40 Evanghelia lui Iacov
Dar Iosif a spus: “Copiii îi primesc cu plãcere, dar banii nu; cãci
ei sunt blestemaþi de Dumnezeu! Aºa cã luaþi-i înapoi ºi daþi-i lui
Cyrenius; el va înþelege foarte bine de ce nu pot ºi nu vreau sã-i
accept! Dar sã-i transmiteþi din partea mea binecuvântarea mea ºi
salutãri de la mine ºi sã-i mai spuneþi cã l-am însoþit cu gândul în
cãlãtoria lui spre casã ºi am fost astfel martor la câte s-au întâmplat ºi
l-am binecuvântat în toate momentele în care era ameninþat de un
pericol! ªi nu trebuie sã se teamã pentru pierderea celor trei animale
pe insula Creta, cãci aºa a vrut Domnul, pe care Îl cunoaºte ºi el!”
ªi Iosif i-a binecuvântat pe prietenii lui Cyrenius ºi a preluat cu
mare bucurie cei opt copii, care au ºi început sã se simtã ca acasã, în
casa lui Iosif.
Iar prietenii lui Cyrenius ºi-au luat banii înapoi ºi au plecat din
nou pe drumul lor spre Tyrus. Iar Iosif L-a slãvit pe Dumnezeu pentru
trimiterea acestor opt copii, pe care i-a binecuvântat, apoi i-a dat
Mariei sã aibã grijã de ei, pentru a fi profesoara lor, având în vedere
câte lucruri învãþase în anii petrecuþi la Templu.
Iar copiii au început sã înveþe limbile greacã ºi ebraicã ºi sã scrie
ºi sã citeascã în limba romanã, cãci în acele vremuri, aproape orice om
trebuia sã cunoascã aceste trei limbi, sã le vorbeascã la nevoie ºi sã
scrie; iar limba romanã pe vremea aceea era cam ce este astãzi limba
galicã ºi orice om educat trebuia sã o cunoascã.
164.
Un an tihnit în casa lui Iosif. Vindecarea miraculoasã
a bãiatului posedat al unei familii de mauri, prin Iacov, la
îndemnul Copilului Iisus.
Cam de la aceastã vreme, viaþa în casa lui Iosif a început sã
decurgã absolut în liniºte, fãrã sã se mai întâmple nimic deosebit sau
miraculos.
ªi aceastã stare de liniºte a durat un an întreg, timp în care
Copilul a învãþat sã meargã, sã vorbeascã ºi sã se joace împreunã cu
ceilalþi copii. În acest timp, a venit în casa lui Iosif o familie de mauri,
care avea un copil foarte bolnav. Cãci familia aceasta auzise în oraº cã
în aceastã casã ar locui un vraci cu puteri miraculoase, care putea sã
vindece orice fel de boli. Copilul bolnav era un bãiat de vreo zece ani
ºi era chinuit groaznic de un duh rãu. Duhul nu-i dãdea pace
bãiatului nici ziua, nici noaptea. Îl arunca încolo ºi încoace, îi rãscolea
burta ºi îi dãdea dureri îngrozitoare.
Copilãria lui Iisus 41
Bãiatul avea impresia cã se aflã când în foc, când într-o apã rece.
Dar când era în casa lui Iosif, duhul era liniºtit ºi-l lãsa în pace. Iosif
l-a întrebat pe tatãl bãiatului, care înþelegea greceºte, ce se întâmplase
cu el. Iar tatãl i-a povestit lui Iosif amãnunþit ce s-a întâmplat cu bãiatul
lui încã de la început.
ªi Iosif l-a chemat pe Iacov, care se juca cu Copilul, cum le place
bãieþilor de ºaisprezece ani sã o facã ºi i-a povestit despre necazul
maurului.
Dar Iacov se juca cu Copilul, îl alinta, iar în inima lui îi vorbea.
Însã Copilul i-a rãspuns cu voce tare în limba ebraicã: “Frãþioare,
vremea Mea e departe de a fi sosit; du-te tu la bãiatul bolnav, care
poartã semnul lui Cain ºi apasã cu degetul arãtãtor de la mâna stângã
în coºul pieptului, iar duhul rãu va dispãrea pentru totdeauna din
trupul bãiatului”.
ªi Iacov s-a dus imediat la bãiat ºi a fãcut precum i se poruncise.
Atunci, duhul cel rãu l-a zguduit pe bãiat pentru ultima oarã, urlând:
“Ce vrei de la mine, om îngrozitor? Eu unde sã mã mai duc acum, dacã
tu mã scoþi din culcuºul meu înainte de vreme?”
Iar Iacov i-a spus: “Domnul a vrut astfel! Nu departe de aici se aflã
marea; sã te duci sã locuieºti acolo unde locul este cel mai adânc, pe
fundul mãrii, iar mâlul sã fie lãcaºul tãu de-acum încolo! Amin!”
ªi duhul a pãrãsit bãiatul, iar acesta s-a fãcut bine. Atunci, familia
bãiatului a vrut sã-l rãsplãteascã pe Iacov, însã Iosif nu a acceptat nimic
ºi a lãsat familia sã plece în pace, lãudându-L pe Dumnezeu pentru
aceastã vindecare miraculoasã a bãiatului.
42 Evanghelia lui Iacov Copilãria lui Iisus 43
165. Ionatha a acceptat imediat aceastã probã ºi cu aprobarea lui Iacov,
O jumãtate de an de pauzã fãrã minuni. Iisus - un bãieþel vioi. a luat Copilul în braþe, mergând cu El prin apã spre malul celãlalt al
Iacov în vizitã la pescarul Ionatha. Christofor sau greutatea lumeascã braþului de mare. A ajuns acolo, dar Ionatha s-a mirat cât de greu
a Copilului. Întoarcerea acasã împreunã cu Ionatha. putea fi Copilul. La întoarcere, Copilul s-a fãcut ºi mai greu, încât
Ionatha a fost nevoit sã ia un toiag puternic pe care sã se sprijine,
De la aceastã întâmplare a trecut iar o jumãtate de an într-o aducând cu chiu cu vai Copilul înapoi la mal.
deplinã liniºte ºi nimic nu s-a mai întâmplat. Cãci Copilul, datoritã Cum a ajuns la mal, el a lãsat Copilul jos lângã Iacov, care îi aºtepta
forþei Sale interioare, evita cu grijã tot ce ar fi putut prilejui ºi i-a spus: “Pentru Dumnezeu, ce-a fost asta? Lumea întreagã nu poate
înfãptuirea unei minuni. El era vioi ºi se juca cu ceilalþi copii, când fi mai grea decât acest Copil!”
aceºtia aveau timp; dar cel mai mult îi plãcea sã se plimbe cu Iacov ºi sã Iar Copilul i-a spus, zâmbind: “Aºa este; cãci acum ai dus în braþe
vorbeascã cu el, iar când era numai cu el, discuþiile erau foarte mult mai mult decât face lumea întreagã!”
