Români de excepţie.

Despre un om şi nedreptăţile vieţii:Ştefan

Odobleja, primul cibernetician
Stimaţi cititori, vă propun azi o mică incursiune în trecutul nu prea
îndepărtat şi am să creionez, foarte pe scurt, câteva repere despre un
mare român care a dat lumii un domeniu care astăzi este tratat ca un „loc
comun” şi care-şi pune amprenta asupra întregului mapamond,
cibernetica.Acest mare român a fost medicul Ştefan Odobleja.
Este un lucru cert că numeroase personalităţi de pe la noi au plasat
numele României pe lista ţărilor care au avut un aport substanţial la
schimbarea şi dezvoltarea semnificativă a lumii în care trăim, prin invenţiile
lor revoluţionare. Ei sunt primii care ar trebui să ne facă mândri de faptul
că suntem români şi să ne inspire în a deveni, în tot ceea ce încercăm a
face în această lume, cât mai buni...Sunt oameni de la care ar trebui să ne
învăţăm lecţia necesară despre educaţie, curaj, creativitate şi
muncă...Poate ar trebui ca şi politicienii noştri contemporani să înveţe, în
primul rând, asta dar cred că e valabil pentru întreaga societate!...
Se întâmplă în viaţă ca valoarea unor oameni care au fost
„deschizători de drumuri” în diverse domenii să nu fie preţuită aşa cum ar fi
trebuit sau, mai rău, ca meritele să nu le fie recunoscute... S-a întâmplat
asta şi se întâmplă fie pe aici, pe la noi, fie pe alte coordonate geografice
dar pe noi ar trebui, în primul rând, să ne intereseze cei ce şi-au găsit
„izvorul” vieţii şi munci pe meleagurile româneşti. Fie că vorbim despre
„păţaniile” nerecunoaşterii muncii lui Nicolae Paulescu, despre trecerea
înspre uitare a descoperirilor lui Gogu Constantinescu ori Aurel Persu, de
exemplu.Câţi oare-şi aduc aminte de nume precum Anastase Dragomir, cel
care a inventat scaunul ejectabil ce permite catapultarea piloţilor din
aeronave sau de Ion Ş. Basgan, inventatorul forajului petrolier cu aplicația
sonicității și descoperitorul „efectului Basgan”.?....Ori despre Alexandru
Ciurcu,publicist, inventatorul primei ambarcațiuni propulsate de un motor cu
reacție, alături de Just Buisson sau despre Horia Hulubei, primul fizician din
lume care a obținut spectrul razelor X în gaze, cu contribuții importante în
fizica neutronilor și în studiul reacțiilor nucleare?...Şi mai sunt multe
nume...Dar să ne oprim un pic la medicul despre care aminteam la
începutul acestor rânduri...
Ştefan Odobleja a fost medic militar, fondatorul ciberneticii şi
creatorul psihociberneticii şi membru al Academiei Române, cu merite
recunoscute mai ales după decembrie 1989. Ştefan Odobleja s-a născut la
13 octombrie1902 în Valea Izvorului, judeţul Mehedinţi şi a decedat la 4
septembrie 1978.
 Ştefan Odobleja a fost, deopotrivă, un autor de noi concepte, medic
militar şi scriitor român, precursor mondial al ciberneticii generalizate pe
care el însuşi a denumit-o Psihologia consonantistă. Datorită contribuţiilor
sale remarcabile, îndelung ignorate şi nerecunoscute, Ştefan Odobleja a
fost ales post-mortem, după 1989, membru al Academiei Române.
În 1909, Ștefan Odobleja începea școala primară în satul natal,
terminând cele cinci clase ale ciclului primar din satul său de origine în
fiecare an cu premiul întâi. A urmat cursurile Liceului Traian din Turnu-
Severin, unde a învățat foarte bine limba franceză, fapt care i-a permis, mai
târziu, să-și scrie și să-și publice operele sale fundamentale la Paris, în
Franța, în limba franceză.
