DFHD

Inspectoratul Şcolar Judeţean Dâmboviţa
Calea Domnească nr. 127, Târgovişte - Dâmboviţa

Telefon: 0245/211891; Fax: 0245/613723;
E-mail: isjdb@isj-db.ro; WEB: www.isj-db.ro
OLIMPIADA DE LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ

Etapa locală
20 ianuarie 2018
Clasa a IX-a
 Toate subiectele sunt obligatorii.

 Eseul sau răspunsurile nu vor fi precedate de titlu şi/sau motto.
 Timp de lucru: 3 ore.
 Total: 120 de puncte
Citeşte cu atenţie textele de mai jos:

A. “Adolescent fiind, nu e nevoie să plece ai tăi de acasă ca să-ți vezi de-ale tale. «Aventurile»
printre obiecte, răscolitul cămărilor și dulapurilor nu te mai amuză. Singurătate - e acum un cuvânt
cu alt conținut. Niciodată nu ești mai singur ca în adolescență. Și niciodată singurătatea nu e mai
impunătoare și în același timp mai umilitoare, niciodată nu e mai contradictorie ca atunci. Poate din
cauza asta orice adolescent își caută cu atâta înverșunare o pereche, agățându-se de oricine-i iese în
cale, îndrăgostindu-se de ideea de jumătate, de ideea de a fi îndrăgostit, iubindu-se în celălalt,
mereu, pe sine: avar generos.
O, nu, singurătatea, la vârsta asta, nu-i o treabă ușoară. Să stabilești, iarăși și iarăși, un nou
raport cu tine. Gândești fără să te fixezi pe ceva - gândire flotantă, reverie și coșmarerie amestecate,
stări imprevizibile, opuse și simultane. Gândesti doar privind.
Egoistă, adolescentină singurătate, pâlpâind psihedelic ondule sonore. Perdele fumurii între
tine și lucruri. Depărtate clopote tubulare. Departe, în imaginație. N-ai nevoie de nimeni și de nimic.
De aceea crezi că-n adevăr Hyazinth al lui Novalis n-avea nevoie de nicio Rosenbliite. Iară
tovarășul de joacă, cu flori de trandafiri și de rochița-rândunicii în plete, nu-nțelegea nimic atunci
când îi spunea tânărului discipol din Sais: «Tu, visătorul, ai pornit-o pe un drum greșit. Așa nu vei
ajunge departe. Esti tânăr încă, nu simți oare pulsându-ți în vine porunca tinereții? Și nu-ți inundă
oare pieptul iubirea și dorul? Cum poți sta de unul singur? Natura stă ea singură? De cel singuratic
fug și bucuria și dorința. Numai printre oameni se împământenește duhul care, în mii de culori, te
năpădește prin toate simțurile, te învăluie ca o nevazută iubită.». Nu-nțelegea nimic. O cameră goală
și-un duh risipit în zeci de culori sau soarele palid al plictiselii - totuna. Ca o nevăzută iubită sau un
nevăzut iubit, singurătatea ta te învăluie.
15 ani. Ai colegi noi, niciun prieten, niciun dușman, nicio ființă care să ți se opună, care să
te facă să fii și în afara ta. Nu știi ce e dragostea, dar te gândești mereu la asta. Ești singur și de-o
trufie înfiorătoare. N-ai nevoie de nimeni. Cum te privești din oglindă, seriozitatea ta te intimidează.
O făptură inaccesibilă, rece. Stai între cărți. Mama și tata sunt ultimele ființe care ar putea să
înțeleagă ce se întâmplă cu tine. N-ai chef să vorbești cu ei. Fratele tău e un țânc nesuferit care nu
știe decât să se zbenguie toată ziua, să se joace ca descreieratul. Asculți în neștire Simfonia
fantastică a lui Berlioz. Ții un jurnal și n-ai ce să scrii acolo. Niște chestii foarte abstracte, peste
care planează o caraghioasă megalomanie (și o la fel de caraghioasă penitență zilnică). Ai vrea să
dansezi, dar nu știi cum, ai vrea să iubești, dar n-ai pe cine, ai vrea să vorbești cu cineva, dar n-ai ce
spune. Ești vehement și paralizat. Irascibil și neprihănit. La pândă și năuc. Împăunat și nenorocit.
Corpul se îngrașă cu nepăsare. Mintea tânjește și ea după ceva. Plângi fără motiv, în timp ce ronțăi
1
Telefon: 0245/211891; Fax: 0245/613723;
la un colț de pâine ca și cum ai roade mucava, până ce maxilarul se încleștează. Până ce totul devine
o absurdă încleștare. Ești singur și «pieziș», adaugă în mod reflex o «componentă» așa-zis educată
din tine. Nedeslușit, încordat și neutru. Lipsit, naibii, acolo, de orice revoir, vorba lui Baudelaire.
Gândind la viitorul autentic. O vraiște și-nainte.
Singurătate - soră bună cu vidul, singurătate netrebnică în care licăre dulce prostia,
singurătate trufașă care te face să te simți nemuritor (și mort, totodată) singurătate meschină, de
