profitului
universităţilor şi pentru interesul şi comoditatea profesorilor. În acest articol sunt
prezentate unele din principalele cauze și efecte ale neajunsurilor din învăţământul
superior românesc, în special din universităţile particulare de tip SRL.
Cuvinte-cheie: învățământ superior; calitate; comerțul cu știința de

carte; incapacitatea de a te apuca de treabă;
Abstract
It is a truth known to everyone that the university education system in Romania,

especially the private one, is designed not for the preparation of students according to
the economic and social needs of Romania, but according to the criterion of the profit
of the universities and for the interest and convenience of the teachers. This article
presents some of the main causes and effects of the shortcomings in Romanian higher
education, especially in private LLC-type universities.
Keywords: higher education; quality; book science trade; inability to

get down to work;
P entru obţinerea unei diplome de licenţă, singurele condiţii sunt: 1)

înscrierea la facultate, 2) plata taxelor; 3) prezenţa fizică la examen.
Nu se mai ţin efectiv cursuri, nu se mai ţin seminarii, sălile de curs şi de
seminarii au devenit pustii, cadrele didactice nu mai fac nici act de prezenţă pentru
că nici nu mai au de ce atâta timp cât nu mai au nici un student prezent în clasă, şi
nu din vina studenţilor.
Examenele, bazate pe texte grilă, susţinute în faţa calculatorului, sunt
promovate, chiar şi cu note mari, şi de unii studenţi care nici nu şi-au procurat cursul
la materia respectivă.
Grilele și programele de examinare pe calculator sunt întocmite astfel încât
chiar şi persoanele cu o logică şi cu un nivel de înţelegere scăzut să poată promova
examenul, chiar şi fără o simplă citire a cursului.
Între încasarea de venituri din taxele de școlarizare şi exigenţa profesorilor,
care ar conduce la pierderea a numeroşi studenţi şi, pe cale de consecinţă, şi a unor
importante venituri din taxe, universitatea SRL optează, bineînţeles, pentru obţinerea
de venituri din comerțul cu promovarea neștiinței de carte universitară.
Or, cum fiecare cadru didactic, dintr-o „Universitate SRL”, ţine cu orice preţ
de postul ocupat, se conformează întocmai „strategiei” unei asemenea universități.
S-a ajuns ca, efectiv şi în mod real, sistemul de învăţământ universitar
din România, în special cel particular de tip SRL, să fie conceput nu pentru
pregătirea studenţilor conform nevoilor economice şi sociale ale României, ci după
criteriul profitului universităţilor respective şi pentru interesul şi comoditatea
profesorilor din acestea.
„Distrugerea oricărei națiuni nu necesită bombe atomice sau rachete
balistice intercontinentale. Trebuie doar scăderea calității învățământului și
permisiunea fraudei la examenele studenților. Pacienții mor în mâinile unor
asemenea medici. Clădirile se prăbușesc, fiind construite de asemenea ingineri.
Banii se pierd în mâinile unor asemenea economiști. Dreptatea se evaporă în
mâinile unor asemenea judecători. Crahul învățământului este crahul națiunii.”
Acest citat (în care culorile și sublinierile îmi aparţin), care circulă de mai mulţi ani
în numeroase limbi, este afișat pe o plăcuță a Universității Stellenbosch din Africa
de Sud. El rămâne impresionant prin adevărul pe care îl spune, în cea mai frumoasă
exprimare, despre importanța calităţii învăţământului în orice societate.
Incredibil, dar s-a ajuns ca marea majoritate a studenţilor din aceste universităţi
să nu se mai cunoască cu cadrele didactice cu care au desfăşurat, numai scriptic sau
„de la distanță”, cursuri, seminarii, lecţii de sinteză, lecţii de pregătire pentru examen
etc.
Explozia de universităţi particulare, unele cu zeci de mii de studenţi (fiecare),
a necesitat mii de cadre didactice.
Numărul cadrelor didactice universitare s-a înmulţit de aproape 100 de ori faţă
de câte erau în anul 1989.
Asigurarea necesarului de zeci de mii de cadre didactice universitare a
necesitat existenţa a sute de noi conducători de doctorat şi a mii de locuri la doctorat,
în fiecare an.
Pe lângă obţinerea doctoratului de către cadrele didactice din învăţământul
superior a devenit o adevărată modă, un titlu de onoare, obţinerea unui doctorat şi de
către numeroşi carierişti de profesie, precum politicieni, parlamentari, guvernanţi,
conducători ai instituţiilor de stat, dar şi de către orice persoană care dorea și care
dorește să aibă înscris pe cartea de vizită şi/sau pe cruce „doctor în ştiinţă”.
„O funcție de conducere, acordată unui glorios analfabet profesional, este
ca un inel de aur pus în râtul unui porc.” (N. Grigorie Lăcrița)
Înscrierea la doctorat, promovarea doctoratului, avansarea în cariera
universitară necesită ca fiecare dintre aceste persoane să aibă publicate un anumit
număr de articole şi de cărţi.
Cum această cerere trebuia satisfăcută, au apărut o mulțime de reviste, edituri
şi tipografii.
Plagiatul a devenit un fenomen de masă şi aceasta ca urmare a faptului că
cei mai mulţi dintre cei cu putere de decizie în combaterea acestui fenomen nu erau
interesaţi din cauză că chiar ei erau beneficiarii acestuia, fie în obţinerea doctoratului,
fie în promovarea în cariera universitară.
În vorbe plagiatul s-a combătut, dar cum beneficiarii acestuia sunt și mulți și
aflați în funcții de conducere, în fapte (prin lege) nu prea s-a făcut mare lucru.
„A spune una şi a face alta. Trebuie să discernem distinct şi aparte predica
şi predicatorul.” (Michel de Montaigne) și „Ipocritul este acea persoană care,
după ce a scris o carte ateistă, se roagă la Dumnezeu să aibă succes.” (Autor
necunoscut).
Cărţi ale unor autori au fost însuşite (furate), integral sau parţial, şi prezentate
drept creaţie personală a acestor „doctori în pseudoştiinţă”.
În aceste condiţii a apărut şi „comerţul cu ştiinţa de carte”, respectiv cu
articolele şi cu cărţile plătite, scrise la comandă, la care autorul / autorii nu au văzut
nici cel puţin manuscrisul.
Aşa s-a ajuns să avem mii de ageamii „doctori în pseudoştiinţă”, unii având
chiar mai multe cărţi şi articole scrise decât citite.
Ageamii - ageamii, dar au ajuns să fie mulţi și puternici, să dețină funcţii de
execuţie şi de conducere și în cele mai importante instituţii ale statului, inclusiv în
cele care ar trebui să intervină în combaterea fenomenului prin care s-a ajuns ca
„Vremurile noastre sunt vremea mediocrităţii, a lipsei de sentimente, a pasiunii
pentru incultură, a lenei, a incapacităţii de a te apuca de treabă şi a dorinţei de
a avea totul de-a gata.” (Feodor Mihailovici Dostoievski)
Unii dintre aceşti ageamii, respectiv cei care dispun de bani şi / sau care deţin,
personal sau prin interpuși, funcţii de execuţie sau de conducere în unele dintre
cele mai importante instituţii ale statului, au avut un parcurs „ştiinţific” cu adevărat
impresionant: fie pe bază de bani, fie în virtutea funcţiilor deținute, au reuşit să fie
autorii unor articole, lucrări, studii, cărţi, referate şi teze de doctorat cu adevărat
valoroase, şi aceasta ca urmare a faptului că toate acestea au fost elaborate de
specialişti autentici.
Mijloacele prin care s-a putut obţine, în special în perioada 1990 - 2015, dar
şi în prezent, un doctorat, o promovare în cariera universitară, în orice profesie, în
obținerea celor mai înalte titluri „științifice”, au fost şi sunt foarte multe şi variate,
dar cele după adevăratele criterii ale valorii – muncă au fost şi sunt cu adevărat foarte
grele, fapt pentru care acestea sunt tot mai rare.
Cu cât societatea este mai coruptă, prin politicieni, prin parlamentari şi prin
guvernanţi, cu atât mai mult nu mai funcţionează adevăratele criterii ale valorii -
muncă.
„Într-o societate cu «proşti mulţi», situația e suportabilă, dacă știi să-i
folosești, așa cum sunt ei. Societatea ajunge însă în situația de degenerare cu
«proşti majoritari și în funcții de conducere»”. (N. Grigorie Lăcrița)
În condiţiile în care numeroşi dintre aceşti ageamii ajung doctori în
pseudoştiinţă, profesori universitari, conducători de doctorat, academicieni,
în funcţii de conducere în unele dintre cele mai importante instituţii ale statului,
politicieni, parlamentari şi guvernanţi de prim rang, se pune următoarea întrebare:
cine să mai aprecieze şi cine să mai promoveze persoanele apte să performeze prin
propria lor putere a minţii, după adevăratele criterii ale valorii - muncă ?
„Faceți din proști conducători și apoi vă întrebați de unde vine dezastrul!”
(Winston Churchill).
Ce poate fi mai concludent decât faptul că genialii noștri tineri, absolvenți
ai unora dintre cele mai prestigioase universități din lume, apreciați și angajați în
activități din domenii de vârf în cele mai dezvoltate țări din lume, nu-și găsesc un loc
de muncă în țara noastră pe măsura valorii lor!?
În schimb, instituțiile statului sunt dominate de mediocrități, corupți, mulți
absolvenți de „Universități SRL”, unii doctori în pseudoștiință, cu mai multe cărți
scrise decât citite, glorioși analfabeți profesional, care, după ce că au puțină minte,
nici aceasta nu este bună și care, de câte ori gândesc îi doare capul, protejați de legi
speciale, făcute chiar de ei, pentru propriul interes, în baza cărora nu le mai pot fi
afectate nici posturile și nici veniturile, pe cât de mari, pe atât de nemeritate.
Prin incompetenți, prin corupți și prin trădătorii de neam și de țară, se ajunge
în situație în care
IERARHIA SOCIALĂ DE VÂRF S-A

TRANSFORMAT ÎNTR-O OLIGARHIE
DISCREŢIONARĂ
THE TOP SOCIAL HIERARCHY HAS
TURNED INTO A DISCRETIONARY
OLIGARKY
N. GRIGORIE Lăcriţa
Abstract
În condiţiile în care se ajunge ca, într-o ţară, o parte din vârfurile ierarhiei
sociale, să îşi facă legi speciale (precum cele pentru pensii, pentru salarii etc.), pentru
propriul interes, în daune marii majorităţi a populaţiei, într-o asemenea ţară ierarhia
socială de vârf s-a transformat într-o oligarhie discreţionară.
La noi s-a şi uitat că ierarhia socială trebuie să fie stabilită numai după
criteriile cinstei şi ale valorii meritului personal, bazat pe muncă.
Cuvinte-cheie: ierarhie; venituri; ierarhie socială; oligarhie discreționară;
Abstract
In the conditions in which it ends up that, in a country, some of the top of the
social hierarchy make their own special laws (such as those for pensions, for salaries,
etc.), for their own interest, to the detriment of the great majority of the population, in
in such a country the top social hierarchy has turned into a discretionary oligarchy.
We have forgotten that the social hierarchy must be established only according to the
criteria of honor and the value of personal merit, based on work.
Keywords: hierarchy; income; social hierarchy; discretionary oligarchy;
C ircumstanțele sunt cu adevărat agravante într-o ţară în condiţiile in care

ierarhia socială de vârf s-a transformat într-o oligarhie discreţionară
prin săvârşirea, de către aceasta, cu bună ştiinţă şi pentru propriul interes, a unor
manipulări legislative, a emiterii unor legi discriminatorii, predilecte, a unor delicte
legislative, promovate chiar de către cei care sunt investiţi prin lege cu înfăptuirea
justiţiei sociale.
Prin toate aceste aşa-zise „legi speciale”, cei care sunt investiţi prin lege cu
înfăptuirea justiţiei sociale şi care beneficiază de pensii pe cât de exorbitante, pe atât
de nemeritate, produc o vătămare întregii societăţi prin faptul că fiecare salariat şi
fiecare pensionar suportă o parte din pensiile paradoxale, absurde ale acestora.
Acordarea oricăror venituri fără aplicarea unei reale justiţii drepte, şi a unor
autentice principii de echitate fiscală şi socială, nu sunt decât nişte tâlhării.
S-a ajuns în situaţia ca cei mici să sufere prea mult din cauza ilegalităţilor
săvârşite de cei mari, ca mizeria celor săraci să nu fie cauzată atât de mult de
legile naturii, cât de instituţiile statului.
Aceşti profitori, care s-au situat mai presus de lege, care şi-au stabilit venituri
exorbitante, nu conştientizează un adevăr cu o valoare axiomatică: cei care îi jefuiesc
pe cei mulţi şi săraci, nu vor putea fi salvaţi de furia acestora.
Abraham Lincoln (preşedinte al SUA între 04.03.1861 şi 15.04.1865, data
asasinării sale) a ţinut să atragă atenţia că „Puteţi înşela o vreme întregul popor;
puteţi înşela mereu o parte a lui, dar nu puteţi înşela, tot timpul, tot poporul!”.
Trăim efectiv într-o ipocrizie a clicii politico-parlamentară-guvernamentală
exercitată printr-un mecanism ingenios cu ajutorul căruia, în numele interesului
naţional, dar făcând legi în interes propriu fraudulos, politicienii, parlamentarii şi
guvernanţii obţin maximum de venituri personale.
Observăm că iubirea de câştig întunecă şi mintea celor inteligenţi şi că
majoritatea politicienilor noştri în loc să se pună ei în slujba poporului, pun poporul
în slujba lor.
Tot omul constată că, în România, „Politica înseamnă cârmuirea treburilor
obşteşti în folosul persoanelor particulare” (Ambrose Bierce, 1842-1913, dicţionarul
diavolului, 1911), că „Partidele noastre politice s-au înţeles a vorbi unele de altele
şi a tăcea numai cu privire la Ţară” (Nicole Iorga) şi că „Schimbare politică. Alţi
ciobani, alţi câini, aceleaşi oi” (Valeriu Butulescu - Frunze fără ram).
Viitorul unei ţări nu poate fi decât sumbru în condiţiile în care (1) politicieni
de ocară au ajuns să conducă în ţară, şi (2) cei incompetenţi şi nedrepţi judecă,
conduc şi fac legi pentru propriul interes fraudulos.
În adevăr că „Politica nu se face cu sfinţii, dar dacă oamenii politici îl iau ca
model pe Iuda, vai de ţara în care se face politica acestuia!” (Victor Duţă), ţară în
care cei mai mulţi ajung tot mai săraci, şi nu din vina lor, în timp ce ierarhia socială
de vârf devine tot mai bogată, şi nu datorită calităţilor proprii.
Dispreţul populaţiei faţă de politicieni, parlamentari şi guvernanţi a fost şi
este cauzat şi de faptul că „Politicienii vând zilnic iluzii… Este pâinea pe care ne-o
oferă pentru a ne împiedica să vedem cât de amărâtă este viaţa noastră” (Victor
Duţă), şi că „Ţara întreagă aşteaptă să se facă ceva nou şi politicienii discută
despre lucrurile pe care le-au făcut, şi le-au făcut rău” (Nicolae Iorga).
Aşa s-a ajuns la convingerea milioanelor de oropsiţi că „Spuma asta-
nveninată, astă clică, ăst gunoi, care-a ajuns a fi stăpână şi pe ţară şi pe noi! ne
fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc filozofie, numai banul îl vânează şi câştigul
fără muncă, prea şi-au arătat arama sfâşiind această ţară, prea făcurăţi neamul
nostru de ruşine şi ocară” (Prelucrare de N. Grigorie Lăcriţa după Scrisoarea III-a,
de M. Eminescu).
Crima celor mai mulţi dintre aceşti oligarhi discreţionari constă în pierderea
instinctului de dreptate, de justiţie socială autentică, în înfiorătoarea lor inconştientă
şi în încăpăţânare cu care se luptă pentru satisfacerea unor interese nelegitime,
personale şi ale grupurilor de aceeaşi speţă din care fac parte.
Au fost elite româneşti care s-au sacrificat de bună voie, care şi-au semnat cu
mâna lor actul de deces numai şi numai pentru apărarea acestui neam.
Cei mai mulţi dintre conducătorii noştri actuali, departe de asemenea sacrificii,
într-o perioadă atât de importantă pentru soarta României, fac tot ce le stă în putinţă
pentru a-şi căpăta şi a-şi menţine puterea şi pentru obţinerea unor venituri exorbitante,
prin toate mijloacele posibile.
Actualii oligarhi discreţionari, situaţi mai presus de lege, cu venituri
exorbitante, nu gândesc la altceva decât la averile pe care le pot agonisi fraudulos, la
ambiţiile pe care şi le pot satisface, la orgiile lor.
Aşa s-a ajuns că s-a furat ca în codru, că s-a distrus avuţia naţională în folosul
lor, inclusiv prin vânzarea acesteia străinilor la preţuri derizorii, că s-a năpăstuit
ţărănimea, că s-a introdus politicianismul în administraţie, în învăţământ, în sănătate
şi în toate sferele vieţii economice şi sociale, că s-a distrus specificul naţional, toate
acestea fiind adevărate crime împotriva siguranţei statului şi atentate contra fiinţei
neamului nostru.
Constatând actuala situaţie, cu numeroasele şi gravele inechităţi, fie şi numai
pe cele din domeniul pensiilor, elite româneşti, care s-au dedicat pentru apărarea
acestui neam, nu ar rămâne indiferente, aşa cum nu au rămas nici pe timpul vieţii lor,
când au luat atitudine, prin mijloacele aflate la îndemâna lor, dintre care reproducem
unele în cele ce urmează.
Pornind de la crima elitelor conducătoare româneşti care constă în pierderea
instinctului statal şi în înfiorătoarea lor inconştientă, în încăpăţânarea cu care îşi
apără „puterea”, Mircea Eliade a scris articolul „Piloţii orbi”, care constituie una
dintre cele mai usturătoare lecţii ala istoriei, cu scopul ca politicienii, parlamentarii şi
guvernanţii să nu mai stea surâzători la cârmă, ca si când nimic nu s-ar întâmpla. Orice
bun român ar trebui să citească articolul „Piloţii orbi” de Mircea Eliade, foarte uşor
de cunoscut accesând pe internet „Piloţii orbi, de Mircea Eliade”. Articolul „Piloţii
orbi” a fost publicat de M. Eliade în revista Vremea, Nr. 505 din 19 Septembrie 1937,
p. 3.
Alexandru Vlahuţă nu ar face altceva decât să ne amintească următoarele

versuri din poezia sa intitulată „Cârmacii”:
Şi călări pe tine, ţară, se cred zei aceste bestii,[…]”.
Dar nici Mihai Eminescu nu ar rămâne mai prejos cu următoarele versuri:

„[…]Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii şi irozii.[…]
Ne fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc filosofie.[…]
Şi apoi în sfatul ţării se adun să se admire[…]
Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi
Să ajung-a fi stăpână şi pe ţară şi pe noi!
Tot ce-n ţările vecine e smintit şi stârpitură,
Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură,
Tot ce e perfid şi lacom, tot Fanarul, toţi iloţii,
Toţi se scurseră aicea şi formează patrioţii,
Încât fonfii şi flecarii, găgăuţii şi guşaţii,
Bâlbâiţi cu gura strâmbă sunt stăpânii astei naţii!
Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fameni!
I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni!
Şi această ciumă-n lume şi aceste creaturi
Nici ruşine n-au să ieie în smintitele lor guri
Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară,
Îndrăznesc ca să rostească pân’ şi numele tău... ţară![…]
Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă
Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,
Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,
Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?
Prea v-aţi arătat arama sfâşiind această ţară,
Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,
Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,
Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi - nişte mişei!
Da, câştigul fără muncă, iată singura pornire;
Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.[…]
Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!”
(Din poezia Scrisoarea III-a, de Mihai Eminescu).
„[…]Spuneţi-mi ce-i dreptatea? - Cei tari se îngrădiră

Cu-averea şi mărirea în cercul lor de legi;
Prin bunuri ce furară, în veci vezi cum conspiră
Contra celor ce dânşii la lucru-i osândiră
Şi le subjugă munca vieţii lor întregi.[…]
Minciuni şi fraze-i totul ce statele susţine,
Nu-i ordinea firească ce ei a fi susţin;
Averea să le aperi, mărirea ş-a lor bine,
Ei braţul tău înarmă ca să loveşti în tine,
Şi pe voi contra voastră la luptă ei vă mân’.
De ce să fiţi voi sclavii milioanelor nefaste,
Voi, ce din munca voastră abia puteţi trăi?
De ce boala şi moartea să fie partea voastră,
Când ei în bogăţia cea splendidă şi vastă
Petrec ca şi în ceruri, n-au timp nici de-a muri?[…]
Zdrobiţi orânduiala cea crudă şi nedreaptă,
Ce lumea o împarte în mizeri şi bogaţi!
Atunci când după moarte răsplată nu v-aşteaptă,
Faceţi ca-n astă lume să aibă parte dreaptă,
Egală fiecare, şi să trăim ca fraţi![…]”
(Din poezia Împărat şi Proletar, de Mihai Eminescu).
„[…]O, biet popor român sărac

Cu-o ţară prea bogată!
Tu vino-i răului de hac
Să nu ţi-o vândă toată!
Ş dă-i afară pe străini
Cu toţi îmburgheziţii,
Să nu-ţi mai fie-n alte mâini
Guverne si poliţii!
Cu trupe de comedianţi
Numindu-le partide
Sunteţi românii emigranţi
Din rai în ţări aride.
Pierdut-aţi banii ţării-n vânt
Şi-i goală vistieria.
Mai daţi şi ape şi pământ
Şi vindeţi România.[…]”.
(Din poezia Eminescu răsucindu-se în mormânt, de Mihai Eminescu).
Şi Octavian Goga, prin poezia Munţii noştri, ne-ar transmite cel puţin
următoarele versuri:
Munţii noştri aur poartă,
Noi cerşim din poartă-n poartă.”
De-am închide-a Ţării poartă,
Alţii ne-ar cerşi la Poartă!
Însă Hoţii-s chiar din Ţară
Trădători la cei de-afară![…]
Doamne, Dă-i la Neam unire
Şi Dă-i demnă cârmuire.
Că-i prea mult blajin şi laş
Şi supus stă la borfaşi!
O Neam românesc din Daci
Nu mai cerşi doar pozmaci
Ci Ridică-te creştin
Ca să scapi de cel Hain!
(Din poezia Munţii noştri, de Octavian Goga).
Printre cele mai emoţionante mesaje patriotice se numără şi poezia lui Andrei
Mureşeanu „Deşteaptă-te române!”, care a fost prezentă în toate înfăptuirile istorice
ale românilor în secolul al XIX-lea şi, în special, în Revoluţia de la 1848. Această
poezie, care este Imnul de stat al României, este alcătuit din unsprezece strofe. La
ocazii festive se interpretează strofele 1, 2, 4 și 11. Fiind şi Imnul de stat al României
fiecare bun român ar trebui să o aibă în casă şi să-i cunoască textul integral. În cele
de mai jos redăm numai prima strofă.
„Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani;
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soartă,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!”
(Andrei Mureşeanu, „Deşteaptă-te române!”).
Dar şi alte ţări au avut elitele / eroii lor care au luptat, din cele mai vechi
timpuri, pentru binele poporului, bine care se înfăptuieşte numai printr-o bună
cârmuire şi printr-o justiţie dreaptă.
Pitagora, în celebra sa operă „Legile morale şi politice”, atrăgea atenţia, încă
de acum 2.500 de ani !?, asupra raţiunii care trebuie să domnească în elaborarea şi
în aplicarea legilor, în alegerea conducătorilor, în conducerea statului, asupra rolului
muncii şi a educaţiei în societate.
Printre cele mai importante „Legi morale şi politice” elaborate de Pitagora
sunt de reţinut:
„Senatori! Nu trageţi foloase de pe urma legilor pe care trebuie să le
faceţi” şi
„Popor. Nu îngădui ca legea să fie masca cu ajutorul căreia cârmuitorii să
tiranizeze nestânjeniţi”, fapt pentru care
„Cenzori ai republicii! Supravegheaţi-i pe capii poporului: de la ei începe
corupţia mulţimii. Întrebaţi-i pe pescari care este partea ce se strică prima la un
peşte? Vă vor spune: capul”.
Conducerea statului este o problemă foarte importantă, fapt pentru care
trebuie respectate următoarele „Legi morale şi politice” în alegerea şi în menţinerea
conducătorilor:
„Popor. Nu păstraţi nişte cameleoni pe post de cârmuitori”
„Legiuitorule! Nu da poporului decât cârmuitori care să domnească doar
pentru un timp. Magistraturile prea îndelungate se transformă întotdeauna în
tiranii”.
Nu există pedeapsă a lui Dumnezeu mai mare decât cea pentru „rânduielile
proaste pe care le acceptăm”, fapt pentru care Pitagora a ţinut să atragă atenţia şi
asupra acestui aspect:
„Popor!
Crimele şi nenorocirile ce ţi se întâmplă sunt rodul unei proaste rânduieli;
rânduielile proaste sunt urmarea firească a suferinţelor pe care le înduri” şi
„Democraţia încetează să mai existe de îndată ce răii pun măna pe cârmă
sau piciorul în senat”.
„Cine are minte, să ia aminte!”. „Cine are urechi de auzit să audă”. (Biblia,
Luca 8, 3). Amin!!!
09.11.2023
NR: Toți au un fel de minte, dar mintea lor e viciată, găunoasă și nebuloasă,
mai toți aud, dar se fac că nu aud, mai toți știu, dar se prefac că nu știu, nu sunt
îndeajuns de deștepți pentru a face pe proștii, nici îndeajuns de inteligenți pentru a
nu ști ce fac sau nu fac. Sunt doar oportuniști mediocri vopsiți în elite, cei mai mulți
dintre ei aroganți, golani cu gulere de lorzi și saltimbanci lipsiți de caracter, adică
politicieni români de azi, ca și cei de ieri, ca și cei din toate timpurile...
PRIMUL OM FĂCUT DIN OAMENI A FOST

ȘI PRIMUL CRIMINAL ȘI CEL DE LA CARE
S-A TRANSMIS OMENIRII GENA CRIMEI
THE FIRST MAN MADE OF PEOPLE

WAS ALSO THE FIRST CRIMINAL AND
FROM WHOM THE GENE OF CRIME WAS
TRANSMITTED TO MANKIND
Conf. univ. dr. N. GRIGORIE Lăcrița
Abstract
Pentru a nu exista confuzii și interpretări diferite despre „adevărul biblic” cu

privire la „originea d i v i n ă a crimei”, la „existența unei gene a crimei, a instinctul
ucigaş lăsate omului de la Dumnezeu”, conform perceptului biblic care spune că
„nimic nu a putut exista, nu poate exista și nu va putea exista vreodată în lume în
afara voinței lui Dumnezeu”, abordarea acestor probleme se va face, în acest articol,
numai pe baza textelor relevante din Biblie, Vechiul Testament, Cartea „Geneza”,
numită și „Facerea”, în care sublinierile îmi aparțin.
Cuvinte-cheie: adevărul biblic; originea divină a crimei; instinctul ucigaș; Cain;
Abstract
So that there are no confusions and different interpretations about the „biblical
truth” regarding the „divine origin of crime”, about „the existence of a crime gene,
of the murderous instinct left to man from God”, according to the biblical perception
that says that „nothing could exist, cannot exist and will never exist in the world apart
from the will of God”, the approach to these problems will be made, in this article,
only on the basis of the relevant texts from the Bible, the Old Testament, the Book of
„Genesis”, called and „The Making,” in which the emphases are mine.
Key words: biblical truth; the divine origin of crime; killer instinct; Cain;
Cuprins:
2. Primii doi oameni creați de Dumnezeu pe Pământ
3. Primul om făcut din oameni, Cain, a fost și primul criminal din istoria
omenirii
4. Cum a ajuns gena crimei la Cain
5. Dacă versetele din Biblie redau cu adevărat cuvintele, faptele și voința lui
Dumnezeu
6. Problema rescrierii Bibliei, în special a vechiului Testament
7. Satan ar fi cel răspunzător de originea crimei
Bibliografie
P rimul om făcut din oameni, Cain, a fost și primul criminal din istoria
omenirii, care a săvârșit crima chiar prin fratricid, prin a-și omorî pe
fratele său Abel (care a fost al doilea om făcut din oameni), fără ca acesta să aibă o
vină, fie ea cât de mică.
Deci, instinctul ucigaş a fost lăsat omului de la primul om născut din
oameni, de la Cain.
Imediat după facerea primilor oameni de către Dumnezeu, respectiv a lui
Adam și a Evei, „instinctul ucigaş” e existat și s-a manifestat chiar „de la primul om
născut din oameni”, respectiv de la Cain.
Pentru a nu exista confuzii și interpretări diferite despre „adevărul biblic” cu
privire la „originea d i v i n ă a crimei”, la „existența unei gene a crimei, a instinctul
ucigaş lăsate omului de la Dumnezeu”, conform perceptului biblic care spune că
„nimic nu a putut exista, nu poate exista și nu va putea exista vreodată în lume în
afara voinței lui Dumnezeu”, abordarea acestor probleme se va face, în acest articol,
numai pe baza textelor relevante din Biblie, Vechiul Testament, Cartea „Geneza”,
numită și „Facerea”, în care sublinierile îmi aparțin.
2. Primii doi oameni creați de Dumnezeu pe Pământ

Primii doi oameni care au apărut pe Pământ, respectiv Adam și Eva,
au fost creați de Dumnezeu, conform relatărilor din Biblie, Vechiul Testament,
cartea Geneza, redate mai jos.
Capitolul 1:
„26 Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după
asemănarea; el să stăpânească peste peștii mării, peste păsările cerului, peste vite,
peste tot pământul și peste toate târâtoarele care se mișcă pe pământ.”
27 Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui
Dumnezeu; parte bărbătească și parte femeiască i-a făcut.”
Capitolul 2:
„7 Domnul Dumnezeu a făcut pe om din țărâna pământului, i-a suflat în
nări suflare de viață, și omul s-a făcut astfel un suflet viu.”
15 Domnul Dumnezeu a luat pe om și l-a așezat în grădina Edenului, ca s-o
lucreze și s-o păzească.
16 Domnul Dumnezeu a dat omului p o r u n c a aceasta: „Poți să mănânci
după plăcere din orice pom din grădină;
17 dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci în ziua în
care vei mânca din el vei muri negreșit.”
„21 Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om, și omul a
adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui și a închis carnea la locul ei.
22 Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie
și a adus-o la om.”
Din aceste versete rezultă, clar și precis, că primii doi oameni care au apărut
pe Pământ, respectiv Adam și Eva, au fost creați de Dumnezeu.
Când Adam şi Eva au fost puşi în Grădina Edenului, ei nu erau încă muritori.
În această stare „ei nu ar fi avut copii” (2 Cartea lui Mormon 2:23).
Din cauză că Eva și Adam au încălcat porunca dată de Dumnezeu de a nu
mânca din fructul pomului cunoaşterii binelui şi a răului, Domnul i-a izgonit din
Grădina Edenului în lume.
3. Primul om făcut din oameni, Cain, a fost și primul

criminal din istoria omenirii
Conform Bibliei, cartea Geneza, Capitolul 4, primul om făcut din oameni,
Cain, a fost și primul criminal din istoria omenirii, care a săvârșit crima chiar
prin fratricid, prin a-și omorî pe fratele său Abel (care a fost al doilea om făcut din
oameni), fără ca acesta să aibă o vină, fie ea cât de mică.
În Biblie, cartea Geneza, Capitolul 4, este scris:
„1 Adam s-a împreunat cu nevasta sa Eva; ea a rămas însărcinată și a născut
pe Cain. Și a zis: „Am căpătat un om cu ajutorul Domnului!”
2 A mai născut și pe fratele său Abel. Abel era cioban, iar Cain era plugar.
3 După o bucată de vreme, Cain a adus Domnului o jertfă de mâncare din
roadele pământului.
4 Abel a adus și el o jertfă de mâncare din oile întâi născute ale turmei lui și
din grăsimea lor. Domnul a privit cu plăcere spre Abel și spre jertfa lui;
5 dar spre Cain și spre jertfa lui n-a privit cu plăcere. Cain s-a mâniat foarte
tare și i s-a posomorât fața.
6 Și Domnul a zis lui Cain: „Pentru ce te-ai mâniat și pentru ce ți s-a posomorât
fața?
7 Nu-i așa? Dacă faci bine, vei fi bine primit; dar dacă faci rău, păcatul pândește
la ușă; dorința lui se ține după tine, dar tu să-l stăpânești.”
8 Însă Cain a zis fratelui său Abel: „Haidem să ieșim la câmp.” Dar pe când
erau la câmp, Cain s-a ridicat împotriva fratelui său Abel și l - a o m o r â t .”
Din aceste versete rezultă, clar și precis, că:
1) primii doi oameni care au apărut pe Pământ, respectiv Adam și Eva, au fost
creați de Dumnezeu;
2) primii doi oameni „născut din oameni”, respectiv din Adam și Eva, au fost
Cain și Abel;
3) primul om „născut din oameni”, respectiv Cain, a fost și primul c r i m i n a l
din istoria omenirii, care și-a omorât fratele fără ca acesta să aibă o vină, fie ea și cât
de mică.
4. Cum a ajuns gena crimei la Cain

Cum copiii moștenesc genele părinților, deducem că și Cain a moștenit genele
de la părinții săi, de la Adam și Eva, gene care le-a fost date acestora de Dumnezeu.
Altfel spus, gena crimei a lui Cain a fost o moștenire din zestrea genetică de la
părinții săi Adam și Eva, genă care le-a fost dată acestora de Dumnezeu.
Deci, gena răului, a crimei, a instinctului ucigaş, a fost dată de Dumnezeu
lui Adam și Evei, iar de la aceștia s-a transmis la primul lor copil, la Cain, iar de la
acesta, la întreaga omenire.
Altfel spus, instinctul ucigaş a fost înscris în ADN-ul oamenilor făcuți de
Dumnezeu, respectiv al lui Adam și al Evei, după care s-a transmis, prin primul lor
copil, prin la Cain, la întreaga omenire.
O asemenea interpretare ar putea fi adevărată numai în condițiile în care
versetele respective din Biblie ar exprima „adevărul divin”, d a c ă acestea ar
reda, cu adevărat, cuvintele, faptele și voința lui Dumnezeu.
Dar multe „Povestiri biblice” sunt considerate ca neadevărate, precum cele
câteva exemple prezentate mai jos, dintre foarte multele altele de acest fel din Biblie,
care se pot da:
1) „L-a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său” (vezi Geneza, Capitolul
1, versetul 26), ca și când Dumnezeu ar avea o existență fizică, ar avea „un chip”, o
înfățișare, un aspect ca al nostru,
2) „L-a făcut Dumnezeu pe om din țărâna luată din pământ” (vezi Geneza,
Capitolul 2, versetul 7), ceea ce este în contradicție flagrantă cu dovezile științifice
despre evoluția vieții și a omului pe pământ,
3) „Dumnezeu a luat una din coastele lui Adam și a prefăcut-o în femeie”
(vezi Geneza, Capitolul 2, versetul 21), ceea ce ar fi constituit o gravă discriminare
a femeii care, prin însăși „creația Divină”, nu a fost și nu este egala bărbatului.
Din păcate, sunt numeroase versetele din Vechiul Testament în care femeia este
desconsiderată, batjocorită, considerată sclava bărbatului și chiar ucisă de acesta după
bunul plac, fără să fie tras la răspundere de cineva (vezi, spre exemplu, Judecătorii
19:29),
4) „Domnul a privit cu plăcere spre Abel și spre jertfa lui, dar spre Cain și
spre jertfa lui n-a privit cu plăcere” (vezi Geneza, Capitolul 4, versetele 4 și 5),
ceea ce l-a făcut pe Cain să se mânie atât de tare încât l-a omorât pe Abel. Este ca și
când Dumnezeu ar fi un om obișnuit, care se comportă ca și noi, cu sentimente, cu
afinități, cu simpatii, cu plăceri omenești mărturisite etc.,
5) că predispoziția spre crimă are o origine divină, că a fost lăsată oamenilor
de la Dumnezeu, prin Cain, ceea ce este contrazis de genetică,
și multe altele asemenea așa-zise „adevăruri biblice”, care, în contextul
descoperirilor științifice existente până în prezent, nu mai sunt crezute și nu mai
sunt de acceptat de către omul zilelor noastre.
„Trebuie să punem la îndoială logica poveştii de a avea un atotştiutor şi
atotputernic. Dumnezeu care a creat oameni cu defecte şi apoi îi învinovăţeşte
pentru propriile sale greşeli.” (Gene Roddenberry)
5. Dacă versetele din Biblie redau cu adevărat cuvintele,

faptele și voința lui Dumnezeu
În legătură cu faptul dacă versetele din Biblie exprimă „adevărul divin”,
dacă ele redau cu adevărat „cuvintele, faptele și voința lui Dumnezeu”, se impun
următoarele precizări.
Începuturile credinţei în Dumnezeu, exprimate prin „canonul biblic o r a l ”, ca
autoritate normativă în materie de credinţă, datează înainte de apariţia scrisului, al
scrierii, când circulau numai verbal, prin viu grai, ca „tradiţii sfinte o r a l e ”, care se
transmiteau, de mai multe secole, „cu sfinţenie”, din generaţie în generaţie.
Ulterior, odată cu apariţia scrisului, al scrierii, au început să apară şi
consemnările în scris ale acestora.
Opiniile privind perioada în care a fost scris, de mână, Vechiul Testament
începe cu circa 1.500 de ani înainte de Hristos (î.Hr.) şi până cu circa 200 - 400 de
ani î.Hr.
Moise, întâiul autor biblic, a relatat evenimentele (credinţei în Dumnezeu) de
dinaintea sa cel mai mult pe baza unor „tradiţii sfinte o r a l e ”, transmise (posibil de
mai multe secole) din generaţie în generaţie și mai puțin pe baza unor documente
scrise, de mână, care erau foarte puţine în vremea respectivă.
Transmiterea, pe cale o r a l ă , a „tradiţiilor sfinte” s-a făcut ca ceva sacru,
având o descendenţă destul de exactă, izvorâtă din convingerea că ele nu relatează
simple fapte omeneşti, ci evenimente pe care Dumnezeu le-a provocat, sau în care
S-a implicat direct.
Tradiţiile sfinte erau recitate public, după un anumit ceremonial, deseori şi ca
imnuri liturgice.
Aşadar, se consideră că, în momentul în care autorii biblici le consemnau în
scris, din forma o r a l ă , ele aveau deja învestirea unor texte revelate, care se integrau
în structura unei scrieri de inspiraţie dumnezeiască.
Nu există exemplare originale, nici ale primelor scrieri biblice, nici ale
consemnărilor lui Moise, și nici a primei forme (care o fi fost asta?!) a Vechiului
Testament.
A fost nevoie de secole până când autoritatea Bisericii să decidă care anume
din mai multele „cărţi biblice” poartă în ele atributul inspiraţiei dumnezeieşti şi pot
fi incluse în „cărţile Vechiului Testament”, în cele 39 de așa-zise „cărţi canonice”,
care formează „canonul biblic“.
În Cuvântul lămuritor asupra Sfintei Scripturi s-a consemnat faptul că, pe
lângă cele 39 de cărţi canonice, Vechiul Testament mai cuprinde încă 14 cărți, numite
necanonice, acestea fiind oferite numai spre lectura unor texte folositoare şi plăcute,
dar fără ca ele să constituie izvoare de credinţă.
Musulmanii cred că Biblia este revelată de Dumnezeu, dar a fost coruptă de
oameni. Ei cred că numai Coranul este cel care redă cu adevărat „Cuvântul care vine
le la Dumnezeu”.
În funcție de apartenența la una dintre cele circa 4.300 de religii și de culte
religioase (concurente între ele, uneori cu agresivitate), care există azi în lume,
fiecare adept alunei religii sau al unui cult religios consideră că numai în ceea ce
crede el este religia / credința adevărată.
6. Problema rescrierii Bibliei, în special a vechiului

Testament
Din cauza numeroaselor „povestiri biblice paradoxale”, devin tot mai
justificate acele puncte de vedere, tot mai multe și argumentate științific, inclusiv din
partea unor capete luminate ale bisericii creștine, care susțin necesitatea rescrierii
Bibliei, în special a vechiului Testament, prin afirmații precum, spre exemplu „Papa
despre rescrierea Bibliei”, care se poate vedea pe Internet, cu reținerile pe care le
consideră fiecare:
„Biblia este total depășită, are nevoie de o schimbare radicală şi va fi anulată
oficial”.
„Vechiul Testament este total depășit și are nevoie de o schimbare radicală.”
„Nu putem continua să încercăm să vorbim publicului nostru într-o lume cu
totul nouă, cu o carte care are mii de ani. Noi pierdem urmași și trebuie să mergem
un pas mai departe în căutarea modernizării bisericii. Să rescrieți Cuvântul lui
Dumnezeu, chiar dacă numai Vechiul Testament, în care există anumite pasaje, este
mai bine să nu se repete”.
Numeroase personalități consideră necesitarea rescrierii Bibliei, în special a
Vechiului Testament, ca fiind strict necesară și că trebuie făcută cât mai repede, dacă
se vrea ca, mare parte din omenire, să mai citească / însușească Biblia, fie ca un act
de cultură generală, fie ca o călăuză (ca un îndrumar în viaţă), fie că simt nevoia de
apropiere faţă de Dumnezeu.
În condițiile în care s-ar accepta faptul că „crima are o origine divină”,
că „există o genă a crimei, a instinctul ucigaş, a războiului, lăsată omului de la
Dumnezeu”, atât „criminalii individuali”, cât și „criminalii în masă”, numiți de
unii și „marii cuceritori din istoria omenirii”, ar putea fi consideraţi nişte victime
ale codului lor genetic lăsat de la Dumnezeu, putând astfel să pretindă că nu sunt
răspunzători de acţiunile lor din cauza acestei „predispoziţii genetice lăsate de la
Dumnezeu”.
7. Satan ar fi cel răspunzător de originea crimei
Dumnezeu îl introduce în viața oamenilor și pe SATAN, care ar fi „cel de la

care a ajuns la om gena crimei, a instinctul ucigaş”, așa după cum se prezintă în
cele ce urmează.
O descriere a lui Satan este foarte dificilă și controversată, așa după cum se
poate constata cu ușurință și din Biblie și din zecile de Site-uri de pe Internet. Totuși,
destul de acceptat este faptul că, în creștinism, Satan, reprezintă îngerul Lucifer, care
s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, fapt pentru care a fost izgonit din Grădina
Edenului, după ce i-a ispitit pe Eva și pe Adam să încalce porunca divină. Satana este
un demon rebel, dușmanul lui Dumnezeu și al omenirii și întruchiparea răului. Satan
mai este cunoscut și ca „diavolul”, „Lucifer”, „Mefistofel”, „Prințul întunericului”.
Cum „nimic nu a putut exista, nu poate exista și nu va putea exista vreodată în
lume în afara voinței lui Dumnezeu”, este greu de înțeles de ce Dumnezeu îi permite
Satanei să ispitească oamenii.
Până la căderea în păcat, Adam și Eva trăiau într-o fericire deplină și veșnică,
în care nu exista durerea, ura, răutatea și nici moartea.
Satana s-a deghizat în șarpe (a se vedea Biblia, Vechiul Testament, Cartea
Geneza, cap. 3 „Căderea omului în păcat”), pentru a-l amăgi pe om, pentru ca acesta
să cadă în păcat, și astfel el a vorbit (un șarpe vorbitor?!) Evei, îndemnând-o să
mănânce din fructul oprit. Eva, cucerită prin frumusețea și prin vorbele șarpelui (?!),
face ce spune acesta, mâncând din fructul oprit.
Întreaga Scriptură lămureşte pe deplin faptul că nu şarpele, ca animal, era
răspunzător de căderea omului în păcat, ci Satana, deghizat în șarpe.
Eva, mâncând din „fructul oprit”, şi făcându-l și pe soțul ei să mănânce din
acesta, a călcat porunca dată de Dumnezeu și, totodată, l-a pus pe Satana înaintea lui
Dumnezeu şi a ascultat de el mai degrabă decât de Creatorul omului pe Pământ, de
Dumnezeu.
Încălcarea poruncii date de Dumnezeu a fost ceea care:
1) a condus la nenorociri în existenţa omului, la o viaţă de necaz şi de durere
a acestuia;
2) la schimbarea omului din nemurire condiţionată la starea de muritor,
destinaţia lui sigură fiind mormântul;
3) a făcut ca păcatul şi moartea să fie soarta inevitabilă a neamului omenesc;
4) omul să-şi câştige existenţa în sudoarea feţei sale.
Deci, „gena crimei, instinctul de a ucide” a pornit de la Satan, dar:
1) a existat începând cu Eva și cu Adam, dar n u m a i de când aceștia au
încălcat porunca divină, și
2) s-a manifestat, pentru prima dată, la Cain, adică începând chiar cu
„primul om născut din oamenii care au păcătuit”.
În condițiile în care nu se face distincția clară (crucială pentru omenire) care
există între
1) data p â n ă la căderea în păcat a Evei și a lui Adam și
2 ) data d u p ă care Satan i-a făcut pe Eva și pe Adam să încalce porunca
divină,
nu se va înțelege, din punct de vedere religios, de unde și de când provin
numeroasele și gravele nenorociri ale omului pe pământ, inclusiv „gena crimei și a
instinctului de a ucide”, care este și subiectul de discuție al acestui articol.
Mai clar spus, diavolul a alterat codul genetic al omului, el este cel care a i-a
dat omului gena crimei, a instinctul ucigaş, a războiului.
Credincioșii trăiesc cu convingerea că „doar cu ajutorul lui Dumnezeu omul
poate învinge păcatul, îndreptându-și și genetica și sufletul” și „cine se smerește se
înalță”.
Așa după cum am mai arătat, problema este foarte importantă din cauză că,
dacă se consideră că „crima are o origine divină”, că „există o genă a crimei, a
instinctul ucigaş, a războiului, lăsată omului de la Dumnezeu”, atât „criminalii
individuali”, cât și „criminalii în masă”, numiți de unii și „marii cuceritori din
istoria omenirii”, ar putea fi consideraţi nişte victime ale codului genetic lăsat lor de
la Dumnezeu, putând astfel să pretindă că nu sunt răspunzători de acţiunile lor din
cauza acestei „predispoziţii genetice lăsate de la Dumnezeu”.
Revin și reamintesc faptul că acest articol este întocmit numai și numai pe

baza povestirilor din Biblie, fără a pune problema dacă acestea sunt adevărate sau
nu. Așa după cum este cunoscut, și povestirile din Biblie, redate în acest articol, sunt
foarte controversate (ca numeroase altele), de tot mai multe persoane (pe măsură ce
cuceririle științifice sunt tot mai mari și mai cunoscute), atât din diferite religii, dar
cel mai mult din lumea științifică.
„Ceea ce se afirmă fără dovezi poate fi respins fără dovezi”. (Christopher
Hitchens)
Bibliografie
Biblia. Dintre numeroasele Biblii existente, pe site-ul https://mybible.ro
este postată o Biblie cu comentarii și cu explicaţii foarte importante după (aproape)
fiecare verset (deschiderea cu clic pe cele 3 liniuțe din dreapta sus)
N. Grigorie Lăcrița. De când există omul pe Pământ, în relatările din Biblie și
conform descoperirilor științifice
TRANSMITEREA BOLILOR INFECȚIOASE,

