Motivarea elevilor – reuşita lecţiilor

            Motivaţia constituie un factor esenţial pentru obţinerea rezultatelor de înaltă calitate în

orice domeniu de activitate. Din această perspectivă motivaţia învăţării şcolare este o resursă de
optimizare a procesului didactic, o provocare pentru toţi actorii educaţionali: elevi, profesori,
părinţi. În acest context, profesorii trebuie să stimuleze întregul potenţial al elevilor săi şi să-i
orienteze spre succes, să promoveze o învăţare interactivă şi să manifeste un comportament
deschis, pozitiv şi reflexiv.
            Valorile, dorinţele, nevoia de a obţine performanţe diferă de la elev la elev. Uniielevi sunt
entuziasmaţi atunci, cînd învaţă o lecţie nouă, dar alţii aşteaptă de la profesori să-i inspire, sa-i
activizeze. De aceea, stimularea şi menţinerea încrederii în sine, independenţei şi curiozităţii
cognitive sunt componente indispensabile ale activităţii didactice moderne, în caz contrar elevii
pot rămîne nemotivaţi.
            Didactica modernă la chimie promovează  învăţătura centrată pe elev  şi anume pe
dezvoltarea personalităţii ce reprezintă  subiectul  actului de învăţare calitativă. Rolul
profesorului este de a găsi o modalitate optimă de stimulare a elevilor pentru un efort în
activitatea individuală. În liceu la profilul umanist se observă tendinţa elevilor de a acorda atenţie
sporită disciplinelor de profil, considerînd că disciplinele reale sînt secundare, prea complicate şi
fără importanţă pentru viitorul lor. Analiza motivelor de învăţare a disciplinelor reale denotă
problema lipsei interesului pentru învăţarea chimiei la majoritatea elevilor profilului umanist sau
o motivaţie insuficientă pentru a obţine performanţe.
            În liceu la profilul umanist se observă tendinţa elevilor de a acorda atenţie sporită
disciplinelor de profil, considerînd că disciplinele reale sînt secundare, prea complicate şi fără
importanţă pentru viitorul lor. Analiza motivelor de învăţare a disciplinelor reale denotă
problema lipsei interesului pentru învăţarea chimiei la majoritatea elevilor profilului umanist sau
o motivaţie insuficientă pentru a obţine performanţe. Există o contradicţie profundă între dorinţa
mare a elevilor de a avea note înalte la chimie şi nivelul scăzut de competenţe specifice
acumulate în gimnaziu. Cum putem motiva elevii să înveţe din pasiune, fără a fi forţaţi de
împrejurări? Suntem preocupaţi de motivarea elevilor de a studia chimia anume în clasa a X-a,
profil umanist, cînd elevii abia încep treapta liceală, deoarece unii elevi subestimează  importanţa
chimiei, iar pentru formarea personalităţii integre rolul chimiei este incontestabil. Aceasta este
ştiinţa, care oferă elevilor oportunitatea de a-şi forma competenţa de lucru inofensiv cu diverse
substanţe, de a investiga proprietăţile compuşilor şi fenomenele chimice, de a rezolva probleme
de mediu, şi a comunica utilizînd un limbaj ştiinţific abstract – simboluri, formule, ecuaţii, de a-
şi dezvolta gîndirea logică, creativă, critică, etc. Motivarea elevilor pentru învăţare şi formarea
personalităţii competente reprezintă principalele coordonate ale procesului educaţional modern,
în care învăţarea se sprijină pe corelaţia: a şti – a şti să faci – a şti să fii – a te schimba – a
schimba societatea.
             In activitatea lor de predare profesorii folosesc o multitudine de procedee,  prin care
captează atenţia şi interesul elevilor pentru o lecţie sau alta. Captarea atenţiei elevilor şi trezirea
interesului lor pentru noul subiect, care le va fi propus reprezintă aspectul de început al oricărei
lecţii. Ideală este- desigur- situaţia în care la sfârşitul acestei “secvenţe” cu care debutează orice
lecţie, elevii să-i solicite profesorului să le arate cum se face un lucru, sau cum se explică un fapt,
ori să iniţieze spontan o acţiune care li se pare captivantă. Dintre multiplele procedee utilizate de
către profesori în aceste scopuri cele mai importante par a fi următoarele:
  motivarea prin introducerea unor activităţi cu caracter de joc;
 motivarea prin crearea unei stări de competiţie sau de cooperare;
 motivarea prin crearea situaţiilor problemă;
 motivarea prin mărirea valenţelor afective ale activităţilor;
 motivarea prin menţionarea performanţelor şcolare care urmează să fie atinse ş.a.
            În acest context, identificarea strategiilor didactice optime rămîne o problemă deschisă la
nivelul cercetărilor pedagogice angajate în contextul politicilor educaţionale
reformatoare.             Avînd ca temă de cercetare pedagogică anume problema stimulării
motivaţiei de învăţare a chimiei la elevii din clasa a X-a, profil umanist, am aplicat în cadrul
temei ,, Modelul nuclear al atomului. Nucleu, proton, neutron, electron, nivel energetic”  la
reflecţie tehnica cubului, care este o tehnică didactică, ce vizează: descrierea, comparaţia,
asocierea, analizarea, aplicarea, argumentarea atunci cînd se doreşte explorarea unui subiect nou
sau unul cunoscut din mai multe puncte de vedere:
1. DESCRIE (albastru) din ce este format atomul, părţile componente ale atomului, din ce este
format nucleul atomic, cele mai importante caracteristici ale componentelor atomare.
2. COMPARĂ (roşu) caracteristicile nucleului cu ale electronilor şi a protonilor cu ale
neutronilor.
3. ASOCIAZĂ (verde) modelul nuclear, propus de savantul fizician englez E. Rutherford  numit
şi planetar al atomului cu sistemul solar.
4. ANALIZEAZĂ (galben) masa căror  particule din componenţa atomului constituie masa
atomică:
a)  masa electronilor;
b) masa neutronilor + masa protonilor + masa electronilor;
c)  masa neutronilor + masa protonilor
5. APLICĂ CUNOŞTINŢELE DOBÎNDITE (violet) la estimarea numărului de electroni,
protoni şi neutroni în atomii cu diferite numere atomice.
6. EXPLICĂ /ARGUMENTEAZĂ (portocaliu)  dependenţa dintre numărul nivelului energetic
şi puterea cu care sînt atraşi electronii de nucleu.
            La tema ,,Repartiţia electronilor atomilor elementelor chimice  din perioadele I–IV pe
nivele energetice” am aplicat o activitate  motivaţională ,,Călătorie misterioasă”
            Etape:
1.        Organizarea pe grupuri-elevii s-au împărţit în patru echipe
Cate un grup, pe rand, devine ghidul calatoriei.
          2.Prezentarea sarcinii didactice:
                Fiecare grup primeşte sarcina să călătorească prin sistemul periodic, ca itinerar avînd
o                                 anumită perioadă, pe care o analizează din punct de vedere a  structurii
atomilor               elementelor ei  şi apoi să facă popas în căsuţa unuia dintre elemente – la
decizia grupului  şi să descrie ,,Gazda” , adică structura atomului şi repartizarea electronilor pe
nivele energetice.  De asemenea elevii au la dispoziţie cartea ,,Elementele chimice în viaţa
omului”  şi  Sistemul Periodic cu specificarea domeniilor de utilizare a elementelor   chimice şi
ca să întregească prezentarea atomului unui element chimic, folosesc şi  informaţiile din aceste
surse.  
                 
