Cap. 1 Câmp de probabilitate asociat unei experienţe aleatoare.

Formule probabilistice fundamentale. Scheme clasice de probabilitate

§1.5 APLICAȚII NUMERICE

Problema 1.5.1
̅̅̅̅) efectuează trageri succesive asupra aceleeaşi ţinte, de la aceeaşi
Trei trăgători 𝑇𝑖 , (𝑖 = 1,3
distanţă şi cu aceeaşi armă. Dacă se cunosc probabilităţile ca 𝑇1 , 𝑇2 şi respectiv 𝑇3 să atingă ţinta şi
2 3 4
acestea sunt , şi respectiv , atunci se cere probabilitatea evenimentului :
3 4 5

a) A = ţinta a fost atinsă de trei ori ;

b) B = ţinta a fost atinsă cel puţin o dată ;
c) C = ţinta a fost ratată de două ori ;
d) D = ţinta a fost ratată de trei ori .

Problema 1.5.2
Se consideră o urnă ce conţine bile identice numerotate de la 1 la 220. Se face o extragere la
întamplare și se cere probabilitatea evenimentului :
a) 𝐴 = ev. obţinerii unui număr divizibil prin 5 și prin 7 ;
b) 𝐵 = ev. obţinerii unui număr divizibil prin 6 și prin 10 ;
c) 𝐶 = ev. obţinerii unui număr divizibil prin 10, 14 și prin 21 ;
d) 𝐷 = 𝐴 ∪ 𝐵 ∪ 𝐶 ( Indicație: formula H. Poincare ).

Problema 1.5.3
3−𝑥 2 3
Se consideră mulțimea de matrice ℳ = { 𝐴 = ( 5 𝑥 + 4 3) ∶ 𝑥 ∈ [−3 ; 2] ∩ ℤ } . Se
4 4 1
extrage la întamplare o matrice 𝐴 din această mulțime şi se cere probabilitatea 𝑝 ∈ (0,1) ca aceasta să
nu fie inversabilă.

Problema 1.5.4
𝑥−3 2 −4
Se consideră mulțimea de matrice ℳ = { 𝐴 = (𝑥 + 4 𝑥 − 3 7 ) ∶ 𝑥 ∈ [−3 ; 3] ∩ ℤ } . Se
5 −2 𝑥+6
extrage la întamplare o matrice 𝐴 din această mulțime şi se cere probabilitatea 𝑝 ∈ (0,1) ca aceasta să
fie inversabilă.

Problema 1.5.5
Se consideră mulțimea ℳ = { 𝑚 ∈ ℤ ∶ |𝑚| < 8 } . Se extrage la întamplare un număr 𝑚 ∈ ℳ şi
se cere probabilitatea 𝑝 ∈ (0,1) ca ecuația algebrică 𝑥 2 − 6𝑥 − 𝑚 + 7 = 0 să aibă rădăcinile (soluțiile)
strict pozitive.

Problema 1.5.6
Se consideră mulțimea ℳ = { 𝑚 ∈ [−5 ; 0] ∩ ℤ } . Se extrage la întamplare un număr 𝑚 ∈ ℳ
şi se cere probabilitatea 𝑝 ∈ (0,1) ca ecuația algebrică 𝑚𝑥 2 − 8𝑥 − 𝑚 − 7 = 0 să aibă o rădăcină triplul
celeilalte.

Problema 1.5.7
Se consideră mulțimea ℳ = { 𝑎 ∈ [0 ; 6] ∩ ℤ } . Se extrage la întamplare un număr 𝑎 ∈ ℳ şi
3
se cere probabilitatea 𝑝 ∈ (0,1) ca ecuația algebrică 𝑥 6 − 𝑎𝑥 5 + (𝑎 + ) 𝑥 4 − 5𝑥 2 − 4𝑥 + 2 = 0 să aibă
2
cel puțin o rădăcină complexă.
Problema 1.5.8
Se consideră o urnă conţinând 4 bile albe şi 6 bile negre. Se fac 𝑛 = 10 extrageri succesive cu
revenire şi se cere probabilitatea evenimentului :
a) A = ev. obţinerii cel puțin a unei bile albe ;
b) B = ev. obţinerii a 6 bile albe ;
c) C = ev. obţinerii a 6 bile negre.

