K.

M54 i ÎN V A T Ă T O R U Ltl

COPIILORU CARTE DE CETIT

■ în

CLASELE PRIMARE
de ambe secse

. €U LITERE ŞI. SLOVE ''

. % CUPRINDENDU #• .

ÎNVĂŢĂTURI MORALE ŞI INSTRUCTIVE-

P a r t e a II.
DE

Institutorii: f\ Grigoreâţu,\l. Creangă şi V. B tcea n u .

A crobată prin decretata d c a r ^ ^ V l l i c a t u în T r ^ f ^ u ^ v l i ^ i a l t i Kq. 14

din 20 Iaj^arV'(IWevrnarie ]$*(>).

v ii.
y 1 p /

REVEPUTĂ SI ÎMBl SURI DIN ISTOEIEA NATT’RAJ.Ă.

\J IA Ş I
TJPOGRAFIEA NAŢIONALĂ, STRADA ALECSANDRI.
18 8 6.
 1§

, i
♦ Si

er:

Di

std

Za

er
f i
 PARTEA
%
1. Din Testamentul nou. ^ J
■ -
Ion Botezătorul. — Preotul Zaharia şisoţiea sa E lisaveta
erau betrâni şi nu aveau nici un copil. Odată Zaharia se afla în
templul din Ierusalim, la slujba Dumnezeescă; atunci i se arăta
îngerul Gavriil şi-i zise: Nu te teme, Z ah ariio ! Dumnezeu a pri-
mit rugăciunea ta, şi soţiea ta Elisaveta va naşte un fiîu, şi-î vei
pune numele Wn. Zaharia întreba a tu n ci: Din ce vom cunoşte eu
acesta?— îngerul zise: Eu sunt Gavriil, care stă înaintea lui
Dumnezeu; şi spre încredinţare, vei remăne mut pene se vor îm­
plini cele ce ţ’am spus.— Aşa se şi întâmplă.
După opt zile de la naşterea pruncului, se adunară toţi cei
din fameliea lui Zaharia, şi se sfătuiau cum se pună nume prun­
cului; unii ziseră să-i pună numele Zaharia, ca al tată-seu. A -
tunci Zaharia ceru o tăbliţă, pe care scrise numele I611; şi îndată
începu Zaharia să vorbescă şi să laude pre Dumnezeu. Ion a fost
cel din urmă prooroc şi înainte mergetor a lui Isus H ristoj^
Buna-Vestire.— Trecuse 6 luni de când îngerul vestise lui
Zaharia naşterea fiiului seti Ion ; şi acelaşi înger fu trămis de Dum-
nezefirta fecioră Mariea, fiica lui loacliim ş7a soţiei sale Ana.
cari locuiau în cetatea Nazaret, din Galileea. Sfânta fecioră era
logodită cu Iosif, un teslar din Nazaret. îngerul G avriil z is e :
Bucură-te, fericită fe c io r ă ! Domnul este cu tine ! Bine-cuvân­

I tată eşti tu între m ueri!— Sfânta fecioră se înspăimântâ, auzind aceste:

er îngerul ei z is e : Nu te terne, M a rieo! Tu ai aflat har înaintea lu\
Dumnezeu ; şi vei naşte un fiîu, pe care-l vei numi Isus. E l 210
fi mrfre şi se va chemă fiîu l lui Dumnezeii.— Mariea întreba atunci
Cum se va întâmplă acesta ? îngerul ei răspunse: Spiritu l'ul
Dumnezeu va verii asupra ta, şi puterea Celui Prea în a lt te va um<
b r i; şi pentru acesta, sfântul ce se va naşte c}in tine, se va chemi
fitul lui Dumnezeu. Şi ca să te încredinţezi mai bine, află că ş
Elisaveta, rudeniea ta, va naşte unfiiît. După,- acesta sfânta feciori
se duse ca să vadă pe Elisaveta, rudeniea sa.
Naşterea lui Isus Hristos.— împeratul Romanilor, O ctaviai
August, a poroncit să se facă numerarea tuturor supuşilor din împe
răţiea sa, fie-care în localitatea lui. Iosif şi sfânta M ariea erau din fa
 miliea împeratuluî David şi pentru acesta eî s’au dus din Nazaret în
V itleem ul Iudeeî, cetatea în care se născuse David^ Ajungend acolo,
“găsiră to te cas|Le pline.de lumea ce venise, ca sa se înscrie. Atunci
f
Iosif ş y sfânta ecioră aii fost siliţi a se adăposti într’o peşteră, unde
era staul de dobitoce. Aici Mariea născu pre Isus Hristos, Mesiea,
el înfăşâ în scutice şi-l puse în esle. fir îngerul Domnului, plin de
lumină, se arătâ unor păstori, ce păşteau turmele în apropiere,
şi li zise : Astăzi s’a născut Isus Hristos, Mesiea cel aşteptat. E l stă
culcat în esle. Mergeţi şi-l veţi află -4-Apoi se mai arătâ în văsduh pă­
storilor o mulţime de cete îngereşti, care cântau: Mărire Domnului
din înălţime, pre păment pace şi între omeni bună voire! Păstorii
venind laV itleem , găsiră pruncul şi se închinară lui.
După 8 zile de la naştere, pruncului i se dete numele Isus,
după cum a zis îngerul.— Şi la 40 de zile, Mariea şi cu Iosif,
aduseră pruncul în templul de la Ierusalim. în biserică găsiră pe
bătrânul preot Simion, care luând pruncul în braţe, el bine-cu-
ventâ şi z is e : Acesta este Mesiea cel aşteptat!
Venirea M aghilor.— Când s’a născut Isus Hristos, s’a arătat ca
semn pe ceriu o stea mare strelucitore. Atunci 3 maglrî de la
răsărit, ştiind din prooroci, se luară după dînsa şi veniră până la
Ierusalim, unde steaua s’a ascuns. Maghii începură a întreba: Un­
de este împeratul Iudeilor, cel ce s’a născut acum ?— Noi am vă-
zut steaua lui la răserit şi am venit să ne închinăm lui. Irod,
regele Iudeilor, auzind acesta, s’a înspăimântat. El întrebă îndată
4pe toţîţînvăţaţii din Ierusalim,şi ei răspunseră: „în Yitleem, spune
scriptura, că se va naşte noul împărat. “- .Irod spuse apoi maghilor
acesta, şi-î pofti, că de-1 vor afla, să vină să-î spue şi lui, ca să
mergă să i se închine şi el.— Cum eşiră maghii din Ierusalim,
steaua se arătâ erăşî; şi mergend tot înaintea maghilor, se opri
deasupra casei unde era pruncul Isus.— Maghii întrând înlăuntru, se
închinară pruncului şi-î deteră daruri: aur, smirnă şi tămâe. Ma­
ghii ştiind gândul răii ce aveâ Irod, nu se mai duseră pe la el,
ci se întorseră în ţara lor pe altă cale.
* Uciderea Pruncilor. Yăzend Irod' că nu mai vin maghii
să-î spună unde este pruncul, se mânie grozav! Şi neştiind cum
să afle pe împeratul nou născut, ca să-l omore, poronci ostaşilor sa
pucidă toţi pruncii din Yitleem, cari erau de 2 ani şi mai mici,
crezend că între dînşii va nimeri şi pre Isus.
„Paisprezece mii de prunci, toţi sub sabie i-a pus, ca să
afle pre Isus. Dar de geaba aii vărsat sânge nevinovat, că pre Isus
nu Fa aflat!— Căci înainte de-a eşi porunca lui Irod, Iosif a fost
vestit de Îngerul Domnului, să îee pruncul şi pe muma lui M ariea,
şi să fugă în Eghipet. Iosif a şa -fa cii; şi Isus scăpa pe morte.
Nu mult după aceea însă, muri şi crudul Irod ; şi atunci Iosif se
întorse înapoi la Nazaret, unde locui cu M ariea şi cu Isus.#
Is u s în tr e în v ă ţ ă t o r i.— Când eră Isus de 12 ani, părinţii
sei el luară cu dînşiî de Paşti la Ierusalim, să petrecă acolo ser-
bătorile, după obiceîu. Cum se sfârşiră sărbătorile, părinţii lui se
intorseră a casă. Dar Isus nu pleca înapoi cu e i ; ci rămase tot
în Ierusalim, fără să spună de acesta' părinţilor.— Isus rămâind
în Ierusalim, se duse în templu, între învăţătorii legii. E l ascultă
pe învăţători cu mare luare aminte; şi când eră întrebat, răspun­
dea cu atâta înţelepciune şi pricepere, încât toţi se mirau de ră­
spunsurile lui. Iosif şi cu Mariea, după ce călătoriră o zi, nevă-
zend pe Isus nicăiri, începură a întrebă despre dînsul pe rude, pri­
eteni şi cunoscuţi; şi neaflând nimica, se întorseră er la Ierusalim.
Acolo ăl găsiră în templu. Mama sa înspăimântată, îi z is e : Fiiule î
de ce ne-ai făcut acesta? !-V-Eu şi tată-tău, te-am căutat cu mare în­
tristare. fir Isus li răspunse: Pentru ce m’aţî căutat ? Ce, nu ştiţi
că eu trebue să îndeplinesc voea tatălui meu, celui ce m’a trămis ? i
Aţtoî Isus se întorse cu părinţii sei în Nazaret, şi rămase sub ascul­
tarea lor. Isus pe cât creştea cu trupul, pe atâta cregteâ şi cu în­
ţelepciunea.— ^
I6n Botezăt#rul şi Batczal lu i Isu s.-— Ion Botezătorul trăîâ
prin pustiile diuprejurul Iordanului. E l eră îmbrăcat cu haine de
păr de cămilă şi încins cu o curea; se hrăriiă cu a e r id e sau locuste
şi cu miere sălbatică. Ion veniâ adesa la rîul Iordan, de boteză pe
omeni şi-i învăţă zicen d : Feriţi-vă de păcate, că împărăţiea ceru­
lui s’a apropiet! Multă lume din Ierusalim şi din totă Iudeea ăl
ascultă, credea şi se boteză în Iordan. Şi fiind că mulţi înce­
puse a crede că el ar fi Mesiea, Ion li z is e : E u vă botez cu apă, spre
pocăinţă; er cel ce vine după mine, mai tare de cât mine este ; şi eu
nu sunt vrednic să-î desleg cureaua încălţămintelor lui. A cela are
să vă boteze cu spiritul sfânt şi cu foc. 4
Isus Hristos ajungend la vresta de 30 de ani, veni şi el la ap
Iordanului, ca să-l boteze Ion. însă Ion zise lui Isus : Eu trebue
să fiu botezat de tine, şi tu vii la mine ? !— Isus îi răspunse : Aşa
se cade să facem acum, ca să îndeplinim totă dreptatea. A poi Isus
întrâ în apă şi Ion ăl botezâ. După ce se boteză şi eşi Isus din
apă, ceriul se deschise şi sfântul duh se pogorî asupra lui în chip
de porumb ; er din ceriu se auzi un glas zicen d : Acesta este fi
meu cel iubit, întru carele bine am voit.— Adoua zi Ion arătând lu-
meî cu degetul p r « u s , zise: Acesta este mielul luiDumnezeii,
care va şterge penatele lumeî.
Ispita.— După f f f s ’a botezat Isus, s’a dus în pustie, unde a
postit şi s’a rugat lur Dumnezeu 40 de zile şi 40 de nopţi; şi
flămânzind tare, i se arătâ ispitorul şi-î zise: De eşti tu fiiul lui
'Dumnezeu, zi petrelor acestora să se facă pâm .“ Isus ăi răspunse:
Scris este, nNu numai cu pane va trăi omul, ci cu tot cu-
ventul ce ese din gura lui Dum nezeul După asta,-ispititorul duse
pe Isus în sfânta cetate, şi punăndu-1 pe aripa bisericeî, îi zise:
De eşti tu fiiul lui Dumnezeu, aruncă-te de aici j o s ; că scris este :
’ „îngerilor seî va porunci pentru tine, şi pre mâni te vor ţine, ca să nu
■ se atingă de p ă r ă piciorul teu.“ Isus îi răspunse : Scris este, să nu i-
spiteşti pre Domnul Dumnezeul teu.u Apoi demonul duse pre Isus pe
[un munte forte înalt, şi arătându-î tote împărăţiile lumeî şi slava lor,
i'îî zise: „Aceste tote ţi. le vom da ţie, dacă vei căde şi te vei
fînchină mie.“ Atunci Isus îi zise: „Lipşeştidinaintea mea, satanol
' Că scris este: Domnului Dumnezeului teu să te închini şi lui u-
nuîa să-i slu je şti* Ispititorul apoi se făcu nevăzut, şi îngerii ve­
n iră să-î sluiască. h ă ? * \i /
I . y
I 2. Despre animale, plânte şi minerale. / \
I
: în lume se află multe şi felurite lucruri şi fiinţî, precum : omeni,
(]cânî, cai, boi, oi, muşte, paseri, peşti, broşte, flori, buruene, erbă
Îşi copaci; apoi cridă, fer, petre, apă, aer, ş. a. 1.
I Omenii, găinele, fluturii, erburile, copacii ş. a 1. se trag din
fpărinţi asemine lor, se nutresc, cresc, se înmulţesc, ş’apoi, după o
]vreme ore-care, mor sau pier. Astfel de corpuri se numesc
5vietăţî sau vieţuit6re. Ele cresc şi vîeţuesc, numai nutrindu-se.
jJHrănirea şi creşterea corpurilor vîeţuitore se face din lăuntru, în
‘afară. Creşterea corpurilor vîeţuitore însă, de la o vreme în-
Jceteză.— Dar ferul, crida, varul sarea, plumbul, banca ş. a. 1. nu
!se trag din părinţi asemine lor, nu se nutresc, nu cresc, nici nu
mor. Astfel de corpurî sunt fără de vieţă, şi. se numesc corpurî
[‘brute. Corpurile brute alcătuite odată c’o mărime ore-care, pot
‘să rărnâe cu acea mărime pentru totdeauna. Corpurile brute pot
,fcreşte numai prin adăugirea sau alipirea de părţi nouă, pe dinafară.
(Când stricăm o farfurie, saîi sfârmăm o petră ori o bucată de
\ cridă, farfuriea, petra ori crida n’a murit, ci numai ş’a schim­
b a t forma ; adecă, de unde era maî înainte o bucată mare, acum
]se află în maî multe bucăţele, /cu alte form e; dar fle-care din a­
ceste bucăţele are, în mai puţin, tot ceea ce avea şi bucata ma-
re -— Astfel dar, fie-care bucăţică este în mic un corp brut.— C or­
purile brute sunt dintr’o singură bucată; '-er corpurile viî sunt
alcătuite din maî multe părţi.
Privind corpul unui mei, vedem maî multe p ă r ţ i: cap, ochi,
urechi, nas, gură, dinţi, limbă, piciore, codă, ş. a. 1.— Dacă-1 spin­
tecăm, găsim : creeri, inimă, plămâni, maţe, maîu, splină, rărunchi,
vine, ş. a. 1. Asemine privind un copac, vedem : crengi, frunze,
flori, tulpină, rădăcină cu multe viţişore, ş. a. 1.— Părţile din care
se alcătuesc vieţuitorele, se numesc o rg a n e . Tote corpurile vii
sunt alcătuite din maî multe organe.— Dar corpurile brute ău or­
gan e?— Organele sunt aşezate într’un chip potrivit, spre a pută
împlini fie-care lucrarea pentru care e făcut. Tote organele lucre-
ză pentru a păstra vieţa. Fie-care vieţuitore lucreză numai atâta,
cât o ajută organele ce are; d. es : un rac nu pote fugi ca un
câne, nici cântă şi sburâ ca o pasere ; dar nici cânele, nici pase­
rea nu pot vieţui în apă ca racul saiî ca peştele.
Omul, capra, calul, brosca, şopârla, cucoşul, furnica ş. a. 1.
pot să se mişte singure dintr'un loc în altul, simt durere şi ţipă
sau se svercolesc, când li se tae un organ; pentru acesta se nu ­
mesc an im ale ; er salcâmul, răchita, cireşul, urzica, petrenjelul.
marariul, cepa, şi toţi arborii şi tote erburile şi buruenele nu se
pot mişcă singure de la un loc la altul şi nu simt durere, adecă
nu ţipă nici se svercolesc, când li taî vr’un o rgan ; pentru acesta s€
zic vegetale sau plante. Aşa dar, în lume găsim două feluri
de corpuri, ad ecă: corpuri organisate sau vieţuitore şi corpuri ne-
organisate sau brute, numite m inerale. Corpurile organisate suni
de două fe lu ri: anim ale şi plante sau vegetale. Tote corpurik
organisate, după un timp maî lung sau mai scurt, se fac corpuri
brute. Corpurile brute sunt ărăşî de dotiă felu ri; naturale ş
artificiale. Ferul, petra, apa ş. a. 1. sunt corpuri brute, naturale
er cărămida, soponul, luminarea, banca, stecla, cernela, lăcata, br6-
sca de la uşă ş a. 1. sunt corpuri brute, artificiale, alcătuite toi
din corpuri naturale. j

3. Naşterea lui Romul şi Rem.

Eră o dată în Italiea un împărat, care avea doi băeţi; ce
mai mic se numiâ Amuliu, şi cel mal mare, Numitore. Murinc
tatăl lor, băeţiî s’apucară să împartă între dînşiî averea ce li ră­
măsese. Ei făcură în doftă baniî, vitele şi alte lucruri; însă cam
i erau să împartă şi stăpânirea peste ţară, care asemine o aveau
i moştenire de la tatăl lor, Numitore zise fratelui seu: dacă voeştî,
îe tu toţi banii, lucrurile şi tote vitele, şi mie dă-mî împerăţiea.
I Amuliu, de şi eră maî mic, dar era maî şiret; el primi asta bu-
I curos. Nu trecu mult, şi el cu banii ce avea, îşî făcu pe sub a-
scuns ostaşi, şi alunga pe frate-seu din domnie, fără multă greu-
i tate. După asta, Amuliu începu a se îngriji, ca nu cumva Rea
! Silviea, fiica lui Numitore, să aibă copii, cari să se rădice maî
I pe urmă şi să-l alunge din domnie, cum se şi întâmplă; căcî nu
. trecu mult timp, şi ea născu doî băeţî de gemene, frumoşi şi marî
de trup. Atunci împeratul Amuliu se înfurie şi voi să omore pe
: Silviea ; dar A n to , vara eî, căzu în genunchi şi cu lacrimî ruga
f pe tată-seu Amuliu, să n’o om ore; ci maî bine s’o închidă în vr‘o
i temniţă. Amuliu se înduplicâ de rugăminţile fiicei sale, şi aresta
i pe Rea în carceră, punend pază straşnică, ca să nu scape; ba
i încă opri, ca nimeni să nu potă întră la dînsa. Dar pe copii, po­
runci unui credincios să-î ucidă. însă credinciosul împeratuluî, fi-
i ind om milos, nu î-a u cis; ci puindu-î într’o albiuţă, porni să-î
: dee pe apa unui rîu, ce curgeă nu departe de acolo. Dar când
ajunse la rîu, s’a temut să se apropie de dînsul, vezendul tulbure
şi furios, că venîâ mare cumplit! Neştiind dar ce să facă, puse
albiuţa cu copilaşii aprope de malul rîuluî, o lăsâ acolo, şi el se
întorse înapoi.
Apa rîuluî crescend din ce-în-ce maî mare, ajunse pene la
: albiuţă, se vârî pe sub dînsa şi umflând’o în sus, o duse la vale.
Nu trecft mult, şi apa începu a scăde; er valurile abătând albiuţa
' la mal, ea se opri pe năsip la umbra unui smochin selbatic. Aici,
se spune, că o lupoîcă avusese pui; dar un venător eî furase
în lipsa eî. E a venind şi negăsindu-i, umblase^ în tote părţile,
ca doar î-a afla undevâ. Dar înzădar alergase! Intorcerdu-se obo-
; sită, se culcâ sub smochin, lângă albiuţă. Copilaşii flămânzi, s’ati
trezit de maî multe-orî din somn, au plâns de dorul laptelui, apoî
er au adorm it; acum trezindu-se din nou, deteră de ţiţele lupoî-
ceî, le apucără în gură, supseră pene se săturară, ş’apoi adormiră.
Lupoica uşurată de durerile ţiţelor, se sculâ binişor de lângă dîn-
şiî şi se duse după hrană. Asta se urmâ câtăvâ vrem e; dar în lip­
sa lupoiceî, se zice că venîâ o păsărică, care-î învăliâ cu aripio-
rele, ca să nu li fie frig, pene se ’ntorceâ lup6îca, de pe unde umblâ.
Nu se ştie cam câtă vreme se hrăniră pruncii de lupoîcă.— O
dată F a u s t, un porcar a lui Amuliii, păscend turma de porci
în apropiere de acolo, lupoica se răpezi, şi luând un purcel, o tuli
la fugă. Faust se lua după dînsa, şi veni pe urma eî penă Îs
tufa unde erau pruncii. Apoi, cu ajutorul cânilor şi c’o sdravănă
ghiogă în mână, alungă lup6îca şi în trâ'su b tufă să-î îee puii,
Dar minune m are! în loc de pui de lup, el găsi acolo doi copilaşi d(
om, mari şi frum oşi; er alăture cu eî sta o albiuţă frumos făcută, ş
cu nişte litere săpate pe dînsa. Faust luâ copilaşii cu albiuţa, şi-
duse a casă la femeea lui, L a r e n ţa . Şi după ce-i spuse totă în
tâmplarea, eî zise ca să-î cr£scă în ascuns, să nu ştie nimene:
er albiuţa o strînse într’un loc taînic.
Larenţa puse nume băeţilor, unuia R o m u l şi altuia R e m
şi-î îngriji ca o mamă bună. Mărimea corpului şi frumuseţa chi­
pului lor, chiar din pruncie arătâ, că aceşti băeţî au să fie băr­
baţi voinici şi nefricoşi de orî-ce vrăjmaş. Romul şi Rem, dup!
ce crescură maî mari, învăţară cu mare tragere de inimă tot fe­
lul de învăţături. E î se purtau bine şi ascultau pe crescători]
lor, ca pe nişte adevăraţi părinţi. A ceşti băeţî erau forte h a r n ic i:
eî se deprindeau la g im n a s tic ă , la venătore şi la alergări îuţi,
dar nu nebuneşti. Romul şi Rem mergeau bucuroşi la venătore d<
lupi, şi erau gata a se lupta cu tâlharii, cari pe vremile acele
erau mulţi şi forte îndrăsneţi. E î iubiau dreptatea şi sărîau în a
jutorul celor slabi şi asupriţi.

4. Naşterea plântelor.
f
O copilă numită Lina, vezend pe tată-seu într’o dimine
grădină, se duse şi ea, ca să vadă ce maî fac florile, pe care ni
le văzuse mai bine de-o săptămână, fiind bolnavă. L u p ă ce L
privi câtva timp, atât pe cele care le maî văzuse, cât şi pe ceL
care înfloriseră din nou, merse la tată-seii, pe care-1 găsi privim
la nişte mici frunzişore. Lina întrebâ a tu n ci: Ce sunt aceste tată
— Aceste sunt fasolele, pe care le-a pus maîcă-ta acum o săptămână
— Ia spune-mi, tată, cum s’aii schimbat fasolele albe, în frunze verzi
— Iată cum, zise tatăl, punendu-se pe erbă, lângă un strat de cepă
Maî t6te plântele se nasc, cresc şi se înmulţesc din sămânţa
sîmburî sati grăunţe. în sămânţa de cânepă, în grăuntele de păpuşoii
în b6ba de fasolă, în sîmburele de bostan, de resărita-soreluî, d
perjă ş. a. 1. este ascunsă mica plântă, numită atuncî e m
brion. Când spargem un sîmbure de bostan, găsim sub coji
m iezul; er în miez, la o parte, se află ascuns un colţuşor alb ; a
cesta este embrionul, care cuprinde în mic tru nchiu l şi rădăcin
plântei viit6re.
 Când punem simburile saii grăuntele în păment la timp
priincios, dacă are căldurăşi umezală trebuitore, plânta se de­
şteptă şi încolţeşte: adecă, embrionul începe a creşte, şi rupend
învălişurile ce-1 acoper, mica ră­
dăcină din embrion începe a se
afunda în păment, er trunchîule-
ţul creşte în sus, ca să dee de
aer şi lumină. Tot atunci es pe
truuchîuleţ un fel de frunzeşore
late şi cărnose, în numer de una
sau două, numite cotiledtfne,
care nutresc la început mica
plântă. Şi cu cât trunchîuleţul
creşte, cu atâta se îngroşă maî
mult, şi încep a se desvăll pe dîn-
sul ramuri şi frunze, apoi flori şi
fructe.
Unele plânte, precum e fasola,
bobul, bostanul, castravetele,
grâul, păpuşoiul ş. a. 1. au trun­
chiuri erbose; aceste plânte se
numesc erburi sau buruene. Alte plânte, precum porumbreii, leliecii,
socul, măcieşiî, stejarul, fagul, rnerul, vişinul, ş. a. 1. au trunchiul
lemnos; aceste se chiatnă tufarî, arbori sau pomi.
Pentru naşterea, creşterea şi rodirea unei plânte, sunt nea-
perat trebuitore aceste lu cru ri: căldură, suc pămentesc, aer şi
lumină. Fără de aceste, plântele nu pot creşte, nici rodi. Plantele
erbose trăesc numai o vară. în acest timp se nasc, cresc,
înfloresc, rodesc ş’apoi pier. £ r cele lemnose nu trăesc numai a-
tâ ta ; ci zeci şi sute de ani. Trunchiul unui arbore sau pom, mulţi
ani creşte şi se întăreşte tot mai mult, despărţindu-se în craci,
crengi şi ramurî, şi făcend în fie-care an miî de frunze, flori şi
ro d e ; er rădăcina luî se adânceşte tot maî afund în păment, des-
făcendu-se în maî multe viţe, care apucă îu deosebite părţi, pen­
tru a trămite plânteî mustul, ce ele sug din păment.— Plântele
neavend alte trebuinţi, de care să se îngrijască, în totă viaţa lor nu
fac alta, de cât se nutresc, înfrunzesc, fac flori şi seminţe pentru
înmulţire. Dintr’o singură semînţă esă o plântă deplină; care, nu
după mult timp rodind, va put& da zeci, sute şi miî de seminţe pen­
tru alte plânte, aseminea aceleia, din a căreia s6mînţă a eşit.
— A ! minunat lucru este, tată, naşterea, creşterea şi înmulţirea plân-
 teloi ! ^Aşa, copila! Să ştii ca» malcă-ta a pus într un cuib nu­
mai vr’o şese sau şepte fasole; apoi ia să cauţi când vor rodi ele/
câte se vor face?— Copila stătu puţin pe gânduri ş’apoî întrebâ:
„Tată! cine este ore acela, care a făcut aşa minunate lu ­
cru ri?— Este mâna cea nevezută a luî Dumnezeu, copila m ea;
to t acea mână care ne-a făcut pre noi, şi care nuînceteză în fie­
ce minunt a face felurite lucruri minunate, din care multe nu le
putem v e d e !

ctede ca je j/w 'fe,

/ \
w e^a a <4adcm tc/e / —
. ,

U n / i# ,m e îz ^ a 4U a a ru n că ,

/ ^ / V y yw /
d e a eJzeA & a /

jk'ZtWc/c
,

S iefy ţM îa e,

/O
Bl <44, t o c/e
II
r / * 5

w M ic j/ a

'{o'Zea-fo'Z -m d-ie^^e.

(Noul abecedar romanesc).

6. Mortea lui Amuliu.

Numitore, după ce fu alungat din domnie de frate-seîi AmulitL
se retrăsese cu puţinul seu avut spre a locui într’o cetate din a-
propiere.
O dată, văcarii seî răpiră nişte vite de la văcariî lui AmulitL
 Atunci se ncepu certă mtre văcari. Romul şi Reni săriră cu fuga,
bătură şi alungară pe răpitori; apoi luând vitele furate, le dădură
înapoi văcarilor luî Amuliu. Numitore aflând de asta, s’a superat
şi a poruncit argaţilor seî, să se pună la pândă şi să prindă pe
ceî ce l-au bătut. Romul şi Rem auzind aceste, adunară împrejurul
lor mulţi voinici, învăţându-î să fie îndrăsneţî şi harnici.
O dată, Romul şi Rem se întorceau de la o paradă cu pu­
ţin! tovarăşi pe lângă dînşiî; când îaca văcarii luî Numitore, cari-î
pândeau, sar asupra lor. E î însă nu fu giră; ci se aperară, trântind
la păment pe mulţi dintre duşmani. Cu tote aceste, vrăjmaşii lui
Romul şi Rem fiind maî numeroşi, dovediră; şi prinzend viii şi
neatins pe Rem, el duseră la Numitore şi-î z is e ră : iată unul din- B
tre hoţii cari ne-au bătut şi nî-au luat vitele. Numitore, de şi eră
forte mânios, tot nu-î făcu nimica, temendu-se de Am uliu; ci lu- î
and pe Rem, Ta dus la stâpânu-seu, ş’a cerut să-î facă dreptate,
zicend: „ Iată Frate şi împerate Amuliu, cum sunt jăfuit şi batjo- 1
corit de argaţii teî. Dintre toţî, am prins numai pe acesta, şi-l
aduc înaintea ta, rugându-te să-mî faci dreptate, ca unui frate
ce-ţi sunt.
Imperatul Amuliu crezu pe frate-seu, şi-î dădu pe Rem, ca
să-l pedepsască eî, cum va voi.
Atunci Numitore a luat pe tenerul Rem şi s’a întors a casă.
Aici, în loc să-l pedepsască, începu a -1 privi cu luare am inte;
căci nu i se întâmplase a mai vede un tener aşa de frumos la stat
şi c’o vorbă aşa de dulce. Privindu -1 bine, i se păru că vede pe
fiică-sa, S ilv ie a ; şi întrebându-1, cine este şi din ce părinţi se tra­
ge, Rem respunse fără temă: „N u-ţî ascund nimic; căci după
cât ved, aî inimă maî bună de cât împeratul nostru Amuliu, care
m’a dat pe mânile tale, fără să me judece, de sunt vinovat sau
ba. Noi suntem doi fraţi de gemene; nu ştim nimica de părinţii
n oştri; ni s’a spus numai, c’am fost daţi c’o albiuţă pe apă, hră­
niţi de-o lupoîcă, ş’apoî ne-a luat şi ne-a crescut Faust cu femeea
sa* Larenţa. Albiuţar aceea se află şi a stă z i; e legată cu cercuri
de argint, şi cu nişte litere cam şterse pe dînsa. Numitore auzind
aceste, îndată ş’a adus aminte de pruncii fiicei sale, Silviea ; ş’apoî
începu a se gândi cum ar face să se înţelegă cu dîn«a, care tot
stă la închisore.— Luî Rem nu-î făcu nici un reu; ci-1 îmbrăţoşâ
şi-l serutâ, povestindu-î totă întâm plarea: cum că el e bunicul lor,
şi că mumă-sa, Rea Silviea, stă în temniţă la închisore.
L a auzirea acestora, lui Rem i se rădicâ perul în sus, ochiî
i se încruntară, si strîngend amendoi pumnii, întreba cu glas tare :_____ J
 U ndei temniţa? Unde-I? să sfărm a sile în bucăţi di «s :fi§* *

& ?ş i s r s a s i i H I «
^ * ----------------
--
---------- vv***UJLLW,

Tocmai atunci, iaca şi Romul împreună cu Faust si cu mnî

pe“ L r P ^ " UM făCUSe muIt r6ti> alergară să scape
pe ±iem. .hornul împărţise oştea m companii de câte o sută «i
I
%

iarer purtă în’ mână H S î w CU* ' m V0Înic $ “ J^ăsneţ,

c ! i i a 0 sullîa> ce avea în vârful de sus W a t nr.
ţ e fâu şi un braţ de lemne, ca să le aprindă nontea° si <?s
rTLT/oaci Eomi*sp **
eşi înainte c o ceta numerosa de slugi si terani ne cari-î ari,,.

S te V îT ^ S l i r ă T J 6^ 1UÎ Romul cele ce a’flase, întruniră

şfacară la J S 1 f " T pra palatului f r ă ţ e s c , si se în-
i> pr m ,di S âZ t f f P M afi- A m u M V^ ndu-se * ««are
înde să « în e o i *1 W " " nebun’ ne?tiind cum ^ Pe
“e ră p tl aîSnra î f a J " , ~ ^ P<3Ste zkluri în ^untru, şi
mai multe mâni rlo VOe,' te sa se aPere ; dar lovit de
sfârsU Romul^ \ L „ ia tă , cade mort la pământ. Deacum totul s’a
la temnită sfarmă ™ - ^ lniPreuua cu bunicul lor Numitore
,nam„ , ’ starma uşile şi amendoî băeţiî apucând în braţe pe
mama lor, ei serută mânile şi-x spun, că deacum este s ă p a tă
A douazi îngronara. cn m„.» . paia-

7. Părţile plântel.
^ rna’ Cilnd ne uităm la un pom, ni se pare că e uscat •
cu ra m V rjltT o r^ T f™ 1126! niCÎ florî> nicî ^6m e> ci » ™ a* crengi
e aole. hamurile se află crescute pe crenel • er cren-
£ L C,’e3Cn Pe 0 parte maî Srtsă a copacului. A cestă parte mal
fa î e’ î n ' r ^ n n c h ^ 8a®tulpină. Când trunchluf se des­
c r ie ! Părţî gr6se’ aceste Păl'ÎI se numesc
rădicat in sus P C“ Cap6t în «**. altul
,Q . ? apf tul de sus> se zice vârf. Capetul din pământ se sfâr­
şeşte intr o umflătură, iu forma unui nod mal mare sau mal mic
Din accst nod se întind în păment, in 16te nărtilp » .)»
tuesc rădăcina plantei. Aşa dar, un copac are : rădăcină, trimcMu,
crengi şi ramuri. L a unele plânte trunchiul creşte deasupra pă­
mântului; e r la altele, sub păment. D. e s : cepa ce-o mâncăm, este
trunchiul plantei; er rădăcina, sunt firişorele de desubt, ce cresc
ca nişte musteţe.
Cu cât trunchiul creşte în sus, cu atâta şi rădăcina caută să
se întindă şi să se adâncescă în păment. Copacii nu cad lungiţi la
păment, când bate ventul sau când i-am împinge noi, fiindcă ră­
dăcina ei ţine legaţi cu putere de pâment. Trunchiul unui copac
are trei p ă r ţi: cea de deasupra e coja sau scorţa. Ea pote fi ne­
tedă sau sgremţurosă. Sub cojă e lemnul, şi în mijlocul lem­
nului, e meduva, care se pote vede maî bine la o crengă de soc.
Dacă punem într’o olă de flori păment gras, şi în acel pă­
mânt resădim o plântă, ea creşte tot aşa de bine acolo, ca şi în
grădină, dacă o udăm din când în când, şi dacă are aer, lumină şi
căldură.— Când tăem o crenguţă din acestă plântă şi o storcem,
curge din ea un fel de must apos. Ore cum s’a suit apa din ţernă
pene în crenguţi?— Apa turnată peste ţerna din olă, disolvind sau to­
pind unele părţi din ţernă, se amestecă cu dînsele ; er plântă sugând
prin viţele rădăcinei acea apă, ea se sue prin nişte mici ţevişore
din lăuntrul trunchiului, şi se împrăştie în tote părţile plântei. Apa
ajungând pene în frunze, se întâlneşte cu căldura aerului, se pre­
face în aburi şi se perde în aer. Mustul ce curge din crenguţă,
când o storcem, se numeşte seva plântei. Primăvara, plântele au
multă sevă. Dacă n’am turnă apă peste ţerna din olă mult timp,
plânta ar începe a se îngălbeni, apoi se veştezeşte şi piere. Ore
ce-am păţi şi noi, dacă n’am ave ce mânca şi ce be 2 sau 3 zile ?—
Aşa dar, mustul din pământ este hrana plântei; er
gura prin care se hrăneşte ea, sunt capetele viţi-
şorelor rădăcinei sale. Tote plântele au rădă­
cină, şi tote se hrănesc cu astfel de mâncare. Ce
triste sunt plântele, când nu plouă mult timp!
firna sau pe la începutul primăvereî vedem
pe trunchîu, crengi, şi pe ramuri nişte mici cio-
turele rotunde, maî mult sau maî puţin ascuţite.
Aceste cioturele se numesc m u gu ri : cari, la în­
ceput, când sunt de tot mici, se chîamă ochi.
Mugurii sunt învăliţi c’o îmbrăcăminte puţin cleî6să, ca nişte solzî;
er sub solzî, la unii muguri, se află un fel de vată. Sub vată se găseşte
o mică ramură cu mici frunzişore. Unii muguri, pe lângă ramură
si frunze, ascund în eî si micul boboc. îmbrăcămintea de solzî a-
pSră mugurii de umezala aerului şi de p lo e ; er vata eî aperă de
frig, şi li ţine cald.
Când ventul cald al primăverei atinge mugurii, eî se deşteptă
ca din somn, incep a creşte, se deschid şi mica ramură cu frunze
se arată la lume. Ramura apoi tot creşte şi frunzele se măresc.
Frunzele ati două p ă rţi: codiţa şi partea lată şi verde, numită lim b.
Frunzele sunt forte trebuitore plânteî; in ele vine mustul supt din pă­
ment, prin viţele rădăcineî, şi se întâlneşte cu a e ru l; prin frunze
şi alte părţi verzi, plântele resuflă aerul, cum resuflăm noi prin
gură şi nărî. Unele frunze cad t6mna; altele remân şi se usucă
pe trunchiu, cum sunt la b uruene; 6r unele remân pene ce es
alte frunze noiie, ş’apoî cad. Unele frunze se întrebuinţază la bucate,
precum sunt cele de cepă, de petrinjel, mararîu, curechîu sau varză,
şi altele. Din frunzele numite pănuşe de păpuşoi, se face hărtie.
Dar frunzele de tutun la ce se întrebuinţază ?—
Frunzele împodobesc pomul şi feresc poineie de arşiţa so-
relui. Când ventul suflă încet, frunzele mişcându-se lin, fac un
sunet aşa de plăcut, în căt se pare că şoptesc una cu alta. Dacă
omizile mănâncă frunza primăvara, atunci pomii nu mai fac rode în
acea vară; de aceea, dacă voim să avem mere şi pere multe şi
bune, trebue să curăţim pomii de omizi. Frunzele sunt vara v e r z i;
er tomna, se îngălbenesc, şi la cea maî mică suflare de vânt, cad
la păment. Aici ele putrezesc şi îngraşă pământul, care nutreşte
pomul pentru a creşte tot maî mare, şi la vara viitore a ave alte
frunze noue, care şi acele nu vor trăi mai mult.

8. Romăniea, tara mea.

IJApA \NEA ApE KAAMIHÎ MZMOACE, j .'^HAALţH KA KpĂ^HI, KOIMUMI KApEAlţl*,
^EAAtfpfl .jttlAATE KS .WttM^pE <j)A0pi, KonHI £E UJEC8pî, K0I1HI ^E A\8HTE,
ICBOApE AMAUIE^I UJH pZKOpOACE, | H mH M Î ME BEMNHK KAT nEN Tp8 EA,
HEpîS AAKACTpS, npEA pAp K8 HOpi! U Ih BOp c’ o ckAnE ^E §HAE pEAE.
IJApA WEA ApE OlfiEHI T\E ({)p8MTE, @§ ţ\Ap CXHT M ^ H ^ p S K8 IţApA A\EA î

Ţara. O Întindere mare de păment, cu sate şi oraşe locuite de o-

meni cari au o singură ocârmuire, se numeşte ţ a r ă sau s ta t. Ca să
putem cunoşte mărimea şi forma unei ţerî, s’aii făcut închipuiri pe hâr­
tie, numite l i ă r ţ l O hartă ni înfăţoşază sau pămentul întreg, sau
numai o parte a sa, cuprinzetore de mai multe ţerî. Sunt însă
unele hărţi, care ni înfăţoşază numai o singură ţară, sau numai un
singur judeţ, sau chiar numai un singur oraş.
 Ţara în care locuim noi, se numeşte Romăniea. Eu sunt
Român, şi Romăniea este Patriea mea; pentru căîntrînsa nratn
născut, trăesc ş’o iubesc ca şi pe mama mea; tot întrinsa s’au
născut şi aii trăit părinţii, moşii şi stremoşii mei Romani.
Ţara nostră se află între două împerăţiî mari şi anume: la resă-
rit e împerăţiea ru sască : er spre apus şi mîază-nopte e împeră-
ţiea Austro-Ungară. Romăniea se desparte de aceste împerăţiî
prin hotare păzite de grăniceri şi de-o parte şi de alta, ca nici
de la 1101 să trecă fără învoire cineva la dînşiî, nici de la dînşiî,
la noi.— Ţara nostră se megieşeşte la mîază-nopte şi la resărit cu
Basarabiea, de care se desparte prin rîul Prut şi un braţ al
Dunăreî, numit Chiliea. La meza-nopte şi apus se megieşeşte cu
Bucovina, Transilvaniea şi Temişiana, despărţindu-se de ele
prin munţii Carpaţî, rîuri şi şanţuri. La meză-zi se megieşeşte
cu o mică parte din Serbiea. de care se desparte prin fluviul
D unărea ; şi cu Bulgariea, despărţindu-se de ea tot prin fluviul
Dunărea, pene la Silistra; apoi de aici, Romăniea se desparte
de Bulgariea numai prin o linie trasă, din malul drept al Dunăreî.
pene la Marea negră. mai în jos de Mangaliea. E r la resărit-
meză-zi, ţara nostră se megieşeşte cu Marea n^gră. Ţerile: Ba­
sarabiea, Bucovina. Transilvaniea şi Temişiana sunt locuite
tot de Români, fraţi cu n o î; ba chîar şi în cele de la meză-zi.
de peste Dunărea, locuesc mulţi Români! Romăniea pene la 1859
era despărţită în două. prin părîul Milcov, şi anume : partea de-a
drepta Mijcovului, se numîâ Yalahiea safi M unteniea ; er cea de-a
stânga, se chema Moldova, având fie-care câte-un Domnitor. Dar
la anul 1859 , în 5 şi 24 Ianuarie, Românii din aceste ţeri ş’aii ales un
singur Domnitor, pe Alecsandru Ion I. Cuza. Şi însfârşit. la anul
.1862 , Ianuarie 24 , aceste ţerî s’au făcut una, cu numele maî ântei
„ Principatele-unite-rom âne “ , apoi „Romăniea", Moldova era
înainte mult maî mare, de cum e a stă zî: căcî de dînsa se maî ţinea încă
Bucovina şi Basarabiea. Insă Bucovina, de la 1777 , adecă de 100
şi maî bine de anî, se stăpâneşte de Nemţi, fără nici un drept: de şi
Ghica, Domnul Moldovei de pe atunci, se împotrivi la luarea eî. pentru
care-şi perdii vieţa. Basarabiea asemine, fără nici un drept, nî-au
luat'o Ruşii la 1812 , adecă maî bine de 70 de anî.— Pene la 1877
Românii plătîau tribut Turcilor, după învoela ce avusese cu din-
şiî de maî înainte. în acest an însă, încependu-se răboîu între Ruşi
şi Turci, Turcii bombardând câteva oraşe româneşti de pe malul
Dunăreî, Româniî, în ziua de 10 Maîu, hotărîră a n u li mai plăti
tribut şi intrară în răsboiu cu dînşiî, alăturea cu Ruşii. Şi atunci
Turcii remâind învinşi. Românii, ca despăgubire de răsboîu, dobân­
diră Dobrogîa, o ţerişoră, de-a drepta Dunărei. Aşa dar, R o­
măniea se alcătueşte acum din Moldova, Valahiea şi Dobrogîa.
L a 1881 Romăniea se făcu Regat, şi Domnitorul eî Carol I,
în ziua de 10 Maîii acelaşi an, se încoronâ R ege al Romănieî, în
Bucureşti.
In ţara nostră locuesc vr’o 5 m ilione de Români. M AIE­
STATEA. SA CAROL I este Regele Romănieî. Dar afară de Ro-
mănî, in Romăniea trăesc şi mulţi străini, precum : Franeeji, Ita­
lieni, Armeni, unguri, greci, lipoveni, ruşi, bulgari, nem ţi,
jidani, Turc! şi Tătari. însă Romăniea este numai a Româ­
nilor, şi numai singuri eî ati drept a o stăpâni: pentru că
strebuniî noştri Români ati vărsat părîe de sânge spre a o
aperâ, timp maî mult de 1,700 de anî, contra multor cumpliţi
duşmani, cari voîati să lî-o ieâ : Goţii, H unii, Gepizii, A varii.
Bulgarii. Ungurii, Tatarii, Leşiî, Turcii şi alţiî venîati ca
un potop asupra Rom ânilor; însă eî maî tari de cât stâncile de pe­
tră, eî făceati a se întorce de unde ati venit, sati a apuca în altă
parte. Românii sunt datori şi de-acum înainte a-şî aperâ ţara cu
sângele lor.

9. Trecerea Dunărei.
Oştile stau foţii*n faţă
Strînse’n câmpul de răsboîu.
Lupt' aprope e sărncepă.
Lupta crâncenă de-apoî!
Deci, oî maică întristată,
In ast scurt şi trist minut.
Iţi trămit încă o dată.
înc’o dată un serat!
Astăzi patriea ne chîamă,
Pentru ea ca să luptăm,
Cată dar, iubită mamă,
Orî-c-e dor noi să uităm!
fir când vestea mortei mele
Pen’ la tine va sosi,
Bate munţii şi vălcele,
Trupul meu spre al g ă si!
Negăsindu-1, te întorce.
Şi te ’ndreptă cătrâ cer.
în ast loc vor fi cu mine
Toţi acei ce’n luptă p ie r!
L.-Colonel Boţeamt.

