Tehnicile Hipnoterapiei Ericksoniene - Interior

Colecþie coordonatã de
DORU SOMEªAN
JOHN GRINDER este cofondator, alãturi de Richard W.
Bandler, al programãrii neuro-lingvistice. A studiat psiho-
logia la Universitatea San Francisco ºi deþine un doctorat
în lingvisticã obþinut în 1972 la Universitatea din San
Diego, California. A colaborat cu Noam Chomsky la ela-
borarea teoriei gramaticii transformaþionale, fiind profesor
de lingvisticã la Universitatea din Santa Cruz, California.
RICHARD W. BANDLER este cofondator, alãturi de John
Grinder, al programãrii neuro-lingvistice. Este dublu licen-
þiat în psihologie ºi filozofie al Universitãþii din Santa Cruz,
California. În prezent conduce douã programe de cercetare
Restructurarea Neuro-Hipnoticã ºi Design-ul Psihicului
Uman. Din 1975 deþine editura Meta-Publishing.
John Grinder ºi Richard W. Bandler sunt autorii volumelor
The Structure of Magic, volumul I ºi II (1975, 1976),
Patterns of the Hypnotic Techniques of Milton H. Erickson,
volumul I ºi II (1975, 1977).
MILTON H. ERICKSON (1901–1980) a fost psihiatru de renume
mondial, specializat în hipnoterapie medicalã ºi terapia fami-
liei. A fost preºedinte-fondator al Societãþii Americane de
Hipnozã Clinicã ºi membru marcant al Asociaþiei Psihiatrilor
Americani ºi al Asociaþiei Americane de Psihopatologie.
Este considerat ,,pãrintele“ hipnozei clinice, cercetãrile ºi
studiile sale fiind reunite sub un domeniu de sine stãtãtor:
hipnoterapia ericksonianã. Autor prolific, a scris impreunã
cu Ernest L. Rossi numeroase studii despre hipnoza clinicã,
dintre care amintim: Hypnotic Realities, Hypnotherapy —
An Exploratory Casebook, Experiencing Hypnosis, Time
Distortion in Hypnosis.
La Curtea Veche Publishing va apãrea în curând traducerea
cãrþii My Voice Will Go With You — The Teaching Stories
of Milton H. Erickson, editatã ºi însoþitã de comentariile
lui Sidney Rosen.
Richard BANDLER & John GRINDER
Tehnicile hipnoterapiei
ericksoniene
Vol. 1
Traducere din limba englezã de
EMANUELA ªOIMARU
BUCUREªTI, 2007
Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României
BANDLER, RICHARD
Tehnicile hipnoterapiei ericksoniene / Richard
Bandler & John Grinder; trad.: Emanuela ªoimaru. -
Bucureºti: Curtea Veche Publishing, 2007-
vol.
ISBN 978-973-669-431-8
Vol. 1. - 2007. - ISBN 978-973-669-432-5
I. Grinder, John
II. ªoimaru, Emanuela (trad.)
159.962
Coperta: GRIFFON AND SWANS PRODUCTIONS

www.griffon.ro
RICHARD BANDLER, JOHN GRINDER

Patterns of the Hypnotic Techniques
of Milton H. Erickson, M.D.
Volume I
Copyright © 1975 by Meta Publications

All rights reserved
© Curtea Veche Publishing, 2007,

pentru prezenta versiune în limba românã
ISBN 978-973-669-431-8
Vol. 1. ISBN 978-973-669-432-5
Dedicãm aceastã carte
fantomei O.T.,
zãpezii sporadice
de varã
ºi
Mazdei
(o maºinã pentru oamenii cu auzul fin)

Introducere
Pe fondul unei crize de poliomelitã petrecutã în 1919,

dupã absolvirea liceului, am paralizat aproape în totalitate
timp de câteva luni, cu excepþia vãzului, auzului ºi gândirii,
care mi-au rãmas intacte. Acasã, la fermã, unde am stat în
carantinã, existau prea puþine surse de distracþie. Din fericire,
m-a interesat întotdeauna comportamentul uman ºi, în acest
sens, îmi stãteau la dispoziþie, pentru a fi analizate, manifes-
tãrile pãrinþilor, ale celor opt fraþi ºi ale asistentei care mã
îngrijea. Incapacitatea de a mã deplasa m-a constrâns sã
apelez la diverse mijloace de comunicare cu cei din jur. Deºi
ºtiam deja câte ceva despre limbajul trupului ºi despre alte
forme de comunicare nonverbalã, am fost uimit sã descopãr
frecventele ºi, adesea, surprinzãtoarele contradicþii, cel puþin
pentru mine, dintre comunicarea verbalã ºi cea nonverbalã,
pe parcursul unei singure interacþiuni. Asta mi-a suscitat inte-
resul în aºa mãsurã, încât am profitat de orice ocazie pentru
a-mi diversifica observaþiile.
Descoperirea potrivit cãreia „contactele bilaterale“ erau
percepþii stabilite la douã niveluri diferite de înþelegere,
bazate adesea pe asociaþii experimentale total diferite, mi-a
deschis un nou câmp de observaþie. Apoi, când am realizat cã
se poate manifesta chiar un „contact triplu“, am început sã
recapitulez mental expresia unei singure forme de comunicare
pentru a-mi induce percepþii diferite, chiar contradictorii prin
8 TEHNICILE HIPNOTERAPIEI ERICKSONIENE
structurã, la diferite niveluri de înþelegere. Aceste eforturi m-au

condus cãtre identificarea mai multor factori diferiþi care
guverneazã comunicarea, precum tonalitatea, ritmul, secven-
þele de prezentare, asociaþiile apropiate ºi îndepãrtate, contra-
dicþiile inerente, omisiunile, distorsiunile, redundanþele,
accentele principale ºi secundare, sinceritatea ºi indiscreþia,
ambiguitãþile, enunþurile relevante ºi irelevante — pentru a
menþiona doar câteva dintre ele. De asemenea, mi-a devenit
foarte clar cã existau trepte multiple de percepþie ºi înþele-
gere, însã nu toate erau la îndemâna înþelegerii conºtiente, ci
unele se manifestau în planuri inexistente la nivelul sinelui,
adesea descrise ca „instinctive“ sau „intuitive“.
Poate cã cel mai bun exemplu este secvenþa performanþei
lui Frank Bacon în rolul uimitor din piesa Iluminare, când,
prin rostirea unui simplu nu la intervale diverse, a transmis
cel puþin ºase sensuri diferite. Printre acestea, se numãrã
emfaticul Nu, sugestivul Da, promisiunea implicitã a lui Nu
încã, expresia amuzatã Nu fi ridicol, ºi chiar negaþia catego-
ricã din Nici dacã ar îngheþa iadul cu totul! Tonul modificat
al vocii poate reprezenta în sine o însumare lexicalã pro-
priu-zisã a modificãrilor survenite la nivelul comunicãrii ver-
bale, aºa cum poate fi cazul ºi pentru limbajul trupului.
Ulterior, m-am iniþiat în hipnoza experimentalã prin inter-
mediul lui Clark L. Hull ºi am devenit conºtient de posibili-
tãþile de a diminua numãrul centrilor de atenþie, pe de o parte,
ºi de a-i selecta ºi utiliza pe cei cu un caracter specific, pe de
altã parte. În ceea ce mã priveºte, asta a dus la corelarea con-
ºtientizãrii caracterului complex al comunicãrii cu aprofun-
darea hipnozei în scopuri experimentale ºi psihoterapeutice.
Deºi aceastã carte a lui Richard Bandler ºi John Grinder,
la care mi-am adus contribuþia prin prefaþã, este departe de a
fi o descriere completã a metodologiei mele, aºa cum autorii
înºiºi precizeazã, ea furnizeazã totuºi o strategie explicativã
a activitãþii mele, care se dovedeºte a fi mult mai coerentã
decât aº putea eu s-o fac. ªtiu ce fac, dar sã explic cum fac,
asta este mult prea dificil pentru mine. Un exemplu grãitor în
Introducere 9
acest sens îl constituie experienþa fiicei mele, Kristina, ca

studentã la medicinã. Din întâmplare, ea a pus mâna pe un
text redactat de subsemnatul în colaborare cu Ernest Rossi ºi,
dupã ce l-a citit, a comentat amuzatã: „Deci, aºa fac ºi eu!“
Dr. Rossi, care era de faþã, a întrebat-o imediat: „Aºa faci
ce?“, iar ea a explicat: „Fiecare pacient are dreptul de a
refuza sã-mi acorde permisiunea efectuãrii unui control
rectal ºi de hernie, ºi mulþi chiar o fac. Dar când ajung la
aceastã secvenþã a examenului medical, le spun pacienþilor
mei, într-o manierã plinã de înþelegere, cã ºtiu cã s-au sãturat
sã mã holbez în ochii lor, sã le cotrobãi prin urechi ºi prin
nas, sã-i înþep ºi sã-i înghiontesc ici ºi colo, dar cã, de îndatã
ce voi termina ºi examinarea rectalã ºi de hernie, sunt liberi
sã-mi zicã la revedere. ªi întotdeauna aºteaptã rãbdãtori
aceastã fazã în care îºi pot lua la revedere de la mine.“
În timp ce-mi doresc o analizã ºi mai aprofundatã a
aspectelor complexe ale comunicãrii în scopuri hipnotera-
peutice, ceea ce ar presupune un text mai amplu decât poate
cuprinde aceastã carte a lui Bandler ºi Grinder, mi-aº dori, de
asemenea, ºi o analizã a modului în care comunicãrile atent
structurate pot determina rãspunsuri atât de extinse ºi de
eficiente din partea pacienþilor, deºi, de multe ori, acestea nu
au fost solicitate în mod expres. Fãrã îndoialã cã se vor
efectua ºi studii complementare de acest gen. Aºtept cu
nerãbdare cel de-al doilea volum din seria de faþã, iniþiatã de
Richard Bandler ºi John Grinder.
Scrierea acestei prefeþe a reprezentat o plãcere ºi o onoare
pentru mine. Spun asta nu pentru cã volumul se axeazã pe
tehnicile mele hipnotice, ci pentru cã a fost nevoie de mult
timp pentru a ajunge sã înþelegem cã tipul de comunicare
plurisemanticã ar trebui sã ia locul verbalizãrilor repetitive,
al sugestionãrilor directe ºi al comenzilor autoritare.
Dr. Milton H. Erickson
1201 East Hayward Avenue
Phoenix, Arizona 85020
Mulþumiri
Îi suntem recunoscãtori dr. Milton H. Erickson pentru

permisiunea acordatã de a cita în acest volum din articolele
sale, ºi Societãþii Americane de Hipnozã Clinicã aflatã în
posesia drepturilor de autor asupra majoritãþii materialului
folosit.
Ne exprimãm recunoºtinþa faþã de Jeanne Nixon ºi faþã de
The Penguin People, Artists and Typographers din Santa Clara,
California, pentru designul ºi tiparul artistic al acestei cãrþi.
Am dori sã-i mulþumim ºi lui Ernest Rossi pentru cã ne-a
pus la dispoziþie casete ºi lucrãri în manuscris.
Câteva precizãri privind
Volumul I
al Tehnicilor hipnoterapiei
ericksoniene
Milton Erickson este recunoscut pe plan internaþional ca

un practician de vârf al hipnozei clinice. A scris peste o sutã
de articole teoretice despre hipnozã, pe care a predat-o ºi a
practicat-o încã din anii 1920. Mai mult decât oricine alt-
cineva în acest domeniu, el a fost capabil atât sã cerceteze,
cât ºi sã demonstreze amplele posibilitãþi pe care hipnoza le
oferã umanitãþii. Priceperea sa deconcerteazã gândirea
ºtiinþificã, iar realizãrile sale sunt privite, de regulã, fie ca
miracole, fie sunt declarate ca imposibile, deºi practica
uzualã dovedeºte cã autorul însuºi constituie o realitate
incontestabilã, un contrast uimitor faþã de ceea ce se crede în
general cã poate realiza mintea umanã. Mai mult, doar câþiva
dintre discipolii lui au învãþat sã punã în practicã tehnicile
hipnotice pe care Milton Erickson le utilizeazã cu atâta uºu-
rinþã. Manifestãrile comportamentale pe care acesta le scoate
în evidenþã prin inducerea ºi utilizarea stãrilor hipnotice sunt
foarte complexe. Totuºi, el este atât de sistematic, încât com-
portamentul menþionat prezintã tipare distinctive.
Abilitatea noastrã constã în construirea unor modele
explicite ale acestui comportament uman extrem de complex.
Asta înseamnã cã propunem hãrþi ale acestor patternuri

comportamentale complexe, care le permit altora sã ºi le
însuºeascã ºi sã le foloseascã. Amintim în acest sens aserþiu-
nile lui Noam Chomsky1 privind formularea iniþialã, primarã,
a unui model pentru lingvistica transformaþionalã de facturã
modernã.
… reprezintã partea unei încercãri de a construi o
teorie formalã generalã a structurii lingvistice ºi de a
cerceta fundamentele unei asemenea teorii. Cãutarea unei
forme riguroase de expresie în lingvisticã are o motivaþie
mult mai serioasã decât preocuparea simplistã pentru
subtilitãþi logice sau decât dorinþa de a purifica metodele
consacrate de analizã lingvisticã. Mai exact, modelele
formale ale structurii lingvistice pot juca un rol decisiv în
însuºi procesul de descoperire, atât în sens negativ, cât ºi
în sens pozitiv. Trãgând o concluzie eronatã dintr-o
formulare precisã, dar inadecvatã, putem ajunge la însãºi
sursa acestei neconcordanþe, dobândind astfel o înþelegere
mult mai profundã asupra informaþiilor lingvistice. Mai
curând, o teorie formalã poate furniza automat soluþii
pentru o serie de probleme, altele decât cele pentru care a
fost proiectatã explicit.
Acest volum însumeazã eforturile noastre de a aplica

acelaºi demers ºi în domeniul hipnozei.
Când Erickson a intuit aceastã posibilitate, ºi-a exprimat
speranþa cã volumul de faþã va fi în aºa fel construit încât sã
vinã în întâmpinarea tuturor hipnoterapeuþilor cu instrumente
ºi tehnici adecvate. Printr-o lecturã plãcutã ºi bine structu-
ratã, intenþionãm sã vã oferim un model explicit, prin inter-
mediul cãruia aceste tehnici sã devinã funcþionale în propria
dumneavoastrã activitate. Cartea conþine trei etape sau stadii
de modelare, fiecare reprezentând o secþiune separatã.
1 Syntactic Structures, Mouton & Co., Haga, 1975, p. 5.

Câteva precizãri 15
Prima parte cuprinde câteva dintre articolele lui Erickson,

însoþite de exemple incitante din propria lui activitate. Vom
veni cu un comentariu complementar care va identifica
patternurile din comportamentul sãu. Tiparele identificate de
noi nu vor epuiza însã, sub nicio formã, aspectele activitãþii
lui Erickson. Volumul de faþã intenþioneazã doar sã iniþieze o
direcþie în acest sens ºi, în acelaºi timp, sã prezinte elemen-
tele fundamentale ale patternurilor lingvistice ericksoniene.
În partea a doua, vom distribui aceste tipare în grupuri
naturale. Din fericire, asta vã va oferi o metodã extinsã atât
pentru a înþelege activitatea lui Erickson, cât ºi pentru a vã
organiza propria activitate hipnoterapeuticã. Scopul nostru
este de a vã familiariza cu aceste patternuri ºi de a prezenta
exemple din activitatea lui Erickson în care ele sunt folosite.
Acest lucru va fi posibil prin selectarea unor fragmente
reduse din nenumãratele articole publicate pe marginea
demersurilor sale, multe dintre ele sub formã de copii.
Partea a treia a volumului constituie o prezentare gradatã,
explicitã, a patternurilor identificate în primele douã pãrþi.
Aceastã secþiune intenþioneazã sã vã inducã abilitãþile nece-
sare pentru a construi fiecare tipar pe baza înþelegerii carac-
teristicilor sale formale. Convingerea noastrã este cã, în felul
acesta, patternurile comportamentale ericksoniene vor de-
veni funcþionale în propria dumneavoastrã activitate.
Vã recomandãm insistent sã citiþi aceastã lucrare cu mare
atenþie ºi sã vã rezervaþi timp pentru a pune în practicã
fiecate pattern în parte. Cartea se vrea un manual cu caracter
instructiv, nu o lecturã de plãcere. Parcurgerea ºi reparcurge-
rea ei atentã vã vor rãsplãti din plin.
Pa r t e a I
Identificarea patternurilor
din activitatea
hipnoterapeuticã
a lui Erickson
I N T R O D U C E R E
Harta nu este teritoriul
Conform experienþei autorilor, cei care folosesc hipnoza în

scopuri medicale, stomatologice sau psihoterapeutice par sã
înþeleagã mai mult decât oricare alt grup social cã noi, ca
fiinþe umane, nu acþionãm comportamental în mod direct
asupra lumii, ci mai degrabã prin intermediul unei hãrþi sau a
unui model (o reprezentare construitã deliberat) despre ceea
ce credem cã ar fi lumea. O înþelegere amãnunþitã a felului în
care oamenii, în general, ºi fiecare subiect, în particular, îºi
reprezintã lumea în care trãiesc îi va oferi hipnoterapeutului
multe avantaje. Printre ele se numãrã rapiditatea inducþiei
hipnotice, un succes sporit obþinut cu un numãr mai mare de
subiecþi ºi transe mai profunde. Pentru studiul aprofundat al
proceselor de creare a modelelor individuale de reprezentare
a lumii, recomandãm The Structure of Magic I ºi II. Pentru
scopurile urmãrite aici, dorim sã vã prezentãm acum un
model elementar al acestor procese de configurare a perspec-
tivei individuale asupra mediului înconjurãtor.
În primul rând, modelele create de noi se vor diferenþia de
realitatea ca atare în trei direcþii majore. Vor fi înlãturate
unele secvenþe ale experienþei noastre, ceea ce reprezintã un
aspect pe cât de necesar, pe atât de împovãrãtor al acestor
procese modelatoare. Dacã am încerca sã ne reprezentãm
fiecare element al activitãþii senzoriale, am fi copleºiþi de
vastitatea informaþiilor. În caz contrar, când nu reuºim sã ne
reprezentãm un aspect esenþial sau vital, rezultatele pot fi

catastrofale. În contextul tuturor evenimentelor parcurse de-a
lungul vieþii, eliminãm unele secvenþe din experienþa trãitã
atunci când creãm modele de reprezentare a lumii. Aceste
suprimãri, laolaltã cu toate procesele modelatoare, se deru-
leazã perpetuu ºi, cele mai multe, fãrã a fi conºtientizate.
A doua diferenþã dintre realitatea însãºi ºi viziunea noas-
trã asupra ei rezidã în distorsiuni. Distorsiunea este un pro-
ces modelator care ne permite sã efectuãm permutãri în expe-
rimentarea datelor senzoriale. De exemplu, ne putem
imagina o vacã verde, chiar dacã simþurile noastre nu au
experimentat niciodatã o asemenea imagine. Putem sã ne
modificãm experienþa de viaþã ºi sã ne proiectãm viitorul
imaginându-ne cã se deruleazã în prezent. Acest proces de
reprezentare poate constitui un avantaj sau un dezavantaj, în
funcþie de felul în care este utilizat.
Generalizarea este al treilea proces de constituire a unor
modele. În cadrul sãu, un element al reprezentãrii noastre
despre lume ajunge sã desemneze o întreagã categorie, pentru
care el funcþioneazã, de fapt, doar ca exemplu. Asta ne permite
sã ºtim cã atunci când citim o carte ne însuºim conþinutul ei
dacã ne deplasãm privirea de la stânga la dreapta. Când suntem
în faþa unei uºi obiºnuite, deºi n-am mai vãzut-o înainte, presu-
punem cã se va deschide folosind aceleaºi miºcãri cu care
suntem deja familiarizaþi. În cadrul modelului personal despre
lume, generalizãrile ne permit sã ne adaptãm cu uºurinþã unor
contexte diferite. Prin intermediul lor, putem, de asemenea, sã
ne recodificãm experienþele de viaþã la niveluri superioare de
reprezentare, ceea ce faciliteazã evoluþia în ºtiinþã ºi tehno-
logie — în toate domeniile existenþei umane.
Pânã în prezent, cel mai minuþios studiat ºi mai bine înþe-
les model sau sistem uman de reprezentare este limbajul
natural. Lingvistica transformaþionalã este explicitã, formalã
ºi constituie cel mai amplu model dintre sistemele lingvistice
umane. Lingviºtii transformaþionali au selectat câteva dintre
Harta nu este teritoriul 21
tiparele acestui sistem de reprezentare care sunt comune

tuturor limbilor. Aºadar, lingvistica transformaþionalã repre-
zintã un Metamodel, adicã modelul unui model de limbaj.
Lingviºtii menþionaþi au construit o reprezentare explicitã a
intuiþiilor de care dau dovadã oamenii atunci când folosesc ºi
înþeleg limbajul natural. De exemplu, fiecare enunþ din orice
limbã presupune douã reprezentãri distincte: reprezentarea
felului în care este perceput auditiv (sau, dacã este scris, a
modului în care se prezintã grafic), denumitã structurã de
suprafaþã, ºi reprezentarea sensului, numitã ºi structurã
profundã. Când cineva pronunþã propoziþia:
Fereastra era spartã
structura de suprafaþã este datã de reprezentarea sunetelor ca

atare emise de persoana care vorbeºte, sau, în cazul reprezen-
tãrii scrise, de cuvintele de mai sus. Pe lângã aceastã repre-
zentare, propoziþia este asociatã cu o alta, care este de fapt
sensul pe care îl are — structura profundã, care, în cazul de
faþã, poate fi configuratã astfel:
TRECUT (A SPART [cineva, fereastra, cu ceva])
Aceastã reprezentare a structurii profunde este menitã sã

înglobeze intuiþiile pe care le avem fiecare dintre noi, ca
vorbitori nativi ai unei limbi, atunci când percepem auditiv
structura de suprafaþã prezentatã anterior. Înþelegem cã:
(a) Un anumit eveniment a avut loc în trecut;

(b) Evenimentul a prezentat un caracter complex;
(c) El a inclus urmãtoarele elemente:
(1) O acþiune, aceea de a sparge, care a implicat:
a. Agentul — o persoanã sau un lucru care a înfãp-
tuit spargerea, desemnat(ã) aici prin cineva, ºi
b. Obiectul — un obiect care a fost spart, reprezen-

tat aici prin fereastrã, ºi
c. Instrumentul — obiectul folosit pentru a înfãptui
spargerea, desemnat aici prin sintagma cu ceva.
Observaþi cã, deºi structura de suprafaþã nu conþine toate

elementele prezente în structura profundã (în acest caz, agen-
tul ºi instrumentul lipsesc din structura de suprafaþã), vor-
bitorul nativ al unei limbi are activatã aceastã informaþie în
procesul de înþelegere a propoziþiei. Enunþul Fereastra a fost
spartã implicã, din partea vorbitorilor nativi, atât conºtien-
tizarea îndeplinirii acþiunii ca atare, cât ºi a faptului cã cineva
sau ceva a trebuit s-o înfãptuiascã cu un instrument. Diferen-
þele dintre structurile de suprafaþã ºi sensurile asociate din
structurile profunde formeazã domeniul de cercetare al
lingvisticii transformaþionale. Aceasta a postulat o serie de
operaþii formale de cartografiere, numite transformãri, care
specificã cu exactitate deosebirile dintre structurile profunde
ºi cele de suprafaþã. Procesul complet prin care o structurã
profundã este conectatã la structura de suprafaþã aferentã se
numeºte derivare.
Modelele formale ale relaþiei specifice dintre structura de
suprafaþã ºi structura de profunzime pot fi explicitate cu
ajutorul schemei urmãtoare.
}
derivare structura profundã
•
transformarea 1 •
“ 2 •
derivare
“ 3 •
“ N… •
•
structura de suprafaþã
(Este necesar sã puteþi face aceastã distincþie importantã

pentru a înþelege procesarea inconºtientã a limbajului care
are loc în hipnozã.) Prin urmare, lingviºtii transformaþionali
au luat în considerare o zonã extrem de complexã a compor-
tamentului uman ºi au construit un model formal al acesteia,
care prezintã explicit regulile de comportament aplicate
intuitiv de cãtre vorbitorii nativi ai unei limbi, deºi aceºtia nu
le înþeleg în mod conºtient.
Autorii (Bandler/Grinder) au folosit metoda de abordare a
intuiþiilor formale pentru a construi un model teoretic explicit
al interacþiunii lingvistice din psihoterapie. N-am fãcut decât
sã creãm o reprezentare formalã a intuiþiilor pe care terapeuþii
fiecãrei ºcoli de psihoterapie le folosesc în activitatea lor, deºi
nu le conºtientizeazã neapãrat. (Acest Metamodel din terapie
este explicat pe larg în The Structure of Magic I).
Am apelat la tehnicile de structurare formalã pentru a
cerceta ºi a înþelege celelalte sisteme de reprezentare folosite
de oameni, cu scopul de a structura ºi de a crea modele sau
tipare ale experienþei trãite. Aceste hãrþi kinestezice, vizuale,
auditive, olfactive sau gustative ale experienþei de viaþã au
fost utilizate aºadar ca bazã a procesului de extindere a
modelului nostru terapeutic. Rezultatele s-au dovedit a fi atât
captivante, cât ºi foarte utile.
În primul rând, am aflat cã majoritatea oamenilor au un
anumit sistem de reprezentare, extrem de valoros pentru ei,
pe care-l folosesc pentru a-ºi organiza experienþa, ºi cã acesta
poate fi identificat cu uºurinþã prin focalizarea atenþiei asupra
predicatelor (adjective, adverbe, verbe) prezente în limbaj.
De exemplu, o persoanã al cãrei sistem de reprezentare prio-
ritar este unul de tip vizual îºi va descrie experienþa cu ajuto-
rul predicatelor care implicã un sistem de tip vizual, cum ar
fi: Înþeleg ce spui, chiar foarte clar. Dacã te uiþi la aceastã
lucrare, vei înþelege cum sã-þi îmbunãtãþeºti activitatea.
Imagineazã-þi cã asta pare a fi o lecturã destul de plicti-
sitoare.
Oamenii al cãror sistem dominant de reprezentare este de

tip kinestezic vor folosi predicate care implicã reprezentãri
kinestezice. Iatã un exemplu: Insist ca tu sã pãtrunzi sensul
acestui concept; Simt cã poþi depãºi unele probleme grele;
Te poþi apropia de aceste semnificaþii ºi le poþi manipula.
O persoanã al cãrei sistem reprezentativ prioritar este de
tip auditiv va folosi predicate care presupun reprezentãri
auditive. De exemplu, va spune: Sunã interesant; Vom dis-
cuta mai târziu; Voi primi în curând veºti de la el; cu alte
cuvinte, ne vom întâlni ºi ne vom asculta punctele de vedere
asupra chestiunilor aflate în discuþie.
Am aflat cã terapeuþii ºi hipnotizatorii cei mai eficienþi
sunt cei care folosesc în mod sistematic, deºi nu întotdeauna
conºtient, sistemul dominant de reprezentare al clientului lor.
Înþelegerea modului în care clienþii îºi organizeazã existenþa
în funcþie de aceste sisteme de reprezentare este foarte
beneficã atât pentru psihoterapeut, cât ºi pentru practicianul
hipnozei. În procesul de structurare formalã a acestor tipare
de comportament operãm o diferenþiere între canalele de sti-
muli, sistemele de reprezentare ºi canalele de reacþie sau de
rãspuns. O persoanã poate auzi cuvinte (input), poate con-
strui din ele o viziune (sistem de reprezentare) ºi o poate
exprima bãtând cu pumnul în masã (canal de rãspuns). (Mo-
delul formal al acestui tip de comportament constituie esenþa
lucrãrii The Structure of Magic II, pe care ar trebui s-o par-
curgeþi pentru a vã aprofunda cunoºtinþele.)
În acest punct, este esenþial sã precizãm cã fiecare dintre
noi, ca fiinþe umane, ne creãm modele ale lumii, care diferã
considerabil de realitatea ca atare. Totodatã, noi operãm indi-
vidual cu reprezentãri ale lumii care sunt în mod esenþial
diferite de ale celorlalþi. În plus, modelele formale — Meta-
modelele — pot fi astfel construite încât sã reprezinte tipa-
rele de configurare folosite atunci când ne creãm aceste hãrþi
ale realitãþii. Putem construi Metamodele care sã evidenþieze
regulile, conºtiente sau inconºtiente, ce guverneazã activi-

tatea terapeuþilor ºi hipnotizatorilor care le pun în practicã.
Activitatea hipnoterapeuticã a lui Milton Erickson se
încadreazã în aceastã zonã a comportamentului uman com-
plex. Capacitatea sa de a induce ºi de a utiliza hipnoza este
deosebit de eficientã. Din nefericire, foarte puþini oameni au
fost în stare sã deprindã abilitatea respectivã. Încã ºi mai grav
este faptul cã lipsa înþelegerii teoretice a hipnozei ºi a induc-
þiei sale a avut ca rezultat diminuarea interesului, a cercetãrii
ºi a folosirii acestui instrument terapeutic extrem de util.
Capacitatea autorilor acestei cãrþi de a înþelege ºi de a-ºi
reprezenta principiile activitãþii ericksoniene le-a facilitat
însuºirea ºi utilizarea acestor patternuri dominante. Conºtien-
tizând cã suntem înzestraþi cu abilitãþi deosebite de a crea
reprezentãri formale ale comportamentului uman complex,
maestrul ne-a pus la dispoziþie scrierile sale ºi înregistrãrile
audio-video, în speranþa cã modelul teoretic al activitãþii lui,
care urmeazã a fi prezentat în aceastã carte, ne va facilita
dezvoltarea acestor însuºiri deosebite pentru a stimula intere-
sul crescând pentru cercetarea ºi practicarea clinicã a hipnozei.
Strategia pe care o folosim în aceastã carte constã în a
studia în detaliu fiecare dintre tehnicile ericksoniene. Mai
întâi, am extras componentele primare. De exemplu, tehnica
sa interspersalã* presupune o serie de utilizãri particulare ale
limbajului; când aceste componente, care includ folosirea
presupoziþiilor, a comenzilor implicite ºi a enunþurilor frag-
mentate, sunt reunite prin folosirea particularã a ritmului
vocal ºi a tonalitãþii, obþinem un tipar mai amplu, cel al rezul-
tatelor interspersale. Am optat pentru o serie de articole care
prezintã o mare parte a activitãþii hipnotice ericksoniene.
Sperãm cã rezultatul va fi atât instructiv, cât ºi util pentru
propria dumneavoastrã arie de activitate. Acest volum
* Termenul interspersal (sau interspersion) (engl.) se referã la acþiunea de
a introduce, din când în când, un anumit lucru printre alte lucruri (n. red.).
urmãreºte în primul rând sã vã furnizeze abilitãþile lingvis-

tice corespunzãtoare celui dintâi nivel de construire a tipare-
lor folosite în mod atât de eficient de Erickson.
Strategia noastrã se desfãºoarã în trei etape: mai întâi,
încercãm sã identificãm aceste patternuri în contextul activi-
tãþii ericksoniene. Apoi, ne propunem sã vã familiarizãm cu
fiecare pattern în parte, cu forma ºi cu utilitatea acestuia. ªi,
în al treilea rând, vrem sã vã oferim principii de structurare
care sã vã ajute sã construiþi ºi sã utilizaþi aceste patternuri în
propria dumneavoastrã activitate.
În ultimele trei decenii, s-au fãcut multe descoperiri
despre modul de funcþionare a fiinþelor umane în ceea ce pri-
veºte limbajul, comportamentul ºi planul conºtiinþei. Dome-
niile lingvisticii ºi neurologiei au înregistrat progrese consi-
derabile în înþelegerea comportamentului uman. Mai rãmân
multe de învãþat; desigur, procesele de funcþionare a organis-
mului uman constituie încã un univers foarte complex, insu-
ficient explorat pânã acum. În volumul de faþã, ne propunem
sã preluãm o parte dintre cunoºtinþele legate de aceste
domenii ºi sã le aplicãm în studiul hipnozei într-o manierã
care vã va ajuta sã vã organizaþi mai bine procesul de
înþelegere optimã a activitãþii lui Milton Erickson ºi a feno-
menului hipnoterapeutic. Una dintre contribuþiile majore ale
neurologiei, care ne ajutã sã înþelegem comportamentul hip-
notic, se referã la studiul pacienþilor cu deconexiune cere-
bralã.1 Observaþiile privind diferenþele dintre cele douã emis-
fere cerebrale, în cazul pacienþilor care suferã de sindromul
menþionat ºi al celor cu afecþiuni cerebrale (Gardner), au
demonstrat cã cele douã pãrþi ale creierului uman îºi subsu-
meazã funcþii diferite. Comportamentul ericksonian în hip-
nozã pare sã ilustreze perceperea intuitivã a acestor deosebiri.
Domeniul lingvistic ne oferã resurse multiple pentru înþe-
legerea felului în care oamenii proceseazã segmente com-
1 Gardner, Sperry, Gazzinga, 1969.

plexe de limbaj la nivelul subconºtientului.2 Cercetãrile efec-

tuate în cele douã domenii au reactivat o întrebare mai veche:
ce este mintea inconºtientã? Nu avem încã un rãspuns satis-
fãcãtor la aceastã întrebare; totuºi, suntem convinºi cã atunci
când Erickson foloseºte conceptul de minte inconºtientã are
în vedere mai mult decât un simplu termen ignorat de fun-
damentele freudiene ale psihologiei. Credem cã el se referã
atât la funcþionarea emisferei cerebrale dominante la un nivel
ce nu poate fi conºtientizat, cât ºi la funcþionarea celeilalte
emisfere cerebrale non-dominante. Probabil cã referinþele
ericksoniene sunt mai ample decât aceste douã aspecte ale
activitãþii cerebrale, dar suntem siguri cã modul în care el
utilizeazã termenul menþionat include ºi aceste douã funcþii.
Strategia sa principalã în timpul inducerii stãrii de transã pare
sã implice urmãtoarele trei dimensiuni:
(1) Stabilirea raportului de rezonanþã empaticã ºi dez-

orientarea emisferei (lingvistice) dominante;
(2) Folosirea emisferei dominante, procesare lingvisticã
ce se produce dincolo de nivelul conºtient;
(3) Accesarea emisferei non-dominante.
Bibliografia oferã informaþii suplimentare pentru cei care

sunt interesaþi de domeniul de cercetare propus.
Mai departe, în continuarea Pãrþii I, ne propunem sã vã
ajutãm sã aflaþi maniera în care lucreazã Erickson pentru a
folosi ºi a activa toate cele trei strategii în inducerea transei
hipnotice. Partea a II-a vã va prezenta o analizã mult mai
explicitã în acest sens.
2 Vezi Beuer, Miller etc.

O trecere în revistã
a patternurilor
În secþiunea care ne-a rãmas din Partea I a acestui volum,

vom prezenta câteva exemple legate de activitatea lui
Erickson privind inducerea transei hipnotice ºi sugestia. Aºa
cum am stabilit anterior, ne vom concentra asupra identi-
ficãrii patternurilor dominante din activitatea ericksonianã.
Secþiunile finale ale volumului de faþã au în vedere struc-
turarea formalã ºi articularea acestor patternuri, astfel încât
sã devinã funcþionale ºi în activitatea dumneavoastrã. Ne
propunem iniþial sã vã oferim o perspectivã de ansamblu
asupra lor, pentru a vã facilita înþelegerea utilizãrii complexe
pentru care le-a conceput Erickson.
În orice activitate de inducere a transei hipnotice, hipno-
tizatorul trebuie sã fie receptiv la modalitatea particularã în
care clientul sãu îºi proiecteazã experienþa, altfel spus, la
sistemul sãu personalizat de reprezentãri ale lumii ºi la pro-
cesul de formare a acestuia. Capacitatea hipnoterapeutului de
a identifica ºi de a folosi viziunea specificã a clientului ºi
modul ei de constituire îi vor determina într-o mare mãsurã
ºi abilitatea de a stabili cu succes raportul de rezonanþã empa-
ticã referitor la persoana în cauzã. Conceptul de pacing —
stabilirea raportului de rezonanþã empaticã, constând în aser-
þiuni constatative — este esenþial pentru orice dezbatere
asupra inducerii cu succes a stãrii de transã. Ne vom limita,
O trecere în revistã a patternurilor 29
în cele ce urmeazã, la rezonanþa empaticã obþinutã prin mij-

loace verbale. Un hipnotizator reuºeºte sã comunice total cu
clientul sãu prin mijloace verbale atunci când afirmaþiile sale
sunt acceptate de acesta ca o descriere optimã a experienþei
în curs de desfãºurare.
În empatia de tip verbal, douã categorii descriptive gene-
rale îºi vor dovedi eficacitatea:
(1) Descrierea experienþei de moment sesizabilã pentru

subiect;
(2) Descrierea experienþei de moment insesizabilã pentru
subiect.
Prima categorie descriptivã de tip verbal depinde mai ales

de capacitatea hipnotizatorului de a face disocieri clare,
vizuale ºi auditive, în timp ce îºi observã ºi îºi ascultã clien-
tul ºi de a le încorpora în procesul de reprezentare a compor-
tamentului acestuia. Aºa cum s-a menþionat în comentariul la
articolul lui Huxley de la sfârºitul Pãrþii I, în inducþiile stan-
dard, hipnoterapeutul va folosi frecvent descriptori precum:
… inspiri ºi expiri…
… braþul tãu se ridicã, se ridicã tot mai mult…
unde aceºtia sunt astfel sincronizaþi încât sã surprindã cu

acurateþe experienþa subiectului în însãºi derularea ei —
adicã terapeutul îi enunþã pe mãsurã ce clientul inspirã ºi
expirã sau mâna sa leviteazã. Pentru acest tip de empatie,
este esenþialã ºi de neînlocuit capacitatea hipnotizatorului de
a opera disocieri vizuale ºi auditive de mare precizie. Deºi
aptitudinea menþionatã este remarcabilã, ºi cu toate cã
Erickson încorporeazã cu abilitate aceste disocieri în descrie-
rile etapizate, precizãm cã respectivul context de utilizare a
lor nu este singular. În procesul de empatie, hipnoterapeutul
devine el însuºi un mecanism de retroacþiune sau de

biofeedback complex, care se poate realiza în primul rând
prin mijloace verbale. În plus, oricum, ºi cu un efect dra-
matic la fel de eficient, dovedit atât de observaþiile noastre
asupra lui Erickson, cât ºi de propria activitate, hipnote-
rapeutul îºi poate folosi poziþia ºi miºcãrile corpului, into-
naþia ºi ritmul ca mecanisme de rezonanþã empaticã. Mai
exact, Erickson adoptã adesea intonaþia subiectului, sintaxa
ºi ritmul vorbirii acestuia, îºi potriveºte poziþia corpului,
ritmul respiraþiei ºi gesturile pentru a fi în consonanþã cu
pacientul sãu. Astfel, acesta din urmã îºi percepe propria
respiraþie, ridicarea ºi coborârea cavitãþii toracice, ºi,
simultan, observã cã aceleaºi miºcãri ritmice sunt înre-
gistrate ºi de corpul terapeutului. Erickson dezvoltã plenar
aceste principii. El nu doar cã îºi potriveºte respiraþia dupã
cea a clientului sãu, dar îºi va adapta ºi ritmul vocii în func-
þie de respiraþia sau pulsul acestuia, observându-i în acest
scop dilatarea ºi contractarea vaselor de sânge. Va folosi
cuvinte ºi sintagme similare cu cele ale subiectului ºi ace-
leaºi inflexiuni ale vocii. În esenþã, el îºi transformã toate
canalele de reacþie sau de output într-un mecanism de
feedback care sã corespundã experienþei subiective a clien-
tului sãu atât în planul conºtient, cât ºi în cel inconºtient.
Doar în cazuri excepþionale, subiecþii realizeazã într-adevãr
cã sunt supuºi unor practici de stabilire a rezonanþei empa-
tice. Aceastã lipsã de conºtientizare din partea pacientului
este un element esenþial pentru inducþia rapidã ºi eficientã a
transei. Rezultatul acestui tip complex de comunicare
descrie un cerc complet al biofeedbackului persoanei în
cauzã. Canalele de reacþie sau de rãspuns ale subiectului ºi
experienþa fizicã parcursã, precum ºi reacþia auditivã sunt în
consonanþã cu reacþiile lui Erickson:
canalele de reacþie canalele de stimuli

ale clientului ale hipnotizatorului
canalele de stimuli canalele de reacþie

ale clientului ale hipnotizatorului
Vom trata pe larg acest tip complex de rezonare empaticã

în volumul al doilea al cãrþii de faþã; aici ne concentrãm
asupra dimensiunilor verbalizate ale activitãþii ericksoniene.
Aºadar, primul tip de stabilire a raportului empatic presu-
pune capacitatea hipnotizatorului de a se adapta verbal la
experienþa pe care o parcurge clientul. Include atât foarte evi-
dentele — de pildã:
… în timp ce stai acolo, ascultând sunetul vocii mele…
cât ºi mai puþin evidentele tipuri de comportament empatic

observabil.
De exemplu, în urmãtorul dialog privind levitaþia braþu-
lui, purtat cu Jay Haley (H) ºi John Weakland (W),
W: … Nu sunt sigur dacã ai Erickson vine cu instrucþiuni

considerat lipsa de reac- privind inducþia necesarã
þie ca un rãspuns sau ca pentru ca braþele pacientului
pe cel mai slab rãspuns sã leviteze. Face asta în timp
ºi ai spus „Se ridicã“. Ai ce clientul inspirã. Dacã îþi
spus-o de câteva ori pui mâinile pe coapse ºi
atunci când nu mi-am inspiri, vei avea senzaþia cã
putut da seama dacã se ele se ridicã. Instrucþiunile
întâmpla ceva sau nu. sale corespund verbal cu
E: S-a întâmplat un singur ceea ce ºtie cã va experi-

lucru. Aºazã-þi mâna pe menta clientul. Acesta este
coapsã, inspirã adânc. un alt exemplu privind rezo-
Ce s-a întâmplat cu narea empaticã.
mâna ta?
W: Se ridicã!
E: Cronometrezi inspiraþia.
ªi nu mai au cum sã nege
asta… Mai târziu, am
crezut cã voi accentua
acest lucru folosind
fiecare inspiraþie pentru
a pronunþa cuvântul
„ridicare“.
În stabilirea rezonanþei empatice cu experienþa prin care

trece clientul, scopul hipnotizatorului este sã comunice atât
de bine cu el, încât sã poatã prelua controlul. Cu alte cuvinte,
odatã ce pacientul a acceptat (de obicei, inconºtient) descrie-
rea hipnotizatorului ca pe o relatare conformã cu experienþa
pe care o parcurge, devine tot mai neclarã linia ce desparte
descrierea terapeutului privind comportamentul de fapt al
clientului ºi ceea ce acesta va experimenta pe cont propriu.
De obicei, Erickson emite o serie de aserþiuni ce pot fi veri-
ficate de client ºi le pune în legãturã cu o afirmaþie care
descrie comportamentul pe care vrea sã i-l solicite acestuia.
Eficienþa acestor conectori variazã. Cea mai slabã formã de
conexiune este conjuncþia simplã — folosirea cuvântului ºi
ca în exemplul urmãtor3:
3
În acest prim volum, facem distincþia doar între trei tipuri de elemente
de legãturã:
a) Conjuncþia simplã
b) Cauzalele implicite
c) Relaþia cauzã-efect
… stai acolo, ascultându-mi vocea ºi relaxându-te din ce

în ce mai mult…
Un conector mai eficient este cel pe care-l denumim

cauzala implicitã4, prezent în exemple precum:
… deoarece stai acolo ºi îmi asculþi vocea, te vei relaxa

din ce în ce mai mult…
Cea mai puternicã conexiune se produce prin intermediul

a ceea ce numim relaþia cauzã-efect (slabã articulare din
punct de vedere semantic; vezi The Structure of Magic I,
Capitolele 3 ºi 4):
… faptul cã stai acolo ºi mã asculþi pe mine te va face sã

te relaxezi din ce în ce mai mult…
Trãsãtura esenþialã a acestor tipuri de conexiune nu se

referã la valabilitatea afirmaþiilor din punct de vedere logic,
ci la faptul cã reprezintã un element garantat de legãturã între
experienþa în curs de derulare a clientului ºi ceea ce va expe-
rimenta ulterior. Utilizarea de cãtre Erickson a acestor prin-
cipii de conexiune este un exemplu perfect al capacitãþii sale
de a implica principiile formatoare ale clientului în tehnicile
de rezonare empaticã ºi de orientare cãtre direcþii noi, bene-
fice din punct de vedere medical, stomatologic sau psiho-
terapeutic. Mai ales în cazul celor mai puternice forme de
conexiune, cum sunt aserþiunile cauzale implicite sau cele de
Suntem conºtienþi de existenþa altor disocieri a conectorilor, disponibile în

limbajul natural, dar ne limitãm la cele trei menþionate anterior. O analizã mai
elaboratã va fi prezentatã în volumele ulterioare. Aceste tipare constituie doar
începutul a ceea ce numim, în general, logica naturalã. Pentru alte patternuri
ale logicii naturale sau ale modelãrii umane, vezi Polya (Patterns of Plausibile
Interference, 1954) ºi Lakoff (Linguistics and Natural Logic, 1970).
4 Vezi The Structure of Magic I, Capitolele 3 ºi 4.
tip cauzã-efect, scopul prioritar nu este logica, ci principiile

modelatoare potrivit cãrora pacientul îºi coordoneazã expe-
rienþa. Mai precis, de vreme ce clienþii acceptã cauzalele
implicite ºi aserþiunile de tip cauzã-efect ca principii de orga-
nizare a propriei experienþe, Erickson le foloseºte pur ºi sim-
plu pentru a realiza obiectivele transei ca atare.
Al doilea tip de afirmaþii de stabilire a raportului de rezo-
nanþã empaticã sunt descrierile experienþei în curs de deru-
lare, neobservabilã, a pacientului. Asta ar putea pãrea citito-
rului un paradox surpinzãtor. Cum ar fi posibilã descrierea cu
precizie a experienþei prin care trece altcineva dacã aceasta
nu poate fi supusã observaþiei? Aici ne confruntãm cu simþul
deosebit al lui Erickson legat de utilizarea resurselor lim-
bajului. El recurge din plin la principiile lingvistice mode-
latoare pentru a-ºi pune pacientul în faþa unor serii de afir-
maþii vagi ºi ambigue, dar care, totuºi, ar putea pãrea precise
cuiva neobiºnuit cu ele. De pildã, Erickson poate spune:
… ºi s-ar putea sã conºtientizezi o anumitã senzaþie…
Aºezat confortabil, percepând vocea lui Erickson, clientul

parcurge o experienþã senzorialã deosebitã ºi, în timp ce-l
aude rostind sintagma o anumitã senzaþie, înþelege cã expre-
sia se referã la una dintre senzaþiile trãite în momentul res-
pectiv, aºadar, afirmaþia în cauzã reprezintã o descriere
optimã a experienþei neobservabile aflatã în curs de derulare.
Expresia o anumitã senzaþie nu reuºeºte sã exprime o stare
senzorialã specificã, lãsându-i pacientului libertatea de a o
asocia cu o secvenþã a experienþei parcurse. Despre enunþu-
rile care nu reuºesc sã capteze secvenþe specifice din expe-
rienþa receptorului se spune cã nu au un indice referenþial.
Astfel, prin folosirea enunþurilor fãrã indice referenþial,
Erickson rezoneazã empatic foarte bine cu clientul sãu.
Existã un numãr de principii lingvistice modelatoare pe care
Erickson le foloseºte sistematic în activitatea sa, deoarece îi
permit sã stabileascã raportul de rezonanþã empaticã la

nivelul comportamentului imperceptibil ºi sã-l ºi orienteze.
Propunem în cele ce urmeazã o viziune succintã asupra
acestora.
Erickson foloseºte adesea o tehnicã asemãnãtoare cu
aceea a absenþei indicelui referenþial. De exemplu, el poate
spune:
tomatele se simt bine…
Pentru mulþi, aceastã propoziþie este construitã necorespun-

zãtor. De regulã, se respinge categoric afirmaþia cã plantele pot
experimenta o stare sau alta. Mai degrabã, în modelul lor
despre lume, doar animalele ºi oamenii sunt înzestraþi cu sim-
þire; iar a pretinde cã niºte legume, precum tomatele, pot simþi
ceva înseamnã a viola ceea ce lingvistica numeºte restricþia
selectivã. Când clientul percepe un enunþ bazat pe violarea
restricþiei selective, lui îi revine sarcina împovãrãtoare de a
atribui acestei propoziþii alte înþelesuri în locul ilogismului
iniþial. Rezultatul cel mai frecvent al tentativei ulterioare de a
da sens unui asemenea enunþ constã în faptul cã pacientul
ajunge sã perceapã (inconºtient) o afirmaþie ca aceasta:
… tu (clientul) te poþi simþi bine…
Una dintre cele mai puternice tehnici lingvistice modela-

toare este suprimarea, situaþie în care o secvenþã din sensul
unui enunþ (structura de profunzime) nu are niciun corespon-
dent în structura de suprafaþã, altfel spus, în afirmaþia pro-
priu-zisã rostitã în faþa clientului.
Erickson poate spune, de exemplu:
… ºi continui sã fii nedumerit… ºi într-adevãr…

Predicatul nedumerit constã într-un cuvânt care descrie

procesul prin care cineva îºi pune întrebãri cu privire la ceva.
Oricum, aºa cum apare în aceastã structurã de suprafaþã sau
propoziþie, nu se specificã cine se mirã ºi cu privire la ce
anume; aceste secvenþe ale sensului au fost suprimate. Asta
presupune cã ascultãtorul sau receptorul trebuie sã contribuie
cu informaþia care lipseºte5.
Nominalizarea este un alt fenomen lingvistic strâns legat
de lipsa indicelui referenþial ºi de suprimare. Ea constã în
reprezentarea unui cuvânt care exprimã o acþiune — un pre-
dicat — printr-un cuvânt care desemneazã un eveniment —
un substantiv.
De exemplu, Erickson poate afirma:
… o anumitã senzaþie…
Cuvântul senzaþie folosit în acest enunþ funcþioneazã ca

substantiv, deºi el este derivatul unui verb care îºi asociazã o
cantitate mai mare de informaþie, ºi anume:
A SIMÞI (cineva simte, cineva sau ceva este simþit)
Altfel spus, substantivul senzaþie este rezultatul procesu-

lui lingvistic de nominalizare — transformarea verbului a
simþi într-un substantiv. În cadrul acestui proces, s-a pierdut
informaþia cu privire la cine simte ºi la cine sau la ce anume
formeazã obiectul simþirii. Aºadar, s-a renunþat la indicii
referenþiali despre senzor ºi despre persoana sau lucrul
5 Unele forme ale suprimãrii conferã un caracter bine articulat struc-
turilor de suprafaþã, adicã le transformã în propoziþii corecte gramatical în

limba de origine. Alte suprimãri genereazã enunþuri contrare logicii grama-
ticale. În activitatea sa, Erickson recurge la ambele categorii. Vom discuta
despre contextul lor optim de utilizare ºi despre diferenþa existentã între
nivelurile de experienþã ale clienþilor în Pãrþile a II-a ºi a III-a ale volumului
de faþã. Nu ne propunem aici, în prima parte, sã operãm aceastã distincþie.
simþit, iar nominalizarea rezultatã poate fi utilizatã în

întregime pentru ca ascultãtorul sã considere cã enunþul se
aplicã experienþei pe care el o trãieºte în momentul respectiv.
Existã mari diferenþe referitoare la gradul de specificitate
al predicatelor existente în multiplele sisteme naturale de
limbaj. De exemplu, predicatele:
a atinge… a sãruta
sunt, succesiv, din ce în ce mai specifice. A atinge semnificã

doar cã niºte oameni/obiecte au stabilit un contact fizic, în
timp ce predicatul a sãruta adaugã o informaþie suplimen-
tarã, ºi anume cã persoana care a iniþiat contactul a fãcut-o cu
ajutorul buzelor. Al doilea predicat se dovedeºte a fi nespeci-
fic în ceea ce priveºte locul în care s-a stabilit contactul fizic
(sãrutul). Erickson îºi exerseazã abilitãþile lingvistice prin
adaptarea la experienþa neobservabilã a clientului, selectând
predicatele relativ nespecifice ºi amplificând aºadar posibili-
tatea ca afirmaþia pe care a fãcut-o sã corespundã experienþei
pacientului aflatã în curs de derulare. Predicate precum:
a se mira, a gândi, a percepe, a simþi, a ºti, a experimenta,

a înþelege, a deveni conºtient de, a-ºi aminti
apar frecvent în enunþurile sale de stabilire a rezonanþei empa-

tice ºi de orientare. Ele sunt relativ nespecifice. În plus, multe
dintre aceste predicate se numãrã printre cele care, prin simpla
lor prezenþã, reþin atenþia clientului cu privire la o secvenþã din
experienþa sa, reuºind realizarea empatiei, ca în exemplul men-
þionat anterior privind sintagma o anumitã senzaþie.
Erickson coreleazã frecvent aceastã categorie a predica-
telor nespecifice cu tehnica citirii gândurilor. Enunþurile de
citire a gândurilor sunt cele prin care o anumitã persoanã pre-
tinde a cunoaºte gândurile sau sentimentele altei persoane, fãrã
a specifica procesul prin care a dobândit aceastã cunoaºtere.
Într-un anume sens, întreaga discuþie referitoare la modul în

care Erickson rezoneazã cu ºi coordoneazã comportamentul
neobservabil al clientului sãu se rezumã la capacitatea de a citi
gândurile. Iatã un exemplu referitor la aceastã tehnicã:
… ºtiu cã te întrebi în sinea ta…
Aici, Erickson pretinde a cunoaºte experienþa interioarã,

neobservabilã a clientului, fãrã a specifica procedeul prin
care a ajuns sã deþinã aceastã informaþie.
Pe mãsurã ce se deruleazã inducerea transei, raportul
dintre empatia manifestatã de hipnoterapeut ºi orientarea
clientului se modificã considerabil. Inducerea transei ºi
sugestionarea clientului aflat în transã presupun, de obicei,
combinarea empatiei cu orientarea. Trecem rapid în revistã
câteva dintre tehnicile folosite de Erickson, care apar mai
frecvent ca enunþuri de stabilire a rezonanþei empatice decât
ca orientare. În dirijarea experienþei clientului, Erickson nu
procedeazã de regulã la instruirea directã a acestuia, ci mai
degrabã apeleazã abil la câteva principii modelatoare ale
limbajului natural. De exemplu, în loc sã-i ordone clientului
sã ia loc pe un scaun, el poate spune ceva de genul:
… da, ºi mã întreb dacã ai observat scaunul pe care te vei

aºeza cât mai confortabil în curând…
În acest punct, el foloseºte principiul presupoziþiei. În

orice sistem al limbajului natural, când o propoziþie atribu-
tivã — pe care te vei aºeza cât mai confortabil în curând —
este subordonatã unui substantiv — scaunul —, pentru ca
propoziþia în care acesta apare sã-ºi completeze înþelesul,
receptorul trebuie sã perceapã cât mai exact informaþia
oferitã de propoziþia atributivã. Presupoziþiile sunt echiva-
lentul lingvistic a ceea ce în mod curent se numeºte prezum-
þie, ambele fiind principii organizatorice de bazã, fãrã de care
informaþia prezentatã nu are sens. Iatã un alt exemplu al

felului specific în care Erickson foloseºte presupoziþiile:
… mã întreb dacã tu conºtientizezi faptul cã trãieºti o

stare profundã de transã…
Aici, Erickson foloseºte predicatul a conºtientiza. Acesta

este un predicat factitiv — adicã unul care presupune ade-
vãrul propoziþiei care îi urmeazã. Pentru a da sens comu-
nicãrii lui Erickson, clientul trebuie sã accepte ca adevãratã
propoziþia care succede predicatului a conºtientiza, ºi anume
enunþul cã trãieºti o stare profundã de transã. Mai mult,
acest enunþ în sine conþine un alt element de presupoziþie —
redat prin adverbul profund. Folosind adverbul (ca predicat
al structurii profunde) în interiorul propoziþiei, restul poate fi
presupus. Dacã Erickson îºi întreabã clientul:
… Trãieºti profund o stare de transã?…
accentul cade pe trãirea profundã a transei, nu pe transa pro-

priu-zisã — atât de mult funcþioneazã presupoziþia. Limbile
naturale conþin un numãr mare de elemente de transmitere a
presupoziþiilor. Astfel, în cazul primului exemplu:
… mã întreb dacã eºti conºtient de faptul cã trãieºti o

stare profundã de transã…
Erickson combinã presupoziþiile, clientului fiindu-i aproape

imposibil sã se îndoiascã de adevãrul enunþului eºti într-o
stare de transã.
Un alt pattern recurent în activitatea ericksonianã constã
în folosirea postulatelor conversaþionale. În loc sã-i ordone
direct clientului sã-ºi punã mâinile pe coapse, Erickson va
prefera sã-l întrebe:
Poþi sã-þi pui mâinile pe coapse?
Aceastã comunicare are forma unei întrebãri, una la care

rãspunsul adecvat nu poate fi decât da sau nu. În orice caz,
acest gen de întrebãri cu rãspuns afirmativ sau negativ con-
þine în el însuºi puterea comenzii implicite, una de tipul
pune-þi mâinile pe coapse. Recurgând la comunicarea indi-
rectã, Erickson exclude varianta rezistenþei sau a controlului,
lãsându-i clientului libertatea de a reacþiona aºa cum doreºte.
Erickson foloseºte pe scarã largã o formã foarte puternicã
de modelare lingvisticã strâns legatã de precedenta, respectiv
patternul structurilor inferioare incluse. De pildã, Erickson
îi poate spune clientului:
… cunoºteam odatã un om care chiar ºtia cum sã se simtã

bine…
Observaþi cã secvenþa subliniatã din afirmaþia erickso-

nianã este identicã enunþului imperativ simte-te bine. Pentru
a da un exemplu uºor diferit, Erickson ar putea spune:
… mã întreb dacã te simþi cu adevãrat în largul tãu…
Aici, structura inferioarã inclusã este întrebarea indirectã

te simþi cu adevãrat în largul tãu. Oricum, deoarece între-
barea reprezintã o secvenþã mai redusã a unei afirmaþii,
Erickson nu se aºteaptã neapãrat sã primeascã un rãspuns. De
obicei, clientul chiar îi dã replica, resimþind comunicarea
respectivã ca pe o întrebare. Structurile inferioare incluse
reprezintã o modalitate foarte puternicã de a orienta expe-
rienþa clientului ºi de a proiecta potenþiale rãspunsuri.
Aceastã tehnicã devine ºi mai eficientã atunci când se com-
binã cu aceea a mãrcii analogice.
Marca analogicã presupune folosirea modalitãþilor
non-lingvistice de comunicare pentru a identifica ºi a dis-
tribui comunicarea lingvisticã în unitãþi de mesaj distincte.