Problema 1.5.9
Se consideră o urnă conţinând 4 bile albe şi 6 bile negre. Se fac 𝑛 = 10 extrageri succesive fără
revenire şi se cere probabilitatea evenimentului :
a) A = ev. obţinerii cel puțin a unei bile albe ;
b) B = ev. obţinerii a 6 bile albe ;
c) C = ev. obţinerii a 6 bile negre.

Problema 1.5.10
Se aruncă o monedă de 𝑛 ∈ ℕ∗ ori. Să se arate că probabilitatea obţinerii stemei de un număr
de ori multiplu de 3 este dată de,

1 1 𝑛−1 𝑛𝜋
. [1 + ( ) ∙ cos ].
3 2 3

Problema 1.5.11
Un profesor de matematică pregăteşte pentru examinarea studenţilor săi un număr de 30 de
bilete, dintre care 12 bilete au subiecte de algebră, 10 bilete au subiecte de analiză matematică şi
respectiv, 8 bilete au subiecte de teoria probabilităţilor. Un student trage succesiv, la întâmplare, un
număr de 3 bilete fără a le pune înapoi. Se cere probabilitatea evenimentului :
a) A = toate cele 3 bilete au subiecte de teoria probabilităţilor ;
b) B = cel puţin un bilet are subiecte de algebră ;
c) C = două bilete au subiecte de analiză matematică ;
d) D = cele trei bilete aparțin la discipline diferite.

Problema 1.5.12
Se aruncă o pereche de 2 zaruri identice de 𝑛 = 10 ori. Se cere probabilitatea evenimentului :
a) A = obţinerea sumei de 7 puncte de 4 ori ;
b) B = obţinerea sumei de 7 puncte cel puţin o dată ;
c) C = obţinerea de 4 ori a unei duble ;
d) D = obţinerea cel puţin o dată a unei duble ;
e) E = obţinerea de 3 ori a dublei (6,6) ;
f) F = obţinerea niciodată a sumei de 10 puncte (dubla (5,5)) .

Problema 1.5.13
Se aruncă o pereche de 2 zaruri diferite de 𝑛 = 10 ori. Se cere probabilitatea evenimentului :

a) A = obţinerea sumei de 7 puncte de 4 ori ;

b) B = obţinerea sumei de 7 puncte cel puţin o dată ;
c) C = obţinerea de 4 ori a unei duble ;
d) D = obţinerea cel puţin o dată a unei duble ;
e) E = obţinerea de 3 ori a dublei (6,6) ;
f) F = obţinerea niciodată a sumei de 10 puncte.
Problema 1.5.14 ( problema lui H. Poincare )
O urnă conţine 𝑛 ∈ ℕ∗ bile identice numerotate de la 1 la 𝑛 . Se extrag succesiv, la întâmplare,
toate bilele şi spunem că s-a obţinut o coincidenţă de rang 𝑘 , dacă la extragerarea cu numărul 𝑘 se
obţine chiar bila ce poartă numărul 𝑘 . Se cere probabilitatea obţinerii cel puţin a unei coincidenţe.
Folosind acest rezultat să se aproximeze numărul irațional 𝑒 .

Problema 1.5.15 (jocul 6 𝑑𝑖𝑛 49 la loterie)

O urnă conţine 49 de bile identice, numerotate de la 1 la 49 , iar 6 bile dintre acestea se
consideră câştigătoare. Se fac 6 extrageri succesive, fără revenirea de fiecare dată a bilei extrase în
urnă. Se cere probabilitatea evenimentului :

a) A = obţinerea tuturor celor 6 bile câştigătoare ; (categoria I)

b) B = obţinerea a 5 bile câştigătoare ; (categoria a II-a)
c) C = obţinerea a 4 bile câştigătoare ; (categoria a III-a).

Problema 1.5.16
Într-un tramvai cu 3 vagoane identice se urcă, la întâmplare, în aceeaşi staţie, un număr de 12
persoane. Se cere probabilitatea evenimentului :

a) A = în primul vagon au urcat 6 persoane ;

b) B = în cel de-al doilea vagon au urcat 8 persoane ;
c) C = cel puţin o persoană urcă în vagonul al treilea ;
d) D= în primele 2 vagoane au urcat toate persoanele ;
e) E= în V1 au urcat 4 persoane, în V2 au urcat 5 persoane și restul în V3.

