Ia-mi-o că-mi place

Unii zic că dragostea e oarbă. Au dreptate. Alții, mai cu seamă cei care
cunosc Biblia cu de-amăruntul au citit ei în Judecători 14 că Samson a făcut pe
încăpățânatul, și a luat o filisteancă zicând tatălui său: ”Ia-mi-o că-mi place”. De unde
tragem învățătură că nu trebuie să ne căsătorim neapărat cu persoana care ne
place, ci cu cea ”care trebuie”.
Și cum aflăm care este persoana ”care trebuie”? De ce este rău să crezi în impulsul
inimii tale? De ce să nu te căsătorești cu cine îți place?
O încercare de a răspunde acestor întrebări îl aduce în centrul problemei pe
Dumnezeu. Dragostea este întradevăr oarbă. Ea nu ține cont nici de vârstă, nici de
etnie, nici de clasa socială pentru că izvorăște din inimă și așa cum spune Biblia
„inima omului este nespus de înșelătoare; cine poate s-o cunoască?”. Cine poate să-
și strunească propria inimă? E imposibil.
Acum te invit să-l înțelegem pe Samson. Cu ce a greșit el? Ar fi trebui să-și ia o fată
care să nu-i placă? Evident că nu. Ba mai mult eu zic că motivul pe care l-a adus
este imbatabil. Și eu am să le spun părinților mei: o iau că-mi place. Motivul pentru o
alegere potrivită este cel pe care l-a rostit chiar Samson. Singura lui problema a fost
că plăcerea aceea a venit dintr-o inimă care nu era predată lui Dumnezeu.
E simplu: când inima ta este predată Domnului poți merge înainte chiar așa orb, legat
la ochi. Nu trebuie să te chinui să-ți controlezi inima. Ți-o controlează El. Scriam mai
de mult un articol unde întrebam despre cum îți alege Dumnezeu partenerul. Acum
am găsit răspunsul. O inimă predată Lui va bătea în mod corect pentru cine trebuie,
iar motivația „ia-mi-o că-mi place” va fi efectul unei inimi sub controlul Său.
Concluzia: Nu te chinui să-ți controlezi inima sau să-i pui ochelari. Răspunde
invitației lui Dumnezeu care îți zice: ”Fiule, da-mi inima ta și să găsească plăcere
ochii tăi în căile Mele.” Doar așa vei putea spune ”ia-mi-o/l că-mi place” fără să
regreți mai târziu.

Alex Badea