înþelepte. Cu ceilalþi copii însã, discuta ca orice copil de vârsta lui, Trãgându-ºi sufletul, Ionatha a întrebat: “Cum sã înþeleg ce mi-ai
adicã de doi ani. În þinutul lor locuia ºi un evreu, venit de prin alte spus?” Iar Iacov a zis: “Ionatha, ia peºtele ºi hai sã mergem la noi acasã,
pãrþi, care se ocupa cu pescuitul în marea din apropiere ºi trãia din dar pe drum uscat ºi rãmâi peste noapte la noi; mâine te vei lumina!”
aceastã meserie. Acest evreu era foarte înalt ºi avea o forþã uriaºã. ªi Ionatha a ales trei butoiaºe din peºtele cel mai bun ºi a plecat
Într-un ajun de Sabat, dimineaþa dupã micul dejun, cu permisiunea cu copiii înainte de amiazã, spre casa lui Iosif, care l-a primit cu multã
lui Iosif, Iacov a luat Copilul ºi s-a dus la acest evreu, care locuia cam la bucurie, ca foºti prieteni în tinereþe ºi colegi de ºcoalã.
o orã de mers de casa lui Iosif. Iacov s-a dus la el pentru cã evreul îl
invitase în mai multe rânduri, iar Copilul îi ceruse asta în tainã.
Deci, când Iacov a ajuns cu Copilul la casa pescarului, omul s-a
bucurat foarte mult ºi imediat i-a pus lui Iacov pe masã un peºte
preparat foarte bine. ªi Iacov a mâncat cu poftã, dând ºi frãþiorului sã
guste câteva bucãþele mici. Iar Copilul mânca cu o poftã vizibilã
porþioarele mici pe care Iacov i le bãga în gurã. ªi pescarul se bucura
foarte tare, simþindu-se miºcat pânã la lacrimi. Apoi, Iacov a vrut sã
plece acasã; însã pescarul l-a rugat din tot sufletul sã petreacã toatã
ziua la el.
El a spus: “Disearã am sã vã duc eu acasã, pe tine ºi pe frãþiorul tãu
atât de dulce! Cãci þie þi-a trebuit o orã ºi jumãtate sã înconjuri acest
braþ de mare, care de altfel, nu este deloc adânc! Dar eu sunt înalt de
doi stânjeni ºi nici chiar în locurile cele mai adânci apa nu-mi trece
de piept! Aºa cã o sã vã iau pe amândoi în braþe, o sã trec prin apã ºi
într-un sfert de orã vom fi cu toþii la voi acasã, cu o porþie zdravãnã de
peºte”. Iar Copilul a spus: “Ionatha, intenþia ta este bunã, dar n-o sã
fim prea grei pentru tine, Eu ºi fratele Meu?!”
Dar Ionatha a zâmbit ºi a rãspuns: “Dragul meu copilaº, de-aþi fi ºi
de o sutã de ori mai grei decât sunteþi ºi tot v-aº putea duce fãrã
dificultate!” Iar Copilul a spus: “Ionatha, hai sã facem o probã; încearcã
sã traversezi doar cu Mine braþul acesta, care e lat numai de cincizeci
de stânjeni ºi o sã vedem dacã-þi ajung puterile pentru doi!”
 44 Evanghelia lui Iacov Copilãria lui Iisus 45
l66. tarea lui Iosif, a îngenuncheat chiar acolo pe colinã, rugându-se la
Ionatha la prietenul sãu din tinereþe. Povestea lui Ionatha ºi Copil, care, în momentul acela tocmai se zbenguia cu ceilalþi opt
interesul lui pentru neobiºnuitul Copil al lui Iosif. Relatarea copii. Iar la sfârºitul unei lungi rugãciuni, Ionatha a spus: “O, fericire
lui Iosif despre Copil. Smerenia lui Ionatha, dragostea mai mare decât toate! Am fost vizitat de Dumnezeul meu, de Creatorul
lui faþã de Copil ºi rugãciunea lui. meu! Eu am purtat pe braþele mele pe Cel care poartã lumea întreagã
ºi cerurile! O, binecuvântare mai mare decât toate! Abia acum înþeleg
Ionatha i-a dat lui Iosif peºtele adus, ceea ce i-a fãcut lui Iosif o cuvintele Copilului: ‘Ai purtat în braþe mai mult decât lumea
mare bucurie, pentru cã-i plãcea foarte mult peºtele. întreagã!’”
Apoi, el i-a spus lui Iosif: “Iubitul meu prieten din tinereþe, ªi Ionatha a rãmas amuþit ºi o orã întreagã nu a mai putut scoate
spune-mi ce fel de copil este Copilul tãu! Adevãrat, nu poate avea mai nici un cuvânt de atâta încântare.
mult de doi-trei ani, dar vorbeºte atât de inteligent de parcã ar fi om
mare! ªi încã ceva, eu, care pot duce în braþe doi boi cu aceeaºi
uºurinþã cu care tu duci doi miei, am vrut sã-i þin la mine toatã ziua pe
Iacov ºi pe Copil, ca apoi sã vin cu ei trecându-i peste braþul de mare!
Dar când i-am adus la cunoºtinþã lui Iacov aceastã intenþie a mea,
Copilul mi s-a adresat ºi spre uimirea mea, a spus: ‘Ionatha, intenþia ta
e bunã; dar n-o sã fim prea grei pentru tine?’ Se înþelege cã mi-a venit
sã râd auzind aceastã grijã copilãreascã, ºtiind ce putere am! Dar
Copilul a cerut sã facem o probã; adicã sã-L trec numai pe El prin apã
pe malul celãlalt, ca sã mã conving dacã nu o sã-mi fie prea greu! Cu
aprobarea lui Iacov, am luat Copilul în braþe ºi am pornit-o prin apã.
Când m-am dus, a mai fost cum a fost; dar la întoarcere a trebuit sã iau
un toiag, pe care m-am sprijinit ºi abia, abia am ajuns înapoi pe þãrm.
