ÎNDOIALA

(PARABOLĂ)

UNU

Un preot, părintele Flynn, în vîrstă de 35-40 de ani, în veșminte verzi-aurii, ține o predică. Este
dintr-o familie de muncitori din nord-estul SUA.

FLYNN. Ce faci atunci cînd nu ești sigur? Acesta este subiectul predicii mele de astăzi. Cauți
îndrumare de la Dumnezeu, dar nu găsești. Anul trecut, cînd a fost asasinat președintele Kennedy,
care dintre noi nu a simțit o profundă dezorientare? Disperare. “Și acum ce fac? Ce le spun copiilor
mei? Ce îmi spun mie?” A fost o vreme cînd oamenii au rămas împreună, legați de un sentiment
comun de lipsă de speranță. Dar gîndiți-vă! Legătura ta cu semenii tăi era disperarea ta. A fost o
experiență publică, împărtășită de toți oamenii din societatea noastră. Era groaznic, dar eram
împreună! Cu cît este mai rău, atunci, pentru bărbatul singur sau femeia singură, loviți de o
nenorocire personală? “Nimeni nu știe că sînt bolnav. Nimeni nu știe că mi-am pierdut ultimul
prieten adevărat. Nimeni nu știe că am făcut ceva rău”. Imaginați-vă ce sentiment de izolare. Să
vezi lumea ca printr-o fereastră. De de o parte a geamului, oameni fericiți, netulburați. De cealaltă
parte, tu. Ceva s-a întîmplat, trebuie să te obișnuiești cu asta, și nu se poate povesti. Numai
Dumnezeu cunoaște durerea acestor năpăstuiți. Secretul lor. Secretul înstrăinării lor dureroase. Iar
atunci cînd un astfel de om urlă, poate, la cer, către Dumnezeu: “Ajută-mă!”, dacă nu vine un
răspuns? Liniște. Vreau să vă spun o poveste. O navă comercială s-a scufundat și aproape tot
echipajul s-a înecat. Numai un marinar a supraviețuit. A construit o plută din scînduri și, avînd el
pregătire nautică, și-a întors ochii către cer și a observat stelele. A stabilit un curs care să-l ducă
spre casă și, epuizat, a adormit. În acest timp, norii se rostogoleau și au acoperit cerul. În
următoarele douăzeci de nopți, în timp ce plutea pe oceanul uriaș, el n-a mai putut vedea stelele.
Credea că urmează cursul cel bun, dar nu exista nicio cale de a fi sigur. Zilele treceau și el, cuprins
de febră, sete și foame, a început să aibă îndoieli. Oare a stabilit bine drumul? Se îndrepta în
continuare spre casa lui? Sau se rătăcise și era condamnat la o moarte teribilă? Imposibil de știut.
Mesajul constelațiilor, oare doar și-l imaginase, din cauza situației lui disperate? Sau văzuse
Adevărul o dată, iar acum trebuia să-l ia în seamă fără nici o altă garanție? Aceasta era dilema lui,
într-o călătorie care părea să nu aibă destinație. Există printre voi, cei care ați venit astăzi la
biserică, unii care cunosc prea bine această criză prin care trece credința, pe care o descriu. Dar eu
vă spun: Îndoiala poate fi o legătură la fel de strînsă și de durabilă precum certitudinea. Cand ești
pierdut, nu ești singur. În numele Tatălui, Fiului, Sfîntului Duh. Amin. (Iese.)

DOI

Lumina scade, apoi crește pe un birou aflat pe colțul clădirii, într-o școală catolică din Bronx.
Directorul școlii, sora Aloysius Beauvier, stă la birou, scriind cu stiloul într-un registru. Are cinzeci-
șaizeci de ani. Este vigilentă, rezervată, nesentimentală. Face parte din ordinul Surorilor de
Caritate. Poartă o bonetă neagră și o sutană neagră pînă la pămînt, ochelari fără rame. Bătaie în
ușă.

SORA ALOYSIUS. Intră. (Sora James, și ea tot din ordinul Surorilor de Caritate, își bagă capul pe
ușă. Are în jur de douăzeci de ani și este o apariție luminoasă, deși la fel de rezervată.)

SORA JAMES. Ai o clipă liberă, soră Aloysius?

SORA ALOYSIUS. Intră, soră James. (Aceasta intră.) Cine stă cu clasa?

SORA JAMES. Clasa este la ora de Artă.

SORA ALOYSIUS. Artă! Pierdere de timp.

SORA JAMES. Au doar o oră pe săptămînă.

SORA ALOYSIUS. Multe se pot face în șaizeci de minute.

SORA JAMES. Da, soră Aloysius. Mă întrebam dacă aș putea afla ce ai făcut în legătură William
London...

SORA ALOYSIUS. L-am trimis acasă.

SORA JAMES. Aoleu! Încă sîngerează?

SORA ALOYSIUS. O, da.

SORA JAMES. Pur și simplu i-a dat sîngele pe nas în timpul Jurămîntului de Credință.

SORA ALOYSIUS. A fost ceva spontan?

SORA JAMES. Cum altfel ar putea fi?

SORA ALOYSIUS. Auto-indus.

SORA JAMES. Crezi că și-ar fi dat sîngele pe nas intenționat?

SORA ALOYSIUS. Exact.

SORA JAMES. Nu!

SORA ALOYSIUS. Ești un om foarte inocent, soră James. William London e un băiat neastîmpărat și
dacă nu-l ții bine în frîu, e-n stare de orice ca să scape din bancă. Ar sta cu picioarele în foc pentru
o jumătate de zi în afara școlii.

SORA JAMES. De ce?

SORA ALOYSIUS. Are o minte neliniștită.

SORA JAMES. Ăsta e un lucru bun.

SORA ALOYSIUS. Nu, nu este. Tatăl lui e polițist, și ultimul lucru pe care și l-ar dori ar fi un băiat
nebunatic. William London o să aibă probleme. La el s-a instalat deja pubertatea. Imaginația lui o
va lua razna, și am o mare bănuială că nu va absolvi liceul. Dar asta ne depășește deja jurisdicția.
Pur și simplu trebuie să-l trecem dincolo de ușă, apoi va deveni proiectul altcuiva. În mod obișnuit,
îmi trimit surorile cele mai experimentate la clasa a opta, dar am anumite constrîngeri. Îți ții clasa
sub control?
SORA JAMES. Cred că da.

SORA ALOYSIUS. Din alte clase mi se trimit mai mulți copii.

SORA JAMES. Încerc să mă ocup eu de probleme.

SORA ALOYSIUS. Aceasta ar putea fi o greșeală. Tu răspunzi în fața mea, eu în fața monseniorului,
acesta în fața episcopului, și așa mai departe pînă la Sfîntul Părinte. Există un lanț al disciplinei.
Folosește-te de el.

SORA JAMES. Da, soră.

SORA ALOYSIUS. Ce face Donald Muller?

SORA JAMES. E constant.

SORA ALOYSIUS. Bun. L-a lovit cineva?

SORA JAMES. Nu.

SISTERALOYSIUS. Bun. Pe fata aceea, Linda Conte, ai așezat-o departe de băieți?

SORA JAMES. În limita spațiului disponibil. Dar nu prea ajută.

SORA ALOYSIUS. Trebuie doar să treacă clasa. Intactă. (Pauză. Sora Aloysius se uită absent la
sora James. Se așterne tăcerea.)

SORA JAMES. Bine. Pot să plec? (Nici un răspuns.) S-a întîmplat ceva?

SORA ALOYSIUS. Nu, de ce? S-a întîmplat ceva?

SORA JAMES. Nu cred.

SORA ALOYSIUS. Atunci nu s-a-ntîmplat nimic.

SORA JAMES. Bine. Îți multumesc, soră. Voiam doar să verific ce-i cu nasul lui William. (Dă să
plece.)

SORA ALOYSIUS. Avea un pix.

SORA JAMES. Poftim, soră?

SORA ALOYSIUS. William London avea un pix. Se juca cu el în timp ce o aștepta pe mama lui. Sper
că nu-l folosește pentru teme.

SORA JAMES. Nu, bineînțeles că nu.

SORA ALOYSIUS. Îmi pare rău că am permis chiar și stilouri cu rezervă în școală. Elevii ar trebui să
învețe să scrie numai cu stilouri adevărate. În ziua de azi mereu se alege calea cea mai ușoară. Ce
învățăm din asta? O alegere ușoară astăzi va avea consecințe mîine. Ia aminte.
SORA JAMES. Da, soră.

SORA ALOYSIUS. Pixul îi face să apese, iar cînd apasă, scriu ca niște maimuțe.

SORA JAMES. Nu le dau voie cu pixuri.

SORA ALOYSIUS. Bun. Caligrafia e pe moarte în toată țara. Ai ceva timp la dispoziție. Așază-te.
(Sora James ezită, se așează.) Hai să vorbim. De mult voiam să vorbesc cu tine. Am asistat la
lecția ta despre New Deal la începutul semestrului. N-a fost rău. Dar te avertizez: nu-l idealiza pe
Franklin Delano Roosevelt. A fost un președinte bun, dar a încercat să-și pună oamenii lui la Curtea
Supremă. Nu accept să facem eroi din personaje istorice laice. Dacă vrei să le vorbești despre
sfinți, fă-o la ora de Religie.

SORA JAMES. Da, soră.

SORA ALOYSIUS. De asemenea, am dubii despre entuziasmul tău pentru Istorie.

SORA JAMES. Dar îmi place foarte mult Istoria!

SORA ALOYSIUS. Exact asta voiam să spun. Dai întîietate Istoriei și astfel riști să influențezi copiii
să prețuiască Istoria mai mult decît alte materii. Cred că e o greșeală.

SORA JAMES. Nu m-am gîndit niciodată la asta. Voi încerca să tratez celelalte materii cu mai mult
entuziasm.

SORA ALOYSIUS. Nu. Predă-le Istoria fără să o pudrezi cu zahăr peste tot. Asta e ideea. Acum,
vorbește-mi despre clasa ta. Cum ai caracteriza clasa 8-B?

SORA JAMES. Nu știu de unde să încep. Ce vrei să știi?

SORA ALOYSIUS. Să începem cu Stephen Inzio.

SORA JAMES. Stephen Inzio are cele mai mari note din clasă.

SORA ALOYSIUS. Noreen Horan?

SORA JAMES. E pe locul doi.

SORA ALOYSIUS. Brenda McNulty?

SORA JAMES. Pe locul trei.

SORA ALOYSIUS. Înțelegi ideea mea, soră James. Știu că Stephen Inzio, Noreen Horan și Brenda
McNulty sînt pe locul unu, doi și trei în clasa ta. În școala asta sînt 48 de astfel de elevi în fiecare
semestru. Consider că este de datoria mea să știu toate cele patruzeci și opt de nume. Nu spun
acest lucru pentru a mă lăuda, ci pentru a ilustra importanța atenției. Trebuie să fii atentă și tu.

SORA JAMES. Da, soră Aloysius.

SORA ALOYSIUS. Eu nu pot fi peste tot.

SORA JAMES. Nu corespund cerințelor, soră?

SORA ALOYSIUS. Cei trei elevi cu cele mai mari note... Sînt cei mai inteligenți copii din clasa ta?

SORA JAMES. Nu, nu aș zice că sînt. Dar muncesc cel mai mult.

SORA ALOYSIUS. Foarte bine! Așa trebuie! Asta e etica. La ce-i bun un cadou lăsat nedesfăcut, în
cutie? La ce-ți folosește un IQ ridicat dacă tu stai și te holbezi pe fereastră, cu gura căscată? Fii
dură cu cei deștepți, soră James. Nu te lăsa cucerită de inteligență. Nu a lor. Și nici a ta. Cred că
ești o profesoară competentă, soră James, dar poate că nu cel mai bun profesor al nostru. Cei mai
buni profesori nu sînt cei care fac performanță, ci aceia care-i duc pe elevi către performanță.

SORA JAMES. Eu fac performanță?

SORA ALOYSIUS. Cam la fel cum se face pe o scenă de teatru.

SORA JAMES. Aoleu! Nu mi-am dat seama.

SORA ALOYSIUS. Te pui mereu în lumină. Îți place să-i privești de la înălțime. Mă mai gîndeam la
ceva. Unde ai lucrat înainte?

SORA JAMES. La Mount Saint Margaret’s.

SORA ALOYSIUS. Acolo e numai de fete.