              3.Activitatea in grupuri – elevii în rezultatul colaborării prezintă pe un
poster                              rezultatul  ,,călătoriei „  lor, apoi invită colegii din alte grupe să
călătorească
            împreună cu ei.
                
              4.Evaluarea  activităţii în grup se face reciproc de către echipele participante.

            O motivaţie optimă este stimulatoare pentru obţinerea unui randament şcolar superior.
Raportat la finalitatea procesului instructiv-educativ, nivelul motivaţional optim se obiectivează
într-o motivare reuşită a elevilor în activitatea şcolară, prin comportamente adecvate scopurilor
educaţionale, în desfăşurarea unei activităţi de învăţare eficiente, în obţinerea unor performanţe
ridicate în învăţare atît sub aspect cantitativ, cît şi sub aspect calitativ. 
            În toate tipurile de activitate, fie ele de joc, de învăţare, de muncă sau de creaţie, elevii
doresc să atingă un anumit nivel de performanţă pentru a obţine satisfacţie personală, pentru
îmbunătăţirea sau menţinerea nivelului imaginii de sine. Bineînţeles, că fiecare din aceste forme
de activitate are particularităţile ei în ceea ce priveşte motivaţia atingerii performanţei.
            Metodele interactive sunt modalitaţi moderne de stimulare a invăţării, sunt instrumente
didactice care favorizeaza interschimbul de idei, de experienţe, de cunoştinţe. Interactivitatea
presupune o invaţare prin comunicare, prin colaborare, produce o confruntare de idei, opinii si
argumente, creaza situaţii de invăţare centrate pe disponibilitatea si dorinţa de cooperare a
copiilor, pe implicarea lor directă si activă. 
                Numai implicînd elevii în diverse activităţi prin varierea modalităţilor de prezentare a
materialelor de studiu, utilizînd filme, prezentări, proiecte etc.,  metodelor folosite - apelînd la
problematizare, joc de rol, studiu de caz, învăţarea prin cooperare şi implicînd elevii la variate
activităţi - ascultare, scriere, comunicare, dezbatere, experimentare, rezolvare de probleme,
creaţie vom putea înlătura monotonia, apatia, plictiseala şi spori  motivaţia  elevilor faţă de
activitatea de învăţare a disciplinei chimia.
Cecilia Morohai, profesor de chimie,
grad didactic I, Liceul Teoretic Ştefăneşti,
s. Ştefăneşti, r. Floreşti, Republica Moldova
Publicat de Cecilia Morohai la 08:19