10. Mortea lui Reni şi zidirea Romei.

[lomul şi Hem, adunând împrejurul lor mai multe slugi şi
robi, cari fugiseră pentru a scăpa de chinurile, bătăile şi nedrep­
tăţile stăpânilor şi domnilor lor. să înturnară cu aceştia să zidescă
şi sa locuescă in cetatea, ce voiau a întemee pe locul unde fu­
seseră hrăniţi de lupoîcă. Ajungend acolo, făcură un şanţ îm pre­
jurul locului unde erau să se a ş e z e : ş’apoî dădură de ştire, că
 ■»

orî-cine este nedreptăţit orî chinuit, să vină la dînşiî, că va li

scăpat şi aperat. Astă bună veste aduna în scurtă vreme o mul-
ţime de omeni tinerî şi voinici. După asta, fraţiî Romul şi Rem,
fiindcă erau tot de-o vreştă, voiră să ştie care din doî trebue să
se facă împerat. Lucrul nu eră uşor; şi eî începură a se certă,
tnsă, ca să nu se întindă c^rta maî mult, eî se în voiră ca să în­
trebe fie-care norocul seti, zicend: să ne suim unul pe un munte
şi. altul pe alt m unte; şi cel care va vedk ântgi maî mulţî vui­
ţii rî sburând pe sus, acela să fie împerat. Aşa făcu fie-care; şi
după ce s’aii suit pe munte, Romul n’a aşteptat să vadă sburând
vr’o p asere; ci a trămis câteva slugi să cheme pe Rem îndată.
Dar înainte de-a ajungetrămişiî la dînsul, Rem vezu 6 vulturi
sburând la drepta sa, de care s’a bucurat forte mult. Venind slu­
gile de la Romul şi chemând pe Rem, el îndată s’a dus să audă
câte şi ce paserî a vezut frate-seii. Ajungend la Romul, l-a în­
trebat : E î ! ce paserî ai vSzut ?— Romul însă nu î-a respuns ni-
naică, căci nu ştieâ ce să-î spună. Atuncî îaca vede şi el 12 vul­
turî sburând, şi îndată a zis: Ce me mai întrebi câte paserî am
vezut mai înainte ? Nu vezi şi singur paserile mele ?— Rem însă
începu a strigă că l’a în şelat; şi că nu se ţine în samă ce-a ve­
zut, după ce l’a chemat la el. Cu tote aceste, Romul a rămas să
fie împerat. Dar Rem nu s’a lăsat; ci a strîns împrejurul seu
mai mulţî omenî, şi luând arme, a sărit la răsboiîî cu frate-seu.
Lupta a fost crâncenă; şi tocmai când Rem voia a sări peste
şanţ în lăuntrul cetăţeî, fu lovit în cap cu un par şi căzu mort
Romul auzind despre asta, v e n i; şi când vezu mort pe nenorocitul
seu frate, începu a se căina şi a plânge cu amar! Apoi răpezindu-se
desperat, apucâ un cuţit şi voi să se înjunghie ; însă Larenţa, cre-
scetorea luî, îi smunci cuţitul din mână, strigând : Ce faci, nenoro-
eitule ?! V rei să mai săvîrşeştî şi un al doilea pecat ? !— Romul
atuncî apucâ în braţe pe frate-seu, îî udâ mult timp faţa cu la­
crimile sale, şi îngenunchind, strig â : firtă-me, bunul meu fr a te !
Amândoi suntem vinovaţi, căci ne-am bătut pentru m ărire!.... Apoî
cu paradă mare a îngropat trupul fratelui seu, şi l’a plâns multă
vrem e!
După asta, Romul porunci să sape un şanţ forte adânc îm­
prejurul locului, unde erau să-şi facă case de locuit; apoi se puse
în fundul şanţului tot felul de rode care se copseseră atuncî, şi
erau bune de mâncare, precum : smochine, grâu, orez, ş. a, 1. Pune­
rea acestora însemna, ca să fie îmbelşugare totdeauna în cetate.
După asta, fie-care om maî puse încă în fundul şanţului câte-un
 pumn de ţemă, ee păstră din ţara de unde venise, amestecând’o-
cu pămentul de a ic i; asta însemnă că nu ş’a părăsit ţara, de şi
nu mai este unde se născuse. După ce se sfârşiră aceste, Romul
aşSzâ la plug un cuţit mare de aramă, şi înjugând un bou şi o vacă,
începu el singur a trage un cerc pe locul încunjurat de şanţul
cel forte adenc. E r omenii, în urma plugului, sfărmaîi brasdele
şi aruncau tot pămentul pe marginea locului, unde avea să fie o-
raşu l; dar unde trebuiâ să iie portă, rădicau plugul, ca să nu se
tae pămentul. Pe şănţuşorul făcut de plug, se clădi apoi un zid
puternic de petră, peste care nu erâ ertat nimănui să tre că ; căci
se zicea „zidul sfânt*. Asta fu vestita cetate, care se numi Roma,
după numele luî Romul, întemeetorul e i; er omenii cari s'ase-
zară să locuescă într’însa, se numiră Romani. Maî pe urmă şi alţii
cari locuiau mai departe, însă ascultau de stăpânitorii de la Roma,
se numiră Romani. Noi ne numim Rom âni, fiindcă ne tragem
din Rom ani; şi într’un timp am ascultat de împeraţiî de la Roma.
L a început, Romanii aii fost puţini; însă maî pe urmă atât se
înmulţiră şi se întăriră, încât ajunseră ca să cuprindă sub stăpâ­
nirea lor, mai totă lumea cunoscută pe atunci.

11. Florea.
Organele de rodire şi îmulţire ale unei plânte sunt: florea,.
fructul şi semânţa.
Mugurii, cari inehid în lăuntrul lor florea, se numesc boboci.
Bobocul ascunde tenera flore, cu tote părţile ce-o alcătuese. Când
se deschide bobocul, destăcendu-şî frunzele sale cele strelucitore,
i3Ti ajutorul căldureî, aerului şi umezeleî, se numeşte înflorire*
Privind o flore complectă, de dinafară în lăuntrul eî, găsim a-
I ceste părţi: codiţa, caliciul, corola, stam inele şi p istilele.
Partea pe care se sprijine o flore, se numeşte codiţă; dar
nu tote florile au codiţi, — Partea cea verde de dinafara florei, care
adese-ori are forma unul păhăruţ, se numeşte caliciu sau po-
tiriu. Caliciul este alcătuit din maî multe frunzişore v e r z i; aceste
frunzişore se numesc sepale. — Sepalele, la unele flori sunt slobode
er la altele, lipite una de alta, maî mult sau maî puţin. Când
florea este in boboc, caliciul acopere şi apSră celelalte părţi gin­
gaşe, din lăuntrul seu.— In lăuntrul caliciului găsim maî multe
frunzişore frumos colorate şi înşirate ca într’un cerc. A ceste frun­
zişore se numesc petale. La unele flori petalele sunt a lb e ; la
altele roşii, saO galbene, sau albastre, etc. L a unele flori găsim
 petalelelipite una de alta, maî mult sau maî puţin i er la altele
cu totul deslipite. Petalele sunt mai înalte de cât sepalele Tote
petalelela un loc, alcătuesc partea cea mai frumosă si streluci-
tore dm fiore ; şi acestă parte se numeşte corola sati corona florei.
Insa nu tote florile au corolă.—
înlăuntrul corolei găsim maî multe firişore înşirate în cerc •
aceste flnştoe se numesc stam in e. Unele flori au mai multe sta-
mine, er altele mai puţine. L a unele flori staminele sunt lipite în­
tre ele, er la altele, deslipite.— L a capetul de sus. staminele ati
iorma unei punguţe umflată. Acestă punguţă se numeşte anteră •
eat se află0 pulbere gelbee şi unsurosă, numită polen,
in mijlocul staminelor găsim unul sati malmulte firişore pu­
ţin mai gr6se de cât staminele; şi la unele flori mai înalte ’er la
altele maî scurte, de cât staminele. Aceste firişore se zic p îstilc
Şi pistiIele pot
6 lipite sati
^es^P^e unul
de altul. Pi-
stilul are trei
părţi: cea mai
de jos este
umflată, şi se
chiamă o-
v a r i i i ; partea

sus se Zice s tig m ă ; er partea pistilului dintre stigmă^si o-

în ovariti se găsesc mici ouşdre, li-
aceste sp n ^ U" ele florî care afl numai stamine:
s til V * T V S tam im k; * alteIe care »« "«mai pi-
sto â n t r 6 f l ° * pistUate- F,Drile stamiliatp 1111
face sS h r nePa df T ă are florî staminate; de aceea nu
tace semanţa. Canepa de tomna insă are flori pistilate.-Sp icu l
păpuşoiului este o flore staminată; <5r matasa care încupjură ciu-
C â n d n o lT iP? lele r Păpu?oInI are Şi flori staminate ?i‘ pistilate.
Când polenul din anteră e copt, cade în stigma pistilului si prin %
stil se scurge in ovariti. Aici, polenul se uneşte cu ousorele si
et « ; a S r îa -4" ? 1' flDe aSemine vântul ?i «nele’ insecte,
sta™ L f P mursă din flori, scutură sati duc polenul florilor
staminate la cele pistilate, şi le face de rodesc
încP» ? Î e; A UPă C° S' f def ălit cu desăvârşire nu trăesc mult si
încep a se veştezi: corola cade; staminele. stilul s i stigma se u­
sucă şl p ie r; er ovarîul însoţit de caliciţi, începe a le g a ; adecă,
•creşte răpede şi devine f r u c t Când ovarele sunt aşezate maî în
susul florei, atunci fructul adesa va fi învălit la partea de jos de
remăşiţile caliciului, corolei ş’ale staminelor, dac’aceste n’aîi că z u t;
er dacă ovarele sunt aş&zate maî în fundul florei, fructul făcut
din ele, va ave la verful seu remăşiţe din caliciţi, corolă şi sţa-
mine. Aşa dar, ovarîul singur sau însoţit cu alte părţi de pe lângă
dînsul, se preface în fruct; d. es: perja este fructul format din o-
variul crescut. Partea ce se mănâncă din mer saii pară. nu este
altă-cevâ, de cât partea de jos a sepalelor, petalelor şi stamine­
lor , crescute şi prefăcute în partea cărnosă a meruluî sau a p e r e i;
er cresta perei sau a meruluî ne arată remăşiţe din aceste organe.
Sîmburiî din mer sau pară, sunt ouşorele ovarîuluî. cu materiea
polenului. Fructul precum şi sîmburele singur, aperă si păstreză se-
mânţa plantei.
Florile sunt de mare fo lo s: din mursa lor adună albinele mîere
şi fac ceră. Unele se întrebuinţază la facerea doftorielor, în spi­
ţerii. Altele ni dau cele maî frumose b o e le ; tot florile ni dau şi
parfumurile cele atât de plăcute. Florile sunt podoba grădinilor
şi a caselor nostre !

12. Florile.
Hine oape a a^jiat,
Hine oape a kpeat
Mîndpejie, <$pî>moaee «Mopi.
Ks n.i'Bkîjte dsjpiî kojiopi:
TajiBene, a.iBe. pomioape,
De ni mepr jia inimîoapt î
Hine oape jpi rptdin^.
Hine’n kîmn ks soe
C&jiopijie a demtentat?
Mine c i Jie <$f nsieat ?
Toate epî ctaS araopnite.
Hine oape ;ie ad*>*ie
Ha t e r a iim cskb'ji d^jrae :
Ks .Ttsmin'B jie nştpeme,
k^M ^pt jie ’nkMzeme.
Lline oape Jiî-a maî dat
Mipoc dsjiqe, demkat,
Ivape cs<£jietei ni ‘niBat'B,
Inimîoapa ni dec$>atE ? !
lline, qine oape noate,
Ce jie 3>ak$ acte toate ?—
Dsmnezes k»-a ca iretinnii, IV /

Toate azî cint în<Mopite î D t aia «Mopî a jiop ^iinnt.

(Din Noul abecedar romăncsc).

13. Trebuinţele vieţel.

Când s a r arunca un om şi s’ar lăsa singur mult timp în-
tr un loc pustiul, unde să nu potă găsi hrană şi apă, ce i s’ar în­
tâmplă ? De sigur că ar peri. V ieţa fără hrană şi beutură, se
stînge ca si focul, când n are aer şi lemne. Dacă aî tramite pe ci-
nevâ la drum erna, pe un ger mare, fără sălie forte bine îmbrăcat,
ce i s’ar întâmplă ?— De sigur că asemine ar p eri; căci vieţa are
trebuinţă şi de căldură. Asemine ar peri şi când Far aruncă în-
tr’o căldură prea inare. Aşa dar, vieţa are trebuinţă de patru
lucruri mai cu samă, adecă : de aer, hrană, beutură şi căl­
dură potrivită.
Când însă un copil mic s’ar închide într’un loc, de. unde să
nu audă pe nimene vorbind nici să vadă pe nimene umblând, ce i
s’ar întâmplă ?— De sigur că n’ar şti nicî să vorbescă, nici să umble;
pentru că pruncii învaţă a vorbi şi a merge, numai auzind cum vor­
besc şi vezend cum umblă alţii. Dar ca să fie înţelegetori, trebue să
asculte de învăţăturile şi povăţuirile celor maî mari şi mai înţelepţi de
eât e i ; căci altfel, ar remâne mai proşti de cât animalele. Aşa dar, o-
mul are trebuinţă şi de soţi, adecă: să nu lie singur, cât va tr ă i;
pentru acesta omenii nu şed singuri prin păduri, ca fiarele; ci maî
mulţi la un loc, formând sate şi târguri.
Au fost însă odată şi atât de proşti omenii, de şedeau prin
păduri, locuind prin scorburile copacilor sau pe sub stânci. Atunci
totă ocupaţiea lor eră vânatul; şi cu carnea animalelor vânate se
hrăniaii, 6r cu peile lor se îmbrăcaţi ei şi fam iliile lor.
Tata, mama şi copiii alcătuesc o familie. Vieţuirea îm­
preună a acestora, face o societate mică. Omul, în copilărie, cu-
noşte şi s’ajută numai în acestă mică societate.
Omenii, ca să potă birui selbaticele animale ce voîati să
vâneze, cum şi pentru a se pute aperâ de duşmanii ce ar fi voit
să li iee vieţa şi avutul, au fost nevoiţi a se întruni la un loc
mai multe familii. întrunirea maî multor familii a făcut o socie­
tate maî mare, numită comună. — Cei ce veţuiau într’o comună,
itrebuiâ într’un fel să vorbescă, într’un fel să se hrănâscă şi în-
:tr’un fel să se închine luî Dumnezeu. Mult au trăit omenii în
]starea asta, umblând din loc în loc şi prinzind animale pentru a
])e îmblânzi şi a se hrăni cu e le ; dar când s’aiî înmulţit peste me-
<sură, nu li maî ajungea vânatul, ca să se potă hrăhi şi îmbrăcă.
(Atunci au început a lucră pămentul, învăţând a face topor, plug,
fsapă, hârleţ, secere, ş. a. 1. De acum înainte, n’au mai voit a-şi
] schimba locul, care li da tot ce li trebuia pentru traiul şi feri-
(cirea lor; ci începură a se îngriji cum să apere, atât pămentul
spe care se aşezaseră, cât şi ceea ce li da el, în contra tuturor
oelor ce ar fi îndrăsnit să vie, ca să-i prăde. Şi ca să potă face
î asta, au trebuit a se uni împreună maî multe comune, formănd
o societate şi mai mare, numită naţie sau popor.— Cei cari for­
mau o naţie, ca să-şî potă arăta unul altuia gândirile, închipuirile,
dorinţile şi nevoile lor, eraîi siliţi să vorbescă aceeaşi limbă, a d e c ă :
toţi să potă spune câteva cuvinte înţelese de fie-care. Pămentul pe
care locuia şi din care se hrăuîâ un popor, s’a numit ţ a r a sa.
După formarea naţiilor, omenii începură a născoci ş’apoî a
învăţa unul de la altul, cum să-şî facă arme maî bune de aperare,
haine frumose, biserici măreţe, case încăpetore, drumuri, poduri
peste ape, ş.a.l.— D ar ea să se potă înţelege unul cu altul la o
depărtare, şi ca să nu se uite faptele şi întâmplările cele mari şi
însemnate, omenii au fost nevoiţi a-şî face nişte semne, cu care
scrieau sau numaî cuvinte, sau gândiri întregi. A şa dar, 6-
meniî cei pricepuţi, născocind scrisorea, au început a scrie gân­
dirile lor şi ale altora, numele şi faptele cele însemnate ale ome-
nilor vestiţi, cum şi rugăciuni cătră Dumnezeu.— în urmă, au în*
văţat şi pe alţii a scrie şi a citi cu acele semne. Pentru acesta
mai tărziu s’au înfiinţat şcole, în care omenii din copilărie încep
a învăţa să scrie şi să citescă.
Toţi omenii cari învaţă antei carte, şi apoi s’apucă de fă­
cut negoţ, ori agricultură, orî învaţă un meşteşug, cu care-şî po
câştiga cele trebuitore pentru vieţă, sunt omeni civ iliza ţi; er a-
ceî cari nu vor să înveţe nimica, sunt ca şi ceî ce trăiau prii
păduri, omeni sălbatici. Cum voiţi a fi v o i? — Şi ca să ajungeţ
a fi omeni civilizaţi, ce trebue să faceţi ?—

14. Faceţi-ve negustori.

Cineva are trebuinţă de orez, cafea, pâne, carne, măsline, unt
de-lemn, luminări, sopon, cit, ace, aţă, şi alte lucruri. E l se duce şi gă
seşte de vînzare lucruri de aceste, la un om; şi ca să-şîîee din ele atâta
cât îi trebue, ce i se cere să lese în lo c ? — A şa ; banî trebue să lese
Acum schimbul ce s a făcut, se numeşte târgu ela sau negoţ. E r o
mul ce a dat acele lucruri şi a luat banî în locul lor, se numeşte ne
gust or. Lucrurile ce a dat, se numesc marfă; £r banii câţî
luat pe ele, sunt preţul marfeî. Casa în care se ţine marfa, s
numeşte dugb^nâ sau m agazie. Când se vinde marfa, se cân
tăreşte ori se mesură.
Cel ce vine să îee marfa pentru bani, se zice că o cum peri
Locul unde sunt multe dugliene şi magazii cu felurite mărfuri, s
numeşte târg sau oraş. în unele oraşe sunt maî mulţi negustor:
de cât în altele. Astfel de oraşe sunt aşezate maî cu samă p
Lângă ape mari. Cea maî mare parte de mărfuri sunt aduse 1
noî din ţerî depărtate.
 u Negustorul a cumpărat marfa sa de la alţii • însă el a cum-
perat o mai eftm de cum o vinde, adecă: a dat mai puţini bani
de cat îea. Banii câţi a dat pentru marfă, se numesc capitalul
seu. Banu însă câţi îeâ maî mult de cât a dat, sunt câştigul seu
De esemplu: dacă pentr’o marfă a dat 100 de Jeî, şi el îeâ 150
câţi le i câştigă ? Un negustor, dacă într’o lună ar vinde o sută de
ocă de cafeâ, o sută de ocă de unt-de-lemn şi o sută ocă de luminări de
ceră, şi dacă la oca de cafeâ ar câştigă 4 lei; la oca de unt-de-lemn 3-
lei, şi la cea de luminări 6 lei, câţi lei vechi ar câştigă peste tot ?_Da *
ar câştigă 1,300 de lei sau mai mult de 35 de galbeni, fir într’un
an va ave câştig 15 miî 6 sute de lei, sau mal mult de 4 sute de gal­
beni. Maî este altă ocupaţie, care s’aducă aşâ de mare câştig ?—
Insă, dacă negustorul ar da cuiva marfă rea, de esemplu: unt-
de-lemn iute, beuturi rele, şi altele, atuncî ar face o înşelăciune.
Asemine şi când ar da marlă maî puţin, de cât preţul cât a luat S
îlh
de la cinevâ, inc ar face o înşelăciune Şi când un negustor în-
şală, nimene nu se maî duce în dughena luî altă-dată, să cum­
pere cevâ. Aşâ dar, un negustor trebue să fie om cinstit.
Când marfa nu se vinde, se învecheşte şi se strică; er ne­
gustorul păgubeşte. Un negustor păgubeşte atuncî, când nu îeâ pe
marfă, nicî măcar preţul cât a dat. E l pote păgubi şi atunci, când
ir voi să vîndă marfa prea scump, ca să câştige mult- Dar şi
îând un negustor n’ar sta singur la dughenă să vîndă, sau n’ar
ive un om credincios care să vîndă în locul şefi, înc’ar păgubi.
Prin urmare, un negustor trebue să fie harnic, îngrijitor de
narfa sa şi fără lăcomie, dacă voeşte să câştige.
Ca să se facă cinevâ negustor, are trebuinţă de trei lucruri::
Intel, de c a p ita l ; al doilea să ştie carte, ş’a socoti bine, răpede
;i fără g re şe li; şi al treilea, să ştie a alege marfă bună şi să
>otă a o raesurâ repede şi fără greşală. Ca să începă cinevâ un j!
tegoţ, nu-î trebue numai de cât bani mulţi; căci forte mulţi o-
neni, începend de ecsemplu cu zece leî noi, prin silinţă şi chib-
uelă, în scurt timp aii ajuns aşâ de bogaţi, încât să se mire lu-
aea de dînşiî. De voiţi să fiţi bogaţi, faceţi-ve şi voi negustori;
ăci dacă veţi fi strîngetori, cinstiţi şi silitori, nici o ocupa-
ie pe lume, nu ve pote îmbogăţi mai mult şi mai răpede, ca ne-
oţul. In tote ţerile, negustorii «sunt omenii cei mai bogaţi; pen-
ru că de la file-care om bogat ori serac, tot în mâna lor încape
anul. Dar dacă un negustor va fi înşelător, leneş şi risipitor,
udul saii nepăsător de lucrurile şi banii sei, apoi nici o ocupa- I
L S ,__ i__ la__ - - ^ ~ -i--- ---------- ■
—i-i—»—a-----------------
 V - v. > /V ; .
*^<Z'/I6?l % tJl/16 dlfâ& 'tefâZ UZ & 'H 6/.. C£ , 'fye=?
// yf
/ae j a ea-a/t. t^nom m*e$\ Â&ăţ dec4& cineva
cu ş/e cmf cu coPÂa/ we<fi
^ /4Pt"~ ‘J m n a ^
H| p /^/9 /j‘
nuJrn th tZ 'Z a jă ca /a /.

m a / ie ţ w m a n / z . S /n e m t / e 1zfcm m M a#l

ejfc ca •'/!,' ca/n U=at

^ §£ '
m^a / l
/icmaa aedcn/ja Âef
; - ./ / t 57) | s ' j f : :| 7; : |f®
manue Set. r/oan ^e ,'âcm /ace/ ^ atn mul
^icd&t'fo de Mce wcu^ %y^Yeaa/tfyt/ea a vpma
0//, 'V!/ir/?.

15, Inul şi câmeşav

Inul. Ştii tu cămeşă, dragă, ce erai odată ?— Ce să tiu ? E-
ram, ceea ce me v e z i: cămeşă albă, cu care se îmbracă omeniL
i"i aşa! A i fost o semânţă ; apoi o buruaenă clătinată de vânt, ca tote
buruenele : aşa naltă, supţireâ, tocmai de potriva mea ; erai in cu
floricică albastră, tata mea. Când ai fost crescut şi copt, cum
sunt eu acum, omenii te-au smuls din păment, te-au legat în
tuiore, te-au pus copăcel şi te-au lăsat la sore, ca să te usucL
După aceea, te-au culcat pe ţol şi te-au bătut cu beţe, ca să-ţi
scotă semanţa ; apoi, bătut şi stâlcit cum erai, te-au dus la baltă
şi te-au pus în topitore, unde-ai stat vr’o zece zile, ca să te to­
peşti; adecă, să-ţi putrezască hlujul. După asta, te-au scos şi te-au
pus erăşi la sore ca să te usuci, răzămându-te de gardul pe care
eşti întinsă acum.— -Fiind uscat, te-au m eliţat; şi hlujul teu .s’a
prefăcut în postlerie, eră cojiţa ta, în fuior; femeile apoi te-au
răgilat, te-au periet si te-ati făcut fuior frumos şi mole ca mă-
tasa; din fuior te-au făcut eaer, te-au pus în furcă şi au înce­
put a torce, prefăcâmlu-te în tort sau aţă. Tortul 1-ati depenat
pe rişchitor , spre a-1 face călep; călepele s’au fert cu leşie,
să se inălbescă; apoi le-au pus pe vârtelniţă, de pe care au în^
ceput a Ie «lepena pe mosore, cu letca: de np mncnr^ fo-o» « r.
 "*•
4|zitpe u H p i^ a p o î te-au luat şi, te-au învălit pe sulul de dinapoi,
ipunericf V e d e le pintrepături, casă nu se hrentuescă urzala; şi
^ f u s c e f p in t r e rost, c a să nu se încâlcescă natra. După asta te-ati
nevedit, trecendu-te prin iţe şi prin sp a tă ; şi, cu ajutorul slobozito-
tu I u î, al zăvorului şî al lopăţeleî, te-au întins în stative, legându-te
de sulul de dinainte, de unde se începe „gurapânzei». Călepele lăsate
pentru bătătură, le-aii depenat pe ţ£vî, cu sucala; apoi punend
ţevile în suveică, aii început a ţese : adecă, a trece bătătura pin­
tre urzală, cu ajutorul tălpigilor, al scripţilor şi al iţelor. Ca
să se îndesască firele, bătetura se bate cu vatalele, între care
•e aşezată spata. Şi iaca aşa, te-au prefăcut în pânză. Când
era cald afară şi frumos, femeile te-au dus la baltă şi te-ati
g h ilit; apoi te-au fert cu leşie şi er te-au gliilit., pene te-aî înălbit.
Când erai albă cum trebue, te-ati uscat, te-ati făcut vălătuc, te-au
d croit şi au făcut din tine, ceea ce eşti acum.
t — Mică buruenă, nu ştiu de unde-aî maî scos atâtea despre
c m in e!
j — Hei, d ragă! dar pote nu ştii, că omeniî maî fac pânză şi din
P sora nostră cânepă, şi din fratele nostru bum bac ; ba şi din în-
•gliimpetorea urzică maî fac un fel de pânză. Dar în fabricî se
s ţes fel de fel de pânzăturî, mult maî uşor şi în timp mult maî
Q scurt.— Bre ! multe maî a u z î!— Maî aşteptă că n’am sfârşit încă.
1 Din cămeşă saii rufă, peste câtva timp aî să te faci terfâ, din care
se face scamă pentru bolnavii din spitale şi pentru soldaţiî răniţi în
1 bătălie. Apoî la fabricî te caută ca erba de lec, să facă din tine
i hârtie.
1 Mare minune mi-aî spus, dragă buruenă, zise cămeşa. De-a
fi aşâ, apoî tote lucrurile nu sunt ceea ce se v e d ; ci altă-cevâ
w :au fost odată, altă-cevâ sunt acum şi altă-cevâ aii să fie.— Toc-
;i maî aşâ, soro!— Gardul pe care eştî tu întinsă acum, a fost altă-dată
)( pădure. Ce are să fie deacum înainte?— Mătasa,— frunză de dud
l< în pântecele unor gândaci.... Varul, ce-a fost maî înainte ?— Dar
Q funiile şi odgonele?— ş. a. 1.
Femeile leneşe de la ţara au cântecul acesta:

Puseiu pânza, când da frunza, j Pe sulul de dinainte,

Ş’o gătim la Săn-Văsiî, (Sf. Vasile.) J *Cioprea le maî ţine minte.
Şi-mî păru că m6 grăbim....i Pintre iţe şrntre spată,
Şi de lungă’îc a o pungă;I Paşte-o £pă deşelată;
Şi de la t ă ..., totă’i spartă!j Pintre iţe şi fusceî,
Pe sulul de dinapoi,| Paşte-o strofă cu purcei
O sută da lătunoi; II Poezie populam.
 — 113 « •fc r o T e e ,
1 O• 1 ^ OCV&tBtfTA»JI
16. Gândacii NEahţ
.4 t * n a „ i

V/ Jfe* 4/

Gândacii de mătasă snnt nişte insecte folositore, ca şi albineîe“l5i

prefac in stomacul lor frunza de agud în mătasă, precum albinele pre­
fac mursa de pe florî, în miere şi ceră. Cine-ar fi putut crede
că firul cel subţire de mătasă este făcut de aceşti gândăceî, din
trunza de dud. —Mare şi minunată este mâna cea nevezută a lui
Dum nezeu!
Gândacii de
mătasă se nasc
din ou$ ca şi
albinele.— în ­
dată ce înfrun­
zesc duzii, o-
ueie acestor
gândaci se pun
undevâ la căl­
dură, ca să se
cloc^scă. După
ce s’aii clocit,
ese din fie-ca-
re ou câte-un
verme. Acest
Terme, în timp
de 34 de zile,
trebue îngriji
§i nutrit cu
frunză de dud.
A

In acest timp,
el îşi schimbă
pelea, adecă
năpârleşte de
patru orî. La
tic-eare năpâr­
lire, vorraek
creste din ce
in ce mai mare. Când s’apropie timpul năpârlire!, înceteză de
a mancă; şi după tie-care năpârlire, i se aţîţă fomea ero-
^7' a năpârlire înainte, mănâncă forte mult ntag în
ztOa a l O-a. Atunci vermele se face mole, şi din gură îl esă ne­
contenit un fel de bale, care îndată se învertosă. Din a paqm
vermele, în timp de 4 zile, îşi ţesă în jurul seu o cojă în forma
uauî ou; din care apoî nu se maî vede. Acesta cojă se numeşte
gogoşă sau cocon. *
Gogoşele din care voim a scote mătasă, s’aruncă în apă clo­
cotită,, ca să moră verm ele; căci altfel ar sparge gogoşa, şi n’am
pute ave mătasă. Mătasa de pe gogoşele opărite, se depănă pe
mosore saii se face sculurî; şi atuncî ea se numeşte burangic. fir go­
goşele care se lasă de sămânţă,
după 18 sau 20 de zile, se sparg
şi esă din fie-care câte-un flu ­
tur. Acesta, după câtevâ zile,
începe a face oue: peste tot,
în nun^r ca la 5 0 0 ; după a-
cesta, miţurul more. Aceste oue
se ţin la fecore pene primăvara,
când erăşî esă frunza de dud.
A şâ dar, gândacii de mătasă nu
pot trăi fără frunza duzilor. Ca
să avem gândacî de mătasă, tre­
bue să avem maî ânteî aguzî, cari se înmulţesc prin resadniţî. Du­
pă ce resar duziî şi cresc mărişorî, se îeii apoî din resadniţî şi se
resădesc în păment, aiurea. Pămentul lutos, amestecat cu năsip,
prieşte duzilor.— L a 10 dramuri de oue de gândacî, trebue o câ­
time de 312 ocă de frunză, care se pote căpăta de la 15 duzi;
er folosul este 24 pene la 30 ocă de mătasă, care se vinde de
Ia 100 pâne la 150 de leî noî oca. Prin urmare, de 30 de ori
câte 100, căţî leî noî fa c? — /

17. Ariciul şi sobolul sau guzganul.

Era o ernă m are; omet căzuse cu îndestulare; vântul se însoţise
cu înghimpetorul ger, şi cu biciul lor cel aspru, lovîau tote lucrurile ce
Ie stăteau în cale. Un ariciţi, care nu se îngrijise de o locuinţă buna
pentru ernă, fu nevoit să-şî caute una acum.
Eşind la drum, se plângea cât îî lua gura: „Vai de mine! ce aia
să me fa c ; frigul me omora! Un sobol el auzi, eşi din bordeiul seu şi
întrebâ: Ce este ? Cine plânge ?— Apoi vezend pe ariciu, care abia mai
putea deschide gura, el întrebâ: Ce este prietene? Ce stai aici?—-Aju­
tor! Fie-fî milă de mine! Fomea şi frigul me omora!— Cum? Vrao^la
mine; eu am locuinţă bună şi provisii destule; vom duce-o bine penfc
Ia primăvară.— îţi mulţeuiesc!— Apoî sobolul pomi înainte şi^ ariciul du­
pă el Cum întrâ ariciul în bordeiu, sobolul el pofti să şadă, ca să se
încălzască, ş’apoi îi dete de mâncat. Ariciul după ce mâncâ bine şi se îa-
câlzi, începu a se întinde. Sobolul vezend că-1 înghimpă, îi zise: M;
sţringe-te, pnetene, că me înghimpî! Ariciul, drept respuns, se întins
şi mai mult. „EU mă, da te prea întrecî cu şaga. Strange-te, iti zi
ca nu mai pot rabda inghimpeturile tale.“— îa ascultă, nene; tacă-ţi gura.
nu me supera; nu-ţi place, eşî afară! Mie-mi trebue linişte; nu mg mii
dm loc. Şi zicend aceste, se întinse şi maî mult. Er bunul $ob<
nemai ayend încotro, ţişni pe uşă afară, şi zise : iaca răsplătirea stră
ţiului primit.... Sermanul Sobol! muriâ de frig şi de fome eî, dacă nu j
vea o ruda aprope, care să-l primescă.
Fie-ni de învăţătură patima sobolului. Străinii ni pot luă tot a’;
poi şi ţa ra ! . . . r ’"

18. Administraţiea sau ocârmuirea trebilor di a

lăuntru a României.
Precum întro casă este cineva maî mare, care îngrijeşte de tot
şi de care toţi casnicii ascultă, asemine şi într’o ţară este ocărmuire
care îngrijeşte de binele tuturor, şi de care toţi locuitorii ţerei trebi
sa asculte. Ocarmuitorul de căpitenie al României este Maiestatea sa R
™ ocarmueşte ţara cu Miniştrii, cari sunt cei măi înal
slujbaşi dm România.
^ r ?• M in istru l de In tern e.— Acesta este însărcinat a privighe !
ne linişte în ţară. îngrijeşte de sănătatea omenilor şi stărpirea boleli
0 ™ j Prmvsaţe Şi oraşe, cu ajutorul doftorilor. îngrijeşte şi p
vighâza de poştă şi telegraf, de spitale, de ospicii şi de închisori. M
a T Î 1^ ’ cu 1QPu^teţarea Regelui, rândueşte Prefecţii de jude
oliţaii, S^b-Prefecţiî, shţb'aşii poştei şi ai telegrafului, slujbaşii încli
şonlor, doftorii şi epitropii spitalelor şi alţi slujbaşi puşi sub ascultare
iui ; de asemine întăreşte alegerea Primarilor şi a ajutorelor de primai
aăscă ^nvi^ ^ ascultarea acestui Ministru este şi garda orăş

P refecţii de ju d e ţ .— Ministrul de Interne administreză ta

prin ajutorul a 32 de prefecţi, câte unul in fie-care judeţ.— Şi fie-ca
Prefect de judeţ, cu ajutorul Sub-Prefecţilor, Primarilor, Poliţailor, C
misanlor, sub-comisarilor, epistaţilor şi serjenţilor de oraş, îngrijeşte
pnvigheza a se păzi liniştea şi aperă vieţa, onorea şi averea omenii
din judeţul încredinţat lui. Tot Prefecţii de judeţ, împreună cu Prim
Şi consiliile comunale rurale, şi cu membrii consiliului judeţan şi
comitetului permanent, cu banii adunaţi de pe la toţi omenii din jude
îngrijesc de drumuri, poduri, şcole, biserici, doftori şi alte lucruri tr
buitore în judeţ. \ T
r i C onsiliile ju d eţen e şi C om itetele perm anente. Corn
U?e ? eS^e 0 adUDare de mai mulţi barbaţi aleşi pe un timp h
Unt, de catră toţi Românii gospodari din judeţ. Membrii consiliului j
aeţan se întăresc de Rege, dupa cererea Ministrului de Interne, pe tiu
<18 4 ani. Membrii consiliului judeţan aleg dintre dînşil trei memb
can alcâtuesc Comitetul permanent al judeţuluL Comitetul permane
aaemine este întărit dn Rp_<tp Hnn« ---------
 np de 2. anî. Membrii consiliului judeţan, după chemarea Regelui, se
lună la Prefectura judeţului o dată pe an, de la 1 pâne la 15 Octomvrie; şi
«te an, de câte ori cere trebuinţa, şi chibzuesc* după veniturile ce le
e judeţul, a se face tote cele trebuit6re.
Er membrii Comitetului permanent se adună în tote zilele şi pun
lucrare cele ce au hotărît Consiliul judeţan. Membrii Comitetului per-
inent daii samă Consiliului judeţan de tote cele ce au făcut în cursul
ui an. Comitetul permanent îe socotelă Primarilor din comunele
rale, de veniturile şi cheltuelele comunelor. Membrii consiliului
Jeţan şi ai Comitetului permanent lucreză in bună înţelegere cu
efectul, care este căpiteniea judeţului. Dacă membrii Consiliului
Jeţan se abat de la datoriea lor, atunci Prefectul face cunoscut
nistrului de Interne, şi acesta arată Regelui; er Regele, prin
terea ce-i este dată, hotăreşte a se alege alţi membri în Con-
1iul judeţan.
1Y. Primarii şi Consiliile comunale.— Consiliul comunal este
jjss de cetăţenii români,pe un timp hotărît. Membrii aleşi pentru
qsili ui comunalse adună la Primăriea comunei, şi aleg dintre eî un
imar şi unul saâ maî mulţî ajutori. Consiliile comunale cu Primarii
*ajutorii de Primar din comunele urbane, se întăresc de Rege, după
1‘erea Ministrului de Interne; er ceî din comunele rurale se întăresc
«mai .de cătră Ministrul de Interne. Primarul ehiamă pe toţi raem*.
I ^Consiliului comunal la Primărie şi chibzuesc împreună cele ce sunt tre-
itore în comună ; şi ce au găsit cu cale a se face, Primarii din co-
tnşle. rurale aduc la cunoştinţa Prefectului şi acesta, Ministrului de
1; ş e ; or tei din comunele urbane aduc de-a dreptul la cunoştinţa
I ni%rului; care, după hotărîrea Regelui, dă învoire şi îngrijeşte a se
; :e întocmai. Primarul este dator după lege a înscrie în nişte con-
i ei pe toţi acei ce se nasc, pe acci ce se cunună -si pe acei ce mor în
3a comună; şi aceste condici se ehiamă actele stăreî civile. Pri-
, ,rul face şi lista tinerilor celor ce ati să tragă la sorţi in fie-care an.
Limarul împreuna cu membrii Consiliului comunal chibzuesc la începu-
•j fie-cărui an, cheltuelele comunei după veniturile ce sunt; şi acostă
rivire a cheltuelelor cu veniturile, formdză budgetul. In budget sunt
i ise lefile slujbaşilor, sumele pentru facerea şi ţinerea în bună stare
i Gradelor, pentru iluminarea oraşelor, pentru scole şi bisericile comu-
’ i fără venit, şi pentru alte lucruri de nevoe în comună. Primăriea
I I comunele rurale întăreşte învoelele sătenilor cu proprietarii şi
1 sesorii de moşii, pentru munca agricolă şi privigh^ză a se face în
i ’,mat Dacă primarii şi consiliile comunale nu îngrijesc cum se cuvine
trebile comunei, Prefectul de judeţ face cunoscut Ministrului de Interne,
acesta arată Regelui, care încuviinţază a se alege alt consilii*.

i 19. Mortea lui Romul.

fălept şi voinip se zice că mai fu Romul! el avu rfcsboe cu ioţ*
&nu sei,. şi mai pe toţi ei birui. Odată veni asupra Romei, Acron, un
perat din vecinătate, c’o numerosă oştire; însă aflând că şi Romul
l
 V0înif ă , ^ ?•*. gâadindu-se la mulţimea omenilor <
v am^ doftă părţile, crezu c’ar fi mult maî bine, să i
afDU™ a ^ CU ^ mu^* A O perat era voinic ca un smM d
poveste, şi credea^numai de cât, că el are să învingă. Romul primi poftin
vecinului seu ; şi după ce serugâlui Dumnezeu să-î ajute a învinge pe i
r ii r n PnL?-Sb° îmC’ 6?1 ^ 1UI>tă- 86 bătUFă mai CU SăbUleP d
ni era; T 15Î aiîucara cu suliţOe; insă şi aceste s’au frân
mariTn b^duganele, şi se bătură pene şi aceste se sfă
mara în mici bucăţele. Cu ce să se mal lupte acum ?—S e ’nvoiră să i
™ L Un». ?e Un df a'tul Pe alt d« ; Ş’apol repezindu-se unul !
supia altuia, sa s apuce în braţe la luptă voinicescă. Aşâ făcură;
Urp W â T , ! f I » în bra}?> l®pSratul Acron strînse pe Romul aşa d
2 , acesta abia se putu răsuflă; dar când Romul strînse pe A
rupse cestele şi-l lasâ mort pe loc.— Romanii rămaseră atunci stapai
peste oştea şi ţara împăratului Acron. P
, . poronci să-I tae un stejar care-a fi mai mare, şi să-l ;
1 flnsu' ; Şl aducându-i-1, puse de-1 împodobi cu cordele şi c<
' j ” . , . florî * ap01. anmâ Pe crengi straele şi armele rămase de la în
păratul Acron. Dupa asta, Romul se îmbrăcă în haine de împerat î
Câ? ° t e fT Ze’ luând steJarul cu un capăt pe urni
cânţi e r, ? ! celalalt ţinându-1 în sus, porni în fruntea oştirel, car
cinste şistrig ă te'T b u cu rie.aStfel R°ma’ Unde f" primit c
Odată, se zice, că Romul se află la o adunare de mult Donor
un loc numit Balta-Caprel; _de odată s’a stârnit o furtună grozav^ c
Deste J î lftUrr e k UT a st r?iuî a peritţ 9* un întun©ric gros s’a întit
nu t ^ l i n H 1'' unr Ceiî fnc.0?1, ati fuS’t, care încotro au putut. îns
™i L ? ', v,jellea înceta; lumina sorelui se arătâ îndată, şi pope
Tâxik S r i ? A 8 3? »aduna acol°- Dar împăratul Romul nu s
to ‘ ‘"cepură a se întrebâ şi a-1 căută cu och
InceDură i 1 ‘r t ' V Patricii, adecă boerii cari-1 însoţiatt totdeaum
r s ? POfT sa ingenunche şi să se închine, căci Romv
orost rrpil l- 7 n.u de r®umnezeu, şi pus între sfinţi. Poporul c«
nnrs « w ? * închina Dar cei cuminţi nu voiră să crădă; ci înce
Alţii snuneau'rh • ^ ?atncf’ . zicănd, că ei sunt ucigaşii împăratulu
J w ♦*• ,. { patnciî aa năvălit asupra lui Romul, l’afi u
d h itr W u nu U ’ ai? as(r,uns fie-care în sinul seu, câte-o bucăţic
ci u ^ S . tt,raea . omenilor însă, începu a se tulbură şi a strig
cari <i<» K?siii?-Unp pa.n,cl* senatori, adecă ceL mal fruntaşi Romani, c
cart se sfătuia Romul la ori ce trebă aveâ s t facă.
invâtAtnr» Cai Uf se?ator bătrân, numit Iulitt Proclu, vestit pentri
nilutai Hnnf 03a lu(. purtare, se arătâ înaintea mulţime! popo
to T r / 88 JA ra pe c'" 3tea>fb6tr4neţa şi Dumnezeul şefi, spuse aş;
î â S S l « Z i - "<? ’nexni. bun,! în zilia când bunul nostru împăra
* vi u! S m^ rceam a casă de la Balta Caprei; de odafc
inai fnimJ i l mea a^atându-se înfaţoşărea lui, mult mai mare ş
v^ m “ 'ciodată; hainele şi armele sal.
O' n ?< cat focul. Atunci am strigat înspăimântat
O t împărate! Ce ţ’am greşit n ol?-P entm ™ u J ^
jftaî grele Învinovăţiri, şi tot oraşul în cea mai adâncă întristare?! fir
mp£ratul Romulîmî respunse: Procle, Dumnezeu a voit aşa! Am trăit
iestuE vreme pre pământ cu voi omenii, fiinţi m uritori— După ce
zidit cetatea Roma, care va întrece în putere şi mărire tote ce-
ăţile lumei, ă trebuit să m§ întorc şi să locuesc în ceriu, de unde
n’am pogorît. RSmâi sănătos, Procle! Du-te şi spune Romanilor,
jă dacă se vor iubi unul pre altul, se voru feri de năravuri rele
fi-şî vor păstra sănătatea şi curagiul, vor ajunge in verful pute­
a i omeneşti; şi eu voiu fi sfântul vostru aperător, cu numele Qui-
jm . De atunci Romanii se închinară mulţi ani la Sfântul Quirin. Pentru
^instea lui, s’a făcut şi o biserică pe un munte numit în urină,
puntele Quirinal.

< Preda Buzescu.

i /
’^De trei zile lupta n’a maî încetat .
<^Şi Tătarul pare c’a înaintat. ^
fi ^Dar Buzescu Preda vede cu durere
i ./Florea Romănieî ce pe vale pîere!
n Trece Înainte pe un cal în joc,
,0 .'Ce vărsa din ochi-î flacără de foc;
I- v Strigă cu tărie cetelor sdrobite,
| Ce la glasu-î mândru se întorc uimite.
U Iată că nepotul Hanului Tătar,
tr 7 Trece pe-un selbatic, ager harmasariu;
^ Unde se arată pe întinsa vale,
l Prin oştirea nostră îşî deschide cale.
j£r Buzescu Preda, cum el întâlni,
fti Îî eşi ’nainte, şi astfel îî vorbi:
„— Dacă nu-ţî e frică, şi ai credinţa’n tine
J! O Tatare! vino să te baţi cu mine !w
| Eî descălecară atunci amendoî, >
| Şi se ieu la luptă ca doi juni eroi.
Ji Ochii tuturora cată cu mirare
w La Buzescu Preda şi Tătarul mare.
Eî se bat la raza stelei cei de foc,
Flacările-î albe pe-a lor zale joc.
£ Vântul recoreşte fruntea lor udată,
Şi mâniea dulce sufletul lfmbată.
i - Eî se bat în spade,—spadele se frâng;
Şi se îeu la braţe—se smuncesc, se strâng,
Co .
Când Tătarul scote o secure mică
p Şi lovind pe Preda, el face de
 Dar el cu măciuca astfel el lovi,
In cât deodată căzu şi muri.
£ r după acesta, oştea romănescă
Plecă şi învinge h<5rda tătărască.
D m . Bolintinenu.