SORA JAMES. Da.

SORA ALOYSIUS. Cred că trebuie să-ți reamintesc. Băieții sînt făcuți din pietriș, funingine și hîrtie
de gudron. Băieții sînt o specie diferită.

SORA JAMES. Cred că știu cum să mă descurc cu ei.

SORA ALOYSIUS. Dar poate că te-nșeli. Și poate că nu faci destule eforturi.

SORA JAMES. Oh. (Sora James dă să plîngă.)

SORA ALOYSIUS. Fără lacrimi.

SORA JAMES. Credeam că ești mulțumită de mine.

SORA ALOYSIUS. Mulțumirea este un viciu. Ai batistă?

SORA JAMES. Da.

SORA ALOYSIUS. Folosește-o. Crezi că Socrate era mulțumit? Profesorii buni nu sînt niciodată
mulțumiți. Avem trei sute șaptezeci și doi de studenți în această școală. Este o societate care
necesită constant vigilență educativă, spirituală și umană. Nu-mi pot permite un profesor prea
inocent la clasa a opta. Ar fi automulțumire din partea mea. Inocența este o formă de lene.
Profesorii inocenți sînt ușor de păcălit. Trebuie să fii șmecheră, soră James.

SORA JAMES. Da, soră.

SORA ALOYSIUS. Dacă lui William London îi curge sînge din nas, fii sceptică. Nu lăsa cîțiva stropi
de sînge să-ți întunece judecata. Dumnezeu ți-a dat și minte, și inimă. Inima este caldă, dar
inteligența ta trebuie să fie rece. Mincinoșilor ar trebui să le fie frică să te mintă. N-ar trebui să se
simtă confortabil în prezența ta. Eu mă îndoiesc că e așa.

SORA JAMES. Nu știu. Nu m-am gîndit niciodată la asta.

SORA ALOYSIUS. Copiii trebuie să creadă că vezi prin ei.

SORA JAMES. Nu e cam înspăimîntător?

SORA ALOYSIUS. Doar pentru cei care nu-s buni de nimic.

SORA JAMES. Dar eu vreau ca elevii mei să simtă că pot sta de vorbă cu mine.

SORA ALOYSIUS. Sînt copii. Pot vorbi între ei. Este mai important să aibă un gardian moral sever.
Păzești o poartă, soră. Tu ești portarul. Dacă ești vigilentă, nu va fi nevoie să fie și ei.

SORA JAMES. Nu-mi este clar ce vrei să fac.

SORA ALOYSIUS. Iar dacă în clasă se întîmplă lucruri care simți că cer înțelegere, dar nu le înțelegi,
vino la mine.

SORA JAMES. Da, soră.

SORA ALOYSIUS. Pentru asta mă aflu aici. De aceea sînt directorul acestei școli. Ești de față cînd
vin profesorii de specialitate?

SORA JAMES. Da.

SORA ALOYSIUS. Dar acum ești aici, în timpul orei de Artă.

SORA JAMES. Eram puțin îngrijorată pentru nasul lui William.

SORA ALOYSIUS. Bine. Deci acum au ora de Artă.

SORA JAMES. Cu doamna Bell. Da.

SORA ALOYSIUS. Și la ora de Dans cu doamna Shields îi duci la subsol.

SORA JAMES. Joia.

SORA ALOYSIUS. Altă pierdere de timp.

SORA JAMES. O, dar tuturor le place serbarea de Crăciun.

SORA ALOYSIUS. Mie nu. Sincer, mă simt insultată. Anul trecut, fata care a jucat-o pe Fecioara
Maria purta ruj. Am așteptat-o în culise pe tîrfa aia mică.

SORA JAMES. Mai au și Muzica.

SORA ALOYSIUS. Femeia aia ciudată cu pianul portabil. Ce-a pățit la gît?

SORA JAMES. Are un fel de gușă, săraca.

SORA ALOYSIUS. Da. Doamna Carolyn.

SORA JAMES. Așa e.

SORA ALOYSIUS. Pe vremuri aveam o soră care preda Muzica. N-avem destule surori. Altceva?

SORA JAMES. Educație fizică și Religie.

SORA ALOYSIUS. La astea îl avem pe părintele Flynn. Două ore pe săptămînă. Asiști și la orele lui?

SORA JAMES. De obicei, da. Doar dacă nu am rapoarte de completat sau...

SORA ALOYSIUS. Ce părere ai despre părintele Flynn?

SORA JAMES. Un om extraordinar. Un vorbitor foarte bun!

SORA ALOYSIUS. Da. Ultima lui predică, duminică, a fost o poezie.

SORA JAMES. E foarte bun și să-i învețe baschet. Am fost surprinsă. Nu credeam că o față
bisericească este compatibilă cu baschetul, dar el se pricepe foarte bine la driblinguri și aruncări la
coș.

SORA ALOYSIUS. Despre ce crezi că a fost predica lui?

SORA JAMES. Poftim?

SORA ALOYSIUS. Duminica trecută. Despre ce a vorbit?

SORA JAMES. Păi, despre Îndoială. Vorbea despre Îndoială.

SORA ALOYSIUS. De ce?

SORA JAMES. Scuze, soră, nu înțeleg.

SORA ALOYSIUS. Ei bine, predicile se nasc din ceva, nu? Are părintele Flynn îndoieli, este el
îngrijorat că altcineva ar avea îndoieli?

SORA JAMES. Cred că ar trebui să-l întrebi pe el.

SORA ALOYSIUS. Nu. N-ar fi potrivit. Este superiorul meu. Dacă l-ar tulbura ceva, ar trebui să i-o
mărturisească unui alt preot sau monseniorului. Nu împărtășim informații intime cu preoții.
(Pauză.)

SORA JAMES. Sînt puțin îngrijorată. (Sora Aloysius se apleacă în față.)

SORA ALOYSIUS. De ce?

SORA JAMES. E tîrziu. Ora de Artă se termină în cîteva minute. Ar trebui să mă duc sus.

SORA ALOYSIUS. Ai observat ceva, soră James?

SORA JAMES. În legătură cu ce?

SORA ALOYSIUS. Vreau să fii vigilentă.

SORA JAMES. Nu cred că înțeleg, soră.

SORA ALOYSIUS. Îmi pare rău că nu sînt mai deschisă, dar trebuie să fiu atentă ca prin vorbe să
nu dau naștere la altceva. Pot să spun doar că sînt îngrijorată, poate în mod inutil, de cum merg
lucrurile la Școala Saint Nicholas.

SORA JAMES. Din punct de vedere școlar?

SORA ALOYSIUS. Nu-ți propuneam o ghicitoare. Vreau să fii atentă la ce se întîmplă în clasă.

SORA JAMES. Bineînțeles că voi acorda atenție clasei mele, soră. Voi încerca să nu fac
performanță, și voi încerca să fiu mai puțin inocentă. Îmi pare rău că ești dezamăgită de mine. Te
rog să crezi că voi încerca să dau ce-i mai bun din mine. Sincer.

SORA ALOYSIUS. Uită-te la tine. Ai da orice pentru o privire caldă. Îți spun pe șleau, vreau să te
văd cultivîndu-ți caracterul, ca să devină mai scrobit. Dacă nu umbli decît după confort psihic, poți
fi păcălită. Dacă uiți de tine și te apuci să-i studiezi pe alții, n-o să mai poți fi păcălită. E important.
O ultimă problemă și pe urmă chiar trebuie să te întorci la clasă. Sora Veronica e pe cale să
orbească.

SORA JAMES. O, groaznic!

SORA ALOYSIUS. Acest lucru nu-l știe toată lumea și nici nu vreau să se știe. Dacă află cei de la
presbiteriu, ea trebuie să plece de la noi. Nu-mi permit să o pierd. Dacă o vezi coborînd scările de
piatră în curte, pentru numele Domnului, ia-o ușor de mînă, așa, ca între colege, și ai grijă să nu-și
rupă ceva. Bine, du-te.

TREI

Lumina scade, apoi crește pe părintele Flynn, îmbrăcat în trening, cu un fluier la gît și o minge de
baschet în mînă.
FLYNN. Bun, liniștiți-vă, băieți. Acum, despre aruncarea liberă de la linie. E doar psihologie. În
restul jocului cooperezi cu colegii tăi, te lupți împotriva celeilalte echipe. Dar pe linia de fault ești tu
singur, împotriva ta. Iar pericolul este că începi să gîndești. Cînd gîndești, nu mai respiri. Corpul
tău se blochează. Deci, trebuie să vă amintiți să vă relaxați. Respiră, deblochează-ți genunchii – la
asta trebuie să te uiți, Jimmy. Stai țeapăn ca un parcometru! Formează-ți o rutină a ceea ce faci.
Schimbi greutatea dintr-o parte în alta, îți miști șoldurile. Crezi că e amuzant, Ralph? Ce e mai
amuzant e că tu nu scoți niciodată o aruncare liberă. Nu te teme că pari prost. Nimeni n-o să te
creadă prost dacă nimerești coșul. Formați-vă o rutină, concentrați-vă asupra rutinei, și așa n-o să
mai stați încordați. Acum, alt subiect: am observat că mulți dintre voi aveți unghiile murdare. Nu
vreau să văd așa ceva. Nu mă refer la lungimea unghiilor, vorbesc de curățenie. Vedeți? Priviți
unghiile mele. Sînt lungi, mie îmi plac puțin mai lungi, dar uitați-vă cît de curate sunt. Așa trebuie.
Cînd eram copil aveam un prieten, Timmy Mathisson, care nu avea niciodată unghiile curate și își
tot băga degetele în nas și-n gură – e o poveste adevarată, ascultați și băgați la cap! S-a
îmbolnăvit de meningită spinală și a murit în chinuri. Uneori lucrurile mici sînt cele care îți vin de
hac. Încearcă să intri în vorbă cu o fată, cu labele tale jegoase, domnule Conroy, și o s-o ia la
goană de parcă ar fi urmărită de comuniștii chinezi! (Reacționînd afabil la rîsul lor.) Bine, bine. Ce
mă fac eu cu voi, băieți? Îmbrăcați-vă, veniți la presbiteriu să vă dau suc și fursecuri, și să avem o
discuție ca-ntre băieți. (Suflă în fluier.) Fuga!

PATRU

Lumina scade, apoi crește pe o grădină, o bancă, ziduri din cărămidă. Sora Aloysius, în haine
călugărești și un șal negru, înfășoară o tufă de trandafiri toaletată în pînză groasă. Intră sora
James.

SORA JAMES. Bună ziua, soră.

SORA ALOYSIUS. Bună ziua, soră James. Dl. McGinn a tăiat crengile uscate la tufa asta, și bine a
făcut, numai că a neglijat s-o protejeze de îngheț.

SORA JAMES. A fost îngheț?

SORA ALOYSIUS. Cînd vine înghețul, este prea tîrziu.

SORA JAMES. Te pricepi la grădinărit?

SORA ALOYSIUS. Puțin. Unde e clasa ta?

SORA JAMES. Fetele au Muzică.

SORA ALOYSIUS. Și băieții?

SORA JAMES. Sînt la presbiteriu. (Sora James arată către presbiteriu, care este în afara razei
vizuale, de cealaltă parte a grădinii.)

SORA ALOYSIUS. Cu părintele Flynn.

SORA JAMES. Da. Are o discuție cu ei.

SORA ALOYSIUS. Pe ce temă?

SORA JAMES. Cum este să fii bărbat.

SORA ALOYSIUS. Dacă surorile ar fi avut voie în presbiteriu, m-ar fi interesat ți pe mine. Nu știu
cum e să fii bărbat. Aș vrea să știu ce presupune asta. Ai avut vreodată o discuție cu fetele despre
cum e să fii femeie?

SORA JAMES. Nu. Nu aș avea competența necesară.

SORA ALOYSIUS. De ce nu?

SORA JAMES. Nu cred că aș face-o. Am depus jurămîntul la început... Înainte de... La început.

SORA ALOYSIUS. Întemeietoarea ordinului nostru, binecuvîntata maică Seton, a fost căsătorită și a
avut cinci copii înainte de a depune jurămîntul.

SORA JAMES. De multe ori m-am întrebat cum de a reușit atît de multe într-o singură viață.

SORA ALOYSIUS. Poate că viața este mai lungă decît credem noi și poruncile sufletului mai multe.
Și eu am fost căsătorită.

