D-ra TANŢI VIIŞOREANU, MISS ROMÂNIA 1931,

aleasa revistei noastre la concursul naţional de frumuseţe de la 18 Ianuarie 1931.

PREŢUL 10 LEI Foto JlustraţiuntA Români“—St. Ignat

T
1
2 tUJSÎRAŢIUNEA ROMANA

Redacţia »I A dm inistraţia, ziarul „UNIVERSU*.“ T iparul Ji zincografi» ziarului .U niversul"

strada Rrcznianu nr. d —il Publicitatea concesionaţi exclusiv O liciu'ui R om in M anuscrisele $1 fotografiile trim ise redacţiei
A bonam ente
dc Publicitate, b. A. str. Brezoianu, 11 (Palatul .U niversul") ao se tnapolazi
'i n (a ri In s triin ita lc I ciclon Î44/6.1
1 ai» . . . . let Mill I an . . . • lei lllto R eproducerea fotograRila» $1 desenelor strict Interzişi
f, luni. . . . lei 260 6 luni . . . . lei 560

Sprâncene ClRCONFLEXE.
lată ultima tulburătoare noutate care emoţionează întreaga lume femenină.
Năbădăioasele şi delicioasele „stele" din întinsul Hoolywood-ului au lansat această
ciudată moaă ca un protest contra banalelor sprâncene arcuite şl poate tn acelaş timp
ca o tnouafle pentru reliefarea ochitor frumoşi. Frumoasă sau nu, această modă
comportă un adevărat machiaj şi martira], adică o nouă tortură a bietelor sprâncene.
Dar ce nu face şl ce nu îndură o Jemee pentru ca să fie frumoasă ?.
Sprâncene circonflexe. Curând vom avea, de sigur, sprâncene - semn de între­
bare, sprâncene semn de exclamare, sprâncene virgmă, punct sau punct şi virgulă
Depinde de inspiraţie, capriciul şl fantezia celora cari lansează asemenea mode.
Până ce se va găsi intr’o zi una care să propună suprimarea completă a acestor
păroase podoabe care dau atâta de lucru femeilor cu spleen.
* *
•
Tineretul preferă dintre sporturile de iarnă, sky-ul şl patinajul.
La ceasul prânzului, Cişmigiul este brăzdat tn lung şi tn lat de patineuri de
toată mâna — dela copilaşu: cu fata îmbujorată, purtând pe spate, ca două săniuţe —
patinele, până la domnul între două vârste care pentru legitime mothe sentimentele —
patinează.
Lumea patinează, patinează mereu şt... bine face.
In fond viafa toată este un Imens patinaj, in care tot meşteşugul e...să nu cazi t.

Anul acesta carnavalul a fost suprimat de oarece publicul amator de un ase­

menea spectacol, ti are şt încă din belşug: carnavalul politic, social, economic....
Cine se poate plânge că nu găseşte în toate aomeniUe spectacole de carnaval,
amuzante şi tn acelaş timp tragice prin degringolada morală şl materială tn care
am ajuns ?
In sch’mb au rămas tn floare balurile.
Societăţile de binefacere, asoclo/ile profesionale şi ţoale câte îşi au „balul
anual“, sunt tn plină activitate. BaiuI leprezinlă un capitol bugetar care trebue
realizat şt care, tn afară de beneficiul material, procură unora distracţii şi altora
bătae ae cap. Dacă asemenea petreceri au pierdut din farmecul şt pitorescul lor de
altă dată, au căpătat in schimb alte caliiáfi: nota nervoasă până la isterie a dansu­
rilor şl a muzleei de jazz. Imaginată înoată după război — probabil pentru
neroii ostenifl at acelora cari Indurase atâtea pe front, tn tranşee sau tn bătaia
tunurilor asurzitoare, ea a rămas moştenire tineretului care o păstrează şl o cultivă
cu sfinfeni».
•
• *
Bal mascat.
In massa anonimă de oameni care miroase a ojă, pudră şt parfum amestecat
cu sudoare, se strecoară măscute elegante şi misterioase. Un conte din vremea lui
Ludovic al XV-lea cu mâintie roşii, umflate şi pline ae inele de alamă, a călcat oe
bătătură o gingaşe „Colombtnă", care, tn culmea durerii, ti adresează o înjurătură ...de
pe malul Dămbovi/ei...
— Ce te superi, maimuţă ? Nu ştii că aşa e... la bal mascat ?
Pe scară, un maharadjah, tn toiul convorbirii şi-a scos turbanul tn care stră­
luceşte un briliant ae sticlă. Alături, o „marchiză“ cu mâinile împodobite cu bijuterii
de cotilion...
— Ştii, dacă mi-ai da acum cinci sute de lei, Costică, m'at salva...
Maharadjohul, tn culmea disperării, se Jură ga n'are sfanf...
— De ieri n’am mâncat nimic... Cu dansul ce mă mai Iau... Şl apoi, nu şitt şi
tu: curba...curba m’a omortt...
Un grup de măscute in „monom“ le turbură convorbirea...
Un di/lomat cu aecorafiile de carton tşi freacă ceafa cu apă de colonie ;
einsva i-a suflat pe neştiute, praf de scărpinat. Este unicul caz tn care un „diplomat"
tşt poate freca singur... ridichea....
D. Andre Tardieu, fostul preşedinte de consiliu francez, In Saint Moritz
Nepotul marelui Clemenceau şi ne poată celebrei Sarah Bernhard —
d-ra Terkat Gross — s'au logodit. Tânărul este globe-trotteur-ul cunos­
cut, care a călătorit doi ani în Afga nistan şi America de Sud, iar tânăra
este simpatica descendentă a maréi tragediene. Parisul discută această
logodnă, întunecată de un singur inco noenient : apartamentul pe care-l oa
ocupa tânăra pereche şi pe care nu-l găseşte încă.
Legea ca netei preocupă Parlamentul. Liga cure a dus luptă pentru
o asemenea lege pare mulţumită: este dobânda muncii ce a depus . . Dar
nu ştie toată lumea ce-i ala camătă.
Un copilaş, citind mereu tn ziare despre camătă şi cămătari, a
tntrebat tntr’o zi pe tatăl său :
— Tată, ce-i aia c ă m ă t a r ?
— Unul care-ft ta cămaşa....
La prâns copilul Ieşi înaintea tatălui şt tn nevinooăfia-i,
bătând din palme, spuse :
— Ştii tată că, Indală după plecarea ta, a venit şl la not
un cămătar...
— Cum ? Unde ?
— Să vezi : A venit un domn suspect. Eu m’am ascuns.
El a intrat tn dormitor. Apoi m’am uitat prin gaura cheli
şt Tam văzut cum i a luat cămaşa mamei....
* *
Iarnă.
Au îngheţat apele. Unii spun că au îngheţai din cauza
frigului; altit, din cauza formulelor pe care te oje/ă.po-
liticianii pentru a scoate cărui stalului din nămol. Dacă
n’au tnghefat însă nici dinir'o cauză, nici dintr'alta -e ste
sigur că au tnghe/at de deşteptăciunea oamenilor cari au
isbutit să ne transforme din oameni avufi, cerşetori. Eram
să mai spun ceva: dar, de frig sau de ruşine, mi-a în­
gheţat.. vorba tn gură. Aşa e Iarna: îngheaţă până şi
speranţele oamenilor necăjiţi, bieţii cetăţeni paşnici şt
muncitori cari, tn ultima analiză, plătesc toate oalele sparte.
* *
•
Domnul Vidrighin, îndată după demisie, şi-a încărcat
buzunarele cu bani din costeliva noastră vistierie, şt a
plecai. Este un om bine răsplătit pentru neplăcerea ce I
s'a făcut de a i se încredinţa direcţia generală C. F. R.
In amintirea timpului petrecut la calea ferată, domnul
Vidrighin şl-a cumpărat de la un cunoscut magazin de
Jucării, un tren electric. Este singurul tren care, sub con­
ducerea ilustrului specialist, nu deraiază şi nu dă deficit.
El mat are avantajul că circulă fără oameni, fără meca­
nici, frăniri, şefi de gară si pasageri—ceeace-l scuteşte
pe d. Vidrighin să reoete celebra formulă .cine lucră—man­
că; cine nu —nu mâncă şi nici creiţari nu capătă. Aşa e
domnul Vidrighin: practic chiar când nu mai este direc­
tor general la colea ferată. J.