Cãci trebuie sã mã crezi, iubite prietene, cã era aºa de greu, încât
aveam impresia cã lumea întreagã atârnã în braþele mele! Dupã ce am
ajuns la mal ºi am dat Copilul lui Iacov, a trebuit sã mã odihnesc un
pic, sã-mi revin; apoi l-am întrebat pe Iacov cum se face cã acest Copil
atârnã mai greu decât lumea întreagã. Atunci, Copilul a rãspuns
neîntrebat, spunându-mi cã am dus, de fapt, în braþe mai mult decât
lumea întreagã! Prietene, Iacov al tãu a fost martor la tot ce-þi
povestesc! Aºa cã te întreb: pentru Dumnezeu, ce fel de Copil ai?
Adevãrat, toatã povestea asta nu este prea naturalã!”
Iar Iosif i-a spus lui Ionatha: “Dacã promiþi sã taci ca un zid - altfel
va fi mare pericol pentru viaþa ta – atunci, dragã prietene, îþi voi povesti
câte ceva!”
ªi Ionatha a jurat ºi a spus: “Pe Dumnezeu ºi stelele din cer, mai
degrabã sã mor de o mie de ori în flãcãri decât sã scap o vorbuliþã ºi sã
te trãdez!” Atunci, Iosif l-a luat cu el pe colina unde-i plãcea sã meargã
ºi i-a povestit toate câte s-au întâmplat cu Copilul, lucruri despre care
Ionatha nu auzise nici un cuvânt. Iar Ionatha, dupã ce a ascultat rela-
46 Evanghelia lui Iacov Copilãria lui Iisus 47
167. Dupã aceste cuvinte, Ionatha a prins curaj ºi a pãrãsit împreunã
Invitaþia fãcutã de Iosif lui Ionatha. cu Iosif colina, îndreptându-se spre casã, unde masa de prânz era deja
Ezitarea lui Ionatha ºi mãrturisirea pãcatelor. Sfatul lui Iosif. gata. Iosif i-a chemat pe toþi la masã. Maria a luat Copilul ºi s-a aºezat
Mâncarea preferatã a Copilului: inima lui Ionatha. alãturi de Iosif, ca de obicei. Dar Copilul n-a vrut sã mãnânce laptele
Mãrturia lui Iisus pentru Ionatha. care i se pregãtise. Maria s-a speriat, crezând cã nu fusese preparat
cum trebuie.
Dupã ce Ionatha ºi-a fãcut rugãciunea în acest fel, Iosif i-a spus: Dar Copilul a spus: “De ce te sperii din pricina Mea? Ionatha
“Dragul meu prieten, tu locuieºti singur cu cele trei calfe în coliba ta. mi-a adus o mâncare mai bunã; din acea mâncare sã-Mi daþi ºi am sã
Azi, în ajunul Sabatului, nu mai mergi la pescuit; aºa cã te rog sã rãmâi mãnânc pe sãturate!”
în noaptea aceasta la mine, precum ºi mâine în ziua de Sabat!” Maria a înþeles imediat cã este vorba de peºtele care fusese pus
Iar Ionatha a spus: “Da, dragul meu prieten ºi frate, aº rãmâne cu pe masã, printre ultimele bucate.
plãcere la tine dacã n-ar fi la tine ºi Copilul divin; dar eu sunt un Dar Copilul a spus: “Maria, nu m-ai înþeles bine! Cãci nu la peºte
pãcãtos, corpul meu este plin de pãcate! Cãci de când trãiesc printre m-am referit, deºi recunosc, este mai gustos decât acest piure cu lapte
pãgâni, nu m-am mai gândit aproape deloc la legile lui Moise ºi duc o de ieri, care s-a cam acrit ºi pe care Mi l-a dat Joel, în loc sã-Mi fiarbã un
viaþã mai mult de pãgân decât de evreu. Deci nu pot sã rãmân sub piure proaspãt, ci Mã refeream la smerenia lui Ionatha ºi la dragostea
acelaºi acoperiº unde locuieºte Înalt-Preasfântul!” din inima lui, pe care Mi-a arãtat-o mereu, fãrã sã Mã cunoascã; la
Dar Iosif i-a spus: aceastã hranã Mã gândeam Eu. Îþi spun, Maria, cã Ionatha are braþe
“Frate, motivul tãu este foarte puternice, dar mai puternicã este iubirea lui! Aceastã iubire
temeinic, dar eu nu îl faþã de Mine este hrana cea mai întãritoare, cu care vreau sã Mã satur
accept! Cãci Domnul, acum! Dar am sã mãnânc ºi din peºtele lui; dar piureul acrit nu-l
care s-a arãtat atât de vreau!” Iar Ionatha a fost atât de impresionat, cã a început sã plângã cu
milostiv faþã de toþi sughiþuri.
pãgânii, se va îndura cu
atât mai mult de tine, 168.
un evreu care se Piureul proaspãt pregãtit de Joel. Dojana Mariei ºi a lui Iosif.
cãieºte! Dacã Îl iubeºti, Toleranþa Copilului faþã de Joel. Sfaturi privind educaþia.
poþi sã fii sigur cã ºi
Domnul te va iubi cât se Maria a gustat piureul pregãtit de Joel pentru Copil ºi l-a gãsit
poate de mult! Cãci puþin cam acrit ºi cam tãiat. Atunci, l-a chemat pe Joel, care era ocupat
iatã, cei opt copii ºi în bucãtãrie cu prãjitul peºtelui. ªi când acesta a venit, Maria i-a spus
Evdochia sunt pãgâni, cât se poate de serios: “Joel, ia ºi gustã puþin din piure! Oare chiar
dar cu toate acestea n-ai nici un pic de respect pentru Copil, pentru tatãl tãu ºi pentru
Copilul se joacã cu ei mine, soþia credincioasã a tatãlui tãu, ca sã-mi faci una ca asta?! Vacile
ºi-i iubeºte foarte mult! noastre ºi caprele nu mai au lapte proaspãt în ugerele lor? De ce ai
Aºa cã ºi pe tine te va folosit lapte de ieri, acrit, pe care poþi sã-l bei cel mult când þi-e sete,
iubi cu toatã dragostea dar este dãunãtor când îl fierbi, mai ales pentru copii?”