inadaptat (inadaptat la tine însuți).”
(Simona Popescu, Exuvii)
B. “Un om sfârșit a căzut ca un trăznet. Nu-mi putusem închipui până atunci că pot
semăna atât de mult cu altcineva. Mă regăseam aproape pe de-a-ntregul în copilăria și adolescența
lui Papini. Ca și el, eram urât, foarte miop, devorat de o curiozitate precoce și fără margini, voiam
să citesc tot, visând că pot scrie despre toate. Ca și el, iubeam singurătatea și mă înțelegeam numai
cu prietenii inteligenți sau erudiți. […]
Mă simțeam superior tuturor colegilor mei, măcar pentru enormul efort pe care-l cheltuiam
pentru a-mi lărgi și adânci cultura [...] Dar eram mai mult decât atât. Mă aflam în plină criză de
pubertate, mă descopeream în fiecare dimineață mai urât, mai stângaci, descopeream, mai ales la
întâlnirile cu fete de vârsta mea, cât sunt de timid și de neatrăgător, în comparație cu
unii din prietenii mei. Criza aceasta a mers agravându-se până la sfârșitul liceului. Probabil că
datorită ei n-am mai ajuns să termin romanul. La un moment dat, am simțit că nu mai pot scrie
decât la persoana I, că orice fel de literatură, în afară de cea direct sau indirect autobiografică, n-
avea niciun sens. Așa am început Romanul adolescentului miop.[...]Pe timpul când luam parte
asiduu și entuziast, la întrunirile societății noastre, începusem deja să-mi iau în serios urâțenia și –
în bună parte, închipuita – solitudine. Eram singurul care veneam la “Muza” în uniformă de liceu,
toți ceilalți purtau de mult “costume civile”. Singurul care nu încercam să-mi camuflez părul tuns,
ci, dimpotrivă, mă tundem cu mașina numărul zero, în plus aveam o mare scădere: nu știam să
dansez. [...] Dar mă complăceam din ce în ce mai mult în această situație care mi se părea ca face
parte din destinul meu de adolescent excepțional. Mi se părea că toate eșecurile mondene, întocmai
ca și umilințele pe care le înduram la liceu, aveau menirea să mă izoleze de lume, să mă păstreze
exclusiv pentru “opera” pe care eram chemat s-o scriu, operă pe care trebuia să o inaugurez.
Sunt și eu ca toți ceilalți: adolescent sentimental și visător. Zadarnic încerc să mă ascund.
Sunt ridicol. Sunt melancolic. Deci sunt stupid. Sunt lipsit de voință, de personalitate. […] Mult
timp, condiția personalității mele mă apărase ca o platoșă lăuntrică împotriva tuturor eșecurilor și
umilințelor. Și, dintr-o dată, singurătatea care mi se părea predestinată mă apăra ca o lespede de
mormânt. Aș fi încercat orice ca s-o sparg.
Înțelegeam că ursita sensibilității e suferința, că cea a creierului e neputința. Înțelegeam toate
acestea și mă bucuram că nu le bănuiește nimeni. Primăveri înapoia mea, primăveri înainte. Și iată
că acum nu mă mai tem de ele. Și scriu aici, nebănuit de nimeni, într-un caiet pe care îl ascund. Și
nimeni nu poate să afle dacă sunt trist. Și nu sunt trist, nici de toamna, nici de povestea cu amintiri.”
(Mircea Eliade, Romanul adolescentului miop)
2
Telefon: 0245/211891; Fax: 0245/613723;
Subiectul I 30 de puncte
Răspunde, prin enunțuri, la fiecare dintre următoarele cerințe:
1. Explică, în cel mult 100 de cuvinte, rolul stilistic al folosirii persoanei I, în textul B.
6 puncte
2. Identifică, în fiecare text, câte o funcție a comunicării, oferind câte 2 exemple reprezentative
pentru fiecare dintre acestea. 6 puncte
3. Ilustrează o modalitate de caracterizare a personajului din al doilea fragment de text citat, prin
două exemple semnificative. 6 puncte
4. Explică sensul următoarei afirmaţii din textul B, prin raportare la context: Mult timp, condiția
personalității mele mă apărase ca o platoșă lăuntrică împotriva tuturor eșecurilor și umilințelor.
Și, dintr-o dată, singurătatea care mi se părea predestinată mă apăra ca o lespede de mormânt. Aș
fi încercat orice ca s-o sparg. 6 puncte
5. Exprimă-ţi, în 60-100 de cuvinte, opinia despre modul în care se reflectă adolescența în cele
două fragmente. 6 puncte
Notă!
Niciun răspuns nu va depăși 100 de cuvinte.
Subiectul al II-lea 30 de puncte

Redactează o scrisoare, de 150-300 de cuvinte, pe care i-ai adresa-o autoarei Simona
Popescu, despre impresia provocată de lectura textului său.
Subiectul al III-lea 30 de puncte