C U N E jM A '
Greta Garbo
STELELE DE CINEM A
IN IN TIM ITATE
Ziua de lucru americană, care în­
cepe la 8 dimineaţa şi ţine până la
5 după amiază, cu o oră întrerupere
pentru masă (12 — 1), este în vigoa­
re şi în studio-uri. După ora cinci
după amiază, stelele redevin simpli
muritori, libere să se ducă oriunde
şi să-şi petreacă timpul cum cred
mai bine.
Viaţa sgomotoasă a Holly wood-u-
lui atrage multe din ele. Nu e cine­
matograf de premieră, care să nu se
bucure de prezenţa câtorva „star”
-uri venite să-şi admire sau să-şi
critice colegii şi colegele. Altele pre­
feră să stea la ele acasă, sau într’un
cerc de prieteni.
In tot cazul, fiecare caută să se
distreze cât mai bine în timpul li­
ber, şi fără îndoială, fiecare are ca­
lităţi, aptitudini şi predilecţii, pentru
lucrurile cele mai variate.
Aşa, Marion Davies este o artistă
în facerea broderiilor fine. Divina
Greta Garbo flueră mai bine decât
o pasăre şi fredonează tot timpul
melodiile din filmele ei. Pasiunea lui
John Miljan (Ion Milian, căci este de
origină română), constă în pescuit.
William Haines e un acrobat de for­
ţă. Una din figurile lui preferate este
să-şi răstoarne capul pe spate şi să-şi
îndoae şira spinării până îşi aduce
picioarele pe umeri.
John Gilbert, de când nu mai are
succes ca artist, scrie scenarii. Buster
Keaton (Malec) se ocupă cu grădină­
ritul şi în grădina lui cresc cei mai
frumoşi crini din Hollyvood. Grace
Moore ştie sute de reţete pentru cele
mai felurite salate. Charles Bickford
face inele de cari ar putea fi gelos
un bijutier de pe Broadway.
Lewis Stone are mania să pună
balamale şi belciuge la uşi. Ramon
Nooarro, care (culmea culmilor) nu
ştie să conducă automobilul, este un
pilot de forţă. Robert Montgomery
creiază modele de rochii, foarte apre­
ciate de marii croitori de pe Broad­
way, Conrad Nagel este un pianist
T
ILUSTRAŢIUNEA ROMANA
cu mult talent, în timp ce Hedda
Hooper cântă minunat din vioară.
Pasiunea lui Reginald Denny este
fotografia. Are o odae transformată
în laborator şi. una plină cu aparate
de tot felul. Colecţia Iui de fotogra­
fii conţine exemplare minunate. Ed­
die Nugent este mare amator de an­
tichităţi şi locuinţa lui pare mai cu­
rând un muzău.
Adolphe Menjou, în lipsă de alt­
ceva, creiază rotogoale artistice de
fum de ţigară. Harry Carey e neîn­
trecut la ţintă în tot Hollywood-ul.
Wallace Beery
Norma Shearer este campioană de să umble cu... tank-ul. Intr’adevăr,
înot. în acest film sunt mai multe scene în
Leila Hyams deţine acelaş titlu, care se întrebuinţează tankuri.
dar pe terenurile de tennis ale Cali­
Wallace Beery spune că nici un
forniei ; Joan Crawford... se joacă mijloc de locomoţiune nu are farme­
cu păpuşile: are o odae plină cu cele cul acelui monstru care nu cunoaşte
mai variate exemplare ale genului. obstacole în drumul lui.
Wallace Beery, din ziua în care a Dar, în definitiv, care dintre noi
turnat „The Big House“ a rămas cu n'are o preferinţă, o aplicaţiune pen­
o pasiune foarte originală : îi place tru o ramură mai mult sau mai pu-
Ramon Nooarro
f 3
Grace Moore
ţin obişnuită a activităţii omeneşti ?
E de mirare că un star să aibă ace­
leaşi preferinţe ?
E drept că unii exagerează. Aşa,
frumoasa Raqeul Torrés, care-şi pe­
trece nopţile în tavernele cu renume
prost ale Hollywood-ului, şi pe care
poliţia a scăpat-o în repetate rân­
duri de consecinţele neplăcute ale a-
cestor escapade. Apoi, Billie Dove,
[re care pasiunea pentru parfumuri
a dus-o la acte necugetate, după cum
Douglas Fairbanks jr. şi-a pus viaţa
în primejdie pentru a dobândi cu­
ţitul unui matelot, cuţit ce-i plăcuse
pentru mânerul lui lucrat din lemn
de abanos chinezesc.
Nu mai vorbim de cei cari au ma­
nia animalelor, cum e Phyliss Ha­
ver, care posedă o adevărată turmă
de pisici şi Dolores del Rio, care, în­
tr’un rând, strânsese vre’o patru pui
de urs.
In această categorie intră şi Anita
Page, cu deosebita ei simpatie pen­
tru papagali.
Georg.
Ş T I R I
Ramon Nooarro va vorbi franţu­
zeşte în versiunea franceză a filmu­
lui „Singer of Seville“ („Seville de
mes amours“, va fi titlul francez).
In acest film vor mai apărea : Suzy
Vernon, Pierrette Caillol, Georges
Mauloy, Marcel de Labrosse, etc.
*
Joan Crawford a suferit un acci­
dent. In timpul turnării unei scene
pe un yacht, în filmul „Dance, fools,
dance !”, trebuind să sară peste
bord, s’a lovit destul de serios la pi­
cior într’o scândură ieşită în afară.
*
Greta Garbo a făcut un enorm
antrenament de umblat pe jos în
noul ei film „Inspiration“. Sunt în
acel film multe scene în aer liber în
care Greta trebue să umble pe jos.
Multe din ele s’au repetat de câteva
ori, încât frumoasa suedeză nu s’a
putut plânge de inactivitate.
 4 ILUSTRA ÎÎU N E A ROMANA
Pocnetele, trăsnetele, trosnetele jazului modera
au omorât romanţa sentimentală — romanţa care
te cânta odinioară subt abatjurul roz al lămpilor...
Scenă de demult:
O domnişoară blondă... La pian, un domn pletos,
împrejur, iamilia, într'o mistică reculegere... câţiva
prieteni... poate logodnicul, sfios, copleşit de farme­
cul strofelor banale, pe care mireasa lui de mâine
le cânta, în atmosfera patriarhală...
Acum, familia se adună în jurul tainicului focar
de radio, — discul patheionului a trecut şi el prin­
tre animalele antideluviane.
Efluvii de armonie vin de undeva, pe aripile vân­
tului, mai repede ca vântul şi ca gândul, căci gân­
dul însuşi nu poate ocoli de şapte ori planeta, într'o
secundă.
Şi'n faţa pătratului, a cercului, a triunghiului, a
stelei sonore, care e capcana sunetelor din văzduh,
romanţa cântată odinioară in penumbră, expiră cu
o pasăre albastră, gonită de aeroplane...
* care bunăvoinţă de intelectuali, dar pe cari marele
Şi totuşi, mi-a fost dată să petrec, deunăzi câteva
ore liniştite, evocatoare ale serilor de demult, la
sfârşitul unei mese date în onoarea maestrului Ale­
xandru Preda.
Marele poet, bătrân şi glorios, îşi trăia declinul
vieţii întro superbă apotheoză.
Unul câte unul muriseră tovarăşii debuturilor
sale, rivalii crescândei sale celebrităţi.
Acum domina singur şi indiscutabil, tânăra pă­
dure literară, ce creştea plăpândă şi respectuoasă, în
umbra’i venerabilă.
August şi egoist el îşi consuma crepusculul cu
mânune, afabil, rece şi, oarecum, dispreţuitor faţă
de contemporani
Şi, cu atat mai mult, această atitudine olimpiană,
Si sporea prestigiul într o societate supusă cu docili­
tate terorilor de tot felul.
L‘am văzut, totuş, in acea seară, foarte emoţio­
nat^ aproape înduioşat, piecandu-se sub povara unei
lacrimi. Şi'n seara aceea, iubirea se adăugă, in su­
fletul meu, admiraţiei ce-i păstram : văzusem omul
dintr'însul şi aceasta mă străfulgerase.
A Enache Florian.
In casa plină de tablouri de bun gust a unui
foarte cum se cade burghez îmbogăţit, maestrul
trona, în lumina candelabrelor de cristal.
O domnişoară blondă, fata patronului, cânta,
uşor intimidată, cu o voce şi o dicţiune foarte a-
greabilâ, o romanţă celebră...
Cele patru strofe, destul de ieftine ca sentiment
şi vocabular, datau din tinereţea maestrului şi erau
scrise in genul clasic al micilor poezii de dragoste,
tandre şi facile, gen pe care cei mai mari lirici, de
la Heine pană la Eminescu, nu s'au sfiit să-l cul­
tive, spre satisfacţia tineretului de ambele sexe.
btăpunul casei, care era în curent cu progresele
technicei teatrale şi ştia cât „Stimmung" produce
un efect de lumină bine administrat, stinsese marile
policandre şi lăsase numai un bec, sub un abatjour
roşu, la un colţ al salonului.
Atmosfera era favorabilă emoţiunilor de artă.
In lumina de rubin, catifelată şi misterioasă, a
lămpii unice, în jocul de umbre mistice, pe pereţii
tapisaţi cu flori de aur, versurile şi muzica luau a-
parenţe de divinitate.
Pe muzică, cele mai obosite locuri comune se
întraripează şi se avântă în domediul poeziei pure.
Eram transportaţi cu toţii....
Liedul, scris de maestrul la două zeci de ani, îi
adusese, trei zeci de ani mai târziu, gloria populară,
care-1 impusese, şi de care, ori ce s‘ar zice, ţin seamă
cei mai rafinaţi esteţi, oameni, în genere, săraci.
De autorul muzicei nu mai ştia nimeni.
Toţi lăutarii însă şi toţi copiii, cunoşteau versu­
rile.
Perechile care se despărţeau puneau, de rigoare,
ea motto al scrisoarei de adio, o strofă din poezia
celebră.
In vreme ce nevinovatele versuri îşi luau sborul
din gura, mai nevinovată, a domnişoarei blonde, în
salon se creia atmosfera propice, acea insesizabilă
vibraţiune, transmisă din suflet în suflet şi care dă
naştere succesului.
Maestrul îşi ausea romanţa poate a mia oară ;
işi cufundase capul în palme, vădit impresionat
Nimeni nu îndrăzni să aplaude, ca să nu-i tul­
bure meditaţiunea.
— Cântecul acesta e cea mai mare remuşcare a
vieţii mele 1 spuse el repede, oarecum jenat de
pauza ce se făcuse.
„Dacă mă vedeţi emoţionat, nu e din pricina ver­
surilor, absurde şi banale, şi nici a muzicei, care nu
întrece obişnuitele melodii ale orchestrelor din res­
taurante... Nu !
„Sunt emoţionat în primul rând (aceasta o spu­
nea din politeţă) de sentimentul şi arta graţioasă
pe care a pus-o domnişoara în interpretarea liedu­
lui şi, în al doilea, de amintirea celui ce i-a com­
pus muzica, răposatul Enache Florian, maestru la
un liceu din capitală.
„Nu ştiu dacă vă amintiţi, — sunteţi prea tineri,
cu toţii, — că eu am publicat, vreme de un sfert de*jj
veac, zeci de romane, epopei, drame în versuri
volume de călătorii, studii critice primite cu oare­
public nu le cunoaşte decât din auzite.
„Eram scriitorul fecund şi cam plictisitor, cu se­
rioase calităţi, dar socotit mereu ca un diletant, a-
proape un maniac.
„Funcţiunea mea de director în administraţia
Casei Artelor mă scosese oarecum din rândul boe­
milor şi, deci, din literatură.
„Printre numeroşii solicitatori la fondurile insti­
tuţiei noastre era şi Enache Florian, care culesese
o serie de doine şi motive româneşti, de muzică bi­
sericească. El ar fi vrut să-şi tipărească opera în
editura ministerului, dar cum albumul ar fi costat
câteva zeci de mii de lei — o sumă fantastică pe
atunci, — bietul Florian era amânat mereu, purtat
cu vorba şi miluit, din când în când, cu câte un a-
jutor de trei sau cinci sute de lei.
„Nici un ministru nu voia să-i acorde întreaga
sumă cerută.
„Recunosc că dacă aş fi insistat mai mult, aşi fl
reuşit să obţin, dela numeroasele excelenţe perin­
date la departamentul instrucţiei, editarea albumu­
lui, care era munca şi visul vieţii întregi a Iul
„Dar nu m-am învrednicit s-o fac.
„Dezarmat de indiferenţa şefilor mei, enervat de
numeroasele cereri de bani, în fiecare zi, sub fel de
fel de pretexte, ale tuturor poeţilor, pictorilor şl
muzicanţilor din Capitală, nu găseam în mine ener
gia necesară să împlinesc cererea lui Florian.
„Câţiva ani în şir a trecut el pe la biroul meu.
timid şi surâzător, cu caetul la subţioară, aşteptând
ceasuri întregi să-i vie rândul, plecând fără să-ml
fi putut vorbi, revenind, fără să se supere, mereu
surâzător, mereu modest, cu ochii rugători, cerân-
du-şi parcă iertare că mă inoportunează.
„Cunoştea fiecare carte a mea de curând apă­
rută : eu îl ascultam — abia acum îmi dau seama.
— binevoitor, când îmi vorbea de mine, ca să mâ
încrunt îndată ce revenea la vechea suplică.
„într'o zi de toamnă, plină de ploaie şi de re
nunţări, Enache Florian veni la mine, cea din urmă
oară. încărunţise de tot, era tras la faţă, hainele îl
înverziseră...
„îmi întinse un sul, pe care l-am pus deoparte,
neglijent, şi l-am rătăcit printre hârtii.
— Am compus o romanţă... pe versuri de d-voas-
tră. Permiteţi-mi să v'o ofer. Vă salut, domnule di­
rector, vă salut !...“
„Şi s'a dus.
„De atunci, nu l-am mai văzut.
„Am aflat întâmplător, peste vre-o două luni, c'a
murit. Şi nu m'am mai gândit la el. îmi duceam
înainte viaţa anonimă de funcţionar al Statului şi
amărăciunea de scriitor oarecum ratat.
„In vara următoare, într'o grădină cu lăutari,
auzii unele crâmpee de versuri familiare.
„Am chemat pe chitarist şi l-am pus să-mi cânte
întreaga romanţă, care nu era decât...
„S'au scuturat toţi trandafirii“».
Adio dar, iubire stinsă
Regret al basmului apu*
Imi plec pe masă fruntea 'nvinsă
Şi plâng povestea oe s'a dus 1
„La o altă grădină, după câteva zile, se cântau
«celeaşi versuri ale mele.
„Toamna, liedul fu tipărit într'o ediţie îngrijită
şi ajunse în casele cele mai bune. II cântau până
şi domnişoarele de elită !‘
„Începeam să fiu cunoscut ca poet!... Editorul
îmi propuse retipărirea primului meu volum de
versuri, — scrise acum patru zeci de ani I — în
care se aflau strofele celebre. Cartea se epuiză în
două luni.
„Succesul ei târî după sine şi celelalte opere ale
mele, cari fură citite în zeci de mii de exemplare,
aducându-mi, pe lângă venituri frumoase, şi con
sacrarea literară.
„Critica mă descoperea violent şi lăuda modestia
cu care mă ţinusem deoparte un sfert de veac I
„Cât sunt de ciudate şi de inexplicabile fenome­
nele izbânzilor literare !
„Aceeaş operă, acelaş scriitor, mulţumită unei
întâmplări, capătă, într'o bună zi, o strălucire la
care el singur nu râvnise !
„îmi dădui demisia din slujba mea stearpă — şi
mă consacrai cu totul scrisului. Ajunsesem la apo
geu. Piesele mi se jucau în toate teatrele, iar roma­
nele mele cunoşteau tiragii fabuloase, pentru o ţară
cu puţini cititori, cum este a noastră.
„Fui ales membru al Academiei şi rând pe rând,
cucerii toate situaţiile pe cari mi le cunoaşteţi şi de
cari vă mărturisesc, nu mă simt vrednic...
„Dar toată această prosperitate a mea e întune­
cată de o imensă părere de rău, de-o remuşcare u-
cigătoare : amintirea lui Enache Florian, mulţumită
căruia, poate, sunt astăzi ceeace sunt...
„Sărmanul Florian 1
„A murit fără să-şi vadă împlinit visul său mo­
dest : tipărirea albumului de motive populare, !u
care erau, poate, lucruri nepreţuite.
„Şi aceasta din pricina nepăsării mele ! Eu, care
îi datoram atâta I...
„O mică sforţare din partea mea l-ar fi scos şi
pe el la lumină, i-ar fi dat locul cuvenit, putinţa
să trăiască şi să lucreze 1
„Dar eu nu l-am ajutat — şi această remuşcare
mă va urmări până în ceasul morţii...
„Da ! Cât voiu trăi, n’am să-i uit paloarea feţei
sub păTul cărunt, privirea nespus de tristă, pe care
voia s'o însenineze cu un zâmbet, tremurul mâni-
lor, când îmi întindea romanţa, hainele înverzite,
toată dezolarea întregei sale făpturi, din ziua când
l-am văzut ultima oară, în dimineaţa de Noembrie,
plină de ploaie, de frunze moarte şi de renunţări.
Victor Eftimiu
 ILUSTRAŢIUNEA ROMANA 5