SORA JAMES. Ai fost căsătorită! (Sora Aloysius zîmbește pentru prima dată.)

SORA ALOYSIUS. Ai putea măcar să-ți ascunzi uimirea.

SORA JAMES. N-am știut.

SORA ALOYSIUS. Cînd îmbraci haina preoției, trebuie să închizi ușa celor lumești. Soțul meu a
murit în războiul împotriva lui Adolf Hitler.

SORA JAMES. Serios?! Îmi pare rău, soră.

SORA ALOYSIUS. Dar eu sînt ca tine. Nu sînt sigură că aș fi competentă să le vorbesc despre
femeie unor fete care chicotesc. Nu vin prea des în grădină. Ce lungime să aibă oare, cinsprezece
metri? Mănăstirea aici, presbiteriul acolo. E ca și cum am fi despărțiți de Oceanul Atlantic. Pe
vremuri îmi făceam de lucru pe-aici, dar Monseniorul Benedict își petrece ceasurile de reverie aici la
ore neobișnuite, iar noi, pe bună dreptate, nu avem voie să ne intersectăm cu preoții fără
supraveghere. Chiar dacă el are șaptezeci și nouă de ani...

SORA JAMES. Monseniorul e foarte bun, nu-i așa?

SORA ALOYSIUS. Da. Dar nu e prea atent la ce se petrece în jur.

SORA JAMES. La ce anume?

SORA ALOYSIUS. Nu cred că știe cine este președintele Statelor Unite. Nu-i lipsă de respect,
desigur. Doar că e foarte rupt de realitate.

SORA JAMES. Asta pentru că este inocent, soră Aloysius?

SORA ALOYSIUS. Faci uz de un soi de șiretenie, soră James. Ai grijă. Cum merge clasa ta? Ce e cu
Donald Muller?

SORA JAMES. Este al treisprezecelea din clasă.

SORA ALOYSIUS. Știu. E suficient. Este acceptat?

SORA JAMES. Nu are prieteni.

SORA ALOYSIUS. Nu putem să ne așteptăm la asta după numai două luni. A dat cineva în el?

SORA JAMES. Nu.

SORA ALOYSIUS. Cineva o va face cîndva. Iar cînd se va întîmpla asta, trimite-i imediat la mine.

SORA JAMES. Nu cred că se va întîmpla așa ceva.

SORA ALOYSIUS. Este o statuie a Sfîntului Patrick de o parte a altarului bisericii și o statuie a
Sfîntului Anton de cealaltă parte. Această parohie slujește și familii irlandeze, și familii italiene.
Cineva îl va lovi pe Donald Muller pînă la urmă.

SORA JAMES. Are un protector.

SORA ALOYSIUS. Cine?

SORA JAMES. Părintele Flynn. (Sora Aloysius, care se ocupa cu împrăștierea compostului, devine
brusc rigidă. Se ridică.)

SORA ALOYSIUS. Poftim?

SORA JAMES. A devenit interesat de el din momentul în care Donald a devenit băiat de altar.
(Pauză.) Cred că trebuia să-ți spun.

SORA ALOYSIUS. Eu ți-am spus să vii la mine, dar speram că nu o vei face niciodată.

SORA JAMES. Poate că n-ar fi trebuit...

SORA ALOYSIUS. Știam că dacă o vei face, ceva se pune în mișcare. Deci s-a întîmplat.

SORA JAMES. Ce?! Nu asta spuneam! Nici măcar nu sînt sigură ce vrei să spui.

SORA ALOYSIUS. Ba da, ești.

SORA JAMES. Am încercat să devin mai rece în gîndirea mea, așa cum ai sugerat. Simt că am
rătăcit puțin drumul, soră Aloysius. Azi-noapte am avut un vis groaznic. Vreau să primesc
îndrumarea ta și să fiu responsabilă în fața copiilor, dar îmi doresc și liniștea mea sufletească. Mi-e
dor de liniștea mea sufletească.
SORA ALOYSIUS. S-ar putea să nu ai parte de ea. Nu e cazul să fii mulțumită de tine. O faci pentru
copii. Este ceea ce le oferim.

SORA JAMES. Cred că încep să te înțeleg puțin. Dar este atît de tulburător să privești lucrurile și
oamenii cu suspiciune. Parcă aș fi mai puțin aproape de Dumnezeu.

SORA ALOYSIUS. Cînd faci un pas înainte pentru a îndrepta greșelile, faci un pas mai departe de
Dumnezeu, dar în slujba Lui. Să te ocupi cu asemenea probleme este o muncă grea și ingrată.

SORA JAMES. Am devenit mai rezervată în clasă. Mă simt despărțită de copii.

SORA ALOYSIUS. Așa și trebuie.

SORA JAMES. Dar simt... E ceva greșit. Iar în ceea ce privește cealaltă chestiune, nu am nici o
dovadă. Nu sînt deloc sigură că s-a întîmplat ceva.

SORA ALOYSIUS. Nu putem aștepta să se-ntîmple.

SORA JAMES. Dar dacă nu e nimic?

SORA ALOYSIUS. Atunci nu e nimic. Nu mă deranjează dacă mă înșel. Dar mă îndoiesc că mă înșel.

SORA JAMES. Atunci ce-i de făcut?

SORA ALOYSIUS. Nu știu.

SORA JAMES. O să știi ce este de făcut.

SORA ALOYSIUS. Nu știu ce este de făcut. Există granițe care pe el îl protejează iar mie îmi pun
piedică.

SORA JAMES. Dar nu se poate simți în siguranță dacă este dovedit. Mă îndoiesc că și-ar reveni
dintr-o rușine ca asta.

SORA ALOYSIUS. Ce ai văzut?

SORA JAMES. Nu știu.

SORA ALOYSIUS. Ce ai văzut?

SORA JAMES. L-a dus pe Donald în presbiteriu.

SORA ALOYSIUS. Pentru ce?

SORA JAMES. Să discute.

SORA ALOYSIUS. Singur?

SORA JAMES. Da.

SORA ALOYSIUS. Cînd?

SORA JAMES. Acum o săptămînă.

SORA ALOYSIUS. De ce nu mi-ai spus?

SORA JAMES. Nu credeam că este ceva în neregulă. Nu mi-a trecut niciodată prin minte că ar
putea fi ceva rău.

SORA ALOYSIUS. Dintre toți copiii, taman pe Donald Muller. Presupun că are sens.

SORA JAMES. Cum adică are sens?

SORA ALOYSIUS. E izolat. Oița rămasă în urmă este cea pe care o înhață lupul.

SORA JAMES. Dar nu știu dacă e ceva în neregulă!

SORA ALOYSIUS. Primul nostru elev negru. Credeam că va fi scandal, că va trebui să ne ciorovăim
cu unii părinți... Ar fi trebuit să prevăd și această posibilitate.

SORA JAMES. Dar cum puteai să-ți imaginezi așa ceva?

SORA ALOYSIUS. Este treaba mea să fiu mai deșteaptă decît vulpea! Cu asta mă ocup!

SORA JAMES. Dar poate că nu este nimic!

SORA ALOYSIUS. Atunci de ce arăți de parcă l-ai văzut pe Satana?

SORA JAMES. Din cauza felului în care se purta băiatul cînd s-a întors la clasă.

SORA ALOYSIUS. A spus ceva?

SORA JAMES. Nu. Dar expresia feței lui... Părea înspăimîntat și și-a pus capul pe bancă într-un mod
foarte ciudat. (Face eforturi.) Și încă ceva. Cred că mirosea a alcool. Respirația lui mirosea a alcool.
(Sora Aloysius privește spre presbiteriu.)

SORA ALOYSIUS. Acum opt ani la Saint Boniface aveam un preot care trebuia oprit din faptele lui.
Dar atunci îl aveam și pe Monseniorul Scully, pe care mă puteam baza. Aici, nu există nici un
bărbat la care să mă duc, iar bărbații sînt la conducere. Va trebui să-l oprim noi înșine.

SORA JAMES. Nu poți pur și simplu să raportezi suspiciunile pe care le ai?

SORA ALOYSIUS. Monseniorului Benedict? E total nevinovat! O să-l întrebe pe părintele Flynn!

SORA JAMES. Ar fi o idee chiar atît de rea?

SORA ALOYSIUS. Ar crede orice i-ar spune părintele Flynn. Și ar mai crede că problema s-a
rezolvat.
SORA JAMES. Poate că asta e tot ce trebuie făcut. Dacă este adevărat. Dacă aș face ceva oribil și
ar trebui să mă confrunt cu fapta mea, m-aș pocăi foarte tare.

SORA ALOYSIUS. Soră James, draga mea, trebuie să încerci să-ți imaginezi o persoană foarte
diferită de tine. Un bărbat care face așa ceva a negat deja foarte mult. Dacă îi spun monseniorului
și el este mulțumit de negația părintelui Flynn, problema este eliminată.

SORA JAMES. Bine, atunci spune-i episcopului.

SORA ALOYSIUS. Ierarhia Bisericii nu-mi permite să merg la episcop. Nu. Odată ce i-am spus
monseniorului, am pierdut controlul, nu mai am ce face. Va trebui să vin cu un pretext și să-l aduc
pe părintele Flynn în biroul meu. Să-i smulgem o mărturisire. Va trebui să fii de față.

SORA JAMES. Eu? Nu! De ce? O, nu, soră! N-aș fi în stare!

SORA ALOYSIUS. Nu am voie să stau singură într-o încăpere cu un preot. Trebuie să fie prezentă o
altă soră și aceea trebuie să fii tu. Cercul de încredere nu trebuie să fie mai mare. Gîndește-te ce
se-ntîmplă cu băiatul dacă se aude afară.

SORA JAMES. Dar nu pot să fac asta!

SORA ALOYSIUS. De ce? Ești atît de sensibilă?

SORA JAMES. Nu sînt făcută pentru așa ceva! Mi-ar fi foarte jenă. N-aș putea să asist la o discuție
despre acest subiect!

SORA ALOYSIUS. Te rog, soră, nu te lăsa în voia scrupulelor de adolescentă fără minte. Te asigur
că aș prefera un aliat mai experimentat. Dar tu ești cea care a venit la mine.

SORA JAMES. Tu m-ai pus!

SORA ALOYSIUS. Ar fi mai bine să lăsăm băiatul să fie abuzat? Și povestea nu se va încheia aici.
Dacă închizi ochii, vei fi implicată în tot ce va urma.

SORA JAMES. Trebuie să-i spui monseniorului!

SORA ALOYSIUS. Ce? Că ai văzut o privire nu-știu-cum în ochii unui băiat? Că respirația lui mirosea
a ceva? Monseniorul Benedict crede că soarele răsare și apune asupra părintelui Flynn. Ai fi
etichetată ca isterică și apoi transferată.

SORA JAMES. Îl putem întreba.

SORA ALOYSIUS. Pe cine?

SORA JAMES. Pe băiat. Pe Donald Muller.

SORA ALOYSIUS. Ar nega.

SORA JAMES. De ce?

SORA ALOYSIUS. De rușine.

SORA JAMES. N-avem de unde să știm asta.

SORA ALOYSIUS. Și dacă el arată cu degetul, cum crezi că va reacționa această comunitate? Un
copil negru. (Nici un răspuns.) O să mă gîndesc la asta. Apoi îl voi invita pe părintele Flynn în biroul
meu pentru o chestiune fără legătură cu astea. Iar tu vei fi acolo.

SORA JAMES. Dar cu ce ajută prezența mea?

SORA ALOYSIUS. În afară de faptul că le este interzis unui preot și unei călugărițe să fie singuri în
încăpere, am nevoie de un martor.

SORA JAMES. Pentru ce?

SORA ALOYSIUS. Poate să spună adevărul și după aceea să mintă. (Sora James se uită în direcția
presbiteriului.)

SORA JAMES. Ies băieții din presbiteriu. Par destul de veseli.

SORA ALOYSIUS. Par doar foarte încrezuți. Ca și cum ar avea un secret.

SORA JAMES. Iată-l...

SORA ALOYSIUS. Dacă aș putea, soră James, cu siguranță aș alege să trăiesc în inocență. Dar
inocența nu poate fi totuna cu înțelepciunea decît într-o lume unde răul nu există. Apar tot felul de
situații, și trebuie să ne confruntăm cu fapte urîte și cu nevoia de a acționa.

SORA JAMES. Trebuie să-i duc pe băieți la clasă.

