UNIVERSITATEA NATIONALA DE STIINTA SI TEHNOLOGIE POLITEHNICA

BUCURESTI CENTRUL UNIVERSITAR PITESTI

METODA EXPERIMENTULUI

Profesor coordonator Student

 METODA EXPERIMENTULUI

Teoretic, ideea de metoda vine dinspre cunoasterea stiintiica, dinspre

stiinta si actiunea intemeiata de cunoastere. Astfel, in semnificatie
originara, cuvantul metoda provenit din grecescul „methodos” (odos=
cale, drum si metha=catre, spre) inseamna „cale care duce spre...”.

Pentru profesor, metoda reprezinta in felul acesta, o cale de

organizare si conducere a activitatii de cunoastere(invatare) a elevului; o
cale de conducere inspre constructia cunoasterii individuale a acestuia;
un instrument didactic cu ajutorul caruia ii determina pe cei aflati pe
bancile scolii la un demers de asimilare activa a unor cunoasteri si forme
comportamentale.

Esenta si valoarea pragmatica ale metodei nu pot fi deduse decat prin

raportare la specificul procesualitatii activitatilor de predare si invatare,
pe care le deserveste prin examinarea multiplelor functii pe care le
indeplineste in cadrul unei situatii date.

Nu există metode bune sau rele, noi sau învechite, în sine. Valoarea
lor este dată de modul în care sunt folosite sau combinate, pentru a servi
cât mai bine obiectivele învăţămâtului.

O metodă este considerată modernă în măsura în care cultivă

însuşirile fundamentale necesare elevilor în prezent, dar mai ales în
viitor: independenţă, spirit critic, gândire creatoare, aptitudini, atitudine
exploratoare etc. O metodă care duce la promovarea originalităţii şi
creativităţii este o metodă modernă, chiar dacă este folosită de mult timp.

Importanta activitatilor inductiv-experimentale.

De mai multa vreme s-a constat ca ointre spiritul stiintei si predarea

stiintelor in scoala s-a acumulat o anumita discordanta; ca intr-o
civilizatie care se bazeaza in foarte mare masura pe stiinte
experimentale, majoritatea metodelor de invatamant neglijeaza in mod
condamnabil cultivarea spiritului experimental la scolari.
In timp ce vechiul invatamant a subapreciat multa vreme valoarea
practicii experimentale, scoala moderna face din lucrarile experimentale
desfasurate fie in laborator, in atelier ori direct in activitatea productiva.

Organizarea instruirii experimentale, ca baza esentiala pentru

dobandirea cunostintelor stiintifice si tehnice nu poate face abstractie de
suporturile psihologice care fac posibila implicarea elevilor in actiuni cu
caracter de investigatie experimentala. In aceasta privinta suntem nevoiti
sa recunoastem ca „ a observa” nu este totuna cu „ a provoca”,
experimentul fiind, prin definitie, o observatie provocata; ca „experienta
pentru a vedea” difera de „ experienta de a provoca”.

De asemenea, se impune a lua in consideratie existenta a doua

sensuri atribuite notiunii de experiment: unul priveste tatonarea empirica,
altul corespunde demersului planificat.

Tipuri de experimente

Experimentul cu caracter de cercetare, de descoperire. In conditii

didactice, experimentarea de catre elevi insisi reprezinta o modalitate
specifica de explorare a realotatii, de invatare prin actiune, prin
experienta traita direct. A experimenta inseamna a-i pune pe elevi in
situatia de a concepe si de a practica ei insisi un anumit gen de operatii
cu scopul de a provoca, ceea ce urmeaza a observa, a dovedi, a studia,
a aprecia, a verifica, a masura efectele, rezultatele etc., operatii care se
vor solda cu noi achizitii cognitive si operationale pentru ei. Prin definitie,
experimentul ramane si aici o observare provocata, o actiune de cautare,
de tatonare, de gasire de dovezi, prin incercare.

In afara acestui tip de experiment, in practica scolara sunt concepute

si aplicate si multe alte variante, printre care regasim:

-experimentul demonstrativ, pregatit de profesor inaintea lectiei si apoi

prezentat clasei in vederea demonstrarii, explicarii, confirmarii, precizarii,
sau verificarii unor adevaruri cu ajutorul experientelor si al explicatiilor ce
le insotesc.

-experimentul de aplicare, ultilizat in vederea verificarii posibilitatilor pe

care le au elevii de aplicare in practica a unor teze teoretice insusite.
-experimentul destinat formarii abilitatilor motrice de manuire a aparatelor
de laborator, a substantelor, a instrumentelor de masurare etc.

Obiective:

-dezvoltarea capacitatii de a formula ipoteze pentru demonstrarea

cauzelor unor fenomene observate, necunoscute.

Etape:

-observarea unor fapte;

-elaborarea ipotezelor;

-experimentarea propriu-zisa;

-prelucrarea datelor obtinute si elaborarea unei concluzii.

 AVANTAJE DEZAVANTAJE

-stabileste mai bine relatiile cauzale -conditiile artificiale pot afecta reactiile
dintre fenomenele studiate; copiilor;

-ofera informatii atat de ordin calitativ -se poate sugera involuntar ce se

cat si cantitativ; asteapta de la copii;

-dispune de un grad mare de precizie

si riguriozitate.

-stimuleaza inteligentele multiple ,

interesul, spiritul de observatie, de
cercetare si comunicare a rezultatelor
de invatare in grup;

-dezvolta gandirea si operatiile ei,

gandirea logica, cauzala, predictia in
anticiparea unor rezultate;

-stimuleaza capacitatea de a formula

intrebari si ipoteze, de a cauta solutii,
raspunsuri pentru validarea ipotezelor,
de a aplica in situatii noi cunostintele, de
a face legaturi cauza-efect.

Exemple de experimente

Clasa I

1. Elevii au amestecat în pahar apă, ulei și colorant. Au observat că

uleiul nu se combină cu apa, iar apa are masa mai grea decât a uleiului.

2. În același pahar cu compoziția de mai sus, elevii au băgat o pastilă

efervescentă. Bulele care au început să iasă din pastilă s-au urcat spre
gura paharului trecând prin toate straturile de lichide. Au observat că
dioxidul de carbon rezultat din reacția apei cu pastila efervescentă urcă
prin straturile de apă și ulei.
Clasa a II-a

1. Elevii au umflat un balon cu ajutorul unei sticle de plastic de 0,5 l

apăsând pe ea și introducând aer în balon.

2. Elevii s-au ,,jucat” cu magneții. Mai întâi au pus într-un pahar apă,
apoi au scufundat câteva monede de 10 bani. Au plimbat magnetul pe
partea din afara paharului, iar monedele s-au urcat după magnet. Au
aflat că prin apă magnetul poate acționa.

3. Fiecare elev a avut un magnet plat în mână. Colegi de bancă au

apropiat magneții și au observat că pe o parte se atrag, iar pe partea
cealaltă se resping. Astfel au aflat că magneții au 2 poli.

Bibliografie.

https://edict.ro/experimentul-la-clasele-primare/

Chergit, I., Metode de învăţământ , Editura Polirom, Bucuresti,1997.

Neacşu, I., (1990) Metode şi tehnici de invăţare eficientă, Editura

Militară, Bucureşti