De exemplu, Erickson îºi va schimba intonaþia (ca marcã
analogicã) pentru fragmentele de propoziþie subliniate:
… cunoºteam odatã un om care chiar ºtia cum sã se simtã

bine…
Deoarece clienþii conºtientizeazã arareori asemenea per-

mutãri analogice (ºi, chiar dacã o fac, e prea puþin probabil
sã le ºi asocieze cu materialul verbal prezentat simultan),
rezultatul comunicãrii lui Erickson este dubla comunicare —
povestea pe care el o spune pentru latura conºtientã a minþii
ºi ordinul de a se simþi bine transmis pãrþii inconºtiente.
Erickson foloseºte deopotrivã replici vizuale ºi auditive pen-
tru a-ºi marca analogic comunicarea verbalã, divizând-o în
unitãþi de mesaj distincte.
V-am prezentat doar o trecere în revistã sumarã a câtorva
dintre patternurile utilizate în activitatea ericksonianã. Existã
câteva efecte colaterale ale acestui tip de comunicare, impor-
tante pentru înþelegerea efectului puternic pe care-l exercitã
Erickson prin activitatea sa. Recurgând la comunicarea indi-
rectã, el evitã în mare parte orice fel de rezistenþã din partea
clientului. Mai mult, îi lasã acestuia libertatea de a alege (în
mod inconºtient) fragmentele de comunicare cãrora sã le dea
replica. Astfel este stimulat nivelul inconºtient de comuni-
care al clientului, dar totodatã este solicitat ºi nivelul con-
ºtient care sã preîntâmpine intruziunea nedoritã a persoanei
în cauzã în procesul de inducere ºi sugestionare a stãrii de
transã. În final, clientul este capabil sã participe la activitatea
hipnoterapeuticã mai dinamic ºi mai creativ (este vorba
iarãºi despre planul inconºtient al comportamentului).
Aceste precizãri întregesc perspectiva de ansamblu
asupra unora dintre tiparele care apar frecvent în activitatea
hipnoticã ericksonianã. Vom prezenta în cele ce urmeazã
unul dintre articolele lui Erickson care include procesul de
inducere a transei. Vom reproduce mai întâi, integral, arti-

colul; vom selecta apoi acele secvenþe referitoare la indu-
cerea transei care sã exemplifice fiecare dintre patternurile
prezentate. Dorim sã subliniem faptul cã existã multe ase-
menea exemple în articolul menþionat, însã ne vom referi la
cele care pot sã-l ajute pe cititor sã recunoascã aceste tipare.
În plus, suntem conºtienþi cã textul conþine ºi alte patternuri
pe care autorul le foloseºte în activitatea sa, dar pe care le
vom ignora pentru moment, deoarece prezentarea de faþã
nu-ºi propune sã fie una exhaustivã.
Tehnica hipnoticã interspersalã
pentru tratarea simptomului
ºi controlul durerii6
De nenumãrate ori, autorului acestor rânduri i s-a cerut sã

dea tiparului, în detaliu, tehnica hipnoticã pe care a folosit-o
pentru a calma durerile acute ºi pentru a trata multe alte afec-
þiuni. Rãspunsurile date acestor cereri multiple nu au pãrut
niciodatã a fi adecvate, de vreme ce ele erau prefaþate invaria-
bil de aserþiunea bine intenþionatã cã tehnica în sine are un
singur scop, acela de a atrage ºi de a reþine atenþia pacientului,
inducându-i o stare mentalã receptivã ºi sensibilã, dându-i ast-
fel posibilitatea de a beneficia de diferitele tipuri potenþiale de
comportament, încã nerealizate sau doar parþial realizate.
Odatã ce aceastã intenþie este atinsã prin intermediul tehnicii
hipnoterapeutice, se creeazã apoi oportunitatea de a emite su-
gestii ºi directive care sã-l ajute ºi sã-l orienteze cãtre îndepli-
nirea scopurilor propuse. Cu alte cuvinte, tehnica hipnoticã
este utilã doar pentru a crea un context optim, pe fondul cãruia
pacientul sã poatã fi dirijat cãtre o mai bunã utilizare a poten-
þialitãþilor comportamentale.
Deoarece tehnica hipnoticã reprezintã în principal un mij-
loc pentru atingerea unui scop, iar terapia se bazeazã pe orien-
tarea capacitãþilor comportamentale ale pacientului, rezultã cã,
6 Amer. J. Clin. Hypn., 1966, 3, 198–209.

între anumite limite, aceeaºi tehnicã hipnoticã poate fi aplicatã

unor pacienþi cu probleme complet diferite. Pentru a ilustra
acest lucru, vom da douã exemple în care a fost folositã aceeaºi
strategie, o datã pentru un pacient nevrotic ºi a doua oarã pen-
tru unul care avea dureri mari datorate unei afecþiuni maligne
aflatã în fazã terminalã. Este vorba despre aceeaºi strategie pe
care autorul a întrebuinþat-o atât în cazul unor subiecþi analfa-
beþi, cât ºi în cazul absolvenþilor de colegiu, în situaþii pur
experimentale sau în scopuri medicale. Adesea, s-a recurs la
ea pentru a liniºti un pacient dificil ºi pentru a-i capta ºi reþine
atenþia, împiedicându-l astfel sã genereze dificultãþi care ar fi
putut disturba procesul terapeutic. Tehnica în sine presupune
idei clare, accesibile, dar care pot distrage atenþia clientului
prin evidenta lipsã de semnificaþie a relaþiei pacient-medic.
Aºadar, pacientul este împiedicat sã intervinã neinspirat într-o
situaþie pe care n-o înþelege ºi pentru care solicitã ajutor. În
acelaºi timp, lui i se induce dispoziþia de a înþelege ºi de a
reacþiona. Se genereazã astfel un mediu favorabil pentru obþi-
nerea unor manifestãri comportamentale necesare ºi utile ce
n-au fost folosite anterior, sau au fost insuficient sau incorect
utilizate de cãtre pacient.
Vom da un prim exemplu în acest sens, însã fãrã precizarea
tehnicii hipnotice folosite. În schimb, vom furniza instrucþiu-
nile necesare, sugestiile ºi ideile directoare care îi dau pacien-
tului posibilitatea de a atinge scopul terapeutic. Ele se aflã rãs-
pândite printre ideile de bazã ale tehnicii hipnotice în sine.
Aceste idei terapeutice nu vor fi des repetate, deoarece clientul
a fãcut cunoºtinþã cu ele în scris, fiind mai uºor de însuºit într-o
formã redactatã decât ca secvenþã a unui flux de enunþuri.
Indubitabil, aceste câteva sugestii care se repetã în inducerea
transei rãspund adecvat nevoilor pacientului.
Pacientul era un agricultor pensionat, în vârstã de 62 de ani,

cu doar opt clase, însã fãrã doar ºi poate inteligent ºi citit. Se
remarca printr-o personalitate plãcutã, extrovertitã, dar era
Tratarea simptomului ºi controlul durerii 45
foarte nefericit, plin de resentimente, amãrãciune, ostilitate,

suspiciune ºi disperare. Cu aproximativ doi ani înainte, din
motive necunoscute sau date uitãrii (considerate de autor ca
nesemnificative ºi fãrã impact asupra problemei terapeutice)
începuse sã urineze des, fapt ce i-a provocat o accentuatã stare
de disconfort. Simþea nevoia presantã, dureroasã ºi incontro-
labilã sã urineze din jumãtate în jumãtate de orã, iar dacã n-o
fãcea, pantalonii sãi uzi stãteau mãrturie despre gravitatea
problemei care persista zi ºi noapte. Îi deranja somnul, mesele,
relaþiile sociale ºi îl forþa sã se menþinã mereu în preajma unei
toalete sau sã poarte permanent o valijoarã cu câteva perechi de
pantaloni de schimb, în cazul în care era „prins pe picior
greºit“. A explicat cã adusese cu sine o valizã cu trei perechi de
pantaloni ºi a afirmat cã fãcuse o vizitã la toaletã înainte de a
pleca spre cabinetul terapeutului, o alta pe drum ºi încã una
înainte de a intra ºi cã se aºtepta ca interviul sã fie întrerupt de
iminenþa a cel puþin unei alte vizite de acest gen.
A mãrturisit cã a consultat peste 100 de medici ºi specialiºti.
A fãcut peste 40 de cistoscopii, a fost supus la nenumãrate
radiografii ºi teste, unele dintre ele fiind electrocardiograme ºi
encefalograme. Întotdeauna era încredinþat cã vezica sa urinarã
era în regulã; de multe ori i s-a sugerat sã revinã dupã apro-
ximativ o lunã sau douã pentru analize suplimentare; ºi „de
prea multe ori“ i se spusese cã „totul se petrece doar în mintea
sa“, cã nu avea niciun fel de problemã clinicã ºi cã „ar trebui
sã-ºi gãseascã o ocupaþie, pensionarea îi dãuneazã, sã înceteze
sã batã la cap doctorii cu lamentaþiile lui de om bãtrân“. Toate
astea l-au adus pânã aproape de pragul sinuciderii.
Ajunsese sã-ºi expunã problema ºi autorilor de rubrici
medicale din ziare, iar câþiva dintre ei i-au expediat prin poºtã
o dizertaþie plinã de locuri comune despre afecþiunea sa, con-
sideratã a avea o cauzã organicã obscurã. Pe parcursul tuturor
investigaþiilor, i s-a sugerat frecvent sã caute ajutor psihiatric.
Din proprie iniþiativã, dupã ce a citit douã cãrþi de autohip-
nozã, care evident erau mincinoase, dezinformau ºi te duceau
într-o direcþie greºitã, a solicitat ajutorul unor hipnotizatori, trei

la numãr. Fiecare i-a oferit obiºnuitele linguºiri, îmbãrbãtãri ºi
promisiuni comune acestui tip de practicã medicalã empiricã
ºi fiecare a eºuat, evident, în procesul de inducere a transei
hipnotice. Toate însã au presupus o taxã exorbitantã (în com-
paraþie cu taxele medicale curente, ºi mai ales în raport cu
lipsa oricãrui beneficiu).
Ca urmare a acestui tratament prost administrat, de neier-
tat, asemãnãtor celui practicat de diverºi vraci ºarlatani, deci
fãrã un caracter medical competent, a devenit ºi mai nefericit,
deziluzionat, resentimentar ºi ostil, gândindu-se serios la sinu-
cidere. Administratorul unei staþii de benzinã i-a sugerat sã
consulte un psihiatru ºi l-a recomandat pe autorul acestui arti-
col pe baza unui text citit în ziarul de duminicã. Asta explica
vizita pe care mi-a fãcut-o.
Terminându-ºi relatarea, s-a lãsat pe spate în scaun, ºi-a în-
cruciºat braþele ºi a spus provocator: „Acum psihanalizaþi-mã,
hipnotizaþi-mã ºi vindecaþi aceastã afecþiune a vezicii mele
urinare.“
În timpul povestirii pacientului, autorul l-a ascultat cu toatã
atenþia, cu excepþia unui uºor joc al mâinilor, prin care schimba
poziþia obiectelor de pe birou, inclusiv a ceasului de masã, pe
care l-a orientat într-o altã direcþie. În timp ce asculta istori-
sirea experienþei nefericite a acestui om, autorul era ocupat sã
delibereze asupra posibilelor metode care puteau fi folosite cu
un pacient atât de evident nefericit, atât de circumspect faþã de
îngrijirea medicalã ºi faþã de doctori ºi atât de provocator prin
atitudinea sa. Cu siguranþã cã nu era receptiv sau cooperant
faþã de ceea ce ar fi spus sau ar fi fãcut terapeutul. În timp ce
autorul îºi frãmânta creierii cu aceastã problemã, i-a venit în
minte situaþia calmãrii durerilor unui pacient care suferea de
pe urma unui cancer ajuns în faza de metastazã. Acel pacient
reprezenta un exemplu pentru cazul în care abordarea tera-
peuticã a întâmpinat mari dificultãþi, dar a fost totuºi încunu-
natã de succes. Ambii pacienþi aveau în comun interesul
pentru grãdinãrit, ambii erau ostili ºi circumspecþi ºi ambii

desconsiderau hipnoza. De aceea, atunci când pacientul a lan-
sat provocarea „psihanalizaþi-mã ºi hipnotizaþi-mã“, autorul,
fãrã a mai sta pe gânduri, a recurs la aceeaºi tehnicã folositã
cu cealaltã persoanã pentru a ajunge la o stare hipnotera-
peuticã în care puteau fi oferite sugestii, recomandãri ºi îndru-
mãri utile, împreunã cu aºteptarea rezonabilã cã ele vor fi
acceptate ºi prelucrate eficient, în acord cu nevoile actuale ale
bolnavului ºi cu manifestãrile comportamentale caracteristice.
Singurele diferenþe între cei doi pacienþi constau în faptul
cã materialul terapeutic configurat pentru unul dintre ei se
raporta la funcþionarea vezicii urinare ºi la rezistenþa în timp a
acesteia. În cazul celuilalt pacient, instrucþiunile terapeutice
diversificate se raportau la confortul fizic, la somn, poftã de
mâncare, la relaþiile optime cu familia, la absenþa oricãrei
nevoi legate de medicaþie ºi la bucuria de a trãi prezentul, fãrã
grija zilei de mâine.
Iatã care era terapia verbalã folositã, combinatã cu baza
ideaticã a tehnicii înseºi, cu precizarea cã punctele de suspen-
sie marcheazã aplicarea tehnicii interspersale.
ªtii, ne putem gândi cã vezica ta are nevoie sã se
goleascã la fiecare cincisprezece minute, nu din jumãtate în
jumãtate de orã… Nu-i greu sã ne imaginãm asta… Un ceas
poate rãmâne în urmã… sau o poate lua înainte… poate sã
aibã o eroare de mãcar un minut… chiar de douã, cinci mi-
nute… sau gândeºte-te la vezica ta la fiecare jumãtate de orã…
cum ai ºi fãcut-o… poate cã uneori treceau 35, 40 de mi-
nute… de parcã ar fi trecut o orã… care-i diferenþa… 35,
36 de minute, 41, 42, 45 de minute… nu-i o diferenþã prea
mare… cel puþin nu-i aºa importantã… 45, 46, 47 de mi-
nute… e acelaºi lucru… de multe ori a trebuit poate sã
aºtepþi o secundã sau douã… ºi le-ai simþit de parcã ar fi
trecut una sau douã ore… ai mai fãcut asta… poþi s-o faci
iar… 47 de minute, 50 de minute, care-i diferenþa… înceteazã
sã te mai gândeºti la asta, nu-i cine ºtie ce deosebire, nimic
semnificativ… doar 50 de minute, 60 de minute, doar

minute… oricine poate aºtepta o jumãtate de orã, poate
aºtepta ºi o orã… o ºtiu prea bine… trebuie sã te obiºnuieºti
cu asta… ºi o faci destul de bine… nu-i rãu deloc… gân-
deºte-te la asta, a trebuit uneori sã aºtepþi când cineva ajun-
gea acolo înaintea ta… ai trecut prin asta… poþi s-o faci
iar… ºi iar… tot ce-þi doreºti… o orã ºi 5 minute… o orã ºi
5 minute ºi jumãtate… care-i diferenþa… sau chiar 6 minute
ºi jumãtate… hai sã zicem 10 minute ºi jumãtate, o orã ºi
10 minute ºi jumãtate… un minut, douã minute, o orã,
douã ore, care-i diferenþa… ai în spatele tãu o experienþã
de o jumãtate de secol sau chiar mai mult… o poþi folosi…
de ce sã n-o foloseºti… o poþi face… probabil cã eºti destul
de uimit… nici nu te-ai gândit la asta… de ce sã nu te iei
prin surprindere pe tine însuþi acasã… bunã idee… nimic
nu-i mai bun decât o surprizã plãcutã… o surprizã neaºtep-
tatã… cât timp poþi rezista… asta-i surpriza… mai mult
decât þi-ai imaginat… mult mai mult… ai putea începe…
plãcut lucru sã începi… sã continui… Ia zi, ce-ar fi sã uiþi
ceea ce tocmai am discutat, sã pãstrezi totul doar undeva în
strãfundul minþii. Bun loc, de acolo nu se poate pierde.
Lasã baltã vrejul de roºie — doar ceea ce era important în
legãturã cu vezica ta — destul de bine, te simþi bine, o sur-
prizã plãcutã — de ce nu începi sã te simþi odihnit, reîm-
prospãtat chiar acum, mai treaz decât erai la începutul
dimineþii ãsteia (aceastã ultimã afimaþie reprezintã pentru
pacient o instrucþiune indirectã, energicã, hotãrâtã de a-ºi
reveni din transã). Apoi (ca o concediere, dar neconºtien-
tizatã astfel de cãtre pacient), de ce nu faci o plimbare de
plãcere pânã acasã, fãrã sã te gândeºti la ceva anume (o
îndrumare de tip amnezic atât cu privire la transã, cât ºi la
problema lui, dar ºi un mijloc de a crea o confuzie cu pri-
vire la faptul cã tocmai petrecuse o orã ºi jumãtate în
cabinetul terapeutului)? Ne vedem de azi într-o sãptãmânã,
la ora zece dimineaþa (asta îi alimenteazã iluzia conºtientã,
ca rezultat al amneziei, cã nu se întâmplase nimic, cu

excepþia faptului cã i se fixase o întâlnire).
O sãptãmânã mai târziu, a venit ºi a povestit cã ajunsese

acasã ºi a dat drumul la televizor, cu intenþia fermã de a
întârzia micþiunea cât mai mult posibil. A urmãrit un film de
douã ore ºi a bãut douã pahare de apã în timpul pauzelor
publicitare. A hotãrât sã prelungeascã aºteptarea cu încã o orã,
dar a simþit subit o presiune aºa de mare în vezica urinarã,
încât a trebuit sã meargã de urgenþã la toaletã. S-a uitat la ceas
ºi ºi-a dat seama cã aºteptase patru ore. Pacientul s-a lãsat pe
spate în scaun, zâmbindu-i fericit terapeutului ºi aºteptând,
evident, sã fie lãudat. Aproape instantaneu, s-a aplecat înainte
cu o privire uimitã ºi a afirmat amuzat: „Înþeleg acum. Nu
m-am gândit niciodatã la asta înainte. Am uitat pur ºi simplu
totul. Recunoaºteþi, cred cã m-aþi hipnotizat. Aþi vorbit o grã-
madã despre modul în care se cultivã o roºie ºi eu mã strã-
duiam sã înþeleg, ºi urmãtorul lucru care-mi vine în minte este
plimbarea mea cãtre casã. Gândiþi-vã, am petrecut mai mult de
o orã în cabinetul dumneavoastrã ºi mi-a mai trebuit încã o orã
sã ajung acasã. Nu mi-am reprimat nevoia de a merge la toa-
letã doar patru ore, ci peste ºase ore. Asta s-a întâmplat acum
o sãptãmânã. Acum realizez cã n-am mai avut probleme toatã
sãptãmâna — am dormit bine —, nu m-am mai sculat noaptea.
E ciudat cum un om se trezeºte dimineaþa, cu mintea fixatã pe
o întâlnire în decursul cãreia trebuie sã povesteascã ceva ºi
uitã cã s-a scurs între timp o sãptãmânã întreagã. Spuneþi-mi,
atunci când v-am provocat sã mã psihanalizaþi ºi sã mã hip-
notizaþi, chiar aþi luat-o în serios. Vã sunt foarte recunoscãtor.
Cât vã datorez?“
În esenþã, cazul era încheiat ºi restul de mai puþin de o orã
din ºedinþa noastrã a fost petrecut în conversaþii banale, atenþia
fiindu-mi însã focalizatã pe detectarea oricãror dubii sau
incertitudini din partea pacientului. Nu mai era nimic de genul
ãsta ºi nici n-a mai apãrut în lunile care au urmat.
Relatarea cazului de mai sus îi permite cititorului sã înþeleagã

parþial cum, în timpul procesului de inducere ºi menþinere a
stãrii de transã, sugestiile terapeutice pot fi combinate cu un
scop precis. Aºa cum aratã experienþa autorului, o asemenea
amestecare a sugestiilor terapeutice printre cele de menþinere a
transei le poate face pe cele dintâi mult mai eficiente. Pacientul
le aude, le înþelege, dar, înainte de a ajunge sã intre în contro-
versã cu ele sau sã le punã sub semnul întrebãrii, atenþia îi este
deja reþinutã de sugestiile de menþinere a transei. Iar acestea, la
rândul lor, nu sunt decât o continuare a sugestiilor de inducere
a transei. Astfel, sugestiile terapeutice capãtã o semnificaþie ºi o
eficienþã deosebite, care derivã din sugestiile intrate deja în
acþiune odatã cu inducerea ºi menþinerea transei. Apoi, aceleaºi
sugestii terapeutice se pot repeta prin aceastã metodã de
combinare, pot fi reluate chiar în mod consecvent, pânã ce tera-
peutul este sigur cã pacientul ºi-a însuºit corespunzãtor sugestiile
terapeutice. Dupã aceea, el poate trece la urmãtoarea etapã,
folosind aceeaºi tehnicã interspersalã.
Relatarea de mai sus nu precizeazã de câte ori se repetã
oricare dintre sugestiile terapeutice din simplul motiv cã aceste
repetãri trebuie sã fie diferite pentru fiecare set de idei ºi per-
cepþii transmise, pentru fiecare pacient sau problemã medi-
calã. În plus, aceastã interspersare a sugestiilor pentru amne-
zie ºi a celor hipnotice printre sugestiile legate de menþinerea
transei se poate produce mult mai eficient. Iatã un exemplu
din viaþa de zi cu zi: o dublã atribuire a unei sarcini este de
obicei mai eficientã decât simpla atribuire a aceloraºi douã
sarcini. De pildã, o mamã poate spune: „Johnny, dacã tot þi-ai
pus bicicleta înãuntru, ieºi ºi închide garajul.“ Asta sunã ca o
singurã îndatorire de executat, ceea ce uºureazã îndeplinirea
celei care urmeazã ºi astfel se obþine efectul ca sarcina sã parã
mai uºor de realizat. Dacã i-ar fi cerut sã punã bicicleta
deoparte ºi apoi sã închidã garajul, copilul ar fi perceput cã are
de îndeplinit douã cerinþe, nu una singurã, mai amplã ce-i
drept. Dacã e vorba de douã îndatoriri, este mai uºor de for-
mulat un refuz privind una sau alta dintre ele, sau chiar
ambele. Dar dacã cele douã interfereazã, ce ar însemna un
refuz? Cã bãiatul nu-ºi va lãsa bicicleta? Cã nu va ieºi din
garaj? Cã nu va închide uºa garajului?
Amploarea efortului necesar pentru a identifica ceea ce se
refuzã în sine constituie deja o preîntâmpinare a refuzului
însuºi. Iar un refuz total nu e uºor de formulat. Astfel cã
Johnny ar putea sã execute fãrã tragere de inimã sarcinile
combinate, preferând mai degrabã aceastã variantã decât sã
analizeze situaþia. El poate amâna oricare dintre atribuþiile
luate separat. Dar, în forma combinatã, el n-o mai poate face,
deoarece, dacã lasã deoparte bicicleta „mai târziu“, trebuie
totuºi sã iasã „imediat“ din garaj ºi sã închidã uºa tot „de
urgenþã“. Raþionamentul pare neverosimil, dar el este unul de
tip „emoþional“, practicat curent în viaþa cotidianã, care nu
exceleazã prin raþionalitate. Ca practicã frecventã, autorul îi
spune pacientului: „Dacã tot eºti aºezat pe scaun, intrã pur ºi
simplu în transã.“ Cu siguranþã cã pacientul ia loc pe scaun.
Dar cum acestei acþiuni îi este asociatã inducerea transei,
aceasta se dezvoltã pe baza a ceea ce pacientul va face în mod
sigur. Combinarea sugestiilor psihoterapeutice, amnezice ºi
posthipnotice cu cele folosite pentru inducerea ºi menþinerea
transei constituie o mãsurã eficientã de obþinere a rezultatelor
dorite. Rezultatele corelate sunt cu siguranþã valoroase. Ca un
exemplu suplimentar, un pacient care a intrat de mai multe ori
în transã, pornind de la faptul de a lua loc, i-a spus autorului:
„Azi nu vreau sã intru în transã.“ În replicã, autorul a afirmat:
„Atunci, probabil cã vrei sã te trezeºti din transã, ºi astfel, dacã
ai înþeles cã poþi intra în transã atunci când þi se cere, te vei
trezi.“ Prin urmare, „trezirea“ este corelatã cu „înþelegerea“,
menþinând astfel transele urmãtoare prin asocieri contingente.
Odatã furnizatã aceastã explicaþie a factorului raþional, pro-
blema celui de-al doilea pacient va fi prezentatã dupã câteva
afirmaþii preliminare. Din ele, aflãm cã autorul a crescut la
þarã, cã i-a plãcut ºi încã îi place grãdinãritul ºi cã a citit cu
interes materiale despre procesele de germinare a seminþelor

ºi de creºtere a plantelor.
Primul pacient era un agricultor pensionat. Al doilea, pe

care-l vom numi simplu Joe, era florar. ªi-a început cariera în
comerþul ambulant cu flori, economisea banii, cumpãra ºi mai
multe flori pentru a le comercializa etc. În curând, a putut
cumpãra o micã bucatã de pãmânt pe care sã cultive cu
dragoste cât mai multe flori, cãrora le aprecia frumuseþea pe
care voia s-o împartã cu alþii, pentru ca, în schimb, sã-ºi
extindã suprafaþa cultivabilã ºi sã cultive ºi mai multe flori etc.
În mod cert, era cel mai cunoscut florar dintr-un mare oraº.
Joe era pur ºi simplu îndrãgostit de fiecare aspect al muncii
sale, era pe deplin devotat acesteia, dar, totodatã, se impunea
ºi ca un soþ bun, un tatã bun, un prieten bun ºi un membru
respectat ºi apreciat al comunitãþii.
Apoi, într-un septembrie fatidic, un chirurg a operat o
excrescenþã de pe faþa lui Joe, fiind atent sã nu-l desfigureze
prea tare. Medicul anatomopatolog a constatat cã tumora era
malignã. A recurs la o terapie radicalã, dar era deja prea
târziu.
Lui Joe i s-a comunicat cã mai are de trãit aproximativ o
lunã. E puþin spus cã a devenit nefericit ºi disperat. În plus,
durerile erau mari, chiar insuportabile.
La sfârºitul celei de-a doua sãptãmâni din octombrie, o
rudã a lui Joe i-a cerut autorului acestor rânduri sã foloseascã
hipnoza pentru a-i calma suferinþa, de vreme ce anestezicele
nu-ºi mai fãceau efectul. Conºtient de durata de viaþã prog-
nozatã, autorul ºi-a exprimat urgent acordul de a-l vedea,
cerând ca medicaþia sã fie întreruptã total la ora patru în zorii
zilei în care trebuiau sã se întâlneascã. Medicul care îl trata pe
Joe a aprobat din politeþe.
Cu puþin timp înainte ca autorul sã-l întâlneascã pe Joe, a
fost informat cã acestuia îi displãcea pânã ºi simpla rostire a
cuvântului hipnozã. De asemenea, unul dintre fiii sãi, medic
rezident la o faimoasã clinicã de psihiatrie, nu credea în hip-

nozã, neîncredere alimentatã de personalul medical al clinicii,
unde nimeni nu avea cunoºtinþe directe, autentice, în acest
sens. Rezidentul urma sã fie prezent, iar Joe luase notã de
mefienþa acestuia faþã de hipnoterapie.
Autorul a fãcut cunoºtinþã cu Joe, care l-a tratat de la
început cu politeþe ºi prietenie. Nu e sigur dacã Joe ºtia exact
scopul vizitei terapeutului. Cercetându-ºi pacientul, autorul a
constatat cã mare parte din faþa acestuia lipsea ca urmare a
operaþiilor, ulceraþiilor, emacierii ºi necrozãrii. I se fãcuse o
traheotomie ºi nu putea vorbi. Comunica în scris ºi multe
însemnãri îi erau deja la îndemânã. Hipnotizatorul a fost infor-
mat cã lui Joe i se administrau narcotice din patru în patru ore
(un sfert de tabletã de morfinã sau 100 miligrame de Demerol)
ºi era sedat cu barbiturice. Asistentele specializate se aflau
mereu prin preajmã. Totuºi, Joe cobora mereu din pat, redacta
numeroase însemnãri, dintre care unele se refereau la aface-
rile lui, altele la familie, dar cele mai multe erau plângeri ºi
solicitau un ajutor suplimentar. Durerea acutã îl fãcea foarte
nefericit ºi nu putea înþelege de ce medicii nu-ºi fãceau treaba
la fel de eficient cum îºi coordona el afacerile cu flori. Situaþia
îl scotea din sãrite pentru cã o considera un eºec. Succesul
pentru care munceºti ºi pe care îl meriþi întru totul fusese un
principiu de cãpãtâi al vieþii sale. Când afacerile îi mergeau
prost, îºi dãdea toatã silinþa sã îndrepte situaþia. De ce nu
fãceau ºi doctorii la fel? Dacã ei aveau la dispoziþie ºtiinþa
medicalã pentru a-i ameliora suferinþa, de ce trebuia el sã
îndure dureri aºa de îngrozitoare?
Dupã ce au fãcut cunoºtinþã, Joe l-a întrebat în scris: „Ce
vreþi?“ Asta a constituit un preambul excelent, iar terapeutul
ºi-a demarat strategia de inducere a transei ºi de ameliorare a
durerii. Aceasta nu va fi redatã în totalitate, deoarece o mare
parte dintre afirmaþiile fãcute s-au repetat, nu neapãrat suc-
cesiv, ci fãcând referiri la o remarcã anterioarã, reluând apoi
unul sau douã paragrafe.
Se impune o altã precizare preliminarã, ºi anume cã tera-

peutul era neîncrezãtor în ceea ce priveºte posibilitatea obþi-
nerii unui rezultat pozitiv în relaþia cu Joe, deoarece, pe lângã
starea fizicã precarã, existau suficiente indicii ale reacþiilor
toxice la medicaþia în exces. În ciuda viziunii neîncrezãtoare a
autorului, exista un singur element pe care se putea baza.
Trebuia sã-ºi disimuleze neîncrederea ºi sã-i arate lui Joe, prin
atitudine, tonalitate, prin toate afirmaþiile sale, cã îl preocupa
mult situaþia lui, cã dorea sã-l ajute. Dacã mãcar puþinul acesta
îi putea fi transmis lui Joe, acest lucru îi putea fi de un oare-
care folos, oricât de mic, lui ca pacient, dar ºi membrilor fami-
liei ºi asistentelor medicale care ascultau din camera alãturatã.
Iatã cum a început terapeutul:

Joe, aº vrea sã vorbesc cu tine. ªtiu cã eºti florar, cultivi
flori, ºi eu însumi am crescut la o fermã din Wisconsin ºi
mi-a plãcut sã îngrijesc florile. Încã o mai fac. Deci, aº vrea
sã iei loc pe scaunul acela confortabil în timp ce stãm de
vorbã. Vreau sã-þi transmit câte ceva, dar nu despre flori,
pentru cã ºtii mai multe decât mine în privinþa asta. ªi nu
asta vrei acum.
(Cititorul va observa cã italicele sunt folosite pentru a
desemna sugestiile hipnotice disipate, care pot fi silabe, cu-
vinte, fraze sau propoziþii rostite cu o intonaþie uºor diferitã.)
Acum, pe mãsurã ce vorbesc, ºi pot s-o fac într-un mod
confortabil, aº vrea sã mã asculþi la fel de confortabil,
deoarece voi vorbi despre tomate. E un subiect de discuþie
ciudat, ºtiu. Poate face pe oricine curios. De ce sã vorbeºti
despre o roºie? Cineva planteazã sãmânþa în pãmânt. Sperã
cã din ea se va dezvolta o plantã care îi va aduce satisfacþie
prin rodul ei. Sãmânþa are nevoie de apã, ºi necesitatea
aceasta nu-i foarte greu de împlinit datoritã ploii care aduce
roºiilor ºi florilor pace, liniºte ºi bucuria de a creºte. Joe, acea
sãmânþã minusculã creºte încet, prinde o rãdãcinã firavã
cu niºte cili pe ea. Poate cã nu ºtii ce sunt cilii, dar ei
reprezintã elemente care conlucreazã pentru a ajuta sãmânþa

de roºie sã creascã, sã iasã la suprafaþã ca vlãstar ºi, dacã
eºti atent la ce spun eu, Joe, voi continua sã-þi vorbesc, iar
tu mã vei asculta mai departe ºi vei fi surprins ºi te vei
întreba în sinea ta ce poþi învãþa de aici, ºi iatã, ai la dispo-
ziþie stiloul ºi hârtia, dar apropo de roºie, ea creºte atât de
încet. Nu poþi sã vezi sau sã auzi asta, dar ea chiar creºte —
primele frunzuliþe firave pe tulpinã, puful fin de pe lujer,
care, pentru frunze, este asemenea cililor pentru rãdãcinã,
el are rolul de a face ca roºia sã se simtã foarte bine, foarte
confortabil, dacã îþi poþi imagina cã o plantã simte ceva, ºi
apoi, nu le vezi sau nu le simþi crescând, dar tot mai multe
frunze apar pe acea tulpinã firavã de roºie. Poate, ºi ºtiu cã
ãsta-i un mod infantil de a vorbi, poate cã planta de tomate
chiar se simte în siguranþã ºi liniºtitã pe mãsurã ce creºte.
În fiecare zi tot creºte, ºi creºte, ºi creºte, este atât de liniº-
titor, Joe, sã vezi o plantã înãlþându-se, dar sã nu-i vezi sau
sã nu-i simþi creºterea ca atare, ci doar sã ºtii cã totul merge
perfect în privinþa acelei roºii, cã se mai îmbogãþeºte cu o
frunzã, cu încã una, cã îºi mai înalþã o ramurã ºi cã se
întinde liniºtitã în toate direcþiile.
(De aceastã datã, multe dintre cele de mai sus au fost repe-
tate de câteva ori, fie expresii, fie enunþuri. O atenþie specialã
s-a acordat diversificãrii vocabularului ºi repetãrii sugestiilor
hipnotice. La puþin timp dupã ce terapeutul îºi demarase stra-
tegia curativã, soþia lui Joe a intrat în camerã în vârful picioa-
relor cu o bucãþicã de hârtie pe care era scrisã o întrebare:
„Când veþi începe hipnoza?“ Hipnotizatorul a refuzat sã cola-
boreze cu ea, neacordând atenþie hârtiei, ceea ce a fãcut-o pe
femeie sã i-o vâre sub ochi, fãcându-l astfel atent ºi pe Joe.
Autorul ºi-a continuat netulburat descrierea procesului de
creºtere a tomatelor, iar femeia, privindu-ºi soþul, a constatat
cã el n-o mai vedea, nu realiza nici mãcar cã se afla acolo, ºi
cã plonjase deja într-o transã somnambulicã. Toate astea au

fãcut-o sã se retragã imediat.)
ªi curând, roºia va înmuguri pe ici, pe colo, pe o ramurã
sau alta, dar nu conteazã, pentru cã toate ramurile vor fi
pline de muguri în curând — mã întreb, Joe, dacã roºia
chiar poate simþi cu adevãrat o stare de confort, de bine. ªtii,
Joe, o plantã e un lucru minunat, ºi e atât de frumos, atât
de plãcut sã fii capabil sã te gândeºti la o plantã de parcã
ar fi un om. E posibil ca o plantã sã trãiascã senzaþii de
plenitudine pe mãsurã ce fructele încep sã se formeze, atât
de mici, ºi totuºi atât de pline de promisiunea de a te face
sã-þi doreºti sã mãnânci o roºie suculentã, coaptã, e atât de
plãcut sã ai stomacul plin, sentimentul acela minunat, Joe,
pe care un copil însetat îl are atunci când vrea sã bea ceva,
îl trãieºte ºi roºia când plouã ºi toate se curãþã, încât aceastã
stare de bine cuprinde totul (pauzã). ªtii, Joe, o roºie înflo-
reºte în fiecare zi, doar câte una odatã. Îmi place sã cred cã
roºia cunoaºte plenitudinea bunãstãrii în fiecare zi. Înþelegi,
Joe, doar câte o zi, pe rând, aºa stã treaba cu roºia. ªi asta-i
valabil pentru toate roºiile.
(Joe se trezi deodatã din transã, pãru dezorientat, sãri din

pat, îºi fluturã braþele, astfel încât comportamentul sãu sugera
foarte mult schimbãrile bruºte de toxicitate care se constatã la
pacienþii care au reacþionat negativ la barbiturice. Nu pãru sã-l
vadã sau sã-l audã pe terapeut pânã nu se dãdu jos din pat,
înaintând în direcþia lui. Acesta l-a apucat strâns de braþ, apoi
i-a dat uºor drumul. A fost chematã asistenta medicalã. Ea i-a
tamponat broboanele de transpiraþie de pe frunte, i-a schimbat
pansamentele ºi i-a dat sã bea puþinã apã cu paiul. Joe l-a lãsat
mai apoi pe terapeut sã-l conducã iar la scaunul sãu. Dupã ce
hipnotizatorul l-a fãcut sã creadã cã-i mãsoarã antebraþul, Joe
ºi-a luat creionul ºi hârtia ºi a scris: „Vorbeºte, vorbeºte.“)
Da, Joe, am fost crescut la þarã, cred cã o sãmânþã de

tomate e un lucru minunat, gândeºte-te, Joe, gândeºte-te
numai la faptul cã într-o sãmânþã minusculã se pregãteºte
atât de paºnic, de liniºtit o plantã frumoasã care va trebui
îngrijitã pentru a da frunze ºi ramuri aºa de interesante.
Frunzele, ramurile aratã frumos, atât de frumos, sunt
intens colorate, te poþi simþi cu adevãrat fericit privind o
sãmânþã de roºie, gândindu-te la planta minunatã pe care o
conþine, adormitã, paºnicã, în aºteptare. Mã voi duce cu-
rând la masã, dar mã voi întoarce ºi vom mai vorbi.
Rândurile de mai sus constituie o relatare sumarã care

sugereazã uºurinþa cu care sugestiile terapeutice pot fi incluse
între cele de inducere ºi menþinere a transei atât de importante
ca mijloc de transmitere a terapiei. O semnificaþie aparte pre-
zintã cererea formulatã de Joe însuºi ca terapeutul „sã vor-
beascã“. În ciuda stãrii sale toxice, evidenþiatã prin spasme,
Joe era în mod clar abordabil. Mai mult, el ºi-a însuºit rapid
cele spuse, în ciuda caracterului evident ingenuu al poezioarei
recitate de autor despre germenele ºi planta de tomate. Joe
voia sã fie eliberat de durere, cãuta liniºte, odihnã, somn. Asta
îi domina gândurile, dorinþele, astfel încât simþea nevoia impe-
rioasã de a descoperi ceva valoros în toate acele vorbe. Dorinþa
era prezentã, puternicã, astfel încât Joe o manifesta fãrã sã o
conºtientizeze. Trezirea sa din transã s-a produs la câteva
minute dupã ce autorul a fãcut o afirmaþie aparent nevinovatã,
de genul: „Vrei ceva de bãut, Joe?“. Nici reinducerea transei
n-a fost prea dificilã, fiind realizatã prin douã enunþuri scurte:
„Gândeºte-te, Joe, gândeºte-te“ ºi „Dormi atât de profund, de
liniºtit “, strecurate într-un flux mai degrabã incoerent de idei.
Dar acea relatare, de altfel nesemnificativã, cuprindea dorinþele
ºi necesitãþile pacientului, astfel cã ea s-a bucurat de accep-
tarea lui necondiþionatã.
În timpul prânzului, Joe a fost iniþial liniºtit, apoi uºor agitat
din cauza unui alt atac de toxicitate, potrivit celor spuse de
asistenta medicalã. Când terapeutul s-a întors, Joe îl aºtepta

deja nerãbdãtor. Voia sã comunice în scris. Unele însemnãri
erau ilizibile din cauza grabei cu care le punea pe hârtie. Le
rescria nervos. O rudã l-a ajutat pe psiholog sã le citeascã. Ele
conþineau informaþii despre Joe, despre trecutul lui, afaceri,
familie ºi despre ultima sãptãmânã, una „îngrozitoare“, ca ºi
ziua precedentã. Nu erau plângeri, cereri, ci era vorba doar
despre dorinþa de a se informa în privinþa hipnotizatorului. A
urmat o conversaþie care i-a satisfãcut curiozitatea ºi care a
avut darul de a-i potoli ºi starea de agitaþie. Când i s-a sugerat
sã înceteze sã se mai plimbe de colo-colo ºi sã ia loc pe scaunul
pe care stãtuse ºi înainte, s-a conformat rapid ºi a privit
întrebãtor cãtre psihoterapeut.
ªtii, Joe, þi-aº mai putea spune câte ceva despre planta de
tomate, ºi dacã aº face-o, ai adormi, ai cãdea efectiv într-un
somn adânc ºi sãnãtos.
(Acest enunþ introductiv dãdea impresia unui loc comun, a

unei afirmaþii banale. Dacã pacientul rãspunde în transã fiind,
aºa cum a fãcut imediat Joe, totul este sub control. Dacã
pacientul nu reacþioneazã, înseamnã cã tot ce ai spus a fost
într-adevãr doar o banalitate care nu meritã atenþie. Dacã Joe
nu ar fi intrat în transã imediat, puteau urma câteva variaþiuni
pe aceeaºi temã, de genul: „Hai mai bine sã vorbim despre
florile de roºii. Ai vãzut filme cu flori care se deschid încet,
încet, dându-ne senzaþia de liniºte, de siguranþã, pe mãsurã ce
le privim desfãcându-se. Atât de frumoase, atât de odihnitoare
la privit. Oricine se poate simþi foarte bine urmãrind un ase-
menea scenariu.“)
Se pare cã autorul n-a considerat necesar sã spunã mai
multe despre strategia de inducere ºi menþinere a transei ºi
despre sugestiile terapeutice interspersate. Articolul de faþã va
veni ulterior cu încã un exemplu de acest gen.
Joe a reacþionat excelent în dupã-amiaza respectivã, în ciuda
episoadelor perturbatoare de toxicitate ºi a câtorva momente în
care terapeutul ºi-a întrerupt deliberat demersul pentru a

observa mai bine cât ºi cum ºi-a însuºit Joe cele auzite.
În aceeaºi searã, la despãrþire, Joe i-a strâns mâna cordial,
starea sa de toxicitate diminuându-se simþitor între timp. Joe
nu se plângea de nimic, nu pãrea sã sufere dureri insupor-
tabile ºi arãta mulþumit ºi fericit.
Rudele erau preocupate de sugestionãrile posthipnotice,
dar au fost asigurate cã acestea fuseserã deja fãcute în chipul
cel mai delicat posibil prin descrierea detaliatã ºi repetitivã a
creºterii plantei de tomate ºi prin folosirea cu grijã a enunþu-
rilor accentuate de tipul: „ªtii, Joe“, „Cunosc zilnic plenitu-
dinea bunãstãrii“ ºi „Înþelegi, Joe, doar câte una odatã“.
Aproximativ o lunã mai târziu, pe la mijlocul lui noiembrie,
terapeutul a fost solicitat sã-ºi vadã iar pacientul. Odatã sosit
acasã la Joe, a ascultat o poveste neplãcutã, dar nu neapãrat
nefericitã. Joe continuase sã reacþioneze pozitiv dupã prima
vizitã a hipnoterapeutului, dar în spital se rãspândise vestea
despre hipnotizarea lui Joe, iar internii, rezidenþii ºi personalul
veniserã sã profite de pe urma capacitãþii lui Joe de a fi un
pacient maleabil. Au fãcut toate greºelile care sunt de aºteptat
din partea unor amatori neinformaþi, plini de prejudecãþi în
privinþa hipnozei. Comportamentul lor l-a scos din sãrite pe
Joe, care ºtia cã terapeutul nu fãcuse niciunul dintre lucrurile
blamabile pe care le fãceau ei. Reacþia sa a reprezentat un
rezultat optim, deoarece Joe a putut pãstra astfel toate avanta-
jele obþinute din colaborarea cu psihoterapeutul, fãrã a se lãsa
influenþat de opiniile ostile despre hipnozã.
Dupã câteva zile triste, Joe a revenit acasã de la spital, luând
cu el doar o asistentã care sã-i asigure îngrijirea permanentã,
dar îndatoririle ce-i reveneau acesteia erau relativ puþine.
În luna petrecutã acasã a luat în greutate ºi s-a înzdrãvenit.
Durerile erau rare, iar dacã se manifestau puteau fi þinute sub
control cu câte o aspirinã sau cu 25 miligrame de Demerol.
Joe era foarte fericit sã se afle iar în sânul familiei ºi desfãºura
o serie întreagã de activitãþi care i-au rãmas necunoscute tera-

peutului în mare parte.
Întâmpinarea pe care i-a fãcut-o psihologului cu prilejul
celei de-a doua vizite sugera bucuria de a-l revedea. Oricum,
autorul a observat cã Joe îl privea precaut, de aici marea sa
grijã de a face ca totul sã parã întâmplãtor ºi de a evita orice
miºcare a mâinii care putea fi rãstãlmãcitã ca fiind o tehnicã
hipnoticã, aºa cum procedase personalul din spital.
Tablourile pictate de un membru foarte talentat al familiei
erau expuse cu mândrie. Conversaþia de convenienþã s-a cen-
trat pe recuperarea lui Joe ºi pe luarea lui în greutate, iar auto-
rul a fost nevoit în repetate rânduri sã gãseascã replici nevi-
novate care sã disimuleze aluziile periculoase. Joe s-a oferit sã
ia loc ºi sã-l lase pe terapeut sã vorbeascã. Deºi acesta încerca
sã fie cât mai familiar, situaþia în sine era dificil de manevrat
fãrã ca Joe sã devinã suspicios. Poate era o temere nefondatã,
dar hipnoterapeutul dorea sã fie foarte prudent. În cele din
urmã, startul a fost dat de reamintirea „ultimei noastre întâlniri
din octombrie“. Joe nu înþelegea cum de întâlnirea lor poate fi
însufleþitã în mod plãcut de afirmaþii aºa de banale ca:
Am vorbit atunci despre o plantã de tomate ºi cred cã
aº putea din nou sã vorbesc despre asta chiar acum. Este atât
de plãcut sã vorbeºti despre o sãmânþã, despre o plantã.
În termeni clinici, asta presupune intenþia de a reconstitui
aspectele plãcute ale primei întrevederi.
Joe a cerut insistent sã se ocupe în ziua aceea de prânzul
terapeutului, alcãtuit dintr-o fripturã preparatã sub atenta sa
supraveghere, în curtea din spate, lângã piscinã. Patru oameni
s-au reunit în mod plãcut, bucurându-se sã fie împreunã, iar
Joe era, desigur, cel mai fericit.
Dupã prânz, Joe ºi-a prezentat nenumãratele specii de
plante, multe dintre ele rare, pe care le plantase cu mâna lui în
grãdina vastã. Soþia lui Joe a menþionat denumirile populare ºi
pe cele latineºti ale plantelor, iar Joe a fost încântat peste mãsurã
atunci când terapeutul a recunoscut ºi descris o plantã sau alta.
Asta nu înseamnã cã interesul acestuia din urmã era unul

prefãcut, de vreme ce s-a dovedit încã pasionat de grãdinãrit.
Pentru Joe, aceastã pasiune comunã era un motiv de prietenie.
Dupã-amiazã, Joe a luat loc pe scaun de bunãvoie, atitudi-
nea lui sugerând cã psihologul era liber sã facã ce dorea.
Acesta se lansã într-un lung monolog care cuprindea sugestii
psihoterapeutice despre o bunãstare perpetuã, despre liniºte,
calmarea durerilor, bucuria de a trãi în sânul familiei, pofta de
mâncare ºi un interes constant pentru tot ceea ce te înconjoarã.
Toate acestea, ºi alte sugestii similare, au fost strecurate
într-un mod neobservabil printre remarcile multiple ale tera-
peutului. Ele acopereau o varietate de subiecte pentru a-l
împiedica pe Joe sã analizeze sau sã observe tehnica inter-
spersalã folositã cu privire la sugestiile hipnotice. De aseme-
nea, autorul avea nevoie de o varietate de teme de conversaþie
pentru a asigura o bunã disimulare. Nu e sigur cã toate acestea
erau necesare pentru a obþine un rezultat optim, dar hipnoti-
zatorul a preferat sã nu-ºi asume niciun fel de riscuri.
Din punct de vedere clinic, boala avansa, dar condiþia fizicã
a lui Joe era mult mai bunã decât cu o lunã în urmã. Când a
sosit ora despãrþirii, Joe l-a invitat pe autor sã revinã.
Joe ºtia cã terapeutul efectueazã o deplasare ºtiinþificã la
sfîrºitul lui noiembrie ºi începutul lui decembrie. Chiar înain-
tea plecãrii, acesta a primit un telefon de la mare distanþã. Era
soþia lui Joe, care afirma cã „Joe se aflã pe o derivaþie ºi vrea
sã vã salute, aºa cã ascultaþi-l“. S-au auzit douã pufãituri
scurte. Joe þinuse receptorul deasupra tubului traheic ºi expi-
rase puternic de douã ori pentru a simula un salut. Atât el, cât
ºi soþia lui i-au transmis cele mai bune urãri legate de cãlãtorie
ºi a urmat apoi o conversaþie amicalã cu soþia pacientului, care-i
citi terapeutului însemnãrile de ultimã orã.
Autorul a primit o felicitare de Crãciun de la Joe ºi de la
familia acestuia. Într-o scrisoare separatã, soþia lui Joe îl
informa cã hipnoza mergea bine, dar starea soþului ei se de-
grada. La începutul lui ianuarie, Joe se simþea slãbit, dar era
liniºtit. În cele din urmã, potrivit spuselor soþiei, „Joe s-a stins
în liniºte pe 21 ianuarie“.
Autorul este foarte conºtient cã predicþiile privind durata de
viaþã a pacienþilor afectaþi de boli incurabile sunt foarte nesigure.
Starea fizicã a lui Joe în octombrie nu era deloc promiþãtoare.
Ameliorarea simptomului, stoparea ºi înlãturarea lui, ca rezultat
al hipnozei, ºi eliminarea dependenþei fizice de medicaþie, încu-
rajatã în mod inconºtient, i-au prelungit viaþa indubitabil, per-
miþându-i totodatã o stare fizicã îmbunãtãþitã. Toate acestea au
fost dovedite de dispoziþia optimistã manifestatã în sânul familiei
ºi de luarea în greutate. Faptul cã Joe a trãit pânã spre sfârºitul
lui ianuarie, în ciuda evoluþiei maladiei incurabile, atestã puterea
voinþei sale de a-ºi petrece restul vieþii cât mai plãcut cu putinþã,
vigoare care exprimã ºi modul în care-ºi trãise viaþa înaintea bolii
ºi în care îºi construise afacerea.
Pentru o mai bunã clarificare a problemei privind tehnica

de combinare a sugestiilor terapeutice cu cele de inducere ºi
menþinere a transei, este bine de amintit activitatea experimen-
talã ineditã a autorului, efectuatã la începutul anilor 1930, pe
când lucra la Secþia de Cercetare a Spitalului de Stat din
Worcester.
Secþia de Cercetare se ocupa cu studiul nenumãratelor pro-
bleme legate de schizofrenie ºi cu posibilitatea de a le rezolva
mãcar parþial. Pentru autor, manifestãrile psihologice prezen-
tau un interes dominant. De exemplu, ce semnificaþie poate
avea un flux de afirmaþii incoerente, dezlânate, rostite rapid?
Cu siguranþã, el este plin de semnificaþie pentru pacient, într-un
sens sau în altul. Din când în când, secretarele competente
înregistrau numeroase exemple verbalizate de afirmaþii ilogice
pentru rapoartele ºi studiile psihoterapeutului. El însuºi a
reuºit sã noteze asemenea mostre verbale emise de pacienþi
care vorbeau într-un ritm lent. Se credea cã studiul atent al
acestor producþii verbale ar conduce la numeroase idei specu-
lative, care, la rândul lor, s-ar putea dovedi utile în înþelegerea

unora dintre faþetele schizofreniei.
S-a pus întrebarea dacã nu cumva o mare parte dintre
aceste incoerenþe verbale nu sunt decât niºte travestiri ale unor
sensuri ascunse, fragmentare, dispersate în interiorul decla-
raþiei de ansamblu. Asta a condus la o altã întrebare privind
felul în care autorul însuºi ar putea emite enunþuri incoerente,
în care sã ascundã un mesaj plin de sens într-o formã frag-
mentarã. Sau, poate fi folositã comunicarea incoerentã a unui
pacient pentru a introduce în interiorul acesteia, într-un mod
oarecum ordonat, o comunicare fragmentarã cu un sens mai
dificil de recunoscut? Aceastã speculaþie a impus multe ore de
muncã susþinutã pentru a include în ansamblul comunicãrii
aparent incoerente a unui pacient un mesaj cu sens care sã nu
poatã fi detectat de colegii autorului dacã nu primeau nici cel
mai mic indiciu. Eforturile anterioare ale autorului de a pro-
duce verbalizãri similare au evidenþiat un model individual
bine articulat ºi uºor de recunoscut, care a dovedit cã nu este
atât de perturbat psihic, încât sã emitã un flux tipic de verba-
lizãri incoerente.
Când un sens a fost amestecat cu succes printre emisiile
verbale ale unui pacient, autorul a descoperit cã experimen-
tarea anterioarã a tehnicilor hipnotice influenþeazã tipul de
mesaj pe care urmãrea sã-l introducã în seria afirmaþiilor inco-
erente ale unui pacient. Tot studiul acesta a generat activitatea
experimentalã ºi terapeuticã care urmeazã a fi prezentatã.
Una dintre secretarele proaspãt angajate a refuzat categoric

sã se lase hipnotizatã. Suferea frecvent de sindromul pre-
menstrual manifestat prin migrene puternice care durau trei,
patru ore sau chiar mai mult. A fost investigatã medical în
repetate rânduri, dar fãrã niciun rezultat. În asemenea situaþii,
obiºnuia sã se retragã pentru a se odihni ºi pentru „a-ºi
adormi“ durerea, proces care dura uneori peste trei ore. La un
moment dat, autorul a forþat-o insistent sã renunþe la odihnã
pentru a scrie ceea ce îi dicta el. A început sã-ºi îndeplineascã

sarcina plinã de resentimente, dar dupã vreun sfert de orã l-a
întrerupt pe autor pentru a-l înºtiinþa cã-i dispãruse durerea de
cap. Ea, personal, a pus totul pe seama nervozitãþii ºi a faptului
cã a fost forþatã sã ia note. Ulterior, într-un moment similar, s-a
oferit voluntar sã scrie sub dictare un text de care majoritatea
secretarelor încercau sã scape din cauza dificultãþilor pe care
le prezenta. Durerea de cap s-a intensificat ºi ea a tras con-
cluzia cã situaþia anterioarã fericitã, când durerea a încetat,
fusese pur întâmplãtoare. Mai târziu, a avut o altã migrenã
insuportabilã. Din nou, i s-a cerut insistent sã scrie sub dictare.
Rezultatul pozitiv a apãrut încã din primele zece minute. Sub
iminenþa altei dureri de cap, ea s-a oferit voluntar sã facã
acelaºi lucru. Iarãºi a scãpat de durerea de cap. Secretara a
testat apoi experimental rezultatele dictãrii efectuate ºi de alþi
medici. Din motive necunoscute, durerile de cap i s-au accen-
tuat. Dupã o asemenea încercare ratatã, s-a întors la autor ºi
i-a cerut sã-i dicteze. El i-a spus cã n-are momentan niciun
material nou pentru redactare, dar cã ar putea relua unul deja
prelucrat. Durerea de cap a lãsat-o în mai puþin de opt minute.
Ulterior, nevoia ei de a scrie sub dictare pentru a scãpa de
durerea de cap a intrat într-o oarecare rutinã ºi activitatea res-
pectivã ºi-a pierdut efectul.
A vrut totuºi sã mai încerce, dar fãrã mari speranþe, deoa-
rece ea considera cã „epuizase remediul înlãturãrii durerii prin
dictare“. I s-a aplicat din nou aceeaºi metodã, iar migrena a
încetat în aproximativ nouã minute. A fost atât de entuziasmatã,
încât a pãstrat o copie a materialului dictat, pentru ca, în împre-
jurãri similare, sã le cearã altora sã-i aplice „tratamentul prin
dictare“ pentru a scãpa de durerile de cap. Din pãcate, nimeni
nu pãrea a fi vocea „potrivitã“ pentru asta, aºa cum era cazul
autorului. Întotdeauna i se inducea o sugestie posthipnoticã
potrivit cãreia nu avea sã adoarmã în timp ce scria sub dictare.
Nici ea, nici ceilalþi nu bãnuiau ce se întâmplase cu ade-
vãrat. Autorul luase note ample pe marginea verbalizãrilor
incoerente ale unui pacient psihotic. Totodatã, ceruse multor

secretare sã înregistreze în scris afirmaþiile incoerente ale paci-
enþilor. În mod sistematic, intercalase printre asemenea inco-
erenþe sugestii terapeutice, cu gândul la respectiva secretarã.
Când asta a avut succes, aserþiunile incoerente ale altui pacient
au fost utilizate în mod similar. ªi efortul acesta a fost încu-
nunat de succes. Ca mãsurã de control, au fost probate atât
dictarea de rutinã, cât ºi cea a „incoerenþelor neprofesionale“.
Nu au avut niciun efect asupra durerilor ei de cap. Nici folo-
sirea de cãtre alþii a „materialului profesionalizat“ nu s-a soldat
cu vreun efect, deoarece el trebuia citit tare, cu un anumit
grad de expresivitate, pentru a-ºi manifesta eficacitatea.
Se pune acum întrebarea de ce aceºti doi pacienþi, precum