SORA ALOYSIUS. Mergi, atunci. Ia-i. Mai vorbim. (Șuierul vîntului. Sora Aloysius își trage șalul
strîns pe ea și pleacă. După o clipă, iese și sora James.)

CINCI

Biroul directorial. Sună telefonul. Sora Aloysius intră cu o ceașcă de ceai, grăbindu-se să răspundă
la telefon.

SORA ALOYSIUS. Alo, Școala Saint Nicholas... Da, domnule McGinn. Vă mulțumesc că ați sunat
înapoi. A fost o furtună puternică noaptea trecută. Nu, nu știam de Marea Furtună din Irlanda... E
fascinant. Da. Sînteți drăguț să îndepărtați o creangă care a căzut în curtea bisericii? Sora Veronica
s-a împiedicat de ea azi dimineață și a căzut. Cred că face bine. Nu arată mai rău, domnule
McGinn. Mulțumesc, domnule McGinn. (Închide telefonul și se uită la ceas, nerăbdătoare. Bătaie în
ușă.) Intră! (Ușa se deschide. Părintele Flynn, în sutană neagră, rămîne în prag, nemișcat).

FLYNN. Bună dimineața, soră Aloysius! Cum te simți astăzi?

SORA ALOYSIUS. Bună dimineața, părinte Flynn. Foarte bine. Mă bucur că ai venit. (Părintele Flynn
pășește în birou.)
FLYNN. E totul pregătit pentru ședință?

SORA ALOYSIUS. Mai lipsește sora James. (Părintele Flynn se întoarce către ușă.) Ai auzit vîntul
aseară?

FLYNN. Sigur că da. Închipuie-ți cum trebuie să fi fost în Vestul Sălbatic, cînd un bărbat singur în
pădure stătea lîngă foc, în pantalonii lui de piele, și auzea un asemenea vuiet. Închipuie-ți
singurătatea lui! Întunericul imens care-l strivește! Cît de înspăimîntător trebuie să fi fost!

SORA ALOYSIUS. Pentru cineva care n-are încredere în pavăza lui Dumnezeu, cred că ar fi într-
adevăr înspăimîntător.

FLYNN. Am auzit că sora Veronica a avut un accident.

SORA ALOYSIUS. Da. Sora Veronica s-a împiedicat de o bucată de lemn și era să moară.

FLYNN. Acum face bine?

SORA ALOYSIUS. Da, face bine.

FLYNN. Nu vede prea bine, nu-i așa?

SORA ALOYSIUS. Vederea ei este bună. Știi, călugărițele mai cad uneori.

FLYNN. Nu, nu știam.

SORA ALOYSIUS. Din cauza veșmîntului. Ne împiedicăm în el destul de des. Parcă sîntem niște
piese de domino, așa, îmbrăcate în alb și negru și predispuse la cădere. (Sora James apare la ușă,
gîfîind.)

SORA JAMES. Am întîrziat? (Părintele Flynn face un pas în birou.)

FLYNN. Deloc. Sora Aloysius și cu mine aveam o conversație frumoasă.

SORA JAMES. Bună dimineața, părinte Flynn. Bună dimineața, soră. Îmi pare rău că am întîrziat.
Domnul McGinn a închis curtea ca să repare ceva, așa că a trebuit să mă întorc în mănăstire și să
ies pe ușa laterală, și apoi am dat de sora Veronica.

FLYNN. Ce face?

SORA JAMES. I-a curs puțin sînge din nas.

SORA ALOYSIUS. Încep să cred că iei oamenii la pumni.

SORA JAMES. Poftim?

SORA ALOYSIUS. Mă rog, după incidentul cu... Nu contează. Intră, te rog. Aşezaţi-vă. (Cei doi intră
și se așază. Părintele Flynn ocupă scaunul sorei Aloysius și stă la biroul ei. Ea reacționează, dar
fără să spună nimic.) Am un ceainic pe foc. (Împinge ușa, dar nu pînă la capăt, lăsînd-o
întredeschisă cîțiva centimetri.) Să-nchidem ușa, dar nu de tot, ca să respectăm totuși regulile. O
ceașcă de ceai, părinte?

FLYNN. Da, mulțumesc.

SORA ALOYSIUS. Soră, îl servești, te rog, pe părinte?

SORA JAMES. Desigur.

SORA ALOYSIUS. Și pe tine, bineînțeles.

SORA JAMES. Vrei ceai, soră Aloysius?

SORA ALOYSIUS. Am băut deja o ceașcă.

FLYNN. Este zahăr?

SORA ALOYSIUS. Zahăr? Da! (Scotocește în biroul ei.) E pe-aici pe undeva. L-am pus în sertar anul
trecut în postul Paștelui și am uitat să-l scot.

FLYNN. Înseamnă că nu ți-a lipsit prea mult.

SORA ALOYSIUS. Așa e, ai dreptate. Uite-l. Te servesc eu, deși, din lipsă de practică, sunt cam...
[stîngace] (Ține zaharnița și este gata să-i servească un cub de zahăr cu un cleștișor, cînd îi vede
unghiile.) Ce unghii!

FLYNN. Îmi plac puțin mai lungi. Zahărul...?

SORA ALOYSIUS. A, da. Un cub?

FLYNN. Trei.

SORA ALOYSIUS. Trei. (Este oripilată, dar incearcă să ascundă.)

FLYNN. Îmi plac dulciurile.

SORA ALOYSIUS. Unu, doi, trei. Soră, vrei zahăr? (Sora Aloysius se uită la sora James.)

SORA JAMES. (către Sora Aloysius.) Niciodată! (Către părintele Flynn.) Nu că ar fi ceva în neregulă
cu zahărul. (Din nou către sora Aloysius.) Mulțumesc. (Sora Aloysius pune zahărul înapoi în birou.)

SORA ALOYSIUS. Mulțumesc, părinte, că ți-ai făcut timp pentru noi. Suntem la capătul puterilor.

FLYNN. Cred că este o idee excelentă să regîndim serbarea de Crăciun. Cea de anul trecut a fost
cam jalnică.

SORA JAMES. Nu! Mie mi-a plăcut! (Își dă seama.). Mie îmi plac toate serbările de Crăciun. Îmi
place nașterea Domnului. Nașterea Mîntuitorului. Și colindele, desigur. “În micuțul Betleem”, “Vino,
o, vino, Emmanuel”.
SORA ALOYSIUS. Mulțumesc, soră James. Sora James va organiza serbarea anul acesta, împreună
cu doamna Shields. Ce părere ai, părinte Flynn? Am putea aduce ceva nou?

FLYNN. Sigur, tuturor ne plac colindele de Crăciun, dar ar fi mai vesel dacă includem și o melodie
laică în program.

SORA ALOYSIUS. Laică.

FLYNN. Da. “It’s Beginning to Look a Lot Like Christmas”. Ceva de genul ăsta.

SORA ALOYSIUS. Care ar fi rostul unei melodii laice?

FLYNN. Pentru distracţie.

SORA JAMES. Sau “Frosty the Snowman”.

FLYNN. Asta e bună. L-am putea pune pe unul dintre băieți să se costumeze în om de zăpadă și să
danseze.

SORA ALOYSIUS. Ce băiat?

FLYNN. Facem o selecție.

SORA ALOYSIUS. “Frosty the Snowman” exprimă o credință păgînă în magie. Omul de zăpadă
revine la viață atunci cînd i se pune pe cap o pălărie fermecată. Dacă muzica ar fi ceva mai
sumbră, oamenii și-ar da seama că imaginile sînt tulburătoare, iar melodia eretică. (Sora James și
părintele Flynn schimbă priviri.)

SORA JAMES. Nu m-am gîndit niciodată la “Frosty the Snowman” în felul ăsta.

SORA ALOYSIUS. Ar trebui să fie interzisă la radio.

FLYNN. Așadar, fără “Frosty the Snowman”. (Părintele Flynn scrie ceva într-un carnețel).

SORA ALOYSIUS. Da. “It’s Beginning to Look a Lot Like Christmas” ar fi în regulă, cred. Părinților
le-ar plăcea. Pot să te-ntreb ce ai scris acolo, cu pixul?

FLYNN. O, nimic. O idee pentru predică.

SORA ALOYSIUS. Tocmai ți-a venit una?

FLYNN. Îmi vin tot timpul.

SORA ALOYSIUS. Ce norocos.

FLYNN. Le uit, așa că mai bine le scriu.

SORA ALOYSIUS. Care este ideea?

FLYNN. Intoleranţă. (Sora James încearcă să reducă un pic tensiunea.)

SORA JAMES. Mai vrei ceai, părinte?

FLYNN. Nu încă. Cred că unul din mesajele celui de-al Doilea Conciliu Ecumenic a fost că Biserica
trebuie să-și asume o imagine mai familiară. Să reflecte comunitatea locală. Ar trebui să cîntăm și
un cîntec de la radio, din cînd în cînd. Să scoatem copiii în oraș la o înghețată.

SORA ALOYSIUS. Înghețată.

FLYNN. Să mergem cu băieții într-o tabără, poate. Ar trebui să fim mai prietenoși. Copiii și părinții
ar trebui să ne vadă ca pe niște membri ai familiei lor, mai degrabă decît niște emisari de la Roma.
Cred că serbarea ar trebui să încînte, ca un spectacol de teatru comunitar.

SORA ALOYSIUS. Dar noi nu suntem membri ai familiilor lor. Suntem diferiți.

FLYNN. De ce? Din cauza jurămintelor depuse?

SORA ALOYSIUS. Exact.

FLYNN. Nu cred că suntem atît de diferiți. (Către sora James.) Aș mai vrea puțin ceai, soră.
Mulțumesc.

SORA ALOYSIUS. Și ei cred că sîntem diferiți. Oamenii din clasa muncitoare care aparțin de această
parohie au încredere în noi pentru că suntem diferiți.

FLYNN. Cred că ne-am abătut de la subiect.

SORA ALOYSIUS. Da, ai dreptate, să revenim. Serbarea de Crăciun. Trebuie să fim atenți cum este
folosit Donald Muller la serbare. (Sora James tremură în timp ce toarnă ceaiul.)

FLYNN. Ușurel, soră, să nu-l verși.

SORA JAMES. Da, părinte.

FLYNN. Ce e cu Donald Muller?

SORA ALOYSIUS. Trebuie să fim atenți, la serbare, să nu-l ascundem pe Donald Muller, dar nici să
nu-l băgăm prea în față.

FLYNN. Din cauza culorii pielii.

SORA ALOYSIUS. Exact.

FLYNN. De ce?

SORA ALOYSIUS. Haide, părinte. Nu te preface.

FLYNN. Cred că ar trebui tratat ca orice alt băiat.

SORA ALOYSIUS. Tu însuți l-ai scos pe băiat în evidență. Ai avut o întîlnire privată cu el în
presbiteriu. (Se întoarce către sora James.) Acum o săptămînă?

SORA JAMES. Da. (Părintele își dă seama că se întîmplă ceva).

FLYNN. Despre ce e vorba?

SORA JAMES. Donald Muller?

SORA ALOYSIUS. Băiatul se purta ciudat cînd s-a întors la clasă. (Părintele Flynn se întoarce către
sora James.)

FLYNN. E adevărat?

SORA JAMES. Cînd s-a întors de la presbiteriu. Puțin ciudat, da.

SORA ALOYSIUS. Poți să ne spui de ce?

FLYNN. În ce sens se purta ciudat?

SORA JAMES. Nu știu cum să explic exact. Și-a pus capul pe bancă.

FLYNN. Adică așa ai avut impresia?

SORA JAMES. Da.

FLYNN. Iar el venea de la presbiteriu, așa că mă întrebi dacă știu ceva despre asta?

SORA JAMES. Exact.

FLYNN. Hmmm. Voiați să discutăm despre serbare, de aceea m-ați chemat, sau de fapt acesta era
subiectul?

SORA ALOYSIUS. Acesta e.

FLYNN. Aha. Mă simt puțin jenat.

SORA ALOYSIUS. De ce?

FLYNN. De ce crezi? E ceva în tonul tău.

SORA ALOYSIUS. Aș prefera să discutăm faptele, nu tonul.

FLYNN. Bine. Dacă aș fi considerat că discuția mea cu Donald Muller e de interes, soră, m-aș fi
așezat și aș fi vorbit cu tine despre asta. Dar nu am considerat că e de interes.

