CERCUL PROFESORILOR DE BIOLOGIE

NR.5
VALEA TELEAJĂNULUI
09 DECEMBRIE 2022
”BUNE PRACTICI ALE UTILIZĂRII METODELOR INTERACTIVE ÎN
PROCESUL DE PREDARE-ÎNVĂȚARE-EVALUARE LA DISCIPLINA
BIOLOGIE
 „Învata din ziua de ieri , traieste-o pe cea de azi si spera in ziua de maine."
Albert Ainstein

SISTEMUL DIGESTIV ȘI DIGESTIA LA OM – RECAPITULARE-obiective urmărite

 să recunoască componentele sistemului digestiv pe baza materialelor didactice puse la dispoziție;

 să compare digestia bucală, gastrică și intestinală, precizând asemănări și deosebiri, cu ajutorul
materialelor didactice puse la dispoziție
 – să asocieze corect componentele tubului digestiv cu caracteristicile lor, pe baza materialelor didactice
puse la dispoziție;
 să identifice cel puțin două reguli pentru menținerea sănătății sistemului digestiv la om.
 DESFĂȘURAREA LECȚIEI

• REACTUALIZAREA CUNOȘTINȚELOR-pentru această activitate elevii primesc o fișă în care au de

rezolvat un rebus legat de temă
• CAPTAREA ATENȚIEI-elevii vizualizează un filmulet didactic cu tema ”Digestia”
https://youtu.be/zbzwgrfzfbu
• DIRIJAREA ÎNVĂȚĂRII-la aceasta etapă elevii se folosesc de metoda cubului pentru a îndeplinii
sarcinile propuse
• FIXAREA NOȚIUNILOR-este prezentata o altfel de activiate prin aplicația goose chase-
https://www.goosechase.com/game/802750/edit/

• EVALUAREA-se va realiza pe tot parcursul orei

 REFERAT

”UTILIZAREA METODELOR INTERACTIVE ÎN

PROCESUL DE ÎNVĂȚ ARE LA DISCIPLINA
BIOLOGIE”
 „EU NU AŞ VREA CA ELEVUL SĂ AJUNGĂ NUMAI SĂ ŞTIE; AŞ VREA CA ACESTA SĂ ŞTIE SĂ FACĂ CU
CE A ÎNVĂŢAT”.
SPIRU
Educaţia este cea mai înaltă culme a omenirii. Este ca o prismă C. HARET
ce propagă în toate direcţiile raze de abilităţi, cunoştinţe, norme, reguli,
ideologii, aptitudini, chiar şi speranţe spre superioritatea umană. Educaţia este uşa care se deschide încă din familie, de mic copil, apoi vine
grădiniţa cu uşa sa, şcoala, şcoala profesională, universitatea, şi, în final, rămâi într-o societate cu vedere liberă spre întreaga lume. Fiecare
alege ce doreşte, merge unde doreşte şi obţine în final ceea spre ce a tins. Cei care caută minuţios, pot să mai găsească uşi de deschis pe
perioada vieţii, acestea nu ascund decât noi trepte spre înţelepciune.
Educaţia are ca finalitate principală formarea unui caracter integru şi dezvoltarea unui sistem de competenţe, ce include cunoştinţe,
abilităţi, atitudini şi valori. Acestea din urmă vor permite participarea activă a individului la viaţa socială, culturală şi economică.
Urmărind acest scop, disciplina biologie are locul ei în formarea calităţii individului, prin prisma competenţelor specifice biologiei, şi
anume:
 Utilizarea limbajului ştiinţific biologic în diverse contexte de comunicare referitor la structuri, procese, fenomene, legi, concepte;
 Investigarea lumii vii cu ajutorul metodelor şi mijloacelor specifice pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii şi a mediului;
 Implicarea în activităţi de menţinere a stării de sănătate proprii şi a celor din jur prin aplicarea metodelor interactive în vederea formării
unui comportament sanogen;
 Participarea în acţiuni de ocrotire a biodiversităţii prin parteneriat, în vederea rezolvării problemelor ecologice la nivel individual,
local şi global .
 METODE DIDACTICE ÎN BIOLOGIE. DELIMITĂRI CONCEPTUALE

• Din punct de vedere etimologic, termenul de metodă derivă din grecescul: methodos (ados
= drum, cale; metha = spre, către), care reprezintă drumul de urmat în vederea atingerii unor
scopuri în procesul predării-învăţării-evaluării. Prin metodă se realizează interconexiuni între
activitatea de predare şi învăţare, se realizează conducerea eficientă a actului pedagogic, în
scopul realizării obiectivelor urmărite de fiecare profesor. Metoda este folosită de profesor şi de
elev, în acţiunile de predare- învăţare, considerate ca fiind „pârghia cea mai accesibilă şi
eficientă” în formarea abilităţilor intelectuale şi practice, în cadrul unui proces de învăţământ cu
caracter formativ-educativ. Conceptul de metodă este completat cu analiza funcţiilor pe care
acestea le îndeplinesc în cadrul procesului de învăţământ, ca sistem deschis cu caracter finalist.
Receptivitatea maximă şi continuă a metodologiei instruirii la transformările, orientările
învăţământului biologic modern, formarea elevilor sunt o dovadă de pragmatism și raţionalitate
în cadrul disciplinei biologie. Astfel, în context metodologoc, se prezintă clasificarea
operaţională a metodelor în practica instruirii.
I. METODE DE TRANSMITERE ŞI ÎNSUŞIRE A CUNOŞTINŢELOR:
1. METODE DE COMUNICARE ORALĂ:

1. Metode de comunicare orală explozivă: expunerea, povestirea, descrierea, explicaţia, informarea, prelegerea şcolară;
2. Metode de comunicare orală conversativă: conversaţia, dezbaterea, discuţia;
3. Metoda problematizării.
2. METODE DE COMUNICARE SCRISĂ: Activitatea cu manualul şi alte cărţi.
 
II. METODE DE TRANSMITERE ŞI ÎNSUŞIRE A CUNOŞTINŢELOR:
3. METODE DE COMUNICARE ORALĂ:

1. Metode de comunicare orală explozivă: expunerea, povestirea, descrierea, explicaţia, informarea, prelegerea şcolară;
2. Metode de comunicare orală conversativă: conversaţia, dezbaterea, discuţia;
3. Metoda problematizării
III. METODE DE CERCETAREA BAZATE PE ACŢIUNE REALĂ:

4. METODE DE CERCETARE DIRECTĂ A REALITĂŢII: Experimentul, observaţia sistematică, abordarea euristică, învăţarea prin descoperire,
munca în grup.
5. METODE DE CERCETARE INDIRECTĂ A REALITĂŢII: Demonstraţia, modelarea.
IV. METODE BAZATE PE ACŢIUNE PRACTICĂ:

6. METODE DE ACŢIUNE REALĂ: Exerciţiul, rezolvările de probleme, lucrările practice, studiul de caz, tema de cercetare;
7. METODE DE ACŢIUNE SIMULATĂ: Jocurile didactice, jocurile de simulare, învăţare prin simulatoare didactice.
V. METODE DE RAŢIONALIZARE A PREDĂRII-ÎNVĂŢĂRII:

Instruirea şi autoinstruirea asistată la calculator

 METODE DE ACŢIUNE REALĂ

Învăţarea prin acţiune prezintă o importanţă majoră pentru formarea tineretului şcolar, care trebuie pregătit
pentru o viaţă activă și creatoare, ceea ce presupune capacitate de valorificare a cunoştinţelor teoretice în rezolvarea
diferitelor probleme cu care se va confrunta. Aceasta a condus la promovarea insistentă în învăţământ a metodelor
bazate pe acţiune, metode prin care elevul este învăţat nu numai să ştie, dar şi să acţioneze, să realizeze ceva, prin
transferul de cunoştinţe din planul teoretic în cel practic. Metodele de acţiune reală în biologie sunt active, pentru că:
permit individualizarea învăţământului prin oferirea posibilităţii de a desfăşura activităţi în ritm propriu în funcţie de
potenţial; contribuie la formarea priceperilor şi deprinderilor de activitate independentă, care contribuie la dezvoltarea
întregii personalităţi; cultivă elevilor interesul lor epistemologic, educând spiritul de independenţă şi iniţiativă;
presupun mobilizarea gândirii, a deprinderilor intelectuale şi practice, stimulând autoaprecierea şi asigură premisele
realizării unei învăţări de-a lungul vieţii, în diverse situaţii.
 LUCRAREA PRACTICĂ
Lucrarea practică constă în efectuarea de către elevi a unor sarcini cu caracter aplicativ: de proiectare, de
execuţie, de fabricaţie, de reparaţie. Prin această metodă se realizează: învăţarea de priceperi şi deprinderi;
achiziţionarea unor strategii de rezolvare a unor probleme practice; consolidarea, aprofundarea şi
sistematizarea cunoştinţelor. Lucrările practice se desfăşoară individual sau în grup, într-un spaţiu şcolar
specific (atelier, lot şcolar), înzestrat cu mijloace şi echipamente tehnice. Raportat la metoda exerciţiului,
activitatea elevilor are în acest caz un grad sporit de complexitate şi de independenţă. Cerinţele de respectat în
realizarea lucrării practice sunt: efectuarea unui instructaj (care să conţină şi prelucrarea normelor de protecţie
a muncii); organizarea riguroasă a muncii elevilor, prin indicarea sarcinilor şi a responsabilităţilor;
diversificarea modalităţilor de evaluare şi valorificare a rezultatelor (de exemplu, prin organizarea de expoziţii
cu produsele realizate).
 METODA PROIECTULUI
Metoda proiectului reprezintă un produs finit, o activitate cross-curriculară centrată pe elev, oferind
posibilitatea acestuia de a asambla într-o viziune personală cunoştinţele pe care le are. Această metodă poate
furniza informaţii mai bogate în legătură cu competenţele elevilor şi, în general, cu progresele pe care ei le-
au făcut de-a lungul unei perioade mai îndelungate de timp. În pedagogie, proiectul favorizează curiozitatea
intelectuală a elevilor; le dezvoltă capacitatea de a gândi; stimulează dorinţa de a învăţa şi de a produce ceva
interesant; valorifică capacitatea de evaluare, spiritul de acţiune, tenacitatea etc. În aceste condiţii scopul
fundamental al unui proiect este însuşirea metodelor de cercetare şi de explorare a lumii vii, în vederea
sporirii autocunoaşterii, a responsabilităţii, a iniţiativei şi activităţii individuale sau de grup. Proiectul, fiind o
strategie autentică
De evaluare în demersul bazat pe competenţe, îi oferă profesorului de biologie, posibilitatea integrării
elevului într-un tot întreg cu natura, cu biosfera, adică cu viaţa.
 JOCUL DIDACTIC
Jocul didactic. Nu există frontiere între joc şi muncă. Şcoala trebuie să aibă ca funcţie generală prelungirea copilăriei sau cel
puţin, ocrotirea caracteristicilor ei, nepermisă fiind tendinţa de a scurta, fixând prea timpuriu copilul într-un tipar făcut pe măsura
adultului. Jocul este un ansamblu de acţiuni şi operaţii care paralel cu destinderea, buna dispoziţie şi bucuria, urmăreşte obiective de
pregătire intelectuală, morală şi fizică a copilului. În literatura pedagogică sunt cunoscute numeroase teorii care încearcă să explice
natura jocului punând accentul în mod unilateral, fie pe factorii biologici, fie pe cei psihologici.
Edouard claparède spunea că individul este obligat să recurgă la joc din două motive: pentru că este incapabil să presteze o activitate
serioasă din cauza dezvoltării insuficiente şi din pricina unor împrejurări care se opun îndeplinirii unei activităţi serioase care să
satisfacă dorinţa respectivă. Deşi, practicat adesea cu mai multă intensitate decât munca, jocul oboseşte mai puţin, pentru că răspunde
tendinţelor de afirmare, refulate de necesităţile muncii şi de aceea lasă impresia că nu oboseşte, ci chiar relaxează. “Jocul este cea
mai buna introducere în arta de a munci”
 REZOLVAREA PROBLEMELOR
Rezolvarea problemelor presupune operaţionalizarea conceptelor şi noţiunilor însuşite, urmată de formarea abilităţilor de utilizare a acestora în
vederea soluţionării unor probleme, la nivel teoretic sau practic-acţional [9].
Problematizarea mai este denumită şi predare prin rezolvare de probleme sau predare prin rezolvare productivă de probleme. În cadrul
disciplinelor biologice, aplicabilitatea metodei presupune realizarea de către profesor a unor situaţii – problemă, pe care elevii le realizează şi le
rezolvă, găsind soluţia adecvată, în felul acesta avansând în asimilarea de noi cunoştinţe. Avantajele metodei respective sunt următoarele:
- Lărgeşte orizontul gândirii elevului, făcând loc raţionamentului probabilistic;
- Favorizează aspectul formativ al învăţământului prin stimularea participării efective a elevului;
- Sporeşte trăinicia şi aplicabilitatea informaţiei elevului în practică;
- Antrenează aptitudinile creatoare ale elevilor;
- Asigură motivaţia intrinsecă a învăţării.

 
Exemple de probleme- calculați cantitatea de substanțe organice din sângele unui copil care cântărește 40 kg, știind că sângele reprezintă 7% din
masa corpului, plasma 60% din volumul de sânge iar substanțele organice, 9% din plasmă
Exemple de situații problemă- care este cauza apariției anomaliilor numerice heterozomale?; . Cum explicați impactul tehnologiei din domeniul
transporturilor asupra încălzirii globale?
Exemple de întrebări problemă- ce se va întâmpla cu absorbția și circulația, în timpul iernii, la nivelul unui brad și al unui stejar? ; Ce s-ar întâmpla
pe suprafața pământului, dacă vor dispărea plantele?
 EXPERIMENTUL
Experimentul este o metodă fundamentală în învăţarea ştiinţelor naturii, o acţiune de căutare, de
încercare, de găsire de dovezi şi de legităţi. Prin experiment elevii sunt obişnuiţi să exploreze necunoscutul,
sunt atraşi de investigarea naturii şi deprind strategiile cercetării experimentale. Prin ştiinţele biologice se pot
forma pasionaţi şi asidui cercetători şi inovatori, observatori şi experimentatori iscusiţi .Totodata poate
indeplinii funcții precum: punerea elevilor în situaţia de a provoca şi reproduce fenomene şi procese biologice
pe cale experimentală; este o provocare intenţionată, în condiţii determinate a unui fenomen, în scopul
observării şi cercetării raporturilor de cauzalitate, descoperirii esenţei acestuia şi verificării unor ipoteze;
asigură descoperirea, aprofundarea şi verificarea cunoştinţelor de către elevi, accentuează caracterul formativ
al învăţământului biologic prin dezvoltarea la elevi a spiritului de investigaţie şi observaţie, a gândirii
flexibile.
 VĂ
MULȚUMESC!