21. Cel mal bun prietin.

Un om avea trei prietini. Pe doi din aceştiea §1 iubîâ forte mult.
De celal treilea, cu tote că-i era cel mai sincer, nicî gândiă. A-
cest om fu chemat într’o zi la judecată, unde era pârît, că ar fi
săvârşit o crimă, fă ră să fie vinovat. Atunci el se duse la cei treî
prietini, şi zise: Cari din voi, voeşte să mergă cu mine înaintea jude­
cătorului şi să mărturisască, că sunt nevinovat? Of! tare-s pârît, şi
judecata va fi forte aspră cu mine! Cel dinteiu prietin, la care ţinea
forte mult, se apărâ, că nu pote să mergă, fiind împedecat de multe
trebî. Cel de al doilea, nu avu ce face, şi-l însoţi; dar numai pâne
la porţile palatului dreptăţeî. Acolo se opri; şi temându-se de aspri­
mea judecăţeî, se întorse a casă. Cel de al treilea însă, în care avea
mai puţină speranţă, merse înainte, întrâ cu dînsul şi mărturisi pen­
tru nevinovăţiea lui cu atâta putere, în cât judecata el aflâ nevinovat,
Asemine prietini are tot omul în vieţă, adecă: înteî banii, ai
doilea rudele şi cunoscuţii, er al treilea faptele cele bune. însă
banii sunt ceî dinteî, cari-1 părăsesc şi numai merg cu dînsul din
ora morţeî. Rudele şi cunoscuţii el înâoţesc numai pene la uşa mor­
mântului, şi apoi se întornă la ale lo r ; er faptele cele bune, al trei­
lea prieten, la care se gândeşte omul maî puţin în vieţa sa, el înso­
ţesc pene la tronul înaltului judecător; ele merg înainte, măr­
turisesc pentru dînsul şi-î capătă ertare. La care din aceşti trei prie­
tini trebue să se gândescă omul mai mult în vieţă?

tî. Din Testamentul nou.

'T v 'î li
Apostolii. După ce Isus birui duhul ispitei, se codorî din munt<
ţi veni în părţile Galileeî pentru a începe Dumnezeesca lui slujbă, a
decă să înveţe norodele cuvîntul lui Dumnezeu. Umblând Is. ş’ati a
dunat 12 apostoli sau ucenici, cu cari mergend prin cetăţi şi oraşe
adună pre omeni şi—i învăţa, împrăştiind Evangbeliea împerăţieî ce
riuluî, şi vindeca bol ele şi neputinţile omenilor. Numele celo r. li
Apostoli sunt: #
Simon, numit şi Petru şi Andrei fratele lui; Iacob şi Ion
Filip şi Bartolomei; Toma şi Mateiii vameşul; Iacob al lui Alfei
şi Levi ce s’a numit Tadeu; Simon Cananitul şi Iuda Iscariotu'
Pe unii din aceştiea găsindu-î Is. pescuind cu mreja peşte, li zise
„Veniţi după mine şi eu ve voiu face venătorî de omeni.’
Isus au învăţat şi au dat putere apostolilor sei, să facă minuni
xicendu-li: „Pre cei bolnavi să vindecaţi; pre cel leproşi sâ-l curăţiţi
n pre cei morţi să-î învieţi; în dar aţiluat, în dar să daţi.u— Apoi li-âu
|( poroncit: Să nu câştigaţinid aur nici argint; să nu purtaţi bani Ia
' brâele vostre; să nu luaţi traistă pe drum, met două haine, nici în-
K călţâmintey nici toiag; că vrednic este lucrătorul de plata sa:u
n După asta l-aii povăţuit: „Ori în care cetate sati casă veţi întră,
y să ziceţi: Pace casă aceştiea; că de va fi vrednică, pacea vostră Ya
veni peste ea. fir dacă nu v’ar primi sau n’ar asculta cuvintele vostre,
eşind din acea casă sau cetate, să scuturaţi şi praful de pe picio-
|j rele vostre; că, amin zic vouă, mai uşor va fi Sodomei şi Gtomorei în
*• ziua judecăţei, de cât acelei cetăţi. V
r Apoi Isus a prezis ucenicilor sei: „Iată ve trămit ca oi în mij­
locul lupilor; ve vor duce în sobore şi în adunările lor vă vor bate
şi ocărî; chiar şi înaintea Domnilor şi împăraţilor veţi fi duşi pentru
. mine. Dar să nu vă îngrijiţi cum şi ce veţi răspunde; că atunci se
1 va da vouă graiu şi înţelepciune; şi nu veţi vorbi voi, ci spiritu lui
Dumnezeii va vorbi întru voî.w
I D in în văţătu rile lu i Isus Christos. Odată Is. fiind încunjurat
,1 de ucenici şi mulţime de popor, se sui pe un munte şi începu a-i
! învăţa zicânau-li;
1. F e ric irile I. Fericiţi cei săraci cu duhul, că acelora este îm-
1 părăţiea ceriurilor.—
| II- Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâeâ.—
|, III. Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.—
IV. Fericiţi cei ce flămânzesc şi înseteză de dreptate, că aceia se
}■ vor sătura.—
5. V. Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.—
j VI. Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pre Dumnezeu.—
VII. Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor
” chemă.—
) VIII. Fericiţi cei ce se gonesc pentru dreptate, că acelora este îm-
r; părăţiea ceriurilor.—
1 IX. Fericiţi veţi fi, când ve vor ocărî şi vă'vor zice tot cuvîntul
rău împotriva vostră, minţind pentru mine. Bucuraţi-vă şi ve veseliţi,
i că plata vostră multă este în ceriuri.------- ----- "
I, 2. Păstorii sufleteşti. Voi sunteţi sarea pământului; dacă sa-
ij rea se va strica, cu ce se va sară?— Nu este de nici o trebă, de cât
. să se arunce afară.— Voi sunteţi lumina lumei; nupote cetatea să
j se ascundă, stând deasupra muntelui.
3. Să nu ne mdniem pe fraţi. Auzit-aţi că s’a zis celor de de-
i' mult: Să nu ucizi, fir eu zic vouă: „Că tot cel ce se mânie în za­
dar asupra fratelui săîi, vinovat va fi judecăţei.— Şi de-ţi vei aduce
i danii tăîi la altariti, şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tăft e su­
părat pe tine, lasă-ţi darul acolo şi du-te şi te împacă cu fratele tău,
1 şi apoi adă-ţi darul.
4. Să nu juri. Aţi auzit că s’a zis celor de demult: Să nu juri
strâmb; ci să dai Domnului jurămintele tale. fir eti zic vouă: „Să nu
\r te jurî nici de cum: nici pre ceriil, «ă este scaunul lui Dumnezeu;
j ***<$ pre pământ; că este aşternutul piciorelor lui; nic? pre capul teii,
i1 că poţi face un păr negru sau alb. Ci să fie cuvîntul vostru: aşa,
 *§a; şi n u , nu. Ce este mai mult de cât acesta, de la cel reu vine
5. A » căută resbunare. Aţi auzit că s’a z is : ochiu pentru ochiii
şi dmţe pentru dinte. Er eu zic voue?» Să nu staţi împrotiva celfti
reu; ci, de te va^ lovi cineva peste faţa obrazului celui drept întorce-î
lui şi partea stângă. Şi celui ce voeşte să se judece cu tine si să-ti
îee haina, lasă-i şi cămeşa.*
: 6. Iubiţi pe vrăjmaşii voştri. Auzit-aţî că â’a zis: să iubeşti pe
vecinul teu şi sa urăşti pe vrăjmaşi. £ r eti zic vouă: „Iubiţi pe vrăj­
maşii voştri; bine cuvîntaţi pre cei ce ve blastămă; faceţi bine celor
ce ve urăsc şi ve rugaţi pentru cei.ce ve supără şi ve asupresc Ast­
fel veţi fi fiii tatălui vostru din ceriuri, care răsare sorele peste
ceî răi şi peste cei buni, şi plouă peste cei drepţi şi peste cei ne­
drepţi.
7. Milosteniea. Luaţi aminte! milosteniea vostră să nu o fa-
să nu trămbiţazi, precum^ fac făţărnicii, de ca din?i1' Când
să-I laude fart milostenie,
6menii.
8. Rugăciunea. Când te rogi, nu face ca făţărnicii, cari se rogă
prin adunari şi pnn unghiurile uliţilor, ca să-i vadă omenii. Tu în­
tră în camarata, închide uşa şi te rogă tatălui teu celui ceresc în­
tru ascuns; căci el te vede şi te aude. Şi când vă rugaţi, nu ziceţi
multe cuvinte netrebuinciose, cum fac păgânii, părendu-li-se că intra
U l T ' f * V° r < aUZltl ; Ci’ voî sâ. v6 aşa: Tatăl nostru ca­
rele eşti în ceriuri..... . De veţi erta omenilor greşalele lor, ertâ-va
şi Dumnezeii pe ale vostre; er der nu veţi ertă omenilor greşalele lor,
mei voi nu veţi capata ertarea greşalelor vostre.
9. Judecata.' Feriţi-vă de judecata nedreptă. Nu judecaţi, ca să
nu fiţi judecaţi. Şi cu ce măsură veţi măsura, cu aceea se va mă­
sura vouă. Ceea ce ţie nu-ţi place, altuia nu face. Tote câte voiţi să vă
facă, voue omenii, faceţi şi voî lor asemine.
r® ** vezl gunoiul care este în ochiul fratelui lăfi, şi bârna din
ochiul tău nu o vezi ? Faţarnice! scote mai întăl bârna din ochiul
tăO, şapoi vel vedfe să scoţi gunoiul din ochiul fratelui teii.
10. Averea. Nu vă adunaţi comori pre pământ, unde moliile
Şl rugina le strică, şi unde furii le sapă şi le fură; ci, adnnaţî-vă co­
mori în cenu. Că unde este comora vostră, acolo va fi şi inima vo-
f / a; Nmene nu pote sluji la doi domni. Ceriţl şi se va da voue;
| căutaţi şi veţi afla; bateţi şi se va deschide voue.
a u * * ** Profeţii mincinoşi. Păziţi-vă de profeţii mincinoşi, cari vin
îmbrăcaţi m hame de oi; ăr pe dinlăuntru sunt lupi rîpitori. Din fap-
fcşle lor ăi veţi cunoşte. Ce, pote cineva să culegă struguri din spini,
smochine din ciulinii'— Nu pote pomul rău să facă pome bune
precum nici pomul bun să facă pome răle.
ce z ic e : Domne, Domne! va întră
. n impăratiea ceriului; ci, cel ce va face voea tatălui meîl, care
,wte in ceriuii. lo t omul care aude cuvintele mele şi le urinoză pre
ele, samănă barbatulul înţelept, care ş’a zidit casa pe petră.
Ploea a căzut, apele aii venit, vântul a suflat şi a sguduit casa;
tor ea n a căzut, fimd că a fost întemeetă pe pătră. fir cel ce nu
asculta cuvintele mele şi nu le urmăză pre ele, samănă barbatulul
smintit, care ş’a zidit casa pe năsip. Şi când ploea a căzut, apele au
venit, ventul a suflat şi sguduind casa, ea a căzut; şi mare a fost
căderea eî!
Isus chem ă pre copii. Vestea despre învăţăturile bune şi fnu-
mose ale lui îs. Ch. făcea ca să alerge lumea la- dînsul să-l asculte.
Odată a venit o mulţime de mame cu copiii lor la Is.— Dar ucenicii
ştiind că Is. este ostenit, voiră să le alunge. Is. auzind acâsta, se su­
păra şi zise ucenicilor: Lăsaţi pruncii să vie la mine şi nu-I opriţi;
că a unora ca acestora este făgăduită împărăţiea lui Dumnezeu; că
cine nu primeşte împărăţiea ceriului ca un copil, acela nu întră in-
tr’insa. Apo! îşi puse manele peste dînşiî, şi-î bine cuvîntâ.^^y^<P ^

23. Oraţiu Coclite şi Muciu Scevola.

I. ‘Odată veni asupra Romei, Porsena, un împărat vitez, c'o
oste puternică şi numerosă. La apropierea sa, straja romană se !»-
protivi şi voi să-l oprescă de-a s’apropie de Roma; dar duşmanii fiind
mulţi, o dovediră ş’o luară pe fugă. Straja fugi şi vesti oştea romană,
de apropierea puternicului vrăjmaş. Romanii alergară înaintea duş­
manilor şi se puseră cu totă puterea, să-î oprescă a trece podul de
pe rîul, Ge curgea pe lângă cetate. însă oetea lui Porsena învinse pe
Romani, cari spălmântaţi începură a se da înapoi, căutând fie-care
să-şi scape vieţa.
Atunci O raţiu Coclite, un vbînic Roman, împreună cu alţi doi
tovarăşi, se puseră în capătul „podului, cu săbiile în mână şi tăeati în
bucăţi pe ori-care duşman se apropiea şi voia să trecă. Acest june vi-
tez nu se urni de-acolo pene ce alţi ostaşi Romani nu tăeră podul
din celalalt capet, ca să nu maî potă trece duşmanii. Oraţiu Coclite,
de şi era rănit, dar când. văzu podul tăet, s’aruncâ în rîu, aşa cum
eră înarmat, şi-l trecu înnot. Românii, pentru îndrăsnela şi bărbăţiea Iul,
îî dăruiră mai pe urmă mulţi bani şi atâta pământ, cât a putut ocoli
el cu plugul într’o zi. Ba încă după morte îi făcură chipul în aramă,
şi-l puseră într’o biserică. Totdeauna aşa se resplătîau cei ce-şi pu­
neau vieţa în primejdie pentru scăparea ţăreî, a naţiei şi a liber-
tăţeî lor.
II. De şi Oraţiu Coclite opri atunci pe duşmani să nu trăcă po­
dul, însă cu asta tot nu-i putu învinge; căci ei fiind forte mulţi, în-
cunjurară Roma din tpte părţile şi nu voiră a lasă penimene nici să
între, nici să âsă. din cetate. Romanii se spărieră şi ’ncepură a se
gândi, ce ar face ca să potă scăpă. Atunci Muciii, un tânăr voinic
şi îndrăsneţ, care în răsboe trântiă la pământ c’o singură lovitură de
sabie, câte doi sau trei duşmani de-odată, îşi puse în gând să scape
el Roma, de cumplita nevoe ce-î venise pe cap. Aşa dar se îmbrăcâ
în strae ca ale duşmanilor, şi fiindcă ştieâ limba lor, trecu pintre strâji
şi se îndrepta spre cortul împăratului Porsena. Cu mâna pe sabie,
Muciu încunjurâ de câteva ori cortul, ca doar va pute cunoşte pe îm­
păratul;— temându-se a întrebă de cineva, ca să nu fie descoperit. îm­
păratul şedea la sfat cu miniştrii; şi alăturea cu el şedea secretarul
seti, care totdeauna scrieâ poroncile_ împărăteşti; pentru care se zicea
urechea • împăratului. Secretarul eră' îmbracat cu haine strălucitor e şi-î
şedeă foite bine. împăratul însă avend frică de şpioni, umblă îmbră­
cat cu nişte haine mai ponosite. Aprope de locul unde stă împăra­
tul cusfetnicii sei, eră un grătar, pe care ardeă un foc straşnic. Mu­
ciu trăgând sabiea, se repezi ca o săgeta, şi c’o singură lovitură tăe
în două pe secretar, crezend că este împăratul. Straja împărătescă puse
mâna pe Muciu şi-l lega. împăratul, de şi spăîmântat, tot ăl chema îna­
intea sa şi-l întrebă: Cine eşti tu, cutezătorule ?— Şi cum ai îndrăs-
nit să faci aşa cumplită faptă ? — El îi răspunse: Eu sunt IJoman şi
mă numesc, Muciu; am venit cu hotărîre să te ucid pre tine, dar no­
rocul te-a ^apărat. Cu tote aceste, nu vei scăpă de morte; căci 300 de
tineri romani îndrăsneţi ca mine, sunt împrăştieţî prin tabăra ta şi te
pândesc să te ucidă.— Am tras sorţi, şi eu am eşit cel ântei ca să în­
cep fapta.— La morte! Chinuiţi-1 straşnic ş’apoi ăl omorîţi, strigă Por-
seDa, îngrozit de liniştea cu care-i vorbise Muciu. Dar împăratul nu
sfîrşise poronca, şi tenărul Muciu apropiindu-se de grătarul pe care
ardeă focul straşnic, îşi întinse mâna sa cea dreptă de-asupra fiacărei,
ş’o ţinu penă ce începu a-î arde carnea şi a curge grăsimea topită pe
foc; şi fără a se tulbură, zise împăratului: Nu-mi pasă de chinurile
şi mortea ce-mi hotărăşti! Sunt Roman!.. Dar tu mână nenorocită
arzi, dacă n’aî nimerit pe adevăratul vrăjmaş al ţărei m ele! La ve­
derea astei grozăvii, Porsena poronci să-l dee de-o parte de la foc, şi
apoi îi zise: Muciu! m’ai învins cu liniştea şi răbdarea ta.— De şi sunt
încă puternic împărat, dar cer să facem pace. Na-ţî sabiea şi mergi
fară grijă de spune Romanilor, că mă învoesc să ne împăcăm. Junele
întinse mâna sa arsă cum eră, şi luându-şi sabiea, se închina cu res­
pect împăratului; apoi se duse ca să vestescă lui Publicola, care eră
şeful ostei Romanilor, să vină ca să facă pace.
Mai înainte de astă întâmplare grozavă, acest îndrăsneţ ostaş se
numîâ Muciu; dar după asta i se mai zise şi Scevola, care însemneză
mână nenorocită, pentru că n’a nimerit pe vrăjmaş.

24. Copacii.
în^ pădure cresc următorele soiuri de copaci: stejari, brazi, fagi,
earpeni, frasini, jugaştri, ulmi, paltini, scoruşi, mălini, arini,
plopi, răchiţi, mesteacani, aluni, corni, tei, tisă şi alţii. £ ,£
I. Stejarul creşte mare şi rămuros, mai cu samă la şăsurî, und
pământul este puternic şi roditor. Coja stejarului tenăr este netedă,
er a celui bătrân, scorţosă şi crăpată. Lemnul de stejar este cel mai
tare; putrezeşte cu greu şi nu-1 rod carii aşa de lesne. Frunzele de
stejar sunt late, lungăreţe, grose, lucii şi pe margini crestate, ca şi
cum le-ar fi tăet cineva. Ghinda este rodul stejarului. Lemnul de ste­
jar este forte căutat pentru lucruri trainice, precum: traverse la drumul
de fer, lăiţi şi păreţi la vagone, doge şi funduri la poloboce, furci şi
pari pentru case, hambare şi zaplazurî; şarampoi şi capre la poduri,
schiţe la rote, grindee de mori şi alte lucruri trebuitore omului.— Lem-
 nul de stejar se pote lustrui frumos; şi de aceea se fac din el şi mo­
bile, precum: crivate, scrinuri, scaune, mese, dulapuri, uşori la uşe, cer-
cevele la fereşti, ş. a. 1. Coja stejarului se întrebuinţază la dubitul pei-
lor, la cruşit opincele şi la alte lucruri, fir ghinda o mănâncă porcii.
II. B rad u l creşte la munte; el este drept ca luminarea, forte
nalt şi gros ca şi stejarul.
Bradul n’are craci mari, ci numai nişte crengi, care din ce in ce
se scurteză spre verful copacului; şi de aceea bradul are forma unei
căpăţini de zahar. Coja bradului este scorţosă şi cenuşie. Cu scoria
de brad se acopăr stânile de la munte şi se fac din ea şi captare pen-
,şfclube§le% Lemnul de brad este albicios, mult mai uşor de
cat stejarul şi nu ţine mult la umezală. Bradul se despică uşor in
părţi regulate, er când arde, pocneşte.— Frunzele bradului se chiamă
cetin e; ele sunt lungărefe, grose şi ascuţite la vârf, ca nişte ace. Frun­
zele de brad sunt şi vara şi erna tot verzi; ele nu cad până primă-r
vara, când es altele nouă. Bradul trăeşte şi peste două sute de
brad se scurge o materie cleiosă, unsurosă şi mirositore, nu­
mită rîşmă. Cu rîşină se afumă prin case. — Cioturile de brad sunt
iorte tari şi se chiamă cep u — Din brad se face şindilă şi draniţă, pen­
tru acoperit case, biserici, şandramale, hambare şi magazii. Tot din
brad se fac tavanuri şi dulapuri pentru podit case, scânduri pentru ză-
piazurl şi alte lucruri, j-
III. Fagul creşte atât la munte, cât şi la şăsurî; pote creşte tot aşa
de nalt ca bradul, dar în grosime ăl întrece. Coja de fag nu este scorţosă ca
a bradului, ci netedă şi verzie. Lemnul fagului tânăr este albicios, eră
acelui betrân este roşietic. Fagul nu crapă lesne ca bradul; de aceea,
nu se fac din el scânduri, ca din brad. . Fagul creşte f6rte încet şi tu-
fos. Frunzele de fag sunt late, grose şi forte lucii. Fagii bătrâni sunt
scorburoşî. Prin aceste scorburi locuesc unele animale, precum: lilieci,
veveriţe şi altele. In unele scorburi se găsesc şi faguri de rol sălba­
tici.— Rodul fagului^ se chiamă jir. Jîrul e o sămânţă în trei colţuri
şi coja lui e de colore cafenie. Cu jîr se îngraşă porcii. Din el se face
şi oloiu bun.
Lemnul de fag se întrebuinţază la încălţatul rotelor, se fac osii la
eare şi e biţn pentru foc. Din cenuşa lemnului de fag, se scote potasă,
care se întrăbuinţază la facerea soponului şi a steclei. Potasa este ce­
nuşă curăţită şi albiciosă.
IV. Carpenul creşte nalt ca şi fagul şi tot în acele locuri; dar
nu aşa de gros ca fagul.— Coja carpănului este cenuşie, subţire şi ne­
tedă. Lemnul de carpăn este albicios, greii şi forte tare; dar îndată
ce se învecheşte, începe a putrezi şi a-1 rode carii; de aceea nu se în­
trebuinţază la lucruri trainice, ca stejarul. însă în apă, trăeşte forte
mult, şi se face din el abanos. Frunzele de carpăn samenă cu cele
de cireş ; dar sunt fără lustru. Carpănul se întrebuinţază maî mult
pentru foc, fiind că dă căldură multa. Dar se fac din el şi lucruri tre­
buitore, precum: măsele ia roţile morilor, osii, perinoce, gemănări, inimă
la car ş. a. 1.— Lemnul de carpăn se întrebuinţază şi la strugărie. Ce­
nuşa de carpăn dă leşie forte Iute. s
V. Frasinul creşte ca şi carpenul de nalt şi gros. La cojă şi la
f r S Sca!î “im fn ă fn ‘ Ui ; • fraslî ul e mult maî usor- JVnnza de
K “s ă şi“ iaid
jiiuiibd, f ă r f luhtru.
ustn, iIeI ffrasin
c ire? ;- ,n8anişte
traesc e *maîgăndăoAî
^ dpde cul6re
aurie şi strălucitore, numiţi canteride satl gândaci de turbă El se
hrănesc cu fi-unză de frasen. Aceşti gândaci sunt «rte otSriSrt si se
^ fa ÎT o S rl d e * f f i r - doftoril.-Din trunchiul frasinului
' VI î u f f ^ w n « Şf' t V f ’ SC1aU? e’ mese’ crivate Şi alte lucruri,
de • ’n ,acele locuri> ^ şi frasinul, şi tot aşâ
,iî . • - ‘;coat1a Jugastrulul nu este netedă şi suntire ca cea
alb id o T ca " Sl°Sfîoş* sgrem^ r6să- Lemnul de jugastru e tot aşâ de
I e, carpen > însa cu mult maî uşor şi mal trainic la
K
lieastril f nmZa
CA ian innn*de
■¥ Injl,gast,u e maii lată ~de
. ,cât. .cea uc
” 0 v.iicş,
d S Dto
x/ui

îor «i mal vămo^d* . stejar. Insă lemnul de ulm e cu mult mal u-

aschil S S r i i
1 . 1UDtol 55 u^ u^* tînCaga ulmul
. ej,ar> ■
Nici un lemn nu se desface în
nu putrezeşte degrabă • si la ns-
3 T i * T ' i î - ţ i r - » * » ' » • *>" “ S d o ! & S t
cireş Lemnul de S «t în r * SU,nt maI, Snguste, de cât cele de
bezf’ia r S » f s ! i ndo,e forte ]esne; de aceea se fac din el o-
-d trăsuri- e e r p ^ r ? ^ }• f m-°ri,lor de aPa; butuci de rote la cară
îm i’ îi de cai> tanjele şi alte lucruri. -
iiem e si nu c î S ^ 6Şle -,a mm$ ' cât * la «ăsuri- C6ja lui e
‘ de i t Cea de Jugastru Şl de ulm. Lemnul de paltin
• e tolore galbăn-închis şi aşa de uşor şi trainic ca si cel dp mona
» « £ ”„ " î£ t s" , ' t * ’ f rtrt ” A
S r t le I o S S p J n A ^ ' ’ ■»?]omce: lingurî, f m , mosore, suc.it.6re,
e ewe,, toponşte de cosa, cozi de topore şi alte lucruri.
. V samenă la frunze cu paltinul; er la Ierni si la roiii
aîncep
r saLda âbrumele
^ j L r » ^*r u ş•e*; ** a * i f p & s
ele se coc tocmai tomna, tărziti, când

a m C ™ £ « - r linT SUDt albe! «0 «n miros forte plăcut şi cam

- nft r Jfcrămiorele. Lemnul de mălin samănă cu cel de peri! Mă­
linul face nome negre şi mărunţele, care se ehiamă măline.
de cros m n»1? CptŞte la y unte- Copacul de tisă nu creşte aşâ
<!■
- gros şi nalt. Frunzele de tisă sunt ungăreţe. Lemnul de tisă V
E a Di“ " “ P o i« fce,B fy | jS Îi
„ni “ L - r^ te mf prin locuri umede şi sterpe. Lem-
[i" ciVko «s  l 1. ţ Şle ¥*, T le V fo,,'te fraKid- Frunzele de arin sunt
tae nuele pentru garduri Ut b°®a n®gră' Din ariniŞ 9e
 126
• > —
'■ ‘ —
-.
tă?— Care frunze fac mai mare vuet, când le mişcă ventul?— în care
zi se duc stâlpări de răchită la biserică ?— ^
' XIV. Mesteacănul cam samenă cu plopul; dar nu creşte aşa de
nalt şi gros ca dînsul. Mesteacănul este pletos şi se înmlădoe forte u-
şor. El creşte la munte, în locuri seci şi neroditore, ca şi arinul; mai
ales acolo, unde se sterpeşte bradul. Din mesteacăniî groşi se fac cei
mai buni butuci de rote, tânjele şi proţapuri la care; oişti la trăsuri
şi grindee de plug. Er din cei subţiri, se fac lefuri la case, cercuri
pentru cercuît putini, poloboce, cofe şi ciuturi. Din coja de mesteacăn
se face dohot. Dohotul e bun de lec. De rîe se tămădui cineva,
ungendu-se cu dohot şi stând la căldură.
XV. Alunul creşte în pădure, pe marginea părîelor, mai cu sa­
mă unde pămentul e mole. Alunul nu creşte tare nalt; el are frunze
late, grosuţe şi fără lustru.— Cum se chiamă rodele alunului ?— Locurile
din pădure, unde sunt mulţi aluni, se chiamă aluniş. Cercurile de a-
lun sunt forte bune. Din alun se mai fac şi furci pentru tors, ţăpoe,
cozi de greble şi haragi la vie.
XVI. Cornul nu creşte tocmai gros şi nalt. Lemnul de corn e
forte tare şi greu. Din corn se fac beţe, cozi la biciuşte, răstee şi fe­
lurite cue tari şi vânjose. Cum se chiamă rodele cornului?— Cornul în­
floreşte înaintea tuturor copacilor: chiar pe la sfîrşitul lui Fevruarie.
fir cornele se coc mai târziu de cât alte rode.
XVII. Teiul, cum creşte de nalt, pe unde şi ce fel este la frun­
ze?— Când înfloreşte teiul, şi la ce se întrebuinţază florea lui ?— în ce
sărbătore împodobim casele şi bisericile cu teiu ?— Lemnul de tem este
alb, uşor, mole şi .nu crapă lesne. De aceea el caută omenii, sa facă
din el mese, scaune, dulapuri, icone, ştiubee şi alte lucruri.— Scorţa te­
iului este grosă şi venjosă-; din ea se desfac nişte fâşii lungi, din care
fac omenii curmee şi funii de teiu. Din coja teilor bătrâni, omenii maî
fac scorţe la care şi oboroce; ea se întrebuinţază şi la facerea cismelor
sub tavanuri. Dar cuele de teiu sunt trainice?—
în pădure, pe unii copaci bătrâni şi putregăioşi cresc un fel de plan­
te, precum: bureţi de candelă, drehle şi văscul, un fel de tufuş6ră,
care remâne şi vara şi erna tot verde. Aceste plânte se numesc pără­
site; pentru că se nasc, cresc şi trăesc nutrindu-se din sucul plantelor
pe/care au crescut.

25. G T g JK ilP & A mi K O P H & I .

<J)pAT6? (j)pATE A6 CTE2KAp! j K8 flipOANE IţÎHTSÎTX,

JIacz-m& ca taî§ 8n riAp, . IUI k8 mkhcx ^e-aî aSfita,
Ca-MI (J)AK 0CÎE AA KAp. | G a AiiEpi MOUJÎEA TA.
(J)pXLţiOApE POM^HALU ! | --KopHSAE,
loc nApSA AA-iţi-A’AUi, j ^ e- o KpEAHra ca te ^Ecnoiă,
^ A K ’AI (fjARE T8 £ÎH EA, Ga-Mi (Jja k npaffiiNa ^e cot?-
Efec^SrAN ^E b o in im e a ; — (j)paiţiOApE pOMtfiNAUJ î
H o A ra MApE HECTpSmiTX, KpEAHra ABHra ^A-iţi-o-Ain,
lix C*0 ^A'lî ApK £E pXCKOΧ, £ TIM H $E S ITE L E .
C’aaSn^I "Aemiî /\e aa hoL — K o ^ p i, KQ{\f\ M R m8p E§,
JIacx soif (J)pxi^ioApE, Gx 8Mi/^ K8 KpAlţSA ME§,
Uli TE AA BttNXTOApE, $E T O T KOpHSA SH ^SUIA/IAN,
-Kă iftjf! timp $g riASrxpiE $.E C T E ^ A p $M KXniTAH»

26. Dacii şi ţara loî

Locurile pe unde trăim noi azi, qu mulţi ani înaintea naştere! lui
Isus Chr. erau stăpânite de I)a©î? un popor vitez şi Iubitor de resboe.
Ţara lor se numîâ Daciea; şi se întindea între riul N istru la resă-
rit, rîul Tisa la apus şi fluviul Dunărea şi marea-Negră la meză-zi; er
în lăuntru ţărei se înalţă munţii Carpaţi, din care isvoresc mulţime de
rîuri cu apă rece ca ghiaţa şi iimpede ca lacrima.— Se zice că Dacii
erau nalţi la statură şi se purtau cu perul în p lete lungi şi cu barbă;
ei se îmbrăcaţi, cum se îmbracă şi astă-zi mulţi din ţăranii români de
,1a muntej cu suman ori cu cojoc de pele de 6e şi cu sarică sau
cu burcă; er pe deasupra, purtau câte-o glugă. La piciore se încăl­
ţaţi cu opinci, peste nişte ciorapi groşi de lână; er pe cap purtau <că-
eiule ţurcăneştî de pele de mei ori de lână împletită; şi se încin­
geau cu brâti de lână sau cu un cM m eriu Iat de pele.
Dacii erau harnici; însă puţini dintre ei se îndeletniciau cu lucra­
rea pământului. Cei mai mulţi se ocupau cu păscutul vitelor, umblând
din loc în loc, şi hrănindu-se cu lapte, peşte, cu pome şi cu rodele pă­
mântului; nefiind opriţi de nimene a se aşeză unde voiau.— Dacii erau
mulţi la numer şi locuiau în case proste de lemn, cum locuesc şi azi unii
ţ&rani de la munte, sau sub corturi; erau împărţiţi în mai multe părţi,
avend fie-care câte un căpitan ales dintre dînşii. Când aveau însă ne-
voe a se aperâ de duşmani, se strângeau la un loc şi-şi alegeau un Co­
mandant, care trebuia să fie om Yrednic, indrăsneţ, drept la j u ­
decaţi şi fără fudulie.— Copiii Dacilor de mici se deprindeau a umblă
oMăr! şi» a se luptă cu giretul, adică a se bate cu suliţile de călări;
de aceea când ajungeau mari, erau forte buni călăreţi, ghibaci lănceri şi
meşteri trăgători cu săgeta. Multe din femeile Dacilor mergeau alăturea
cu barbaţii la resboiii, şi se luptau cu duşmanii; er altele mergeau în ur­
ma ostei, de adunau trupurile Dacilor morţi, şi le dădeau foc ca să ardă
după cum era obiceiul pe atunci.
Armele oştenilor daci erau: tolbe eu săgeţi înveninate la vârf şi
care otrăviau pe cine era lovit cu dinsele; arcuri, cu care aruncau să­
geţile; suliţi, cuţite, săbii întorse şi ascuţite ca nişte cose, cu care tâeâ
omul Ia cea întâi lovitură; scuturi, care erau făcute ca nişte funduri de
poloboc, cu verigă la mijloc, de vârît mâna.' Scutul se ţinea în drep­
tul unde veniâ săgeta, ca să apere pe oşten. în r&sboe, Dacii să bă-
teau din fu gă: adecă,, aruncaţi săgeţi, ş’apoi o rupeau de fugă; şi €r se
intorceati de mai aruncau, şi âr fugiau. Stâgul Dacilor se zice că era ca
n*şte şerpi făcuţi de pele şi puşi în vîrful unor prăjini lungi, care se um-
 fiau de v&nt şi se mişcau, sămănând atunci cu nişte balauri; er în de­
părtare păreaţi ca nişte smeî din poveste, cu come, cu ochi şi gură d$
foc, cu dinţi mari, cu aripi şi cu c6dă lungă. Mulţi fricoşi, la vederea
lor, o rupeati de fugă şi s’ascundeau;
Dacii nu eraţi creştini; dar credeau că sufletul este nemuritor,
Astă învăţătură o aveaţi ei de la un învăţat al lor, numit Zamolcsi.
Acest Zamolcsi eră Dac; dar se spune că odată Grecii 1’aft prins şi
l’aii vândut rob lui Pitagora, un filosof grec. Zomolcsi se purtâ bine
îa stăpânul săti; şi fiind deştept şi forte ascultător, Pitagora el luâ cu
dînsul şi călători prin mai multe ţări. Zamolcsi învăţa medicina şi alte
cunoştinţi' Apoi Pitagora văzendu-1 cu purtare bună, îi dete drumul s&
se întorne în Daciea. Zomolcsi venind în ţara sa, şi fiind mai învăţat de cât
alţii, se făcti împărat După asta voi să facă pe Daci să credă, ca su­
fletul nu more nici odată. El li spunea: că nici el, nicî acei ce petre­
ceau cil dînsul, nici cei ce s’ar naşte ţn urma lor, nu vor muri nici o-
dată; ci perind, după un timp, er vor veni într’acestă lume.— Dar vă­
zând că eî nu vor să-l crădă nici într’un chip, el ş’a făcut o gropă tai­
nică sub casa lui şi s’a ascuns în ea. Dacii începură a-1 jăli, crezând
c’a murit. Zamolcsi stete ascuns trei ani; şi în al 4-lea, se arătâ Da­
cilor, galben şj slab de lipsa luminei ş’a aerului din gropă. Dacii se
spăriera atunci de dînsul, crezură învăţăturile luî şi începură a i se
închina ca unul D-zeu. Ei ajunseră a crede mai pe urmă atât de mult
in nemurirea sufletului, încât nu aveaţi nici o frică sati jale, când murîau.
Dacii însă aveaţi mare frică de mâniea ceriului; şi când începea să tune
şi să, fulgere grozav, ostaşii se puneaţi în rând ca la răsboiti şi arun­
cau săgeţi în sus, crezend că ucid în văsduh pe duşmanii D-zeiilui lor
Zamolcsi.

27. Ceauşal de vânători.

Lăutarii cântă, hora se’nvârteşte
Şi un cal in spume deodată s’opreşte;
„Pace vouă ospeţî cu genele albe,
„Mume tinerele, cu aure salbe!
„Buna ziua voue, juni dănţuitori,
„Vouă copiliţe, ţineri crinişorî!
„ Oşti nenumărate ţara ne robeşte,#
;;Şi pe unde trece, câmpuri înegreşte.
„Sorele e galbăn, nori-1 învălesc,
„Rîurile albe în sînge roşesc.
„Cum sub o secure cade-o dumbrăvîoră,
„Florea ţăreî ndstre sub fer se doborăî; r v
„Dacă e vre unul ce simte ’ntre voî,
„Vie a combate ş’a muri cu noi. Vii i
S6rele în abur, ca un foc roşeşte,
 Lăutarii cântă, hora se’nv£rteşte.
„Peste zece sute Căpitan sunt eu
„Şi ca n zece sute bate peptul meu.
„C eta mea-î frumosă, ageră, uşoră,
„Şi pe cai în spume, ce ca ventul sboră*
„E r \oîniciî noştri se chîăm venătorî,
«Au lănci veninose, şi la suflet florî.’
qPortă pană ’n cucă şi colţunî cu bete,
„E r de venturî aspre se ascund în plete.
„A u caftane albe, cu spice de grâu,
„Zale aurite ş’un hamger la brâu.
Lumea-1 înconjoră, ziua se sfârşeşte,
Lăutarii cântă, hora se’nverteşte.
„V leţa în sclăvie este o povoră,
„Ernă nesfârşită, fără primăvară.
„însă ţara nostră nu e scris în ceriu
„Pintre cele sclave, ce prin veacuri pier-;
„Căcî Românul ştie încă a se bate
„Şi ureşte vîeţa fără libertate.
„Astfel o pădure când s’a veştezit,
„Paserea suspină, chiam’al eî sfârşit.
Nu ştiu Căpitanul, cât’a aşteptat, #
Dar cu două sute volnici a plecat. ,

D. Bolintineanu.

28. Administraţiea sau ocârmuirea lucrărilor

fi

I publice din Romăniea.

dină, polt㪺iha S e t o d ^ t r ^ i f e ? ’ ,E” T grajd’ livadă’ 8l'ă'
acestecu cheltueh sa ■* 1 re unei familii, gospodarul face tote
unei singure p e S . e fV h,u ru ri Particulare sad ale
porturile sau limanurile.' cu cheiurile ^ id o c u r ilc 'fa f’ P° durile1peste ape’
porturi precum i / ? (locurile sau magaziile acestor
turor locuitorilor din ™ ta/ yF alte lucrur*> fiind trebuitore tu-
facerea şi tinerea în hun& Kt«ra P^atp c bani sau contribuţii pentru
cru ri publice sau ale tuturor. acestora; de aceea se chiamă lu-

şi pentru lucrările^'treLifwre ^în ^|De- stare t<5te ale sale, asemine

gelul. m „ S r l u c r î or „ u b l ^ ’ T lnsărdnat di" Partea
facă ori sa i m b u n ă t ă H ^ f e' , Ac.est, mimstlu. când voeşte să
s iliu lu i tecnie care este i-n Iucrarile Publice, cere sfatul con-
d"i “ ■ " M tecf Si inginer..
din ţară, Ministrul lucrărilor publice se sfătueşte cu Consiliul de ad­
ministraţie al căilor ferate române, şi este ajutat de cătră Direc­
ţiunea generală a acestor căi. Consiliul de administraţie al căilor fe­
rate române este alcătuit din 5 membri, întăriţi de Rege, după cererea
Ministrului de lucrări publice. Aceşti membri se aleg dintre omenii în­
văţaţi şi pricepuţi în trebile şi lucrările drumurilor de fer. Er Direcţi­
unea generală a căilor ferate române, se compune dintr’un Director ge­
neral, un sub-director, numit şi inginer şef, şi din maî mulţi ingineri,
arhitecţi şi alţi slujbaşi întăriţi de Rege, după cererea Ministrului. Mi­ f
nistrul lucrărilor publice de asemine privigheză şi îngrijeşte, cu ajuto­
rul inginerilor, cum să scotă sarea, păcura şi alte bogăţii ce s’ar mai
găsi în sinul pământului, din Romăniea. Tot acest Ministru are sub îngri­
jirea şi privigherea sa, şcola de poduri, soşele şi mine, din care es
■
ingineri şi arhitecţi, cu ajutorul cărora face şi ţine îh bună stare tote
lucrările publice din ţară.

29. Răsboîul Dacilor cu Perşii.

Odată veni asupra Dacilor, Dariu, un împărat al Perşilor, din
Asiea, cu oste numerosă; şi făcând un pod pe şelcî, trecu Dunărea, în
Daciea. Dacii se traseră cu tot avutul lor,în locurile celemai sălba­
tice şi maî neumblate, cam prin Basarabiea de jos, şi trămiseră lui
Dariu prin un crainic dac, un ciieoş,un şorece, o brosca şi cinci se- se- -
eeti fără să-i tălmăcescâ nimica. împăratul Perşilor fimd ludul şi lău­ i|
dăros, zise cătră Perşi: îată cum aceşti sălbatici fricoşi, de buna voea ’- l
lor îmi închină aeru l, apa, păm entul şi arm ele lor. Tot astfel lau-
dându-se el cătră toţi, veni la dînsul un vrăjitor pers şi-i zise. şa t a (
eşti puternice împărate! Nu te înşălâcu gândul, crezend ca prin lu­
crurile ce t’au trămis, el se închină ţ ie ; ci Iaca ce gicesc eu ca ni zic
Dacii prin'aceste semne: „ Perşilor! dacă nu puteţi sbura
sările dacă nu vă puteţi ascunde sub păment ca şorecn, nici «ufunda

a* vrăiitoruluî si porni dupa Daci. Nu trecu mult şi muu

î f n S e T u d î n | D ac? începură a-î prăpădi cu săgeţile lor înveninat,,
trăgându-I necontenit prin lupta lor din fugă, în locuri un e ^-Ş’1 ™

r- Y ^ ne P e r ş i W e Dacilor. împăratul se spărie cum plit. şi j

i n * - — în%I
care maî totdeauna ei aii fost învinşi de armatele romane. j

30. Apa. I
I
( fjv^scă, este curgetore sau licidă; la frig mare
A», 1» sate» «. ”! i .. 1, «bun.
 * ioi ştim cu toţii cat de folositore ni este apa. Fără apă, nici noi, nici
animalele, nici plantele n’ar pute trăi. Apa o bem ; cu ea ni pregătim
bucatele şi ne spălăm; cu apă se stinge focul; ea mişcă rotile mo­
rilor, de macină grânele. ’ !
Locul de unde se vede eşind o apă, se numeşte isv o r sau obâr­
şie. Unele isvore dail apă bună de băut; er altele dau apă cu miros
ele puciosa oii sărate la gust; şi acesta atunci, se numeşte apă minerală.
Unele isvore minerale dau apă ferbinte. Tote apele minerale sunt de
lec. Mulţi bolnav^ se vindecă, scăldându-se sau bând din astfel de ape.
Cand se împreună Jn curgerea lor mai multe isvore, se face o apă
curgetore, numita parîu. Mai multe părte unite, fac o apă curgătore
mai mare, numită «ML Când se împreună mal multe riurl, se face o
apa curgătore şi maî mare, numită fluviii. Fluviile se varsă de-a-drep-
td la marea saii într’un lac. Mările sunt ape forte adânci, întinse şi
sţatatore. O apa stăt&tore, mai puţin întinsă şi adâncă de cât marea
şi meunj urată de tote părţile cu pământ, se numeşte lac. Când ome­
nii opresc intre două delurl apa mal multor isvore prin un gard de
brasde de păment, numit ezetură, atunci el fac un ez sau helesteu.
Apa nanelor, a nurilor şi a fluviilor este dulce; er apa mărilor şi a
unor lacuri e sărată şi amară. Pe riurl se umblă cu plute, luntri şi
şlepuri, un fel de corăbii mici. — Pe fluvii şi pe unele riurl mari, se
pluteşte cu vapore şi corăbii. Pe mări, se călătoreşte cu năvile si cu
vaporele cele mari, care sunt încărcate cu mulţi omeni şi cu tot solul
de mărfuri. 4 *
fi !" mărt, lacuri, ezurî, părîe, riurl şi fluvii trăesc raci, scoîce şi multe
elun de peşti, precum : cracatiţe, sardele, crapi, ştiuci, caraşi, piscarî, mo­
runi somn mrene, păstnvl, cigă, scrumbii, ş. a. 1. Pe lângă kcuri şi ’ezuri
\ se ţin multe paseri care se nutresc cu peşti şi brdşte, precum; gâştele şi
raţele selbat.ee; lişiţile, becaţii, cocostârcii şi erodiul, o pasăre care şede
'Pe a!U1, -Ş1, ,ebăda’ 0 Pas®re albă ca zăpada şi forte curată.
O apa stataţoie, glodosa şi mucegăită, se* numeşte m laştin ă. Mla-
ştmile sunt pnmejdiose sănătăţel, şi nu e bine a trăi pe lângă ele. Din
mlaştini es nişte aburi, cari adese-ori se aprind noptea şi înşală pe o-
memi proşti, de alergă zicând că-s comori; însă acele focuri, cu cât voim
sa ne apropiem de dînsele, cu atâta ele se depărtâză; şi omul, de nu
| r „ f i ’ Se ?° nln®?a, în mlaştmă.— Pe lângă lacuri, âzuri, bălti şi
h tvnhn nfi l f “ la^ mose’ cre?tenstuf Ş» Papură. Spuneţi, la ce se
mtrenuinţază stuful şi la ce papura?—

31. Decebal.
f5 . CeL maî v1esi it cra!a al Dacilor, a fost bătrânul D ecebal. El se
ăcu craiu, cand Romanii aveau împărat pe D om iţian. Decebal eră un
bărbat ager la minte şi forte bine deprins in meşteşugul răsboelor; el
ştiea cum sa se lupte cu duşmanii şi cum să-î înşele, când vedea că
P,lwei® sa_1 dovedâscă altfel. Isteţimea minţeî lui ăl învăţă, când
să năvălescă asupra duşmanilor şi când să se tragă înapoi dinaintea lor.
FJ trămise ştire ui Domiţian, că saii să-î dee bir, satt de nu, se va
bate CU el Si millt rftn va nnnnnl Pr.mor.iln'. — - - - « •' ■■-
indrăsnela lui Decebal, şi trămise osie ca să-l pedepsască; însă Dacii
bătură oştea romană şi uciseră pe Fuse, generalul eî, îngropandu-1 m-
tr’o pădure. f - . T «u-
Auzind Domitian, se mânie şi maî tare şi trămise^ pe Iulian, alt
^eneral roman, c’o oste maî mare. Iulian dete poruncă tuturor ostaşi­
lor ca să-şî înscrie numele pe armele lor; pentru a se cunoşte acela
ce ar face vr’o faptă de laudă, cum şi acela ce ar face vre-una de o-
cară. Romanii de astă-dată învinseră pe Dacî. Decebal auzind ca Ro­
manii s’au îndreptat spre oraşul unde şedea el, şi vezendu-şi oştea îm-
putinată, dete poruncă să tae în drumul Romanilor copacii unei padun,
lăsând trunchiurile numai cât e înălţimea unui om; şapoi le nnbracara
cu strae milităreşti, punend la fie-care trunchîu arme şi în cap cate-o
căciulă de uniformă; er alăturea stătea înfiptă o suliţa. Sorele facea
să strelucescă armele de pe acele mătahale. Romanii vezendu-le din
iepartare, crezură că înadever sunt ostaşi, şi se înţorseră înapoi.
Cu tote că Romanii învinseră pe Dacî, Domiţian fiind om tricos,
leneş şi fără inimă bărbătescă, plăcendu-î mal mult petrecerile de cat
faptele mari, ceru pace de la Dacî, învoindu-se a li plăti bir pe fie­
care an şi a li da meşteri de arme şi de cetăţî. Ş’apoî se lauda ca-
:ră Romani, că el a învins pre Dacî şi numai de milă voeşte a li da
sanî.... Romanii fură siliţi, pentru nevredniciea şi nechibzuinţa lui Do-
nitian, a plăti bir Dacilor 12 ani, câte doi obolî de fie-care om, pene
>e făcu împerat Marele Traîan.— Un obol preţuîâ cât 15 şi ti eî şter­
suri parale de ale nostre, sau 13 banî.