PRIN RITUALURILE RELIGIOASE
TRANSMISSION OF INFECTIOUS
DISEASES, THROUGH RELIGIOUS
RITUALS
Abstract
Milioane de oameni merg în biserici, atât la slujbele săptămânale, cât și (cel

mai mult) la marile sărbători religioase, urmând ritualuri fără să se gândească la
faptul că ar putea contacta vreo boală infecțioasă. În cele mai frecvente cazuri, în
cadrul ritualurilor religioase, în biserici se pupă, într-o mare aglomerație, ca pe
bandă rulantă!, icoanele, cruciulițele, mâna preotului, moaștele, sfinții (pe față, pe
frunte, pe obraz, pe gură, pe unde ajunge și pe unde apucă fiecare), prin mișcări și
prin gesturi care se repetă mereu la fel, banalizate prin repetare, la care nu participă
conștiința. În cadrul împărtășaniei, cu aceeași linguriță, i se dă fiecăruia anafura (o
bucățică de pâine) și vinul din același păhărel (numit potir, în epoca apostolică), care
ajung, ca pe bandă rulantă, în gură la zeci și chiar la sute de persoane, care așteptă
una după alta.
În mediul rural, mortul încă se mai pupă pe frunte, pe obraz, pe mână.
Cuvinte-cheie: biserici; ritualuri; puparea icoanelor; boli infecțioase;

să nu-ți faci chip cioplit;
Abstract
Millions of people go to churches, both for weekly services and (mostly) for
major religious holidays, following rituals without thinking about the fact that they
might come in contact with an infectious disease. In the most frequent cases, during
religious rituals, in churches, icons, crucifixes, the priest’s hand, relics, saints (on the
face, on the forehead, on the cheek, on the mouth) are kissed , where everyone reaches
and where they grasp), through movements and gestures that are always repeated in
the same way, trivialized by repetition, in which consciousness does not participate.
During communion, with the same spoon, everyone is given the anafura (a piece of
bread) and the wine from the same glass (called a chalice, in the apostolic era), which
reach, as if on a conveyor belt, in the mouth tens and even hundreds of people, waiting
one after the other. In the countryside, the dead are still kissed on the forehead, on the
cheek, on the hand.
Key words: churches; rituals; popping icons; infectious diseases; don’t

make a graven face;
S unt sărbători religioase la care, mai multe zile la rând, aceleași moaște sunt
sărutate, ca pe bandă rulantă și intr-o mare înghesuială, de până la 500.000
de persoane, dintre care unele au diferite boli (unele vizibile prin tuse), inclusiv
transmisibile.
Sunt diferite alte medii, precum în spitale, în închisori etc., în care preoţii
împărtăşesc mulțime de persoane, atât bolnave, cât și sănătoase, din acelaşi pahar,
cu aceeaşi linguriţă, cei împărtășiți pupând aceeași icoană, iconiță/cruciuliță
(ținută de preot în mână), mâna preotului etc.
Chiar și în condițiile în care se ştie cât de ușor se transmit bolile infecțioase
când, împreună, cei bolnavi cu cei sănătoși, respiră același aer, ating și / sau folosesc
aceleași obiecte, atât foarte mulți oameni, cât și unii slujitori ai bisericii, ignoră acest
pericol și urmează ritualurile religioase menționate anterior.
În cadrul acestor ritualuri religioase, prin secreţiile lăsate cu microbii și /
sau cu virușii, fie și numai de o singură persoană, se pot crea adevărate focare
de infecţie, care sunt pline cu culturi bacteriene, cu o floră patogenă, precum de
tuberculoză, de hepatită, de virusuri gripale, de alte boli, care pot fi transmise foarte
uşor de la o persoană bolnavă la o persoană sănătoasă, chiar şi prin aer. Patogenii
se pot transmit și prin salivă, prin leziuni cutanate orale / labiale, prin picături și/sau
prin căi aeriene etc.
Nici cei care au boli respiratorii active și care mai și tușesc și mai au și leziuni
ale buzelor și / sau ale gurii, nu se abţin de la împărtăşire și de la celelalte ritualuri
cu sărutul, dar nici altcineva (enoriași, preoți, cunoștințe, membrii ai familiei etc.) nu
le atrag atenția, și cu atât mai mult nu-i determină să nu mai participe la respectivele
ritualuri religioase.
Sunt și cazuri de persoane care, cu toate că sunt bolnave, merg la biserică cu
credința că, „mergând la biserică, ascultând slujba și rugându-se, se vor face bine și
nu-i îmbolnăvesc pe alții”.
În frecvente cazuri, la slujbele religioase participă și persoane care au o tuse
productivă, dar, cu toate că cei din jurul lor constată acest lucru, nimeni nu zice
nimic, nici chiar când acestea merg și se împărtășesc, inclusiv când sunt ajunse în
fața preotului, tușind și împrăștiind boala.
Când tușește sau strănută o persoană bolnavă, aceasta elimină din organism
mulțime de stropi (de picături fine, de aerosoli) în aerul din jur, stropi care conțin
microbii care au cauzat boala și care îi pot îmbolnăvi și pe cei care îi asimilează, cu
ochii, cu nasul și / sau cu gura.
Picăturile eliminate prin tuse sau strănut au o raza de acțiune de până la 1,5
metrii. Aceste particule rămân în aer un timp mai îndelungat și se pot deplasa cu
ajutorul curenților de aer.
Daca un strop de la o persoană bolnavă intra în contact cu ochii, cu nasul și/
sau cu gura, boala poate fi contactată, iar simptomele apar, în general, după 7 - 10
zile de la infectare, iar în unele boli chiar și după 21 de zile.
Persoanele sănătoase, participante la o slujbă religioasă, pot contacta, de
la persoanele bolnave, o boală infecțioasă, după care, mergând acasă, infectează
întreaga familie.
Medicii atrag serios atenția asupra faptului că trebuie renunțat la dogma
conform căreia, în timpul unei slujbe religioasă, persoanele sănătoase nu pot contacta
o boală infecțioasă de la persoanele bolnave.
Boala infecțioasă este cauzată de un agent biologic (virus, bacterie, parazit,
ciupercă, insectă etc.) față de care organismul atacat, în cadrul unui complex de
împrejurări, nu este capabil să se apere.
Bolile infecțioase, produse atât de virusuri (precum bolile gripale, hepatitele
epidemice, SIDA, COVID-19 etc.), cât și de bacterii ( precum gastro-enterite,
Salmonella, sifilis, tuberculoză, boli ictero-hemoragice bacteriene etc.), se transmit
de la un om la altul în toate situațiile menționate mai sus și pătrund în organism și
prin salivă, prin sărut, prin sânge, prin obiecte infectate etc.
Boala contagioasă poate fi răspândită și de o persoană care prezintă doar o
formă ușoară a bolii sau de o persoană infectată care nu are niciun fel de simptome.
În Biblie nu se prevede nicăieri că trebuie să săruți icoanele și alte obiecte
bisericești, fie în biserică, fie când vine preotul cu Crăciunul, cu Boboteaza, fie în
alte împrejurări.
Icoanele și alte obiecte bisericești sunt obiecte materiale, iar prin sărutarea
lor se încalcă porunca a IV-a (din „Cele 10 Porunci”) din Biblie, cartea Exodul /
Ieșirea, capitolul 20, versetele 4 și 5, unde se spune „4. Să nu-ți faci chip cioplit, nici
vreo înfățișare a lucrurilor care sunt […] 5. Să nu te închini înaintea lor și să nu le
slujești; […]””.
Când te rogi, profund și cu adevărat, încerci să te depărtezi și să uiți pe cât e
cu putință de orice lucruri materiale, cufundându-te în mediul sacru și focalizându-ți
rugăciunea către Dumnezeu.
Un ritualul religios, cu zeci și / sau cu sute de persoane, într-o mare
înghesuială, cu închinări și sărutări (ca pe bandă rulantă) de diferite obiecte, cu
copii mici care plâng, cu persoane care deranjează (care vorbesc, tușesc, strănută,
le mai sună telefonul etc.), nu-ți asigură condițiile pentru ca, prin rugăciune și prin
participarea la o asemenea slujbă, să te conectezi la Dumnezeu.
Adevărată închinare are loc într-o liniște deplină și fără teama că din acel
loc poți să pleci cu o boală infecțioasă, deci numai într-un loc unde poți să-ți îndrepți
gândurile, pe cât posibil, numai spre Dumnezeu.
Este un adevăr cunoscut de toată lumea, și de când există lumea, că „Îți faci
dușmani spunând adevărul și îți faci prieteni mințind.”
Cele de mai sus, eu le-am scris, la susțin și le spun cu cele mai bune intenții,
spre binele tuturor, și cu atât mai mult al enoriașilor și al slujitorilor biserici.
(Matei 11:15; Luca 14:35)
Bibliografie
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/sarutarea-icoanelor-bacterii-
risc-imbolnavire/
https://ro.wikipedia.org/wiki/Boal%C4%83_infec%C8%9Bioas%C4%83
https://ortodoxia.me/parintele-cleopa-cand-va-inchinati-la-sfintele-icoane-sa-
nu-sarutati-sfintii-pe-fata-ce-se-intampla-te-pune-pe-ganduri/
DE CÂND EXISTĂ O M U L P E P Ă M Â N T,
ÎN RELATĂRILE DIN BIBLIE ȘI CONFORM
DESCOPERIRILOR ȘTIINȚIFICE
HOW LONG HAVE MAN EXISTED ON
EARTH, IN ACCOUNTS FROM THE
BIBLE AND ACCORDING TO SCIENTIFIC
DISCOVERIES
„Prin spaţiu, Universul mă cuprinde, mă înghite ca pe un punct;

prin gândire, îl cuprind eu.” (Blaise Pascal)
Abstract
Existența omului pe pământ – o realitate văzută prin ochii omului, ai credinței

și ai științei – cu explicații și demonstrații numeroase, certă ontologic, gnoseologic și
logic, dar departe de a fi și suficientă, are încă numeroase și complicate incertitudini. Și
chiar dacă, azi, ele par mai puțin importante decât ale dinamicii societății omenești în
sine, ale cunoașterii Universului necunoscut, nu vom înceta niciodată să nu ne îndoim
atât de adevărurile absolute, cât și de certitudinile care cad mereu, una câte una, sub
lupa necruțătoare a cunoașterii, cercetării științei și întoarcerii perpetue la izvoare.
Cuvinte-cheie: existenta omului pe pământ; relatări din Biblie; rațiunea; știința;
Abstract
The existence of man on earth - a reality seen through the eyes of man,
faith and science - with numerous explanations and demonstrations, ontologically,
epistemologically and logically certain, but far from being sufficient, still has
numerous and complicated uncertainties. And even if, today, they seem less important
than the dynamics of human society itself, of the knowledge of the unknown Universe,
we will never stop doubting both the absolute truths and the certainties that always
fall, one by one, under the relentless magnifying glass of knowledge, the inquiry of
science, and the perpetual return to the sources.
Key words: human existence on earth; stories from the Bible; reason; science;
Cuprins:
2. Teoria geocentrică, conform Bibliei
3. Teoria heliocentrică, conform științei
Anexa nr. 1. Vârsta universului, a stelelor, a soarelui, a pământului și a omului, (1) în
relatările din Bibliei și (2) conform cercetărilor științifice
4. Papa Ioan Paul al II-lea despre Big Bang
5. De când există pământul și de când există omul pe pământ
6. Teorie Big Bang şi teoria evoluţionistă sunt „minciuni izvorâte direct din iad”
Bibliografie
„Tot ceea ce suntem este rezultatul a ce am gândit.
Mintea este totul. Devenim ceea ce gândim.” (Buddha)
Apariţia omului pe Pământ este probabil unul dintre cele mai mari mistere.
Întrebarea „De când există OMUL pe Pământ” continuă să fie unul dintre cele
mai mari mistere pentru orice om rațional.
Între răspunsurile la întrebarea „De când există OMUL pe Pământ” sunt
diferențe foarte mari (1) în relatările din Biblie și (3) conform descoperirile
științifice,
2. Teoria geocentrică, conform B i b l i e i

„Între coperțile unei singure cărți, Biblia, se află răspunsurile la toate
problemele cu care ne confruntam azi.” (Ronald Reagan)
Teoria geocentrică, conform căreia Pământul stă nemișcat în centrul

Universului și că Soarele, planetele și stelele se învârtesc în jurul său, este
consemnată în Biblie, Vechiul Testament, Cartea Geneza, capitolul (cap.) 1, versetele
(vs.) 1 - 31 și cap. 2, vs. 1 - 3, în care se spune:
1. În prima zi Dumnezeu a făcut pământul, lumina, ziua și noaptea, seara și

dimineața (cap. 1, vs. 2 - 5).
2. În a doua zi Dumnezeu a făcut cerul (cap. 1, vs. 6 - 8).
3. În a treia zi Dumnezeu: a separat uscatul de ape; a dat pământului verdeață
(cap. 1, vs. 9 - 13).
4. În a patra zi Dumnezeu a făcut Soarele, luna și stelele (cap. 1, vs. 14 -
19), inclusiv cu reglarea mişcării corpurilor cereşti (în jurul Pământului) cu scopul:
ca să despartă ziua de noapte; să arate vremurile, zilele, anotimpurile și anii etc.
5. În a cincea zi Dumnezeu a făcut viețuitoarele mării (cap. 1, vs. 14 - 23).
6. În a șasea zi Dumnezeu a făcut viețuitoarele pământului (cap. 1, vs. 24
- 25) și o m u l (’adam în ebraică). Cartea Geneza conţine, în capitolul 2, amănunte
suplimentare despre creaţiunea omului. Tot în ziua a șasea, „Dumnezeu a făcut pe
om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească și parte
femeiască i-a făcut.” (cap. 1, vs. 26 - 31).
Cuvântul om este ’adam în ebraică, exact numele pe care Dumnezeu l-a folosit
pentru a-l numi pe primul om făcut pe Pământ, pe „Adam”, considerat părintele
neamului omenesc (vezi și Geneza, cap. 5, vs. 2).
„I-a făcut parte bărbătească și parte femeiască, i-a binecuvântat și le-a dat
numele de «om», în ziua când au fost făcuți.” (Geneza, cap., vs. 2).
Le-a dat numele de om, ’adam în ebraică.
Numele de Adam a fost la început generic, cuprinzând atât bărbatul, cât şi
femeia şi fiind echivalent cu cuvântul nostru: omenire.
Crearea omului şi instalarea lui ca domn pe pământ a dus, la sfârșitul zilei a
șasea, la încheiere creării tuturor celor pământeşti.
Cartea Geneza conţine, în capitolul 2, amănunte suplimentare despre
creaţiunea omului, dintre care sunt de reținut:
„Domnul Dumnezeu a făcut pe om din țărâna pământului, i-a suflat în nări
suflare de viață, și omul s-a făcut astfel un suflet viu.” (cap. 2, vs. 7)
„Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om, și omul a
adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui și a închis carnea la locul ei.”
(cap. 2, vs. 21)
„Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie și a
adus-o la om.” (cap. 2, vs. 22)
7. În a șaptea zi Dumnezeu Și-a sfârșit lucrarea și S-a odihnit (cap. 2, vs.
1 - 3).
Astfel prezintă Biblia modul în care a decurs crearea, de către Dumnezeu, a

pământului (cu tot ce există pe el), a cerurilor, a soarelui, a stelelor și a omului.
Deci, din cele șase zile ale Creației, în cinci zile Dumnezeu a făcut pământul
și ce este pe el și numai într-o singură zi, a patra, a făcut Soarele, luna și stelele, deci
tot Universul.
Numeroși bibliștii consideră că, conform cuvintelor textului Bibliei, „cele
şase zile ale creaţiunii” (a șaptea zi fiind zi de odihnă pentru Dumnezeu) „au fost zile
terestre de durată obişnuită”. A se vedea în acest sens Biblia de pe site-ul mybible.
ro, singura care conține explicații cu adevărat excepționale după (aproape) fiecare
verset. În Geneza, capitolul 1, versetul 5, se prezintă explicații importante cu privire
la „durata unei zile a creațiunii”, respectiv la „durata fiecăreia dintre cele şapte
părţi ale săptămânii creaţiunii”, care este repetată de șase ori în Geneza, capitolul
1, versetele 5, 8.13.19.23.31. Scripturile vorbesc clar despre şapte zile ale creaţiunii
(vezi și Exod, cap. 20, vs. 11) şi nu de perioade de durate nedefinite, „o zi a creaţiunii
fiind o zi zile terestră de durată obişnuită, de 24 de ore”.
Sunt și mulţi cercetători care au considerat „durata unei zile a creațiunii” ca
însemnând „o perioadă lungă şi nedefinită”, respectiv că „zilele creaţiunii au fost
lungi perioade de timp, chiar mii de ani”.
Alți cercetători dau interpretări în cuvintele lui Petru: „Pentru Domnul o zi este
ca o mie de ani” (2 Petru 3:8).
Misterul rămâne: „Viaţa nu e o problemă care trebuie rezolvată, ci un
mister care trebuie trăit” (Gandhi) „Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire
omenească este misterul.” (Albert Einstein)
3. Teoria heliocentrică, conform ș t i i n ț e i

„Pe mine mă puteţi arde, dar adevărul spuselor mele nu-l puteţi distruge.
Secolele viitoare mă vor înţelege şi mă vor preţui!”
(Giordano Bruno, înainte de a fi ars pe rug)1
Teoria științifică a nașterii și a evoluției Universului este total diferită de ceea

ce este consemnat în Biblie.
1. Vârsta Universului este de aproximativ 13,8 miliarde de ani. „Marea
explozie” sau „Marea Explozie Inițială”, cunoscută sub numele de „Big Bang”, este
modelul cosmologic care explică, printre altele:
a) condițiile inițiale și ale dezvoltării ulterioare a materiei, a energiei, a
spațiului și a timpului, altfel spus a nașterii și a evoluției Universului;
b) de ce Universul pare a fi uniform în toate direcțiile;
c) cum Universul s-a extins permanent încă de la apariția sa, de la o
singularitate primordială fierbinte și densă (adică de la un punct de o natură cu totul
specială) acum aproximativ 13,8 miliarde de ani, ceea ce este astfel considerat vârsta
Universului. Acest model este susținut de explicațiile cele mai complete și corecte
din punct de vedere științific.
2. Vârsta stelelor. Se consideră că formarea primelor stele a început la doar
250 de milioane de ani după nașterea Universului, ceea ce face ca unele stele să aibă
o vârstă de până la 13,550 de miliarde de ani. Majoritatea stelelor au o vârstă între 1
miliard și 10 miliarde de ani. (Vezi https://ro.wikipedia.org/wiki/Calea_Lactee)
3. Vârsta Soarelui este estimată la 4,6 - 5,0 miliarde de ani.
1
Giordano Bruno, născut în ianuarie 1548, susținător al teoriei heliocentrice, a fost ars pe rug de Inchiziție, pe 17
februarie 1600, pentru concepția sa panteistă și pentru convingerea sa asupra infinității universului, idei considerate
eretice, numele lui devenind sinonim cu cel de victimă a obscurantismului. Secolele care au urmat au înţeles şi au
preţuit adevărul spuselor lui Giordano Bruno, tot așa cum s-a înțeles și faptul că atât o religia politică, cât și un stat
religios, sunt niște structuri monstruoase, până la a fi criminale prin obscurantisme și prin fanatisme religi-
oase. „Cele mai groaznice şi cele mai crude crime pe care istoria le-a înregistrat au fost comise sub adăpostul
religiei sau al altor motive la fel de «nobile».” (Mahatma Gandhi).
4. Vârsta Pământului este considerată a fi de 4,50 – 5,0 miliarde de ani.
5. Vârsta omenirii. Animale foarte asemănătoare cu oamenii moderni au
apărut prima dată acum aproximativ 2,5 milioane de ani (după Yuval Noah Harari.
Sapiens. Scurtă istorie a omenirii. Editura Poliom, 2017 pg. 13). Specii dispărute din
genul Homo includ Homo erectus, existent în urmă cu aproximativ 1,8 până la 0,1
milioane de ani, și o serie de alte specii. Vârsta speciei Homo sapiens (oameni care
arătau ca noi) din strămoșul Homo erectus se estimează că a apărut în Africa, cele
mai vechi fosile având circa 300.000 de ani. (conform https://ro.wikipedia.org/wiki/
Homo_sapiens)
Pentru a se înțelege cât mai bine problema în discuție, în Anexa nr. 1 se
prezintă, comparativ, „Vârsta universului, a stelelor, a soarelui, a pământului și a
omului”, atât în relatările din Biblie, cât și conform cercetărilor științifice.
Anexa nr. 1
Vârsta universului, a stelelor, a soarelui, a pământului și a omului,
(1) în relatările din Bibliei și (2) conform cercetărilor științifice
4. Papa Ioan Paul al II-lea despre Big Bang

„Sunt două excese la fel de periculoase: 1) a exclude rațiunea și 2) a nu
admite decât rațiunea.” (Blaise Pascal).
Știința caută să ofere răspunsuri la originea și la evoluția Universului și a
omului, tot mai mult pe baza „teoriei Big Bang” și a „teoriei evoluționiste”, dar nici
religia, prin mințile sale cele mai luminate, nu se lasă mai prejos cu „teoria creației”.
Exemplul de mai jos este edificator în acest sens.
Papa Ioan Paul al II-lea a dovedit că a avut o foarte bună viziune despre
religie ținând cont și de realitățile lumii în care trăim, de cuceririle științifice.
Edificator în acest sens sunt și următoarele consemnări ale ilustrului fizician
Stephen W. Hawking în cartea sa „Scurtă istorie a timpului”, editura Humanitas,
București, pg. 137 (sublinierea îmi aparține):
„Biserica Catolică, în anul 1981, când Papă era Ioan Paul al II-lea, „a hotărât
să invite mai mulți experți cu care să se consulte în probleme de cosmologie. La
sfârșitul conferinței participanții au avut o audiență la Papă. El ne-a spus că era bine
să se studieze evoluția universului d u p ă Bin Bang, dar nu ar trebui să facem
cercetări în ceea ce privește Big Bang-ul însuși deoarece acela a fost momentul
Creației și deci lucrul Domnului.”
Deci, înțeleptul Papă Ioan Paul al II-lea:
1) a fost de acord cu teoria Big Bang, care explică condițiile nașterii și a
evoluției materiei, a energiei, a spațiului și a timpului, altfel spus a nașterii și a
evoluției Universului,
2) d a r cu precizarea că
2.1) „Big Bang-ul însuși a fost momentul Creației și deci lucrul Domnului”, și
2.2) ce a fost înainte de Big Bang numai Dumnezeu știe.
„Ateismul dovedeşte puterea minţii, dar numai până la un anumit punct.”
(Blaise Pascal, n.1623, d. 1662)
În legătură „cu ce a fost înainte de Big Bang” se impune a aduce în discuție și
pe Sfântul Augustin2. Când acesta a fost întrebat „Ce-a făcut Dumnezeu înainte de
a crea universul?”, acesta a spus: „El pregătea iadul pentru oamenii care pun astfel
de întrebări.”
Realitatea este că toate cercetările pornesc de la „Marea Explozie Inițială”,
cunoscută sub numele de „Big Bang”, d a r niciuna dintre elitele lumii științifice nu
a încercat vreodată să explice, pe baza unor argumente cât de cât credibile:
1) ce a fost î n a i n t e de Big Bang și
2) cum din nimic, adică „dintr-un Univers cu dimensiunea zero care era
infinit de fierbinte” (vezi cartea menționată anterior, pg. 138) a luat naștere „Marea
Explozie Inițială”, cunoscută prin sintagma „Big Bang”, explozie argumentată
numai printr-o ipoteză (presupunere) ale unor oameni de știință, dar asupra căreia nu
există unanimitate între toți oamenii de știință.
5. De când există pământul și de când există omul pe

pământ
„Ce este omul în naturii? Un Nimic în comparaţie cu infinitul.
2 A se vedea cartea menționată anterior „Scurtă istorie a timpului”, dar la pg. 21.
Totul în comparaţie cu Nimicul, o medie între nimic și totul.” (Blaise
Pascal)
În legătură cu „de când există pământul” și „de când există omul pe pământ”,
se impun următoarele precizări:
5.1. În legătură cu vârsta Pământului și cum a fost creat acesta, același Paul
Broun, menționat anterior, a afirmat că „există multe informaţii ştiinţifice pe care
le-am descoperit, în calitate de c e r c e t ă t o r, care arată că Pământul este de fapt
foarte tânăr. Nu cred că are mai mult de 9.000 de ani. Cred că a fost creat în cele
şase zile, aşa cum le ştim. Asta spune Biblia.”
Ce cercetări, ce descoperiri, ce credință, ce Biblie or fi stat la baza acestor
afirmații nimeni nu știe în afară de acest Paul Broun care, așa după cum am mai
arătat, el a mai decretat că atât teoria Big Bang (conform căreia Pământul s-a format
în urmă cu circa 4,5 – 5 miliarde a ani), cât şi teoria evoluţionistă, sunt nişte „minciuni
izvorâte direct din iad”.
„Și Diavolul folosește și scriptura când vrea să-și atingă scopul.” (William
Shakespeare)
5.2. Unele calculele efectuate numai pe baza datelor din Biblie, ajung la
concluzia că atât omul, cât și Pământul au o vechime de 6.000 de ani.
Spre exemplu, „Centrul de Studii privind Facerea Lumii” (a se vedea https://
facerealumii.ro/pamantul-6000-ani) prezintă calculele efectuate, folosind (numai) datele
din Biblie, pe baza cărora s-a ajuns la concluzia că atât omul, cât și Pământul au o
vechime de 6.000 de ani.
Alții cercetători contestă aceste date, considerând că această vechime a omului
pe Pământ este numai după izgonirea lui Adam și a Evei din Grădina Eden (unde au
trăit în feciorie!?) și până în zilele noaste.
Cât timp a trăit Adam cu Eva în Grădina Eden, de când au fost creați de
Dumnezeu și până la izgonirea lor, nu se știe.
Numeroși cercetători consideră că, conform cuvintelor textului Bibliei, cele
şase zile ale creaţiunii au fost zile terestre de durată obişnuită.
În aceste condiții, ținând cont că (1) în prima zi Dumnezeu a făcut pământul,
iar (2) în a șasea zi Dumnezeu a făcut pe om, diferența între facerea pământului și
facerea omului ar fi de numai cinci zile, ceea ce, la o vechime a pământului de 6.000
de ani, sau chiar de cel mult 9.000 de ani, este nesemnificativă.
5.3. Descoperirile științifice au ajuns la concluzia că animale foarte

asemănătoare cu oamenii moderni au apărut prima dată acum aproximativ 2,5
milioane de ani. (Vezi Bibliografia).
Specii dispărute din genul Homo (OMUL) au fost mai multe și au existat în
urmă cu aproximativ 1,8 până la 0,1 milioane de ani.
Vârsta speciei Homo sapiens (oameni care arătau ca noi) din strămoșul Homo
erectus se estimează că a apărut în Africa, cele mai vechi fosile având circa 300.000
de ani.)
6. Teoria Big Bang şi teoria evoluţionistă sunt „minciuni

izvorâte direct din iad”
Așa după cum am mai arătat, congresmanul american, Paul Broun, a afirmat
că atât teoria Big Bang, cât şi teoria evoluţionistă sunt nişte „minciuni izvorâte direct
din iad”, relatează Huffington Post, un site de știri din Statele Unite ale Americii.
„Cuvântul Domnului e adevărat. Am ajuns să pricep asta. Toate lucrurile acelea
pe care le-am învăţat despre evoluţie, embrion şi teoria Big Bang, toate astea sunt
minciuni izvorâte direct din iad”. a spus Paul Broun, care, în mod surprinzător,
este medic, cercetător, politician și congresmen american !? (Vezi https://adevarul.ro/
stil-de-viata/congresman-american-big-bang-si-teoria-1232631.html)
Deci, după Paul Broun, cine crede în teoria Big Bang și în teoria
evoluționistă, spune minciuni direct din iad. Eu, ca numeroși alții, cred că „Numai
un Diavol poate spune cum este în Iad, care sunt minciunile izvorâte direct din
iad și cine sunt autorii lor” (N. Grigorie Lăcrița)
Bibliografie
Biblia. Dintre numeroasele Biblii existente, pe site-ul https://mybible.ro

este postată o Biblie cu comentarii și cu explicaţii foarte importante după (aproape)
fiecare verset (deschiderea cu clic pe cele 3 liniuțe din dreapta sus)
Pentru vârsta Universului: https://ro.wikipedia.org/wiki/Big_Bang
Pentru debutul formării Stelelor: https://ro.wikipedia.org/wiki/Stea
Pentru vârsta Soarelui: Stephen W. Hawking. Scurtă istorie a timpului. Editura
Humanitas, București, pg. 141. https://www.scientia.ro/univers/47-astronomie/8348-
cum-calculam-varsta-unei-stele.html
Pentru vârsta Pământului: https://ro.wikipedia.org/wiki/P%C4%83m%C3%A2nt
;
https://ro.wikipedia.org/wiki/V%C3%A2rsta_P%C4%83m%C3%A2ntului;
https://facerealumii.ro/pamantul-6000-ani/ - Centrul de Studii privind Facerea
Lumii.
Pentru vârsta omului: 1. Conform Bibliei: https://adevarul.ro/stil-de-viata/
congresman-american-big-bang-si-teoria-1232631.html; https://facerealumii.ro/pamantul-
6000-ani/ - Centrul de Studii privind Facerea Lumii. 2. Conform cercetărilor științifice:
Yuval Noah Harari. Sapiens. Scurtă istorie a omenirii. Editura Poliom, 2017, cel puțin
pg. 13 și 138. https://ro.wikipedia.org/wiki/Homo_sapiens; https://ro.wikipedia.org/wiki/
Om; https://ro.wikipedia.org/wiki/Evolu%C8%9Bia_uman%C4%83; https://ro.wikipedia.
org/wiki/Homo_sapiens; https://www.digi24.ro/stiri/sci-tech/detaliul-care-poate-schimba-
tot-ce-stim-despre-istoria-omului-ce-au-descoperit-oamenii-de-stiinta-867366)
09.11.2023
BOGĂȚIA ȘI SĂRĂCIA ÎN VECHIUL

TESTAMENT
WEALTH AND POVERTY IN THE OLD

TESTAMENT
Rezumat
Între Vechiul Testament și Noul Testament există contradicții izbitoare

în abordarea bogăției și a sărăciei. 1. În Vechiul Testament: 1.1. Dumnezeu a
încurajat și a fost foarte darnic cu oferirea de numeroase și de mari bogății materiale,
uneori exorbitante, precum în cazul lui Solomon, Iov, Isac etc. 1.2. Bogăția nu este
privită ca fiind o piedică în calea mântuirii unui om, chiar dacă acesta își pune
încrederea în ea și nu este dispus să renunțe la ea în favoarea săracilor. 1.3. Sărăcia
nu este condamnată, dar nici nu este apreciată și cu atât mai nici mult nu este ridicată
în slăvi. 2. În Noul Testament: 2.1. Sărăcia este cea care este binecuvântată de Iisus
Hristos, de la a o încuraja, a o favoriza, până la a garanta că Împărăţia lui Dumnezeu
este (numai) a săracilor. (Vezi, spre exemplu, Luca 6:20; Matei 5,3 etc.; 1Timotei 6:8;
Matei 19:21). 2.2. Bogăția este condamnată. (Vezi, spre exemplu, Matei 19:23,24).
În acest articol se prezintă câteva exemple (dintre numeroasele altele de acest fel
care există) de personaje din „poporul ales al lui Dumnezeu, Israel”, din Vechiul
Testament, care au ajuns să aibă mari bogății spirituale și materiale, prin favoruri
acordate de Dumnezeu, prin implicarea și prin intervenția directă a Sa.
Cuvinte-cheie: bogăție; sărăcie; bogăția minții;
Summary
Between the Old Testament and the New Testament there are striking
contradictions in their approach to wealth and poverty. 1. In the Old Testament: 1.1.
God encouraged and was very generous with the provision of numerous and great
material riches, sometimes exorbitant, as in the case of Solomon, Job, Isaac, etc.
1.2. Wealth is not regarded as a hindrance to a man’s salvation, even if he puts his
trust in it and is unwilling to give it up for the sake of the poor. 1.3. Poverty is not
condemned, but it is not appreciated, and even more so, it is not glorified. 2. In the
New Testament: 2.1. Poverty is what is blessed by Jesus Christ, from encouraging
it, favoring it, to guaranteeing that the Kingdom of God belongs (only) to the poor.
(See, for example, Luke 6:20; Matthew 5:3, etc.; 1 Timothy 6:8; Matthew 19:21). 2.2.
Wealth is condemned. (See, for example, Matthew 19:23,24). This article presents
a few examples (among the many others of this kind that exist) of characters from
„God’s chosen people Israel” in the Old Testament who came to have great spiritual
and material wealth through God’s favors , through his involvement and direct
intervention.
Keywords: wealth; poverty; wealth of mind;
Cuprins:
1. Rezumat
2. Exemple de personaje, din Vechiul Testament, care, prin favorurile acordate
de Dumnezeu, au ajuns să aibă mari bogății
3. Bogăția minții lăsată de Dumnezeu poporului evreu și cum acesta și-o
folosește
4. În loc de concluzii
Bibliografie
1. Exemple de personaje, din Vechiul Testament, care,

prin favorurile acordate de Dumnezeu, au ajuns să aibă mari
bogății
Î n cele ce urmează se prezintă câteva exemple de personaje din Vechiul

Testament care, prin dragostea și prin favorurile acordate de Dumnezeu, au
ajuns să aibă bogății, de la mari până la exorbitante, precum în cazul lui Solomon.
Aceste personalități, prezentate în ordinea (destul de relativă) mărimii bogăției
materiale și spirituale a lor, sunt 1. Solomon. 2. Iov. 3. Isac. 4. David. 5. Iosafat. 6.
Iacob. 7. Iosif. 8. Estera. 9. Avram. 10. Lot. 11. Ezechia. 13. Iosia. 14. Mardoheu.
Explicații deosebit de importante cu privire la bogățiile materiale și spirituale
ale acestor personaje, și pentru (aproape) fiecare verset din Biblie, se găsesc pe
https://mybible.eu/ro
1. SOLOMON. Născut în anul 990 î.Hr. Devenit rege al Israelului la 19 ani,
în anul 971. A murit în anul 931, la vârsta de 59 de ani, după o domnie de 40 de ani,
între 971 – 931.
Prin binecuvântări (prin favoruri foarte mari) acordate de Dumnezeu, a
avut o domnie intrată în legendă, ca prosperă și tihnită.
După tradiția biblică, a fost ctitorul Templului din Ierusalim: A rămas
proverbială înțelepciunea sa, la început în rândurile locuitorilor evrei, musulmani și
creștini din țările care alcătuiesc Levantul (Cipru, Israel, Iordania, Liban, Palestina,
Siria și zonele din sudul Turciei), și apoi din întreaga lume. I s-au atribuit cărțile
„Ecleziastul”, „Pildele sau Proverbele lui Solomon” și „Cântarea Cântărilor” din
Vechiul Testament.
„11 Și Dumnezeu a zis:…,
12 … Îți voi da o inimă înțeleaptă și pricepută, așa cum n-a fost nimeni
înaintea ta și nu se va scula nimeni niciodată ca tine.
13 Mai mult, îți voi da și ce n-ai cerut: bogății și slavă, așa încât în tot
timpul vieții tale nu va fi niciun împărat ca tine.” (1 Împărați 3.11-13)
„14 Greutatea aurului care venea lui Solomon, pe fiecare an, era de șase sute
șaizeci și șase de talanți de aur.” (1 Împăraţi 10:14). Cum un talant avea 34,272 kg,
rezultă că, în fiecare an îi revenea lui Solomon o cantitate de aur de 22.825 kg.
„23 Împăratul Solomon a întrecut pe toți împărații pământului în bogății
și înțelepciune.”, de pe vremea aceea. (1 Împărați 10:23 și 2 Cronici 9:22)
Mulți bărbați consideră însă că o mare bogăție a lui Solomon a constat și în
faptul că „3 A avut de neveste șapte sute de crăiese împărătești și trei sute de
țiitoare; ….”1 (1Împăraţi 11:3), identificate, selectate și luate la curtea împăratului
de tinere și numai virgine.
Dintre aceste 1.000 de femei (care existau la curtea lui Solomon, numai pentru
satisfacerea plăcerilor sale sexuale, timp de 40 de ani cât a domnit), cu unele nu a
ajuns să se culce nici o dată, fapt pentru care respectivele au murit virgine.
Pe Internet sunt zeci de Site-uri care prezintă bogăția lui Solomon și fastul de
la curtea sa, dintre care menționez doar https://wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lp-m/1996762.
2. IOV, sau IOB, este personajul central din cartea „Iov”, din Biblia ebraică
și un profet al lui Dumnezeu în Coran. „În cei din urmă ani ai săi, Iov a primit de la
Domnul mai multe binecuvântări decât primise în cei dintâi. A avut paisprezece mii
de oi, șase mii de cămile, o mie de perechi de boi și o mie de măgărițe.” (Iov 42:12).
Iov a trăit în Arabia cu aproape 2000 de ani înainte de Hristos. El a trăit în țara Uz
/ Uţ, a cărei localizare nu este cunoscută. Iov a trăit 248 de ani, suficient de mult
pentru a-și vedea strănepoții. Din toată viața sa, 140 de ani i-a trăit după încercările
la care l-a supus Dumnezeu, care au început atunci când avea 79 de ani. https://
ro.orthodoxwiki.org/Dreptul_Iov; https://ro.wikipedia.org/wiki/Iov
3. ISAAC. Născut în 1851 î.Hr., decedat în 1671 î.Hr.
„12 Isaac a făcut semănături în țara aceea și a strâns rod însutit în anul
acela; căci Domnul l-a binecuvântat. 13 Astfel omul acesta s-a îmbogățit și a mers
îmbogățindu-se din ce în ce mai mult, până ce a ajuns foarte bogat. 14 Avea cirezi
de vite și turme de oi, și un mare număr de robi; ….” (Geneza 26:12-14)
4. DAVID. Născut în 1039 î.Hr., decedat în 969 î.Hr. Este descris în Biblia
ebraică ca al doilea rege al Israelului. Dumnezeu l-a binecuvântat cu bogății: „De
1
Noțiunea de „țiitoare” având sensul de amante, de concubine.
la Tine vin bogăția și slava, Tu stăpânești peste tot…” (1 Cronici 29:12). David
este onorat în literatura profetică ca un rege ideal și ca unul dintre strămoșii lui Iisus
Hristos. Iisus Hristos. este descris ca fiind descendent al lui David atât în Evanghelia
după Matei, cât și în Evanghelia după Luca.2
5. IOSAFAT. Născut 907 î.Hr., decedat 849 î.Hr. (a trăit 58 de ani). A fost
al patrulea rege în Iuda. El a domnit între 873 î.Hr. – 849 î.Hr. Iosafat a domnit
douăzeci și cinci de ani și a venit pe tron la treizeci și cinci de ani. Vezi https://
ro.wikipedia.org/wiki/Iosafat „5 Domnul a întărit domnia în mâinile lui Iosafat, căruia
tot Iuda îi aducea daruri. Și a avut o mulțime de bogății și slavă.” (2 Cronici 17.5).
„25 Iosafat și poporul său s-au dus să ia prăzile; au găsit printre trupuri multe bogății
și lucruri scumpe și au luat atât de multe că n-au putut să le ducă pe toate. Trei zile
au prădat, căci era multă pradă.” (2 Cronici 20:25)
6. IACOB, IACO. Născut 1791 î.Hr., decedat 1644 î.Hr. (a trăit147 de ani).
Iacob este strămoșul comun al celor 12 triburi ale poporului Israel. Cei doisprezece
fii ai lui Iacob (Ruben, Simeon, Levi, Iuda, Isahar, Zabulon, Iosif, Beniamin, Dan,
Neftali, Gad și Așer) vor deveni strămoșii celor douăsprezece triburi ale izraeliților.
Iacob este unul din cei trei mari strămoși ai Israelului, împreună cu tatăl său Isaac și
bunicul său Avraam. „43 Omul acesta s-a îmbogățit astfel din ce în ce mai mult; a
avut multe turme, robi și roabe, cămile și măgari.” (Genesa 30:43). Vezi https://
ro.wikipedia.org/wiki/Iacob
7. IOSIF. Născut 1562 î.Hr., decedat 1452 î.Hr. (a trăit 110 ani). Isaac, fiul
lui Avraam, a avut doi fii: pe Esau și pe Iacob. Lui Iacob i-a dăruit Dumnezeu 12
fii și o fată. Toți feciorii lui erau voinici și sănătoși. Mergeau zilnic cu turmele la
pășune. Între fiii lui Iacob, cel mai așezat și mai cuminte era Iosif. Iosif este vândut
de frații săi și, după multe îndurări, ajunge stăpânitor peste ţara Egiptului, al
doilea după faraon. „41 Faraon a zis lui Iosif: «Uite, îți dau stăpânire peste
toată țara Egiptului.»” (Geneza 41:41) și ajunge vice-rege. După ce a cugetat
câtva timp asupra numirii, regele a anunţat hotărârea lui de a-l înălţa pe Iosif la cea
mai înaltă slujbă din împărăţie şi a procedat la ceremonia inaugurală. Mai întâi a fost
o proclamare regală declarându-l pe Iosif a fi vice-rege peste întreg Egiptul. „43
L-a suit în carul care venea după al lui și strigau înaintea lui: «În genunchi!” Astfel
i-a dat faraon stăpânire peste toată țara Egiptului.»” (Geneza 41:43).
8. ESTERA. Data nașterii secolul al VI-lea î.Hr., data decesului secolul al
V-lea î.Hr.
Estera a fost una (cea preferată) dintre soțiile regele Persiei Xerxes I
(Ahașveroș), care stăpânea peste 127 de provincii (sau satrapii), din India până în
Etiopia.
Haman, vizir (consilier și prim-ministru) al lui Xerxes, care îi ura pe evrei,
reușește să-l convingă pe împărat că este spre binele lui să scape de evrei.
2
Lista strămoșilor lui Hristos este prezentată pe mai multe Site-uri, precum https://ioanelixir.wordpress.
com/2020/12/21/cartea-neamului-lui-iisus-hristos-fiul-lui-david-fiul-lui-avraam/ https://ro.wikipedia.org/wiki/Da-
vid
„Atunci Haman a zis împăratului Ahașveroș: «În toate ținuturile împărăției
tale este risipit un popor deosebit între popoare, care are legi deosebite de ale tuturor
popoarelor și nu ține legile împăratului. Nu este în folosul împăratului să-l lase
liniștit.»” (Ester 3:8)
„Și împăratul a zis lui Haman: „Îți dăruiesc și argintul și pe poporul acesta; fă
cu el ce vei voi.” (Ester 3:11)
„Scrisorile au fost trimise prin alergători în toate ținuturile împăratului, ca să
nimicească, să omoare și să piardă pe toți iudeii, tineri și bătrâni, prunci și femei, și
anume într-o singură zi, în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică luna
Adar, și să li se prade averile.” (Ester 3:13)
Aflând de complotul lui Haman, Mardoheu (Mordehai)3 o roagă pe Estera să-
și folosească poziția influentă pentru a vorbi cu împăratul în numele evreilor. (Ester
4:8)
În urma intervenției Esteri la împărat:
1) toți evreii din marele Imperiu Persan au fost salvați de genocidul plănuit de
vizirul Haman, (Estera 8:1-17), după care
2) Haman a fost spânzurat pe spânzurătoarea pe care trebuia să fie spânzurat
evreul Mordehai, pentru că întinsese mâna împotriva iudeilor, (Ester 7:8 și 8:7),
3) evreul Mordehai a ajuns cel dintâi după împăratul Ahașveroș (ca mare vizir
sau prim ministru); (Ester, 10:3),
4) Toate bogățiile lui Haman au fost date Esterei de împăratul Ahașveroș:
„1 În aceeași zi, împăratul Ahașveroș a dat împărătesei Estera casa lui Haman,
vrăjmașul iudeilor. Și Mardoheu a venit înaintea împăratului, căci Estera arătase
legătura ei de rudenie cu el.” (Estera 8:1). Strălucirea bogăţiilor lui Haman rezultă și
din Estera 3:9, unde este consemnat: „9 Dacă împăratul găsește cu cale, să se scrie o
poruncă pentru ca ei să fie nimiciți, și eu voi cântări zece mii de talanți de argint în
mâinile slujbașilor, ca să-i ducă în vistieria împăratului.” Având în vedere talantul
babilonian, numai această sumă ar însemna aproximativ 343 tone de argint (vezi
explicațiile la Estera 3:9 pe https://mybible.eu/ro).
Sunt numeroase opiniile care consideră că și Cartea Esterei (ca altele din Biblie,
sau chiar ca toată Biblia), este un mit, personajele sale (cu excepția lui Xerxes) fiind
produsul imaginației creative a autorului ei [vezi, spre exemplu, https://ro.wikipedia.
org/wiki/Estera_(carte)].
Povestea Esterei a născut, în cultura iudaică, sărbătoarea numită Purim, prin
care este celebrat miracolul salvării evreilor din Persia în ultimii ani ai existenței
Imperiului Persan.
9. AVRAAM, în ebraică, Abraham, traducerea din latină, Ibrahim în arabă,
este adevăratul strămoș al poporului evreu, numit (!?) „prietenul lui Dumnezeu” (cf.
Isaia 41:8). Născut în 1813 î.Hr., decedat în 1638 î.Hr. Amintirea lui a rămas vie în
3
Mardoheu (Mordehai) era vărul mai în vârstă al Esterei, cel care o crescuse. Acesta a ajuns, în final, până a fi „cel
dintâi după împăratul Xerxes”. (Estera 10:3).
toate veacurile următoare în mijlocul „poporului ales, Israel”. Figura lui Avram este
prezentă în cele trei culte monoteiste: iudaism, creștinism și islamism. Avraam a fost
foarte bogat. Vezi https://ro.wikipedia.org/wiki/Avraam
10. Lot, este un personaj biblic, nepotul lui Avraam, fiind considerat a fi
strămoșul iordanienilor de astăzi. În Facerea/Geneza 13:5 se spune: „5 Lot, care
călătorea împreună cu Avram, avea și el oi, boi și corturi. 6 Și ținutul acela nu-i
încăpea să locuiască împreună; căci averile lor erau așa de mari, încât nu puteau să
locuiască împreună.”
11. EZECHIA. Născut circa 739 î.Hr., decedat circa .687 î.Hr. A fost al
14-lea rege al Regatului Iuda, și se presupune că domnia sa a fost între 715 și 686
î.Hr. Ezechia este unul din cei mai proeminenți regi ai Regatului lui Iuda. A adoptat
reforme religioase care au constat în interzicerea închinării la idoli și a restaurat
închinarea către Dumnezeul lui Israel, așa cum aceasta este descrisă în Pantateuhul
lui Moise. Vezi https://ro.wikipedia.org/wiki/Ezechia
12. IOSIA. Născut 648 î.Hr., decedat 609 î.Hr. (a trăit 39 de ani). Iosia a
fost al şaisprezecelea rege în Regatul de Sud şi a domnit peste Iuda 31 de ani, între
anii 640 şi 609 î. Hr. A urcat pe tron la vârsta de opt ani, după mai bine de jumătate
de secol de declin moral şi spiritual sub tatăl său, Amon, şi bunicul său, Manase,
doi dintre cei mai răi regi ai lui Iuda. A nimicit idolatria și vrăjitoria și a restabilit
credința adevărată în Dumnezeu chiar pe baza Cărții Legii pe care au găsit-o oamenii
lui în Casa Domnului. Existența lui Iosia nu este confirmată de dovezi arheologice
sau izvoare istorice, domnia sa fiind menționată numai în Cartea a patra a Regilor.
Cu toate acestea, cei mai mulți istorici accept faptul că Iosia a fost un personaj istoric
adevărat. Vezi https://ro.orthodoxwiki.org/Iosia. https://ro.wikipedia.org/wiki/Iosia.
13. MARDOHEU. Așa după cu am mai arătat (la Estera), în urma intervenției
Esteri la împărat, evreul Mordehai a ajuns cel dintâi după împăratul Ahașveroș, ca
mare vizir sau prim ministru (Ester, 10:3), bucurându-se de mari bogății materiale
și spirituale.
2. Bogăția minții lăsată de Dumnezeu poporului evreu și