SORA ALOYSIUS. Poate că te înșeli în privința a ceea ce mă interesează pe mine. Băiatul este în
școala mea, iar bunăstarea lui este în grija mea.

FLYNN. Nu se pune problema bunăstării lui.

SORA ALOYSIUS. Nu sînt fericită să aud că așa s-a-ntîmplat. Era întors pe dos cînd a revenit la
clasă.

FLYNN. A spus ceva?

SORA JAMES. Nu.

SORA ALOYSIUS. Ce s-a întîmplat în presbiteriu?

FLYNN. Ce să se-ntîmple? Nu s-a întîmplat nimic. Am avut o discuție cu un băiat.

SORA ALOYSIUS. Despre ce?

FLYNN. O chestiune privată.

SORA ALOYSIUS. Are doisprezece ani. Ce chestiuni private are el?

FLYNN. Trebuie să mă repet, soră. Nu îmi place tonul tău.

SORA ALOYSIUS. Nu contează tonul meu sau tonul tău, părinte Flynn. Contează să ajungem la
adevăr.

FLYNN. Care adevăr?

SORA ALOYSIUS. Știi despre ce vorbesc, nu? Îți controlezi expresia feței chiar în momentul ăsta.
Nu-i așa?

FLYNN. Expresia feței? Ai spus că vrei să vorbim despre serbare, soră. De asta sînt aici. Să înțeleg
că m-ai adus în biroul tău pentru o înfruntare? Este scandalos. Nu răspund în fața ta. De fapt, de
ce mă acuzi?

SORA ALOYSIUS. Nu te acuz de nimic, părinte Flynn. Te rog să-mi spui ce s-a întîmplat în
presbiteriu. (Părintele Flynn se ridică.)

FLYNN. Nu doresc să port această discuție mai departe. Iar dacă nu ești mulțumită de acest lucru,
îți sugerez să vorbești cu Monseniorul Benedict. Presupun că acest comportament nefericit al tău
se datorează suprasolicitării. Poate că ai nevoie de un concediu. Îmi permit să sugerez. Să ai o
dimineață plăcută. (Către sora James.) Soră?

SORA JAMES. Bună dimineața, părinte. (Următoarele cuvinte ale surorii Aloysius îl opresc din
drum.)

SORA ALOYSIUS. Mirosea a alcool. (Părintele se întoarce.) Cînd s-a întors de la întîlnirea cu tine.
(El se întoarce și se așază, își freacă ochii.)

FLYNN. Alcool.

SORA JAMES. I-am mirosit respirația.

SORA ALOYSIUS. Deci?

FLYNN. N-am putea să nu vorbim despre asta?

SORA ALOYSIUS. Nu.

FLYNN. Înțeleg că nu există nici o cale de ieșire.

SORA JAMES. Avem timp, părinte. Mai vrei ceai?

FLYNN. Ar fi trebuit să facem abstracție.

SORA ALOYSIUS. Nu se poate.

FLYNN. Donald Muller a slujit la altar marți dimineață. După slujbă, domnul McGinn l-a prins în
sacristie bînd vin de împărtășanie. Cînd am aflat, am trimis după el. A plîns. M-a rugat să nu-l scot
din rîndul băieților de altar. Eu m-am îndurat de el. I-am spus dacă nu află nimeni, îl las să rămînă.

(Sora James se bucură foarte tare. Sora Aloysius este nemișcată.)

SORA JAMES. Ce ușurare! Așa se explică totul! Să-i mulțumim Domnului! Soră, vezi, a fost o
greșeală!

SORA ALOYSIUS. Și dacă vorbesc cu domnul McGinn?

FLYNN. Vorbește cu domnul McGinn, chiar te rog. Dar acum, dacă tot s-a aflat secretul, trebuie să-l
dau afară pe băiat de la altar. Mare păcat, zic eu. Tocmai asta am încercat să evit.

SORA JAMES. Încercai să-l protejezi pe băiat!

FLYNN. Exact.

SORA JAMES. Și eu aș fi făcut la fel! (Către sora Aloysius.) Există vreo cale prin care Donald să
poată rămîne la altar?

SORA ALOYSIUS. Nu. Dacă băiatul bea vin de împărtășanie, nu poate sluji la altar.

FLYNN. Desigur, ai dreptate. Eu nu sînt un adept al disciplinei atît de stricte, soră. Iar el este
singurul negru din școală. Asta mi-a afectat cumva gîndirea în privința lui. Vor fi comentarii dacă
nu mai slujește la Liturghie. Se va vedea în public. Anumitor elemente ignorante din parohie li se
vor confirma convingerile.

SORA ALOYSIUS. Trebuie să respecte aceleași reguli ca și ceilalți.

FLYNN. Desigur. Mai discutăm despre serbare sau a fost doar...

SORA ALOYSIUS. Nu, asta a fost problema.

FLYNN. Ești mulțumită?

SORA ALOYSIUS. Da.

FLYNN. Atunci eu plec. Am ceva de scris.

SORA ALOYSIUS. Intoleranţă.

FLYNN. Corect. (Se îndepărtează, apoi se oprește la ușă.) Nu-mi place modul în care ai tratat
problema asta, soră. Data viitoare cînd te încearcă idei întunecate, îți sugerez să vorbești cu
monseniorul. (Iese. După o clipă, sora James izbucnește, optimistă.)

SORA JAMES. Uf! Ce ușurare! S-a lămurit totul.

SORA ALOYSIUS. Îl crezi?

SORA JAMES. Desigur.

SORA ALOYSIUS. Asta pentru că e mai ușor să-l crezi?

SORA JAMES. Dar domnul McGinn poate confirma spusele lui!

SORA ALOYSIUS. Da. Oamenii de soiul ăsta sînt inteligenți. Nu sînt ușor de dovedit.

SORA JAMES. Eu una sînt convinsă!

SORA ALOYSIUS. Nu ești. Vrei doar ca lucrurile să se rezolve, ca să poți reveni la o viață simplă.

SORA JAMES. Nu vreau să mai fac parte din povestea asta.

SORA ALOYSIUS. O să-i vin de hac. Cu sau fără ajutorul tău.

SORA JAMES. Cum poți fi atît de sigură că minte?

SORA ALOYSIUS. Din experienţă.

SORA JAMES. Pur și simplu nu-ți place omul! Nu-ți place că folosește pix. Nu-ți place că-și pune trei
cuburi de zahăr în ceai. Nu-ți place că-i place “Frosty the Snowman”. Și din cauza asta ești
convinsă c-a făcut ceva teribil, groaznic! Ei bine, mie-mi place “Frosty the Snowman”. Și ar fi bine
dacă această școală nu ar fi condusă ca o închisoare! Și cred că este un lucru bun că-mi place să
predau Istoria și că le inspir elevilor dragostea pentru ea! Și dacă crezi că asta înseamnă că nu sînt
bună de profesoară, asta e!

SORA ALOYSIUS. Așază-te. (Sora James se așază.) În Sparta antică, lucrurile importante erau
decise de cei care strigau mai tare. Din fericire, nu suntem în vechea Spartă. Crezi sincer că elevii
din această școală sînt tratați ca deținuții dintr-o închisoare?

SORA JAMES. (se înmoaie.) Nu, nu. De fapt, în general, par a fi destul de fericiți. Dar toți, absolut
toți, se tem de tine!

SORA ALOYSIUS. Da. Așa merg lucrurile. Stai acolo. (Sora Aloysius se uită într-un carnet, ridică
receptorul, formează numărul.) Alo, la telefon sora Aloysius Beauvier, directorul școlii Saint
Nicholas. Sînteți doamna Muller? Vă sun în legătură cu fiul dumneavoastră, Donald. Aș dori să
veniți aici împreună cu soțul pentru o discuție. Cînd v-ar conveni? (Luminile se estompează.)

ȘASE

Părintele Flynn, în veșmînt albastru-alb, la amvon.

FLYNN. O femeie bîrfea împreună cu o prietenă despre un bărbat pe care abia-l cunoștea – știu că
niciunul dintre voi nu a făcut vreodată acest lucru! – și în acea noapte a avut un vis. O mînă uriașă
a apărut deasupra ei, arătînd spre ea. Ea a fost imediat cuprinsă de un sentiment de vinovăție
copleșitor. A doua zi a mers la spovedanie. Acolo a primit-o bătrînul preot paroh, părintele
O’Rourke, și ea i-a spus întreaga poveste. “Este bîrfa un păcat?” l-a întrebat ea pe bătrîn. “A fost
aceea mîna Domnului Atotputernic arătînd cu degetul spre mine? Trebuie să cer iertare pentru
păcate? Spune-mi, părinte, am făcut ceva rău?” (Cu accent irlandez.) “Da!”, i-a răspuns părintele
O’Rourke. “Da, femeie neștiutoare și prost crescută! Ai depus mărturie mincinoasă împotriva
semenului tău, ai umblat cu înșelăciuni ca să-i strici reputația, și ar trebui să-ți fie rușine!” Așa că
femeia a spus că îi pare rău și a cerut iertare. “Nu te grăbi!” i-a spus O’Rourke. “Vreau să te duci
acasă, să duci o pernă pe acoperiș, s-o tai cu cuțitul, și apoi să te întorci la mine!” Femeia s-a dus
acasă, a luat perna de pe pat și un cuțit din sertar, apoi a urcat pe acoperiș pe scara de incendiu și
a sfîșiat perna. După aceea s-a întors la bătrînul preot, așa cum i se spusese. “Ai tăiat perna cu
cuțitul?”, a întrebat el. “Da, părinte.” – “Și care a fost rezultatul?” “Pene”, a răspuns ea. “Pene?” a
repetat el, după ea. “Peste tot numai pene, părinte!” “Acum vreau să te întorci și să aduni fiecare
pană pe care a luat-o vîntul!” “Ei bine”, a spus ea, “nu se poate. Nu știu unde s-au dus. Vîntul le-a
împrăștiat peste tot.” “Aceasta”, a spus părintele O’Rourke, “este bîrfa!” În numele Tatălui, Fiului și
Sfîntului Duh. Amin.

ȘAPTE

Lumina scade, apoi crește pe grădină. O cioară croncăne. Sora James se așază pe bancă, adîncită
în gînduri. Intră părintele Flynn.

FLYNN. Bună ziua, soră James.

SORA JAMES. Bună ziua, părinte.

FLYNN. De ce se tînguie pasărea aia? Ce pasăre o fi? Mierlă? Graur?

SORA JAMES. Cioară.

FLYNN. Așa e. Te rogi? Nu vreau să te întrerup.

SORA JAMES. Nu mă rog, nu.

FLYNN. Ești cam palidă.

SORA JAMES. Nu pot dormi.

FLYNN. De ce?

SORA JAMES. Am coșmaruri. De fapt, a fost un vis urît, și de atunci n-am mai putut dormi ca
lumea.

FLYNN. Ce ai visat?

SORA JAMES. Priveam într-o oglindă și acolo unde ar fi trebuit să fie fața mea era o pată de
întuneric. M-am speriat.

FLYNN. Uneori nici eu nu pot dormi.

SORA JAMES. De ce? Vezi acea mînă care arată cu degetul spre tine?

FLYNN. Da. Uneori.

SORA JAMES. A vizat predica aceea pe cineva în mod special?

FLYNN. Tu ce crezi?

SORA JAMES. Povestea despre pernă ai inventat-o?

FLYNN. Da. Trebuie să născocești mici povestiri pentru a ilustra sfaturile. În tradiția parabolei.

SORA JAMES. Oare nu sînt lucrurile care se întîmplă în realitate, în viață, mai util de interpretat
decît o poveste născocită?

FLYNN. Nu. Ce se întîmplă în viață nu se poate interpreta. Din adevăr se nasc predici proaste.
Adevărul tinde să fie confuz și să nu aibă concluzii clare.

SORA JAMES. Am primit ieri o scrisoare de la fratele meu din Maryland. E foarte bolnav.

FLYNN. Poate că ar trebui să mergi să-l vezi.

SORA JAMES. Nu-mi pot părăsi clasa.

FLYNN. Ce face Donald Muller?

SORA JAMES. Nu știu.

FLYNN. Nu îl vezi?

SORA JAMES. Îl văd în fiecare zi, dar nu știu ce face. Nu știu cum să judec aceste lucruri. Nu în
momentul acesta.