CONCURSUL FOTOGRAFIC PENTRU AMATORI

i C. N. Barbu. Apus de soare P. Herfurt. Asfinţit de soare

Lt. Welles Alfred. La velodrom Lt. Mihăilescu. Bojdeuca lui Creangă

L t Welles Alfred. Patinaj in Ciţmigiu

 6 ILUSTRAŢIUNEA ROMANA
Amândoi fraţii Andreewski, driveri eleganţi şi is­
cusiţi, s’au aclimatizat destul de bine Ia noi, unde
s’au identificat cu obiceiurile, cu traiul şi cu nă­
zuinţele noastre...
Doar câte o întrebare neaşteptată le reaminteşte
noaptea groaznică a refugiului, Ucraina cu fru­
museţile ei, viata de altă dată, anii copilăriei...
Undeva, în lumina amintirilor, ei desprind si­
lueta Odessei cu străzile lungi şi largi, cu turlele bi­
sericilor din capul străzii Puskinskaia, cu Deliba-
ssovskaia împestriţată de cucoane frumoase şi ele­
gante ; Odessa cu farmecul pe care-1 respiră marea,
oraşul, clădirile, oamenii...
CURSA MORŢII...
Mitrahan Alamoo este un alt refugiat care se o-
cupă cu caii de curse.
îmbrăcat ruseşte, cu căciula fumurie, cu man­
taua caTe poartă de jur împrejur blană, cu cisme
de iuft, mirosind a untură de peşte, Mitrahan vine
de departe, din largul Rusiei din „Kurskaiagu-
bernia“.
A descins — ca mulţi alţi refugiaţi ruşi — la
Constantinopol cu cei 45 cai de curse ai vestitului
Kwelmann ; apoi a venit în România îngrijind şi
antrenând caii altora...
L’am rugat să ’mi spue ceva din viaţa curselor
din Rusia şi omul mi-a povestit multe lu­
cruri interesante. Intre altele mi-a povestit despre
alergările pe ghiafă la cursele de iarnă, atât de a-
preciate la Petrograd, Moscova şi Odessa, amintiri
despre cei mai ambiţioşi driveri şi proprietari de
cai, cari, în pasiunea ce o au pentru cai şi pentru
curse, fac uneori adevărate nebunii pentru a în­
vinge...
In loturi de cai buni, asemenea ambiţii sunt bune,
cu singura condiţie să nu ceri calului mai mult de
cât poate da.
îmi amintesc de o cursă, în Rusia, în care dri-
verii şi caii au plătit destul de scump disputa îm­
pinsă prea departe.
Se ştia mai dinnainte că alergarea va fi emoţio­
nantă, că driverul unui cunoscut proprietar avea
ordinul să învingă cu orice sacrificiu, chiar dacă,
in cele din urmă, va trebui să-şi omoare calul.
Caii porniseră în tren sever. Cu tot lunecuşul,
trăpaşii mergeau cu o viteză nebună. Gavrilenko,
„najenicul“ care-şi pusese în gând să învingă „cu
orice preţ“, lovea groaznic calul. Sulkiile, driverii
Zagrebelny, secretarul clubului, condamnat la So-
looky fi evadat din închisoarea Moscovei
şi caii erau o nălucă care spinteca câmpul acoperit
cu ghiată.
Publicul aştepta cu nerăbdare şi cu emoţie „fi­
nişul“.
Năluca trecea uluitoare prin fata ochilor cari nu
mai desluşeau de cât doar câteva pete care sburau
deasupra pământului.
In „finiş“ Gavrilenko îşi detaşă cu multe lungimi
calul tinut aproape tot timpul sub crăvaşă. Aproape
de potou, publicul care ovaţiona .,„ursa nebună“,
isbucni în (ipete înfiorătoare : calul lunecase în
plină viteză, sfâşiat în propria-i căzătură, iar sul-
kia cu Gavrilenco cu tot, asvârlită la o mare dis­
tantă.
Refugiatul, care 'mi istorisi povestea groaznică a
unei vieţi sbuciumate, se repezi să-şi încaseze
biletul câştigător
O dâră de sânge prelinsă pe zăpada care acope­
rise ghiata, vestea celor ce sărise în ajutor rana
driverului. După câteva minute muri şi Gavrilenko,
erou al cursei căreia, cu drept cuvânt, spectatorii
i-au spus — cursa morfii...
ZAGREBELNY, SECRETARUL...
Un alt refugiat care se ocupă îndeaproape de
hipodromul „Clubului călăreţilor", al căruia secre­
tar este de mai mulţi ani — mă primeşte cu foarte
multă bunăvoinţă.
Este Alexandru Zagrebelny, sufletul, animatorul
acestei organizaţii sportive menite să contribue la
propăşirea şi la îmbunătăţirea cailor de trap.
Deşi ocupat peste măsură, prins în treburile hi­
podromului. Zagrebelny, cu amabilitatea caracte­
ristică intelectualilor ruşi, mă primeşte, dându-mi
lămuririle de care aveam nevoe.
— M‘ar interesa viaţa şi refugiul d-tale despre
care am auzit vorbindu-se lucruri senzaţionale...
— Sunt într"adevăr — răspunse Zagrebelny, lu­
cruri puţin obicinuite ; iar viata şi refugiul meu file
răvăşite dintr'un roman senzaţional...
Capul lui Zagrebelny, aşa cum e croit din linii
fine, aristocratice, poartă ceva din tristeţea lucruri­
lor de artă peste care au trecut intemperiile vieţii—
Doi ochi albaştri-verzui, limpezi, împrumută
capului blond un aer de nobleţă slavă ; ei poartă în
adânc melancolia mistică pe care numai cine a cu­
noscut poporul rus o poate distinge...
Este un om relativ tânăr, care a înfrânt cu succes
obstacolele unei viefi pe care vitregia împrejurări­
lor a transformat-o într’un lung şi dureros sbu- Petre Borisibil, cunoscutul driver, într'un începui
ciura...
OFIŢER DE CAVALERIE, LA PETROGRAD
înainte de război, era ofiţer de cavalerie în gar­
nizoana Petrograd. Absolvise şcoala militară din
capitala Rusiei. Trăia liniştit în mediul pe care i-1
hărăzise pregătirea sa militară.
La declararea războiului se găsea în al treilea
corp de cavalerie comandat de contele Keller.
A făcut războiul, luptând în primele rânduri.
Când s‘a produs defecjia trţipelor pe urma primei
revoluţii, se găsea pe frontul nord-bucovinean. In
urma ordinului primit, s‘a înapoiat în Rusia. Revo­
luţia cuprindea tot mai mult întinsul Rusk,., astfel
că, în preajma Poltavei, a fost silit să abandoneze
caii şi muniţiile escadronului.
înapoiat la Petrograd, a fost martorul începutului
de dezagregare şi a celei mai sângeroase părţi din
istoria revoluţiei ruse.
împreună cu alţi camarazi a făcut parte din acele
două escadroane care, împreună cu trupele cehos­
lovace, au luptat contra bolşevicilor...
IN LUPTELE DELA IRKUTZK
„Făceam parte — spuse Zagrebelny — din fai­
moasa armată albă care a opus rezistentă trupelor
bolşevice şi care a dat numeroase şi anevoioase
luipte.
Am trecut de două ori munţii Uráli, în condi-
tiuni destul de grele şi cu pierderi destul de mari
de oameni.
— Dar dintre toate luptele, care ti s‘a părut mai
grea ?
— Cea de lângă Irkutzk, în Siberia. Acolo am şi
căzut greu rănit în piept. Am fost internat într'un
fel de spital, apoi luat prizonier în lagărul bolşevic.
Am amintiri destul de triste din vremea aceia în
care îmi vedeam sfârşitul vieţii foarte apropiat.
Preferam de o mie de ori să fi murit de gloanţele
care îmi perforase pieptul, de cât să îndur în urmă
suferinţele pe care le-am îndurat în închisori. Mai
întâi am fost întemniţat la închisoarea din Omsk,
celebră pe vremuri prin asprimea regimului la care
erau supuşi deţinuţii. Am stat în această închi­
soare, mai mult mort de cât viu. Eram un schelete
care deabia se ţâra pe picioare, o umbră de om care
se încăpăţâna, totuşi, să trăiască.
IN ÎNCHISOARE, LA MOSCOVA
Dela Omsk am fost transferat, aşa prăpădit cum
eram, la închisoarea din Moscova unde am fost
judecat.
In închisoare trăiam cu o sută de grame de pâine
de cursă...

pe zi şi un ulcior cu apă. Mai târziu a trebuit să
muncesc în stare de arest, într’o uzină de electri­
citate, ca să pot exista.
Cu toată slăbiciunea mea, căram cât e ziua de
mare stive întregi de lemne, dintr'un loc în altul,
mulţumit că, până la judecată, mi se dă putinţa să
trăesc...
Lesne îşi poate închipui oricine traiul în aseme­
nea condijii. Ce puteam spera alta, de cât evada­
rea şi aceasta destul de grea în conditiunilc de
slăbiciune fizică în care mă găseam ?
In închisoare am văzut lucruri pe cari numai fan­
tezia fecundă a unui romancier le poate concepe...
Mitrahan Alamov imi povesti, in cuvinte simple,
„Cursa morţii"
Mi s‘a comunicat că voi fi judecat şi că la jude­
cată, sub pedeapsă de moarte, va trebui să spui a-
devărul şi numai adevărul.
TOVARĂŞUL VASCOF, JUDECĂTORUL
într’un târziu, am fost chemat la judecată, în faja
unui fel de tribunal cu un singur judecător care
hotăra în primă şi ultimă instanţă...
M‘au transportat într‘o sală mare pe marginea
căreia se găsea un număr de cămăruţe în care era
introdus câte un deţinut... Judecătorul cu puteri
atât de întinse — dela iertare până la imediata con­
damnare la moarte — era „tovarăşul Vascof“ un
om care afecta un aer de extremă bunăvoinţă dar
care în fond se folosea de vechiul clişeu al jude­
cătorilor de instrucţie cari obţineau mărturisiri
complete printr’o subită şi suspectă prietenie.
De altfel nici n‘aveam ce să ascund, pentru că
eram ofiţer în armata albă, prizonier — şi că lup­
tasem ca adversar al bolşevicilor.
Când îmi veni rândul, „tovarăşul Vascof“ întinse
revolverul şi mi-1 lipi de frunte. Am avut un mo­
ment de senzaţie că într‘o clipă creerii îmi vor
sbura pe masa judecătorului...
— Mărturiseşte adevărul, sau te împuşc...
Am mărturisit adevărul, pe care-1 mărturiseam de
altfel şi fără ameninţarea cu moartea.
Vascof purta pe piept, crucea „Sfântului Andrei”
in triunghi — o insignă a celor ce învăţase dreptul
— căreia îi lipsea coroana ; aveam deci o vagă bă­
nuială că, în cele din urmă, voiu fi judecat de un
om care se pricepe în împărţirea dreptăţii.
LA SOLOWKjY, DE UNDE NU SE MAI
ÎNTOARCE NIMENI
Judecata a fost scurtă. Sentinţa Ai s‘a comuni­
cat în închisoare : munca silnică pe viată, la So­
lowky, în gheţurile polare, de unde nu se mai în­
toarce nimeni...
I T
ILITSTR AŢÎUNE A ROMANA
Solowky era pe vremuri o mănăstire pe o insulă
polară dela nordul Rusiei, care adăpostea călugării
şi preoţii condamnaţi.
Acolo, condamnatul îşi vedea moartea cu ochii
şi nici un om plecat la Solowky nu s‘a mai îna­
poia în Rusia. Era locul de surghiun groaznic, oare
însemna mai mult de cât pedeapsa cu moartea.
In pustietatea gheţurilor fără sfârşit, condamna­
tul murea în scurtă vreme de frig şi de foame.
Mă vedeam deportat pe gheţuri, în culmea chi­
nurilor fără nume, rugând moartea să îmi curme
firul vieţii : mă vedeam sub adăpostul mănăstirii
în care şi-au văzut sfârşitul atâtia ticăloşi, cerând
lui Dumnezeu cea mai uşoară dintre pedepse —
moartea...
Aş fi preferat de o mie de ori ca revolverul lui
Vascof care mă ameninţase, să mă fi trimis cu un
singur glonţ, pe lumea cealaltă ; aş fi preferat orice
— afară de moartea înceată, în mii de chinuri pe
insula blestemată...
Auzisem, pe vremuri, de grozăviile acestui loc de
pedeapsă : ba — ceva mai mult — citisem o carte
în care se descria, în culori groaznice, sfârşitul unui
preot condamnat ..la Solowky“ — amintire sfâşie­
toare care mi-a rămas multă vreme în minte...
Trecuseră ani peste ani şi obsesia viziunei So-
lowky-ului nu mă iertase încă...
Acum o retrăiam în toate amănuntele ei tragice ;
o retrăiam cum numai un condamnat o poate re­
trăi. în lumina ucigătoare a celei mai grozave morţi
din câte se poate imagina...
EVADAREA
In stăpânirea înfricoşătoarei vedenii a Solowky-
ului, îmi licări o rază de speranţă : evadarea. Soco­
teala fu simplă : mai bine un glonţ sub zidurile
Moscovei, de cât îngropat de viu la Solowky.
Am pândit ocazia prielnică şi într‘o zi m‘am as­
cuns într'un tren la Moscova-triaj. Am călătorit
noaptea în trenul de Kiew. Cum se lumina de ziuă,
coboram la prima staţie şi mă ascundeam unde pu­
team. Călătoream numai noaptea, cu acte false de
comis-voiajor. Nemâncat şi obosit, am străbătut
largul Rusiei, până aproape de Nistru, cu teama că
dintr'un moment într'altul pot fi descoperit şi îm­
puşcat. îşi poate închipui ori cine emoţiile unui a-
semenea voiaj.
într'un târziu am ajuns în mijlocul ţăranilor din
preajma Nistrului cari mi-au dat de mâncare şi
mi-au arătat pe unde aş putea trece în România
neobservat de soldaţi...
Mişa Andreewskv, cunoscutul dr,ver, după o cursă pe zăpadă, la Clubul călăreţilor
7
SUB PLOAIA DE GLOANŢE, IN NISTRU
Intr’o noapte, m’am desbrăcat, mi-am făcut hai­
nele legăturică ca să le pot duce pe spate şi astfel
m’am aruncat în Nistru. Sunt un bun înotător şi de
aceea trecerea Nistrului nu mi se părea prea grea.
La mijlocul apei însă m'am pomenit cu o ploae
de gloanţe trimise de grănicerii rom âni; după câ­
teva clipe o ploae de gloanţe dela soldaţii de pe
malul rusesc se încrucişă deasupra capului meu.
M'am cufundat de repetate ori în apă până a în­
cetat focul. Dar îndată ce apăream la suprafaţă
soldaţii de pe ambele maluri începeau bombarda­
mentul, o ploae de gloanţe care şuerau a moarte.
Am stat multă vreme în apă, făcând adevărate a-
crobaţii — până spre ziuă când m'am apropiat în-
cet-încet de malul românesc...
M’am predat grănicerilor români, cari m’au dus la
pichet, m'au interogat şi apoi m'au înaintat coman­
dantului.
In urmă am ajuns în faţa comandantului diviziei
din Chişinău, care m'a anchetat' şi m'a pus în li­
bertate.
Mă găseam, după un răstimp de sbucium, de
lupte, de peripeţii dramatice, de închisoare — liber.
Condamnatul la cea mai groaznică dintre morţi —
surghiunul la Solowky, de unde nu se mai întoarce
nimeni — se găsea acum liber, pe străzile Chişi-
năului.
O sfântă libertate ! Pe pământul acestei ţări bine­
cuvântate, te-am cunoscut, mântuitoare.
LA CHIŞINĂU....
Mi-am reluat, după atâta timp, ocupaţie omeneas­
că. Am fost pe domeniile domnului Russo, adminis­
trator, timp de cinci ani. Am îngrijit de treburile
moşiei, în special de cai — minunaţii cai ai acestui
moşier... Aşa au trecut cinci ani... Am învăţat să
iubesc pe basarabeni cu sufletul bun şi larg — su- .
fletul moldovanului obidit. p
Astăzi m’am identificat cu obiceiurile, cu necazu- ^
rile, cu năzuinţele celor cu cari trăesc... M’am însu- \
rat cu o româncă ; am astfel o legătură şi mai pu­
ternică cu ţara căreia îi datoresc această binevoi­
toare ospitalitate...
Dela Chişinău am venit la Bucureşti, unde m’am
ocuipat cu caii de curse colaborînd la propăşirea
acestui „Club al călăreţilor", unde aleargă numai
caii de trap. Sunt secretarul clubului şi al hipo­
dromului, handieapeur de curse... îmi fac pe cât
pot mai bine datoria şi cred că cei cari au interese
la acest hipodrom nu pot decât să se bucure de
modul cum îmi îndeplinesc însărcinările date de
comitet. ION TIK
I ILUSTRAŢIUNEA ROMÂNĂ
CINE-I UCIGAŞUL REPORTERULUI
JAKE LINGLE?
Niei până ’n ziua de astăzi n’a fost descoperit
ucigaşul lui Jake Lingle, reporterul ziaruluiCTiicaf*
Tribünt, împuşcat mişeleşte în ziua de 2 0 Iulie a. a.,
hi plin «entru al oraşului, de către gangsteri.
Demenic Aiello, unul dintre rivalii
celebrului Capone
CÂTEVA NOTIŢE BIOGRAFICE
J«ke Lingle, asupra căruia s’au abătut mânia şi
răzbunarea temuţilor bandiţi, era unul din cei mai
străluciţi reporteri ai presei americane.
Cu cincisprezece ani în urmă, Lingle îşi făcuse
debutul la Chicago Tribune, în calitate de om de
serviciu.
Devenind prieten intim cu William F. Bussei,
agent de poliţie pe vremuri, Jake începu cu tim­
pul să se iniţieze în meseria de reporter criminalist.
La câţiva ani după aceea, Jake Lingle scrise
primul său articol în Chicago Tribune, în vreme
ce Bussei câştiga primele galoane.
Cei doi prieteni făcură astfel, repede, o carieră
dintre cele mai strălucite, fiecare în domeniul său ;
când Bussei ajunsese la gradul de comisar de poli­
tie în Chicago, Jake îşi făcuse un nume foarte În­
semnat în lumea gazetărească.
Publicul gusta cu mare nesaţ reportagiile aces­
tuia, care conţineau amănunte halucinante din
viaţa criminală a Chicago-ului.
EI căpăta aceste senzaţionale informaţiuni graţie
amicului său Bussei care-i punea la dispoziţie, tot
materialul necesar acumulat din cercetările detecti­
vilor.
Tot prin intermediul policeman-ului, Jake Lingle
izbuti să intre în relaţiuni foarte intime de prie­
teni« cu un număr foarte însemnat de bandiţi,
bootlegged, gangsteri şi ucigaşi de meserie, caii că­
pătaseră mare încredere în inima sinceră a ziaris­
tului, devenit acum camaradul lor.
Starea aceasta de lucruri nu dură decât foarte
puţină vreme, adică până în clipa când Lingle
fu prezentat marelui ţar al alcoolului, Al. Capone.
JAKE LINGLE, PROTECTORUL LUI CAPONE
Capone văzu imediat în Lingle omul care-i tre­
buia. Păstrând foarte bune relaţii cu poliţia, relaţii
cu atât mai strânse cu cât avea numeroşi prieteni
Mânuşa lăsată de asasin pe locul crimei
printre detectivi şi comisari de poliţie, Lingle pre­
zenta pentru Capone garanţii nemăsurate de pază
şi nu numai atât : Lingle întruchipa protectorul
mult visat de vestitul Capone.
Se svonise că un acord fu stabilit intre cei doi
cunoscuţi, dar care nu întârz.i să deştepte
mirosul fin al bandelor adversare lai Capone şi mai
«Ies al aceleia conduse de fiorosul L .gs Moran,
duşmanul de moarte al regelui bandiţilor.
începând cu luna Aprilie 1928, când reporterul
făcu cunoştinţa faimosului gangster, Jake Lingle de­
punea regulat, la diverse bănci, foarte însemnate
sume spre păstrare şi care nu puteau proveni în nici
un caz dela ziarul unde lucra.
Este cert, aşa dar, că Lingle proteja pe sub as­
cuns manoperele banditului Capone în schimbul
unor onorarii împărăteşti, căci numai aşa se explică
piovenienţa sumelor depuse în contul său la diferite
bănci.
Adversarii lui Capone interveniseră şi ei în mai
multe rânduri pe lângă reporter, dar cu toată prie­
tenia existentă între acesta din urmă şi gangsterii
ceilalţi. Lingle îi refuză, nevoind să-şi ia prea multă
responsabilitate pe cap.
Prin acest refuz, Lingle îşi atrase o ură neîm­
păcată.
Cu câteva zile înainte de săvârşirea atentatului,
Jake fu chemat Ia telefon de către un anume Boss
Mc. Laughin, patronul unei case de joc clandes­
tin, care-i solicita intervenţia pe lângă autorităţi,
spre a-şi putea redeschide iocalul.
Comisarul IV. F, Bussei şi detectivul
John Stege, destituiţi pentru că
erau prea toleranţi cu gangsterii
Fidel principiului său, Lingle răspunse printr’un
refuz.
Ultimele cuvinte ale lui Mc. Laughin — care face
parte din banda lui Bugs Moran, duşmanul de
moarte a lui Capone — fu următoarele: „Apoi dacă
este aşa, vom încheia noi repede socoteala, mai re­
pede decât îţi închipui....".
ASASINAREA LUI LINGLE
In ziua de 2 0 Iunie, după ce dejună la cafeneaua
Sherman, reporterul se’ndreptă spre gara centrală
de unde urma să ia trenul cu direcţia câmpului de
curse Washington Park.
Lingle nu numai că era un mare amator de curse,
dar ţinea mult, mai ales, să-şi petreacă vremea în
mijlocul mulţimii eteroclite.
Cadavrul lui Jal.e Lingle la 12 mi nute după săvârşirea usasinulului
In momentul când reporterul făcea primii paşi
la intrarea gării subterane, situată sub Michigan
Ave, trei indivizi, instalaţi într’un automobil ce sta­
ţiona, îl strigară : „Nu uita să joci pe Hy Snyder".
Lingle le răspunse printr’un gest amical, fără să bă­
nuiască, câtuş de puţin, că fraza ce i se adresase
constituia un semnal dinainte convenit între ina­
micii lui.
Fără să-şi dea seama de pericolul ce-1 ameninţa,
Lingle intră în trecătoarea subterană, urmărit fiind
de doi indivizi. (Aceasta după spusele unui martor).
O detunătură şi cei doi complici o luară la fugă,
p;erzându-se în mulţime, în vreme ce Lingle se pră­
buşi într’un lac de sânge, alături de revolverul cu
care se comisese crima.
Poliţia izolă imediat cadavrul, luă fotografiile de
rigoare şi procedă la cercetări. Revolverul aruncat
de agresor fu supus imediat unui examen foarte
amănunţit, dar nici o amprentă digitală nu fu des­
coperită, asasinul, prudent, având grija să poarte o
mânuşă de mătase, mânuşă găsită tot la locul
crimei.
UN PREMIU DP 55.000 DE DOLARI
E inutil să mai adaog că asasinarea lui Jake
I Lingle provocă o perturbare nemaipomenită în tot
oraşul, ba chiar în toată America.
Toate ziarele — cu Chicago Tribune în frunte —
porniră atacuri vijelioase la adresa poliţiei.
Un premiu de 5Ă000 de dolari fu oferit aceluia
care ar fi demascat atât pe ucigaş cât şi organizaţia
care pregătise crima.
CÂND MITRALIERELE LUI CAPONE INTERVIN
Se făcură nenumărate descinderi prin speakeasis-
urile bandiţilor mai de scamă, prin cluburile de
noapte, prin dancingurile şi localurile frequentate
de gagsteri.
Se operară peste o mie de arestări, dar care nu
deteră nici un rezultat favorabil.
Drept consecinţă, comisarul de poliţie Bussei, îm­
preună cu detectivul John Stege fură destituiţi.
Asasinul lui Lingle, omul cu mânuşa de mătase,
continua să rămână nedescoperiţ.
Iată însă că după cincisprezece zile de investi­
gaţii, poliţia izbuti să pună mâna pe un individ
suspect, care ar fi putut să dea ceva amănunte im­
portante referitoare la asasinarea reporterului; era
vorba de un anume Jack Zuta, un bandit de temut.
prinţ al bandei lui Aiello, un alt adversar al lui
Capone.
Supus la grilling, Zuta se arătă mult mai vor­
băreţ decât majoritatea gangsterilor.
Storcându-Lse oarecari informaţiuni interesante,
Zuta fu pus apoi în libertate.
Dar banditul păli :
„Dacă mă'ntorc acasă fără escortă, sunt pierdut' ■
Zuta fu condus atunci de doi policemani, într’un
automobil al poliţiei.
O altă maşină însă, se porni pe urmele lor şi a-
jungându-i, se’ncinse o luptă crâncenă în chiar cen­
trul oraşului cu mitralierele, luptă din care Zuta se
alese cu moartea.
Capone se răzbunase, căci, după cele ce se spun,
regele bandiţilor are mirosul foa:te fin şi băgase
repede de seamă că nimeni altul nu fusese uciga­
şul lui Lingle decât însuş Zuta, acesta fiind pus 1«
cale de către Aiello care, nutrind de foarte multă
vreme o ură cruntă contra lui Capone, hotărîse ex­
terminarea cu orice preţ a protectorului acestuia.
Asasinul fu astfel omorît la rândul lui...
Acesta fu epilogul răsunătorului omor.
Se bănueşte că Al. Capone poseda dovezi sigure
de vinovăţia lui Zuta şi este lucru ştiut că atunci
când Capone are o asemenea dovadă sigură, în
mână, nu iartă niciodată.
Jim Wallace
 ILUSTRAŢI UNEA ROMÂNĂ 9