32. Din Testamentul

1. Lăţindu-se vestea în lume despre învăţăturile luî Isus Hristos,
nultime de barbaţî şi femei alergau la dînsul ca să-l asculte. Intre a-
5 1 ' > »' . . ■vU u < u * _a j_ __a ÎS ni» ti orarot
*,eştia erau mulţi
)e faţă greşelele
isculte şi să-l cr^— -------------------- IB L , • T TT • *
ire urechi de auzit, să audă. Aceste învăţături ale lui Isus Hristos se
lumesc Parabole sau pilde. Iată câteva dintre parabolele lui Isus. ^
Datornicul cu zece mii de talanţi. Odată un împerat viena
i luă socotelă slugilor sale, găsi pe unul dator cu zece miî de ta-
anţî. împeratul ceru banii şi sluga neavendu-î, Domnul porunci sa-i
rîndă pre el cu soţiea, copiii şi tot ce avea. Dar sluga căzu în genunchi
,i-l rugâ să-l maî îngădue, şi-i va plăti tot. Stăpânului i se făcu mila,
i-î ertâ totă datoriea. Sluga ertată eşind apoi de la stăpânul seu, m-
âlni pe-o altă slugă, soţ al seu, care-i datoria o sută de dinari. Şi
um el vezu, el apuca de gât şi stringându-1, îî zise: Plăteşte-mi acum
ndată ce-mi eşti dator! Er acea slugă el ruga, z i c e n d u - i : Mai în-
;ădueşte-me, te rog, şi-ţi voîu plăti tot! Acesta în s ă n u v r u să aştepte,
i-1 dădu la închisore. Alte slugi, soţi de aî lor, vSzend acestă ^ mi;
ostivire, aii spus Domnului lor. Domnul auzind, s’a m â m e t şi inaata
. chemat pe nemilosa slugă şi i-a zis: slugă viclenă şi reutăciosa t
 tu m’aî rugat, şi eu o datorie mare ţ’am ertat; pentru ce tu nu ai vrut
să erţi o datorie mal mică soţului teu, când el mult te-a rugat? Lua-
ţi -1 muncitorilor şi-l munciţi pene-mi va plăti totă datoriea! —-Aşa va,
face şi tatăl meii ceresc voue, de nu veţi ertâ din inimă greşalele fra­
telui vostru.
Fiiul resipitor. Un om avea doi feciori; cel mai tener ceru
de la tată-seu parte din averea ce i se cuveniâ. Tată-seii 1-0 dete şi te-
iierul se duse cu dînsa în ţară depărtată. Acolo, în scurtă vreme o re-
sipi m cheltueli zădarnice. Apoi ajungend în mare sărăcie, şi întâm-
plandu-se fomete, el se făcu porcar la unul din locuitorii acelei teri
şi dorîa să-şi sature pântecele din roşcovele ce mâncau porcii, şi nimene
nu-i da lui.— El se gândi: câţi argaţi de-ai tatălui meu sunt sătui de
pane, şi eu mor de fonie! Me duc să-i cer ertare şi milă.— Când el
vezii tată-seii în acea jalnică stare, i se făcu milă, el primi, el îmbrăcâ
cu haine noue, el încălţâ şi-i puse inel în deget. Apoi tăe un vitei gras
şi îacu masă. Fiiul cel mai mare venind de la câmp şi vezend asta
Z+1S V f cesîa’ care Ş a P^rdut totă averea în petreceri, ai
taet, tata, viţelul cel mai gras; dar mie nu mî-aî dat nici macar un
ed ca sa me veselesc cu prietenii mei.— Er tată-seii i-a respuns: Tu
întotdeauna ai fost cu mine, şi de tote te-ai bucurat; dar fratele teii mort
a * inyietţ J>erdut a fost, şi s’a aflat.
J P la t a lu c r ă to r ilo r . Un stăpân de casă eşi odată să tocmescă
lucratori la viea sa. Desdimmeţă găsind pe unii, ei tocmi câte un di­
nar pe zi. Pe la ameză găs5 pe alţii şi li zise : Mergeţi de lucraţi în
viea mea şi ce va fi cu drept, feti voiu plăti voue. Spre sară, găsind
pe alţii, li zise: Ce staţi fără de lucru?— Nimine nu ne-a tocmit azi
1 răspunseră eî. \ eniţi de lucraţi şi voi în viea mea, si ce va fi cu drept’
veţi lua. 1 ’
F r Sara’ sţăPanul chemând lucrătorii la plată, dădu fie-căruia câte un
dinar, incepend de la cei din urmă, pene la cei dintei. Dar cei ce
Jucraseră de dimineţă, ziseră: Noue dă-ni mai mult, că am lucrat ziua
mtrega. Lr stapanul zise: Eu nu v’am făcut nedreptate ; aii nu v’ati învoit
cu nune cate un dinar pe zi ? Luaţi dar ce este al vostru si duceti-ve î
Ce. pote nu am drept să fac ce vreu cu ale mele ? Pote Ve pare reu
că sunt bun V— Amin zic voue: cei dintei vor fi pe urmă, şi cei de pe
urma,— antei: căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi!—
** U Smochinul neroditor. Un om avea în viea sa un smochin
care nu făcea rode. Stăpânul viei mâniindu-se într’o zi, a zis vierului
: V f 1 aiîî sunt de când aştept, şi smochinul acesta nu mai face
rode; să-l tai, ca să nu mai cuprindă loc degeaba învie. Dar vierul
a zis: Stăpâne! mai lasă-1 şi anul acesta; eu am să-l sap la rădăcină
Ş1 sa~,LP,un ^ no!aJ (le va rodi, bine; er de nu, el voiu tăe în anul viitor.
laLanţii. Un om odată voind să plece în căletorie, a chemat
slugile sale şi a dat unuia 5 talanti, altuia 2 şi celui de al treilea, un
talant: he-caruia a dat după puterea sa; şi îndată după asta stăpânul
a plecat. După un timp îndelungat, stăpânul s’a întors a casă, a che-
mat slugile, şi le întrebâ cum au întrebuinţat talanţii ce au primit fie­
care.— Cel ce primise 5 talanţi, răspunse: Domne! 5 talanţi mi-ai dat
şi iaca, alţi 5 am câştigat cu dînşii. Atunci stăpânul îi zise: Bine,
\ slugă bună şi credinciosă; peste puţin al fost credincios, peste multe
1te voîii pune; întră întru bucuriea Domnului tâii! Asemine zise stăpâ-
: m i Şi celui ce luase 2 talanţî, cu care mai câştigase încă alţi doi.
Apoi venind cel ce luase un talant, răspunse: Domne! ştiut’am că
eşti om aspru; că seceri, unde n’aî sSmnat şi aduni, unde n’aî resipit.
r Eu m’am temut,şi am ascuns talantul în pământ; şi iaca, ieâ ce este
al teu. Stăpânul atunci îî zise: slugă viclenă şi leneşă! Dacă ai ştiut
c că sunt aspru, s’ar fi căzut să dai talantul schimbătorilor; şi eu viind,.
e aşi fi luat al meii cu dobândă. Dă talantul celui ce are zece; căci ce-
0 lui ce are, i se va mai da; er celui ce n’are, şi ce i se pare că are,
1 se va luă de la dînsul. Şi pe sluga netrebnica şi leneşă, aruncaţi-o în
întunerecul cel maî din afară, unde este plângerea şi crăşnirea dinţilor!
Semănătorul. Ascultaţi! Iaca semănătorul a eşit în ţarină, să
? samene semânţa; şi semănând el, o semânţă căzu lângă drum şi omenii
\ trecând ,pe acolo, o călcară şi paserile ceriului o mâncară. ^
Alta căz& pe petră şi răsări; dar îndată se uscâ, ^căci n’aveâ u-
i mezală. Alta căzu în mijlocul spinilor, şi crescând spinii împreună cu
| dînsa, o înecară. Eră alta căzu pe păment bun, şi răsărind, dete
l* rod însutit. :* . v
" Ţarina este lumea acesta; semănătorul este Hristos, şi^ dupa
j] dînsul, părinţii şi învăţătorii noştri. Semânţa aruncată^ în păment,
j este învăţătura ce nî-o dau eî; âră pământul suntem noi.
jfc A ** ^Precum pămentul este de maî multe feluri, adecă: roditor, mai
5< puţin roditor şi sterp, aşa şi omenii: uirâi sunt bunî, alţii maî puţin
I bunî, eră alţii reî. Cei bunî, primesc învăţătura cea bună şi se folo­
sesc de dînsa; eră ceî reî, ca nişte netrebnici ce sunt, fug de învăţă­
tură; de aceea remân orbi la minte şi de nicî un folos, în totă vi­
eţa lor. ..
Şcola este o lume mică. Noi vedem în şcolă pintre^ copiii bunî
şi copiii reî. Copiii ceî râî, cu drept cuvânt se pot asemena cu mar­
ginea ogorului de lângă drum; căci ori-ce învăţătură bună, pentru
| dînşiî remene sterpă şi nefolositore. Umblând derbedei, nu pot dobândi
■ i învăţătură; şi trezindu-se mari, eî sunt gunoîul societăţeî; şi de a-
}< ceea’ remân pe drum, de rîsul- lumeî.
Unia, la început sunt silitori; dar peste un timp părându-lî grea
II învăţătura, se lenevesc. Aceştia sunt ca şi pământul petros;^ înecare,.
11 semânţa căzută neavând umezală, adecă: răbdare şi stăruinţă, nu
prinde rădăcină, ci se usucă şi râmâne fără de rod.
Unia învaţă bine, dar ce folos ?! lipsindu-li purtarea bună, învă-
? ţătura nu preţueşte nimica. Şi aceştia sunt ca şi pământul spinos; în
7 care, căzând semânţa cea bună, se înăduşă de spinii ce cresc împreună
î cu dînsa, adecă: de purtarea necuviinciosă, şi nu dă nicî un folos.
I Alţii însă, se portă bine şi învaţă bine; şi de aceea, asemine
a copiii buni, prin purtarea şi sirguinţa lor, ajung bărbaţî învăţaţi şi
1 înţelepţi, cari sunt de mare folos pentru dînşiî, ţara lor şi omenirea
Jî întregă. Aceştia se pot asâmenâ cu pământul cel bun şi roditor; în
> care, s&mânţa căzută, creşte şi dă rod însutit.
\ S V ~ vy V v
! '337 Din minunile lui Isus Hrisţos. .
/ \ i -Cf //yvA-^vii^/ ^ f/xW y
Isus Hristos, ca să dovedescă lumeî puterea Dumnezeireî sale. a (
făcut pe' orbi să vadă, pe surzi să audă şi pe muţi să vorbescă; a 1
curăţit pe leproşi, a înviet morţi şi a tămăduit pre nebuni şi pre
cei cuprinşi de neputinţî. Aceste fapte sunt minunile lui Isus Hristos.
Iată câteva din ele:
Prefacerea apei îh vin. La nunta din Cana Galileiî a fost
poftit Isus, mumă-sa şi Apostolii; şi în timpul mesei sfărşindu-se vi­
nul, Mariea zise luî Isus: Fiiule, nu mai au vin. Isus respunse: Ora
mea n’a venit încă. Apoi mama lui Isus zise slugilor: Ori ce va zice
voue fiiul meu, să faceţi. Acolo erau 6 vase de petră, în care încăpeau
câte două sau trei vedre. Isus zise slugilor: Umpleţi vasele aceste cu
apă! Şi ei aşâ au făcut. Apoî turnând prin pahare, toţi au vezut că apa
se prefăcuse în vin bun. Acesta este ceaânt6î minune a lui Isus Hristos.
Numai cu 5 pani şi doi peşti. Odată Isus se sui într’un munte,
şi după dînsul merse multă lume, ca să asculte învăţăturile luî şi să se
vindece de bole. Totă ziua Isus eî învăţâ; spre sară, Apostolii rugară pe
Isus să lese lumea să se ducă, să-şi cumpere bucate, că flămânzise. Isus zise
Apostolilor: Daţi-li voi de mâncare, fir Apostolii ziseră: Noî n’avem
mai mult, de cât 5 pânî şi 2 peşti. Isus ceru să le aducă la dînsul;
şi ei le aduseră. Isus bine-cuventâ pânile şi peştii şi apoî zise lumeî să
se aşeze în cete, pe erbă* Apostolii luară pânile şi peştii de la Isus şi
le puse înaintea poporului. Mulţimea era ca la 5 mii de barbaţi, afară
de femei şi copii. Toţi mâncară şi se săturară; ba încă maî adunară şi
12 coşniţe pline de sfărmeturî.
Isus merge pe marea, ca pe uscat. După minunea cu pânile!
şi cu peştii, Isus s’a suit singur în munte, ca să se roge; er ucenicii)
sei intrară în corabie, ca să trecă marea, de ceea parte. Pe când sei
depărtase corabiea mult de uscat, fiind nopte, se stârni un vînt protiv-|
nic, şi corabiea se lupta cu valurile măreî.
Pe la miezul nopţeî li se arătâ Isus mergend pe apă, ca pe uscat
Ucenicii vezendu-1, se spăîmântară, crezend că e vr’o nălucă. Dar Isus 1:
zise : cutezaţi, că eu sunt; nu ve temeţi! Atuncî Petru zise: Domne, dacă eşt:
tu, porunceşte-mi să vin la tine pe apă. Isus îi zise: Vino! Petru pleca; dail
nu merse mult şi simţi că începe a se cufunda. Atunci el strigâ: Domne |
ajută-mi, că me înec! Isus îi întinse mâna şi-i zise: Puţin credkiciosulel
pentru ce te îndoeştî ?— Apoî întrară amândoi în corabie, şi ventul în-
cetâ. Atuncî ucenicii ziseră între dînşiî: Ore cine să fie acesta, d(j
care ascultă şi vânturile şi marea?
Sluga sutaşului. Odată Isus apropiindu-se de Capernaum, ui|
Căpitan roman trămise la Isus pe nişte Jidovi b&trâni să-l roge, ca să-
tămăduescă o slugă bolnavă. Când Isus se apropii de casa sutaşului
acesta-i eşi înainte şi-i zise: Domne! nu sunt vrednic să intri sub aco
perementul casei mele; ci zi numai cu cuvîntul, şi se va tămădu
sluga mea. Isus se mirâ de marea credinţă a sutaşului, şi zise: Atâtî
credinţa n’am aflat nici în Israil. Apoi zise sutaşului: Fie ţie, după cun
voeştl! Şi într’acel cias, sluga s’a vindecat de boia.
 Fiica Hananiencei. Isus mergend odată prin părţile Tirului şi
( ale Sidonuluî, o femee Hananieancă începu a strigă după dînsul: Fiiule
| al lui David, milueşte-mă! Fiica mea are neputinţă, şi rău se chi-
nueşte! Dar Isus tăcu. Atunci ucenicii sei el rugară să-l dee ajutor;
1 £r Isus li răspunse: Sunt trămis^ numai cătră oile cele perduto, ale ca­
sei lui Israil. Dar femeea apropiindu-se, stigâ mereu: Domne, ajută-mi!
| Isus eî zise: Aşteptă să se sature maî ântăi fiii! Că nu este bine a lua
pânea fiilor ş’a o da cânilor. Er femeea respunse: Adevăr e, Domne!
1 Dar şi cânii mănâncă din fărmăturile ce cad de la masa stăpânilor*
1 lor. Atunci Isus zise: O femee! mare este credinţa ta; fie, după cum
1 voeşti! Şi fiica eî s’a tămăduit.
Orbul tămăduit. Mergend odată Isus pe drum, întălni pe un om
1 care se născuse orb. Isus văzendu-1, scuîpâ jos, făcu tină, unse ochii or-
1 buluî, ş’apoi îi zise: Mergide te spală în lacul Siluamului. Orbul a-
1 scultâ; şi după ce se spălâ, i se deschiseră ochii şi văzu.
Slăbănogul. Isus se duse odată la Scăldătorea oilor, de la îeru-
• rusalim, unde găsi zăcend o mulţime de orbi, şchiopi şi uscaţi. Aceştia
aşteptau tulburarea apei; că îngerul Domnului se po’gorîâ la timp în
| scăldătore şi tulbura apa; şi cine întră ânteî după tulburare, se făcea
sănătos, de orî-ce bolă eră cuprins. Acolo zăcea un slăbănog de 38 de
ani. ^Isus auzind că zace de atâta vreme, îi zise: Vrei să fii sănătos ?
— Domne! cum să nu vreu! dar om n’am, care să me vîre în scălda- •
tore, când se tulbură apa; căci pene să ajung eu, altul întră înaintea
^mea. Atunci Isus îi zise: Scolă-te, îe-ţî pa^il şi umblă!— Şi din acel
cias slăbănogul se făcu sănătos.
Schimbarea la faţă. Isus Hristos vroind să arate ucenicilor seî
mărirea sa Dumnezeescă, luâ cu sine pre Petru, pre îacob şi pre Ion
şi se sui cu dînşiî în muntele Tavoruliu. începend Isus a se ruga,
faţa lui străluciă ca,sorele şi hainele se făcuse albe ca zăpada. Atunci
se arătară Moisi şi proorocul Ilie, care vorbiră cu Isus. Petru şi ceialalţî
doi ucenici, care pene atunci dormitau, deşteptându-se şi vezend stră­
lucirea lui Isus, şi pe cei doi barbaţî vestiţi cu dînsul, Petru zise lui
[Jsu.s ; Bomne! Bine este să facem aici trei colibl: una Ţie, una lui
;Moisi şi una lu! Ilie. Şi pe când vorbiâ Petru, iaca un nour luminos i-au
•cuprins; er din nour s’a auzit un glas zicând: „Acesta este fiiul meu cel iu­
bit, intru carele bine am voit; pre acesta să-l ascultat!! “ Ucenicii se spăi-
mântară şi căzură cu feţele la păment. Dar Isus se‘ apropie de dînşiî
îi atinse cu mâna, şi li zise : Sculaţi, şi nu vă temeţi!
învierea lui Lazar. în orăşelul Vitaniea, locuia ^Lazar cu su-
toiile sale, Hlarta şi Mariea, buni prieteni ai lui Isus, fiind totdeauna
;bine primit şi ospătat. în casa lor.— Odată se bolnăvi greu'Lazar, si su-
oiile sale tiămiseră ca să cheme pre Isus. Dar Isus zise: Boia nu este
Ie morte, ci spre mărirea lui Dumnezeu. După patru zile Isus se duse
n Vitaniea. Marta şi Mariea îi eşiră înainte, plăngend cu mare
ale pe fratele lor. Marta zise lui Isus: Domne, de aî fi fost tu aici, fra­
tele nostru nar fi murit! Er Isus ăi zise: Fratele tău se va scula,
$cî eu sunt învierea şi vieata. Isus vezend întristarea şi jalea suro­
rilor lui Lazar, se cuprinse şi el de mare întristare, şi ochii i se um­
plură de lacrimi. Apoi zise: Haideţi şi-mi arătaţi, unde l’ati în-
af zz is
i ? ' n f i S n i fi *m 0 rm t a t’ Is f
. Domne! a fi început a putrezi, z is e : R ă d i c ^ î P e t r a ! A t u n c i
că a 4-a zi este astăzi M a rta

P t a T S t o t eL 1 .Ctede', î> ™ ' " d e putere» lui D u ™ . u

i eira se rădica, şi Isus striga cu glas mare: Lazare vino afară i Si
Lazar a inv.et Din acea zi Fariseii făcură sfat, să omoi^ şipre Isus S
pre I ^ a r ^ n e t e n ^ ^ ^ ^ ?l

34. Administraţiea sau ocârmuirea agriculturei

industriei, comerţului şi domeniilor.
Pentru îmbunătăţirea rodelor pământului, a solurilor de conac! si
de animale, a negoţului şi meseriilor din ţară, precum şi pentru înbu-
nataţirea şi ţinerea in bună stare a tuturor acaretelor ce le are statul
adecă: moşii, păduri, ezuri, case şi dughene prin oraşe i i a l t f a -
caiete, numite şi domenii sau bunuri ale statului, este însărcinat
ş^domeniUor1UÎ> Ministrul agriculturei, industriei, comerţului
a m J t n r ? .Mm,stru al. agriculturei, el îngrijeşte a se înfiinţa şcole de
>• ’ - - ?r? se mvata cum să se îmbunătăţască şi să se cultive
; °a Sa (îee î 6de maî bune maI frumose; cum să
se Imltuesca pomii, ca sa dea fructe maî frumose şi maî gustose* cum
sa se mgnjască şi să se tae pădurile, ca să nu se? stârpJcă cum s
S
răeCde caf Phn,Şi ^ "dacil de matasâ, şi cnm să se în b u S tlţ’ască soiu"
rie îllinn rip o “ ?î- ? ',alte animale folositore.— Fiindcă pământu-
v t . m» aPa , f !nlaŞtm°se, cum şi pământurile lipsite de apă sunt
Yătamafore agriculturei, creşterel şi înmulţirel animalelor, precum şisă-
;' in0menll0i\ <e .«ceea Ministrul agriculturei este indatorit ?prin
®f': a !ua mesuri de îmbunătăţire: pentru pământurile pline de apă si
U^e ann W a . s e . face canaluri pe sub pământ, spre a se
l n m r ! p V t. ( P î“ . , urf; *r Pentru Pământurile lipsite de apă,
rm>i nnpt H» la ■ • canalurl pe suprafaţa pământului, pentru adu-
tn r f n p .n w f 4 z u i1 > Pane 9> rt«?. .?> udarea acestor pămen-
Ti-ilnrilor i)pni"K C1R mare. Facerea şi ţinerea în bună stare a ca­
naturilor pentru scurgerea apel, se chiamă drenagift; er a celor pen­
tru aduceiea apel şi udarea pământurilor, se chiamă irigatului
. J . aca se lsca 111 t«ră lăcuste saft alte insecte vătămătore agriculturei a-
munelpninr»lloC'1-ajU-” ™1 Prefecţilor, sub-prefecţilor şi al Primarilor din co •
"1, " H’e ,,n,ale- îngrijeşte a le stârpi. Asemine îngrijeşte de a stârpi tote
nistn d auriînhf'T V Cl\ Se,mi,llteSC’ preC’JIIl: ur?, lup,’ ?i alte,e- Tot Mi‘
Î L ™ L'. , pute.rea lepel>îngrijeşte de a se înfiinţa în fie-care ju-
r«L numite com iţii agricole, pentru încurajarea celor ce se o-
Mi nîinr . W , ra'..CU f re?terea ?• înmulţirea animalelor, cu cultura
l ! .• îi.gj “ i *le matasa’ Precum şi cu tot solul de ţeseturi şi
I , > . rî* e industrie naţională. Comiţiile agricole, fie-care în ju ­
di I V* poftire odată pe an producătorilor agricoli si industriali
judeţ, ca sa tramita tomna prube din tote producţiunele lor, la un
ioc pregăti* de mai înainte, numit ecsp o siţie; unde, la o zi hotărită, se
•' c°ncurs de arătură Intre plugarii veniţi din judeţ anume pentru
acesta. Şi pe cei ce au adus vite, producte şi manufacturi de calitatea
cea mai bună, precum şi pe cei ce au făcut cea maî bună aiătuiă, mem­
brii Comiţiilor agricole 6i premieză cu medalii, bani, vite, cu unelte de-
agricultură sau de meserii, şi cu alte daruri
II. Ca Ministru al industriei, îngrijeşte a se înfiinţa şcole, în
care băeţiî învaţă câte un meşteşug; de asemine privigheză şi încurajază
fabricile din tară, ca să scotă manufacturi bune.
III. Ca Ministru al comerţului, îngrijeşte a se înfiinţa scole de co­
merţ, în care băeţiî învaţă limbi străine şi alte învăţături privitore la
renduela negoţului, adecă: cum să stee în legătură cu negustorii din alte
feri, cum să-şî ţie socotelele comerţului, cum să al£gă şi să ^păstreze
mărfurile şi cum să le vîndă. în oraşele cele mari, negustorii, în pu­
terea legei, aleg câţiva dintre dînşiî, cu care Ministrul se sfătueşte la
nevoe asupra comerţului ţec ei. Negustorii aleşi, alcătuesc, după lege, ca­
mera de* comerţ.
IV. Ca Ministru al domeniilor, ţine socotelă de tote moşiele şi
acaretele statului; le închirieză sau le arendeză, făcend învoeli sau con­
tracte cu arendaşii saii chirigiii, pentru ţinerea acaret el or închiriete în
l)UIlâ« Stâil'G
Er pentru ca să potă şti cum şi în ce chip să facă tote aceste
trebî, Ministrul are pe lângă sine un Consilii superior, alcătuit din
25 de membri aleşi dintre omenii învăţaţi şi pricepuţi în trebile agri-
cultureî, industriei, comerţului şi domeniilor. Membrii acestui consilift
se adună în Bucureşti, regulat de două ori pe an, şi lucreză împreună
cu Ministru, cât cere trebuinţa. Afară de acesta, Consiliul superior a-
lege din sinul s£u o Comisiune permanentă, alcătuită din 5 membri, cari
lucreză împreună cu Ministru, tot anul. Afară de Consiliul superior, Mi­
nistrul agricultureî, industriei, comerţului şi domeniilor, mai are pe lân­
gă sine un secretar general, care lucreză în numele Ministrului; şi
mai mulţi inspectori, pe care-î trămite în tote părţile prin ţară,
ca să inspecteze lucrările atingetore de acest minister, când cere tre­
buinţa.

35. Aerul.
Când mişcăm un lucru lat asupra feţei nostre, simţim că ne a-
tinge ceva răcoros peste obraz; acesta este aerul. El e o materie
subţire, curg6t6re şi fără nici o colore; de aceea nu-1 putem vede, de
şi în tot locul ne încunjură din tote părţile, ca şi cum am fi cufundaţi
într’o apă. Aerul se simte numai când este pus în mişcare.
Când aerul se mişcă încetişor, se numeşte zefir; er când se miş­
că tare, se numeşte vent ; şi când se mişcă forte tare, ll zicem vifor
sau furtună. Zefirul mişcă florile şi le face a trămite mirosul lor
pân6 la noî. Vântul rădică penele şi colbul de pe pământ în sus; el Ie
seminţele plântelor, şi le duce de le samănă in locuri sterpe; el sue şi
legănă sm£ul pe sus, făcend să-i sune sbâmâitorea. Vântul mişcă cren­
gile copacilor şi aripile morilor de vânt; el este şi acela, care cate o-
dată ni smunceşte pâlăriea de pe cap, când mergem pe drum. \ ântul
mişcă apele în valuri şi le înprospeteză; el mişcă şi corăbiile pe m ări;
el însfârşit, desface mugurii copacilor în frunze.
Nu este loc pe faţa pământului nici cat ai pune un verf de ac,
unde sa nu fie aer. Plântele şi fiinţele nu pot trăi fără aer; el este
vieţa şi sănătatea lor. Aerul întră în corpul omului şi al animalelor
prin gură, nări şi porii^ pele!; el străbate prin frunze şi alte părţi verzi,
în lăuntrul plântelor; întră prin coja oului, de învieză micul puişor; se
cobora in adeucimea apelor şi dă vieţă tuturor fiinţelor de acolo. Ae­
rul suge aburii apelor şi prefăcendu-i în ploe, o varsă asupra pămen-
tului. Punem în verful unui turn înalt un clopot şi-î lovim marginile
cu limba s a ; clopotul scote un sunet, care este auzit penă la o
mare depărtare. Cum?— Cine duce sunetul pene acolo?— Nimine nu
pute ti altul, de cât numai aerul. Fără aer dar, n’am pute auzi sunetul
clopotelor, nici frumosul cântec al pasărilor, nici plăcutul sunet al mu-
sicei; ba nici folositorele sfătuiri ale părinţilor şi învăţătorilor noştri î
Pune *pe cărbuni puţină tămîe, şi altul nu departe de tine, fără să te
vadă, îţi va spune că-i mirose. Cum?— Cine i-a dus pene la nas acele
părticele de tămîe?— Cine pote fi altul, de cât tot aerul; căci dacă ar
ti astupat bine uşa şi fereştile, el n’ar fi simţit mirosul tămîeî. Aşa dar,
tară aer, n’am fi putut simţi plăcutul miros al florilor, nici scârbosul
miros al lucrurilor necurate.--------- —
Aerul de pe şesurî şi din văi, este maî des şi mai greu de cât
cel de pe deluri sau de pe munţi. I A erul de-afară se încălzeşte prin
căldura sorelui; er cel din casă, prin foc. Când lipseşte căldura, el se
receşte. Fără aer lemnele nu ard şi focul se stinge. Apa ferbe mai
degrabă, când aerul este cald; şi ferbe cu greu, când este rece.
I3un şi fără preţ este aerul; însă câte-odată, tare ne îngrozeşte!
I! aerul începe a se mişca forte tare; iată furtuna! Ceriul se face ne­
gru ; este întunerec! Paserile fug spăimântate la cuiburile lo r; anima­
lele ţipă şi se ascund; omenii închid iute uşile şi fereştile. Singuri po­
mii şi florile nu pot să se ascundă! Vai! s’aude un trăsnet grozav! Ce
văd!— Casa vecinului nu mai are acoperemînt! Aşa; furtuna ie aco-
peremintele cele slabe şi la arunca cât-colo. Dumnezeule! ce vor fi
facend acum corăbiile în mijlocul măreî?— Cum s'or fi lumptând sărma­
nii omeni, să scape de morte pe vr’o scândură! Domne! opreşte furiea
-Iată acrul cel liniştit şi plăcut de adiniorea, cât este de în­
grozitor acum! —
Când umplem un pahar cu apă, ras, apoi punem peste gura lui
o filă de hârtie, şi ţinând hârtiea cu palma, ăl întorcem cu gura în
jo s; după asta el apucam de fund şi luăm palma de pe gura paha­
rului. Ll de şi stă acum cu gura’n jos, dar nu curge nicî-o picătură
de apa. Ce se fie oro? Cine ţine apa în pahar şi n’olasă a curge?—
Nimene nu pote ti altul, de cât aerul. El apasă cu putere asupra lucru­
rilor ce le ncunjură; aşa dar, aerul are greutate.
Pentru a pute măsura greutatea apăsărel aerului, omenii au nă­
scocit un instrument, numit barometru.— El se face dintr’o ţavă de steclă,
dreptâ şi lungă aprope de un metru. Acestă ţavă este înfundată la un
capet şi deschisă la celalalt Ţava se umple cu mercurlu sau argint
viii, se astupa cu degetul la capătul cel deschis, şi cu acest capăt se
 pune într’un vas plin cu mercurîu. Acest vas se ehiamă cuvetă. în­
dată ce am pus ţava cu gura’n jos în mercurîul din cuvetă, cel din ţavă
începe a se coborî pene când ajunge la un loc unde, cantitatea mercu-
rîuluî din tavă este tot atât de grea, cât şi cantitatea aerului ce apasă
peste mercurîul din cuvetă; în acel loc mercurîul din ţavă se opreşte.
Când aerul se mai răreşte, se face mai uşor şi atuncî apăsând mai pu­
ţin asupra mercurîuluî din cuvetă, cel din ţavă se lasă în jos, şi atuncî
se zice că barometrul s’a coborît; er când aerul se maî îndesă, atuncî
se face maî greu; şi apăsând mai tare asupra celui din cuvetă, cel din
ţavă se rădică în su s; şi atuncî se zice că barometrul s’a suit.
Ţava barometrului este prinsă pe-o scândură, pe care se află fă­
cută o scară împărţită în milimetri; prin acestă scară se cunoşte cât
s’a uşurat ori s’a îngreuet aerul, după suirea ori coborîrea barometrului.
Când are să ploe sau să fie vent, atunci barometrul începe a se coborî ;
er când este să se îndrepteze timpul adecă să fie uscăciune şi aer lini­
ştit, atuncî barometrul începe a se sui.—Astfel barometrul e de mare fo­
los agricultorilor, spre a şti când are să ploe şi când nu; asemine e
folositor şi corăbierilor, pentru a şti când are să fie vent ori furtună,
şi când, timp liniştit. Este ştiut, că cu cât ne suim mai sus pe-o înăl­
ţime, cu atât aerul e mai rar, mai uşor şi apasă mai puţin; aşa dar,
în acel loc şi barometrul se va coborî. Barometrul deci ni pote sluji
şi la mesurarea înălţimilor.

36. Cauza şi Efectul.

Nici un lucru nu se face de la sine; cel ce face o lucrare, acela
e cauza sau pricina eî. Focul e cauza căldureî, căci el a produs’o.
Lenea e pricina neştiinţeî, căci ea face pe un şcolar de nu-şi învaţă
lecţiile. Sorele e cauza luminei şi a căldureî. Pentru ce?—
Lucrarea produsă de o cauză, se numeşte efect.—D. es: căldura
este efectul focului, pentru că el a produs’o. De unde nu’i foc, nu ese
fum. Fumul vatămă ochii. Cine e aici cauza?—Dar efectul cauzei?—
Ploea răcoreşte pământul. Ploea este cauza, eră recorirea pământului,
este efectul cauzei.
Petru a alergat mult şi s’a înferbentat tare; el merse îndată la
fântână şi beu apă rece. A doua zi el se bolnăvi greu. Care au fost
cauzele bolei sale ?— Pavel era un şcolar forte silitor. El fu trecut în
altă clasă, înainte de sfârşitul anului şcolar. Care a fost efectul sirguin-
ţei sale?—Care e cauza promovărei sale în altă clasă?— Când lipseşte
însă cauza,^ şi efectul înceteză; d. es: stingi luminarea, se face întune-
rec. Se stinge focul, apa nu mai ferbe. Unde nu’i de mâncare, şore-
ciî nu se adună. Nu ungi paharul cu miere, muştele nu se prind. Când
nu e miţa a casă, şorecii jocă pe masă. Când nu e măcelarul la căsă-
pie, cânii se sue pe trunchiu, ş. a. 1.
Este forte trebuitor 7a cunoşte cauzele şi efectele lucrurilor, spre
a ne pute feri de cele rele. Cu un cuţit ascuţit, cu briciul, cu pravul
sau erba de puşcă, cu otrava, cu petroleul sau gazul, cu uncropul, şi cu
plântele veninose, precum: cucuta, omagul sau turta lupului, mătră­
guna sau beladona, ş. a. 1 trebue umblat cu grijă. Pentru ce?—Când
am face aşa, ar ti cu uiuit mai puţinG primejdii şi nenorociri în lume
de cât acum! ' y
Cauzele rele, produc efecte rele, d. e s : lenea unui şcolar are de
efect neştinţa; neştiinţa, fapte greşite şi rele; faptele rele, despreţul
omenilor şi pedepsa lui Dumnezeu, prin mustrarea de cuget; eră tote
aceste aduc nefericirea! Cel ce maî înainte de a făptui ceva se va
întreba pie sine, ce efect va ave fapta lui, acela va scăpa totdeauna de
multe primejdii şi nefericiri.

37. Traian.
Mare bucurie simţiră toţi Romanii, când auziră că s’a făcut îm­
perat bravul Traian. Toţi jucau de bucurie şi mulţemîau lui Dumnezeu
ca lî-a dat un împerat cu inimă bună şi curagios în răsboe. Traian eră
născut în Ispaniea, dintr’o veche familie italiană. El avea corp fru­
mos. minte ageră, vorbe blânde şi iubîa faptele bune. Traian de ten6r
s a făcut militar şi s a bătut cu voînicie m potriva tuturor poporelor
ce venîau cu arme asupia Romanilor. Pentru curagiul şi înţelepciunea
sa. capătâ îndată rangul de ofiţer, apoi de general şi însfârşit se făcu şi
împărat.
Jk v
El şi ca ofiţer şi ca general, ba şi ca împerat, în tote răsboele
s a luptat alăture cu ostaşii seî; pentru acesta, orî-ce ostaş, mai bine
niuriâ în bătălie, de cât să fugă dinaintea unui duşman.
Traian cum se făcu împerat, începu a se găndi cum să scape pe
Romani de ruşinosul bir, ce pjătîau Dacilor. Apoi porunci să nu se
mai dee nimica Dacilor; ci toţi soldaţii romani să se gătescă de răsboîu.
. Decebal, craiul Dacilor, trămise la Traian să-î dee trib u tu l; Traian
arată sabiea sa Dacilor trămişi, şi zise: Romanii de astăzi înainte, ve vor
da în loc de aur şi argint, ascuţitul săbiilor şi verful săgeţilor. Mer­
geţi de spuneţi şi craiului vostru acesta!— Solii Daci se duseră şi spu-
nmd lui Decebal acestea, el se înfiorâ şi strigâ: La arme Daci! Leul
s a deşteptat înfuriet, si noi trebue să ne apărăm!
In primăvara anului 101 după Hristos, Traian se arătâ pe malul
drept al Dunărei, in fruntea unei puternice armate. Dobele sună mar­
şul: soldaţii romani aruncă segeţî ca o ploe asupra Dacilor, cari păzîau
malul stâng al Dunărei. Dacii spăimântaţi, lasă malul şi fug. Dobele
tot suna marşul. Romanii întind poduri peste Dunărea şi trec în tara
Dacilor. 7 T
Aici se pregătesc de luptă, şi fac rugăciuni lui Dumnezeu, ca
să li ajute. Er când eră să începă lupta, i se aduse lui Traian o pof-
tire din partea Dacilor, ca să se întorne înapoi şi să ţine pacea. Tra­
ian insă, nu voi să asculte de acea poftire; ci porunci să cânte marşul
de răsboîu. Lupta se începu şi Dacii fură biruiţi şi luaţi pe fugă. De-
te al trămise erăşi la Traian, pe nişte ţeranî daci, ca să ceră pacea;
dar el nici voi să-i vadă; ci porunci marşul înainte. Romanii înainteză
şi ucid grozav pe Daci, însă şi aceştia ucideau mulţi Romani. Dacii se
aperaft cu bărbăţie; dar Romanii 61 biruesc în tote locurile. Decebal
neîncetat cerea pace de la Traian; acesta insă, nu voeşte. Răsboîu!
ţinu totă vara; er cu venirea erneî şi a greutăţilor eî, încetă, pentru a
începe din nou la primă-vară. Armata romană n’a putut ernă în Daciea,
fiindcă Decebal pusese ca să ardă şi se pustiescă tot ce ar fi fost de
nevoe Romanilor; de aceea fu nevoită a trece Dunărea înapoi, ca să
potă ernă. - ✓. ■ # :
Cum sosi frumosa primăvară din anul 102 după Hristos, şi dobele
începură a sună de răsboiu. Lupta se începu cu furie din amendouă
părţile. Daciî se luptau ca nişte fiare sălbatice: câmpiile, delurile şi
văile erau pline de cadavre omeneşti; sângele curgea ca părîele, şi maî
tot pămentul eră roş. Gemete grozave eşîau din peptul celor ce mu-
rîau şi din acelor răniţî! Romanii tot biruiră; însă numărul Romanilor
răniţi eră aşâ de mare, de nu li maî ajungea pânză ca să-şî lege ranele.
Atuncî bunul Traîan îşi rupse cămeşile sale ?i le dete pentru răniţi.
Cu acestă biruinţă, Romanii ajunseră pene la porţile cetăţei Sar-
m isagetusa, unde şedea craiul decebal. Acesta înspăimântat trămise
înaintea lui Traîan o mulţime de barbaţî, femei şi copii, ca să-l roge
să li dee pacea. Toţi aceştia erau fără arme şi cu mâniie legate, ^ca
nişte robiţî. Traîan ei primi; şi eî căzură cu toţii în genunchi, cerend
ertare şi pace. în acest timp, veni şi însuşi craiul Decebal. ^ El ase-
mine căzu în genunchi, puse sabiea la piciorele împăratului Traîan, şi
ceru pace, făgăduindu-î supunere. Traîan, cuprins de milă, li învoi pa­
cea, cu condiţiile următore: Decebal să trămită înapoi pe toţi fabricato­
rii de arme şi de cetăţi, daţi de Domiţian; să dărîme sau sa primescă
ostaşi romani în cetăţile lor, şi să aibă de prieteni pe prietenii Roma­
nilor, cum şi de duşmani, pe duşmanii lor. Decebal se învoi la tote a-
ceste, însă cu mare durere de inimă! Traîan maî ceru, ca Decebal să
trămită la Roma pe câţiva dintre Dacii cei maî fruntaşi, să spună ca
eî sunt învinşi, şi cer ertare şi pace. Decebal ameţit de ruşine se în­
voi şi la acesta.
După ce Decebal şi cu Dacii se învoiră la tote condiţiile puse^de
Romani, şi după ce se hotărî, şi se primi pacea de amendouă părţii^*
Traîan porunci să cânte musicile marşul pornireî. Musicile încep, Ro-^j
manii pornesc. Inima fie-căruî soldat roman, săltă de bucurie că au bi­
ruit pre Daci, şi se întornă a casă triumfători. Traîan gânditor, mergea
în fruntea armatei sale; şi după ce-a eşit din ţara Dacilor şi a intrat
în împărăţiea sa, prin fie-care târg ce trecea, eră întimpinat de toţi o-
menii cu strigări: U ra! să trăescă Marele Traîan şi brava armată ro­
mană. Dar când a întrat în Roma, fetele şi femeile aruncau buchete
de flori, care cădeau ca o ploe pe capetele soldaţilor; er pe Traian el
întimpinară un număr de feciore, care-î deteră o coronă de fiorî şi-i zi­
seră : să trăeştî mulţî anî, învingătorul Dacilor!