cum acesta și-o folosește
2.1. Bogăția minții lăsată de Dumnezeu poporului evreu
Se consideră că una dintre cele mai mari bogății lăsate de Dumnezeu

poporului evreu constă în aceea că i-a dăruit și o inteligență ridicată.
Conform Bibliei, dintre mulțimea de popoare existente pe Pământ, Dumnezeu
și-a ales un singur popor, „poporul ales al Său, evreii”: „6. Căci tu eşti un popor sfânt
pentru Domnul Dumnezeul tău; Domnul Dumnezeul tău te-a ales, ca să fii un popor
al Lui dintre toate popoarele de pe faţa pământului.” (Deuteronomul 7:6)
Așa după cum am arătat, Dumnezeu a lăsat (numai) „poporului ales al Său”,
atât o țară, cât și multe și mari bogății materiale.
Deosebit de important este a se reține însă și faptul că Dumnezeu a mai lăsat
(tot numai) „poporului ales al Său”, prin insuflare Divină, și o mare bogăție a
minții.
Se consideră că, prin protecția Divină de care s-a bucurat, valoarea medie
a scorul IQ (coeficientul de inteligenţă) al indivizilor cu origine evreiască este
mai mare cu aproximativ 10 puncte față de valoarea medie a IQ corespunzătoare
indivizilor aparținând altor populații.4
2.2. Cum este folosită bogăția minții de poporul evreu
Prin bogăția minții, transmisă de Dumnezeu (numai) „poporului ales al Său”,

mulți evrei au marcat momente importante, atât în viața acestui popor, cât și în istoria
omenirii, precum în exemplele de mai jos.
2.2.1. Cum este folosită bogăția minții în interiorul poporului evreu
1. La David: „Acum să spui robului Meu David: «Așa vorbește Domnul
oștirilor: „Te-am luat de la pășune, de la oi, ca să fii căpetenie peste poporul Meu,
peste Israel;»” (2Samuel 7:8)
2. La Iosif: Iosif. de la un copil sărac, păstor, neștiutor de carte, prin protecție
și prin insuflare5 Divină, dobândește o înțelepciune (bogăție a minții) atât de mare
încât ajunge vice-rege (prim-ministru) al Regelui Egiptului, după care acesta îi dă în
stăpânire toată țara Egiptului.
3. La Estera: Estera, de la un copil sărac, orfan, ajuns prin deportare în Imperiul
Persan, prin protecție și prin insuflare Divină, dobândește o înțelepciune (o zestre
cerebrală) atât de mare încât ajunge una dintre soțiile (cea preferată a) Împăratului
Persiei Xerex și la intervenția acesteia mulțimea de evrei din marele Imperiu Persan
au fost salvați de genocidul plănuit de vizirul Haman.
2.2.2. Cum este folosită bogăția minții în interiorul poporului evreu
Prin zestrea lor cerebrală și prin aceea că sunt oameni dedicați muncii corecte
și bine făcute se explică faptul (în cea mai mare parte) că, aproape dintotdeauna, în
conducerea unora dintre cele mai puternice state din lume au fost și sunt evreii,
care au jucat și joacă un rol important în istoria acestora și chiar a întregii
lumii.
4
A se vedea https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_natural%C4%83_a_inteligen%C8%9Bei_a%C8%99kenazilor.
5
„Revelaţia divină” este „ceea ce transmite Dumnezeu către un om ales al său”, iar „Inspiraţia divină” este „ceea
ce primeşte omul providențial de la Dumnezeu”. Mesajul pornit de la Dumnezeu ca „revelaţie divină” ajunge la
omul providențial ca „inspiraţie divină”.
Spre exemplu (https://www.kanald.ro/incredibil-de-ce-sunt-evreii-atat-de-
inteligenti-20020734), în anul 1930, în Ungaria evreii au reprezentat 55,7% din
totalul medicilor din țară, 49,2% din totalul avocaților, 30,4% din totalul inginerilor
și 59,4% din totalul angajaților în domeniul bancar. În plus, ei au controlat 49,4%
din industrie, 41,6% din inginerie, 72,8% din producția de îmbrăcăminte și au primit
45,1% din venitul de pe chiriile imobilelor în Budapesta. Și în alte țări, evreii au
avut asemenea succese. Astăzi, în SUA, evreii reprezintă 30% din totalul cadrelor
didactice de la colegiile de elită, 21% din studenții Ivy League și 25% din câștigătorii
premiului Turing. În plus, evreii constituie 50% dintre cele două sute de cei mai
mari intelectuali, 40% dintre partenerii birourilor de conducere din New York și
Washington, 59% dintre regizori, scriitori și producători ai celor cincizeci dintre cele
mai strălucitoare filme.
De asemene (http://www.bjt2006.org/GN_evrei_Premiul_Nobel_0514.pdf), cu
toate că evreii constituie mai puțin de 2% din populația Statelor Unite, ei dețin o
treime din posturile în Tribunalul Suprem, două treimi din distincțiile Tony Award
pentru poeți și compozitori, aproximativ o treime din premiile Nobel.
La nivel mondial (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_laurea%C8%9Bilor_
evrei_ai_Premiului_Nobel), deși evreii formează mai puțin de 0,2% din populația
lumii, ei sunt laureați ai Premiului Nobel astfel: 26% pentru fizică, 27% pentru
fiziologie sau medicină și 37% pentru economie etc. Desigur că și discuțiile pe
problema cum s-au acordat și cum se acordă Premiile Nobel evreilor (și nu numai
lor) sunt pe cât de multe pe atât de argumentate, precum pe https://www.art-emis.
ro/analize/premiile-nobel-si-evreii.
În toate domeniile vieții, dar în mod deosebit în știință, în medicină și în
economie etc., evreii au contribuit și contribuie însemnat la progresul omenirii,
dovedind că au un coeficient de inteligență (IQ) ridicat, pe care știu foarte bine să
și-l folosească cu maximum de beneficii.
Evreii au jucat un rol important în desfășurarea unora dintre cele mai
importante evenimente din istoria omenirii. Exemplele sunt pe cât de multe, pe
atât de impresionante.
De pildă, Benjamin Harrison Freedman, născut în 1890, evreu american, om
de stat și om de afaceri de mare succes în SUA (spre exemplu, în numeroase ocazii
s-a întreţinut personal şi foarte îndeaproape cu şapte preşedinţi ai Statelor Unite), face
următoarele declarații pe https://geopolitika.ro/articles/benjamin-freedman-un-evreu-care-a-
spus-adevarul/ În SUA, la începutul secolului al XX-lea: Evreii deţineau un control
total asupra guvernului, conduceau aceste State Unite precum nişte monarhi absoluţi
ai acestei ţări. Ziarele americane erau controlate de evrei şi, în general, mass-media
americană aparţinea evreilor.
Bancherii americani erau evrei. Cu toate că SUA nu avea niciun interes să intre
în Primul Război Mondial, evreii le-au determinat să facă acest lucru pentru motivul
că doreau Palestina, în baza „târgului” încheiat cu Marea Britanie prin „Declaraţia
Balfour”, pentru a crea acolo „un stat evreu”. După Primul Război Mondial, circa 40
000 de evrei au luat puterea la Moscova, după care, prin varii metode, au obţinut
comanda în atâtea ţări ale lumii. În anul 1933, circa 98% din comuniştii Europei
erau evrei. În perioada 1930 - 1933, cu toate că evreii reprezentau numai 0,5% din
populaţia Germaniei, aceștia erau cei care controlau presa, precum şi cea mai mare
parte a economiei germane (acţionaseră în momentul prăbuşirii mărcii şi practic
cumpăraseră tot ce se putea cumpăra).
Conform https://mail.yahoo.com/d/folders/1/messages/34539, Revoluţia
bolşevică din Rusia au făcut-o evreii. In Consiliul Comisarilor erau 17 evrei, din
22 membri (77%), la Comisariatul Războiului 33 evrei, din 43 membri (77%), la
Afaceri Străine 13 evrei, din 16 membri (81%), la Justiţie 20 evrei, din 21 membri
(95%), la Instrucţie Publică 6 evrei, din 6 membri (100%), la Muncă 7 evrei, din
8 membri (87%), la Ministerul Provinciilor 21 evrei, din 23 membri (91%), la
Presă 4 evrei, din 4 membri (100%), în misiunile Crucii Roşii, de fapt misiunea
propagandei în ţările străine 8 evrei, din 8 membri (100%). In total 129 evrei, din
151 de conducători ai Rusiei bolşevice. Pe 12 aprilie 1919, M. Cohan scria în ziarul
Le Comuniste, din Harkov: „Putem fără ezitare să afirmăm că Marea Revoluţie Rusă
a fost înfăptuită de mâinile evreieşti... Noi am fost şi numai noi cei ce am condus
Proletariatul Rus spre aurora internaţională şi chiar astăzi Cauza bolşevismului stă în
mâinile noastre tari... Simbolul iudaismului, steaua cu cinci raze, este acum adoptată
de bolşevism... şi în acest semn va fi exterminată burghezimea”.
Despre realizările istorice ale poporului evreu, prin puterea minții sale, cu
totul deosebită, s-a pronunțat și românul Petre Țuțea, care a spus:6
„Evreii conduc lumea? Petre Tutea despre evrei.
Dacă tot m-aţi deranjat, vreau să rămâneţi cu ceva de pe urma acestei discuţii.
Știţi cine au fost primii nemulţumiţi de politeism? Evreii. Şi au inventat
iudaismul.
Şi cine au fost primii nemulţumiţi de iudaism? Evreii. Şi au inventat
creştinismul.
Şi cine au fost primii nemulţumiţi de creştinism? Evreii. Şi au inventat
marxismul ... și bolșevismul.
Şi cine au fost primii nemulţumiţi de marxism? Evreii.
Să vedem ce mai inventează, că sunt poporul cu cea mai puternică vocaţie a
spiritualităţii, născător de religii.
Ar fi bine să mergem cu ei, că de câte ori am mers împotriva lor, ne-am ars.”
3. În loc de concluzii
În Vechiul Testament sunt frecvente și alte consemnări cu privire la bogăție,
precum:
6
A se vedea (https://www.calameo.com/books/005516518265b06399625)
1. Cei care aveau mari bogății materiale, destul de mulți, „erau plăcuți
Domnului”.
2. Chiar se face vâlvă cu bogăţiile materiale și spirituale ale marilor personaje
din Israel. Spre exemplu, în 1Împăraţi 10:23, se spune că Solomon i-a „întrecut pe
toţi împăraţii pământului (de pe vremea aceea) în bogăţii şi în înţelepciune.”.
3. Dumnezeu a fost deosebit de darnic (numai) cu poporul evreu, „poporul ales
al Său”, căruia i-a dat:
3.1) o țară cu toate bogățiile aflate în ea;
3.2) din plin avantaje spirituale și materiale;
3.3) o prosperitate uimitoare în comparaţie cu celelalte națiuni ale lumii;
3.4) înțelepciune şi talente în toate domeniile;
3.5) ajutor să fie învingător în războaiele purtate;
3.6) promisiunea de a ajunge un popor mare și favorizat (vezi, spre exemplu,
fie și numai Geneza 12:2-3; 1Numeri 15:18; Avram 2:9-11), inclusiv să conducă
lumea (dacă nu de „poporul ales al lui Dumnezeu”, atunci de cine?) etc.
Cu asemenea numeroase și mari bogății lăsate de Dumnezeu „poporului ales
al Său”, evreii nu l-au mai acceptat și recunoscut pe Iisus Hristos ca Mesia, care
(1) binecuvântează sărăcia, de la a o încuraja, a o favoriza, până la a garanta că
Împărăţia lui Dumnezeu este (numai) a săracilor, și (2) condamnată bogăția.
Cu marile bogății ale minții (care, în prezent, sunt mai importante ca oricând),
lăsate de Dumnezeu numai „poporului ales al Său”, poporul evreu a ajuns:
1) să se afle în conducerea celor mai puternice state din lume,
2) să dețină mare parte din bogățiile lumii,
3) să joace un rol tot mai mare în conducerea lumii.
Așa după cum am mai arătat, în Biblie există contradicții izbitoare între
Dumnezeu-TATĂL și Dumnezeu-FIUL în abordarea sărăciei și a bogăției, în tratarea
poporului evreu, a Raiului, a Iadului etc.
Lăsând dogmele la o parte, foarte important este a se înțelege de fiecare om
și de fiecare țară că, cu cât societatea ajunge să se dezvolte mai mult pe bază de
cunoaștere și pe baza inteligenței artificiale, cu atât mai mult cei care dețin aceste
bogății ale minții vor ajunge să stăpânească lumea.
Cei care nu au capacitatea să înțeleagă, de pe acum, și să se adapteze cât mai
repede acestor noi cerințe, vor ajunge să aibă o țară în care nimic nu mai este al lor și
care, pe alocuri, nici nu va mai semăna cu aceea care a fost cândva.
„Nu specia cea mai puternică sau cea mai inteligentă supraviețuiește. Ci
aceea care se adaptează cel mai bine la schimbări.” (Charles Darwin)
(Matei 11:15; Luca 14:35).
Bibliografie
Explicații deosebit de importante cu privire la personajele biblice menționate
în acest material, și pentru (aproape) fiecare verset din Biblie, se găsesc pe https://
mybible.eu/ro
Pentru Iosif, vezi https://ro.wikipedia.org/wiki/Iosif_(fiul_lui_Iacob.
Despre bogăţia regelui Solomon: https://wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lp-m/1996762.
Despre Iov: https://ro.orthodoxwiki.org/Dreptul_Iov; https://ro.wikipedia.org/wiki/
Iov.
Despre Iosafat: https://ro.wikipedia.org/wiki/Iosafat ; https://ro.orthodoxwiki.org/
Iosafat
Despre Iacob: https://ro.wikipedia.org/wiki/Iacob.
Pentru Iosif: https://ro.wikipedia.org/wiki/Iosif_(fiul_lui_Iacob.
Despre Estera: https://ro.wikipedia.org/wiki/Estera_(carte)
Despre Avram: https://ro.wikipedia.org/wiki/Avraam
Despre Ezechia: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ezechia.
Despre Isia: https://ro.orthodoxwiki.org/Iosia.
Despre David: https://ro.wikipedia.org/wiki/David.
Despre inteligența evreilor, vezi, spre exemplu https://www.kanald.ro/incredibil-
de-ce-sunt-evreii-atat-de-inteligenti-20020734)
Cartea neamului lui Iisus Hristos: https://ioanelixir.wordpress.com/2020/12/21/
cartea-neamului-lui-iisus-hristos-fiul-lui-david-fiul-lui-avraam/
Pentru inteligența evreiască și evreii în lume:: http://www.bjt2006.org/GN_
evrei_Premiul_Nobel_0514.pdf; https://www.kanald.ro/incredibil-de-ce-sunt-evreii-atat-
de-inteligenti-20020734; https://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_laurea%C8%9Bilor_evrei_ai_
Premiului_Nobel;
https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_natural%C4%83_a_inteligen%C8%9Bei_a%C8
%99kenazilor;
https://ro.wikipedia.org/wiki/Evrei.
N. Grigorie Lăcrița. Articolul „Lăcomia p o z i t i v ă a îmbogăţirii.”
SĂRĂCIA ȘI BOGĂȚIA ÎN NOUL

TESTAMENT
OVERTY AND WEALTH IN THE NEW

TESTAMENT
Cuprins:
1. Rezumat
2. Contradicții izbitoare existente în Biblie în tratarea bogăției și a sărăciei
2.1. Tratarea bogăției și a sărăciei în Vechiul Testament
2.2. Tratarea sărăciei și a bogăției în Noul Testament
3. Sărăcia și bogăția în Noul Testament
3.1. Versetele din (cel puțin) Noul Testament
3.2. Dogme promovate credință opresivă, băgată pe gât cu forța în numele lui
4. Alte comentarii la dogmele promovate credință opresivă, băgată pe gât cu forța în
numele lui Dumnezeu, ca fiind sfinte
Bibliografie
1. Rezumat
Între Noul Testament și Vechiul Testament există contradicții izbitoare în

abordarea sărăciei și a bogăției. 1. În Vechiul Testament bogăția este binecuvântată:
1.1. Dumnezeu a încurajat și a fost foarte darnic cu oferirea de numeroase și de mari
bogății, uneori exorbitante, precum în cazul lui Solomon, Iov, Isac etc. 1.2. Bogăția
nu este privită ca fiind o piedică în calea mântuirii unui om, chiar dacă acesta își
pune încrederea în ea și nu este dispus să renunțe la ea în favoarea săracilor. 1.3.
Sărăcia nu este condamnată, dar nici nu este apreciată și cu atât mai nici mult nu este
ridicată în slăvi. 2. În Noul Testament sărăcia este binecuvântată de Iisus Hristos,
de la a o încuraja, a o favoriza, până la a garanta că Împărăţia lui Dumnezeu este
numai a săracilor. (Vezi, spre exemplu, Luca 6:20; Matei 5,3 etc.; 1Timotei 6:8; Matei
19:21) 2.2. Bogăția este condamnată. (Vezi, spre exemplu, Matei 19:23,24). Într-un
alt articol este prezentată „Bogăția și sărăcia în Vechiul Testament”.
Cuvinte-cheie: Noul Testament; bogăție; sărăcie; Poporul Evreu;

poporul ales; neavuția de bună voie;
1. Summary
Between the New Testament and the Old Testament there are striking
contradictions in their approach to poverty and wealth. 1. In the Old Testament wealth
is blessed: 1.1. God encouraged and was very generous with the offering of numerous
and great riches, sometimes exorbitant, as in the case of Solomon, Job, Isaac, etc. 1.2.
Wealth is not regarded as a hindrance to a man’s salvation, even if he puts his trust in
it and is unwilling to give it up for the sake of the poor. 1.3. Poverty is not condemned,
but it is not appreciated, and even more so, it is not glorified. 2. In the New Testament,
poverty is blessed by Jesus Christ, from encouraging it, favoring it, to guaranteeing
that the Kingdom of God belongs only to the poor. (See, for example, Luke 6:20;
Matthew 5,3, etc.; 1Timothy 6:8; Matthew 19:21) 2.2. Wealth is condemned. (See, for
example, Matthew 19:23,24). „Wealth and Poverty in the Old Testament” is presented
in another article.
Key words: New Testament; wealth; poverty; The Jewish people; the
chosen people; voluntary destitution;
2. Contradicții izbitoare existente în Biblie în tratarea


Dumnezeu-FIUL în tratarea poporului evreu, în abordarea sărăciei și a bogăției, a

1
În Vechiul Testament sunt zeci de versete în care Dumnezeu face precizări cu privire la „poporul Meu, Israel” (2Sa-
muel 3:18; 2 Samuel 7:7 etc); „Voi face din tine un neam mare și te voi binecuvânta; îți voi face un nume mare și vei
fi o binecuvântare.” (Geneza 12:2); „…Eu voi fi Dumnezeul tuturor semințiilor lui Israel, și ei vor fi poporul Meu.”
(Ieremia 31:1 etc.); „voi locui în mijlocul copiilor lui Israel și nu voi părăsi pe poporul Meu, Israel.” (1Împăraţi 6:13);
„Eu v-am ales numai pe voi dintre toate familiile pământului:…” (Amos 3:2); „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te
uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îți vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea
biruitoare.” (Isaia 41:10) etc.
săracilor.
în slăvi.
2.2. Tratarea bogăției și a sărăciei în Noul Testament
2.1. Dumnezeu-FIUL ALEGE o categorie socială, SĂRACII, ca „ALEȘI

AI SĂI”, proslăvind sărăcia și condamnând bogăția, Raiul fiind destinat săracilor, iar
Iadul bogaților. Schimbarea făcută de Dumnezeu-FIUL, în tratarea poporului evreu,
în abordarea sărăciei și a bogăției, este pe cât de radicală, pe atât de revoltătoare
2.2. Sărăcia este cea care este binecuvântată de Iisus Hristos, de la
a o încuraja, a o favoriza, până la a garanta că Împărăţia lui Dumnezeu este a
săracilor, precum se spune (fie și numai) în versetele: „Ferice de voi care sunteţi
săraci, pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este a voastră!” (Luca 6:20; Matei 5,3
etc.). „Dacă vrei să fii desăvârșit”, i-a zis Isus, „du-te de vinde ce ai, dă la săraci și
vei avea o comoară în cer! Apoi vino și urmează-Mă.” (Matei 19:21; Luca 18:22),
2.3. Bogăția este condamnată:
2 A se vedea https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_natural%C4%83_a_inteligen%C8%9Bei_a%C8%99kenazilor.
2.4. Noul Testament ne învață că binecuvântările lui Dumnezeu - Fiul (Iisus
2.5. Deci, în viața de apoi, conform (cel puțin) Luca 6:20, Matei 5,3, „SUS”
celor BOGAȚI!!!???
2.6. În Noul Testament, poporul evreu nu se mai bucură de favoruri și nu mai

Matei 5:3, 19:21-24; 1Timotei 6:8, redate mai sus, au stat și stau la baza interpretării
(bine gândite) a celor mai extremiste și fanatice interpretări religioase despre sărăcie
și bogăție.
3.2. Dogme promovate credință opresivă, băgată pe gât cu forța în

numele lui Dumnezeu, ca fiind sfinte

credință opresivă, băgată pe gât cu forța în numele lui Dumnezeu, ca fiind sfinte.
saracia-69506.html, cu precizarea că sublinierile, culorile și comentariile îmi aparțin.
3

N.G.L. Deci, la toți acei oameni, care toată viața și-au dedicato muncii cinstite
și bine făcute, agoniseala de o viață îi va împiedica să intre în împărăția lui Dumnezeu.

N.G.L. Asemenea dogme nu numai că sunt de neacceptat de oamenii dedicați
muncii cinstite și care, printr-o viață de muncă, doresc să realizeze ceva bun în
viață, dar sunt chiar revoltătoare, te îndepărtează de asemenea propovăduitori și de
credința promovată de aceștia. Îndemnul conform căruia „Credinciosul nu trebuie
să se dedea strângerii de avere, ci să sărăcească”, deoarece „Faptul de a deține
avere constituie o faptă nedreaptă și de condamnat.” este o dogmă care, dacă s-ar
aplica, ar genera numeroase și grave consecințe negative, atât la nivelul fiecărui om,
cât și pe ansamblul întregii societăți. Creștinismul nu numai că nu se poate înfăptui
cu asemenea dogme care, efectiv și în mod real sunt nocive, dar pierde tot mai mulți
credincioși.

N.G.L. în articolul subsemnatului intitulat „Lăcomia pozitivă a îmbogăţirii”
se prezintă cât de benefică este, atât pentru fiecare persoană, cât și pentru o țară,
lăcomia de îmbogățire prin muncă asiduă și cinstită a cât mai multor oameni. A
promova drept „credință creștină” dogma că „toți oamenii bogați sunt niște hoți”
este una dintre cele mai mari erori ale religiei creștine, care îi dăunează grav.
„Fiecare creștin este dator să se lepede de dorința de a poseda aceste

bunuri.” (bunurile materiale)
N.G.L. Deci fiecare creștin ar trebui să se lepădăm de bunurile materiale,
situație care ar însemna cu întoarcerea la stadiul biologic în care trăiește o turmă de
animale.
„…pericolul dependenței de avere, ca și cel al folosirii ei egoiste, este

foarte grav.”
N.G.L. Averea, averea, averea, atât ca posesie, cât și ca folosire, este ceva
grav, din punctul de vedere al acestei dogme; deci, soluția este „fără avere” și „fără
folosirea de avere”, deci trecerea la viața de culegători, de vânători și de pescari.
„Proprietatea particulară, care este o manifestare a lăcomiei, nu provoacă
doar probleme morale, ci și sociale.”
N.G.L. Este adevărat că oamenii fără proprietate, respectiv cei care erau
culegători, vânători și pescari, nu provocau probleme, nici morale și nici sociale.
Deci, din punctul de vedere al acestei dogme, soluția este fără proprietatea particulară.
În „Manifestul Partidului Comunist”, publicat la Londra, în 1848,4 Marx și Engels
au formulat teoria comunismului într-o singură propoziție: „abolirea proprietății
private”. Dogmele promovate de domnul Georgios Mantzaridis parcă sunt desprinse
din „Manifestul Partidului Comunist” scris de Marx și Engels și promovate în
practică (cu numeroase și cu grave crime, zeci de ani) de Lenin și de Stalin.

N.G.L. Deci, numai după ce nu va mai exista „Despărțind între «al meu» și
«al tău»”, proprietatea particulară nu va mai exista și nu vor mai exista răceli ale
raporturilor dintre oameni și nici provocări care să genereze dezbinări și conflicte. Nici
în ideologia societății comuniste, în forma sa cea mai pură, nu se prevede despărțirea
în totalitate între «al meu» și «al tău»”. În „Manifestul Partidului Comunist”, Marx
și Engels au prevăzut „desfiinţarea proprietăţii burgheze.”: „Ceea ce caracterizează
comunismul nu este desfiinţarea proprietăţii în general, ci desfiinţarea proprietăţii
burgheze.” „În acest sens comuniştii pot rezuma teoria lor în formula: desfiinţarea
proprietăţii private.” Domnul Georgios Mantzaridis merge însă mult mai departe
decât Marx și Engels, promovând dispariția a tot ce este «al meu» și «al tău», adică
la dispariția oricărei forme ale proprietății particulare. Sunt foarte dăunătoare, atât
la nivelul fiecărui om, cât și pe ansamblul întregii societăți, dogmele promovate de
acei reprezentanți ai creștinismului care nu mai trăiesc în realitate.

particulară.”
N.G.L. Comunismul susține că, la adevărata libertate și egalitate între membrii
societății se ajunge prin stabilirea proprietății comune asupra mijloacelor de producție
și eliminarea claselor sociale. Domnul Georgios Mantzaridis susține „lepădarea
oricărei forme de proprietate particulară” „prin neavuția de bunăvoie”. Ce frumos ar
fi sunat și ce valoroasă ar fi fost această doctrină (pentru ideologia comunistă) dacă
era introdusă de Marx și Engels în „Manifestul Partidului Comunist”.
N.G.L. Și această dogmă a fost dintotdeauna, și este și în zilele noastre, o
4
Prezentat și pe Internet, precum pe https://www.marxists.org/romana/m-e/1848/manifest/c02.htm
utopie. Nici un om care muncește mult, din greu și în scopul realizării unor țeluri
nobile, nu va accepta ca rezultatele muncii sale să fie date săracilor, săracilor de
bunăvoie (prin propria lor voință), săracilor din lenevie, săracilor din practicarea
de vicii etc. A nu ține la rezultatele muncii tale (la bogăția ta), obținute din greu,
cu multă trudă, a nu le folosi cu maximum de eficiență și a le cheltui pentru a le da
săracilor, conduce la ineficiență productivă, la lipsa motivației de a mai fi un om
dedicat muncii, la o stare de regres social, sigur și destul de repede.

N.G.L. Din moment ce se promovează „sărăcia ca alegere personală de
bunăvoie”, de ce li se mai cere celor care muncesc mult, din greu și în scopul
realizării unor țeluri nobile, să-și mai dea bogăția lor „săracilor ajunși în sărăcie de
bunăvoie”? Utopia și a acestei dogme este evidentă.
N.G.L. Dacă bogatul va da o parte din averea sa săracului, „avantajul
săracului” va dispărea din cauză că acesta „are la dispoziția lui multe lucruri care
să îl subjuge și să îi limiteze libertatea”, ceea ce va face ca săracul respectiv să
nu mai aibă statutul de „sărac” și să nu mai aibă loc în Împărăția Cerurilor. Dacă
„adevărata bogăție este ascunsă și cultivată în starea de sărăcie materială”, de ce i se
cere bogatului să-și cheltuiască averea pentru a-l scoate pe sărac din „adevărata sa
bogăție, care este ascunsă și cultivată în starea de sărăcie materială” și să nu mai aibă
loc în Împărăția Cerurilor?
„Pe planul vieții sale personale, mișcându-se în duhul iubirii și al jertfei

de sine, credinciosul este dator să accepte și să urmărească sărăcia pentru
desăvârșirea lui spirituală.”
N.G.L. Altă utopie! Din moment ce „credinciosul este dator să accepte și să
urmărească sărăcia pentru desăvârșirea lui spirituală”, de ce i se cere bogatului
să-și cheltuiască averea pentru a-l scoate pe sărac din „adevărata sa bogăție, care este
ascunsă și cultivată în starea de sărăcie materială” și să nu mai aibă loc în Împărăția
Cerurilor?

N.G.L. Citind articolul subsemnatului intitulat „Lăcomia p o z i t i v ă a
îmbogăţirii” se va înțelege cât de benefică este, atât pentru fiecare om, cât și
pentru orice țară, lăcomia de îmbogățire, prin munca asiduă și cinstită, a cât
mai multor oameni. Cu cât într-o țară sunt mai mulți oameni lacomi de îmbogățire,
cu atât mai prosperă va fi țara respectivă. Lăcomia îmbogățirii e bună prin faptul că
cel care își dedică viața îmbogățirii, prin muncă asiduă și cinstită, își face bine lui,
dar le face bine și altora. Câștigul celui lacom de îmbogățire generează câștiguri și
pentru alții, în special pentru cei săraci. Nivelul de trai al celor săraci depinde de
nivelul de dezvoltare al celor bogați, de lăcomia în muncă a acestora. Oameni lacomi
de îmbogățire devin bogați nu prin spolierea altora, ci prin sporirea bogăției totale,
care va asigura un trai tot mai bun și pentru cei săraci (săraci din lenevie, din sărăcie
benevolă, din practicarea de vicii etc.), lăcomia ajungând să fi altruism. Impulsul
egoist al oamenilor de a-și spori câștigurile, adică lăcomia de a se îmbogăți, constituie
baza avuției colective. Adam Smith a spus că: (1) Problema sărăciei se rezolvă numai
(1.1) prin muncă și cu bogăție și (1.2) prin implicarea în muncă și a tuturor săracilor.
și (2) lacomi de îmbogățire sunt oamenii cei mai utili și cei mai bine intenționați
din societate, pentru că pun în mișcare roțile întregului mecanism social prin care se
asigură dezvoltarea țării în beneficiul tuturor. A condamna, în numele unor dogme,
oamenii dedicați muncii, oamenii lacomi de muncă și bogățiile acestora (strânse cu
multă trudă, după o viață de muncă), este o problemă care trebuie reconsiderată din
temelii.
Acestea sunt câteva dogme selectate de subsemnatul din articolul „Bogăția și

sărăcia”, de Georgios Mantzaridis, autor și al cărții „Morala creștină”.
4. Alte comentarii la dogmele promovate credință opresivă,

băgată pe gât cu forța în numele lui Dumnezeu, ca fiind sfinte
1. Fie și numai în baza argumentelor prezentate de subsemnatul anterior, se
poate susține că, cu asemenea dogme credința va fi tot mai puțină, oricât de mult va
fi promovată religia.
Pentru a nu-și pierde credibilitatea tot mai mult și într-un ritm rapid, biserica
ar trebui (1) să renunțe la acele versete care, cu certitudine, nu mai au credibilitate5
și (2) să-și adapteze mesajul cu ceea ce este credibil și merge la sufletul oamenilor.
Multe din versetele Bibliei, care au la bază povestiri din urmă cu 2.000 –
4.000 mii de ani, nu mai sunt credibile în ziua de azi, iar dacă se spun mereu, biserica
își pierde tot mai mulți credincioși și chiar mai mult.
Credința religioasă nu este ceva rău, rele sunt modurile greșite în care se
propagă.
De credință religioasă, într-o forma sau alta, mulți oameni au (încă) nevoie și
5
A se vedea, spre exemplu, articolul subsemnatului intitulat „Soarele s-a oprit și luna și-a întrerupt mersul,
pentru o zi”
în prezent și vor avea nevoie și în viitor. Dar, în această epocă a rațiunii, tot mai mulți
oameni, fără să trădeze ortodoxia, au o deschidere tot mai mare și către știință, către
„credința prin știință”.
În condițiile în care sunt promovate dogme drept credință opresivă, băgată pe
gât cu forța în numele lui Dumnezeu, ca fiind sfinte, tot mai mulți oameni nu mai
suportă să audă asemenea „învățăminte” și, încet dar sigur, se îndepărtează tot mai
mult de biserică, de preoți și de religia care le promovează.
Așa s-a ajuns în situația ca, în vorbe, cei ce se declară religioși sunt mulți, de
până la 80%, chiar 90% din totalul populației României,6 dar, în realitate (în fapte),
procentul este foarte mic, de circa 8%.
La ultimele 4 recensăminte ale populației României, din 1992, 2002, 2011 și
2022, Biserica ortodoxă este în continuă și într-o însemnată scădere, în timp ce, spre
exemplu, biserica penticostală este într-o continuă și însemnată creștere.
O asemenea plecare în masă a ortodocșilor a avut și are loc în condiţiile în care
s-au înmulţit foarte mult atât numărul bisericilor, cât şi al preoţilor.
Spre exemplu, în oraşe, în bisericile în care era un singur preot, acum slujesc
3 - 5 preoţi.
Creșterea foarte mare a numărului bisericilor și al preoților a avut și are loc
pe seama unor cheltuieli deosebit de mari din banii publici, adică din banii strânși,
în cea mai mare parte, pe calea impozitelor, de la cei bogați, adică de la cei atât de
blamați și de condamnați prin numeroase dogme, precum cele prezentate anterior
În plus, multe biserici au fost nou construite, iar numeroase altele au fost
modernizate prin banii donați de oameni bogați, care, ca drept recunoștință, sunt atât
de blamați și de condamnați prin numeroase dogme, precum și prin cele prezentate
mai sus.
Această „ipocrizie religioasă”, de condamnare a bogăției din care îți duci
existența biserica, în mare parte,, este constatată de întreaga populație și condamnată,
ceea ce dăunează foarte mult religiei.
„Ipocrizia religioasă: biserica ortodoxă, în fapte primești fonduri
substanțiale de la oamenii bogați, dar în predici condamnă bogăția și oamenii
bogați”. (N. Grigorie Lăcrița).
2. „Ideile eronate transformate în adevăruri dogmatice sunt cel mai

primejdios lucru din lume. Ele provoacă cele mai grave leziuni în corpul social
și tocmai de aceea e atât de important «să vezi» pe mâna cui încap ideile. Din
păcate, s-a dovedit că noi nu suntem capabili să ne apărăm de ideile «generatoare
de rău»”.[…] „De aceea răspunderea celor care «umblă cu idei» este enormă. Ei
pot face omenirea fericită sau, dimpotrivă, o pot arunca în prăpastie. Geniul
este cât se poate de echitabil distribuit de partea binelui și de cea a răului. Și se
6
A se vedea rezultatele de la ultimele 4 recensăminte ale populației României din 1992, 2002, 2011 și 2022 și (2),
cu comentariile postate și pe Internet pe marginea acestora, precum pe https://romania.europalibera.org/a/religie-
recensamant2022-romani-/32210549.html
bucură, în ambele direcții, de continuitate. […] «La capătul tuturor promisiunilor
paradisului așteaptă infernul»”7

de vicii.
de vicii etc.
bugetară) celor lacomi de îmbogățire și (2) în baza unor dogme, trăiesc cu speranța în
niște promisiuni divine, care le spun că, după moarte, Împărăția cerurilor va fi numai
a lor, unde nu vor ava acces cei bogați.
Cei care nu au capacitatea să înțeleagă faptul că „Ideile eronate
transformate în adevăruri dogmatice sunt cel mai primejdios lucru din lume”,
7
Un articol de Gabriel Liiceanu pe https://www.hotnews.ro/stiri-opinii-26292995-ideile-eronate-transformate-ade-
varuri-dogmatice-sunt-cel-mai-primejdios-lucru-din-lume.htm
vor fi condamnați, încet dar sigur, la înapoiere, pe toate planurile și nu vor mai
avea loc în imperiile viitorului, care vor fi imperiile minților strălucite, dedicate
Nu bogăția și nu lăcomia îmbogățirii prin muncă cinstită trebuie
condamnată, ci sărăcia, respectiv săracii de bunăvoie, săracii din lene și săracii
din practicarea de vicii etc.