ºi ceilalþi, folosiþi în scop experimental, au reacþionat tera-
peutic? Rãspunsul este simplu ºi poate fi formulat astfel: ºtiau
foarte bine de ce aveau nevoie de terapie; erau dornici de
rezultate optime; erau într-o dispoziþie receptivã, pregãtiþi sã
reacþioneze cu prima ocazie, cu excepþia celui dintâi pacient
tratat în scop experimental. Dar secretara era nerãbdãtoare sã
scape de durerea de cap ºi voia ca timpul ocupat cu scrierea
sub dictare sã fie mai degrabã petrecut încercând sã înlãture
migrena. Cu siguranþã, toþi pacienþii erau pregãtiþi mental
pentru activitãþi terapeutice. De câte ori trebuie sã-ºi exprime
un pacient nemulþumirile? De atâtea ori cât îi trebuie terapeu-
tului sã înþeleagã. În cazul acestor pacienþi, a fost suficientã o
singurã manifestare a nevoilor lor pentru ca terapeutul sã-ºi dea
seama despre ce este vorba. Dorinþa lor intensã de a fi trataþi
era atât de ordin conºtient, cât ºi inconºtient, aºa cum a dovedit-o
examenul clinic ºi, mai important, înseºi rezultatele obþinute.
O atenþie specialã trebuie acordatã ºi promptitudinii cu
care latura inconºtientã a minþii recepþioneazã indiciile ºi infor-
maþiile. De exemplu, o persoanã îþi poate fi antipaticã la
început, fãrã sã-þi dai seama, sãptãmâni, luni sau ani întregi,
ce motive justificã aceastã antipatie. În cele din urmã, ele sunt
înþelese treptat de partea conºtientã a minþii. Un exemplu

elementar îl constituie resentimentele unei persoane hetero-
sexuale faþã de un homosexual, fãrã ca aceasta sã conºtienti-
zeze ce anume alimenteazã aceastã atitudine.
Luarea în considerare a capacitãþii inconºtiente a pacien-
tului de a percepe manifestãrile inconºtiente, incoerente ale
terapeutului reprezintã un principiu de bazã al psihoterapiei.
De asemenea, trebuie apreciatã la maximum capacitatea
inconºtientã a pacientului de a recepta sugestiile terapeutice,
intenþionat disimulate, care i se transmit. Materialul clinic ºi
experimental menþionat anterior se bazeazã pe conºtientizarea
de cãtre terapeut a faptului cã latura mentalã inconºtientã este
mult mai atentã ºi mai receptivã la ceea ce i se transmite decât
cea conºtientã.
A existat intenþia de a face publicã aceastã activitate expe-
rimentalã, a cãrei relevanþã era înþeleasã doar de cãtre autor.
Însã conºtientizarea statutului nesigur al hipnozei, susþinut de
pildã de obiecþia puternicã a secretarei faþã de posibilitatea de
a fi hipnotizatã — n-a avut însã nimic împotrivã sã scape de
durerile de cap cu ajutorul „scrierii sub dictare“ —, a eviden-
þiat inutilitatea publicãrii.
O a doua secretarã, angajatã la spital atunci când aceastã
activitate experimentalã se apropia de sfârºit, suferea de dis-
menoree. Secretara cu dureri de cap i-a sugerat sã solicite sã
ia note dupã dictarea autorului, ca un posibil remediu. Auto-
rul a acceptat plin de bunãvoinþã, folosind verbalizãri „clinice“
ale pacienþilor. Efectele dorite n-au întârziat sã aparã.
Îngrijorat de felul în care ar putea evolua cercetarea hipno-
terapeuticã dacã superiorii sãi aflau ceea ce se întâmpla, auto-
rul a avut grijã ca, în cazul celei de-a doua secretare, sã
alterneze rezultatele negative cu cele pozitive. Ea s-a oferit
voluntar ca subiect hipnoterapeutic ºi s-a trecut astfel de la „dic-
tare“ la hipnozã, pentru a se gãsi o soluþie în cazul problemelor
sale de sãnãtate. A fost de acord sã joace rolul de subiect în

cazul altor experimente terapeutice ºi autorul a preferat sã pãs-
treze secretul celorlalte studii experimentale efectuate.
Acum, dupã ce hipnoza a fost acceptatã ca modalitate ºtiin-
þificã de cercetare ºi de tratament, iar ºtiinþa semanticii a evo-
luat considerabil, acest material, þinut secret atâta timp, a
ajuns în sfârºit sã poatã fi publicat în siguranþã.
Rezumat
Douã studii de caz ºi o dare de seamã succintã asupra acti-
vitãþii experimentale sunt prezentate detaliat pentru a demon-
stra procedeul propriu-zis de introducere a sugestiilor psiho-
terapeutice printre cele de inducere ºi menþinere a stãrii de
transã. Pacienþii trataþi sufereau, unul, de nevrozã, ºi celãlalt,
de dureri cauzate de un cancer aflat în faza de metastazã.
Ne propunem, în cele ce urmeazã, sã analizãm mai minu-

þios modul în care Erickson construieºte aceastã tehnicã
interspersalã ºi vom selecta câteva dintre patternurile sale
lingvistice de inducere a hipnozei ºi de furnizare a sugesti-
ilor. Vom prezenta ulterior un caz mai simplu de inducþie,
însã deocamdatã vrem sã cercetãm relatarea experienþei
legate de Joe, datã fiind calitatea deosebitã a acesteia de a
impune un raport de cooperare cu clientul altfel decât prin
simpla înþelegere a afirmaþiilor fãcute de Erickson. Vom
asista la modul în care povestea despre creºterea unei plante
de tomate se transformã într-o suitã eficientã ºi absolut nece-
sarã de sugestii pentru calmarea durerii.
Erickson începe prin a asimila experienþele trãite de
pacient. Descriind ceea ce ºtie cã este adevãrat cu privire la
clientul sãu, alege totodatã ºi un subiect de discuþie pe care-l
considerã interesant pentru a capta atenþia celuilalt. Acest
demers prezintã mai multe avantaje decât simplul fapt de a-l
determina pe client sã-l asculte; existã ºi o parte a experienþei
pacientului în care acesta a investit considerabil. Erickson

vrea ca Joe sã fie capabil sã-ºi însuºeascã conþinutul poves-
tirii ºi sã generalizeze indicele referenþial pânã la nivelul
sinelui propriu. La un moment dat, chiar i-a spus:
Este atât de plãcut simplul fapt de a fi capabil sã te gân-

deºti la o plantã de parcã ar fi un om.
Afecþiunea pacientului pentru plante îi va uºura folosirea

propriului indice referenþial ca un substitut pentru planta de
tomate.
Erickson începe cu o serie de enunþuri constatative (de
stabilire a rezonanþei empatice):
ªtiu cã eºti florar =A

Cã îþi place sã cultivi flori =B
Eu însumi am crescut
la o fermã din Wisconsin =C
Îmi plãcea ºi mie sã cultiv flori =D
Încã o mai fac =E
Fãrã îndoialã, clientul considerã cã toate acestei cinci

enunþuri sunt corecte. Ulterior, cu ajutorul conectorului deci,
de tipul cauzalei implicite, Erickson face legãtura dintre
aceste afirmaþii ºi comportamentul pe care vrea sã-l obþinã
din partea clientului:
Deci, aº vrea sã iei loc pe scaunul acela confortabil în

timp ce vorbesc cu tine.
Forma de ansamblu a seriei de enunþuri aratã astfel:
deci Aº vrea sã iei loc pe scaunul acela

A, B, C, D, E,
confortabil în timp ce vorbesc cu tine
Observaþi cã, în plus, însãºi ultima afirmaþie include o

cauzalã implicitã care leagã un enunþ uºor de verificat de un
element de comportament pe care Erickson doreºte sã-l
declanºeze la Joe:
deci aº vrea sã iei loc pe scaunul acela
Vorbesc cu tine
confortabil
Mai departe, observaþi cã reacþia comportamentalã urmã-

ritã nu îi este direct solicitatã lui Joe, în schimb, terapeutul
foloseºte un postulat conversaþional, evitând aºadar trans-
miterea unui ordin explicit de genul ia loc pe scaunul acela
confortabil, spunând:
… Aº vrea sã iei loc pe scaunul acela confortabil…
Intenþionez sã vorbesc cu tine despre multe lucruri, însã

discuþia noastrã nu va fi despre flori, cãci ºtii mai multe ca
mine în acest sens. ªi nici nu vrei asta.
În acest punct, Erickson recurge la o serie de patternuri:
… O mulþime de lucruri… Fãrã indice referenþial pen-

tru lucruri.
… Discuþia noastrã nu va fi Fãrã indice referenþial pen-

despre flori tru discuþie.
Cãci ºtii mai multe ca mine în Citirea gândurilor (ºtii), re-

acest sens laþia cauzã–efect (cãci).
ªi nici nu vrei asta Citirea gândurilor (ªi nici

nu vrei asta). Erickson repetã
cuvintele lui Joe (subliniate
anterior) vrei asta.
În plus, Erickson foloseºte o tehnicã de metacomunicare

(comunicarea despre comunicare) strâns legatã de tehnica de
violare a restricþiilor selective, menþionatã înainte. În acest
punct, Erickson îºi comunicã direct intenþia de a stabili un
proces de comunicare cu Joe. Spune cã vrea sã vorbeascã cu
el, dar nicidecum despre flori. Pe mãsurã ce se instituie
comunicarea, Erickson vorbeºte aparent despre o roºie —
vizând de fapt tehnica de violare a restricþiilor selective.
Terapeutul îl avertizeazã deschis pe Joe cã se aºteaptã ca
acesta sã gãseascã un alt indice referenþial pentru povestea
despre planta de tomate.
Acum, deoarece vorbesc cu uºurinþã, aº vrea sã mã urmã-

reºti cu aceeaºi uºurinþã, pentru cã povestesc despre o roºie.
… deoarece… deoarece Cauzale implicite
… cu uºurinþã… sã mã urmã- Mãrci analogice, structuri

reºti cu aceeaºi uºurinþã… inferioare incluse
Aº vrea ca tu sã… Folosirea dezacordului grama-

tical temporal* îl avertizeazã
pe Joe cu privire la trans-
miterea unui mesaj special
* În limba englezã, prezenþa verbului wish în propoziþia principalã
impune în subordonatã folosirea auxiliarului would, nu will (utilizat pentru

viitor) pentru a exprima o acþiune doritã, posibilã (n. tr.).
Subiectul conversaþiei este ciudat. Are darul de a te face

curios. Ce am putea spune despre o roºie? Sãmânþa este plan-
tatã în pãmânt. Cel care face asta sperã cã va da naºtere
unei plante care-l va încânta cu roadele sale.
… subiect ciudat… de con- Suprimare (pentru cine este

versaþie… ciudat? cu cine vorbeºti despre
asta?)
… de a te face… Relaþia cauzã–efect (… te

face… )
… te… cel… Absenþa indicelui referenþial
… sperã… cã-l va încânta Mãrci analogice, structuri

inferioare incluse
… îl va încânta… Precizare fãcutã prin supri-

mãrile aferente ºi lipsa indi-
cilor referenþiali
Sãmânþa se îmbibã cu apã, ºi nu-i prea greu de fãcut
asta, deoarece ploaia aduce cu sine liniºte ºi bunãstare, ºi
bucuria de a creºte pentru flori ºi roºii.
… greu… liniºte… bunã- Precizare fãcutã cu supri-

stare… bucurie… mãrile aferente ºi cu lipsa
indicilor referenþiali
de fãcut… aduce… Verbe nespecifice
… deoarece… Relaþia cauzã-efect
liniºte… bunãstare… bucu- Violarea restricþiilor selective

rie… pentru flori ºi roºii
Mai mult, metacomunicarea anterioarã a lui Erickson,

… discuþia noastrã nu va fi despre flori, este relevantã, deoa-
rece Joe a fost avertizat de la început cã nu florile vor fi
subiectul conversaþiei cu terapeutul ºi iatã cã acesta din urmã
chiar asta face, vorbeºte despre flori, astfel cã lui Joe îi revine
sarcina de a da sens acestei comunicãri aparent ilogice.
Joe, acea sãmânþã minusculã creºte încet, prinde o

rãdãcinã firavã cu niºte cili pe ea. Poate nu ºtii ce-s ãia cili,
dar ei sunt elemente care ajutã sãmânþa de roºie sã creascã,
sã iasã la suprafaþã ca vlãstar ºi dacã eºti atent la ce spun,
Joe, eu voi continua sã-þi vorbesc, iar tu mã vei asculta mai
departe ºi vei fi surprins ºi te vei întreba în sinea ta ce poþi
învãþa de aici.
… sãmânþã… rãdãcinã… Toate sunt substantive al

cili… sãmânþã de roºie… cãror indice referenþial a fost
vlãstar… deja anulat de metacomuni-
carea ericksonianã anterioarã
… mã vei asculta mai de- Presupoziþia cã Joe a ascul-

parte… tat pânã atunci
… ºtii… te vei întreba… Verbe nespecifice

învãþa…
… te vei întreba ce poþi în- Structura inferioarã inclusã

vãþa de aici… (întrebare — Ce poþi afla de
aici?)
… ºi… ºi… iar… ca… Conectori — conjuncþii sim-

ple, cauzale implicite
… ei ajutã… Absenþa indicelui referenþial
… mã vei asculta… ce poþi Postulate conversaþionale

învãþa…
… ºi iatã, ai la dispoziþie ºi stiloul, ºi hârtia, dar apropo

de roºie, ea creºte atât de încet. Nu poþi s-o vezi crescând,
nu poþi s-o auzi crescând, dar ea chiar creºte — primele
frunzuliþe firave pe tulpinã, puful fin de pe lujer, asemenea
cililor de pe rãdãcinã, care are rolul de a face ca roºia sã
se simtã foarte bine…
… ºi iatã, ai la dispoziþie ºi Enunþuri constatative (de sta-

stiloul, ºi hârtia… bilire a rezonanþei empatice)
… dar, apropo de roºie… Suprimare (cine vorbeºte

despre asta?)
… ei au rolul de a face ca Violare

roºia sã se simtã foarte bine,
foarte confortabil…
Tehnica fundamentalã
de inducere a transei,
însoþitã de comentarii
Acum ar trebui sã începeþi sã vã formaþi o idee despre

nivelul complexitãþii de limbaj pe care Erickson îl instituie
pentru a demara tehnica inducþiei sau pentru a face sugestii.
Capacitatea lui Erickson de a utiliza atât de complex resur-
sele de limbaj este rezultatul experienþei ºi creativitãþii, la
care se adaugã încrederea sa temerarã în capacitatea oame-
nilor de a-ºi însuºi aspectele absolut esenþiale ale cunoaºterii
lumii. Oricum, cu toate cã Erickson însuºi poate produce
spontan aceste patternuri lingvistice, el nu conºtientizeazã
totuºi caracteristicile lor formale. Dupã cum el însuºi a spus:
The Structure of Magic I, scrisã de Richard Bandler ºi
John Grinder, reprezintã o necesarã simplificare a
nesfârºitelor complexitãþi de limbaj pe care le folosesc în
relaþia cu pacienþii mei. Citind aceastã carte, am avut
surpriza sã aflu multe aspecte ale activitãþii mele pe care
le practic fãrã a fi conºtient de ele.
Inducþia care urmeazã a fost înregistratã în prezenþa unuia

dintre autorii cãrþii (Grinder) ºi este expusã în forma ei ver-
balizatã, însoþitã de comentarii adnotate în coloana din
dreapta.
Tehnica fundamentalã de inducere a transei 75
(1) Vrei sã nu mai stai picior Erickson îºi începe inducþia

peste picior? cu un postulat conversaþional.
(2) Cont… Vrei sã nu mai stai picior

peste picior (un postulat con-
versaþional), aºa cum a fost
descris anterior, reprezintã
forma interogativã a uneia
dintre presupoziþiile legate
de imperativul „nu mai sta
picior peste picior“. Aceastã
acþiune declanºeazã proce-
sul prin care clientul executã
de regulã patternuri necon-
ºtientizate, pregãtindu-se în
acelaºi timp postura favora-
bilã inducerii transei atâta
timp cât el a început deja sã
reacþioneze la sugestiile pri-
mite în mod conºtient.
(3) ªi ia loc þinându-þi mâi- Conjuncþia ºi leagã acest

nile astfel postulat conversaþional de
comanda urmãtoare, care nu
este exprimatã în formã im-
perativã, ci ca o continuare
a tiparului precedent al pos-
tulatului conversaþional.
Iarãºi se creeazã o oarecare
ambiguitate (posibilitate) cu
privire la una dintre varian-
tele vrei sã iei loc… sau,
mai simplu, ia loc…
(4) ªi priveºte într-unul din

punctele de acolo
(5) ªi nu îl atinge
{ Aici, continuã procesul de
utilizare a postulatelor con-
versaþionale.
(6) ªi, da, continuã sã te uiþi Continuã sã te uiþi presu-

în acel punct pune cã nu se aºteaptã nimic
altceva din partea clientului.
În acelaºi timp, ºi face legã-
tura dintre aceastã afirmaþie
ºi tot ceea ce s-a spus ante-
rior. Mai mult, predicatul
continuã din sintagma con-
tinuã sã te uiþi implicã fap-
tul cã pacientul deja pri-
veºte în punctul respectiv.
(7) Acum nu e nevoie sã Postulatul conversaþional cu

vorbeºti forþa imperativã a lui „nu
vorbi“ este în relaþie de com-
plementaritate cu suprimarea
(cine vorbeºte despre ce ºi
cui?) ºi cu nominalizarea
nevoie, împreunã cu supri-
mãrile care o însoþesc ºi cu
absenþa indicelui referenþial.
(8) Nu e nevoie sã te miºti Succesiune lexicalã defici-

tarã gramatical, suprimãri
(cine se miºcã ºi unde?) ºi
nominalizarea nevoie.
(9) Chiar nu e nevoie sã fii Deducerea restului propozi-

atent la mine, deoarece… þiei atunci când apare chiar,
nominalizarea atent ºi în-
ceputul unei aserþiuni de tip
cauzã-efect (deoarece), nu e
nevoie sã fii atent îºi subsu-
meazã ca postulat conver-
saþional pe „nu fi atent“.
(10) Inconºtientul tãu mã va Asta presupune existenþa

auzi laturii inconºtiente a minþii
pacientului care poate per-
cepe faptul cã Erickson vor-
beºte, mã va auzi fiind o
structurã inferioarã inclusã.
(11) ªi va înþelege Suprimare (ce va înþelege?),

structurã inferioarã inclusã
(înþelege), verb nespecific
(înþelege).
(12) Serios, chiar nu-i ne- Folosirea cuvintelor chiar ºi

voie sã-mi acorzi atenþie serios reprezintã un rest
dintr-o comunicare presu-
pusã. Enunþul gramatical
insuficient, postulatul con-
versaþional, structura inferi-
oarã inclusã (sã-mi acorzi
atenþie), nominalizarea nevoie.
(13) ªi în timp ce stai acolo Enunþ de stabilire a rezo-

nanþei empatice, conectat cu
cele anterioare prin ºi ºi
cauzala implicitã în timp ce.
(14) Ai fãcut acelaºi lucru Absenþa indicelui referen-

þial (lucru), suprimarea (ace-
laºi ca în cazul ce ºi pentru
cine?), predicatul nespecific
fãcut.
(15) Pe care l-ai fãcut când Suprimarea (ce ai fãcut?),

ai mers prima datã la cauzala implicitã când, su-
ºcoalã gestia de întoarecere în timp,
ambele vizând o perioadã
trecutã din viaþa clientului ºi
afirmaþia cã acum el face
acelaºi lucru ca atunci.
(16) Când te-ai confruntat Nominalizãrile obligaþia ºi

pentru prima datã cu scrierii cu suprimãrile adia-
obligaþia scrierii cente ºi absenþa indicilor
referenþiali, sugestia întoar-
cerii în timp redatã prin
când ºi cauzala implicitã.
(17) Literelor alfabetului Predicatul te-ai confruntat

de la (16) plus referinþa la
literele alfabetului apeleazã
puternic la tehnicile emisfe-
rei non-dominante.
(18) Pãrea o obligaþie im- Suprimãrile (îi pãrea cui,

posibilã imposibilã pentru cine?),
nominalizarea obligaþie.
(19) ªi cum sã recunoºti un Structurã inferioarã inclusã

„b“ (recunoaºterea unui „b“, în-
trebare formulatã fãrã pauza
de rigoare, permiþându-i clien-
tului sã rãspundã deschis).
(20) Cum diferã el de un „d“ Suprimare (cine diferã?),

copiii se confruntã cu aceastã
dificultate — astfel, avem su-
gestia întoarcerii în timp.
(21) ªi numerele Fragment deficitar din punct

de vedere gramatical, înma-
gazinat, de asemenea, în
emisfera non-dominantã.
(22) 6 este un 9 întors… Fragmente deficitare gra-

9 este un 6 rãsturnat matical, accesarea emisferei
non-dominante, sugestia în-
toarcerii în timp, suprimare
(pentru cine?).
(23) ªi în vreme ce ajungeai Implicarea emisferei non-

sã stãpâneºti aceste dominante, citirea gânduri-
probleme — îþi formai lor, nominalizarea probleme
imagini mentale care te cu suprimãrile adiacente ºi
vor însoþi tot restul vieþii absenþa indicelui referenþial.
(24) Dar atunci nu ºtiai asta Sugereazã uitarea.
(25) ªi în timp ce stãteai jos Enunþ legat de obþinerea

acolo empatiei, cauzalã implicitã
(în timp ce).
(26) Acum þi s-a întâmplat În acest moment, au loc

acelaºi lucru ca ºi atunci toate descrierile de mai sus:
întoarcerea în timp, uitarea,
formarea imaginilor men-
tale, învãþarea, acelaºi lucru
nu are indice referenþial ºi ar
putea însemna orice, ceea ce
îi permite clientului sã aleagã.
În timp ce este de aºteptat
producerea unei reacþii faþã de

cele de mai sus, felul în care
Erickson formuleazã aceastã
afirmaþie face din ea un
imperativ, acelaºi lucru þi se
întâmplã ACUUUUUUUM
— care þi s-a întâmplat ºi
atunci. Acest tip de intona-
þie presupune un ordin de
genul „fã-o“.
(27) Ritmul respirator þi s-a
{
modificat Toate acestea denotã stabi-
lirea raportului de rezonanþã
(28) ªi ritmul cardiac þi s-a empaticã. Erickson ºi-a stu-
modificat diat clientul îndeaproape ºi
acum descrie modificãrile
(29) Bãtãile inimii s-au in- pe care le-a surprins, accen-
tensificat tuându-le prin feedback ºi
presupunând cã ele s-au
(30) Ai tendinþa de a clipi produs deja.
mai des
(31) ªi ai obþinut o imagine Citirea gândurilor, conjunc-

mentalã, o reprezen- þia ºi de legãturã între enun-
tare vizualã a acelui þurile empatice de citire a
punct ºi acum poþi în- gândurilor ºi comportamen-
chide ochii ACUUUM tul urmãrit, lipsa logicii gra-
maticale (douã ocurenþe ale
lui acum), postulatul conver-
saþional, structura inferioarã
inclusã, verbul nespecific
(obþinut), marca analogicã
Acuuum.
(32) ªi acum te poþi bucura Conjuncþia de legãturã ºi,

de confortul de a te structura inferioarã inclusã,
adânci ºi mai mult în postulatul conversaþional,
transã presupoziþia, nominalizãrile.
(33) ªi vreau sã te bucuri Absenþa indicelui referenþial,

de fiecare moment în presupoziþia (fiecare moment),
parte. structura inferioarã inclusã,
marca analogicã.
(34) … ªi nu e nevoie sã Suprimare (sã vorbesc cu

vorbesc cu tine tine despre ce?).
(35) Poþi trãi o plãcere in- Structura inferioarã inclusã,

tensã postulatul conversaþional,
nominalizarea (plãcere) cu
suprimãrile de rigoare ºi
absenþa indicilor referen-
þiali, presupoziþia (intensã).
(36) Devenind conºtient de Presupoziþia (conºtient este

bucuriile un verb factitiv), nominali-
zarea bucurii, predicatul ne-
specific, mãrcile analogice.
(37) Pe care le poþi trãi în Structura inferioarã inclusã,

sinea ta verbul nespecific, postulatul
conversaþional.
(38) ªi una dintre ele este Absenþa indicelui referenþial

înþelegerea faptului cã pentru ele, presupoziþia (una),
te poþi întoarce nominalizarea (înþelegerea),
structura inferioarã inclusã,
postulatul conversaþional.
(39) Apoi probabil cã ai Cauzala implicitã apoi,

putea trãi experienþa structura mai puþin articu-
latã, mãrcile analogice, no-
minalizarea (experienþa).
(40) … De a nu ºti care din- Structura inferioarã inclusã

tre braþele tale se va (întrebarea care dintre braþele
ridica primul tale…), presupoziþia care
dintre braþele tale… im-
plicã faptul cã numai unul
dintre braþele tale…, presu-
poziþia primul implicã, de
asemenea, cã un braþ se va
ridica ºi se pune întrebarea
care va fi acela.
O anchetã specialã realizatã
împreunã cu Aldous Huxley
privind natura ºi caracterul
diferitelor stãri de conºtienþã,
însoþitã de comentarii
Comportamentul pacientului reprezintã o parte

a problemei cu care el intrã în cabinetul tera-
peutului; constituie mediul individualizat în li-
mitele cãruia terapia trebuie sã-ºi facã efectul;
se poate impune ca factor dominant în relaþia
specificã pacient-terapeut. Deoarece caracte-
ristica aparte pe care clientul o aduce în cabi-
net þine atât de individualitatea sa, cât ºi de
problema pe care o are, el ar trebui analizat cu
un ochi înþelegãtor, care sã þinã cont de ansam-
blul cu care se confruntã terapeutul.
Milton H. Erickson, Folosirea simptomelor
ca parte integrantã a hipnoterapiei
Milton Erickson este recunoscut ca o autoritate în practi-

carea hipnozei clinice ºi în folosirea acesteia în contexte psi-
hoterapeutice. De-a lungul anilor de cercetare neîntreruptã,
el s-a concentrat asupra caracteristicilor hipnozei ºi asupra
activitãþii creierului uman în stãrile modificate de conºtienþã,
astfel încât hipnotizatorii, psihoterapeuþii, medicii ºi stoma-
tologii ºi-au dezvoltat capacitatea de a identifica ºi de a rãs-
punde nevoilor specifice ale clienþilor, impuse de un anumit
context. Erickson înþelege cã succesul comunicãrii dintre doi
oameni, în plan conºtient ºi inconºtient, se poate produce

doar atunci când fiecare este receptiv la reprezentarea despre
lume a celuilalt. În context clinic, de pildã, terapeutul îºi
asumã dubla responsabilitate de a-l pune în temã ºi de a-l ajuta
pe pacient sã deprindã abilitãþile de comunicare necesare pentru
a induce comportamentului sãu o serie de modificãri. Adesea,
asta presupune capacitatea terapeutului de a-ºi învãþa clientul
sã-ºi dezvolte noi forme de reprezentare asupra propriei exis-
tenþe — în sens literal, trebuie sã-ºi ajute clientul sã-ºi diversi-
fice opþiunile comportamentale (fie în plan conºtient, fie în plan
inconºtient, fie în ambele, concomitent) în privinþa modului de
reprezentare a lumii. Introducând hipnoza în contexte medicale
sau stomatologice, terapeutul trebuie sã se asigure cã fiecare
pacient atinge o stare diferitã de conºtienþã, care îi va permite
sã perceapã realitatea într-o manierã total diferitã de cea obiº-
nuitã, pentru ca în felul acesta sã poatã fi aplicate proceduri
chirurgicale dificile, iar pacientul sã fie îngrijit corespunzãtor.
Fiecare dintre aceste contexte are în comun capacitatea sporitã
a pacientului de a supraveghea secvenþe ale propriei experienþe
care scapã în mod obiºnuit controlului sãu (de exemplu, capa-
citatea de a-ºi aminti de lucruri din trecutul îndepãrtat, de a
disocia durerile foarte puternice etc.). Cu ajutorul hipnotiza-
torului, clientul ajunge sã domine efectiv unele segmente ale
sistemului nervos, care nu pot fi verificate, de obicei, de planul
conºtient — poate reuºi sã controleze fenomenele care for-
meazã procesul, aflat în derulare, al experimentãrii directe a
lumii, fãcând din el un proces modelator.
Una dintre cele mai preþuite vocaþii din cultura occiden-
talã este experienþa pe care obiºnuim s-o numim creativitate
sau act creator. Deºi nu existã un consens general în ceea ce
priveºte caracterul acesteia, cercetãrile efectuate asupra crea-
tivitãþii au descris-o ca fiind o stare modificatã de conºtienþã.
În studiile multora dintre matematicienii renumiþi ai lumii, de
exemplu, comentatorii, ca ºi matematicienii înºiºi, au obser-
vat cã descoperirile ºi invenþiile li se reveleazã adesea sub
O anchetã cu Aldous Huxley 85
forma viselor sau a iluminãrilor bruºte privind soluþia la o

problemã intens dezbãtutã în plan conºtient.7
În acest prim articol, Erickson colaboreazã cu Huxley pen-
tru a examina „laturile diverse ale conºtientizãrii psihologice“.
Fireºte, Huxley este unanim recunoscut ca unul dintre cei mai
productivi creatori din istoria occidentalã recentã. În acest con-
text, observãm cã manifestarea comportamentalã a lui Erickson
în timp ce-l ajutã pe Huxley sã atingã stãri modificate de con-
ºtienþã este extrem de receptivã faþã de resursele sale conside-
rabile de creativitate. Principiile lingvistice care-i permit lui
Erickson sã acþioneze atât de eficient în cursul întâlnirii psiho-
terapeutice devin evidente în aceastã situaþie deosebitã în care
potenþialul creator impresionant al unei persoane este cercetat
în prezenþa acesteia. Probabil cã acesta este articolul care dez-
vãluie cu maximã claritate potenþialul uriaº pe care hipnoza îl
oferã în calitate de instrument de cercetare a stãrilor modificate
de conºtienþã de mare importanþã ºi ca mijloc de explorare a
gradului în care pot fi depãºite limitele curente ale existenþei.
Strategiile ericksoniene nu sunt valabile doar ca tehnicã de control
al procesului de schimbare a unor secvenþe din reprezentarea
7 Diferiþii comentatori ai procesului de evoluþie matematicã au subliniat

cã progresele marcante înregistrate de matematicienii „dotaþi“ implicã
adesea „insight-ul spontan“ sau descrierea de cãtre specialist a faptului cã
„soluþia s-a ivit brusc“. Mai recent, Gardner (1975, p. 375) a declarat:
… când cineva vorbeºte, privirea trebuie sã se orienteze spre dreapta.

Invers, când o persoanã recurge la imagistica spaþialã, ca în urmãrirea
unui traseu sau în rezolvarea unei probleme geometrice, se activeazã
emisfera dreaptã, iar ochii se îndreaptã automat în direcþia opusã… Steven
Harnad i-a intervievat pe absolvenþii ºi pe profesorii de matematicã de la
Universitatea Princeton, categorisindu-i în funcþie de sensul de orientare a
privirii, în timp ce le erau adresate câteva întrebãri. S-a constatat (de cãtre
egalii lor) cã aceia care s-au uitat spre dreapta sunt mai puþin ingenioºi ca
matematicieni, manifestã un interes mai redus pentru arte ºi utilizeazã mai
puþin imagistica în rezolvarea problemelor, în comparaþie cu un grup de
matematicieni a cãror privire s-a îndreptat spre stânga, evidenþiind activi-
tatea desfãºuratã la nivelul emisferei non-dominante…
individualã obiºnuitã asupra lumii într-o modalitate redusã ca

utilitate din punct de vedere terapeutic, clinic sau stomatologic, ci
ele furnizeazã o abordare completã a procesului de configurare a
unor segmente ale potenþialului uman care scapã experienþei
curente — segmente pe care le putem numi acte de creaþie.
O anchetã specialã realizatã împreunã cu

Aldous Huxley privind natura ºi caracterul
diferitelor stãri de conºtienþã 8
Introducere
Pentru o perioadã de aproape un an, Aldous Huxley ºi
autorul au petrecut mult timp pentru a proiecta o anchetã
comunã privind diferitele stadii ale conºtientizãrii psihologice.
Investigaþii speciale, metode posibile de abordare ºi investigare
experimentalã ºi diverse întrebãri de formulat au fost înregistrate
individual în agendele personale. Scopul viza pregãtirea unui
cadru general pentru ancheta comunã, context care sã reflecte
modul original de gândire al fiecãruia, fãrã influenþe reciproce.
Speram sã acoperim cel mai mare câmp ideatic posibil prin
astfel de planuri separate, pregãtite prin intermediul manierelor
de înþelegere clar diferite ale fiecãruia dintre noi.
La începutul lui 1950, ne-am întâlnit la reºedinþa lui Huxley
din Los Angeles ºi am petrecut o zi întreagã evaluând ideile pe
care le-am înregistrat separat în fiºele noastre de observaþie ºi
pregãtind o cercetare experimentalã care sã aibã sorþi de izbândã.
Am fost foarte interesat de metoda lui Huxley de abordare a pro-
blemelor psihologice, de modul sãu de gândire ºi de utilizarea spe-
cialã a laturii inconºtiente, despre care discutasem doar sumar cu
ceva timp înainte. Huxley manifesta un interes aparte pentru
hipnozã ºi puþina colaborare anterioarã cu el îmi dezvãluise cali-
tatea sa deosebitã de subiect profund hipnotizabil.
8 Amer. J. Clin., Hypn., 1965, 8, 14–33.

Am înþeles ºi am discutat împreunã cã aceastã primã întâlnire

va avea un caracter preliminar sau de studiu pilot. De aceea, am
plãnuit s-o facem pe cât posibil de cuprinzãtoare ºi exhaustivã,
fãrã a ne focaliza pe îndeplinirea vreunui element particular.
Dupã ce am evaluat activitatea întregii zile, am putut planifica
întâlnirile viitoare ºi studiile cu caracter aplicat. În plus, fiecare
dintre noi urmãrea un set de scopuri individuale, activitatea
literarã, în cazul lui Aldous, ºi interesul pentru experimente
psihologice ulterioare în domeniul hipnozei, în cazul meu.
Activitatea începea la opt dimineaþa ºi se desfãºura fãrã între-
rupere pânã la ºase seara, cu revizuirea subtanþialã a însemnã-
rilor noastre în ziua urmãtoare, pentru a stabili caracterul unitar
general, pentru a îndepãrta orice neînþelegere la nivelul sensului,
cauzatã de notaþiile prescurtate din ziua precedentã, ºi pentru a
corecta omisiunile de orice fel. În ansamblu, am constatat cã
agendele noastre de lucru mergeau într-o direcþie consonantã,
dar cã, fireºte, unele însemnãri ne reflectau interesele particulare
ºi faptul cã fiecare dintre noi, prin natura situaþiei, fãcuse obser-
vaþii distincte în ceea ce-l priveºte pe celãlalt.
Am cãzut de acord ca ambele agende de lucru sã-i rãmânã
lui Huxley, deoarece memoria sa fantasticã, capabilã de un
proces anamnezic total, ºi talentul literar deosebit aveau sã-l
ajute sã redacteze un articol comun bazat pe dezbaterile ºi pe
investigaþiile zilei respective. Oricum, am eliminat din agenda
mea unele pagini conþinând însemnãri despre comportamentul
lui Huxley în momente în care el, ca subiect experimental, nu
putea redacta observaþii complete referitoare la sine însuºi,
deºi într-o fazã postexperimentalã reuºea sã facã asta, dar într-
o manierã mai puþin exhaustivã decât mine. Am lansat propu-
nerea ca aceste pagini sã constituie baza unui articol separat,
care sã fie încorporat ulterior în studiul mai amplu pe care
urma sã-l redacteze Huxley. Prin urmare, am extras câteva
pagini atunci, intenþionând sã pun deoparte ºi altele, la o datã
ulterioarã. Huxley le-a transcris rapid în agenda sa pentru a
asigura însemnãrilor proprii un caracter atotcuprinzãtor.
Din nefericire, izbucnirea unui incendiu devastator în

California a distrus casa lui Huxley, impresionanta sa bibliotecã
numãrând multe volume ºi manuscrise rare, pe lângã nenumãrate
alte comori literare, fãrã a mai pune la socotealã manuscrisele care
erau în proces de redactare la momentul respectiv ºi agendele de
lucru ale cercetãrii noastre. Drept urmare, problematica proiec-
tului nostru a fost abandonatã, fiind un subiect prea dificil de
discutat, dar moartea recentã a lui Huxley m-a determinat sã
verific acele câteva pagini referitoare la el, pagini pe care le extrã-
sesem din agenda mea. Examinarea lor mi-a sugerat posibilitatea
de a-i prezenta cititorului o perspectivã redusã, dar consistentã,
asupra rezultatelor la care am ajuns în acele zile de activitate
intensã. În acest sens, cititorul trebuie sã þinã cont de faptul cã
citatele atribuite lui Huxley nu sunt neapãrat redate textual, atâta
timp cât afirmaþiile sale mai elaborate au fost transcrise într-o
formã prescurtatã. În orice caz, în esenþã, sensul lor este pertinent
ºi exprimã imaginea lui Huxley aºa cum l-am cunoscut. Trebuie,
de asemenea, precizat cã el a citit aceste însemnãri cu ocazia
studiului nostru comun ºi a fost de acord cu ele.
Premisele proiectului
Proiectul a început cu revizuirea de cãtre Huxley a concep-
telor ºi definiþiilor date stãrii de conºtienþã, demers aplicat în
primul rând asupra lui însuºi ºi parþial ºi asupra altora, urmatã
de o discuþie între noi privind felul în care el însuºi înþelege
stãrile hipnotice de conºtienþã. Scopul era sã ne asigurãm cã
s-a stabilit un acord între noi sau cã ne-am clarificat divergen-
þele de înþelegere, pentru a face astfel posibilã o cercetare mult
mai pertinentã a subiectului care ne interesa pe amândoi.
A urmat apoi o revizuire minuþioasã a numeroaselor sale
experienþe psihedelice cu mescalinã, menþionate ulterior în
volumul de faþã.9
9 Huxley, A., The Doors of Perception, New York: Harper and
Brothers, 1954.
Huxley a continuat prin a descrie detaliat practica specialã

individualã, denumitã de el „meditaþie profundã“, în lipsa
unui termen mai potrivit pe care nu-l gãsise încã. ªi-a pre-
zentat starea (expunerea autorului nu este completã, deoarece
nu pare sã existe o motivaþie consistentã în acest sens, cu
excepþia interesului manifestat pentru observaþiile cât mai
ample din descrierea sa) de meditaþie profundã ca una mar-
catã de relaxare fizicã, cu capul plecat ºi ochii închiºi, ca o
retragere psihologicã progresivã din lumea exterioarã, fãrã a
fi însoþitã însã de pierderea propriu-zisã a simþului realitãþii
fizice sau al celui de orientare, fãrã amnezie, ca o „înde-
pãrtare“ de tot ceea ce nu este adecvat ºi apoi ca o stare de
concentrare mentalã asupra chestiunilor de interes pentru el.
Totuºi, în aceastã stare de recluziune completã ºi de activitate
mentalã intensã, Huxley a declarat cã se simþea liber sã înlo-
cuiascã creionul vechi cu unul nou pentru a-ºi transcrie „auto-
mat“ gândurile, acþiune fizicã ce urma sã fie înfãptuitã incon-
ºtient, de parcã nu ar fi fost, spunea el, „parte integrantã a
gândirii mele“. Sub nicio formã, activitatea fizicã nu a influen-
þat, încetinit sau împiedicat „fluxul de gândire care era de
interes major pentru mine. Este o activitate complementarã,
dar total perifericã… Aº putea spune chiar cã abia dacã are
un caracter marginal“. Pentru a continua demersul ilustrativ,
Huxley a citat un alt exemplu de activitate fizicã. ªi-a amintit
cã se afla într-o stare de meditaþie profundã într-una din zilele
în care soþia sa se afla la cumpãrãturi. Nu-ºi amintea care erau
gândurile sau ideile supuse cercetãrii, ci doar faptul cã, la
întoarcere, soþia sa l-a întrebat dacã receptase mesajul special
transmis de ea la telefon. A fost mai mult decât surprins de
întrebarea ei, nu-ºi amintea sã fi rãspuns la telefon, cum pre-
tindea soþia lui, dar împreunã au constatat cã respectivul
mesaj fusese notat în grabã pe o foaie de hârtie de lângã
telefon, aflat la o distanþã destul de comodã de fotoliul în care
obiºnuia sã stea pentru a se lansa în meditaþii profunde.
Ambii au tras concluzia cã el fusese într-o asemenea stare în
momentul apelului, prilej cu care a ridicat receptorul ºi a

salutat-o ca de obicei, a ascultat mesajul, l-a înregistrat, toate
acestea fãrã posibilitatea ulterioarã de a-ºi aminti experienþa
în sine. Þinea minte doar cã în dupã-amiaza aceea lucrase la
un manuscris care i-a captat interesul la maximum. A explicat
cã era o practicã obiºnuitã pentru el sã înceapã o zi de lucru
prin imersiunea într-o stare de meditaþie profundã ca proces
preliminar de disciplinare ºi de ordonare a gândurilor ºi a
produselor mentale care vor deveni parte a scrisului sãu în
ziua respectivã.
Folosind o altã întâmplare ca exemplu, Huxley a menþionat
un moment în care soþia sa a revenit acasã dupã o scurtã
absenþã, a gãsit, ca de obicei, uºa închisã, a descuiat, a intrat
ºi a observat o recomandatã aflatã la vedere pe mãsuþa din hol
folositã pentru corespondenþã, mesaje speciale etc. L-a gãsit pe
Huxley aºezat pe scaunul sãu, într-o stare evidentã de medita-
þie profundã. În aceeaºi zi, mai târziu, l-a întrebat când sosise
recomandata, dar au constatat cã el nu-ºi amintea absolut
deloc sã fi primit vreo scrisoare. Totuºi, amândoi ºtiau cã poº-
taºul sunase la uºã, cã Huxley auzise soneria, îºi întrerupsese
activitatea din acel moment, se dusese la uºã, o deschisese,
primise scrisoarea, închisese uºa, lãsase plicul în locul obiºnuit
ºi se întorsese sã se aºeze pe scaunul sãu.
Cele douã evenimente speciale se produseserã destul de
recent. El ºi le amintea doar în mãsura în care îi erau povestite
de soþia sa, dar fãrã a avea sentimentul cã acele relatãri
constituiau o descriere a comportamentului sãu fizic coerent.
Din câte ºtia el, a putut doar deduce cã se afla într-o stare de
meditaþie profundã în momentul când au avut loc.
Ulterior, soþia sa a confirmat presupunerea cã manifestãrile
lui fuseserã absolut „automate, ca ale unei maºini care func-
þiona precis ºi corect. Este o adevãratã plãcere sã-l vezi scoþând
o carte din bibliotecã, aºezându-se iar, deschizând-o încet,
luându-ºi ochelarii de citit, citind puþin ºi apoi lãsând deoparte
ºi cartea, ºi ochelarii. Pe urmã, dupã un timp, eventual dupã
câteva zile, vedea cartea ºi întreba ce-i cu ea. Pur ºi simplu

nu-ºi aminteºte ce face sau la ce se gândeºte când stã pe sca-
unul respectiv. Dintr-odatã, îl vezi în biroul lui muncind foarte
conºtiincios“.
Cu alte cuvinte, când se aflã într-o stare de meditaþie
profundã ºi este rupt total de realitãþile exterioare, acþiunea pe
care o înfãptuieºte este perturbatã în integritatea ei de stimuli
externi, deoarece latura perifericã a conºtiinþei face posibilã
receptarea acelor stimuli ºi reacþia optimã declanºatã de aceº-
tia, dar fãrã reamintirea ulterioarã fie a stimulului în sine, fie
a rãspunsului sãu coerent ºi adecvat situaþiei. Întrebându-ºi
soþia, a descoperit mai târziu cã atunci când ea era acasã,
Aldous, într-o stare de meditaþie profundã, nu dãdea absolut
deloc atenþie telefonului aflat chiar lângã el, sau soneriei. „E
complet dependent de mine, dar e de-ajuns sã-i spun cã ies ºi
pot fi sigurã cã va auzi ºi telefonul, ºi soneria.“
Huxley a spus cã el crede cã-ºi poate induce meditaþia
profundã în aproximativ cinci minute, dar cã, în felul acesta,
„va arunca peste bord toate ancorele“ conºtientizãrii de orice
fel. N-a putut descrie exact la ce se referea sau ce simþea.
„Este o experienþã subiectivã“ prin care ajungea, se pare, la
„un aranjament mental ordonat“ care-i permitea asocierea
liberã, dar ordonatã, a gândurilor, pe mãsurã ce scria.
Aceasta a fost ultima lui explicaþie. Ulterior, nu s-a mai con-
sacrat analizei minuþioase a ceea ce ar putea fi „meditaþia
profundã“, deoarece simþea cã nu mai poate face asta, dar s-a
oferit s-o propunã ca subiect de cercetare experimentalã
pentru ziua respectivã. S-a constatat rapid cã, odatã ce se lãsa
absorbit de ideile prin care ajungea la starea de meditaþie, „se
tãiau într-adevãr toate ancorele ºi cã pierdea complet orice
contact cu exteriorul. În încercarea de a experimenta subiec-
tiv ºi de a-ºi aminti etapele imersiunii în meditaþia profundã,
a atins acea stare în mai puþin de cinci minute ºi a ieºit din ea
în vreo douã minute, pe cât de precis am putut determina eu.
Comentariul sãu a sunat cam aºa: „Îmi pare al naibii de rãu.
M-am trezit dintr-odatã pregãtit de muncã, dar fãrã nimic de

fãcut ºi am hotãrât cã e mai bine sã ies din starea respectivã.“
Asta-i tot ce ne-a putut spune. La urmãtoarea încercare, am
cãzut de acord ca eu sã dau semnalul ieºirii lui din starea cu
pricina. O a doua încercare s-a desfãºurat la fel de uºor ca
prima. Huxley a stat liniºtit câteva minute ºi a dat curs sem-
nalului stabilit. Iatã ce a relatat el: „M-am pomenit aºteptând
ceva. Nu ºtiam ce. Era vorba despre ceva ce simþeam cã se va
produce într-un vid atemporal ºi aspaþial. Crede-mã, asta-i
prima datã când am trãit sentimentul ãsta. Întotdeauna am
avut un subiect de meditaþie. Dar de data asta se pãrea cã
n-am nimic de fãcut. Eram doar total dezinteresat, indiferent,
aºteptând ceva anume, ºi apoi am simþit nevoia sã ies din
starea asta. Te întreb, chiar mi-ai dat semnalul de revenire la
realitate?“
Analizând, ne-am dat seama cã nu avea memoria imediatã
a stimulului primit. A trãit doar „sentimentul“ cã era timpul
„sã iasã“ din starea aceea.
Câteva repetiþii succesive au condus la rezultate similare.
Sentimentul vidului aspaþial ºi atemporal, aºteptarea indife-
rentã, liniºtitã a unui „ceva“ nedefinit ºi nevoia confortabilã de
revenire la starea de conºtienþã obiºnuitã au constituit singu-
rele achiziþii pertinente. Huxley ºi-a rezumat descoperirile ca
fiind „o absenþã totalã în momentul intrãrii ºi în cel al ieºirii, ºi
ca un ceva lipsit de sens, dar dorit, pe care eºti gata sã-l aºtepþi
într-o stare de Nirvana, de vreme ce n-ai altceva de fãcut“. ªi-a
declarat intenþia de a întocmi ulterior un studiu susþinut asupra
acestei practici pe care o considera foarte utilã pentru activi-
tatea sa literarã.
Experimente suplimentare au avut loc dupã ce Huxley a
explicat cã putea intra în starea de meditaþie profundã prin
simpla înþelegere nedefinitã a faptului cã va reacþiona la orice
„stimul semnificativ“. Fãrã a-l pune la curent cu intenþiile
mele, i-am cerut „sã se ridice“ (termenul îmi aparþine) la auzul
a trei bãtãi succesive cu un creion într-un scaun. A intrat rapid
în starea de meditaþie ºi, dupã o scurtã aºteptare, am bãtut cu

creionul în masã cu intensitãþi diferite ºi la intervale distincte,
dar egale. Astfel, am bãtut o datã, am fãcut pauzã, apoi de
douã ori într-o succesiune rapidã, pauzã, apoi de cinci ori tot
în succesiune rapidã. Am încercat sã variez semnalul, dar am
evitat sã-l folosesc pe cel stabilit de comun acord. Am rãsturnat
un scaun dintr-o izbiturã ºi am bãtut în el de patru ori. Pânã
nu s-au produs cele trei bãtãi de creion stabilite, el n-a reacþio-
nat deloc. Revenirea la realitate s-a produs încet, ca o reacþie
aproape instantanee la semnal. I s-au pus întrebãri referitoare
la experienþele sale subiective. A explicat doar cã au fost simi-
lare cu cele dinainte, cu o singurã excepþie, ºi anume faptul cã
de câteva ori a avut senzaþia vagã „cã trebuia sã se întâmple
ceva“, dar nu ºtia ce. Nu avea deloc conºtienþa evenimentului
prin care trecuse.
Huxley este deja destul de experimentat cu privire la

capacitatea de a intra ºi de a ieºi în ºi din stãrile modificate
de conºtienþã. Observaþi cã în dezbaterea asupra stãrii pe care
Huxley o numeºte meditaþie profundã, atât el, cât ºi
Erickson, fac diferenþa între starea normalã de conºtienþã ºi
cea specialã, folosind enunþuri descriptive de tipul:
De parcã activitatea fizicã nu constituia o parte integrantã a

gândirii mele…
Sub nicio formã o asemenea activitate fizicã nu pãrea sã

influenþeze…
ªi le amintea doar ca incidente relatate de soþia sa, dar fãrã

niciun fel de sentiment…
Automat, asemenea unei maºinãrii funcþionând precis ºi

corect…
Pur ºi simplu sã arunce peste bord toate ancorele…
Fãrã niciun fel de contact cu exteriorul…
Unul dintre patternurile de legãturã dintre aceste descrieri

este cel potrivit cãruia atât starea normalã de conºtienþã, cât
ºi experimentarea de cãtre Huxley a unei stãri modificate de
conºtienþã se diferenþiazã prin reducerea sau absenþa senza-
þiilor kinestezice. Dacã veþi examina felul în care, pe par-
cursul articolului, Huxley descrie starea normalã de interac-
þiune cu realitatea, veþi observa o preferinþã clarã din partea
scriitorului pentru predicatele kinestezice — adicã, pentru
verbe, adjective ºi adverbe care se bazeazã pe (sau presu-
pun) un sistem kinestezic de reprezentare. Cu alte cuvinte,
sistemul de reprezentare cel mai eficace pentru Huxley este
cel de tip kinestezic. Datoritã acestui fapt, starea modificatã
de conºtienþã — meditaþia profundã — se caracterizeazã
ca diferitã de cea normalã prin reducþia sau absenþa senza-
þiilor fizice.
Mai existã încã douã patternuri suplimentare recurente în
activitatea lui Erickson ºi care sunt menþionate ºi în articolul
de faþã. Mai întîi, soþia lui Huxley afirmã cã „omul (Huxley)
nu-ºi aminteºte niciodatã… în timp ce stã pe scaunul acela“.
Una dintre modalitãþile cele mai rapide de a ajuta o persoanã
care s-a aflat într-o stare modificatã de conºtienþã, fie cã este
vorba despre meditaþie profundã, hipnozã sau altele asemã-
nãtoare, sã reajungã în starea respectivã constã în reamin-
tirea completã a experienþei trãite în momentul în care a
atins starea modificatã de conºtienþã. De exemplu, o tehnicã
ericksonianã standard constã în a-l determina pe clientul
care doreºte sã reintre în transã sã reactiveze experienþa trã-
itã într-o situaþie anterioarã similarã. Huxley, care a exersat
el însuºi imersiunea rapidã în meditaþia profundã, foloseºte
una dintre cele mai puternice tehnici de reamintire — ana-
mneza kinestezicã. Cu alte cuvinte, aºezându-se el însuºi pe
„scaunul acela“, accelereazã procesul de imersiune într-o

stare modificatã de conºtienþã, deoarece pe scaunul res-
pectiv a trãit repetat aceastã experienþã, iar simplul gest de
reaºezare pe el îl pune în legãturã cu senzaþiile kinestezice
familiare legate de gestul respectiv — un set consistent de
elemente kinestezice asociate stãrii modificate de conºti-
enþã. Restabilirea posibilitãþii de a experimenta din nou
senzaþiile kinestezice asociate stãrilor anterioare modificate
de conºtienþã este doar una dintre multele tehnici pe care
Erickson le foloseºte cu predilecþie pentru a garanta suc-
cesul viitoarelor transe.
Procedura constã în a-l pune pe client sã-ºi reamin-
teascã de la început, în mod ordonat ºi minuþios, eveni-
mentele care au format o transã hipnoticã anterioarã de
succes. În timp ce subiectul face asta, sunt repetate o parte
dintre afirmaþiile lui ºi i se pun o serie de întrebãri. Pe
mãsurã ce este absorbit de aceastã sarcinã, subiectul îºi
reaminteºte starea de transã anterioarã, de obicei prin
regresia individualã în situaþia precedentã ºi prin institui-
rea unei relaþii speciale cu terapeutul.
Milton Erickson, Utilization Tehniques, p. 36
Acelaºi tipar formal apare în ceea ce psihoterapeuþii

numesc tehnica punerii în scenã. În cazul acesteia, clien-
tului i se cere sã-ºi aminteascã în totalitate senzaþiile kines-
tezice, vizuale, auditive ºi de alt tip, care sunt legate de o
experienþã anume ce reprezintã baza unui demers cãtre
diversificarea ºi schimbarea manifestãrilor comportame-
ntale. În felul acesta, trecutul devine parte integrantã a
prezentului, iar clientul, retrãind evenimentul respectiv,
ajunge sã-ºi dezvolte opþiuni comportamentale noi (vezi The
Structure of Magic I, Capitolul 6 ºi The Structure of Magic II,
Partea I, pentru dezbaterea detaliatã a tehnicii punerii în scenã).
Observaþi cã alegerea unei locaþii fizice speciale de cãtre
Huxley („scaunul acela“) ºi senzaþiile kinestezice asociate
acesteia sunt în concordanþã cu faptul cã sistemul de repre-

zentare cel mai eficient pentru scriitor este cel de tip kines-
tezic. Erickson opereazã o selecþie sistematicã a unor indicii
sau semnale dinspre sistemul de reprezentare specific clien-
tului pentru a-l ajuta pe acesta sã intre sau sã reintre în stãrile
de transã. Astfel, dacã manifestãrile kinestezice sunt func-
þionale în cazul lui Huxley, pentru un client cu un sistem de
tip vizual, reprezentarea fantasticã, stranie a unei experienþe
va fi mult mai potrivitã.
O altã variantã a tehnicii repetitive constã în a-l face pe
client sã se perceapã pe sine îndeplinind anumite sarcini
hipnotice ºi îmbogãþindu-ºi apoi vizualizarea cu alte forme
de reprezentare, cum ar fi cele auditive, kinestezice etc.
Milton Erickson, Deep Hypnosis and its
Induction, p. 29
Aºadar, el foloseºte sistemul de reprezentare cel mai dez-

voltat al clientului pentru a avea acces la celelalte sisteme de
reprezentare valabile.
Într-o a doua etapã, Erickson stabileºte cu Huxley un
semnal de „trezire“, fãrã a-l pune pe deplin la curent cu
intenþiile sale. Astfel, el face o demonstraþie asupra câtorva
puncte importante. Alege un semnal de tip auditiv, care
diferã considerabil de sistemul de reprezentare specific lui
Huxley, cel de tip kinestezic. Ca regulã, Erickson distribuie
semnalele sau reacþiile comportamentului posthipnotic în
categorii radical diferite de sistemele de reprezentare carac-
teristice pacienþilor sãi. Asta îi permite sã depãºeascã moda-
litatea sau sistemul de reprezentare conectat cel mai frecvent
la activitatea laturii mentale conºtiente ºi sã comunice mai
eficient cu mentalul de tip inconºtient. Erickson trece apoi la
testarea eficienþei reacþiei prin crearea unui numãr de sem-
nale, folosind aceeaºi metodã (auditivã — bãtãi succesive
de creion, diferite de semnalele stabilite, zgomotul unui
scaun izbit de Erickson etc.). Capacitatea lui Huxley de a nu
reacþiona la aceste semnale auditive demonstreazã profun-

zimea stãrii sale meditative. Determinând, împreunã cu
Huxley, reacþia de revenire la realitate, nu îi indicã acestuia
în mod special sã nu reacþioneze altfel decât aºa cum a fãcut-o
deja la stimularea auditivã. Mai degrabã, emite enunþul pozi-
tiv potrivit cãruia Huxley se va trezi la semnalul specific.
Felul în care va reacþiona sau nu la alte semnale auditive este
dinadins ambiguu, permiþându-i aºadar lui Huxley sã-ºi folo-
seascã vastele resurse proprii pentru a-ºi determina compor-
tamentul. Acesta constituie un exemplu excelent despre
modelul ericksonian bine întemeiat de a-ºi limita clientul cât
mai puþin posibil, în acord cu cerinþele impuse de context.
Fãcând o sugestie pozitivã referitoare la un anumit tip de
semnal, Erickson îi lasã lui Huxley libertatea deplinã de a
rãspunde sau nu, potrivit cu ceea ce vrea el.
În activitatea de inducere a transei, hipnoterapeutul
neexperimentat încearcã adesea sã direcþioneze sau sã
determine comportamentul pacientului pentru a cores-
punde propriei sale concepþii despre cum ar trebui sã se
manifeste acesta. De fapt, ar trebui sã se producã o dimi-
nuare considerabilã a rolului hipnotizatorului, în paralel
cu creºterea la fel de susþinutã a rolului clientului.
Milton Erickson, Deep Hypnosis and its
Induction, p. 18
În felul acesta, Erickson foloseºte la maximum resursele

de care dispune persoana cu care lucreazã.
A urmat un nou stadiu experimental, în care i s-a cerut sã

intre în starea de meditaþie profundã ºi sã perceapã culoarea,
semnalul prestabilit de trezire constând în scuturarea mâinii
drepte. A consimþit imediat ºi, când am crezut cã era pe deplin
absorbit de starea sa meditativã, i-am scuturat cu putere mâna
stângã, apoi l-am ciupit atât de puternic de dosul ambelor
palme, încât i-au rãmas urme de unghii în piele. Huxley nu a
reacþionat în niciun fel la acest stimul fizic, deºi ochii îi erau