Scrie un eseu, de 600-900 de cuvinte, despre singurătatea în adolescență, pornind de la
cele două texte citate și valorificând experiențele tale culturale.
Notă! În elaborarea eseului, vei respecta structura textului de tip argumentativ: ipoteza, constând în
formularea tezei/a punctului de vedere cu privire la temă, argumentaţia (cu 3
argumente/raţionamente logice/exemple concrete etc.) şi concluzia/sinteza.
Redactare 30 de puncte
În vederea acordării punctajului pentru redactare, lucrarea ta trebuie să aibă cel puţin 900 de
cuvinte.
Pentru redactarea întregii lucrări vei primi 30 de puncte (organizarea ideilor în scris – 6
puncte; abilităţi de analiză şi de argumentare – 6 puncte; utilizarea limbii literare – 6 puncte;
ortografia – 4 puncte; punctuaţia – 4 puncte; aşezarea în pagină, lizibilitatea – 2 puncte,
respectarea precizărilor privind numărul minim de cuvinte – 2 puncte).
3
Inspectoratul Şcolar Judeţean
Dâmboviţa
Telefon: 0245/211891; Fax: 0245/613723;
OLIMPIADA DE LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ

Etapa locală
20 ianuarie 2018
Clasa a X-a
Citește cu atenție fragmentele de mai jos:
A „Nu vi se face câteodată, iarna, celor ce aveți calorifer, dor de foc? De un foc de sobă, cu
lemne care să pâlpâie și să trosnească în vâlvătăi dionisiace?
Toate simțurile, îmbătate, se împărtășesc din viața arzătoare ce dănțuie pe vatra deschisă. Auzul
aromește în cântecul buștenilor. Ochii se iluminează de fantasticul joc de salamandre al flăcărilor în rochii
de mătase aprinsă. Pielea se îndulcește molcom la mângâierile dogoarei. Și o aromă de molid amestecată
cu puțin iz de fum îți bucură mirosul, aducându-i aminte, ca și gustului, despre bunătăți de mult apuse,
păstrăvi afumați, brânză în scoarță de brad, rachiu de ienupere...
Când mi se urăște cu căldura de cuptor de uscat prune a caloriferului, dau depeșă unui prieten
silvicultor [...] și chiar în aceeași seară mă prigoresc la o vatră uriașă, răsturnat în jilțul cu dulamă de urs
azvârlită pe spătar. [...]
Eu îl descos despre viața codrilor copleșiți de zăpezi. El mă ispitește despre viata orașului. [...]
-Trebuie să-ți spun de la început că toată viața am fost un înverșunat căutător de comori. De mic
copil am crezut în ele și le-am urmărit. M-am născut la țară, unde credința asta se suge o dată cu laptele.
Doica, dădaca, slugile, finii și vecinii, toți mi-au hrănit copilăria nu atât cu basme, cât cu realități, cu
arătări topografice precise. În inima unor gorgane ce străjuiau satul se ascundeau mari mituri, cu comorile
lor. La rădăcinile multor pomi bătrâni, zăcea îngropată câte o poveste alături de o căldare cu galbeni. Toți
le văzuseră jucând în ajun de zile mari, pălălăi verzi când e aur, flăcări roșii când e argint ori aramă. [...]Și
nimeni nu se mira când a doua zi, de Sfântul Gheorghe sau de noaptea Învierii, locurile bântuite erau
înflorite de găuri adânci. Asta aprindea și mai mult râvnele. [...]
La vârsta de zece ani, am fost pus în școli departe, la București, unde am făcut liceul. M-a dus tata.
Cel dintâi lucru ce a făcut, după ce mi-a găsit gazdă, a fost un pelerinaj la muzeu, să-mi arate Cloșca cu
puii de aur, care mi-a dat de altfel, atunci o grozavă decepție. Mă așteptam să-mi ia ochii o pasăre măiastră
cu doiprezece fofoloci de aur împrejur și n-am văzut decât cioburi de vase și cionturi de tăvi, e drept de
aur și cu nestemate cât buricele degetelor…Dar pasiunea mi-a crescut mai înflăcărată. Era proba pipăită de
ceea ce-ți poate dărui lutul dacă ai noroc. [...]
Mă însuflețea ceea ce credeam eu pe atunci că e focul sacru al știintei. Acum știu că era și este
altceva. Veșnicele întrebări puse Soartei, Mitul norocului, deghizat pretutindeni în jocul de cărți, în loterie,
în comori. Nu câștigul în sine, ci cauți favoarea șansei, semnul unei alegeri și al unei predestinări, scris
special pentru tine. [...]
Îmi alcătuisem o echipă din patru flăcăiandri, cu care scormoneam pretutindeni, ahtiat, cum îți
spuneam, nu de valoarea descoperită, aur sau nestemate, ci de altceva mai presus, care în esență se reducea
1
Dâmboviţa
Telefon: 0245/211891; Fax: 0245/613723;
la cuvântul «noroc». [...] Săpam tinerește, de mai multe ceasuri, și izbutirăm o groapă care pe cât se
adâncea, pe atât se îngusta. Lucram fără lumină. Ne înghesuiam câteșicinci în bezna de fund de mormânt,
unde dădeam orbește unul peste altul. Când, deodată, simții o trosnitură în oasele capului, stele verzi îmi
izbucniră înaintea ochilor și căzui trăsnit. Unul din tovarăși mă lovise cu târnăcopul când mă plecam să
cercetez pământul. Sângele mă podidise din belșug. Copilandrii, înspăimântați m-au crezut mort și au luat-
o la fugă, păsindu-mă acolo. După o vreme, s-au gândit să șteargă urmele isprăvii și, ca să nu mai știe
nimic, s-au întors să astupe groapa, aruncând pământul scos peste mine. Noroc că în clipa când ei puneau
mâinile pe lopeți am gemut. Unul mai îndrăzneț a sărit în ajutor și m-a scos. M-au târât apoi și m-au lăsat