Bibliografie

în acest material și pentru (aproape) fiecare verset din Biblie, se găsesc pe https://
mybible.eu/ro
Biblia. Exemple de versete din Vechiul Testament în care Dumnezeu face
precizări cu privire la „poporul Meu, Israel”: (2Samuel 3:18; 2 Samuel 7:7 etc); „Voi
face din tine un neam mare și te voi binecuvânta; îți voi face un nume mare și vei fi o
binecuvântare.” (Geneza 12:2); „…Eu voi fi Dumnezeul tuturor semințiilor lui Israel,
și ei vor fi poporul Meu.” (Ieremia 31:1 etc.); „voi locui în mijlocul copiilor lui Israel
și nu voi părăsi pe poporul Meu, Israel.” (1Împăraţi 6:13); „Eu v-am ales numai pe voi
dintre toate familiile pământului:…” (Amos 3:2); „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine;
nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îți vin în
ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare.” (Isaia 41:10) etc.
Biblia. Exemple de verset din Noul Testament în care Hristos îi fericește pe
săraci, ca moștenitori ai Împărăției lui Dumnezeu, și îi deplânge pe bogați: Luca
6:20; Matei 5,3; 19:23,24; Luca 18:24,25 19:21; Luca 18:22; 1Timotei 6:8;
Pentru coeficientul de inteligenţă (IQ) al indivizilor cu origine evreiască: a se
vedea https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_natural%C4%83_a_inteligen%C8%9Bei_a%C8
%99kenazilor.
„Manifestul Partidului Comunist”, publicat la Londra, în 1848 de Marx și
Engels, prezentat și pe Internet, precum pe https://www.marxists.org/romana/
m-e/1848/manifest/c02.htm
Despre scăderea în masă a ortodocșilor la ultimele 4 recensăminte ale
populației României, din 1992, 2002, 2011 și 2022, vezi, spre exemplu https://
romania.europalibera.org/a/religie-recensamant2022-romani-/32210549.html
Articolul lui Gabriel Liiceanu pe https://www.hotnews.ro/stiri-opinii-26292995-
ideile-eronate-transformate-adevaruri-dogmatice-sunt-cel-mai-primejdios-lucru-din-lume.
htm
N. Grigorie Lăcrița. Articolul „Soarele s-a oprit și luna și-a întrerupt mersul,
pentru o zi”
Suplimentar, fără a se face referire în articol la acestea
Karen Armstrong. Istoria lui Dumnezeu. Traducere din limba engleză.
editura Nemira.
Yuval Noah Harari. Sapiens. Scurtă istorie a omenirii. Editura Poliom, 2017.
Yuval Noah Harari. Homo deus. Scurtă istorie a viitorului. Editura Poliom,
2018.
Yuval Noah Harari. 21 de lecţii pentru secolul XXI. Editura Poliom, 2018.
BOGĂȚIA ȘI SĂRĂCIA ÎN BIBLIE
WEALTH AND POVERTY IN THE

BIBLE
Cuprins:
1. Rezumat
3. Contradicții izbitoare existente în Biblie în tratarea bogăției și a sărăciei
4. Bogăția și sărăcia în Vechiul Testament
4,1. Bogăția minții lăsată de Dumnezeu poporului evreu și cum acesta și-o folosește
4.1.1. Bogăția minții lăsată de Dumnezeu poporului evreu
4.1.2. Cum este folosită bogăția minții de poporul evreu
4.1.2.1. Cum este folosită bogăția minții în interiorul poporului evreu
4.2. În loc de concluzii
5.2. Dogme promovate credință opresivă, băgată pe gât cu forța în numele lui
5.3. Alte comentarii la dogmele promovate credință opresivă, băgată pe gât cu forța
în numele lui Dumnezeu, ca fiind sfinte
Bibliografie
1. Rezumat
Între Vechiul Testament și Noul Testament există contradicții izbitoare în

abordarea bogăției și a sărăciei. 1. În Vechiul Testament bogăția este binecuvântată:
1.1. Dumnezeu a încurajat și a fost foarte darnic cu oferirea de numeroase și de mari
bogății, uneori exorbitante, precum în cazul lui Solomon, Iov, Isac etc. 1.2. Bogăția nu
este privită ca fiind o piedică în calea mântuirii unui om, chiar dacă acesta își pune
încrederea în ea și nu este dispus să renunțe la ea în favoarea săracilor. 1.3. Sărăcia
nu este condamnată, dar nici nu este apreciată și cu atât mai nici mult nu este ridicată
în slăvi.
2. În Noul Testament sărăcia este binecuvântată de Iisus Hristos, de la a o
încuraja, a o favoriza, până la a garanta că Împărăţia lui Dumnezeu este numai a
săracilor. (Vezi, spre exemplu, Luca 6:20; Matei 5,3 etc.; 1Timotei 6:8; Matei 19:21).
2.2. Bogăția este condamnată. (Vezi, spre exemplu, Matei 19:23,24).
Cuvinte-cheie: contradicții izbitoare; bogăția și sărăcia; bogăția minții;

credința opresivă;
1. Summary
Between the Old Testament and the New Testament there are striking
contradictions in their approach to wealth and poverty. 1. In the Old Testament wealth
is blessed: 1.1. God encouraged and was very generous with the offering of numerous
and great riches, sometimes exorbitant, as in the case of Solomon, Job, Isaac, etc. 1.2.
Wealth is not regarded as a hindrance to a man’s salvation, even if he puts his trust in
it and is unwilling to give it up for the sake of the poor. 1.3. Poverty is not condemned,
but it is not appreciated, and even more so, it is not glorified. 2. In the New Testament,
poverty is blessed by Jesus Christ, from encouraging it, favoring it, to guaranteeing
that the Kingdom of God belongs only to the poor. (See, for example, Luke 6:20;
Matthew 5:3, etc.; 1 Timothy 6:8; Matthew 19:21). 2.2. Wealth is condemned. (See,
for example, Matthew 19:23,24).
Keywords: striking contradictions; wealth and poverty; wealth of

mind; oppressive belief;
Analizând problema la nivel planetar se constată că, bogățiile acumulate prin
muncă au constituit dintotdeauna principalul factor de dezvoltare și de diferențiere a
oamenilor și a țărilor.
Pe parcursul dezvoltării societății omenești, atât fiecare om, cât și fiecare țară,
au ajuns la concluzia că se poate vorbi de dezvoltare economică și socială numai și
numai prin acumularea de bogății prin muncă.
La rândul lor, bogățiile acumulate au asigurat condițiile pentru sporirea
permanentă și substanțială a nivelului de trai, privit atât al nivelul fiecărui om /
familii, cât și la nivel național, reflectat în dezvoltarea confortului, a sistemului de
educație, de învățământ, de sănătate, de securitate etc.
Munca acumulată, inițial cea fizică și ulterior tot mai mult cea intelectuală, a
ajuns să fie izvorul tuturor bogățiilor și măsura tuturor valorilor.
Pe baza bogățiilor acumulate prin muncă, diferențele, atât între oamenii, cât
și între țări, s-au adâncit și se adâncesc permanent și tot mai mult, ajungându-se ca,
în prezent, pe planeta Pământ, să existe, în același timp, atât „omul primitiv” cât și
„omul inteligență artificială”.
Un factor important de discriminare, de dezacord, de dezbinare, atât între
membrii aceleiași societăți, cât și între națiuni, l-a constituit, și îl mai constituie
încă, religia.
Dacă la începuturile omenirii, toți oamenii credeau într-o foarte mare varietate
de forțe supranaturale, pe parcurs atitudinea acestora s-a schimbat continuu:
1) în timp ce unii oameni au continuat să petreacă ore întregi, în fiecare zi,
rugându-se la spirite protectoare, care, în realitate, nu există, irosind timp prețios și
rămânând în aceeași stare de înapoiere și de sărăcie,
2) alți oameni s-au debarasat de miturile religioase și și-au dedicat timpul și
eforturile muncii utile, continuând să se dezvolte tot mai mult prin acumularea de
bogății materiale și spirituale.
Diferențele dintre starea materială a oamenilor au fost cauzate, în mare parte
și în frecvente cazuri, și de Biblie, în care bogăția și sărăcia sunt prezentate foarte
diferit, chiar într-o mare contradicție, așa după cum rezultă din cele prezentate în
cele ce urmează.
3. Contradicții izbitoare existente în Biblie în tratarea

Dumnezeu-FIUL în tratarea poporului evreu, în abordarea sărăciei și a bogăției, a

1
În Vechiul Testament sunt zeci de versete în care Dumnezeu face precizări cu privire la „poporul Meu, Israel” (2Sa-
muel 3:18; 2 Samuel 7:7 etc); „Voi face din tine un neam mare și te voi binecuvânta; îți voi face un nume mare și vei
fi o binecuvântare.” (Geneza 12:2); „…Eu voi fi Dumnezeul tuturor semințiilor lui Israel, și ei vor fi poporul Meu.”
(Ieremia 31:1 etc.); „voi locui în mijlocul copiilor lui Israel și nu voi părăsi pe poporul Meu, Israel.” (1Împăraţi 6:13);
„Eu v-am ales numai pe voi dintre toate familiile pământului:…” (Amos 3:2); „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te
uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îți vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea
biruitoare.” (Isaia 41:10) etc.
săracilor.
în slăvi.
1. Dumnezeu-FIUL ALEGE o categorie socială, SĂRACII, ca „ALEȘI AI

SĂI”, proslăvind sărăcia și condamnând bogăția, Raiul fiind destinat săracilor, iar
Iadul bogaților. Schimbarea făcută de Dumnezeu-FIUL, în tratarea poporului evreu,
în abordarea sărăciei și a bogăției, este pe cât de radicală, pe atât de revoltătoare
2. Sărăcia este cea care este binecuvântată de Iisus Hristos, de la a o
încuraja, a o favoriza, până la a garanta că Împărăţia lui Dumnezeu este a săracilor,
precum se spune (fie și numai) în versetele: „Ferice de voi care sunteţi săraci,
pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este a voastră!” (Luca 6:20; Matei 5,3 etc.).
„Dacă vrei să fii desăvârșit”, i-a zis Isus, „du-te de vinde ce ai, dă la săraci și vei
avea o comoară în cer! Apoi vino și urmează-Mă.” (Matei 19:21; Luca 18:22),
3. Bogăția este condamnată:
2
4. Noul Testament ne învață că binecuvântările lui Dumnezeu - Fiul (Iisus
5. Deci, în viața de apoi, conform (cel puțin) Luca 6:20, Matei 5,3, „SUS”
celor BOGAȚI!!!???
6. În Noul Testament, poporul evreu nu se mai bucură de favoruri și nu mai
4. Bogăția și sărăcia în Vechiul Testament

Așa după cum am mai arătat, în Vechiul Testament:
1.1. Dumnezeu a încurajat și a fost foarte darnic cu oferirea de numeroase și
de mari bogății materiale, uneori exorbitante, precum în cazul lui Solomon, Iov, Isac
etc.
săracilor.
1.3. Sărăcia nu este condamnată, dar nici nu este apreciată și cu atât mai nici
mult nu este ridicată în slăvi.
În Anexa nr. 3.1 se prezintă „Exemple de personaje, din Vechiul Testament,
care, prin favorurile acordate de Dumnezeu, au ajuns să aibă mari bogății.”
4.1. Bogăția minții lăsată de Dumnezeu poporului evreu și cum acesta

și-o folosește
4.1.1. Bogăția minții lăsată de Dumnezeu poporului evreu
Se consideră că una dintre cele mai mari bogății lăsate de Dumnezeu

poporului evreu constă în aceea că i-a dăruit și o inteligență ridicată.
3
Conform Bibliei, dintre mulțimea de popoare existente pe Pământ, Dumnezeu
și-a ales un singur popor, „poporul ales al Său, evreii”: „6. Căci tu eşti un popor sfânt
pentru Domnul Dumnezeul tău; Domnul Dumnezeul tău te-a ales, ca să fii un popor
al Lui dintre toate popoarele de pe faţa pământului.” (Deuteronomul 7:6)
Așa după cum am arătat, Dumnezeu a lăsat (numai) „poporului ales al Său”,
atât o țară, cât și multe și mari bogății materiale.
Deosebit de important este a se reține însă și faptul că Dumnezeu a mai lăsat
(tot numai) „poporului ales al Său”, prin insuflare Divină, și o mare bogăție a
minții.
Se consideră că, prin protecția Divină de care s-a bucurat, valoarea medie
a scorul IQ (coeficientul de inteligenţă) al indivizilor cu origine evreiască este
mai mare cu aproximativ 10 puncte față de valoarea medie a IQ corespunzătoare
indivizilor aparținând altor populații.4
4.1.2. Cum este folosită bogăția minții de poporul evreu
Prin bogăția minții, transmisă de Dumnezeu (numai) „poporului ales al Său”,

mulți evrei au marcat momente importante, atât în viața acestui popor, cât și în istoria
omenirii, precum în exemplele de mai jos.
1. La David: „Acum să spui robului Meu David: «Așa vorbește Domnul
oștirilor: „Te-am luat de la pășune, de la oi, ca să fii căpetenie peste poporul Meu,
peste Israel;»” (2Samuel 7:8)
2. La Iosif: Iosif. de la un copil sărac, păstor, neștiutor de carte, prin protecție
și prin insuflare5 Divină, dobândește o înțelepciune (bogăție a minții) atât de mare
încât ajunge vice-rege (prim-ministru) al Regelui Egiptului, după care acesta îi dă în
stăpânire toată țara Egiptului.
3. La Estera: Estera, de la un copil sărac, orfan, ajuns prin deportare în Imperiul
Persan, prin protecție și prin insuflare Divină, dobândește o înțelepciune (o zestre
cerebrală) atât de mare încât ajunge una dintre soțiile (cea preferată a) Împăratului
Persiei Xerex și la intervenția acesteia mulțimea de evrei din marele Imperiu Persan
au fost salvați de genocidul plănuit de vizirul Haman.
Prin zestrea lor cerebrală și prin aceea că sunt oameni dedicați muncii corecte
4
5
„Revelaţia divină” este „ceea ce transmite Dumnezeu către un om ales al său”, iar „Inspiraţia divină” este „ceea
ce primeşte omul providențial de la Dumnezeu”. Mesajul pornit de la Dumnezeu ca „revelaţie divină” ajunge la
omul providențial ca „inspiraţie divină”.
și bine făcute se explică faptul (în cea mai mare parte) că, aproape dintotdeauna, în
conducerea unora dintre cele mai puternice state din lume au fost și sunt evreii,
care au jucat și joacă un rol important în istoria acestora și chiar a întregii
lumii.
Spre exemplu (https://www.kanald.ro/incredibil-de-ce-sunt-evreii-atat-de-
inteligenti-20020734), în anul 1930, în Ungaria evreii au reprezentat 55,7% din
totalul medicilor din țară, 49,2% din totalul avocaților, 30,4% din totalul inginerilor
și 59,4% din totalul angajaților în domeniul bancar. În plus, ei au controlat 49,4%
din industrie, 41,6% din inginerie, 72,8% din producția de îmbrăcăminte și au primit
45,1% din venitul de pe chiriile imobilelor în Budapesta. Și în alte țări, evreii au
avut asemenea succese. Astăzi, în SUA, evreii reprezintă 30% din totalul cadrelor
didactice de la colegiile de elită, 21% din studenții Ivy League și 25% din câștigătorii
premiului Turing. În plus, evreii constituie 50% dintre cele două sute de cei mai
mari intelectuali, 40% dintre partenerii birourilor de conducere din New York și
Washington, 59% dintre regizori, scriitori și producători ai celor cincizeci dintre cele
mai strălucitoare filme.
De asemene (http://www.bjt2006.org/GN_evrei_Premiul_Nobel_0514.pdf), cu
toate că evreii constituie mai puțin de 2% din populația Statelor Unite, ei dețin o
treime din posturile în Tribunalul Suprem, două treimi din distincțiile Tony Award
pentru poeți și compozitori, aproximativ o treime din premiile Nobel.
La nivel mondial (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_laurea%C8%9Bilor_
evrei_ai_Premiului_Nobel), deși evreii formează mai puțin de 0,2% din populația
lumii, ei sunt laureați ai Premiului Nobel astfel: 26% pentru fizică, 27% pentru
fiziologie sau medicină și 37% pentru economie etc. Desigur că și discuțiile pe
problema cum s-au acordat și cum se acordă Premiile Nobel evreilor (și nu numai
lor) sunt pe cât de multe pe atât de argumentate, precum pe https://www.art-emis.ro/
analize/premiile-nobel-si-evreii.
În toate domeniile vieții, dar în mod deosebit în știință, în medicină și în
economie etc., evreii au contribuit și contribuie însemnat la progresul omenirii,
dovedind că au un coeficient de inteligență (IQ) ridicat, pe care știu foarte bine să
și-l folosească cu maximum de beneficii.
Evreii au jucat un rol important în desfășurarea unora dintre cele mai
importante evenimente din istoria omenirii. Exemplele sunt pe cât de multe, pe
atât de impresionante.
De pildă, Benjamin Harrison Freedman, născut în 1890, evreu american, om
de stat și om de afaceri de mare succes în SUA (spre exemplu, în numeroase ocazii
s-a întreţinut personal şi foarte îndeaproape cu şapte preşedinţi ai Statelor Unite), face
următoarele declarații pe https://geopolitika.ro/articles/benjamin-freedman-un-evreu-care-a-
spus-adevarul/ În SUA, la începutul secolului al XX-lea: Evreii deţineau un control
total asupra guvernului, conduceau aceste State Unite precum nişte monarhi absoluţi
ai acestei ţări. Ziarele americane erau controlate de evrei şi, în general, mass-media
americană aparţinea evreilor. Bancherii americani erau evrei. Cu toate că SUA nu
avea niciun interes să intre în Primul Război Mondial, evreii le-au determinat să facă
acest lucru pentru motivul că doreau Palestina, în baza „târgului” încheiat cu Marea
Britanie prin „Declaraţia Balfour”, pentru a crea acolo „un stat evreu”. După Primul
Război Mondial, circa 40 000 de evrei au luat puterea la Moscova, după care, prin
varii metode, au obţinut comanda în atâtea ţări ale lumii. În anul 1933, circa
98% din comuniştii Europei erau evrei. În perioada 1930 - 1933, cu toate că evreii
reprezentau numai 0,5% din populaţia Germaniei, aceștia erau cei care controlau
presa, precum şi cea mai mare parte a economiei germane (acţionaseră în momentul
prăbuşirii mărcii şi practic cumpăraseră tot ce se putea cumpăra).
Conform https://mail.yahoo.com/d/folders/1/messages/34539, Revoluţia bolşe
vică din Rusia au făcut-o evreii. In Consiliul Comisarilor erau 17 evrei, din 22
membri (77%), la Comisariatul Războiului 33 evrei, din 43 membri (77%), la Afaceri
Străine 13 evrei, din 16 membri (81%), la Justiţie 20 evrei, din 21 membri (95%),
la Instrucţie Publică 6 evrei, din 6 membri (100%), la Muncă 7 evrei, din 8 membri
(87%), la Ministerul Provinciilor 21 evrei, din 23 membri (91%), la Presă 4 evrei, din
4 membri (100%), în misiunile Crucii Roşii, de fapt misiunea propagandei în ţările
străine 8 evrei, din 8 membri (100%). In total 129 evrei, din 151 de conducători ai
Rusiei bolşevice. Pe 12 aprilie 1919, M. Cohan scria în ziarul Le Comuniste, din
Harkov: „Putem fără ezitare să afirmăm că Marea Revoluţie Rusă a fost înfăptuită
de mâinile evreieşti...
Noi am fost şi numai noi cei ce am condus Proletariatul Rus spre aurora
internaţională şi chiar astăzi Cauza bolşevismului stă în mâinile noastre tari...
Simbolul iudaismului, steaua cu cinci raze, este acum adoptată de bolşevism... şi în
acest semn va fi exterminată burghezimea”.
Despre realizările istorice ale poporului evreu, prin puterea minții sale, cu
totul deosebită, s-a pronunțat și românul Petre Țuțea, care a spus:6
„Evreii conduc lumea? Petre Tutea despre evrei.
Dacă tot m-aţi deranjat, vreau să rămâneţi cu ceva de pe urma acestei discuţii.
Știţi cine au fost primii nemulţumiţi de politeism? Evreii. Şi au inventat
iudaismul.
Şi cine au fost primii nemulţumiţi de iudaism? Evreii. Şi au inventat
creştinismul.
Şi cine au fost primii nemulţumiţi de creştinism? Evreii. Şi au inventat
marxismul ... și bolșevismul.
Şi cine au fost primii nemulţumiţi de marxism? Evreii.
Să vedem ce mai inventează, că sunt poporul cu cea mai puternică vocaţie a
spiritualităţii, născător de religii.
Ar fi bine să mergem cu ei, că de câte ori am mers împotriva lor, ne-am ars.”
6
A se vedea (https://www.calameo.com/books/005516518265b06399625)
4.2. În loc de concluzii
În Vechiul Testament sunt frecvente și alte consemnări cu privire la bogăție,

precum:
1. Cei care aveau mari bogății materiale, destul de mulți, „erau plăcuți
Domnului”.
2. Chiar se face vâlvă cu bogăţiile materiale și spirituale ale marilor personaje
din Israel. Spre exemplu, în 1Împăraţi 10:23, se spune că Solomon i-a „întrecut pe
toţi împăraţii pământului (de pe vremea aceea) în bogăţii şi în înţelepciune.”.
3. Dumnezeu a fost deosebit de darnic (numai) cu poporul evreu, „poporul ales
al Său”, căruia i-a dat:
3.1) o țară cu toate bogățiile aflate în ea;
3.2) din plin avantaje spirituale și materiale;
3.3) o prosperitate uimitoare în comparaţie cu celelalte națiuni ale lumii;
3.4) înțelepciune şi talente în toate domeniile;
3.5) ajutor să fie învingător în războaiele purtate;
3.6) promisiunea de a ajunge un popor mare și favorizat (vezi, spre exemplu,
fie și numai Geneza 12:2-3; 1Numeri 15:18; Avram 2:9-11), inclusiv să conducă
lumea (dacă nu de „poporul ales al lui Dumnezeu”, atunci de cine?) etc.
Cu asemenea numeroase și mari bogății lăsate de Dumnezeu „poporului ales
al Său”, evreii nu l-au mai acceptat și recunoscut pe Iisus Hristos ca Mesia, care
(1) binecuvântează sărăcia, de la a o încuraja, a o favoriza, până la a garanta că
Împărăţia lui Dumnezeu este (numai) a săracilor, și (2) condamnată bogăția.
Cu marile bogății ale minții (care, în prezent, sunt mai importante ca oricând),
lăsate de Dumnezeu numai „poporului ales al Său”, poporul evreu a ajuns:
1) să se afle în conducerea celor mai puternice state din lume,
2) să dețină mare parte din bogățiile lumii,
3) să joace un rol tot mai mare în conducerea lumii.
Așa după cum am mai arătat, în Biblie există contradicții izbitoare între
Dumnezeu-TATĂL și Dumnezeu-FIUL în abordarea sărăciei și a bogăției, în tratarea
poporului evreu, a Raiului, a Iadului etc.
Lăsând dogmele la o parte, foarte important este a se înțelege de fiecare om
și de fiecare țară că, cu cât societatea ajunge să se dezvolte mai mult pe bază de
cunoaștere și pe baza inteligenței artificiale, cu atât mai mult cei care dețin aceste
bogății ale minții vor ajunge să stăpânească lumea.
Cei care nu au capacitatea să înțeleagă, de pe acum, și să se adapteze cât mai
repede acestor noi cerințe, vor ajunge să aibă o țară în care nimic nu mai este al lor și
care, pe alocuri, nici nu va mai semăna cu aceea care a fost cândva.
„Nu specia cea mai puternică sau cea mai inteligentă supraviețuiește. Ci
aceea care se adaptează cel mai bine la schimbări.” (Charles Darwin)
(Matei 11:15; Luca 14:35).
5. Sărăcia și Bogăția în Noul Testament

Matei 5:3, 19:21-24; 1Timotei 6:8, redate mai sus, au stat și stau la baza interpretării
(bine gândite) a celor mai extremiste și fanatice interpretări religioase despre sărăcie
și bogăție.
5.2. Dogme promovate credință opresivă, băgată pe gât cu forța în numele

lui Dumnezeu, ca fiind sfinte

credință opresivă, băgată pe gât cu forța în numele lui Dumnezeu, ca fiind sfinte.
saracia-69506.html, cu precizarea că sublinierile, culorile și comentariile îmi aparțin.

N.G.L. Deci, la toți acei oameni, care toată viața și-au dedicato muncii cinstite
și bine făcute, agoniseala de o viață îi va împiedica să intre în împărăția lui Dumnezeu.

N.G.L. Asemenea dogme nu numai că sunt de neacceptat de oamenii dedicați
muncii cinstite și care, printr-o viață de muncă, doresc să realizeze ceva bun în
viață, dar sunt chiar revoltătoare, te îndepărtează de asemenea propovăduitori și de
credința promovată de aceștia. Îndemnul conform căruia „Credinciosul nu trebuie
să se dedea strângerii de avere, ci să sărăcească”, deoarece „Faptul de a deține
avere constituie o faptă nedreaptă și de condamnat.” este o dogmă care, dacă s-ar
aplica, ar genera numeroase și grave consecințe negative, atât la nivelul fiecărui om,
cât și pe ansamblul întregii societăți. Creștinismul nu numai că nu se poate înfăptui
cu asemenea dogme care, efectiv și în mod real sunt nocive, dar pierde tot mai mulți
credincioși.

N.G.L. În articolul subsemnatului intitulat „Lăcomia pozitivă a îmbogăţirii”
se prezintă cât de benefică este, atât pentru fiecare persoană, cât și pentru o țară,
lăcomia de îmbogățire prin muncă asiduă și cinstită a cât mai multor oameni. A
promova drept „credință creștină” dogma că „toți oamenii bogați sunt niște hoți”
este una dintre cele mai mari erori ale religiei creștine, care îi dăunează grav.
„Fiecare creștin este dator să se lepede de dorința de a poseda aceste

bunuri.” (bunurile materiale)
N.G.L. Deci fiecare creștin ar trebui să se lepădăm de bunurile materiale,
situație care ar însemna cu întoarcerea la stadiul biologic în care trăiește o turmă de
animale.
„…pericolul dependenței de avere, ca și cel al folosirii ei egoiste, este

foarte grav.”
N.G.L. Averea, averea, averea, atât ca posesie, cât și ca folosire, este ceva
grav, din punctul de vedere al acestei dogme; deci, soluția este „fără avere” și „fără
folosirea de avere”, deci trecerea la viața de culegători, de vânători și de pescari.
„Proprietatea particulară, care este o manifestare a lăcomiei, nu provoacă

doar probleme morale, ci și sociale.”
N.G.L. Este adevărat că oamenii fără proprietate, respectiv cei care erau
culegători, vânători și pescari, nu provocau probleme, nici morale și nici sociale.
Deci, din punctul de vedere al acestei dogme, soluția este fără proprietatea particulară.
În „Manifestul Partidului Comunist”, publicat la Londra, în 1848,7 Marx și Engels
au formulat teoria comunismului într-o singură propoziție: „abolirea proprietății
private”. Dogmele promovate de domnul Georgios Mantzaridis parcă sunt desprinse
din „Manifestul Partidului Comunist” scris de Marx și Engels și promovate în
practică (cu numeroase și cu grave crime, zeci de ani) de Lenin și de Stalin.

N.G.L. Deci, numai după ce nu va mai exista „Despărțind între «al meu» și
«al tău»”, proprietatea particulară nu va mai exista și nu vor mai exista răceli ale
raporturilor dintre oameni și nici provocări care să genereze dezbinări și conflicte. Nici
în ideologia societății comuniste, în forma sa cea mai pură, nu se prevede despărțirea
în totalitate între «al meu» și «al tău»”. În „Manifestul Partidului Comunist”, Marx
7 Prezentat și pe Internet, precum pe https://www.marxists.org/romana/m-e/1848/manifest/c02.htm
și Engels au prevăzut „desfiinţarea proprietăţii burgheze.”: „Ceea ce caracterizează
comunismul nu este desfiinţarea proprietăţii în general, ci desfiinţarea proprietăţii
burgheze.” „În acest sens comuniştii pot rezuma teoria lor în formula: desfiinţarea
proprietăţii private.” Domnul Georgios Mantzaridis merge însă mult mai departe
decât Marx și Engels, promovând dispariția a tot ce este «al meu» și «al tău», adică
la dispariția oricărei forme de proprietății particulare. Sunt foarte dăunătoare, atât la
nivelul fiecărui om, cât și pe ansamblul întregii societăți, dogmele promovate de acei
reprezentanți ai creștinismului care nu mai trăiesc în realitate.

particulară.”
N.G.L. Comunismul susține că, la adevărata libertate și egalitate între membrii
societății se ajunge prin stabilirea proprietății comune asupra mijloacelor de producție
și eliminarea claselor sociale. Domnul Georgios Mantzaridis susține „lepădarea
oricărei forme de proprietate particulară” „prin neavuția de bunăvoie”. Ce frumos ar
fi sunat și ce valoroasă ar fi fost această doctrină (pentru ideologia comunistă) dacă
era introdusă de Marx și Engels în „Manifestul Partidului Comunist”.
N.G.L. Și această dogmă a fost dintotdeauna, și este și în zilele noastre, o
utopie. Nici un om care muncește mult, din greu și în scopul realizării unor țeluri
nobile, nu va accepta ca rezultatele muncii sale să fie date săracilor, săracilor de
bunăvoie (prin propria lor voință), săracilor din lenevie, săracilor din practicarea
de vicii etc. A nu țină la rezultatele muncii tale (la bogăția ta), obținute din greu,
cu multă trudă, a nu le folosi cu maximum de eficiență și a le cheltui pentru a le da
săracilor, conduce la ineficiență productivă, la lipsa motivației de a mai fi un om
dedicat muncii, la o stare de regres social, sigur și destul de repede.

N.G.L. Din moment ce se promovează „sărăcia ca alegere personală de
bunăvoie”, de ce li se mai cere celor care muncește mult, din greu și în scopul
realizării unor țeluri nobile, să-și mai dea bogăția lor „săracilor ajunși în sărăcie de
bunăvoie”? Utopia și a acestei dogme este evidentă.
N.G.L. Dacă bogatul va da o parte din averea sa săracului, „avantajul
săracului” va dispărea din cauză că acesta „are la dispoziția lui multe lucruri care
să îl subjuge și să îi limiteze libertatea”, ceea ce va face ca săracul respectiv să
nu mai aibă statutul de „sărac” și să nu mai aibă loc în Împărăția Cerurilor. Dacă
„adevărata bogăție este ascunsă și cultivată în starea de sărăcie materială”, de ce i se
cere bogatului să-și cheltuiască averea pentru a-l scoate pe sărac din „adevărata sa
bogăție, care este ascunsă și cultivată în starea de sărăcie materială” și să nu mai aibă
loc în Împărăția Cerurilor?
„Pe planul vieții sale personale, mișcându-se în duhul iubirii și al jertfei

de sine, credinciosul este dator să accepte și să urmărească sărăcia pentru
desăvârșirea lui spirituală.”
N.G.L. Altă utopie! Din moment ce „credinciosul este dator să accepte și să
urmărească sărăcia pentru desăvârșirea lui spirituală”, de ce i se cere bogatului
să-și cheltuiască averea pentru a-l scoate pe sărac din „adevărata sa bogăție, care este
ascunsă și cultivată în starea de sărăcie materială” și să nu mai aibă loc în Împărăția
Cerurilor?

N.G.L. Citind articolul subsemnatului intitulat „Lăcomia p o z i t i v ă a
îmbogăţirii” se va înțelege cât de benefică este, atât pentru fiecare om, cât și
pentru orice țară, lăcomia de îmbogățire, prin munca asiduă și cinstită, a cât
mai multor oameni. Cu cât într-o țară sunt mai mulți oameni lăcomi de îmbogățire,
cu atât mai prosperă va fi țara respectivă. Lăcomia îmbogățirii e bună prin faptul că
cel care își dedică viața îmbogățirii, prin muncă asiduă și cinstită, își face bine lui,
dar le face bine și altora. Câștigul celui lacom de îmbogățire generează câștiguri și
pentru alții, în special pentru cei săraci. Nivelul de trai al celor săraci depinde de
nivelul de dezvoltare al celor bogați, de lăcomia în muncă a acestora. Oameni lacomi
de îmbogățire devin bogați nu prin spolierea altora, ci prin sporirea bogăției totale,
care va asigura un trai tot mai bun și pentru cei săraci (săraci din lenevie, din sărăcie
benevolă, din practicarea de vicii etc.), lăcomia ajungând să fi altruism. Impulsul
egoist al oamenilor de a-și spori câștigurile, adică lăcomia de a se îmbogăți, constituie
baza avuției colective. Adam Smith a spus că: (1) Problema sărăciei se rezolvă numai
(1.1) prin muncă și cu bogăție și (1.2) prin implicarea în muncă și a tuturor săracilor.
și (2) lacomi de îmbogățire sunt oamenii cei mai utili și cei mai bine intenționați
din societate, pentru că pun în mișcare roțile întregului mecanism social prin care se
asigură dezvoltarea țării în beneficiul tuturor. A condamna, în numele unor dogme,
oamenii dedicați muncii, oamenii lacomi de muncă și bogățiile acestora (strânse cu
multă trudă, după o viață de muncă), este o problemă care trebuie reconsiderată din
temelii.
Acestea sunt câteva dogme selectate de subsemnatul din articolul „Bogăția și

sărăcia”, de Georgios Mantzaridis, autor și al cărții „Morala creștină”.
5.3. Alte comentarii la dogmele promovate credință opresivă, băgată pe

gât cu forța în numele lui Dumnezeu, ca fiind sfinte
1. Fie și numai în baza argumentelor prezentate de subsemnatul anterior, se

poate susține că, cu asemenea dogme credința va fi tot mai puțină, oricât de mult va
fi promovată religia.
Pentru a nu-și pierde credibilitatea tot mai mult și într-un ritm rapid, biserica
ar trebui (1) să renunțe la acele versete care, cu certitudine, nu mai au credibilitate8
și (2) să-și adapteze mesajul cu ceea ce este credibil și merge la sufletul oamenilor.
Multe din versetele Bibliei, care au la bază povestiri din urmă cu 2.000 –
4.000 mii de ani, nu mai sunt credibile în ziua de azi, iar dacă se spun mereu, biserica
își pierde tot mai mulți credincioși și chiar mai mult.
Credința religioasă nu este ceva rău, rele sunt modurile greșite în care se
propagă.
De credință religioasă, într-o forma sau alta, mulți oameni au (încă) nevoie și
în prezent și vor avea nevoie și în viitor. Dar, în această epocă a rațiunii, tot mai mulți
oameni, fără să trădeze ortodoxia, au o deschidere tot mai mare și către știință, către
„credința prin știință”.
În condițiile în care sunt promovate dogme drept credință opresivă, băgată pe
gât cu forța în numele lui Dumnezeu, ca fiind sfinte, tot mai mulți oameni nu mai
suportă să audă asemenea „învățăminte” și, încet dar sigur, se îndepărtează tot mai
mult de biserică, de preoți și de religia care le promovează.
Așa s-a ajuns în situația ca, în vorbe, cei ce se declară religioși sunt mulți, de
până la 80%, chiar 90% din totalul populației României,9 dar, în realitate (în fapte),
procentul este foarte mic, de circa 8%.
La ultimele 4 recensăminte ale populației României, din 1992, 2002, 2011 și
2022, Biserica ortodoxă este în continuă și într-o însemnată scădere, în timp ce, spre
exemplu, biserica penticostală este într-o continuă și însemnată creștere.
O asemenea plecare în masă a ortodocșilor a avut și are loc în condiţiile în care
s-au înmulţit foarte mult atât numărul bisericilor, cât şi al preoţilor.
Spre exemplu, în oraşe, în bisericile în care era un singur preot, acum slujesc
3 - 5 preoţi.
8
A se vedea, spre exemplu, articolul subsemnatului intitulat „Soarele s-a oprit și luna și-a întrerupt mersul, pentru
o zi”
9
A se vedea rezultatele de la ultimele 4 recensăminte ale populației României din 1992, 2002, 2011 și 2022 și (2),
cu comentariile postate și pe Internet pe marginea acestora, precum pe https://romania.europalibera.org/a/religie-
recensamant2022-romani-/32210549.html
Creșterea foarte mare a numărului bisericilor și al preoților a avut și are loc
pe seama unor cheltuieli deosebit de mari din banii publici, adică din banii strânși,
în cea mai mare parte, pe calea impozitelor, de la cei bogați, adică de la cei atât de
blamați și de condamnați prin numeroase dogme, precum cele prezentate anterior
În plus, multe biserici au fost nou construite, iar numeroase altele au fost
modernizate prin banii donați de oameni bogați, care, ca drept recunoștință, sunt atât
de blamați și de condamnați prin numeroase dogme, precum și prin cele prezentate
mai sus.
Această „ipocrizie religioasă”, de condamnare a bogăției din care îți duci
existența biserica, în mare parte,, este constatată de întreaga populație și condamnată,
ceea ce dăunează foarte mult religiei.
„Ipocrizia religioasă: biserica ortodoxă, în fapte primești fonduri
substanțiale de la oamenii bogați, dar în predici condamnă bogăția și oamenii
bogați”. (N. Grigorie Lăcrița).
2. „Ideile eronate transformate în adevăruri dogmatice sunt cel mai

primejdios lucru din lume. Ele provoacă cele mai grave leziuni în corpul social
și tocmai de aceea e atât de important «să vezi» pe mâna cui încap ideile. Din
păcate, s-a dovedit că noi nu suntem capabili să ne apărăm de ideile «generatoare
de rău»”.[…] „De aceea răspunderea celor care «umblă cu idei» este enormă. Ei
pot face omenirea fericită sau, dimpotrivă, o pot arunca în prăpastie. Geniul
este cât se poate de echitabil distribuit de partea binelui și de cea a răului. Și se
bucură, în ambele direcții, de continuitate. […] «La capătul tuturor promisiunilor
paradisului așteaptă infernul»”10

10
Un articol de Gabriel Liiceanu pe https://www.hotnews.ro/stiri-opinii-26292995-ideile-eronate-transformate-ade-
varuri-dogmatice-sunt-cel-mai-primejdios-lucru-din-lume.htm
de vicii.
de vicii etc.
bugetară) celor lăcomi de îmbogățire și (2) în baza unor dogme, trăiesc cu speranța
în niște promisiunile divine, care le spun că, după moarte, Împărăția cerurilor va fi
numai a lor, unde nu vor ava acces cei bogați.
Cei care nu au capacitatea să înțeleagă faptul că „Ideile eronate
transformate în adevăruri dogmatice sunt cel mai primejdios lucru din lume”,
vor fi condamnați, încet dar sigur, la înapoiere, pe toate planurile și nu vor mai
avea loc în imperiile viitorului, care vor fi imperiile minților strălucite, dedicate
Nu bogăția și nu lăcomia îmbogățirii prin muncă cinstită trebuie
condamnată, ci sărăcia, respectiv săracii de bunăvoie, săracii din lene și săracii
din practicarea de vicii etc.
„Bogăţia este o mare ispită a muncii, iar sărăcia este o mare ispită a lenei
și a viciilor.” (N. Grigorie Lăcrița)

Anexa nr. 3.1.
Exemple de personaje, din Vechiul Testament, care, prin favorurile

acordate de Dumnezeu, au ajuns să aibă mari bogății
În cele ce urmează se prezintă câteva exemple de personaje din Vechiul