38. Administraţiea Finanţelor din Romăniea.

Pentru a se face şi ţine în bună stare tote cele trebuitore în ţară,
fie-care barbat, de la vrestade 21 de anî, plăteşte o dare bănâscă; şi a-
c6sta se chîamă bir sau contribuţie. Contribuţiile se mai numesc şi
imposite. Cu regularea impositelor şi ţinerea socotelelor de veniturile
şi cheltuelele tereî, este însărcinat din partea Regelui, Ministrul de
Finanţe.
I. Contribuabilii. Acei cari plătesc dări, se chiamă contribu
abili. La fie-care cinci ani, Ministrul de Finanţe reguleză, după cum
spune legea, ca in fie-care comună rurală şi urbană, să se înscrie la dare,
toţi acel cari pot plăti contribuţii; şi acesta înscriere se chiamă re-
censiment. Er acei cari umblă pe la case cu înscrierea, se chiamă, co-
misiea de recensiment ; alcătuită, în comunele rurale, din un delegat
al Consiliului comunal, un contribuabil şi un delegat din partea Mini­
strului de Finanţe; er în comunele urbane, din 2 delegaţi aî Consiliului
comunal, un comerciant, un delegat din partea Ministrului de Finanţe şi
un slujbaş poliţienesc. După ce se mântue recensimentul, Comisiea
de apel statorniceşte numerul contribuabililor fie-căreî comune, diritr’un
judeţ. în fie-care judeţ se află câte-o comisiune de apel, alcătuită din
un membru al tribunalului, ca preşedinte, şi un membru ales din sinul
Consiliului comunal, din capitala judeţului; din doi membri aleşi din si­
nul Consiliului judeţan, şi din casierul general al judeţului sau un inspector
financiar. După ce Comisiunea de apel ş’a mântuit lucrările sale, Comite­
tul permanent, cu ajutorul controlorului, face liste de contribuabilii
din tie-care comună; şi aceste liste se chiamă roluri de contribuţii.
Prefectura judeţului trămite Ministrului de Finanţe o *prescurtare din ro­
lul general de contribuţii al judeţului, cu totalul dărilor, şi tot atunci
trămite si rolurile de contribuţii la casieriea judeţului. Er casierul tră­
mite contribuabililor din judeţ câte-o cărticică, numită libret, în care
se arată tote solurile de contribuţii şi cifra ce este dator a plăti fie­
care ; şi apoi, în puterea legei, urmăreşte strîngerea dărilor, după cum
se arată în roluri.
Sunt scutiţi de de darea căilor de comunicaţie, toţi soldaţii, căprarii
şi sergenţii din armata pennanentă şi teritorială, pe timpul cât se
. afla în. serviciu; tot pe acest timp sunt scutiţi călăraşii cu schimbul, pre-
t lor. soldaţii oan s’au luptat în răsboiul din 1877,
sunt scutiţi, pe vieţă. Asemine sunt scutiţi: călugării, preoţii, diiaconil
şi toţi capii religiilor străine, precum şi săracii neputincioşi.
II. Dările comunale. Dările numite zecimi comunale, accizele
băuturilor spirtose, tacsele puse de primărie, pe mâncârl, beuturi şi alte
lucruri, se chiamă d ă ri comunale. Cu aceste venituri se fac şi se ţin
în bună stare cele trebuitore în comună.
III. Dările judeţene. Dările pentru drumurile judeţene şi alte
tacse puse de Consiliul judeţan, sunt veniturile judeţului, care se plă­
tesc de contribuabili pentru facerea celor trebuitore în judeţ.
IV. Dările cătră stat. Darea pentru căile de comunicaţie, ce-o
plătesc toţi barbaţii, afară de cei scutiţi; patenta, ce-o plătesc
negustorii, meseriaşii, advocaţii, arhitecţii, inginerii, doftorii, spiţerii şi
alţii; fonciarul, o dare ce o plătesc toţi proprietarii de acarete şi de
moşii; licenţa, ce-o plătesc vînzetorii de beuturi spirtose; şi vama, ce-o
plătesc toţi acela cari aduc în ţară mărfuri străine; precum şi venitul
de la monopolul tutunurilor, de la acareteleşi moşiile statului, de la
timbru, de la poştă şi telegraf, ş.a.l. sunt veniturile statului. Cu aceste
 nale, şcolele şi bisericile, se ţine armata şi se plătesc totî diregetoriî
şi slujbaşii ţăreî.
V. Stringerea dărilor. Casa unde se plătesc dările comunale, ju­
deţene şi cele cătră stat, se ehiamă percepţie. Acei cari încasază dă­
rile, se ehiamă perceptori; er acei cari umblă pe la case de împart
somaţii pentru plata contribuţiilor, se chîamă agenţi de urmărire.
In fie-care comună rurală şi urbană, se află câte-o percepţie; şi la fie­
care percepţie se află câte unul sau maî mulţi perceptori, cu câţiva a-
genţi de urmărire. Perceptorii sunt numiţi de Ministrul de Finanţe, du­
pă cererea casierilor generali, sub a lor privighere şi răspundere. Toţi
perceptorii trebue să aibă garanţie. Pentru fie-care soîu de contribuţie
perceptorii nu pot primi maî mulţi bani, de cât atâta, cât se arată în
roluri, er pentru primirea contribuţiilor, trebue să dea chitanţă tipărită,
dintr o condică cu tulpină, şi să însemneze tot atuncî şi în libret suma
primită. Casierii sunt răspunzători de încasarea tuturor dărilor.
VI. Vămile. în târgurile cele mari şi pe la trecătorile ţărei se
află câte-o vamă, unde se vămuesc mărfurile ce întră şi productele
ce es din ţară. Şi la fie-care vamă este câte un vameş cu garanţie,
pus de Ministru de Finanţe, şi întărit de Rege. Vameşul nu pote
lua maî mare tacsă pentru fie-care soîu de marfă, de cât atâta, cât îi
scrie tarifa vamală; er pentru banii câţi a primit, trebue să dea chitanţă
tipărită, dintr’o condică cu tulpină. Pentru a nu se trece peste hotarăie
ţăreî mărfuri de contrabandă sau pe furiş, vameşii sunt ajutaţi de pur
terea armată sau de poliţie.
VII. Casieriile. în fie-care capitală de judeţ se află câte-o ca­
sierie generală, cu un casier cu garanţie, pus de Ministru de Finanţe^
şi întărit de Rege. Casierul judeţului încasază tote dările cătră stat,
ce se strîng din acel judeţ; şi de primirea banilor, casierul este
dator să dea o chitanţă tipărită, dintr’o condică cu tulpină; şi ace­
sta chitanţă se chîamă recipisă. Pentru a privighe pe casieri, sunt în­
sărcinaţi de cătră Ministru de Finanţe, inspectori finanţiarî.
VIII. Ministerul de Finanţe saii visteriea ţ£rei, şi Curtea
de Compturî. Casa unde se ţin socotelele de veniturile *şi cheltuelele
ţărei, se chîamă Minister de Finanţe, Ocârmuitorul visterieî este Mini­
strul de Finanţe, care se chema în vechime „Marele Visternic.“ Toţi casierii
judeţelor trămit Ministrului de finanţe socotelele de banii încasaţi într’un an;
Ministrul de Finanţe trămite tote socotelele de veniturile şi cheltuelele
ţărei, în cercetarea Curţeî de compturî, care se alcătueşte dintr’un pre­
şedinte cu opt membri, numiţi de Rege,^ după cererea Ministrului de Fi­
nanţe. Preşedintele şi membrii Curţeî de compturî sunt numiţi în slujbă, pe
vieţă. Pe lângă Curtea de compturî este şi un procuror. Tot sub
privigherea^ Ministrului de Finanţe se află Banca Naţională, Casele
sau societăţile de credit urban, cele de credit agricol şi Casa
de depuneri, de Consemnaţiunî şi de economie, de la care se
pot împrumută bani, pe garanţie, plătindu-se dobenzî uşore.
Curtea de Compturî se află în Bucureşti —
 39. Dacii nu ţin pacea.
şi de S î ce 2 S ? V * ^ * CaSă’ galb6n> crî?nilld d« «udă

» sa ^
El d M d J î “ w S ™ . I B » r ^ l ° S “ l,Pr 7 * ‘'°"ne?K'
Konmnil, c r i m « MbutuiI „o,M, S T L t o S f iJ Z
naţie mare şi puternică, suferi multă vreme astă m i.» - s i i ’
ataşele n,e« de Dac, ™ « , put4” t 3 T 5 l ^ î M S ? S S
strigata: mei noi nu .om pute trăi aşâl-ApoI l u a ne piînem e u îîî
ţii, de la mic pene la mare, şi să ne pregătim ca ce1 mult nână *
nilor noştri' Stare V ™ spălă ru?inea Păţită, în sângele duşma­
nilor noştn! Sa ne pregătim, repeta totă adunarea — La lumi r w f t
la lucru cu toţii, strigâ Decebal; să întărim T a f L l t c e t S ’n S ^
sa înarmam pe toţi Dacii, şi să chemăm în ajutor şi pre v S noştri
Şi mdata se puseră cu toţii la lucru. ' 1 ecinn no?trl-
Cănd Dacii începură’ a se pregăti de răsbolu veni ştire si 1» Rn
ma despre acesta. Traîan îndată ce fu vestit, chemâ pe9 generam
sei şi li zise: Dacii, popor supus de noi, se pregătesc erăsî nentrn
îasboiu; cu acâsta, el îşi vor peirea singuri. Să mergem dar din noii
pi'egătescă de drum! ’Uăm ţai'a‘ * BpţmeP să se

m a m , " n r p L r fi^ §
u S T c“ «“?">. * t»(I petnese dto S » „JS
ini ,pj.unge"d la Dunăre, Romanii alungară pe Daciî, cari păzîafi ma­
lul. lralan trece o parte a armatei peste Dunăre; apoi nune să se
fac.i un pod puternic de petră, al cărui stâlpi se vedşi astăzi aprone de
T u rn u l Severin uln i. Dacii se încercară a nu lăsă V e R o m Z Z f J î
po u , dai sunt alungaţi de armata, ce trecuse Dunărea Podul se făcu
i s . f r „ x î ' - e 1“H " « . « r “ 5“ d » î
rsV oo l - .f ’ tota armata romană trecu in Daciea. în vremea
»e lucra podul, mulţi Daci fugiră în armata romană între aceştia
se aflau şi caţîva şpionl, trămişi de craiul Decebal ca să ucidă? ne
Traîan; msă au fost descoperiţi şi ucişi.— După ce Traîan trecu totă
armata sa in Daciea, o luptă grozavă se începu din amândouă Dărtile-
i ? Ccât 8ei 1UPStn L ? . ni?te le i’ însă 5 im a n ii nu se
tâ; ci s e b ă ;e ^ â U
n / c ? W m ? L e mu“ ^ " U 86 din lup'
Decebal, văzând vitejiea Romanilor, se puse să-I insele El che

S r; 5 H s“ ‘%£
armatei V r'l.S '’n/XslTsţue
numea Atunci Decebal trămise veste lui Traîan, că nu-î va da ne Lon-
Kin trămiseC8nrin ** P1Ce şi e?i din fara sa. Tot atunci şi Lon-
*rămise’ pnn un soldat «1 sefl, ştire lui Traîan, să nu primescă o
pace ruşinosă, căci el voeşte să moră... Traian nu primeşte* pacea; e l
înainteză pene sub zidurile cetăţei Sarmisagetusa, in care, pentru maî
mare aperare, se închisese Decebal, cu parte din oştirea sa. A-
tuneî grozăvie! Romanii ved deasupra zidului capul generalului
Longin, într’o prăjină!.... Eî se înfurie mai tare de cât leii, şi se
reped ca nişte tigri asupra Dacilor; cad şi. din unii, cad şi din ce-
îalalţî; se fac movile de cadavre; Romanii înainteză asupra Dacilor prin:
părîe de sânge!... însfârşit, armata Dacilor este totă sdrobită. Roma­
nii vin lângă cetate, sar înlăuniru şi aruncă foc asupra caselor; ele se
aprind. Decebal strigă armata, dar ea nu mai este!—Atunci el vezend
că Romanii au să-l prindă, se omoră singur, ca să nu cadă viu în mâ-
nile lor.... Romanii întră în cetate şi prind pe Dacii cari mai remăse-
seră vii. între Dacii prinşi, eră şi Vicol, un credincios a lui Decebal.
Acesta gândind că va fi bine resplătit de Traian, spuse că Decebal ş’a
ascuns comorile sale într’o gropă, sub apa rîuşorului Sargeţ. Traian:
le găsi, şi mulţemi lui Dumnezeu pentru aflarea acestor mari avuţii.
După mortea lui Decebal şi sfărmarea tuturor oştirilor sale, Tra-
îan împărţi ţara Dacilor, l a ’ostaşii sei, pentru a li resplăti viţejiea^ cu
care s’au luptat în acest mare răsboîu. Apoi dede voe ca să vină să se*
aşeze aici şi familiile acelor ce muriseră în răsboîu. Cumplita mai fost
acest răsboîu şi mari stricăciuni se mal făcuse în Daciea, în timpul
luptelor. Satele şi oraşele remăseseră arse şi pustii; zidurile cetăţilor
stricate pene la păment; şi locuitorii Daci, câţi maî remăseseră c il
vieţă, fugiseră unii în alte ţerî, alţii se ascunseseră prin ^ văile mun­
ţilor sau prin desimea codrilor, ca fiarele sălbatice; er cei mai mulţi
căzuseră robi Romanilor, după ~ce parte din cei mal fruntaşi se^ u-
ciseseră singuri. Traian puse ca să adune trupurile ostaşilor Daci şi
Romani, morţi în răsboîu, şi le îngropa în morminte mari. Şi plă-
cendu-î mult frumosele locuri ale acestei ţerî, puse ca să se facă dru­
muri aşternute cu petră, care se începeau de la podul seu, de peste
Dunăre; se dreseră cetăţile şi se făcură la loc casele arse; făcu bi­
serici, cişmele, băi pentru scăldare şi altele; se destupară munţii §i în­
cepu a se scote din adâncimea lor, aurul, argintul, ferul, arama j>i alte
metale. Cu chipul acesta, Daciea peste câţiva ani, se 'făcu o ţară forte
frumosă şi bogată, cu multe cetăţi, sate şi oraşe pline de locuitori ro­
mani ; căci veniseră de la Roma şi din alte părţi ale Italiei^ mulţi lo­
cuitori şi meşteri de tot felul. Din acei locuitori romani, aşezaţi în
Daciea de Traian, ne tragem noi Românii de astăzi; şi de aceea sun­
tem datori a aperâ cu vieţa nostră locurile aceste, remase noue moşte­
nire de la strebunî.
Mult lubiau strebunii noştri pe bunul împerat Traian; căci mo­
vilele de omet, când ninge mult, le-au numit troian ; un şanţ mare, care
începea de la Turnul Severinulm, şi mergea prin Basarabiea, pene la
Tighina, încă s’a numit Traian sau Valu-lul-Troîan; o dungă albi-
ciosă, cu multe stele, ce se vede noptea pe ceriu, căreia omenii el
zic calea de lapte sau drumul robilor, asemine s’a numit Ca-
lea-lui-Troian. Pe lângă acestea, chiar şi multe locuri şi cetăţi ditt
Daciea, s’au numit cu numele bunului şi marelui împerat Roman.
 40. Românul.
Vecurî triste ’ntunecose
Peste capu-mi au trecut,
Cu mii orde furiose
Prea adesa m’am bătut.
Dar nici timpurile rele,
Nicî Vandalul cel păgân,
N’au curmat zilele mele,
Căci am fost orî-când Român;
Şi orî cât timp Român voiu fi’
Nu me tem că voîu p e ri!
Când din Roma cea măretă
Pe aste Plaîurî m’a adus
Traîan, ale cărui braţe
Pe toţi Dacii a repus,
Cu-a luî voce mi-a'~zîs~ m ie:
Acest loc încântător,
De-acum iată ţi-1 dau ţie,
Ca să-mî fii moştenitor;
Şi ori cât timp Român veî fi,
Nu te teme că’î p eri!
De asta dar, cole în lume
Orî şi când eu me mândresc,
Cu-a mea limbă, cu-al meu nume
Şi cu ţara, ce-o iubesc!
De asta dar puţin îmi pasă
De Osmani şi de Tatarî . . .
Că orî cât timp Român voîu *fi
Nu me tem că .voiu peri!
Când la copsă eu am pala,
Şi toporul mi’i în mâni,
Pierd curagiul şi’ndrăsnela
Ne’mpăcaţiî cruzi păgâni.
Şi ori cât timp Român voiu fi
Nu me tem că voîu peri.
Cât Carpaţii înalţi falnic
Romăniea vor umbri,
Cât Siretiul şi Oltul pacînic
Sinul eî vor recori,
Atata sub mândrul sore
Şi eu vieţă voiu avea,
Iubind însă cu ’nfocare,
Nemul meu şi ţara m ea!
Că orî cât timp Român voîu fi,
Nu me tem că voîu peri!
( G-. Teutu).

41. Animalele cetacee.

Ast-fel de animale, su n t: * animale se numesc cetacee.

• . Chitul sau balena.—Acesta este cel maî mare animal n«

ment în greutate, un chit mare trage la cântar mal mult de câtlOO 000 d t
oca^cam atata, cat ar trage 200 de boi. Chitul pote creşte penăla o W rim *
de .5 de metri, ş o grosime,forte mare. Dar cu totă mărimea luî. J f r i t
cos, încât de cel mal mic sgomot, indata se ascunde sub aPa- Capul
chitului e mare, cât a treia parte din mărimea corpului seu. Peleaj»
e golă si lucie; de colâre negne pe spate, şi albie pe pântece, er sub
pele are o pătură mare de grăsime, care-1 apără de frig; pentru ca
chitul trăeşte mal mult, în mările îngheţate. Gura sa e aşa de mare,
încât pote încăpe în ea o luntre satt barca. Chitul nare dinţi nici
măsele ca să potă mesteca, când mănâncă; dar are in ceriul gurei şi
în falca de sus, un fel de table satt plăci de os cornos, elastice Şi încreţite
în curmeziş, de sus în jos, aşezate întocmai ca dmţii peptmilor, numiţi da
r a c i Aceste plăci se chiamă fanone. Cu fanonele, balena prinde a-
nimale mici de marea, precum: sardele,scrumbii, scoice, culbeci şi al­
tele pe care le . înghite. Chitul, când e flămând, pote prinde şi înghiţi,
ori-când şi în scurt timp, mulţime nenumărată de asemine animale, dar
peşti mari satt alte animale mari, nu pote înghiţi, căci gatiţa sa e
forte strimtă. Chitul are limba mare, lată, mole şi forte grasa. Ochu
sei sunt mici şi aşezaţi unul de-o parte, şi altul de ceealalta parte a ca­
pului, mai sus de unghiurile gurei. în creştetul capului are o bulbu-
cătură, în care se află dottă borte mari ca nişte nări, pe care balena le
pote închide şi deschide după voinţă, prin ajutorul unor muşchi carnoşi.
Prin aceste borte, balena, când esă la suprafaţa mărei, arunca aiara,
cu aşa putere şi răpegiune, apa cel întrase în pântece, meat ţişneşte
ca dintr’o pompă. Şi aruncarea apei face un sgomoţ aşa «e inaie,
încât se pote auzi la o depărtare de trei chilometri^ er înălţimea
până la care aruncă apa în sus, e de 13 metri. Acesta aiuncare
de apă ţine câteva minunte; şi câtimea de apă ce o scote bale­
na într’un minunt, e aşa de mare, încât pote umple o luntre,
prin aceste borte, balena răsuflă aerul de-afară, după ce-a mântuit ae
scos dintr’însă totă apa; căci balena nu pote sta cufundata sub apa mai
mult de 20 minunte, fiindcă are nevoe să răsufle aer de-atara. Apro-
pe de unghiurile gurei, şi de-o parte şi de alta, are cate-o aripa mare
şi puternică, pentru înnotat. Afară de aceste, chitul mal are o coda mare
lată, la vârf despicată şi potrivită pentru înnotat. In acesta coaa, chitul
are atâta putere, încât pote se răstorne corăbii şi vapore, şi sa sfarme
în mii de bucăţi o barcă satt luntre. Balena s acufunda şi înnota cu aşa
mare răpegiune, încât este în stare, în câteva minunte, să merga un cm-
lometru. Femeea chitului, după ce portă în pântece de la 9 penă l a 10
luni, fată un singur puitt, rare-ori câte doi; şi în ziua cand ei tata, sun
de mărimea unui bott. Până când se face balenuţul mai mare, balena
el portă sub aripile sale. Balena hrăneşte puiul cu lapte, un an de zile.
Ţitele balenei sunt la piept; şi laptele de balenă samănă cu cel de vaca.
Când voeşte balenuţul să sugă, mama sa esă deasupra apei, se intoice
cu faţa în sus, şi scote ţiţele afară din apă, ca să potă balenuţul resutla,
când suge. Dar după ce creşte mai mare, balenuţul umbla prin apa şi
singur; însă până când se face de tot mare, ca să se potăapera singur
de duşmani, mama sa nu-1 lasă să se depărteze de ea, spre a nu î se
întâmplă vr’o nenorocire. Balenuţii cresc forte încet. Se zice ca o ba­
lenă pote trăi până la 100 de ani. Balena se vâneză pentru untura
sa din care se face sopon, pomadă, luminări de spermanţeta sau j>te-
arin, şi altele; âr din fanone; care se mai chiamă şi ose de «alena, se
fac beţe de cortel, corsete şi alte lucruri. Carnea de balenă însă, fiind
forte grea de mistuit, nu se mănâncă.
Venator ea unei balene este forte grea ; şi de multe-orî acei cari vâ-
neză balene, îşi pun vieţa în primejdie, lată cum se vâneză balenele:
După ce venătoriî s’au apropiet cu corabiea de locul unde se află ba­
lena, opresc corabiea în loc; şi apoi, câţiva din ceî maî curagioşî, înainteză în
bărci, pene la locul unde are să se arăte balena; şi cum o ved, înfig într’însa
o cance mare de fer; cancea e legată de capetul uneî funii grosă şi forte lungi;
er de celalalt capet. al funiei este legată o beşică mare de steclă, ca să
plutescă pe deasupra apei, ca s£mn. Cum î-au înfipt cancea, venătoriî
fug repede cu bărcile, ca să nu-i lovescă balena, să-î înnece. Balena simţin-
du-se rănită, de durere, se mişcă în tote părţile, şi apoi s’acufundă în m area;
dar avend trebuinţă de a resufiâ aer, esă er în faţa apei; atunci venă­
toriî se răped iute, de-i înfig încă vr’o câteva lâncî şi cănci, ş’apoî er fug cu
corăbiile. Balena simţind şi maî mare durere, s’acufundă erăşî în a p ă ;
dar îndată esă cu mare îuţală, ca să maî resufle a e r; însă, înfurietă a-
cum, îi ţîşneşte apa pe nări cu un sgomot grozav; şi, de durere, începe a răc­
ni cumplit şi a bate cu coda în apă; sau rădicând coda în aer, o portă în tote
părţile, ameninţând cu morte pe cei ce-ar fi în apropiere; sângele ei cur­
ge acum ştraşnic din rane, şi valurile măreî se înroşesc la o mare de­
părtare. In aşa grozave chinuri, scurgendu-i-se maî tot sângele, în­
cepe din ce-în-ce a slăbi şi remâne leşinată, plutind pe apă; 6rvenă­
toriî vezend’o în aşa stare, vin din nou şi-î mai dau câteva lovituri de lănci;
in urma cărora, balena, maî făcend câteva mişcări, se întorce cu faţa’n sus şi
more! După asta, venătoriî o legă de bărci ş’o târesc pene la corabie; apoi îî
scot untura şi fanonele, er cărnurile le aruncă în marea, nefiindu-li de
nicî un folos. Dintr’o balenă se scote pene la 30,000 de ocă de grăsi­
me, din venzarea căreia se pot câştiga vr’o 15,000 de franci; şi de aceea,
omenii,^ cu tote greutăţile şi primejdiile de care sunt ameninţaţi, umblă
după venat balene, de la Aprilie pene în August.
II. Caşalotul. Acest animal trăeşte tot în apa mărilor, este cam tot de
aceeaşi mărime ca şi chitul, şi la pele e întocmai de aceeaşi colore. Caşalotul
are capul mare şi c o bulbucătură mare dinainte. Gătiţa lui e mult mai largă
de cât a chitului; şi de aceea pote înghiţi peşti şi animale mari. în falca de
sus n’are nici dinţi, nici fanone, ca chitul; dar în falca de jos^am dinţi
tari şi ascuţiţi. Caşalotul se veneză ca şi chitul, tot pentru grăsimŞasJui;
mai ales cua de la cap, numită sperma-ceti sau alb de balenă. .
cestă untură se sleeşte la recelă, şi e cea mai bună; însă curăţită şi spă­
lată, se face albă ca zăpada, şi atuncî se vinde îndoit de scump. Ast­
fel de untură se întrebuinţază în spiţerii, pentru facerea feluritelor alifii.
Caşalotul se mai vân^ză pentru o materie împetrită şi mirositore, nu­
mită ambrâ-renuşie, ce se găseşte în maţele lui. Acostă materie este
forte scumpă, şi se întrebuinţază în spiţerie.
III. Delfinul.—Acest animal are o lungime de trei metri. La corp sâ-
menă cu peştii; er la pele, cu chitul ; însă e de colore maî negrie. Bo­
tul seu e ascuţit, fălcile mari şi inarmate cu dinţi tari şi ascuţiţi. Nă­
rile sale se deschid în frunte, şi aii numai o singură bortă. El are dotiă
aripi, in formă de vîsle, potrivite pentru înnotat. Pe spate, asemine are
o rădicătură ca o aripă, cu care se ajută la înnotat. Coda lui încă este po-
 trivită pentru înnotare. Delfinii se nutresc,^ ca şi chiţii, cu peşti şi cu
tot soiul de animale mici; eî sunt forte mâncăcioşî, şi umblă cu aroea
pe urma corăbiilor şi a vaporelor, ca doar lî-ar căde ceva de mâncare.
Delfinul este duşmanul chitului; şi ca să potă birui mai lesne pe chit, se în­
soţesc mai mulţi delfini, încungiură pe chit şi încep a-1 zădărî, muşcându-1;
chitul voind să se apere, deschide gura mare şi se repede după e i; atunci
delfinii se aruncă pe limba chitului ca nişte lupi flămânzi, o sfâşie în bucăţi şi
o mănâncă; er chitul more apoi în cea mai grozavă suferinţă. însă de caşa-
lot, se tem delfinii; căci el ei pote birui şi mânca. Delfinul se veneză
tot jpentru grăsimea lui; însă nu este aşa de bună, ca cea de chit. în
Marea Negră trăesc mulţi delfini; si fiind că Românii au fost şi sunt
stăpâni pe o parte din acestă mare, pe marca României şi pe marca oraşu­
lui Iaşii se află desemnaţi doi delfini.
IV. Narvalul. Acest animal, trăeşte tot în apa mărilor; şi are o lungi­
me ca de 5 metri. Pelea sa e albie, cu pete neregulate, de colore negră şi ve-
netă. în falca de sus are un dinte ca o suliţă, şi lung ca de uu stânjîn.
Narvalul se nutreşte cu peşti, cu scoice şi cu alte animale de marea. El de
asemine se veneză pentru untura sa, care se întrebuinţază ca şi cea de
chit; şi pentru dintele seu, din care se fac pepteni forte buni şi trainici,
mănunche de cuţite, bumbi şi alte lucruri; er selbaticii el întrebuinţază ca
armă în loc de suliţă.

42. Cânele şi Lupul.

Un lup slab se întălni din întâmplare cu un câne gras şi forte mare,
şi-l întrebâ: „îa spune-mi, te rog, prietene, ce ai făcut, de eşti aşa gras?
Uită-te, eu, care sunt mult mai puternic de cât tine, îs slab ca un ţîr
şi leşinat de fome. Cânele-î respunse: „Dacă vei vre să faci vre-unui
stăpân slujbe ca mine, te veî bucura şi tu de asemine folose.—Ei bine,
ce slujbe?—îa ziua, să nu laşî pe nici un străin să între în ograda stă­
pânului teu; er noptea, să-î aperi casa de hoţi; şi pentru asta veî ave
nutreţ cu îmbelşugare. Copiii ţ ’aduc pâne de bună voe, şi stăpânu-ţi dă
ose de la masă; er slugile îţi aruncă bucatele, ce nu li maî plac. Şi
cu renduela asta, eşti sătul totdeauna.—A ! dacă-î aşa, eu sunt gata. A-
cum, uite, duc în pădure o vi6ţă forte rea, suferind ploi, ninsori şi ven-
turî. Aşa dar mie-mî va fi mult maî uşor să trăesc sub o învălitore, şi
să-mî umplu burta cu tot felul de nutreţ.—Tocmai aşa; vino dar cu
mine, îi zise cânele.
Pe când căletorîau eî, lupul se uită la câne şi-î vede gâtul ros
de frecarea lanţului.—O! da ce-î asta, prietene ? Ce-al avut ]a gât ?—
Nimica!—Ce fel, nimica? Spune-mî, te rog!—Ascultă dar: „eu sunt a-
spru contra tuturor străinilor; şi pentru asta stăpânu-meu, me ţine în
lanţ totă ziua; ernoptea-mi dă drumul, şi alerg pe unde-mi place.—Ser-
mane câne! rea vieţă mai duci! zise lupul. Eu n’aş pute trăi astfel; căci nu
voesc a fi robul nimenui, pentru a-mî îngrăşâ corpul; însfârşit, n’aş voi
să fiu nicî chiar împerat, dacă nu sunt liber. Bucură-te dar singur de
bunătăţile, ce-mî lauzi!
Lanţurile şi obezile nu plac nimenui, fie chiar şi de aur.
- --------------------------- ---------------------------
 43. Administraţiea armatei din Komăniea
Armata, în timp de pace, statorniceşte liniştea din lâuntru, când 1
se iac tulburări între omeni; păzeşte aresturile, casieriile şi hotarele ţă-
rel, şi dă ajutor la urmărirea şi prinderea făcătorilor de ră le ; er în timp
de răsboîu, apără ţara de duşmani. Căpitanul cel mai mare al armatei
este Regele. Fie-care oştăn jură credinţă Regelui şi sT unere C l o r
ţereî şi îndatoririlor militare, atât pentru timp de pace, cât şi pentru
timp de răsboîu. Cu administraţiea întregeî armate, este însărcinat din
partea Regelui, Ministrul de Răsboîu. Acesta ocârmueşte trebile ar­
matei, în numele Regelui, după cum scriu legile ţereî. Totî Românii de
la vresta de 21 şi pene la 46 de ani, fac parte din armată; afară de
acei cari au cazuri de scutire, şi acei cari au fost osîndiţi pentru vr’o
iaptă rea. Puterea armată a Romănieî, este împărţită astfel:
I. Armata permanentă. La vresta de 21 de ani, fie
trage Ia sorţi, şi ceî ce scot numerile mici, hotărîte pentru armata per­
manenta, trec în acesta.^ Termenul de slujbă în armata permanentă,
pentru tinerii fara ştiinţă de carte, este de 3 ani; pentru ceî din co­
munele rurale, cari au învăţat patru clase primare, cât şi pentru ceî
din oraşe, cari aii învăţat patru clase gimnasiale, termenul este de 2
ani ; pentru elevii şcolelor normale primare, ai şcolelor de meserii de
agricultură, de comerţ şi de pictură, termenul este de un an • er pen­
tru învăţătorii primari, urbani şi rurali, tinerii bacalauriaţi, acei cari în­
văţă la universităţile din ţară ori din străinătate, la şcolele normale su-
periore, sau la şcola de poduri, soşele şi mine, termenul este numai de
6 luni. Aceia însă, cari se îndosesc cu gând de a scăpa de armată
perd aceste drepturi de scutire, şi sunt aspru pedepsiţi. Soldaţilor din
& armata permanentă, ocârmuirea li dă hrană, îmbrăcăminte, locuinţă, ar-
. me„ l 1 s? ^ a ?ati lăfa- Ceî cari întră în armata permanentă de bună voe
mai înainte de a trage la sorţi, de la vrâsta de 18 pene la 21 de ani, da­
ca plătesc la^ casa de dotaţie a osteî o sumă de bani, şi se tin cu hra­
na şi îmbrăcămintea lor, slujesc numai un an. Aceştia primesc de la
ocarmuire numai armătura. Soldaţii cari împlinesc termenul de slujbă
n„u iVOr ?a Ina^ s^ee *n armat;a permanentă, es şi remân ca rezervişti
pene la vresta de 30 de ani. Armata permanentă este împărţită astfel: in-
ianteriea, alcătuită din soldaţii pedestri; cavaleriea, alcătuită din sol­
daţii calarî; artileriea, alcătuită din tunari. Din artilerie fac parte
şi pompierii. Corpul de geniu, alcătuit din cei cari fac poduri pen-
ru recerea armatei peste ape, şi alte lucrări trebuitore pentru apărare
în timp de războiţi; flotila, alcătuită din ceî cari sunt la corăbiile şivapo-
rele de răsboîu ; şi trenării, cari sunt însărcinaţi cu transportarea celor
trebuitoi e pentru armata, atât în timp de pace, cât şi în timp de răsboîu.
Armata teritorială. Cei cari cad la sorţi şi nu sunt luaţi
m armata permanentă, rămân în armata teritorială, şi fac serviciu cu
schimbul: adecă, numai câte-o săptămână, pe lună. Din armata teri­
toriala fac parte dorobanţii sau câciulariî, cari păzăsc hotarele te r e i:
şi calaraşn, cari slujesc cu caii lor. Călăraşii dau ajutor Sub-Prefecti-
oi şi Primarilor din sate, pentru a urmări şi prinde pe făcătorii de răle.
lermenul de slujbă în armata teritorială este de 5 ani pentru dorobanţi.
 şi de 4 ani, pentru călăraşi. Pentru ceî din comunele rurale cari afi
învăţat patru clase primare, cât şi pentru cel din oraşe, cari au învăţat
patru clase gimnaziale, terminul este de 3 ani. Soldaţilor din armata
teritorială II se dă numai strae şi armătura; tote celelalte sunt pe so-
cotela lor. Er când sunt întrebuinţaţi mat mult timp in slujba terel
sau duşi în răsboîu, ocârmuirea li dă tot ce li trebue, ca şi celor din
armata permanenta. Soldaţii cari împlinesc termenul, şi nu vor să mal
stee în armata teritorială, es, şi rămân ca rezervişti penă la vrest a de
30 de ani. Artileriea armatei teritoriale sunt pompierii, cari in timp de
pace sunt însărcinaţi cu apărarea târgurilor, de focuri; er in timp de
răsboîu, o parte din eî merg cu tunurile şi daft ajutor armatei teritoriale.
III. Miliţiile. Acel cari n’aQ căzut la sorţi şi n’au caşuri de
scutire, rămân în m iliţii, de la vrăsta de 21 penă la 36 de ani De
la vresta de 30 şi pănă la 36 de ani, rămân în miliţii şi acel carl-afl
eŞit din rezerva armatei permanente şi teritoriale. Miliţienii, in tiuip de
pace, pot n întrebuinţaţi numai în judeţul în care se află; si atunci o-
caimuirea li dă numai armătura; tote celelalte rămân pe socotdla lor;
er în timp de răsboîu, merg orl-unde şi dau ajutor armatei permanente
şi teritoriale; şi atunci ocârmuirea li dă tot ce li trebue.
, Garda orăş&utecă şi glotele. Toţi câţi art eşit din miliţii
Ş1 n au caşuri de scutire, cel din comunele urbane, rămân in garda o-
raşenescă; er cel din comunele rurale, în plote, penă la vresta de 46
Gardiştilor şi flotelor li se dă numai armătura; şi fac slujbă nu­
mai în localitatea în care trăesc. De la vrăsta de 46 de ani înainte fie­
care este scutit de tote sarcinele militare.
V. Gradele armatei. Un recrut intră in armată, ca soldat; si
dacă este deştept, ascultător şi cu purtare bună, şi dacă ese bine la
tote ecsaminele ce i se cer, pote înainta până la ’cel mai înalt grad.
Gradele sunt: soldai, soldat-fruntaş, câprar la infanterie, şi briua-
air Ia cavalerie şi artilerie; serpent, subloeotinent. locotinent, că­
pitan, maior, locotinent-colonel, colonel, general de brigada, m»-
neral de divizie jşi pneral-comandant al unul corp de armata.
loţl militariî p o r t ă uniformă; şi gradele se cunosc după semnele uni­
formei. .
VI. Cadrele armatei. O căprărie este alcătuita de la 8 pene la 12 sol­
daţi, şi are de şef un Căprar cu un soldat fruntaş. O secţie este alcătuită din 2
căprarii, şi are de şef un Sergent. Un seini-pluton este alcătuit din 2
secţii, şi are de şef un Sub-LocotinenL Un pluton, este alcătuit din 2se-
mi-plutone şi are de şef un Locotinent O companie este alcătuită din
- plutone, cu 120 penă la 200 de soldaţi, şi are de şef un Căpitan. Câpi-
f.ste ^nsarcjnat şi cu hrana, îmbrăcămintea, solda si locuinţa
soldaţiloi din companiea sa ; şi, cu ajutorul sergentului major si al ser­
gentului furier, ţme socotelă de tote aceste. Un batalion este alcătuit
din 4 companii, cu 400 pănă la 500 de soldaţi, şi are de şef un Maior
I n regiment este alcătuit din 2 bataiione, şi are de şef un Colonel cu
un Locotinent-Colonel. La un regiment este câte-o companie afară din
rend, alcătuită din soldaţii <^ri şti fii câte un meşteşug, precum: ciubo-
ţinea, croitoriea, teslariea şi altele. Aceştia nu merg in front, ci lucră-
ză cele trebuitore soldaţilor din regiment Tot In companiea afară din
rend se numeră şi musica regimentului. La fie-care regiment se află şi
Doftori cu grade milităreşti, însărcinaţi cu căutarea militarilor, cari se
bolnăvesc. Două sau maî multe regimente alcătuesc o brigadă, care are
de şef un General de brigadă. Două brigăzi alcătuesc o divizie, care are*
de şef un General de divizie. Două divizii de infanterie, o brigadă de
călăraşi, o brigadă de artilerie, un batalion de geniu,, o companie de
sanitari, cari dau ajutor doftorilor pentru căutarea militarilor ce se
bolnăvesc, şi un escadron de tren, alcătuesc un corp de armată, care
are de şef un General-comandant de corp. La fie-care divizie şi la fie­
care corp de armată se află câte un stat major, alcătuit din grade mi­
litare, de la Căpitan în sus. Statul major ajută pe General în tot ce
priveşte ştiinţa militară. La un corp de armată se mai află şi câte-o
intendenţă militară, alcătuită din funcţionari, asemăluiţi în grade cu
militarii. Intendenţa militară este însărcinată cu ţinerea socotelelor de
tote cele trebuitore unui corp de armată. Pe lângă Statul major şi Inten­
denţa militară, la fie-care corp de armată mai este câte un deposit de
arme şi muniţiunî, numit arsenal; şi câte un Consiliu de răsboiu sau
tribunal militar, alcătuit din grade militare, de la Sub-Locotenent în sus..
Consiliul de răsboiu judecă şi osîndeşte pe militarii, cari fac vr’o faptă rea..
în privinţa putereî armate, Romăniea este împărţită în 4 mari
regiuni, formând fie-care regiune câte un corp de armată. Armata din
Dobrogîa însă, formeză o Divizie a parte, care se chîamă diviziea activă.
Acestă divizie, este alcătuită, parte din localnici, şi parte din regimente
trămise înadins, din alte judeţe, de cătră Ministru de răsboiu.
Regiunea corpului I de armată, cuprinde judeţele: Mehedinţi, Gorjy
Dolj, Romanaţî, Râmnicu-Vâlcei, Oltul, Argeşul şi Muscelul, cu reşedin­
ţa in Craîova. Regiunea corpului al Il-le, cuprinde judeţele: Teleor­
man, Vlaşea, Ilfov, Dâmboviţa, Prahova, Buzeu şi Ialomiţa, cu reşe­
dinţa în Bucureşti. Regiunea corpului al lll-le, cuprinde judeţele:
Râmnicul-Sărat, Brăila, Putna, Covurluiu, Tecuciu şi Tutova, cu reşe­
dinţa în Galaţi. Regiunea corpului al IV-le, cuprinde judeţele: Bacău,
Roman, Vaslmu^ Fălciîu, la şi, Nemţ, Suceva, Botoşani şi Doroholu,
cu reşedinţa în Iaşi. Er diviziea activă din Dobrogîa, cuprinde jude­
ţele : Tulcea şi Constanţa, cu reşedinţa la Constanţa. Pentru totă ar­
mata din ţară este un stat major general, care se alcătueşte din toţi
Generalii Români. Căpiteniea Statului major-general al armatei, este Re­
gele. Statul major general, împreună cu Ministrul de răsboiu, se ocu­
pă de tote cele trebuitore pentru întocmirea unei bune armate în Ro­
măniea. Afară de „Statul major g e n e r a l m a i este şi Marele stat
major, alcătuit din ofiţerii cei maî învăţaţi din armată. Marele stat
major ajută, prin lucrările sale, pe Ministrul de răsboiu şi pe Statul ma­
jor general, în tot ce priveşte ştiinţa militară.
Pe lângă Ministrul de Răsboiu se maî află un consiliti superior,
alcătuit din mai mulţi Generali şi Coloneii, cu cari Ministrul se sfătueşte
în tot ce priveşte la administraţiea armatei. De asemine se mai află
pe lângă Ministrul de Răsboiu şi un consilii! medical-superior, per­
manent, alcătuit din Medici, Farmacişti şi Veterinari, cari se ocupă cu
lucrările privitore la sănătatea întregeî armate. Şcolele militare din ţară,,
asemine se află sub privigherea şi ascultarea Ministrului de răsboiu.
 44. Suferinţile Romanilor din Daciea.
După mortea lui Traian, alţi împăraţi cari aii urmat, nu numai că
n’au apărat de duşmani pe Romanii din Daciea, dar încă lî-au făcut de
maî multe ori rău. Adrian, al doilea împerat după Traian, a stricat
podul făcut de acesta, care ţinea Daciea legată de împărăţiea cea mare
a strebunilq^jioştri. fir după 153 ani de la mortea lui Traian, se făcu
împerat Aurelian. Acesta voi întel să facă podul stricat de Adrian,
■şi să întărescă Daciea cu oştiri numerose şi cetăţi puternice; dar vă­
zând desele năvăliri ce se făceau asupra strămoşilor noştri de cătră Goţi,
un popor barbar, porunci oştirilor şi tutulor locuitorilor din Daciea, a
părăsi acest păment dat lor de Marele Traian, şi a trece Dunărea, ca
să fie mai aprope de scaunul împărăţiei. Atunci oştirile şi o mică parte
din locuitori trecură Dunărea, şi se aşezară în Mesia, unde locuesc şi
astăzi; er cea mai mare parte de locuitori, fiind legaţi de mănosul pă­
ment al Daciei, prin numerose turme de oi şi cirezi de vite, voiră mai
bine a se luptă pene la morte cu duşmanii, de cât a se depărta de ve­
trele lor şi osele părinţeştî, îngropate în pămentul, pe care acum se de­
prinsese a-1 iubi ca şi vieţa lor. Din acestă mare rămăşiţă de Romani,
ni tragem noi Românii de astăzi. Romanii rămaşi în Daciea lui Tra-
îan, fără cărmuitori şi oştire de apărare, îşi aleseră dintre dînşiî câr­
muire şi ostaşi. Maî pe urmă cu 53 ani de la mortea lui Aurelian,
s’a încercat şi împăratul Constantin Cel Mare, ca să apere rşi să iee
Daciea er sub stăpânirea împărăţiei Romanilor; dar murind el, aii ră­
mas neîmplinite planurile sale. De la împăratul Constantin, timp de 900
de ani, străbunii noştri suferirăr mult din partea Goţilor, Hunilor, A-
varilor, Bulgarilor, Ungurilor, Tatarilor şi ale altor barbari, cari
neîntrerupt năvăliau pe pămentul Daciei; şi din acestă pricină, o mare
parte de Romani locuiau mai mult prin munţi, de unde li eră uşor a
se apără în contra acestor vrăjmaşi.
Cel maî mulţi Romani locuiau în Banatul Olteniei, între Dunărea,
Olt şi^ Carpaţî; în munţii Făgăraşului, în Transilvaniea de astăzi şi în
munţii Maramureşului. Dar după ce se strecurară mulţimea duşmanilor,
Romanii de la munţi se coborîrâ erăşî la şesuri, cu avuţiile şi numero-
sele lor turm e; şi unindu-se cu ceî ce ^trăiseră pintre barbari, mulţă-
miră lui Dumnezeu că î-a scăpat de zile grele, a tr cât şi
frumosa şi bogata lor ţară.
"T W li w » r v r ir tU *
■*»n X ^ I a A V V*

45. Sentinela Romană.

Romanul nu piere.
Din vârful Carpaţilor
Din desimea* brazilor
Răpezit-am ochiî mei,
€a doi vulturi sprintenei, Er pe cel amar pustiiu,
Pe cea vale adâncită Cu văzutul ce’ntâlniîu?
Şi cu florî acoperită, întâlniiu vitez oşten,
<5e se’ntinde ca o ceţă Purtând semne de Roman.
 Falnic, tare ca un leu,
Şi cu tip frumos de zeu.
Braţu-i stâng era’ncordat
Sub un scut de fer săpat,
Ce ca sorele lucia,
Şi pe care se zărîă
O Lupoică argintie,
Ce părea a fi chiar vie;
Şi sub fiară doi copii,
Ce păreau a fi chiar vii.
Mâna-î dreptă ţinea pală,
Er pe cap purta cu fală
Coif de aur lucitor,
Ca un zeu nemuritor.
Cel vitez eră călare
Pe-un cal alb în nemişcare,
Şi ca dînsul neclintit
Sta, privind spre resărit;
Numai ochii şi-i mişca,
Vultureşte-i alerga
Pe cea zare cenuşie,
Lungă, tainică, pustie,
Unde, ca prin vis trecend,
S’auzîâ din când în când
Vuet surd, grozave şopte,
€e veniau din meză-nopte;
Sgomot lung, înăduşit,
Ce venîă din resărit.
. Erba nu se clătină,
Frunza nu se legăna,
Paserea la munţi sburâ,
Fiara’n codri tremură;
Căci prin lumea spăimântată,
In uimire cufundată,
Treceau reci fiori de morte,
Presimţiri de rele sorte!
Er pe ceriu un vultur mare,
Făcend cercuri de saturare,
Se vedea plutind cu falâ,
Şi’n Notirea-i triumfală *),
Ţintiâ ochiul seu măreţ
Spre vît^zul călăreţ.
— „Cine eşti? de unde eşti?
1 i ^ ' Apa trece, petrele
2. Abia zice, şi deodată
Fulgeră ’n ceriu o segetă;
Vîjre, vine, loveşte
Scutul, care zingăneşte,
1). Biruitore.
Pe la noî ce rătăceşti?
— Sunt Roman şi sunt oşten
De-a’mperatului Traian ?
Maica Roma cea betrână
Mi-a pus arma asta’n mână
Şi mi-a zis cu glasul se u :
Fiiul meu, alesul metU
Tu, din toţi ai mei copii,
Cel mai tare’n vitejii,
Mergi în Daciea, grăbeşte,
Pe barbari de-i risipeşte,
Ş’apoî vecinic privigheză,
Sentinelă mult viteză,
Şi te-aţine la hotare,
Că s’aud în depărtare
Resunând duşmane păsuri,
Meninţând barbare glasuri. “
„Venit’am şi am învins,
Pe barbari pe toţi i-am stens!
I Şi pe locurile lor
Acum Domn stăpânitor,
Aştept ordele avane,
Aştept limbele duşmane,
Care vin din resărit,
Ca potop nemărginit,
Să cuprindă, să înnece
Tot pămentul unde-or trece —
O! viteze, neferice,
Aî să pieri în câmp aice!“
— „Eu să pier, eu?., niciodată!
Vie-o lume încruntată,
Vie valuri mari de foc . . .
Nici că m’or clinti din loc;
Tot ce’î verde s’a usca,
Rîurile vor seca,
Şi pustiiul tot mereu
S’a lăţi ’mpregiurul meu;
Dar eu vecinic în piciore
Pintre valuri arz etore
Voiu lupta, lupta-voîu forte,
Făr’a fi atins de morte ;
Căci Roman sunt în putere,
Şi Romanu’^-v^el nu piere!
Ş’o respinge-o svîrle jos,
Ca pe-un şerpe veninos ; U
După dînsa’n depărtare,
Colo’n fund, în fund la zare,
 Se iveşte-un negru nor
Plin de sgomot sunător,
Ce tot vine, ce tot creşte
Şi pe câmpuri se lăţeşte,
Cât e zare de zărit ^
între nord şi resăritl
—Sentinelă, privigheză!
Norul crunt înainteză;
Sentinelă, te arată !
Norul crunt se sparge, . . lată!
Iată ordele avane,
lată limbele duşmane,
De Gepezi şi de Bulgari,
De Longobarzi şi de Avari!
Vin şi Hunii, vin şi Goţii,
Vin potop, potop cu toţii
Pe cai Iuţi ca rendunele,
Fără frîe, fără şele:
Cai sirepi ce fug ca ventul,
x De cutremură pămentiil !
Mulţi-s ca i t o p u l mărei,
Mulţi ca ghîarele m ustrărei!
Sai Romane pe omor,
Fă-te fulger resbitor,
Fă-te Dunăre turbată,
Fă-te sortă ne’mpăcată;
Căci potopul, îată-1 vine
Şi’i amar, amar de tine!
— Vie! . . . .
Ca o stânca ’naltă,
Ce din verf de munte saltă,
Tună, se restogoleşte,
Cade, rumpe şi sdrobeşte
Codrii vechi din a sa cale,
Pene’n fund, în fund devale;
Astfel crunt ostaşul meu
îşi isbeşte calul şeii
Peste codri mişcători,
De barbari năvălitori;
El eî sparge şi-i resbeşte,
Snopuri, snopurî eiNcoseşte,
Şi-î înfrânge, şi-î respinge,
Şi-i alungă şi-i învinge!
Calu-i turbă, muşcă, sare,
Nechezând cu înfocare!
^ fH lcă trupuri sub piciore,
V, armă arme sunătore,
Şi cu greu în sânge ’nnotă,
Şi mereu se’ndesă’n glotă.
rn m t r&shoVn 1 r^rivirft m intâ *
Fiîul Romei se încruntă! . .
Fulgeri es din ochii sei,
Fulgeră miî de scântei„ ..
Dintr’al armelor ciocniri
Şi luciose zingăniil,_______
Sbor toporăle aruncate,
Sbârnâe arcele’ncordate,
Şi segeţile uşori
Noureză mîndrul spre.
Caii saltă şi necheză,
Lupta urlă, se’ncleşteză,
Şi barbarii toţi grămadăT~
Morţii crude se dau pradă!
Zece cad, o sută mor,
Sute vin în locul lo r !
Mii întregi se risipesc,
Alte miî în loc sosesc!
Dar vitezul cu-a sa pală
Face drum pintre năvală,
Şi petrunde prin segeţi,
Ca'i Roman cu şepte vieţi!
în zădar hydra turbeză,
Trupu-î groznic încordeză,
Geme, urlă şi crâşneşte,
Şi’mprejur se’ncolăceşte.
Fiîul Romei se aprinde,
Hydra’n mână-i o cuprinde,
Ş’o sugrumă, şi o sfarmă,
Ş’o învinge şi o darmă!
Fug Gepizii, fug Bulgarii,
Longobarziî şi Avarii;
Fug şi Hunii, fug şi Goţii,
Fug potop, potop cu toţii;
Şi se duc, se duc ca ventul,.
Asurzind întreg pămentul,
De-a lor urlete barbare,
De^a lor vaete amare!
3. Unde-s ordele avane,
Unde-s limbele duşmane?—
Au perit, s’ail stîns din faţă,.
Precum tomna’n dimineţă
Se topesc, se stîng la sore
Negurile-otrăvitore!
Cu ce vifor de urgie
Năvăliră’n Romănie!
Cum veniră de turbaţi,
Ca balauri încruntaţi^
Cu o falcă’n ceriul sfânt
Şi cu alta pe păment!
In pustiîul lor cumplit;
Părăsind în urma lor
Câmpul luptei de omorJ-"
Lat e câmpul celei lupte,
Lat şi plin de arme rupte;
Plin de corpuri sfărâmate,
Care zac grămezi culcate;
Plin de sânge ce-1 păteză
Şi văsduhul abureză!
Unde sunt atâte vieţe,
Glasuri, inimi îndrăsneţe ?—
Mortea rece le-a cuprins,
în tr’o clipă ea le-a stîns!
Şi pe câmpul cel de morte !
Ciunt locaş de rele sorte,
S’a lăsat acum deodată
O tăcere’nfricoşată !
Numai cănd din vreme ’n vreme,
Se aude-un glas ce geme,
O jălire’ntristătore,
Un suspin de om ce more!
Sau nechezul dureros
Unui cal aruncat jos,
Care chiamă ne’ncetat
Pe stăpânu-i jos culcat!
Sorele îşi schimbă locul
Şi apune roş ca focul,
întinzând pe cea câmpie
O văpsală purpurie,
Ca un sângeros veşmânt,
Peste-un lung şi trist m orm ânt!
fir în naltul ceriului,
Deasupra mormântului,
Ţipă vulturul cu fală,
AŞi’n rotirea-i triumfală,
încunună cu-al seu sbor
Pe vitezu ’nvingător.
Să trăeşti, ostaş Romane,
Stâlp a lumeî apusane!
Tu cu peptu-ţi ai oprit
Valul crunt din ră să rit;
Şi cu braţul teu armat,
Pasul sortei l’ai schimbat!
jO ctJ h -
(V. Alecsandri).
vj>

46 . Administraţiea puterei judecătoreşti.

