Bradul

de Vasile Alecsandri

Sus pe culme bradul verde În zadar a ta suflare

Sub zăpada albicioasă Apa-n râuri o încheagă,
Printre negură se pierde Şterge urma pe cărare
Ca o fantasmă geroasă,. Şi de mine m-i leagă.

Şi priveşte cu-ntristare În zadar aduci cu tine

Cum se primblă prin răstoace Corbul negru şi prădalnic,
Iarna pe un urs călare, Şi din codrii cu jivine
Iarna cu şapte cojoace. Faci să iasă urlet jalnic.

El se scutură şi zice: În zadar, urgie crudă,

"În zadar tu, vrăjitoare, Lungeşti noaptea-ntunecoasă
Aduci viforul pe-aice, Şi, râzând de-a lumii trudă,
Aduci zile fără soare. Scurtezi ziua luminoasă.

În zadar îngheţi pământul, În zadar îmi pui povară

Ucizi florile şi stupii De zăpadă şi de gheaţă.
Şi trimiţi moartea cu vântul Fie iarnă, fie vară,
Şi trimiţi foamea cu lupii. Eu păstrez a mea verdeaţă! "