MARELE CONCURS NAŢIONAL DE FRUMUSEŢE

organizat de revista noastră
— D-ra Tanti Viişoreanu a fost proclamată Miss România 1931 —
Duminică 18 Ianuarie a avut loc
în palatul ziarului Universul, ma­
rele concurs national de frumuseţe
organizat de revista noastră, la care
s’a ales Miss România 1931.
O lume imensă a {înot să asiste
la această competiţie, la care un în­
semnat număr de frumoase candi­
date a revendicat titlul de Miss
România 1931, ispititorul titlu, care
conferă fericitei deţinătoare dreptul
de a reprezenta ţara la concursurile
dela Paris şi Chili.
încă cu mult înainte de ora anun­
ţată pentru începerea concursului,
publicul a ocupat până la ultimul
Ioc sala de festivităţi din palatul
ziarului Universul.
Rând pe rând sosesc membrii ju­
riului, candidatele, invitaţii.
Unele candidate sunt primite cu
aplauze de simpatie. In aşteptarea
lucrărilor concursului, doamnele şi
domnişoarele invitate admiră frumu­
seţea, toaletele şi „coafura“ candi­
datelor.
Concurentele ocupă una din ari­
pile sălii, înconjurate de rude şi cu­
noscuţi, fiecare încercând să-şi ma­
nifeste deopotrivă bucuria şi emo­
ţia....
FORMAREA JURIULUI
In sala anume rezervată juriului
— frumos împodobită cu covoare
scumpe, dela casa Djaburov, — fo­
tografii, electricienii şi instalatorii de
radio ai soc. „Energia“ şi-au termi­
nat lucrările.
In faţa mesei Ia care va lucra ju­
riul, se ridică o impozantă estradă
îmbrăcată cu covoare orientale.
La ora 10, membrii juriului îşi
ocupă locurile.
Juriul este format astfel : Preşe­
dinte, d. Al. Mavrodi, preşedintele
Sindicatului ziariştilor ; membri
d-nii : Eustafiu Stoenescu, pictor ;
Radu D. Rosetti, scriitor, dr.
Brătescu, medic ; Codin Ştefă-
nescu, prim-procuror ; Smărăndescu,
arhitect; Dumitrescu-Bumbeşti, dir.
de scenă la teatrul Naţional; Marin
Georgescu, pictor ; T. Burcă, sculp­
tor ; 1. Zaharof, Al. Popescu-Nec-
şeşti, Şt. Brăiloiu (Universul) ; B. Ce-
cropide, ziarist ; S. A. Moisescu (Ilus-
traţiunea română) ; T. A. Teodoru
(Ilustraţiunea română), membru şi
secretar al juriului.
Juriul a fost asistat de d-ra Zoica
Dona, Miss România 1930, din mâi­
nile căreia noua aleasă va primi
lenta titlului de frumuseţe.
INAINTE DE CONCURS
In rândul candidatelor, emoţia
sporeşte văzând cu ochii. O candi­
dată şi-a pierdut pieptenele. Alta,
pentru a treia oară, îşi aranjează, în
camera de toaletă, coafura.
Două candidate, prietene, îşi măr­
turisesc, una alteia, emoţia, ca în
ziua tezelor, la bacalaureat. O bru­
nă, cu o superbă rochie verde, îşi
manifesta credinţa... că va fi aleasă.
Cele mai multe comentează şansele
unora, cari, după şoaptele cari cir­
culă cu destulă viteză, au foarte
mulţi sorţi de izbândă ; sunt, în-
tr’adevăr, destul de frumoase.
O glumă aruncată ici colo, o vor­
bă de duh plasată cu putere circu­ D-ra Tanţi Viişoreanu — Miss România 1931, şi sora sa Anie
latorie, risipeşte ceva din emoţia şi
neastâmpărul concurentelor din mij­ După două ore şi jumătate, încă
locul cărora se va alege, peste două mai sunt concurente.
ceasuri, Miss România 1931... Inşfârşit începe selecţiunea, pe
baza notărilor făcute de membrii ju­
Zece şi un sfert. Candidatele sunt riului.
rugate să se prezinte în faţa juriu­ Grupul celor alese pentru ultimele
lui. Cine începe P examinări se micşorează din ce în

r /

I ii autograf al Miss României 1931 d-ra Tânji Viişoreanu

CONCURSUL...
Prima candidată compare în faţa
juriului. Este o blondă, cu ochii vioi,
care păşeşte cu destul curaj... Mem­
brii îşi fac notările, fiecare în parte.
Pentru juriu şi pentru public — con­
curentele n’au nume, ci numere de
ordine. Aşa se asigură o completă
imparţialitate.
Defilează a doua, a treia, a patra....
La eşire, concurentele trec pe o es­
tradă în faţa publicului...
La apariţia fiecărei concurente,
publicul aplaudă furtunos.
Examinarea continuă. Pe estrada
special amenajată în faţa mesei
Miss România 1930 — d-ra Zoica Dona, felicitând pe M.ss Româ­ juriului, se perindă, rând pe rând,
nia 1931, d-ra Tanti Viişoreanu, căreia îi înmânează lenta titlului candidatele, care-şi stăpânesc, pe
naţional de frumuseţe cât pot. emoţia...
ce. Din numărul cel mare, au rămas
trei zeci; apoi cincisprezece... Apoi
zece. Inşfârşit cinci. Dintre acestea,
juriul trebue să desemneze pe Miss
România 1931.
Aparatele fotografice intră în
funcţiune. Grupul celor cinci pără­
seşte sala juriului pentruca membrii
să poată discuta. Apoi reapare, pen­
tru ca fiecare candidată în parte să
fie supusă unor noui examinări...
Toate concurentele câte au rămas
în finală, — cinci la număr — sunt
peste măsură de emoţionate. In scurt
timp una din ele va fi aleasă, feri­
cita Miss, care va disputa la Paris şi
Chili titlurile mondiale de frumu­
seţe...
 10
ILl-'STRAŢIUNEA ROMÂNA
II