ºi se va purta cu tine de Iosif a gustat ºi el din piure ºi tocmai voia sã tragã o înjurãturã la
parcã i-ai fi cel mai bun adresa lui Joel, dar Copilul s-a îndreptat în scaun ºi a spus: “Oameni
prieten!” buni, de ce vreþi sã faceþi mai mult decât Mine?! Nu ajunge ce am spus
48 Evanghelia lui Iacov Copilãria lui Iisus 49
Eu despre Joel?! De ce vreþi sã-l mai judecaþi ºi voi? Vã închipuiþi cã-Mi 169.
faceþi Mie o plãcere când sunteþi atât de severi? - Vai nu! Mie îmi place Masa cu peºte. Iisus îi atrage atenþia lui Iosif cã nu e servit.
numai iubirea, blândeþea ºi rãbdarea! Joel s-a fãcut vinovat prin Refuzul lui Iosif. Replica Copilului Iisus ºi prevestirea divinizãrii
neatenþia lui, aºa este, de aceea l-am ºi pedepsit pe loc prin observaþia Mariei. Cuvintele de binecuvântare ale Copilului.
Mea dojenitoare. Dar aceastã pedeapsã este suficientã; la ce bun alte
dojeni ºi înjurãturi pe deasupra? Pãrinþii au dreptate când mai În scurt timp, Joel s-a întors cu peºtele prãjit pe un grãtar ºi l-a
pedepsesc pe cei mici cu nuiaua, dar pentru copiii mari, pãrintele pus pe masã. Iosif a pus în faþa fiecãruia câte o porþie zdravãnã, fãrã a se
trebuie sã fie un dascãl înþelept ºi blând! Numai dacã fiul se ridicã uita pe sine; numai înaintea Copilului nu a pus nici o porþie, pentru
împotriva tatãlui, el poate fi ameninþat! Dar dacã o ia pe calea cea cã acesta urma sã primeascã din porþia mamei Lui. Dar Copilul n-a fost
bunã, pacea trebuie sã se reinstaleze în casã; dacã însã nu se supune, deloc mulþumit de aceastã intenþie, ci a cerut o porþie întreagã ºi
el trebuie alungat din casa tatãlui ºi chiar din patria sa! Dar Joel nu pentru El.
s-a fãcut vinovat de neascultare, ci doar interesul pentru peºte l-a fãcut Iosif i-a spus: “Dar dragul meu Copil, fiul meu cel mai drag, Iisus
sã nu mulgã caprele la timp! Dar de-acum înainte nu va mai repeta scump, ar fi mult prea mult pentru Tine! Mai întâi cã n-ai putea
aceastã greºealã; aºa cã trebuie sã-l iertãm!” mânca tot, iar în al doilea rând, dacã ai mânca tot, Te-ai îmbolnãvi!
ªi Copilul l-a chemat pe Joel la El ºi i-a spus: “Joel, dacã Mã iubeºti Nu observi cã am dat mamei Tale o porþie mai mare, tocmai ca sã
cum te iubesc ºi Eu, atunci nu îl mai supãra în viitor pe tatãl tãu ºi pe aibã ºi pentru Tine?! Deci fii liniºtit, Copilaºul meu, cãci vei primi
mama ta!” destul!” Iar Copilul a spus: “Cunosc toate acestea, ba chiar mai multe
Iar Joel a fost atât de miºcat cã a început sã plângã, a cãzut în decât ºtii tu! Dar aºa s-ar fi cuvenit: sã dai ºi Domnului o porþie
genunchi ºi a cerut iertare Copilului, Mariei ºi lui Iosif. Iar Iosif i-a întreagã! ªtii tu cine a fost Melchisedek, regele Salemului? - Nu ºtii!
spus: “Ridicã-te, fiul meu, Dar Eu ºtiu, de aceea îþi spun: regele Salemului era însuºi Domnul;
cãci ceea ce îþi iartã dar nimeni nu ºtia în afarã de Avraam! De aceea, Avraam s-a plecat
Domnul, trebuie sã-þi pânã la pãmânt înaintea Lui ºi-I dãdea zeciuialã din tot ce avea.
iertãm ºi noi! Acum du-te ºi Iosif, Eu sunt acelaºi cu Melchisedek, iar tu eºti asemeni lui
vezi dacã e gata peºtele!” Avraam! De ce nu vrei sã-Mi dai zeciuialã din aceºti peºti buni? De ce
Iar Copilul a adãugat Mã faci dependent de mama? Cine a fãcut peºtii, cine a fãcut marea?
la fel de iute: “Du-te, altfel A fost Maria sau am fost Eu, regele Salemului din vecii vecilor? Eu
se arde ºi n-o sã mai poatã fi sunt aici, reprezentând veºnicia, iar tu nu vrei nici mãcar sã-Mi pui o
mâncat; cãci ºi Eu vreau sã porþie de peºte înainte? Îþi spun: va veni vremea când oamenii vor
mãnânc peºte!” pune înaintea mamei Mele porþii mai mari decât înaintea Mea. Iar
Aceastã grijã i-a amuzat Eu va trebui sã fiu atent la ceea ce se va aºeza înaintea mamei Mele ºi
foarte tare pe ceilalþi opt atunci, s-a zis cu ordinea lui Melchisedek!”
copii, care au izbucnit cu Iosif nu ºtia ce ar fi trebuit sã rãspundã. El a împãrþit porþia sa în
toþii în râs. Dar ºi Copilul douã ºi partea cea mai mare a dat-o Copilului. Dar Copilul a spus:
râdea din toatã inima, “Cine-Mi dã Mie ceva, pãstrând o parte pentru el, acela nu Mã cunoaºte!
fãcându-i pe toþi cei de la Cine vrea sã-Mi dea, trebuie sã-Mi dea tot, altfel nu primesc!”
masã sã se veseleascã, iar Atunci, Iosif a împins înveselit ºi partea lui din porþie, punând-o
ochii lui Ionatha se înaintea Copilului.
umpluserã de lacrimi de Dar Copilul a ridicat mâna dreaptã, a binecuvântat cele douã
atâta încântare. pãrþi ale porþiei ºi a spus: “Cine-Mi dã tot ce are, acela câºtigã însutit.
50 Evanghelia lui Iacov Copilãria lui Iisus 51
Iosif, ia peºtele înapoi ºi mãnâncã-l. ªi dacã-þi rãmâne vreun pic, poþi sã execut orice serviciu mi-ar cere! ªi tot acest edificiu de logicã îl las
sã-Mi dai ºi Mie!” deoparte, pentru simplul motiv cã eu ºtiu prea bine cã cea mai mãreaþã
Iar Iosif a luat peºtele ºi a mâncat destul de mult. Iar când n-a mai sau îndrãzneaþã idee de-a mea n-ar fi decât o lãudãroºenie gãunoasã
putut mânca, în farfurie încã mai era atât de mult, cã ar fi putut sãtura în faþa mãreþiei lui Dumnezeu!”
douãsprezece persoane. ªi Copilul a mâncat ºi El din ce rãmãsese. Acest rãspuns l-a fãcut pe Ionatha sã gândeascã cu totul altfel; de
aceea, el nu i-a mai pus lui Iosif nici o altã întrebare de acest fel.