Testament care, prin dragostea și prin favorurile acordate de Dumnezeu, au ajuns să
aibă bogății, de la mari până la exorbitante, precum în cazul lui Solomon.
Aceste personalități, prezentate în ordinea (destul de relativă) mărimii bogăției
materiale și spirituale a lor, sunt 1. Solomon. 2. Iov. 3. Isac. 4. David. 5. Iosafat. 6.
Iacob. 7. Iosif. 8. Estera. 9. Avram. 10. Lot. 11. Ezechia. 13. Iosia. 14. Mardoheu.
Explicații deosebit de importante cu privire la bogățiile materiale și spirituale
ale acestor personaje, și pentru (aproape) fiecare verset din Biblie, se găsesc pe
https://mybible.eu/ro
1. SOLOMON. Născut în anul 990 î.Hr. Devenit rege al Israelului la 19 ani,
în anul 971. A murit în anul 931, la vârsta de 59 de ani, după o domnie de 40 de ani,
între 971 – 931.
Prin binecuvântări (prin favoruri foarte mari) acordate de Dumnezeu, a
avut o domnie intrată în legendă, ca prosperă și tihnită.
După tradiția biblică, a fost ctitorul Templului din Ierusalim: A rămas
proverbială înțelepciunea sa, la început în rândurile locuitorilor evrei, musulmani și
creștini din țările care alcătuiesc Levantul (Cipru, Israel, Iordania, Liban, Palestina,
Siria și zonele din sudul Turciei), și apoi din întreaga lume. I s-au atribuit cărțile
„Ecleziastul”, „Pildele sau Proverbele lui Solomon” și „Cântarea Cântărilor” din
Vechiul Testament.
„11 Și Dumnezeu a zis:…,
12 … Îți voi da o inimă înțeleaptă și pricepută, așa cum n-a fost nimeni
înaintea ta și nu se va scula nimeni niciodată ca tine.
13 Mai mult, îți voi da și ce n-ai cerut: bogății și slavă, așa încât în tot
timpul vieții tale nu va fi niciun împărat ca tine.” (1 Împărați 3.11-13)
„14 Greutatea aurului care venea lui Solomon, pe fiecare an, era de șase sute
șaizeci și șase de talanți de aur.” (1 Împăraţi 10:14). Cum un talant avea 34,272 kg,
rezultă că, în fiecare an îi revenea lui Solomon o cantitate de aur de 22.825 kg.
„23 Împăratul Solomon a întrecut pe toți împărații pământului în bogății
și înțelepciune.”, de pe vremea aceea. (1 Împărați 10:23 și 2 Cronici 9:22)
Mulți bărbați consideră însă că o mare bogăție a lui Solomon a constat și în
faptul că „3 A avut de neveste șapte sute de crăiese împărătești și trei sute de
țiitoare; ….”11 (1Împăraţi 11:3), identificate, selectate și luate la curtea împăratului
de tinere și numai virgine.
Dintre aceste 1.000 de femei (care existau la curtea lui Solomon, numai pentru
11
Noțiunea de „țiitoare” având sensul de amante, de concubine.
satisfacerea plăcerilor sale sexuale, timp de 40 de ani cât a domnit), cu unele nu a
ajuns să se culce nici o dată, fapt pentru care respectivele au murit virgine.
Pe Internet sunt zeci de Site-uri care prezintă bogăția lui Solomon și fastul de
la curtea sa, dintre care menționez doar https://wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lp-m/1996762.
2. IOV, sau IOB, este personajul central din cartea „Iov”, din Biblia ebraică
și un profet al lui Dumnezeu în Coran. „În cei din urmă ani ai săi, Iov a primit de la
Domnul mai multe binecuvântări decât primise în cei dintâi. A avut paisprezece mii
de oi, șase mii de cămile, o mie de perechi de boi și o mie de măgărițe.” (Iov 42:12).
Iov a trăit în Arabia cu aproape 2000 de ani înainte de Hristos. El a trăit în țara Uz
/ Uţ, a cărei localizare nu este cunoscută. Iov a trăit 248 de ani, suficient de mult
pentru a-și vedea strănepoții. Din toată viața sa, 140 de ani i-a trăit după încercările
la care l-a supus Dumnezeu, care au început atunci când avea 79 de ani. https://
ro.orthodoxwiki.org/Dreptul_Iov; https://ro.wikipedia.org/wiki/Iov
3. ISAAC. Născut în 1851 î.Hr., decedat în 1671 î.Hr.
„12 Isaac a făcut semănături în țara aceea și a strâns rod însutit în anul
acela; căci Domnul l-a binecuvântat. 13 Astfel omul acesta s-a îmbogățit și a mers
îmbogățindu-se din ce în ce mai mult, până ce a ajuns foarte bogat. 14 Avea cirezi
de vite și turme de oi, și un mare număr de robi; ….” (Geneza 26:12-14)
4. DAVID. Născut în 1039 î.Hr., decedat în 969 î.Hr. Este descris în Biblia
ebraică ca al doilea rege al Israelului. Dumnezeu l-a binecuvântat cu bogății: „De
la Tine vin bogăția și slava, Tu stăpânești peste tot…” (1 Cronici 29:12). David
este onorat în literatura profetică ca un rege ideal și ca unul dintre strămoșii lui Iisus
Hristos. Iisus Hristos. este descris ca fiind descendent al lui David atât în Evanghelia
după Matei, cât și în Evanghelia după Luca.12
5. IOSAFAT. Născut 907 î.Hr., decedat 849 î.Hr. (a trăit 58 de ani). A fost
al patrulea rege în Iuda. El a domnit între 873 î.Hr. – 849 î.Hr. Iosafat a domnit
douăzeci și cinci de ani și a venit pe tron la treizeci și cinci de ani. Vezi https://
ro.wikipedia.org/wiki/Iosafat „5 Domnul a întărit domnia în mâinile lui Iosafat, căruia
tot Iuda îi aducea daruri. Și a avut o mulțime de bogății și slavă.” (2 Cronici 17.5).
„25 Iosafat și poporul său s-au dus să ia prăzile; au găsit printre trupuri multe bogății
și lucruri scumpe și au luat atât de multe că n-au putut să le ducă pe toate. Trei zile
au prădat, căci era multă pradă.” (2 Cronici 20:25)
6. IACOB, IACO. Născut 1791 î.Hr., decedat 1644 î.Hr. (a trăit147 de ani).
Iacob este strămoșul comun al celor 12 triburi ale poporului Israel. Cei doisprezece
fii ai lui Iacob (Ruben, Simeon, Levi, Iuda, Isahar, Zabulon, Iosif, Beniamin, Dan,
Neftali, Gad și Așer) vor deveni strămoșii celor douăsprezece triburi ale izraeliților.
Iacob este unul din cei trei mari strămoși ai Israelului, împreună cu tatăl său Isaac și
bunicul său Avraam. „43 Omul acesta s-a îmbogățit astfel din ce în ce mai mult; a
avut multe turme, robi și roabe, cămile și măgari.” (Genesa 30:43). Vezi https://
12
Lista strămoșilor lui Hristos este prezentată pe mai multe Site-uri, precum https://ioanelixir.wordpress.
com/2020/12/21/cartea-neamului-lui-iisus-hristos-fiul-lui-david-fiul-lui-avraam/ https://ro.wikipedia.org/wiki/Da-
vid
ro.wikipedia.org/wiki/Iacob
7. IOSIF. Născut 1562 î.Hr., decedat 1452 î.Hr. (a trăit 110 ani). Isaac, fiul
lui Avraam, a avut doi fii: pe Esau și pe Iacob. Lui Iacob i-a dăruit Dumnezeu 12
fii și o fată. Toți feciorii lui erau voinici și sănătoși. Mergeau zilnic cu turmele la
pășune. Între fiii lui Iacob, cel mai așezat și mai cuminte era Iosif. Iosif este vândut
de frații săi și, după multe îndurări, ajunge stăpânitor peste ţara Egiptului, al
doilea după faraon. „41 Faraon a zis lui Iosif: «Uite, îți dau stăpânire peste
toată țara Egiptului.»” (Geneza 41:41) și ajunge vice-rege. După ce a cugetat
câtva timp asupra numirii, regele a anunţat hotărârea lui de a-l înălţa pe Iosif la cea
mai înaltă slujbă din împărăţie şi a procedat la ceremonia inaugurală. Mai întâi a fost
o proclamare regală declarându-l pe Iosif a fi vice-rege peste întreg Egiptul. „43
L-a suit în carul care venea după al lui și strigau înaintea lui: «În genunchi!” Astfel
i-a dat faraon stăpânire peste toată țara Egiptului.»” (Geneza 41:43).
8. ESTERA. Data nașterii secolul al VI-lea î.Hr., data decesului secolul al
V-lea î.Hr.
Estera a fost una (cea preferată) dintre soțiile regele Persiei Xerxes I
(Ahașveroș), care stăpânea peste 127 de provincii (sau satrapii), din India până în
Etiopia.
Haman, vizir (consilier și prim-ministru) al lui Xerxes, care îi ura pe evrei,
reușește să-l convingă pe împărat că este spre binele lui să scape de evrei.
liniștit.»” (Ester 3:8)
cu el ce vei voi.” (Ester 3:11)
anume într-o singură zi, în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică luna
Adar, și să li se prade averile.” (Ester 3:13)
Aflând de complotul lui Haman, Mardoheu (Mordehai)13 o roagă pe Estera să-
și folosească poziția influentă pentru a vorbi cu împăratul în numele evreilor. (Ester
4:8)
În urma intervenției Esteri la împărat:
2) Haman a fost spânzurat pe spânzurătoarea pe care trebuia să fie spânzurat
evreul Mordehai, pentru că întinsese mâna împotriva iudeilor, (Ester 7:8 și 8:7),
3) evreul Mordehai a ajuns cel dintâi după împăratul Ahașveroș (ca mare vizir
13
Mardoheu (Mordehai) era vărul mai în vârstă al Esterei, cel care o crescuse. Acesta a ajuns, în final, până a fi „cel
dintâi după împăratul Xerxes”. (Estera 10:3).
sau prim ministru); (Ester, 10:3),
4) Toate bogățiile lui Haman au fost date Esterei de împăratul Ahașveroș:
„1 În aceeași zi, împăratul Ahașveroș a dat împărătesei Estera casa lui Haman,
vrăjmașul iudeilor. Și Mardoheu a venit înaintea împăratului, căci Estera arătase
legătura ei de rudenie cu el.” (Estera 8:1). Strălucirea bogăţiilor lui Haman rezultă și
din Estera 3:9, unde este consemnat: „9 Dacă împăratul găsește cu cale, să se scrie o
poruncă pentru ca ei să fie nimiciți, și eu voi cântări zece mii de talanți de argint în
mâinile slujbașilor, ca să-i ducă în vistieria împăratului.” Având în vedere talantul
babilonian, numai această sumă ar însemna aproximativ 343 tone de argint (vezi
explicațiile la Estera 3:9 pe https://mybible.eu/ro).
Sunt numeroase opiniile care consideră că și Cartea Esterei (ca altele din Biblie,
sau chiar ca toată Biblia), este un mit, personajele sale (cu excepția lui Xerxes) fiind
produsul imaginației creative a autorului ei [vezi, spre exemplu, https://ro.wikipedia.
org/wiki/Estera_(carte)].
Povestea Esterei a născut, în cultura iudaică, sărbătoarea numită Purim, prin
care este celebrat miracolul salvării evreilor din Persia în ultimii ani ai existenței
Imperiului Persan.
9. AVRAAM, în ebraică, Abraham, traducerea din latină, Ibrahim în arabă,
este adevăratul strămoș al poporului evreu, numit (!?) „prietenul lui Dumnezeu” (cf.
Isaia 41:8). Născut în 1813 î.Hr., decedat în 1638 î.Hr. Amintirea lui a rămas vie în
toate veacurile următoare în mijlocul „poporului ales, Israel”. Figura lui Avram este
prezentă în cele trei culte monoteiste: iudaism, creștinism și islamism. Avraam a fost
foarte bogat. Vezi https://ro.wikipedia.org/wiki/Avraam
10. Lot, este un personaj biblic, nepotul lui Avraam, fiind considerat a fi
strămoșul iordanienilor de astăzi. În Facerea/Geneza 13:5 se spune: „5 Lot, care
călătorea împreună cu Avram, avea și el oi, boi și corturi. 6 Și ținutul acela nu-i
încăpea să locuiască împreună; căci averile lor erau așa de mari, încât nu puteau să
locuiască împreună.”
11. EZECHIA. Născut circa 739 î.Hr., decedat circa .687 î.Hr. A fost al
14-lea rege al Regatului Iuda, și se presupune că domnia sa a fost între 715 și 686
î.Hr. Ezechia este unul din cei mai proeminenți regi ai Regatului lui Iuda. A adoptat
reforme religioase care au constat în interzicerea închinării la idoli și a restaurat
închinarea către Dumnezeul lui Israel, așa cum aceasta este descrisă în Pantateuhul
lui Moise. Vezi https://ro.wikipedia.org/wiki/Ezechia
12. IOSIA. Născut 648 î.Hr., decedat 609 î.Hr. (a trăit 39 de ani). Iosia a
fost al şaisprezecelea rege în Regatul de Sud şi a domnit peste Iuda 31 de ani, între
anii 640 şi 609 î. Hr. A urcat pe tron la vârsta de opt ani, după mai bine de jumătate
de secol de declin moral şi spiritual sub tatăl său, Amon, şi bunicul său, Manase,
doi dintre cei mai răi regi ai lui Iuda. A nimicit idolatria și vrăjitoria și a restabilit
credința adevărată în Dumnezeu chiar pe baza Cărții Legii pe care au găsit-o oamenii
lui în Casa Domnului. Existența lui Iosia nu este confirmată de dovezi arheologice
sau izvoare istorice, domnia sa fiind menționată numai în Cartea a patra a Regilor.
Cu toate acestea, cei mai mulți istorici accept faptul că Iosia a fost un personaj istoric
adevărat. Vezi https://ro.orthodoxwiki.org/Iosia. https://ro.wikipedia.org/wiki/Iosia.
13. MARDOHEU. Așa după cu am mai arătat (la Estera), în urma intervenției
Esteri la împărat, evreul Mordehai a ajuns cel dintâi după împăratul Ahașveroș, ca
mare vizir sau prim ministru (Ester, 10:3), bucurându-se de mari bogății materiale
și spirituale.
Bibliografie
Bibliografie la bogăția și sărăcia în Vechiul Testament

în acest material, și pentru (aproape) fiecare verset din Biblie, se găsesc pe https://
mybible.eu/ro
Pentru Iosif, vezi https://ro.wikipedia.org/wiki/Iosif_(fiul_lui_Iacob.
Despre bogăţia regelui Solomon: https://wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lp-m/1996762.
Despre Iov: https://ro.orthodoxwiki.org/Dreptul_Iov; https://ro.wikipedia.org/wiki/
Iov.
Despre Iosafat: https://ro.wikipedia.org/wiki/Iosafat ; https://ro.orthodoxwiki.org/
Iosafat
Despre Iacob: https://ro.wikipedia.org/wiki/Iacob.
Pentru Iosif: https://ro.wikipedia.org/wiki/Iosif_(fiul_lui_Iacob.
Despre Estera: https://ro.wikipedia.org/wiki/Estera_(carte)
Despre Avram: https://ro.wikipedia.org/wiki/Avraam
Despre Ezechia: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ezechia.
Despre Isia: https://ro.orthodoxwiki.org/Iosia.
Despre David: https://ro.wikipedia.org/wiki/David.
Despre inteligența evreilor, vezi, spre exemplu https://www.kanald.ro/incredibil-
de-ce-sunt-evreii-atat-de-inteligenti-20020734)
Cartea neamului lui Iisus Hristos: https://ioanelixir.wordpress.com/2020/12/21/
cartea-neamului-lui-iisus-hristos-fiul-lui-david-fiul-lui-avraam/
Pentru inteligența evreiască și evreii în lume:: http://www.bjt2006.org/GN_
evrei_Premiul_Nobel_0514.pdf; https://www.kanald.ro/incredibil-de-ce-sunt-evreii-atat-
de-inteligenti-20020734; https://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_laurea%C8%9Bilor_evrei_ai_
Premiului_Nobel;
https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_natural%C4%83_a_inteligen%C8%9Bei_a%C8
%99kenazilor;
https://ro.wikipedia.org/wiki/Evrei.
Bibliografie la sărăcia și bogăția în Noul Testament

în acest material și pentru (aproape) fiecare verset din Biblie, se găsesc pe https://
mybible.eu/ro
Biblia. Exemple de versete din Vechiul Testament în care Dumnezeu face
precizări cu privire la „poporul Meu, Israel”: (2Samuel 3:18; 2 Samuel 7:7 etc); „Voi
face din tine un neam mare și te voi binecuvânta; îți voi face un nume mare și vei fi o
binecuvântare.” (Geneza 12:2); „…Eu voi fi Dumnezeul tuturor semințiilor lui Israel,
și ei vor fi poporul Meu.” (Ieremia 31:1 etc.); „voi locui în mijlocul copiilor lui Israel
și nu voi părăsi pe poporul Meu, Israel.” (1Împăraţi 6:13); „Eu v-am ales numai pe voi
dintre toate familiile pământului:…” (Amos 3:2); „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine;
nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îți vin în
ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare.” (Isaia 41:10) etc.
Biblia. Exemple de verset din Noul Testament în care Hristos îi fericește pe
săraci, ca moștenitori ai Împărăției lui Dumnezeu, și îi deplânge pe bogați: Luca
6:20; Matei 5,3; 19:23,24; Luca 18:24,25 19:21; Luca 18:22; 1Timotei 6:8;
Pentru coeficientul de inteligenţă (IQ) al indivizilor cu origine evreiască: a se
vedea https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_natural%C4%83_a_inteligen%C8%9Bei_a%C8
%99kenazilor.
„Manifestul Partidului Comunist”, publicat la Londra, în 1848 de Marx și
Engels, prezentat și pe Internet, precum pe https://www.marxists.org/romana/
m-e/1848/manifest/c02.htm
Despre scăderea în masă a ortodocșilor la ultimele 4 recensăminte ale
populației României, din 1992, 2002, 2011 și 2022, vezi, spre exemplu https://
romania.europalibera.org/a/religie-recensamant2022-romani-/32210549.html
Articolul lui Gabriel Liiceanu pe https://www.hotnews.ro/stiri-opinii-26292995-
ideile-eronate-transformate-adevaruri-dogmatice-sunt-cel-mai-primejdios-lucru-din-lume.
htm
N. Grigorie Lăcrița. Articolul „Soarele s-a oprit și luna și-a întrerupt mersul,
pentru o zi”
Suplimentar, fără a se face referire în articol la acestea
Karen Armstrong. Istoria lui Dumnezeu. Traducere din limba engleză.
editura Nemira.
Yuval Noah Harari. Sapiens. Scurtă istorie a omenirii. Editura Poliom, 2017.
Yuval Noah Harari. Homo deus. Scurtă istorie a viitorului. Editura Poliom,
2018.
Yuval Noah Harari. 21 de lecţii pentru secolul XXI. Editura Poliom, 2018.
https://www.crestinortodox.ro/sarbatori/duminica-22-dupa-rusalii/ce-invatam-pilda-
bogatului-nemilostiv-a-saracului-lazar-153554.html.
09.11.2023
ESTERA, DIN BIBLIE

ESTHER, FROM THE BIBLE
Cuprins:
1. Estera, scurtă prezentare
2. Xerxes I, scurtă prezentare
3. Cum au fost duși evreii în Babilon
4. Cum a reușit Estera să îi salveze pe evreii din Imperiul Persan de la un genocid
5. Faptele Esterei au născut, în cultura iudaică, sărbătoarea Purim
6. Despre bogățiile spirituale ale poporului evreu
7. Controversele cu privire la realitatea faptelor descrise în cartea biblică Estera
Bibliografie
1. Estera, scurtă prezentare

Estera, o fată evreică orfană, crescută de Mardoheu1, vărul său mai în vârstă,
a ajuns regina Persiei prin căsătoria cu regele persan Ahaşverus (Xerxes I). Data
nașterii și a morții Esterei nu sunt consemnate în nicio sursă. Se presupune că
evenimentele descrise în cartea „Estera”, a 17-lea din cele 39 de cărți ale Vechiului
Testament, au avut loc în al treilea an de domnie al împăratului Xerxes I, respectiv
în anul 484 î.H., ceea ce conduce la concluzia că aceasta s-ar fi născut în secolul al
VI-lea î.Hr. și ar fi decedat secolul al V-lea î.Hr. Citind cartea „Estera”, rămâi uimit
de bogăția spirituală extraordinară a Esterei care, dintr-o fată orfană, a ajuns soție
și împărăteasă a regelui Persiei Xerxes I și care, cel mai important pentru poporul
evreu, a reușit să îi salveze pe toți evreii din acest imperiu de genocidul plănuit de
vizirul Haman.
2. Xerxes I, scurtă prezentare

Xerxes I (în greacă) (Khșayareș, în persană), fiul lui Darius cel Mare, s-a
născut în jurul anilor 520 - 518 î.Hr. și a murit în august 465 î.Hr., la vârsta de
aproximativ 53 - 55 de ani. A domnit peste 127 de provincii (sau satrapii), din India
până în Etiopia. A fost împărat al Imperiului Persan 21 de ani, din octombrie 486
1
Mardoheu (Mordehai) era vărul mai în vârstă al orfanei Estera, cel care o crescuse.
(de la moartea tatălui său, Darius I, asasinat la 55 ani) și până în august 465 î.Hr.
Xerxes avea o reputație de toleranță religioasă, permițând națiunilor cucerite să-și
practice propria religie și obiceiuri, interacțiunea interculturală între evrei și perși
fiind evidentă în cărțile din Biblie numite Ezra și Neemia.
3. Cum au fost duși evreii în Babilon

Evreii au fost duși în Babilon în urma deportărilor forțate începute din jurul
anului 727 î.Hr. și, în special, a celor trei „exiluri babiloniene” din anii 605 î.Hr.,
597 î.Hr. și 586 î.Hr. Exilarea forțată s-a încheiat în anul 538 î.Hr., după căderea
Babilonului în fața regelui persan Cirus cel Mare, care a dat permisiunea evreilor să
se întoarcă în țara lor și să-și reconstruiască Templul, dar cei mai mulți evrei au ales
să rămână în Babilon, în postura lor de minoritate religioasă și națională.2
Biblia nu menționează câți evrei erau în cele peste 127 de provincii ale
imperiului lui Xerxes, care urmau să fie uciși. Se crede că, în perioada de vârf a
Imperiului Persan, evreii reprezentau până la 20% din populație.3
Tratamentul exilaților din Babilon nu a fost dur, unii dintre ei au obținut acolo
nu numai bogăție, ci și o poziție socială înaltă.
4. Cum a reușit Estera să îi salveze pe evreii din Imperiul

Persan de la un genocid
Haman, vizir (prim-ministru) al lui Xerxes, care îl ura de moarte pe Mardoheu,
care deținea și el o poziție importantă la curtea lui Xersex, reușește să-l convingă pe
împărat că este spre binele lui să scape de evrei.
liniștit.»” (Estera 3:8)
cu el ce vei voi.” (Estera 3:11)
anume într-o singură zi, în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică luna Adar,
și să li se prade averile.” (Estera 3:13)
Aflând de complotul lui Haman, Mardoheu o roagă pe Estera să-și folosească
poziția influentă pentru a vorbi cu împăratul în numele evreilor. (Estera 4:8)
În urma intervenției Esterei la împărat:
2
Vezi, spre exemplu, https://ro.wikipedia.org/wiki/Exilul_babilonian.
3
Vezi, spre exemplu, https://hmn.wiki/ro/History_of_the_Jews_in_Iran; https://hmn.wiki/ro/Iranian_Jewish
2) Haman a fost spânzurat, pentru că întinsese mâna împotriva iudeilor,
(Estera 8:7),
3) după ce Haman a fost spânzurat, evreul Mordehai i-a luat locul și a ajuns cel
dintâi după împăratul Ahașveroș (ca mare vizir sau ca prim ministru peste întreaga
naţiune); (Estera, 10:3),
4) Iudeii au ucis cu lovituri de sabie pe toți vrăjmașii lor, i-au omorât și i-au
prăpădit. Au făcut ce au vrut cu vrăjmașii lor. (Estera 9:5),
5) În capitala Susa, iudeii au ucis și au prăpădit cinci sute de oameni,
(Estera 9:6) și pe cei zece fii ai lui Haman (Estera 9:10).
6) Toate bogățiile lui Haman au fost date Esterei de împăratul Ahașveroș: „1 În
aceeași zi, împăratul Ahașveroș a dat împărătesei Estera casa lui Haman, vrăjmașul
iudeilor. Și Mardoheu a venit înaintea împăratului, căci Estera arătase legătura ei de
rudenie cu el.” (Estera 8:1).
Strălucirea bogăţiilor lui Haman rezultă și din Estera 3:9, unde este consemnat:
„9 Dacă împăratul găsește cu cale, să se scrie o poruncă pentru ca ei să fie nimiciți,
și eu voi cântări zece mii de talanți de argint în mâinile slujbașilor, ca să-i ducă
în vistieria împăratului.” Având în vedere talantul babilonian, numai această sumă
ar însemna aproximativ 343 tone de argint (vezi explicațiile la Estera 3:9 pe https://
mybible.eu/ro).
Surprinde și nedumerește faptul că, Xerxes, în condițiile în care a aflat de
uciderile făcute de evrei (Estera 9:11), acesta nu face altceva decât să o întrebe pe
Estera „… Care-ți este cererea? Ea îți va fi împlinită. Ce mai dorești? Vei căpăta.”
(Estera 9:12), la care aceasta îi solicită să fie îngăduit iudeilor să spânzure în
continuare (Estera 9:13).
Și împăratul a poruncit să se facă așa (Estera 9:14), după care iudeii care se
aflau în Susa au ucis în Susa trei sute de oameni (Estera 9:15), iar ceilalți iudei din
celelalte ținuturi ale împăratului s-au strâns și au ucis șaptezeci și cinci de mii din
cei ce le erau vrăjmași (Estera 9:16), după care iudeii s-au odihnit și au făcut din ea
o zi de ospăț și de bucurie. (Estera 9:17).
Din cartea Estera rezultă și faptul că tratamentul evreilor deportați în Imperiul
Persan a fost de toleranță, unii dintre ei au obținut atât o poziție socială înaltă
(precum în exemplele de mai sus), cât și mari bogății materiale, precum rezultă din
următoarele versete:
„Regele i-a spus: «Ce s-a întâmplat, regină Estera, şi care-ţi este rugămintea?
Chiar şi jumătate din regat - ţi se va da!»“ (Estera 5:3). Ahaşveroş i-a atribuie
Esterei toate proprietăţile lui Haman, care a fost un om foarte bogat. (Estera 8:1,2;
3:9).
5. Faptele Esterei au născut, în religia iudaică, sărbătoarea
Purim
Deşi numele lui Dumnezeu nu este menţionat niciodată în toată această carte,
evreii susțin că numai prin providenţa (prin voința, prin intervenția, prin favoarea)
lui Dumnezeu au putut avea loc acele minuni prin care toți evreii din marele Imperiu
Persan au fost salvați de la un genocid (Ester 8:1-17),
Faptele Esterei au născut, în religia iudaică, sărbătoarea numită Purim, prin
care este celebrat miracolul salvării evreilor din Persia.
În fiecare an, la a 14-a zi a lunii ebraice Adar (în funcție de calendarul ebraic),
considerată a doua zi după victoria evreilor asupra dușmanilor, timp de opt zile,
comunitatea evreiască sărbătorește Purimul, ca o sărbătoare a miracolului, ce
marchează victoria acestui popor împotriva celor care doreau să îi şteargă orice urmă
din Imperiul Persan.
Deși nu este una din sărbătorile poruncite de Dumnezeu în Biblie, totuși
Purimul are pentru evrei semnificația că Dumnezeu s-a implicat din plin, prin Estera
şi prin vărul său Mardoheu, în salvarea poporului evreu din Imperiul Persan de la
un genocid.
6. Despre bogățiile spirituale ale poporului evreu4

Sunt bogății spirituale cu adevărat extraordinare obținute de poporul Israel
prin oameni ai săi, precum Estera, Mardoheu, Iosif etc., care nu sunt singurele
exemple de acest fel din istoria sa.
Edificator este și exemplul cu Iosif.
Iosif (născut 1562 î.Hr., decedat 1452 î.Hr.) este vândut de frații săi și, după
multe îndurări, ajunge stăpânitor peste ţara Egiptului, al doilea după faraon. „41
Faraon a zis lui Iosif: «Uite, îți dau stăpânire peste toată țara Egiptului.»” (Geneza
41:41). Astfel i-a dat faraon stăpânire peste toată țara Egiptului.»” (Geneza 41:43).
Acestea sunt bogății spirituale cu adevărat extraordinare și unice în istoria
omenirii, specifice numai poporului evreu: aproape dintotdeauna în conducerea
celor mai puternice state din lume au fost și sunt evreii, care au jucat și joacă un
rol important în conducerea (și nu numai atât) acestora și chiar a lumii.5
Explicația religioasă: „Căci tu ești un popor sfânt pentru Domnul Dumnezeul
tău; Domnul Dumnezeul tău te-a ales ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele
de pe fața pământului.” (Deuteronomul 7:6).
Explicația științifică: științific s-a dovedit că valoarea medie a scorul IQ al
indivizilor cu origine evreiască este mai mare cu cel puțin 10 puncte față de valoarea
4
Bogățiile materiale ale poporului evreu din Vechiul Testament sunt prezentate de subsemnatul într-un alt material.
5
Despre inteligența evrwilor, vezi, spre exemplu, https://www.kanald.ro/incredibil-de-ce-sunt-evreii-atat-de-inte-
ligenti-20020734)
medie a IQ corespunzătoare indivizilor aparținând altor populații.6
Cinste evreilor că au reușit:
1) să facă povești așa de frumoase și credibile pentru mulți, precum „Estera”,
pe care să le includă și în Biblie ca făcând parte din „Ordinea Divină”;
2) cu asemenea povești inteligent concepute (frumoase și credibile) au adus
lumii și Biblia și pe Dumnezeul lor (evreiesc)7 care, printr-o foarte bună promovare,
ajung tot mai mult a fi acceptate ca religie unică pe întregul pământ;
3) cu această religie a lor și cu un coeficient de inteligență (IQ) ridicat, ajung
tot mai mult ca, prin puterea minții lor, să se impună tot mai mult în întreaga lume.
Spre lauda lor, evreii, cu o asemenea religie și prin puterea minții lor, ajung să
se impună tot mai mult în întreaga lume.
7. Controversele cu privire la realitatea faptelor descrise

în cartea biblică Estera
Cartea Estera ne arată (precum în alte cărți din Vechiul Testament) cum
dirijează Dumnezeu evenimentele numai în folosul evreilor, al poporului Său ales.
În același timp și controversele sunt multe și mari cu privire la realitatea
faptelor descrise în cartea biblică Estera (precum și în alte cărți din Vechiul
Testament), inclusiv prin a se spune:8
1) că această carte este un mit, personajele sale, cu excepția lui Xerxes, fiind
produsul imaginației creative a autorului ei și
2) că Estera este un personaj fictiv.
Ca argumente, se mai menționează:9
a) Cartea Estera nu conţine nicio menţiune a numelui lui Dumnezeu, Iehova;
b) cartea Estera este inexactă și din punct de vedere istoric;
c) în documentele scrise și arheologice, care sunt din afara religiei și a tagmei
bisericești, existente până în zilele noastre, nu s-a găsit nicio menţiune cu privire la
regina Estera și la faptele acesteia.
Admițând punctul de vedere că această carte (Estera) este un mit 10 , fiind
produsul imaginației creative a autorului ei, autor care este necunoscut, dar care
6
Ipotezele privind inteligența ridicată a evreilor. Vezi, spre exemplu, https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_
natural%C4%83_a_inteligen%C8%9Bei_a%C8%99kenazilor.
7
Trebuie făcută distincție între „Dumnezeul-Tatăl” al evreilor, din Vechiul Testament și „Dumnezeul-Fiul” (Iisus
Hristos), din Noul Testament: pe Iisus Hristos evreii nu l-au recunoscut și nu-l recunosc ca Mesia nici în ziua de azi
(unii liderii evrei l-au provocat pe Ponțiu Pilat, guvernatorul roman, să Îl răstignească pe Isus).
8
Vezi, spre exemplu: https://ro.wikipedia.org/wiki/Estera_(carte); https://www.mixdecultura.ro/2014/10/scripturi-
le-evreilorun-fals-al-istoriei/
9
Vezi, spre exemplu, https://www.jw.org/ro/biblioteca/carti/credinta-adevarata/regina-estera-dovedeste-intelepciu-
ne/
10
Pentru obiectivitate, trebuie spus că sunt numeroase și punctele de vedere care susțin că, cea mai mare parte din
Vechiul Testament (unii susțin că chiar întreg), este produsul imaginației creative a unor autori evrei, precum pe
https://www.mixdecultura.ro/2014/10/scripturile-evreilorun-fals-al-istoriei/
se consideră că nu poate fi decât evreu, este de apreciat faptul că, numai printr-o
mare inteligență și imaginație evreii au putut copia și valorifica credințele, miturile,
legendele etc., de la alte popoare, pe baza cărora au întocmit atât cartea „Estera”, cât
și „Scriptura evreilor”, oferită lumii cu atâta convingere ca fiind adevărată încât tot
mai multe popoare au adoptat-o ca și religie a lor.
Fiind împrăștiați și trăind mult timp (zeci/sute de ani), prin întinsele teritorii
ale imperiilor care i-au cucerit, precum cele babilonian (586 î.Hr.), persan (539
î.Hr.), al lui Alexandru Macedon (332 î.Hr.), sirian, roman (6 d.Hr.), egiptean etc.,
au cunoscut cele mai mari civilizații și religii ale acelor timpuri (în special sumerian,
babilonian, persan), pe care au știut să le valorifice din plin, spre a-și crea propria
religie, cu Dumnezeu, cu Moise, cu Biblia și cu Isus Cristos, pe care au dat-o și
lumii.
O exprimare foarte interesantă a făcut-o Wilhelm Filderman, evreu (vezi
https://ro.wikipedia.org/wiki/Wilhelm_Filderman ), care a spus:11 „Nu-mi este rușine
că aparțin poporului care a dat lumii pe Dumnezeu, pe Moise, Biblia și pe Isus
Cristos.” Deci, fără inteligența și imaginația poporului evreu, lumea nu ar mai fi avut
pe Dumnezeu, pe Moise, Biblia și pe Isus Cristos.
Dar, tot un evreu, genial, Yuval Noah Harari ,12 o spune: „Dacă privim lucrurile
prin prisma datelor noastre ştiinţifice, toate aceste texte sfinte au fost scrise
de nişte Homo sapiens cu o imaginaţie bogată. Ele sunt doar poveşti inventate
de strămoşii noştri cu scopul de a legitima norme sociale și structuri politice.”
(Yuval Noah Harari, în cartea „21 de lecţii pentru secolul XXI”, Editura Polirom,
2018, pg. 200) și „De fapt, celor mai bune date ştiinţifice de care dispunem,
nici una dintre miile de poveşti pe care diferitele culturi, religii și triburi le-
au inventat de-a lungul istoriei nu este adevărată. Nu sunt decât invenţii ale
omului.” (Yuval Noah Harari, în cartea „21 de lecţii pentru secolul XXI”, Editura
Polirom, 2018, pg. 280).
În prezent, în condițiile în care atâtea Divinități își oferă serviciile, prin cele
circa 4.300 de religii și de credințe religioase câte există în lume, fiecare este liber
să-și aleagă propria religie / credință; numai că trebuie să fie atent să nu aibă dea
face cu oricare dintre fanaticii religioși care fac tot posibilul să-i determine pe alții să
gândească cu propriul lor creier, bolnav.
Bibliografie
Estera: https://ro.wikipedia.org/wiki/Estera_(carte)
Xeres: https://ro.wikipedia.org/wiki/Xerxes_I
11
Vezi Petre Gigea Gorun, cartea „Despre Craiova cu dragoste, oameni și evenimente”, vol. II, Craiova, Editura
„Scrisul Românesc”, 2001, pg. 157.
12
��
Yuval Noah Harari ar merita Premiul Nobel pentru cele trei cărți scrise, respectiv: 1. Sapiens. Scurtă istorie a ome-
nirii. Editura Polirom, 2017. 2. Homo deus. Scurtă istorie a viitorului. Editura Polirom, 2018. 3. 21 de lecţii pentru
secolul XXI. Editura Polirom, 2018.
Evreii în Persia: https://ro.wikipedia.org/wiki/Exilul_babilonian; https://hmn.wiki/
ro/History_of_the_Jews_in_Iran; .
Pentru sărbătoarea Purim: https://ro.wikipedia.org/wiki/Purim
Controversele cu privire la realitatea, sau nu, a faptelor descrise în cartea biblică
Estera: https://ro.wikipedia.org/wiki/Estera_(carte); https://www.jw.org/ro/biblioteca/carti/
credinta-adevarata/regina-estera-dovedeste-intelepciune/
Controversele cu privire la realitatea, sau nu, a faptelor descrise în Biblie:
https://www.mixdecultura.ro/2014/10/scripturile-evreilorun-fals-al-istoriei/
Alte surse interesante: https://www.dvartora.ro/de-ce-nu-il-recunosc-evreii-pe-
isus-ca-mesia/;
https://www.kanald.ro/incredibil-de-ce-sunt-evreii-atat-de-inteligenti-20020734
MEMORIA ARHIVEI
MEMORIA ARHIVEI – INTERVIURI MEMORABILE
INTERVIURI MEMORABILE DESPRE

VIAȚA ȘI OPERA INVENTATORULUI
ROMÂN, DR.ING. ION ȘT. BASGAN
MEMORABLE INTERVIEWS ABOUT

THE LIFE AND WORK OF THE
ROMANIAN INVENTOR, DR.ENG. ION
ȘT. BASGAN
Conf. univ. dr. GABRIEL I. NĂSTASE1
Rezumat
La sediul Asociației Generale a Inginerilor din România (AGIR), la data de 12

decembrie 2008, s-a comemorat centenarul nașterii inventatorului forajului la mare
adâncime, dr.ing, Ion Șt. BASGAN și 10 ani de la înființarea fundației care poartă
numele inventatorului român. Realizatorul emisiunii „În prim plan România”
din cadrul RADIO ROMÂNIA INTERNATIONAL, Nicolae Mircea NĂSTASE, a
înregistrat mai multe interviuri pe care le-a prezentat în cadrul ediției „Români
pentru istoria lumii” – Ion Șt. BASGAN – românul care a revoluționat industria
extractivă petrolieră mondială. În cadrul aceleași emisiuni s-a prezentat și Fundația
„Ion Basgan” înființată în urmă cu zece ani ca urmare a dorinței testamentare a
inventatorului dr.ing. Ion Șt. BASGAN. Emisiunea a fost difuzată la Radio România
Internațional la data de 28 decembrie 2008. Printre cei intervievați au fost: Ion I.
BASGAN, președintele Fundației „Ion Basgan”, prof.dr.ing. Valeriu STĂNESCU,
președintele Fundației ELIAS, dr.ing. Mihai MIHĂIȚĂ, președintele AGIR, conf.
univ.dr. Gabriel I. NĂSTASE, președinte executiv al Fundației „Ion Basgan”, Dorel
DORIAN, jurnalist, Mihai OLTENEANU, geolog și jurnalist.
Cuvinte cheie: eveniment; interviuri memorabile; inventator român;

forajul la mare adâncime; fundație;
1
Membru corespondent al Academiei Oamenilor de Știință din România (AOȘR)
MEMORIA ARHIVEI
Abstract
At the headquarters of the General Association of Romanian Engineers (AGIR),

on 12 December 2008, the centenary of the birth of the inventor of deep-sea drilling,
Dr.Eng. Ion Șt. BASGAN and the 10th anniversary of the foundation named after the
Romanian inventor. The producer of the radio show „In the foreground Romania” on
RADIO ROMÂNIA INTERNATIONAL, Nicolae Mircea NĂSTASE, recorded several
interviews and presented them in the edition „Romanians for world history” - Ion
Șt. BASGAN - the Romanian who revolutionized the world oil extraction industry.
During the same broadcast, the „Ion Basgan” Foundation was also presented. Ion
Șt. BASGAN. The programme was broadcast on Radio Romania International on 28
December 2008. Among those interviewed were: Ion I. BASGAN, president of the
„Ion Basgan” Foundation, prof.dr.eng. Valeriu STĂNESCU, president of the ELIAS
Foundation, dr.eng. Mihai MIHĂIȚĂ, president of AGIR, Prof. Gabriel I. NĂSTASE,
Executive President of the „Ion Basgan” Foundation, Dorel DORIAN, journalist,
Mihai OLTENEANU, geologist and journalist.
Keywords: event; memorable interviews; Romanian inventor; deep sea

drilling; foundation;
Introducere
L a sediul Asociației Generale a Inginerilor din România (AGIR), la data

de 12 decembrie 2008, s-a comemorat centenarul nașterii inventatorului
forajului la mare adâncime, dr.ing, Ion Șt. BASGAN și a 10 ani de la înființarea
fundației care poartă numele inventatorului român.
Realizatorul emisiunii „În prim plan România” din cadrul RADIO
ROMÂNIA INTERNATIONAL, Nicolae Mircea NĂSTASE, a înregistrat mai multe
interviuri pe care le-a prezentat în cadrul ediției „Români pentru istoria lumii”
– Ion Șt. BASGAN – românul care a revoluționat industria extractivă petrolieră
mondială.
În cadrul aceleași emisiuni s-a prezentat și Fundația „Ion Basgan” înființată
în urmă cu zece ani ca urmare a dorinței testamentare a inventatorului dr.ing. Ion Șt.
BASGAN.
Emisiunea a fost difuzată la Radio România Internațional la data de 28
decembrie 2008.
Printre cei intervievați au fost: Ion I. BASGAN, președintele Fundației „Ion
Basgan”, prof.dr.ing. Valeriu STĂNESCU, președintele Fundației ELIAS, dr.ing.
Mihai MIHĂIȚĂ, președintele AGIR, conf.univ.dr. Gabriel I. NĂSTASE, președinte
executiv al Fundației „Ion Basgan”, Dorel DORIAN, jurnalist, Mihai OLTENEANU,
geolog și jurnalist.
MEMORIA ARHIVEI
Nicolae Mircea NĂSTASE:

Nicolae Mircea NĂSTASE vă invită să ascultaţi programul: „În prim plan
România”. Astăzi, dragi prieteni vom aduce în centrul atenţiei figura unui mare
român care prin activitatea sa şi mai ales prin invenţiile sale, a contribuit la începutul
anilor ’30 ai secolului trecut la dezvoltarea forajului petrolier şi implicit la amploarea
extraordinară pe care a luat-o apoi industria extractivă a hidrocarburilor pe plan
mondial desigur cu consecinţe încă astăzi insuficient evaluate. Este vorba desigur
despre inginerul petrolist Ion Şt. BASGAN, căruia după 6 ani de al împlinirea
centenarului naşterii şi a 10 ani de la înfiinţarea fundaţiei care îi poartă numele, îi
consacrăm astăzi ediţia „ Români pentru istoria lumii”.
Ultima ediţie a acestui program vă va face martori la un eveniment petrecut
recent la sediul Asociaţiei Generale a Inginerilor din România (AGIR). Aici o serie
de personalităţi ale vieţii ştiinţifice, culturale şi politice româneşti s-au reunit pentru
a marca un deceniu de la înfiinţarea fundaţiei care poartă numele marelui inventator
român, a-i releva împlinirile şi dezideratele, dar şi pentru a omagia personalitatea
lui Ion Șt. BASGAN, care se alătură şirului de inventatori de geniu pe care i-a
dat omenirea umanităţii şi ale căror merite nu au fost întotdeauna recunoscute şi
recompensate la adevărata lor valoare.
Înainte de a vă introduce în atmosfera de la sediul AGIR, vă reamintesc că Ion
Şt. BASGAN născut la 24 iunie 1902 la Focşani şi decedat la 15 decembrie 1980, a
fost autorul a numeroase realizări de excepţie în domeniul industriei petroliere care au
devenit ulterior priorităţi pe plan mondial. Cea mai cunoscută şi mai importantă este
metoda sa de foraj cu sapele Rotary care îmbină forajul sonic cu folosirea efectului
sonicităţii descoperit de inginerul român George (Gogu) CONSTANTINESCU şi
utilizarea prăjinilor grele proporţionale. Această metodă originală a permis atingerea
unor adâncimi de forare cu mult mai mari decât cele folosite până la începutul
anilor ’30 şi implicit la sporirea extraordinară a cantităţilor de petrol extrase cu toate
consecinţele care au decurs din acest lucru. Procedeul de forare Basgan brevetat în
România şi Statele Unite ale Americii s-a generalizat în întreaga lume fiind utilizat
pe scară largă în Statele Unite ulterior şi în URSS, dar şi în alte state ale lumii,
folosirea sa continuând şi astăzi, deşi descendenţii marelui inventator aşteaptă şi
acum şi continuă demersurile pentru primirea drepturilor de autor cuvenite.
De altfel, recuperarea drepturilor patrimoniale ale inginerului Ion Şt. Basgan
reprezintă unul dintre obiectivele principale ale fundaţiei „Ion Basgan”, la care s-a
referit în deschiderea manifestării acesteia fondatorul fundației şi fiul importantului
om de ştiinţă dr. ing. Ion I. BASGAN:
„Perioada de investigaţii şi de recuperare a documentaţiilor privind drepturile
Basgan se află în fază finală.
Etapa următoare, care va începe la sfârşitul trimestrului I/2009, priveşte
declanşarea procesului cu statul român pentru recuperarea drepturilor aferente
MEMORIA ARHIVEI
brevetelor înregistrate în România, invenţii care au fost aplicate de societăţile
petroliere fără obţinerea unor licenţe sau cesiuni prin acte juridice, situaţie atestată
de către OSIM.
O hotărâre judecătorească a instanţei competente din România este solicitată
de avocaţii străini care consideră că, în cazul redeschiderii procesului din SUA, se
va pune întrebarea firească, dar în România cum s-a soluţionat cazul în speţă?
Prin Legea 280/2008 care modifică şi completează OUG nr. 100/2005 privind
asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială, se prevede că se pot
adresa justiţiei: <<persoanele titulare ale unui drept de proprietate industrială
protejat printr-un brevet de invenţie acordat de statul român şi succesorii lor în
drept, deţinut în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cărora le-au fost
încălcate drepturile patrimoniale conferite, de brevet prin exploatarea invenţiei
în mod abuziv, fără consimţământul titularului sau prin orice fapte de încălcare a
drepturilor acestora>>. Brevetele Basgan încadrându-se în această reglementare.
Pentru a facilita accesul la justiţie, prin lege, se prevede că toate termenele
de prescripţie sau limitare a dreptului de a introduce sau de a continua o acţiune
juridică, sunt considerate ca fiind suspendate, indiferent dacă aceste termene au
început să curgă înainte sau după 6 martie 1945, acestea reîncepând să curgă de
la data intrării în vigoare a Legii 280/2008. Măsurile reparatorii prevăzute de lege
sunt similare celor stipulate în Tratatul de Pace de la Paris din 1947, Tratat ratificat
prin Legea 304/1947 şi care vizau măsurile reparatorii privind consecinţele celui de
al Doilea Război Mondial în domeniul creaţiei industriale.
Legea 280/2008 rezolvă consecinţele perioadei 1945-1989, perioadă în care
o invenţie devenea drept al statului, iar cei în drept, respectiv titularul invenţiei, nu
putea obţine drepturile patrimoniale care i se cuveneau.
Legea a fost promulgată prin Decret Prezidenţial de către Preşedintele
României şi publicată în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare începând
cu data de 28 decembrie 2008, aceasta fiind data de la care cel lezat în drepturi se
poate adresa justiţiei, respectiv Tribunalului Bucureşti, dată de la care începe să
curgă termenul de 3 ani de prescripţie”.
Nicolae Mircea NĂSTASE: În prim plan România, o ediţie „Români pentru

