Roua dimineții

Poezia de Nicolae Nasta.

M-am întrebat de multe ori

De ce plâng florile în zori!
De ce gătite-n haina noua
Tot plâng cu lacrimi mici de rouă.
Cum să nu plângă! Asta-noapte,
Când plopii fremătau în șoapte,
Mi s-au temut ca nu cumva
Pe altă lume, călător,
Mărețul soare arzător
Să rătăcească undeva.
Dar soarele răsare-n zori
Și soarbe roua de pe flori.
Se-nalță floare lângă floare,
Bine-ai venit, iubite soare!

În arcane de pădure
poezie clasică de Alexandru Macedonski

În arcane de pădure întuneric ce spăimântă.

Frunza tace lângă frunză şi copac lângă copac;
Noapte tristă, noapte mută, noapte moartă, cer opac -
Dar privighetoarea cântă, dar privighetoarea cântă.
În arcane de pădure vijelie ce spăimântă,
Trăsnet roşu ce-nfăşoară şi surpare de potop;
Pentru ce e armonia o mânie fără scop,
Dar privighetoarea cântă, doar privighetoarea cântă.
În arcane de pădure grozăvie ce spăimântă,
Aurora-ntârziată nu s-arată sub frunziş
Întunericul în cale i s-a pus în curmeziş -
Dar privighetoarea cântă, dar privighetoarea cântă.
Ploaia și curcubeul de Grigore Vieru
Ploaie-ploiţă, Peste văi fluturătoare,
Mândră fetiţă, Ploaie-ploiţă?!
Cu cosiţa dezlegată
Ploaie-ploiţă,
Peste dealuri fluturată,
Mândra fetiţă,
Ploaie-ploiţă!
Ţi-a rămas pe ceruri iată
Ploaie-ploiţă, Doar fundiţa colorată,
Mândră fetiţă, Ploaie-ploiţă!
Unde ţi-i cosiţa oare

E răstignită chiciura pe brazi Zăpada le răspunde-nfrigurată

Și bocnă: Eu abia mă țin pe mine ¡
de Ovidiu Oana  Cum v-a pierit căldura dintr-o dată
Pentru natură, sunteți o rușine
Ce geruri, Doamne ! Câtă-ncremenire
Ai așezat în jurul nostru azi.
Zadarnic niște vrăbii se agită,
Rămân inerte fumuri spre boltire
Cătând un ochi de apă să se-adape.
Și-i răstignită chiciura pe brazi.
De spaimă se întorc la cuib în pripă
Și ciripesc, de tremur ca să scape.
În jur a toate-cele-s adormite.
Chiar razele îmi par să se chircească.
În urmă vine seara. Ziua trece.
Printre troiene caută rebegite
Fatalitatea albă înnoptează.
Un loc, sau undeva să se-ncălzească.
Fântâna-și face sloiuri apa rece
Sub geruri însăși viața-agonizează
.
Curcubeul
Autor: Valeria Tamas
Sus pe cer e-un giuvaier
Mare, mare, pân' la soare,
Un amestec de culoare
Rogvaivul efemer.
Curcubeul face punte
Dintr-o zare-n alta zare,
Vesele trec zburătoare
Dinspre dealuri înspre munte.
Peste tot miroase-a ploaie,
Aer proaspăt și curat,
Cerul s-a înseninat
Soarele e iar văpaie.
Roșu,-oranj, galben și verde,
Albastru și indigo,
Violet și apropo
Soarele-n care se pierde.
Curcubeie colorate,
Copiii la geam se miră,
Unul sub altul se-nșiră,
Pe cer sunt nenumărate.
Stropi rotunzi mărunți de apa,
Ne încântă uneori
Cu beția de culori,
Soarele când tuș le scapă.