170.
Întrebarea lui Ionatha referitoare la sentimentele lui Iosif faþã 171.
de Copil ºi replica lui Iosif. Seara pe colina preferatã a lui Iosif. Iacov Îl hrãneºte pe micul
Iisus cu pâine cu unt ºi miere. Muºtele din ulcica cu miere.
Dupã scena de la masã, pentru care Ionatha a vãrsat lacrimi de Cuvintele înþelepte ale Copilului despre Isaiia, cap. 7,15.
bucurie ºi de cãinþã, Ionatha l-a întrebat pe Iosif: “Iosif, prietenul meu
din tinereþe, spune-mi, dar foarte sincer, cât de fericit te simþi când Cãtre searã (seara de ajun al Sabatului, dupã cum am mai spus),
vezi cât de mare îþi este menirea? Ce simþi atunci când priveºti Copilul, Iacov a luat Copilul ºi s-a dus cu El pe colina preferatã a lui Iosif.
iar inima ta îþi spune: ‘Iatã, Copilul acesta este Dumnezeu, Jehova, Iosif ºi Ionatha au urmat imediat exemplul lui Iacov, pornind ºi
Savaot, Cel care a vorbit cu Adam, cu Enoh, cu Noe, cu Avraam, cu ei spre colinã. Iar Iacov a luat ca de obicei o ulcicã de miere ºi ceva unt
Isaac ºi Iacob, care a izbãvit pe strãbunii noºtri de suferinþa din aceastã pentru Copil, precum ºi o
þarã, cu ajutorul lui Moise ºi care a dat legea în pustiu. ªi a hrãnit bucatã de pâine, din care
patruzeci de ani în ºir acest mare popor în pustiu, unde altfel nu bãga câte o bucãþicã în gura
creºtea decât câte un scaiete pe ici, pe colo; care a vorbit prin gura Copilului; cãci Copilului îi
sfinþilor ºi profeþilor!?’ Iosif, spune, spune-mi ce simþi trãind în plãcea foarte mult pâinea cu
prezenþa Aceluia care a fãcut cerul ºi pãmântul?! Da, Cel care a creat miere ºi unt. Dar când Iacov
pe îngeri ºi prima pereche de oameni, pe care a însufleþit-o cu suflarea a pus ulcica pe o bancã, sã
Sa! Spune-mi, eºti în stare sã-mi povesteºti, sau vederea Copilului îþi se poatã juca în voie cu
leagã limba, adicã nu îndrãzneºti sã vorbeºti din prea mare consideraþie Copilul prin iarba moale de
faþã de Cel veºnic?” pe colinã, s-au strâns în
Iar Iosif i-a replicat astfel lui Ionatha: “Ai dreptate sã mã întrebi grabã albine ºi muºte, care
astfel de lucruri! Dar gândeºte-te singur, ce sã fac? Eu sunt în situaþia au vrut sã se înfrupte ºi ele
de a-L suporta pe Cel de sus, ca ºi cum ar fi ceva neînsemnat. Dumnezeu din dulceaþa din ulcicã.
este unul singur, iar noi suntem fãpturile Lui! El este totul, noi nu Iar când Iosif a vãzut
suntem nimic! Aceastã relaþie este dreaptã ºi corectã; tu, cu toatã logica situaþia, i-a spus lui Iacov:
ta, ai putea schimba ceva în aceastã situaþie? De aceea, consider cã “Du-te ºi acoperã ulcica cu
întrebarea ta este plinã de vanitate! Dacã aº avea o inimã mare cât ceva, cãci altfel or sã-þi
pãmântul ºi un cap mare cât cerul, prin care ar trece tot felul de mãnânce muºtele ºi
sentimente ºi gânduri, în faþa cãrora sã se ridice toþi îngerii, spune-mi, albinele toatã mierea!”
ce serviciu aº face eu Celui care susþine nemãrginirea în mâna Sa ªi Iacov a venit repede
dreaptã, cum aº þine eu un firicel de praf?! Aº fi eu mai om ºi Dumnezeu cu Copilul ºi a vrut sã alunge
mai puþin Dumnezeu? Vezi, de aceea este întrebarea ta plinã de musafirii nepoftiþi; dar cine
vanitate! Tot ce pot sã fac este sã iubesc Copilul din toatã inima mea ºi sã-i dea ascultare!
52 Evanghelia lui Iacov Copilãria lui Iisus 53
Atunci, Copilul a spus: “Iacov, dã-Mi ulcica, cãci vreau sã vãd dacã 172
muºtele ºi albinele sunt neascultãtoare ºi faþã de Mine!” Veneraþia ºi smerenia exageratã a lui Ionatha faþã de bãieþelul
Iar Iacov a pus ulcica în mâinile Copilului. Acesta a fãcut de trei Iisus. Sfatul lui Iosif ºi încurajarea plinã de dragoste a Copilului.
ori þºt-þºt-þºt în ulcicã ºi într-o clipitã s-au fãcut nevãzute ºi muºtele ºi Decizia lui Ionatha de a rãmâne.