Problema 1.5.17
Se aruncă simultan un număr de 𝑛 = 10 zaruri identice şi se cere probabilitatea evenimentului :

a) A = apariţia cel puţin o dată a feţei cu 1 punct ;

b) B = apariţia de 6 ori a feţei cu 6 puncte ;
c) C = apariţia de 10 ori a aceleaşi feţe.

Problema 1.5.18
Folosind schemele probabilistice binomială și respectiv, hipergeometrică să se demonstreze
valabilitatea identităților:

a) 𝐶𝑛0 + 𝐶𝑛1 + ⋯ + 𝐶𝑛𝑛 = 2𝑛 , (∀) 𝑛 ∈ ℕ∗ ;

𝑛
b) (𝐶𝑛0 )2 + (𝐶𝑛1 )2 + ⋯ + (𝐶𝑛𝑛 )2 = 𝐶2𝑛 , (∀) 𝑛 ∈ ℕ∗ .
Cap. 2 Variabile aleatoare şi vectori aleatori.
Repartiţii probabilistice fundamentale

§2.5 APLICAȚII NUMERICE

Problema 2.5.1
Se consideră variabila aleatoare 𝑋 ∶ Ω → ℝ definită prin densitatea de repartiţie,

1
, 𝑝𝑡. |𝑥| < 𝑎
𝜋√𝑎2 −𝑥 2
𝑓(𝑥) = {
0 , 𝑟𝑒𝑠𝑡

Să se determine :

a) Funcţia de repartiţie 𝐹 ∶ ℝ → ℝ , 𝐹(𝑥) = 𝑃(𝑋 ≤ 𝑥 ) şi graficul acesteia

b) Momentele iniţiale de ordin 𝑘 : 𝛼𝑘 (𝑋)
𝑎 𝑎√3
c) Media şi dispersia : 𝑀(𝑋) ; 𝐷2 (𝑋) . Probabilitatea 𝑃( ≤ 𝑋≤ ).
2 2

Problema 2.5.2
Se consideră variabila aleatoare 𝑋 ∶ Ω → ℝ definită prin densitatea de repartiţie,

1 1
(1 − |𝑥|) , 𝑝𝑡. |𝑥| ≤ 2
2 2
𝑓(𝑥) = {
0 , 𝑟𝑒𝑠𝑡

Să se determine :

a) Graficul funcţiei de densitate

b) Funcţia de repartiţie 𝐹 ∶ ℝ → ℝ , 𝐹(𝑥) = 𝑃(𝑋 ≤ 𝑥 ) şi graficul acesteia
c) Media şi dispersia : 𝑀(𝑋) ; 𝐷2 (𝑋)
d) Funcţia caracteristică 𝜑 ∶ ℝ → ℂ , 𝜑(𝑡) = 𝑀(𝑒 𝑖𝑡𝑋 ) .

Problema 2.5.3
Se consideră variabila aleatoare 𝑋 ∶ Ω → ℝ definită prin densitatea de repartiţie,
1 𝜋 𝜋
∙ cos 𝑥 , 𝑝𝑡. 𝑥 ∈[− , ]
2 2 2
𝑓(𝑥) = {
0 , 𝑟𝑒𝑠𝑡

Să se determine :

a) Graficul funcţiei de densitate

b) Funcţia de repartiţie 𝐹 ∶ ℝ → ℝ , 𝐹(𝑥) = 𝑃(𝑋 ≤ 𝑥 ) şi graficul acesteia
𝜋 𝜋
c) Media şi dispersia : 𝑀(𝑋) ; 𝐷2 (𝑋) . Probabilitatea 𝑃( ≤ 𝑋 ≤ ) .
4 2
d) Funcţia caracteristică 𝜑 ∶ ℝ → ℂ , 𝜑(𝑡) = 𝑀(𝑒 𝑖𝑡𝑋 ) .
Problema 2.5.4
Se consideră variabila aleatoare 𝑋 ∶ Ω → ℝ definită prin densitatea de repartiţie,

1 − |1 − 𝑥| , 𝑝𝑡. 𝑥 ∈[0, 2]
𝑓(𝑥) = {
0 , 𝑟𝑒𝑠𝑡

Să se determine :

a) Graficul funcţiei de densitate

b) Funcţia de repartiţie 𝐹 ∶ ℝ → ℝ , 𝐹(𝑥) = 𝑃(𝑋 ≤ 𝑥 ) şi graficul acesteia
1 3
c) Media şi dispersia : 𝑀(𝑋) ; 𝐷2 (𝑋) . Probabilitatea 𝑃( ≤𝑋≤ ).
2 2
d) Funcţia caracteristică 𝜑 ∶ ℝ → ℂ , 𝜑(𝑡) = 𝑀(𝑒 𝑖𝑡𝑋 ) .