FLYNN. Am încetat să-i vorbesc de teamă să nu se înțeleagă greșit. Nu e păcat? Chiar l-am evitat a
doua zi, cînd era să trec pe lîngă el, pe hol. Iar el nu înțelege de ce. Am băgat de seamă că nu ai
venit la mine pentru spovedanie.

SORA JAMES. Nu. M-am dus la Monseniorul Benedict. E un om bun.

FLYNN. Eu nu sînt?

SORA JAMES. Nu-i vorba de asta. După cum știi. Știi de ce.

FLYNN. Ești împotriva mea?

SORA JAMES. Nu.

FLYNN. Nu ești convinsă?

SORA JAMES. Nu eu trebuie să fiu convinsă, într-un fel sau altul, ci sora Aloysius.

FLYNN. Dar ești doar o prelungire a ei?

SORA JAMES. Este superiorul meu.

FLYNN. Și cu tine cum rămîne?

SORA JAMES. Aș vrea să nu fi știut nimic despre toate astea. Aș vrea ca ideea asta să nu fi pătruns
niciodată în mintea mea.

FLYNN. Cum ți-a pătruns în minte?

SORA JAMES. Sora Aloysius.

FLYNN. Simt că reputația mea a fost distrusă fără să am nici o vină. Iar eu ezit să fac pașii necesari
pentru a o repara, de teamă să nu fac mai mult rău. E frustrant, crede-mă.

SORA JAMES. Este adevărat?

FLYNN. Ce?

SORA JAMES. Știi la ce mă refer.

FLYNN. Nu, nu e adevărat.

SORA JAMES. Nu știu ce să cred.

FLYNN. Cum poți să fii împotriva mea?

SORA JAMES. Nu contează.

FLYNN. Ba contează! N-am făcut nimic. Toată povestea asta nu se întemeiază pe nimic. Pentru o
minte otrăvită, cele mai nevinovate acțiuni pot părea sinistre. A trebuit să-l scot pe bietul băiat de
la altar. Este distrus. Singurul motiv pentru care nu m-am dus la monsenior este că nu vreau să fac
rău școlii. Sora Aloysius și-ar pierde postul de director dacă i-aș aduce monseniorului la cunoștință
acuzațiile. Pentru că sînt neîntemeiate. S-ar putea să-ți pierzi și tu postul.

SORA JAMES. Mă ameninți?

FLYNN. Drept cine mă iei? Nu!

SORA JAMES. Aș vrea să te cred.

FLYNN. Atunci crede-mă. E simplu.

SORA JAMES. Nu eu trebuie sa fiu convinsă.

FLYNN. Nu trebuie să-i dovedesc nimic.

SORA JAMES. E hotărîtă.

FLYNN. Să ce?

SORA JAMES. Să-l protejeze pe băiat.

FLYNN. Mie îmi pasă de băiatul ăla, nu ei. A întins ea vreodată o mînă acestui copil, sau oricărui
copil din această școală? E ca un bloc de gheață! Copiii au nevoie de căldură, bunătate, înțelegere!
Iar ea ce le oferă? Reguli. Acest băiat negru are nevoie de o mînă de ajutor, altfel n-are nici o
șansă aici! Dacă ar fi după ea, ar trebui lăsat să se auto-distrugă. De ce crezi că în ziua aceea bea
vin în sacristie? Are probleme! Ea mă vede vorbind uman cu acești copii și imediat bănuiește că
trebuie să fie ceva în neregulă. Ceva murdar. Ei bine, nu o voi lăsa să țină această parohie în Evul
Mediu! Și nu o voi lăsa să-mi distrugă spiritul de compasiune!

SORA JAMES. Sînt sigură că nu asta este intenția ei.

FLYNN. Îmi pasă de enoriași!

SORA JAMES. Știu.

FLYNN. Așa cum ție îți pasă de clasa ta! Îi iubești pe copii, nu-i așa?

SORA JAMES. Da.

FLYNN. E normal. Cum altfel să fii față de copii? Pot să mă uit la fața ta și să-ți înțeleg filosofia:
bunătate.

SORA JAMES. Nu știu. Adică, sigur că da.

FLYNN. Care crezi că este filosofia sorei Aloysius? (Pauză.)

SORA JAMES. Nu e nevoie să cred, mi-a spus-o chiar ea. Ea descurajează... căldura. Mi-a sugerat
să fiu mai formală.

FLYNN. Există oameni care vînează umanitatea, soră James, care îți spun că lumina din sufletul tău
este o slăbiciune. Că sentimentele tale blînde te trădează. Eu unul nu cred. Este o veche tactică a
oamenilor cruzi, să ucidă bunătatea în numele virtuții. Să nu-i crezi. Nu e nimic rău în dragoste.

SORA JAMES. Bineînțeles că nu, dar...

FLYNN. Ai uitat mesajul Mîntuitorului pentru noi toți? Dragoste. Nu suspiciune, dezaprobare și
judecată. Dragoste de oameni. Ai găsit în sora Aloysius o inspirație pozitivă?

SORA JAMES. N-aș vrea să fac o gafă, dar nu... Mi-a luat bucuria de a-i învăța pe alții. Și mie îmi
plăcea să-i învăț mai mult decît orice. (Plînge ușor, el o bate pe umăr, privind în jur.)

FLYNN. E bine. O să-ți fie bine.

SORA JAMES. Simt că totul e răsturnat cu capul în jos.

FLYNN. Și totuși nu este. Există doar momente în viață cînd ne simțim pierduți. Nu ești singura
care o simte. Li se întîmplă multora din noi.

SORA JAMES. Apropiere sufletească. (Revine la realitate.) Mai bine intru.

FLYNN. Îmi pare rău că fratele tău e bolnav.

SORA JAMES. Iți mulțumesc, părinte. (Dă să plece, se oprește.) Nu cred!

FLYNN. Nu crezi?

SORA JAMES. Nu.

FLYNN. Iți mulțumesc, soră. Este o mare ușurare pentru mine. Mulțumesc din suflet. (Ea iese. El își
scoate carnețelul negru și scrie. Cioara croncăne. El strigă la pasăre:) Ah, taci odată! (Apoi
deschide o carte de rugăciune și pleacă).

OPT

Lumina scade, apoi crește pe cabinetul directorului. Sora Aloysius, așezată, privește pe fereastră,
nemișcată. O bătaie în ușă. Ea nu reacționează. A doua bătaie, mai tare. Ea își scoate un dop de
urechi și se grăbește la ușă. O deschide. Acolo este doamna Muller, o femeie neagră de vreo
treizeci și opt de ani, în cele mai bune haine de duminică, îmbrăcată pentru biserică. E în alertă
maximă.

SORA ALOYSIUS. Doamna Muller?

DOAMNA MULLER. Da.

SORA ALOYSIUS. Intrați. (Sora Aloysius închide ușa.) Vă rog să luați loc.

DOAMNA MULLER. Am crezut c-am greșit ziua cînd n-a răspuns la ușă.

SORA ALOYSIUS. Ah, da. Acum, rămîne între noi două, ascultam un radio-tranzistor la căști. (Îi
arată doamnei Muller un radio cu tranzistori foarte mic.) Ia uitați-vă ce mici le fac acum. L-am
confiscat de la un elev și acum nu pot să mă mai opresc din ascultat.
DOAMNA MULLER. Vă place muzica?

SORA ALOYSIUS. Nu chiar. Buletinele de știri. Cu ani în urmă ascultam toate știrile, fiindcă soțul
meu era în Italia, cu războiul. Cînd am intrat în posesia acestui mic aparat, m-am trezit ascultînd
din nou. Deși nu e nici un război, iar vocile sînt altele.

DOAMNA MULLER. Ați fost căsătorită?

SORA ALOYSIUS. Da. Dar el a fost ucis. Soțul dumneavoastră vine?

DOAMNA MULLER. Nu a putut pleca de la serviciu.

SORA ALOYSIUS. Înțeleg. Desigur. V-am cerut un efort prea mare.

DOAMNA MULLER. Cum merge Donald?

SORA ALOYSIUS. Trece la toate materiile. Are note medii.

DOAMNA MULLER. A, ce bine. Era supărat că nu mai este printre băieții de altar.

SORA ALOYSIUS. A explicat de ce?

DOAMNA MULLER. Mi-a spus că a fost prins bînd vin.

SORA ALOYSIUS. Acesta este motivul.

DOAMNA MULLER. Păi, mi se pare corect. Dar e băiat bun, soră. Cu asta a dat-o-n bară, dar altfel
e băiat bun sută la sută. Și știe ce oportunități are aici. Cred că a fost doar puțin depășit de toată
situația.

SORA ALOYSIUS. Ce vreți să spuneți cu ”toată situația”?

DOAMNA MULLER. E singurul negru aici. El e primul în această școală. E destul de greu pentru un
băiat.

SORA ALOYSIUS. Presupun că așa este. Dar cu toate acestea trebuie să-și facă treaba.

DOAMNA MULLER. Dar și-o face, nu?

SORA ALOYSIUS. Da. Se descurcă. Face progrese. Acasă cum este?

DOAMNA MULLER. A luat o bătaie cumplită de la taică-su după întîmplarea aia cu vinul.

SORA ALOYSIUS. N-ar trebui să facă așa ceva.

DOAMNA MULLER. Nu merge să-i spui lui bărbatu-meu ce să facă. Stai în banca ta și mucles. El n-
a vrut ca Donald să vină aici.

SORA ALOYSIUS. De ce?

DOAMNA MULLER. Credea c-o să aibă o grămadă de belele cu ceilalți băieți. Dar asta nu s-a
întîmplat, din cîte-mi dau eu seama.

SORA ALOYSIUS. Bun.

DOAMNA MULLER. Preotul acela, părintele Flynn, a avut grijă de el.

SORA ALOYSIUS. Da. V-ați întîlnit cu părintele Flynn?

DOAMNA MULLER. Nu chiar, nu. L-am văzut la altar, dar nu ne-am întîlnit față în față. Nu. Doar ce-
am auzit de la Donald, știți.

SORA ALOYSIUS. Băiatul ce zice?

DOAMNA MULLER. Păi, părintele Flynn în sus, părintele Flynn în jos. Îl admiră. Omul îi dă din
timpul lui, exact ce are nevoie băiatul. Are nevoie de asta.

SORA ALOYSIUS. Doamnă Muller, s-ar putea să avem o problemă.

DOAMNA MULLER. Am bănuit eu că aveți un motiv să mă chemați. Să fii director e o ocupație

importantă. Dacă vă întrerupeți din activitate ca să vorbiți cu mine, trebuie să fie ceva la mijloc.
Vreau totuși să spun că ne trebuie doar pînă în iunie.

SORA ALOYSIUS. Poftim?

DOAMNA MULLER. Oricare e problema, Donald n-are nevoie să stea aici decît pînă în iunie. Pe
urmă îl dăm la liceu.

SORA ALOYSIUS. Așa.

DOAMNA MULLER. Dacă Donald poate termina aici, are șanse mai mari să intre la un liceu bun. Și
asta va să zică mai multe șanse la colegiu. Cred că are inteligența care-i trebuie. Și vrea și el.

SORA ALOYSIUS. Nu văd nimic în acest moment care să-l împiedice să absolve cu clasa lui.

DOAMNA MULLER. Este singurul lucru de care-mi pasă. Cu orice altceva mă pot împăca.

SORA ALOYSIUS. Mă îndoiesc.

DOAMNA MULLER. Ia încercați-mă.

SORA ALOYSIUS. Mă îngrijorează relația dintre părintele Flynn și fiul dumneavoastră.

DOAMNA MULLER. Nu mai spuneţi. Vă îngrijorează? Cum adică, vă îngrijorează?

SORA ALOYSIUS. Ceva poate că nu este în regulă.

DOAMNA MULLER. Aha. Ei bine, ceva nu e-n regulă cu toată lumea, nu? Să fim iertători.
SORA ALOYSIUS. Ca să fiu sinceră, sînt îngrijorată că părintele Flynn i-ar fi făcut avansuri fiului
dumneavoastră.

DOAMNA MULLER. I-ar fi făcut?

SORA ALOYSIUS. Nu pot fi sigură.

DOAMNA MULLER. Nu există dovezi?

SORA ALOYSIUS. Nu.

DOAMNA MULLER. Atunci poate că nu e nimic?

SORA ALOYSIUS. Eu cred că ceva este.