albinele. Dupã aceea, Iacov i-a dat Copilului o bucãþicã de pâine cu
unt ºi miere, iar Copilul a luat-o ºi a mâncat-o cu poftã. Dupã ce ºi-a mai revenit puþin din uimirea provocatã de aceastã
Însã Ionatha, care discutase mai înainte cu Iosif despre discuþie, Ionatha i-a spus lui Iosif: “Frate! E drept cã îmi pusesem în
hieroglifele egiptene, a observat aceastã scenã, care pãrea foarte gând sã rãmân la tine pânã mâine, totuºi nu voi putea sã-mi þin aceastã
neînsemnatã ºi l-a întrebat pe Iosif dacã totuºi are vreun tâlc ascuns. promisiune! Pentru cã tot ce te înconjoarã aici este prea sfânt pentru
Iosif i-a rãspuns: “N-aº crede! Cãci acum nu trebuie sã cãutãm un mine! Mã simt aici ca într-un pustiu, în care cãlãtorul nu îºi are locul
tâlc anume în orice acþiune a Copilului. Oricând va lãsa cineva ºi tot ce-l înconjoarã îi strigã: ‘Aici nu este nici un loc pentru tine, ci
descoperitã o ulcicã cu miere, se vor aduna albinele ºi muºtele sã se numai pentru duhuri!’ Sau ca pe vârful unui munte foarte înalt, unde
înfrupte. Bineînþeles cã întâmplarea ar putea fi folositã cu mult succes vrajba provocatã de priveliºte ºi perspectiva nemãrginitã ademenesc
ca parabolã în diferite situaþii, dar ea în sine nu are nici un sens simþurile; dar imediat, aerul rece ºi pur îi strigã: ‘Animal de povarã
anume!” leneº ºi murdar, întoarce-te imediat în lumea ta fetidã!’ Cãci aici, unde
Dar Copilul a alergat spre Iosif ºi i-a spus foarte vesel: “Dragul spiritele cele mai curate sunt legãnate de eterul cel mai pur, nu este
Meu Iosif, de data asta ai lovit în gol! Ce ai citit în Isaiia? Nu este scris loc de popas pentru un suflet atât de murdar! Cât de curat ºi de pur a
de Mine acolo: ‘El va mânca unt ºi miere ca sã ºtie sã respingã rãul ºi sã fost profetul Moise; ºi totuºi, când a vrut sã-L vadã pe Dumnezeu,
aleagã binele? Dar înainte ca bãiatul sã înveþe sã respingã rãul ºi sã Domnul i-a vorbit astfel: ‘Tu nu poþi sã mã vezi pe Mine, Dumnezeul
aleagã binele, þara de care te temi va fi pãrãsitã de doi dintre regii ei. tãu ºi în acelaºi timp sã
Iar Domnul va face ca asupra ta, a poporului tãu ºi a casei strãmoºilor rãmâi în viaþã!’ Aici este
tãi, sã vinã zile cum n-au mai fost din vremea când Efraim a fost despãrþit acelaºi Domn, cu toatã
de Iuda prin regele Asiriei! Cãci în aceastã vreme, Domnul va alunga suferinþa sa; El se aflã aici,
muºtele la marginea apelor Egiptului ºi albinele în þara Asur!' Deci Cel anunþat prin gura
vezi, Iosif, cuvintele profetului se regãsesc în aceastã întâmplare; dar tuturor profeþilor! Cum
vremea dezvãluirilor încã nu a sosit, deºi nici prea departe nu e! Ai aº putea eu sã mai suport
auzit tu de fiul profetei care se numea Rãpitorul-cel-Iscusit-al-Prãzii- aici prezenþa ºi existenþa
celei-Iuþi? Ai auzit de fiul pe care îl va naºte o fecioarã ºi-l va numi Lui, când sunt atât de
‘Emanuel’? Vezi, toate acestea sunt Eu! Dar tu nu vei putea pricepe pãcãtos ºi n-am mai þinut
foarte bine toate acestea, înainte ca Eu sã-i strig de la înãlþime pe tata de mult legile lui
ºi pe mama, ca ‘Rãpitorul-cel-Iscusit-al-Prãzii-celei-Iuþi’ ºi ca Moise?!”
‘Emanuel’!” Dar Iosif i-a spus:
Dupã care, Copilul a fugit din nou la Iacov. Dar Iosif ºi Ionatha se “Dragul meu frate ºi
priveau unul pe altul cu ochi mari ºi nu mai conteneau sã se mire de prieten, tu ºtii doar care
aceste cuvinte ale Copilului ºi de cât de tare se potriveau aceste cuvinte este principala lege; de
figurate ale profetului cu întâmplarea la care asistaserã mai înainte. ce vrei sã pleci acasã, în
loc sã-þi doreºti sã þii chiar
legea? Iubeºte-L pe
Domnul cu toatã puterea
54 Evanghelia lui Iacov Copilãria lui Iisus 55
ta ºi nu te mai gândi mereu la pãcatele tale ºi vei fi mai plãcut astfel lui legea! Adevãr îþi spun þie: cei
Dumnezeu decât prin toate aceste lamentãri! Aºteaptã pânã când îþi drepþi faþã de lege vor urla ºi
va spune Copilul sã pleci! Dacã se va întâmpla aºa, atunci chiar cã vor scrâºni din dinþi; iar
înseamnã cã nu eºti demn de El. Dar dacã nu se întâmplã aºa, atunci Domnul se va aºeza la masã
rãmâi - cãci nicãieri nu te vei simþi mai acasã decât aici, printre noi!” cu pãcãtoºii în casele acestora
Atunci a venit ºi Copilul, care a spus: “Iosif, ai dreptate ºi bine ai ºi-i va vindeca ºi va face din ei
fãcut cã l-ai sãpunit un pic pe Ionatha; de ce se încãpãþâneazã el sã nu copiii Lui! ªi îi voi cãuta pe
rãmânã aici, dacã Mie Mi-e drag de el!” cei rãtãciþi, pe cei bolnavi, pe
Dupã aceea, Copilul s-a întors spre Ionatha ºi i-a spus: “Ionatha, posedaþi ºi pe nãpãstuiþi, ca
chiar nu vrei sã rãmâi aici? Ce rãu crezi cã þi se poate întâmpla aici, de sã-i vindec, sã-i mântui ºi sã-i
nu vrei sã rãmâi?” eliberez; dar cei drepþi faþã de
Iar Ionatha i-a rãspuns: “Doamne, Dumnezeul meu, eu m-am lege, vor trebui - în mod
fãcut foarte vinovat faþã de Lege!” justificat - sã plece din casa
Dar Copilul a spus: “Ce tot vorbeºti de pãcate? Eu nu îþi vãd nici Mea! Adevãr îþi spun þie: voi
unul! ªtii cine este cu adevãrat pãcãtos? Îþi spun Eu: pãcãtos este acela lãuda în casa Mea pe vameº
care nu ºtie sã iubeascã! Dar tu îi iubeºti pe ceilalþi, de aceea nu eºti ºi pe pãcãtos; iar pe cel drept
pãcãtos în faþa Mea, cã Eu sunt Dumnezeul lui Moise, în vecii vecilor!” îl voi împovãra în casa Mea,
Iar Ionatha a început sã plângã ºi a luat hotãrârea de a rãmâne, înaintea Mea! Da, o vânzãtoare
apoi s-a apropiat de Copil ºi a început sã-L mângâie. de plãceri Îmi va unge
picioarele ºi o femeie
173. adulterã va fi iertatã de
Iisus - uºor ca fulgul. Uimirea lui Ionatha. pãcatele ei înaintea Mea! Dar
Cuvintele înþelepte ale Copilului despre greutatea legii lui blestemaþi vor fi judecãtorii sau învãþaþii care vor vrea sã se atingã de
Moise. Mine! Am sã-i scot din morminte pe cei care au pierit sub povara
legii; dar pentru cei care se hrãnesc cu litera legii, voi face poarta spre
În timp ce Ionatha mângâia ºi alinta astfel Copilul, acesta i-a spus: viaþã mai îngustã ca urechile acului!”