þinuþi sub supraveghere pentru detectarea eventualelor miºcãri
ale globilor oculari sub pleoape, iar respiraþia ºi pulsul îi erau
verificate pentru a înregistra schimbãrile. Oricum, dupã apro-
ximativ un minut, ºi-a retras încetiºor mâinile rezemate de
braþele scaunului, unde ºi le aºezase înainte de a intra în starea
meditativã. S-au tras foarte puþin înapoi ºi apoi nu s-au mai
miºcat deloc.
S-a trezit uºor ºi liniºtit atunci când i-am dat semnalul con-
venit.
Relatarea sa subiectivã era formatã doar din afirmaþii de
genul „s-a pierdut“ într-o „mare de culoare“, având „sen-
zaþia“, „sentimentul“ cã „este“ culoarea, cã este „absolut im-
plicat în asta fãrã a-ºi mai pãstra propria identitate, dacã pot
sã-l înþeleg“. Apoi a plonjat brusc în experienþa pierderii acelei
culori într-un „vid fãrã sens“, dar a deschis imediat ochii ºi a
realizat cã „ieºise din el“.
Îºi amintea care era semnalul stabilit, dar nu mai þinea
minte dacã acesta fusese dat sau nu. „Pot doar deduce cã l-am
primit prin simplul fapt cã am ieºit din starea respectivã“, iar
întrebãrile indirecte pe care i le-am pus nu au dezvãluit amin-
tiri legate de alþi stimuli fizici administraþi. Nu au apãrut nici
privirea absentã ºi nici frecarea pãrþii dorsale a mâinilor.
A fost repetat acelaºi procedeu legat de noþiunea de
culoare, dar i s-a adãugat, când pãrea a fi atins starea de
meditaþie profundã, cererea insistentã, repetatã, ca, la trezire,
sã discute despre o anumitã carte plasatã cu atenþie la vedere.
Rezultatele au fost comparabile cu descoperirile anterioare. A
devenit „pierdut“, … „absolut implicat în asta“, a declarat cã
„se poate simþi, dar nu se poate descrie“, cã „înþelegi, este
vorba despre o stare absolut uimitoare, fascinantã, de a te
percepe pe tine însuþi ca pe o parte încântãtoare a unei
panorame nesfârºite de culoare delicatã, acaparatoare ºi
atotcuprinzãtoare. Absolut extraordinar, extrem de fascinant“.
Nu-ºi amintea nici de insistenþele mele verbale, nici de ceilalþi
stimuli fizici. Îºi amintea doar care era semnalul asupra cãruia
ne puseserãm de acord, dar nu mai ºtia dacã fusese dat sau
nu. Se afla în postura de a recunoaºte cã trebuie sã fi fost dat,
de vreme ce se afla iar în starea de conºtienþã obiºnuitã.
Prezenþa cãrþii acolo nu-i spunea nimic. Una dintre afirmaþiile
complementare era aceea cã intrarea în starea de reflecþie
profundã prin imersiunea într-o senzaþie acaparatoare de
culoare era oarecum comparabilã, dar nicidecum identicã, cu
experienþele sale psihedlice.
În aceastã secþiune a articolului sãu, Erickson furnizeazã

o descriere importantã a ajutorului pe care i l-a dat lui
Huxley pentru ca acesta sã-ºi modifice sistemul de repre-
zentare, formându-ºi unul diferit de cel asociat în mod nor-
mal cu mentalul sãu de tip conºtient — în acest caz, unul de
tip vizual. Experienþa de tip coloristic, pe care Erickson îi
cere lui Huxley s-o perceapã „senzorial“ atunci când reintrã
în starea de meditaþie profundã, este una bazatã de regulã pe
un sistem de reprezentare de tip vizual. Faptul cã Erickson
îºi alege acum cuvintele cu grijã probeazã simþul sãu
lingvistic rafinat ºi principiul de a-i lãsa maximã libertate de
reacþie persoanei cu care lucreazã. Erickson afirmã cã „i s-a
cerut sã intre în starea de meditaþie profundã ºi sã simtã
culoarea“. Observaþi diferenþa, nu s-o vadã, ci s-o simtã.
Rãspunsul lui Huxley este unul original, creator, format din
aserþiuni precum:
… Pierdut într-un „ocean de culoare“…
De a simþi, a avea senzaþia cã eºti culoarea…
… O panoramã nesfârºitã de culoare delicatã ºi acapa-

ratoare…
Felul în care Huxley alege acum predicatele descriptive

aratã cã se aflã într-o stare de tranziþie de la sistemul sãu
primordial de reprezentare — de tip kinestezic (pierdut, sim-
þind, având senzaþia, delicatã, acaparatoare) — la cel
impus de experienþa vizatã indirect de Erickson — de tip
vizual (de exemplu, culoare, panoramã, culoare). Din nou,
prin marea libertate acordatã lui Huxley în ceea ce priveºte
modalitatea de a trãi experienþa, Erickson foloseºte capaci-
tãþile acestuia într-o manierã mai amplã decât ar fi posibil
dacã el (Erickson) s-ar manifesta mai imperativ. Prin folosi-
rea predicatelor mixte, Huxley demonstreazã aici un feno-
men asociat de regulã cu activitatea creatoare — ºi anume
sinestezia, adicã experienþe senzoriale interferente. S-a sta-
bilit deja cã circuitele nervoase sunt, de fapt, pregãtite sã
fundamenteze acest gen de manifestãri comportamentale
(vezi The Structure of Magic II, Partea a III-a, ºi lucrarea lui
Bach-y-Rit menþionatã în Bibliografie).
În etapa finalã a cercetãrii, lui Huxley i s-a cerut sã intre în

starea meditativã cu scopul de a-ºi reaminti incidentele legate
de apelul telefonic ºi de scrisoarea recomandatã. A comentat
cã o asemenea iniþiativã ar trebui „sã dea roade pe deplin“. În
ciuda eforturilor repetate, la trezire a venit cu o explicaþie de
tipul: „M-am pomenit cã n-aveam nimic de fãcut acolo, aºa cã
am ieºit din starea aceea.“ Amintirile lui se limitau la relatãrile
pe care i le fãcuse soþia sa ºi toate detaliile erau legate de aces-
tea, nicidecum de sentimentele interioare trãite de el însuºi.
A fost asumat un efort suplimentar pentru a vedea dacã
Huxley poate primi sau nu pe altcineva în starea sa de medi-
taþie profundã. S-a arãtat subit interesat de aceastã idee ºi i s-a
sugerat sã intre în dispoziþia meditativã pentru a retrãi câteva
dintre experienþele sale psihedelice. Asta a ºi fãcut, într-o
manierã foarte complexã. Pe mãsurã ce meditaþia se apro-
funda, Huxley a început sã facã observaþii fragmentare în
forma comentariilor adresate lui însuºi, toate acestea într-un
mod detaºat, disociat de context. Astfel, a ajuns sã spunã, cu

ajutorul unui creion ºi al unei hârtii puse imediat la dispoziþie,
„extraordinar… am cuprins totul într-o privire de ansamblu…
Cum?… Ciudat cã am putut uita asta (fãcând o însemnare)…
interesant ce diferit pare… trebuie sã mã uit… “.
Când s-a trezit, îºi amintea vag cã tocmai trecuse din nou
printr-o experienþã psihedelicã anterioarã, dar nu mai þinea
minte ce anume trãise atunci sau în trecutul foarte apropiat.
Nici nu-ºi amintea sã fi vorbit cu voce tare sau sã fi luat notiþe.
Când i-au fost arãtate însemnãrile, i s-au pãrut atât de ilizibile,
încât abia le-a putut descifra. I le-am citit ºi pe ale mele, fãrã
a îndepãrta nicio amintire.
Felul în care Huxley îºi selecteazã predicatele în starea de

meditaþie profundã evidenþiazã saltul cãtre sistemul de repre-
zentare de tip vizual:
M-am uitat peste asta în ansamblu
… cât de diferit aratã
Trebuie sã mã uit…
Atât în inducþiile ericksoniene, cât ºi în propria noastrã

activitate de inducere a transei, am observat un tipar fun-
damental, acela al apariþiei sistemului de reprezentare de tip
vizual de îndatã ce clientul ajunge în transa hipnoticã
profundã. Una dintre explicaþiile interesante aplicabile aces-
tui pattern este aceea cã, în activitatea inductivã, hipno-
tizatorul aspirã sã comunice cu latura mentalã inconºtientã a
clientului. Una dintre diferenþele instituite între cele douã
emisfere cerebrale se referã la funcþiile lor lingvistice ºi
vizuale. În general, emisfera specializatã în limbaj este mai
puþin dezvoltatã în ceea ce priveºte capacitatea de a opera
diferenþieri vizuale:
Fiecare parte a creierului este capabilã sã îndepli-

neascã un set de sarcini cognitive pe care cealaltã emis-
ferã le considerã dificile sau neplãcute. Referindu-ne la
caracterul celor douã seturi de funcþii, s-ar pãrea cã ele
sunt logic incompatibile. Emisfera dreaptã (non-lingvis-
ticã, la majoritatea oamenilor) are percepþia sinteticã a
spaþiului. Emisfera stângã (lingvisticã, la majoritatea
oamenilor) dezvoltã funcþii analitice privind temporali-
tatea. Emisfera dreaptã observã asemãnãrile vizuale, în
detrimentul similitudinilor conceptuale. Emisfera stângã
are un rol invers. Emisfera dreaptã percepe forma, ansam-
blul, cea stângã, detaliile. Emisfera dreaptã codificã
stimulii senzoriali în imagini, emisfera stângã îi trans-
formã în descrieri lingvistice… Aceastã prezentare a
manifestãrilor celor douã emisfere sugereazã cã legile
gestaltice ale organizãrii perceptive se raporteazã doar la
emisfera non-dominantã.
Jerre Levy, Psychological Implications of
Bilateral Assymetry in Hemispheric
Function in the Human Brain, Dimond ºi
Beaumont, p. 167
Într-o trecere în revistã mai recentã a asimetriei cerebrale,

Gardiner (1975) comenteazã:
… fiecare emisferã a creierului controleazã miºcãrile
pãrþii opuse a organismului. Când se miºcã piciorul
stâng, mâna stângã sau degetele mâinii stângi, impul-
surile au venit dinspre emisfera dreaptã; când individul
priveºte spre stânga, impulsurile (sau conexiunile) au
fost trimise tot de emisfera dreaptã; iar impulsurile care
transportã informaþii dinspre urechea stângã au tendinþa
de a merge înspre sau de „a favoriza“ tot emisfera
dreaptã. Acest principiu al reprezentãrii contralaterale
(sau al „pãrþii opuse“) se aplicã la fel de bine ºi mem-
brelor din partea dreaptã a corpului; funcþionarea mâinii
drepte sau a piciorului drept sau a altor organe din partea

dreaptã este controlatã de emisfera stângã.
Gardiner, 1975, The Shattered Mind, p. 351
Dacã, vorbind despre „partea mentalã inconºtientã“,

Erickson se referã la emisfera non-dominantã sau mutã,
atunci patternul manifestãrii sistemului de reprezentare de tip
vizual, pe care l-am remarcat atât în activitatea lui, cât ºi în a
noastrã, se justificã pe deplin. Mai existã ºi alte patternuri de
remarcat în propria noastrã cercetare, care susþin aceastã
interpretare.
În primul rând, în aplicarea inducþiei duble (este vorba
despre inducþii ale transei în care fiecare dintre autorii cãrþii
se adreseazã simultan clientului), stilul de exprimare al
fiecãruia dintre noi variazã în funcþie de urechea cãreia ne
adresãm. Astfel, dacã John vorbeºte în urechea care trans-
mite informaþii emisferei limbajului, va folosi un tip complex
de sintaxã, elaborat, recurgând la ambiguitãþi, de pildã, ca
tehnicã de bazã, în timp ce Richard se adreseazã emisferei
non-dominante, mute, folosind o sintaxã simplificatã, pri-
marã — un stil sintactic care nu þine de nivelul de limbaj
caracteristic unui adult, ci al unui copil (vom discuta pro-
blema aceasta în detaliu mai târziu). Inducþiile duble ale tran-
sei sunt mai rapide ºi transa este mai profundã atunci când
þinem cont de aceastã distincþie emisfericã, asta în compa-
raþie cu situaþiile în care o ignorãm.
În al doilea rând, una dintre indicaþiile cele mai vrednice
de încredere referitoare la faptul cã un client a intrat într-o
stare optimã de transã constã în apariþia coordonatã de miº-
cãri în acea parte a corpului controlatã de emisfera non-do-
minantã.
În al treilea rând, pe parcursul activitãþii noastre terapeu-
tice, am dezvoltat un numãr de tehnici de asistenþã a clienþi-
lor în procesul dezvoltãrii rapide a unor sisteme de reprezen-
tare, altele decât cel care se impunea cu precãdere.
De multe ori, pe parcursul instruirii unui client cu un

sistem de reprezentare diferit de cel vizual, am observat cã
acesta face diferenþa dintre „a-ºi proiecta mental o imagine“
ºi „a vedea o imagine“. În prima situaþie, clientul vorbeºte de
regulã despre imagini vizuale vagi, relativ nefocalizate, sche-
matice ºi instabile, în timp ce în a doua situaþie, imaginile au
caracteristicile focalizate, stabile, bogate, însufleþite, ale
stimulului vizual direct. În fiecare caz raportat, experienþa
„proiecþiei mentale a unei imagini“ îºi asociazã un dialog
verbalizat interior, care lipseºte în cazul vizualizãrilor
însufleþite. Aparent, în primul caz, pacientul îºi construieºte
o imagine pe baza sistemului lingvistic care dominã, în timp
ce al doilea caz presupune accesarea unor imagini din emis-
fera cerebralã non-dominantã. Astfel, o modalitate pe care
am dezvoltat-o pentru a-l ajuta pe client sã dobândeascã
abilitatea vizualizãrii însufleþite constã în a-l învãþa sã-ºi
dezactiveze dialogul verbalizat interior. De multe ori, aceastã
experienþã a renunþãrii la dialogul interior conduce cãtre ceea
ce pare a fi comportamentul hipnotic de transã.
În al patrulea rând, în diferite secþiuni ale activitãþii lui,
Erickson utilizeazã eficient muzica în calitate de parte inte-
grantã a inducþiei. Muzica este stocatã de cãtre emisfera
non-dominantã.
În al cincilea rând, într-un context terapeutic, una dintre
cele mai eficiente tehnici de asistenþã acordatã clientului pen-
tru a-l ajuta sã-ºi schimbe modelul sãu despre lume este ima-
ginaþia dirijatã (vezi The Structure of Magic I, Capitolul 6 ºi
The Structure of Magic II, Partea I, pentru o prezentare deta-
liatã), prin care clientului i se cere sã închidã ochii ºi sã-ºi
imagineze o anumitã experienþã care îl va ajuta apoi în pro-
cesul de modificare a reprezentãrii realitãþii. Interesul nostru
iniþial legat de hipnozã izvorãºte din înþelegerea faptului
potrivit cãruia comportamentul clientului în timpul
imaginaþiei dirijate era asemãnãtor descrierilor fãcute de
pacienþii aflaþi în stãri intermediare sau profunde de transã.
Mai departe, ºi iarãºi, tot în context terapeutic, mai ales

atunci când se lucreazã cu extreme — extremele sunt
expresia a douã modele conflictuale de comportament ale
clientului (vezi The Structure of Magic, Partea a III-a) —, am
observat cã una dintre modalitãþile cele mai directe ºi mai
eficiente de asistare a clientului în procesul de integrare ºi
exprimare deplinã a laturilor sale contradictorii este sã ne
asigurãm cã una dintre ele implicã un sistem reprezentativ de
tip vizual, iar cealaltã presupune un sistem de reprezentare
kinestezic sau auditiv.10
În cele din urmã, am observat cã pacienþii supuºi sugesti-
ilor posthipnotice înlocuiesc adesea predicatele pe care le
folosesc prioritar cu cele de tip vizual, asta în timp ce reintrã
în starea de transã pentru a pune în praticã sugestiile post-
hipnotice.
Cercetarea repetatã a condus la aceleaºi rezultate, cu o sin-

gurã excepþie. Este vorba despre felul în care Huxley ºi-a
exprimat uimirea totalã, declarând dintr-odatã: „Înþelegi, Milton,
este de-a dreptul uimitor, extraordinar. Folosesc meditaþia
profundã pentru a-mi însuma amintirile, pentru a-mi pune
gândirea în ordine, pentru a cerceta complexitatea vieþii mele
intelectuale, dar fac asta doar pentru ca toate aceste realizãri,
gândirea, înþelegerea, amintirile sã se integreze în activitatea
pe care o plãnuiesc, fãrã ca eu sã conºtientizez asta. Fasci-
nant… niciodatã n-am încetat sã realizez cã meditaþia profundã
a precedat întotdeauna o perioadã de activitate intensã în care
eram total absorbit… Îþi spun, nu-i de mirare cã am ajuns
amnezic.“
Mai târziu, când ne-am consultat reciproc observaþiile,
Huxley a manifestat o uimire ieºitã din comun faþã de ceea ce
notasem cu privire la stimulii fizici de care el nu-ºi amintea
10 Venim cu o prezentare mai detaliatã a acestor tipuri de dovezi în The
Structure of Magic II, Pãrþile a II-a ºi a III-a.

absolut deloc. ªtia cã intrase în starea de meditaþie profundã

în repetate rânduri, asta la insistenþa mea, cã fusese ºi
încântat, ºi surprins de trãirile lui subiective de a se fi
scufundat într-un ocean de culoare, cunoscuse senzaþia
atemporalitãþii ºi a aspaþialitãþii ºi încercase o premoniþie
liniºtitoare a unui ceva plin de sens care era pe punctul de a
avea loc. A citit însemnãrile mele de câteva ori în strãdania de
a-ºi aminti mãcar vag de conºtientizarea subiectivã a stimulilor
fizici pe care îi primise de la mine. ªi-a cercetat ºi dosul
palmelor pentru a vedea semnele lãsate de ciupituri, dar
acestea dispãruserã. În cele din urmã, a comentat ceva de
genul „… extraordinar, absolut extraordinar, înþelegi, de-a
dreptul fascinant“.
Când am cãzut amândoi de acord ca, cel puþin pentru o
vreme, sã amânãm investigarea meditaþiei profunde, Huxley a
declarat iarãºi cã înþelegerea subitã a faptului cã a recurs la ea
de multe ori, dar cã ºtie puþin în acest sens, l-a fãcut sã se
consacre unei cercetãri avansate pe tema respectivã.
Modalitatea ºi mijloacele prin care a ajuns la ea, reprezentarea
ei ca o formã de pregãtire pentru activitatea creatoare ºi felul
în care l-a fãcut sã piardã contactul cu realitatea exterioarã
erau toate niºte probleme de maxim interes pentru el.
Huxley a sugerat sã procedãm la cercetarea sãrilor
hipnotice de conºtiinþã folosindu-l pe el ca subiect. A cerut
permisiunea de a-ºi întrerupe transele benevol, în scopul
dezbaterii, ceea ce corespundea întru totul propriilor mele
doleanþe.
A solicitat sã i se inducã mai întâi o stare superficialã de
transã, poate chiar în mod repetat, pentru a putea sã-ºi
analizeze experienþele subiective. Deoarece anterior fusese un
subiect somnambulic, a fost asigurat cã factorul acesta putea fi
folosit pentru a-i da certitudinea cã poate pune capãt transei la
orice nivel ar simþi nevoia s-o facã. N-a recunoscut în asta o
sugestie hipnoticã simplã, directã. Recitindu-mi ulterior
însemnãrile, m-a amuzat sã descopãr cât de uºor acceptase o
sugestionare evidentã, fãrã a o recunoaºte ca atare în acel

moment.
A considerat cã cele câteva reiterãri ale transei superficiale
sunt interesante, dar „prea uºor de conceptualizat“. Este
vorba, a explicat el, despre „simpla deplasare a interesului
dinspre exterior spre interior“, adicã persoana în cauzã acordã
din ce în ce mai puþinã atenþie factorilor externi ºi se con-
centreazã tot mai mult asupra trãirilor interioare subiective.
Aspectele realitãþii scad în intensitate, devenind tot mai vagi,
iar trãirile interioare tot mai plãcute, pânã se ajunge într-un
punct de echilibru. Odatã acest echilibru instalat, a trãit
sentimentul cã, motivat fiind, poate „lua în stãpânire ºi con-
trola realitatea“, cã se poate manifesta capacitatea indubitabilã
de a o domina chiar ºi în absenþa motivaþiei de a vrea sã
conlucrezi cu ea. N-a simþit dorinþa de a-ºi aprofunda transa.
Nu pãrea necesarã nicio modificare adusã acestei stãri de
echilibru ºi a observat cã ea este însoþitã de un sentiment de
mulþumire ºi liniºte. S-a întrebat dacã ºi ceilalþi încercau ace-
leaºi trãiri subiective.
Huxley a cerut ca transa hipnoticã superficialã sã-i fie
indusã printr-o diversitate de tehnici, dintre care unele
non-verbale. Aºa cum era pe deplin încredinþat, în fiecare
situaþie rezultatele depindeau în totalitate de capacitatea sa
intelectualã. A aflat cã poate accepta „alunecarea“ (termenul
îmi aparþine) într-o transã superficialã, fiind receptiv la suges-
tiile implicând reacþii primare doar în plan subiectiv. A
constatat cã manifestãrile de comportament aflate în relaþie
directã cu mediul înconjurãtor i-au solicitat anumite eforturi,
ceea ce l-a fãcut sã-ºi doreascã fie sã se trezeascã din transã,
fie s-o aprofundeze. De asemenea, din proprie iniþiativã, ºi-a
delimitat clar problemele, pentru a testa gradul de eficienþã a
stãrilor de transã. Astfel, înainte de a intra în transa super-
ficialã, a hotãrât sã discute cu mine o anumitã chestiune, rele-
vantã sau irelevantã, în cel mai scurt timp posibil sau cândva
mai târziu. În asemenea situaþii, Huxley a remarcat cã
dorinþele neexprimate sunt dãunãtoare menþinerii transei. În

mod similar, transa a fost afectatã ºi de orice încercare de a
include un element al realitãþii necorespunzãtor sentimentului
de satisfacþie interioarã.
În orice moment, persista o conºtientizare „vagã, dar
mereu prezentã“ cã starea de transã hipnoticã se poate
modifica dupã plac. Huxley, ca ºi alþii alãturi de care am fãcut
asemenea studii, manifesta dorinþa intensã de a-ºi analiza
sentimentul de liniºte ºi bucurie interioarã, dar a înþeles
repede cã asta n-ar face decât sã aprofundeze transa.
Când i s-a cerut sã exprime clar mijloacele de care dis-
punea pentru a evita imersiunea dincolo de nivelul transei
primare, a spus cã poate face asta stabilind un interval de timp
în care poate sã rãmânã la acest nivel hipnotic. Asta a avut ca
efect faptul cã a devenit mai conºtient ca niciodatã cã putea
„lua în stãpânire ºi controla realitatea“ ºi cã trãirile de liniºte
ºi pace interioarã s-au diminuat. Dezbaterile pe aceastã temã
ºi cercetãrile susþinute au arãtat cã sugestiile atent exprimate
utilizate pentru a sublinia utilitatea realitãþii exterioare ºi
pentru a accentua liniºtea interioarã puteau fi folosite pentru a
intensifica transa, chiar dacã Huxley era pe deplin conºtient de
afirmaþiile fãcute ºi de motivaþia acestora. Rezultate asemã-
nãtoare s-au obþinut ºi cu alþi subiecþi foarte inteligenþi.
Cercetând stãrile intermediare de transã hipnoticã, Huxley,
asemenea celorlalþi pacienþi cu care am lucrat, a întâmpinat o
dificultate mult mai mare în a atinge ºi a menþine un nivel
relativ constant al acestora. A constatat cã simþea o necesitate
de ordin subiectiv de a aprofunda transa ºi o nevoie intelec-
tualã de a rãmâne la un nivel intermediar. Rezultatul a fost cã
a descoperit despre sine însuºi cã încerca cu încãpãþânare sã
caute legãtura conºtientã cu realitatea, ceea ce declanºa transa
superficialã. Îºi concentra apoi atenþia asupra stãrii de liniºte
interioarã, ajungând astfel în etapa profundã a transei. În cele
din urmã, dupã experimente repetate, a primit sugestii atât
posthipnotice, cât ºi direct hipnotice de a rãmâne la un nivel
relativ profund al transei. A considerat cã poate face asta

destul de uºor. A descris transa intermediarã ca fiind caracte-
rizatã prioritar de senzaþia intensã de liniºte interioarã ºi
conºtientizarea vagã, nedesluºitã, culpabilã, cã existã o reali-
tate exterioarã în privinþa cãreia ºtia cã trebuie sã fie foarte
puternic motivat pentru a se simþi îndemnat sã o cerceteze. În
orice caz, chiar dacã ºi-ar fi propus sã analizeze fie ºi un singur
aspect al realitãþii pentru valoarea lui intrinsecã, transa ar fi
devenit automat din ce în ce mai superficialã. Pe de altã parte,
atunci când a cercetat un aspect al realitãþii exterioare pentru
calitãþile sale subiective, de exemplu, confortul plãcut oferit de
pernele de pe scaun în contrast cu liniºtea camerei, transa s-a
aprofundat. Dar ambele tipuri de transã, atât cea superficialã,
cât ºi cea profundã, s-au caracterizat prin nevoia de a lua
contact într-o oarecare mãsurã cu realitatea exterioarã, nu
neapãrat la modul foarte clar, ci în sensul conºtientizãrii
recognoscibile a acesteia.
Pentru ambele tipuri de transã au fost efectuate expe-
rimente pentru a descoperi la ce fenomene hipnotice se poate
renunþa atât în stãrile superficiale, cât ºi în cele profunde.
Acelaºi experiment a fost fãcut ºi cu pacienþi foarte cooperanþi,
dar ºi cu subiecþi care dezvoltau consecvent doar transe super-
ficiale sau cu alþii care nu puteau depãºi stãrile intermediare
de transã. Toate aceste studii s-au soldat cu rezultate similare,
cele mai importante referindu-se la nevoia subiecþilor superfi-
cial ºi intermediar hipnotizabili de a pãstra o legãturã cât de
vagã cu exteriorul ºi de a-ºi califica transele ca stãri diferite de
realitatea exterioarã, însã orientate, oricât de slab, înspre
aceasta, mediul înconjurãtor fiind perceput ca disponibil
pentru utilizarea lui imediatã de cãtre subiect.
Un alt aspect pe care Huxley l-a descoperit pe cont propriu,
fãrã ca eu sã-l direcþionez, ºi de care aveam cunoºtinþã din
activitatea mea cu alþi subiecþi, a fost cel potrivit cãruia feno-
menul hipnozei profunde poate fi experimentat atât în stãrile
superficiale, cât ºi în cele intermediare de transã. Luând
cunoºtinþã despre hipnoza profundã, Huxley a devenit inte-

resat de posibilitatea de a trãi fenomene halucinatorii în transa
superficialã. A încercat sã facã asta prin iniþiativa de a se
bucura de starea subiectivã de confort fizic, cãreia i-a adãugat
o calitate subiectivã suplimentarã, ºi anume o plãcutã senzaþie
gustativã. I-a fost destul de uºor sã trãiascã pe viu halucinaþii
legate de senzaþii gustative variate, în timp ce se întreba vag ce
atitudine aº adopta dacã aº ºti ce face. În acest timp, nu
conºtientiza faptul cã înghiþea mai des. De la senzaþiile gusta-
tive s-a extins la cele olfactive, plãcute ºi neplãcute deopotrivã,
dupã cum reieºea din felul în care îi palpitau nãrile. Conco-
mitent, se gândea, dupã cum a explicat ulterior, cã avea „sen-
zaþia“ cã halucinaþiile cu caracter de „proces pe deplin inte-
riorizat“, manifestate adicã în interiorul organismului, vor fi
mai uºor de obþinut decât cele exterioare corpului. De la
halucinaþiile de tip olfactiv a trecut la cele de tip kinestezic
proprioceptiv ºi, în cele din urmã, la cele tactile. În experienþa
halucinatorie kinestezicã s-a imaginat pe sine fãcând o plim-
bare lungã, dar fiind conºtient, în acelaºi timp, cã eu sunt pre-
zent undeva într-o încãpere vag perceptibilã. Pentru moment
însã, trebuia sã uite de prezenþa mea pentru ca plimbarea lui
halucinatorie sã devinã mult mai convingãtoare. A recunoscut
în asta un indiciu pentru inducþia temporarã a unei stãri mai
profunde de transã, pe care s-a simþit obligat sã-ºi aminteascã
sã mi-o relateze în timpul discuþiei ulterioare trezirii lui. Nu a
conºtientizat modificãrile pulsului ºi ale ritmului respirator din
timpul plimbãrii sale halucinante.
Când a încercat pentru prima datã halucinaþiile de tip
auditiv ºi vizual, ºi-a dat seama cã sunt mult mai dificile ºi cã
efortul depus în acest sens avea tendinþa de a diminua ºi chiar
de a submina starea de transã. În cele din urmã, s-a gândit cã
dacã ar putea sã dezvolte idei halucinatorii legate de miºcãrile
ritmice ale corpului, ar avea posibilitatea de a „ataºa“ o halu-
cinaþie auditivã acestei senzaþii corporale halucinate. Aceastã
metodã s-a dovedit a fi încununatã de succes, ºi iar s-a pomenit
întrebându-se pe sine însuºi dacã eu am putut auzi muzica.

Ritmul respirator i s-a modificat uºor ºi s-au putut observa
uºoare miºcãri ale capului. De la o linie melodicã simplã a
trecut la halucinaþii despre muzica de operã, pentru ca în final
sã ajungã la o mormãialã nedesluºitã de cuvinte care pãreau
sã-mi aparþinã, eu punându-i întrebãri despre meditaþia pro-
fundã. Nu mi-am putut da seama ce se întâmpla.
A intrat în etapa urmãtoare, a halucinaþiilor vizuale. Încer-
carea de a deschide ochii a fost pe punctul de a-l trezi din
transã. Ca urmare, de atunci încolo a experimentat transele
superficiale sau pe cele relativ profunde þinându-ºi ochii
închiºi. Prima halucinaþie vizualã a constat în luarea în stã-
pânire a minþii sale de cãtre o senzaþie foarte puternicã, cea a
unui pastel coloristic unduitor, în mii de nuanþe. A corelat
aceastã experienþã cu stãrile de meditaþie profundã trãite alã-
turi de mine ºi cu experienþele sale psihedelice anterioare, dar
a considerat cã ea nu este suficient de validã pentru scopurile
urmãrite în momentul respectiv, deoarece simþea cã amintirile
acelea foarte puternice jucau un rol mult prea însemnat.
Astfel, ºi-a propus în mod deliberat sã-ºi imagineze o floare,
dar s-a gândit cã, la fel cum miºcarea deþinea un rol semni-
ficativ în cadrul halucinaþiilor auditive, ar putea recurge la o
metodã similarã pentru a da naºtere unor halucinaþii vizuale.
Potrivit amintirilor ulterioare trezirii din transã, recuperate în
timpul discuþiei purtate pe marginea acestei experienþe, ºi-a
pus întrebarea dacã mi-am ajutat vreodatã clienþii sã constru-
iascã halucinaþii prin combinarea diferitelor câmpuri senzo-
riale ale experienþei. I-am confirmat cã aceasta era într-adevãr
o procedurã standard a activitãþii mele.
Aceastã halucinaþie vizualã a continuat cu „senzaþia“ potri-
vit cãreia capul i se miºca într-o parte ºi-n alta, ºi de sus în jos,
pentru a urmãri un obiect foarte slab perceptibil, aflat într-o
agitaþie ritmicã. Foarte curând, obiectul respectiv a devenit
absolut vizibil, luând forma perceptibilã a unui trandafir uriaº,
cu un diametru de aproximativ un metru. Cum nu se aºtepta
la asta, a cãpãtat dintr-odatã certitudinea cã nu era vorba

despre o amintire foarte puternicã, ci de o halucinaþie bine
conturatã. A înþeles totodatã cã aceastã halucinaþie ar putea fi
amplificatã prin halucinaþii olfactive insuportabil de dulcege,
asemãnãtoare mirosului de trandafir. ªi acest efort a fost
încununat de succes. Dupã ce a experimentat diverse tipuri de
halucinaþii, Huxley s-a trezit din transã ºi s-a lansat într-o
amplã dezbatere pe marginea celor înfãptuite. A fost încântat
sã afle cã rezultatele experimentale la care ajunsese fãrã
asistenþa sau sugestionarea mea erau în acord cu efectele plã-
nuite ale experimentelor mele cu alþi subiecþi.
În aceastã secvenþã, am vãzut cum Erickson prezintã unul

dintre cele mai transparente exemple de înþelegere sistema-
ticã ºi de utilizare a sistemelor de reprezentare. Huxley este
interesat sã afle dacã fenomenele halucinatorii pot fi trãite
atât în transele superficiale, cât ºi în cele intermediare. El
însuºi se comportã sistematic în consonanþã cu principiile
menþionate mai sus. Mai întâi, aflat într-o transã superfi-
cialã/intermediarã, comportamentul sãu iniþial este în mare
parte conºtient — ca atare, el face apel la sistemul de repre-
zentare dominant în cazul sãu, cel de tip kinestezic, acesta
fiind cel mai în mãsurã sã-l susþinã în dezvoltarea
halucinaþiilor la nivelul celorlalte sisteme de reprezentare.
… Bucurându-se de starea de confort fizic ºi amplificând-o.
o calitate subiectivã suplimentarã, mai exact, o senzaþie

gustativã plãcutã.
… De la senzaþiile gustative, s-a extins ºi la halucinaþiile

olfactive.
De la halucinaþiile olfactive a avansat înspre senzaþii kines-

tezice, proprioceptive ºi, în final, tactile.
Mai departe, Huxley descoperã o tehnicã pe care noi am

teoretizat-o în contextul asistãrii clienþilor în procesele de
conturare a unor hãrþi sau sisteme de reprezentare suplimen-
tare cu ajutorul cãrora sã-ºi organizeze experienþele trãite —
avem în vedere, mai precis, folosirea unui sistem dominant
pentru a impulsiona evoluþia altor sisteme de reprezentare
prin gãsirea unui punct de intersecþie sau de încruciºare a
celor douã.
Mary Lou, o femeie de vreo patruzeci ºi cinci de ani,

fãcea parte dintr-un grup de instruire terapeuticã. Pe mãsurã
ce dãdea glas problemelor sale, terapeutul a observat cã, ori
de câte ori emitea un comentariu critic la adresa propriului
comportament, calitatea vocii sale (tonalitatea) se modifica.
Efectiv, vocea sa era alta. Terapeutul i-a cerut aºadar sã
repete un set de observaþii critice. În timp ce ea fãcea asta, i
s-a cerut sã fie atentã la schimbãrile survenite la nivelul
vocii. Dupã ce a terminat de repetat remarcile critice, tera-
peutul s-a aplecat spre ea ºi a întrebat-o a cui voce era cea pe
care tocmai o ascultaserã. Femeia a replicat prompt cã era
vocea tatãlui ei. În acest punct, terapeutul i-a cerut sã închidã
ochii ºi sã asculte vocea respectivã în plan mental. I-a fost
uºor sã facã asta. Apoi, terapeutul i-a solicitat ca, pe mãurã
ce aude vocea tatãlui, sã-ºi imagineze gura acestuia vorbind,
buzele articulând cuvintele. Dupã ce a îndeplinit ºi aceastã
sarcinã, a fost ajutatã sã-ºi reprezinte vizual ºi restul feþei
tatãlui. Terapeutul a continuat sã lucreze cu Mary Lou,
folosind vocea tatãlui acesteia pentru a o dirija înspre articu-
larea unei reprezentãri vizuale complete care sã corespundã
vocii pe care ea continua sã o audã în plan mental. Odatã ce
reprezentãrile vizuale ºi auditive au fost corelate, terapeutul
a folosit acest material ca fundament pentru un rol în care
Mary Lou era dublu distribuitã, interpretându-se atât pe sine,
cât ºi pe tatãl ei. Astfel, în aceastã etapã finalã, toate cele trei
sisteme de reprezentare au fost puse în funcþiune — cel
auditiv, cel vizual ºi cel kinestezic. Tehnica punerii în scenã

întemeiatã pe folosirea iniþialã a reprezentãrii de tip auditiv,
cãreia i se adaugã ulterior celelalte sisteme de reprezentare
(vizual ºi kinestezic) — adicã Metatactica III — i-a permis
lui Mary Lou sã înfrunte ºi sã depãºeascã unele blocaje
anterioare severe ale procesului ei de evoluþie.
Acest experiment care a avut-o ca subiect pe Mary Lou

ilustreazã modul de folosire a Metatacticii III. Terapeutul
observã o modificare subitã în comportamentul clientului.
Utilizând sistemul de reprezentare în care a intervenit aceastã
schimbare ca bazã pe care sã construiascã o structurã de
referinþã mai amplã (vezi Capitolul 6 din The Structure of
Magic I), terapeutul descoperã un punct de intersecþie între
sistemul de reprezentare care a favorizat respectiva modi-
ficare de comportament ºi cel suplimentar, pe care terapeu-
tul vrea sã-l inducã. În acest caz, deoarece sistemul iniþial de
reprezentare era unul auditiv (referindu-se anume la vocea
unei alte persoane), terapeutul l-a determinat pe client sã
genereze imaginea vizualã a gurii ca suport pentru vocea
respectivã. Din momentul în care o secvenþã a noului sistem
de reprezentare este conectatã la sistemul iniþial, terapeutul
poate lucra cu clientul în direcþia dezvoltãrii depline a nou-
lui sistem de reprezentare. Consecinþa Metatacticii este
amplificarea reprezentãrii clientului cu privire la experienþa
care este sursa problemelor lui. Aceastã reprezentare extinsã îi
permite clientului sã ajungã ºi la un model amplificat al lumii
ºi, de aici, la mai multe posibilitãþi de a-ºi reprezenta viaþa.
Huxley recurge sistematic la Metatactica III ca adjuvant
pentru dezvoltarea halucinaþiilor în alte sisteme de reprezen-
tare decât cele dominante, aºa cum reiese din descrierea de
mai jos:
… s-a gândit cã dacã ar putea sã-ºi reprezinte halucina-

toriu miºcãri ritmice ale corpului, atunci ar putea anexa o
halucinaþie auditivã la senzaþiile corporale halucinate
… aºa cum senzaþia miºcãrii juca ºi ea un rol în planul
proiecþiilor halucinante auditive, ar putea recurge la o
metodã asemãnãtoare pentru a dezvolta halucinaþii vizuale.
La fel de impresionantã, dupã pãrerea noastrã, este abili-

tatea ericksonianã pe deplin dezvoltatã de a opera distincþii
vizuale ºi de a înþelege, cu un minimum de indicii, experienþa
pe care o parcurge Huxley:
… dezvolta idei halucinatorii gustative deosebit de

intense în timp ce se întreba ce aº gândi dacã aº ºti ce-l
preocupã pe el. Nu era conºtient de faptul cã înghiþea tot
mai des… conectat fiind la halucinaþiile olfactive… Nu-ºi
dãdea seama cã se trãda prin felul în care îi fremãtau nãrile.
Capacitatea lui Erickson de a identifica ºi de a percepe

sensul miºcãrilor multiple ale corpului lui Huxley nu mai
lasã loc niciunei îndoieli cu privire la înþelegerea erickso-
nianã explicitã a utilitãþii ºi a puterii sistemelor de reprezen-
tare ca principii organizatorice ale experienþei omeneºti. Aºa
cum singur afirmã:
… el (Huxley) se întreba dacã mi-am susþinut vreodatã

pacienþii în construirea halucinaþiilor prin combinarea dife-
ritelor domenii senzoriale ale experienþei. L-am încredinþat cã
asta funcþioneazã ca procedurã standard în activitatea mea.
Aceastã discuþie ne-a atras atenþia asupra unor probleme

ca: anestezia, amnezia, disocierea, depersonalizarea, regresia,
distorsiunea temporalã, hipermnezia (un aspect greu de expe-
rimentat cu Huxley datoritã memoriei sale colosale) ºi inves-
tigarea evenimentelor reprimate din trecut.
Huxley a descoperit cã, dintre toate acestea, doar aneste-

zia, amnezia, distorsiunea temporalã ºi hipermnezia sunt posi-
bile în transa superficialã. Celelalte fenomene au condus cãtre
inducerea unei transe profunde, oricât de solicitante ar fi fost
eforturile de a o obþine.
Anestezia, la care a ajuns pe parcursul transei superficiale,
a fost foarte eficientã pentru unele pãrþi ale corpului. Când a
fost necesarã anestezia de la gât în jos, Huxley a constatat cã
„a alunecat“ în transa profundã.
Ca ºi anestezia, amnezia ºi-a dovedit eficienþa doar atunci
când a manifestat un caracter parþial. Toate eforturile în
direcþia amneziei totale au avut ca rezultat evoluþia cãtre starea
profundã de transã.
Distorsiunea temporalã era posibilã cu uºurinþã, ºi Huxley
a fãcut observaþia cã, deºi nu era absolut sigur, simþea cã trãise
îndelung acest fenomen în timpul stãrii de meditaþie profundã,
cu toate cã eu eram cel care îi indusese acest concept la modul
teoretic.
Hipermnezia, atât de greu de pus în practicã cu el datoritã
capacitãþii sale impresionante de a-ºi aminti evenimentele tre-
cute, a fost experimentatã, asta la sugestia mea, cerându-i sã
spunã rapid, în timpul transei superficiale, la ce paginã din
cuprinsul cãreia dintre numeroasele sale cãrþi se afla un
anumit paragraf. La prima cerere de acest gen, Huxley s-a
trezit din transa superficialã ºi a dat urmãtoarea explicaþie:
„Serios, Milton, nu pot face asta. Cu puþin efort, þi-aº putea
relata pe de rost aproape tot conþinutul cãrþii, dar numãrul
paginii la care se gãseºte un anumit paragraf e ceva peste
puterile mele.“ În orice caz, a intrat iar în transa superficialã,
i s-a precizat titlul cãrþii, i s-au citit cu voce tare câteva rânduri
dintr-un paragraf ºi, plecând de aici, el trebuia sã indice
numãrul paginii la care se afla paragraful respectiv. A reuºit sã
facã asta în proporþie de peste 65%, într-o manierã surprin-
zãtor de promptã. Trezindu-se din transa superficialã, a fost
instruit sã rãmânã într-o dispoziþie conºtientã ºi sã execute
aceeaºi sarcinã. Spre marea lui surprindere, a constatat cã,

dacã în transa superficialã numãrul paginii i-a fulgerat prin
minte, în starea de revenire la realitate trebuia sã urmeze un
procedeu sistematic de completare a paragrafului în plan men-
tal, de începere a urmãtorului, de revenire la cel anterior ºi
apoi de a încerca „sã ghiceascã“. Când i s-a impus aceeaºi
limitã de timp ca aceea implicatã de primul stadiu de transã, a
eºuat de fiecare datã. Când i s-a permis însã sã-ºi acorde tot
timpul de care avea nevoie, a atins o exactitate de 40%, dar
asta în cazul în care cãrþile fuseserã citite mult mai recent
decât cele invocate în starea de transã superficialã.
Încã o datã, vedem cum comportamentul susþine patternul

dezbãtut anterior. În transa superficialã, Huxley are acces la
funcþii care sunt localizate în emisfera non-dominantã.
… Numãrul paginii i-a „fulgerat“ (predicat vizual) prin

minte în transa uºoarã.
În orice caz, atunci când aceeaºi sarcinã este trasatã

imediat dupã trezirea din transã sau în starea normalã de
conºtienþã — în cazul lui Huxley, în situaþia în care sistemul
kinestezic de reprezentare este cel dominant —, nu sunt
disponibile niciun fel de imagini vizuale.
… În starea ulterioarã revenirii din transã, trebuia sã

urmeze o procedurã mecanicã prin care completa mental
paragraful respectiv, îl începea pe urmãtorul, apoi…
Observaþi cã, dupã revenirea din transã, Huxley este inca-

pabil sã repete performanþa atinsã în transa superficialã.
Sarcina este, fireºte, una de reamintire vizualã — ca funcþie
a emisferei non-dominante.
Huxley a reluat activitãþile caracteristice transei superficiale

în starea de transã intermediarã. A pus în practicã aceleaºi
sarcini, doar cã mult mai repede, dar, constant, l-a încercat
senzaþia cã „aluneca“ într-o transã mai profundã.
Am dezbãtut îndelung comportamentul sãu hipnotic, lãsân-
du-l pe el sã facã cele mai multe observaþii, deoarece era sin-
gurul care putea sã-ºi înregistreze propria experienþã subiec-
tivã legatã de subiectul discutat. Din acest motiv, discuþia care
urmeazã are un caracter mãrginit.
Ne-am axat apoi pe problema hipnozei profunde. Huxley a
dezvoltat rapid o transã somnambulicã profundã în care a fost
decuplat total, în mod spontan, de la coordonatele spaþiale ºi
temporale. Era capabil sã deschidã ochii, dar a descris câmpul
vizual aflat înaintea lui ca pe un „puþ de luminã“ în care eram
prinºi eu, scaunul în care stãteam, el însuºi ºi scaunul lui. A
specificat imediat limitarea spontanã impresionantã operatã la
nivelul viziunii sale ºi a mãrturisit cã era conºient de faptul cã,
dintr-un motiv care lui îi rãmânea necunoscut, era obligat faþã
de mine „sã explice cum stãteau lucrurile“. Întrebãrile atent
formulate au relevat cã trãia o amnezie cu privire la ceea ce se
întâmplase anterior, sau nu conºtientiza, pur ºi simplu, iniþia-
tiva noastrã comunã. Sentimentul cã trebuia sã dea unele
explicaþii s-a transformat într-un fel de plãcere de moment de
îndatã ce l-a verbalizat. Una dintre primele sale afirmaþii a
sunat cam aºa: „Serios, ºtii, nu pot sã înþeleg situaþia în care
mã aflu sau rolul prezenþei tale aici, oricare ar fi acesta, dar
trebuie sã-þi explic unele aspecte.“ L-am asigurat cã eu înþele-
geam situaþia cu pricina ºi cã eram interesat sã primesc orice
fel de explicaþii ar fi dorit sã-mi dea ºi l-am avertizat cã s-ar
putea sã-i adresez câteva întrebãri. A fost de acord cu asta,
aparent degajat, indiferent, dar era evident cã se bucura de o
stare de confort fizic într-o manierã pasivã, satisfãcutã.
Punea întrebãri deschis ºi la obiect, dându-le acestora nici
mai mult, nici mai puþin decât o semnificaþie literalã. Cu alte
cuvinte, manifesta aceeaºi aplecare cãtre sensul propriu de
interpretare, constatatã ºi în cazul altor clienþi, probabil mai

accentuatã la el datoritã cunoºtinþelor de semanticã pe care le
poseda.
L-am întrebat: „Ce se aflã în dreapta mea?“ Rãspunsul sãu
a fost unul simplu: „Nu ºtiu.“ „De ce?“ „Nu m-am uitat.“
„Vrei sã faci asta?“ „Da.“ „Acum.“ „Cât de departe vrei sã
privesc?“ Întrebarea nu a venit pe neaºteptte pentru mine,
deoarece îmi mai fusese adresatã în nenumãrate alte cazuri.
Huxley manifesta evident un fenomen caracteristic de transã
somnambulicã profundã în care percepþia vizualã conºtientã se
limiteazã, inexplicabil, doar la acele aspecte adecvate transei.
A fost nevoie sã dau instrucþiuni precise pentru fiecare scaun,
canapea sau taburet pe care voiam sã le observe. Dupã cum a
explicat el însuºi mai târziu, „trebuia sã privesc în jur pânã ce
el (obiectul menþionat) intra încet în câmpul meu vizual, nu
dintr-odatã, ci foarte lent, ca ºi cum atunci prindea formã.
Chiar cred, fãrã urmã de îndoialã sau uimire, cã m-am simþit
absolut în largul meu în timp ce priveam cum lucrurile cãpã-
tau formã. Luam totul ca pe ceva de la sine înþeles.“ Explicaþii
asemãnãtoare am primit de la sute de clienþi. Totuºi, din pro-
prie experienþã, am învãþat cât de important este sã-mi asum
rolul de anchetator pasiv, ca unul care pune o întrebare doar
pentru a primi un rãspuns, indiferent de conþinutul acestuia.
Dacã intonaþia mea trãda vreo urmã de interes privind sem-
nificaþia rãspunsului, era posibil ca subiectul sã fie sugestionat
sã rãspundã ca ºi cum ar fi primit instrucþiuni referitoare la
replica aºteptatã din partea lui. În activitatea terapeuticã, folo-
sesc intonaþia pentru a influenþa mai eficient rãspunsurile indi-
viduale ale pacientului.
Am pus asta în practicã cu Huxley întrebându-l entuzias-
mat: „Spune-mi acum, ce se aflã la aproximativ 4–5 metri în
faþa ta?“ Rãspunsul corect ar fi trebuit sã indice o masã. În
schimb, cel primit a sunat cam aºa: „O masã cu o carte ºi o
vazã pe ea.“ E adevãrat cã ambele, ºi cartea, ºi vaza, se aflau
pe masã, dar pe partea opusã locului de unde priveam noi,
deci la o depãrtare mai mare de 4–5 metri. Mai târziu, i-am

adresat aceeaºi întrebare, de data aceasta cu o oarecare indi-
ferenþã: „Spune-mi, te rog, ce se aflã la aproximativ 4-5 metri
în faþa ta?“ A replicat, contrar rãspunsului anterior, „O masã“.
„Altceva?“ „Da.“ „Ce altceva?“ „O carte.“ (Asta era pozi-
þionatã mai aproape de el decât vaza.) „Altceva nu mai vezi?“
„Ba da.“ „Spune-mi ce vezi.“ „O vazã.“ „Altceva?“ „Da.“
„Spune-mi ce.“ „Un punct.“ „Nimic altceva?“ „Nu.“
Acum, Huxley a intrat pe deplin în starea profundã de

transã. Una dintre cele mai interesante diferenþe privind
comportamentul lingvistic al subiecþilor în transele somnam-
bulice profunde, în contrast cu stãrile normale de conºtienþã
sau de comportament în timpul inducerii transei în stãrile
superficiale sau intermediare ale acesteia, se fãcea simþitã
aici. În stãrile de conºtienþã asociate hipnozei, alta decât
transa somnambulicã profundã, ca ºi în dispoziþiile conºti-
ente curente, oamenii vor reacþiona la anumite propoziþii
redate în formã interogativã ca ºi cum ar fi adevãrate
comenzi. De exemplu, rãspunsul caracteristic pentru un adult
vorbitor nativ al unei limbi la întrebãri precum:
Poþi sã-þi aºezi mâinile pe coapse?