ALEGEREA MISS ROMÂNIEI 1931

SUS : Grup de concurente rămase „în finală”. MIJLOC : Miss România 19M, povestind impre­ SUS: (în medalion) : D-ra IANŢI VIIŞOREANU, Miss Rom-lnja 193 J, JOS: Un grup de candidate la concursul de frumuseţe care a SUS: Un grup de candidate rămase „în finală“. MIJLOC: D.general Viişcreanu, tatăl Miss
sii dela concurs. JOS : Juriul la despuierea scrutinului. avut loc Duminică 18 Ianuarie în palatul ziarului „Universul . Foto „llustraţiunea Română —St. Ignat României 1931, d-ra Tan(i Viişoreanu şi sora sa Floriea. JOS: Juriul în timpul concursului.
 12
Ij V U u AÂ j </<£.
T em pod t l angP
Cfl ti tő.
i -3'r
■3*5 tfa*
B ano P
3 FÉ
- r-
- r-
„Tango" închinat de compozitorul Gogu Bottea — d-rei Tanţi Viişo reanu — Miss România 1931.
In sală, publicul îşi manifestă ne­
răbdarea cu atât mai mult cu cât
fiecare dintre spectatori are prefe­
rinţă pentru câte-o concurentă.... To­
tuşi nu se poate alege decât o sigură
Miss România 1931.
ALEGEREA MISS ROMÂNIEI 1931
Ultimele examinări par cu totul
anevoioase, pentrucă alegerea din
grupul celor cinci este destul de de­
licată, fiecare dintre candidate pose­
dând minunate calităţi fizice...
Juriul discută, comentează, ş du­
pă o chibzuinţă de mai bine de ju­
mătate de oră pronunţă hotărirea,
prin oot secret.
Nr. 13 — d-ra Tanţi Viişoreanu
(Craiova) cu majoritate de voturi,
este proclamată Miss România 1931.
Vestea este comunicată publicului
care aplaudă furtunos.
D-ra Viişoreanu, extrem de emo­
ţionată, primeşte felie,ţările juriului.
D-RA ZOICA DONA INMANKAZA
NOUEI ALESE, LENTA
TRICOLORA A TITLULUI
După câteva minute, d-ra Tanti
Viişoreanu, pe estrada din faţa ju­
riului, primeşte felicitările d-rei
Zoica Dona — Miss România, alea­
să anul trecut — care o îmbrăţi­
şează şi-i încredinţează lenta trico­
loră a titlului de Miss România 1931.
Este un moment mişcător, pe care
membrii juriului, rudele şi cunoscuţii
îl subliniază cu ropote de aplauze.
Compoziforul Boţea înmânează
«l-rei Viişoreanu ; „Tanţi-Tango. Miss
România", scris şi dedicat nouei ale­
se (versuri de d. Nicolae Vlădoianu).
D-RA TANŢI VIIŞOREANU
MISS ROMANIA 1931
D-ra 7 anţi Viişoreanu, M,ss Româ­
nia 1931, este originară din Craiova.
Ea descinde dintr’o veche familie de
boeri olteni.
Este fiica d-lui general Viişorea­
nu, comandantul brigăzii I roşiori
din Arad.
Este brună, cu trăsături fine, ale­
se, şi posedă un admirabil corp. In
înfăţişare are o drăgălăşenie deose­
bită, — un aer de gingăşie şi de dis­
tincţie.
Are o educaţie cu totul aleasă.
Este in etate de 21 ani.
întrebată asupra fericitului rezul­
tat, care-i conferă titlul de Miss Ro­
mânia 1931, d-ra Viişoreanu ne-a
răspuns :
— Sunt impredonată şi fericită.
7Vam cuvinte să mulţumesc celor
cari m au ales, precum şi revistei
Uustraţiunea română, care mi-a dat
prilejul să concurez. Vă încredinţez
că la Paris şi Chili ooiu şti să repre­
zint ţara mea, pentrucă mai presus
de orice este prestigiul şi demnita­
tea ei.
Nu ştiu dacă ooiu putea dobândi
vreunul din titlurile ce se dispută
ILUSTRAŢI UN KA ROMÂNA
Tanti T ango *JíILÓLCOJ Ă t>
(J ’
* a â
t
tf—# S
i i i / Í W 'fc L '£ £ ^ ű!£4ti fag/n 'fak' o ii. ^
T
5 . & u * t4 ty
—# -
3 C 3 Î:
m
la Paris şi Chili; ceeace ştiu sigur in general posedă toate calităţile trandafiriu posedă o aromă spir­
este faptul că ooiu reprezenta cu care o îndreptăţesc să râvnească nu toasă din cele mai plăcute. E un
toată grija tricolorul românesc. numai la titlul naţional, dar deopo­ fruct aşa de gustos că adeseori
.— Vă aşteptaţi la un asemenea trivă la toate celelalte titluri mon­ copiii brazilieni capătă indigestie,
succes P diale de frumuseţe. mâncând cantităţi enorme. Uneori
— Fiecare candidată speră ; de Priviţi pe noua aleasă şi veţi vedea se produc mai multe recolte pe an.
aceea şi concurează. Numai juriul că din întregul fiinţei ei se desprin­ Jaboticabeira creşte pe orice fel
poate aprecia imparţial. de o frumuseţe vaporoasă, care iese de teren, dar îi convine, în special—
In ce mă priveşte, am candidat sub din comun ; o frumuseţe suplă, pli­ pământul gras. De câţiva ani, se
sugestiile surorei mele, care m’a asi­ nă de graţie, de farmec, ceva din
fac şi în Florida şi California încer­
gurat că am destule şanse. Altfel nu mersul gazelei şi din frăgezimea flo­ cări de aclimatizare a acestor deli-
m'aş fi ostenit să viu (lela Craiova rilor de Mai...
cioşi „Struguri de Brazilia“.
până Ia Bucureşti, anume pentru Ca unul care am participat la
concurs....
atâtea concursuri, ştiu destul de bi­ Fiinţe vii, luminoase
— Aţi avut emoţii ? ne, că străinii apreciază nu numai
Destule. Atâtea examinări şi re­
frumuseţea capului, ci şi a corpu­ Fosforescenţa mării e datorită
examinări m’au ameţit. La un mo­ lui. In special americanii, — acolo unor organisme vii, animale marine
ment dat eram atât de emoţionată,
unde va concura şi Miss România — de diferite specii : protozoare, mo­
în cât aproape că nu mai vedeam prejuesc deopotrivă şi liniile corpu­
juriul... luşte, crustacée, peşti, cari produc o
lui — proba finală făcându-se în lumină mai mult sau mai puţin in­
Doar luminile puternice ale becu­ maillot.
rilor de electricitate îmi indicau tensă.
Sub acest raport sunt convins că Unele meduze au o coadă de fire
că mă găsesc în faţa unor severi ju-. noua aleasă va cuceri nu numai ti­
decători. fosforescente. Steaua de mare nu­
tlul european de frumuseţe, ci şi cel mită : centura lui Venus scânteiază
mondial de Miss ,Universum, unde ca un cristal. Corgonele — o specie
PICTORUL EUST. STOENESCl îoua aleasă are serioase şanse".
DESPRE MISS ROMANIA 1931 de polipi — formează pe fundul o-
ceanelor, o vegetaţie luminoasă de
îndată după alegere, pictorul basm în mijlocul căreia trec peşti ca
Eust. Stoenescu, care a fost membru Un fruct brazilian: stomias boa, lung şi subţire, care
în juriu şi care este una din perso­ Jaboticaba poartă pe ambele coaste un rând
nalităţile artistice de seamă din dublu de puncte luminoase asemă­
capitala Franţei, ne-a împărtăşit pă­ Un arbore din familia myrtacee- nătoare ferestrelor rotunde dein
rerea sa. Aceasta este cu atât mai lor care creşte exclusiv în Brazilia. transatlantice, în noapte.
interesantă cu cât Eust. Stoenescu Numele lui vine dela cuvântul in­ Malacosteus apare în schimb ca
este astăzi un portretist cu reputaţie dian : jabotim (broască ţestoasă). un tren cu doi ochi monstruoşi de
mondială : Aparenţa şi consistenţa fructului lumină în faţă, dar care în loc să
„A,n fost membru in juriu şi au, într’adevăr, o asemănare cu fie roşii, sunt verzi. Un alt monstru
cred că hotărirea a fost fericită. Ju­ grăsimea acestui animal. Florile sunt al adâncimilor trăeşte până la 1500
riul a fost îndreptăţit să aleagă pe albe ca cele de myrt şi—lucru curios m. profunzime şi are tot pântecele
d-ra Viişoreanu, pentrucă noua alea­ —cresc deadreptul pe tulpină şi pe luminos.
să a fost într adevăr candidata care trunchiu în număr aşa de mare, că Lumina lor numită „rece" din
a întrunit maximum de calităţi fi­ întregul copac dispare sub mântia cauză că abia conţine radiaţii chi­
zice. lor imaculată. După trei luni, fruc­ mice şi calorifice se datoreşte ac-
Miss România 1931 are un cap tele sunt coapte, j Rotunde ca cire­ ţiunei reciproce a doi fermenţi din
croit din linii fine, cu aer de dis­ şele sau puţin lungueţe ca! boabele care unul de natură albuminoidă
tincţie şi drăgălăşenie deosebită. de struguri, coaja lor groasă conţine produs al protoplasmei — al doilea
Noua aleasă are un corp superb şi tanin. iar miezul ! transparent alb- secretat de qytoplasmă.
ACADEMIA SUPERIOARA DE CROITORIE ŞI MODE
D. T H E O D O R E S C U
BUCUREŞTI I — STRADA LIPSCANI Nr. 14 - BUCUREŞTI I
Unica in stituţie de înaltă cultură profesională şi perfecţionare a m eseriaşilor croitori, în toa te
ramurile artei îm b r ă c ă m in te i: croitorie de damă, croitorie bărbătească, uniforme militare
şi uniferme civile, Ungerii, mode, technologie textilă, etc.
înscrierile se primesc î i permanenţă la biroul Academiei. Cursurile se predau
numai individual. Cursurile au loc dimineaţa, 9 - 1 2 , după amiază 3 —6 şi cursuri
serale pentiu lucrători 7—10 seara. Explicaţiunile se pot da elevului în limbile
română, germană, franceză, maghiară, rusă, după dorinţă. Reuşita se garantează
absolut. Pentru Doamnele şi Domnişoarele de elită sunt recomandabile cursurile
de dimineaţă. Orice infermaţiuni se pot cere la birou în orele de serviciu.
Oricine îşi poate asigura un viitor în aceste timpuri nesigure, cu puţină muncă, cu şi mai
puţină cheltuială, cu mai multă bunăvoinţă însă. Cei peste 1500 de elevi şi eleve eşiţi din această
instituţie în cei şase ani dela înfiinţare, sunt dovada cea mai elocventă a seriozităţii ei. Părinţii inte­
ligenţi vor înţelege că cea mai frumoasă zestre ce pot lăsa fetelor, e să le dea o meserie care la
tim p u r i e ,e ie s ä p rin ä ä Pine. pRospECTUL SE TR|M|TE FRANCO LA CERlRE
 ErUSl'RAŢIUNEA R9M ANÍ 13

FEL DE FEL

BROWN, celebrul naturalist, cu scheletul uri­

aşului dinosaur descoperit în Indii. Scheletul
aeestui monstruos animal, depus la muzeul
i t istorie naturală din New- York, este
obiectul curiozităţii generale.

Inginernl Thomas A. Dics

a im aginat construcţia
unor helice de oţel care
au proprietatea de a re­
duce considerabil sgomo-
tul motorului. In acelaş
timp aceste hetid măresc
puterea motorului cu 2 0 °/0.
Recentele experienţe dela
Pittsburg au dat rezultate
satisfăcătoare.

SUS (dreapta). Astronomul dr. Fr. G. Paese, cercetând la cel mai mare
aste construit in preajma Pasadenei (California). La acest observator a
MIJLOC (medalion). Cercetarea şomeurilor în America. Delegata unei
fără a le putea vedea faţa. JOS (dreapta). Expediţia lui Matto
ratorii nădăjduesc să captureze ani male sălbatice de preţ. Fotografia
frunte cu „unchiul" Ravolo, însoţit de cei Í2 câini ai săi.
observator din lume imensitatea cerului. Observatorul
făcut de curând studii şi celebrul Einstein.
societăţi pentru ajutorarea şomeurilor, îi chestionează,
Grosso ín inima junglei sudameri cane de unde explo­
noastră reprezintă trei din corulu cătorii expediţiei, în