la poartă, după ce au bătut până au întărâtat câinii. Acolo m-au găsit ai mei, fără simțiri. După o zăcere
indelungată, cred cu friguri cerebrale, m-am inzdrăvenit. Dar a trebuit sa jur tatii și mamei că n-am să mai
umblu după comori și că, în loc de istorie și arheologie, pentru care mă pregăteam cu fervoare, am să învăț
silvicultura…Și m-am ținut cu sfințenie de jurământ, înmormântând adânc toate visurile și speranțele.”
(Vasile Voiculescu, Taina gorunului)
B „Plecând cu noaptea-n cap, lucrând toată ziua întins și întorcându-se pe-ntunerec, n-avea Duțu
timp nici să mănânce, nici să doarmă, dar era om care ține la tăvăleală, și cu atât mai bine îi tigneau
duminecile și zilele de sărbători, când Stanca se gătea ca o porumbiță, lua pe cel mic în brațe și pe cel
măricel în coadă și mergeau cu toții la horă. [...]
Noroc că n-aveau bogății oamenii aceștia, că n-ar fi putut nimeni să le ajungă la nas!
Așa-i firea omenească: stă ascunsă până ce n-a ajuns omul în largul lui, ea se dă apoi de gol. E câte
unul pe care sărăcia-l face sfiicios, dacă nu chiar umilit, blând la fire și totdeauna gata de-a le sări altora
într-ajutor, încât ai zice că n-ar întrece nimic bunătatea lui dacă n-ar înăbuși-o sărăcia; când colo, te
pomenești că, ajuns bogat, nu mai vrea să-și aducă aminte de nevoile celor săraci și se dă pe față inima lui
cea neagră. Altul e-ndușmănit de sărăcie și n-are milă nici cu cei bogați, nici cu cei săraci ca dânsul, dar,
ajuns bogat, se-mpacă cu lumea și se dă pe față ca om cu inima miloasă. Numai la lărgime iese la iveală
firea cea adevărată a omului, și sunt rari oamenii care-și păstrează firea în toate împregiurările.
Așa, plecând cu noaptea-n cap, lucrând ziua toată și întorcându-se pe-ntunecate acasă, puteau să fie
Duțu și Stanca oameni răi de gură și buni de inimă: te pomenești însă că, harnici cum sunt, se-mbogățesc
și iese cu totul altceva din ei. Ba poate că nici chiar așa de săraci n-ar fi cum sunt, dacă nu i-ar fi intrat lui
Duțu în minte gândul că el are să fie om cu stare. [...]Deprins cu gândul acesta, nu o dată, dând cu
cazmaua în pământ, el se-ntreba de ce adecă n-ar fi cu putință ca să găsească vreo comoară-n calea lui.[...]
Chiar dacă n-ar fi, nu e nici un păcat să și-o închipuiască: lucrează mai cu poftă, timpul îi trece mai bine.
Când, deodată, Doamne ferește și-n ceas bun să fie! cazmaua se lovește de ceva vârtos, foarte vârtos, ce nu
suna nici a lemn, nici a piatră, nici a cărămidă, nici a oală spartă, nici chiar a fier, ci curat ca o căldare de
aramă, ca un cazan, mare cazan.
Duțu, om de vreo douăzeci și opt de ani, mai mult slab decât plin la trup, mai mult bălan decât
oacheș, cu fața cam prelungă și cu ochii căprui, rămase nemișcat și cu fața galbenă și mai lungă decât de
obicei. Îi trecuse un fel de junghi prin inimă, i se oprise sângele-n vine și i se tăiaseră picioarele.
- Dăduși de cazan?! grăi Dumitru al Ciungului, care săpa la o depărtare de vreo zece pași.
2
Dâmboviţa
Telefon: 0245/211891; Fax: 0245/613723;
Duțu se cutremură în tot trupul și se uită speriat împregiurul său. Vorbise Dumitru-n glumă, dar grăise un
adevăr atât de grozav, încât Duțu abia se mai putea stăpâni să nu-l lovească cu cazmaua-n cap, ca să-l lase
mort pe loc [...].
Era peste putință ca el să împartă cu cineva: mai bine moarte de om! Urmă deci a săpa înainte, ca și
când nimic nu s-ar fi întâmplat; răsuflarea i se îneca însă, mânile și picioarele îi tremurau, ochii i se furișau
pânditori spre Dumitru...Un singur sâmțământ îl stăpânea: frica de o mare primejdie necunoscută. El nu
știa și nu putea să se încredințeze dacă e ori nu cazan în pământ și dacă e ori nu ceva în cazan; era însă
amețit de gândul că trebuie să fie, și-n amețeala aceasta era ca ieșit din fire.
- Numai să nu fie vreo comoară pusă cu blestem, urmă Dumitru. Zice că sunt și comori care sunt
fermecate, ca să aducă nenorociri celor ce pun mâna pe ele.
- Comoară să fie, răspunse el, căci de noroc, grija mea!” (Ioan Slavici, Comoara)
Răspunde prin enunţuri la fiecare dintre următoarele cerinţe:
1.Precizează câte un motiv literar existent în fiecare dintre textele citate. 6 puncte
2.Prezintă comparativ rolul modurilor de expunere utilizate în cele două texte-suport. 6 puncte
3.Menṭioneazǎ două particularități ale vocii naratoriale din fiecare dintre textele date. 6 puncte
4.Explicǎ semnificaṭia a douǎ figuri de stil diferite identificate în textele de mai sus. 6 puncte
5.Comentează, în 50-100 de cuvinte, sensul secvenţei: „ Așa-i firea omenească: stă ascunsă până ce n-a
ajuns omul în largul lui, ea se dă apoi de gol. E câte unul pe care sărăcia-l face sfiicios, dacă nu chiar
umilit, blând la fire și totdeauna gata de-a le sări altora într-ajutor, încât ai zice că n-ar întrece nimic
bunătatea lui dacă n-ar înăbuși-o sărăcia; când colo, te pomenești că, ajuns bogat, nu mai vrea să-și aducă
aminte de nevoile celor săraci și se dă pe față inima lui cea neagră”. 6 puncte
Notă! Niciun răspuns nu va depăși 100 de cuvinte.