Problema 2.5.5
Se consideră variabila aleatoare 𝑋 ∶ Ω → ℝ definită prin densitatea de repartiţie,

1 𝑎
ln , 𝑝𝑡. 𝑥 ∈ (0, 𝑎)
𝑎 𝑥
𝑓(𝑥) = {
0 , 𝑟𝑒𝑠𝑡

Să se determine :

a) Graficul funcţiei de densitate

b) Funcţia de repartiţie 𝐹 ∶ ℝ → ℝ , 𝐹(𝑥) = 𝑃(𝑋 ≤ 𝑥 ) şi graficul acesteia
𝑎 𝑎
c) Media şi dispersia : 𝑀(𝑋) ; 𝐷2 (𝑋) . Probabilitatea 𝑃( ≤ 𝑋 ≤ ) .
4 2

Problema 2.5.6
Se consideră variabila aleatoare 𝑋 ∶ Ω → ℝ definită prin funcţia caracteristică,

1 1
𝜑 ∶ ℝ → ℂ , 𝜑(𝑡) = (1 − 𝑒 𝑖𝑡 )−1
2 2

Să se determine :

a) Dezvoltarea în serie de puteri a funcţiei 𝜑 , folosind seria geometrică

b) Tabloul de repartiţie al variabilei discrete 𝑋 , prin identificare cu definiţia funcţiei
caracteristice
c) Media şi dispersia : 𝑀(𝑋) ; 𝐷2 (𝑋) .

Problema 2.5.7
Se consideră variabila aleatoare 𝑍 = 𝑚𝑎𝑥 { |𝑋| ; |𝑌| } definită prin funcţia de repartiţie,

𝐹𝑍 ∶ ℝ → ℝ , 𝐹𝑍 (𝑥) = 𝑃(𝑍 ≤ 𝑥 ) ,

unde 𝑋 , 𝑌 ∶ Ω → ℝ sunt variabile i.s. şi identic repartizate şi anume 𝑋 , 𝑌 ∼ 𝑁( 0 , 𝜎 2 ) .

Să se determine :

a) Funcţia de repartiţie 𝐹𝑍 ∶ ℝ → ℝ , 𝐹𝑍 (𝑥) = 𝑃(𝑍 ≤ 𝑥 )

b) Funcţia de densitate 𝑓𝑍 ∶ ℝ → ℝ , 𝑓𝑍 (𝑥) = 𝐹𝑍 ′ (𝑥)
c) Media şi dispersia : 𝑀(𝑍) ; 𝐷2 (𝑍) .
Problema 2.5.8
Se consideră variabila aleatoare 𝑍 = 𝑚𝑖𝑛 { |𝑋| ; |𝑌| } definită prin funcţia de repartiţie,

𝐹𝑍 ∶ ℝ → ℝ , 𝐹𝑍 (𝑥) = 𝑃(𝑍 ≤ 𝑥 ) ,

unde 𝑋 , 𝑌 ∶ Ω → ℝ sunt variabile i.s. şi identic repartizate şi anume 𝑋 , 𝑌 ∼ 𝑁( 0 , 𝜎 2 ) .

Să se determine :
a) Funcţia de repartiţie 𝐹𝑍 ∶ ℝ → ℝ , 𝐹𝑍 (𝑥) = 𝑃(𝑍 ≤ 𝑥 )
b) Funcţia de densitate 𝑓𝑍 ∶ ℝ → ℝ , 𝑓𝑍 (𝑥) = 𝐹𝑍 ′ (𝑥)
c) Media şi dispersia : 𝑀(𝑍) ; 𝐷2 (𝑍) .

Problema 2.5.9
Se consideră variabila aleatoare 𝑍 = 𝑒 𝑋 definită prin funcţia de repartiţie,

𝐹𝑍 ∶ ℝ → ℝ , 𝐹𝑍 (𝑥) = 𝑃(𝑍 ≤ 𝑥 ) ,

unde 𝑋 ∶ Ω → ℝ este o variabilă aleatoare ce urmează repartiţia normală 𝑋 ∼ 𝑁( 0 , 1) .