14
In plin ocean „Oregon“ îşi continua drumul în
calmul nopţii. Pasagerii se distrau dansând, jucând
bridge şi conversând.
Comandantul transatlanticului, înconjurat de
domnişoare, povestea în pitorescul său limbaj, isto­
rioare de aventuri senzaţionale, între insulele Ma-
lediei, cari dădeau fiori.
Deodată în prada unei vii agitaţii, o doamnă
strigă din răsputeri:
— Comandant Barth ! Comandant Barth !
Apoi sleită de puteri, se aşeză pe chaise-long-ul
din apropiere, în timp ce câţiva dintre călători, ve­
niră în grabă.
Căpitanul Barth sosi imediat:
— Ce aveţi, doamnă Robertson P întrebă el, luând
mâna sărmanei femei, palidă şi extenuată.
— Bijuteriile mele au dispărut... bâlbâi ea.
— Imposibil !
— Este aşa cum spun : aproape un milion dis­
părut.
Comandantul >avu un gest de neîncredere, apoi îi
zise :
— Făceţi-vă curaj, doamnă, le vom găsi — veţi
vedea. Acum veniţi cu mine până la cabina dvs.,
pentru anchetă.
Vom căuta împreună. Şi aplecându-se la urechea
doamnei — îi murmură :
— O doamnă ca dv. nu trebue să se facă văzută
atât de îndurerată şi abătută pentru o chestiune
atât de simplă.... banul !
Cuvintele acestea avură darul să schimbe ca un
resort spiritul femeii.
Ajunşi în cabină, căpitanul Barth o pofti să şea-
dă şi apoi îi zise :
— E i! Acum povestiţi-mi !..
— Am foarte puţin de spus, căpitane. Când am
venit să-mi schimb vestmântul, am găsit uşa cabi­
nei perfect închisă ; am deschis-o fără nici un fel
de greutate. Am intrat, am îmbrăcat acest costum
fără a chema nici camerista, apoi am vrut să-mi
iau bijuteriile.
Dispărute... Priveşte, erau acolo înăuntru, în­
chise.
Comandantul se apropie de dulapul pe care doa­
mna Robertson i-1 arătase.
II cercetă cu amănuntul, apoi se apucă să exami­
neze cu toată atenţiunea eşirea din cabină. Era
intactă. Cu toate acestea, cineva trebue să se fi
introdus în cameră, în timpul când doamna lipsea
şi când prin coridor, la acea oră trecea încă lume.
Cu chee falsă P
Ipoteza aceasta păru puţin admisibilă, căpita­
nului.
Cum ar fi putut pungaşul să o fabrice, acolo pe
bord, fără mijloacele necesare şi fără a fi văzut ?
Totuş în cabină, nu se putea introduce, decât cu
cheia, ori forţând uşa, lăsând în acest caz, urmele
vizibile ale criminalei operaţiuni.
Dar nimic din toate acestea. Să se fi introdus, ho­
ţul, prin ferăstruica din exterior P Imposibil : ere
prea îngustă ca să poată trece prin ea un om, chiar
de talie modestă. Apoi cum ar fi putut să se agaţe
de peretele vaporului, fără să cadă în apă ?
• Furtul se prezenta, deci învăluit de cel mai neli­
niştitor mister.
Căpitanul Barth ordonă o minuţioasă anchetă,
făcu percheziţii, dar în zadar : dela bijuterii şi hoţ
nici o urmă. Era furios, şi ajunse la urmă a crede
că doamna Robertson, fără a băga de seamă, a scă­
ILUSTRAŢTUNEA ROMÂNA
pat bijuteriile în mare — şi fiindu-i ruşine să măr­
turisească adevărul a inventat furtul.
Dar după câteva seri, iată repetându-se cazul —
în aceleaşi condiţiuni: cabina perfect închisă, mo­
bila în care erau închise bijuteriile însă forţată de
o mână abilă. De data aceasta se găsi o nrmă : un
instrument de scormonit, din cele mai perfecţionate
şi sigur, uitat de misteriosul hoţ, în graba de a fugi
spre a nu fi surprins de către persoana, ce ocupa ca
bina. Şi acum o nouă problemă se prezintă : în ce
parte era fugit răufăcătorul, cu bogata sa pradă ?
Nu pe uşe — fiind bine închisă,— nu prin vre'o
spărtură secretă, făcută în pereţi, căci- erau intacţi.
Nu mai rămăsese decât o singură cale — acea a
ferestrei. Dar cine putea fi capabilul să dispară
prin o deschizătură — atât de îngustă ?
CUFĂRUL MISTERIOS
Căpitanul Barth, făcând toate aceste reflecţii, avu
dintr’odată o exclamaţiune de surpriză, ca şi când
a descoperit sau spera să descopere ceva extraordi­
nar ; apoi întrunind în jurul său, toţi ofiţerii, dădu
câteva ordine.
A doua zi, misterul fu descoperit şi hoţul, sau
mai bine zis hoţii fură arestaţi.
In cabina unui domn foarte elegant, departe de
a fi suspectat, contele Mauriciu Kuppermann, s’a
găsit un cufăr... oare era o adevărată mică locuinţă
şi în interior locuia unul dintre cei mai mici pitici
din câţi s’a putut vedea, o stârpitură agilă, ca o
maimuţă, cutezător, inteligent şi care se lăsa pe o
frânghie ţinută de ruda sa, pe flancul vaporului,
până la ferestruia deschisă a cabinei, aleasă pen­
tru furt, intra cu uşurinţă, eşind apoi imediat ce
termina cu furtul.
Operaţiunea le-a reuşit de câteva ori. Aceea însă
le-a fost ultima. Bijuteriile au fost găsite intacte,
ascunse într'un colac de salvare.
Ft
RĂTĂCITORI DE 26 SECOLE
Tribul Gipsy-lor e confundat adeseori cu ţi­
ganii ceilalţi — spoitori sau ferari, cari poposesc cu
căruţele la marginile satelor. In realitate, e o deo­
sebire marcantă. Gipsyi rătăcesc de 26 veacuri,
au traversat Arabia. Indiile, diferitele state balca­
nice şi sau despărţit în ramuri stabilite în diferite
părţi, dar cari azi dispar cu încetul.
Dela Victor Hugo încoace, i-au cântat o mulţime
de poeţi. Sunt într’adevăr pitoreşti cu ochii lor
negri şi costumele pestriţe ! Din nefericire îşi pă­
strează cu grijă secretul. Câţi sunt ? De unde vin P
Cum trăesc ? Rămâne o enigmă.
C. Ionescu : La muls
Miss Louise Ryce a ridicat un colţ al voalului de
mister. De câţiva ani, ea duce existenţa gypsy-\or
a căror prietenie şi încredere a câştigat-o. Poartă
ca şi femeile lor. fuste colorate şi doarme sub cort.
După dânsa ar fi ultimii adevăraţi aristocraţi ai
lumei. De obiceiu bogaţi — ei nu lucrează decât de
plăcere. Foarte mândri de obârşia lor îşi cunosc
genealogia de mii de ani şi-şi transmit din tată în
fiu bijuterii, cum nu se mai văd decât în muzee,
f a dânşii femeile ocuoă funcţiile principale. Fetele
fac studii înalte şi freguentează orice mediu. In
schimb tinerii — ca să fie prezervaţi de tentaţii
sunt ţinuţi foarte strâns.
Se întâlnesc si femei cari au darul ghicitului, dar
nu se servesc decât rareori de el. Actualmente, se
află în Franţa opt familii de adevăraţi Gipsy. De-
asemenea sunt patru în Ungaria, o duzină în Spa­
nia. şi şase în Anglia. In timpul tarilor existau câ­
teva şi în Rusia. Erau chiar primiţi la curte. Dar
acum nu se ştie ce au devenit.
PISICI CEASORNIC
Mulţi chinezi n’au alt ceasornic decât pisica lor.
Se oare că pupilele acestui drăguţ felin micşo­
rează progresiv dela miezul nouţei la amiază si se
dilată — tot aea d" regulat dela amiază la miezul
noofei. In timpul zilei nu sunt decât două linii fine
foarte subţiri. Nu ştim dacă şi pisicile noastre au
aceeas proprietate : ceeace e sigur e că la razele
solare intense pupilele lor se strâng brusc şi rămân
aşa ziua întreagă.
INVENTATORUL CHIBRITURILOR
Se spune că chibriturile au fost inventate în ÍRD
do un german Frederic Kammener.
Este inexact. Adevăratul inventate- a fost un
francez Charles Sauria. elev la licent Hin Dole.
Saurîa avea 15 ani când se gândi să găsească
mi sistem de aprindere mai rrractic «■' mai uso- do
transportat decât lampa hydroplaiinicä de Gay
Lussac — un fel de brighetă cu hidrogen de care
toată lumea se entuziasma.
Tn crimele zile ale anului 1851. dună trei ani de
cercetări şi dibuiri tânărul reuşi să anrindă extre­
mitatea unui vârf de lemn sulfurat pe care-1 mu-
iase într’o baie de clorat.
întregul orăşel Dole se pasionă pentru această
noutate. Dar Sauria nu putu să adune sumele ne­
cesare pentru obţinerea unui brevet si chibriturile
sale trec din Jura în Elveţia, nu Intârziară să
ajungă în Germania unde Kammener le adontă.
Jules Grew, care copilărise cu Sauria îi făcu
rost de un depozit de tutun în 1887, ea să nu
moară de foame.