istoria lumii” consacrate inventatorului Ion Şt. BASGAN. Să sperăm, doamnelor şi
domnilor, că în urma tuturor acestor demersuri evocate aici de fiul marelui inventator
şi el inginer, Ion I. BASGAN, drepturile patrimoniale cuvenite pentru invenţiile
tatălui său vor reveni descendenţilor acestuia şi mai ales Fundaţiei „Ion Basgan”,
care-şi propune ca din banii obţinuţi să se finanţeze burse pentru tinerii cercetători
români care să meargă pe urmele marelui inventator.
Dar să rămânem acum la sediul Asociaţiei Generale a Inginerilor din România,
unde după o amplă prezentare a României interbelice şi a importanţei pe care
invenţia inginerului Ion Şt. BASGAN a avut-o la dezvoltarea acesteia, efectuată de
MEMORIA ARHIVEI
academician Dinu C. GIURESCU, personalitatea inventatorului Ion Şt. BASGAN
a fost evocată de profesor dr. ing. Valeriu STĂNESCU:
„Ceea ce m-a fascinat la acest om de factură superioară au fost anvergura sa
profesională, dar şi caracterul său, trăsăturile sale spirituale, educaţia, modestia,
apropierea de oameni, înţelepciunea şi capacitatea de a selecta, de a chibzui, de
reţine binele şi de a elimina răul.
Doctorul BASGAN manifesta o mare deschidere spre tinerii petrolişti,
hidrogeologi, geologi, care doreau să-şi perfecţioneze cunoştinţele în ştiinţă şi
tehnică; el era mereu dispus să ofere un sfat, o consultaţie de specialitate, ceva din
experienţa şi ştiinţa sa celui care îl solicită. Nimeni din inginerii şi geologii tineri
care i-au stat în preajmă nu l-au decepţionat în vreo împrejurare. Dar doctorul ing.
Ion Șt. BASGAN, în schimb, a suportat răutăţi din partea unor colegi de generaţie,
stăpâniţi de sentimentul invidiei, pe cât de omenesc, pe atât de dăunător câteodată.
Cu toate acestea, şi asta trebuie să reţinem, pe adversarii săi invidioşi, Ion BASGAN
i-a tratat ca un aristocrat, cu un deplin fair-play
Era un om generos, poate chiar exagerat de generos.Dânsul trecea peste
nimicurile vieţii, cu dezinvoltură, cu prestanţă, cu aparentă degajare.
Domnia Sa a avut funcţii înalte, de conducere în industria extractivă de
petrol, de la inginer şef la director de schelă, dovedind remarcabile capacităţi
organizatorice-administrative, am zice astăzi manageriale. A ştiut să-şi selecteze
oamenii, să-i aşeze pe locuri potrivite pentru fiecare, să fie exigent, dar uman faţă
de subalterni.
Doctorul Ion Șt. BASGAN a început să profeseze în anul 1925, ca angajat
al uneia dintre cele mai mari companii străine din România „Steaua Română”,
care, la scurt timp, l-a numit directorul exploatărilor din Moldova. Pe atunci sediul
conducerii era oraşul Moineşti, iar sondele erau răspândite pe o mare suprafaţă, de
la izvoarele Tazlăului în nord,până la sud de valea Caşinului.
Treizeci de ani mai târziu, spre toamnă, l-am întâlnit, întâmplător pe domnul
Ion Șt BASGAN, în Bucureşti. M-a întrebat, între altele, unde mi-am petrecut vara.
I-am răsouns că am avut de lucru la Trustul IV al Petrolului din Moineşti. Când a
auzit vorbele mele, dânsul a tresărit şi privirea i s-a aprins. Apoi, cu voce domoală,
a reluat: Trustul e tot acolo, în casele cele vechi, cu pridvor mare, aşezate pe coasta
ceea? Da, domnule doctor, i-am răspuns. Mai sunt cele duşumele şubrede în odăile
casei? Da, domunle doctor. Dar brazii ceia falnici din faţă, spre stradă, frumos
aliniaţi..mai sunt? Erau parcă 12, ca numărul apostolilor lui Isus ... a dorit dânsul
să mai afle. Da, domnule doctor, mai sunt...sunt toţi, am răspuns eu, un pic mirat.
Doctorul a tăcut preţ de mai multe clipe, a întors capul în cealaltă direcţie, poate
că se jena să-mi arate că în colţul ochilor i s-au adunat câteva lacrimi ...de emoţie.
Apoi şi-a întors privirea spre mine, s-a apropiat mult şi mi-a şoptit conspirativ : Să
ştii că cele case au fost ale mele! După care s-a întors şi a plecat, pierzându-se în
şuvoiul de pietoni ai străzii. Părea răvăşit.
MEMORIA ARHIVEI
Am reflectat la sentimentalismul lui multă vreme la emotivitatea interlocutorului
meu. Mai târziu am aflat tâlcul acelei conversaţii!
În ultima parte a perioadei sale active, doctorul ing. Ion Șt. BASGAN a lucrat
în Comisia Ministerului Agriculturii de coordonare a forajelor pentru alimentările
cu apă. Comisia reunea o pleiadă de specialişti cum au fost Pache Protopopescu,
Radu Cădere, Emil Liteanu. Nu putea lipsi, dintre aceştia, specialistul în foraje,
doctorul Ion Șt. BASGAN şi a făcut faţă cu brio tuturor solicitărilor care au venit la
această comisie. O perioadă chiar a fost preşedintele comisiei. În această calitate,
soţia mea care i-a fost colaboratoare şi din păcate nu a putut veni astăzi aici, mi-a
spus că Domnia Sa la toate şedinţele la care participa şi participau şi proiectanţii,
dovedea un umanism şi o înţelegere a lucrurilor extraordinară, o înţelegere a
proiectanţilor, dovedea capacitatea rar întâlnită de avedea unde s-a produs greşeala
atunci când exista un eşec în lucrarea proiectată şi executată, adică nu se găsea
resursa de apă scontată. Unde s-a greşit? A greşit geologul, a greşit hidrogeologul,
a greşit tehnicianul care a săpat sonda? Imediat dânsul vedea unde stă greşeala
şi elabora planul de măsuri pentru ca pe viitor să nu se mai întâmple asemenea
lucruri. Dar toată asta se făcea într-un spirit constructiv, în care proiectantul şi
executantul acelui proiect plecau din şedinţă cu încredere că în viitor vor lucra mai
bine şi vor avea şanse mai mari de a izbândi în proiectul pe care l-au făcut.
Eu n-aş vrea să mai lungesc discuţia. În încheiere, omul multilateral,
practician şi teoretician, proiectant, cercetător şi cadru universitar, dânsul a lucrat
la ASE, omul cu atâtea idei ştiinţifice de avantgardă şi cu atâtea brevete de invenţie,
dar şi cu un suflet mare, încărcat cu dragoste şi respectul pentru om, omul altruist
şi generos,ataşat cu toate fibrele sale de familie şi profesiune, spiritul înalt cultivat
şi educat,ei bine, acest om, care a fost doctorul inginer Ion Şt. BASGAN nu putea
rămâne în anonimatul trecerii, acum 28 de ani, în cealaltă lume. De aceea, familia
Domniei Sale şi un grup de prieteni, au constituit, cu 10 ani în urmă, Fundaţia <<Ion
Basgan>>, spre cinstea lor şi spre perpetuarea memoriei luminoase a acestei mari
personalităţi din istoria sondăritului.
Sperăm şi dorim ca Fundaţia <<Ion Basgan>> să vieţuiască şi să se afirme
multe decenii în viitor”.
În prim plan România. Ascultaţi o ediţie „Români pentru istoria lumii” difuzată
de Radio România Internaţional, dedicată personalităţii inventatorului de geniu care
a fost Ion Şt. BASGAN.
Să-l cunoaştem mai bine acum pe celebrul inventator evocat la împlinirea
celor 10 ani de la înfiinţarea Fundaţiei ce-i poartă numele, de către preşedintele
Asociaţiei Generale a Inginerilor din România, dr. ing. Mihai MIHĂIŢĂ:
„Putem fi mândrii că un român, prof. dr. ing. Ion Şt. Basgan, a revoluţionat
tehnica forajului, prin invenţiile sale aducând o contribuţie valoroasă în domeniul
cercetării şi extracţiei petroliere. El a dat posibilitatea specialiştilor din ţările
MEMORIA ARHIVEI
producătoare să caute ţiţeiul la adâncimi din ce în ce mai mari, să îl scoată la
suprafaţă mărind potenţialul energetic al omenirii. Inventatorul s-a format la şcoala
românească, recunoscută în toată lumea.
Absolvent al Şcolii Superioare de Mine şi Metalurgie de la Leoben (Austria)
în anul 1924, se dedică cercetărilor în vederea stabilirii unor principii privind
realizarea găurilor de sondă cu ajutorul instalaţiilor de foraj. După mai mulţi ani
de observaţii şi măsurători, aplicând principiul lui Arhimede şi principiul sonicităţii
elaborat de ilustrul savant român Gogu Constantinescu, stabileşte în 1932 <<efectul
Basgan>>. Rezultatele studiilor le comunică Academiei Române în 1933 care le
publică în Analele sale. În acelaşi an, Ion Şt. BASGAN susţine lucrarea de doctorat.
În 1934 a înregistrat primul său brevet de invenţie, în România, cu titlul
<<Forajul cu prăjini grele, proporţionale şi forajul sonic cu aplicarea efectului
Basgan>>, sub nr. 22.789/18 mai. Prin această invenţie a revoluţionat tehnica
forajului din epocă. Aplicând noile metode de foraj în şantierele petroliere din ţară
a reuşit performanţe deosebite. Astfel, a mărit viteza de penetrare a sapei, respectiv
randamentul forajului, a obţinut puţuri verticale,a evitat ruperea garniturilor care
avea ca efect reducerea volumului de instrumentări, reducând astfel costurile
forajului cu 30%. Prin săparea sondelor după metodele anterioare, garniturile de
foraj deviau de la verticală cu până la 45 de grade. Cel mai important rezultat al
acestei invenţii a fost creşterea adâncimii de foraj de la maximum 2000 m cât era
posibil în acel moment, până la 3000 – 5000 m.
Din 1936, sovieticii au folosit invenţia Basgan în câmpurile petroliere
de la Baku, prin furt de tehnologie, fără să recunoască drepturile de proprietate
intelectuală ale autorului.
În decembrie 1937, în SUA a fost eliberat brevetul de invenţie nr. 2.103.137,
privind <<Forajul cu prăjini grele Basgan, forajul sonic aplicând efectul Basgan
şi transmiterea energiei sonice prin garniturile de foraj>>. Această invenţie a fost
aplicată în SUA de marile companii petroliere, care din cauze conjuncturale nu au
achitat nici până în prezent datoriile ce le revin prin legile de protecţie a proprietăţii
intelectuale şi utilizarea invenţiilor, care se aplică în SUA. Metoda a fost preluată
de toate ţările producătoare de petrol şi în prezent se forează după aceste principii.
În momentul în care erau creatwe condiţiile de aplicare a invenţiei, a izbucnit
cel de al Doilea Război Mondial. România a declarat război Statelor Unite, astfel
devenind ţară beligerantă inamică. În această situaţie, guvernul american a procedat
la sechestrarea proprietăţilor străine ale cetăţenilor din ţările inamice. Invenţiile
brevetate în SUA ale ing. Ion Șt. BASGAN au urmat acelaşi curs. Invenţia fiind
considerată secretă, ordinul de sechestrare nu a fost publicat în SUA, considerându-
se că se încadrează în grupa invenţiilor care afectează intersele naţionale.
După încheierea Tratatului de Pace de la Paris din 1948, prin care s-au
restituit proprietăţile sechestrate în 1940, brevetul inventatorului Ion Șt. BASGAN a
fost omis cu bună ştiinţă.
MEMORIA ARHIVEI
În anul 1966, printr-un ordin al preşedintelui SUA Johnson, procurorul
general a emis un ordin de desechestrare şi restituire a brevetului, fără a limita
perioada de recuperare a drepturilor de proprietate intelectuală.
Un grup de experţi din Germania au estimat în anul 1966 datoriile utilizatorilor
invenţiei – marile companii americane de petrol – la opt miliarde de dolari. Cu
ajutorul statului român, familia, ca moştenitoare a acestor drepturi, a acţionat
pentru recuperarea sumelor iniţiale şi a dobânzilor aferente.
Familia a exprimat dorinţa inventatorului, conform căreia dacă această
datorie, care în prezent se ridică la 18 miliarde dolari, va fi recuperată, 90% din
valoare să fie pusă la dispoziţia organismelor naţionale şi internaţionale spre binele
omului şi progresul ştiinţei.Fundaţia <<Ion Basgan>> înfiinţată în anul 1998
de către fiul său, dr. ing. Ion I. BASGAN Jr., militează pentru recuperarea de la
utilizatori a sumelor datorate familiei şi statului român şi îndeplinirea idealurilor
marelui om de ştiinţă inventator privind mediatizarea ştiinţei şi tehnicii româneşti şi
ajutorarea personalităţilor aflate în situaţii grele.
După încheierea războiului mondial, inventatorul Ion Şt. BASGAN a lucrat cu
pasiune la noi invenţii în domeniul forajului. În ianuarie 1947 înregistrează invenţia
<<Foraj prin ciocan Rotary>>, nr. 37.743.
Din anul 1954 până în 1966, Ion Șt. BASGAN a lucrat în cadrul Ministerului
Agriculturii şi la Comitetul de Stat al Apelor ca proiectant de foraje hidrogeologice,
pentru aprovizionarea cu apă a populaţiei. În acelaşi timp a fost președinte al
Comisiei de coordonare a forajelor de apă din ţară.
În 1967, la 29 mai, a depus la o firmă specializată în obţinerea de
brevete,”Dominicis” din Italia, brevetul <<Forajul sonic la 15.000 m adâncime>>,
care a fost înregistrat în Italia, Franţa, SUA şi Portugalia
Italia a autentificat invenţia eliberând brevetul cu nr. 796.419/1.12.1967;
Franţa brevetul 15.227.495/22.04.1968; Portugalia brevetul nr. 48.356/ 8.05.1969.
Tot în 1967 a înregistrat la Oficiul de Invenţii din Bucureşti cererea cu nr.
50.615/24 noiembrie pentru obţinerea brevetului intitulat <Forajul sonic>>.
În aprilie 1970, în SUA a fost eliberat patentul 3.507.341 pentru <<Forajul
la 15 km adâncime>>.
Teoretic, după studiile efectuate de Ion Şt. BASGAN, se poate realiza foraj
până la adâncimea de 15 km. Nici o companie nu s-a arătat dispusă să execute un
foraj la o adâncime atât de mare, atât pentru costul foarte ridicat al unei astfel de
lucrări, ca şi pentru faptul că nu prezintă încă interes economic.
Apreciat de Consiliul profesoral al Academiei de Înalte Studii Economice şi
Industriale din Bucureşti, a fost numit profesor onorific la Catedra de economia
petrolului, unde între 1933 – 1944 a predat cursul <<Rentabilitatea întreprinderilor
petroliere>>.
A fost autorul a peste 50 de lucrări, publicate în ţară şi străinătate, unele
premiate de Academia Română. A reprezentat ţara la congresele internaţionale ale
MEMORIA ARHIVEI
petrolului. A fost membru al asociaţiilor inginereşti, în care a activat cu devotament.
Îi găsim numele pe lista membrilor Societăţii Politehnice la poziţia 31, în care s-a
înscris la 4 decembrie 1932, ca inginer de mine.
A fost membru al Asociaţiei Generale a Inginerilor din România, înfiinţată
în 1918. În cadrul acestor asociaţii a susţinut comunicări ce au fost publicate în
Buletinele Societăţii Politehnice şi AGIR. Alţi specialişti în exploatarea petrolului
l-au citat în comunicările şi publicaţiile lor în buletinele celor două asociaţii, care
au funcţionat paralel. Din 1949 a fost membru al Asociaţiei Ştiinţifice a Inginerilor
şi Tehnicienilor (ASIT), după care până la sfârşitul vieţii a fost membru în Consiliul
Naţional al Inginerilor şi Tehnicienilor ( CNIT ).
După căderea comunismului prin acţiunile Fundaţiei <<Ion Basgan>>,
meritele i-au fost recunoscute atribuindu-se post mortem titlul de membru de onoare
al Academiei de Ştiinţe Tehnice din România (AŞTR ) şi al Academiei Oamenilor de
Ştiinţă din România ( AOŞR).
Viaţa şi opera savantului inventator au fost evocate atât de AGIR în Univers
Ingineresc, cât şi de autori precum dr. ing./ec. Gabriel I. NĂSTASE, care a publicat
o documentată monografie intitulată <<Ion Şt. Basgan – Un inventator de geniu>>,
Editura Rapana 1997, tradusă în limba engleză în anul 2000 la Editura AGIR, în
colecţia Personalităţi ale ştiinţei şi tehnicii sub titlul <<Ion Basgan, a Romanian
Inventor>>, prezentată la Expoziţia mondială de la Hanovra, precum şi <<Ion Şt.
Basgan – Un inventator român pentru eternitate”, apărută la Editura Performantica,
Iaşi.
Au fost organizate numeroase manifestări dedicate memoriei marelui
inventator român la sediul AGIR, la Focşani, cu prilejul Zilelor culturale ale
Judeţului Vrancea, şi la Muzeul Petrolului din Ploieşti unde, cu ocazia aniversării
a 145 de ani de producţie petrolieră, în data de 10 octombrie 2002 a fost dezvelit
bustul inventatorului, opera sculptorului Panaite Chifu, operă pe care Fundaţia a
donat-o şi Asociaţiei Generale a Inginerilor din România.
La propunerea AGIR, una dintre străzile principale din Focşani poartă numele
Ion Şt. BASGAN.
Muzeul Tehnic din Bucureşti a dedicat un stand inventatorului, care prin texte
şi fotografii îi prezintă viaţa şi opera.
Putem spune că prin invenţiile sale, Ion Şt. Basgan şi-a înscris numele în
panteonul civilizaţiei moderne”.
Nicolae Mircea NĂSTASE: În prim plan România, ascultaţi o ediţie

consacrată marelui inventator Ion Şt. BASGAN, cu ocazia împlinirii a 10 ani a
Fundaţiei ce-i poartă numele.
Mai multe amănunte despre această Fundaţie şi despre activitatea marelui
inventator ne oferă în continuare conf. univ. dr. Gabriel I. NĂSTASE autorul unei
cărţi consacrate personalităţii lui Ion Şt. BASGAN, dar şi preşedinte executiv al
MEMORIA ARHIVEI
Fundaţiei :
„Voi puncta câteva elemente legate de recunoaşterea peste timp a personalităţii
şi dimensiunii marelui inventator.
După ’90 există Şcoala Nr. 2 <<Ion Basgan>> din Focşani unde a învăţat şi
de asemenea o serie de alte iniţiative care au fost generate de către Fundaţie şi de
membrii Fundaţiei pentru a plasa această personalitate peste timp şi peste veacuri.
Şi cum se spunea înainte, pe vremuri, <<să fie o piedică în calea uitării>>, a celor
care nu-şi aduc aminte de marile personalităţi ale acestui popor.
Ca un fel de aducere aminte, aş vrea să punctez câteva elemente care sunt
esenţiale pentru cei care nu sunt la curent cu activitatea Fundaţiei. De curând ea este
membră într-o Asociaţie „Eurocentru de Petrol, Mediu şi Energii Neconvenţionale”
împreună cu alte instituţii reprezentative: Academia Oamenilor de Ştiinţă din
România, Universitatea de Petrol-Gaze din Ploieşti, ş.a. Şi pentru că am invocat şi
Academia Oamenilor de Ştiinţă din România, aş vrea să spun că răposatul inventator
Ion Şt. BASGAN este şi membru post mortem al acestei academii.
Iar în finalul acestei rubrici de aducere aminte, aş evidenţia un aspect pe
care domnul dr.ing. Ion I. BASGAN a încercat să-l evite, în ideea că şi dânsul are
o modestie proverbială şi care face parte din emblema familiei din punct de vedere
al comportamentului. Şi anume, dr.ing. Ion I. BASGAN a fost cel care a iniţiat acest
pachet de legi în perioada când a fost senator 2004 -2008, legi care au venit în
susţinerea şi în promovarea unor interese publice, inclusiv această lege a recuperării
drepturilor de inventator pentru perioada menţionată. Dr.ing Ion I. BASGAN,
referitor la această lege, menţiona şi faptul că a fost susţinut de foarte mulţi colegi
din Parlament indiferent de culoarea politică din acea perioadă, în primul rând de
domnul Radu CÂMPEANU.
O activitate cu caracter mai mult tehnic, la acest sfârşit de deceniu <<10
ani de activitate a Fundaţiei>> vor fi înmânate premii de excelenţă celor care au
sprijinit şi susţinut activitatea”.
La împlinirea celor 10 ani de la constituirea Fundaţiei ce poartă numele

marelui inventator Ion Şt. Basgan, a fost prezent şi a ţinut să vorbească şi scriitorul
şi confratele de breaslă Dorel DORIAN:
„Mă gândeam că acest imens BASGAN, în plină revoluţie ’29, ’33, el a înţeles
că trebuie să forăm mai la adâncime, să scoatem petrolul ca să putem trăi mai
bine şi pentru că împreună cu Gogu Constantinescu au făcut forajul sonic ca să
pătrundem mai în adânc, să nu mai importăm atât, ca să trăim mai bine şi s-a uitat
de asta. Sunt atâtea zeci de lucruri care nu sunt oferite prin ziare şi pe la televiziune,
nu ni se oferă modele, ca Ion BASGAN, ca George (Gogu) CONSTANTINESCU, ca
Giurescu, ca fiul lui Ion I. BASGAN, ş.a. Vă văd aici în sală, nu vă numesc.
În loc să ascultăm oameni care prin gândul lor ar putea să înobileze existenţa,
ne întristăm chiar dacă facem câte un bust al lui BASGAN, dacă denumim o stradă
MEMORIA ARHIVEI
sau o şcoală, dar modelele de altădată nu considerăm să le răspândim prin şcoli. Nu
înţelegem să răspândim în facultăţi, nu înţelegem că sunt oameni care dincolo de ce
au făcut, prin modelul lor ne-ar înobila şi astăzi existenţa şi speranţele”.
Către finalul acestei ediţii „Români pentru istoria lumii” difuzată de radio
România Internaţional, dedicată marelui inventator Ion Şt. BASGAN, i-am solicitat
câteva cuvinte şi celui care a scris o serie de articole despre personalitatea marelui
inventator, dl. ing. Mihai OLTENEANU, geolog de profesie, dar şi confrate de
breaslă, jurnalist.
Nicolae Mircea NĂSTASE: Domnule Mihai OLTENEANU, v-aş întreba
acum, la cei 106 ani de la naşterea marelui inventator şi a 10 ani de la constituirea
Fundaţiei care-i poartă numele, cum ne apare figura acestui inventator de geniu cum
îl numea domnul Gabriel I. NĂSTASE într-o carte ?
Mihai OLTENEANU: Ion Şt. BASGAN a fost un inginer care a pus bazele
ştiinţifice şi teoretice ale forajului. Până la el se fora empiric. El a obţinut un brevet
de invenţie în 1934 înregistrat în România şi în 1937 înregistrat în Statele Unite
ale Americii. După aceste brevete nu a obţinut drepturile de autor care se ridică la
sume uriaşe. El a lăsat moştenitorilor săi prin testament ca să facă o fundaţie, să
recupereze banii de la cei care au utilizat invenţia, iar această fundaţie să stimuleze
creativitatea în România. Această fundaţie a fost realizată, după cum ştiţi, acum 10
ani şi şi-a urmat calea de recuperare a drepturilor de proprietate intelectuală la care
avea dreptul dr.ing. Ion Șt. BASGAN. De atunci s-au intentat diverse procese în
Statele Unite ale Americii şi în România, dar banii nu au fost recuperaţi. Se speră ca
aceste sume uriaşe să fie recuperate de la guvernul american.
Nicolae Mircea NĂSTASE: Domnule Mihai OLTENEANU, spunea domnul
Ion I. Basgan fiul marelui inventator, spunea chiar la această manifestare, că a fost
adoptată o lege consacrată drepturilor de autor. Sunt şanse ca să se poată recupera şi
de la Statul român o serie de drepturi?
Mihai OLTENEANU: Fiul inventatorului Ion I. BASGAN, dr. ing., a fost
senator în această legislatură care s-a încheiat acum şi a luptat pentru o lege a
recuperării drepturilor de proprietate intelectuală, care se va aplica nu numai în cazul
Basgan, ci şi în alte cazuri în care inventatori care au adus contribuţii materiale mari
statului român nu au primit nimic.
Nicolae Mircea NĂSTASE: Legea a fost adoptată? Sau...
Mihai OLTENEANU: Da, legea a fost adoptată.
Nicolae Mircea NĂSTASE: Domnule Mihai OLTENEANU, din experienţa
Dvs. de jurnalist de ştiinţă, de redactor al revistei Univers Ingineresc, mai cunoaşteţi
şi alte cazuri în care români, inventatori români, aşteaptă primirea unor drepturi,
recunoaşterea unor drepturi?
Mihai OLTENEANU: Sunt numeroase cazurile, mai ales, este o asociaţie
formată din 50 de inventatori cărora li s-au sechestrat invenţiile în timpul celui de
MEMORIA ARHIVEI
al Doilea Război Mondial, sunt inventatori europeni cărora li s-au utilizat invenţiile
şi nu li s-a dat nimic. Şi aceştia s-au constituit într-o asociaţie pentru recuperarea
drepturilor de proprietate intelectuală în Statele Unite.
Nicolae Mircea NĂSTASE: Ce credeţi că ar trebui să facă în viitorii ani
de activitate Fundaţia „Ion Basgan” dincolo de aceste demersuri de recuperare a
drepturilor de autor care, iată, trenează şi presupune proceduri destul de laborioase
şi îndelungate ?
Mihai OLTENEANU: Fundaţia „Ion Basgan” întemeiată de dr. ing. Ion
I. BASGAN, fiul inventatorului, în aceşti 10 ani a avut intervenţii importante, nu
numai în legislaţie, dar şi în manifestări culturale deosebite, este asociată Academiei
de Ştiinţe Tehnice din România şi duce o campanie pentru promovarea ştiinţei şi
tehnicii româneşti. Fundaţia are şi o editură, în care au apărut numeroase volume
dedicate înaintaşilor, mari ingineri ai României şi alte lucrări cu caracter pur ştiinţific,
titluri care nu ar fi putut să fie editate şi tipărite, dacă nu ar exista această fundaţie.
Nicolae Mircea NĂSTASE: Multe din realizările inventatorului Ion Şt.
BASGAN au constituit tema unor ample dezbateri în numeroase publicaţii periodice
şi tratate fiind totodată surse de inspiraţie pentru alţi specialişti în perfecţionarea
tehnicii forajului. Şi în lucrările ştiinţifice ale unor savanţi americani s-a evidenţiat
originea românească a ideii prof. dr. ing. Ion Șt. BASGAN, precum şi contribuţia ei la
dezvoltarea ştiinţei româneşti. Astfel, Ion Şt.BASGAN şi invenţiile sale brevetate în
România şi în Statele Unite ale Americii de mare importanţă prin efectele economice
ale aplicării lor în practică, cum sunt forajul cu prăjini grele proporţionale şi forajul
sonic, se înscrie în panoplia marilor inventatori români. Astfel, ştiinţa şi tehnica
românească contribuie datorită inginerului Ion Şt. BASGAN cu una dintre cele mai
valoroase invenţii la patrimoniul tehnico-ştiinţific universal.
Prin tot ce a creat Ion Şt. BASGAN, a fost şi va rămâne un inventator de geniu
al poporului român, un nemuritor ale cărei creaţii aparţin deja întregii umanităţi, scria
în lucrarea sa intitulată chiar aşa: „Ion Şt. BASGAN – Un inventator de geniu”,
autor dr.ing/ec. Gabriel I. NĂSTASE.
Încheiem această ediţie consacrată inventatorului Ion Şt. BASGAN, cu ceea

ce scria despre tatăl său, fiul acestuia, preşedintele fundaţiei care-i poartă numele,
Ion I. BASGAN, în lucrarea menţionată a ing. Gabriel I. NĂSTASE:
„Cu toate că a avut ocazia să rămână în alte ţări unde i s-au oferit avantaje
deosebite în plan material şi spiritual, tatăl meu a refuzat pentru că el niciodată
nu şi-a imaginat că ar putea trăi departe de ţară şi a muncit pentru prosperitatea
altora. Cu această concepţie şi cu o putere morală ieşită din comun, el a suportat
aproape jumătate de secol umiliri şi înjosiri din partea străinilor, dar şi din partea
conaţionalilor săi. Ceea ce a reuşit să-l facă puternic şi să înfrunte cu demnitate
viaţa, au fost familia, prietenii adevăraţi, munca şi gândul că realizările sale
reprezintă încă o dovadă în plus că românul este un creator de excepţie şi că el a
MEMORIA ARHIVEI
deschis căi nebănuite spre progresul şi civilizaţia omenirii”.
Aici se încheie, doamnelor şi domnilor, această ediţie „Români pentru

istoria lumii” difuzată de Radio România Internaţional, sub genericul „În prim plan
România”.
Concluzii
Emisiunea „În prim plan România”, ediția „Români pentru istoria lumii – Ion
Șt. BASGAN”, românul care a revoluționat industria extractivă petrolieră mondială
și 10 ani de la înființarea fundației care poartă numele inventatorului, a fost una
dintre multele acțiuni de promovare a personalității inventatorului român dr.ing. Ion
Șt. BASGAN.
Din păcate, eforturile făcute de președintele fundației, dr.ing. Ion Șt. BASGAN
și al subsemnatului în calitate de președinte executiv, au rămas fără ecoul pe care
l-am dorit în promovarea inventicii românești.
București
12.12.2008
Bibliografie
Arhiva Fundației „Ion Basgan”
MEMORIA ARHIVEI
PROIECTELE DE ȚARĂ, FORMĂ FĂRĂ

FOND. DE LA MĂREȚIA LANSĂRII LA
EȘECUL APLICĂRII LOR
COUNTRY PROJECTS, FORM WITHOUT

SUBSTANCE. FROM THE GREATNESS OF
THE LAUNCH TO THE FAILURE OF THEIR
APPLICATION
Conf.univ.dr. Gabriel I. NĂSTASE1
Rezumat
Confederația Sindicală Națională „MERIDIAN” consecventă principiului

„soluții prin negocieri”, a informat în permanență instituțiile statului (Președinție,
Parlament, Guvern, Ministere) asupra situației extrem de dificile a economiei
românești. Cu excepția Președinției, Camerei Deputaților și a Primului Ministru,
reacția celorlalte instituții nu a fost pe măsura solicitărilor CSN „MERIDIAN” și
a gravității problemelor. Membrii Confederaţiei Sindicale Naţionale „MERIDIAN”
sunt pentru o politică sindicală capabilă să promoveze pacea socială şi să găsească
soluţii pe calea dialogului social la problemele care apar în societatea românească.
Cuvinte cheie: reuniune; președintele României; lideri partide politice;

reprezentanți ai societății civile; sindicate; oameni de afaceri; propuneri de reforme;
dezvoltare economică și socială: proiecte de țară; eșec;
Abstract
The „MERIDIAN” National Trade Union Confederation, consistent with

the „solutions through negotiations” principle, constantly informed the state
institutions (Presidency, Parliament, Government, Ministries) about the extremely
difficult situation of the Romanian economy. With the exception of the Presidency, the
Chamber of Deputies and the Prime Minister, the reaction of the other institutions was
1
MEMORIA ARHIVEI
not commensurate with The „MERIDIAN” National Trade Union Confederation and
the seriousness of the problems. The members of the „MERIDIAN” National Trade
Union Confederation are for a trade union policy capable of promoting social peace
and finding solutions through social dialogue to the problems that arise in Romanian
society.
Keywords: meeting; the president of Romania; political party leaders;

civil society representatives; trade unions; businessmen; reform proposals;
economic and social development;
Introducere
D upă demisia pe care mi-am dat-o din funcția de consilier al Președintelui

României, Direcția „Strategie economică și reformă” (demisia am
depus-o pe 26 ianuarie 1999 și care a fost aprobată începând cu data de 1 februarie
1999), am fost solicitat de Ion POPESCU, președintele Confederației Sindicale
„MERIDIAN” (CSN „MERIDIAN”) să continui colaborarea pe care am început să
o am cu acesta de când eram consilier la Președinția României. De data aceasta urma
să fiu consilier personal al acestuia.
Colaborarea cu Ion POPESCU am început-o în timpul administrației
președintelui Ion ILIESCU, când acesta, cu voia președintelui Ion ILIESCU, m-a
implicat în mai multe activități sindicale ale CSN „MERIDIAN”, inclusiv cele care
vizau mineritul feros și neferos din România.
În timpul administrației președintelui României Emil CONSTANTINESCU,
Ion POPESCU i-a propus lui Emil CONSTANTINESCU, în calitate de Președinte
al României, să patroneze elaborarea unui „Program de relansare economică și
socială a zonelor miniere”, inclusiv cea din Valea Jiului.
S-a convenit ca „Programul de relansare economică și socială a zonelor
miniere” (pe scurt „Programul”) să fie coordonat de șeful „Direcției de strategie
economică și reformă” a Președinției României, prof.univ.dr. Dan CĂPĂȚÂNĂ.
Acesta era consilier personal și prieten al Președintelui României, Emil
CONSTANTINESCU.
„Grupul de lucru” pe care l-a constituit Dan CĂPĂȚÂNĂ în cadrul „Direcției
de strategie economică și reformă” urma să elaboreze „Programul” și apoi să-l
supună dezbaterii în prezența clasei politice și a societății civile.
În cadrul acestui „Grup de lucru”, la solicitarea președintelui CSN
„MERIDIAN”, subsemnatul trebuia să coordoneze „Programul” din punct de vedere
al realizării acestuia. Cu alte cuvinte trebuia să discut cu reprezentanții partidelor
politice și cu cei ai societății civile despre viziunea lor în ceea ce privește realizarea
acestui „Program” și să primesc propunerile lor în scris pentru a le analiza în cadrul
„Grupului de lucru”.
MEMORIA ARHIVEI
„Programul” s-a lansat la Palatul Cotroceni - sala Alba Iulia – sub patronajul
Președintelui României, Emil CONSTANTINESCU într-o atmosferă festivă. La
această manifestare au participat reprezentanți ai partidelor politice parlamentare,
ai Guvernului României, al cărui premier era Radu VASILE, ai mediului de afaceri
(inclusiv ai patronatelor), sindicatelor și societății civile. Prezența acestora la această
manifestare desfășurată sub înaltul patronaj al Președintelui României, nu era una
formală, ci una de implicare responsabilă, dat fiind faptul că președintele Emil
CONSTANTINESCU le ceruse sprijinul în elaborarea acestui „Program”.
Din păcate, mesajul președintelui Emil CONSTANTINESCU către cei
prezenți la lansarea „Programului” a fost înțeles numai de președintele Partidului
Alianța pentru România (PAR), Varujan VOSGANIAN.
„Grupul de lucru” constituit în cadrul PAR, a elaborat o variantă de „Program”
compatibil cu viziunea pe care o avea partidul său de guvernare și cu realitățile cu
care se confruntau minerii din Valea Jiului.
Ulterior, când s-a finalizat realizarea „Programului”, acesta a fost prezentat
în cadru oficial, sub patronajul Președintelui României, Emil CONSTANTINESCU
și predat Guvernului României ca document de lucru pentru a fi de folos la
implementarea „Reformei mineritului românesc”. Cu acest prilej, în cadrul
manifestării am considerat oportun că trebuie menționate meritele „Grupului de
lucru” al PAR coordonat de Varujan VOSGANIAN, la elaborarea „Programului”.
La acea dată, zonele miniere erau într-o dificultate mare din punct de vedere
economic și social și ca urmare sindicatele s-au alarmat de perspectiva sumbră a
dezvoltării acestor zone defavorizate.
Din păcate acest „Program” a rămas doar pe hârtie. Pe parcurs, aveau să vină
diverse propuneri de cele mai multe ori nerealiste de la decidenții politici aflați în
coordonarea instituțiilor statului, care aveau să mutileze „Programul” și în final să
distrugă întreg mineritul din România. Unii dintre decidenții politici (ale căror nume
și prenume se cunosc) nu făceau altceva decât să execute ordinele primite din afara
României. Distrugerea acestui domeniu, și nu numai, s-a accelerat cu precădere
odată cu integrarea României în Uniunea Europeană începând cu anul 2007.
***
În data de 07 aprilie 1999, la Palatul Cotroceni, Sala Alba Iulia, s-a desfășurat
„Reuniunea organizată de președintele României, Emil CONSTANTINESCU,
cu liderii tuturor partidelor politice parlamentare, reprezentanți ai Guvernului,
ai mediului de afaceri (inclusiv ai patronatelor), ai sindicatelor și societății
civile”.
CSN „MERIDIAN” a fost reprezentată de președintele acesteia, Ion
POPESCU, care a expus audienței șase propuneri de relansare economică și socială
a României. Aceste propuneri pe care le-a prezentat Ion POPESCU, au reprezentat
MEMORIA ARHIVEI
rezultatul selecției din multe alte propuneri venite din partea membrilor de sindicat
ai CSN „MERIDIAN”.
Propunerile expuse de CSN „MERIDIAN” și de ceilalți participanți la
„Reuniune”, trebuiau să fie incluse într-un PROIECT DE ȚARĂ. Din păcate totul
s-a oprit la măreția lansării acestor propuneri.
În acest articol voi prezenta doar cinci din cele șase propuneri pe care le-a expus
Ion POPESCU la Reuniunea din 07 aprilie 1999. Prima propunere care face referire
la valorificarea potențialului economic și social al zonelor miniere defavorizate, va fi
prezentată în detaliu într-un alt număr al revistei „Univers strategic”.
Din discursul lui Ion POPESCU s-a desprins scepticismul acestuia că măsurile
propuse pentru dezvoltarea economică și socială a României, în ansamblul ei și în
particular al „zonelor defavorizate”, se vor implementa. Discuțiile purtate de Ion
POPESCU anterior acestei reuniuni, cu Guvernul României, inclusiv cu premierul
Radu VASILE, au rămas fără niciun răspuns ca și cum despre acestea nu s-a discutat
nimic, niciodată. La aceste discuții am participat și eu în calitate de consilier al
Președintelui CSN „MERIDIAN”. Din păcate am fost surprins neplăcut de lipsa de
interes a lui Radu VASILE față de aceste propuneri și în mod deosebit de „zonele
defavorizate”.
Să ne aducem aminte, fără a intra în detalii, că „mineriada” care s-a declanșat
în ianuarie 1998, a fost din cauza infatuării și nepăsării Primului Ministru Radu
VASILE față de problemele minerilor din Valea Jiului.
În continuare voi prezenta discursul Președintelui Ion POPESCU care face
referire la cele cinci propuneri (cu excepție primului punct) pe care acesta le-a
prezentat în sinteză în cadrul acelei „Reuniuni” din 7 aprilie 1999. Pentru mine
aceste propuneri, ca și multe altele venite din partea participanților, care nu s-au
materializat în fapte, a fost încă unul din nenumăratele motive care m-au convins că
României i se pregătea altceva. Trebuia să devină, pas cu pas, o colonie la marginea
U.E.
Domnule Preşedinte, onorată asistenţă,

Membrii Confederației Sindicale Naţionale „MERIDIAN” salută inițiativa
Președintelui României, a dumneavoastră domnule Emil CONSTANTINESCU, de
a organiza această reuniune cu liderii tuturor partidelor, reprezentanți ai societății
civile, sindicatelor și oamenilor de afaceri.
Confederația Sindicală Națională „MERIDIAN” consecventă principiului
„soluții prin negocieri”, a informat în permanență instituțiile statului (Președinție,
Parlament, Guvern, Ministere) asupra situației extrem de dificile a economiei
românești. Cu excepția Președinției, Camerei Deputaților și a Primului Ministru,
reacția celorlalte instituții nu a fost pe măsura solicitărilor noastre și a gravității
problemelor.
Datorită acestor aspecte, a fost imposibil să evaluăm situația actuală din
MEMORIA ARHIVEI
anumite sectoare de activitate și să evidențiem ineficiența celor implicați în
coordonarea acestora, de la managerul general și până la ministrul de resort. Indiferent
de capacitatea profesională și de analiză pe care o au membrii noștri de sindicat, noi
nu emitem puncte de vedere în numele altor sindicate și nu ne erijăm în lideri unici,
naționali, cu toate că suntem printre cele mai reprezentative confederații sindicale la
nivel național. Structura noastră acoperă domenii ca: minerit, transporturi, industrie
ușoară, industria construcțiilor de mașini, siderurgie, industria de apărare, chimie,
petrochimie, electronică, electrotehnică, construcții industriale, cooperație, bugetar
și altele.
Ca specialist și în calitate de Președinte al României, ați evaluat foarte
bine problemele mineritului și ați apreciat la modul superlativ că, în acest sector
de activitate s-a desfășurat „cea mai autentică reformă din economie” din 1990 și
până în prezent. Din păcate și în acest sector de activitate, ca și în multe altele,
dimensiunea complexă a reformei a fost redusă la simple disponibilizări de personal
care în timp a generat sărăcie și mizerie.
Scăderea sub limita decenței a veniturilor populației și a puterii de cumpărare,
degradarea stării de sănătate a populației sub limita garantării nivelului de existență
pentru categorii sociale defavorizate (tineri, femei, populația vârstnică) sunt tot atâtea
motive de îngrijorare față de modul cum sunt abordate aspectele sociale ale reformei.
Faţă de cele afirmate nu trebuie omis esenţialul, respectiv tratarea cu indiferenţă
de către actualii guvernanţi a nevoilor cetăţeanului, a necesităţii de a crea noi locuri
de muncă şi de a respecta prevederile constituţionale şi fundamentale ale drepturilor
omului. Evident că pe fondul unor astfel de neîmpliniri pot să apară ample mişcări
sindicale, menite să avertizeze puterea de eventualele consecinţe ale degradării
economice. Şi noi ca şi ceilalţi colegi ai noştri din celelalte confederaţii sindicale, am
simţit impactul social al unei politici de restructurare făcută incoerent şi fără să ţină
seama de alternativele socio-economice pe care ar fi trebuit să le adopte executivul
în astfel de situaţii. Cu toate acestea, membrii Confederaţiei Sindicale Naţionale
“MERIDIAN” sunt pentru o politică sindicală capabilă să promoveze pacea socială
şi să găsească soluţii pe calea dialogului social la problemele care apar în societatea
românească.
Prin acţiunile pe care le-am iniţiat şi pe care dorim să le derulăm în continuare,
încercăm să consolidăm instituţia dialogului tripartit “GUVERN-PATRONAT-
SINDICATE”. Mai mult decât atât suntem echidistanţi faţă de partidele politice şi
ţinem în permanenţă legătura cu acestea, iar atunci când ni se solicită sprijin privind
anumite iniţiative economice, sociale sau legislative, nu întârziem să le răspundem
prompt. De aceea, pentru că nu ne aflăm în “sfera de influenţă” a unui partid politic,
demersurile noastre cu privire la anumite iniţiative sindicale au fost blocate.
În încheiere, doresc să fac cunoscute și distinsei asistențe următoarele
propuneri pe care membrii C.S.N. „MERIDIAN” le-au propus Executivului și care,
până în acest moment au rămas fără răspuns:
MEMORIA ARHIVEI
1. valorificarea potenţialului economic şi social al zonelor miniere defavorizate,
prin diverse programe de susţinere a creării de noi locuri de muncă, altele decât cele
din minerit;
2. intensificarea acţiunilor de ecologizare a zonelor miniere, inclusiv a
recuperării deşeurilor, a instalaţiilor de ridicat macarale abandonate şi a valorificării
cenuşei din halde;
3. înfiinţarea unei zone libere la Moldova Nouă, care să permită absorbţia
forţei de muncă disponibilizată din activitatea de minerit şi nu numai;
4. susţinerea pe toate căile legale a realizării unui tunel Giurgiu-Russe pe sub
Dunăre, în vederea relansării economiei, respectiv dezvoltării industriei orizontale
care va deservi acest obiectiv economic şi va crea noi locuri de muncă (aproximate
de specialiștii care au elaborat un „RAPORT TEHNIC”, la circa 11 000);
5. Înființarea „Consiliului Naţional de Dezvoltare Durabilă” (propunere pe
care am mai făcut-o şi în anul 1996, reluată în 1997 şi rămasă fără finalitate);
6. Înființarea unei „Agenţii de Gestiune a Creanţelor”.
Problema deşeurilor menajere din România

Rezolvarea ecologică a deşeurilor menajere este o cerinţă europeană
obligatorie. Deşeurile menajere româneşti, constau în principal în deşeuri vegetale şi
au ca particularitate predominantă, puterea calorică foarte scăzută.
Aceste aspecte impun un anumit specific tehnologic al tratării lor. Gestionarea
deşeurilor este o activitate economică profitabilă. Procentajul mare în deşeurile
româneşti a deşeurilor vegetale, face ca principala direcţie de tratare ecologică să fie
valorificarea prin compostare sau depunerea controlată, în timp ce la deşeurile din
ţările vestice principalele tratări ecologice să fie în direcţia energetică: arderea sau
gazeificarea.
Existența unei corelaţii foarte strânse între compozitia deşeurilor şi stadiul
economic de dezvoltare, impune ca problema deşeurilor să fie privită dinamic.
În cadrul politicii deşeurilor menajere trebuie avut în vedere nivelul european
al reglementărilor. Problemele ecologice fiind pe primul plan, comunitatea europeană
a legiferat norme foarte stricte privind ecologia deşeurilor. Ignorarea acestor norme
poate exclude o ţară din rândul țărilor comunitare.
De aceea, se impune conturarea unor strategii ecologice naţionale pentru
deşeurile menajere, strategie proprie şi specifică ţării noastre, dar armonizată cu
strategia europeană.
Din problematica deşeurilor menajere nu trebuie pierdută din vedere şi situaţia
specială a deşeurilor menajere provenite din unităţi mici, izolate: staţiuni turistice,
cabane, hoteluri montane, zone de agrement etc.
O altă clasă de deşeuri, asimilate ca problematică cu deşeurile menajere, este
MEMORIA ARHIVEI
clasa deşeurilor spitaliceşti, care trebuie distruse în condiţii de izolare faţă de mediu.
In prezent aceste deşeuri sunt incinerate în nişte camere rudimentare, realizate cu
mult timp înainte de epoca problemelor ecologice.
De aceea, se impune elaborarea de soluţii modeme de distrugere a acestor
deşeuri contaminate, şi soluţiile să fie perfect sigure şi chiar cu eficienţă energetică.
În contextul celor prezentate, al eficienţei ecologice, economice şi sociale,
cu alte cuvinte conform conceptului DEZVOLTĂRII DURABILE, trebuie să
se înceapă o acţiune largă de rezolvare a problemei deşeurilor menajere care pot
constitui în primul rând o afacere şi în al doilea rând, pot crea noi locuri de muncă.
O încadrare corectă a problematicii va atrage şi disponibilul de credite interne
şi externe, care se acordă pentru astfel de acţiuni.
Propunere privind înfiinţarea zonei libere Moldova-Nouă