Să se determine :
a) Funcţia de repartiţie 𝐹𝑍 ∶ ℝ → ℝ , 𝐹𝑍 (𝑥) = 𝑃(𝑍 ≤ 𝑥 )
b) Funcţia de densitate 𝑓𝑍 ∶ ℝ → ℝ , 𝑓𝑍 (𝑥) = 𝐹𝑍 ′ (𝑥)
c) Media şi dispersia : 𝑀(𝑍) ; 𝐷2 (𝑍) . Probabilitatea 𝑃( 1 ≤ 𝑍 ≤ 𝑒 ) .

Problema 2.5.10
Se consideră vectorul aleator 𝑉 = (𝑋, 𝑌) ∶ Ω → ℝ2 definit prin densitatea de repartiţie,
− 𝑦
𝑦
𝑒 1+𝑥 , 𝑝𝑡. 𝑥 ,𝑦 ≥ 0
(1+𝑥)4
𝑓(𝑥, 𝑦) = {
0 , 𝑟𝑒𝑠𝑡

Să se determine :
a) Repartiţiile marginale. Interpretare
b) Mediile şi dispersiile componentelor : 𝑀(𝑋), 𝑀(𝑌) ; 𝐷2 (𝑋), 𝐷 2 (𝑌)
𝑌 1
c) Repartiţia probabilistică a vectorului 𝑊 = (𝑇, 𝑍) = ( , ) : Ω → ℝ2
1+𝑋 1+𝑋
d) Repartiţiile marginale ale componentelor lui 𝑊 . Interpretare

Problema 2.5.11
Se consideră vectorul aleator 𝑉 = (𝑋, 𝑌) ∶ Ω → ℝ2 definit prin densitatea de repartiţie,

𝑒 −(𝑥+𝑦) , 𝑝𝑡. 𝑥 ,𝑦 ≥ 0
𝑓(𝑥, 𝑦) = {
0 , 𝑟𝑒𝑠𝑡

Să se determine :
a) Funcţia de repartiţie 𝐹 ∶ ℝ2 → ℝ , 𝐹(𝑥, 𝑦) = 𝑃(𝑋 < 𝑥 , 𝑌 < 𝑦)
1 𝑋
b) 𝑃( 𝑋 < 2𝑌 ) , 𝑃( 𝑋 + 𝑌 ≥ 1 ) , 𝑃( 1 ≤ 𝑋 + 𝑌 ≤ 2 ) , 𝑃 ( ≤ ≤1)= ?
2 𝑌
c) Repartiţiile marginale. Interpretare
𝑋
d) Repartiţia probabilistică a vectorului 𝑊 = (𝑇, 𝑍) = ( 𝑋 + 𝑌 , ) : Ω → ℝ2
𝑌
e) Repartiţiile marginale ale componentelor lui 𝑊 . Interpretare
1 𝑋
f) Să se verifice 𝑃(𝑋 < 2𝑌) , 𝑃(𝑋 + 𝑌 ≥ 1), 𝑃( 1 ≤ 𝑋 + 𝑌 ≤ 2 ) , 𝑃 ( ≤ ≤ 1) .
2 𝑌
Problema 2.5.12
Se consideră vectorul aleator 𝑉 = (𝑋, 𝑌) ∶ Ω → ℝ2 definit prin densitatea de repartiţie,
1
, 𝑝𝑡. 𝑥 ∈ (0,1] ; 𝑥 ≤ 𝑦 ≤ 1
2√𝑥𝑦
𝑓(𝑥, 𝑦) = {
0 , 𝑟𝑒𝑠𝑡

Să se determine :
a) Repartiţiile marginale. Interpretare
b) Mediile şi dispersiile componentelor : 𝑀(𝑋), 𝑀(𝑌) ; 𝐷2 (𝑋), 𝐷 2 (𝑌)
c) Curbele de regresie : 𝑥 = 𝑀( 𝑋 | 𝑦) ; 𝑦 = 𝑀( 𝑌 | 𝑥).