Prim a carte poştală
ilustrată
Cartea poştală ilustrată, care este,
pentru turism, cel mai bun agent de
vulgarizare şi care a dat naştere
unei industrii înfloritoare, a fost
creată, acum vre-o 50 de ani, de un
locuitor al Marsiliei, d. Dominique
Piazza. El a publicat primele cărţi
poştale ilustrate în fotografie, şi cea
dintâi carte poştală dată în comerţ
reproducea apeductul din Roque-
favour şi ieşirea din Marsilia
spre fortul Saint-Jean. Intr'uu
medalion completând ilustraţia căr­
ţii poştale se vedea palatul Long-
champ. Cartea poştală ilustrată a
cunoscut imediat succesul, şi s'au
editat de-atunci încoace, şi în toată
lumea, un număr considerabil de i-
lustrate.
Să nu judecăm după
aparenţă
James Underhil din Woloerhamp-
ton (Anglia), a murit de curând în
vârstă de 98 ani. Pe când era tânăr,
o companie de asigurări a refuzat
să-i semneze o poliţă, fiindcă medi­
cii îl condamnaseră judecându-1
foarte debil. Ceeace nu l-a împiedi­
cat ca la 83 de ani să practice încă
sportul bicicletei, la 90 de ani să
cânte din flaut în public şi să se vin­
dece de o pneumonie şi la 94 de ani
să-şi scrântească un picior aleTgând
la biserică.
In ultimul timp avea destulă lu­
ciditate să se ocupe de coresponden­
tă şi să-şi controleze conturile în
timp ce medicii consultaţi în tine­
reţe putrezesc de mult timp în pă­
mânt.
C a sa -C U 'r en u m e
ILUSTRAŢIUNEA ROMANĂ 15
MISS PARIS 1931
Curiozităţi despre trăznet
Se ştie că arborii sunt deseori lo­
viţi de trăznet şi cel mai bun lucru
când ne surprinde furtuna pe câmp
e să nu ne adăpostim sub ramurile
lor. Totuşi există un copac—care
după toate statisticile, pare, că se a-
bate dela regulă. E fagul. In com­
paraţie cu stejarul, acesta nu e a-
tins de trăznet decât în proporţie de
unul la 55. Locuitorii regiunilor îm­
pădurite cunosc dealtfel proprieta­
tea fagului — proprietate datorită
probabil sevei lui oleaginoase, care,
supraîncălzită în timpul verei, se
prelinge în picături pe exteriorul
trunchiului şi îl înconjură cu un
strat protector.
O altă curiozitate interesantă, e
faptul că există animale care pre­
simt trăsnetul. Dacă o capră se a-
dăposteşte sub un arbore care peste
câteva secunde va fi incendiat, o ia
la fugă, călăuzită de un instinct pu­
ternic. De multe ori ciobanii şi-au
salvat viafa înştiinţaţi de panica
turmelor de capre.
In schimb, oile şi celelalte animale
nu numai că nu simt apropierea
trăznetului, dar chiar îl atrag.
Care erau condiţiunile de
altă dată pentru a îm p ru ­
m uta b an i?
Egiptenii puteau împrumuta sume
fabuloase depunând cadavrul mu-
inifiat al părintelui lor, în mâinile
creditorului — şi erau trataţi ca in­
fami, dacă într‘un timp determinat,
nu-şi retrăgeau acest gaj venerat.
Iu Franţa, în timpul Evului Me­
diu, depuneau mustaţa şi obţineau
aur în schimbul acestei simple ga­
ranţii. Ruşine până la moarte, era
pentru acela care nu-şi răscumpăra
D-ra Vioiana Ortmans, aleasă de curând miss Paris 1911 mustaţa.
SANATATEÄ
•PRIN
PASTA
de DINŢI
M ondial Fondată la Paris în anul 1818
Ifi
GRAFOLOGIA
i l l . Poeţi I. Doina. — Imaginativ. fan­
tezist, complicat, artificial, prefăcut până
Ia a;a punct încât pretează la confuziupe.
In mod obicinuit nu e clar, decât în rare
împrejurări când îsi dă silinţa. Vanitate,
afectatie. Şiret, schimbăcios, ascuns, ne-
hotărît. Voinţă, energie dar activitate gie si voinţă, care se afirmă în toate
mediocră si pufin folositoare.
289. Cella Gabr. Cior. — Exceptând
ardoarea si tendinţa la entusiasm cari
par constante există o variabilitate si e-
lasticitate de caracter cari fac posibilă
adaptarea la diferite împrejurări. V a la ­
bilitatea persistă si în felul de a-si orân-
dui viata. Uneori hotărîtă alte ori esi-
tantă. Impresionabilitatea intelectuală mai
apreciabilă decât emotivitatea afectivă.
Voinţa neformată. Oarecare artificiali­
tate, mult simt estetic.
290. M. V. I. — Imaginaţie si sensibi­
litate, fire slabă tandră. Energie si acti­
vitate moderată, puţin întreprinzător,
combativ teoretic fără să se ambaleze,
deductiv, totuşi uneori imprecis. Destul
de sincer. Cultura în curs de a se desă-
vîrsi.
291. Venus. — Inteligentă nativă. Ima­
ginaţie. Fond sufletesc bun. Blândă si
naturală în felul de a se manifesta, fără
a fi însă prea comunicativă. Orgolioasă-
calmă si constantă. Destul de activă. Ne­
hotărâtă.
292. — Elena Hlspano. — Natură blân­
dă si binevoitoare. Inteligentă vie, culti­
vată. Spirit clar si pătrunzător. Caracter
independent si original. Generoasă si
cheltuitoare. Foarte hotărîtă. Altruistă.
Sinceră si comunicativă. Sensibilitate ne­
înfrânată. Putin ordonată.
29.1. Mimy 151. — Timiditate si câte­
odată nehotăritoare. Stăpânire de sine
si constanţă. Ponderată. Inteligentă me­
die. Energie nesustinută. Necomunicati­
vă. Lipsă de preocupări spirituale.
294. Gheorghe Chica Vodă. —Imagina­
ţie si entusiasm. Inteligentă nativă. Su-
pletă de spirit, care-i îngădue să se
strecoare cu uşurinţă din unele situaţii.
Hotărît si stăruitor. Presuintios. Spirit
de contradicţie. Foarte activ. Nu exte­
riorizează Întotdeauna adevăratele sen­
timente ce-1 însufleţesc. Cochet.
295. Ghită I. — Hotărât si autoritar,
până la violentă. Perseverent. încăpăţî­
nat. Se preocupă prea mult de lucrurile
mici, foarte des, nereusind să ducă o
acţiune până la capăt. Foarte stăpânit,
îngâmfat si supărăcios. Materializat. As­
cuns.
296. Bliveo-Roman. — Fire inconstantă
extrem de variabilă deşi caută să
fie reţinută. Nu reese în bine de cât ce
e stăpânit. Oarecare emotivitate afectivă
reţinută si acea. Vital sensual, energic,
tenace. Lipsit de claritate Dutin desordo- « 307. Germaine. — Fxurberantă. imagi­
nat. Orgolios, vanitos. Vorbăreţ si înţe­
pător.
297. Stotcescu N., Roman. — Imagina­
tiv compensat c,u logician, totuşi nu e
perfect de clar. Bun, amabil, rezervat.
Energie si activitate millocie, constant.
Doritor de achizitiuni în domeniu mate­
rial si spiritual. Dă multă atenţiune for­
mei, pretenţios, spirit de independentă,
ici, colo. umbre de egoism. Păstrează
tăcerea asupra anumitor lucruri.
298. Kelly. — Natura foarte vioae ;
marea emotivitate sufletească determină
si o vibraţie a spiritului. Foarte natu­
rală în manifestări. Meticuloasă în ac­
tu a l si cumpătată. Isi dă oarecare im-
CO L Ţ U L
Nemăngâiata Pia. Câmpina. N’ati ob­
servat dacă căldurile vă fac bine ? In
cazul acesta ţineţi sticle de apă fierbinte.
In timpul digestiei nu vi se măresc du­
rerile ? Atunci nu vă încărcaţi stomacul.
Rămâneţi mai curând flămândă decât să
suferiţi. Singurul remediu într’adevăr ef-
flcace e Cérébrine bromée. Găsiţi pe ins­
trucţie cum se întrebuinţează. Scriti-mi
rezultatul după toate trei încercările.
Logodnica marinarului. Loco. Apa oxi­
genată 12 volume (nu 20 care este prea
tare si încreţeşte epiderma) face într’a­
devăr să dispară puful inutil după o lun­
gă întrebuinţare. Nu distruge însă rădă­
cina si acesta creşte la loc. Ca să puteti
purta rochi fără mâneci întrebuinţaţi
ceara de epiiat pe care o găsiţi la orice
institut de frumuseţe. Puful revine târziu
deoarece e smuls cu totul. Pudraţi apoi
cu talc de 3—4 ori fiindcă vă ustură pie­
lea si se înroşeşte, o zi două. Sau co­
mandaţi în străinătate un mic aparat de
electroliză care costă câteva mii de Iei
numai si cu care vă puteti servi în casă.
Pentru detalii scriti-mi din nou.
Ririna. Roman. Deşi sunt contra reţe­
telor pe care mi le cereţi si sfătuesc pe
toate cititoarele să-şi menţină bustul cât
mai mic: totuşi vă dau mijlocul de a-1 face
să devină _ voluminos. M-me Jackson 71
rue de Clichy 9 arrondissement Paris.
Maria Andreescu, Hotin. Pentru ten
uscat cea mai bună cremă e următoarea :
Smântână proaspătă 200 gr.
1LUSTRAŢIUNEA ROMANĂ
portantă si are (pe drept) bună părere
despre sine. Dă atentie preocupărilor de
natură materialistă.
299. Schonky. — Cultivată, vie emoti­
vitate intelectuală, care evidenţiază o
inteligentă deosebită. Clar vedere, ener­
acţiunile întreprinse. Foarte ordonată si
caiculată. Dominatoare si orgolioasă.
Fond sufletesc bun, dar foarte stăpânită
si ascunsă.
300. No. 13. — Spirit cultivat. Puter­
nice sentimente de generozitate. Preocu­
pări cari se referă la necesităţi de ordin
spiritual. Foarte hotărît. fiind alutat de
energie si de un simt natural de echili­
bru în manifestări. Reuşeşte să-si stăpâ­
nească intensa emotivitate sufletească,
cu ajutorul volntii si e deplin conştient
de această atitudine. Discret.
.301. Micuţa MHena. — Bunătate sufle­
tească. Spiritul de ordine desvoltat si o
atentie deosebită ajută claritatea si asi­
gură dreapta judecată a raţiunii. Inte­
ligenta naturală Sinceritatea, corectitu­
dinea si puterea de vibraţie a sufletului,
dau o lumină frumoasă caracterului mo­
ral.
302. Mymy, Ploeşti. — Imaginaţie ali­
mentată de o vie emotivitate intelectuală,
de unde apare tendinţa de a exagera
lucrurile uneori. Bună Ia suflet. Are multă
încredere în sine. Sensuală. încearcă
unele depresiuni sufleteşti.
303. Givin. — Caracter neformat, evi­
denţiat prin neîndemânare si ezitare.
Lipsit de energie, încât fiecare acţiune
necesită eforturi repetate de voinţă, pen­
tru a fi executată. Sentimental si modest.
Cochetărie. Econom, cumpătat si destul
de ordonat.
304. Marie (Mavfe ?). — Emotiv si sen­
sibil. Constant. Vitalithte fizică, care-i
asigură o bună dispoziţie. Are spirit de
economie si preocupări de ordin mate­
rial. Simplicitatea sinceritatea si modes­
tia îl fac agreabil. Activ, energic, meti­
culos si .corect.
305. Mitică Braiculescu. — Echilibrat
şi constant în ceia ce priveşte sensibili­
tatea intelectuală si morală. Se preocupă
de unele acţiuni cari nu-1 aduc nici un
folos. Fantezie. Lipsa de spirit de iniţia­
tivă. Agreează vorbăria. încrezut si lău­
dăros. Sentimental, natural si foarte or­
donat.
306. láncú M. Petru Florea. — Natură
foarte vioae si veselă. Stăpânit, foarte
chibzuit si cu mult spirit de economie.
Se ocupă cu minuţiozitate de ceia ce e-
xecută si are o activitate apreciabilă.
Stăruitor si cu o voinţă bine educată.
Nici sincer, nici altruist. Mândru de nu­
mele ce poartă.
naţie. Blândeţe. Manifestările sale lasă
să se întrevadă o oarecare artificialitate.
Foarte variabilă. Isi impune rezerva prin
voinţă. Lipsa de impuls spre activitate.
Inteligentă naturală, vederi clare. Vani­
toasă.
308. Subit. D. Pârvn. — Spirit imagi­
nativ. cultivat si intrepid. Foarte stă­
pânit. ceia ce determină o lipsă de exte­
riorizare a emotivităţii sufleteşti. In rela-
tiunile sale apare sub aspecte nenatu­
rale, stră'ţie propriului său suflet si fel
de a gândi. Mai multă naturaletă ar servi
mult spiritul său activ, clar energic si
ordonat. Curagios si cu multă încredere
în sine.
C E L I N El
Untdelemn sterilizat 200 gr.
Aşezaţi smântână pe foc slab si tur­
naţi picătură cu picătură untdelemnul
mestecând mereu aşa ca să nu se tae.
După primul clocot luaţi repede de pe
maşină si turnati într’un borcan. între­
buinţaţi seara ia culcare.
Diana, Loco. Dormiţi mult. Supraali-
mentati-vă, luaţi Phytine Ciba, beţi 2 litri
de lapte pe zi — 6—8 gălbenuşuri de ouă
în vin. unt, miere, dulciuri, icre, ficat.—
tot ceia ce e hrănitor si îngraşă. In câ­
teva săptămâni veţi câştiga cu siguranţă
2 kilograme.
Dora B.. Brăila. Cel mai inofensiv mij­
loc de a vi se albi si catifela pielea e
zeama de lămâie si glicerină părli egale.
Să nu credeţi însă că face minuni. Dacă
natura nu v’a dăruit epidermă de satin e
foarte greu s’o dobândiţi pe căi arti­
ficiale.
Petite Fleur. Bacău. Ca să vă conser­
vaţi frăgezimea tenului evitat! orice pre­
parate.. Fardul se ia seara cu o vată
muiată în glicerină si colonie părţi egale
— după care vă spălaţi cu apă rece de
ploue sau tărâte de migdale. In nici un
caz săpun.
Artista de cinema. Loco. Sunteti pro­
babil artritică. Ungeţi ging'ile cu tinctură
de iod 50 gr., tinctură Myrha 50 gr. si
consultat! un dentist deşi pentru desveli-
rea dinţilor nu există remediu. încercaţi
să vă tratati contra artritismului.
CELINA
Când fumatul se pedepsea
cu moartea
Ţarul Mihail Feodorovici asculta
plictisit raportul igienic al ministru­
lui său, care-i vorbia despre războiul
tătăresc şi alte chestiuni curente.
— Altceva nimic nou ? — întrebă
(arul, voind să dovedească prin a-
ceasta că e îndeajuns plictisit de
chestiunile de stat.
— încă un lucru, Majestate, — îşi
aminti ministrul. Astăzi au fost
prinşi iarăşi cinci oameni cari tră­
geau pe nas din foile plantei bleste­
mate !
Ţarul sări ca ars : blestemaţii
trebuesc puşi imediat în lanţuri. Să
fie bătuţi cu biciui, să li-se taie na­
sul şi gura pe acolo, pe unde scot
fumul. Pedeapsa să se execute aici
în curtea palatului ca să văd şi eu.
Şi totul se întâmplă aşa cum po­
runcise ţarul. Nici unul din cei cinci
contravenienţi n‘a mai trăit multă
vreme.
* tate.
Oamenii de azi, aşezându-se în
fotolii somptuoase şi fumând cu
plăcere ţigări parfumate desigur că
nu se gândesc la vremea, când a-
oeastă plăcere a fost pedepsită cu
moartea. Statul şi biserica au dus
multă vreme o luptă aprigă contra
fumatului pe care- 1 considerau ca o
schizmă. Papa Urban al VIII-lea
opri fumatul printr’o bulă care n'n
fost înlăturată, decât după o sută
de ani, de către papa Benedict al
XIII-lea, el însuşi fumător pasionat.
Un călugăr fanatic din Bazei, a
făcut următoarea declaraţie asu­
pra fumatului, devenită celebră : Vă­
zând oamenii cari fumează, am im­
presia, parcă aşi vedea fumegând
coşurile iadului. In Elveţia s’a pro­
cedat cu o deosebită rigoare şi
severitate faţă de fumători. In
anul 1675 s’a adus o legiuire
specială contra fumătorilor şi deoa­
rece acest delict devenia tot mai
răspândit, s'au instituit tribunale
speciale, cari nu se ocupau decât cu
judecarea fumătorilor. In Ardeal
tutunul a fost făcut cunoscut de
către episcopul Paul Bornemissza.
Fumatul însă a fost oprit subt sanc­
ţiuni severe, prin hotărîrea dietei
dela Turda, tinută în anul 1697.
Intr’un mod crunt au fost însă pe­
depsiţi fumătorii în Rusia şi Turcia.
In această din urmă ţară snb dom­
nia sultanului Murad al IV-lea fu­
matul era pedepsit chiar cu moar­
tea. Totuşi oamenii nu s’au putut
lipsi de această plăcere şi în ciuda
tuturor edictelor şi legiuirilor, tutu­
nul s’a răspândit cu repeziciune în
toată lumea. Astăzi fumatul numai
e pedepsit cu moartea, dar el este
tot atât de periculos şi riscant. Ştiin­
ţa omenească a arătat că fumatul
poate să aibă urmări dăunătoare
organizmului omenesc din cauza o-
travei nicotină pe care o confine.
Fumatul exagerat, — şi pe acest tă­
râm mai toţi exagerează—este dău­
nător chiar şi omului cel mai bine
dezvoltat fiziceşte. Multe fenomene
patologice ale căror cauze n’au fost
nici până astăzi stabilite de ştiinţa
medicală, se explică prin efectul
dăunător al nicotinei. Dureri de i-
nimă, greutäfi de respiraţie, dalto-
hizm total sau parţial, artero-scle-
roză timpurie în majoritatea cazu­
rilor îşi au explicaţia lor prin efec­
tul otrăvitor al nicotinei.
Este deci explicabil dacă atât
ştiinţa medicală cât şi acea chimică
şi-au dat toată osteneala să găsească
mijlocul prin care fumatul să poată
fi imunizat de pericolele inerente a-
cestei plăceri, adică să se poată ex­
trage nicotină din tutun. S’a stabilit
anume că nu nicotină este aceea
care dă aroma tutunului, ci diferi­
tele răşini şi aciduri aflate în foile
de tutun, cum sunt acide de mări
şi de lămâie, cari sunt cu totul ino­
fensive organizmului Dacă extra­
gem alcoolul din spirt, sau cafeina
din cafea, aceste băuturi îşi pierd
cu totul proprietăţile lor. Nu acelaşi
lucru se întâmplă însă cu tutunul
dacă i se extrage nicotină. Era
însă greu să se găsească posibilita­
tea extragerii numai a nicotinei fără
ea tutunul să-şi piarză prin aceasta
aroma lui specială.
Meritul acestei invenţii revine ce­
lor doi chimişti din Viena dr. Falk
şi Wenusch. Aceştia au construit un
aparat special, cu ajutorul căruia
nicotină poate fi extrasă în între­
gime. iar tutunul nu numai că nu-şi
pierde prin aceasta aroma, dar s'a
dovedit că gustul lui devine chiar
mai plăcut. Invenţia e abia de câţi­
va ani, dar a fost deja introdusă
în toate statele europene, bucurându-
se pretutindeni de o mare populari­
După informaţiile noastre Casa
Autonomă a regiei monopolurilor
statului, intenţionează să introducă
şi la noi produsele de tutun denico-
tinizate. făcând astfel un serviciu de
nepreţuit sănătăţii publice. Sutele de
mii de fumători din România aş­
teaptă desigur cu nerăbdare noile
produse de tutun, pe care le vor pu­
tea savura cu conştiinţa liniştită că
prin ele îşi scapă organizmul de o
serie întreagă de neplăceri.
NICHELA JUL NEGRU
S’au produs numeroase formule
pentru realizarea unei depuneri de
„nichel negru" pe aramă ori alte
metale. Dar cele mai des întrebuin­
ţate sunt două tipuri de soluţii : so­
luţiile de cvanură alcalină şi sulfo-
cyanat neutru.
Cele dintâi sunt greu de prepa­
rat şi de păstrat, pe când soluţia de
mai jos, uşor de obţinut, dă foarte
bune rezultate :
Sulfat de nichel şi de amoniac :
60 de grame la litru.
Sulfat de zinc : 1 , 5 grame la li­
tru. si
Sulfocyanat de sodă : 15 grame la
litru.
O FLOARE URIAŞE
Răbdarea şi înţelepciunea horti­
cultorilor aduc uneori rezultate ui­
mitoare. Luând ca punct de ple­
care plante răspândite de multă
vreme, horticultorii ajung să dea
la iveală rase noi. care n’au decât
o foarte îndepărtată asemănare cu
forma strămoşească.
O dovadă de lucrul acesta s’a pu­
tut constata la Poitiers (Franţa),
care e centrul unei industrii horti­
cole foarte prosperă.
Heliotropul este o plantă popu­
lară. Orice grădinar are în grădina
sa câteva exemplare din acest ar­
bust mic, cu florile mauve şi miro­
sitoare, întotdeauna îndreptate cu
faţa la soare.
Speciile obişnuite ale acestei flori
au dimensiuni reduse, dela mărimea
unei nuci până la aceea a unui om.
Cu multe sforţări şi foarte înde­
lungă răbdare, un horticultor din
Poitiers, d. Brunat, a obtinut o rasă
nouă, remarcabilă prin dezvoltarea
extraordinară a florilor sale.
Acest heliotrop uriaş, cunoscut
sub numele de „rasa Brunat" şi-a
păstrat coloritul său originar, do­
bândind, totuşi, proporţii uimitoare.
Florile sale. de-un albastru-roşiatic,
cu mijlocul mauve, au mărimea
unui pepene mijlociu.