Puterea judecătorescă se alcătueşte din toţi diregetoriî, cari ju­
decă şi curmă daraverile sau neînţelegerile dintre omeni, descopăr pe
făcătorii de rele şi osîndesc pe vinovaţi. Cu administraţiea puterei ju­
decătoreşti din ţară, este însărcinat din partea Regelui, Ministrul
de justiţie.
Toţi diregetoriî judecătoreşti sunt numiţi de Ministrul de Justiţie,
cu întărirea Regelui. Diregătorii judecătoreşti, la întrarea lor în
slujbă, jură credinţă Regelui şi supunere legilor ţărei, şi de a ju­
decă fără patimă, fară urâ şi fără părtinire. Judecătorii judecă şi
osîndesc pe vinovat, în numele Regelui, după cum scrie legea. Mi­
nistrul de Justiţie privigheză pe toţi diregătorii judecătoreşti, ca să nu
se abată de la lege.
I. Legile judecătoreşti. Neînţelegerile dintre omeni, pentru îm
prumuturi de bani, pentru dreptul de stăpânire asupra unei case ori a-
supra unei moşii, pentru zestre, pentru averi orfaniceşti. pentru chirii,
pentru stricăciuni de mărfuri şi alte pagube ce-şi fac omenii unii al­
tora, se chiamă pricini civile; şi chipul cum se judecă şi se curmă
pricinile civile, se află scris într’o carte, care se chiamă codul-civil.
Acei cari fac necuviinţl, d. e s : aruncă gunoe sau alte necurăţă-
nil In uliţă ori in ogrăzi străine, vînd lipsă, scot de vînzare pâne rea
şi altele, săvîrşesc fapte, care se chiamă contravenţiunî poliţieneşti.
Acei cari ocărăsc şi bat pe alţii, ori înşală şi amăgesc, săvîrşesc fapte
corecţionale. fir acei cari dau foc, pradă sau omoră, săvîrşesc crime.
 Chipul cum se judecă şi se pedepsesc contravenţiunile poliţieneşti, fap­
tele corecţionale şi crimele, este scris într’o carte, care se chiamă
codul penal.
II. Vinovaţii. Nimene nu pote fi pedepsit, dacă nu este vino­
vat. De aceea, mai înainte de a se pedepsi un pîrît, se caută dovezi,
dacă este vinovat. Vinovaţii se descoper prin marturi. Mărturii tre­
bue să jure în numele lui Dumnezeu şi a omenilor, că vor spune numai a-
deverul, şi nimic de cât adevărul, fără patimă, fără ură şi fără păr­
tinire. Mărturii minciunoşi sunt aspru pedepsiţi.
Acei cari sunt însărcinaţi a cercetă şi a adună mărturii asupra
celor pîrîţi pentru fapte rele, se chiamă judecători de instrucţie şi
procurori. Pe lângă fie-care procuror se află şi câte un ajutor, care
se chiamă substitut. Er acei cari sunt însărcinaţi a judeca şi osîndi
pe vinovaţi, se numesc judecători sau magistraţi.
III. Judecătoriile comunale. în fie-care comună rurală se află
câte-o judecătorie comunală, alcătuită din Primarul comunei, ca preşe­
dinte, cu doi juraţi aleşi. Juraţii se aleg căte doi din fie-care co-
tună, care are cel puţin 50 de familii. Nu pot fi juraţi servitorii şi
acei cari au fost osîndiţi pentru vr’o faptă rea. Secretarul judecătoriei
comunale, este notarul comunei. Primarul, împreună cu juraţii, când
judecă, se adună la Primăriea comunei. Ei judecă neînţelegerile iscate
între omenii din acea localitate, pentru stricăciunile ce-şi fac unii al­
tora şi pentru pretenţii băneşti, pene la suma de 50 de lei noi. Mai ju­
decă daraverile privitore la curăţenie, la poliţiea rurală, şi altele ; şi pe
cel vinovat el osîndesc, după cum scrie legea. Hotărîrile judecătoriilor
comunale, se chiamă cărţi de judecată; şi le aduc întru îndeplinire Pri­
marii sau ajutor ele lor.
IV. Judecătoriile de ocole. Acestea sunt autorităţi judecăto­
reşti maî înalte de cât judecătoriile comunale; pentru că judecă pricini
mai mari. în fie-care judeţ se află căteva judecătorii de ocole; şi la
fie-care este câte un judecător şi un ajutor. Judecătoriile de ocole ju­
decă pe cei nemulţemiţi cu hotărirea judecătoriilor comunale; contra­
venţiunile poliţieneşti şi unele fapte corecţionale; neînţelegerile dintre
negustori, dintre stăpânii de case şi chirigii, dintre slugi şi stăpâni,
pretenţii de despăgubiri, şi alte pricini; însă numai penă la suma de
1,500 de lei; şi pe cel vinovat el osîndesc, după cum scrie legea. Hotărî­
rile judecătoriilor de ocole se chiamă tot cărţi de judecată; şi le aduc
întru îndeplinire, în comunele rurale, Sub-Prefecţii şi Primarii, er în
comunele urbane, Comisarii şi sub-comisarii.
V. Tribunalele. Aceste sunt autorităţi judecătoreşti mai înalte,,
căci curmă pricinile judecate de judecătoriile de ocole. în fie-care ca­
pitală de judeţ se află căte un tribunal, cu un preşedinte, doi menf-
bri şi un supliant. Pe lângă fie-care tribunal este un procuror cu
un substitut. în oraşele cele mari, tribunalul este alcătuit din mai
multe secţii; avend fie-care câte un preşedinte, doi membri, un supliant
şi un procuror cu un substitut. Unul dintre preşedinţii acestui tri­
bunal, este numit Prim-preşedinte ; şi unul dintre procurori, Prim-
procuror. Tribunalul judecă pe nemulţemiţii cu hotărîrea judecătoriilor
de ocole; contravenţiuni poliţieneşti şi fapte corecţionale mai mari;
daraverî comerciale, şi altele. Cand judecă daraverî comerciale, Preşe­
dintele tribunalului chiamă între judecători doi membri comercianţi a-
Ieşi de primărie, dintre negustori. Hotărîrile tribunalului se chiamă
sentinţe; şi se aduc întru îndeplinire de nişte slujbaşi, cari se chiamă
portărel.
VI. C u rţile de apel. Aceste sunt autorităţi judecătoreşti mai
înalte. Ele judecă pe nemulţemiţii cu hotărîrile tribunalelor. Hotărîrile
Curţei de apel se chiamă decisiuni, şi se aduc întru îndeplinire tot de
portărei. Fie-care curte de apel se împarte în două sau maî multe sec­
ţii, şi fie-caie secţie este alcătuită dint^un preşedinte cu 5 sau mai
mulţi membri, şi un supliant. Pe lângă fie-care secţie a curţei de a-
pel se află câte un procuror cu un substitut. Unul dintre preşedinţii
curţii de apel, este numit prim preşedinte ; şi unul dintre procurori, este
numit P ro cu ro r general. Acesta este însărcinat cu privigherea pro­
curorilor şi substituţilor curţei de apel şi ai tribunalelor. Toţi procuro­
rii şi substituţii curţei de apel şi ai tribunalelor, alcătuesc M in iste ru l
Public, în fruntea căruia se află Ministrul de Justiţie. Ministerul Pu­
blic aperă drepturile tuturor, şi urmăreşte şi descopere ori-ce crimă;
er Curtea de punere sub acusaţie, care se alcătueşte din trei
membri de la Curtea de Apel, cercetând dovezile aduse de cătră Mi­
nisterul Public şi vezend ce zice legea, rosteşte dacă trebue să stea
pîrîtul la oprelă sau nu; şi care autoritate judecătorescă are să ju­
dece fapta acelui pîrît?—-în Romăniea sunt patru Curţi de Apel: în
Iaşi, Focşani, Bucureşti şi Craiova. Curtea de Iaşi judecă pe nemulţe­
miţii cu sentinţele tribunalelor din judeţele: Iaşi, Botoşani, Dorohoiu,
Suceva, Nemţ, Bacău, Roman, VasluM şi Fălciu. Cea din Focşani,
j)e ţ f * din judeţele: Putna, Tecuci, Tuto va, Covurluîu. Râmnicu-sărat şi
Brăila. Cea din Bucureşti, pe cei din judeţele: Ilfov, Vlaşca, Teleorman,
Olt, Argeş, Muscel, Dâmboviţa, Prahova, Buzeu şi Ialomiţa. Şi cea din
Craiova, pe nemulţumiţii cu sentinţele tribunalelor din judeţele: Doli,.
Mehedinţi, Gorj, Vâlcea şi Romanaţî.
VII. Curţile cu juraţi. Aceste sunt autorităţi judecătoreşti, care
judecă numai crimele. Fie-care curte cu juraţi se alcătueşte dintr’un
judecător de la Curtea de apel, ca preşedinte, doi membri de ai tribu­
nalului, un procuror şi 12 cetăţeni fruntaşi, numiţi juraţi, eşiţî
la sorţi. Fie-care jurat trebue să aibă vresta, cel puţin 30 de ani. Ju­
raţii judeca după socotinţa lor. Ei jură mai înteî că vor judecă fără
patimă, fără ură şi fără părtinire. După ce juraţii rostesc osînda vinovatu­
lui. preşedintele împreună cu membrii hotăresc, în puterea legeî, câtă
osîndă să se dee vinovatului. î n ' fie-care capitală de judeţ se aflăcăte-o
curte cu juraţi. ’
\III. Curtea de Casaţie. Curtea de casaţie este judecătoriea
cea.mal înaltă din ţară; şi se află în Bucureşti. Ea judecă pe nemul­
ţumiţii cu hotărîrile tuturor autorităţilor judecătoreşti din ţară. Ea maî
are dreptul de a judeca şi pe membrii Curţei de compturi, precum şi
pe Miniştri, când se abat de la datoriile lor. Curtea de casaţie se îm­
parte in mai multe secţii; şi fie-care secţie are căte-un preşedinte cu
mai mulţi membri, şi un supliant. Membrii Curţei de casaţie sunt puşi
în slujbă, pe viâţă. Pe lângă fie-care secţie a curţei de casaţie, se află
şi căte un Procuror cu ua substitut. Uaul dintre preşedinţii Curţeî de
•casaţie, este numit Prim-preşedinte; şi unul dintre procurori, este nu­
mit Procuror-general. Acesta privigheză, ca tote hotărîrile judecătoreşti
din ţară, să fie date după cum scrie legea.
a

47- Lumina.
A

In casă este întuneric; aprindem o luminare, şi îndată avem lu­

mină. Când lipseşte lumina, este întuneric, şi atunci tote lucrurile sunt
negre. Cea maî multă lumină şi căldură, ni vine de la sore. De la
sore vin amestecate razele de lumină cu cele de căldură; dar şi lucru­
rile când ard, dau maî multă sau maî puţină lumină şi căldură. Cea
mai răspândită este lumina. Numai prin ea putem vide sorele, care e
la o depărtare de noî de 150 milione de kilometri, şi stelele, care sunt şi maî
-depărtate. O rază de lumină, plecând de la sore, ajunge la noî numai
in 8 minunte şi 13 secunde; dar unui om, mergend câte 2 poşte pe
zi, î-ar trebui 11 miî de ani, ca să ajungă penă la sore!
Corpurile sunt de 2 feluri: Luminose şi luminate. Sorele, stelele,
luminarea când arde şi altele sunt corpuri de sine luminose; ăr stecla.
banca, pămentul, luna şi altele se zic corpuri luminate, fiindcă primind
lumina de la corpurile luminose, o trămit altor corpuri. Umbra u-
nui corp stă în partea, unde nu pătrunde lumina.—
Dacă am astupă bine fereştile cu scânduri, oare am ave lumină in
casă?—Ba, am ave întuneric. Oare pentru ce?—Lucrurile prin care nu
trece lumina, se numesc corpuri opace. Ce fel de corp e petra ?-
Dar păretele, uşa, blana?—însă în loc de scânduri, din ce facem fe­
reştile?—Da ; le facem de steclă; căci prin steclă trece lumina. Lu­
crurile prin care trece lumina, se numesc corpuri transparente. Ce
fel de corp e stecla albă şi lustruită, din care se fac giamurile?—
Dar lumina pote trece şi prin apa limpede, şi prin aer. Ce fel de
corpuri sunt aceste?—Lumina e albă; dar noî am pute vede acesta
şi maî bine, dacă am fi într’o cameră întunecată, şi am lăsă lumina
să între acolo numai prin o mică crăpătură; căci atuncî pe păretele din
dreptul spărtureî s’ar face îndată o dungă albă. însă, dacă în acea
spărtură am aşăzâ o prismă de cristal, atuncî pe părete, in locul
luminei albe, am vede aceste colori: roş, portocaliii, galben, verde, al­
bastru, siniliu şi vioriii; pentru că o rază de lumină se desface în 7
colori, când trece prin o prismă de cristal, pusă în calea ei. Asemine, fie­
care a putut vede pe ceriu un brâii, numit curcubeă, în care se cuprind
aceste colori. El se vede atuncî, când în faţă cu sorele stă un nour;
căci razele de lumină intrând în picăturile de apă ale nourilor de ploe*
se desfac în cele 7 colori, ca şi prin prisma de cristal, şi ajungendpe faţa
din dărăpt a picăturei, se întorc înapoi, es afară şi vin de le vedem noi.
Curcubeul se vede numai diminăţa şi sara; el este desfacerea razelor
de lumină albă, când trec prin picăturile de apă, care form^ză ploea.
Să nu credeţi dar că curcubeul ar fi ceva viu, şi că ar be apă din cu­
tare sau cutare loc.—
Lumina se răspândeşte nu numai de la corpurile de sine lumi-
 nose, -dar şi de la cele neluminose, când razele de lumină cad ne dîn-
sele , pentru ca corpurile opace şi neluminose reflectă, adecă. înanoesc
lumina ce vine la ele. Casele, uşile, băncile, copacii şi a 1 sunt cor
pun neluminose; cu tote aceste, ele se pot vede la o m L depărtare*
cand^ lumina cade pe dinsele.—Cu cât un corp este măi npfpHeî mo’
des in ţesătura luî cu atâta răsfrânge maî mult lumina înapoi Ase-
mme coipunle albe resfrang mal mult lumina, de cât cele hpstp
n e s râ 16 f lumin6să> ,fiind păruită, de cât atunci când a ? fi
oofo glinzde înapoesc aprope maî totă lumina ce cade ne ele - dp
aceea putem vede lămurit, tote lucrurile ce stau îndreptul lor I u
nuna merge in linie dreptă; de aceea zicem că se răspândeşte în'raze"
Lumina ne face să putem vede tote lucrurile. Când razele 1 l u S '
ce vin de la lucruri depărtate, cad prea răspândite pe ochii noştri atunci ve
dem acele lucruri nelămurite; însă cu cât ne apropiem X ele c,T atâta S Z i
lămurit. Lumina lumineză şi înfrumuseţază lumea. Totă fnimuseta
lumei piere, cand nu e lumină. Lumina înveseleşte fiinţele • întunericul
le mtnsteza! Tote fiinţele caută lumină. De la lumină^ p k t e “e canM
tntnrp t s M .ucit6re> gestul şi mirosul; de aceea T întind ţ i l e
întorc totdeauna, in partea dincotro vine lumina. Precum lumina ni lu
mineza ochu corpului şi ne face să vedem lumea cu frumuseteîe eî tot
Z / DVat 7la “ 7lummeza ochii minţei, casă putem deosebi mai bine-

'U/e ie e e l.

'ei c a e ie /e e c e e id / i e a

cu a dz e c a e e ie te i

c a v e e /e tei a/ia a ae^d eeidi

m a te . d e i

aaeie/t/ fee d m a te e d e a
m e cutc d a te e l
 a A c i. \J m a w a t / ~a c e e a mm
^f

u d eâ e, a e i, c a te m u

m a t e t a ' a c u m / /# Â m c /ta ~

caM & m - a m a â c a A a c a A u n
st

te m a c a m t, a e mu d e < m neca.,

A e t& e n d M ' m ic a /a d e c a m e ce= a

!
a /a ea .

'.a c a m te a e am o m ea. & m e

<mc d e ■m u

A MU dbM

O t ite

I - 49. Căldura.
Când frecăm liniea de bancă şi apoi. lipim partea frecată de dosul
mânel, simţim tot acelaşi lucru, ca şi când punem mâna pe sobă, după
ce-a ars puţin foc într’însa.T-Lucrul ce-1 simţim de la sobă satt de la
liniea frecată de bancă, se numeşte căldură. Ferbinţala este un grad
de căldură mal mare. Cel mai mare grad de căldură Cl are un corp
atuncî,,când arde. Când pipăim un corp şi nu simţim de fel căldură,
zicem că e rfts& Răcela satt frigul este lipsa căldureî. Cel maî mare
îsvor de căldură, ca şi de lumină, este tot sorele.
nul fenil® î ^ . CT Dd căl.dură; căci prin frecare putem încălzi lem -'
0 dpstpntăm p f1 chiar Şl ghiaţa. Dar căldura nu se arată pen8 nu
fer tot ?6ce ‘ ° aţlc-ă de cremene rece cu amânarul de
£ Hfzsz « v a r 0 car* ",a)",ni ,n dnm" " «
de csd atuL?° riiiîrFÂ caldură„?e umflă> adecă acopere un loc mai mare
îli! f ’ e rece. Cand umblăm mult răpede sauiucăm, ciu-
flat nriîfrâM 8, j ? ® aC®Sta se totM plă, fiindcă piciorele s’att um-
1 s Ti L
j îS îÎ S 1* S i începe
tar,® ln ola, l0Camal
se mare-
umflă şiLaPte> e satiafară,
a curge aPa> după
lo t căldura pote schimba starea unor lucruri; adecă, fiind tari le
,f ] ?1 l ţ , fac® curggtore; er din curgetore le preface în aburi. Dar
coro tare Artfrf h-V'* S® p r e f e c î n corp cur86tor, Ş’apoî erăşl în
corp tare. Astfel ghiaţa sau ometul, prin căldură, se preface în apă*
adecă, dm starea solidă, în licvidă; şi tot prin căldură, apa se ţ r e -
face în aburi, adeca in stare gazosă. La aceste 3 stări mal putem su-
stărP—C â n d ^ A 8'-!' Dar. iemDU,1, hârtiea» se Pot supune acestor trei
aşază regulat V Se eeşte llm§tit> at™cl tote părticelele sale se
nx rpCfAd„Ura d' n ie ru rile calde, trece la cele răci şi le încălzeşte, pe-
I „ f deopotrivă de multă căldură. Când punem un fer înro-
fcnilnr atâta °i* xa -aUi in ap j r6ce; P®tra orî aPa r6ce primeşte din căldura
*i’ pen.6 cand amendoua lucrurile au deopotrivă căldură. Dar nu
l t w r P ] T Sî iCU aî e1eafI în,esnire căldura deodată în totă între-
fnrtrJa^ C!®Ş,teL® c?} de fer se înferbântă la capetul cu care stă în
c, tot atunci se mferbenta şi la celalalt capet care nu e în foc deşi
Z t la T n T , t e tar?-, Day ,le®nnl UDUi “ t e rgce satt aWa d l
î ’\ V j ,p®'t’ ,cani11 la celă!lailt arde cu pară. Ferul şi alte lucruri
lor sp mnrioQ -C* înlesnire căldura deodată în totă întregimea
1p 4?rim s ic.corPu n U\ne conducetore de căldură. Bun conducător
, / “ V 1 arama> Plumbul, argintul, aurul ş. a. 1. fir lemnul şi
fi? m î are nu P°te străbate cu înlesnire căldura do odată în
?'a " ’5 ™ ea ,.0r> “ numesc corPM'l rSle conducetore de căldură.
Calduiă maI este lâna> mătasa, puful, aerul ş. a, 1.
ma?m..U • ,v co" du.c6tore Primesc cu încetul căldura, dar o păstreză
ai nerd h^ - ks UI^ A co“ ducetc!re Pn mesc căldura mal Iute, dar o
L t nni Mp k î ? n imbracămmte de lână ţine mal cald erha, de
n?-ar ţînfe caldT ° ,mbrăcăminte de sirmă de fer satt de aur,
AffiP»P nniAmcă, ^ ăldura trece uşor de la lucrurile calde la cele reci, de
nân»l r.1» • t • " e lncalzim la sobă, să ferbem bucatele, să co-
s«fT r^r.ArpiA n f1!1 . ^ c£z°nacu; ?* să frigem carnea. Când însă mânile
îngheţate erna, să nu le punem îndată la sobă satt
a 2 L ° c?ld“ra mare> căci nr pot digeră îndată. Un pahar r«ce ple-
sneşte, cand turnăm în el ceva forte ferbinte.
mai Ca ?.utem ?ti cu cât un corp e maî cald sati
cât altul, ne slujim de un măsurător, numit termometru.
Asemine pentru a se coce bine pânea în cuptior, trebue o măsură ho-
tărîtă de căldură; er pentru a pute veţui şi creşte
erna unele plânte în florării, trebuă să ştim a le da me-
sura trebuitore de căldură. Tot astfel se pot cloci ouăle,
fără cloşcă, dacă vom şti ce mesură de căldură trebue să
li dăm. Pentru aceste şi alte multe trebuinţi, omenii au
născocit termometrul, cu care pot măsura mărimea căl-
durei şi a frigului.
Termometrul este făcut dintr’o ţavă de steclă tot una
de largă peste tot, cu o beşică mică la capătul de jos
tot de steclă, şi lipită de ţavă. Beşica şi o parte din
ţavă se umplu cu a rg in t v iu (m ercurm )oii cu spirt
boit, se scote aerul din ţavă şi apoi se astupă bine la
capetul de sus, ca să nu mai potă întră aer acolo. Ţava
cu beşica se aşază pe o tăbliţă de lemn sau de altă,
ceva. După acesta punem termometrul într’un vas cu
ghîaţă pisată sau cu omăt, şi el lăsăm câtva timp. Mer-
curiul ori spirtul se răceşte, se strînge şi se lasă în jos^
31 spre beşică, pene ce la un loc se opreşte de a se mai
ii scoborî. în dreptul punctului unde s’a oprit mercuriul
orî spirtul, punem zero (0) ori numărul 32. Apoi punem
instrumentul pe un vas cu apă ce ferbe în clocote, ast­
fel ca aboriî apei se încungiure instrumentul, fără să fie
muet în apă. Mercuriul ori spirtul din ţavă şi beşică se
încălzeşte, se umflă (dilată) şi se sue în sus penă la un
punct, unde stă pe loc şi nu se mai sue în sus, ori cât
W s’ar maî ţine termometrul acolo. în dreptul punctului
<5}
unde s’a oprit mercuriul de a se mai sui, facem o linie
ţs pe scândură, şi la capăt scriem numărul 100 sau 80 sau
212. Aşa dar punctul zero sau nula ne arată atâta căl­
dură, la câtă pote se îngheţe apa; er punctul cu numărul
100 sau 80 sau 212 în sus de zero, ne arată atâta căldură, câtă trebue
ca să ferbă apa în clocote.
Se numeşte termometru luî Farenhait acela, 'care are numărul o2
acolo, unde apa îngheţă; şi 212 acolo, unde apa f e r b e .— Se numeşte ter­
mometru lui R eom iur acela, care are numărul 80 deasupra lui zei o,
unde ferbeapa; er acela care are 100 unde ferbe apa, se numeşte ter-
mometru centigrad al luî Celsiu. Depărtarea de la zero şi penă unde
ferbe apa, la termometrul, centigrad, este împărţită în 100 părţi deopo­
trivă de mari, prin mici liniuţî trase deacurmezişul pe tăbliţa de lemn,
în dreptul ţăveî; şi aceste părţi se numesc gradele de căldurâ. Er ter­
mometru luî Reomiur cuprinde numai 80 de grade. Tot astfel de grade
se fac şi de la zero în jos; şi aceste arată gradele de frig. Când mer-
curîul se coboră sub 0, d. es. penă în dreptul liniuţei a 15-a, zicem ca
sunt—15 grade de frig; er dacă mercuriul s’ar sui deasupra lui O pene
în dreptul liniuţei a 15-a, zicem că sunt -+• 15 grade de căldură. Gra­
dele de căldură se scrii! cu -b (plus) înainte şi cele de frig cu — (mi­
nus)’ d es -j-1 5 ° deasupra luî O sau — 15° sub 0. în ţara nostra s a
văzut rădicându-se căldura până la -+-37° vara, şi scăzând până la —
 50. Venirea lui Bogdan Dragoş.
Spuneau bătrânii, că Dragoş-Vodă a venit din Mara-Mureş, zis şi Ţara'
Ungurescă. întovărăşit de trei mii de voinici, cu multe sute de anî îna­
intea lui Ştefan-\oda Cel Mare. Dragoş fusese acolo stăpânitor peste o
ţară întregă; dar avend nevoi mari cu limbele străine, care voiau să-î
strice legea şi să-î îee domniea, îşi părăsi ţara şi trecu munţii încoce spre
noî. Cum au trecut munţii Dumnezeu îi scose înainte un săhastru
bătrân şi cucernic, care îi arătâ o poenă, unde să se odihnescă cu
to\aiăşii sei ; er după odihnă, îi dete în grijă, că mergând înainte.
s«i urmeze semnului care-1 va duce spre răsărit; dar nu cumva să se
îee după acel ce i s’ar ivi spre meză-nopte, ori spre meză-zi. Dragoş
înainte, şi iată că se ivi un cerb cu 12 corne, care fugiâ spre
meză-zi, de altă parte, sări un vier dintr’un tufiş, care-şî luâ drumul
spre meză-nopte; er în urmă se ivi un bourel murg, cu trei steluţe în
trunte, care luâ fuga spre răsărit. Dragoş cu voinicii sei se ţinură după
el; ei merseră zi şi nopte tot în jos, peste munţi şi delurî, prin văi.
dumbrăvi şi codri, pene ce ajunseră la apa Sucevei. Aici bourelul se
arunca în valuri, şi tovarăşii lui Dragoş nu-1 maî putură zări. Fiind
sară, Dragoş şi cu ai sei tăbărîră într’o vale frumosă, ca să se maî o-
dihnescă. A doua zi, când se zărîă de ziuă., se auzi un inuget groznic
de bour, în partea ce venîâ între meză-nopte şi meză-zi; eî socotind
că-I bourelul după^ care alergaseră atât de mult, porniră cu grabă spre
e l; şi lăsând în stânga rîul Suceva, se îndreptară mai mult spre meză-
zi. Eî merseră neîncetat pene sara, fără să mai dee de acel bourel. Sara
osteniţi, se opriră într’un loc frumos, care în urmă se numi F o rte re ţ
sau P o re ă re ţ, ce vine în Bucovina de astăzi; şi plăcend lui Dragoş
forte mult locurile de care dăduse acum, hotărî să se aşeze aici pen­
tru totdeauna. Locul unde se aşezară eî, puse de-1 întări cu 5 şanţuri
adânci, de jur împrejur, făcend cetate.—Sfârşindu-se întăritura cetăţei,
Diagoş orendui maî ânteî străji de jur împrejur, ş’apoi se puse la odihnă
cu ceîalalţi voinici.
A doua zi trămise la iscodire pe trei aleşi căpitani vestiţi şi vi­
teji. adecă: pe Arbore ăl trămise ca să iscodescă părţile despre meză-
m zi; pe Boldur, părţile despre meză-nopte; şi pre ginerile seu B ă liţă ,
1 să cerce spre răsărit. Boldur şi Arbore se întorseră înapoi cu vestea.
câ n’au văzut nicăiri nici urmă de om ; însă Băliţă, cum se porni, nu
merse tocmai mult şi dete într’o poenă frumosă, ocolită de tot felul
de pomi şi copaci înalţi, groşi şi umbroşi; er în mijlocul poeneî, erau
adunate nişte petre frumose, cu tot felul de scrisori şi împestrituri pe
dlnsele: şi in mijlocul lor se afla o colibioră împodobită cu tot felul
de flori de câmp. Băliţă se apropii de colibioră şi întrâ în lău n tru ; a-
colo vezeml o femee singură şi îngenunchetă înaintea iconei Maiceî-Pre-
cista, se opri deodată uimit, neştiind ce să facă: s’o întrebe ceva, ori
8 0 aştepte până-şi va sfârşi rugăciunea ? Dar femeea simţind paşii luî,
se rădică in piciore şi se intorce liniştită cătră dînsul. Ea era o femee
Io vrestâ cam de-o sută de an i; c’o privire blândă, şi cine-o vedea, i se
păreă că vede o z in ă înaintea sa. Căpitanul înlemni şi nu putu s’o în-
 trebe nicî macar cine este; dar ea nu maî aşteptâ întrebarea lui, ci
începu a-i spune cu deamăruntul: cine este el, cum şi cu cine a venit;
şi că ea de mult ei aşteptă. Apoî el rugâ s’o ducă la Dragoş.— Băliţă
o duse. Dragoş când o văzu, se mirâ mult de ivela eî în acea pustie­
tate, ş’apoî o întrebâ: Cine eştî tu şi cum ai venit în aceste locuri sin­
guratice?— Spune, eştî om pământen sau vr’o vedenie?— Ea ăirăspunse
liniştit, rar şi cu glas tare: „Omenii me numesc „Uţa fârmecetoreau.
1 Părinţii mei au fost boeri de neam; sunt născută în munţii Bradului,
şi-s fecioră de când trăesc; dar văzând răutăţile omeneşti, am pă­
răsit lumea încă din tinereţe şi am venit să trăesc aicî singură, în ru­
găciuni, ca doar s’a îndura bunul Dumnezeu, ş’a mântui ţara şi pre noi
de litfele spurcate, ce ni fac atâta reu.— Pre tine, Domne, te ştiu cine
eşti: ştiu de ce ţ’aî părăsit ţara şi moşiea; şi acum vin să-ţispun în
numele Domnului ce m’a trimis, că pre tine te aşteptă mare mărire.
' Tu, Dragoş, ai să ajungi Domn peste întregăţara Moldovei; neamul teu
are să fie mare şi vestit; şi numele luinu se va şterge, cât va fiurmă
de creştin în ţara asta. Când sfirşi dezis aceste, o cuprinse unnour
negru, cu fulgere şi tunete; ş’apoî n’o mai putu vede nimene, macar că
Dragoş porunci în grabă s’o caute în tote părţile.
Era tocmai timpul secerişului, când sosi Dragoş în ţara Moldovei.
Nu trecu mult de la aşezarea luî, şi îată-i aduse poftire cu multe da-
' rurî din partea Domnului Moldovei, care şedea la Suceava, ca să vină
şi Dragoş cu voinicii seî, s’ajute ca să bată şi să alunge pe Leşi şi Ta-
tari, cari intraseră în ţară şi prădau satele de pe lângă Prut. Omenii
erau tare îngrijiţi şi se temeau ca să nu-î facă robi; de aceea, îşi pă­
răsiseră casele şi fugîau spre munţi, cu femei, cu bătrâni şi cu copii.
Mare jale cuprindea pe cel ce s’ar fi întâmplat atunci să vadă, cum lă-
trau cânii a pustiu împregiurul caselor şi cum răgeau vacile, neavând
cine să le mulgă: Oste mare se rădicâde la Suceva, şi se porni ca
să bată pe duşmani.— Ca leii se porniră şi voinicii luî Dragoş, şi unin-
du-se cu oştea care plecase de la Suceva, într’o clipă curăţiră ţara de
duşmani: alungând liftele rele pene departe, peste hotar. In acestă
grosnică luptă, se zice că Domnul Moldovei ar fi căzut mort, după ce
ar fi ucis cu mâna sa, pe unui din marii povăţuitorî ai oştilor tătăreşti.
După dovedirea şi alungarea duşmanilor, se adunară la Suceva bătrânii
şi căpitanii oştilor moldoveneşti şi aleseră pe Dragoş, cap şi Domn peste
întregă ţara Moldovei.
Acum aducându-şî aminte Dragoş-Vodă de proorociea Uţeî Vră-
jitoreî, porunci se facă o biserică de lemn, în locul colibîorei, unde trăi­
se ea atâta timp; er alăturea cu biserica făcu curţi domneşti şi tră­
mise mare parte din voinicii cari veniseră cu dînsul, să-şi facă acolo
case şi să locuiască cât vor trăi ei şi copiii copiilor lo r; având voe să
lucreze păment ori cât vor pute; ăr la nevoe, când duşmanii vor întră
în ţară, să sară cu toţii, şi ca un zid s’o apere de căpcânii duşmani.—
Satul acela s’a numit Valea-Fţeî, pentru amintirea bătrânei fărmăcă-
tore; şi în scurtă vreme, atât s’a mărit, încât avea şepte biserici şi
mulţime de curţi boereşti.
Dragoş-Vodă domnind cu dreptate şi făcând mult bine ţereî,
după morte, fu îngropat în bisericuţa lui. Dar Ştefan-Vodă Cel Mare şi
Sfânt, luâ bisericuţa de lemn a lui Dragoş-Vodă, ş’o duse la monasti-
rea Putna, unde se mai află şi astăzi; 4r in locul el zidi o biserică
de petră.
51. Dragoş.
Dragoş mândru ca un sore.
A plecat la venătore.
Ghîoga şi segeta luî
Fac pustiîul codrului!
Corbul more, urşii pier
Şi vulturii cad din ceriu,
lată că ’ntr’o dumbrăvioră
El zăreşte-o căprioră;
Fiară blândă de la munte,
Cu steluţă albă ’n frunte,
Şi corniţe mititele
Şi copite sprintinele.
Uăpriora cum el simte,
Lasă locurile strimte,
Fuge, saltă, sboră, piere,
Ca un vis, ca o părere;
Eră Dragoş înfocat
O goneşte ne’ncetat;
Zi de vară cât de lungă,
Vânătorul o alungă;
Ş’amendoî se pierd de vii,
în codrii mereu pustii!
2. lată, mări, că deodată
O poenă se arată,
învemj^fc-iftflorită,
Ş i^ B f if ie tăinuită;
fir pe erbă ’n poeniţă
Cânt’o albă copiliţă,
Cu ochi dulci desmerdători
Şi cu sinul plin de flori.
Căprioră cât o vede
Sboră vesel, se repede
Şi 61 cade la piciore
r e un covor de lăcrămiore.
Cât vităzul o zăreşte,
Stă pe loc şi se uim eşte!
Uită blânda căprioră
Şi săgeta ce omoră;
IJită draga venătore,
Uită lumea de sub sote!
J) în munţii despre Transilvaniea, era un stejar bătrân, Îndoit ca un arc,
numit arcu lui Dragoş-Vodă.
’) Rial Moldova.
„Copiliţă, zise el,
Răzemat de-un stejărel:
Eşti tu zina istui plaiu,
Sau o flore de la raiu?-
-Dragoş, Dragoş frăţiore!
Nu sunt zină, nu sunt flore;
Ci am suflet fecioresc
Şi M oldova mă numesc.
Mult e, mult de când te-aştept,
Să-mi alini dorul din piept ;
Că de Domnul sunt menită,
Ca să fiu a ta u rsită !—
— O Moldovă ’ncântătore,
Gingaşă fărmăcătore!
lată arcu-mi vitejesc *)
Lângă tine-1 răsădesc,
Ca să dee pene ’n zori
Crengî de frunze şi de flori;
Şi cii-acele crengî frumose
Să’mpletim cununî yoîose:
Una ţie, una mie,
SRentru-a nostră cununie!“
3. A doua zi e î. plecară
Şi prin codri apucară;
Deluri multe ei suiră,
Multe delurî coborîră,
Penă’n valea cea’nverzită,
De-un rîu limped’recorită. 2)
Copiliţă ’nveseliâ
Şi din gur’ aşâ grăia:
„Dragoş, Dragoş frăţiore! am
Lasă ochii tăi să sbore •
/ Peste deluri şi câmpii,
Păscute de herghelii;
Peste văi, peste grădini,
Unde sbor mii de albini;
Peste ape curgătore
Şi dumbrăvi răsunătore.
Cât pământ tu vei vedeâ,
E cuprins de zestrea m e a!
Ş’acea dalbă de moşie
Totă’n veci a ta să fie,
Când prin tine-a fi scăpată
De o fiară ’nfricoşată;
De un zimbru fioros,
Care-o calcă ’n sus şi ’n jos!
4. Bine vorba nu sfîrşiă,
Din rîu iată că eşîâ
Zimbru aprig ca un smeu,
Cu lungi come ca de le u ;
Şi cu corne oţelite
Şi cu aripi la copite.—
Fiara crtiotă şi turbată
Plecă fruntea lui cea la tă ;
'Şi sărind, mugind, da zor
Peste mândrul venător.
firă Dragoş s’aţineâ,
Şi cel zimbru cum veniâ,
Ghîoga’n frunte-î arunca,
Fruntea ’n două-i despică f
Apoi capul îi tăeâ,
Intr’o lance 61 punea,
Şi pleca în veselie
Pe frumosa lui moşie,
De păgâni să o ferescă
Şi ca Domn, să o domnescă!
(V. Âlecsandri)

52. Pământul agricol.

Pătura de păment care se pote ara şi sămenâ, se numeşte pă-
m în tul agricol sau de arătură. Acestă pătură de păment se maî nu­
meşte şi sol. în sol plântele îşi înfig rădăcinele, spre a suge sucurile
trebuitore creşterei lor. Pătura de păment care vine dedesubtul solu­
lui, se numeşte sub-sol. Rădăcinele unor plânte străbat şi în sub-soL
Pămentul de arătură este alcătuit mai cu samă din următorele feluri
de materii: argila sau lutul hleios, năsipul, calcariul sau varul şi
humosul sau pământul organic.
Argila se înfăţoşază sub felurite colori: vînătă, roşietică şi casta­
nie, când cuprinde fier; albiciosă, când cuprinde cridă; şi negrie, când
cuprinde materii organice, adecă putreziciuni de plânte şi animale,
Pămentul care cuprinde argilă, se numeşte păment argilos. Acesta
estjB unsuros la pipăit, hleios şi lacom de apă. Pământurile argilose, arate
când sunt uscate, scot bulgări m ari; er arate când sunt ude, dau brasde
hleiose. care se lipesc de piciorele animalelor şi de pluguri. Aceste
pământuri se lucreză cu greu şi plantele nu isbutesc bine într’însele
căci in anii de secetă, aceste pământuri crăpând, rup rădăcinele plânte-
lo r; er în anii ploîoşir ţinând prea multă apă într’însele, fac
ca plantele, să se îngălbinescă şi de multe ori chiar să li pu~
trezască rădăcinele, dacă sub-solul lor este hleios; er dacă este năşi-
atunci apa se scurge în păment şi plântele scapă de putrezire*
Pământurile argilose se fac bune pentru cultura plântelor, dacă se ară
de cu tomnă, ca să remană peste ernă brasdele ecspuse îngheţului şi
desgheţului, spre degerare; în care timp, să li se adaugă ceva gunoîu
şi năsip ; căci prin aceste lucrări se frăgezesc, şi apoi în primă-vară
să li se dee din nou o arătură, după care să se samene o plântă de
praşilft. Din păment curat argilos, udat cu apă şi frămîntat, se pote
,ce cărămidă, 61c, străchini, ulciore, chiupuri, gavanose, talgere, pocrişe>
tigăî şi alte vase de lut; căci, acest pământ ars o dată în foc, se în­
tăreşte ca petra şi^ nu se mai rnoe niciodată.
Pămentul năsipos. Acesta este ţernos, aspru la pipăit şi sgârie
stecla. El este de colore albiciosă, roşietică sau galbenă. Pământul năsi­
pos se pote ara uşor pe ori-ce timp; căci fiind ud, nu se lipeşte
de pluguri; er fiind uscat, nu formeză bulgări mari ca pământurile argilose*
In pământurile năsipose, plântele pot creşte şi rodi numai în anii plo-
foşî sau când aceste pământuri sunt megieşite cu ape. Dacă solul unei
ţarini e prea năsipos şi sub-solul ei e argilos, pământul acestei ţarine
se pote îmbunătăţi prin adăugire de argilă şi gunoîu. în pământurile
prea năsipose este bine de sămenat păduri de salcâmi, oţetari sau pinîv
—un fel de brad.—Pământurile de pe şăsurile Prutului, Siretîuluî sî
altor rîuri, de şi sunt năsipose, cuprind în alcătuirea lor şi alte ma­
terii hiănitore ; de aceea, asemine pământuri sunt bune pentru creşte­
rea şi rodirea tuturor plântelor; căci grăbesc cocerea lor, de nu le a-
pucă brumele.
Pământul calcariu este alcătuit în mare parte din petricele
vărose, cridă şi o mulţime de coji de scoice şi de culbeci. Acestepă­
mânturi se usucă răpide sub razele soreluî şi se prefac într’o pulbere
alba şi uşoră, pe care o spulberă vântul de pe lanuri; er plântele remâik
cu rădăcinele gole şi pier de s&cetă în timpul vereî sau de frig, erna..
Aceste pământuri se fac bune pentru cultura plântelor, dacă li se adauge
argilă şi gunoiu. Pământurile călcării sunt bune pentru cultura viiloiy
spre a da vin bun şi spirtos.
Pămentul humifer este negru-cafeniu, gras şi uşor; el este for­
mat din putrezirea materiilor organice, animale şi vegetale. Acest pă­
mânt absorbe multă căldură, umezală şi aer, şi le păstreză multă vreme.
In acest pământ plântele crescând răpede, buicesc, nu legă bine şi de
multe ori se pătulesc la pământ. Pământul humifer este cel mal bun
pentru cultivatul plântelor, dacă cuprinde în sine: argilă, năsip şi cal-
canu. Năsipul face argila mai fragedă şi dă tărie paelor spre a put&
susţine rodele; argila face năsipul mai cu legătură, absorbe gazele şi
Taponî de apă şi împedică varul să nu ardă plântele; humosul, prin
gazele ce produce, topeşte materiile minerale cuprinse în pământ şi îm-
preună cu dînsele, lucreză la formarea plântelor. Varul ajută la forma­
rea bobelor sati grăunţelor şi humosul, la formarea părţilor erbose.