După absolvirea liceului, Ștefan Odobleja se înscrie la Facultatea de
medicină, secția militară. În decursul vieții, Ștefan Odobleja a practicat
medicina și a scris importante lucrări despre cibernetică. O parte din
operele sale au fost publicate după moartea sa.În afara meseriei sale de
bază, Odobleja şi-a dedicat timpul scrisului, fapt confirmat de lucrările sale
publicate cât şi de prietenii săi dar, mai ales, de fiul său care i-a pus în
valoare câteva lucrări găsite în manuscris după moartea sa.Şi de la acesta
s-a aflat că savantul a cochetat şi cu poezia...
Pasionat de psihologie, a început să scrie despre ştiinţă şi
cunoaştere în general şi, în special, despre cunoaşterea umană. Pe
parcursul anilor, a ajuns să scrie peste 50.000 de pagini despre acest vast
domeniu, însă numai 15.000 de pagini au ajuns să fie publicate.
În 1929 a publicat o primă lucrare la Bucureşti, iar trei ani mai târziu a
făcut acelaşi lucru la Paris. Prima sa operă cu adevărat importantă a fost
„Psihologia consonantistă”, în original „Psychologie consonantiste”, apărută
în două volume distincte în anii 1938 şi 1939.
În ciuda numelui relativ ambiguu pentru vremea sa, lucrarea de 900
de pagini cuprinde peste 300 de desene care marchează elementele
fundamentale ale ciberneticii. Lucrarea avea, ce-i drept, şi un aspect
negativ esenţial: era pur teoretică, fără ca Odobleja să explice cum poate fi
aplicată cibernetica în viaţa de zi cu zi.
După publicarea lucrării sale, Odobleja începe şi trimite exemplare
ale cărţii sale la numeroase universităţi din întreaga lume, cum ar fi Roma,
Lisabona, Madrid, Londra, Stockholm, Amsterdam, Tokyo, Shanghai,
Buenos Aires, Los Angeles şi New York.Meticulozitate de invidiat şi care,
ar fi trebuit, poate, să-i asigure întâietatea în „paternitatea” ciberneticii...
Din păcate, izbucnirea celui de-al doilea război mondial în 1939
deturnează atenţia societăţii de la astfel de probleme ale ştiinţei,
cunoaşterii şi binelui comun şi o îndreaptă spre iad, fum, moarte şi
suferinţe!... Într-o lume în care principala preocupare era reprezentată de
informaţiile venite de pe numeroasele fronturi de război, aproape nimănui
nu i-a mai păsat de lucrarea sa ştiinţifică.
Dezamăgit de acest lucru, Ștefan Odobleja se izolează şi rămâne
cufundat în lucrările sale inclusiv după încheierea războiului, continuând
să-şi aprofundeze cercetările teoretice în domeniile plăcute sufletului şi
raţiunii sale.
Aproape imediat după cea de-a doua conflagraţie mondială, în anul
1948, la trei ani de la sfârşitul războiului, la Paris este publicată lucrarea
„Cybernetics: Or the Control and Communication în the Animal and the
Machine”, adică „Cibernetică: Controlul şi comunicarea în animal şi
maşină”. În această carte, filosoful şi matematicianul Norbert Wiener
explică unele rezultate practice obţinute pe parcursul războiului, atunci
când a avut sarcina de a crea un sistem automat care să regleze tirul
mitralierelor şi tunurilor folosite de pe aeronave.
Această lucrare a avut un succes semnificativ mai mare din două
motive: în primul rând, a fost publicată după război, când setea de
cunoaştere era mai mare după ani de zile de conflict armat,sânge şi
moarte, iar în al doilea rând a avut un caracter practic, prin care cibernetica
era explicată prin exemple. În acest context, Wiener şi-a asumat practic
rolul de inventator al ciberneticii, iar popularitatea sa a fost mai mare decât
a lui Odobleja care era cvasi-necunoscut.