Redactează un text de 150-300 de cuvinte care să reprezinte continuarea textului B. Foloseşte
persoana întâi, identificându-te cu personajul.

Scrie un eseu de 600-900 de cuvinte despre viziunea scriitorilor asupra norocului / nenorocului,
pornind de la cele două fragmente citate şi valorificând experiențele tale culturale (literatură, arte plastice,
muzică, cinematografie etc.)
Notă! În elaborarea eseului, vei respecta structura textului de tip argumentativ: ipoteza, constând în
formularea tezei/a punctului de vedere cu privire la temă, argumentaţia (cu 3 argumente/raţionamente
logice/exemple concrete etc.) şi concluzia/ sinteza.
În vederea acordării punctajului pentru redactare, lucrarea ta trebuie să aibă cel puţin 900 de
cuvinte.
Pentru redactarea întregii lucrări, vei primi 30 de puncte (organizarea ideilor în scris – 6 puncte;
abilităţi de analiză şi de argumentare – 6 puncte; utilizarea limbii literare – 6 puncte; ortografia – 4
puncte; punctuaţia – 4 puncte; aşezarea în pagină, lizibilitatea – 2 puncte, respectarea precizărilor
privind numărul de cuvinte – 2 puncte).
3
Telefon: 0245/211891; Fax: 0245/613723;
OLIMPIADA DE LIMBĂ ȘI LITERATURĂ ROMÂNĂ
ETAPA LOCALĂ, 20 ianuarie 2018
Clasa a XI-a
Toate subiectele sunt obligatorii.