53. Administraţiea şcolelor din Eomâniea.

învăţătura se capetă în şcolele publice şi private, prin silinţă şi
ascultare. Cei cari dau învăţătura, se chîamă învăţători. Er acei
cari vin la şcolă de învaţă, se chîamă şcolari. Şcolarii sunt datori a
respectă şi ascultă pe învăţători, ca pe însuşi părinţiî lor. Şcolele pu­
blice se ţin cu cheltuela ţereî; şi ceî cari învaţă în ele, nu plătesc ni­
mica; âr cele private se ţin cu cheltuela celor ce-şî dau copiiî în ase-
minea şcole. Cu privigherea şcolelor publice şi private din ţară, este
însărcinat din partea Regelui, Ministrul de Culte şi Instrucţiune
Publică, care îngrijeşte a se da tinerimei Învăţătură şi creştere bună.
— Nimene nu pote deschide o şcolă privată în Romăniea, fără învoirea
acestui Ministru. — învăţătura din şcolele publice se^ împarte în trei
grade: învăţătura primară, secundară şi superioră. Toţi ceî ce
au dat examen bun de învăţăturile unui grad, capetă atestat.
I învăţătura primară. în fie-care oraş se află câte una sau
mai multe şcole primare de băeţî, şi câte una sau maî multe şcole pri­
mare de fete. Asemine în fie-care târguşor, .precum şi în satele cele
mari se află câte-o şcolă primară-rurală de băeţî şi câte una de fete.
în târguşorele şi satele unde nu sunt şcole primare de fete, băeţiî în­
vaţă la un loc cu fetele. Ceî cari dau învăţătura în şcolele primare
urbane de băeţî, se chîamă institutori ; er în şcolele primare urbane
de fete, învăţătura o predau institutorele. Ceî de la şcolele rurale
se chîamă învăţători sau învăţătore. învăţătura primară este obli-
gătore; adecă toţi băeţiî şi tote fetele, de la vrîsta de 7 anî, trebue
să înveţe cunoştinţele celor patru clase primare, care se arată în pro­
grama acestor şcole. Băeţiî şi fetele, care sfârşesc bine cursul primar,
se primesc în şcolele de meserii şi în şcolele secundare.
II. învăţătura din şcolele secundare. Acesta se dă în gim-
nasii şi licee, în seminarii, în şcolele normale şi în cele reale. Maî
în fie-care capitală de judeţ se află câte una sau maî multe ^ şcole se­
cundare. în şcolele normale primare de băeţî, se pregătesc învăţătorii
săteşti; er în cele de fete, institutore şi învăţătorele şcolelor săteşti.
Acei cari vor să se facă preuţî, învaţă în seminarii. Unele şcole
secundare au internate, unde elevii şi elevele primesc fără plată, pe
lângă o bună privighere, hrană, locuinţă şi altele. învăţăturile ce se
dau în şcolele secundare, se arată în programele acelor scole. Acei ce
predau învăţăturile acestui curs, se chîamă profesori şi profesore.
III. Instrucţiunea superioră. Tinerii cari aii sfârşit bine în­
văţăturile din licee şi seminarele cu câte 8 clase, au dreptul de a fi
primiţi să înveţe la universitate, unde să dă instrucţiunea superioră
celor ce au să fie doftori şi spiţerî, advocaţi şi judecători, profesori
la şcolele secundare şi arhitecţi şi înginerî.
IV. Numirea învăţătorilor şi privigherea şcolelor. Nimene
nu pote fi învăţător public, pene când nu dă concurs, de învăţăturile ce
i Se cer, după lege. învăţătorii şi învăţătorele şcolelor primare rurale
se numesc de Ministru. Institutorii şi institutorele, precum şi profesorii
şi profesorele se numesc de Ministru, cu întărirea Regelui. La fie­
care şcolă primară urbană, precum şi la cele secundare, Ministru însărci-
neză pe unul dintre învăţători sau învăţătore, a privighe şi a îngriji de
cele trebuitore şcolei. Er chipul cum trebue să se ţie buna rendu&ă în
şcolele primare rurale şi urbane, precum şi în cele secundare, şi cum să se
promoveze băeţiî şi fetele dintr’o clasă în alta, este arătat în regula­
mentele de ordine şi disciplină, întocmite de Ministrul de Culte şi
Instrucţiune Publică, şi întărite de Rege. Pentru inspectarea şco­
lelor primare, sunt puşi Revisori şcolari de cătră Ministru de Culte şi
Instrucţiune Publică, şi întăriţi de Rege. Maî au dreptul de privighere
asupra şcolelor primare rurale şi urbane, Primarii împreună cu consiliile
comunale. Aceste sunt datore, după lege, a da local, mobilier, lemne
pentru încălzit şi alte lucruri trebuitore şcoleî.
Y. Consiliul permanent şi Consiliul general de instrucţiune.
Ministrul de Culte şi Instrucţiune Publică întocmeşte şcolele publice de
tote gradele, face programele, numeşte pe toţi învăţătorii şi autorizază
cărţile şcolare, cu ajutorul Consiliului permanent de instrucţiune.
Acesta se alcătueşte din cinci membri puşi de Ministrul de Culte şi In­
strucţiune Publică, şi întăriţi de Rege. Preşedintele Consiliului Perma­
nent de Instrucţiune, este Ministrul. Membrii Consiliului Permanent se
adună şi lucreză împreună cu Ministru, de câte ori cere trebuinţa, fir
la întocmirea şcolelor şi chibzuirea programelor, Ministru cere sfatul
Consiliului general de instrucţiune. Acesta se alcătueşte din in­
stitutori şi profesorii ce se aleg, precum şi din alţi barbaţî învăţaţi. Membrii
Consiliului general sunt numiţi de Ministrul de Culte’şi Instrucţiune Pu­
blică, şi întăriţi de Rege, pe termen de trei anî. Consiliul general de
instrucţiune se adună odată pe an în Bucureşti, şi lucreză în tote zilele,
de la \ pâne 25 Septemvrie, împreună cu trei membri din consiliul perma­
nent şi cu Ministru, care este şi Preşedintele Consiliului general de
instrucţiune.

54. Scopul şi Mijlocul.

Cine samenă, are gând se culâgă. Gândul la care voim a ajunge,
se numeşte scop. D. es. îmî pun în gând să me scol mâne desdimineţă.
Care e aci scopul meu? —
Cine munceşte, are scop să câştige; cine învaţă,—să ştie ; cine se
spală,—să fie curat; ş. a. 1.—
Când vrei să-ţi faci un smeu, îţî trebue hârtie, şfară, şindilă şi
cleiu. Gândul de a-ţi face smeu, este scopul; eră lucrurile cu care aî
să faci^ smSul, se numesc m ijloce. Dacă n’ai mijloce, îţi poţî ajunge
scopul?— Aşa dar, cine voeşte a ajunge un scop, trebue să caute
mijloce.
Moş Arvinte în 6ma cea mai gerosă voia să-î fie cald în casă, fără
a-şî cumpăra lemne. Fost-a cu putinţă să-şî încălzască casa ?—Arvinte
voia s’ajungă un scop; însă ce n’a căutat el?—Când eşti bolnav, vrei a
te face sănătos; şi pentru asta, iei doftorii. Care ataci scopul t6u?—Şi
care e mijlocul ?—Cine vre să facă bani mulţi, ce mijloce are să între­
buinţeze?— fica me culc, zicea un sgârcit femeei sale; — când m’oiu*
scula, să fie plăcintele gata. Sare şi apă este de ajuns.—Bine, zise fe-
meea; dac’a fi brânză şi făină, cum nu-s oue şi unt, îndată le-oîu face.
Mijlocul însă, când se pune in lucrare, trebue căutat să fie potri­
vit cu scopul; d. es: a tăe lemne cu sapa ş’a cară apă cu ciurul, se
pote?—Pentru ce nu?—Şi cu slănina în pod şi cu curechiul uns, nu se
pote. Pe Ion Fa trimes tată-seu în 'sattrhrecin x ’o trebă.—îe sama, băeter
să nu întârzii!—Ion gândind a face treba maî iute, o rupse de fugă.
El fugi, cât fugi ; însă de la un timp obosi, se puse jos şi stătu c’am
mult ; şi în loc să câştige, perdu vremea. Aşâ dar el sosi târziu a casă^
Pentru ce?—Pentru că nu ş’a ales mijloce potrivite, scopului seu.—Care
î-a fost scopul? — Ce mijloce ş’a ales? — Pututu-ş’a prin acele ajunge
scopul?— Un proverb zice: încetul cu încetul, departe ajungi.^
însă mai ’nainte de toate, scopul trebue să fie bun şi mijlocele bine
alese. Cine caută a înlesni ajungerea unui scop prin mijloce neertate*
este om reti.
Alegerea celor maî bune mijloce pentru a ajunge la scopuri buneT
de multe ori nu e lucru uşor; căci omul se pote lesne înşelă. De a-
ceea, cel ce vre s’ajungă un scop ore-care, trebue să fie forte prevăză­
tor întru alegerea mijlocelor; şi să judece, dacă ele-s potrivite ori nu*
cinstite ori nu.
Alecu Ciubotarîu, om milos, văzu mulţi omenî săraci umblând des­
culţi, pentru că n’aveau bani să-şî cumpere cisme. El a voit a înlesni
pe aceştî omeni săraci, dăruindu-li cisme. Fostu-î-a bun scopul?—însă,
şi el fiind sărac, n’aveâ cu ce să cumpere pelea trebuitore; de-aceea a
furat’o.—Bun mijloc ş’a ales?—Cum vedeţi, Alecu, macar că eră milos*
tot n’a fost om bun ; pentru că n’a căutat a ave mijloce bune şi cinstite*

55. Din Testamentul non.

Intrarea lui Isus în Ierusalim. Cu şese zile înaintea Paştilor*
Isus veni în Vitaniea la Lazăr cel înviet din morţi, şi stete la masă cu
dînsul. Atunci Mariea, sora lui Lazar, aduse o litră cu mir de nard*
de mare preţ, unse piciorele lui Isus ş’apoi le şterse cu părul capului
seu; casă s’a umplut de mirosul mirului. Iuda Iscariotul, vânzătorul lui
Isus, văzând fapta Măriei, a zis: Mai bine se vindea acest mir cu 3
sute de dinari şi se împărţiau săracilor. Acesta o zise Iuda, nu pentru
că avea milă de săraci, ci pentru că eră lacom de bani. fir Isus a
răspuns: Pe săraci ăi aveţi cu voi pururea, şi puteţi să li faceţi bine*
când veţi voi; dar pe mine nu mă aveţi totdeauna.
Adoua zi, mergând Isus la Ierusalim, a trimis pe doi din ucenicii
sei înainte, la un sat, şi li-a zis: Mergeţi în satul dinaintea vostră, a~
colo veţi află o asină legată, cu un mânz lângă dînsa; aduceţ’o la mine.
Ucenicii aşâ făcură. Apoi Isus încălecâ pe asină şi porni la Ierusalim*
pentru a împlini proorociea, ce zice: „Fiica Sionului! iaca împeratul
teu vine la tine blând şi calare pe asină.11 Mulţime de omeni aşter-
neau pe drum hainele lor, er alţii aşterneau ramuri de copaci, ca să trăcă
Isus preste ele. Mulţimea, bărbaţi, femei şi copii mergeau, unii înainte
şi alţii după Isus, cu ramuri de finic in mână şi strigau cu glas tare:
Osana*) fiîul lui David, bine este cuvîntat cel ce vine întru numele
Domnului!
Fariseii auzind aceste strigări de laudă, au zis lui Isus: învăţă -
torule, opreşte pe aceştia să nu maî strige; er Isus li răspunse: De vor
tace aceştia, petrele vor striga. După ce-a întrat Isus în Ierusalim,
s’a făcut mare mişcare între popor, şi toţi se întreb au : Cine este acesta ?
Şi unii răspundeau: Acesta este proorocul Isus, din Nazaretul Galileeî.
Cina cea de taina. SărMtorea paştilor se apropieâ, şi arhiereii
şi cărturarii căutau cum să prindă pe Isus, şi să-l omore. Atunci unul
din ceî 12 ucenici, anume Iuda Iscarioteanul, s’a dus la arhierei şi a
zis: Ce-mi daţi voi mie, şi eii el voîu da pre el voue? Eî î-aii dat lui
30 de arginţi. Şi de atunci Iuda căuta vreme cu prilej, ca să-l dea
pre el lor.
După patru zile de la intrarea luî Isus în Ierusalim, sosind ziua
azimilor, când se junghieă meiul Paştilor, Isus trămise pe doi din uce­
nicii seî la Ierusalim, să pregătescă cele trebuitore ospăţului, într’un
foişor mare. Spre sară, merse şi Isus cu ceîalalţî ucenici, ca să cineze.
Isus vezend o vie lângă cale, zise: Eu sunt adevărata viţă, şi voî—mlă-
diţele; rămâneţi întru mine şi eu întru voi. Precum viţa deslipită de
butuc, nu pote da rod, aşa şi voî. Şi totă viţa ce nu dă rod. se le­
pădă şi în foc se aruncă.
Aşăzându-se Isus cu ucenicii seî la masă, zise : Am dorit să mă­
nânc aceste paşti cu voi, maî înainte de patima mea. Adevăr zic vouă,
că unul dintre voî mă va vinde. Auzind acesta ucenicii, începură a se în­
treba: Cine oare să fie vînzătorul?—Apoi Isus luâ pânea, o bine-cuvîntâ
şi frângend’o, dete Apostolilor şi zise: „Luaţî, mâncaţi; acesta este tru­
pul meu, carele pentru voi se frânge.u Şi luând paharul, dete Aposto­
lilor sei, zicând: „Beţi dintru acesta toţi! Acesta este sângele meu, al
legeî celei nouă, carele pentru voî şi pentru mulţi se varsă spre ertarea
păcatelor!“ —-— 1 v ;
— P rin d e re a lu ! Isus. După cină, Isus se duse, cu ucenicii în
muntele Măslinilor, la satul ce se numiâ G hetsim ani.] Mergend Isus
pe drum, zise ucenicilor: în astă nopte toţi mă veţi părăsi; căci scris
este: Bate-voiu păstorul şi se vor împrăştieâ oile turmei. E r Petru
a z is: Nu, Domne; eu niciodată nu te voîu părăsi, de s’ar întâmpla
să mor chiar împreună cu tine. Dar Isus îi z ise: Adevăr zic ţie, chiar
în astă nopte, maî înainte de a cântă cucoşul, de treî ori te vei lepăda
<le mine.—Ajungend la Ghetsimani, Isus luâ cu sine pre Petru, pre
Ion şi pre Iacov, şi se sui în munte, ca să se roge. Aici faţa lui se *
întrista forte. El zise ucenicilor: întristat este sufletul meu pene la
morte! sta^î aici şi privigheţi. Apoi Isus mergend puţin mai înainte,
se puse cu faţa la păment şi se rugâ, zicend: Părinte, de este cu pu­
tinţă, trecă de la mine paharul acesta! însă nu precum voesc eu, ci
precum—tu!—în acestă vreme ucenicii sei adormise. Isus venind şi gă-
sindu-I dormind, lî-a zis: Ce, nu puteţi privighiâ nicî un cias împreună
cu mine ? — Dormiţi de acum şi vă odihniţi.... iată s’a apropiet ciasul,

*). Ajută Domne ! —

 şi fiiul omului se va da în mânile păcătoşilor. Sculaţi-vă, să mergem
de aici; că cel ce m’a vendut, s’a apropiet.
Iuda Iscariotul luând de la Arhierei şi de la bătrânii poporului
glotă multă de ostaşi şi slujitori Înarmaţi cu săbii şi cu pari, yeni să
prindă pre Isus. Şi fiind că acea glotă nu cunoştea pre Isus, Iuda li
dete lor sămn, zicend: Pe care-1 voiu săruta eu, acela este; prindeţi-lî.
Iuda, cum văzu pe Isus, îi zise: Bucură-te, învăţătorule ! apoi ăl săruta__
Isus îi zise: Prietene, pentru ce ai venit ?—Atuncî ostaşii puseră mâna
pe Isus, şi-l duseră la Caiafa Arhiereul, unde erau adunaţi cărturarii
şi bătrânii poporului. Toţi ucenicii spărieţî, ăl lăsară şi fugiră; afară
de Petru, care venîâ departe în urma luî Isus.
Judecata. Arhiereii şi bătrânii şi tot sfatul căutau mărturii
minciunose asupra lui Isus, ca să-l omore; dar n’au aflat.—La întrebă*
rile Caiafei, Isus răspunzând fără sfiială, liniştit şi cu blândeţă, unul
din slugile arhiereului îi dete o palmă peste obraz, şi-i zise: Aşâ răs­
punzi arhiereului? fir Isus îi zise: De am vorbit rău, mărturiseşte; er
de am vorbit bine, ce mă b a ţi? — Atuncî arhiereul a zis luî Isus: „Ju-
ră-te pre Dumnezeul cel viu, ca să ni spui nouă, de eşti tu Hristos*
fiîu-luî Dumnezeu. “ Isus a zis: Eu sunt; şi veţi vede pre fiîul omului*
şăzând deadrepta puterei, şi viind pre nourii ceriului.—Auzind aceste
arhiereul, ş’a rupt hainele sale şi a strigat: Ce ni maî trebuesc alte
mărturii? Aţî auzit şi singuri hula luî! — Ce vi se pare? Şi toţi aii
strigat: Vinovat este; să se dee morţeî! Apoi au început cu toţii a-1
scuipa în obraz, şi unii li dau pumni, er alţii—palme.
Pe când se petreceau acestea în curtea Caiafei, Petru stătea în
ograda curţeî şi se încâlzîâ la foc. Slugile Caîafeî, văzându-1, au zis:
Şi tu erai cu Isus Nazarineanul; te cunoştem! Dar el în trei rânduri
cu blesteme s’a jurat, că nu cunoşte pre acel om! ! . . . . Atuncî cucoşul a
cântat, şi Petru aducendu-şi aminte de cuvintele luî Isus, a eşit afară,
şi a plâns cu am ar!
Isus osîndit la morte. A doua zi, arhiereii şi bătrânii noro­
dului au făcut sfat asupra lui Isus, ca să-l omore; şi l’au dus legat la
Pilat din Pont, ocărmuitoral Iudeilor, pus. din partea Romanilor. Au^
zind Iuda că Isus e judecat spre morte, s’a căit de fapta sa, şi aducând
cei 30 de arginţi, i-a dat înapoi arhiereilor şi bătrânilor, şi li-a zis:
Na-vă banii! Răii am făcut, de am vendut sânge nevinovat ! fir eî aii
răspuns: Ce ni pasă nouă? Tu Vei vede! Iuda aruncâ banii în templu*
dinaintea lor, şi se duse de se spînzurâ singur.
Isus stătu înaintea lui Pilat, şi acesta-1 întrebâ: Tu eşti împăra­
tul Iudeilor ? — Isus răspunse : Tu zici; împărăţiea mea nu este din
lumea acăsta.— Pilat negâsind nici o vină lui Isus, voia să-l slobozască.
Diregătorul Pilat avea drept, de ziua Paştilor, să erte după voea noro­
dului, pe un vinovat; şi fiindcă aveâ, atunci prins un vestit ucigaş*
numit Varava, Pilat zise jidovilor: Pe care din doi voiţi să vă slobo-
zesc? Pe Varava sau pre Isus, ce se zice Hristos?—Arhiereii şi bătrânii
îndemnară norodul, şi cu toţii strigară: Pe Varava! fir Isus, să se dee
morţei, că este tulburător şi împrotivitor Cesaruluî. Pilat mai întrebâ: Dar
cu Isus, ce să fac ?! — Ei strigară: Să se restignăscă! Răstigneşte-1 pre
el! Pilat văzând că nu p6te face nimica, şi că mai mare tulburare se-
face intre norod, luâ apă, îşi spălâ mânile, şi zise: „Nevinovat sunt de
sângele dreptului acestuia; voi veţi vede!" Atunci toţi strigară: Sângele
lui să cadă asupra nostră şi asupra fiilor noştri!... După asta. Pilat dete
drumul lui Varava, er pre Isus l’a dat evreilor să-l restignâscă.
Patimile şi mortea lui Isus. Ostaşii au luat pe Isus, I’au des->
bracat de hainele lui şi l’au îmbrăcat cu hlamidă roşie__ Apoi îm*
pletind cunună de spini, au pus’o pe capul lui, şi trestie—în drepta s a ;
şi îngenunchind înaintea lui, îşi băteau joc de el, zicând: Bucură-te îm­
peratul Iudeilor. Şi scuipând asupra lui, 61 băteau peste cap.—După asta
l’au desbrăcat de hlamidă, şi l’au îmbrăcat er cu hainele sale. Apoi
l an legat, i-au pus crucea în spate, şi-l siliau cu bătăi, s’o ducă.—Dar
Isus fiind obosit de chinuri şi bătăi, nu o putu duce până la locul de
răstignire; atunci ostaşii siliră pe Simon Chirineul, ca să i-o ducă.
Ajungând la Golgofta, numit şi locul căpăţinei, l’au desbrăcat şi i-au
dat să bea oţet amestecat cu fiere. Isus gustând, nu vru să bea. Apoi
el răstigniră între doi tălharî; unul de-a drepta şi altul de-a stânga lui. E r
deasupra crucei lui Isus, scrise: „Acesta este Isus Nasarineanul, împă­
ratul Iudeilor“.
După ce^ răstigniră^ pre Isus, pe la amezăzi întuneric mare se făcîi
preste tot pămentul, care întuneric ţinu pene la al 3-lea cias după prânz. Şi
atunci Isus strigâ cu glas ta re : Dumnezeul meii, Dumnezeul meii, pen­
tru ce m ai lăsat! Apoi Isus zise: Mi-i sete. Şi îndată i se dete într’un
burete,^ oţet amestecat cu fiere; Isus supse, ş’apoî strigâ cu glas : Pă­
rinte, în mânile tale dau duhul meu! Şi aceste zicend, îşi dete sufle­
tul ! Atunci deodată, pămentul s’a cutremurat, petrele s’au despicat şi
catapitesma bisericei în două s’a rupt.
înmormentarea lui Isus. Ziua în care a murit Isus, era Vi­
neri, spre Sâmbăta Paştiler; ca să nu rămână Sâmbăta trupurile neîn­
gropate, jidovii cerură de la Pilat, să poruncescă a se sdrobi celor răs­
tigniţi fluerele piciorelor, să-î dea jos de pe cruce şi să-î înmormânteze.
Ostaşii merseră şi sfărmară cu securi fluerele celor doi tâlhari răstig­
niţi. Dar când ajunseră la Isus, el găsiră mort. Atunci unul din ostaşi
el împunse cu suliţa în costă, şi îndată eşi sânge şi apă.
în acea zi, cutezâ a întră la Pilat, Iosif din Arimateea, şi ceru voe
să înmormânteze trupu lui Isus. Pilat îi dete voe. Iosif împreună cu
îsicodim coborîră de pe cruce trupu lui Isus, ăl unseră cu miresme, 61
înfaşurară în giulgiu curat, după obiceiul Jidovilor, şi-l puseră într’uii
mormânt nou, săpat în pâtră; er deasupra mormântului răsturnară o
petră mare.
Adoua zi veniră la Pilat Arhiereii şi Fariseii şi ziseră : Adusu-ni-am
aminte că acel înşălător Nazarinean a zis, încă fiind viu: După trei zile
volii învieâ. Deci puneţi să se păzască bine mormântul, ca nu cumva
să vină ucenicii sel noptea şi să-i fure trupul, ş’apolsă spună lumei că
a inviet; şi atunci rătăcirea din urmă va fi mal rea de cât cea dintăî.
Er Pilat li zise: Duceţi-vă şi păziţi voî, cum ştiţi. Ei se duseră, pe-
cetluiră mormântul, ş’apoi puseră strajă să-l păzască.
r învierea. Adotia zi după Sâmbătă, când se lumină de zitiă, Ma­
riea Magdalina şi mama lui Isus se duseră ca să vadă mormântul. A-
tuncl un cutremur mare s’a făcut; că îngerul Domnului s’a pogorît din
 ceriu, a prăvălit petra de pe uşa momentului şi a şezut deasupra ei.
Faţa îngerului străluciă ca fulgerul, şi veşmintele lui erau albe ca za-
pada. Străjerii văzend acesta, au rămas înlemniţi de frică. Ajungend
femeile la morment, îngerul a zis lo r: Nu vă tem eţi; ştiu că pre Isus
cel răstignit căutaţi. Nu este aici: el s’a sculat, precum a zis. Mergeţi
şi spuneţi ucenicilor lui, că a înviet din morţi. Pe când mergeau ele să
spună ucenicilor, le-a întimpinat Isus şi lî-a zis: Bucuraţi-vă! Atunci
femeile alergară şi spuseră apostolilor, că Isus a înviet; ele Tau văzut
şi au vorbit cu dînsul. Dar ucenicii nu voiră să credă.
în acea zi însă, fiind ucenicii adunaţi într’o casă, deodată Isus
veni în mijlocul lor şi li zise: Pace vouă! Apostolii s’aii spăriet; dar
mai pe urmă încredinţându-se că el este, s’ati liniştit şi s’aii bucurat.
Toma însă, unul din ceî 12 apostoli, nu eră atunci acolo; când a venit
şi i s’a spus, el n’a vrut să credă; ci a zis: Pene nu voiu pipăi cu
manile mele semnele cuelor din mânile şi piciorele lui, şi penă nu voiu
vede rana din costa luî, nu voiu crede. După opt zile, Isus er se
arăta lor. Acum Toma eră de faţă. Isus zise lui Toma: Eca, pipăe cu
degetul tău semnele cuelor, şi pune mâna ta în costa mea: si nufii
• necredincios, ci fii credincios. Toma a văzut, ş’apoî a crezut.
înălţarea lui Isus la Ceriu. Isus, după învierea sa, mai pe- tj
trecu pre păment 40 de zile, şi se arătâ de 11 orî ucenicilor sei. După
acesta ăi duse pe muntele Măslinilor, cătră Yitaniea, îşi puse mânile
peste dînşiî, ăi bine-cuvîntâ şi li zise: Datu-mi-s’a totă puterea în ceriu
şi pre păment; deci mergeţi în totă lumea şi învăţaţi tote neamurile,
botezându-le în numele Tatului şi al Fiiului şi al Sfântului Duh. învă­
ţaţi-le să păzască tote câte am poruncit vouă. Cel ce va crede şi se
va boteza, acela se va mântui. Şi acei ce vor crede în numele meu,
demoni vor scote, în limbi nouă vor grăi, şi de vor be ceva de morte,
nimica nu li va strică lor; peste bolnavi mâtiile-şi vor pune, şi bine li
va fi. Şi eu cu voi sunt în tote zilele, penă la sfârşitul veculuî, amin! |
Apoi li mai porunci să nu se depărteze de Ierusalim, pene când vor
primi puterea Sfântului Duh.—Şi după ce sfârşi de zis aceste, un nour
luminos l’a cuprins pre el, şi s'a înălţat la ceriu.
Pogorîrea Sfântului Duh. După porunca luî Isus, ucenicii ră­
maseră în Ierusalim, aşteptând venirea Sfântului Duh.—Er la 10 zile
de la înălţarea lui Isus, toţi ucenicii fiind adunaţi într’o casă, deodată
auziră un sunjet puternic, ce venîâ din ceriu, ca o suflare de vifor ce
vine repede, şi a tfţplut totă casa unde erau adunaţi. Atunci li se
arătâ sfântul Spirit, întcij^ul unor limbi de foc, aşăzându-se peste fie­
care din ei. Şi din minutuyacela, toţi Apostolii s’au umplut de Duhul
Sfânt şi au început a vorbi în limbi străine. Lumea adunată în Ieru­
salim pentru ziua dSfvsărbătore, auzindu-I vorbind în tot felul de limbi,
mult s’a m irat! — După aceea Apostolii s’au răspândit preste tot pă­
mentul, pentru a împrăştieâ învăţăturile Evangheliei lui Isus şi a bo­
teză pre cei ce credeaţi în ele.
56. Adminis.traţiea bisericilor din Romanica.
Capul religiei creştine este Domnul Isus Hristos. învăţăturile
religiei creştine se chiamă dogme; şi toţi creştinii sunt datori a se
 ST « e s f i ^ S reHf ' ReIi giea- d0“ “ it« re in Romăniea, este
au fost şi sunt de acesta r e E e ^ V^Th' ^ •? în?intareaacestel t«®*,
de religiea d n /r , ? -El au blserlc,le Ş1 Preuţii lor.— Afară
sericile şî preuţU loiv SUKt ÎDV°ite f alte reH6 .?«
RomăSeaP « ^ î n i ^ ^ Ci| î C J ? administraţiea cleiului ortodocs din
ţuesc elenii ®Il'ţî‘°Poliţ u Şi E piscopii. Aceştia povă-
de Sfinţii Annstni1^ % u? numite^ canone, făcute din vechime
întocmite de Sfântul <fin<uî 1 ţf- t p ă r in ţi; şi după regulamentele
imouniie ae btantul Sinod al Bisericel Române Ortodocsă întărite Hp
S ’i f e
sunt datori a
s s 1
^ ?s
’U
Parmţi,
m ( S B S ^ S 9 A
numită tip ic. Toţi creştinii
cănii a vorbi a rîde « f sme],'enie slujba dumneze&scă; şi este oprit orl-
dilaconiî însiirati nVăf a T al,te neorinduell în biserică. Preutil şi
li la bisericile din l»>i v e c le ,'u l . <le m ir ; aceştia au dreptul de a
clerul monahal *{ m ^raŞe' călugării şi călugăriţele alcătuesc
bal e s l d a S » . . L i *6StC “ m ° IiastiriL Clerul de mir şi'clerul mona-
S amentele S
gulamentele f â n t X VSinodr al
blanţulm f ^Bisenceî
^ P 6 cum scriil ortodocsă.
Române sfintel® ^none şi re­
tuela comunelor *Xorio 1Sen e care ati Puţină avere, se ţin cu chei­
lor. Er unele hişerifi v™ aU *?Iere, maI mare’ se î in cu cheltuela
stăpânire se tin ™ ^v!* î/11^1 1 1 ! 1’ ? căror averi le-a luat statul în
Culte. Ponorăm* nnrf ţ* e,a statului, prin îngrijirea Ministrului de
rică se atlă câte umil c -lsenci’ alcătuesc o p aro h ie. La fie-care bise-
siarh si la nnefp *f mai mulţi preuţl, câte doi cântăreţi, un ecle-
Cu administra tipa fi un dnaţon. A.ceştia alcătuesc clerul bisericel.
te-o epitropie alcătuita ,e’carei ^serici comunale, este însărcinată câ-
de Episcon• ,’m p î î !" Pleutul Parohiei, rînduit de Mitropolit sau
Fie-care epitronie t i n p . 1? e ,P0P°ţenîî Şi unul din partea primăriei,
biserici si dă £mif i î y! - odorele, veniturile şi cheltuelele unei
Bisericile care sp tin Primăriei şi Episcopului ori Mitropolitului,
prijeste de odorele «i aV61't a lor’ încă- att câte-o epitropie, care în-
tului se află clfp nn a' ere.a >,lseilceI- & la fie-care biserică de-a sta-
cererea M n ltn ih .lid p r g£ 1Jlt10 r, satt Pro isto s> întărit de Rege, după
cele ti pimit/îvp • *•9 > dintre preuţii bisericel, pentru a îngriji de
t cele t ebuitore şi a tine socotelă
sau Căi nmiri
de tote’ odorele bisericel.
- Blsenclle Pe Jângă care trăesc numai călugări
tatu esc Holwîrn l ^ a m a m o u a stiri. & călugării satt călugăriţele al-
dintre căluaW ra ! i ” „ ^ b o ru l ^ ' ,ei monastirl alege pe unul
să Driviehfi^p ’ ru» + ngnjasca de tote cele trebuitore monastireî, şi
lor si burm-cuvHnt-ă f" Să P * abată ^ la datoriei
sau Eniscon ^ ’ - * ^e.1?1 ?!es încuviinţat de cătră Mitropolit
Re-'e dună V e r e r p » •? f 1) ' , ^tariţii monasţirilor sunt întăriţi de
ritele’ monastiriinr* / li -: Culte. Asemine se
niturilp im- oi i. . ^ 'te- Călugării şi monastirile se ţin cu ve-
ritil si stflritpip1 1 aj ru’ c,e 11 dă statul, prin Ministrul de Culte. Sta-
tueli, Ministrului de CuUe. monastirilor de veniturl şichel-
UL C ăpiteniile c le ru lu i. MitropoliţiI,: Episcopii şi celalaltl Ar-
hierei satt vlădici Români sunt urmaşii Apostolilor, căpiteniile clerului
ortodocs şi povăţuitorii sufleteşti ai creştinilor ortodocşi din ac&tă ţară.
în Romăniea sunt doi Mitropoliţi şi şese Episcop!: un Mitropolit cu re­
şedinţa în Bucureşti, întitulat: „Arhiepiscop şi Mitropolit al Ungro-Vlahiei,
Ecsarh plaiurilor şi Primat al României;" şi un Mitropolit cu reşedinţa
în Iasî întitulat: „Arhiepiscop şi Mitropolit al Moldovei şi Sucevei şi Ec­
sarh plaiurilor."—Un Episcop la Râmnicul-Vâlcei, întitulat: „Episcop al
Râmniculul-Vâlcei şi Noului Severin"; un Episcop la Curtea de Argeş,
si unul la Buzătt. Aceştia atârnă de Mitropoliea Ungro-vlahiei. Un
Episcop la Roman, unul la Huşi şi unul la Galaţi, întitulat: „Episcop al
Dunărei de jos". Aceştia atârnă de Mitropoliea Moldovei şi Sucevei.
Pe lângă fie-care Mitropolit şi Episcop, mai este şi câte un Arhiereu
Loc-ţiitor, numit vicariu. Mitropoliţi! şi Episcopii sunt aleşi dupa cum
prescriti sfintele canone, şi întăriţi de Rege, după cererea Ministrului de
Culte Bisericile, monastirile şi clerul din judeţele puse sub pnvighe-
rea unul Mitropolit sau Episcop, alcătuesc o eparhie—Judeţele: lliov,
Vlasca, Teleorman, Muscel, Dâmboviţa, Prahova şi Ialomiţa, alcătuesc epar­
hiea Mitropoliei Ungro-Vlahiei.—Iaşii, Botoşanii, Dorohoiul Suceva şi Nem-
tul eparhiea Mitropoliei Moldovei şi Sucevei. Râmnicul-Valcei, Romanaţi,
Doli, Mehedinţi şi Gorj, eparhiea Episcopiei Râmnicul-Valcei şi Noului
Severin.—Argeşul şi Oltul, eparhiea Episcopiei de Argeş/—Buzeul şi Ram-
nicul-Sarat, eparhiea Episcopiei de Buzett.— Roman, Bacau, Tecuci şi
Putna, eparhiea Episcopiei de Roman.—Fălcitt, Vaslultt şi Tutova, epar­
hiea Episcopiei de Huşi.—Şi Covurluiul şi Brăila, eparhiea Episcopiei Du­
nărei de jos; din acestă eparhie face acum parte şi Dobrogia.—fie ­
care Mitropolit şi fie-care Episcop privigh&ă bisericile şi preuţu, mo­
nastirile şi călugării, şi seminarul din eparhiea sa ; hirotoniseşte pe acei
cari se fac dilaconl şi preuţl, şi-I rîndueşte pe la biserici e şi monasti­
rile din eparhie. Mitropoliţi! ş i Episcopii hirotonisesc şi pre Arhierei. Pen­
tru privigherea mai de aprope a bisericilor şi a preuţilor, în fie-care judeţ se
află câte un Protoereu satt Protopop şi mai mulţi sub-protoerei, puşi dintre
preutii de mir, de cătră Mitropolitul sau Episcopul eparhiot. Protoereii
sunt rînduiţl cu încuviinţarea Ministrului de Culte, şi întăriţi de Rege.
Pe lângă fie-cară Mitropolit şi Episcop se află câte un consisţoriu, al­
cătuit din trei preuţi de mir, rînduiţl de Mitropolitul satt Episcopul e-
parhiot, pentru a judeca pe clericii abătuţi de la datorule lor bise-
XV. Sfântul Sinod al Bisericei Române Ortodocsă. Acesta
este o adunare alcătuită din Mitropoliţi, Episcop! şi toţi Arhiereii ro­
mân! din ţară. Membri! Sfântului Sinod se adună de două ori pe an în
Bucureşti, primăvara şi tomna, şi pun la cale trebile bisericeşti; şi cele ce
att găsit cu cale a se face, se aduc întru îndeplinire de cătra Ministrul de
Culte. Sfântul Sinod judecă şi osîndeşte pe Mitropoliţi, Episcop!.şi pe
totl Arhiereii români, cari s’ar abate de la datoriile lor bisericeşti, pre­
cum si pe acei nemulţfimiţî cu hotărîrile Consistoriilor; şi aceste notarin
judecătoreşti, le aduce întru îndeplinire însuşi Sfântul Sinod. _ Membrii
Sfântului Sinod se povăţuesc de dogmele şi canonele religiei creştine
ortodocsă, şi lucr&ă in bună înţelegere cu Patriarhul din
poli, care este „Patriarhul- religiei creştine ortodocsă dea totă lumea.
 V. Cultele străine.—-în Romăniea este invoit, prin legi, ori-căr
a se închina in legea sa ; şi de aceea, afară de creştinii ortodocşi, se
mai afla şi creştini catolici, luterani, lipoveni şi armeni; precum şi Ma- 1
hometani şi Evrei. Toţi aceştia aii bisericile şi capii lor bisericeşti, şi
se odrmuesc duhovniceştf de cătră dînşiî, fără amestecul Mitropoliţilor
şi Episcopilof- romani, ortodocşi. Dar dacă vre-unul din aceste culte
s ar abate de la buna-cuvunţă, împrăştiind hule asupra religiei creştine-
ortodocsa, dommtore în acăstă ţară, sau asupra altul cult, atunci Mini­
strul de Culte, in înţelegere cu celalalţi Miniştri, în puterea legel, este în
drept a opri cultul abătut de la buna-cuviinţă.

57. Isus Hristos şi învăţătura sa.

Religiea creştină îşi are începutul de la Isus Hristos, întemee-
torul ei. De atunci şi pen’acum, sunt 1883 de ani.—Isus, în copilărie
a fost ascultător de părinţi, silitor, blând cătră toţi omenii şi plin de
înţelepciune! Şi pe cat creştea cu corpul, pe atâta creşteaii în el şi
aceste frumose însuşiri; de aceea toţi omenii ăl lubiafl.—Pene la vrâsta
de 30 de am a stat pe lângă părinţii sei, cari eraţi forte săraci, lucrând
împreuna cu dmşn, pentru a câştigă pânea de tote zilele. La 30 de
ani insa, devenind barbat, începu învăţătura sa. Ceea ce învăţă, şi singur
’ ?! ,ca barbat, avea o inimă forte bună; şi de aceea,îublâ pre
toţi de o potriva. Nimene din omeni nu l’a întrecut, ba nici l’a ajuns.
El a început învăţătură sa in acel timp, când pretutindene omenii se
vindeau ca vitele, sub cuvînt că sunt robi,. . . şi când tote sarcinile erau
puse numai pe umerii robilor; ăr cel puternici, nici cu verful degetului
lor nu voiau sa le m işte! . . . Atunci, când nimene nu cuteză să-şî ră­
dice glasul în contra acestor neomenose apăsări, el, cu un curaeiă ne­
spus, începu a învăţa în public datoriile şi drepturile ce au fie-care.
. „ . LI mustră pe asupritori, pentru că împovorau pre cel mici; si
mangaea, pre cel nevoeşl, făgăduindu-li bunuri cereşti! . . . El a spus
fără sfiela, şi unora şi altora, că Dumnezeu n’a creat nici mic, nici
S aw - C1- „de„°P°tn7ă: căci peste un timp, cel mult 80 de ani,
şi unu şi alţii, eraşi se întorc în pământ, din care aii eşit cu toţii.—
El asemine învaţa ^ Ca popii trebue să fie supuşi şi ascultători părinţilor,
rfiWW» ?1 ' f aienn ? llo r- Ş1 robul> Prin silinţă, inimă bună şi
™ 3 f \ P°/e s.ă ajungă ca şi Domnul sett.—Că şcolarii asemine, prin
purtare bună şi silinţa, pot ajunge ca şi învăţătorii lor.— Că rugăciu­
nea nu trebue facuta cu făţărnicie, lungă şi numai din buze; ci scurtă
şi din tota imma: caci mima curată place lui Dumnezeu! — Că ade-
veratul post nu sta în osebirea bucatelor; ci în depărtarea gândurilor
L ! i î af t x°% rele>, P^cum : să nu minţeşti, să nu fii leneş, să nu
In » » £ ţ r , pe să nu răPe?tl d r e p tu l nimănui şi să nu a-
su p re şti în nici un chip p e fra te le feti. Că a Iubi pe apropele tău,
msămneza a iubi pre Dumnezeu.— în tr’un cuvînt, că toţi suntem fraţi
pe painent, şi fii al aceluiaşi părinte obştesc, care este în ceriâ, D um -
Hf z*?-~”£ urn vedeţi, învăţătura lui Hristos a fost, este şi va fi o ade­
vărata doftorie tămăduitore pentru toţi cari voesc s’o asculte, s’o înţă-
lega şi să urmeze eî.— Evangheliea, care însămneză veste bună, este
plină de asemine învăţături şi fapte minunate: Cetiţi şi ved eţi !
8). însă aceste sfinte învăţături n’au voit a le primi toţi omenii
de pe atunci; şi de aceea, gândind că le vor pute înăduşi, fără nici o vină,
au osîndit pre Isus la morte. Dar el nici de, acestă grea osîndă n’a
fugit!— Blând a fost ca copil, blând ca învăţător, blând un meluşel
şi când a pătimit pe cruce, pentru dreptate şi adever; căci se ruga
de pe cruce în ora morţei, pentru ertarea duşmanilor sei. „Părinte,
zicea e l: Ertă-li lor, că nu ştiu ce fac!“ . . . — Cum gândiţi ? Inădu-
şit-aucei răi, prin răstignire, învăţătura lui Isus Hristos?— Nu, nici-de-
cum ! Isus Hristos a înviet, şi cu dînsul a înviet şi învăţătura s a !— Ea,
în scurtă vreme, s’a răspândit ca fulgerul, împrăştiind întunericul, nimi­
cind iubirea-de sine şi deşertăciunea, şi făcend să cadă lanţurile şi obe-
zile de pe acei ce le purtau!— Iaca dar pentru ce Creştinii i se închină
ca unui adevărat fiîu a lui Dumnezeu!— Toţi pot să-l imiteze, numai de
vor vo i; căci şi el, tote,— ca om—le-a suferit. De aceea, Creştinii tre­
bue să urmeze în totul purtărei şi învăţăturilor lui Isus Hristos, trăind
în pace şi îubindu-seca fraţii. Er copiii să fie, cum a fost el în copilărie.

58. Hristos a înviet!

Xpictoc mxntsitopBn din mopuî a -fUBiet,
Hli <£ptfntea-î ka ’sn coape,
Jfeiind necte nonoape,
<&iopi de nemspipe ’n jrcme-a ’mnpMîiet!
Xpictoc, Zesji kpedingeî, ernit’a din mopmînt,
I ll’a ca perRnBiepe
Nî-apata k t w nîepe }
„Dpentatea ini kpedinija ini adeBEpsJi c^x&nt!u
Xpictoc e Bi§! ka dîncsji, o boi <ie cs^epigî
jiangspî de posie,
Kspz&nd Jia BieaijE Bie
Din smtepa tpicfa mopneî, Begî 3>i ks togi einigî.
(V • Alecsandri).