Aproape douăzeci de ani mai târziu, în 1966, Ștefan Odobleja s-a
mutat din nou din capitală la Turnu Severin şi a descoperit o versiune în
limba română a lucrării lui Norbert Wiener. Intrigat de numele acesteia, a
identificat numeroase similarităţi cu propria sa carte, „Psychologie
consonantiste”, publicată în 1938. Norbert Wiener murise cu doi ani în
urmă, astfel că nu l-a putut confrunta direct în această problemă, însă a
analizat diversele evenimente şi a identificat modul în care americanul a
intrat în posesia lucrării sale.
Printre cercetătorii cărora le-a trimis lucrarea sa în 1938 s-a aflat şi
doctorul W.S. Bainbridge, care l-a cunoscut pe Wiener atunci când marina
americană a cerut Institutului Tehnologic de la Massachusetts să
construiască dispozitive anti-raid împotriva tunurilor instalate pe navele de
război inamice. În fapt, Norbert Wiener a intrat atunci în posesia cărţii lui
Odobleja, iar ulterior s-a folosit de munca acestuia pentru a scrie propria
carte despre cibernetică, „împănând-o” cu exemple aplicative şi asumându-
şi paternitatea conceptului. Pe principiul „iuţeală de mână şi nebăgare de
seamă”....Probabil a profitat şi de faptul că ar fi fost greu de combătut odată
ce Cortina de Fier se întinsese în mijlocul Europei!...Din momentul în care
şi-a dat seama de toate acestea, Ștefan Odobleja a depus eforturi intense
pentru ca munca sa să fie recunoscută la adevărata sa valoare.
Treptat, Odobleja a început să fie apreciat în întreaga lume pentru
meritul de a fi creat cibernetica, însă acest lucru s-a întâmplat , culmea,
mai greu acasă în România, unde a fost cvasi-marginalizat de regimul
comunist, poate pentru a nu deveni prea popular. E greu de aflat de ce...
Savantul român i se destăinuia, cu vizibilă dezamăgire, în anii în care
îşi căuta dreptatea scriitorului Valeriu Armeanu, al cărui cenaclu îl
frecventa pe plaiuri mehedinţene şi care l-a susţinut şi îndemnat fervent
pentru a-şi găsi recunoaşterea oficială a meritelor: „Cui crezi că ar mai
folosi acest adevăr, şi mai ales, cui ar mai conveni? Chiar la noi în ţară sunt
foarte mulţi ai lui Norbert Wiener. Mi i-aş face duşmani pe toţi. La ce bun?
Eu m-am împăcat cu soarta şi cu lumea. Ce să fac dacă aşa mi-a fost dat?
Eu am studiat principiile ciberneticii într-o cameră, finanţat de greutăţi şi de
griji, Wiener a studiat în laboratoare, finanţat de Rockefeller şi împrejmuit
de tot felul de colaboratori pe care i-a plătit bine. Sigur că dreptatea va fi de
partea celui mai tare. Te rog foarte mult, lasă-mă să rămân un anonim (...)
Crezi că mi-a fost uşor când am văzut că truda mea de-o viaţă este pusă la
stâlpul infamiei şi scuipată de tot felul de nătărăi, care nu ştiau bine nici
tabla înmulţirii?”...Sună şi a actualitate, nu-i aşa?...
Ca să dăm Cezarului ce e al Cezarului, trebuie să recunoaştem că,
poate, fără aportul unei părţi a presei din acea vreme, chiar dacă apărută-n
perioada de ascensiune a cultului personalităţii şi de „închidere” ideologică,
nu ar fi fost posibilă punerea-n valoare a meritelor savantului.