“Ionatha, încearcã sã Mã þii în braþe; acum n-am sã-þi mai par atât de Iosif s-a îngrozit la auzul acestor cuvinte ºi a spus: “Vai de mine, ce
greu ca atunci când M-ai trecut prin apã!” lucruri îngrozitoare spui? Legea ne-a fost datã de Dumnezeu, cum ar
ªi Ionatha a luat Copilul în braþe cu mare bucurie ºi a constatat cã putea fi un pãcãtos mai bun decât omul drept?”
era uºor ca un fulg. Atunci, el L-a întrebat pe Copil: “Doamne, Dar copilul a rãspuns: “Adevãrat, Domnul a dat legea; dar nu
Dumnezeule, ce sã cred? Pe malul mãrii Mi-ai pãrut la fel de greu ca pentru cap, ci pentru suflet! ªi Moise însuºi a rezumat întreaga lege
lumea întreagã; acum însã eºti uºor ca un fulg!” în iubirea de Dumnezeu ºi de oameni! Legea a rãmas, în schimb
Iar Copilul i-a rãspuns: “Ionatha, aºa cum þi s-a întâmplat þie, aºa iubirea între oameni a pierit de mult! Iar o lege din care a dispãrut
se va întâmpla ºi cu alþii! Cãci marea Mea greutate nu zace în Mine, ci iubirea nu mai serveºte la nimic ºi cel care þine legea fãrã iubire, acela
în legea lui Moise! Când nu Mã cunoºteai pe Mine, ci numai legea lui a devenit doar un sclav al ei! De aceea, acum îmi este mai drag un
Moise, pe umerii tãi nu apãsam Eu, ci povara legii þi se pãrea atât de pãgân sau un pãcãtos, decât un sclav înlãnþuit de lege!”
grea. Dar acum, inima ta M-a recunoscut pe Mine ca Domn peste Iosif a tãcut, dar a reflectat mult asupra acestor cuvinte. În schimb,
Moise ºi legea lui, iar aceastã povarã nu Mã însoþeºte, cãci Eu sunt Copilul a început sã vorbeascã din nou despre lucruri copilãreºti ºi sã
Domnul legii! Aºa se va întâmpla pe viitor cu toþi cei care pãstreazã se joace cu Ionatha ºi cu Iacov al Lui.
56 Evanghelia lui Iacov Copilãria lui Iisus 57
174. multã iubire în inimã pentru Dumnezeu ºi pentru fraþii tãi, aceea da,
Seara pe colinã. Consideraþiile lui Iosif ºi Ionatha despre luna face viaþa plãcutã ºi-þi alungã teama de moarte! Cãci chiar aceastã iubire
plinã. Pãrerea Copilului despre a ºti mult în comparaþie cu a iubi în sine reprezintã viaþa veºnicã, iar cine o are, acela va putea vedea ºi
mult. Faþa Domnului. Despre natura lunii. înþelege Creaþia: cãci cei care Îl iubesc cu adevãrat pe Dumnezeu, vor
vedea faþa Lui! ªi faþa lui Dumnezeu înseamnã tot ceea ce a creat El
Pentru cã se fãcuse deja searã, iar luna plinã se înãlþa în toatã prin înþelepciunea ºi atotputernicia Sa. Cãci înþelepciunea ºi
splendoarea ei peste Ostrazine, Ionatha a ieºit sã admire frumuseþea atotputerea alcãtuiesc faþa lui Dumnezeu, aºa cum iubirea reprezintã
de pe colinã. Iar Iosif, care l-a observat, l-a întrebat pe Ionatha: “Frate, esenþa Sa, în vecii vecilor. Dar pentru cã M-ai întrebat deja despre
ce vezi tu în discul strãlucitor al lunii, de îl priveºti cu atâta atenþie?” lunã, îþi spun: ea este un pãmânt de ordin secundar ºi are - la fel ca ºi
Ionatha i-a rãspuns astfel: “De fapt, nu vãd nimic, în afarã de acesta - munþi, vãi, fructe, animale ºi fiinþe asemenea þie. Însã partea
acele pete vechi, mereu aceleaºi! Numai cã, de câte ori privesc luna ºi pe care o vezi tu este goalã ºi pustie ºi nu are nici apã, nici foc. Numai
vãd petele, mã întreb ce ar putea fi ele ºi de fapt, ce este luna, de ce partea pe care nu o vezi este asemenea pãmântului; lumina ei este de
uneori n-o vedem deloc, uneori e plinã, iar alteori ca o secerã? Dacã tu la soare, iar transformãrile ei provin de la poziþia în care se aflã, care se
cunoºti mai multe lucruri despre ea, spune-mi ºi mie; cãci îmi place modificã în fiecare minut, în funcþie de rotirea sa în jurul pãmântului.
foarte mult sã aud astfel de lucruri!” Petele reprezintã locuri adânci ºi întunecate. Ei, acum ai aflat ce este
Iosif i-a rãspuns: “Dragul meu, în aceastã privinþã ne asemãnãm cu luna; eºti mulþumit?”
foarte mult; cãci ºi eu sunt la fel de necunoscãtor în ceea ce priveºte Iar Ionatha a rãspuns afirmativ la aceastã întrebare, dupã care a
acest astru ca ºi tine, deci n-aº putea sã-þi spun prea multe în acest rãmas adâncit în gânduri.
sens! Dar Copilul - mai mult ca sigur cã ºtie mai multe decât mine; aºa
cã întreabã-L pe El!” 175.
Iar Ionatha, cu Maria ºi Iisus se amuzã pe colinã. Iosif ºi Ionatha iau masa sub
multã timiditate, L-a clar de lunã. Brusca eclipsã de lunã.
întrebat pe Copil
despre felul cum Dupã ce Maria ºi Evdochia au terminat treburile casnice, Maria a
este alcãtuitã luna. venit ºi ea pe colinã, însoþitã de Evdochia. Copilul le-a fugit în
Copilul i-a întâmpinare, sãrind bucuros pe lângã mama Sa. Iar Mama a luat
rãspuns: “Dacã îþi Copilul, cam greu acum, în braþele ei obosite, L-a mângâiat ºi i-a spus
vorbesc despre lunã, în glumã: “Dar greu mai eºti astãzi! Precis ai fost prea pofticios ºi ai
vei dori sã-þi vorbesc mâncat prea multã miere, unt ºi pâine!”
