„Fericirea nu vine niciodată atunci când trebuie”.

„Cu mine se petrece ceva. O viaţă de om”.

„Bieţii copii… Ce să-nveţe, mă, de la ăi mari?”

„Mie mi s-a omorât timpul, Onorată instanţă…”

„Ratarea nu e altceva decât incapacitatea de a termina ceva”.

„De ce oamenii îşi pierd timpul cu lucruri care nu le folosesc după

moarte?”

„Fii îngăduitor cu dobitocii, nu-ţi pune sufletul pe masă că se şterg cu

el la nas”.

„Ar trebui să se pună un grătar la intrarea în orice suflet. Ca să nu se

bage nimeni în el cu cuţitul”.

„Faptul de a te fi născut este o întâmplare extraordinară. Eu nu-mi

revin din această întâmplare nici acum”.

„De fiecare dată când îl ascult – şi asta se-ntâmplă des – Tudor

Gheorghe îmi confirmă bănuiala că poezia românească – populară şi
cultă – poate mişca munţii”.

„Mai bine m-aş face pescar de nori. Azi unul, mâine altul. Aş aduce
repede potopul. Că la nori am noroc”.

„Nu este nicio ruşine să te naşti prost. Ruşine e să mori prost”.

„Cred că oamenii întâlnesc în viaţă întotdeauna ceea ce merită. Nu ce

ar dori ei, ci ceea ce merită, şi, dacă au destul cap să tragă
învăţăminte, totul are un sens”.

De ce trebuie să se culce toţi oamenii la sfârşitul vieţii?

Eu cred că există o clipă în viaţa lumii când toţi oamenii se gândesc la

mama lor. Chiar şi morţii. Fiica la mamă, mama la mamă, bunica la
mamă, până se ajunge la o singură mamă. Una imensă. Ce linişte
trebuie să fie atunci pe lume! În momentul...

Nu va pierdeti optimismul, oameni, nici de-ati crapa.