Mâinile îþi sunt aºezate pe coapse?
constã în a reacþiona ca ºi cum ar fi primit o comandã de

genul:
Pune-þi mâinile pe coapse!
În mod caracteristic, reacþia tipicã a unei persoane cãreia

i-au fost adresate aceste întrebãri este sã-ºi aºeze mâinile pe
coapse. În contextul modelului lingvistic transformaþional al
limbajului, aceste fenomene sunt cunoscute drept postulate
conversaþionale (vezi Lakoff ºi Gordon, 1973, de pildã,
pentru o abordare teoreticã). În esenþã, procesul se deruleazã

în felul urmãtor: dacã doresc ca tu sã întreprinzi o anumitã
acþiune, dar nu doresc sã-þi comand pur ºi simplu sã faci acel
lucru, pot alege oricare dintre presupoziþiile imperative pe
care urmãresc sã le pui în practicã ºi sã-þi adresez o întrebare
cu rãspunsul de tip da sau nu referitoare la presupoziþia în
cauzã. (Vezi The Structure of Magic I, Capitolele 3 ºi 4
ºi Anexa B, dar ºi Anexa de la sfârºitul acestui volum,
pentru prezentarea conceptului formal al presupoziþiilor).
În mod caracteristic, una dintre presupoziþiile referitoare la
comanda:
Pune-þi mâinile pe coapse
este aceea cã poþi, cã eºti în stare sã faci ce þi se cere.

Deoarece asta reprezintã o presupoziþie a unei comenzi, doar
întrebându-te dacã eºti sau nu în stare sã faci asta, îþi transmit
comanda sub forma „politicoasã“ a unei întrebãri.
Comanda Presupoziþia
Pune-þi mâinile Îþi poþi pune mâinile

pe coapse! pe coapse.
prin intermediul principiului

postulatelor conversaþionale
Poþi sã-þi aºezi mâinile Pune-þi mâinile

pe coapse? pe coapse!
Dezvoltând în continuare terminologia lingvisticã, ajun-

gem la noþiunile de structurã de suprafaþã — forma ca atare
pe care o ia propoziþia enunþatã — ºi de structurã profundã —
reprezentarea sensului pe care îl capãtã structura de supra-
faþã. Particularitatea acestor tipuri de propoziþii rezidã în
faptul cã ele au un efect diferit de efectul produs de semni-

ficaþia structurii profunde. Cu alte cuvinte, recuperarea struc-
turii literale de profunzime din cadrul structurii de suprafaþã
constituie procesul normal prin care înþelegem comunicarea
unei alte persoane. În orice caz, în asemenea situaþii, dis-
punem de un mijloc suplimentar de recuperare a sensului.
Mai precis, dacã sensul literal al structurii profunde are
forma unei întrebãri de tipul da sau nu legatã de presupoziþia
unei comenzi, atunci putem înþelege capacitatea comunicãrii
de a transmite comanda respectivã mai degrabã decât sensul
literal interogativ al structurii profunde.
În mod asemãnãtor, când o persoanã îi adreseazã alteia o
întrebare de genul: Ce se aflã în dreapta mea?, rãspunsul
tipic este fie o înºiruire promptã a obiectelor aflate în dreapta
celui care întreabã, asta în eventualitatea cã persoana care dã
un rãspuns ºtie ce se aflã în locul respectiv, fie cel care rãs-
punde se va uita sã vadã ce este acolo, în eventualitatea cã
încã nu ºtie. În orice caz, am aflat cã existã douã situaþii
condiþionale în care vorbitorul unei limbi va eºua sistematic
reacþionând în aceastã manierã: fie atunci când el se aflã
într-o transã somnambulicã profundã, fie atunci când vor-
bitorul este un copil. Erickson îi adreseazã lui Huxley, aflat
într-o asemenea transã, urmãtoarea întrebare:
Ce se aflã în dreapta mea?
iar Huxley nici n-a procedat la înºiruirea imediatã a obiec-

telor aflate în locul respectiv, nici nu s-a uitat sã vadã ce este
acolo, ci a rãspuns mai degrabã prin ceva de genul:
Nu ºtiu.
Dupã cum interpreteazã Erickson, abilitatea subiectului

aflat într-o transã somnambulicã profundã de a reacþiona
la semnificaþia literalã a structurii profunde a propoziþiei
funcþioneazã ca un indiciu excelent al faptului cã subiectul

se aflã în starea de transã menþionatã. Astfel, un test foarte
bun pentru profunzimea transei în cazul multor subiecþi va
consta în capacitatea lor de a nu rãspunde la sensul supli-
mentar conferit de postulatele conversaþionale. Cercetarea
tehnicilor inductive ericksoniene dezvãluie folosirea
competentã a postulatelor conversaþionale în timpul indu-
cerii transei. Asta se aplicã mai ales în cazul accentului
curent plasat pe o abordare a inducþiei mai degrabã relaxatã
decât autoritarã. Transmiþând comenzi sub forma între-
bãrilor cu rãspuns de tipul da sau nu, se elucideazã problema
controlului sau a rezistenþei clientului, deoarece nu-i impune
direct executarea unor comenzi. Mai mult, consecventã
accentului pus pe importanþa deosebirii între inducþia transei
ºi comportamentul clientului în starea de transã, aceastã
diferenþiere lingvisticã este utilã pentru a afla în ce etapã a
respectivului proces se aflã subiectul la un moment dat. În
plus, trebuie remarcat faptul cã manifestarea comporta-
mentalã a subiectului, aceea de ignorare a postulatului con-
versaþional în timpul transei profunde, este într-un acord
deplin cu experienþa trãitã de el într-un moment precedent
din istoria sa personalã, ºi anume în copilãrie. Prin urmare,
aceastã tehnicã susþine tendinþa clienþilor aflaþi în transã
profundã de a experimenta regresia temporalã.
Observaþi cã, atunci când Huxley intrã într-o transã
profundã, el devine capabil sã opereze distincþii vizuale care
scapã în mod normal controlului sãu. Erickson susþine cã
acesta este „un fenomen caracteristic al transei somnambu-
lice profunde“. Acest aspect poate fi înþeles în contextul
remarcilor fãcute anterior cu privire la asimetria cerebralã.
Literalitatea semanticã menþionatã ºi limitarea specificã a

stãrii conºtiente la acele aspecte ale realitãþii care constituie
situaþia hipnoticã precisã sunt pe deplin definitorii pentru
transa hipnoticã somnambulicã. Pe lângã restricþionarea de tip
vizual, funcþioneazã ºi una de tip auditiv, atât de caracteristicã,

încât sunetele, chiar ºi cele care circulã între emiþãtor ºi
subiect, par sã fie total desprinse de contextul situaþional
hipnotic. Deoarece nu a fost prezentã ºi o terþã persoanã,
aceastã limitare auditivã nu a putut fi testatã. În orice caz, cu
ajutorul unui fir negru imperceptibil ochiului, o carte a fost
rostogolitã de pe mãsuþa din spatele lui ºi l-a lovit în spinare.
Încet, ca ºi cum ar fi simþit o mâncãrime, Huxley ºi-a ridicat
mâna ºi s-a scãrpinat pe umãr. Asta fãrã sã parã deloc sur-
prins. Aceastã manifestare este specificã pentru reacþia faþã de
mulþi stimuli fizici neaºteptaþi. Ei sunt interpretaþi în contextul
unei experienþe corporale trecute. Destul de frecvent, ca parte
componentã a procesului de dezvoltare a transei somnambu-
lice, subiecþii vor manifesta concomitent un fel de anestezie
generalã selectivã faþã de stimulii fizici care nu sunt elemente
integrante ale situaþiei hipnotice, fiind vorba în esenþã despre
aceia care ies din sfera de analizã aferentã experienþelor din
trecut. Acest aspect nu a putut fi experimentat cu Huxley,
deoarece e nevoie de un asistent care sã aplice testele necesare
fãrã a perturba situaþia hipnoticã. O mãsurã cu valoare ilus-
trativã la care am recurs a constat în trecerea unui ac cu aþã
prin mâneca unei haine în timpul poziþionãrii braþelor, cerân-
du-i apoi asistentului sã coasã înainte ºi înapoi dintr-o poziþie
neobservabilã. Adesea, o anestezie spontanã va face ca subiec-
tul sã rãmânã inconºtient faþã de stimulul respectiv. Nenu-
mãrate asemenea tehnici simple sunt uºor de aplicat.
Huxley a fost apoi trezit din transã cu blândeþe, încet, prin
simpla sugestie de a se aºeza pe scaun astfel încât sã retrãiascã
exact aceeaºi stare fizicã ºi mentalã din momentul luãrii deci-
ziei de a întrerupe pânã la un moment ulterior orice studiu
experimental de proporþii cu privire la meditaþia profundã.
Reacþia lui Huxley a fost una de trezire imediatã ºi a afir-
mat prompt cã era pe deplin pregãtit sã intre în hipnoza pro-
fundã. Dacã aceasã afirmaþie în sine indica o amnezie post-
hipnoticã profundã, tacticile de amânare au fost luate ca
pretext pentru discuþia cu privire la ceea ce s-ar putea face.

Astfel, a fost posibilã menþionarea diferitelor aspecte ale com-
portamentului sãu din transa profundã, dar ea nu a trezit
niciun fel de amintiri, iar comentariul lui Huxley privind
elementele invocate nu a evidenþiat vreo manifestare sofisticatã
generatã de comportamentul sãu specific transei profunde. Era
la fel de neºtiutor privind aspectele de detaliu ale acestui tip
de comportament cum fusese ºi înainte de inducerea transei
profunde.
Huxley a experimentat apoi mai multe asemenea transe în
care, excluzând semnificaþiile strict individuale, i s-a cerut sã
dezvolte amnezii parþiale, selective ºi totale posthipnotice (prin
amnezii parþiale înþelegem o parte a experienþei de ansamblu,
prin cele selective desemnãm un tip de amnezie proiectatã
pentru acele secvenþe selecþionate, poate chiar corelate, ale
experienþei), ca o recuperare a materialului amnezic ºi ca o
pierdere a celui recuperat. A dezvoltat ºi o stare catalepticã,
„verificatã“ prin aºezarea lui confortabilã pe scaun ºi prin
crearea unei situaþii care sã funcþioneze ca o comandã directã
de a se ridica de pe scaun („ia cartea de pe masã chiar acum
ºi pune-o pe biroul acela“). În felul acesta, Huxley a constatat
cã îi este imposibil sã se ridice de pe scaun, asta în mod
inexplicabil, ºi cã este incapabil sã înþeleagã de ce n-o poate
face. („Aºezarea confortabilã“ a corpului a avut ca efect o
poziþionare care trebuia sã fie corectatã înainte ca el sã se
ridice de pe scaun, dar instrucþiunile date nu conþineau su-
gestii implicite pentru o asemenea corecþie. Deci, stãtea pe
scaun neajutorat, incapabil sã se ridice, incapabil mai ales sã
înþeleagã care erau cauzele. S-a recurs la aceeaºi metodã
pentru a experimenta o anestezie totalã în faþa unei echipe
medicale. Subiectul aflat în transã profundã este atent pozi-
þionat, demareazã o conversaþie la întâmplare, interacþioneazã
apoi cu un altul, cãruia i se cere sã facã schimb de locuri cu
primul. Al doilea subiect face un pas înainte doar pentru a sta
în picioare neajutorat, în timp ce primul subiect constatã cã el
este (1) incapabil sã se miºte ºi (2) cã imposibilitatea de a sta

în picioare produce lipsa simþului de orientare în partea
inferioarã a corpului ºi o anestezie generalã ca efect, fãrã sã se
pomeneascã ceva în sensul acesta în discuþiile preliminare
despre hipnozã. Aceastã utilizare neaºteptatã a catalepsiei,
fãrã ca subiectul s-o conºtientizeze, este cea mai eficientã
metodã de aprofundare a stãrilor de transã.
Huxley a fost uimit de pierderea mobilitãþii ºi s-a arãtat a fi
ºi mai surprins atunci când a descoperit lipsa spiritului de
orientare în partea inferioarã a corpului, dar uimirea lui a atins
limita maximã atunci când i-am demonstrat instituirea anes-
teziei generale. Îi era cu neputinþã sã înþeleagã întreaga suc-
cesiune a evenimentelor. Nu a fãcut legãtura dintre poziþia
confortabilã a corpului, cu catalepsia indusã pe nesimþite, ºi
anestezia ca rezultat final.
A fost trezit din transã cu o catalepsie persistentã, cu anes-
tezie ºi cu o amnezie totalã faþã de toate experienþele trãite în
transa profundã. A amplificat instruirea în mod spontan pentru
a cuprinde toate experienþele de transã, asta probabil ºi din
cauzã cã nu a auzit suficient de clar toate sugestiile mele. S-a
reorientat imediat cãtre momentul în care ne concentraserãm
activitatea asupra meditaþiei profunde. Îi venea destul de greu
sã explice starea sa de imobilitate ºi ºi-a exprimat surprinderea
ºi curiozitatea faþã de ceea ce fãcuserãm împreunã în starea de
meditaþie profundã, din care presupunea cã abia îºi revenise,
ºi faþã de factorii care generaserã manifestãri atât de inex-
plicabile, pentru prima datã în întreaga sa activitate de acest
gen. A devenit deosebit de interesat în sensul menþionat, mur-
mura întruna comentarii de genul „extraordinar, absolut extra-
ordinar“, în timp ce-ºi examina vizual ºi cu mâinile partea
inferioarã a corpului. A observat cã poate percepe doar vizual
poziþia picioarelor, cã de la mijloc în jos imobilitatea era totalã
ºi a descoperit cã era anesteziat în timp ce încerca sã-ºi depla-
seze piciorul cu ajutorul mâinii, în zadar însã, din cauza cata-
lepsiei. A analizat anestezia în nenumãrate feluri, cerându-mi
mie diferite obiecte care sã-l ajute la asta. De exemplu, mi-a

cerut sã-i pun gheaþã pe glezna descoperitã, de vreme ce nu se
putea apleca suficient pentru a face asta singur. În final, dupã
o cercetare îndelungatã, s-a întors cãtre mine spunând: „Înþe-
leg, tu pari a te simþi în regulã ºi pe deplin în largul tãu, în timp
ce eu sunt într-o situaþie extraordinar de grea. Deduc de aici
cã, în mod subtil, mi-ai distras ºi mi-ai perturbat percepþia
corporalã. Te întreb, starea aceasta are ceva de-a face cu
hipnoza?“
L-a bucurat revenirea memoriei, dar a rãmas în totalã
necunoºtinþã de cauzã privind apariþia catalepsiei ºi a anes-
teziei. A înþeles, oricum, cã a fost folositã o anumitã strategie
de comunicare pentru a produce rezultatele obþinute, dar pe
acestea nu a reuºit sã le asocieze cu poziþia corporalã.
În acest punct, Erickson proiecteazã pentru Huxley o

experienþã care, în sistemul de reprezentare de tip kines-
tezic, este echivalentã cu eºecul subiectului aflat în transã
profundã de a reacþiona la postulatele conversaþionale din
sistemul lingvistic de reprezentare. Poziþionând corpul lui
Huxley astfel încât sã-i fie imposibil sã reacþioneze direct la
comanda pentru o anumitã miºcare ºi dându-i apoi aceastã
comandã, Erickson a demonstrat kinestezic acelaºi fenomen
formal al incapacitãþii subiectului de a rãspunde dacã fiecare
secvenþã de comportament nu-i era foarte bine explicatã. În
cazul postulatelor conversaþionale, se reacþioneazã doar la
sensul literal al structurii profunde, nu la puterea de convin-
gere pe care o capãtã enunþul prin conlucrarea semnificaþiei
proprii a structurii profunde cu sensul derivat din ea prin
mecanismul postulatelor conversaþionale. Într-o manierã
echivalentã teoretic, Huxley ajunge sã paralizeze deoarece
nu-i sunt explicate toate etapele din succesiunea paºilor
kinestezici pentru îndeplinirea comenzii. În cazul lui
Huxley, nu funcþioneazã mecanismele stãrii obiºnuite de
conºtienþã, care-i permit unei persoane sã-ºi proiecteze
singurã paºii kinestezici, sugeraþi implicit, nicidecum clari-

ficaþi de comanda primitã. Aceastã zonã a comportamentului
aferent transei profunde necesitã o investigaþie mai profundã
înaintea teoretizãrii propriu-zise.
Cercetãrile ulterioare în domeniul celui mai avansat stadiu

de transã s-au concentrat asupra halucinaþiilor ideosenzoriale
vizuale, auditive ºi de alt tip. Una dintre metodele folosite a
constat în imitarea percepþiei auditive a unei uºi care se des-
chide ºi a celei vizuale a cuiva care intrã în camerã, urmate de
ridicarea politicoasã pentru a-i oferi respectivului un scaun ºi
de întoarcerea cu faþa spre Huxley, concomitent cu exprimarea
dorinþei ca acesta sã se simtã confortabil. Huxley a spus cã se
simte în largul lui ºi apoi ºi-a manifestat uimirea faþã de
întoarcerea neaºteptatã a soþiei sale, de vreme ce el ºtia cã va
fi plecatã toatã ziua. (Îi indicasem un scaun pe care ºtiam cã îi
plãcea soþiei sale sã se aºeze.) A fãcut conversaþie cu ea ºi se
pare cã a dat replicile într-o manierã halucinatorie. A fost
întrerupt pentru a fi întrebat cum ºi-a dat seama cã este chiar
soþia lui ºi nu o halucinaþie hipnoticã. A meditat îndelung la
aceastã întrebare ºi apoi mi-a explicat cã nu-i sugerasem sã
dezvolte idei halucinatorii privind prezenþa soþiei sale, cã fuse-
sem la fel de surprins ca ºi el de sosirea acesteia ºi cã ea era
îmbrãcatã la fel ca atunci când plecase de acasã, nu ca în
momentul când o vãzusem eu data trecutã. Deci, era normal
sã presupunã cã prezenþa ei era una irealã. Dupã o scurtã
pauzã de reflecþie, ºi-a reluat „conversaþia“ cu ea, continuând
în aparenþã sã dea replicile în mod halucinant. În cele din
urmã, i-am atras atenþia printr-un gest al mâinii asupra
scaunului gol în care o „vãzuse“ pe soþia lui. Complet surprins,
a privit cum aceasta dispare încet. Apoi s-a întors cãtre mine
ºi mi-a cerut sã-l trezesc, pãstrând întreaga amintire a expe-
rienþei parcurse. Asta am ºi fãcut, iar el discuta pe îndelete
despre ceea ce tocmai trãise, consemnând în agendã multe
observaþii, pe care le completa cu rãspusurile obþinute la
întrebãrile pe care mi le adresa. A fost uimit sã descopere cã,

atunci când i-am cerut sã se trezeascã prezervând anestezia ºi
imobilitatea, el doar credea cã se trezise, dar cã starea de
transã persistase insesizabil.
A solicitat apoi sã lucrãm mai mult asupra experienþelor
hipnotice halucinatorii, drept pentru care am experimentat o
mare varietate a acestora (pozitive ºi negative din punct de
vedere vizual, auditiv, olfactiv, gustativ, tactil, kinestezic sau
altele, precum temperatura, foamea, saþietatea, slãbiciunea,
aºteptarea plinã de nerãbdare etc.). S-a dovedit a fi foarte com-
petent în toate privinþele ºi s-a putut observa cã pulsul i-a
crescut cu aproximativ douãzeci de bãtãi atunci când i s-a
cerut sã dezvolte idei halucinatorii privind aventura ascensiunii
pe un munte într-o stare avansatã de obosealã. A introdus
voluntar, în dezbaterea asupra acestor experienþe variate,
informaþia potrivit cãreia halucinaþiile negative, uºor de obþinut
în transa profundã, sunt mult mai dificil de atins în transele
superficiale sau medii, deoarece au un efect distructiv asupra
valorilor realitãþii, chiar ºi asupra celor legate de situaþia hip-
noticã. Altfel spus, cu ajutorul halucinaþiilor negative induse,
reprezentarea lui despre mine era neclarã, imprecisã, chiar
dacã putea dezvolta o transã profundã, acesteia fiindu-i ine-
rentã o halucinaþie negativã asupra realitãþii exterioare, cu
excepþia aspectelor particulare legate de situaþia hipnoticã,
care îºi pãstra claritatea ºi conturul bine definit, fireºte, cu
excepþia cazului în care nu se ofereau sugestii contrare. Aceste
descoperiri ale lui Huxley au fost confirmate de activitatea
ulterioarã desfãºuratã cu alþi subiecþi. Anterior, nu cercetasem
problema halucinaþiilor negative în transele superficiale ºi medii.
În aceastã etapã, Huxley ºi-a amintit de experimentul
identificãrii numãrului paginii în stãrile superficiale de transã
din cadrul activitãþii de investigare a hipermneziei ºi a cerut sã
fie supus la teste similare în hipnoza profundã. Am cercetat
împreunã rafturile bibliotecii, selectând în cele din urmã
câteva cãrþi pe care Huxley era sigur cã le citise cu ceva timp
în urmã, dar de care nu se mai atinsese de vreo douãzeci de

ani. (Se pare cã din cele ºase alese, doar una îi scãpase neci-
titã, restul fiindu-i cunoscute.)
Aflat în transã profundã, cu ochii închiºi, Huxley asculta cu
mare atenþie în timp ce eu am deschis cartea la întâmplare ºi
am citit vreo câteva rânduri din paragraful ales. În unele
cazuri, a identificat aproape instantaneu numãrul paginii, pe
care apoi ºi-a reprezentat-o la modul halucinant ºi a continuat
„s-o citeascã“ din punctul în care mã oprisem eu. În plus, a
precizat ºi împrejurarea în care citise cartea respectivã. ªi-a
adus aminte cã pe douã dintre cãrþi le consultase cu cincispre-
zece ani în urmã. În cazul altor douã, i-a fost destul de greu sã
indice corect numãrul paginii, pe care l-a aproximat doar. N-a
putut sã proiecteze halucinatoriu formatul de tipar, iar în pri-
vinþa conþinutului de idei n-a fost în stare decât sã-l rezume;
dar prezentarea fãcutã, chiar dacã succintã, era la obiect. N-a
precizat exact când le-a citit, dar m-a asigurat cã asta se
întâmplase cu vreo douãzeci ºi cinci de ani în urmã.
În discuþia ulterioarã transei, Huxley a fost uimit de per-
formanþa memoriei sale fabuloase, dar a comentat experienþa
în sine la modul raþional, fãrã a atribui amintirilor recuperate
din trecut semnificaþia emoþionalã a apartenenþei acestora la
propria persoanã. Asta a declanºat o dezbatere generalã
asupra hipnozei ºi asupra meditaþiei profunde, Huxley încer-
când un sentiment generalizat de inadvertenþã cu privire la
transpunerea eficientã a experienþelor sale în concepte, în sco-
pul efectuãrii unei comparaþii valorice. Pe de o parte, Huxley
era foarte încântat de trãirile sale hipnotice pentru gradul de
interes pe care-l prezentau ºi pentru cunoºtinþele furnizate,
însã, pe de altã parte, se simþea oarecum dezorientat. Ca o
experienþã strict personalã, simþea cã meditaþia profundã îi
furnizase un set de valori subiective, imprecise, la care însã
n-ar fi ajuns prin hipnozã, care-i punea la dispoziþie doar o
multitudine de noi puncte de vedere. A declarat cã starea de
meditaþie profundã l-a îmbogãþit interior cu sentimente
durabile ce pãreau sã joace un rol foarte important în modul

sãu de viaþã. În timpul acestui dialog, a întrebat brusc dacã se
poate recurge la hipnozã pentru a-ºi cerceta experienþele psi-
hedelice. Solicitarea i-a fost pusã în practicã, dar dupã trezirea
din transã ºi-a exprimat senzaþia cã experienþa hipnoticã se
deosebea considerabil de un efect similar produs de meditaþia
profundã. Potrivit explicaþiilor sale, explorarea de tip hipnotic
nu i-a produs sentimentul interior, adicã senzaþia subiectivã
permanentã cã tocmai trecuse printr-o experienþã psihedelicã
ºi cã exista un conþinut ideatic ordonat în paralel cu acel „con-
þinut sentimental“, în timp ce meditaþia profundã instituie un
context emoþional profund, cu caracter stabil, peste care putea
„sã suprapunã, fãrã efort, o desfãºurare intelectualã a ideilor“,
la care cititorul sã reacþioneze pe deplin. Huxley a încheiat
aceastã discuþie cu precizarea înþeleaptã cã scurta sa expe-
rienþã intensã cu privire la hipnozã nu a avut încã timp sã se
sistematizeze ºi cã nu se aºtepta sã poatã discuta inteligent
despre ea fãrã s-o aprofundeze prin reflecþie.
Performanþa spectaculoasã a capacitãþii lui Huxley de a

procesa vizual informaþii codificate din trecutul îndepãrtat este
un exemplu grãitor pentru tipurile de amintiri care devin acce-
sibile subiectului aflat în transã profundã. Asta ne sugereazã
îndeosebi faptul cã, cu cât se adânceºte transa — din ce în ce
mai diferitã de starea normalã de conºtienþã a lui Huxley —, cu
atât mai accesibil ajunge materialul vizual stocat la nivelul
emisferei non-dominante. Felul în care Huxley prezintã deose-
birile dintre experienþa meditaþiei profunde ºi cea a transei
profunde indicã, de asemenea, o orientare similarã:
Descrierea meditaþiei profunde Descrierea transei profunde

… i-a procurat trãiri … i-a oferit o multitudine
lãuntrice… de puncte de vedere…
… simþind prin mijlocirea … nu i-a dat sentimentul
meditaþiei profunde… lãuntric…
Aceste descrieri evidenþiazã cã una dintre diferenþele

existente între meditaþia profundã ºi transa profundã se referã
la gradul în care este solicitatã emisfera non-dominantã în
timpul acestor stãri modificate de conºtienþã.
A solicitat imediat sã continue experienþa hipnozei pro-

funde pentru a i se induce fenomene mai complexe, care sã-i
permitã sã se cerceteze mai atent ca persoanã. Dupã revizuirea
mentalã rapidã asupra a ceea ce s-a fãcut deja ºi s-ar mai putea
face, am decis cã transa profundã este recomandabilã, cu posi-
bilitatea regresiei disociative între douã stãri; altfel spus,
pãstrând posibilitatea de a-l face sã se întoarcã în timp ºi înde-
pãrtându-l de o etapã mai nouã, selectatã din experienþa sa de
viaþã, astfel încât sã se poatã raporta la ea ca un spectator, din
perspectiva unei alte secþiuni relativ recente din viaþa sa. Cel
mai potrivit mijloc de a realiza acest deziderat mi s-a pãrut a fi
tehnica dezorientãrii11. Decizia de a recurge la ea a fost influ-
enþatã, în mare parte, de faptul cã autorul era conºtient de
capacitatea intelectualã nelimitatã a lui Huxley ºi de curiozi-
tatea lui, care urmau sã-i fie de mare ajutor, determinându-l sã
adauge verbalizãrilor specifice tehnicii dezorientãrii alte sen-
suri, semnificaþii ºi asocieri potenþiale elaborate, suplimen-
tându-mi practic propriile eforturi. Din nefericire, nu aveam la
îndemânã niciun magnetofon pentru a înregistra detaliile
sugestiilor de moment care au avut ca efect faptul cã Huxley a
intrat din ce în ce mai mult în starea de transã, pânã a pierdut
conºtienþa inducþiei ca atare, astfel încât în faþa lui a apãrut cu
„maximã claritate, de parcã ar fi fost real ºi imposibil de actual
ceea ce a fost odatã, dar care acum, în profunzimile transei, va
lansa o provocare absolut surprinzãtoare la adresa memoriei ºi
a capacitãþii tale de înþelegere“. Aceasta era o sugestie destul
de vagã în privinþa scopului, dar destul de uºor de înþeles, ºi
11 Erickson, M. H., The confusion technique in hypnosis, 1964, 6,
269–271, Amer. J. Clin. Hypn.

m-am bazat pur ºi simplu pe inteligenþa lui Huxley ca s-o

prelucreze pentru a obþine un maxim de semnificaþie pentru el
însuºi, pe care eu nu puteam pretinde s-o ghicesc. Mai existau,
fireºte, ºi alte sugestii colaterale, dar ele erau o parte inte-
grantã a sugestiei exprimate de citatul anterior. Nu-mi propu-
sesem sã configurez o situaþie explicitã, ci un cadru general în
care Huxley însuºi sã fie capabil sã-ºi precizeze scopurile
urmãrite. Nu încercam nici mãcar sã fac speculaþii cu privire
la semnificaþiile pe care sugestiile mele i le puteau induce
acestuia.
Erickson introduce acum ceea ce el numeºte tehnica

dezorientãrii12. Denumirea în sine acoperã o mare varietate
de fenomene. În cele ce urmeazã, vom prezenta selectiv
câteva patternuri, deoarece vom reveni asupra acestei tehnici
în repetate rânduri, de fiecare datã concentrându-ne asupra
unor patternuri suplimentare. Primul dintre materialele citate
de Erickson este enunþul format din ºapte cuvinte:
Profunzimea era de (o) parte ºi departe*
Mai întâi, structura nominalã profunzimea reprezintã ceea

ce în Metamodelul creat în The Structure of Magic I se
numeºte o nominalizare. Asta înseamnã cã, în reprezentarea
structurii de profunzime, termenul era la origine un predicat —
un cuvânt care iniþial desemna un raport sau un proces. Prin
intermediul proceselor transformaþionale care funcþioneazã
12 Sherlock Holmes recurge la câteva dintre excelentele tehnici de dez-

orientare iniþiate de Milton Erickson — vezi p. 423 a Volumului I din The
Annotated Sherlock Holmes, de Sir Arthur Conan Doyle, lucrare editatã de
William A. Baring-Gould (Clarkson N. Potter, Inc., New York).
* În textul original, enunþul în limba englezã The depth was a part and
apart sugereazã ambiguitatea verbalã generatã de alãturarea unor structuri

omofone precum a part ºi apart, folosite aparent doar pentru a intensifica,
prin repetiþie, ideea depãrtãrii (n. tr.).
în sistemele limbajelor naturale, acest predicat reprezintã

numele unui obiect din structura de suprafaþã la care recurge
Erickson. Probabil cã un exemplu non-hipnotic ne va fi util
în acest sens. Sã luãm în considerare douã enunþuri:
Era un scaun în casã.

Era o stare de frustrare în casã.
În The Structure of Magic I am elaborat o serie de teste

utile pentru terapeuþi în direcþia optimizãrii capacitãþii intui-
tive de identificare a nominalizãrilor. De exemplu, dacã
sistemul dumneavoastrã prioritar de reprezentare este unul
de tip vizual, puteþi încerca sã aflaþi dacã fiecare dintre sin-
tagmele nominale dintr-o propoziþie reprezintã o nomina-
lizare, imaginându-vã o roabã verde-argintie ºi încercând sã
vizualizaþi mental, din acea roabã, plasarea fiecãruia dintre
lucrurile la care se referã structurile nominale. Dacã reuºiþi sã
faceþi asta, structura nominalã respectivã nu constituie o
nominalizare; în caz contrar, chiar asta este. Luând ca exem-
plu propoziþiile de mai sus, vã puteþi imagina pe dumnea-
voastrã înºivã punând un scaun într-o roabã, nicidecum o
stare de frustrare. Aºadar, cuvântul scaun este un substantiv,
pe când cuvântul frustrare este o nominalizare — un sub-
stantiv derivat dintr-un predicat.
Una dintre carateristicile nominalizãrilor este aceea cã ele
transmit mai puþinã informaþie decât este potenþial dispo-
nibilã. Citiþi urmãtoarele propoziþii, fiind atenþi la informa-
þiile asociate cu predicatul a frustra în fiecare dintre formele
sale:
Faptul cã Betty l-a frustrat pe Max era evident.

Faptul cã Max era frustrat era evident.
Frustrarea era evidentã.
În prima propoziþie, cuvântul frustrat apare într-o formã

verbalã ºi denotã cã existã o persoanã (numitã Betty) care îi
transmite alteia (numitã Max) o stare de frustrare. În a doua
propoziþie, unul dintre elementele informaþionale asociate
predicatului a frustra lipseºte — conform modelului lingvis-
tic, acest fenomen se numeºte suprimare ºi semnificã pro-
cesul de înlãturare a unor secvenþe din întreaga reprezentare
lingvisticã a propoziþiei. În a treia propoziþie, lipsesc ambele
informaþii asociate predicatului a frustra, iar acesta a dobândit
o formã nominalã. Raportându-ne doar la a treia propoziþie,
ne este imposibil sã precizãm cine ºi cui îi provoacã starea de
frustrare — toatã informaþia respectivã a fost suprimatã. Când
informaþia pe care predicatul o transmite în mod normal a
fost suprimatã în acest mod, iar structura verbalã s-a trans-
format într-una nominalã, atunci se considerã cã efectul
constã în lipsa indicelui referenþial — altfel spus, cuvântul
frustrare nu reflectã sau nu se referã la o secvenþã a
experienþei trãite de noi în foma sa nominalã. Dat fiind faptul
cã-i lipseºte indicele referenþial, o asemenea structurã nomi-
nalã favorizeazã proiecþiile sau halucinaþiile din partea
receptorului. Într-o manierã similarã procesului de nomina-
lizare a cuvântului frustrare, termenul profunzime a trecut
prin acelaºi fenomen de suprimare a informaþiei asociate lui,
astfel cã acum este lipsit de indice referenþial, drept pentru
care faciliteazã, la nivelul ascultãtorului, interpretarea, pro-
iecþia ºi halucinaþia.
Una dintre condiþiile impuse de afirmaþiile pe care hipno-
terapeutul le adreseazã clientului este ca acestea sã fie în
acord sau congruente cu experienþa în curs a celuilalt. Prin
asta avem în vedere conceptul de pacing sau de stabilire a
unui raport de rezonanþã empaticã. Terapeutul dispune de
câteva modalitãþi de punere a lui în practicã. Hipnotizatorul
se poate limita strict la descrierile verbale referitoare la acele
lucruri pe care le poate observa în mod direct. De pildã, în
mod frecvent, ca etapã a inducþiei, hipnotizatorul va face

afirmaþii precum:
… inspiri… expiri
Citind de la stânga la dreapta
în timpul cãrora are grijã sã coreleze rostirea cuvintelor

inspiri, expiri cu momentele în care clientul chiar executã
actele respective. Sau, în cazul tipic al ridicãrii braþului, hip-
notizatorul va include aserþiuni specifice precum:
… ridicând, un spasm brusc… chiar mai sus…
în care aceste vocabule descriptive sunt rostite exact în

momentul în care braþul clientului se ridicã, este scuturat de
un spasm etc.
O altã tehnicã foarte recomandatã pentru stabilirea rapor-
tului de rezonanþã empaticã, aflatã la îndemâna terapeutului,
constã în faptul cã acesta foloseºte descriptori verbali care-i
permit clientului sã-ºi proiecteze experienþa trãitã la nivelul
descrierilor utilizate. Hipnoterapeutul abil care recurge la
aceastã tehnicã de stabilire a rezonanþei empatice foloseºte
procesele generale ale modelãrii omeneºti — suprimarea,
distorsiunea ºi generalizarea. Potrivit relatãrii detaliate fãcute
de noi în The Structure of Magic I, Capitolele 2, 3 ºi 4, în
interiorul sistemului lingvistic utilizat de fiecare dintre noi
pentru a comunica existã un numãr de mecanisme de
distorsionare. Probabil cã cel mai exigent dintre acestea, din
punct de vedere lingvistic, este procesul de nominalizare —
fenomenul lingvistic de reprezentare a unui proces sub forma
unui eveniment. Aºa cum reiese din exemplele cu frustrarea
ºi profunzimea, se recurge în mod curent la celelalte procese
modelatoare atunci când se produce nominalizarea. Predi-
catul a frustra este folosit în propoziþia:
Frustrarea era evidentã.
într-o formã nominalizatã. În structura profundã a propo-

ziþiei în care a apãrut substantivul frustrare, se furniza infor-
maþia suplimentarã despre cine sau ce frustreazã pe cine
(care necesitã de fapt o diferenþiere suplimentarã în structura
de referinþã). Ambele elemente nu dispun de o formã de
reprezentare în structura de suprafaþã. La fel, în cazul nomi-
nalizãrii profunzimea, structura de suprafaþã nu conþine
niciun fel de informaþie care sã specifice despre care sau a
cui profunzime este vorba. Cu alte cuvinte, a intervenit pro-
cesul de suprimare, înlãturându-se o parte a informaþiei.
Deoarece informaþia este suprimatã ºi nu apare, aºadar, în
vorbirea propriu-zisã a hipnotizatorului, propoziþia însãºi nu
conþine niciun indice referenþial care sã trimitã la o anumitã
experienþã. Dimpotrivã, termenul rezultat, profunzimea,
funcþioneazã el însuºi ca o posibilã descriere a unei arii largi
de experienþe pentru ascultãtor. Asta îi conferã clientului
multe posibilitãþi de alegere privind interpretarea, dezvol-
tarea ideilor halucinatorii sau proiecþia. Prin aceastã strate-
gie, clientul este implicat mult mai dinamic în procesul de
inducþie a transei sau în comportamentul specific transei
profunde. În plus, fireºte, hipnoterapeutul reuºeºte sã rezo-
neze empatic foarte bine cu experienþa clientului. Prin folo-
sirea calificatã a celor trei procese de modelare umanã — în
cazul de faþã, este vorba despre mecanismele lingvistice ale
celor trei procese: nominalizarea, suprimarea transformaþio-
nalã ºi lipsa indicelui referenþial —, hipnoterapeutul are
posibilitatea sã stabileascã un raport autentic de rezonanþã
empaticã cu experienþa clientului, fãrã a ºti în ce constã
aceasta. Astfel, hipnotizatorul dispune de variante infinite de
selecþie la nivelul verbalizãrilor sale. Dupã cum afirmã
Erickson:
… tehnica dezorientãrii… va fi de mare ajutor, orientându-l pe

Huxley înspre corelarea verbalizãrilor tehnicii cu alte sensuri,
semnificaþii ºi asocieri potenþiale, amplificând astfel efectul pro-
dus de propriile mele strãdanii. Aceasta era o sugestie vagã din
punct de vedere al scopului, dar, totuºi, uºor de înþeles, ºi mã
bazam pur ºi simplu pe inteligenþa lui Huxley cã o va elabora
conferindu-i un maxim de semnificaþie pentru el, pe care însã eu
n-aveam cum s-o ghicesc… Nici nu îndrãzneam sã speculez
asupra sensului pe care sugestiile mele i l-ar oferi lui Huxley.
Astfel, prima parte a celei dintâi propoziþii citate de

Erickson — profunzimea — venea în întâmpinarea scopu-
rilor urmãrite atât de el, cât ºi de Huxley.
Al doilea pattern pe care îl vom desprinde din enunþul
format din ºapte cuvinte este cel desemnat prin cuvintele o
parte ºi departe:
Profunzimea era de (o) parte ºi departe.
Trebuie semnalat mai întâi faptul cã în formã scrisã nu

existã nici urmã de ambiguitate în privinþa enunþului —
prima secvenþã este o sintagmã din douã cuvinte o parte, în
timp ce a doua este reprezentatã de un singur cuvânt,
departe. Prezentatã oral, propoziþia este complet ambiguã.
Ambiguitatea constituie una dintre intuiþiile pe care oamenii
le au în ceea ce priveºte limbajul folosit. Unele tipuri de
ambiguitate sunt determinate de sistemele de reprezentare în
care apar, ca de pildã cel pe care îl luãm în considerare în
exprimarea oralã. Alte tipuri de ambiguitate lingvisticã per-
sistã chiar ºi atunci când se schimbã sistemul de reprezen-
tare; de pildã:13
13 Acest caz particular a constituit unul dintre subiectele de cercetare
atunci când noi (Bandler ºi Grinder) i-am fãcut o vizitã autorului (Erickson)
articolului pe care-l comentãm aici.
Hipnotizarea hipnotizatorilor poate fi o problemã delicatã.
Ambiguitatea propoziþiei poate fi formulatã astfel: care

dintre cele douã propoziþii de mai jos este sugeratã de pro-
poziþia anterioarã:
Hipnotizatorii, în timpul procesului de hipnotizare, pot

crea o problemã delicatã.
sau
Încercarea de a hipnotiza hipnotizatorii este o problemã
delicatã.
Observaþi cã ambele semnificaþii sunt posibile, fie cã citim

cu voce tare propoziþia iniþialã ºi o ascultãm (reprezentare audi-
tivã), fie cã o citim în tãcere, fãrã o reprezentare auditivã inte-
rioarã (monologul interior). Acest tip de ambiguitate sintacticã
a fost denumit ca atare ºi teoretizat de lingviºtii transforma-
þionali. Conform observaþiilor anterioare, o propoziþie sau o
structurã de suprafaþã este consideratã a fi ambiguã dacã for-
meazã reprezentarea lingvisticã a mai multor experienþe dife-
rite sau, în termeni lingvistici, dacã este reprezentarea
lingvisticã a mai multor structuri profunde diferite.14
Structura de suprafaþã — Hipnotizarea hipnotizatorilor poate

fi o problemã delicatã.
sensuri ale structurilor
profunde posibile —
Hipnotizatorii, în timpul Încercarea de a hipnotiza

procesului de hipnotizare, hipnotizatorii este o
pot crea o problemã delicatã. problemã delicatã.
14 Lingviºtii transformaþionali au elaborat un test de diferenþiere între
ambiguitate ºi vag; propoziþiile conþinând nominalizãri sunt de obicei vagi,

nicidecum ambigue.
Iatã un exemplu de ambiguitate fonologicã sau sonorã

similarã celei folosite de Erickson:
Este amuzant sã vorbeºti despre chestiunea

{ nitraþilor
a turelor de noapte*.
Rostiþi cu voce tare propoziþia de mai sus; în condiþiile

vorbirii normale, ascultãtorii nu vor putea face deosebirea
între cele douã versiuni, diferite ca reprezentare graficã ºi ca
sens. Expunerea fonologicã este total ambiguã. Funcþioneazã
ºi aici aceeaºi explicaþie ca mai sus — structura de suprafaþã
constituie reprezentarea mai multor structuri profunde. Sã
luãm iar în discuþie propoziþia lui Erickson:
Profunzimea era de (o) parte ºi departe.
Aceeaºi secvenþã sonorã — o vom reda vizual prin

de (o) parte — poate fi divizatã în douã instanþe ale structurii
profunde. Observaþi cã Erickson dã naºtere ambiguitãþii prin
cele douã repetãri ale secvenþei sonore, corelate printr-un ºi.
Rezultã astfel nu douã, ci patru diviziuni posibile ale struc-
turii profunde.
Cu alte cuvinte, ascultãtorul, în cazul acesta Huxley, se
confruntã cu patru posibile variante de enunþare a structurii
profunde corespunzãtoare unei singure structuri de suprafaþã:
de (o) parte ºi departe

departe ºi de (o) parte
de (o) parte ºi de (o) parte
departe ºi departe
de (o) parte ºi de (o) parte
* Propoziþia conþine un joc de cuvinte în original, bazat pe omofonia

dintre substantivul nitrate (nitrat, azotat) ºi sintagma night rate (turã de
noapte) (n. tr.).
Reþinând în atenþie diferenþierile lingvistice explicate

anterior, ne vom concentra în cele ce urmeazã asupra restului
materialului citat, folosit de Erickson în instrucþiunile date
lui Huxley, pentru a susþine transa profundã:
… maximã claritate, de parcã ar fi fost real ºi imposibil

de actual, ceea ce a fost odatã, dar care acum, în profun-
zimile transei, printr-o confruntare surprinzãtoare, va lansa
o adevãratã provocare la adresa amintirilor ºi a capacitãþii
tale de înþelegere…
Probabil cã mijlocul cel mai simplu pentru dumneavoas-

trã de a ajunge sã înþelegeþi modul de structurare a afirmaþi-
ilor lui Erickson este sã vã aºezaþi într-o poziþie confortabilã,
sã atingeþi o stare de relaxare totalã ºi, cu gândul/sentimen-
tul/imaginea/sunetul pe care le-aþi trãit cândva, sã presupu-
neþi cã ceea ce urmeazã sã auziþi este extrem de important ºi
cã vã va influenþa tot restul vieþii. Rugaþi apoi un prieten sã
vã citeascã afirmaþiile lui Erickson pe un ton scãzut, grav,
preocupat, într-un ritm lent, cu intonaþii diferite ºi fiþi atenþi
la toate variantele de interpretare pe care le puteþi atribui
acestor elemente. Din punct de vedere formal, existã nenu-
mãrate intepretãri posibile. De exemplu, douãzeci din trei-
zeci ºi unu de cuvinte sunt predicate ale structurii profunde.
Dintre acestea, doar douã apar ca verbe în structura de supra-
faþã (de obicei, formele cele mai puþin modificate pe care le
pot lua predicatele în structura profundã). Celelalte predicate
sunt supuse procesului de nominalizare descris anterior.
Desigur, fiecare dintre ele poate fi interpretat în diverse mo-
duri — astfel, nu numai cã se stabileºte un raport de rezo-
nanþã empaticã cu experienþa lui Huxley, ci i se ºi oferã aces-
tuia libertatea maximã de a opta pentru interpretarea care i se
potriveºte cel mai bine, totul fãrã ca scriitorul sã conºtienti-
zeze ce se întâmplã. De exemplu, în sintagma:
… confruntare surprinzãtoare…
cuvântul confruntare este un substantiv din structura de

suprafaþã care rezultã din procesul de nominalizare — mai
exact, el este un derivat al predicatului a se confrunta din
structura profundã. Aºadar, în structura profundã, predicatul
a se confrunta este reprezentarea lingvisticã a acþiunii prin
care cineva se confruntã cu altcineva într-o anumitã privinþã.
Prin procesul lingvistic de nominalizare, întreg materialul
asociat cu acest predicat din structura profundã a fost supri-
mat, drept pentru care sintagma obþinutã este total lipsitã de
un indice referenþial, ceea ce-l face disponibil pentru a fi
folosit de Huxley pentru interpretare ºi pentru inserarea lui în
experienþa în curs a transei profunde. Predicatul din structura
profundã a surprinde apare în aceastã sintagmã în formã
adjectivalã (surprinzãtoare), care descrie experienþa parcursã
de cineva prin asociere cu ideea de confruntare. El sugereazã
o caracteristicã a confruntãrii. Întrebarea care se pune acum
are în vedere persoana care a parcurs experienþa respectivei
confruntãri: persoana care a iniþiat confruntarea, cea care a
trebuit sã-i facã faþã sau altcineva care a observat din exte-
rior? Încã o datã, predicatul din structura profundã, în pro-
cesul lingvistic de transformare a sa în adjectiv în structura
de suprafaþã, a pierdut informaþia asociatã în reprezentarea
lingvisticã totalã care este structura profundã. Din nou, rezul-
tatul obþinut este o structurã de suprafaþã extrem de vagã,
aºadar în concordanþã deplinã cu experienþa prezentã ºi
viitoare a lui Huxley. Pentru a complica oarecum lucrurile,
existã o asociere sintacticã între cele douã predicate, a sur-
prinde ºi a se confrunta. Altfel spus, în timp ce Huxley cautã
o variantã de interpretare pentru informaþia lipsã asociatã
predicatului a se confrunta, dispune încã de libertatea de a
aplica predicatul a surprinde oricãreia dintre informaþiile selec-
þionate pentru predicatul a se confrunta (poate fi consideratã
a fi surprinsã persoana care a iniþiat confruntarea, cea care îi
face faþã sau terþul observator). Iatã o listã a predicatelor din

structura profundã care au fost supuse nominalizãrii în enun-
þul lui Erickson:
claritate realitate
actualitate profunzime
transã confruntare
amintiri înþelegeri
Existã alte douã caracteristici ale pasajului lui Huxley

care apar în mod repetat în activitatea verbalã ericksonianã.
În câteva situaþii, Erickson juxtapune predicate, unul modifi-
cându-l pe celãlalt, într-o manierã care încalcã ceea ce
lingviºtii numesc restricþii selective (vezi Grinder ºi Elgin,
1973; Chomsky, 1965). Când cineva emite o afirmaþie precum:
Bãiatul se simte jenat
orice vorbitor nativ al unei anumite limbi o va accepta ca pe

o structurã lingvisticã corect articulatã. În orice caz, dacã
acel cineva zice ceva de genul:
Piatra se simte jenatã
reacþia caracteristicã pentru receptorul în cauzã va fi una de

confuzie, respectivul va avea senzaþia cã nu a reuºit sã înþe-
leagã ce vrea sã transmitã emiþãtorul. Lingviºtii transforma-
þionali explicã acest fenomen în felul urmãtor: fiecare pre-
dicat dintr-un sistem lingvistic oarecare reprezintã numele
unui proces de relaþionare. În câmpul experienþei umane,
anumite procese sau relaþii au un caracter restrictiv, în sensul
cã se pot aplica doar anumitor clase de oameni sau lucruri.
De exemplu, doar femeile pot rãmâne însãrcinate. Pe de altã
parte, calitatea de a fi tatã poate fi atribuitã doar bãrbaþilor.
Prin urmare, propoziþia:
Tatãl meu a rãmas iarãºi însãrcinat
este fãrã doar ºi poate ciudatã. O altã modalitate de a reda

aceastã situaþie constã în sublinierea absenþei unei zone de
intersecþie între clasa de obiecte sau persoane desemnate prin
cuvântul tatã ºi clasa de obiecte sau persoane desemnate prin
termenul însãrcinatã; altfel spus, ele nu au niciun element
comun. Cineva sau ceva nu poate avea concomitent ºi cali-
tatea de tatã, ºi pe aceea specificã pãrintelui de sex feminin,
de a purta un copil în pântece. Din punct de vedere lingvis-
tic, la nivelul predicatului însãrcinatã funcþioneazã o restric-
þie selectivã ce impune genul feminin pentru toate elementele
cãrora li se aplicã. Existã însã ºi restricþii selective mai puþin
definite. De exemplu, unii cititori vor considera urmãtoarele
propoziþii pe deplin acceptabile, altora li se vor pãrea impo-
sibile, în timp ce un al treilea grup va aprecia cã unele sunt
acceptabile, altele inacceptabile, iar asupra altora se vor
abþine sã se pronunþe.
Pisica mea Tripod se simte jenatã

Pisica mea se simte jenatã
Peºtiºorul meu se simte jenat
ªopârla mea se simte jenatã
Viermele meu se simte jenat
Trandafirii mei se simt jenaþi
Plantele mele se simt jenate
Cuptorul meu se simte jenat
Erickson recurge la aceastã categorie de patternuri

lingvistice atunci când foloseºte, de pildã, sintagma actua-
litate imposibilã. Mulþi vorbitori nativi de limba englezã vor
percepe aceastã expresie ca pe o violare a restricþiilor
selective; mai exact, cum poate fi imposibil ceea ce este
actual, sau invers, cum poate fi de actualitate ceva ce este
imposibil?
Patternul final pe care vrem sã-l deducem din aceastã

verbalizare a lui Erickson este cel implicat în folosirea pre-
dicatelor odatã, era, acum ºi va. Trãsãtura lor comunã este
aceea cã toate se referã la timp — sunt aºa-numitele predi-
cate temporale. Mai exact, ele transmit urmãtoarea informaþie:
era se referã la trecut

acum se referã la prezent
va se referã la viitor
odatã referinþã ambiguã
Astfel, o singurã afirmaþie a lui Erickson15 cuprinde toate

posibilitãþile logice majore de referire la timp. Încã o datã,
consecinþa acestui fapt este cã-i permite lui Huxley interpre-
tarea cea mai potrivitã pentru experienþa sa prezentã ºi
viitoare. Dupã cum am afirmat în discuþia referitoare la suc-
cesiunea predicat-predicat de tipul… confruntare surprinzã-
toare…, aceste trei categorii generale ale derivatelor nomi-
nale sau adjectivale, violãrilor restricþiilor selective ºi
predicatelor temporale interacþioneazã una cu alta pentru a-i
oferi clientului un numãr astronomic de interpretãri posibile,
asigurându-i astfel hipnoterapeutului stabilirea cu succes a
raportului de rezonanþã empaticã.
Era evident cã Huxley reacþiona intens din punct de vedere

hipnotic în timpul perceperii sugestiilor repetitive pe care i le
ofeream, când, deodatã, a ridicat mâna ºi a spus mai degrabã
tare ºi uºor panicat: „Fãrã supãrare, Milton, fã liniºte acum.
Aici se întâmplã ceva absolut extraordinar ºi vorbãria ta neîn-
treruptã este teribil de perturbatoare ºi enervantã.“
15 Ne ocupãm de patternul predicatelor temporale într-un alt volum,
împreunã cu o discuþie contextualã despre distorsiunea temporalã în

hipnozã. Oricum, cititorii pot construi cu uºurinþã exemple prin aranjarea ºi
rearanjarea acestor predicate folosite de Erickson în conjuncþie cu orice set
de predicate identice care prezintã, de regulã, ocurenþe adverbiale precum:
curând, la scurt timp, dupã, recent, anterior, acum, atunci, ulterior, iniþial,
în cele din urmã, succesiv…
Timp de peste douã ore, Huxley a stat jos, cu ochii larg

deschiºi, privind lung ºi intens înaintea lui. Schimbarea de
expresie de pe chipul sãu era foarte rapidã ºi surprinzãtoare.
Ritmul cardiac ºi cel respirator se modificau brusc ºi inexpli-
cabil la intervale regulate. De fiecare datã când autorul încerca
sã i se adreseze, Huxley ridica mâna, îºi înãlþa poate ºi capul
ºi vorbea de parcã autorul s-ar fi aflat la o oarecare înãlþime în
faþa lui, pentru ca uneori sã cearã iritat sã se facã liniºte.
Dupã mai mult de douã ore, ºi-a ridicat dintr-odatã privirea
spre tavan ºi a observat cu o umbrã de uimire în glas: „ªtii,
Milton, remarc existenþa unui contratimp extraordinar. Nu te
cunoaºtem. Nu aparþii acestui loc. Stai pe marginea unei prã-
pastii privindu-ne pe amândoi ºi niciunul dintre noi nu ºtie cu
cine vorbeºti; ºi noi ne aflãm în vestibul uitându-ne unul la
altul cu un interes sporit. ªtim cã eºti o persoanã care ne poate
preciza identitatea ºi, mai mult de atât, amândoi suntem siguri
cã o cunoaºtem ºi cã celãlalt nu este real, ci mai degrabã o
imagine mentalã din trecut sau din viitor. Dar tu trebuie sã
soluþionezi asta în ciuda timpului, a distanþelor ºi a faptului cã
noi nu te cunoaºtem. ªtii, este o situaþie criticã de-a dreptul
captivantã, eu sunt el sau el este eu? Apropie-te, Milton, ori-
cine ai fi.“ Au mai fost ºi alte observaþii similare, cu sensuri
asemãnãtoare, care nu au putut fi înregistrate, iar tonul lui
Huxley a devenit brusc imperios. Toatã aceastã situaþie mi se
pãrea echivocã în cel mai înalt grad, dar disocierile temporale
ºi de alt gen arãtau a fi parte integrantã a cazului descris.
Uimit, dar pãstrându-mi calmul exterior, mi-am permis sã-l
trezesc pe Huxley din starea de transã, acceptând ca atare
soluþiile parþiale oferite ºi afirmând în esenþã:
Oriunde ai fi, orice ai face, ascultã atent ceea ce þi se spune
ºi începe sã acþionezi în consecinþã încet, treptat, calm. Simte-te
odihnit ºi în largul tãu, recunoaºte nevoia de a stabili un con-
tact gradat cu vocea mea, cu mine, cu situaþia pe care o repre-
zint, nevoia de a te întoarce la aspecte pe care le aveam în
comun nu cu mult timp în urmã, care pânã nu demult îmi
aparþineau mie, ºi lasã în urmã doar lucrurile importante