ºi despre soare, apoi Iar Copilul a rãspuns: “Aºa s-ar pãrea! O ulcicã mare, cam cât
despre mulþimea de poate ascunde Iacov în pumnul sãu! Apoi o felie de pâine, atât de
stele! Spune-Mi, mare cã dacã ar fi aruncat-o afarã, ar fi luat-o vântul pe sus ca pe o
când vei pune capãt frunzã uscatã! Doar din atât precis nu se îngraºã cineva! Ca sã-þi spun
dorinþei tale de a drept, sunt chiar flãmând ºi abia aºtept masa de noapte. Iatã, Iosif ºi
scormoni ºi de a Ionatha s-au hrãnit mai adineauri cu luna de pe cer ºi tot flãmânzi
vedea?! Sã ºtii cã prea sunt, deºi ei nu sunt în creºtere; atunci cum sã Mã satur Eu, care sunt
multã ºtiinþã dã în creºtere, cu gemul ãla pentru muºte?”
dureri de cap ºi face La care, Maria i-a spus Copilului: “Dragul meu, dar astãzi eºti iar
viaþa incomodã! Dar rãutãcios! Dacã Iosif ºi Ionatha ar fi mâncat luna, ea n-ar mai strãluci
58 Evanghelia lui Iacov Copilãria lui Iisus 59
aºa de minunat pe cer, privind în jos la noi!” 176.
Dar Copilul a spus: “Femeie ºi mamã! Nu sunt rãutãcios; atâta Continuarea contemplãrii lunii de cãtre Iosif ºi Ionatha.
doar cã tu nu M-ai înþeles! Du-te numai la cei doi ºi ai sã vezi cã vor dori O luminã peste luna întunecatã.
sã-þi dea ºi þie sã guºti din lunã!”
Iar Maria a zâmbit ºi s-a dus la Iosif, pe care l-a salutat ºi l-a întrebat Ajunºi în casã, Ionatha i s-a adresat lui Iosif: “Frate, ce se va alege
de ce este aºa de adâncit în gânduri ºi de ce se uitã aºa de mult la lunã, din aceastã întâmplare fatalã? Pe viaþa mea amãrâtã, priveºte afarã!
el ºi Ionatha. Luna întreagã a fost mâncatã pânã la ultima fãrâmã! Iar întunericul de
Iosif nici mãcar nu a întors capul spre Maria ºi a spus: “Nu mã afarã este înfiorãtor! Da, îmi amintesc cã am citit în unele scrieri ale
deranja din contemplaþia mea; cãci doresc sã descopãr ceva, împreunã pãgânilor cã omul nu are voie sã numere aºtrii de pe cer, nici sã-i
cu Ionatha! Iisus ne-a dat câteva semne, pe care vrem sã le analizãm; priveascã cu prea mare atenþie; cãci s-ar putea întâmpla, din aceastã
aºa cã pãstreazã liniºtea ºi nu ne deranja!” Maria a privit la Copil, care cauzã, sã cadã pe pãmânt. Dacã se întâmplã ca un om sã-ºi descopere
zâmbea cu subînþeles, dupã care Copilul a spus: “Îi vezi pe Iosif ºi pe steaua sa, aceasta va cãdea pe pãmânt ºi atunci s-a zis cu omul nostru,
Ionatha cum sorb luna din priviri? Aºteaptã puþin ºi trimite-l pe Iacov e pierdut! Luna este un astru de pe cer care se supune aceloraºi legi
sã aducã o felie de pâine ºi o portocalã! Cãci apetitul lui Iosif ºi Ionatha ciudate! Dacã am lovit-o cumva adineauri, s-ar putea sã fi cãzut o parte
pentru lunã Îmi sporeºte pofta de mâncare ºi Mã face încã ºi mai din ea pe pãmânt; cãci am vãzut o mulþime de particule (stele
flãmând”. cãzãtoare) zburând din ea. Sau suntem posedaþi de lunã ºi o sã devenim
Iar Maria l-a trimis imediat pe Iacov sã aducã cele cerute de Copil. lunatici, ceea ce ar fi o adevãratã catastrofã pentru noi! Trebuie sã fie
Între timp, L-a întrebat pe Copil, cât timp vor mai sta cei doi cu ochii una din aceste situaþii! Cãci
pironiþi la lunã. este limpede cã luna nu mai
Iar Copilul a spus: “Aºteaptã puþin, în curând se va produce o existã; însã cine a mâncat-o,
eclipsã de lunã, care va þine trei ore! Însã cei doi nu cunosc care este sau unde a dispãrut ea - asta
cauza; de aceea, vor crede cã chiar au înghiþit luna, mai ales Ionatha! este o cu totul altã
Eclipsa va pune capãt contemplãrii celor doi. Dupã aceea, îi voi învãþa întrebare!”
din nou, aºa cum obiºnuiesc sã fac, atunci când este necesar. Dar mai Iosif i-a rãspuns: “ªtii
întâi îi voi lãsa s-o încurce ºi sã-ºi vadã consideraþiile fãcute praf!” ceva, eu am auzit undeva cã
De-abia a terminat de spus Copilul aceste cuvinte, cã luna a cãpãtat luna, ca ºi soarele de altfel,
într-o parte o adânciturã ca o patã întunecatã. Ionatha a fost primul se întunecã din când în
care a observat ºi i-a arãtat ºi lui Iosif. Surprins, Iosif a observat ºi el când. Nu este exclus sã se fi
fenomenul, chiar mai mult decât vãzuse iniþial Ionatha, pentru cã întâmplat ºi acum tot aºa. Am
eclipsa evolua. Atunci, amândoi au fost cuprinºi de teamã, iar Iosif l-a auzit aceste lucruri de la
întrebat imediat pe Copil: “Copilul meu, ce se întâmplã? Ce a pãþit oameni bãtrâni, anume cã
luna?” din când în când, îngerii
Iar Copilul a spus: “Vezi doar cã mãnânc. De ce Mã deranjezi? Domnului curãþã aceste
Aºteaptã pânã mãnânc portocala, iar voi priviþi luna ºi apoi voi vorbi cu douã lumini cereºti cum am
voi!” curãþa noi o lampã când se
Iosif n-a ºtiut ce sã mai spunã, iar când luna s-a întunecat de tot, arde fitilul, iar în timpul
amândoi s-au speriat foarte tare ºi au plecat cu toþii în casã. ªi Ionatha operaþiei se face pentru o
chiar credea cã el a înghiþit luna. clipã întuneric pe pãmânt.
Asta s-ar fi putut întâmpla ºi