Problema 2.5.13
Se consideră vectorul aleator 𝑉 = (𝑋, 𝑌) ∶ Ω → ℝ2 definit prin densitatea de repartiţie,
1 2
1 – 2𝑥𝑦 + 2𝑦 2 )
𝑓(𝑥, 𝑦) =
2𝜋
∙ 𝑒 −2(𝑥

Să se determine :
a) Repartiţiile marginale. Interpretare
b) Mediile şi dispersiile componentelor : 𝑀(𝑋), 𝑀(𝑌) ; 𝐷2 (𝑋), 𝐷 2 (𝑌)
c) Curbele de regresie : 𝑥 = 𝑀( 𝑋 | 𝑦) ; 𝑦 = 𝑀( 𝑌 | 𝑥).
Cap. 3 Probleme asimptotice asociate şirurilor de variabile aleatoare.
Legea numerelor mari (LNM) şi teoremele limită centrală (TLC)

Problema 3.3.1
(a) Se aruncă o monedă de 𝑛 = 400 de ori. Să se arate că numărul de apariţii ale stemei este
cuprins între 180 şi 220 cu o probabilitate cel puţin egală cu 𝛼 = 0,95 .

(b) De câte ori trebuie aruncată o monedă, pentru ca abaterea absolută a frecvenţei relative
1
de apariţie a stemei de la probabilitatea exactă 𝑝 = de apariţie a acesteia, să fie cel mult
2
2% cu o probabilitate fixată de 𝛼 = 0,95 .

Problema 3.3.2
(a) Se aruncă un zar de 𝑛 = 360 de ori. Să se arate că numărul de apariţii ale feţei cu 6 puncte
este cuprins între 10(6 − √2) şi 10(6 + √2) cu o probabilitate cel puţin egală cu 𝛼 =
0,95 .

(b) De câte ori trebuie aruncat un zar, pentru ca abaterea absolută a frecvenţei relative de
1
apariţie a feţei cu 6 puncte de la probabilitatea exactă 𝑝 = de apariţie a acesteia, să fie
6
cel mult 3% cu o probabilitate fixată de 𝛼 = 0,95 .

Problema 3.3.3
(a) Se aruncă o pereche de zaruri identice de 𝑛 = 294 de ori. Să se arate că numărul de
apariţii ale sumei de 7 puncte este cuprins între 30 şi 54 cu o probabilitate cel puţin
egală cu 𝛼 = 0,95 .

(b) De câte ori trebuie aruncată o pereche de zaruri identice, pentru ca abaterea absolută a
1
frecvenţei relative de apariţie a sumei de 7 puncte de la probabilitatea exactă 𝑝 = de
7
apariţie a acesteia, să fie cel mult 4% cu o probabilitate fixată de 𝛼 = 0,95 .

Problema 3.3.4
(a) Se aruncă o pereche de zaruri diferite de 𝑛 = 720 de ori. Să se arate că numărul de
apariţii ale unei duble este cuprins între 132 şi 140 de ori cu o probabilitate cel puţin
egală cu 𝛼 = 0,95 .

(b) De câte ori trebuie aruncată o pereche de zaruri diferite, pentru ca abaterea absolută a
1
frecvenţei relative de apariţie a unei duble de la probabilitatea exactă 𝑝 = de apariţie a
6
acesteia, să fie cel mult 2% cu o probabilitate fixată de 𝛼 = 0,95 .

Problema 3.3.5
(a) Se consideră o urnă conţinând 4 bile albe şi 6 bile negre. Se fac 𝑛 = 100 de extrageri
succesive fără revenire. Să se arate că numărul de bile albe obţinute este cuprins între
4(10 − √6) şi 4(10 + √6) cu o probabilitate cel puţin egală cu 𝛼 = 0,95 .

(b) Câte extrageri trebuie efectuate , pentru ca abaterea absolută a frecvenţei relative de
2
apariţie a bilei albe de la probabilitatea exactă 𝑝 = de apariţie a acesteia, să fie cel mult
5
2% cu o probabilitate fixată de 𝛼 = 0,95 .
Problema 3.3.6
(a) Se aruncă o monedă de 𝑛 = 100 de ori. Să se arate că numărul de apariţii ale stemei este
cuprins între 40 şi 60 cu o probabilitate cel puţin egală cu 𝛼 = 0,95 .

(b) De câte ori trebuie aruncată o monedă, pentru ca abaterea absolută a frecvenţei relative
1
de apariţie a stemei de la probabilitatea exactă 𝑝 = de apariţie a acesteia, să fie cel mult
2
4% cu o probabilitate fixată de 𝛼 = 0,95 .