După cum bine știți zona liberă reprezintă un perimetru bine delimitat
al teritoriului naţional, în interiorul căruia se desfăşoară activităţi complexe de
prelucrare, depozitare şi comercializare, în principiu pe terţe pieţe, stimulate de
accesul mărfurilor în regim liberalizat, pe baza unor reglementări stabilite prin legi
sau alte acte normative speciale.
Avantajele conferite de zonele libere decurg din diverse prestaţii şi sunt
multiple.
Experienţa internaţională arată că majoritatea firmelor care au făcut investiţii
în cadrul zonelor libere au avut ca principală motivație utilizarea acestora ca baze de
producţie, la costuri scăzute, în special la capitolul forţa de muncă.
Potenţialul economic şi tehnologic oferit de zonele libere pot determina
feritilizarea economiei ţării. In prezent în România sunt şase zone libere: Constanţa,
Sulina, Galaţi, Brăila, Giurgiu şi Basarabi (filială a zonei libere Constanţa Sud). În
sensul celor precizate şi datorită situaţiei economice în care se află România, se
impune realizarea unei zone libere şi la Moldova Nouă.
Studiile efectuate până în momentul de faţă au confirmat necesitatea realizării
acestei zone libere, ca perimetru economic, extrem de util în primul rând pentru
oraşul Moldova-Nouă.
Infrastructura acestei zone este în mare parte realizată, iar finanţarea lucrărilor
pentru acest obiectiv economic poate fi făcută din diverse surse:
• alocaţie bugetară directă a statului român;
• surse proprii ale regiei autonome;
• credite bancare garantate de către guvern sau luate direct de administraţie;
• concesionarea de terenuri sau bunuri;
• diferite tipuri de asocieri şi societăţi mixte cu diverse tipuri de contracte în
care să se prevadă şi realizarea de infrastructuri ş.a.
MEMORIA ARHIVEI
Prin activităţile productive care se pot desfăşura în zona liberă, impactul social
va fi benefic, permiţând integrarea unui număr ridicat de persoane şi deci realizarea
unui număr însemnat de locuri de muncă atât în interiorul zonei (a cărei suprafaţă
totală este constituită din două perimetre şi reprezintă 892.000 mp) cât şi în afara ei.
Pentru această etapă de tranziţie a economiei naţionale realizarea unui astfel
de proiect va constitui o alternativă pentru actualii şi viitorii disponibilizaţi întrucât
se vor putea asigura: absorbţia parţială a şomajului; prevenirea migrării şi stabilizării
personalului; ridicarea nivelului de calificare a personalului angrenat.
Acest proiect a fost realizat de către Consiliul Judeţean şi Agenţia pentru
Dezvoltare Economică din Caraş-Severin cu sprijinul landului german Renania de
Nord-Westfalia.
Cu toate că până în prezent s-au purtat două runde de discuţii cu reprezentanţi
ai puterii locale şi centrale (Ministerul Transporturilor, Ministerul Industriei şi
Comerţului, Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei
Mediului, Ministerul Protecţiei Sociale, Ministerul Finanţelor) care au susţinut
realizarea acestui obiectiv, proiectul de investiţii privind „Înfiinţarea Zonei Libere
Moldova Nouă” stagnează din cauza unor motive, în principal, de ordin subiectiv.
Considerăm absolut necesar reluarea negocierilor între principalii protagonişti
ai realizării proiectului de investiţii respectiv, între Compania Naţională a Cuprului,
Aurului şi Fierului „MINVEST” S.A. Deva şi Consiliul Local Moldova Nouă.
Este util ca la aceste discuţii să participe şi alţi factori responsabili din judeţul
Caraş-Severin şi din Guvernul României.
Întrucât realizarea unei astfel de zone libere este o problemă de dezvoltare
regională, la discuţiile ulterioare pot fi contactaţi şi factorii responsabili din judeţele:
Timiş, Hunedoara, Gorj şi Mehedinţi.
În perspectiva derulării investiţiei, în vederea realizării unui parteneriat, nu
pot fi excluse la discuţii cele două ţări vecine: Ungaria şi Iugoslavia.
Datorită importanţei deosebite din punct de vedere politic, economic şi social
a acestui obiectiv precum şi a presiunilor pe care actuala stare a economiei româneşti
o exercită asupra nivelului de trai a populaţiei ţării, iniţiativa unui asemenea demers
se subînţelege.
Considerăm că ar fi mai mult decât oportun, clarificarea acestei situaţii precum
şi constituirea unui „grup de iniţiativă” pentru a relua discuţiile şi pentru a găsi soluţii
constructive, care să conducă la materializarea acestui proiect.
Propunere privind realizarea unei legături rutiere şi

feroviare între România şi Bulgaria prin subtraversarea
Dunării la Giurgiu-Russe
La începutul lunii februarie 1999 prin Societatea Comercială MUCĂ & Co-
MEMORIA ARHIVEI
Giurgiu la inițiativa președintelui acesteia, Mucă Brumărel, a analizat şi realizat un
„Raport tehnic” necesar pentru materializarea unei idei proprii privind realizarea
unei noi legături rutiere şi feroviare între România şi Bulgaria prin subtraversarea
Dunării la Giurgiu-Russe.
În urma finalizării acestui raport tehnic, concluziile au fost favorabile realizării
unui astfel de obiectiv, drept pentru care s-a constituit un Comitet de iniţiativă
format din specialişti şi oameni de afaceri, reprezentaţi ca persoane fizice şi/sau
juridice, capabili să facă demersurile necesare pentru obţinerea de autorizaţii şi avize
necesare începerii lucrărilor la obiectivul amintit.
În contextul celor prezentate, rezumatul „Raportului tehnic”, reprezintă o
posibilă soluţie la Programul Naţional de Dezvoltare a Infrastructurii care include
şi realizarea unui Coridor economic între ţările Asiei Centrale şi Europei cu
tranzitarea României:
1. Amplasamentul pentru o nouă traversare rutieră şi feroviară la Giurgiu-
Russe îndeplinește condițiile esențiale privind interesele naţionale în domeniul
dezvoltării reţelei rutiere şi feroviare pe teritoriul românesc şi al racordării acestei
reţele la coridoarele internaţionale de transport prevăzute de Uniunea Europeană.
2. Oportunitatea construcţiei unei noi traversări la Giurgiu-Russe este
legată de următorii parametri:
• creşterea traficului rutier pe ruta Bucureşti-Giurgiu, generată de evoluţia
favorabilă a economiei româneşti şi bulgare;
• creşterea traficului rutier şi feroviar pe coridoarele IV şi IX, în special generată
de schimburile de mărfuri în ţările balcanice şi orientul apropiat, va solicita sporirea
capacităţilor de transport la punctul de traversare Giurgiu-Russe. De menţionat că
Turcia intenţionează să construiască un tunel sub strâmtoarea Bosfor, construcţie
care o dată realizată va influenţa creşterea şi atragerea traficului spre România;
• actualul pod mixt, feroviar şi rutier la Giurgiu-Russe are o vechime de
aproape 50 de ani şi necesită lucrări de întreţinere şi reparaţii costisitoare, şi are
o capacitate de transport limitată (2 benzi rutiere şi o linie de cale ferată). Podul
existent va fi menţinut în circulaţie şi în viitor, preluând o parte din traficul rutier şi
feroviar.
3. Posibilităţile tehnice de realizare a subtraversării sunt certe.
4. Impactul social asupra mediului este favorabil utilizării forţei de muncă
disponibilizată specializată din judeţul Giurgiu şi din alte judeţe. Executarea
subtraversării va crea cca. 11 000 locuri de muncă.
Alte locuri de muncă vor fi create de activităţile de întreţinere şi exploatare a
subtraversării.
5. Finanţarea investiţiei este apreciată la cca. 350-400 mil. USD şi poate fi
asigurată prin diverse surse de finanţare. Montajul financiar se va putea analiza după
elaborarea studiului de fezabilitate, care va trebui să demonstreze dacă acest obiectiv
este optim şi rentabil.
MEMORIA ARHIVEI
6. Corelarea iniţiativei cu autorităţile bulgare este esenţială şi trebuie
începută urgent.
Propunere privind înfiinţarea unui „Consiliu naţional de

dezvoltare durabilă”
Conceptul de dezvoltare durabilă a apărut şi s-a impus ca urmare a conştientizării
treptate a unor dezechilibre importante apărute în procesul dezvoltării societăţii
umane contemporane, pe fondul globalizării proceselor economice şi sociale.
Meritul de a fi lansat primul semnal de alarmă în legătură cu ruperea echilibrului
între dezvoltarea contemporană şi resursele planetei, revine Clubului de la Roma,
care a comandat primul raport realizat de colectivul de la Massachusetts Institute of
Technology, raport ce s-a intitulat „Limitele creşterii”. S-au evidenţiat, încă de atunci,
două aspecte: pe de-o parte deteriorarea echilibrului cantitativ, limitarea resurselor
existente pe glob, de energie, apă potabilă, produse alimentare, materii prime, în
general, şi cerinţele tot mai mari determinate de creşterea economico-socială, iar pe
de altă parte deteriorarea echilibrului calitativ al factorilor de mediu prin acţiunea
factorilor economici şi sociali, prin poluarea apei, aerului şi solului. De aici a rezultat
necesitatea armonizării intereselor economice cu restricţiile ecologice şi cu cerinţele
dezvoltării umane în general.
Ideea de dezvoltare durabilă a fost conturată în primul raport al Institutului
pentru Veghea Mondială - Worldwatch Institute - din SUA, în anul 1984 şi relansată
la ONU, în anul 1987 cu ocazia prezentării raportului intitulat „Viitorul nostru
comun”, întocmit de Comisia Mondială pentru Mediu şi Dezvoltare, condusă de
primul ministru al Norvegiei, Gro Harlem Brundtland. Principiile şi obiectivele
dezvoltării durabile au căpătat consacrare internaţională în anul 1992, fiind înscrise
în „Declaraţia de la Rio” şi în programul de acţiune „Agenda 21”, la Conferinţa
Naţiunilor Unite privid Mediul şi Dezvoltarea de la Rio de Janeiro.
Încă din anul 1995, într-un cerc foarte larg de specialişti, acoperind tot spectrul
politic, s-a elaborat o strategie naţională privind dezvoltarea în perspectivă a societăţii
româneşti, în contextul pregătirii integrării României în Uniunea Europeană. Aceasta
a fost aprobată de toate formaţiunile politice parlamentare, constituind primul
consens post-revoluţionar al spectrului politic românesc. În această strategie s-a
definit ca obiectiv central o dezvoltare durabilă pe coordonatele majore ale dezvoltării
contemporane, având ca ţintă construcţia societăţii postindustriale, informaţionale
cultural-intensive.
Înfiinţarea unui Consiliu Naţional de Dezvoltare Durabilă va permite
Guvernului României să elaboreze o Strategie Naţională de Dezvoltare Durabilă
în care dezvoltarea economică, dezvoltarea tehnologică, protecţia mediului şi
protecţia socială să se îmbine armonios.
MEMORIA ARHIVEI
Propunere privind înfiinţarea unei Agenţii de gestiune a

creanţelor
Considerații generale
Problema recuperării creanţelor de la persoane fizice sau juridice se pune cu
acuitate în toate formele de economii, dar reglementările diferă considerabil de la un
sistem economic la altul.
De exemplu, într-un sistem care include principiul falimentului şi protecţia
cvasi-totală a debitorilor, mai mult de 50% dintre aceştia se prevalează de protecţia
legală acordată, în timp ce creditorii se află în imposibilitatea de a-şi recupera sumele
datorate.
De reţinut, totuşi, ca în orice sistem, deţinătorii de creanţe se regăsesc deseori
în imposibilitatea de a-şi recupera creanţele datorate de persoane fizice, mai ales
când resursele financiare ale acestora sunt modeste sau debitorii nu posedă bunuri
imobiliare sau mobiliare care ar putea fi valorificate prin vânzarea de către creanţier.
Jurisprudenţele, extrem de variate şi acoperind practic marea majoritate a
cazurilor întâlnite, există atât la nivelul aparatelor juridice naţionale, cât şi la cel al
instanţelor juridice internaţionale.
Până în prezent, nu există o soluţie unică în această materie, aplicaţiile
metodologice cele mai diverse fiind utilizate de la caz la caz.
În ciuda acestei situaţii, o analiză detaliată a numeroaselor cazuri întâlnite, ne-a
permis să definim un cadru instituţional şi juridic capabil de a permite creanţierilor,
chiar numai în parte, de a recupera sumele datorate de către debitori.
Metodologia de care este vorba a fost deja aplicată cu succes în câteva ţări şi
se adresează în exclusivitate debitorilor având statutul juridic reglementat şi legal
înregistrate, producătoare de bunuri şi servicii.
Punerea în temă
Cazurile analizate privesc, exclusiv, întreprinderile cu capital de stat, ale
căror creanţe provin din furnizarea energiei electrice la consumatori industriali în
dificultate. Caracteristic este faptul că asemenea situaţii intervin în timpul şi după
o criză economică, dar, în egală măsură constatăm acest fenomen de câţiva ani în
economiile relativ instabile, ca acelea ale ţărilor aflate în tranziţie de la economii
socialiste la economii de piaţă.
Acest fenomen este perfect explicabil prin teoria lui Robson, care defineşte
situaţia prin două cauze principale:
• fie prin lipsa de pieţe (externe sau interne) pentru produsele produse de
debitori;
• fie prin aspecte şi caracteristici non-concurenţiale ale produselor pe nişte
MEMORIA ARHIVEI
pieţe în plină evoluţie tehnologică.
În plus, de câţiva ani, regionalizarea comerţului mondial adăuga o a treia cauză,
legată de constituirea alianţelor comerciale, în scopul de a asigura un protecţionism
crescut spaţiului geo-politic respectiv.
Ori, această metodologie încearcă să rezolve asemenea situaţii, având, pe
de o parte, un pur caracter económico-comercial, dar, pe de altă parte, o profundă
nuanţă politică, legată de crearea unor parteneriate comerciale, pe baza unor afinităţi
şi relaţii exagerat politizate. Ceea ce înseamnă că schimburile comerciale sunt acum
bazate pe interrelaţiile dintre parteneri, dar, în cele mai multe cazuri, sub autoritatea
incontestabilă şi necontestată a unui LEADER economic, care este, în acelaşi timp,
şi o putere politică de prim ordin în regiunea respectivă.
Printre cazurile analizate, am considerat cel al întreprinderilor importante,
coordonate de Stat sau sub autoritatea acestuia, furnizarea de energie.
Este de remarcat faptul că acest caz tip poate fi extrapolat în sectorul apei,
transporturilor sau al produselor de mare consum.
Totuşi, trebuie subliniat faptul că această metodologie se adresează cu
precădere debitorilor industriali.
Problema este, evident, mult mai complexă, pornind de la faptul că deţinătorul
creanţelor are posibilităţile necesare pentru reglementarea situaţiei într-un cadru
limitativ, care implică crearea unui sistem instituţional ce nu poate fi imaginat fără
sprijinul Statului.
Ceea ce s-a luat în consideraţie este faptul că, în cazul energiei electrice
este evident ca identificarea şi comercializarea, la scurt termen, a unor noi pieţe
de desfacere a acestei energii este o ipoteză puţin probabilă, ca să nu spunem de
neimaginat.
Deci, s-au considerat şi repercusiunile pe care le-ar putea avea o strangulare
economică pe ansamblul sistemului energetic naţional. Pentru aceste motive,
metodologia preconizată pleacă de la principiul colaborării între creanţier şi debitori,
în profitul ambelor părţi.
Caracterul inovator al acestei metodologii constă în crearea unei structuri de
coordonare globală, capabilă şi având rolul de a cointeresa toţi factorii implicaţi,
totul pornind de la o aplicare selectivă a principiilor stabilite şi o definire prealabilă
riguroasă a beneficiilor şi avantajelor care vor fi obţinute.
Trebuie plecat de la principiul că, în nici un caz, STATUL nu îşi poate
abandona rolul care îi revine şi responsabilităţile sale. Dimpotrivă, STATUL
trebuie să se asigure că unităţile economice îşi aduc aportul lor la dezvoltarea
economică şi socială pe care el însuşi a definit-o, supraveghind obţinerea şi utilizarea
resurselor financiare, care sunt la baza echilibrului bugetar.
În acest context, STATUL are, în egală măsură, un rol de mediator, dar, şi
de moderator.
Mediator, pentru că el este acela care are mijloacele legislative şi juridice pentru
MEMORIA ARHIVEI
stabilirea regulilor jocului în materie de preţuri, în funcţie de oferta întreprinderilor
industriale debitoare şi a cererii concrete şi specifice pe pieţele, în principal externe.
Noua structură preconizată este mai mult decât o CAMERĂ DE COMERŢ care
se ocupă cu valorificarea produselor naţionale pe pieţele externe. Este mai degrabă
o structură instituţională care trebuie să sondeze cererile pieţelor internaţionale
pentru produsele industriei naţionale şi care, de asemenea, trebuie să transmită
producătorilor informaţiile necesare privind calitatea produselor cerute, diversitatea
şi forma lor de prezentare.
Reamintim că în 1975, în documentul intitulat Economic realities and
entreprise strategy, economistul american Pete F. Drucker definea casele de
comerţ ca fiind „promotorul exporturilor şi mecanism important în dezvoltarea
economică a societăţii”.
În realitate, societăţile sau camerele de comerţ au jucat în multe ţări un rol
determinant în dezvoltarea economică, în general, şi, în creşterea exporturilor, în
particular.
În această privinţă, nu poate fi neglijat exemplul oferit de societăţile de comerţ
(SOGO-SHOSHA), unde diversificarea activităţilor a constituit o adevărată revoluţie
a anilor ᾽70, permiţând Japoniei de a exporta produsele sale şi penetrarea unor pieţe
internaţionale nesperate mai înainte.
În planul definirii acestora, activitatea societăţilor de comerţ constituie o
funcţie de intermediere în timp şi spaţiu, aceşti doi factori situându-se la originea
numeroaselor riscuri şi incertitudini asociate cererii şi ofertei. In plus, trebuie
ţinută seama de faptul că prin extinderea activităţii economice pe plan geografic,
obstacolele sunt mai numeroase, datorită infrastructurii de comunicaţii şi transport
şi a apariţiei necesităţii de depozitare a mărfurilor. Totodată, trebuie ținută seama şi
de faptul că este nevoie de mai mult timp pentru efectuarea unei tranzacţii, riscurile
aferente sunt mai mari, apărând, în special, sub forma unui dezechilibru între cerere
şi ofertă, atât calitativ, cât şi al preţului.
Să subliniem că structura preconizată se apropie mult de cea de tip SOGO-
SHOSHA, în planul obiectivelor şi al rolului care îi revine, distingând în mod clar
trei funcţii principale, şi anume:
a) intermedierea la nivelul tranzacţiilor;
b) intermedierea financiară, ceea ce constituie o funcţie cvasibancară;
c) culegerea de informaţii şi difuzarea acestora industriei naţionale, (bineînțeles
prin crearea unei bănci de date).
Această structură pe care o vom numi AGENŢIA DE RECUPERARE A
CREANŢELOR (ARC), va funcţiona conform procedurii pe care o vom descrie în
cele ce urmează.
ARC va crea propria sa piaţă financiară pe termen mediu şi va reprezenta
finalizarea raţională a altor structuri existente, în cadrul cărora creditele pe termen
mediu suferă de o insuficientă critică şi sunt necorespunzător fixate de sistemul
MEMORIA ARHIVEI
bancar existent.
Pornind de la principiul că toate cheltuielile de comunicare pe care Agenţia le
va angaja reprezintă o formă de investiţie similară celor de R&D, ea va exercita un
dublu rol: acela de conversie pentru operaţiile în aval şi de dezvoltare pentru cele în
amonte.
În ceea ce priveşte cointeresarea partenerilor (STAT, Agenţie, unităţi de
producţie), acest fapt va decurge din metodologia preconizată.
Metodologia propusă şi rolul care revine partenerilor
Înainte de orice, Agenţia de Recuperare a Creanţelor va fi creată sub formă

juridică, ca o societate comercială a cărei organigramă este simplă. In consecinţă,
Agenţia va fi o instituţie privată care, după o primă perioadă, se va autofinanţa. Într-o
primă etapă, este important ca ansamblul costurilor de funcţionare ale Agenţiei să fie
minime, ceea ce presupune pentru început o structură compusă dintr-un minimum
de personal.
În acest spirit, înainte de a o defini, subliniem că structura trebuie să fie în
măsură de a realiza încasări care să îi permită într-un interval de timp relativ scurt
(6-8 luni) crearea prealabilelor necesare pentru ca structura prezentată în anexa să
devină operaţională.
Deci, această structură iniţială, provizorie, de demaraj, nu va cuprinde mai
mult de 4-6 persoane: un director - coordonator, un responsabil de marketing, un
responsabil pentru gestiune şi finanţe, un contabil, un jurist şi un informatician.
Ca metodologie de lucru, este vorba de a stabili, împreună cu cei din S.N.
CONEL, S.N. ROMGAZ S.A. și SNP PETROM S.A., lista produselor disponibile
(în stoc) oferite de întreprinderile debitoare, sub forma unor specificaţii, conforme
cerinţelor comerţului internaţional, cu scopul de a putea declanşa operaţiunile de
identificare a clienţilor potenţiali.
Această operaţiune de identificare va trebui efectuată pe baze regionale, în
sensul regrupării clienţilor, ceea ce va permite implicarea agenţilor şi consilierilor
economici şi comerciali din reţeaua de ambasade şi consulate ale României în
străinătate.
În paralel, Agenţia, în colaborare cu cei din S.N. CONEL, S.N. ROMGAZ S.A.
şi SNP PETROM S.A. şi în funcţie de preţurile produselor pe pieţele internaţionale,
va elabora (pe produs şi FOB Constanţa) o listă de preturi. Această listă va permite
începerea dialogului cu clienţii potenţiali.
Pe de altă parte, Agenţia va stabili, împreună cu principalele societăţi
naţionale din domeniul energiei, o grilă de preţuri pentru vânzarea energiei pentru
întreprinderile care rambursează, în acest fel, debitele faţă de societăţile respective.
Această grilă va fi stabilită de o manieră particulară, specifică şi, în principiu, ar fi
MEMORIA ARHIVEI
de dorit ca ea să fie diferenţiată pe sectoare şi subsectoare de activitate economică
şi, înainte de toate, în funcţie de consumul de energie electrică. Ceea ce înseamnă că
BONIFICAŢIA acordată va depinde de următorii factori:
- procentajul de rambursare faţă de debitul total faţă de cele trei societăţi
naţionale. In această privinţă, practica a probat că măsura devine mai incitativa,
aplicând un astfel de principiu;
- cele trei societăţi naţionale vor trebui să-şi definească o politică de stimulare
legată de rambursarea eşalonată a creanţelor, faţă de întreprinderile pentru ale căror
produse Agenţia va fi în măsură să elaboreze un planning de livrări pe termen lung
şi mijlociu;
- consecinţele acestei operaţii asupra creşterii producţiei şi a productivităţii
întreprinderilor debitoare;
- spiritul de concurenţă, specific unei economii de piaţă, care se va crea în mod
inevitabil între întreprinderile producătoare ale unui acelaşi produs.
Funcţionarea Agenției se va baza pe ideea creării unui spaţiu de depozitare
pe termen scurt al produselor ce urmează a fi livrate clienţilor pe bază de comenzi
ferme.
În această privinţă, se impune ca acest depozit să fie situat în zona liberă a
portului Constanţa, pe o suprafaţă care va fi stabilită odată identificate şi nominalizate
produsele (cantitativ şi calitativ), ce vor fi exportate.
În fapt, pe de o parte, Agenţia va juca rolul de întreprindere comercială având
ca obiectiv punerea în valoare a produselor EXPORTABILE, cerute pe diverse
pieţe internaţionale, şi, pe de altă parte, va proceda la identificarea şi cointeresarea
clienţilor potenţiali, dintre care, fără doar şi poate, numeroşi sunt cei care nici nu
cunosc produsele pe care întreprinderile româneşti le pot exporta. Este vorba de
crearea unor mecanisme specifice economiei de piaţă, capabile să pună în valoare
produsele exportabile româneşti, lucru pe care lipsa actuală a unei strategii naţionale
de penetrare a pieţelor internaţionale o face imposibilă.
Este foarte important ca de la început cele trei societăţi naţionale să stabilească
împreună preţurile de vânzare ale produselor întreprinderilor debitoare, în sensul ca
aceste preţuri să aibă un caracter competitiv şi stimulator. De fapt, filozofia de bază
trebuie să fie în sine realistă, ținând seama de prealabilul că această operaţie, în
plus de a permite S.N. CONEL S.A., S.N. ROMGAZ S.A. şi SNP PETROM S.A.
recuperarea unor creanţe, să asigure întreprinderilor respective un balon de oxigen
care să conducă la creşterea producţiei. În plus, stocurile supranormative actuale,
existente în multe întreprinderi debitoare ale celor trei societăţi naţionale, vor găsi
pieţe de desfacere.
Filozofia descrisă trebuie completată cu un obiectiv major: obţinerea
devizelor de către S.N. CONEL S.A., S.N. ROMGAZ S.A. şi SNP PETROM
S.A., prin intermediul unei operaţii benefice pe ansamblul economiei româneşti.
Devizele obţinute ar putea constitui suportul financiar al unui program de investiţii
MEMORIA ARHIVEI
de anvergură, a cărui necesitate nu mai este de probat.
Principalul obiectiv al conceptului şi al metodologiei prezentat în mod sumar
trebuie să plece de la o situaţie de fapt.
De exemplu, S.N. CONEL S.A.se află în prezent în faţa unei situaţii grele
din punct de vedere financiar pentru că întreruperea livrării energiei electrice
consumatorilor rău platnici nu-i aduc nici un beneficiu şi nici nu rezolvă problema
unor creanţe irecuperabile, pentru moment. Trebuie să constatăm că aceste creanţe,
cifrate la sume astronomice, reprezintă, pentru orice bun gestionar, nişte pierderi,
pentru că întreprinderile debitoare traversează o perioadă evidentă de criză (poate
chiar fără ieşire previzibilă), capacitatea lor de rambursare fiind inexistentă, în
contextul în care produsele lor nu se vând, din lipsă de clienţi. În plus, nu trebuie uitat
sau omis faptul că întreprinderile debitoare nu au capacitatea (financiară şi tehnică)
de a efectua studii de marketing, lucru pe care Agenţia îl va avea în prerogativele
sale. Întreprinderile debitoare vor avea un enorm avantaj, în sensul că Agenţia le va
permite să-şi pună în valoare produsele lor, cu siguranţă vandabile şi căutate, dar
necunoscute de clienţii potenţiali.
Pentru economia românească, crearea şi reuşita Agenţiei va constitui un
demers puţin costisitor, dar eficace, pentru penetrarea unor pieţe internaţionale.
Aceasta pentru că Agenţia va aplica o politică şi o filozofie strâns legate de principiile
comerţului modern, rezultat din fenomenul de regionalizare a schimburilor
comerciale internaţionale şi de polarizarea acestora.
Finanţarea Agenţiei
Întreaga reuşită a operaţiei preconizate este legată de modul în care mecanismul
conceput va fi pregătit să funcţioneze, investiţiile necesare fiind minime, şi deci uşor
identificabile.
Experienţele efectuate în alte ţări au demonstrat că o operaţiune de o asemenea
anvergură nu solicită, (în perioada iniţială în care nu se autofinanţează), decât costuri
de funcţionare (local, comunicaţii, deplasări, salarii pentru 4-6 persoane).
Cu riscul de a ne repeta, subliniem că această perioadă care trebuie
finanțată, nu va depăși 6 luni, având convingerea (în urma experiențelor
efectuate într-un trecut recent), că ea va fi, în fapt, de maximum 4 luni.
În ceea ce privește repartizarea profiturilor Agenției cu Statul şi cu cele trei
societăți naționale, acest aspect trebuie să facă obiectul unui protocol de acord
prealabil între parteneri..
Concluzii
Operațiuni de acest gen au fost realizate cu succes în mai multe țâri din Europa
și America de Sud, rezultatele obținute depășind așteptările.
MEMORIA ARHIVEI
Seriozitatea cu care operațiunea va fi realizată și spiritul de colaborare al
tuturor celor implicați, constituie cheia succesului.
Analiza aprofundată a fiecărei întreprinderi debitoare, stabilirea unor programe
realiste de livrare a produselor și elaborarea unei strategii de marketing consecvente,
sunt punctul de plecare ce trebuie respectat.
Pentru cele trei societăți naționale din domeniul energiei, colaborarea strânsă
cu Agenția este esențială.
În orice economie de piață demnă de acest nume, crearea unor pârghii
capabile de a rezolva o problemă care astăzi nu are nici o soluție și relansarea unor
întreprinderi în vederea privatizării lor, sunt obiective esențiale.
Concluzii finale referitoare la cele cinci propuneri prezentate de Ion

POPESCU, președintele CSN „MERIDIAN” în cadrul „Reuniunii”.
Trecerea timpului avea să-mi confirme temerile că România și poporul român

se îndreaptă spre un dezastru economic și social. Distrugerea sistematică a economiei
cu precădere a industriei și a agriculturii s-a accentuat odată cu integrarea României
în structurile euroatlantice (NATO și UE). Economia României a fost capturată de
firmele străine, care în prezent dețin peste 80 la sută din totalul economiei românești,
iar sărăcia s-a extins periculos de mult, atingând în unele zone ale țării limita acesteia,
respectiv mizeria.
Efectele distrugerii economiei românești au avut repercusiuni dramatice
și asupra domeniilor vitale pentru sănătatea și educația poporului român, în mod
deosebit resimțite de tineri.
Ca urmare, viitorul și prosperitatea poporului român au fost iremediabil
compromise. România nu mai poate continua în aceste condiții umilitoare și perdante.
Românii, patrioții români trebuie să caute soluții viabile în avantajul dezvoltării
economice și sociale a României, punând accentul pe educația tinerilor și implicarea
lor în viața politică a țării. România trebuie să-și recâștige suveranitatea și respectul
pe care l-a avut cândva în lume.
Resursele naturale de care beneficiază România, inclusiv resursa umană, sunt
principalii factori pe care România poate miza pentru a se dezvolta liber fără a i se
dicta dinafara țării ce trebuie să facă.
Nevoile sunt ale românilor și nicidecum ale străinilor. Lumea în care trăim
este în schimbare, se reașază pe alte linii de forță, pe o altă ordine mondială decât cea
pe care o mai trăim încă. România trebuie să profite de aceste schimbări istorice și să
se așeze de partea acelor grupuri de țări care o vor respecta și care nu o vor umili și
jefui, așa cum i se întâmplă în prezent.
București
27.10.2023
MEMORIA ARHIVEI
Bibliografie
1. Arhiva CSN „MERIDIAN”
2. ȘERBĂNESCU, Ilie, România, o colonie la periferia EUROPEI. Editura
ROZAVÂNTURILOR, București, 2016.
3. TAYLOR, Anthony, Paul, NIEDZWIECKI, Aleksandre, RATH, Malthias
și KOWALCZYK, August, Rădăcinile naziste ale „Bruxelles UE”. Dr. Rath Health
FOUNDATION, 2011.
MEMORIA ARHIVEI
COSMONAUTUL DUMITRU DORIN

PRUNARIU ÎN DIALOG CU MEMBRII
DE SINDICAT AI CONFEDERAȚIEI
SINDICALE NAȚIONALE „MERIDIAN”
COSMONAUT DUMITRU DORIN
PRUNARIU IN DIALOGUE WITH UNION
MEMBERS OF THE NATIONAL TRADE
UNION CONFEDERATION „MERIDIAN”
Conf. univ. dr. Gabriel I. NĂSTASE1
Rezumat
Cosmonautul Dumitru Dorin PRUNARIU a fost invitatul sindicaliștilor

Confederației Sindicale Naționale „MERIDIAN” unde a prezentat momente ale
istoricului zbor în cosmos din anul 1981.
Cuvinte cheie: cosmonaut român; dialog; membri de sindicat; știință;

cercetare; inovare; progres;
Abstract
Cosmonaut Dumitru Dorin PRUNARIU was the guest of the trade unionists of
the National Trade Union Confederation “MERIDIAN” where he presented moments
of the historic flight into the cosmos in 1981.
Keywords: Romanian cosmonaut; dialogue; union members; science;

research; innovation; progress;
Introducere
Î
n calitatea pe care am avut-o, de consilier al președintelui Confederației
Sindicale Naționale „MERIDIAN” (CSN „MERIDIAN”), am organizat
la propunerea președintelui CSN „MERIDIAN”, Ion POPESCU, o întâlnire a
generalului de flotilă aeriană (general cu o stea) Dumitru Dorin PRUNARIU (n. 27
1
MEMORIA ARHIVEI
MEMORIA ARHIVEI
septembrie 1952, orașul Stalin, în prezent Brașov, România) cu membrii de sindicat
ai Confederației. Întâlnirea s-a desfășurat la sediul CSN „MERIDIAN”, în vara
anului 2005.
Cosmonautul Dumitru Dorin PRUNARIU a fost director general al Agenției
Spațiale din România (1998-2004) și ulterior numit prin Decret Prezidențial în
postul de ambasador extraordinar și plenipotențiar al României în Federația Rusă
(mai 2004). La mai puțin de un an, respectiv pe 24 mai 2005, președintele Traian
BĂSESCU, a semnat Decretul privind retragerea lui Dumitru Dorin PRUNARIU
din funcția de ambasador din Rusia. În locul acestuia a fost numit diplomatul de
carieră Ioan DONCA.
Pentru meritele sale deosebite în activitatea profesională, Dumitru Dorin
PRUNARIU a primit numeroase distincții, cea mai importantă fiind Ordinul Național
„Steaua României” în grad de ofițer.
Cosmonautul Dumitru Dorin PRUNARIU a invocat istoricul zbor în cosmos,
cu precizarea că la 14 mai 2006 se vor împlini 25 de ani de la primul zbor cosmic de
către un cetățean român.
Pregătirea de excepție într-un domeniu de pionierat, realizarea a numeroase
experimente științifice cu rezultate deosebite, au confirmat valoarea cercetării
științifice românești la acea dată. Efectuarea cu mult curaj și profesionalism a unui
zbor cosmic care a implicat riscuri și sacrificii, l-au consacrat definitiv pe primul
cosmonaut român, dr.ing. Dumitru Dorin PRUNARIU, în istoria cuceririi și utilizării
spațiului cosmic, atât al României, cât și în cea universală.
Zborul s-a efectuat cu naveta „SOIUZ – 40”, iar misiunea spațială s-a
desfășurat în perioada 11-22 iunie (a durat 7 zile, 20 de ore, 41 de minute și 52 de
secunde). Anul 1981 a reprezentat pentru istoria aeronauticii românești un eveniment
deosebit prin semnificația lui având totodată profunde reverberații în plan intern și
internațional.
Considerații generale despre personalitatea cosmonautului

Dumitru Dorin PRUNARIU
Gl. fl. aer dr. ing. Dumitru-Dorin PRUNARIU, la nivelul plantei este al 103-
lea pământean ajuns în cosmos din aproximativ 450 de specialişti din 31 de ţări care
au efectuat cel puţin un zbor cosmic, îndeplinind în condiţii austere misiuni cosmice
complexe. Din cauza riscurilor unei astfel de întreprinderi, 5% dintre aceştia au murit,
alţii au dobândit afecţiuni medicale permanente (cu preponderenţă la ochi, rinichi,
sistem circulator etc.) ca urmare a efectelor încă incomplet studiate ale mediului
cosmic asupra organismului.
În cele mai multe ţări cosmonauţii sunt consideraţi şi utilizaţi eficient ca
„ambasadori” ai ţărilor respective în domeniul tehnico-ştiiţific şi nu numai. Prezenţa
MEMORIA ARHIVEI
şi opiniile lor având un impact naţional şi internaţional adecvat. De asemenea,
ca persoane publice reprezentative pentru naţiunea cărora aparţin, cosmonauţii
au beneficiat şi beneficiază din partea statului pe care îl reprezintă, de avantaje
materiale de-a lungul întregii lor vieți. Acestea le sunt acordate pentru a le diminua
grijile cotidiene şi pentru a le oferi posibilitatea unei prezenţe adecvate în societate
şi în mediile de profil, precum şi participarea la manifestări interne şi internaţionale
specifice.
După efectuarea cu succes în anul 1981 a zborului cosmic, conform protocolului
stabilit, Dumitru Doru PRUNARIU a fost decorat cu cea mai înaltă decoraţie de
stat. Prin Decret Prezidențial i s-a conferit, de către Nicolae CEAUȘESCU, titlul
de onoare suprem – „Erou al Republicii Socialiste România”. Cu toate acestea
oficialităţile române de atunci, dar mai ales cele de după decembrie 1989, l-au tratat
pe primul cosmonaut român cu multă neglijenţă, neînţelegere și ingratitudine.
Angrenat permanent în activităţi spaţiale, Dumitru Dorin PRUNARIU a fost
din anul 1998, cu o scurtă întrerupere, preşedintele Agenţiei Spaţiale din România
(ASR) din cadrul Ministerului Cercetării și Tehnologiei (1998-2004).
Cosmonautul Dumitru Doru PRUNARIU a fost și a rămas un participant activ
la promovarea intereselor României în forumurile cosmice internaţionale (ONU,
UE), fiind, de asemenea, membru în importante organisme în care se definesc
politicile cosmice internaţionale.
În prezent domeniul cosmic a devenit foarte important în promovarea
tehnologiilor de vârf, în implementarea numeroaselor aplicaţii utilizate la nivel
MEMORIA ARHIVEI
global, în domeniul strategic, încât în noua Constituţie europeană acesta este explicit
menţionat cu prioritate în favorizarea dezvoltării societăţii europene. România, prin
ASR, este angrenată în dezvoltarea cercetării şi aplicaţiilor spaţiale în cooperare cu
numeroase instituţii naţionale şi internaţionale.
Concluzii
Urmare discuțiilor stârnite de fascinantul subiect al Cosmosului, dar și de rolul
internațional pe care l-ar putea avea România în Programele de cercetare spațială,
sindicaliștii prezenți la această întâlnire, au considerat că Dumitru Doru PRUNARIU
trebuie să revină la conducerea ASR. Totodată, ținând seama de personalitatea de
dimensiuni internaționale a lui Dumitru Doru PRUNARIU, care poate oferi României
un plus de imagine în preocupările pe care țara le-a avut în promovarea programelor
spațiale interne și internaționale, s-a decis ca acestuia să i se facă o reparație morală.
Președintele CSN „MERIDIAN” și subsemnatul am propus elaborarea unui
act normativ prin care să se acorde unicului cosmonaut român anumite drepturi și
facilități după modelul altor țări care au cosmonauți. Propunerea a fost prezentată și
discutată cu senatorul liberal dr.ing. Ion I. BASGAN (Președintele Fundației „Ion
Basgan”). Acesta a fost de acord.
Senatorul Ion I. BASGAN a propus pentru dezbatere această reglementare în
plenul senatului. Din păcate, toți cei prezenți în sală au votat împotrivă. Nu-mi dau
seama ce-a fost în mintea și sufletele acestora, dar gestul lor a fost unul care le-a
trădat falsa iubire pentru țară și personalitățile ei.
Bibliografie
1. MOSCU, Annie, Dumitru Dorin Prunariu – biografia unui cosmonaut.
Editura ADEVĂRUL, București, 2012.
2. NĂSTASE, I., Gabriel, Primul zbor în cosmos al unui român. Revista
TURISM &AFACERI, august 2021, p. 8.
3. NĂSTASE, I., Gabriel, 40 de ani (1981-2021) de la primul zbor în cosmos
al unui român – Dumitru Dorin PRUNARIU. Revista UNIVERS STRATEGIC,
anul XII, nr. 4(48), octombrie-decembrie 2021, pp. 242-255 și în revista CRONICA
TIMPULUI, anul VII, nr. 80, septembrie 2021, p. 6.
4. *** Arhiva personală
5. *** Arhiva Confederației Sindicale Naționale „MERIDIAN”
ESEU ARGUMENTATIV
NATURA ZEULUI GREC

THE NATURE OF THE GREEK GOD
Carla POPESCU1
Introducere
În arhitectura religioasă a antichității, zeul grec este unic și irepetabil, în felul
său. În acest colț de lume îndepărtat – care este, mai degrabă, unul din spațiile de
civilizație dinamică și inteligentă a lumii antice –, marile divinități ale panteonului
grec au alura și aura unor „zei personali”. Se pare că zeul grec n-a căzut din cer,
ci a izvorât din nevoia individului grec de a-și proiecta, într-o exterioritate divină,
propria-i interioritate divină. Desigur, în această lume complicată, deopotrivă divină
și conflictuală, n-o să recunoască nimeni vreodată că omul și-a creat zeitatea și nu
zeitatea omul. Dar aici nu este vorba de creație, ci de credință, de adorație. Mintea și
gândirea omenească n-au limite, ființa umană fiind singurul potențial nedegradabil
pe planeta Pământ. Poate fi una dintre posibilele explicații ale specificității religiei
elene: centrarea pe persoană a întregii lor experiențe religioase. Una dintre expresiile
evidente ale acestui nou tip de „totemizare” nu invocă o exterioritate disimetrică,
fără chip de om, ci chiar chipul de om zeificat. Dar nu explicit, clar și distinct, pentru
că așa ceva n-a fost posibil niciodată, nici atunci, și nici azi, ci misterios, dincolo de
ceea ce se vede, dar atât de prezent în ceea ce se crede. Această calitate a omului –
chiar și a omului antic, pe care noi, azi, îl considerăm încă foarte jos și foarte primitiv
în raport cu ce este omul azi – aceea de a-și crea idoli, adică de a-și proiecta în
exterioritatea divină, dincolo de el, dar nu total în afara lui, un univers de divinități,
la care să se închine și în umbra cărora să se încline, este, poate miracolul unei
ființări divine a acestei ființe pământene inteligente, cu orizonturi infinite. Dar omul
este suflet, zicea Descartes, peste veacuri.
Atribuirea unui chip uman individualizat zeilor și puterilor acestora în lumea
de dincolo, zeii fiind considerați persoane este, ceea ce am putea numi umanizarea
divinității și nu supunerea ei neantului.
Desigur, se pot pune și alte întrebări, multe, foarte multe: Personalizarea
zeilor se referă la categoria persoanei? În ce măsură? Care aspecte ale Eului, ale
interiorității omului, ale omului interior au constituit obiectul religiei grecești antice
și care au fost ignorate?
1
Studentă la Facultatea de Filosofie,Universitatea din București
ESEU ARGUMENTATIV
Consistența zeului grec