Un admirabil model: pălărie din gros-gram albastru
închis, garnisite cu „nervuri" fi terminate cu nod
la o parte
CRONICA MODEI
Cu toată asprimea vremei din se­
zonul actual, printr’un decret inex­
plicabil al modei, încep să-şi tacă
apariţia primele forme de pai, camu­
flat sub un nume fals : leza de pai.
Aceasta se prezintă sub aspectul
unei dmitaţiuni de ştofă de lână în
genul tweed-ului pentru mantouri.
Se mai văd încă micile calote de ca­
tifea neagră împodobite cu o „torsa-
dă“ sau cu un motiv de pene albas­
tre lipite.
Dar o cochetă, care îşi cumpără
acum ceva nou, nu se mulţumeşte
cu astfel de modele prezentate încă
din toamnă la expoziţiile de modă
A trecut prima furie a pălăriei
albe pentru ceaiuri — aşa de puţin
practică.
O fantezie originală a unei mari
modiste e casca de catifea subţire,
care imită exact pieptănătura ou că­
rare la o parte şi o „torsadă“ împle­
tită în opt — ca o coadă — la spate.
Această fantezie dă un farmec
deosebit figurei, d^r nu convine de
cât tinerelor din categoria acelora
care pot îmbrăca orice model îndrăz­
neţ, iară să cadă în ridicul.
Feutrul îşi menţine inalterabil suc­
cesul din ultimul timp. O noutate
este calota pe forma capului cu tăe-
turi în diferite desene prin care se
vede părul. Un asemenea model — în
negru — e tot ce poate fi mai de­
licios pentru o blondă, contrastând
cu nuanţa aurie a coafureL
Tot pentru persoanele cu păr des­
chis se potriveşte forma din panglici
de feutru legate între ele printr’un
fel de ajur de mătase.
Reapariţia „tricornului“ — saluta­
tă cu bucurie de majoritatea persoa­
nelor cu figura vioaie şi tinerească
— singurele cărora le convine, — nu
se ştie dacă va dura sau nu. In orice
caz nu se va putea generaliza decât
cu oarecare greutate fiindcă închi-
puiţi-vă o doamnă de 85 kgr. arbo-
ILUSTRAŢIUNEA ROMÂNĂ
Pălărie de stradă din benţi de fetru
negru fi catifea albă împletite in
formă de turban
rînd o asemenea fantezie 1 Ar avea
cel mai autentic aer de grenadir din
garda lui Frédéric al II-lea.
Ca şi o parte din celelalte modele
noi, tricornul se confecţionează de
preferinţă din bangkok în culoarea
asortată rochiei, mantoului sau gar-
niturei.
In genere predomină negrul uni­
form, atât de căutat mai ales pentru
toaletele de după amiază. Fără o
transformare bruscă şi neaşteptată,
moda pălăriilor evoluiază desgolind
din ce în ce fruntea — avantaj apre­
ciabil pentru cine are trăsături regu­
late şi sprîncene subţiri.
Cléo.
MODA SPRÂNCENELOR EPILATE
Câţioa dermatologi au semnalat
pericolul care există pentru coche­
tele care-şi epilează sprâncenele. Pie­
lea iritată prin scoaterea regulată a
perişorilor şi prin creioanele colora­
te întrebuinţate să indice linia fan­
tezistă a sprâncenelor — devine cu­
rând roşie pricinuind eczeme.
Ca să se evite inconvenientul aces­
ta — sprâncenele trebuesc epilate cu
o mică pensă specială — nu trebuesc
nici rase nici depilate cu diferite
produse din comerţ.
BAI DE PARAFINA
Până acum, o femee care dorea să
conserve un corp svelt mânca lăp­
tuci şi ţelină, dacă era americană,
(şi aceasta îi dădea un ten splendid)
sau dacă era pariziană îşi menţinea
silueta cu post exagerat, de cele
17
Splendidă beretă din jenilie albă fi neagră —
en vogue la Paris
CUM SE ŞTERGE CERNEALA
Mai înainte se întrebuinţau pro­
duse cu bază de clor — care, după
cum se ştie din gospodărie şi indus­
trie, albeşte, mai ales când e sub
forma de hypochlorit (apa lui Javel)
Clorul fixat într’o soluţie de losfat
alcalin şterge orice pată pe hârtie.
Dar există alte mijloace şi fără
clor. Oxydezi pata de cerneală cu
ajutorul unui reductor puternic ca
permanganat de potasiu şi faci apoi
mai multe ori dăunător sănătăţii. E- să dispară urmele produsului aces­
fectele alimentaţiei reduse au dat tuia cu o soluţie de bisulfit sau hi-
însă rezultate nefaste. posulfit de sodiu. Hârtia rămâne
La Hollywood, unde „star"-urile imaculată.
nu trebue să treacă greutatea de 55
kilo, s’a încetat cu sistemul acesta
procedându-se la slăbirea prin băi ORIGINA CUTIEI DE SCRISORI
de parafină, procedeu care nu ex­
clude alimentaţia normală. O singu­ In secolul al XVI acest obiect fu
ră bae de 2 0 de minute face pe o fe­ un instrument de Inchiziţie. Republi­
mee să piardă o livră de grăsime. ca florentină aşezase în biserici cutii
Je lemn, cu o deschizătură ca să
Aceste băi produc o stare de som­ strângă denunţurile anonime.
nolenţă plăcută. Pacienta e aşezată
Privând însă de libertate pe bur­
într’o cameră mică albă şi lichidul ghezi, aceştia se revoltară, aşa că
cald curge încet, ca un duş din cap
statul le desfiinţă.
până la picioare. Apoi se înfăşură Mai târziu, tamburi-le reapărură,
corpul cu o hârtie unsă cu ceară şi însă cu o destinaţie mai inofensivă:
se acopere cu o cuvertură ca să nu aceea a primului loc de unde ae ex­
pătrundă aerul. pediază scrisorile.
»E CE SA VA T E M E T I DE
ia r n a s i d e a s p r im il e El
..
„ ie ie i d egeratu rile, p etele r o ş iii
Crăpăturile pielei, y
• - CREME SIMON dimineaţa ş» seat
Puţina CREW» fereşte de
pe pielea umedă încă de spalat
nemiloasele arsuri ale gerului.
Este cu adevărat minunata
18 ILUSTRAŢIUNEA ROMÂNA

Credeţi că sunt desenele sau schiţele vreunui arhitect fantezist?

Credeţi că fotografiile acestor construcţii cu capete de câini, broaşte,
pisici sunt produsul vreunei glume? Nu. Este arhitectura nouă, ultramodernă
a barurilor şi restaurantelor din California.
Aşa sunt americanii: oameni pe cari-i supără^ banalitatea monotonă
şi ucigătoare a lucrurilor. Chiar pentru cele mai neînsemnate trebuinţi —
cum ar fi gustarea pe care o iei într’un bar sau frugala masă într’un resta­
urant de răspântie —americanii, oameni practici, caută o desfătare a ochiu­
lui şi un prilej de a ieşi din comun.
Priviţi produsul ultramodern al arhitecturii nouilor baruri şi restau­
rante caltforniene şi veţi înţelege preferinţa americanilor pentru asemenea
excentricităţi.
lată de pildă barul destul de elegant şi de cochet, care poartă—dea­
supra unei firme care îţi indică „cele mai bune sandwiche din lume“ —
un cap de câine uriaş pironindu-te cu ochii imobili şi drăgăstoşi.. Sau,
restaurantul a cărui intrare este o enormă gură de broască... O broască
ca din poveste, mai mare ca imobilul pe căre i înghite; un monstru ilariant
şi atracţios care păstrează cu grija celui mai priceput bucătar american,
în burta-i compusă din bucătării şi saloane, delicioase bucate pentru dru­
meţii flămânziţi...
Cei cari nu simpatizează animalele găsesc restaurantul-moară flutu-
rându-şi aripile în vânt...
Fantezii ultramoderne. ..
Şi cine ştie, în patria regimului sec, acolo unde cetăţeanul se stinge de
dorul unui păhăruţ cu wischy sau de pofta câtorva picături de alcool, —
dacă ochii câinelui care stă de straja deasupra bodegei cochete sau nările
şi ochii uriaşei broaşte nu ascund cumva sticlele contrabandiştilor — faimoa­
sele depozite secrete ale gangsterilor americani ?.

Un restaurant ultramodern în California

O broască, un câine sau o moară — fantezii ultramoderne — sunt în
ori ce caz — cu şi fără wischy — localuri atracţioase chiar pentru simplii
californieni cari sunt în trecere prin oraşul excentricităţilor arhitectonice....
Să n u se c r e a z ă i n s ă că în a c e a s t ă m a t e r i e , a m e i i c a n i i s u n t c t i din tâi...
F a n t e z i a u l t r a - m o d e r n ă a p o r n i t t o t d e l a ... s c r iit o r i d e r o m a n e .
Nu este Maurice Dekobra autorul care, pentru a scrie mai comod; şi
mai inspirat, şi-a construit o locuinţă - bar în formă de submarin ?,
Dar scriitorul care şi-a construit sufrageria ca u j cavou, având drept
masă un sicriu ?.

1 •**i

On restaurant într’o moară improvizată-

Ultima noutate a ultramodernismului pe
care-l adoptă californienii pentru
restaurantele de lux.

Restauruntul-broasci, uliima noutate californiană

 ILUSTRAŢIUNEA ROMANA
JOCURILE IL US TRA ŢI UNEI ROMÂNE
PO ŞTA JOCURILOR
. m m vrăji. In Silezia şi Boemia se face
SERIA l-a N. D um itrescu. — Cu plăcere, dar
jocul nu este publicabil, deoarece îi
lipseşte desemnul şi este slab.
E V . R l£C A !
Gh. Arsenescu. — Mai încercaţi :
dek T R A IA N fC . P O P tS C U . vă asigurăm că veţi isbuti. Ţinem
să menţionăm pe d-nii: Chiooş C„
Bică Pisoschi, Nicu Marin, Tudor
Marin, etc., cari au producţii admi­
rabile şi nelipsite în acelaş timp de
partea artistică.
Bică Pisoschi. — C u p ărere de
rău, d ar portretele artistelor „Lupe
Velez“ şi „A nny O n d ra “, nu p o t ieşi.
Refaceţi desem nul.
Chicoş Const. — N’am primit dela
dv„ decât : „Avionul“, „George Vrac-
ca“ şi „Mihail Eminescu“, împreună
cu „George Coşbuc“ în colaborare cu
d. Ovidius Idriceani'. Dacă mai a-
veţi, trimeteţi.
Elena Ştefănescu : Am luat toate
măsurile în consecinţă, spre a vă tri­
mite revista pe actualul nume.
N. Stănescu. — S‘au luat măsuri ;
veţi primi revista.
Zoltescu Aurica. — R ugăm comu-
nicaţi-ne adresa spre a vă p u te a e x ­
pedia revista.
T. P.
D esleg ă rile se prim esc după p u b li­
carea seriei a Ill-a, în tim p de 15 zile.
E le trebue în s o ţite de n u m ele, pro­
n u m e le şi lo calitatea celui ce ni Ie
trim ite, p recu m $i de cupoanele pu ­
blicate în jo su l p agin ii. P seu d on im e
nu se a d m it.
Prin tragere la so r ţi se vor distribui
d esleg a to rilo r u rm ătoarele p rem ii:
P rem iul I 1500 lei.
P rem iu l II 1000 lei.
P rem iu l III Un a b on am en t la „Ilus-
traţiunea R om ân ă“ pe tim p de un an.
P rem iu l IV Un a b o n a m en t la „U us-
traţiu n ea R om ân ă“ pe 6 luni.
P rem iu l V Un ab on am en t la „IIus-
teaţiu n R om ână“ , pe 3 luni
HIGIENA ŞI SUPERSTIŢIE
Liga contra tuberculozei urmăre­
A veţi a c i o p a rte din „staru rile“ casei „M etro-G oklw yn" şi care sunt
şte o campanie lăudabilă contra obi­
desem naţi, fiecare in film ul în care a in te rp re ta t ro lu l p rin cip al. Se cere ceiului de a scuipa pe jos. In anti­
să găsiţi num ele fiecărui artist, şi spre a fi m ai uşor de soluţionat, chitate, acest obicei constituia un
dăm num ele celui m ai b un film al fiecăruia. prezervativ contra nenorociţilor,
„maleficiilor“, ochiului rău, etc. Se
Dcla stânga spre dreapta : 1 ) „Vis de dragoste“; 2) ,.Rapsodia vie-
scuipa în sân — ca şi azi la noi la
neză“ ; 3) „Văduva veselă“; 4) „In noaptea nunţii“: 5) „Cazacii“ ; 6 ) ţară — să se evite o nenorocire.
„Patriotul“; 7) „Pantera albă“; 8 ) „Regele vagabonzilor“; 9) Dreptul la Femeea scuipa pe noul născut
dragoste“ să nu-1 deoache. Se scuipa pe pan­
Şi acum cred, că i-aţi şi aflat foarte uşor ! toful piciorului drept înainte de a -1
incălţa, sau traversând un loc unde
era un pericol.
E N I G M A In Grecia, bătrânele lingeau frun­
tea copiilor să nu li se întâmple lu­
de Tr. C. P. cruri rele. La Romani, se trecea pe
fruntea micuţilor — arătătorul ume­
zit cu salivă.
Aceste oredin{é mai perzistă încă
în unele ţări. In Anglia, pescarul
scuipă pe viermele undiţei. In comi­
tatul Kent, când un bolnav merge
mai bine, se zice că a scuipat în
mâini.
Ţăranii irlandezi scuipă pe anima­
lele sau nouii născuţi. In partea de
răsărit a cantonului de Cork, se scui­
pă pe pământ înaintea unei persoane
nenorocoase.
Deasemeni la Berlin, în urma celor
Găsiţi „cheia“, care vă face să a fla ţi num ele şi film ul acestor trei
„ sta ru ri“ în care au in te rp re ta t rolul prin cip al,
I T
19
ce es din casă, dacă sunt bănuiţi de
la fel, cu deosebirea că se repetă
gestul de trei ori — înaintea unei
femei bătrâne.
In Corsica şi Sardinia e înrădăci­
nată ideea că dacă nu scuipi în fi­
gura unui copil pe care îl lauzi, se
îmbolnăveşte.
DEZBATERI CIUDATE
Eschimoşii — cine ar fi crezut! —
sunt oameni de spirit. Ca pretutin­
deni, nimic nu distruge pe cineva,
mai mult ca ridicolul. Dovadă avem
un obiceiu curios, fără asemănare în
vreo altă parte a lumei. In caz de
neînţelegeri cari oriunde s’ar rezolvi
prin procese — părţile interesate nu
lac apel la judecată. In faţa între­
gului trib — cei doi împricinaţi în­
cep uii duel epigramatic — fiecare
sforţându-se să fie mai spiritual şi
să ridiculizeze pe celălalt. Acel care
reuşeşte să provoace râsul mai în­
delungat şi mai unanim câştigă pe
toată linia. Nu e oare mai intere­
sant acest proces decât interminabi­
lele pledoarii dela noi ?
DANSUL VIERM ILOR
S'a observat de mult în insulele
Antiié, Samoa şi Statele-Unite, eşirea
la suprafaţa mărei, în ultimul pă­
trar al lunilor Octombrie şi Noém­
imé, a unei cantităţi enorme de
viermi, cari tranformă apa într-o
supă-fidea într’o continuă mişcare.
Chiare pe coastele franceze există
asemenea dansuri fantastice, noc­
turne de viermi. Ele încep din luna
Mai până în Septembrie şi numai în
pătrarele lunei.
Numărul lor ajunge la câte un
milion şi ceva pe o suprafaţă cât ar
lumina o lunteră. E dansul nupţial,
lung şi complicat, urmat de ponta
ouălor. O altă specie dansează nu­
mai sub lună plină, o alta în ulti­
mul pătrar.
Influenţa lunei e sigură. Dar care
e mecanismul acestei influenţe ? Nu
s'a aflat încă !
UN OM CARE ŞI-A UITAT
TRECUTUL
' Cercurile medicale din Budapesta
se ocupă de câteva săptămâni cu un
caz senzaţional de amnezie.
E vorba de un tânăr de 2 0 ani,
care şi-a perdut complet memoria,
în urma unei violente lovituri în
cap . El nu-şi mai aduce aminte de
nimic şi toate evenimentele din via­
ţa sa i-au pierit din memorie. Nu
ştie cum îl cheamă, nici unde a lo­
cuit şi nu îşi mai recunoaşte mama
şi logodnica .
CHIMIA ŞI FLORILE
Dacă muiem într’o soluţie slabă
de amoniac un buchet de violete,
acestea devin imediat verzi. Dacă din
contra le lăsăm în apă acidulată cu
puţin acid sulfuric sau clorhidric
(spirt de sare), capătă o frumoasă
culoare roşie. Puse sub un clopot de
sticlă în care arde sulf — se prefac
îndată într’un alb imaculat, dar îşi
pierd parfumul.
«- o 5 o.
z 2 “«
_ .s ţ
O | Dţ.
a- z ţ*
^ • 2o
O O£OM
■ ö
 A

D-ra TANŢI VIIŞOREANU, MISS ROMÂNIA 1931.

O fotografi* executată de r*p*rt*rut nostru fotograf la Coreul militar din Capitală in după amiaza zilei de 18 Ianuarie 1931.
Foto „Ihiafraţiunta Români"—St. Ignat