DISPONIBILE DOAR LA CERERE, ºTIIND ºI NEºTIIND CÃ SUNT DISPO-
NIBILE DOAR LA CERERE. ªi acum, ia sã vedem, e adevãrat, eºti
aºezat acolo, pe deplin treaz, odihnit, în largul tãu ºi pregãtit
pentru discuþia despre cât de puþin a mai rãmas.
În articolul lui Erickson, au fost folosite trei tipuri dife-

rite de caractere, deoarece el urmãrea sã depãºeascã limitele
impuse de un singur sistem (aici, vizual — tipãrit) de comu-
nicare cãtre cititor a tehnicilor folosite cu Huxley. Proce-
dând astfel, Erickson încearcã sã descrie exemplificând una
dintre cele mai puternice tehnici ale sale. Începem prin a
distribui o secvenþã din mesajul de ansamblu în cele trei
categorii, aºa cum sunt ele marcate prin caractere diferite în
cadrul articolului:
Varianta originalã: Descompunerea ei prin

intermediul semnalului
analogic:
… nu cu mult timp în urmã, A
care pânã nu demult îmi nu cu mult timp în urmã apar-
aparþineau mie, ºi lasã în þinându-mi mie… ºi acum, ia
urmã doar lucrurile impor- sã vedem, eºti aºezat acolo,
tante DISPONIBILE DOAR LA complet treaz, odihnit, în lar-
CERERE, ºTIIND ºI NEºTIIND CÃ gul tãu ºi
SUNT DISPONIBILE DOAR LA CE- B
RERE. ªi acum, ia sã vedem, e disponibile doar la cererere…
adevãrat, eºti aºezat acolo, pe ºtiind ºi neºtiind… disponi-
deplin treaz, odihnit, în largul bile doar la cerere
tãu ºi pregãtit pentru discuþia C
despre cât de puþin a mai ºi lasã în urmã… practic tot
rãmas. ceea ce este important…
adicã… pregãtit pentru discu-
þia despre cât de puþin a mai
rãmas
Caracterele folosite în articolul original reprezintã sec-

venþe distincte din comunicarea de ansamblu a lui Erickson,
pe care a marcat-o printr-un semnal analogic. Nu ne intere-
seazã acum, din perspectiva scopului urmãrit, sã stabilim ce
semnale analogice specifice a folosit Erickson pentru fiecare
dintre categoriile reprezentate de diverse caractere. Din
observaþiile personale ºi din înregistrãrile fãcute asupra lui
Erickson ºi þinând cont de faptul cã Huxley a stat, de regulã,
cu ochii închiºi în timpul transei profunde, presupunem cã
Erickson a folosit schimbãrile de tonalitate ºi de ritm ale
vocii pentru a marca diferenþa dintre cele trei seturi de
mesaje. Erickson deþine un control foarte bun asupra calitã-
þilor analogice ale vocii sale (tonalitatea ºi ritmul). Una din-
tre generalizãrile utile desprinse din aceastã secvenþã a acti-
vitãþii lui Erickson este capacitatea extrem de rafinatã pe
care o dovedeºte prin modul în care utilizeazã interacþiunile
sistemului numeric analogic. În esenþã, elaboreazã o sec-
venþã foarte lungã de cuvinte ºi expresii, care, percepute
auditiv ca un tot, constituie o comunicare bine articulatã.
Limita superioarã a acestei comunicãri este delimitatã (în
acest caz particular) de douã seturi de semnale analogice
care îºi selecteazã fragmente de cuvinte sau expresii din
mesajul de ansamblu, fiecare constituind o comunicare de
sine stãtãtoare. Mai precis, setul A este menit sã-l ajute pe
Huxley sã revinã la o stare relativ normalã de conºtienþã,
setul B are rolul de a fixa replica pe care o va folosi Erickson
ulterior pentru a-l susþine pe Huxley în procesul de rea-
mintire a acestei experienþe; setul C conþine instrucþiunile
date de Erickson lui Huxley pentru a experimenta amnezia
luând în considerare activitãþile transei profunde. Nu putem
supraestima utilitatea ºi puterea acestui marcaj analogic al
materialului numeric, pe care îl descompune în unitãþi sepa-
rate de mesaj. Aceastã tehnicã ºi-a dovedit eficienþa ime-
diatã în cazul majoritãþii celor pe care am aplicat-o. Discuþia
care urmeazã constituie o explicaþie parþialã a eficienþei

acestei metode:
(1) Cu excepþia câtorva hipnotizatori ºi terapeuþi ale

cãror abilitãþi impun cu necesitate ca ei sã fie conºtienþi de
concordanþa sau neconcordanþa cu mesajele comunicate de
persoana pe care o trateazã, nimeni altcineva nu-ºi repre-
zintã sistematic ºi conºtient toate mesajele emise de o per-
soanã pe mãsurã ce aceasta le comunicã. În fiecare moment
temporal, atunci când cineva vorbeºte cu noi, respectivul
face apel la postura corpului (rigidã, reticentã, relaxatã), la
gesturi (miºcãrile braþelor, privirea fixã), la tonalitate (ascu-
þitã, sonorã), la ritm (rapid, lent), la limbaj (cuvintele ºi
modul de înlãnþuire sintacticã a acestora) pentru a exprima
un set de mesaje. Aceste mesaje pot rezona între ele (comu-
nicarea concordantã) sau pot intra în raporturi conflictuale
(comunicarea neconcordantã). În context terapeutic, aceste
diferenþieri formeazã fundamentul de susþinere a schimbãri-
lor induse clientului (vezi The Structure of Magic I, Capito-
lul 6; The Structure of Magic II, Partea a II-a; Peoplemaking,
1973, Satir). Mesajul de ansamblu produs de Erickson
constituie o comunicare bine structuratã, în conformitate cu
normele limbii engleze. Mecanismele obiºnuite de pro-
cesare lingvisticã pentru recuperarea sensului se aplicã la
acest nivel structural, iar noi putem conºtientiza acum
sensul mesajului în ansamblu. Luate în sine, aceste procese
lingvistice sunt de obicei inconºtiente sau preconºtiente, dar
rezultatele lor — sensul afirmaþiilor fãcute — sunt absolut
conºtiente. Deoarece, de regulã, nu ne reprezentãm separat
mesajele transmise prin semnalele analogice ale celeilalte
persoane, nu conºtientizãm relaþia existentã între aceste
semnale ºi materialul lingvistic digital. Astfel, atunci când
Erickson foloseºte semnale analogice pentru a marca des-
compunerea mesajului de ansamblu în unitãþi distincte de
mesaj, nu suntem conºtienþi de apariþia acestui nivel de
structurare, drept urmare receptãm o comunicare despre

ceva ce nu conºtientizãm. Rezultatul acestui proces constã
în faptul cã ceea ce Erickson numeºte planul mental incon-
ºtient recepþioneazã ºi reacþioneazã la un set de mesaje pe
care nu le conºtientizãm deloc. În absenþa conºtientizãrii, nu
provocãm mesajele sã-ºi dezvãluie sensul, ci reacþionãm
doar la ele.
(2) Cu toþii am parcurs o experienþã prelungitã de edu-
caþie în perioada cuprinsã între doi ºi cinci ani, când am
învãþat sã vorbim ºi sã înþelegem sistemul limbajului natural
reprezentat de limba maternã. În aceastã etapã, am început
prin a reacþiona la ºi prin a crea înlãnþuiri de termeni cu o
structurã evident mai simplã decât cea a limbii folosite de
adulþi; aceste tipare mai simple sunt numite gramatici infan-
tile. Ele sunt complet diferite de gramatica implicitã vorbirii
adulþilor, dar sunt pe deplin structurate în modul lor de
configurare.
… Capacitãþile mentale ale unui copil mic par mai
degrabã limitate în multe privinþe, totuºi el ajunge sã
stãpâneascã structura complexã a limbii materne pânã la
vârsta de trei, patru ani. Mai mult, un copil, confruntat cu
o mostrã diferitã de limbaj ºi, în general, cu un ajutor
redus sau fãrã susþinere din partea pãrinþilor, ajunge la
acelaºi sistem gramatical în acest interval scurt. Altfel
spus, fiecare copil devine destul de repede un membru pe
deplin iniþiat al comunitãþii sale lingvistice, capabil sã
producã ºi sã înþeleagã o varietate nesfârºitã de afirmaþii
noi ºi pline de sens în limba pe care o stãpâneºte… Pânã
de curând, psihologia comportamentistã a cercetat lim-
bajul ºi sarcina stadiului iniþial de învãþare a acestuia ca
pe o altã formã a comportamentului uman, care poate fi
subsumatã legilor condiþionãrii. Imaginea pe care înce-
pem deja sã ne-o formãm este aceea a unui copil care îºi
construieºte creativ propriul limbaj, potrivit capacitãþilor
înnãscute ºi intrinseci — un copil care dezvoltã noi teorii
asupra structurii limbajului, modificându-le ºi înlãturân-

du-le pe cele vechi pe mãsurã ce creºte.
Este absolut evident acum, copiii îºi structureazã pe
cont propriu o diversitate de categorii de cuvinte —
bazate pe funcþia pe care limbajul o are în propriile lor
sisteme lingvistice —, astfel încât orice cuvânt trebuie
înþeles în lumina sistemului de ansamblu al copilului, mai
degrabã decât în termenii sistemelor de comunicare ale
adulþilor, pe care nu a ajuns încã sã ºi le însuºeascã… În
momentul în care un copil formeazã deja o sintagmã prin
alãturarea a douã cuvinte, putem începe sã analizãm sis-
temul sãu gramatical activ. Exemplele de mai jos
demonstreazã cã limbajul infantil este deja structurat din
acest punct încolo, cã în curând va fi caracterizat de
structuri ierarhice, cã tinde sã fie regulat, cã structurile se
modificã pe mãsurã ce anii trec ºi cã ele nu corespund
întotdeauna celor folosite de adulþi.
(Psyholinguistics, de Dan Slobin, pp. 40–41,
Scott, Foreman & Co., 1971)
Câteva dintre unitãþile de mesaj (luaþi ca exemplu setul B)

pe care Erickson le creeazã prin marcarea analogicã a comu-
nicãrii de ansamblu nu sunt instanþe bine definite ale grama-
ticii adulte; ca aspect criticabil, ele pãstreazã reminiscenþe
ale tiparelor pe care fiecare dintre noi le-am folosit în timpul
experienþei de învãþare, la vârsta cuprinsã între doi ºi cinci
ani. Astfel, pentru a înþelege mesajul transmis prin succesiu-
nea de cuvinte ºi expresii din unitãþile de mesaj separate de
Erickson prin mãrci analogice, trebuie sã accesãm mecanis-
mele gramaticale pe care le foloseam în copilãrie. Aceasta ne
ajutã sã explicãm fenomenul aproape inevitabil al regresiei
în timp, care se produce „spontan“ atunci când se recurge la
aceastã tehnicã.
(3) Una dintre cele mai provocatoare descoperiri ale

cercetãrii efectuate de lingviºti ºi psiholingviºti este aceea
cã diferitele stadii de formare a sistemului gramatical la
copii, pe mãsurã ce aceºtia evolueazã de la incompetenþa
lingvisticã totalã pânã la competenþa deplinã, tind sã pre-
zinte aceleaºi patternuri simplificate în fiecare etapã, indi-
ferent de personalitatea copilului ºi de caracteristicile
limbii pe care o învaþã (vezi Slobin, 1974; McNeill, 1970,
pentru o prezentare mai amãnunþitã). Acest fapt, împreunã
cu alte câteva consideraþii, a condus cercetãtorii la formu-
larea ipotezei Gramaticii Universale (vezi Chomsky, 1965;
Grinder ºi Elgin, 1973, Capitolul 13). În linii mari, ipoteza
Gramaticii Universale afirmã cã ne începem viaþa cu un set
prestabilit de distincþii care constituie baza pe care con-
struim pe mãsurã ce învãþãm sã înþelegem ºi sã vorbim
sistemul uimitor de complex al limbajului natural cu care ne
confruntãm în etapa cuprinsã între doi ºi cinci ani. Din
literatura amplã referitoare la cazurile de disfuncþii cerebrale
(vezi, îndeosebi, Goldstein, Lenneberg, Geschwind) ºi din
cartografierea neurologicã a funcþiilor localizate cerebral
(vezi, mai ales, Penfield, Gazzinga, Eccles, Sperry), am des-
coperit cã, cel puþin în aparenþã, fiecare dintre cele douã
emisfere cerebrale poate deveni potenþial aºa-numita
emisferã dominantã — în care se aflã localizat sistemul
lingvistic. De exemplu, copiii care au fost victimele unui
accident cerebral la nivelul emisferei dominante, dupã ce au
început sau chiar ºi-au definitivat procesul de a învãþa sã
înþeleagã ºi sã vorbeascã o limbã, îºi pierd iniþial abilitãþile
lingvistice, dar le recapãtã dupã un timp. Pe parcursul aces-
tui proces, ei recurg la acelaºi set de reguli gramaticale pe
care le-au folosit în timpul perioadei iniþiale de învãþare.
Prin corelarea celor douã rezultate, ajungem la concluzia cã
fiecare emisferã cerebralã deþine circuitele interne care
alcãtuiesc ceea ce s-a numit gramatica universalã. Dacã
Erickson îºi divizeazã comunicarea de ansamblu marcând

analogic unitãþile separate de mesaj, unele dintre aceste
seturi (invocãm iarãºi ca exemplu setul B) sunt formate din
patternuri care se apropie de simplitatea de configurare a
gramaticii universale.16 Deoarece emisfera dominantã este
ocupatã de procesele normale desfãºurate la nivelul comu-
nicãrii generale bine articulate, unitãþile separate de mesaj,
purtãtoare ale unor patternuri simplificate, sunt funcþionale
la nivelul emisferei non-dominante. Astfel, este posibil sã
primim ºi sã rãspundem la mesajele stocate în emisfera
non-dominantã fãrã a fi conºtienþi de ceea ce facem.
Deºi aceste trei consideraþii nu epuizeazã posibilitãþile

instituite de marcarea analogicã a limbajului natural de cãtre
Erickson, ele furnizeazã fundamentarea analizei puterii
extraordinare ºi a eficienþei acestei tehnici.
Huxley s-a trezit, s-a frecat la ochi ºi a remarcat: „Mã

încearcã senzaþia extraordinarã cã am trãit o transã profundã,
dar cã experienþa în ansamblu a fost inutilã. Îmi amintesc cã
mi-ai sugerat sã mã adâncesc ºi mai mult în transã ºi m-am
simþit foarte obedient ºi, deºi ºtiu cã a trecut mult timp, chiar
cred cã starea reflecþiei profunde a fost mult mai productivã.“
Deoarece nu s-a interesat în mod special de timp, s-a
început o conversaþie întâmplãtoare, pe parcursul cãreia Huxley
a comparat aprecierea categoricã, dar certã a realitãþii exte-
rioare a transei superficiale cu conºtientizarea tot mai slabã a
aspectelor exterioare în transa intermediarã, care este însoþitã
de senzaþia acutã a confortului minimal cã acele realitãþi exte-
rioare pot deveni certitudini ale prezentului în orice moment.
16 De asemenea, existã dovezi cã emisfera non-dominantã înmagazi-
neazã cuvinte ºi sintagme întregi, folosite frecvent împreunã cu semnifi-

caþiile lor.
A fost întrebat atunci cum percepe realitatea în transa

profundã din care tocmai se trezise. A replicat gânditor cã îºi
aminteºte cã a simþit vag cã parcurgea o transã profundã, dar
cã nu a înregistrat mental amintiri asociate acesteia. Dupã ce
am vorbit o vreme despre amnezia hipnoticã ºi despre posi-
bilitatea ca el însuºi sã manifeste un asemenea fenomen, a râs
amuzat de idee ºi a afirmat cã aceastã problemã ar fi foarte
interesantã pentru o dezbatere. Dupã încã o secvenþã de con-
versaþie nesistematizatã, a fost întrebat, fãrã legãturã cu cele
discutate: „În ce vestibul þii piesa asta de mobilier?“ (indi-
cându-i-se un fotoliu din apropiere). Replica lui a fost surprin-
zãtoare. „Pe cuvânt, Milton, întrebarea asta este de-a dreptul
extraordinarã. Chiar aºa! Nu prea are sens, dar cuvântul acela,
vestibul, transmite o senzaþie ciudatã de cãldurã puternicã,
tulburãtoare. Absolut fascinant!“ Uimit, a cãzut pe gânduri
câteva minute, pentru ca sã afirme în cele din urmã cã dacã
exista vreo semnificaþie, aceasta fãcea parte din zona aso-
cierilor ezoterice trecãtoare. Dupã un alt fragment de conver-
saþie obiºnuitã, am observat: „Mã întreb cât de adâncã era
prãpastia, apropo de marginea pe care am stat.“ La care
Huxley a afirmat: „Pe cinstea mea, Milton, poþi fi înspãi-
mântãtor de criptic. Toate cuvintele astea, «vestibul», «mar-
gine», «prãpastie», au un efect extraordinar asupra mea. De-a
dreptul indescriptibil. Sã vãd dacã le pot asocia vreun sens
anume.“ Timp de vreo cincisprezece minute, Huxley s-a strã-
duit în zadar sã asocieze acele cuvinte unor semnificaþii,
afirmând când ºi când cã felul aparent motivat, dar irelevant,
în care le-am folosit funcþiona în sine însuºi ca o asigurare a
faptului cã pentru mine ele aveau un sens real. În cele din
urmã, a mãrturisit entuziasmat: „L-am gãsit. Uimitor cum de
mi-a scãpat pânã acum. Sunt perfect conºtient cã mi-ai indus
starea de transã ºi e indubitabil cã acele cuvinte au ceva în
comun cu transa profundã care-mi pãrea iniþial atât de inutilã.
Mã întreb dacã pot recupera asocierile fãcute.“
Dupã aproximativ douãzeci de minute de meditaþie tãcutã,

evident intensã, Huxley a remarcat: „Dacã acele cuvinte au
sens cu adevãrat, trebuie sã spun, pe bunã dreptate, cã am o
amnezie hipnoticã profundã. Am încercat sã intru în starea de
reflecþie profundã, dar am constatat cã gândurile îmi gra-
viteazã în jurul experienþelor mele halucinogene. Mi-a venit
greu sã mã desprind de acele gânduri. Am senzaþia cã le folo-
seam pentru a-mi proteja amnezia. Pentru urmãtoarea jumã-
tate de orã, vrei sã ne concentrãm asupra altor probleme pen-
tru a vedea dacã nu se produce o reamintire spontanã asociatã
cuvintelor «vestibul», «margine» ºi «prãpastie»?“
Am discutat despre multe alte lucruri, pânã când, în cele
din urmã, Huxley a spus: „Aceste cuvinte îmi transmit senzaþia
extraordinarã de cãldurã încãrcatã de semnificaþie, dar mã
simt complet, înspãimântãtor de neajutorat. Simt cã trebuie sã
mã bazez pe tine într-o privinþã anume, oricare ar fi ea. Este
nemaipomenit, extraordinar.“
Intenþionat am trecut cu vederea acest comentariu, dar în
timpul conversaþiei ulterioare am observat cã pe chipul lui
Huxley era aºternutã o expresie de uimire ºi de concentrare,
deºi nu fãcea niciun efort sã-mi solicite ajutorul. Dupã un timp,
am remarcat, accentuând uºor cuvintele: „Ei bine, poate acum
lucrurile vor deveni disponibile.“ Dacã pânã atunci stãtuse
tolãnit confortabil în fotoliu, Huxley s-a ridicat surprins ºi
contrariat ºi a dat drumul unui torent de cuvinte, mult prea
rapid pentru a fi înregistrat, cu excepþia unor însemnãri fugare.
Din relatarea sa reieºea, în esenþã, cã termenul „dispo-
nibil“ avea efectul de a da la o parte o cortinã a uitãrii, dez-
vãluind o experienþã subiectivã absolut uimitoare care fusese
inexplicabil distrusã de expresia „a lãsa în urmã“, pentru a fi
recuperatã integral prin sintagma-cheie „a deveni disponibil“.
În acest punct, Erickson îºi dezvãluie încã o datã abili-

tatea rafinatã de a avea acces la ºi de a opera cu modelul de
reprezentare a lumii carcteristic clientului. Acceptând fãrã

obiecþii comentariul lui Huxley potrivit cãruia experienþa sa
în transa profundã fusese „cea mai inutilã experienþã“,
Erickson proiecteazã pentru el o trãire care sã-i permitã sã
ajungã sã înþeleagã posibilitãþile oferite de fenomenul tran-
sei profunde. Mai exact, Erickson urmãreºte sã creeze un tip
de experienþã în care Huxley sã manifeste amnezie, dar sã ºi
conºtientizeze parþial cã se întâmplã ceva extraordinar. Prin
sensibilitatea sa faþã de reprezentarea lingvisticã oferitã de
Huxley în timpul transei profunde, Erickson a operat o
selecþie la nivelul cuvintelor folosite de scriitor în intervalul
de amnezie. Erickson începe sã-l interogheze pe Huxley.
Acesta reacþioneazã semnificativ; mai exact, atunci când
Erickson foloseºte cuvintele sale din timpul amneziei afe-
rente transei profunde, Huxley rãspunde printr-o serie de
afirmaþii precum:
… cuvântul acela, „vestibul“, transmite o senzaþie ciudatã

de cãldurã puternicã, tulburãtoare…
… am avut senzaþia cã eu…
… senzaþia de cãldurã plinã de sens…
Una dintre dimensiunile interesante ale experienþei lui

Huxley este cã anumite cuvinte au cãpãtat o forþã de sugestie
aparent irezistibilã. Mai exact, atunci când Huxley aude
cuvintele vestibul, margine, prãpastie, trãieºte o senzaþie
kinestezicã, ºi o experimenteazã fãrã s-o fi provocat inten-
þionat. Acest proces stabileºte o legãturã solidã cu câteva
secvenþe ale experienþei noastre în context terapeutic. În
activitatea pe care am desfãºurat-o cu referire atât la anumite
tipuri de afecþiuni psihosomatice (ca astmul sau dislexia, de
pildã), cât ºi la unele tipuri relativ frecvente de patternuri ale
imposibilitãþii de a stabili relaþii interpersonale, ne-am con-

fruntat cu ceea ce am ajuns sã desemnãm prin sintagma
funcþii difuze. Prin funcþia difuzã (vezi The Structure of
Magic II, Partea a III-a, pentru o discuþie detaliatã) înþelegem
o situaþie în care o persoanã primeºte un mesaj printr-un
stimul sau un canal de intrare (vizual sau auditiv, de exem-
plu), dar, în loc sã punã în practicã sau sã stocheze informaþia
sau mesajul în sistemul asociat de reprezentare, o transpune
în planul altui sistem. De exemplu, unul dintre clienþii noºtri,
care suferea de astm, prezenta asemenea crize atunci când
auzea cuvântul a ucide sau alþi termeni din aria semanticã a
violenþei interpersonale. O altã clientã era cuprinsã de o furie
incontrolabilã ori de câte ori auzea cuvântul Pãpuºico.
Clienþii al cãror model de reprezentare a lumii specificã fap-
tul cã se comportã ca ºi cum n-ar avea nicio posibilitate de
opþiune în privinþa a ceea ce experimenteazã kinestezic ori de
câte ori aud o numitã succesiune sonorã, manifestã funcþia
difuzã pe care am denumit-o prin sintagma a auzi-a simþi.
Acceptarea din partea lor a unei reprezentãri a lumii în cadrul
cãreia nu exercitã niciun control asupra anumitor funcþii
difuze le reduce clienþilor posibilitãþile de selecþie în privinþa
manifestãrilor de suprafaþã. Mai precis, dacã de fiecare datã
când un client aude un anumit cuvânt, el trãieºte automat o
anumitã senzaþie, atunci este privat de capacitatea de a rãs-
punde original; mai degrabã, el nu face altceva decât sã reac-
þioneze. Responsabilitatea pentru experienþa lui — în sens
literal, pentru ceea ce simte — rezidã undeva în afara lui, iar
afirmaþii precum:
El mã face sã mã enervez
Ea îmi creeazã o stare îngrozitoare de frustrare
sunt, din nefericire, reprezentãri precise ale experienþei

clientului. Patternuri identice din punct de vedere formal
existã ºi în celelalte combinaþii posibile din cadrul siste-

melor de reprezentare de tip stimul. De exemplu, una dintre
clientele noastre trãia senzaþii puternice de fricã ori de câte
ori vedea o maºinã opritã pe banda interioarã a unei ºosele
cu patru benzi de circulaþie. Acest caz exemplificã funcþiile
difuze pe care le-am desemnat prin a vedea-a simþi. În
fiecare caz în parte, autorii au folosit tehnici de punere în
scenã ºi abilitãþi corelate implicând folosirea consecventã a
sistemelor de reprezentare pentru a ajuta, de pildã, clienta
respectivã sã se schimbe, în sensul de a putea opta sã simtã
sunetul ºi imaginile pe care le primise sau le stocase în siste-
mul de reprezentare aferent. (Aceste tehnici sunt prezentate
pe larg în The Structure of Magic II, Pãrþile I, II ºi III.) Teza
susþinutã aici este aceea conform cãreia funcþiile difuze nu
sunt negative sau ilogice; dimpotrivã, ele sunt esenþiale pen-
tru o parte considerabilã din plãcerea ºi creativitatea pe care
le experimentãm în viaþã. În orice caz, în unele contexte, ele
acþioneazã ca o limitare a posibilitãþilor de alegere pe care
fiinþa umanã le are la dispoziþie cu privire la acele aspecte
ale lumii care îi sunt la îndemânã (fobiile, de exemplu).
Astfel, tehnicile terapeutice promovate de noi nu sunt
menite sã înlãture sau sã distrugã aceste funcþii difuze, ci
mai degrabã sã-i ajute pe clienþi sã deþinã controlul asupra
acestor circuite ºi sã poatã opera selecþii la nivelul lor.
Putem observa, de asemenea, cã aceste tipare se manifestã la
nivel cultural sau social. Anumite domenii ale existenþei
sunt clasificate drept funcþii difuze negative ºi transformate
în tabuuri — pornografia, de pildã, este consideratã în SUA,
din punct de vedere cultural, o funcþie negativã de tipul a
vedea-a simþi; în acelaºi fel, mediul cultural condamnã folo-
sirea acelor cuvinte care descriu anumite trãiri fizice,
precum a se regula, a defeca etc.; cu alte cuvinte, ele au fost
identificate ca funcþii difuze negative de tipul a auzi-a simþi.
În sens contrar, standardele culturale ale frumuseþii fizice,
ale graþiei etc., ca ºi muzica, dansul etc., sunt pur ºi simplu,
din perspectivã culturalã, corespondentele valorizate pozitiv

ale funcþiilor de tipul vãz-senzaþie sau auz-senzaþie. Mai
mult, diferenþele culturale înregistrate la nivelul numeroase-
lor grupuri naþionale ºi etnice pot fi uºor reprezentate în ter-
menii funcþiilor difuze catalogate ca pozitive sau negative,
aºa cum sunt ºi diferenþele între necesitãþile standardelor
culturale referitoare la sexe, atât în interiorul unui singur
grup cultural sau etnic, cât ºi la nivelul interacþiunii dife-
ritelor grupuri. Semnificaþia schimbului reciproc de opinii
dintre Erickson ºi Huxley în aceastã secvenþã a articolului
constã în demonstrarea faptului cã circuitele funcþiilor
difuze se învaþã ºi, mai mult decât atât, în evidenþierea
valorii hipnozei ca instrument de cercetare recomandat
pentru a demara investigarea modului de funcþionare a aces-
tui tip de circuit uman. Erickson a manifestat o sensibilitate
de-o viaþã pentru aceastã posibilitate spectaculoasã ºi pro-
vocatoare. Chiar la începutul carierei sale, a analizat diver-
sele fenomene legate de surzenia indusã hipnotic ºi de dalto-
nism (vezi Erickson, 1938a ºi b).
În final, trebuie remarcat cã Erickson îºi manifestã sensi-
bilitatea faþã de persoana cu care lucreazã. Îi permite lui
Huxley sã încerce diferite modalitãþi de recuperare a
materialului asociat circuitelor de tipul a auzi-a simþi, aºa
cum au fost anterior stabilite. Huxley este original în încer-
cãrile sale de a depãºi amnezia, care reprezintã baza circui-
telor de tipul a auzi-a simþi pe care le experimenteazã. Dupã
ce a consacrat destul de mult timp acestei activitãþi, Erickson
menþioneazã una dintre frazele-cheie pe care le-a marcat
analogic ca aparþinând setului B — setul de cuvinte ºi fra-
ze-cheie care îi vor permite lui Huxley sã-ºi revigoreze amin-
tirile. Rezultatele sunt spectaculoase. Încã o datã, aceastã
secvenþã probeazã valoarea funcþiilor difuze induse hipnotic
ca instrument de cercetare a potenþialului neurologic uman —
stãrile modificate de conºtienþã.
Mi-a explicat cã a înþeles acum cã parcursese o „transã

profundã“, ca stare psihologicã substanþial diferitã de medi-
taþia profundã, cã aceasta din urmã era marcatã de conºti-
entizarea atenuatã, dezinteresatã ºi nesemnificativã a realitãþii
exterioare, de senzaþia de a se afla într-o stare subiectivã ºi
conºtientã familiarã, de un simþ al controlului ºi de dorinþa de
a utiliza capacitãþile de care dispune ºi în care amintirile,
cunoºtinþele ºi experienþele din trecut înregistreazã o miºcare
lentã de fluidizare. Ea este însoþitã de senzaþia lãuntricã per-
manentã cã aceste amintiri, cunoºtinþe, experienþe ºi realizãri,
oricât de puternice, nu sunt mai mult decât o înºiruire ordo-
natã de semnificaþii referitoare la experienþe psihologice pe
baza cãrora se întemeiazã o stare emoþionalã subiectivã, pro-
fundã, plãcutã, din care vor izvorî cunoºtinþele vaste ce vor fi
utilizate imediat, cu un minim efort de conºtientizare.
A afirmat cã ºtie acum cã starea de transã profundã
reprezintã o categorie total diferitã a experienþei. Ea poate
include realitatea exterioarã, dar aceasta dobândeºte un sens
nou, absolut insolit, ce face trimitere la realitatea lãuntricã
subiectivã. De exemplu, în timp ce eram parþial prins în transa
profundã trãitã de el, era ca ºi cum n-aº fi fost o persoanã
diferitã, cu propria ei identitate. În schimb, eram perceput
doar ca o persoanã pe care el (Huxley) o cunoºtea dintr-o
relaþie vagã, nesemnificativã ºi total irecuperabilã în planul
memoriei.
În afarã de propria noastrã „realitate“, existã ºi o alta, cu
care ne confruntãm doar în visele trãite cu ochii deschiºi, o
realitate pe care nimeni n-o pune sub semnul întrebãrii. Dim-
potrivã, o acceptãm fãrã problematizãri intelectuale ºi nu se
manifestã contraste sau comparaþii rãuvoitoare sau contra-
dicþii, astfel încât tot ceea ce este trãit la modul subiectiv este
acceptat fãrã rezerve ca fiind autentic, atât din punct de vedere
subiectiv, cât ºi din punct de vedere obiectiv, ºi aflat în legã-
turã cu tot ceea ce ne înconjoarã.
În transa profundã, Huxley s-a vãzut pe sine într-o prã-

pastie adâncã, largã, pe marginea cãreia, sus de tot, mã aflam
eu, perceput doar prin nume ºi prin vorbãria mea enervantã.
În faþa sa, pe o suprafaþã mare de nisip uscat, moale, era
un copil dezbrãcat, culcat pe burtã. Acceptând ca atare
aceastã imagine, fãrã a-i pune la îndoialã viabilitatea, Huxley
se uita lung la copil, foarte curios în privinþa comportamentului
acestuia, foarte dornic sã încerce sã înþeleagã miºcãrile per-
spicace pe care le executa cu mâinile, în contrast cu cele
greoaie ale picioarelor. Spre amuzamentul lui, s-a surprins
trãind un sentiment nelãmurit ºi curios de uimire, ca ºi cum el
însuºi s-ar fi aflat în postura copilului, privind cãtre nisipul
moale ºi încercând sã înþeleagã ce se întâmplã.
În timp ce privea, a început sã perceapã ca sâcâitoare
prezenþa mea, deoarece încercam aparent sã dialoghez cu el,
a devenit nerãbdãtor ºi mi-a cerut sã fac liniºte. S-a întors ºi a
observat cã acel copil lua proporþii sub ochii lui, se târa, se
aºeza, se ridica, ºchiopãta, mergea, se juca, vorbea. Privea
acest copil în creºtere extrem de fascinat, rezona cu expe-
rienþele personale ale respectivului, cele de învãþare, de sim-
þire, de manifestare a voinþei. L-a urmãrit departe în timp, par-
curgând o multitudine de evenimente, pe mãsurã ce trecea de
la copilãrie la vârsta ºcolarã, pânã la adolescenþã ºi prima
tinereþe. A fost atent la dezvoltarea fizicã a copilului, a trãit
experienþele individuale fizice ºi mentale ale acestuia, a sim-
patizat cu el, a empatizat cu el, s-a bucurat cu el, a meditat, a
problematizat ºi a învãþat cu el. S-a simþit a fi una cu el, ca ºi
cum ar fi fost vorba despre propria sa persoanã ºi a continuat
sã-l urmãreascã pânã ºi-a dat seama cã cel care fusese odatã
copil ajunsese acum un tânãr în vârstã de 23 de ani. A pãºit
mai aproape pentru a vedea la ce se uitã tânãrul ºi a realizat
brusc cã respectivul era Aldous Huxley însuºi ºi cã acest
Aldous Huxley se uita la un alt Aldous Huxley, care avea puþin
peste cincizeci de ani, poziþionat chiar în partea opusã a
vestibulului în care se aflau amândoi; ºi cã el, în vârstã de

52 de ani, se privea pe el însuºi, celãlalt Aldous, de 23 de ani.
Apoi, Aldous de 23 de ani ºi Aldous de 52 de ani au înþeles
aparent simultan cã se uitau unul la altul ºi întrebãrile curioase
au prins a se naºte brusc în mintea amândurora. Pentru unul,
întrebarea era: „Tu eºti proiecþia mea despre cum voi arãta
când voi avea 52 de ani?“ ºi pentru celãlalt: „Chiar aºa arãtam
când aveam 23 de ani?“ Amândoi erau conºtienþi de între-
barea care se ivea în mintea celuilalt. Fiecare considera
aceastã întrebare de un „interes extrem de fascinant“ ºi fiecare
încerca sã determine care era „realitatea propriu-zisã“ ºi care
era „experienþa profund personalã proiectatã în exterior în
formã halucinatorie“.
Pentru oricare dintre ei, ultimii 23 de ani erau ca o carte
deschisã, toate amintirile ºi evenimentele erau precise ºi au
reunoscut cã acele amintiri reprezentau elementul pe care îl
aveau în comun ºi cã în cazul amândurora doar speculaþia
nãscutã din uimire oferea o explicaþie plauzibilã pentru oricare
dintre anii cuprinºi în intervalul de vârstã 23–52 de ani.
Au privit de-a lungul vestibulului (acest „vestibul“ nu era
clar reprezentat), ºi în sus, cãtre marginea prãpastiei unde
stãteam eu. Ambii ºtiau cã persoana aflatã acolo sus prezintã o
oarecare semnificaþie, cã se numeºte Milton ºi cã i se puteau
adresa. Gândul le-a venit amândurora în acelaºi timp, a putut
fi auzit de cãtre ambii, dar încercarea lor a eºuat, deoarece au
vãzut cã nu puteau vorbi decât simultan, nicidecum con-
secutiv.
S-au analizat reciproc încet, cu un aer meditativ. Unul
dintre ei trebuia sã fie cel adevãrat. Celãlalt nu era decât o
imagine recuperatã din memorie sau o proiecþie a imaginii de
sine. Este posibil ca Aldous de 52 de ani sã fi pãstrat toate
amintirile cuprinse între 23 ºi 52 de ani? Dar dacã era ade-
vãrat, cum îl putea vedea atunci pe Aldous de 23 de ani fãrã
ca anii care trecuserã de la acea vârstã fragedã pânã acum sã
nu-ºi fi lãsat amprenta asupra lui? Dacã voia sã-l perceapã

distinct pe acel Aldous de 23 de ani, trebuia sã înlãture toate
amintirile ulterioare pentru a-l vedea exact aºa cum era atunci.
Dar dacã el era celãlalt Aldous, cel tânãr, de ce nu-ºi putea
confecþiona la modul imaginativ amintiri pentru perioada
23–52 de ani, în loc sã-l vadã pe Aldous ca pe un individ de
52 de ani ºi nimic mai mult? Ce tip de blocaj psihologic se
putea produce pentru a genera aceastã stare ciudatã de
lucruri? Fiecare dintre ei se simþea a fi pe deplin cunoscãtor a
ceea ce gândeºte ºi problematizeazã celãlalt. Fiecare punea
sub semnul întrebãrii „realitatea celuilalt“ ºi fiecare gãsea
explicaþii pertinente pentru asemenea experienþe personale
contrastante. Întrebãrile se succedau rapid, cum putea fi sta-
bilit adevãrul ºi care era, în aceastã situaþie de ansamblu, rolul
acelei persoane reduse la un nume care stãtea pe marginea
unei prãpastii, de cealaltã parte a vestibulului? Persoana aceea
indistinctã ar putea oferi un rãspuns? De ce sã nu-l strigãm
pentru a vedea ce ne poate spune?
Cu evidentã plãcere ºi cu interes sporit, Huxley ºi-a pre-
zentat detaliat întreaga experienþã subiectivã, speculând
asupra dereglãrii temporale trãite ºi asupra blocajelor de
memorie care generau problema insolubilã a identitãþii reale.
În final, în manierã experimentalã, autorul a fãcut o
observaþie întâmplãtoare: „Desigur, toate acestea pot fi lãsate
în urmã pentru a deveni disponibile cândva mai târziu.“
S-a produs imediat restabilirea amneziei posthipnotice ini-
þiale. S-au fãcut eforturi pentru a scinda aceastã amnezie
hipnoticã indusã încã o datã prin observaþii învãluite, prin
enunþuri tranºante, prin relatarea faptelor. Huxley a considerat
expunerile mele epice despre un copil aflat pe nisip, o prã-
pastie adâncã, un vestibul „suspect de interesant“ ca fiind sim-
ple aserþiuni încifrate pe care credea cã le emit cu un anumit
scop. Dar ele nu evocau nimic mai mult de atât. Fiecare
afirmaþie fãcutã de mine era, luatã în sine, lipsitã de conþinut
informativ ºi menitã doar sã provoace asocieri. Totuºi, niciun

rezultat nu s-a fãcut simþit pânã când cuvântul „DISPONIBIL“
nu a înregistrat acelaºi efect precum cel anterior. Huxley relata
toate acestea pentru a doua oarã, dar fãrã sã realizeze cã nu
face altceva decât sã se repete. Sugestiile furnizate dupã ce a
terminat de povestit totul încã o datã au avut ca efect reamin-
tirea totalã a primei sale relatãri. Reacþia care a urmat conster-
nãrii iniþiale a fost aceea de a compara, secvenþã cu secvenþã,
fiecare dintre cele douã relatãri. A fost uimit de asemãnarea
lor ºi a observat doar variaþii minore în succesiunea elemen-
telor narative ºi la nivelul selecþiei termenilor.
Se manifestã aici douã patternuri care prezintã interes

pentru noi: mai întâi, dacã cititorul examineazã relatarea
fãcutã de Huxley cu privire la trãirea transei profunde, va
observa opþiunea consecventã pentru predicatele vizuale —
un pattern pe care l-am dezbãtut în comentariile noastre
anterioare. În al doilea rând, reinducerea succesivã a amne-
ziei ºi îndepãrtarea ulterioarã a acesteia atât în vederea expe-
rienþelor originale ale transei profunde, cât ºi pentru recu-
perarea lor prin amintire în starea normalã de conºtienþã
confirmã forþa ºi eficacitatea grupurilor de mesaje stabilite
de Erickson prin tehnica mãrcilor analogice.
Încã o datã, ca ºi mai înainte, a fost indusã amnezia post-

hipnoticã ºi s-a ajuns la un al treilea proces de reamintire,
urmat de înþelegerea indusã a acestuia ca atare.
S-au fãcut observaþii ample ºi detaliate asupra întregii suc-
cesiuni a evenimentelor ºi s-au comparat însemnãrile indi-
viduale cu unele comentarii intercalate privind semnificaþia
lor. Aspectele urmãrite au fost abordate sistematic, pentru a li
se preciza semnificaþiile ºi au fost induse transe rapide pentru
a reînsufleþi pe problemele dezbãtute. În orice caz, eu am fãcut
doar câteva precizãri scrise privind conþinutul experienþei lui
Huxley, deoarece el era cel mai în mãsurã s-o prezinte pe larg.

Însemnãrile mele aveau în vedere mai ales succesiunea eve-
nimentelor ºi întocmirea unui rezumat destul de bun al întregii
desfãºurãri a acestora.
Am continuat discuþia pânã când am ajuns sã stabilim acti-
vitãþile programate pentru seara respectivã, dar nu înainte de
a cãdea de acord asupra pregãtirii ulterioare a materialului în
vederea publicãrii sale. Huxley intenþiona sã foloseascã atât
meditaþia profundã, cât ºi transele suplimentare autoinduse ca
suport în elaborarea unui articol, dar evenimentele nefericite
care au urmat au curmat aceastã intenþie.
Concluzii
Este o întâmplare nefericitã faptul cã relatarea de mai sus
reprezintã doar un fragment dintr-un amplu proiect de cercetare
privind natura diferitelor stãri de conºtienþã. Starea de meditaþie
profundã a lui Huxley nu prezenta un caracter hipnotic. În loc
de asta, pãrea a fi o stare de maximã concentrare, însoþitã de
ruperea completã de realitatea exterioarã, dar cu o capacitate
totalã de reacþie la stimulii externi, în grade diferite de promp-
titudine. Era o experienþã strict personalã servind, aparent, ca
un fundament nerecunoscut ca atare pentru activitatea con-
ºtientã care-i permitea sã dispunã, cu maximã libertate, de tot
ceea ce gândise în starea de meditaþie profundã.
Comportamentul sãu hipnotic era pe deplin consonant cu
cel manifestat de ceilalþi clienþi. Era capabil sã experimenteze
toate fenomenele transei profunde ºi putea reacþiona prompt la
sugestiile posthipnotice ºi la stimulii aproape insesizabili. A
declarat rãspicat cã starea hipnoticã era total diferitã de starea
de meditaþie profundã.
În timp ce se poate face o comparaþie cu activitatea oniricã,
iar includerea în aceeaºi situaþie subiectivã a „vestibulului“ ºi a
„prãpastiei“ sugereazã o astfel de activitate oniricã, asemenea
incluziuni specifice sunt considerate frecvent o dezvoltare spon-

tanã a unei profunde activitãþi hipnotice ideosenzoriale, mani-
festate de cãtre subiecþi foarte inteligenþi. Comportamentul sãu
somnambulic, ochii deschiºi, promptitudinea reacþiilor manifes-
tate în raport cu mine, reacþiile sale accentuat hipnotice sunt
toate elemente care aratã cã hipnoza reproducea indubitabil
situaþia generalã în contextul redus al celei de moment.
Capacitatea remarcabilã a lui Huxley de a dezvolta o stare
disociatã, chiar pãstrând în minte solicitarea lui iniþialã pentru
o tehnicã permisivã, pentru a vizualiza hipnotic propria creº-
tere ºi evoluþie în relaþii temporale distorsionate, în timp ce
sugereazã curiozitatea sa intelectualã atotcuprinzãtoare, subli-
niazã cele mai interesante posibilitãþi de cercetare, care trans-
mit ºi un plus de informaþii. Întrebãrile adresate lui în urma
experimentului au arãtat cã Huxley nu a avut idei sau intenþii
conºtiente de a-ºi revizui experienþele de viaþã ºi nici nu a
interpretat din aceastã perspectivã sugestiile care i-au fost ofe-
rite în timpul inducerii transei. Acest aspect a fost pus în evi-
denþã printr-un proces de inducþie a transei ºi prin toatã
aceastã cercetare special direcþionatã. Potrivit explicaþiilor
sale, atunci când a simþit cã a intrat „profund în transã“, a cãu-
tat ceva de fãcut, pentru a declara ulterior: „Deodatã, m-am
aflat faþã în faþã cu mine — ceva de-a dreptul ieºit din comun.“
Deºi experienþa trãitã alãturi de Huxley era absolut remar-
cabilã, nu era prima mea confruntare cu asemenea aplicaþii ale
regresiei în timp, puse în practicã de subiecþi cu un coeficient
ridicat de inteligenþã. Un asemenea subiect experimental a
solicitat sã fie hipnotizat ºi anunþat, în timpul transei, cã urma
sã dezvolte un tip special de regresie. Aºa s-a ºi întâmplat, ca
rãspuns la interesul manifestat de el, în timp ce mã aºtepta
sã-mi finalizez una dintre activitãþile mele. Cererea i-a fost
îndeplinitã ºi a fost lãsat sã-ºi vadã de ale lui, aºezat confortabil
într-un scaun în colþul opus al laboratorului. Dupã aproximativ
douã ore, mi-a cerut sã-l trezesc. Mi-a povestit cã s-a pomenit
dintr-odatã pe un deal necunoscut ºi, privind în jur, a vãzut un
bãieþel ºi a intuit imediat cã trebuie sã aibã vreo ºase ani.

Curios sã-ºi verifice aceastã presupoziþie la adresa unui copil
necunoscut, s-a îndreptat spre el doar ca sã descopere cã acel
copil era el însuºi. A recunoscut imediat dealul cu pricina ºi a
încercat sã înþeleagã cum el, cel de 26 de ani, se poate uita la
sine însuºi aºa cum era la vârsta de ºase ani. A realizat imediat
nu doar cã îºi poate vedea, auzi ºi simþi sinea de copil, ci cã-i
cunoaºte pânã ºi cele mai lãuntrice gânduri ºi trãiri. În
momentul în care a conºtientizat asta, a simþit foamea copilului
ºi pofta acestuia de a mânca prãjituri cu ciocolatã. Asta a atras
dupã sine o avalanºã de amintiri despre el însuºi, ca persoanã
de 26 de ani, dar a observat cã gândurile copilului rãmâneau
focalizate asupra prãjiturilor ºi cã bãieþelul era absolut incon-
ºtient de prezenþa lui acolo. El era un fel de om invizibil, întors
cumva în timp pentru a-ºi vizualiza ºi a-ºi simþi sinele infantil.
Clientul meu mi-a povestit cã „a trãit“ cu acel copil ani întregi,
i-a cunoscut succesele ºi eºecurile, s-a familiarizat cu viaþa lui
interioarã, ºi-a pus întrebãri cu privire la evenimentele care
urmau sã aibã loc în viitor ºi, asemenea copilului, a constatat
uimit cã, deºi avea 26 de ani, se instalase o amnezie totalã cu
privire la evenimentele ulterioare vârstei copilului din acel
moment, cã nu putea sã-ºi anticipeze viitorul mai mult decât o
putea face bãieþelul. A mers la ºcoalã împreunã cu el, s-a
bucurat alãturi de el de vacanþe, asistând mereu la creºterea ºi
evoluþia acestuia. Cu fiecare nouã zi, constata cã se afla în
posesia a numeroase asociaþii între întâmplãrile din trecut ºi
momentul prezent al vieþii copilului.
Au parcurs împreunã ciclul primar ºi gimnazial, liceul ºi
apoi un lung interval de decizie dacã sã urmeze sau nu o facul-
tate ºi, în acest caz, pentru ce specializare sã opteze. A cunos-
cut acelaºi chin al indeciziei ca ºi sinele sãu adolescentin, a
trãit uºurarea ºi bucuria celuilalt atunci când a fost luatã o
decizie, propriile sentimente de bucurie ºi uºurare fiind iden-
tice cu cele trãite de dublul sãu.
Clientul meu mi-a explicat cã experienþa lui a constat în

retrãirea, moment cu moment, a vieþii sale, cu aceeaºi capaci-
tate de conºtientizare pe care o avea atunci, ºi cã limitata con-
ºtiinþã de sine pe care o manifesta la 26 de ani se rezuma la a
se percepe ca om invizibil care-ºi priveºte propria creºtere ºi
dezvoltare începând din copilãrie, fãrã a dispune de o mai
bunã cunoaºtere a viitorului decât avea copilul. Se bucurase de
toate întâmplãrile, cu o perspectivã amplã ºi însufleþitã asupra
celor legate de trecut, pe mãsurã ce se înfãptuia fiecare eve-
niment în parte. Experienþa s-a încheiat în momentul intrãrii la
facultate. A înþeles atunci cã se afla într-o stare de transã
profundã ºi cã voia sã se trezeascã ºi sã ia cu el, în starea de
conºtienþã obiºnuitã, amintirea a ceea ce trãise în mod subiectiv.
Acelaºi tip de experienþã a fost pus în practicã cu alþi
subiecþi experimentali, atât bãrbaþi, cât ºi femei, dar fiecare s-a
deosebit de celãlalt prin felul în care a trãit experienþa res-
pectivã. De exemplu, o fetiþã care avea douã surori gemene, cu
trei ani mai mici decât ea, a simþit cã formeazã ea însãºi „o
pereche de gemeni care cresc împreunã, dar ºtiu întotdeauna
absolut totul despre ceea ce i se întâmplã celuilalt“. Povestirea
ei nu conþinea nicio referinþã la cele douã surori pe care le avea
de fapt, toate amintirile ºi asocierile de acest gen fiind excluse.
Un alt subiect, cu înclinaþii deosebite în domeniul meca-
nicii, a construit un robot pe care l-a înzestrat cu viaþã doar
pentru a descoperi cã îºi transferase de fapt asupra lui propria
viaþã. A studiat apoi robotul pe parcursul multor ani de eveni-
mente experimentale ºi acumulãri de cunoºtinþe, însuºindu-ºi-le
pe toate în paralel, asta din cauzã cã trãia o stare de amnezie
cu privire la trecut.
Eforturile repetate de a desfãºura un experiment bine arti-
culat au fost sortite eºecului. De obicei, subiectul se împo-
triveºte sau refuzã din motive incomprehensibile. În toate
experimentele efectuate de mine în legãturã cu acest gen de
evoluþie a transei hipnotice, acel tip de „retrãire“ a vieþii de
cãtre o persoanã anume s-a manifestat întotdeauna spontan,

fiind accesibil doar subiecþilor foarte inteligenþi ºi maleabili din
punct de vedere experimental.
Experienþa lui Huxley a fost cel mai bine înregistratã ºi este
o mare pierdere cã cele mai multe observaþii detaliate, aflate
în posesia lui, au fost distruse înainte ca el sã aibã ocazia sã le
dea o formã pe deplin elaboratã. Memoria prodigioasã a lui
Huxley, capacitatea sa de a recurge la meditaþia profundã, abi-
litatea sa de a dezvolta o stare hipnoticã în vederea unor sco-
puri precise ºi de a se trezi ascultând de voinþa proprie pe
deplin conºtient de ceea ce tocmai trãise (în ziua urmãtoare,
Huxley a solicitat foarte puþine instrucþiuni pentru a se
perfecþiona în inducerea autohipnozei), erau toate de bun
augur pentru un studiu foarte bine informat. Din nefericire,
distrugerea ambelor caiete cu însemnãri l-a împiedicat sã facã
eforturile de a le reconstitui din memorie, deoarece caietul
meu conþinea foarte multe observaþii despre aspecte procedu-
rale asupra cãrora el nu pãstra niciun fel de amintire, dar care
erau esenþiale pentru orice elaborare pertinentã. Oricum, sper
ca raportul întocmit în paginile de faþã sã slujeascã, în ciuda
deficienþelor sale, ca studiu pilot pentru dezvoltarea unei cer-
cetãri mai cuprinzãtoare ºi mai documentate asupra diferitelor
stãri de conºtienþã.
Rezumând, subliniem doar cã Erickson generalizeazã

concluziile trase asupra a ceea ce el a numit, în contexte
diferite, distorsiunea temporalã (vezi, îndeosebi, Cooper ºi
Erickson, Time Distortion in Hypnosis, 1959). În acest cadru,
el se concentreazã asupra abilitãþii, dovedite de numeroºi
subiecþi, de a îndeplini, în dimensiunea temporalã subiectivã
specificã transei profunde, sarcini care ar fi imposibile în
timp real — de pildã, recapitularea întregii vieþi fãrã a se
simþi presaþi sau grãbiþi. Aici menþionãm doar acest fenomen
— urmând sã reluãm ulterior subiectul.
Acest articol al lui Erickson despre iniþiativa comunã, a sa

ºi a unuia dintre cei mai talentaþi ºi mai originali scriitori ai
secolului XX, constituie un studiu inestimabil, care su-
gereazã câteva modalitãþi specifice prin care noi, ca fiinþe
umane, putem începe sã ne explorãm propriul potenþial de a
trãi, a experimenta — de a crea, mai bine spus — stãri modi-
ficate de conºtienþã. Încheiem acest comentariu invocând
afirmaþia finalã a lui Erickson:
… sper ca raportul întocmit în paginile de faþã sã slu-
jeascã, în ciuda deficienþelor sale, ca studiu pilot pentru
dezvoltarea unei cercetãri mai cuprinzãtoare ºi mai docu-
mentate asupra diferitelor stãri de conºtienþã.
Pa r t e a a I I - a
Familiarizarea
cu patternurile
hipnoterapiei
ericksoniene
Introducere
În Partea I a acestui volum, am urmãrit un scop dublu: în

primul rând, am þinut sã arãtãm cã patternurile de com-
portament sistematice se manifestã în activitatea hipnoticã a
lui Milton Erickson; în al doilea rând, am subliniat faptul cã
aceste patternuri pot fi identificate ºi selectate în aºa fel
încât sã vã fie utile în propria dumneavoastrã activitate
hipnoticã. Pe parcursul acestui demers, am sperat cã veþi
putea demara procesul de însuºire a patternurilor într-o
manierã care sã vã permitã sã le depistaþi ºi sã vã gândiþi
cum anume vã pot fluidiza înþelegerea în propriul câmp de
activitate. Aceastã a doua parte a cãrþii este consacratã
iniþiativei de familiarizare cu patternurile specific erickso-
niene într-o manierã mult mai sistematicã. Ea este menitã sã
vã prezinte caracteristicile fiecãruia dintre ele dintr-o
perspectivã care vã va permite sã înþelegeþi nu doar natura
fiecãrui pattern, ci ºi aspectele ºi implicaþiile utile care þin de
acesta. În primul volum, ne concentrãm asupra noþiunilor
lingvistice ºi a modului lor de acþiune, în vederea inducþiei
ºi a transmiterii sugestiilor. Am dori sã subliniem cã aici se
aflã, indubitabil, toate patternurile comportamentale folosite
de Milton Erickson ca hipnoterapeut, dar cã este vorba
despre cele pe care noi le considerãm fundamentale ºi cele
mai uºor de învãþat ºi de folosit. Fiecare pattern lingvistic
prezent în aceastã secþiune a primului volum poate fi gene-

ralizat prin celelalte forme ale comunicãrii analogice speci-
fice fiinþelor umane (intonaþia, miºcarea corpului etc.), care
vor forma subiectul volumelor ulterioare. De exemplu, am
invocat în treacãt conceptul de ambiguitate, constând dintr-o
structurã de suprafaþã a limbajului natural, care, prin natura
construcþiei sale, poate avea mai multe sensuri. ªi vom veni
cu exemple precum:
În cursul hipnotizãrii, hipnotizatorii pot fi dificili
Aceastã propoziþie poate primi oricare dintre cele douã

interpretãri de mai jos:
1. Hipnotizatorul, pe parcursul inducerii hipnozei, poate

fi dificil de urmãrit cu privire la felul în care o folo-
seºte.
2. Hipnotizarea celor care practicã hipnoterapia poate fi

dificilã, în sensul apariþiei unor complicaþii sau al obþi-
nerii unor rezultate neaºteptate.
Sensul vizat de propoziþia citatã nu este foarte clar ºi nu

poate fi precizat doar cu ajutorul structurii de suprafaþã. El
constituie un exemplu de ambiguitate sintacticã.
Urmãtorul extras dintr-un alt articol al lui Erickson oferã
o ilustrare a ambiguitãþii kinestezice la care recurge hipno-
terapeutul citat. Ambiguitãþile de ordin kinestezic sunt pre-
zentate cu caractere italice pentru a le scoate în evidenþã.
Patternurile comune dificultãþii de interpretare ºi ale polise-
miei sunt identice din punct de vedere formal ºi exemplificã
modul în care pot fi folosite de cãtre oricare dintre sistemele
senzoriale.
Introducere 175
Atunci, ea a fost adusã printr-o uºã lateralã pentru a da

ochii cu mine. Ne-am privit în tãcere ºi apoi (aºa cum fãcusem
de multe ori înainte cu seminariºtii din Statele Unite, aflaþi în
cãutarea a ceea ce consideram a fi, din punct de vedere clinic,
subiecþi „buni, sensibili“, asta înainte de începerea semina-
rului propriu-zis ºi înainte, deci, de a mã face cunoscut lor)
m-am îndreptat spre ea vioi ºi zâmbitor ºi i-am întins mâna ca
reacþie a gestului similar venit din partea ei. Ne-am strâns
mâinile încet, eu privind-o fix în ochi, în timp ce ea fãcea la
fel, ºi am încetat sã mai zâmbesc. I-am dat drumul mâinii din
strânsoare ezitant, puþin neobiºnuit, apãsând mai tare cu dege-
tul mare, apoi cu cel mic, apoi cu cel mijlociu, mereu într-un
fel nesigur, insolit, ezitant, pentru ca în cele din urmã sã-mi
retrag mâna atât de încet, încât sã nu-ºi dea seama foarte bine
când i-am eliberat-o pe-a ei sau ce parte a acesteia atinsesem
ultima datã. În acelaºi timp, mi-am mutat privirea în altã parte,
dându-i astfel impresia, slabã, dar semnificativã, cã nu pãream
a mã uita la ea, ci cã, prin ochii ei, priveam undeva departe.
Pupilele i s-au dilatat încet, timp în care am dat drumul mâinii
ei într-un mod delicat, lãsându-i-o în aer, într-o poziþie catalep-
ticã. O uºoarã presiune ascendentã, exercitatã la baza mâinii
ei, i-a ridicat-o încet.
Pe neaºteptate, a doua… inducþie a avut loc în ianuarie