Viața religioasă, în Grecia Antică, pare exterioritatea interiorității vieții sociale
și politice a antichității grecești, viață pe care o include. Cu alte cuvinte, modelul
vieții politice și sociale grecești este extras din modul de viață al zeilor. Pentru că
zeii, acolo, în lumea lor, fac tot cam ce facem noi în lumea noastră, pe care ei o văd
și o pun la treabă, amestecându-se adesea chiar și în treburile ei cele mai intime, cum
ar fi dragostea. După părerea noastră, această realitate este încă o dovadă că oamenii
își fac religiile de care au nevoie și nu invers. Inversul este ceea vrea omul să audă,
din nevoia de a nu fi singur în deciziile lui, pe drumul vieții...
Funcția sacerdotală și magistratura se regăsesc mai mult în universul
similitudinilor decât în cel al diferențelor. Zeii și cetatea sunt în consonanță. Toate
legendele grecești sunt construite pe această sintagmă. Impietatea este, deopotrivă,
un păcat față de lumea zeilor sau chiar față de zei, personal, și un delict contra cetății.
Această dualitate este menită să mai atenueze desfrâul oamenilor și chiar căderea lor
prea deasă în păcat. Frâu la desfrâu. Comunitatea, fie și prin grija zeilor, este morală,
așa cum este și natura. Iar omul trebuie să se supună imediat și necondiționat legilor
ei.
Astfel, apartenența individului la comunitate reprezintă o condiție necesară în
relația sa cu divinitatea. Cu alte cuvinte, comunitatea mijlocește relația individului
cu divinitatea. Fără această mijlocire, o astfel de relație nu există. Introducerea
comunității între individ, care este grăuntele-esență al lumii oamenilor, embrionul
ei, creatorul ei (omul a creat lumea și nu lumea omul), înseamnă o nouă haină pentru
om, o nouă cameră de primenire și de modelare între el și zei, o treaptă de cumințire
și curățire. Înseamnă eul lui social. Pentru că omul nu trăiește singur pe pământ, ci
împreună cu ceilalți oameni. Atunci când individul este alungat din comunitate, se
rupe și relația sa cu divinitatea. Omul, scos din haina lui socială, își pierde, deopotrivă,
eul social și esența religioasă, extrem de importante nu doar pentru comunitate, ci
și pentru fiecare om individual în parte. Pentru a recăpăta aceste dimensiuni atât de
importante în lumea antică, trebuie să devină implorator, să se roage, să participe la
cultul altor case etc. Desigur, conceptul pare o formă de religie politică, pentru că se
întâmplă în Polis, adică în mediul absolut necesar în care există. Omul, deși fiecare
om individual este unic și irepetabil pe planeta Pământ și în Univers, el rămâne da
capo al fine o ființă socială. Iar conceptul de mediere socială dintre Om și zeu ridică
Cetatea la rangul de treaptă, de laborator, de școală și de condiție a vieții.
Interesant mod de a face din comunitate, din cetate, arealul de a exista și a trăi
sub ocrotirea zeilor. Această aserțiune întărește, de fapt, prin forța divinității, valoarea
și forța cetății. Din acest principiu extrem de important al lumii antice grecești, s-a
extras, fără îndoială, importanța și valoarea comunităților de azi. Alungarea din
ESEU ARGUMENTATIV
cetate și excluziunea de ieri echivalează, azi, cu exilarea din comunitate.
Dar experiența religioasă a vechilor greci nu se rezumă la această formă de
religie politică.
Acestei formule de religie politică i se opune inversul ei, cultul dionisiac.
Este cultul celor care nu se pot încadra pe deplin în arhitectura Polis-ului, a cetății.
Este mai ales cultul femeilor, sclavilor și străinilor, poate chiar și al persoanelor
ostracizate, pentru că, în Grecia antică, femeile, sclavii și străinii nu sunt acceptați
în viața politică, iar cei ostracizați sunt deja excluși și alungați din cetate. În
cultul dionisiac, ele, femeile, excluse din viața politică, își regăsesc un loc în loc
protector, identificator țoi deschizător de orizonturi, care este un cult al aspirației,
al excentrismului, al negării rigorilor Polis-ului. Unele epitete de cult ale zeului
(Eleutherios, Lysios) arată o anumită formulă de reunire a elementului social cu cel
religios în aspirația către libertate și eliberare. Libertatea pare a fi cel puțin dreptul
de a vedea dincolo de ziduri, eliberarea este efortul de a ieși din lanțurile rigorilor.
Acestea sunt modalități ale unei repetabilități eterne de a ieși din orice constrângeri,
de a fi liber ca pasărea cerului, deși orice pasăre, chiar și a cerului, este fel de
înlănțuită ca broasca țestoasă sau ca omul cetății etc. etc., orice eliberare, oricât ar
fi ea de profundă, nu va fi niciodată suficientă pentru a face posibil imposibilul. Nu
există libertate absolută nici pe lumea aceasta, nici în universul acestei lumi. Orice
libertate este condiționată multiplu...
Noutatea pe care o aduce sacralității unei ordini în care individul trebuie să
se integreze, îi opune și i se opune eliberarea din constrângerile impuse, abolirea
limitelor, desființarea barierelor dintre om și zeu dintre natural și supranatural, dintre
uman, animal, vegetal etc... Cultul civic era legat de un ideal. Cult al delirului și al
nebuniei, al nebuniei divine, posedare de către zeu. Omul se eliberează de hieron,
de sacru, de oficial, în favoarea contactului nemijlocit cu divinitatea - sfințenie și
puritate totală, consacrare, completă, eliberare din orice sacru.
Dar fusiunea cu zeul nu este o reuniune personală, personalizată, ci una în
grup, un fel de frenezie colectivă dansuri, cântece, strigăte, rătăciri fără țel, plonjare
într-o natură sălbatică. Posedarea de un zeu nu este un transfer de la zeu la individ,
nu este comunicare.
Dyonisos este un magician, un iluzionist, el derutează, tulbură, dar rămâne
departe, deși se simte aproape, este singura divinitate grecească ce nu are formă,
pentru că el este acel Altceva de care omul a avut nevoia atunci și va avea nevoie
mereu, în toate epocile prin care va trece, pentru că orice epocă, orice societate și
orice fel de organizare este constrângătoare, oricât de democratică și de prosperă ar
fi. Uneori și democrația, și prosperitate și chiar libertatea sunt constrângătoare.
Și totuși, Omul, oricât de înlănțuit ar fi, este și va rămâne totdeauna liber,
fie și prin aceea că este gânditor, că este inteligent, pătrunzător și cunoscător... Iar
cunoașterea are și va avea totdeauna orizonturi nemărginite...
Cultele misterelor permit însă acest lucru, un mister constituind o comunitate
ESEU ARGUMENTATIV
spirituală, nu socială, la care poate participa oricine. Misterul se adresează însă direct
individului, nu prin vreo mijlocire. Cultul misterelor este o comuniune cu zeul, nu ca
face to face, ci ca o intimitate spirituală, cu caracter social și familial, inițiatul fiind
adus în postura de fiu, de copil adoptiv, de soț al divinității. Unire sexuală cu zeul!?
O astfel de proiecție justifică, mai degrabă, imaginea unui cadru special în care cei
privilegiați își pot imagina orice, își pot întemeia puterile și privilegiile în acest
context, pot să trăiască în eden, pot alege orice formă de trăire, inclusiv nemurirea
fericită. Unele dintre familiile privilegiate își asumă chiar monopolul administrării
misterelor, pe care, tot în aceeași logică, le democratizează.
Dar Cultul misterelor a fost totuși departe de a deveni o religie a sufletului.
În Hipolit al lui Euripide, devoțiunea pe care tânărul o are pentru Artemis nu este
doar visătoare, ci chiar primește un răspuns. De aici rezultă o intimitate pasională
constantă. Dar aceste raporturi cu divinitatea nu sunt posibile, ci au un caracter
insolit, straniu, chiar dacă sugerează puritatea intuiției din filosofia de mai târziu ca
viziune directă a unui spirit către alt spirit. Deși spiritul pământeanului, care este, de
fapt, esența lui, ar trebui să se întâlnească cu spiritul zeiței, ca spirit cu spirit, pentru
că spiritele au aceeași natură imaterială, acest lucru rămâne doar aici, nu coboară și
în lumea trupească pentru că zeița, deși poate fi îmbrățișată, nu are trup. Dragoste
pură, ieșită din trupesc. Desigur, puritate, dar mai mult divină decât umană. Când
Hipolit, rănit de moarte, este adus în fața porților lui Hades, la plânsul lui, zeița îi
răpsunde: „Văd, dar ochilor mei le este oprit plânsul.” Intimitatea cu zeul nu există
pe planul statutului de om al individului... Dar poate fi imaginată...
Atunci ce înseamnă „zei personali”?
Noțiunea s-a constituit într-o epocă îndepărtată în care nu fusese elaborată o
teorie a existenței unei forme pur spirituale, ca dimensiune a interiorității omului.
Omul nu-și știa pe atunci această interioritate, acest suflet, acest spirit, chiar dacă
trăia în interiorul lui. Gândirea religioasă a acelor timpuri distingea totuși diferitele
tipuri de puteri supranaturale, precum și jocul complex al acestora într-o cheie a
unei structuralități simple: ierarhie, opoziție, echilibru, complementaritate... Dar,
la acest nivel de cunoaștere și de înțelegere, nu existau elemente suficiente pentru
„personalizarea” zeilor. Pentru a desemna o putere divină, grecul antic trece cu ușurință
de la singular la plural. Unicitatea lui Zeus sau a Herei nu exclude referirea la aceștia
ca dubli sau tripli. O zeitate poate fi văzută ca unică sau ca multiplicată, înțelegând
prin această nu doar mai multe ipostaze ale acestea, ci mai multe individualități,
mai multe modalități. În epoca aceea, forma se supunea modalității și nu modali
tatea, formei. Explicația acestui paradox se află în aceea că un zeu exprimă nu forme
personale de existență, ci modalități de existență, de exprimare și de manifestare a
Puterii. Afrodita este o frumusețe, dar, în același timp, ea este și Frumusețea.
Când este vorba de făpturi supranaturale, nu există, la grecul antic, antiteze.
Zeii nu au trup. Ei sunt totdeauna acolo unde trebuie, chiar dacă trebuie să fie, în
același timp, într-o mie de locuri. Această rațiune a antichității este valabilă nu numai
ESEU ARGUMENTATIV
când vorbim de zei, ci și când vorbim de simboluri, de efecte, de valori. Eroul de
la Maraton este evocat de pământul care-i poartă osemintele și, între altele și de
denumirea probei de alergare, în competițiile de atletism, cea de 42,125 km, cât
măsura drumul parcurs în alergare de bravul soldat pentru a anunța victoria grecilor
și, apoi, fericit, să-și dea duhul.
Evocarea unui mort, la grecii antici, nu însemna reamintirea lui, ci asigurarea
permanenței, a continuității grupului familial și a cetății dincolo de moarte. Doar la
Hades, morții sunt cei fără nume.
Eroii fac parte dintr-o categorie specială ce se opune deopotrivă, celei a morților
cât și zeilor. Eroii nu-și pierd identitatea prin moarte și, mai mult, se evidențiază în
lumea celor morți, căpătând un statut aproape divin. Dar și aici, în cadrul cultului,
individualitatea eroului se diluează și chiar dispare. Printr-o asemenea procesualitate,
eroii practici reali, adică cei trimiși de zei și înzestrați de aceștia cu calități deosebite,
devin eroi funcționali: eroul Medic, eroul Prânzului, eroul ce amestecă apa și vinul,
protejează acoperișurile, alungă ciorile, sperie caii... Aceștia sunt eroi ai faptei în
sine: un astfel de erou este un erou pentru că a reușit imposibilul, ca urmare a unui
har divin, al unui sprijin supranatural. Fapta eroică este a unui individ posedat de
Divinitate.
Dar universul religiei, al credinței, al gândirii și spiritualității divine sau mai
puțin divine nu s-a oprit aici. Și nu se va opri niciodată, niciunde. Între secolele VI și
V, în mediile sectelor, mai ales în aceste medii, dar nu numai, undeva în mărginimea
religiei, se profilează o nouă concepție despre suflet. Sufletul apare ca o făptură
venită de undeva, înrudită însă cu divinitatea. Anticii au descoperit în om o forță
superioară, supranaturală, sufletul – daimon.
Acum, psyche nu mai este ceva fără contur, o fantasmă, ca la Homer, ceva
nedefinit, exprimat de omul muribund, ci este efectiv privită ca o putere aflată în
inima omului. Dar care poate exista și în afara acestuia. Psyche este primul cadru
care permite ca universul interior să se obiectiveze, devenind astfel un de pornire în
procesualitatea edificării structurilor eului.
Trupul este exclus din conținutul noțiunii de persoană. Sufletul este divin; el
este sechestrat de trup și, de aceea, el este contrar trupului.
Definitorie pentru dimensiunea interioară a individului este forța vitală
misterioasă care animă și pune în mișcare întreaga natură.
Adesea, omul individual, în Grecia antică, nu se înscrie nemijlocit în ordinea
socială sacralizată sau când evadează din ea, nu o face pentru a se afirma ca valoare
singulară, ci pentru a găsi o altă cale de revenire, identificându-se, atât cât este posibil
și cum poate fi posibil, cu divinitatea.
Triadaa celor trei funcţii ale religiei din lumea antică – „suveranitate, război,
fecunditate”2 - s-a păstrat în esența ei. Ea conferă religiozității lumii o unitate care
nu există – sau nu există în acest fel – în religiozitatea greacă. Zeul grec este o
2
Jean-Pierre Vernant, Mit și religie în Grecia antică, , p. 36
ESEU ARGUMENTATIV
identitate în panteon care se află în relații cu celelalte identități numeroase – și chiar
foarte numeroase, după cum s-a văzut mai sus –, care alcătuiesc o lume a lor, a zeilor,
destul de substanțială, care nu se poate integra în trinitatea de mai sus.
Pluralitatea de configurații, în funcție de areal, de punctul de plecare, de
caracteristici etc. face imposibilă reducerea conceptului la atât. Zeii grecești sunt
nu numai zei ai suveranității, ai războiului și ai fecundității, deși nu exclus nici
componentele acestei trinități, ci zei ai vieții, ai gândirii, ai existenței, ai devenirii și
chiar ai morții celor pe care, la urma urmei, nu îi doar păstoresc, ci, într-un fel, îi și
slujesc.
Zeus - tată și rege

Numele lui vine de la strălucire, rădăcină indo-europeană. Zeus = a străluci,
dies-deus, în vedică dyeus.3 Și încă mai sunt: „Dyaus pita indian, Jupiter, roman,
Zeus pater”...4 Parcă s-ar trage din acel universal „zeu indo-european al cerului...”5
Numele vine de acolo, din acest cuvânt care, ca orice cuvânt, circulă prin toată
lumea, mai ales când este numele zeului cerului.
„Dar Zeus nu face parte din „nicio grupare triadică analoagă celei
precolumbiene Jupiter-Marte-Quirinius”.6
Această grupare triadică, suport pentru o trinitate generată de ea –
„suveranitatea (Jupiter) se articulează și se opune războiului (Marte) și funcțiunilor
fecundității (Quirinius) – nu se află în orizonturile și nici în profunzimile lui Zeus,
divinitate-tată și, în același timp, rege. El nu transpune și nu susține, în niciun fel,
transpunerea în suveranitate, în același areal cu valorile religioase și juridice,
violența și magia”.7
„În mit, Uranos, întunecimea cerului nopţii, se însoțește cu Gaia, Pământul,
şi nu cu Zeus. Dar Zeus incarnează, în opoziție față de totalitatea celorlalți zei, forţa
cea mai mare, puterea supremă. Zeus de o parte, toţi ceilalţi olimpieni de cealaltă.
Faţă de Kronos şi de ceilalţi zei Titani coalizaţi împotrivă-i ca să-i răpească
tronul, Zeus reprezintă justiţia, repartiţia exactă a onorurilor şi funcţiilor, respectul
privilegiilor de care se poate prevala fiecare, grija faţă de ceea ce se cuvine chiar
celor mai slabi”.8
Și, tocmai de aceea, învinge.
„Zeus aduce, în el şi prin el, în regalitatea lui, sub autoritatea lui, reconcilierea
în ordinea lumii, în ființa lumii, a puterii cu ordinea, a violenței cu dreptul. Toţi
regii vin de la Zeus, va spune Hesiod în secolul al VII-lea îH, nu pentru a opune pe
3
Ibidem, p. 37
4
Ibidem
5
Ibidem
6
Ibidem, p. 38
7
Ibidem
8
Ibidem
ESEU ARGUMENTATIV
monarh războinicului şi țăranului, ci pentru a afirma că oamenii au cu adevărat un
rege dacă și numai dacă acesta îşi asumă sarcina de a face să triumfe, fără violență,
dreptatea.”9
Principii excepționale, care guvernează lumea și azi. Mereu se vor face, în
Grecia antică, în Grecia care genera, încă de pe atunci, rădăcinile democrației –
cuvânt care vine tot de la ei demos și kratos –, puterea poporului.
Înrudirea regilor şi a regalităţii cu Zeus generează „o serie de enunţuri
ce leagă, de fiecare dată, o categorie anume de oameni de divinitatea care îi
patronează: fierarii de Hefaistos, soldaţii de Ares, vânătorii de Artemis, cântăreții
ce se acompaniază la liră de Phoibos, iar regii, de zeul-rege.”10
Dar și Zeus, uneori, intră, pentru că așa vrea el sau pentru că așa trebuie, în
compunerea unei triade – așa „cum o face împreună cu Poseidon și Hades, chiar
și cu Hades!? – cu un scop foarte precis, acela de a limita, prin partaj, universul
cosmic: cerul pentru Zeus, marea pentru Poseidon, subpământul pentru Hades și,
pentru toți trei, în comun, suprafața pământului”.11
Zeus intră și într-o diadă, spre exemplu, atunci când se asociază cu o zeiță –
două divinități, chiar dacă n-au trup – una fiind Puterea, alta Frumusețea – nu doar
pentru ca să fie, ci pentru anumite scopuri, în funcție de calitățile și competențele
divinității feminine. „Cu Gaia, de exemplu, Pământul-Mamă, Zeus este partea
cerească, ‑”. Desigur, simbolic. Aceasta înseamnă că „ploaia fecundată” va
pătrunde în adâncurile solului unde va trimite seva necesară „vlăstarelor tinere ale
vegetației”.12 Și astăzi, după două milenii și jumătate, țăranii se roagă la Dumnezeu,
Zeus-ul de azi, să dea ploaie pământului.
În asociație cu Hera, el patronează familia, după modelul cuplului rege-regină,
binomul care legitimează căsătoria, zeificând, instituția familiei, a căsniciei normale
dintre un bărbat și o femeie, baza oricărei organizări sociale. În acest sens, cuplul
rege-regină se constituie într-un model al unei căsnicii normale, al căsniciei formate
dintre un bărbat și o femeie, pe baza căreia se generează o familie, fundament al
oricărei organizări sociale. Evident, matricea, adică forma perfectă a acestei familii
o reprezintă „cuplul rege-regină constituind modelul exemplar.”13
Dar Zeus nu este numai cinstitul, curatul, divinul, ci și vicleanul, șiretul,
vulpoiul. Este așa pentru că existența însăși este așa, iar el, Zeus, nu se poate situa
în afara acesteia, chiar dacă nimeni nu este capabil să-l vadă și să-l judece. Dar el,
probabil, ca mulți dintre urmașii și predecesorii săi, chiar dacă zeii sunt nemuritori
(oricum, el se comportă ca un muritor), n-a ieșit din principiul Ego sum qui sum.
„Asociat cu Metis, prima sa soţie, pe care o înghite pentru a şi-o însuşi pe de-a
9
Ibidem, pp. 38-39
10
Ibidem, p. 39
11
Ibidem
12
Ibidem
13
Ibidem, pp. 39-40
ESEU ARGUMENTATIV
întregul, Zeus rege ia forma și conținutul inteligenţei şirete, vicleniei rafinate.”14
Chiar dacă e suveranul cerului, are nevoie de această însușire omenească (pe
care oamenii, probabil, i-au sugerat-o ca să-și justifice ei comportamentul lor șiret,
viclean), „pentru cucerirea şi conservarea puterii”15, asigurarea sine die a domniei
proprii şi pentru a-şi pune tronul la adăpost de vremuirile vremilor fără de vreme.
Pentru că, iată, și în nemurire există așa-ceva.
Recăsătorit cu Temis, „el stabileşte pentru vecie succesiunea anotimpurilor
în natură, echilibrul grupurilor de oameni în cetate (Horai) şi cursul ineluctabil al
destinelor (Moirai)16.
Mai mult, el, marele Zeus, se întrupează într-o altă trinitate, devenind „Lege
cosmică, Armonie socială şi Destin.17
Iliada îi zice „tată al zeilor şi al oamenilor, nu fiindcă a dat naştere tuturor
fiinţelor, ci pentru că exercită pe veșnicie o autoritate tot atât de deplină ca şi şeful
unei familii asupra celor din casă, Zeus împarte cu Apolo denominativul de Patroos,
adică ancestralul”18. Împarte, dar nu renunță la ceea ce i se cuvinte într-o existență
divină creată și controlată de el.
Aceste realități din lumea zeilor sunt, de fapt, realitățile normale din lumea
noastră, zeificate. Nu neapărat pentru a le justifica esența, ci pentru a pietrifica
arhitectura ierarhică a unui modus vivendi atât de complex și, la urma urmei, atât
de sofisticat și de complicat. Dar, în toată această desfășurare de legendă, există un
realism istoric, există un spirit al continuității și devenirii... La urma urmei, nici lui
Zeus, nimic din ceea ce este sau a devenit omenesc, adică al oamenilor, nu-i lipsește.
„Alături de Atena Apaturia, Zeus asigură, în calitate de Phratrios, integrarea

indivizilor în diversele grupuri care alcătuiesc comunitatea civică; în cetăţile Ioniei,
el face din toţi cetăţenii adevărați fraţi ce prăznuiesc în sânul fratriilor lor, ca într-o
singură familie, sărbătoarea frăției, a Apaturiilor, adică a acelor care se socotesc
copiii aceluiași părinte.”19
Zeus își face parcă o datorie pe care el îusuși și-a stabilit-o și, efectiv și-a
asumat-o, ca oricare alt cap de familie, ca oricare alt conducători, dar nu pentru că
ar fi împrumutat această calitate sau această funcție de la aceștia, ci pentru că el – și
numai el – este modelul lor.
„La Atena, împreună cu Atena Polias, Zeus este Polieus, patronul cetății.
Stăpân şi garant al vieţii politice, el formează un cuplu cu zeiţa a cărei funcţie, ca
putere tutelară a Atenei, e mai precisă şi, s-ar putea spune, mai localizată. Atena
veghează asupra oraşului său, în calitatea lui de cetate specială, Această calitate
14
Ibidem, p. 40
15
Ibidem
16
Ibidem
17
Ibidem
18
Ibidem
19
Ibidem
ESEU ARGUMENTATIV
este dată de faptul că Atena iese în relief prin ceea ce o diferențiază de celelalte state
greceşti. Zeiţa „favorizează” Atena, dăruindu-i, înaintea tuturor, privilegiul dublu al
păcii în interiorul ei şi al victoriei în afară”.20
Zeus este tot ce poate fi un zeu:
„tată ceresc, unic deţinător al puterii supreme, iscusit întemeietor al ordinii,
garant divin al dreptăţii şi al cinstei, tată şi strămoş, patron al cetăţii... Dar nu numai
atât. Tabloul regalităţii divine a lui Zeus mai comportă şi multe alte dimensiuni.”
Autoritatea lui totală nu este doar univocă, de tipul puterii discreționare, ci,
deopotrivă, politică şi domestică. În strânsă legătură cu Hestia, Zeus veghează atât
asupra vetrei private a fiecărui cămin – acolo unde se derulează viaţa familială –,
cât şi asupra vetrei comune a cetăţii, în inima ei, în Hestia Koine, locul de veghe
al magistraţilor pritani; Zeus Herkeios, Zeus al îngrădirii, împresoară întinderea
domeniului pe care se exercită nestânjenită puterea capului familiei; Zeus Klarios,
împărţitorul, delimitează şi fixează hotarele, lăsîndu -i lui Apolo Aigieus şi lui
Hermes grija de a apăra porţile şi de a supraveghea intrările. Zeus , Zeus Xenios,
primesc pe rugător şi pe oaspete, îi introduce în casa ce le este străină, le asigură
mântuirea la altarul casei, fără să-i asimileze prin aceasta membrilor familiei.
Zeus Ktesios, Zeus al posesiunii, veghează ca gardian al bogăţiei asupra bunurilor
stăpânului casei”.21
Deși este asociat cu Hades, prin trinitate, Zeus i se opune, totuși, acestuia.
Ba, mai mult, el însuși devine în măsură să o exprime, chiar dacă n-a primit efectiv
puterea subpământeană, atunci când s-au împărțit puterile.
Dar el, fiind cel mai mare, cel mai tare și cel mai înțelept, putea să-și asume
și să-și adjudece orice. Deși dimensiunea subpământeană nu era a lui, ci a lui Hades.
Zeus face o „trăsătură de unire”, prin ploaie, prin vânturi, prin trăznet, între
cer și pământ, fiecărui domeniu, asociind-ui zeitățile respective.
Între înalturi şi lumea de jos, de pe pământ, Zeus mai face și un alt fel de
legătură, prin semne și oracole prin care transmite mesajele zeilor cerești. Oracolul
de la Dodona este cel mai vechi. Acesta era oraculul lui Zeus.
„Acolo unde își așezase el sanctuarul. Unde crescuse un stejar mare care-i
aparţinea şi care se înălţa spre cer ca o coloană îndreptată către înalt. Foşnetul
frunzelor produs în aer, deasupra capetelor lor, de către ramurile copacului sacru,
dădea răspuns întrebărilor celor veniţi să le pună stăpânului cerului. De altminteri,
când Apolo îşi reprezintă oracolele în sanctuarul de la Delfi, el nu vorbeşte atât în
numele lui, cât în cel al tatălui său, de care rămâne legat şi subordonat în funcţia sa
oraculară.”22
Și în funcția oracolară existau subordonări. Apolo e profet, dar nu profet
independent și suveran, ci profetul lui Zeus; el nu făcea ceva de capul lui, ci doar
dădea glas voinţei Olimpianului, deciziilor acestuia...
20
Ibidem, pp. 40-41
21
Ibidem, p. 41
22
Ibidem, p. 43
ESEU ARGUMENTATIV
Numeroasele și „diferitele epicleze (supranume) ale lui Zeus, oricât ar fi ele
de diverse și de extinse în toate zările, nu sunt incompatibile”23, ci fațete și expresii
ale aceleiași esențe.
Concluzii
Aceste fațete de caleidoscop, luate în universul lor unitar și indivizibil, trasează
conturul unei suveranități, cel al suveranităţii divine, aşa cum o concepeau grecii cu
milenii în urmă; ele marchează frontierele și limitele, într-un vortex al nelimitelor,
delimitează domeniile constitutive care dau consonanța și rezonanța ansamblului;
armonizează vibrațiile și desenează traiectele infinitelor măști împodobite cu
briliante pe care Forţa zeului-rege le poate arbora, atât în lumea zeilor, cât și în cea
a oamenilor.
Toate acestea sunt ca o poveste de demult, fascinantă prin legendele ei, prin
conflictele și armoniile ei, o frescă a unor formule ale credinței și gândirii, atât prin
celebrele cuvinte care ne-au rămas, nu neapărat ca un avertisment, ci mai ales ca
înțelepciuni...
O lume a zeilor, cu Zeus în centru. spirit și trup fără trup, dar făcând tot ce face
un spirt și un trup, și cu oamenii gânditori și truditori, care au crezut și mai cred și azi
în zei, din care ne tragem și ne vom extrage mereu rădăcinile, continuă să existe în
noi ca o istorie vie a unui timp trecut. Frumos, legendar și încă misterios.
1. Zeul grec nu este un Dumnezeu unic și atotputernic, ci o zeitate într-o
ierarhie, unde zeul suprem, zeul zeilor, este Zeus. Deși este unic atotstăpânitor al
Cerului, al Pământului și al Subpământului, el împarte această putere cu alți zei,
unul. Gaia, al Pământului și altul, Hades, al Subpământului, al Întunericului. El
rămânând însă unicul, supremul. Zeus face tot ce e posibil, inclusiv prin viclenie,
pentru a-și menține și a-și confirma mereu coroana de atotstăpânitor al tot ce există.
2. Principiile după care funcționează lumea zeilor sunt analoage cu principiile
după care funcționează lumea oamenilor. Este normal să fie așa, de vreme ce modelul
lumii oamenilor este cel al lumii zeilor, această lume a zeilor având modele de zei
pentru orice îndeletnicire a pământeanului, pentru orice mod de viață, inclusiv prin
acei „zei funcționali”, zei ai meseriilor etc, astfel încât zeitatea să acoperă toate
îndeletnicirile omenești, să fie și să rămână mereu modelul lor, întrucât, fără un
astfel de model, omul n-ar putea exista, modelul lor, al acestor oameni și al acestor
îndeletniciri, nefiind o creațe a oamenilor, ci a zeilor.
3. Zeitatea supremă greacă are o arhitectură extrem de diversificată, existând
tot felul de zei pentru tot ce face omul și pentru orice face omul.
4. Viața zeilor se aseamănă cu viața oamenilor, pentru că viața oamenilor imită
viața lor. Dar zeii, nefiind materiali, deși se pot întrupa în ce vor, rămân totdeauna
23
Ibidem
ESEU ARGUMENTATIV
fără trup, fără timp și fără spațiu, dar pot fi oricând, oriunde, sub ce formă vor,
îndeplinind toate muncile, în toate formele și formulele posibile, de la cele ale lui
Hercules la cele ale lui Zeus. Dar ei nu pot plânge, întrucât ochii lor nu au lacrimi.
Europa de azi seamănă uimitor de mult nu neapărat cu împărăția lui Zeus –
Cerul, Pământul și chiar Subpâmântul –, ci mai ales cu forfota interiorității neliniște
a vremurilor de atunci și cu arhitectura bizară și alambicată a bătăliilor din toate
timpurile, pentru putere, paralel cu zidirea unui edificiu endogen, limpede și frumos,
care are valoarea cristalină a apei de izvor.
O lume uriașă, care n-a trecut, ci trăiește în noi, nu doar ca o rădăcină din care
ne extragem seva, ci și ca o replică de ieri la ceea ce suntem noi, azi.
Bibliografie
1. VERNANT, Aspecte ale cultului persoanei
2. VERNANT, Zeus - tată și rege
VERSURI
GÂND PE GÂND DIN GÂNDUL MEU

Am fost o zi slujbaș în infinitul mare,
dar mă gândeam c-ar fi de drept și unul mic,
precum în important un lucru de nimic,
și-n gândul de pe gând, un gând din depărtare.
M-am străduit să-i încropesc o diagramă.

cu câte infinituri mici s-a complicat
și-n câte alte galaxii s-a implicat,
precum un reclamist în propria-i reclamă.
Dar infinitu-i un finit fără hotare,

un sacrosant repetitor repetitiv,
cum e culoarea lumii noastre-n ROGVAIV,
și raza lunii, noaptea, -n razele de soare.
Am încercat să-l cumpăr, să-l aduc acasă,

să-l fac să strălucească noaptea în balcon,
când soarele-i plecat din cer pe-un stadion,
să joace-n pietricele fotbalul de masă.
Dar gândul meu tăcut s-a implicat prea tare

într-un nimic deplin ce se credea că-i tot,
crezând credul că sunt în drept de drept să pot
să mă gândesc că pot să fiu fără hotare.
Și totuși, infinitul nu-i atât de mare,

precum un gând în universul său din gând,
în care nu există-acum, nici vreun curând,
ci doar tăceri adânci și lumi nelineare.
Există infinit din infinituri dense

și infinit și-atât, doar infinit,
precum ar fi sfârșitu-n nesfârșit,
ca un nimic din alt nimic fără hotare.
VERSURI
Nimicul nu-i un moșier fără moșie,

nici tigvă foarte goală într-un spațiu plin,
nici gustul amărui din vinul vin pelin,
ci doar un veșnic pretendent la veșnicie.
El n-are formă, nici miros și nici culoare,

e pur și simplu tot ce-a tot fost: nimic,
un vid expediat de un alt vid mai mic,
mereu aceeași permanență trecătoare.
Am fost o zi slujbaș în infinitul mare,

apoi planton la infinitul junior,
când el dormea la taică-su-n pridvor
fără permis, fără zapis, fără hotare.
Mă mai gândeam și-atunci la clipa următoare,

apoi, când micul mare singur s-a trezit,
am înțeles că nu există infinit,
ci doar un gând, din gând în gând, fără hotare.
In zori, m-am detașat din ce sunt eu, cu greu...,

infinitu-i doar un gând pe gând din gândul meu.
Gheorghe Văduva,
București, 29 noiembrie 2023
VERSURI
THOUGHT BY THOUGHT FROM MY

THOUGHT
(Automatic translation)
One day I was a servant in the great infinity,

but I thought a small one would be right too,
as in important nothing,
and in the thought of the thought, a thought from afar.
I tried to put a diagram on it.

with how many small infinities it got complicated
and how many other galaxies has he been involved in,
like an advertiser in his own advertisement.
But infinity is a finite without limits,

a sacrosanct repetitive repetitive,
what is the color of our world in ROGVAIV,
and the ray of the moon, at night, in the rays of the sun.
I tried to buy it, bring it home,

to make it shine at night in the balcony,
when the sun left the sky in a stadium,
to play table football in the pebbles.
But my silent thought got too involved

in a complete nothingness that was thought to be everything,
credulously believing that I am entitled to be able to
to think that I can be without borders.
And yet infinity is not so great,

like a thought in its universe of thought,
in which there is not now, nor any time soon,
but only deep silences and non-linear worlds.
There are infinity of dense infinities

and infinity and that’s it, just infinity,
as if it were endless
as a nothing from another nothing without limits.
VERSURI
Nothing is a landlord without an estate,

no very empty gourd in a full space,
nor the bitter taste of wormwood wine,
but only an eternal pretender to eternity.
He has no form, no smell, no color,

it’s simply all it’s ever been: nothing
a vacuum dispatched by another smaller vacuum,
always the same fleeting permanence.
One day I was a servant in the great infinity,

then on duty at infinite junior,
when he was sleeping at his father’s on the porch
without a permit, without a record, without borders.
Even then I was thinking about the next moment,

then, when the lonely little sea awoke,
I understood that there is no infinity,
but only a thought, from thought to thought, endlessly.
At dawn, I detached myself from what I am, with difficulty...,

infinity is just a thought after a thought in my mind.
Gheorghe Vaduva,
Bucharest, November 29, 2023
VERSURI
PENSÉE PAR PENSÉE DE MA PENSÉE

(Traduction automatique)
Un jour j'étais serviteur dans le grand infini,
mais je pensais qu'un petit serait aussi bien,
comme dans rien d'important,
et dans la pensée de la pensée, une pensée venue de loin.
J'ai essayé de mettre un schéma dessus.

avec combien de petits infinis ça s'est compliqué
et dans combien d'autres galaxies a-t-il été impliqué,
comme un annonceur dans sa propre publicité.
Mais l'infini est un fini sans limites,

un sacro-saint répétitif répétitif,
quelle est la couleur de notre monde dans ROGVAIV,
et le rayon de lune, la nuit, dans les rayons du soleil.
J'ai essayé de l'acheter, de le ramener à la maison,

pour le faire briller la nuit sur le balcon,
quand le soleil a quitté le ciel dans un stade,
jouer au baby-foot dans les galets.
Mais ma pensée silencieuse s'est trop impliquée

dans un néant complet qui était censé être tout,
croyant avec crédulité que j'ai le droit de pouvoir
penser que je peux être sans frontières.
Et pourtant l'infini n'est pas si grand,

comme une pensée dans son univers de pensée,
dans lequel il n'y a pas de moment présent, ni de sitôt,
mais seulement des silences profonds et des mondes non linéaires.
Il y a une infinité d'infinis denses

et l'infini et c'est tout, juste l'infini,
comme si c'était sans fin
comme un rien d'un autre rien sans limites.
VERSURI
Rien n'est propriétaire sans domaine,
pas de gourde bien vide dans un espace plein,
ni le goût amer du vin d'absinthe,
mais seulement un éternel prétendant à l'éternité.
Il n'a ni forme, ni odeur, ni couleur,

c'est tout simplement tout ce que ça a toujours été : rien
un vide expédié par un autre vide plus petit,
toujours la même permanence éphémère.
Un jour j'étais serviteur dans le grand infini,

puis en service chez Infinite Junior,
quand il dormait chez son père sur le porche
sans permis, sans casier, sans frontières.
Même alors, je pensais au moment suivant,

puis, quand la petite mer solitaire s'est réveillée,
J'ai compris qu'il n'y a pas d'infini,
mais seulement une pensée, de pensée en pensée, sans fin.
A l'aube, je me suis détaché de ce que je suis, avec difficulté...,

l'infini n'est qu'une pensée après une pensée dans mon esprit.
Gheorghe Vaduva,
Bucarest, le 29 novembre 2023
UNIVERS STRATEGIC
UNIVERSITATEA CREȘTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR”

STUDII STRATEGICE INTERDISCIPLINARE ȘI DE SECURITATE
Către colaboratori și cititori

To contributors and readers
Revista „Univers Strategic” – revistă trimestrială universitară română de studii strategice
interdisciplinare și de securitate a Universității Creștine „Dimitrie Cantemir” – se doreşte a fi o
publicaţie a tuturor celor interesați de problematica strategică a interdisciplinarității și securității.
Paginile sale sunt onorate să găzduiască studii, articole, eseuri şi alte produse ale cercetării științifice
elaborate de cercetători științifici, de profesori, masteranzi şi studenţi ai Universităţii Creştine „Dimitrie
Cantemir”, de personalităţi din mediul academic şi universitar, de personalităţi ale lumii politice,
ştiinţifice şi culturale din ţară şi din străinătate. Dorim să participăm activ la dezbaterea ştiinţifică de
profil, să contribuim la extinderea universului cunoaşterii, la calitatea mediului şi a vieţii, la asigurarea
– şi pe această cale – a condiţiilor necesare progresului, prosperităţii şi dezvoltării durabile.
Revista apare atât aîn format tipărit şi pe suport electronic (DVD-ROM), cât şi on line, astfel
încât paginile ei să ajungă rapid la un public cât mai larg, deopotrivă avizat şi interesat, oferindu-i
rezultatele activităţii de cercetare științifică din cadrul Universității Creștine „Dimitrie Cantemir”,
informaţii şi analize pe temele cele mai acute ale domeniilor predominant strategice, dar nu numai, ale
interdisciplinarității și securităţii naţionale, regionale, internaţionale şi globale.
Revista poate fi accesată on line la adresa: http://iss.ucdc.ro/revista.html
Cei care doresc să publice articole în revistă pot aduce textul direct la redacție, în format
electronic, îl pot trimite prin poștă sau prin email. Textul trebuie să fie scris cu diacritice, în Word,
în limba română și în limba engleză sau franceză, cu un abstract de 8-10 rânduri și cuvinte-cheie, cu
trimiteri bibliografice la subsolul paginii.
Nu se percep taxe pentru publicare.
Conținutul articolelor publicate, pe părți sau în întregime, poate fi descărcat și folosit, cu
citarea sursei.
Ne găsiți la adresa:
Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir”

Revista „Univers Strategic”
Splaiul Unirii nr. 176, sectorul 5, Bucureşti
Telefoane: (021(330.70.00; 330.79.11; 330.79.17 Fax: (021)330.87.74
Web: http://iss.ucdc.ro/revista.html
Email: iss@ucdc.ro sau office@ucdc.ro
Telefoane redactor șef: 0766.747.305; 0771.573.616, email: vaduvageorge@yahoo.fr
UNIVERS STRATEGIC
Articolele pot fi trimise pe adresa revistei, pe cea a redactorului şef:

vaduvageorge@yahoo.fr și pe cea a redactorului șef adjunct:
av.agata@yahoo.com
REDACTARE ŞI TEHNOREDACTARE
Gheorghe VĂDUVA
Email: vaduvageorge@yahoo.fr; telefon: 0766.747.305
RESPONSABIL DE NUMĂR
Gheorghe VĂDUVA
ADRESA
Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir”
Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate
Splaiul Unirii nr. 176, Sectorul 5, Bucureşti
Telefoane: (021)330.70.00; 330.79.11: 330.79.17. Fax: 021.330.87.74
Email: iss@ucdc.ro sau office@ucdc.ro

Univers Strategic NR 4 Oct-Decembrie 2023

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Univers Strategic NR 4 Oct-Decembrie 2023

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr.

2 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 4(56)/2023

ISSN 2068 - 1682 Online

EDITOR: UNIVERSITATEA CREȘTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR”

UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 4(56)/2023 3

CONSILIUL EDITORIAL - EDITORIAL BOARD

Prof. univ. dr.Momcilo Luburici, preşedintele Universităţii Creştine „Dimitrie Cantemir”

Responsabilitatea privind conţinutul studiilor şi articolelor revine în totalitate autorilor, în conformitate

4 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 4(56)/2023

6 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 4(56)/2023

UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 4(56)/2023 7

8 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 4(56)/2023

Există un adevăr absolut, chiar dacă toate adevărurile sunt

Cuvinte-cheie: lume; lume geopolitică; lume geostrategică;

There is an absolute truth, even if all truths are absolute, otherwise

Keywords: world; geopolitical world; geostrategic world; warring

O mul – el însuși un univers, prin aceea că gândește, deopotrivă,

I.1. Lumea geopolitică și geostrategică

I.1.1. Lumea supraviețuirii pe planeta Pământ

Nu există o lume a supraviețuirii și alta a nesupraviețuirii. Noi, cu toții,

Oamenii caută mereu nu doar ce au pierdut, ci, mai ales, ce cred ei că

I.1.3. Lumea războaielor pentru un loc mai potrivit sub soare

Se poate spune – și, desigur, chiar se spune – că migrația, atragerea

I.1.4. Lumea bătăliilor dintre războinicii migratori și sedentarii

A fost cândva! – ar exclama, probabil, unii. A fost în vremea când, Gingis-

miezul planetei, va readuce la lumina sa strălucirea pietrei de foc.

I.1.5. Lumea competițiilor și bătăliilor geopolitice și geostrategice

Lumea este, deopotrivă, așezată, chibzuită în rosturile ei multimilenare,

UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 4(56)/2023 19

I.1.6. Lumea războiului total, războiul total al lumii singulare contra

Războiul continuu al acestei lumi nu este un război integral, nu este un

Atâta vreme cât statele n-au ajuns, toate, la un coeficient de integralitate

I.2. Lumea geoeconomică și geofinanciară

Lumea noastră este o lume de pe Terra, care depinde de Terra și de resursele

fi în curând puse în aplicare. Interconexiunea activă a țărilor care alcătuiesc

Oamenii trăiesc cu picioarele pe pământ și cu ochii pe cer. Pământul le

26 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 4(56)/2023

oamenilor pentru resursele pământului. Oricât de civilizată (în sens de educată)

I.2.2. Ce înseamnă lumea geoeconomică?

Indiferent cum ar fi sau cum n-ar fi economia – înțeleasă ca activitate

UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 4(56)/2023 27

I.2.3. Ce înseamnă lume geofinanciară? Cum de încap cele două săbii

Lumea geofinanciară este finanțatorul, cămătarul sau șeful cu bani al lumii

30 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 4(56)/2023

II.1. Noi, România, din eșalonul țărilor în curs de dezvoltare,

II.2. Am fost noi vreodată un popor special, iar România o grădină a

Este, desigur, o întrebare retorică. Și o mirare adiacentă acesteia. Am

II.3. Realitatea esențială și realitatea iluzorie

III. În loc de concluzii

UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 4(56)/2023 39

LEVERAGING THE IMPORTANCE OF

In an era where technological advancement is continuously expanding, the

Keywords: Technology; Education; Efficiency;

Într-o eră în care progresul tehnologic este în continuă expansiune, importanța

Cuvinte cheie: Tehnologie; Educaţie; Eficienţă;

Body of the Paper

UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 4(56)/2023 41

Technology can have a significant impact on student engagement and

Future Trends: Technology and the Evolution of Teaching in Primary

42 UNIVERS STRATEGIC - Revistă de Studii Strategice Interdisciplinare și de Securitate Nr. 4(56)/2023

Strategies for Integrating Technology in Teaching

Encouraging Teachers to Adopt Technology for Better Teaching

- “ICT and Quality of Teaching–Learning Related Activities in Primary