59. Sfătuirî bune.

Lăcomiea este ca şi focul. Precum focul aţiţat, cu atâta, arde mal
tare cu cât mal multe lemne vei pune, aşa şi lăcomiea : cu atata mai
tare’ te va cuprinde, cu cât mal mult te vei lăsa biruit»de dînsa. Fug
dar de lăcomie, că este o patimă nesăţiosă. Ce al câştigat pnirsirgu-
inţa ta, cu aceea te împacă. Să nu opreşti partea fraţilor, şi^sa -
scunzi averea sermanilor; căci munca strama striga la ceriu, de unde se
" g o r î osîndă asupra ta! Banul nedrept, este scântee aprinsa în lada
Xcu hainele.
j Adeverul este lumina minţei; eră minciuna este veninul sufletului.
Adeverul lumineză, eră minciuna întunecă pre om. Să iubeşti dar ade­
verul şi să vorbeşti cele ce sunt adevărate. Minciună să nu esă de pe
limba ta, căci ea te va duce la ruşine. Minciuna este ca o scântee, din
care se atîţă focul cel de multă stricăciune. Minciuna este urîtă lui
Dumnezeu suomenilor,
ţ Nu^«% prietenie cei răi, şi nu te însoţi cu ceî fără de lege.
De eşti cur£^ soţii cei răi te vor păta. De eşti bun, soţii ceî reî te
vor strica. aDe eşti cinstit, soţii cei reî te vor defaîmâ. Oea rîîosă,
umple de rîe totă turma. Prieteniile cele rele, strică deprinderile cele bune.
Bj ^ j __ ■
| ■
mmm - " ■

| 60. îmbunătăţirea pământului prin gunoiu şi alte

: substanţe.
| Când pămentul începe a nu maî da rode cu îmbelşugare, este
semn că plântele ce au crescut neîncetat pe el, î-au supt totă vlaga şi
l’a sărăcit. In starea acesta se află pământurile sătenilor noştri, cari
tot arând şi sămânănd acelaşi ogor neîncetat, fără a-1 îmbunătăţi prin
gunoire sau a-1 mai lăsa să se odihnescă, a ajuns a li da o producţiu-
ne, ^din care abia îşi scot cheltuelele.—Cultivatorii pricepuţi şi harnici,
ştiţi cum scot 111 fie-care an producte multe şi bune de pe acelaşi pă­
m ent?— Eî îngraşă ogorele cu gunoîu şi alte substanţe: băligarul tu­
turor vitelor cornute, al cailor, al râmătorilor şi al paserilor, împreună
cu paele, ogrirjiî şi alte materii organice, întrebuinţate ca aşternut la
animale, este bun pentru îmbunătăţirea şi îngrăşarea pământului. Gu­
noiul este cu atât mai priincios pământului, cu cât alimentele cu care
®hrănit animalele, au fost maî bune şi maî nutritore. Omenii, cari
lepădă gunoele sau le ard ca lucruri netrebuitore, nu ştiu că în aceste
gunoe sunt ascunse cele mai mari bogăţii, de la care atârnă traiul si
fericirea tuturor. 9
f Stringerea şi pregătirea gunoiului Gunoele ce se rânesc
pe he-care zi dm grajdîuri, ocole, coteţe şi de ori unde se găsesc, se
aduna la un loc, într’o singură grămadă şi se bătucesc bine. Grămada
sau gireda de gunoiu trebue făcută în formă pătrată, aprope de grajd,
pe loc hleîos, şi adăpostită de vânturi şi sore, spre a nu se perde mu­
stul şi gazurile din gunoîu, care sunt puterea lui.—Locul unde voim a
face giămada de gunoi ti, trebue săpat în adâncime de-o palm ă; apoi
se bate bine fundul gropei cu un maîu, casă nu potă strebate sucurile
dm gunoiu, în pământ. Er de jur împrejurul grămezei se face un şăn-
ţuşoi, pentru scurgerea apei de ploe, spre a feri gunoiul. Afară, lângă păre-
tele grajdului, se îngropă un poloboc, în care să se scurgă urina de pe po­
delele^ grajdului^ Cu acestă urină se udă grămada de gunoîii în fie-care zi,
adăugând atunci şi câte-o pătură de gunoîu, pâne ce ajunge grămada la
înălţime de un^ stânjîn. Apoi se acopere grămada cu o pătură de pă­
mânt hleîos, grosă de o palmă, spre a împedecâ eşirea gazurilor din gu-
noîii; şi ast-fel, nu trece multă vreme şi gunoiul, prin căldura ce se pro­
duce m el, începe a dospi şi se descompune. Gunoiul stă în grămadă
penă a perdut căldura şi s’a făcut unsuros la pipăit; aşa, ca paele şi
QgrimiY Rft fip ^
 Gunoiul astfel pregătit, se cară pe ogore tomna şi erna; căci a-
tunci nu sunt ferbinţele, care ar face să se perdă sucurile şi gazurile
din gunoîu. La o prăjină fălcescă ajunge un car de gunoîu, de 400 ocă,
dacă pământul e tare sărac; er dacă e mai în putere, atunci se pun
două care la trei prăjini fălceşti. împrăştierea gunoiului se face cu ţe-
poele, deopotrivă de gros, peste tot ogorul. Ogorăle trebuesc arate mai
înainte de a se căra şi împrăştie gunoiul pe, dînsele, ca f^ # o tă stră­
bate maî cu înlesnire sucurile în pământ. Ogorul odată gun&tt bine, pote
da rode cu îmbelşugare 5 pânS la 6 ani. Pământurile se mai îngraşă bine
prin mutarea dâsă a stânilor, târlelor şi a ocolelor de viţe. Se maî
îngraşă prin sâmănarea unor plânte grase, precum: bob, trifoîu, măză-
ricbe, hrişcă, linte şi altele, care după ce au înflorit, se îngropa în pă­
mânt, prin arătură; er dacă nu-i dă mâna cultivatorului să facă acesta,
atunci lasă ogorul nelucrat o primăvară, să crescă buruene; şi după ce
au înflorit, se îngropă în pământ er prin arătură.
Francezii, Englezii, Germanii, Olandezii, Belgienii şi alte popore
civilizate, îngraşă pământurile lor şi cu alte substanţe mai scumpe şi maî
cu greu de găsit, precum: ciolane măcinate în maşini, sânge, guano
sau găinaţ de paseri sălbatice, urină de om şi de animale, cenuşă, şi cu
materialul scos din latrine, şi altele.

61. Mircea I. Cel Mare*

Valahiea sau ţara Muntenescă are un început vestit, faptele
Românilor de pe acele timpuri, se par fapte de^urieşî, căci o mână de
omeni au făcut mari lucruri! Valahiea fu cutrierată de barbari,^ până
ce nenorocirile treziră pe Români şi-î făcură a dori o vieţa mai bună.
Barbaţî, ce norocul trămite să scape societăţile din peire, nu lipsiră Ro­
mânilor. Astfel Mircea I, fu unul din ceî maî mari şi maî viteji Dom­
nitori aî Românilor munteni. El domni de la 1386 şi penă la 1419.
Mircea era fiîu şi frate de Domn. Cu 9 ani mai înainte de a se face
Mircea Domn, fu trămis de tată-seu, Radu-Negru, asupra luî luga-Vodă
Coriatovici, care domnîâ în partea de jos a Moldovei. Iuga-Vodă
era un Domn harnic şi gospodar bun. El a întemeet mai multe sate
şi oraşe; a întărit cetăţile de pe lângă Dunărea: Chiliea şi Ismailul;
ş’a întocmit o călărime bună, şi începuse a împărţi moşii la ostaşn cei
viteji. Radu-Negru auzind de aceste, începu a se îngriji. El se gândi
ca să dobore pe luga şi să pună Domn în locu-î pe ruda sa, Petru Mu-
şat. Voînicul Mircea porni răpede cu oştirea tatăluî-seii, întrâ în Mol­
dova şi cuprinse Chiliea, pe când luga nicî gândiă la una ca asta; prinse
pe luga şi-l duse cu sine în Valahiea, unde-1 ţinu în prinsore, până ce
muri. După prinderea luî luga-Vodă, rămase Domn Moldovei, Petru
Muşat, care domni 16 anî. ^
Când Mircea se sui pe scaunul domniei, în Moldova domnia P e tru
M u şa t; în Poloniea, Y ladislav, şi în Ungariea o femee, M ariea; (x
la Turci eră Sultanul A m u ra t I. Valahiea, pe timpul bătrânului Mir­
cea, se întindea spre meză-n6pte pâne peste munţi, prin Transilvaniei;
er spre meză-zi şi resărit, pâne peste Dunărea, prin Bulgariea şi Do*
brogi<% ajungend p^nc la Marea Negră. Cine nu cunoşte istorica Româ­
nilor, îl vine greu a crede c’a fost un timp, când ei nu numai că ştieau
a-şl apăra ţara cu armele în mână, dar trămiteafi oştiri de ajutor ş i ,
străinilor ca să-I apere, când aveau nevoe. Astfel, în vremea lui Mircea
I, Românii ajutară pe Lazar, Craiul Serbiei, când a avut răsbolîi cu
Amurat I la valea Casovel, numit şi câmpul Mirleî, dincolo peste Du­
nărea. Turcii, de şi eraţi în număr mal mare de cât creştinii, dar
tot se_ temeaţi. Amurat se sfătui mult cu Paşii sei şi petreci! aprope o
nopte în roşăciunl. Lujs a se începu cu mare furie, l a i Iuliu 1389. Balazet,
filul lui Amurat, c’o măciucă de fer în mână, alerga şi ucidea în drepta
şi’n stânga, pe orl-ce oştaş creştin întâlnîâ. Atunci Miloş Cobilovici,
un ostaş sârb, merse în oştea turcescă şi ceru să fie dus, să vadă pe
Sultanul. Când fu înaintea luî Amurat, îngenunche, ca şi cum ar fi voit
să-I sărute talpele; dar el apucâ pe împărat de piciore, ăl rădicâ în sus
şi-I spinteca pântecele cu un cuţit. Miloş voi să fugă; dar fu prins şi
ucis în faţa Sultanului; după care apoi muri şi Amurat. Creştinii tot
fură învinşi de mulţimea Turcilor; căci îndată se făcii împărat Baia-
zet, în locul tatălui seu. Acesta, pentru repegiunea cu care făcea răs-
bâe, s’a numit Baiazet-Fulgerul.
Ungurii, se zice, că întrând odată în Valahiea, începură a prăda,
a ucide şi a robi omeni. Mircea-Vodă auzind, îşi strînse oştea şi în­
cepu a-i luâ pe urmă. Ungurii se înturnati în ţara lor încărcaţi de prăzi
şi cântând; dar când voiră să trecă peste muntele Pasărea, Iaca şi Ro­
mânii ăl întimpinară în strîmtorea muntelui, şi-I sfărmară cu totul.
Ungurii lăsară atunci în mânile Românilor, pe lângă ceea ce prădaseră
şi tot ce avus'/Ţâ al lor.

62. Mircea la bătae. i

Arnriea maghiară ţara a ’nvelit, I
Sorele văzend’o a îngălbenit.
Dar Bătrânul Mircea nu se înspăimântă,
Cu o mică cetă de voinici s’avântă.
Nu că el voeşte ţara a scăpă,
Ci va să’mplinescă datoriea sa.
Unde este timpul cel de bărbăţie,
Când muriâ Românul pentr’o datorie!
Pe un cal ce muşcă spuma în zabale,
Pintre zi şi nopte el îşi face cale.
„— Fraţii mei! vorbeşte falnicul.bătrân:
Dumnezeu voit’a ca să mor Român.
Cel ce-a sa vieţă ţărei sale ’nchină,
Piere ca lumina, într’a sa lumină.
Ce e ’n vi6ţa ţărei, vieţa unui om?!—
Ce e ’n primă-vară florea unui pomi
Şoimul când se vede prins de vânători,
Spun că îşi sfărâmă cuib şi puişori.
Astfel, de cât lanţul braţul să li ’ncingă,
 Ce’î Român, ce’î nobil, astăzi să se stingă!“
Unde este timpul cel de bărbăţie,
Când murîâ Românul pentr’o datorie?!;—
1853. D. Bolintineanu.

63. Lupul la stână.

Pe când întunericul se lupta cu lumina şi voia să-i îee locul, pă­
storii stăteau în stână, regulând scoterea caşuluFşi pregătire# urdeî; er
cânilor li turnase în o trocă mare zer amestecat cu bucăţî de mămă­
ligă, ca să mănânce. Câniî mâncau dinaintea stânei, liârâind unul la al­
tul, când vedeau pe câte unul din eî, c’apucă bucăţî mari şi cu lăcomie....
în acest timp, oile erau culcate în staul, privind cu plăcere la meluţii
lor, ce se jucau cu nevinovăţie. Un lup flămând veni, târîndu-se peiî^
lângă staul. Acolo stătu puţin şi se uîtâ prin gard la oî şi mei, gân-
dindu-se cum ar pute sări în lăuntru, fără a fi simţit de cineva.
Un mei, din ceî ce se jucau, vezii prin gard strălucind ceva, ca
două luminări aprinse; el se apropie de acel loc, ca să afle ce’î acolo.
Atunci lupul îi zise cu blândeţă: Buna sara, voinice! Apropie-te! nu
te teme; eu sunt un prieten al vostru.—Mulţămesc dumitale! Nu te cu­
nosc. Ce cauţi ?.... O, Domne!... maî apropie-te; căci nu prea aud bine,
şi nu pot vorbi ta re ... Sunt forte slab şi am nevoe de ajutor.... Ei bine,
îată-me-s lângă gard; cine eşti şi ce voeştî?—
Eii me numesc lu p-om ; şi aş voi să pasc patină erbă verde.
Du-me, te rog, unde-a fi «rb’anAtecată cu mazerichf nene şi tritoj ir, ca
mult îmi place!—A! tu eşti lup şirmănâncî carne, iu e’,l\r i>rerde cum
zici.—Ba!.... me jur pe perul meu, că nu xnănâni rlrt llv Ivifial fio me 1 Vină
cu mine, te rog, ş’om paşte împreună.,.. O! cât h eşti de draţ Ce y\

frumuşel şi grăsuţ mai eşti! Vino maî iute; îaca.. eii stati *ata să {
TT*
te
îmbrăţoşăz!— Baîu; iaca me strigă mama. Mă duc.... c.... —
— Ce fel! Vină Vina
dar numai să te sărut, şi te-î duce. ..
Neînţeleptul mei eşi; dar.... înţelegeţi voi acum în ce fel l’a îm-
brăţoşat şi sărutat lupul. Meiul abîâ putu sbierâ puţin,... şi sărmana lui
mamă, trezindu-se atunci, rămasă înmărmurită, când ăl văzu în gura
lupului!
Feriţi-vă, băeţî şi voi copile, cât veţi pute, de acei cu vorbe fru-
mose, dar înşălătore; cu ochii strălucitori,... dar plini de viclenie; căci
aceştia vă pot lesne aruncă în prăpastie şi în nenorociri!
Din nebuniea străină, te învaţă minte.—La părul lăudat, nu merge
cu sacul mare.—Păcatul întră rîzând şi esă plângând. Plăcerea scurtă,
căinţă lungă.—Sfatul după faptă, e mantă după ploe.

64. Ministerul deEcsteme.

Românii transportă în alte ţări: vite, cereale, sare, păcură, gaz,
peî, lână şi alte producte; şi aduc din ţări străine, lucruri cenu se gă­
sesc la noi, precum: băcăliî, ferării, arme, maşini,pânzăturî,ştofe, ju-
vaere, argintării, steclăriî, medicamente pentru spiţerii şi alte lucruri.
Românii aii dreptul de a se duce şi trăi în alte ţări, a face negoţ şi a
se ocupă cu meseriile. Aceste drepturi le au şi străinii în Romăniea.
Şi pentru a se bucură de aceste drepturi, atât Românii în ţerile stră­
ine, cât şi străinii în Romăniea, şi pentru a se şti câtă vamă are să se
plătescă la intrarea mărfurilor sau la eşirea productelor din ţară, gu­
vernele fac învoeli între dînsele. Asemine se maî fac legături şi pen­
tru alte interese. Aceste învoelî şi legături se chiamă tractate sau
convenţiuni. Cu facerea şi întărirea tractatelor sau convenţiunilor cu
ţerile străine, este însărcinat din partea Regelui, Ministrul de Ecsterne.
Acesta, când face asemine trebî, lucreză în numele Regelui şi a celor­
lalţi Miniştri, şi se povăţueşte de voinţa poporului şi legile tereî.
L Miniştrii Plenipotenţiari şi Consulii.—Pentru’ a sta Ro-
mamea în legătură maî de aprope şi a fi în bună înţelegere cu alte ţeri,
Regele, după cererea Ministrului de Ecsterne, trămite pe lângă împăra­
tul sau Regele unei ţări, câte un Ministru Plenipotenţiar. Tot ase­
mine şi împăraţii şi Regii altor ţări, trămit pe lângă Regele României,
cate un Ministru^ Plenipotenţiar. Afară de aceştia, Ministrul de Ecterne
al Romănieî, cu încuviinţarea Regelui, trămite în unele ţări şi alţi dire-
getorî mai mici, numiţi Consuli. Asemine consuli trămit în Romăniea
şi guvernele străine. Miniştrii Plenipotenţiari şi Consulii, în ţările în
care se află, nu plătesc contribuţii; de dînşiî nu se pote atinge nimene,
căci s ar atinge de cinstea ţărei care i-a trămis. Fie-care Ministru Ple­
nipotenţiar lucreză în numele guvernului seu, când se fac tractate sau
convenţiuni; er Consulii ţin socotelă de supuşii ţărei lor, şi li apără
drepturile. ^ T
A ^*u Drepturile şi datoriile sirjiuşilor.—Locuitorii cari trăesc
m Romăniea şi *se bucură de protecţiea altor ţări, se cliîamă supuşi
străini, er acei ijari trăesc în alte ţări şi se bucură de protectiea Ro­
mâniei, se chiamă supuşi români. Fie-care călător, când voeşte să
mergă în altă ţară, trebue să aibă paşport sau carte de drum, şi să
între pe la una din trecătorile ţărei. Prefecţii de judeţ sunt însărci- ^
naţî a da paşport Românilor, ce călătoresc în alte ţări. Străinii fără
paşport, cari întră pe furiş într’o ţară, şi n’aii nicî un căpătăm, sunt
vagabonzi şi se trămit la urma lor. Supuşii străini, din Romăniea, sunt
datori a plăti dări cătră statul român şi a se supune legilor şi autori­
tăţilor acestei ţări. Asemine datorii au şi supuşii Români, cătră ţara
unde trăesc. Tote daraverile şi neînţelegerile iscate între pămentenişi
supuşii străini, pentru vînzărî şi cumpărări, şi alte învoelî făcute în Ro­
măniea, se judecă şi se curmă de autorităţile judecătoreşti române.
Contravenţiunile poliţieneşti, faptele corecţionale şi crimele sevîrşite de
supuşii străini, pe pămentul Romănieî, se judecă de autorităţile judecă­
toreşti române şi se pedepsesc după legile ţărei. Când însă vinovatul
fuge în ţara luî, autorităţile române, ăl urmăresc şi stăruesc spre a fi
osîndit acolo; şi vinovatul se judecă şi se pedepseşte atunci după legile
ţărei sale. Asemine se urmâzâ şi cu supuşii Români din alte ţări. Cri-
minaliştii străini, urmăriţi şi prinşi în Romăniea, se trămit la locul unde
au săvîrşit crima. Tot aşa se urmeză şi cu criminalii din Romăniea,
urmăriţi şi prinşi în alte ţări.
 \

65. Petrele.
Petrele sunt corpuri tari, nu ard în foc şi nu se topesc în apă;
când le batem cu ciocanul sau le strîngem între două corpuri tari, se
sfarmă şi nu se întind în fire subţiri. Gropile de unde se scot petrele,
se numesc cariere. Petrele se găsesc în bucăţi mari sau mici, aşezate
unele peste altele, alcătuind în unele locuri deluri şi munţi înalţi. Ele,
după tăriea lor, se întrebuinţază la mori şi rîşniţe; altele la facerea te­
meliei caselor şi zidirea pivniţilor. Petrele năsipose se întrebuinţază
la ascuţirea cuţitelor, toporelor, forfecilor, bricelor şi săbiilor; însă pe­
trele cele maî tari, se întrebuinţază la pavatul stradelor. Năsipurile albe
şi curate se întrebuinţază la facerea stecleî; unele năsipuri mai puţin
curate, se amestecă cu lut şi se întrebuinţază la facerea vaselor de lut,
sau amestecându-se cu var, se întrebuinţază la tencuelă. Marmura
încă este o petră, care e cea mai frumosă, când e netezită şi lustruită.
Din ea se fac vase, statui, cruci la morminte, pardoseli la biserici, trep­
te la scările palatelor, şi alte lucruri. Marmura este de maî multe co­
lori : albă ca zaharul, năgră, roşă, galbănă, cenuşie, etc.
Petra litografică este o ţesătură din fire fine şi dese; acestă pe­
tră pote primi într’însa puţină apă, şi se pote netezi forte bine; şi de a-
ceea se pot trage pe ea linii şi scrie litere pentru modelele de caligrafie,
se pot desemna hărţi, planuri, figuri de omenî şi de animale, şi apoi
tote aceste se pot trece pe hârtie, cucernălă.— Obsidiana este pătră
steclosă, de colore năgră sau verde-închisă. Din obsidiană s« t face
bumbi, cutiuţi şi altele; er uni^şelbatici îşi fac arme.
între petre este şi cremiîiea, ardesiea sau placa, crida ghipsul
şi altele. Creminea, fiind una dintre petrele cele tari. ’ ovită cu amâna­
ru l scote scântei. Ardesiea este o petră de colore vânătă-negriciosă;
ea se pote despica uşor în table subţiri, drepte şi netede. De pe ar-
desie lunecă apa; de aceea se fac din ea plăci do scris, şi în unele lo­
curi se acoper case. Crida este un fel de pământ alb, bună pentru
scris şi văpsit; ea se întrebuinţază la zugrăzit casele şi la poleitură.
Cu cridă se pot şterge şi curăţi giamurile fereştilor, argintăriile, şi alte
lucruri de metal. Petra văr6să, arsă în cuptiore de păment, nu­
mite vărăriî, se preface în var. Când turnăm apă peste var, el se
înferbentă, şi apa clocoteşte. La ce se întrebuinţază varul?— Este
un fel de petră vărosă, din care se face varul idraulic, ce se în­
trebuinţază la zidirile de sub apă, fiindcă în apă el se întăreşte
din ce în ce mai mult. Ghipsul este de colore albă-cenuşie; dar une-ori
e alb şi curat ca zaharul. Alabastru este un fel de ghips, de colore albă
şi des la ţăsăturâ; se lucreză uşor, şi din el se fac vase şi mici statui.
Se găseşte mult ghips şi alabastru în ţară la noî, mai cu osebire în a-
propiere de saline sau ocne. Este un fel de ghips, care încălzit la un foc
cu palalae mare, însă fără multă căldură, perde apa ce o cuprinde, se
albeşte bine şi se face fainos; apoî se macină şi se preface în pulbere,
numită ipsos. Din ipsos se fac şi felurite figuri, cu care se împo­
dobesc casele. Ipsosul trebue păstrat la uscăciune, căci altfel se stri­
că. Din ipsos muet cu apă şi amestecat cu puţin var muet, se face
tencuelă pentru bagdadii la odăi, pentru sobe şi altele; fiindcă se u-
I cupă gp tntărftstft ranfirip si p mai t.rufnir.ft._Din ipsos, amestecat CU
cleiu topit, se fac felurite păpuşi şi statue, care lăsate la aer, se întă­
resc, ca şi cum ar fi de marmură. Ipsosul amestecat cu oloiu, se în­
trebuinţază de steclari la lipirea giamurilor. Gipsul se întrebuinţază şi ■
la îngrăşarea pământului.
Sunt însă unele petre, care, fiindcă se găsesc rar şi sunt forte fru-
mose, se numesc petre scumpe. Din petrele preţiose, juvaergiil fac fe­
lurite podobe: cruciliţi, cercei, inele, broşuri, ş. a. I. Cele mai însem­
nate petre scumpe sunt aceste: Diamantul, Corindul, Turcuazul,
Gran&tul şi altele. Diamantul este cea maî tare p etră; el este căr­
bune curat şi cristalizat. Când ăl punem la căldură forte mare, în cele
din urmă nu maî remăne nimica dintr’însul. Diamantul pote arde ca şi
cărbunii, dar mult mai încet. Cu sfărmături mici de diamant, se ne­
tezesc diamantele, când se lucrâză, fiindcă numai diamantele pot tăe
alte diamante; se fac instrumente cu care se pot săpa petrele tari, fiind­
că diamantul este aşa de tare, încât sgârie tote corpurile, fără să potă
fi sgâriet şi el de un alt corp străin. Sunt unele stecle de cristal, care
samănă forte bine cu diamantul; aşa că, numai după vedere, cu greu le
putem deosebi. Diamantele se vînd după greutate. Măsura cu care se
află greutatea unui diamant, se numeşte Carat. Caratul are greutatea
unei săminţe de la un arbore, numit carat, ce creşte în Africa. Un
carat este greu cât 212 miligrame. Diamantele lucrate sunt forte scum­
pe ; aşa, diamantul Franţieî, greu de 29 gr. şi 89 c. gr. s’a cumpărat cu 2
milione 250 mi! de fr. Astăzi preţueşte până aprope de 8 milione fr.
Cel mai mare diamant cunoscut azi, e cel ce cântăreşte aprope 133 gram.
Diamantul se întrebuinţază, de omenii avuţi, la felurite podobe: fac cercei,
inele ş: alt. Se pune la coronele împăraţilor şi regilor, la mitrele mitro­
poliilor, ş, alt. Diamantul, când se scote din pământ, nu este aşa de
frumos ca cel lucrat şi netezit. Omul învăţat este ca un diamant cu­
răţit şi netezit. Voi veţi străluci şi veţi fi preţioşî ca un diamant, dacă 1
vă veţi purta b'ne şi veţi învăţă carte. Diamantul este de maî multe
colori: alb, roş, vânăt, verde, galbăn şi negru. Cele albe sunt cele mai

1
scumpe. Briliantul este diamant tăet pe amândouă părţile. Cu diamant
se tae forte lesne stecla; de aceea e de mare trebuinţă unui steclar.
Corindul este la vedere steclos, şi în foc nu ard e; el este de mai multe
colori şi cu mal multe numiri: când este roş ca focul şi limpede, se
numeşte rubin; când este albastru, se numeşte safir; când e galbăn,
se zice topaz-oricntal; şi când este verde şi străvăziu, se numeşte
smaragd-oriental. Din aceste, mai cu preţ sunt: rubinul, topazul, a-
pol celelalte. Turcuazul este o petră albastră ca ceriul. Granatele sunt
petre cu felurite colori: roşii, portocalii, gălbâl, ş. a. 1. Tote aceste pe­
tre scumpe, nu s’au găsit până acum în ţara n6stră.

66. împăcarea lui Mircea cu Turcii.

După 3 ani de la bătăiiea din valea Casovei, de pe câmpul Mir-
lel, Balazet, luâ de sub stăpânirea Iul Mircea, două cetăţi din drepta
Dunărei: T idinul şi Sistovul. Apoi începu a se pregăti să trecă Du­
nărea. în Romăniea. Mircea nefiind bine pregătit cu oste, trămise la Ba-
iazet şi ceru pace; primind a fi supusul lui şi a-l plăti pe an câte 5
sute lei turceşti, de argint, dacă Sultanul va lăsă pe Români să se câr­
muiască după legile lor; să facă răsboîu orî pace, când şi cu cine vor
voi; şi să-şi alegă Domn păment&i. Dar la 1396 se întovărăşiră mai
mulţi Crai Creştini şi porniră asupra Turcilor; se întovărăşi cu dînşii
şi Mircea. Armata creştină de 60 mii de ostaşi, se aduna la Nicopoli,
cetate tare, peste Dunărea, şi începu a o bate cumplit. Turcii din lă-
untru o apărară cu bărbăţie, aşteptând pe Sultanul lor; Baiazet veni
cu 200 mii de Turci. Craii oştilor creştine, în loc să se îngrijască cum
să învingă pe Turci, eî începură a se certă şi a se arătâ care-de-care
mai voinic. Mircea înţelese că Turcii au să câştige biruinţa, şi începu a
se gândi cum s’ar împăca cu dînşiî. în adevăr, creştinii perdură bătăliea,
din nechibzuinţa lo r; totuşi eî aii stat cu bărbăţie împotriva sălbatici­
lor duşmanî, pene când sosi în ajutorul Turcilor, Craiul Serbiei, cu 5
mii de osţaţi şerbi odihniţi. Atunci Creştinii, obosiţi şi Împuţinaţi, căzură
cu totul. însă şi dintre Turci 60 de mii zăceau morţi pe câmpul de luptă.
Baiazet se îngrozi şi porunci să-i aducă pe Creştinii prinşi; ei erau în
număr de 10 m ii; el porunci să-i tae pe toţi in faţa luî. Mare cruzime
maî fu şi a s ta !—
Mircea fugi la Turci cu oştea sa chîar în timpul bătăliei, şi ceru
de la Sultanul, sâ-1 erte de greşala, că s’a întovărăşit cu duşmanii Turci­
lor. Baiazet el ertâ; însă maî târziu se căi, şi ceru lui Mircea un bir
de 10 mii de galbeni şi câte 5 sute de copii pe an, pentru a-i turci. I r ­
mosul Mircea zise cătră solii turci, că nu va da un ban maî ’
nicî un copil; căci nu voeşte să-şi robescă ţara. Solii se duseră
cea începu a se pregăti de răsboîu, adunându-şî oste din ţara.
Baiazet, care aşteptă astă veste, trecu Dunărea, cu armuri sa
pene la R ovine, o cămpie mlăştinosă în Judeţul laloinil ea
cu oştea sa, sta ascuns în pădurile din apropiere. Tureii începură a
duce lipsă de apă şi de cele trebuitore pentru hrana lor ş’a- cailor. Cei
cari se duceau după apă şi hrană, nu se maî întorceai! înapoi; erau
prinşi şi ucişi de Români. Baiazet dete poruncă oştirii sale, să se în-
torcă înapoi. Dar când se gătiau a trece Dunărea, pc îa S ilistra, Mircea
sosi fără veste cu oştea sa, şi-î lovi pe neaşteptate. Turcii căzură cu
grămada: parte ucişi, parte înnecaţi în Dunărea. Paiazet-Fulgerul fugi
ruşinat în ţara sa. Românii au fugărit pe Turci penă departe în ţara
lor, ucigându-i sau prinzendu-î robi. După asta, Românii M iră în pace
câtva timp, din partea Turcilor.
Sultanul Baiazet voind odată a supune pe Tatariî din Asiea, fu
prins de aceştia şi pus, cu tot fulgerul său, într’o cuşcă de fer, unde
muri. Fiii sei, după mortea lui, începură a se certă, care din ei trebue
să fie Sultan Turcilor ? Musa, unul din fiii lui Baiazet, alergâ la vit^zul
Mircea şi-î ceru ajutor. Mircea îi dede un corp de oştire sub comanda
lui Dan, un nepot de frate al lui. După maî multe lupte, Musa în­
vinse pe frate-seu Soliman, şi se puse el împărat. Iaca Românii ajun­
seră ca să pună împăraţi Turcilor!—Mircea a domnit 33 de ani, şăzend
vara la Târgovişte şi erna, la Bucureşti. El a făcut 2 monastirî: Cozica
în Judeţul Vâlcea şi Codmeana, în Judeţul Argeş; şi alte multe lu­
cruri bune şi măreţe făcu, pentru care urmaşii î-au dat numele de Mircea
Cel Mare. Dan, care fusese trămis să ajute pe Musa, să făcu Domn
 Românilor, după mortea moşului seu Mircea, zicendu-se Dan al III-lea.
Er după 37 ani de la mortea lui Mircea, stete Domn Vlad, nepot de
filu al lui Mircea; căruia, pentru că trăgea omenii de vii în ţepi de
lemn grose şi ascuţite, i s’a zis Vlad Ţepiş.

67. Mircea cel Mare şi solii.

Într’o sală ’ntinsă, pintre căpitani
Stă pe tronu-î Mircea, încărcat de ani.
Curtea este plină, ţara în mişcare:
Soli trămişi de Portă, vin la adunare.
Toţi stau jo s : mic, mare, tener şi b etrân;
Eră nobil omul, când era Român.
Solii dau firmanul, Mircea el citeşte,
Apoi cu mărire, astfel li vorbeşte:
„Padişahul vostru, nu me îndoesc,
„Va să facă ţara un păment turcesc.:
„Pacea ce-mi propune, este o robie,
„Pene ce Românul să se bată ştie!— u
La aceste vorbe, sal ’a resunat:
Dar uu sol îndată vorba a lu a t:
„Tu, ce într’acestă naţie creştină
„Străluceşti ca ziua într’a sa lumină;
„Tu, o Domne, cărui patru ţerî se’nchin,
„Alali să te ţie, dar eşti un hain!“
r în marmură surdă vorbele-i se’nnecă,
Cavalerii trag spadele din tecă.
Mircea se’ndsşpteză iute cătră e i :
„Respectaţi soliea, căpitanii m ei!“
Apoi tcătră solii Porţeî el vorbeşte:
„Voi, prin care Şahul astăzi me cinsteşte,
„Mircea se închină de ani obosit,
„însă al seu suflet nu e ’nbetrânit;
„Ochii seî sub gene albe şi stufose,
„Cu greu mal îndreptă săgeţi veninose;
„Dar cu tote aste feru-î va lovi,
„Ş’albele lui gene încă n’or clipi.
„Cela ce se bate pentru a Iul ţară,
„Sufletu-î e focul sorelui de Vară.
„Mergeţi la Sultanul care v’a trămis,
„Ş’orl-ce drum de pace, spuneţi că-î e’nchis !
Apoi către curte Domnul se îndreptă:
„Fericirea ţereî de la noi s’aşteptă.
„De deşarte visuri să nu ne’nşelăm ; ,
„Morte şi sclăvie la străini aflăm!
„Viitor de aur ţara nostră are,
„Si prevăd prin secol! a el înălţare;
„însă mai ’nainte trebue să ştim,
 „Pentru ea cu toţii martiri să murim!
„Căci fără acesta, lanţul ne va strînge,
„Şi nu yom şti încă nici chiar a ne plânge!—“
D . Bolintineanu.

68. Puterile Statului Bomân.

Toţi cetăţenii Români alcătuesc statul Român. Romăniea este
un stat neatârnat; pentru că-şi pune la cale trebile sale fără ame­
stecul altor naţii. Pentru siguranţa yieţei, cinstei şi averei tuturor
locuitorilor din Romăniea, Românii au statornicit nişte aşezăminte sau
învoeli, care se numesc legi. Legile sunt întemeete, parte după obi­
ceiurile ţăreî şi parte împrumutate de la alte naţii mai civilisate.
Toţi locuitorii din Romăniea sunt egali înaintea legilor; şi toţi sunt
datori să asculte şi să se supue legilor. Acei cari calcă legile ţă­
rei, cu ştiinţă sau fără ştiinţă, se pedepsesc. Fie-care om are dreptul
de a face ceea ce nu este oprit de legi şi de obiceiurile locului; şi a-
cest drept se numeşte libertate. Legea de căpitenie a ţărei este con-
stituţiea. Prin constituţie se asigură tuturor locuitorilor din Romăniea :
libertatea de a se închină fie-care în legea lui; libertatea învăţămîntu-
lui; libertatea de a vorbi şi de a scrie ceea ce gândeşte, şi libertatea
de a se întruni şi a-şi pune la cale trebile şi interesele lor. Puterea
statului Român stă în voinţa tuturor cetăţenilor României, de a-şi face
legi, de ale pune în lucrare şi de a le aduce întru îndeplinire. în sta­
tul român sunt trei puteri: puterea legiuitore, care face legile; pu­
terea judecătorescă, care pune legile în lucrare; şi puterea ecsecu-
tivă sau administrativă, care le aduce întru îndeplinire.
J. P u te re a le g iu ito re .—Acesta se alcătueşte din A dunarea depu­
ta ţilo r şi Senatul, care se numesc co rp u ri le g iu ito r Deputaţii
senatorii sunt aleşi de ţară, ca să lucreze pentru binele tuturor,
care judeţ dă un număr hotărit de deputaţi şi senatori. Profesorii u-
niversităţilor de laşi şi Bucureşti încă aleg căte un senator, dintre eî;
âr Mitropoliţii şi Episcopii sunt senatori de drept. Nimene v.v pote fi
în acelaşi timp şi deputat şi senator. Acei cari aleg pe d ataţi şi se­
natori, se ehiamă alegetori. Primarii împreunăcu consiliile comunale,
la începutul fie-cărui an, fac liste de toţi cetăţenii, cari au dreptul de
a fi alegetori. Au dreptul de a fi alegători şi aleşi, Românii din na­
ştere şi străinii împământeniţi. Pot căpătă împământenirea toţi străinii
de ori-ce religie, cari dovedesc că nu se află sub nici o protecţie stră­
ină; că iubesc şi ţin la obiceiurile, limba şibinele ţărei, ca si Ro­
mânit Acei cari sunt osîndiţi pentru vr’o faptă rea, perd dreptul ae a fi
alegători şi aleşi. La vreme de trebuinţă, alegătorii se adună la pri­
mărie sati la alt loc hotărît de Primar, şi aleg pe deputaţi şi senatori.
Corpurile legiuit6re se adună în Bucureşti, fie-care a parte, şi lucreză
de drept, de la 15 NOemvrîe până la 15 Fevruarie; şi acest timp se
chîamă sesiune ordinară; er după acesta, de câte ori se mai^ adună
peste an, se ehiamă sesiune eestraordinara. Corpurile legiuitore sunt
chemate de Rege, după cererea Miniştrilor. în sesiune ordinară, dacă până la
15 Noemvrie nu sunt chemate, se adună de drept; ăr în sesiune eestraordinară
nu se pot aduna, de cât numai după chemarea Regelui. La deschiderea fie-că-
re! sesiuni, Regele, împreună cu Miniştrii, trebue să dea socotelă cor­
purilor legiuitore întrunite la un loc, de starea, precum şi de tote ne­
voile şi trebuinţele ţărei. Acestă dare de samă se arată printr’o seri-
sore dm partea Regelui, care se chiamă M esagiîi R egal. Adunarea depu­
taţilor face tote legile; cerceteză şi încuviinţază tractatele sau conven-
ţiumle cu ţările străine; dă dreptul de împământenire celor ce merită
şi face budgetul de veniturile şi cheltuelile ţărei. Tote legile şi tracta­
tele jncuyiinţate de adunarea deputaţilor, precum şi drepturile de îm­
pământenire, trebue să se trecă şi prin cercetarea şi încuviinţarea se­
natului, afară de budgete; şi după ce o lege sau o convenţiune se face
şi se încuviinţază cu deplină înţelegere de amândouă corpurile legiui­
tore, Miniştrii o supun la întărirea Regelui. Membrii corpurilor le­
giuitore, împreună cu membrii Sfântului Sinod al Bisericei Române-Or-
todocsă, aleg pe Mitropoliţi şi episcop!. Corpurile legiuitore lucreză în
numele poporului român, şi se povăţuesc de vo in ţa şi n ev o ile acestui
popor. - T
II. Justiţiea.— Puterea care ocroteşte drepturile tuturor locuito­
rilor României, se chiamă Ju stiţie. Judecătorii pun în lucrare legile şi
dau justiţiea, după cum se arată în ele. Orî-cine este lovit în drep­
turile sale, cere dreptate de la judecători. Şi ori-cehotărîre judecăto-
rescă rămasă definitivă, nimene nu o pote sfărămâ.
III. Puterea ecsecutivă. — Căpiteniea puterei ecsecutive este
Regele. El ocîrmueşte ţara, împreună cu cei 8 Miniştri, în puterea le­
gilor. Regele Romănieî este ereditar, pentru că domneşte pe tro­
nul României din tată în fii; şi dacă n’are fii, se sue pe tron o
rudă a sa. Regele, la suirea sa pe tron, jură că va păzi constitu-
ţiea şi legile ţărei; că va apără drepturile naţionale ale Românilor, pre­
cum şi întregimea pământului Romănieî. Regele are dreptul şi pu­
terea de a pune şi schimba pe Miniştri, a întări legile ţărei, a ertâ sau
mieşurâ pedepsa celor osîndiţi pentru fapte rele, a da grade în armată,
a bate monedă, a ia decoraţii şi a face răsboiti sau pace, cu încuviin­
ţarea corpurilor legiuitore. Nici o lucrare sau hotărîre a Regelui
nu pote avea tărie şi putere, dacă nu este iscălită şi de Miniştri. Re­
gele nu este răspunzător de faptele sale, înaintea ţăreî. De dînsul nu
se pote atinge nimene. Miniştrii sunt răspunzători de tote faptele pu­
tere! ecsecutive. Miniştrii trebue să lucreze în bună înţălegere cu cor­
purile legiuitore. Cand se iscă neînţelegeri între Miniştri şi corpurile
legniitâre, Regele, după puterea ce-o are dată prin constituţie, sau
rămâne cu Miniştrii, dacă are încredere în eî, şi cere poporului să
alegă alţi deputaţi şi senatori, saii dă Miniştrii jos, şi-şi alege alţi Mi­
niştri, din sinul corpurilor legiuit6re.

S fătu irî bune. Nu întinde mâna la lucru străin, şi să nu calce

piciorul t£u pe moşiea străină. Lucreză şi vei ave; osteneşte-te şi-ţi va
ticni odihna. De al Împrumutat ceva, întorce cu mulţămită. Ce ai cum­
părat, plăteşte cinstit Nu făgădui ce nu poţi împlini. Cu cele ce nu
al, să nu te lauzi.— Făgăduinţa este arvona împlinire!; şi de nu o veî
ţine, de ruşine vei rămâne. Gel ce făgMueşte multe şi face puţine, este |i
între omeni de mare ruşine!
Fereşte-ţi limba de vorbe deşerte; şi nu grăi de reu pre vecinul 1|
teu. Clevetitorul nu are crezare, şi toţi-1 ţin de om reu pe păment.
Astăzi a vorbit clevetitorul de altul înaintea ta; eră mâne va vorbi de ;jl
tine înaintea altuia. Să nu-ţî pleci urechile la cuvinte de clevetire, şi jl
să nu cutezi a vorbi de reu pe ore-cine. Unde ce al văzut, acolo să 11
remâe. Unde ce al auzit, acolo să fie. Nu te face trîmbiţă deşartă a
vorbelor străine. u
1
4. Orez al, Măslinul şi Smochinul.
1. Orezul creşte 111 ţerile cele calde, şi se samănă ca grâul.
Când este anul bun, orezul se samănă şi seceră de două şi ţreî ori pe
vară. Palul de orez creşte aprope la doi coţi de nalt şi gros ca o pană
de gâscă; el face în verf un spic răşchirat, ca ovăsul, Orezul samănă
la grăunţe cu orzul; însă cele de orez sunt albe. Orezul este mult mai
bun şi maî săţios de cât orzul. Din grăunţele luî, omenii de acolo fac
pâne şi-l pun la bucate; er la noi se întrebuinţază numai la bucate.
Din orez se face pudră, cum se face din grâii crohmolă. Negustorii de
la noî aduc orez şi-l vend şi cu un preţ destul de bun. Din pae de orez
se fac pălării.
2. Măslinul sau olivul este un pom, care pote trăi şi rodi nu­
mai în ţerile căldurose. De la plântarea unui măslin, trebue să trecâ
15 anî, pene să facă rode.- Măslinul creşte nalt şi cu ramurile răşchi-
rate, ca şi răchita de la noî. Frunzele măslinilor nu se veşte* SC Şl III
cad, pene ce nu cresc altele, ca şi la brazi. Măslinii sunt în r< lire tot
deauna; căci n’apucă a se trece un rend de flore, şi esă altul; iVamici
a se coce un rend de măsline, şi altele vin dj?£ă ele. ( )meml ue acoio,
după ce culeg măslinele, parte din ele mureză în vase, ca Bă fie bune
de mâncat; er parte pun la tesc, şi scot din ele imtul-de-lemn. oare fi-
ind prospăt, e forte bun de mâncat. Aşâ dar, atât marinele cât şi un- |
tul-de-lemn se aduc la noi din ţerile căldurose.
3. Smochinul este un pom, care creşte mare şi rămuros; el cam
samănă cu merii din ţara nostră. Smochinii însă, au frunze late. Ei
cresc şi rodesc cu îmbelşugare, numai în ţerile căldurose, ca şi măslinii, j
Smochinii se înmulţesc în acele ţări, ca şi pomişoril de la noi, numiţi
porumbrei. Din trunchiul unuî singur smochin, numit Pipai sau Indian,
se pote forma o pădure forte deşă. Pe cât sunt de bune smochinele |
la mâncare, pe atâta mursa pomului este amară şi otrăvitore. Smochi- ||
nele sunt lungăreţe; ele maî ânteî sunt verzi şi samenă cu perele de la
noî; er după ce se coc, se fac roşiî-vinete. Smochinele cele copte se
culeg şi se usucă; apoî se fac şiraguri sau se pun în cutii, spre a se
trămite de venzare în tote ţerile, pe unde nu se găsesc.
 H .'■ M M ■
.
: IS H P F iH B M IK & w l
■

*'
■
’& F Ş Ş fş
h k S w
$
RXM HHHHHI
81 v , 4^.
w’tîflSrftjf
iifflSplP

\‘ BiftE a gaKBv;,««■«
- r4^B9H
HI-,-.( - ^ ,■ ■ ' -V : r 1

." \ ■•;
*

•MM•
:■
• ,«3.-^ S k » > W

$$$§ II -: .;-<
■r■
\/ :•■ ,-r^

■ ' .1 ■■
-
■•.

■>:■■ : sm M

fi» :,\: ', .'vit*

«Sfţ_ ^'r
P-\\-*.'V
ŞfW £.-;î;.■S':>!VT;
H»*Sî:•»? - 4 ’^S83CHH
ţ$J3S

|
j» .\
■
/• ■•
in n
jroi®*]

leţ!

:: -,"■- '• .'■ '.-■• 'A"- " ; '■■.•/•, "'

- V. >: ■■■ ■-*'i<Tr '!vif

i B I I u »
«aaBai&gwus»
ssprarss i wka» iM
1m
mmâMâ

n i» s
st®
S8(Sft*fil&

'•••«ai? o s

•
'•
■I

a£