1961, în timpul unei vizite în Caracas, Venezuela. Am fost
invitat sã fac o vizitã la Spitalul Conception Palacios, în timpul
cãreia mi s-a cerut sã vorbesc despre folosirea hipnozei în
obstetricã, cu ocazia unei întâlniri improvizate în sala de con-
ferinþe. Cineva mi-a sugerat sã fac ºi o demonstraþie practicã
pe mãsurã ce expun fenomenul hipnozei. Amintindu-mi de
experienþa mea din Mexico City, am întrebat dacã pot sã lucrez
cu o femeie tânãrã, care nu cunoºtea scopul vizitei mele acolo,
care nu vorbea limba englezã ºi care era complet lipsitã de
orice fel de experienþã de tip hipnotic. Au fost aduse trei
tinere, m-am uitat la ele ºi am ales-o pe aceea care-mi crea
impresia clinicã de a dispune de ceea ce numeam eu „atenþie

sensibilã“. Le-am rugat pe celelalte douã sã se îndepãrteze ºi
am dorit sã i se spunã celei pe care o alesesem cã doream sã
colaboreze cu mine în timpul expunerii mele. Foarte atent,
translatorul i-a transmis întocmai mesajul, fãrã a-i da informaþii
suplimentare, ºi ea a reacþionat dând din cap afirmativ.
Pãºind spre ea ºi aflându-ne faþã în faþã le-am explicat în
englezã celor care înþelegeau cã urmau sã fie martorii demer-
sului meu. Translatorul a tãcut ºi tânãra m-a privit extrem de
atentã ºi uimitã.
I-am arãtat mâinile mele, care erau goale, ºi apoi, cu

dreapta, i-am prins cu degetele încheietura dreaptã, abia atin-
gând-o, doar cã era vorba despre o stimulare tactilã ezitantã,
neobiºnuitã, schimbãtoare, cu vârful degetelor. Rezultatul a
fost cã i-am captat interesul, concentrat, expectativ, surprin-
zãtor. Cu degetul mare de la mâna dreaptã, am exercitat o
uºoarã presiune tactilã pe partea lateralã a încheieturii, ca ºi
cum i-aº fi rãsucit-o în sus; în acelaºi timp, am exercitat acelaºi
gen de presiune tactilã descendentã la nivelul proeminenþei
radiale, pe partea lateral-dorsalã a încheieturii, cu degetul mij-
lociu; de asemenea, tot concomitent, am apãsat uºor cu dege-
tele rãmase, cu relativ aceeaºi intensitate, dar fãrã a indica o
direcþie anume. A reacþionat automat la atingerile direcþionate
fãrã a le diferenþia conºtient de celelalte, fiind atentã, evident,
mai întâi la una dintre ele, apoi la cea de-a doua. Pe mãsurã
ce reacþiona, am amplificat aceste atingeri, variindu-le, dar
fãrã a diminua numãrul ºi intensitatea celorlalþi stimuli tactili.
Astfel, i-am sugerat miºcãri laterale ale braþului ºi ale mâinii,
diversificând stimulii tactili amestecaþi printre atingerile nedi-
recþionate aflate în descreºtere. Aceste miºcãri spontane de
rãspuns, a cãror origine o recunoºtea, au uimit-o ºi, pe mãsurã
ce pupilele i se dilatau, i-am atins încheietura mâinii sugerân-
du-i o miºcare ascensionalã ºi… braþul ei a început sã se ridice,
concomitent cu reducerea lentã a atingerilor, astfel încât nu a
Introducere 177
observat retragerea presiunii tactile ºi consecvenþa miºcãrii

ascensionale. Înlocuindu-mi rapid degetele cu ale ei, am diver-
sificat atingerile, astfel încât palma sã i se ridice în sus fãrã
sã-ºi dea seama ºi apoi i-am atins din nou degetele, îndreptân-
du-le pe unele, îndoindu-le pe altele, ºi o atingere potrivitã a
fãcut sã i se încline cotul continuu. Asta a condus la miºcarea
uºoarã a mâinii pe direcþia ochilor. De îndatã ce am observat
reacþia, i-am captat atenþia vizualã folosindu-mi degetele ºi
i-am direcþionat privirea spre ochii mei. Mi-am concentrat pri-
virea ca ºi cum m-aº fi uitat undeva departe, prin ea ºi dincolo
de ea, mi-am apropiat degetele de ochi, pe care i-am închis
uºor, am rãsuflat adânc, oftând, mi-am aplecat umerii într-o
manierã relaxatã ºi am arãtat cãtre degetele ei, care se apro-
piau de ochi.
Mi-a urmat instrucþiunile pantomimice ºi a intrat într-o stare
de transã care se opunea eforturilor personalului de a-i reþine
atenþia. (1967, pp. 93–96)
Fragmentul de mai sus a fost dat ca exemplu pentru a

arãta modul în care patternurile lingvistice folosite pot fi
generalizate pânã la nivelul sistemelor de comunicare ana-
logice. Intenþionãm sã ne concentrãm în principal asupra
patternurilor lingvistice specifice activitãþii ericksoniene.
Strategia la care recurgem constã în regruparea patternurilor
prezentate pânã acum în serii naturale bazate pe modul lor de
funcþionare ºi pe caracteristici. Ele au fost subsumate tehni-
cilor de:
(1) Stabilire a unui raport de rezonanþã empaticã, pentru a

dezorienta ºi a utiliza emisfera dominantã;
(2) Accesare a emisferei non-dominante.
Lectura atentã a Pãrþii a II-a vã va furniza tehnici lingvis-

tice de inducþie ºi sugestie, dar ºi o strategie coerentã de uti-
lizare a lor în activitatea hipnoticã.
Încheiem cu câteva citate din Carlos Castañeda, autor con-

temporan foarte cunoscut (Tales of Power, 1974; pp. 231–233,
245, 247–248, 265).
… Primul demers al unui profesor este acela de a intro-

duce ideea cã realitatea pe care credem cã o vedem nu este
decât o imagine, o descriere a realitãþii ca atare. Toate efor-
turile dascãlului urmãresc sã demonstreze discipolului
adevãrul acestei idei. Dar acceptarea ei pare a fi unul
dintre lucrurile cele mai greu de realizat; suntem prizo-
nierii orgolioºi ai propriei noastre viziuni despre lume,
care ne îndeamnã sã gândim ºi sã acþionãm ca ºi cum am
ºti totul despre realitatea înconjurãtoare. Încã din primul
moment, dascãlul cautã sã reducã la tãcere viziunea per-
sonalã limitatã. Magicienii numesc asta îngrãdirea dialo-
gului interior, convinºi fiind cã este singura tehnicã foarte
importantã pe care trebuie s-o deprindã un discipol…
„Limitarea dialogului interior reprezintã oricum cheia

spre lumea magicienilor“, a spus el. „Restul acþiunilor
noastre sunt doar niºte ajutoare; nu fac decât sã accelereze
efectul îngrãdirii dialogului lãuntric.“
… Profesorul capteazã viziunea despre lume. Am

numit aceastã viziune insula tonalului*. Am spus cã tot
* În Tales of Power, Carlos Castañeda atribuie termenilor tonal ºi
nagual rolul unor concepte fundamentale care descriu centrii de percepþie;

astfel, tonalul se referã la atenþia de tip primar, posibil la emisfera cerebralã
stângã, iar nagualul la atenþia de tip secundar, cu posibile trimiteri la emis-
fera cerebralã dreaptã. Mai mult, preluat din contextul antropologiei spe-
cifice popoarelor precolumbiene, desemnând aici legãtura spiritualã dintre
om ºi animalul totemic, la Carlos Castañeda nagualul are semnificaþia unei
persoane capabile sã-i orienteze pe ceilalþi cãtre zone neexplorate ale
conºtienþei, iar adepþii sãi îl asociazã conceptelor orientale ale taoismului,
meditaþiei ºi infinitului (n. tr.).
Introducere 179
ceea ce suntem se aflã pe acea insulã. Potrivit explicaþiei

magicianului, insula tonalului este rezultatul percepþiilor
noastre care au fost obiºnuite sã se concentreze asupra
anumitor elemente; fiecare element, ºi toate la un loc,
constituie reprezentarea noastrã despre lume. Treaba unui
dascãl, în ceea ce priveºte percepþia elevului, stã în reor-
donarea tuturor elementelor de pe insulã pe una dintre
jumãtãþile proiecþiei himerice. Trebuie sã fi înþeles pânã
acum cã purificarea ºi reordonarea insulei tonalului pre-
supune regruparea tuturor elementelor sale de partea
raþiunii. Sarcina mea a fost aceea de a vã schimba viziu-
nea obiºnuitã, nu de a o distruge, mai bine spus, de a o
constrânge sã treacã de partea raþiunii…
… A desenat pe piatrã un cerc imaginar ºi l-a împãrþit
în douã printr-un diametru vertical. A spus cã mãiestria
unui profesor se dovedeºte atunci când îºi convinge
discipolul sã-ºi structureze viziunea lui despre lume în
jumãtatea dreaptã a cercului.
„Ce este jumãtatea dreaptã?“, am întrebat eu.
„Aceea este partea tonalului“, a spus el. „Profesorul se
adreseazã întotdeauna acelei laturi ºi, confruntându-ºi
ucenicul, pe de o parte, cu calea rãzboinicilor, îl deter-
minã sã cunoascã raþiunea, seriozitatea, disciplina sufletu-
lui ºi a trupului, ºi, pe de altã parte, cu cea a situaþiilor
ilogice, dar reale, cãrora ucenicul nu le poate face faþã, îl
forþeazã sã înþeleagã cã raþiunea lui, deºi minunatã în sine,
nu poate acoperi decât o micã porþiune…
… „Acest fel de a merge satureazã tonalul“, a spus el.

„Îl inundã. ªtii, atenþia tonalului trebuie focalizatã asupra
creaþiei sale. De fapt, acest gen de atenþie este primul
factor care genereazã ordinea din univers; astfel, tonalul
trebuie sã fie atent la elementele lumii lui pentru a o
prezerva ºi, mai presus de toate, trebuie sã susþinã viziu-
nea despre lume la nivelul dialogului interior.“
A spus cã felul potrivit de a merge era un subterfugiu.

Mai întâi, prin încruciºarea degetelor, rãzboinicul atrage
atenþia asupra armelor; uitându-se apoi, fãrã a-ºi fixa
privirea pe ceva anume, la orice punct aflat înaintea lui pe
arcul care începe din vârful picioarelor ºi se terminã
undeva la orizont, el ºi-a inundat pur ºi simplu tonalul cu
informaþie. Fãrã relaþia biunivocã cu elementele descrip-
tive, tonalul era incapabil de a vorbi cu sine însuºi, ºi
astfel a fost redus la tãcere…
… Instaurarea ordinii la nivelul percepþiei noastre este

regatul exclusiv al tonalului; doar acolo acþiunile noastre
capãtã coerenþã; doar acolo sunt asemenea scãrilor pe
care, urcându-le, cineva numãrã treptele. Nimic de felul
acesta nu se aflã în nagual. Aºadar, perspectiva tonalului
este o unealtã, ºi nu e doar cea mai bunã, ci ºi singura de
care dispunem…
„Visul este un ajutor practic furnizat de magicieni“, a

spus el. „Nu erau proºti; ºtiau ce fac ºi cãutau sã afle
utilitatea nagualului antrenând tonalul sã renunþe pentru
moment, ca sã zicem aºa, ºi apoi sã înºface din nou.
Aceastã afirmaþie este iraþionalã pentru dumneavoastrã.
Dar asta aþi fãcut mereu: antrenându-vã sã renunþaþi, fãrã
a da drumul pietricelelor. Visul este, desigur, încununarea
eforturilor magicienilor, folosirea extremã a nagualului.“
Stabilirea raportului
de rezonanþã empaticã,
distragerea atenþiei ºi utilizarea
emisferei dominante
Pentru a înþelege aceastã tehnicã, ar fi indicat sã pãs-

trãm in minte modelul magicianului care nu vrea sã ne
informeze, ci, mai curând, sã ne distragã atenþia pentru
a-ºi putea îndeplini scopul.
Milton H. Erickson, Special Techniques
of Brief Hypnotherapy, 1967, p. 393
Introducere
Inducþia stãrii modificate de conºtienþã numitã transã
necesitã ºi presupune distragerea ºi/sau utilizarea a ceea ce
Milton Erickson numeºte mintea conºtientã. Reprezentarea
conºtientã poate genera câteva modalitãþi distincte (vizuale,
auditive, kinestezice). Pentru a stabili o transã, toate siste-
mele de reprezentare trebuie, într-o anumitã mãsurã, sã fie
implicate în acest proces, deoarece el presupune reprezen-
tarea simultanã a unui segment redus, bine delimitat, al expe-
rienþei. Începutul acestui proces poartã numele de raport de
rezonanþã empaticã. Pentru cea mai mare parte a activitãþii
hipnotice, el poate fi obþinut fãcându-i pe clienþi sã-ºi foca-
lizeze privirea într-un singur punct ºi sã asculte vocea terape-
utului. Acesta începe sã prezinte experienþele pe care le
cunoaºte prin examinarea a ceea ce i se întâmplã clientului;
de pildã, modificãrile percepþiei vizuale (de exemplu, a treia
senzaþie înregistratã la nivelul ochilor clientului, produsã de

privirea insistentã într-un punct fix). Aceastã descriere,
constituind obiectul explicaþiilor anterioare, stabileºte un
cerc al feedbackului între manifestãrile observabile ale
clientului — ceea ce hipnoterapeutul vede ºi aude cã face
clientul — ºi ceea ce clientul îl aude spunând pe hipnotizator.
Asta echivaleazã cu însuºirea modelului despre lume al
clientului — intrarea în realitatea acestuia, acceptarea ºi apoi
folosirea ei în scopurile urmãrite de ºedinþa de hipnozã. A
veni în întâmpinarea modelului despre lume al clientului, a
rezona empatic cu acest model pentru a-l direcþiona apoi
într-un nou teritoriu este una dintre strategiile consecvente
ale lui Erickson, care uºureazã atât munca lui, cât ºi pe cea a
clientului. Orice încercare de a-l forþa pe client sã accepte
ceva nou sau de a-l face sã-ºi renege convingerile nutrite
pânã atunci deschide posibilitatea rezistenþei, deoarece clien-
tul este confruntat cu un element conflictual. Acest dezacord
nu face decât sã epuizeze timpul ºi energia celor prinºi în el,
fãrã a sluji unui scop precis.
Mulþi dintre dumneavoastrã aþi trãit probabil experienþa
destul de frecventã de a deveni, cum spunem noi, „prizo-
nierii“ comunicãrii interpersonale. Cineva, de pildã, vine la
dumneavoastrã ºi vã spune ceva de genul:
Of, sunt aºa de prost; nu sunt în stare sã fac un lucru ca

lumea.
O reacþie posibilã este aceea de a încerca sã fim

„amabili“, zicând:
Nu-i adevãrat; ºtii cã eºti în stare sã faci multe lucruri.

Poþi face X, Y, Z etc.
Rezultatul obiºnuit desprins din experienþa noastrã este cel

potrivit cãruia, cu cât încercaþi sã-i fiþi mai „de folos“ astfel, cu
Emisfera dominantã 183
atât persoana respectivã se încãpãþâneazã sã susþinã contrariul.

Ca exemplu suplimentar, o cunoºtinþã vã poate spune:
Vreau pãrerea ta; cum crezi cã ar trebui sã procedez, aºa

sau aºa?
Îi rãspundeþi:
Ei bine, varianta X pare potrivitã.
De regulã, persoana respectivã va opta imediat pentru

varianta Y. O strategie care s-a dovedit infailibilã în activi-
tatea noastrã hipnoticã este sã ne punem de acord cu per-
soana în cauzã, astfel încât ea sã opteze, invariabil, pentru
varianta opusã. Ca exemplu, analizaþi urmãtorul fragment
preluat dintr-o ºedinþã de terapie:
Jane: Sunt aºa de bãtutã-n Terapeutul: Am observat
cap, eu… eu vorbesc asta; de fapt, eºti aºa de
numai tâmpenii. bãtutã-n cap, încât nu cred
cã existã cineva care sã te
poatã ajuta. Probabil cã nu-i
nimic de fãcut — mai bine
ai lãsa-o baltã.
Jane: Ei bine, a… um… a Terapeutul: Nu, nu, ai drep-

tate, eºti irecuperabilã. Cred
cã ai face bine sã te duci
acasã ºi sã te încui în toa-
letã; nu-i nimeni pe lumea
asta aºa de tâmpit ca tine.
Jane (întrerupându-l): Hai Terapeutul: Bine, dacã tu

cã nu-s chiar aºa de rea; crezi cã mai poþi fi salvatã,
hai, hai (izbucnind în râs) hai sã-i dãm drumul.
ºtiu ce urmãreºti, aºa
cã hai s-o lãsãm baltã,
de acord?
Erickson manifestã o sensibilitate deosebitã faþã de acest

tip de comunicare; iese în întâmpinarea modelului despre
lume al clientului, îl acceptã ºi-l exploateazã la maximum.
Urmãtoarele fragmente sunt exemplificatoare în sensul aces-
tei capacitãþi extrem de rafinate.
Primul raport de caz

George fusese internat într-un spital de boli nervoase timp
de cinci ani. Nu-i fusese niciodatã stabilitã identitatea. Era pur
ºi simplu un necunoscut de aproximativ 25 de ani care fusese
ridicat de poliþie pentru comportament antisocial ºi dat în grija
personalului acelui spital. În timpul celor cinci ani, toate
afirmaþiile lui logice ºi coerente s-au rezumat la a spune doar
„Mã cheamã George“, „Bunã dimineaþã“ ºi „Bunã seara“.
Altfel, vorbea mereu fãrã noimã, dând naºtere unui „ghiveci“
de cuvinte, de nimeni înþeles. Acesta se compunea din sunete,
silabe, cuvinte ºi enunþuri discontinue. În primii trei ani, a stat
pe o bancã de lângã intrarea principalã a pavilionului ºi a luat
imediat cu asalt pe oricine intra, împuindu-i capul cu „ghive-
ciul“ lui verbal. În alte situaþii, era destul de liniºtit, bolboro-
sindu-ºi incoerenþele verbale obiºnuite.
Nenumãrate eforturi au fost fãcute de psihiatri, psihologi,
asistentele medicale, asistenþii sociali, de restul personalului ºi
chiar de tovarãºii de suferinþã pentru a scoate de la el afirmaþii
coerente, dar toate au fost zadarnice. George avea un singur
fel de a vorbi, cel al bolborosirii unor cuvinte nedesluºite.
Dupã aproximativ trei ani, rãmãsese consecvent obiceiului sãu
de a-i întâmpina pe toþi cei care intrau în spital cu izbucnirile
lui ilogice, dar în intervalele dintre aceste manifestãri stãtea
tãcut pe bancã, aparent depresiv, dar bâlbâindu-ºi nervos aso-
ciaþiile întâmplãtoare de cuvinte atunci când se apropia cineva
pentru a-i pune vreo întrebare.
Autorul a convocat personalul spitalului în al ºaselea an al
ºederii lui George acolo. A fost pus la curent cu manifestãrile
pacientului de la intrarea în pavilion. I s-a spus, de asemenea,
cã alþi pacienþi sau personalul spitalului puteau sta lângã el pe

bancã, fãrã sã-i suporte mormãiala, atâta timp cât nu-i adresau
nicio întrebare. Dupã aceste precizãri, a fost elaboratã o stra-
tegie terapeuticã. O secretarã a stenografiat „ghiveciul“ de
cuvinte prin care le ura bun-venit tuturor celor care intrau în
pavilion. Au fost studiate cu atenþie aceste înregistrãri tran-
scrise, dar nu s-a putut detecta nicio semnificaþie. Aceste aso-
ciaþii incoerente de cuvinte au fost parafrazate cu grijã, folo-
sind expresiile mai puþin probabile din vorbirea lui George ºi,
pe baza lor, s-a elaborat un studiu amplu, pânã când terapeu-
tul a putut improviza el însuºi un nonsens verbal asemãnãtor
ca structurã cu cel al lui George, dar folosind un vocabular
diferit.
Apoi, toate intrãrile în pavilion au început sã se facã printr-o
uºã lateralã aflatã la o oarecare distanþã de George. Autorul ºi-a
fãcut apoi obiceiul de a sta în tãcere pe bancã alãturi de pa-
cient, mãrind intervalul de timp petrecut acolo pânã s-a ajuns
la o orã. Apoi, la urmãtoarea întâlnire, terapeutul s-a prezentat,
dând impresia cã vorbeºte de unul singur, însã George n-a re-
acþionat.
A doua zi, s-a prezentat adresându-se direct lui George.
Acesta a izbucnit într-o cascadã de cuvinte cãreia autorul i-a dat
replica, în termeni respectuoºi ºi sensibili, însoþiþi de o cantitate
similarã din „ghiveciul“ de cuvinte atent conceput. George pãrea
debusolat, iar când terapeutul a terminat, George a venit cu o
nouã contribuþie personalã în domeniul mormãielilor, bolboro-
sitã cu o intonaþie interogativã. În replicã, autorul ºi-a supli-
mentat propria cantitate de incoerenþe verbale.
Dupã câteva asemenea schimburi de cuvinte, George a
cãzut în muþenie, iar autorul a plecat imediat la treburile lui.
În urmãtoarea dimineaþã, s-au salutat reciproc, spunân-
du-ºi unul altuia pe nume. Apoi George s-a lansat într-o lungã
peroraþie lipsitã de noimã, la care autorul a rãspuns politicos
în aceeaºi manierã. Au urmat schimburi de replici formate din
enunþuri incoerente mai lungi sau mai scurte, dupã care

George a devenit tãcut, iar terapeutul s-a dus la treburile lui.
Acest joc a continuat o vreme. Apoi George, dupã schimbul
reciproc de salutãri matinale, a plonjat într-o sporovãialã fãrã
noimã, neîntreruptã, timp de patru ore. Pe autor asta l-a costat
un prânz pierdut ºi efortul de a da o replicã pe mãsurã. George
l-a ascultat cu atenþie ºi i-a dat, la rândul sãu, o replicã de douã
ore, urmatã iarãºi de un rãspuns tot de douã ore, foarte obo-
sitor. (S-a observat cã George s-a uitat la ceas pe parcursul dia-
logului lor.)
În dimineaþa urmãtoare, George a rãspuns coerent la salut,
dupã care a adãugat douã enunþuri ilogice, la care autorul a
replicat prin douã enunþuri similare. Dar George a protestat:
„Vorbeºte cu noimã, doctore.“ „Desigur, aº fi bucuros s-o pot
face. Deci, care este numele tãu?“ „O’Donovan, ºi era ºi tim-
pul ca cineva care ºtie sã vorbeascã sã mã întrebe asta. Mai
mult de cinci ani petrecuþi în spelunca asta…“ (dupã care au
urmat unul sau douã enunþuri incoerente). Autorul a rãspuns:
„Mã bucur sã-þi aflu numele, George. Cinci ani sunt un interval
mare de timp…“ (ºi douã enunþuri de „ghiveci“ verbal în
replicã).
Restul istorisirii confirmã aºteptãrile. O istorie personalã
completã, împãnatã de incoerenþe verbale, a fost obþinutã prin
întrebãri judicios formulate, dar amestecate cu aceleaºi mo-
mente de nonsens lingvistic. Tratamentul lui George, niciodatã
lipsit de obiºnuitul „ghiveci“ verbal redus acum la câteva mor-
mãieli neinteligibile, a decurs excelent. În mai puþin de un an,
a ieºit din spital, s-a angajat cu normã întreagã, ºi la intervale
din ce în ce mai mari revenea la spital pentru a explica cum
recuperarea sa continuã ºi este tot mai eficientã. Totuºi, de
fiecare datã, îºi începea ºi îºi încheia relatarea cu acelaºi „ghi-
veci“ verbal, pe care aºtepta sã-l audã în replicã ºi din partea
terapeutului. Nu se putea abþine însã, cu ocazia acestor vizite
frecvente, sã nu comenteze rãutãcios: „Nimic nu se comparã
cu puþin nonsens în viaþã, nu-i aºa, doctore?“, la care era
evident cã aºtepta ºi mai ºi primea o confirmare înþelegãtoare,

însoþitã de consacrata mormãialã. La trei ani dupã ce ieºise din
spital ºi parcursese un proces pe deplin satisfãcãtor de readap-
tare, s-a pierdut legãtura cu el, cu excepþia unei felicitãri amu-
zante trimise dintr-un alt oraº. Aceasta relata o scurtã, dar
satisfãcãtoare dare de seamã a socializãrii sale într-un oraº
îndepãrtat. Era semnatã cum se cuvine, dar numele lui era
urmat de o harababurã de silabe. Nu era menþionatã adresa
expeditorului. A încheiat relaþia de cooperare în termenii con-
sideraþi de el ca fiind potriviþi.
În timpul psihoterapiei, s-a dovedit a fi hipnotizabil, par-
curgând transa medie spre cea profundã în aproximativ cinci-
sprezece minute. Oricum, comportamentul specific transei era
asemãnãtor celui din starea de veghe, neprezentând deci
niciun fel de avantaje terapeutice, în ciuda testelor repetate.
Fiecare interviu terapeutic era caracterizat de folosirea consec-
ventã a unei cantitãþi corespunzãtoare de asociaþii verbale
incoerente.
Cazul de mai sus reprezintã un exemplu mai degrabã

extrem de stabilire a unui raport de consonanþã cu pacientul la
nivelul problemei sale extrem de grave. Iniþial, autorul a fost
criticat de ceilalþi cu moderaþie, dar, când a devenit evident cã
s-a venit astfel în întâmpinarea celor mai presante nevoi ale
pacientului, nu au mai existat alte comentarii adverse. (1967,
pp. 501–502)
Abilitatea lui Erickson de a rezona cu George la nivelul

modelului despre lume al acestuia, ajungând chiar sã adopte
limbajul straniu al pacientului, este un exemplu perfect refe-
ritor la modul în care terapeutul îºi întâlneºte clientul pe
„teritoriul“ acestuia, în loc sã-l determine sã accepte regulile
consacrate. Când practicienii terapiei ºi ai hipnozei vor
deprinde aceastã abilitate, conceptul de client rigid nu va mai
avea sens, iar stãrile de transã se vor dovedi funcþionale în

cazul tot mai multor oameni.
Urmãtorul fragment este un bun exemplu pentru ceea ce,
în mod obiºnuit, se considerã a fi un pacient rigid, care a fost
deja considerat nehipnotizabil sau insensibil. Inducþia
operatã de Erickson este simplã, pentru cã iese din nou în
întâmpinarea clientei, rezonând cu modelul ei despre lume,
ceea ce-i oferã posibilitatea de a o conduce uºor cãtre starea
doritã. „Rezistenþa“ acesteia devine însuºi modelul inducþiei.
„Vrei sã foloseºti hipnoza în legãturã cu tratamentul stoma-

tologic. La fel vor soþul tãu ºi colegii lui, dar, de câte ori s-a
recurs la hipnozã, nu ai reuºit sã intri în transã. Ai încremenit
de fricã ºi ai þipat. E de ajuns cã þi-e fricã, nu trebuie sã mai
ºi þipi. Acum vrei sã-þi aplic un tratament psihiatric, dacã e
nevoie, dar cred cã nu e cazul. În schimb, o sã-þi induc starea
de transã ca sã poþi folosi hipnoza în scop stomatologic.“
Ea a replicat: „Dar voi muri de fricã iar ºi voi începe sã
þip.“
I-am rãspuns: „Nu, mai întâi vei intra în panicã. Ãsta-i
primul lucru pe care-l faci ºi, poftim, fã-l acum. Încremeneºte
tot mai mult de fricã braþele, picioarele, corpul, gâtul, chiar
mai mult decât atunci când erai cu soþul tãu.
Acum închide ochii ºi lasã-þi pleoapele nemiºcate, astfel
încât sã nu le poþi deschide.“
A reacþionat conform instrucþiunilor.
Capacitatea lui Erickson de a stabili un raport de rezo-

nanþã empaticã cu clientul ºi de a utiliza modelul acestuia
despre lume este un instrument de lucru excelent; ceilalþi
practicanþi ai hipnozei mai au încã multe de învãþat de la el
în acest domeniu. Foarte adesea, insuccesul hipnoterapeu-
tului de a rezona cu clientul ºi de a face apel la modelul
individual despre lume genereazã eºecuri ce ar fi putut
deveni sursa însãºi a succesului. Un exemplu negativ în acest
sens ne-a fost oferit de o vizitã fãcutã împreunã cu Erickson.

Coordonam un seminar de searã, axat pe hipnozã, ºi cer-
cetam diferitele fenomene hipnotice descrise de Erickson în
articolele sale. Experimentam halucinaþiile negative pe o
femeie tânãrã. În timp ce se afla în transã profundã, i-am dat
o serie de sugestii despre faptul cã nu-ºi va vedea mâna.
Când s-a trezit, a deschis ochii, s-a uitat cu atenþie la mâna
dreaptã ºi a spus dezamãgitã: „Dar este încã aici.“ Unul
dintre cei doi autori a replicat imediat: „Da, fireºte, mâna asta
poþi s-o vezi“, intonaþia vocii sugerând însã mai mult de atât.
Atunci ºi-a mutat uºor privirea, uitându-se cãtre cealaltã
mânã ºi a exclamat: „Nu pot sã cred! A dispãrut!“ Stabilirea
unui raport de rezonanþã empaticã cu reacþia ei iniþialã,
acceptarea viziunii ei de moment asupra experienþei în curs
ºi coordonarea au fãcut posibilã aceastã alternanþã vizualã.
O experienþã clinicã în care a fost utilizatã aceeaºi tehnicã

se concentreazã asupra unui pacient turbulent în vârstã de
25 de ani, pentru care nu era indicatã hipnoterapia. În orice
caz, el cerea insistent sã i se inducã transa hipnoticã, decla-
rându-se în acelaºi timp nehipnotizabil. Într-o anume împre-
jurare, a forþat nota solicitând imperativ: „Hipnotizaþi-mã chiar
dacã nu sunt hipnotizabil.“
Aceastã cerere a fost pusã în practicã cu ajutorul rostirii
domoale a unor sugestii de relaxare lentã, progresivã, de obo-
sealã ºi somn. În intervalul de o orã, cât a durat aceastã
acþiune, pacientul a stat aºezat pe marginea scaunului, a gesti-
culat ºi a clasificat ironic întreaga procedurã ca ilogicã ºi
empiricã. La sfârºitul ºedinþei, el a declarat cã pierduse timp
ºi bani degeaba. Îºi putea „aminti fiecare sugestie ineficientã,
prosteascã“, precum ºi „tot ceea ce se întâmplase în intervalul
ãsta“. Autorul ºi-a însuºit rapid aceste afirmaþii pentru a
declara, oarecum repetitiv: „Fireºte cã-þi aminteºti. Te afli aici,
în cabinet. Bineînþeles cã aici îþi poþi aminti totul. Totul s-a
întâmplat în birou, tu ai fost aici, prin urmare e normal sã-þi
aminteºti.“ Pacientul a solicitat impulsiv o altã întâlnire ºi a

plecat în grabã.
La urmãtoarea întâlnire, a fost intenþionat întâmpinat în
anticamerã. A întrebat imediat dacã fusese la întâlnirea pre-
cedentã. I s-a rãspuns evaziv cã ar trebui sã-ºi aminteascã sin-
gur dacã o fãcuse sau nu. A dat o explicaþie potrivit cãreia, în
ziua aceea, se pomenise dintr-odatã stând în maºinã ºi între-
bându-se dacã tocmai venise de la întâlnire sau dacã trebuia
sã se ducã atunci. A întors întrebarea pe toate pãrþile, înainte
de a se gândi sã verifice pe ceas pentru a descoperi cã trecuse
de mult ora întâlnirii. Totuºi, nu era încã în stare sã soluþioneze
problema pentru cã nu-ºi dãdea seama câtã vreme stãtuse
acolo gândindu-se la asta. A întrebat, din nou, dacã venise la
întâlnirea anterioarã ºi iar i s-a rãspuns, la fel de evaziv, cã el
este cel mai în mãsurã sã-ºi aminteascã asta.
Când a intrat în cabinet, s-a oprit brusc ºi a spus: „Am venit
la întâlnire. Mi-aþi irosit timpul cu tehnica aceea hipnoticã
stupidã ºi ineficientã.“
Dupã alte câteva comentarii preliminare, a fost sugestionat
sã se întoarcã în anticamerã, unde a manifestat iar o formã de
amnezie cu privire la prima întâlnire, laolaltã cu toate între-
bãrile legate de faptul dacã fusese sau nu acolo. Din nou, n-a
primit un rãspuns clar. A fost condus încã o datã în cabinet,
unde a experimentat pentru a doua oarã reamintirea totalã a
întâlnirii precedente.
A fost dus iarãºi în anticamerã ºi amnezia a revenit. Când
s-a reîntors în cabinet, amintirilor curente despre ºedinþa pre-
cedentã li s-a adãugat ºi aceea a intrãrilor consecutive în anti-
camerã, împreunã cu stãrile amnezice care le-au marcat. Asta
l-a uimit ºi l-a intrigat aºa de tare, încât ºi-a petrecut aproape
toatã ºedinþa ducându-se în anticamerã ºi revenind în birou. În
anticamerã retrãia starea de amnezie, iar în birou pe cea de
recuperare a întregii experienþe, laolaltã cu manifestãrile din
anticamerã.
Efectul terapeutic al acestei experienþe hipnotice a constat

în disciplinarea imediatã a atitudinii de ansamblu ostile, cri-
tice, revendicative a pacientului ºi în stabilirea unui raport
optim de colaborare. Rezultatul a fost cã terapia s-a intensificat
chiar dacã s-a renunþat la hipnozã. (1967, pp. 41-42)
Hipnoterapeuþii neexperimentaþi tind sã considere prea

uºor eºecul iniþial ca fiind o lipsã de abilitate din partea lor
sau a subiectului. Erickson subliniazã insistent importanþa
acceptãrii ºi a folosirii fiecãrei manifestãri de comportament
a clientului, venind astfel în întâmpinarea modelului despre
lume al acestuia ºi orientându-l în direcþii noi. Iatã descrierea
pe care o face acestui proces:
În inducerea transei, hipnoterapeutul neexperimentat în-

cearcã adesea sã coordoneze sau sã domine comportamentul
pacientului pentru a se potrivi concepþiei sale despre modul în
care ar trebui sã reacþioneze acesta. Dimpotrivã, ar trebui sã
se producã minimalizarea constantã a rolului terapeutului, în
paralel cu potenþarea rolului subiectului. Se poate invoca
exemplul unui subiect care s-a oferit voluntar ºi care a fost
folosit mai târziu în activitatea de predare a hipnozei studen-
þilor la medicinã.
Dupã o expunere cu caracter general asupra hipnozei, ºi-a

exprimat dorinþa de a i se induce imediat transa. I s-a oferit
sugestia de a-ºi alege singurã scaunul ºi poziþia cea mai con-
fortabilã. Dupã ce s-a instalat aºa cum a vrut, ºi-a exprimat ºi
dorinþa de a fuma o þigarã. I s-a oferit imediat una ºi a început
sã fumeze tacticos, privind meditativ la fumul care se înãlþa
spre tavan. S-au fãcut câteva observaþii întâmplãtoare despre
plãcerea de a fuma, de a privi norii de fum, despre starea de
bine simþitã atunci când ducem þigara la gurã, despre senti-
mentul lãuntric de satisfacþie care apare atunci când ne lãsãm
absorbiþi de bucuria de a fuma, fãrã a trebui sã fim atenþi la
lucruri exterioare. S-au fãcut observaþii succinte ºi despre

inhalarea ºi exalarea fumului, încercându-se armonizarea cu
ritmul respirator al clientei. S-a subliniat ºi lejeritatea cu care
îºi ducea þigara la gurã printr-un gest automat, pentru ca apoi
sã-ºi coboare mâna sprijinind-o de braþul fotoliului. S-a urmãrit
ca ºi aceste afirmaþii sã coincidã cu comportamentul ei.
Curând, cuvintele „a inhala“, „a exala“, „a ridica“, „a coborî“
au cãpãtat o funcþie condiþionalã de care nu era conºtientã
datoritã aparenþei de conversaþie a procesului de transmitere a
sugestiilor. În aceeaºi manierã, au fost oferite sugestii întâm-
plãtoare în care cuvintele somn, somnoros ºi a dormi erau
corelate miºcãrii pleoapelor ei.
Înainte de a termina þigara, intrase deja într-o transã
uºoarã. Apoi i s-a sugerat cã poate continua sã fumeze pe
mãsurã ce adormea din ce în ce mai profund; a fost încre-
dinþatã cã hipnoterapeutul va supraveghea þigara în timp ce ea
va fi tot mai absorbitã într-un somn adânc ºi cã va continua sã
simtã senzaþiile plãcute ale fumatului. S-a instalat transa pro-
fundã optimã ºi a fost instruitã îndelung sã reacþioneze potrivit
manifestãrilor comportamentale inconºtiente. (1967, p. 18)
Stabilirea raportului de rezonanþã empaticã reprezintã

aºadar un aspect al strategiei ericksoniene generale de
accesare a emisferei dominante pentru a induce starea de
transã. Dupã ce se încheie cercul feedbackului empatic,
demareazã restul strategiei de ansamblu privind accesarea
emisferei dominante. Acest proces este descris de Erickson
dupã cum urmeazã:
Hipnoza profundã este acel nivel… care permite subiec-

tului sã acþioneze optim ºi direct în planul inconºtientului,
fãrã interferenþa minþii conºtiente.
Asta se realizeazã simultan prin stabilirea rezonanþei

empatice, prin distragerea atenþiei ºi prin utilizarea tiparelor
inconºtiente de comportament generate de emisfera domi-

nantã. Abordarea clientului într-un mod care recurge la pro-
cesul de construire a modelelor lingvistice ale experienþei
umane îi permite hipnoterapeutului sã acceseze resursele
vaste de care dispune acesta. În The Structure of Magic I am
descris acest proces de creare a modelelor menþionate.
Metamodelul este un set de formule precise prin care tera-
peutul poate lansa o provocare directã la adresa reprezen-
tãrilor împovãrãtoare. Hipnoza însã, nu invalideazã aceste
procese de reprezentare, ci le transformã în instrumentul
care-i permite clientului sã realizeze atât starea de transã, cât
ºi obiectivele propuse. Astfel, scopurile terapeutice pot fi
atinse prin provocarea lansatã terapiei de Metamodel, atât în
sensul înþelegerii, cât ºi în cel al amplificãrii modelului
despre lume al clientului. Ceea ce în hipnozã se numeºte un
Metamodel opus sau inversat se foloseºte pentru stabilirea
rezonanþei empatice ºi pentru distragerea atenþiei, recurgând
la procesele de modelare ale clientului pentru a induce
transa ºi pentru a atinge scopurile hipnotizãrii. Am numit
acest Metamodel inversat, în semn de preþuire faþã de auto-
rul sãu — „modelul Milton“.
Procesele lingvistice modelatoare cauzale

În construirea modelelor propriei experienþe, fiecare din-
tre noi încearcã sã confere sens patternurilor pe care le
experimenteazã. Ne strãduim sã creãm pentru noi înºine o
hartã sau un ghid pentru a ne dirija comportamentul în lume,
îndrumar ce ne va fi util în urmãrirea propriilor scopuri.
Sistemele lingvistice pe care le folosim prezintã aceleaºi trei
principii modelatoare universale — suprimarea, distorsiu-
nea ºi generalizarea — cu care ne confruntãm ºi la nivelul
celorlalte sisteme de reprezentare. Când folosim aceste pro-
cese în mod flexibil, deschis, ele devin baza reprezentãrilor
utile, creatoare ºi benefice pe care le generãm ºi la care ape-
lãm pentru a ne manifesta în lume. În orice caz, atunci când
comitem greºeala regretabilã de a confunda harta cu terito-

riul, ne formãm reprezentãri care ne împovãreazã experienþa
ºi ne limiteazã potenþialul. Astfel, aceleaºi procese care ne
permit sã creãm modele plãcute, utile ºi estetice deopotrivã
ale experienþei noastre ne pot împovãra ºi limita. Hipnoza
este un exemplu concludent în acest sens.
Una dintre cele mai comune forme de distorsiune se
referã la modul în care selectãm câteva secvenþe ale expe-
rienþei noastre, între care stabilim legãturi cauzale, conec-
tându-le în interiorul modelului, astfel încât, atunci când
depistãm prezenþa uneia sau a mai multora dintre ele, aºtep-
tãm sã se manifeste încã una.
Din punct de veder lingvistic, considerãm util sã operãm
cu trei categorii de relaþii sau legãturi cauzale:
(a) Conjuncþia — marcatã prin folosirea elementelor

de legãturã ºi, dar (cu sensul de ºi nu)
Enunþurile care utilizeazã conjuncþiile simple au forma

generalã:
X ºi Y
Asculþi sunetul Te relaxezi din ce în ce

vocii mele mai mult
Eºti aºezat pe scaun Intri tot mai profund în transã
Îþi concentrezi privirea Pleoapele îþi devin tot mai grele

în punctul acela
(b) Cauzalele implicite — marcate prin folosirea

conectorilor deoarece, în timp ce, în timpul, îna-
inte, dupã…
Enunþurile care recurg la acest tip de legãturã cauzalã

prezintã urmãtorul tipar formal:
X deoarece Y
în timp ce
întrucât
Vei intra tot mai Asculþi sunetul vocii mele

profund în transã
Pleoapele îþi vor deveni Stai tot timpul aºezat pe

tot mai grele scaun
Numele pe care l-ai uitat Termini de repetat în sinea ta

îþi va apãrea brusc în minte literele alfabetului
(c) Cauzã-efect — utilizarea predicatelor care impun

legãtura necesarã între diferitele secvenþe ale expe-
rienþei vorbitorului, precum: a face sã, a cauza, a
constrânge, a necesita etc.
Acest tip de legãturã cauzalã prezintã urmãtoarea formã

generalã:
X predicat cauzal Y
(de exemplu, va face sã)
Stând aºezat tot timpul Intri într-o transã somnam-

pe acest scaun bulicã profundã
Fixând cu privirea acest Pleoapele þi se fac tot mai grele

prespapier
Ascultându-mi vocea Te relaxezi din ce în ce mai

mult
Fiecare dintre construcþiile de mai sus impune existenþa

unei legãturi între douã clase de evenimente. Forþa legãturii
impuse variazã de la simpla co-ocurenþã pânã la ideea de
necesitate. Aºa cum am arãtat în Partea I a volumului de
faþã, modul caracteristic de utilizare a acestor procese mode-
latoare de cãtre hipnoterapeut constã în corelarea unei sec-
venþe din experienþa în curs a clientului, pe care acesta o
poate verifica imediat, cu o experienþã sau o manifestare de
comportament pe care hipnotizatorul urmãreºte sã i-o pro-
voace subiectului. Aceste patternuri similare pot pãrea mult
mai complexe prin introducerea negaþiilor în cadrul formei
generale prezentate, aºa cum reiese din urmãtorul exemplu:
nu vei fi în stare sã-þi þii deoarece simþi cum pleoapele îþi

ochii deschiºi devin tot mai grele…
~X deoarece Y
unde ~ este simbolul negaþiei
Nu te poþi opri sã deoarece simþi o tensiune la

nu trãieºti senzaþia nivelul ochilor
profundã de tristeþe
~ ~X deoarece Y
A nu vorbi faciliteazã faptul de a nu asculta

alt sunet decât pe cel
al vocii mele
~X faciliteazã ~Y
În plus, pentru a adãuga negaþii acestor patternuri fun-

damentale, puteþi combina evenimentele marcate prin sim-
bolurile X ºi Y, dând astfel complexitate fiecãruia dintre ele,
ca în exemplul:
Faptul cã nu vorbeºti va face sã intri mai rapid în

ºi cã-þi impui sã nu transã în timp ce asculþi
þi se închidã ochii sunetul vocii mele
~X1 ºi ~X2 va face sã aparã deoarece Y1 în timp ce Y2
Dupã cum cititorul însuºi poate verifica, variaþiile acestor

patternuri sunt inepuizabile.
Vom da acum câteva exemple privind modul în care
Erickson foloseºte aceste patternuri.
… ªi acel prespapier; cabinetul aranjat; piciorul tãu pe

covor; lumina din tavan; draperiile; mâna ta dreaptã pe
braþul scaunului; tabloul de pe perete; schimbarea direcþiei
privirii tale în timp ce te uiþi în jur; interesul prezentat de
titlurile cãrþilor; umerii încordaþi; contactul cu scaunul; zgo-
motele ºi gândurile perturbatoare; greutatea mâinilor ºi a
picioarelor; greutatea problemelor, masivitatea biroului;
statul în picioare; relatãrile multor pacienþi; fenomenul
vieþii, al bolii, al emoþiilor, al comportamentului fizic ºi
psihic; relaxarea odihnitoare; nevoia de a ieºi în întâmpi-
narea nevoilor altora; nevoia de a te îngriji de neliniºtea
cuiva în timp ce priveºte biroul, prespapierul sau cabinetul
ordonat; confortul retragerii din realitatea înconjurãtoare;
oboseala ºi urmãrile ei; caracterul imobil al biroului; mono-
tonia dulapului cu dosare; nevoia de odihnã; plãcerea de
a-þi închide ochii; senzaþia relaxantã a respiraþiei profunde;
plãcerea învãþãrii pasive; capacitatea de studiu intelectual a
inconºtientului…
Acesta constituie un exemplu excelent al felului în care

Erickson foloseºte relaþia cauzã-efect la un nivel superior de
structurare. Îºi dirijeazã clienta cãtre o situaþie în care ea
crede cã sentimentul ei de izbândã provoacã disconfortul
terapeutului. Acesta foloseºte procesele modelatoare ale

clientei pentru a-i susþine intrarea în transã.
… Pentru a da un exemplu, un doctor în psihologie, extrem

de dispreþuitor ºi de sceptic la adresa hipnozei, l-a provocat pe
autor sã încerce sã-ºi punã în practicã micile capricii în cazul
ei (este vorba despre o femeie) ºi în prezenþa martorilor, pen-
tru a-i putea demonstra eºecul. Oricum, a afirmat cã, dacã se
poate dovedi în cazul ei cã existã un fenomen precum hipnoza,
se va pune la dispoziþia oricãror studii pe care autorul va dori
sã le facã. I-au fost acceptate provocarea lansatã ºi condiþiile
impuse. Promisiunea ei de a se oferi ca subiect, dacã putea fi
convinsã de existenþa hipnozei, a fost atent ºi în liniºte subli-
niatã, deoarece reprezenta o manifestare individualizatã de
comportament ºi putea deveni chiar baza viitoarelor manifes-
tãri caracteristice transei. Apoi, s-a folosit o tehnicã a sugestiei
care era de aºteptat sã eºueze, ceea ce s-a ºi întâmplat. Astfel,
subiectul a fost lãsat sã se bucure de sentimentul izbânzii
personale, în paralel însã cu regretele confuze privind discon-
fortul terapeutului. Aceastã pãrere de rãu a constituit de fapt
piatra de temelie a viitoarelor transe. Apoi, ca un fel de salvare
a aparenþelor pentru autor, a fost adusã în discuþie topica acti-
vitãþii ideomotoare. Dupã dezbaterea de rigoare, sugestia indi-
rectã a fãcut-o sã-ºi exprime dorinþa de a coopera la expe-
rimentarea acestui gen de activitate. A calificat asta afirmând:
„Nu încerca sã mã convingi cã activitatea ideomotoare în-
seamnã hipnozã, pentru cã ºtiu cã nu-i aºa.“ Aceastã afirmaþie
a fost contracaratã prin observaþia cã tipul de activitate invo-
catã se poate obþine indubitabil atât prin hipnozã, cât ºi în
starea de veghe. Astfel, a fost pusã încã o piatrã de temelie
pentru viitoarele proceduri legate de transã… (1967, p. 21)
Un proces modelator relativ similar, numit citirea gându-

rilor — situaþia în care cineva pretinde a cunoaºte comporta-
mentul neobservabil al altei persoane —, este util în stabilirea
rezonanþei empatice cu clientul ºi în orientarea acestuia.
Vã prezentãm, de pildã, câteva structuri de suprafaþã

obiºnuite, aferente acestei forme, care sunt rar utilizate, în
ciuda capacitãþii lor de citire a gândurilor. Ele fac parte, de
fapt, din experienþa fiecãruia dintre noi. În unele cazuri,
afirmaþiile pot fi adevãrate, dar fãrã menþionarea procesului
nu se poate opera o distincþie clarã între halucinaþii ºi repre-
zentãrile bine articulate.
ªtiu ce-l face fericit.

Trebuia sã ºtii cã nu voi fi mulþumit.
ªtiu cã nu mã place.
Îmi pare rãu cã te tot scot din sãrite.
Probabil cã te întrebi ce mã îngrijoreazã pe mine.
Prin utilizarea atentã a patternului de citire a gândurilor,

hipnotizatorul poate stabili cu succes rezonanþa empaticã cu
subiectul ºi-l poate orienta cãtre acele zone ale experienþei
sale care nu prezintã consecinþe notabile. Citãm un alt exem-
plu din activitatea lui Erickson.
Amândoi vrem sã aflãm de ce eºti atât de dezordonat.

Amândoi vrem sã cunoaºtem cauza comportamentului tãu.
Amândoi ºtim cã aceastã informaþie se aflã stocatã în latura
inconºtientã a minþii tale. Pentru urmãtoarele douã ore, vei
sta liniºtit aici, negândindu-te la ceva anume, nefãcând
nimic, ºtiind doar cã inconºtientul este pe punctul de a ne
transmite cauza manifestãrilor tale de comportament. O va
face clar ºi accesibil, dar nici eu, nici tu nu vom înþelege
pânã la momentul potrivit, în niciun caz mai devreme. Nu
ºtii care este forma în care îþi va comunica inconºtientul
aceastã informaþie. Tu vei afla înaintea mea, dar apoi voi
cunoaºte ºi eu cauza. La momentul potrivit, în modul
optim, vei ºtii tu ºi voi afla ºi eu odatã cu tine. Apoi totul va
fi bine. (1967, p. 402)
Utilizarea atentã ºi abilã a acestor patternuri va estompa

curând distincþia dintre stabilirea rezonanþei empatice cu
experienþa clientului ºi procesul de orientare a acestuia.
Cãutarea transderivaþionalã1
Aceastã secþiune trateazã distincþiile operate la nivelul
emisferei dominante, ele fiind factorii cei mai importanþi
1 În aceastã secþiune, ne-am concentrat asupra modalitãþilor prin care

substantivele pot fi generalizate. De pildã, în mod frecvent, Erickson spune
o poveste în care personajul principal prezintã acelaºi sex, aceeaºi vârstã ºi
provine din aceeaºi þarã ca ºi clientul care ascultã. În alte situaþii, Erickson
diverisificã aceste trãsãturi. Am început sã construim un model mai amã-
nunþit al proceselor în cauzã. Un interes sporit prezintã pentru noi stra-
tegiile de generalizare a predicatelor. De exemplu, hipnotizatorul poate
generaliza un predicat pânã la forma nespecificã, extremã a acestuia:
a face pentru verbele active

a fi pentru verbele pasive
Sau poate opera generalizarea în interiorul aceluiaºi sistem de repre-

zentãri asupra canalelor de stimul sau de rãspuns, începând cu:
a vorbi pânã la a discuta

a conversa
a intona
a se vãicãri
a þipa
a pleda
a afirma
Sau poate generaliza astfel încât predicatul sã conþinã un element în

reprezentarea structurii de profunzime care sã nu aparã explicit în structura
de suprafaþã. Vom numi acest procedeu încorporare semanticã.
De pildã, fiecare dintre cuvintele urmãtoare include termenul mânã ca
parte a reprezentãrii structurii de profunzime:
a pãlmui, a înmâna, a apuca, a pasa (cãtre), a þine (în funcþie de

obiect), a purta (un inel), a prinde, a lua în posesie, a conduce, a vâsli,
a lovi, a turna, a toca, a felia, a prinde cu acul (o medalie), a coase
nasturi, a sfâºia, a zdrãngãni, a cânta (la chitarã) etc.
pentru înþelegerea activitãþii hipnotice propriu-zise a lui

Milton Erickson. Toate distincþiile lingvistice care urmeazã
au un tipar comun, altfel spus, pentru a descoperi o semni-
ficaþie relevantã la nivelul structurii de suprafaþã a acestor
forme, informaþia trebuie cãutatã în afara sensului structurii
profunde care derivã din structura de suprafaþã verbalizatã ca
atare. Intenþionãm sã realizãm o expunere cât mai clarã a
acestei pãrþi a lucrãrii ºi vã sugerãm sã consultaþi, ca instru-
ment auxiliar, exerciþiile de structurã din Partea a III-a.
Procesele transformatoare sunt reprezentate de orice supri-
mare, distorsiune sau generalizare care se produce între
reprezentarea lingvisticã completã — structura profundã — ºi
structura de suprafaþã rostitã sau scrisã, ori perceputã vizual
sau auditiv. Sã luãm ca exemplu un caz de suprimare:
Cineva îi poate da ceva cuiva
Ea poate fi verbalizatã chiar aºa sau poate lua forma:
Ceva a fost dat
transmiþând acelaºi sens al structurii profunde. Dupã cum am

arãtat ºi mai înainte, din punct de vedere lingvistic este vorba
despre studiul intuiþiilor pe care le avem în calitate de
vorbitori sau receptori nativi ai unei limbi ºi despre teoreti-
zarea acestor intuiþii. Vã rugãm sã fiþi atenþi la propriile dum-
neavoastrã intuiþii ºi la hãrþile formale de reprezentare a
experienþelor trãite. Aceste intuiþii individuale, personale, vã
vor permite sã verificaþi activitatea noastrã din cartea de faþã,
ele constituind, de asemenea, ºi însuºirile speciale care i-au
Un model detaliat al acestor principii de generalizare ar constitui fun-

damentul pentru abilitatea bine cunoscutã a lui Erickson de imaginare ºi
relatare a unor naraþiuni pentru clienþii sãi — un model pentru metafora efi-
cientã din punct de vedere terapeutic.
permis lui Milton Erickson sã creeze tehnici hipnotice de

succes. Dacã acordaþi atenþie ºi credit propriilor dumnea-
voastrã intuiþii ºi dacã le folosiþi, atunci puteþi învãþa multe,
ºi chiar o veþi face. În copilãrie, aþi deprins limbajul natural
matern foarte complex într-o perioadã scurtã de timp — o
performanþã pe care n-o înregistreazã încã nicio maºinã.
Limba vorbitã are reguli pe care le folosiþi sistematic ºi con-
secvent, fãrã a fi însã conºtienþi de caracterul lor teoretic, la
fel ca ºi Erickson care, în hipnozã, foloseºte un limbaj bazat
pe reguli. Aceastã carte este aºadar un fel de hartã a regulilor
pe care le utilizeazã fãrã a fi conºtient de ele — o hartã care
vã ajutã sã aflaþi care sunt intuiþiile lui ºi sã fiþi atenþi ºi sã
învãþaþi din propriile intuiþii.
Acum, dacã percepeþi auditiv structura de suprafaþã:
Ceva a fost dat
veþi intui imediat structura profundã:
Cineva i-a dat ceva cuiva.
Pentru a ajunge la cel mai relevant sens al structurii de

suprafaþã Ceva a fost dat, ºtiþi cã cineva trebuia sã fie cel care
dã ºi altcineva cel care primeºte. Modelul acestui proces
poate fi reprezentat astfel:
reprezentarea lingvisticã generalã structura profundã
transformare
derivare
{ } “
“
“
“
“
trei
procese ale
modelãrii
umane
reprezentarea vorbitã sau scrisã… structura de suprafaþã

Aceasta este reprezentarea parþialã a procesului pe care-l

parcurgem pentru a înþelege ºi a produce vorbirea ºi scrierea.
Dar dacã vã concentraþi mai mult asupra acestui exemplu,
veþi observa cã termenii cine ºi ceva nu au niciun indice
referenþial. Sensul afirmaþiei fãcute despre cineva care a dat
ceva cuiva nu este evident nici în structura profundã. Atunci,
ce se poate face pentru clarificarea sensului? Cum poate
receptorul sã confere acestor cuvinte o semnificaþie relevantã
în ordinea propriei existenþe? Un rãspuns simplu ar fi sã
întrebãm despre ce este vorba; oricum, asta nu prea se poate
face în timpul inducerii transei ºi în multe alte împrejurãri
oamenii nu mai au posibilitatea de a întreba.
Cu referire exactã la exemplul dat:
Reprezentarea structurii profunde
LN1 LV
Cineva
V LN2 LN3
i-a dat ceva cuiva

Derivarea include suprimarea
transformaþionalã înlãturând (de
douã ori) LN1 ºi LN3.
Reprezentarea structurii de suprafaþã
LN LN
Ceva a fost dat
Permutarea transformaþionalã LN2

devine subiect în poziþia LN1.
unde:
S = structurã
LN = locuþiune nominalã
LV = locuþiune verbalã
V = verb
Mai mult, oare aceastã cãutare a sensului se produce în

planul conºtient? Aparent, rãspunsul ar fi nu. Procesãm per-
manent informaþii, majoritatea la nivelul inconºtientului. Sã
presupunem cã aþi auzit urmãtoarea succesiune de enunþuri:
ªtii, oamenii ar trebui sã studieze limbajul într-o ma-

nierã aprofundatã dacã vor sã înveþe sã-l foloseascã în
activitatea lor. Oamenii care se ocupã de hipnozã recurg
la limbaj ca la un instrument prioritar, totuºi nu reuºesc
sã-l studieze îndeaproape.
Cum puteþi recupera sensul cel mai relevant pentru dum-

neavoastrã? Gândiþi-vã însã cã aceleaºi cuvinte vã sunt adre-
sate personal de cãtre cineva pe parcursul unei conversaþii.
În acest timp, fiþi atenþi la intuiþiile dumneavoastrã. Cel mai

probabil, vã veþi gândi cã enunþurile în care este vorba
despre oameni în general se referã, de fapt, la dumneavoas-
trã, asta dacã sunteþi implicaþi în practica hipnoticã ºi dacã
puteþi experimenta pe deplin acele cuvinte care au legãturã
cu dumneavoastrã. Nu fac nicio referire directã la persoana
dumneavoastrã — ºi nici nu existã o astfel de referinþã la
nivelul structurii profunde. Totuºi, în interiorul dumnea-
voastrã se petrece ceva care suplineºte absenþa indicelui
referenþial ºi care atribuie acelor enunþuri un sens de parcã
ele vi s-ar adresa în mod direct. Numim acest fenomen
cãutare transderivaþionalã. Grafic, acest proces poate fi
reprezentat astfel:
(1) Dacã structura profundã o locuþiune nominalã fãrã

U
indice referenþial
}
•
•
• (derivare)
•
•
•
unde „ “ înseamnã include
U
Atunci
(2) Se va obþine o categorie a derivãrilor echivalente for-

mal cu structura profundã (1), cu excepþia faptului cã
ele vor avea locuþiuni nominale cu indici referenþiali.
(3) Noile structuri profunde care conþin indici referenþiali

(locuþiuni nominale) trebuie sã aibã ºi ele o prove-
nienþã, cum este ºi normal, iar aceasta este, evident,
modelul despre lume al clientului. De mulþi ani, ne-am
convins cât de valoros poate fi în activitatea noastrã
sã-i cerem clientului sã ghiceascã rãspunsul la una
dintre întrebãrile noastre, dacã pretinde cã nu-l ºtie.