DOAMNA MULLER. Ei bine, eu prefer să nu văd lucrurile așa, dacă nu vă supărați.

SORA ALOYSIUS. Înțeleg că nu este ușor să auzi așa ceva. Cred că părintele Flynn este cel care i-a
dat lui Donald vinul.

DOAMNA MULLER. De ce să facă asta?

SORA ALOYSIUS. S-a purtat Donald ciudat în ultima vreme?

DOAMNA MULLER. Nu.

SORA ALOYSIUS. Nimic ieşit din comun?

DOAMNA MULLER. Se poartă ca de obicei.

SORA ALOYSIUS. În regulă.

DOAMNA MULLER. Uite, soră, nu vreau să am necazuri, și am impresia că fix într-acolo bateți.

SORA ALOYSIUS. Nu sînt sigură că înțelegeți totul.

DOAMNA MULLER. Cred că înțeleg lucrurile despre care vorbiți. Dar nu vreau amănunte.

SORA ALOYSIUS. Adică?

DOAMNA MULLER. Nu vreau să vă contrazic, dar dacă se vorbește că ar fi ceva între acest preot și
fiul meu, nu e vina copilului meu.

SORA ALOYSIUS. Nici n-am sugerat că ar fi.

DOAMNA MULLER. E doar un băiat.

SORA ALOYSIUS. Știu.

DOAMNA MULLER. În vîrstă de doisprezece ani. Dacă e să dăm vina pe cineva, acela ar trebui să
fie bărbatul, nu băiatul.

SORA ALOYSIUS. Sînt întru totul de acord cu dumneavoastră.

DOAMNA MULLER. Sînteți de acord cu mine, dar eu sînt în biroul directoarei și vorbim despre fiul
meu. De ce nu este preotul în biroul directoarei, dacă înțelegeți ce spun, cu scuzele de rigoare.

SORA ALOYSIUS. Sînteți aici pentru că mă preocupă bunăstarea lui Donald.

DOAMNA MULLER. Și ce, pe mine nu?

SORA ALOYSIUS. Bineînțeles că da.

DOAMNA MULLER. Vreau să vă întreb ceva. Chiar credeți că preotul i-a dat lui Donald să bea vin?

SORA ALOYSIUS. Da, cred.

DOAMNA MULLER. Atunci de ce a fost fiul meu dat afară de la altar dacă i l-a dat acest bărbat?

SORA ALOYSIUS. Băiatul a fost prins, bărbatul nu.

DOAMNA MULLER. Atunci cum de n-a fost preotul dat afară din preoție?

SORA ALOYSIUS. E un adult educat. Și știe ce este în joc. Nu este atît de ușor să prinzi cu ceva un
astfel de om.

DOAMNA MULLER. Deci aruncați în spatele fiului meu toată vina. Nici o problemă dacă fiul meu e
învinovățit și pedepsit. E ușor. Știți de ce se întîmplă asta?

SORA ALOYSIUS. Poate că ar trebui să mă lăsați să vorbesc. Cred că acum sînteți prea nervoasă.

DOAMNA MULLER. Asta se întîmplă pentru că așa merge treaba. Abia acum descoperiți lucrurile
astea, dar așa este și așa a fost mereu, soră. Nu poți să te lupți cu un bărbat în sutană și să cîștigi,
soră. El are avantaj.

SORA ALOYSIUS. Și-l are și pe fiul dvs.

DOAMNA MULLER. Lasă să-l aibă atunci.

SORA ALOYSIUS. Poftim?

DOAMNA MULLER. Doar pînă în iunie.

SORA ALOYSIUS. Vă dați seama ce spuneți?

DOAMNA MULLER. Mai mult decît dumneavoastră.

SORA ALOYSIUS. Cred că acest om e pe cale să înceapă, dacă nu cumva are deja, o relație
necorespunzătoare cu fiul dumneavoastră.
DOAMNA MULLER. Eu nu știu.

SORA ALOYSIUS. Eu știu că am dreptate.

DOAMNA MULLER. De ce trebuie să știi sigur ceva de genul ăsta, cînd nu știi? Vă rog, soră. Vă
bateți cu acest preot pentru nu știu ce cauză dreaptă și acum vreți să-mi tîrîți și băiatul în luptă.
Fiul meu n-are nevoie de alte probleme. Lăsați-l să ia ce-i bun și să uităm de restul pînă cînd
pleacă de aici, în iunie. Știe el cum să facă asta. L-am învățat.

SORA ALOYSIUS. Ce fel de mamă sînteți?

DOAMNA MULLER. Scuzați-mă, dar nu cred știți destule despre viață ca să spuneți așa ceva, soră.

SORA ALOYSIUS. Știu suficient.

DOAMNA MULLER. Știți regulile, dar asta nu-i totul.

SORA ALOYSIUS. Știu ce nu voi accepta niciodată!

DOAMNA MULLER. Ba acceptăm ceea ce trebuie acceptat și-apoi ne descurcăm cum putem. Ăsta e
adevărul pe care îl știu eu. Îmi pare rău că sînt așa de tăioasă.

SORA ALOYSIUS. Acest om lucrează în școala mea.

DOAMNA MULLER. Păi, undeva trebuie să lucreze și el, și poate că o face și ceva bun. V-ați gîndit
vreodată la asta?

SORA ALOYSIUS. Se uită după băieți.

DOAMNA MULLER. Păi, poate că unii băieți vor să se uite după ei. Poate nu știți, fiul meu este...
așa. De aceea l-a bătut taică-su. Nu din cauza vinului. L-a bătut pe Donald pentru ceea ce este.

SORA ALOYSIUS. Ce vreți să spuneți?

DOAMNA MULLER. Sînt mama lui. Vorbesc acum despre felul lui, nu spun c-a făcut ceva rău. Dar
nu e copilul responsabil pentru ceea ce i-a dat Dumnezeu.

SORA ALOYSIUS. Ascultați-mă cu grijă, doamnă Muller. Pe mine mă interesează numai faptele. Nu
are nici un rost să discutăm despre posibilele înclinații ale copilului. Mi se pare și așa destul de
dificil să discut faptele unui bărbat. Nu e vorba despre ce ar putea fi băiatul, ci de ceea ce este
bărbatul. E vorba de bărbat.

DOAMNA MULLER. Dar mai e și firea băiatului.

SORA ALOYSIUS. Să lăsăm asta la o parte.

DOAMNA MULLER. Atunci lăsați-o baltă. Dumneavoastră sînteți cea care forțează oamenii să spună
aceste lucruri în gura mare. Problemele plutesc în aer și dumneavoastră, dacă se poate, nici nu vă
atingeți de ele. Asta înțeleg eu. Băiatul meu a venit la această școală pentru că la școala publică l-
ar fi omorît. Așa că am fost destul de norocoși să-l aducem aici să facă ultimul an. Bun. Lui taică-su
nu-i place. Vine aici, nici copiilor nu le place. Un singur om este bun cu el. Acest preot. A pus mîna
pe băiat. O avea omul motivele lui? Are. Toată lumea are motive. Și dumneavoastră aveți motive.
Să-l întreb pe omul ăsta de ce e așa bun cu fiul meu? Nu. Nu-mi pasă de ce. Fiul meu are nevoie
de un bărbat care să aibă grijă de el si să-i arate drumul. Și mulțumesc lui Dumnezeu, acest om
educat și cu bunătate în el vrea să facă chiar asta.

SORA ALOYSIUS. Așa ceva nu e admisibil.

DOAMNA MULLER. Doar pînă în iunie. Uneori lucrurile nu sînt numai negru și alb.

SORA ALOYSIUS. Dar uneori sînt. O să-l dau afară din școală pe fiul dumneavoastră. Vă garantez.

DOAMNA MULLER. De ce să faceți asta? Dacă n-a început de la el?

SORA ALOYSIUS. Pentru că trebuie să pun capăt acestei situații, într-un fel sau altul.

DOAMNA MULLER. Ați fi în stare să-i faceți un rău fiului meu numai ca să fie ca dumneavoastră?

SORA ALOYSIUS. Nu se va termina la fiul dumneavoastră. Vor fi și alții implicați, dacă nu sînt deja.

DOAMNA MULLER. Atunci dați-l afară pe preot.

SORA ALOYSIUS. Exact asta încerc să fac.

DOAMNA MULLER. Ce vreți de la mine? (Pauză.)

SORA ALOYSIUS. Nimic... După cum se vede treaba. Speram că știți ceva care să-mi fie de ajutor,
dar se pare că nu știți.

DOAMNA MULLER. Vă rog, scoateți-l pe fiul meu din joc. Soțul meu e-n stare să-l ucidă pe bietul
copil pentru așa ceva.

SORA ALOYSIUS. Voi încerca. (Doamna Muller se ridică.)

DOAMNA MULLER. Nu știu, soră. Poate că vă gîndiți că faceți un bine, dar viața e grea. Nu știu
dacă noi două suntem de aceeași parte. Eu sînt de partea fiului meu și a celor care sînt buni cu el.
M-aș bucura să vă văd de aceeași parte. Îmi pare bine că am vorbit cu dumneavoastră, soră. Bună
dimineața. (Iese, lăsînd ușa deschisă în spatele ei. Sora Aloysius este zdruncinată. După o clipă,
părintele Flynn apare la ușă. Își ține furia sub control.)

FLYNN. Pot să intru?

SORA ALOYSIUS. Trebuie să fie și o altă persoană de față.

FLYNN. Ce căuta mama lui Donald aici?

SORA ALOYSIUS. Am avut o discuție.

FLYNN. Despre ce?

SORA ALOYSIUS. Este neapărat necesară prezența unei alte persoane, părinte.

FLYNN. Nu, soră. Nici o altă persoană. Noi doi trebuie să vorbim. (El intră și trîntește ușa în spatele
lui. Cei doi stau față în față.) Trebuie să pui capăt acestei campanii împotriva mea!

SORA ALOYSIUS. Poți să-i pui capăt în orice moment.

FLYNN. Cum?

SORA ALOYSIUS. Mărturisește și dă-ți demisia.

FLYNN. Încerci să-mi distrugi reputația! Dar consecința va fi demiterea ta, nu a mea!

SORA ALOYSIUS. Ce cauți în această școală?

FLYNN. Încerc să fac bine!

SORA ALOYSIUS. Ba mai mult, ce cauți în preoție?

FLYNN. Trageți înapoi această școală și această parohie, de una singură!

SORA ALOYSIUS. Înapoi? De la ce?

FLYNN. De la o educație progresistă și o biserică primitoare.

SORA ALOYSIUS. Nu-mi poți distrage atenția, părinte Flynn. Nu era vorba de comportamentul
meu, ci de al tău.

FLYNN. Este vorba de bănuielile tale neîntemeiate.

SORA ALOYSIUS. Așa e. Am bănuieli.

FLYNN. Știi ce n-am înțeles? De ce mă suspectezi? Ce am făcut?

SORA ALOYSIUS. I-ai dat acelui băiat să bea vin. Și ai lăsat să cadă vina asupra lui.

FLYNN. E total neadevărat! Ai vorbit cu domnul McGinn?

SORA ALOYSIUS. Tot ce știe McGinn este că băiatul a băut vin. Nu știe cum de a ajuns să bea.

FLYNN. Mama lui a avut ceva de adăugat la asta?

SORA ALOYSIUS. Nu.

FLYNN. Deci, cum spuneam. Nu s-a-ntîmplat nimic.

SORA ALOYSIUS. Eu una nu sînt mulțumită...

FLYNN. Dacă nu ești mulțumită, întreabă-l pe băiat!

SORA ALOYSIUS. Nu, el te-ar proteja. Te protejează, asta face.

FLYNN. Și de ce ar face asta?

SORA ALOYSIUS. Pentru că l-ai sedus.

FLYNN. Ești nebună! Ți-ai băgat în cap că l-am corupt pe acest copil dîndu-i să bea vin, și nimic din
ceea ce spun nu schimbă situația!

SORA ALOYSIUS. Așa este.

FLYNN. Corectează-mă dacă greșesc. N-are nimic de a face cu vinul, în realitate. Nu aveai deloc
încredere în mine încă dinainte de acest incident! Tu ai fost cea care a avertizat-o pe sora James să
fie cu ochii-n patru, nu-i așa?

SORA ALOYSIUS. E adevărat.

FLYNN. Deci, recunoști!

SORA ALOYSIUS. Bineînțeles.