Eseul sau răspunsurile nu vor fi precedate de titlu și/sau motto.
Timp de lucru: 3 ore.
Total: 120 de puncte
Citeşte cu atenţie textele de mai jos:
A. ,,Ștefan vodă fiindu gata de războiu ca un leu ce nu-l poate îmblânzi niminea și el odihna
altora îi păriia că-i este cu pagubă, au intratu în Țara Leșască cu oaste și au prădatu Pocutiia și o
au și luat-o. Și zicea că acel olatu l-au luat léșii de la moldovéni fără cale. Într-acéia craiul, după
ce au făcut sfatu pentru Pocutiia ce o luase Ștefan vodă, au strânsu oaste pre bani și au trimis-o
de au intratu în țară și au făcut multă pagubă și atâta s-au fostu supăratu ai lor noștri, pănă s-au
rugatu cu toții lui Ștefan vodă, de au ieșitu de la Pocutiia, însă mai mult de boală ce au avutu,
adecă podagrie, și cetățile ce le luase le-au întorsu.
Nu multă vréme, daca s-au întorsu Ștefan vodă de la Pocutiia la scaunul său, la Suceava,
fiindu bolnav și slabu de ani, ca un om ce era într-atâtea războaie și osteneală și neodihnă, în 47
de ani în toate părțile să bătea cu toții și după multe războaie cu noroc ce au făcut, cu mare laudă
au muritu, marți, iulie 2 zile.
Fost-au acestu Ștefan vodă om nu mare de statu, mânios și de grabu vărsătoriu de sânge
nevinovat; de multe ori la ospéțe omorâea fără județu. Amintrilea era om intreg la fire, neléneșu,
și lucrul său îl știia a-l acopieri și unde nu gândiiai, acolo îl aflai. La lucruri de războaie meșter,
unde era nevoie însuși se vârâia, ca văzându-l ai săi, să nu să îndărăpteze și pentru acéia raru
război de nu biruia. Și unde-l biruia alții, nu pierdea nădéjdea, că știindu-să căzut jos, să rădica
deasupra biruitorilor. Mai apoi, după moartea lui și ficiorul său, Bogdan vodă, urma lui luasă, de
lucruri vitejești, cum să tâmplă din pom bun, roadă bună iese.”
(Grigore Ureche, Letopisețul țărâi Moldovei, de când s-au descălecat țara și de cursul anilor și
de viiața domnilor carea scrie de la Dragoș vodă până la Aron vodă)
B. ,, ȘTEFAN, alb ca zăpada, vine rezemat la brațul doftorului CESENA, BOGDAN, logofătul
TĂUT, vornicul JURJ, hatmanul ARBORE, postelnicul TOADER, pârcălabii COSTEA, DRAGOȘ,
ALEXA, ȘANDRU, paharnicul ULEA, stolnicul DRĂGAN, jitnicerul STAVĂR și mai mulți curteni,
căpitani de oaste, copii de casă, hotnogi, hânsari etc.
ȘTEFAN (intră prin poarta turnului din dreapta cu tot alaiul): Stați, copii! Opriți unde am văzut pe
doamna!
DOAMNA MARIA: Măria Ta!... (I s-aruncă-n brațe.)
ȘTEFAN: Ea, ca cea dintâi rândunică, îmi vestește primăvara... Cătați sub piciorul drept, și de-ți
găsi cărbune, să-l beau în paharul meu de sărbătoare, că e bun de friguri; de-ți găsi plumb, să-l
topim, să-l turnăm într-o cană cu apă neîncepută, și, din ce se va închega, voi vedea ce va veni
mai apoi. (Șade pe o laiță de piatră.)
DOAMNA MARIA (îngenunchind): Ți-e cald, măria-ta?... Ai căldură... nădușești...
ȘTEFAN: Vrei să-mi fie frig? Cesena, cum e mai bine: cald ori frig?
1
Telefon: 0245/211891; Fax: 0245/613723;
IERONIMO DA CESENA: Mai bine cald ca frig, ma preferisco recorito senza sentir il freddo1.
PETRU RAREȘ: Cărbune, măria-ta.
ȘTEFAN: A, e negru, dar mai negre sunt sprâncenele doamnei... Cine-ar avea inima așa de mică
și așa de neagră ca să ție pică domnului lui?... Mario! Fii mândră de Bogdan al nostru... Io,
Ștefan voievod, m-am pus la porunca lui, ca și portarul Sucevei, ș-a biruit tocmai cum aș fi biruit
și eu... Nu e așa, boieri? Nu e așa, paharnice Ulea?... Nu e așa?...
DOAMNA MARIA: Îl uitasem pe el, măria-ta... Bogdane! (Bogdan dă-n genunchi lângă doamna.)
ȘTEFAN: Să-mi dea vin de Cotnar... Vreau să beau în sănătatea doamnei ș-a fiului ei...
CESENA: Vin, pentru ce vin? Non, serenissime2.
ȘTEFAN: Rareș!... (Rareș se duce repede pe ușa de pe terasă.) Doftore, te-am ascultat până
azi... Mi-e sete... Nu vezi pe cine am la genunchii mei? Pe muma care a purtat în pântecele ei pe
domnul de mâine al Moldovei... Voitiș?... E bine?... El nu are abur, ci suflet... Să-l plimbe în fiece
zi până m-oi întrema... (Rareș vine cu trei pahare, două de argint și unul de alabastru, frumos
lucrat, ca un potir. Ștefan fărâmă între dește cărbunele și-l pune în paharul de alabastru. Doamna
și Bogdan iau paharele de argint. Ștefan ridică pe al său.) În sănătatea... Ah!... (Lasă paharul în
jos.)
DOAMNA MARIA: Ce te doare, păcatele mele?
ȘTEFAN: Nimic pe domnul Moldovei... Ce e durerea?... Și toate pe Ștefan Mușatin, fiul lui
Bogdan și nepotul lui Alexandru cel Bun... Dă de dușcă, Bogdane... (Ștefan soarbe paharul.)
Cald...
CESENA: Să ne odihnim, serenissime.
ȘTEFAN: Să te odihnești, doftore... În Italia se odihnesc mult principii... îî!... Ce-o fi durerea?
CESENA: Odihnă, serenissime.
ȘTEFAN: Mă voi odihni, dar nu acum.
DOAMNA MARIA: Te rog... să mergem...
ȘTEFAN: Mă rogi?... Neadormitul Ștefan a ajuns lăuza Moldovei... Moghilă, să-mi aduci pricinile
ce-a judecat Bogdan și-a rămas fără pecetea domnească... O!... (Ștefan iese la brațul doftorului
Cesena și la al Mariei pe ușa de pe terasă, urmat de toți.)”
( Barbu Ștefănescu-Delavrancea, Apus de Soare, Actul II, Scena V)
Subiectul I- 30 de puncte
Răspunde prin enunțuri la fiecare dintre următoarele cerințe:

1. Ilustrează, prin exemple selectate din ambele texte, două registre stilistice utilizate în aceste
fragmente. 6 puncte
2. Evidențiază o asemănare și o deosebire în realizarea imaginii domnitorului în textele date.
6 puncte
3. Comentează două figuri de stil diferite identificate în oricare din textele suport.
6 puncte
1 Prefer să mă răcoresc fără să simt frigul (it.)

2 Nu, prealuminate (it.).
2
Telefon: 0245/211891; Fax: 0245/613723;
4. Analizează, în 50-100 de cuvinte, sensul zicalei: din pom bun, roadă bună iese. 6 puncte
5. Susţine, într-un text de 50-100 de cuvinte, o opinie argumentată referitoare la dualitatea lui
Ștefan cel Mare (domn și om) , prin raportare la cele textele date.
6 puncte
Subiectul al II-lea -30 de puncte

Redactează o scrisoare de 150 – 300 de cuvinte, adresată lui prieten din altă țară, în care
să motivezi că, în istoriografia românească, Ștefan cel Mare reprezintă un simbol național.
Subiectul al III-lea -30 de puncte

Scrie un eseu de 600-900 de cuvinte despre istorie - sursă de inspirație în artă,
utilizând ca suport textele de mai sus şi valorificând experienţele tale culturale.
Notă! În elaborarea eseului, vei respecta structura textului de tip argumentativ: ipoteza, constând
în
formularea tezei/a punctului de vedere cu privire la temă, argumentaţia (cu 4
Redactare-30 de puncte
În vederea acordării punctajului pentru redactare, lucrarea ta trebuie să aibă cel puţin 900
de cuvinte.
Pentru redactarea întregii lucrări vei primi 30 de puncte (organizarea ideilor în scris – 6
respectarea precizărilor privind numărul de cuvinte – 2 puncte).
3
Telefon: 0245/211891; Fax: 0245/613723;
OLIMPIADA DE LIMBĂ ŞI LITERATURĂ ROMÂNĂ
Etapa locală, 20 ianuarie 2018

Clasa a XII-a

Citeşte cu atenţie textele de mai jos.

A.
”N-am fost nici ieri,
Nu sunt nici azi,
Şi nu voi fi,
Cu-atât mai mult, nici mâine, dupã moarte,
Nimic din ce vor crede poate
Cei câţiva cititori de carte şi
Naivii care-mi vor citi
Volumele numai pe jumătate...
Volumele-mi de versuri, cumpărate
Împrumutate,
Sau furate!...
N-am fost aşa precum se spune
şi nu sunt nici aşa cum sunt şi
Nu sunt nici foc,
Nici ploaie
Şi nici vânt!...
Nu sunt nimic din ce-aş putea fi pe pãmânt...
Nu sunt decât un strop de vorbe bune,
Ce-aştept un cititor cinstit să mă rãzbune
Şi să m-arate lumii cine sunt!...
N-am vrut să fiu volumul ideal
Cu sute de ediţii repetate şi
Volumul voluptãţilor mãrunte,
Cu titlul gras,
Multiplu
Şi greoi şi
Un titlu cât o listă de bucate,
Iar filele cu text aproape goale,
Ca dictatorii, fãrã osanale,
Ca boul Apis, fără pată-n frunte,
Ca Grigorescu, fãrã „car cu boi“,
Sau ca Mihai Viteazul, fără cal!...
Sunt un volum ce n-are titlu încă,

Deşi există-n mine tipărit şi
Volum unic, ce trebuie citit
Rând după rând
Telefon: 0245/211891; Fax: 0245/613723;
Şi tot aşa, la fel,

De la-nceput şi pânã la sfârşit şi
Pânã se va-nţelege ce daltă de oţel
Va trebui să-mi sape titlu-n stâncă

Atunci când titlul meu va fi găsit!...”
Ion Minulescu, În loc de prefaţă, în volumul Nu sunt ce par a fi... (1936)
B.
,, În poemele mele nechează mânjii
Şi se rostogolesc vijeliile.
Străbunii încruntaţi şi calmi păşteau
Pe şesuri ruginii hergheliile.
În poemele mele zbucnesc copacii