A urmat o veritabilă campanie de presă susţinută de redactorii revistei
„Flacăra”, iar prin sprijinul acestora, începând cu primăvara lui 1974,
medicul Ştefan Odobleja a ajuns să suscite interesul specialiştilor din
România, care au început să studieze şi să revendice prioritatea absolută a
acestuia în domeniul ciberneticii. Valeriu Armeanu spunea, la un moment
dat, despre această campanie: „Ce ar fi să recunoaştem deschis că fără
dăruirea, împinsă uneori până la patimă, a poetului Adrian Păunescu,
astăzi numele lui Ştefan Odobleja ar fi fost în continuare necunoscut
publicului? Pesemne ar fi trecut câteva generaţii până când opera sa ar fi
fost pusă în drepturi, aşa cum se cuvine. Şi nimic nu mă îndreptăţeşte să
cred că ar fi fost tot atât de posibil ca numele său să rămână un strigăt, un
mare strigăt în pustiu”.
Ştefan Odobleja a încetat din viaţă în septembrie 1978, an în care
este publicată la Bucureşti şi lucrarea „Psihologia consonantistă și
cibernetică”, lucrarea di ediţia din 1939 publicată iniţial la Paris.
 Abia la patru ani după moarte, la Bucureşti apare şi reeditarea, în
limba română, a primei ediţii, cea din 1938, a celebrei sale cărţi „Psihologia
consonantistă”. Meritele sale sunt recunoscute însă oficial, pe de-a-ntregul
şi cu laurii pe care ar fi trebuit să-i aibă-n timpul vieţii, abia după căderea
regimului comunist.
Astfel, a devenit membru de onoare postum al Academiei Române în
1990, iar alte trei lucrări ale sale au fost publicate în România în perioada
1993-2003: „Odobleja – Apariția ciberneticii pe pământ românesc, o
evaluare făcută de Iosif Constantin Drăgan”, „Introducere în logica
rezonanței: scrieri inedite” şi „Psihologia consonantistă și cibernetica”.
Ştefan Odobleja este recunoscut în zilele noastre și pe plan mondial
drept părintele ciberneticii. Unii au făcut-o mai greu, alţii mai uşor...De
exemplu, Elveţia i-a recunoscut savantului român meritele, înfiinţând în
1982, la Lugano, în memoria sa, Academia de Cibernetică din Elveția.
Plecând şi de la profesia sa de bază, cea de medic militar, Ştefan
Odobleja a mai publicat lucrările: „Procedeu practic pentru a împiedica
aburirea oglinzilor laringoscopice” (1928), „Un nou semn în pleurezie”
(1929), „Aplicaţiile gravitaţiunii în terapeutică” (1929), „Celulita” (1929),
„Atitudinile corpului şi secreţia sudorală” (1930), „Fonoscopia” (1934).
Cea mai bună dovadă a importanţei pe care a căpătat-o în timp
cibernetică în ţara noastră este apariţia Facultăţii de Cibernetică, Statistică
şi Informatică Economică în cadrul Academiei de Studii Economice din
Bucureşti. Dacă doriţi să aflaţi mai multe despre cine a fost Ştefan
Odobleja, sursele de mai jos vă stau la dispoziţie:
Surse:
Hinoveanu, Ilarie. Ștefan Odobleja: între „aventura științifică” și patimile
glorificării. Craiova. Scrisul românesc, 2003.
http://wvegter.hivemind.net/abacus/CyberHeroes/Odobleja.htm
https://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1199018-savantul-stefan-odobleja-
victima-unui-rapt-stiintific.htm
http://ziarullumina.ro/tefan-odobleja-romanul-care-a-pus-bazele-ciberneticii-
119985.html
https://www.giz.ro/stiinta/stefan-odobleja-inventatorul-ciberneticii-43826/
https://playtech.ro/2016/stefan-odobleja-parintele-ciberneticii-cum-taiat-
comunismul-aripile/
http://www.ici.ro/romania/ro/stiinta/odobleja.html

Gânduri bune tuturor din „pridvorul” de sub Tâmpa şi la bună revedere!

Al dumneavoastră,
Nicolae Uszkai