FLYNN. De ce?

SORA ALOYSIUS. Cunosc oamenii.

FLYNN. Nu-i suficient!

SORA ALOYSIUS. Nici nu-i nevoie.

FLYNN. Cum adică?

SORA ALOYSIUS. O să-mi spui chiar tu ce ai făcut.

FLYNN. Serios?

SORA ALOYSIUS. Da.

FLYNN. Nu sînt unul din chiulangiii tăi, știi? Sora James este convinsă că sînt nevinovat.

SORA ALOYSIUS. Deci ai vorbit cu sora James? A, bineînțeles că ai vorbit cu sora James.

FLYNN. Știai că tatăl lui Donald îl bate?

SORA ALOYSIUS. Da.

FLYNN. Și n-ar putea asta să explice comportamentul ciudat pe care l-a observat sora James la
băiat?

SORA ALOYSIUS. Ar putea.

FLYNN. Atunci despre ce e vorba? Ce? Ce ai auzit, ce ai văzut de te-a convins atît de tare?

SORA ALOYSIUS. Ce importanță are?

FLYNN. Vreau să știu.

SORA ALOYSIUS. În prima zi a anului școlar, te-am văzut atingînd încheietura lui William London.
Și l-am văzut trăgîndu-și mîna.

FLYNN. Asta e tot?

SORA ALOYSIUS. Asta a fost tot.

FLYNN. Dar asta nu înseamnă nimic! (Scrie în carnețel.)

SORA ALOYSIUS. Ce scrii acolo?

FLYNN. Nu-mi dai de ales. Scriu ceea ce spui. Am tendința să mă pierd cînd trebuie să-mi amintesc
detaliile unei conversații supărătoare, și acest lucru poate fi important. Atunci cînd o să vorbesc cu
monseniorul, ca să-i explic de ce trebuie să fii demisă din postul de director al acestei școli.

SORA ALOYSIUS. Azi-dimineață, înainte de a vorbi cu doamna Muller, mi-am luat precauția de a da
telefon la ultima parohie la care ai slujit.

FLYNN. Și el ce a spus?

SORA ALOYSIUS. Care el?

FLYNN. Parohul?

SORA ALOYSIUS. Nu am vorbit cu parohul. Am vorbit cu una dintre călugărițe.

FLYNN. Ar fi trebuit să vorbești cu parohul.

SORA ALOYSIUS. Am vorbit cu o călugăriță.

FLYNN. Nu aceasta este calea potrivită, soră! Biserica spune clar: trebuia să te adresezi întîi
parohului.

SORA ALOYSIUS. De ce? Aveți o înțelegere, tu cu el? Părinte Flynn, ai un trecut.

FLYNN. Nu ai dreptul să scormonești în trecutul meu!

SORA ALOYSIUS. Aceasta este a treia ta parohie în ultimii cinci ani.

FLYNN. Sună la paroh și întreabă-l de ce am plecat! Eram absolut nevinovat.

SORA ALOYSIUS. Nu o să-l sun pe paroh.

FLYNN. Sînt un preot bun! Și nu există nimic în trecutul meu care să arate altceva.

SORA ALOYSIUS. O să te dai la alt copil, și apoi la altul, și tot așa, pînă cînd cineva te va opri.

FLYNN. Cu care călugăriță ai vorbit?

SORA ALOYSIUS. Nu-ți spun.

FLYNN. Nu m-am atins de nici un copil.

SORA ALOYSIUS. Ba da.

FLYNN. Nu ai nici cea mai mică dovadă.

SORA ALOYSIUS. Dar am certitudinea mea și, înarmată cu ea, mă voi duce la ultima ta parohie, și
la cea de dinainte, dacă e cazul. Pîna la urmă voi găsi un părinte de copil care să vorbească!
Crede-mă, părinte Flynn. Un părinte care nu știe că tu încă lucrezi cu copii! Și apoi, totul va ieși la
lumină. Ai putea fi chiar atacat. În sens metaforic sau nu.

FLYNN. Nu ai nici un drept să acționezi de una singură! Ești membru al unui ordin religios. Ai depus
jurăminte, inclusiv de supunere! Răspunzi în fața noastră! Nu ai dreptul să acționezi în afara
Bisericii!

SORA ALOYSIUS. Ba voi acționa în afara Bisericii, dacă este nevoie, chiar dacă ușa ei ar fi să se
închidă în urma mea! Voi face ce trebuie făcut, părinte, fie și cu prețul de a ajunge în iad! Ar trebui
să înțelegi asta, sau poate că nu știi cu cine ai de-a face. I-ai dat lui Donald Muller vin?

FLYNN. N-ai făcut niciodată ceva greșit, soră?

SORA ALOYSIUS. Ba da.

FLYNN. Păcat de moarte?

SORA ALOYSIUS. Da.

FLYNN. Și?

SORA ALOYSIUS. M-am spovedit! I-ai dat lui Donald Muller să bea vin?

FLYNN. Orice aș fi făcut, m-am lăsat în mîinile tămăduitoare ale confesorului meu. La fel ca tine!
Sîntem la fel!

SORA ALOYSIUS. Ba nu sîntem la fel! Un cîine care mușcă rămîne un cîine care mușcă! Nu-mi
justific ceea ce am greșit ca apoi să stărui în greșeală. Îmi recunosc greșeala, mă lepăd de ea, și-
mi iau leacul. I-ai dat lui Donald Muller să bea vin?

FLYNN. Nu.

SORA ALOYSIUS. Ne folosim de jumătăți de adevăr ca să inducem în eroare, precum iezuiții?

FLYNN. Nu.

SORA ALOYSIUS. Minți. Foarte bine atunci. Dacă nu ieși din biroul meu, o voi face eu. Și odată ce
plec, nu mă voi opri. (Se duce la ușă. Deodată, în vocea lui îi apare un ton nou.)

FLYNN. Stai!

SORA ALOYSIUS. Vei solicita un transfer de la această parohie. Pînă ți se va acorda, îți vei lua
concediu.

FLYNN. Viața mea este aici. Pentru numele Domnului, eu ce o să fac?

SORA ALOYSIUS. Nimic.

FLYNN. Te rog! Suntem oameni. Nu sînt făcut din carne și sînge, ca și tine? Sau sîntem doar idei și
convingeri? Nu pot spune totul. Înțelegi? Sînt lucruri pe care nu le pot spune. Chiar dacă nu-ți poți
imagina o explicație, soră, amintește-ți că există circumstanțe dincolo de cunoașterea noastră.
Chiar dacă simți o certitudine, este numai un sentiment, nu o realitate. Fie-ți milă, te implor. În
numele muncii mele de o viață. Trebuie să te porți responsabil. Mă las în mîinile tale.

SORA ALOYSIUS. Nu te vreau.

FLYNN. Este în joc reputația mea.

SORA ALOYSIUS. O să-ți poți păstra reputația.

FLYNN. Dacă tu afirmi aceste lucruri, nu voi putea să-mi continuu munca în comunitate.

SORA ALOYSIUS. Munca ta în comunitate trebuie să se termine.

FLYNN. Atunci nu-mi mai rămîne nimic.

SORA ALOYSIUS. Nu este adevărat. Donald Muller e cel care nu are nimic, și tu ai profitat din plin
de acest lucru.

FLYNN. N-am făcut nimic rău. Țin foarte mult la băiatul acela.

SORA ALOYSIUS. Pentru că îi zîmbești și-l simpatizezi și vorbești cu el ca și cum ați fi egali?

FLYNN. Copilul ăsta avea nevoie de un prieten!

SORA ALOYSIUS. Ești un impostor. Sentimentul cald pe care l-ai avut cînd băiatul te-a privit cu
încredere nu era unul de virtute. Poate să-l aibă și un bețiv, după o dușcă de rom. Ești o rușine
pentru haina preoțească. Singurul motiv pentru care n-ai fost dat afară din Biserică este că vocația
pentru preoție este în declin.

FLYNN. O să mă lupt cu tine.

SORA ALOYSIUS. Vei pierde.

FLYNN. N-ai de unde să știi.

SORA ALOYSIUS. Știu.

FLYNN. N-ai nici un pic de compasiune?

SORA ALOYSIUS. Ba da, dar tu nu poți ajunge la ea. Rămîi aici. Adună-ți gîndurile. Folosește
telefonul dacă dorești. O zi bună, părinte. Nu am nici o simpatie pentru tine. Te cunosc, nu ești
capabil de regrete sincere. (Dă să plece. Pauză.) Și taie-ți unghiile. (Iese, închizînd ușa în urma ei.
După un moment, el se duce la telefon și sună.)

FLYNN. Da. Aici părintele Brendan Flynn de la parohia Saint Nicholas. Vreau să solicit o audiență la
episcop. (Luminile scad.)

NOUĂ

Lumina scade, apoi crește pe sora Aloysius, care intră în grădină. Este o zi însorită. Ea se așază pe
o bancă. Intră sora James.

SORA ALOYSIUS. Ce face fratele tău?

SORA JAMES. Mai bine. Mult mai bine.

SORA ALOYSIUS. Mă bucur. M-am rugat pentru el.

SORA JAMES. Mi-a prins bine plecarea. Aveam nevoie să-mi văd familia. Trecuse prea mult timp.

SORA ALOYSIUS. Atunci mă bucur că ai plecat.

SORA JAMES. Și părintele Flynn a plecat.

SORA ALOYSIUS. Da.

SORA JAMES. Unde?

SORA ALOYSIUS. La Saint Jerome.

SORA JAMES. Deci l-ai dat afară pînă la urmă.

SORA ALOYSIUS. Da.

SORA JAMES. Donald Muller este zdrobit că părintele a plecat.

SORA ALOYSIUS. N-are încotro. Mai are doar pînă în iunie.

SORA JAMES. Nu cred că părintele Flynn a făcut ceva rău.

SORA ALOYSIUS. Nu? Te-a convins?

SORA JAMES. Da, m-a convins.

SORA ALOYSIUS. Hmmm.

SORA JAMES. Ai dovedit ceva?

SORA ALOYSIUS. Ce?

SORA JAMES. Că a făcut ceva nepotrivit cu Donald Muller.

SORA ALOYSIUS. Cui să-i dovedesc?

SORA JAMES. Oricui, în afară de tine însăți.

SORA ALOYSIUS. Nu.

SORA JAMES. Dar ai fost sigură.

SORA ALOYSIUS. Da.

SORA JAMES. Aș vrea să fiu ca tine.

SORA ALOYSIUS. De ce?

SORA JAMES. Pentru că eu nu mai pot dormi noaptea. Totul mi se pare nesigur.

SORA ALOYSIUS. Poate că nici n-ar trebui să dormim așa de bine. L-au făcut pe părintele Flynn
paroh la Saint Jerome.

SORA JAMES. Cine?

SORA ALOYSIUS. Episcopul l-a numit pe părintele Flynn parohul Bisericii și Școlii Saint Jerome. L-a
promovat.

SORA JAMES. Lor nu le-ai spus?

SORA ALOYSIUS. I-am spus bunului nostru Monsenior Benedict. M-am încumetat să traversez
grădina pînă la el și i-am spus. N-a crezut că este adevărat.

SORA JAMES. Atunci de ce a plecat părintele Flynn? Ce i-ai spus să-l facă să plece?

SORA ALOYSIUS. I-am spus că am vorbit la telefon cu o călugăriță din parohia la care a slujit
înainte. Că am aflat cum a încălcat regulile și în trecut.

SORA JAMES. Deci ai dovedit!

SORA ALOYSIUS. Am mințit. N-am dat nici un telefon.

SORA JAMES. Ai mințit?

SORA ALOYSIUS. Da. Dar dacă el nu avea un astfel de trecut, minciuna nu ar fi funcționat. Demisia
lui a fost o mărturisire. El era ceea ce credeam eu că este. Și a plecat.

SORA JAMES. Nu-mi vine să cred că ai mințit.

SORA ALOYSIUS. Cînd este pe urmele răului, omul se mai îndepărtează uneori de Dumnezeu.
Desigur, plătește un preț.

SORA JAMES. Înțeleg. Deci acum este la o altă școală.

SORA ALOYSIUS. Da. Ah, soră James!

SORA JAMES. Ce este, soră?

SORA ALOYSIUS. Am îndoieli! Am mari îndoieli! (Sora Aloysius se apleacă, tulburată. Sora James o
alină. Luminile se sting încet.)