Peste care zboară vulturi.
Străbunii cumpliţi de dreptate
Haiduceau prin păduri.
În poemele mele plesneşte pământul,

Plesnesc luceferii ce mi-au aprins leşul,
În plugurile străbunilor plesneau
Dealurile, poienele, şesul [...]
În poemele mele înjug taurii

Şi scutur de rod livezile.
Străbunii creşteau pentru jug
Şi pentru coarne cirezile.
În poemele mele închid

Viaţa în flăcări, în cuvinte,
În aceleaşi cuvinte lăsate
De cei topiţi în morminte.
O! de-aş putea în poemele mele

Să zăvoresc obrazul tău rotund,
Lângă obrazul străbunilor care
De glezne m-au prins şi mă cheamă spre-afund.”
Zaharia Stancu, Cântec, în volumul Iarba fiarelor (1941)
Răspunde prin enunţuri la fiecare dintre următoarele cerinţe:
1. Indică o deosebire între textele date, având în vedere viziunea autorilor asupra
condiţiei artistului. 6 puncte
2. Explică rolul stilistic al utilizării persoanei I în discursul celor două poezii. 6 puncte
3. Precizează o valoare expresivă a utilizării verbelor la timpul prezent, în poezia
Cântec, de Zaharia Stancu. 6 puncte
Telefon: 0245/211891; Fax: 0245/613723;
4. Prezintă doi indici textuali ai expresivităţii limbajului poetic, utilizând exemple din cele
două poezii. 6 puncte
5. Exprimă-ţi opinia despre semnificaţia versurilor din ultima strofă a poeziei lui Ion
Minulescu. 6 puncte
Notă! Răspunsul la fiecare cerinţă va fi redactat în maximum 150 de cuvinte.
Redactează un text, de 150- 300 de cuvinte, care se deschide cu enunţul Nu sunt ce par
a fi... şi care să ilustreze un posibil punct de vedere al unui poet, referitor la condiţia artistului în
lumea contemporană.
Scrie un eseu liber, de 600-900 de cuvinte, despre arta ca formă de comunicare a

artistului cu lumea, pornind de la cele două texte citate şi valorificând experienţa ta culturală.
Notă! În elaborarea eseului, vei respecta structura textului de tip argumentativ: ipoteza, constând
în formularea tezei/a punctului de vedere cu privire la temă, argumentaţia (cu 3
În vederea acordării punctajului pentru redactare, lucrarea ta trebuie să aibă cel puţin 600
de cuvinte.
Pentru redactarea întregii lucrări, vei primi 30 de puncte (organizarea ideilor în scris – 6
respectarea precizărilor privind numărul de cuvinte – 2 puncte).

DFHD

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

DFHD

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Inspectoratul Şcolar Judeţean Dâmboviţa

Calea Domnească nr. 127, Târgovişte - Dâmboviţa

OLIMPIADA DE LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ

 Toate subiectele sunt obligatorii.

Citeşte cu atenţie textele de mai jos:

(Mircea Eliade, Romanul adolescentului miop)

Subiectul al II-lea 30 de puncte

Subiectul al III-lea 30 de puncte

OLIMPIADA DE LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ

Citește cu atenție fragmentele de mai jos:

Notă! Niciun răspuns nu va depăși 100 de cuvinte.

Subiectul al II-lea 30 de puncte

Subiectul al III-lea 30 de puncte

OLIMPIADA DE LIMBĂ ȘI LITERATURĂ ROMÂNĂ

ETAPA LOCALĂ, 20 ianuarie 2018

Toate subiectele sunt obligatorii.

Citeşte cu atenţie textele de mai jos:

Răspunde prin enunțuri la fiecare dintre următoarele cerințe:

1 Prefer să mă răcoresc fără să simt frigul (it.)

Subiectul al II-lea -30 de puncte

Subiectul al III-lea -30 de puncte

OLIMPIADA DE LIMBĂ ŞI LITERATURĂ ROMÂNĂ

Etapa locală, 20 ianuarie 2018

 Toate subiectele sunt obligatorii.

Citeşte cu atenţie textele de mai jos.

Sunt un volum ce n-are titlu încă,

Şi tot aşa, la fel,

Va trebui să-mi sape titlu-n stâncă

În poemele mele zbucnesc copacii

În poemele mele plesneşte pământul,

În poemele mele înjug taurii

În poemele mele închid

O! de-aş putea în poemele mele

Răspunde prin enunţuri la fiecare dintre următoarele cerinţe:

Notă! Răspunsul la fiecare cerinţă va fi redactat în maximum 150 de cuvinte.

Subiectul al II-lea 30 de puncte

Subiectul al III-lea 30 de puncte

Scrie un eseu liber, de 600-900 de cuvinte, despre arta ca formă de comunicare a

S-ar putea să vă placă și