Rãspunsul trebuie sã vinã din modelul despre lume al
clientului; el este în esenþã un vis cu o semnificaþie
unicã. Asta li se întâmplã mereu oamenilor, pe mãsura
procesãrii limbajului, ºi reprezintã una dintre cauzele
principale ale marilor probleme generate de „proiec-
tarea“ ideilor proprii asupra comunicãrii celorlalþi. În
orice caz, aceastã proiecþie poate deveni unicul instru-
ment al hipnozei atunci când este folositã în maniera
caracteristicã lui Erickson. Reprezentarea formalã a
acestei cãutãri transderivaþionale poate fi redatã grafic
astfel:
structura S.P.k … S.P.n

U
LN (locuþiunea S.P.j
profundã nominalã) cu ~
indice referenþial
Cãutare
transderivaþionalã
S.S. S.S. S.S. … S.S. n
(a) S.Pi ––– S.Pj, k,… n

cu excepþia
(b) S.Pi diferã de S.Pj, k,… n prin aceea cã
S.Pj, k,… n au toate ca indici referenþiali locuþiunile
nominale incluse, unde ~ înseamnã o negaþie
Categoria de structuri profunde activate de cãutarea trans-

derivaþionalã vor fi rezultatul complexitãþii modelului despre
lume al receptorului. Oricum, acel indice referenþial care va
fi întotdeauna activ la nivelul modelului despre lume al unei

persoane va fi propriul sãu indice referenþial unic. Toate dia-
gramele de mai sus reprezintã o metodã formalã de a arãta ce
se întâmplã atunci când cineva vã spune ceva de genul:
Oamenii ar trebui sã fie mai drãguþi cu mine
Care este persoana la care credeþi cã se referã atunci când

spune cã ar trebui sã fie mai drãguþã? Ar putea fi oricine —
aþi putea fi chiar dumneavoastrã. În cele ce urmeazã, vom
prezenta succesiv formele specifice ale structurii de supra-
faþã care genereazã cãutarea transderivaþionalã.
1. Indicele referenþial generalizat

Acest gen de structuri de suprafaþã poate fi extrem de util
în eforturile hipnotice. O propoziþie conþinând o locuþiune
nominalã cu un indice referenþial generalizat îi faciliteazã
clientului evaluarea completã ºi activarea proceselor de cãu-
tare transderivaþionalã. Acest lucru se realizeazã prin folosi-
rea locuþiunilor nominale fãrã indice referenþial în domeniul
experienþei subiectului. Erickson descrie o propoziþie de
acest gen astfel:
… Sunã atât de familiar, dar este totuºi aºa de general…
Anumite senzaþii la nivelul mâinii tale se vor amplifica.

Devii conºtient de acea amintire anume.
Nimeni nu ºtie cu siguranþã.
Oamenii se pot simþi bine în timp ce citesc aceastã pro-
poziþie.
Toate structurile de suprafaþã de mai sus sunt exemplifi-

cãri ale indicilor referenþiali generalizaþi. Sintagma anumite
senzaþii nu se referã la o senzaþie anume, permiþându-i astfel
clientului sã introducã indicele cel mai relevant pentru pro-
pria sa experienþã. La fel se întâmplã ºi cu expresia amintire

anume, lãsându-i clientului libertatea de alegere. Cuvântul
oameni se poate referi la oricine, ºi la fel se întâmplã ºi cu
nimeni. Nu existã, deci, niciun indice referenþial în toate cele
patru enunþuri anterioare.
Locuþiuni nominale fãrã indice referenþial.
Propoziþii exemplificatoare
femeie O femeie care a intrat în transã.
pacient Un pacient pe care l-am avut odinioarã.
problemã Problema cunoºtea o ameliorare.
cineva Cineva se poate simþi atât de bine.
situaþie Felul în care situaþia se înrãutãþea.
sentiment Trãiesc acest sentiment de fiecare datã
când sunt pus într-o astfel de situaþie.
… ªi acel prespapier; dulapul cu dosare; piciorul tãu pe

carpetã, lumina din tavan; draperiile; mâna ta dreaptã pe
privirii tale în timp ce priveºti în jur; interesul prezentat de
titlurile cãrþilor; senzaþia de încordare la nivelul umerilor;
contactul cu scaunul; zgomotele ºi gândurile perturbatoare;
greutatea mâinilor ºi a picioarelor; greutatea problemelor,
masivitatea biroului; statul în picioare; relatãrile multor
pacienþi; fenomenul vieþii, al bolii, al emoþiilor, al comporta-
mentului fizic ºi psihic; relaxarea odihnitoare; nevoia de a
veni în întâmpinarea preocupãrilor altora; nevoia de a te
îngriji de neliniºtea cuiva în timp ce priveºte biroul, prespa-
pierul sau dulapul cu dosare; confortul retragerii din reali-
tatea înconjurãtoare; oboseala ºi accentuarea acesteia;
caracterul imobil al biroului; monotonia dulapului cu
dosare; nevoia de odihnã; plãcerea de a-þi închide ochii;
senzaþia relaxantã a respiraþiei profunde; plãcerea învãþãrii

pasive; capacitatea de studiu intelectual a inconºtientului…
2. Indicele referenþial generalizat

cu locuþiune nominalã sugeratã
Aceastã categorie de patternuri seamãnã foarte mult cu
precedenta, cu o singurã diferenþã: mai exact, cineva plaseazã
locuþiunea nominalã lipsã în orice poziþie din enunþ, sporind
astfel ºansele ca ea sã fie selectatã în procesul cãutãrii
transderivaþionale. De exemplu, în ultima secþiune, structura
de suprafaþã:
Oamenii se pot simþi bine citind aceastã propoziþie
capãtã o formã uºor diferitã:
Oamenii se pot simþi bine citind aceastã propoziþie,

Joe.
Joe, oamenii se pot simþi bine citind aceastã
propoziþie.
Oamenii, Joe, se pot simþi bine citind aceastã
propoziþie.
Oamenii pot, Joe, sã se simtã bine citind aceastã
propoziþie.
Oamenii se pot simþi bine, Joe, citind aceastã
propoziþie.
Fiecare dintre aceste forme produce un efect relativ dife-

rit. Încercaþi sã le enunþaþi cu voce tare, folosindu-vã pro-
priile intuiþii ca mod de a proba diferenþele. Faceþi din ele
prilejul unui schimb verbal cu un partener ºi fiþi atenþi la
intuiþiile pe care le aveþi în timp ce le auziþi, la felul în care
vã afecteazã. Încercaþi sã le folosiþi pe parcursul unei con-
versaþii normale. De pildã, spuneþi unei persoane în timp ce
conversaþi cu ea:
ªtii (numele persoanei respective), oamenii pot citi

aceastã propoziþie (numele) oricând doresc.
Structurile de suprafaþã de acest tip sunt uºor de construit

ºi pot fi foarte utile.
Suprimarea — gramaticalã ºi negramaticalã

Suprimarea este unul dintre cele trei procese universale
de modelare umanã. El se produce la nivel neurologic, social
ºi la nivelul experienþei individuale (vezi The Structure of
Magic I, Capitolul 1, pentru o discuþie mai detaliatã). Siste-
mul nostru senzorial detecteazã ºi transmite mai departe
modificãrile energetice doar în cadrul anumitor limite. De
pildã, urechea umanã manifestã o sensibilitate amplitudinalã
extraordinarã chiar ºi în ceea ce priveºte o deplasare de mãri-
mea unui atom de hidrogen la nivelul timpanului (Noback,
1967, p. 156). Reacþioneazã la lungimi de undã care variazã
doar între 20 ºi 20 000 de hertzi pe secundã. Astfel, patter-
nurile energetice — sunetele potenþiale — situate la peste
20 000 de hertzi nu ne sunt disponibile în sensul organizãrii
propriei experienþe. Cu alte cuvinte, sistemul nostru nervos
suprimã toate patternurile situate la peste 20 000 de hertzi.
La nivelul patternurilor lingvistice, lingviºtii transformaþio-
nali au identificat un numãr de tipare specifice de suprimare
care se produc între reprezentarea lingvisticã profundã —
structura profundã — ºi propoziþiile reale folosite de noi în
procesul de comunicare — structura de suprafaþã. Observaþi
diferenþa la nivelul cantitãþii de informaþie disponibilã în fie-
care dintre urmãtoarele propoziþii:
(1) Bãrbatul a cumpãrat maºina de la acea femeie pentru

douãzeci de dolari.
(2) Maºina a fost cumpãratã.
În domeniul gramaticii transformaþionale, fiecare predicat

sau verb de miºcare poate fi clasificat dupã numãrul ºi tipul
substantivelor sau argumentelor a cãror relaþie sau proces îl
descrie. Predicatul a cumpãra poate fi clasificat ca un pre-
dicat cu patru ocurenþe:
a cumpãra este un predicat care descrie procesul care are

loc între:
un cumpãrãtor — persoana care cumpãrã, obþinând
produsul
un vânzãtor — persoana care vinde, furnizând bunul
respectiv
produsul sau bunul — lucrurile care îºi schimbã pose-
sorul
preþul — lucrul sau serviciul ca valoare de schimb
pentru bunul respectiv
În prima propoziþie, toate aceste argumente nominale apar

în structura de suprafaþã (1); în a doua propoziþie, este pre-
zent doar unul dintre ele; celelalte trei au fost înlãturate prin
procesele transformaþionale de suprimare (vezi The Structure
of Magic I, pentru o discuþie mai amplã).
În contextul hipnozei, atunci când clientul încearcã sã dea
un sens, sau, mai exact, sã gãseascã o semnificaþie deplinã
pentru afirmaþiile hipnoterapeutului, folosirea abilã a proce-
sului transformaþional de suprimare susþine demersul tera-
peutului de instituire a unui raport de rezonanþã empaticã faþã
de client. Prin suprimarea dibace a unor secvenþe ale repre-
zentãrii lingvistice depline — structura profundã —, clientul
este obligat sã activeze structuri profunde suplimentare pen-
tru a recupera sensul întreg. În procesul de generare ºi selec-
þie a acestor structuri profunde, aflate în cãutarea sensului
deplin, clienþii vor produce ºi vor selecta structuri profunde
care vor:
1. Asigura participarea clientului, implicând pe deplin

emisfera dominantã
2. Asigura faptul cã verbalizãrile hipnoterapeutului
vor rezona empatic în mod eficient cu experienþa
clientului
3. Asigura libertatea clientului de a-ºi folosi propriile
resurse în procesul recuperãrii semnificaþiei de
ansamblu
Erickson recurge, de regulã, la douã tipuri de suprimãri:

1. Suprimarea gramaticalã, în care structura de supra-
faþã rezultatã este un enunþ bine structurat
2. Suprimarea negramaticalã, în care structura de
suprafaþã rezultatã nu constituie un enunþ la fel de
bine structurat
Propoziþia prezentatã anterior — Maºina a fost cumpã-

ratã — exemplificã modul de utilizare a suprimãrii grama-
ticale. Rezultatul suprimãrii negramaticale este ilustrat de
enunþuri fragmentare precum:
ºi ai înþeles pe deplin ºi atât de bine cã tu…

ºi atât de clar este faptul cã vrei ºi ai nevoie de…
voi dori curând sã-þi spun cã…
Majoritatea vorbitorilor nativi ai unei limbi considerã

aceste succesiuni de cuvinte a fi enunþuri fragmentate —
pãrþi de propoziþii care, în ele însele, nu constituie o propo-
ziþie completã, bine alcãtuitã. Asemenea fragmente —
rezultatul suprimãrii negramaticale — impun colaborarea
majorã a clientului la elaborarea unei semnificaþii.

covor; lumina din tavan; draperiile; mâna ta dreaptã pe
braþul scaunului; tabloul de pe perete; schimbarea focali-
zãrii privirii tale în timp ce te uiþi în jur; interesul prezentat

de titlurile cãrþilor; senzaþia de încordare la nivelul umeri-
lor; contactul cu scaunul; zgomotele ºi gândurile pertur-
batoare; greutatea mâinilor ºi a picioarelor; greutatea pro-
blemelor, masivitatea biroului; statul în picioare; relatãrile
multor pacienþi; fenomenul vieþii, al bolii, al emoþiilor, al
comportamentului fizic ºi psihic; relaxarea odihnitoare;
nevoia de a veni în întâmpinarea nevoilor altora; nevoia de
a te îngriji de neliniºtea cuiva în timp ce priveºte biroul,
prespapierul sau dulapul cu dosare; confortul retragerii din
realitatea înconjurãtoare; oboseala ºi urmãrile ei; caracterul
imobil al biroului; monotonia dulapului cu dosare; nevoia
de odihnã; plãcerea de a-þi închide ochii; senzaþia relaxantã
a respiraþiei profunde; plãcerea învãþãrii pasive; capacitatea
de studiu intelectual a inconºtientului…
Paragraful anterior este o adevãratã junglã de suprimãri,

gramaticale ºi negramaticale deopotrivã. Luaþi în conside-
rare, de pildã, enunþurile scrise cu italice:
schimbarea focalizãrii privirii Schimbare de la ce cãtre ce?

fenomenele vieþii Ce fenomene? A cui viaþã?
Nominalizarea
Nominalizarea este procesul lingvistic de transpunere a
unui cuvânt care desemneazã un proces sau a unui verb într-un
eveniment sau obiect în urma unui demers transformaþional
complex. Asta se întâmplã aproape invariabil în cazul supri-
mãrii totale a unui indice referenþial ºi fenomenul este util ºi
pentru activarea cãutãrii transderivaþionale. De exemplu:
Satisfacþia de a permite laturii inconºtiente a minþii tale sã

comunice
Conºtientizarea senzaþiilor declanºate de ºederea pe

scaun
Profunzimile stãrii de transã
Perceperea auditivã a realitãþii imposibile
Confortul total al cunoaºterii ºi preciziei
Ca ºi prezenþa relaxãrii ºi a curiozitãþii

covor, lumina din tavan; draperiile; mâna ta dreaptã pe
braþul scaunului; tablourile de pe perete; schimbarea
focalizãrii privirii tale în timp ce te uiþi în jur; interesul
prezentat de titlurile cãrþilor; senzaþia de tensiune la nivelul
umerilor; contactul cu scaunul; zgomotele ºi gândurile per-
turbatoare; greutatea mâinilor ºi a picioarelor; greutatea
problemelor, masivitatea biroului; statul în picioare; rela-
tãrile multor pacienþi; fenomenul vieþii, al bolii, al emoþiilor,
al comportamentului fizic ºi psihic; relaxarea odihnitoare;
realitatea înconjurãtoare; oboseala ºi accentuarea acesteia;
senzaþia relaxantã a respiraþiei profunde; plãcerea învãþãrii
Nominalizarea se produce atunci când cuvintele care

desemneazã acþiuni în structura profundã ajung substantive
în structura de suprafaþã. Nominalizarea unui cuvânt care
exprimã o acþiune îi slujeºte hipnoterapeutului ca instrument
de suprasolicitare a proceselor lingvistice din emisfera domi-
nantã prin necesitatea unei codificãri complexe. Formele
suprimate trebuie recuperate, de unde ºi ambiguitatea care
apare adesea. De exemplu, în structura de suprafaþã:
Satisfacþia de a ºti cã poþi învãþa
indicele referenþial referitor la persoana care trãieºte satis-

facþia respectivã este suprimat, cãutarea sensului deplin va
impune ca urmãtoarele semnificaþii sã fie accesate din alte
surse:
X îl satisface pe Y prin aceea cã Y cunoaºte Z

(nominalizate în structura de suprafaþã)
Nominalizarea îi permite clientului sã activeze, din con-

textul modelului sãu despre lume, acele semnificaþii care vor
servi într-o manierã optimã scopurilor ºi necesitãþilor sale,
dovedindu-ºi concomitent eficienþa ºi în procesul de supra-
solicitare a emisferei dominante.
De asemenea, nominalizãrile îi vor îngãdui hipnotizato-
rului sã rezoneze empatic mai bine cu clientul prin folosirea
unor sintagme cu caracter nespecific ºi care îi cer acestuia sã
le confere semnificaþia ºi precizia necesare.
Restricþiile selective
Acestea reprezintã o clasã de structuri de suprafaþã pentru
care se foloseºte metafora ca termen de referinþã. Ele au o
funcþie perturbatoare în raport cu sensurile bine definite, aºa
cum sunt ele percepute de vorbitorii nativi ai unei limbi. De
pildã, structurile de suprafaþã:
Bãrbatul a bãut piatra

Floarea era furioasã
Scaunul fericit cânta o melodie de dragoste
sunt violãri ale restricþiilor selective. Bãutul presupune acþiu-

nea de a consuma substanþe lichide; pietrele, prin natura lor,
nu sunt lichide. Furia este o caracteristicã a fiinþelor conºti-
ente — animalele; florile nu aparþin acestei categorii. Astfel,
restricþiile selective sunt încã o datã violate. Fericirea este tot

o caracteristicã a fiinþelor conºtiente. Scaunele nu intrã în
aceastã clasã; ele nu intrã în categoria fiinþelor care pot cânta.
În conversaþia obiºnuitã, restricþia selectivã impune îndepli-
nirea unei activitãþi transderivaþionale pentru a accesa un
indice referenþial bine format, ca atunci când Erickson îi
spune lui Joe (în Partea I) cã tomatele pot avea senzaþii de
relaxare ºi confort. O semnificaþie bine articulatã necesitã o
locuþiune nominalã care particularizeazã fiinþa conºtientã
prin capacitatea ei de a trãi relaxarea ºi confortul. În asta
rezidã puterea metaforelor, a poveºtilor ºi a alegoriilor. Acest
proces intervine ºi atunci când Erickson spune poveºti despre
tomate sau despre un tractor.

braþul scaunului; tablourile de pe pereþi; schimbarea direc-
þiei privirii tale în timp ce te uiþi în jur; interesul prezentat
de titlurile cãrþilor; senzaþia de încordare la nivelul ume-
rilor; contactul cu scaunul; zgomotele ºi gândurile pertur-
batoare; greutatea mâinilor ºi a picioarelor; greutatea pro-
blemelor, masivitatea biroului; statul în picioare; relatãrile
multor pacienþi; fenomenul vieþii, al bolii, al emoþiilor, al
comportamentului fizic ºi psihic; relaxarea odihnitoare;
realitatea înconjurãtoare; oboseala ºi accentuarea acesteia;
senzaþia relaxantã a respiraþiei adânci; plãcerea învãþãrii
Ambiguitatea
Fiecare dintre noi, ca vorbitor al limbii materne, are
capacitatea de a aprecia câteva patternuri existente în limba
respectivã. Ambiguitatea este unul dintre patternurile pe care
le putem detecta apelând la sensibilitatea noastrã. Ambigui-
tatea denumeºte un pattern în care o singurã propoziþie con-
stituie reprezentarea verbalã a mai multor procese distincte
desfãºurate în universul experimental al ascultãtorului. În
The Structure of Magic I afirmam:
Ambiguitatea este intuiþia pe care vorbitorii nativi o au
atunci când aceeaºi structurã de suprafaþã deþine mai mult
de o singurã semnificaþie distinctã ºi care este astfel
reprezentatã:
Structura profundã Structura profundã Structura profundã
Derivarea
(serii de
transformãri)
Structura de suprafaþã
Ca exemplu concret:
Structura profundã1 Structura profundã2

Agenþii FBI care Pentru unii, investigarea
conduc o investigaþie agenþilor FBI poate pãrea
pot deveni periculoºi o ameninþare la adresa
pentru unele persoane. unor persoane.
Structura de suprafaþã: Investigarea agenþilor FBI

poate fi periculoasã.
În cadrul Metamodelului, ambiguitatea reprezintã cazul

în care mai mult de o singurã structurã profundã se core-
leazã, prin transformãri în serie, cu structura de suprafaþã
aferentã.
Aproape toate enunþurile prezintã mai multe posibi-
litãþi de interpretare. Totuºi, în vorbirea curentã, pãrem sã
înþelegem fiecare propoziþie într-un singur mod, la un
moment dat. Secþiunile anterioare au subliniat câteva
dintre mecanismele psihologice folosite de noi pentru a
decodifica enunþurile, dar n-au specificat cât de frecvent
le aplicãm din nou asupra unui singur stimul verbal care
se supune mai multor posibilitãþi de interpretare. Unele
experimente de ultimã orã au demonstrat cã procesãm
preconºtient mai multe structuri pentru fiecare propoziþie,
dar cã într-un anumit moment conºtientizãm doar unul
dintre sensurile posibile.
Secvenþele ambigue — concluzie

Deºi fiecare enunþ conþine un oarecare grad de ambigui-
tate, de obicei aproape fiecare propoziþie este precedatã de un
context care avantajeazã prioritar o aumitã semnificaþie în
faþa celorlalte. Astfel, studiile preliminare pot fi considerate
curiozitãþi experimentale mai degrabã decât elemente repre-
zentative ale comportamentului perceptiv normal. Implicaþia
lor prioritarã privind deprinderile perceptive obiºnuite este
aceea de a sublinia ipoteza susþinutã în secþiunea precedentã,
conform cãreia, în timpul percepþiei lingvistice, oscilãm între
douã tipuri de acþiuni: perioade de recepþionare a unui stimul
ºi de procesare inconºtientã (timp în care îºi poate face efec-
tul ambiguitatea potenþialã) ºi intervale de analizã internã ºi
percepþie conºtientã a unitãþii precedente (în timpul cãrora
ambiguitãþile potenþiale sunt ignorate în favoarea unei sin-
gure interpretãri).
Plath ºi Bever, 1968, p. 43
În activitatea lui Erickson, am identificat patru categorii ale

ambiguitãþii. Este vorba despre cele fonologice, sintactice, con-
textuale ºi de punctuaþie.2 Un exemplu magistral de ambigui-
tate fonologicã ne este oferit de instruirea pe care Erickson i-o
face lui Huxley cu privire la transã; mai exact, sintagma:
de (o) parte ºi departe…
Aºa cum am afirmat în comentariul aferent, dacã sin-

tagma nu este ambiguã în forma sa graficã, ea se ambigui-
zeazã total în forma verbalizatã. Venim mai jos cu o listã de
exemplificãri ale ambiguitãþilor fonologice suplimentare:
uºor* (referitor la culori sau la greutate)

ºtie/nas
aici/a auzi
citit/roºu
2
Observaþi cã se manifestã o interacþiune necesarã între patternurile de
nominalizare, cele ale restricþiilor selective, cele ale suprimãrii ºi cele ale
ambiguitãþii. Luaþi în considerare o sintagmã de tipul:
… senzaþia provocatã de canapea…
Ambiguitatea rezidã în întrebarea dacã respectiva canapea este subiec-

tul structurii de profunzime sau obiectul predicatului a trãi o senzaþie; cu
alte cuvinte, structura profundã din sintagma de mai sus este fie:
cineva trãieºte senzaþia provocatã de o canapea

fie
canapeaua îi provoacã o anumitã senzaþie cuiva
Un alt mod de formulare a întrebãrii ridicate de aceastã sintagmã este dacã

suprimarea s-a efectuat la nivelul subiectului sau la cel al obiectului structurii
profunde. Aceastã ambiguitate se poate manifesta doar atunci când restricþiile
selective predicative permit unor substantive de categorii diferite sã se inte-
greze gramatical atât în poziþia subiectului, cât ºi în cea a obiectului.
* În limba englezã, în original, autorii recurg la o serie de omofonii pen-
tru a ilustra ambiguitatea fonologicã: light (in color, or in weight),

knows/nose, here/hear, read/red (n. tr.).

privirii tale în timp ce te uiþi în jur; interesul prezentat de
titlurile cãrþilor; senzaþia de încordare la nivelul umerilor;
contactul cu scaunul; zgomotele ºi gândurile perturbatoare;
greutatea mâinilor ºi a picioarelor; greutatea problemelor,
masivitatea biroului; statul în picioare; relatãrile multor
pacienþi; fenomenul vieþii, al bolii, al emoþiilor, al compor-
tamentului fizic ºi psihic; relaxarea odihnitoare; nevoia de
a veni în întâmpinarea nevoilor altora; nevoia de a te îngriji
de neliniºtea cuiva în timp ce priveºte biroul, prespapierul
sau dulapul cu dosare; confortul retragerii din realitatea
înconjurãtoare; oboseala ºi accentuarea acesteia; caracterul
imobil al biroului; monotonia dulapului cu dosare; nevoia
de odihnã; plãcerea de a-þi închide ochii; senzaþia relaxantã
a respiraþiei profunde; plãcerea învãþãrii pasive; capacitatea
de studiu intelectual a inconºtientului…
O altã ambiguitate fonologicã se manifestã la nivelul

cuvântului weight (greutate), datã fiind omofonia acestuia cu
wait (a aºtepta). Prezenþa acestei ambiguitãþi este cu atât mai
justificatã, cu cât cel de-al doilea termen (wait — a aºtepta)
transmite ºi un mesaj eficient ºi util pentru un pacient cu
dificultãþi de concentrare.
O sursã foarte generoasã de ambiguitãþi lexicale este datã
de perechile de cuvinte care sunt ambigue în privinþa cate-
goriei sintactice cãreia îi aparþin. Multe combinaþii de
verbe/verbe substantivizate prezintã aceastã trãsãturã:
a ridica, ridicare
a trage de, tracþiune
a puncta, punct
a atinge, atingere
a se odihni, odihnã
a împinge, împingere
a înclina capul, înclinare a capului
a se miºca, miºcare
a discuta, discuþie
a scutura, scuturare
a înmâna, mânã
a simþi, simþire*
Fiecare dintre aceste cuvinte, în funcþie de contextul în

care apare, poate funcþiona atât ca predicat (verb), cât ºi ca
substantiv, mai exact ca substantiv derivat pe baza acelui
predicat (verb). Când aceste cuvinte sunt folosite în enunþuri
bine definite ale limbii ºi sunt marcate analogic, de pildã, ca
fiind diferite de contextul lingvistic înconjurãtor, Erickson
poate utiliza la maximum ambiguitatea lor psihologicã ine-
rentã.
Fragmentul citat din The Structure of Magic I este un
exemplu de ambiguitate sintacticã. Un altul este cel folosit în
acest volum în comentariul referitor la articolul scris de
Huxley:
Hipnotizarea hipnotizatorilor poate fi dificilã

de titlurile cãrþilor; senzaþia de încordare la nivelul umeri-
lor; contactul de naturã senzorialã cu scaunul; zgomotele ºi
gândurile perturbatoare; greutatea mâinilor ºi a picioarelor;
* În limba englezã, ambele valori morfologice sunt exprimate printr-un
singur termen, respectiv: lift, pull, point, touch, rest, push, nod, move, talk,
shake, hand, feel (n. tr.).
greutatea problemelor, masivitatea biroului; statul în

picioare; relatãrile multor pacienþi; fenomenul vieþii, al
bolii, al emoþiilor, al comportamentului fizic ºi psihic; rela-
xarea odihnitoare; nevoia de a veni în întâmpinarea nevoi-
lor altora; nevoia de a te îngriji de neliniºtea cuiva în timp
ce priveºte biroul, prespapierul sau dulapul cu dosare; con-
fortul retragerii din realitatea înconjurãtoare; oboseala ºi
accentuarea acesteia; caracterul imobil al biroului; mono-
inconºtientului…
Ambiguitatea contextualã desemneazã tipul de ambigui-

tate prezent în enunþuri sau sintagme precum:
femei ºi bãrbaþi bãtrâni
Aici, ambiguitatea rezidã în întrebarea dacã adjectivul

bãtrâni se aplicã sintagmei bãrbaþi ºi femei ca întreg sau el se
referã doar la substantivul bãrbaþi. Cu alte cuvinte, care
dintre cele douã structuri de mai jos trebuie dedusã de aici:
bãrbaþii care sunt bãtrâni ºi femeile care sunt bãtrâne

sau
bãrbaþii care sunt bãtrâni ºi femeile

carpetã, lumina din tavan; draperiile; mâna ta dreaptã pe
de titlurile cãrþilor; senzaþia de încordare la nivelul ume-
rilor; contactul de naturã senzorialã cu scaunul; zgomotele
ºi gândurile perturbatoare; greutatea mâinilor ºi a picioa-
relor; greutatea problemelor, masivitatea biroului; statul în
picioare; relatãrile multor pacienþi; fenomenul vieþii, al

bolii, al emoþiilor, al comportamentului fizic ºi psihic; rela-
xarea odihnitoare; nevoia de a veni în întâmpinarea nevoi-
lor altora; nevoia de a te îngriji de neliniºtea cuiva în timp
ce priveºte biroul, prespapierul sau dulapul cu dosare; con-
fortul retragerii din realitatea înconjurãtoare; oboseala ºi
accentuarea acesteia; caracterul imobil al biroului; mono-
inconºtientului…
Un loc din activitatea lui Erickson în care aceastã ambi-

guitate contextualã îºi face simþitã prezenþa frecvent ºi efi-
cient este cel în care mai multe propoziþii se circumscriu unui
singur verb. De exemplu, Erickson poate spune:
… cât de curând vei realiza cã eºti aºezat aici confortabil,

ascultându-mi vocea, ºi cã intri într-o transã profundã atât
de repede pe cât vrea latura inconºtientã a minþii tale…
În acest caz, ambiguitatea rezidã în întrebarea dacã por-

þiunea din comunicarea lui Erickson care urmeazã cuvântului
ºi este sau nu o parte integrantã a propoziþiei care începe cu
verbul a realiza. Dacã este aºa, se presupune atunci cã ambi-
guitatea se susþine. Dacã nu, ea constituie o propoziþie inde-
pendentã pe care clientul o poate pune sub semnul întrebãrii
pentru a o analiza. Predicatele de tipul a realiza impun ca tot
ceea ce urmeazã dupã ele în aceeaºi propoziþie sã fie supus
presupoziþiei de adevãr pentru ca procesul de comunicare
aflat în desfãºurare sã aibã sens. De exemplu, dacã vã spun
ceva de genul:
Sunteþi conºtient cã v-aþi aºezat pe pãlãria mea?

presupun deja cã staþi pe ea ºi vã întreb pur ºi simplu dacã

dumneavoastrã conºtientizaþi asta. Un rãspuns de tipul da sau
nu din partea dumneavoastrã ilustreazã acceptarea adevã-
rului secvenþei enunþiative care urmeazã predicatului factitiv
a conºtientiza/a realiza. Astfel, atunci când Erickson recurge
la ambiguitatea contextualã cu un predicat factitiv, îºi con-
fruntã clientul cu întrebarea (nu neapãrat conºtientã — de
fapt, chiar preferabil inconºtientã) dacã intrarea în transã este
sau nu un fapt presupus de comunicarea în sine, altfel spus,
un subiect optim asupra cãruia sã se concentreze emisfera
dominantã a acestuia.
Al patrulea tip de ambiguitate, care se regãseºte ca pattern
consecvent în activitatea lui Erickson, este ambiguitatea
punctuaþiei. Erickson poate spune, de pildã:
… Observ cã porþi un ceas de mânã priveºte* cu atenþie

ceea ce fac…
Aceastã succesiune de cuvinte nu constituie o propoziþie

clar structuratã. Dacã o descompunem în douã secvenþe, fie-
care va avea un statut de propoziþie coerentã:
… Observ cã porþi un ceas de mânã…

ºi
… Priveºte cu atenþie ceea ce fac…
Aici, Erickson recurge la ambiguitatea cuvântului watch,

care poate funcþiona atât ca substantiv („ceas de mânã“), cât
ºi ca verb („a privi“) în structura de suprafaþã a limbii
engleze. În esenþã, Erickson a suprapus douã structuri de
suprafaþã bine delimitate în limba englezã. Pânã la a auzi
* În limba englezã, cuvântul watch este polisemantic: folosit substan-
tival, el are sensul de „ceas de mânã“; folosit verbal, are semnificaþia de

„a privi“ (n. tr.).
sintagma cu atenþie, receptorul a procesat corect prima dintre

cele douã propoziþii ºi a recuperat sensul structurii profunde;
însã, atunci când ajunge la expresia menþionatã, aceastã stra-
tegie de procesare a sensului eºueazã. Pe mãsurã ce recep-
teazã restul comunicãrii lui Erickson, încearcã o altã analizã
a sensului, cu probabilitatea de a recupera a doua structurã
profundã coerentã. Oricum, nu se întrevãd soluþii pentru
problema suprapunerii ºi strategiile normale de procesare
eºueazã. Dacã receptorul presupune cã termenul contro-
versat (watch) este un substantiv care þine de prima parte a
comunicãrii, atunci a doua parte nu are sens absolut deloc
(adicã nu poate recupera structura profundã corespunzãtoare
acesteia). Dacã presupune cã el este un verb care se asociazã
celei de-a doua pãrþi a comunicãrii, atunci nu poate recupera
nicio structurã profundã corespunzãtoare primei pãrþi. În
acest sens, nu existã o soluþie satisfãcãtoare pentru ambigui-
tatea punctuaþiei care implicã suprapunerea. Astfel, în acest
caz, ambiguitatea rezidã în întrebarea cãrei secvenþe lexicale
îi va asocia ascultãtorul cuvântul ambiguu. Acest fenomen
poate fi considerat la fel de bine ºi ca un caz special al supri-
mãrii gramaticale. Indiferent pentru ce clasificaþie optaþi
pentru a vã susþine în organizarea experienþei declanºate de
aceastã situaþie, ea constituie o tehnicã solidã de distragere
a atenþiei sau de ambiguizare a emisferei dominante.
Aceste patru tipuri de ambiguitate au ca element comun
faptul cã fiecare constituie o singurã reprezentare lingvisticã
a mai mult de un singur sens sau structurã profundã. În cazul
fiecãruia, clientul se confruntã cu sarcina selectãrii unui
sens din setul de structuri profunde posibile pe care ºi le
asociazã structura de suprafaþã unicã. Pentru a ajunge aici,
receptorul trebuie sã producã un set de structuri profunde ºi
sã se hotãrascã pe care dintre ele o acceptã ca semnificaþie a
comunicãrii emise de hipnotizator. Din nou, asta presupune
cãutarea transderivaþionalã a celei mai potrivite semnificaþii
care poate fi sugeratã de structura de suprafaþã prezentatã.
Aºadar, ambiguitatea se afirmã ca valoare pozitivã în con-

textul hipnozei, deoarece clientul, care genereazã un numãr
de structuri profunde ºi declanºeazã, prin acestea, cãutãri
transderivaþionale ale semnificaþiilor optime, se va remarca
prin aceea cã:
1. Va deveni un participant activ în procesul de hipnozã

2. Va selecta o structurã profundã care sã furnizeze un
sens potrivit pentru el, asigurând astfel stabilirea unei
rezonaþe empatice optime
3. Va utiliza mecanismele obiºnuite de procesare lingvis-
ticã, în paralel cu cãutarea transderivaþionalã a sensului
Structurile inferioare incluse

Urmãtoarele douã categorii de structuri de suprafaþã —
întrebãrile inserate ºi comenzile inserate —, care au o altã
structurã inclusã în interiorul lor, pot reprezenta o sursã
optimã pentru a transmite enunþuri imperative inserate ºi
pentru a construi variante potenþiale de rãspuns prin utiliza-
rea proceselor emisferei dominante. Comenzile ºi întrebãrile
inserate sunt douã categorii de acest gen, care vor fi luate în
discuþie în cele ce urmeazã.
Întrebãrile inserate
Întrebãrile inserate au ca scop provocarea unei reacþii
potenþiale de rãspuns a clientului prin formularea unor între-
bãri care nu permit un rãspuns deschis din partea recep-
torului. Adesea, ele constituie presupoziþia unei alte comenzi
ºi servesc la deconcertarea emisferei dominante, fãcând-o sã
recurgã la dialogul interior pentru a da rãspunsuri la întrebãri
sau pentru a încerca sã rãspundã întrebãrilor, ori pentru a-ºi
da seama dacã ar trebui sã rãspundã întrebãrilor, ori, mai
mult decât atât, dacã ar putea rãspunde întrebãrilor, deºi nu
s-a formulat ca atare nicio întrebare. Vom recurge la câteva
exemple pentru a clarifica acest concept:
Mã întreb dacã ºtii care mânã se va ridica prima

Chiar sunt curios sã aflu dacã-þi poþi dibui genunchiul pe
întuneric
Nu ºtiu dacã realizezi cã te afli sau nu în transã
Reflectez la ceea ce ai putea simþi legat de perspectiva
hipnozei
Sunt foarte curios sã aflu când te-ai hotãrât sã mã vezi ºi
ce îþi doreºti cu adevãrat pentru tine
Toate structurile de suprafaþã de mai sus au în comun

elementul caracteristic al formulãrii unei întrebãri care nu
necesitã un rãpuns direct din partea clientului, ceea ce este
cel mai uºor de obþinut prin reformularea afirmativã a unei
întrebãri în forma urmãtoare:
X (verbe interogative) dacã Y (a fi conºtient) de (între-

bare)
Sunt curios sã vãd dacã ºtii care dintre mâinile tale se
va ridica prima.
X poate vorbi în numele oricãrei alte persoane; de

exemplu:
John se întreabã dacã ºtii care dintre mâinile tale se va
ridica prima.
(a nu fi conºtient) poate fi orice sintagmã, precum a se

întreba, curios, nu ºtiu etc.
„dacã“ poate þine locul oricãrui termen condiþional de
genul fie, dacã, fie cã da, fie cã nu
sau poate fi un cuvânt interogativ, precum despre, cum,
ce, când, de ce
Sunt curios de ce ai venit aici ºi dacã tu însuþi cunoºti
motivul venirii tale.
A se obseva cã verbele interogative pot fi orice verbe

urmate de întrebãri inserate.
Aceste întrebãri indirecte sunt de o maximã eficienþã

atunci când îºi unesc forþele pentru a distrage emisfera domi-
nantã. Asta îi dã voie hipnoterapeutului sã plaseze în succe-
siunea acestor întrebãri o comandã precisã pe care o urmã-
reºte, recurgând astfel la potenþialul de rãspuns pe care tot el
l-a construit în interiorul clientului, ca de exemplu:
Mã întreb de ce vrei sã intri în transã ºi sunt încã ºi

mai curios sã aflu dacã tu crezi cã poþi sau nu sã faci
asta, nu ºtiu dacã ºtii sau nu cât de curând vei închide
ochii; de fapt, nu ºtiu dacã ai mãcar cea mai vagã idee
despre transã. Meditez la asta ºi sunt foarte curios sã aflu
dacã ºtii mãcar cum sã te relaxezi total.
Imperativele inserate
Imperativele inserate au rolul de a-i transmite clientului
sugestii indirecte, astfel încât acestuia sã-i fie greu sã opunã
rezistenþã. Acestea constituie un pattern al structurilor de
suprafaþã ºi cuprind în componenþa lor un ordin, aºa cum
patternul anterior includea o întrebare. De exemplu:
Copiii sunt capabili, Fred sã ia loc ºi sã se relaxeze

S-ar putea ca eu, Fred, sã respir puternic în timp ce
vorbesc, dar asta nu te deranjeazã, nu-i aºa?
Oamenii trebuie, Fred sã ia loc pe scaun ºi sã se relaxeze
Plantele pot, Fred sã se simtã bine ºi relaxat.
Aceste patru structuri de suprafaþã reprezintã un tip de

imperative inserate. Ele sunt formate prin plasarea numelui
clientului imediat dupã operatorul modal de tipul:
pot, se poate sã, s-ar putea, trebuie, capabili sã…

Aceasta este o condiþie suficientã, dar nu ºi necesarã, pen-

tru imperativele inserate.3 Ele se pot construi ºi prin folosirea
infinitivului unor predicate precum:
a înþelege, a simþi, a se miºca
Mulþi oameni vor sã înþeleagã clar ceea ce vreau sã zic.
Forma imperativului inserat:
Mulþi oameni vor, Fred, sã înþeleagã clar… Vreau ca tu,

Fred, sã te simþi relaxat
Mama îmi spune adesea, Fred, sã respir profund ºi lent.
Imperativele inserate pot fi date ºi într-un citat direct sau

indirect. Aceasta este una dintre formele preferate ºi cele mai
des folosite de cãtre Erickson de a transmite ordine în mod
indirect. Acest lucru se realizeazã prin plasarea imperativului
în contextul unui citat fie direct, fie indirect, luat din con-
juncturi diferite de timp, spaþiu sau situaþie. De exemplu:
Aveam odatã un pacient care obiºnuia sã-mi spunã sã mã

relaxez
Eficienþa acestor structuri se amplificã atunci când sunt

marcate ºi analogic prin accentuarea comenzii ºi privind cu
intenþie receptorul, dacã ochii acestuia sunt deschiºi.
3 Poate cã cititorul a observat cã patternurile numite structuri inferioare
incluse (mai exact, imperativele inserate) se suprapun postulatelor con-

versaþionale. Una dintre presupoziþiile fiecãrei structuri imperative constã
în afirmarea efectului potrivit cãruia persoana care primeºte comanda este
în mãsurã s-o îndeplineascã direct. Mai mult, structura de suprafaþã, folo-
sind întrebãrile cu rãspunsuri de tipul da sau nu, echivalente acelei presu-
poziþii, va conþine comanda inseratã ca o structurã inferioarã inclusã.
Imperativul inserat indirect

Prietenii îmi spun sã mã simt în largul meu ºi sã mã
dezlãnþui atunci când ieºim în oraº
Imperativul direct inserat:

Aveam odatã un pacient care obiºnuia sã-mi spunã,
Milton, scarpinã-þi nasul. Niciodatã nu prea aveau
sens cuvintele lui, dar continua sã-mi spunã: Fã-o
acum.
Un alt exemplu ar suna cam aºa:
Semnificaþia este foarte greu de înþeles; ce înseamnã

când cineva spune, de pildã, nu te miºca sau nu vorbi.
Ce înþeleg unii prin cuvinte de genul închide ochii
ACUM. La ce se referã când spun: Numãrã descres-
cãtor, în liniºte, de la 20 la 1.
Toate structurile inferioare incluse descrise anterior, atât

de tip interogativ, cât ºi imperativ, îi sunt utile hipnotizato-
rului ca instrumente eficiente de transmitere indirectã a
sugestiilor ºi, concomitent, de deconcertare ºi de folosire a
emisferei dominante. Inserarea întrebãrilor sau a imperati-
velor reprezintã doar includerea lor într-o structurã de supra-
faþã mai amplã, care serveºte ca fundal. Stilul prezentat pânã
acum a avut în vedere doar abordarea gramaticalã; efectul
este oricum acelaºi dacã inserarea este negramaticalã, de
fapt, aceasta poate fi chiar mai eficientã atunci când scapã
de rigorile gramaticale. Asta va servi ulterior pentru distra-
gerea ºi supraîncãrcarea emisferei dominante. De exemplu,
luaþi în considerare urmãtoarele combinaþii de structuri infe-
rioare incluse, atât gramaticale, cât ºi negramaticale:
Mã întreb dacã înþelegi sau nu cã te poþi simþi confor-

tabil ºi relaxat, acum o sã-þi relatez cã aveam odatã un
prieten care obiºnuia sã spunã cã Poþi învãþa orice dacã

te destinzi, ºi mã întreb dacã ºtii sau nu cã poþi, Fred, sã
te simþi relaxat ºi sunt foarte curios sã ºtiu dacã înþelegi
cât se poate de bine cã poþi, Fred, ºtii cã poþi ºi cã vei
învãþa char acum. Îmi doresc, de asemenea, deºi nu ºtiu
dacã tu îþi doreºti sau nu sã ºtii dacã poþi, Fred, sã închizi
ochii ºi sã trãieºti senzaþii odihnitoare acum.
Sensuri derivate
Când recurgem la sistemele naturale de limbaj pentru a
comunica, presupunem cã receptorul are capacitatea de a
percepe auditiv structurile de suprafaþã emise de noi ºi de a
le decodifica, transformându-le din secvenþe sonore în sen-
suri. Cu alte cuvinte, mizãm pe capacitatea ascultãtorului de
a recupera reprezentarea structurii profunde din structura de
suprafaþã pe care i-am înfãþiºat-o. Pe lângã acest demers
recuperator, presupunem adesea câteva abilitãþi suplimen-
tare din partea ascultãtorului pentru a putea da sens materia-
lului oferit de noi. Ne referim aici la capacitatea emiþãto-
rului sau a receptorului, de exemplu, de a stabili un context
în care enunþul prezentat de noi sã aibã o valoare prag-
maticã. În activitatea sa, Erickson foloseºte douã dintre
aceste însuºiri ale receptorului nativ, legate de surprinderea
semnificaþiilor suplimentare sau derivate. Este vorba despre
presupoziþii ºi despre postulatele conversaþionale. În The
Structure of Magic I am dezbãtut subiectul presupoziþiilor
ca pe una dintre trãsãturile distinctive ale Metamodelului
(Capitolele 3 ºi 4).
În activitatea lingvisticã recentã, transformaþionaliºtii

au început sã cerceteze modul de funcþionare a presupo-
ziþiilor în limbajul natural. Prin utilizare, anumite propo-
ziþii implicã cu necesitate ca ºi alte propoziþii sã fie
adevãrate pentru ca primele sã aibã sens. De exemplu,
dacã vã aud spunând:
(37) Pe masã se aflã o pisicã
pot alege dacã voi crede sau nu cã o pisicã este pe masã,

ºi astfel, indiferent de opþiunea mea, ceea ce spuneþi are
sens. În orice caz, dacã vã aud spunând ceva de genul:
(38) Sam ºi-a dat seama cã este o pisicã pe masã
trebuie sã presupun cã existã, de fapt, o pisicã pe masã

pentru ca afirmaþia dumneavoastrã sã aibã sens pentru
mine. Aceastã diferenþã este evidentã dacã introduc în
propoziþia cu pricina elementul negativ nu:
(39) Sam nu ºi-a dat seama cã este o pisicã pe masã
Asta aratã cã, atunci când cineva enunþã propoziþia cu

sens contrar — aceea care neagã ceea ce prima impusese
ca fiind adevãrat — altcineva trebuie sã presupunã în
continuare cã se aflã o pisicã pe masã pentru ca propoziþia
sã aibã sens. O propoziþie care trebuie sã fie adevãratã
pentru ca o alta sã aibã sens este numitã presupoziþia celei
de-a doua propoziþii.
Valoarea utilizãrii abile a presupoziþiilor în context hip-

notic constã în faptul cã permite hipnotizatorului sã constru-
iascã un model al procesului în desfãºurare folosind presu-
poziþii. Deoarece acestea nu funcþioneazã ca interogaþii
directe adresate clientului, este foarte dificil pentru el sã le
conteste. Astfel, clientul acceptã presupoziþiile hipnotizato-
rului, iar experienþa parcursã poate merge mai departe. De
exemplu, Erickson face urmãtoarea afirmaþie:
Nu ºtiu încã dacã latura inconºtientã a minþii tale va

permite mâinii drepte sau celei stângi, ori ambelor mâini, sã
se ridice pânã la nivelul feþei…
Aici, problema se pune care dintre mâini se va ridica sau

dacã va fi doar una sau amândouã, nicidecum dacã subiectul
va reacþiona la levitaþia braþului. Or, Erickson spune din nou:
Când te voi trezi din transã, îþi vei recunoaºte pe deplin

abilitatea deosebitã de a asimila rapid învãþãturile primite
din planul mental inconºtient.
Aici, se pune problema dacã subiectul va recunoaºte în

totalitate, nu dacã va recunoaºte pur ºi simplu sau dacã a fost
în transã (presupusã de sintagma te voi trezi din transã) ºi-ºi
poate însuºi acum cunoºtinþe din planul mental inconºtient.
Acestea din urmã sunt presupoziþii de fundal pe care clientul
trebuie sã le amplifice ºi sã le accepte pentru ca procesul de
comunicare sã aibã sens pentru el. Modul în care Erickson
recurge consecvent la presupoziþii pentru a-ºi ajuta clientul
sã intre în transa profundã ºi sã se deprindã cu fenomenele
caracteristice acesteia demonstreazã puterea acestei tehnici.
… Când te vei trezi ºi-þi vei muta scaunul în partea

cealaltã a mesei, latura inconºtientã a minþii tale va elibera
multe informaþii importante. Probabil cã inconºtientului îi
va lua chiar mai mult de cinci sau zece minute sã facã asta,
sau poate nici nu se va întâmpla aºa ceva pânã la viitoarea
noastrã întâlnire…
Încã o datã subliniem cã, deoarece presupoziþiile unui

enunþ nu sunt un element integrant al structurii sale de
profunzime, folosirea lor nu numai cã îl solicitã pe client ca
participant activ în procesul de construire a sensului (în acest
caz, al sensului derivat), ci ºi înlãturã din aria de cercetare tot
ceea ce s-ar putea constitui în presupoziþii.
A doua categorie de sensuri derivate folosite de Erickson
este reprezentatã de postulatele conversaþionale. Ca ºi în
cazul presupoziþiilor, semnificaþia sugeratã de postulatele
conversaþionale este una derivatã — ea nu este o parte a

structurii profunde recuperate de client, ci necesitã o prelu-
crare suplimentarã. De exemplu, dacã vã spun ceva de genul:
Poþi sã scoþi gunoiul afarã?
structura propriu-zisã de profunzime cere ca dumneavoastrã

sã rãspundeþi cu da sau nu. Oricum, reacþia caracteristicã ar
fi sã scoateþi gunoiul. Cu alte cuvinte, deºi folosesc o struc-
turã de suprafaþã a cãrei structurã de profunzime aferentã este
o întrebare cu un rãspuns de tipul da sau nu, veþi reacþiona la
ea ca ºi cum ar fi un ordin. În Anexa de la sfârºitul volu-
mului, vã vom arãta cum sã construiþi exemple pe baza pos-
tulatelor conversaþionale pentru a vã garanta efectele pe care
le scontaþi ca hipnotizator. Pentru scopurile noastre de
moment, este necesar doar sã subliniem cã, atunci când
Erickson opteazã pentru mecanismul postulatelor conver-
saþionale, astfel încât sã-ºi asigure rãspunsul dorit din partea
clientului, el opereazã constant în acord cu principiile
directoare susþinute. Mai exact, folosind postulatele conver-
saþionale, el evitã sã dea ordine, permiþându-i totodatã clien-
tului sã opteze pentru a reacþiona sau nu, înlãturând astfel
pericolul unei relaþii autoritare între el ºi pacient. Astfel,
acesta, dacã vrea sã reacþioneze la propoziþia:
… îþi poþi lãsa mâna sã se ridice…
fãcând acest lucru, participã activ la procesul inducerii tran-

sei, folosind postulatele conversaþionale pentru a înþelege
semnificaþiile derivate ale întrebãrii cu rãspuns de tipul da
sau nu ca structurã de suprafaþã — o activitate procesualã
complementarã celei de recuperare a structurii profunde.
Dacã eºueazã în reacþia sa, procesul instituit de Erickson
pentru inducerea transei nu este perturbat, deoarece nu a fost
dat niciun ordin ca atare; a fost formulatã doar o întrebare la

care nu se aºteaptã un rãspuns.
În mod similar funcþioneazã ºi forma de comunicare
caracterizatã de întrebãri care ies din tiparul celor cu rãspun-
suri de tipul da sau nu. Erickson ar putea spune, de pildã:
Nu este nevoie sã te miºti

sau
Nu e nevoie sã þii ochii deschiºi
sau
Este posibil sã intri ºi mai profund în transã
Dacã subiectul se deplaseazã atunci când Erickson emite

prima afirmaþie, atunci efectul comunicãrii va fi unul impe-
rativ, de genul nu te miºca. Dacã, dimpotrivã, clientul nu se
miºcã în momentul respectiv, aceastã propoziþie funcþioneazã
ca o tehnicã eficientã de stabilire a rezonanþei empatice. La
fel, dacã ochii clientului sunt închiºi atunci când Erickson
rosteºte a doua propoziþie, atunci efectul va fi dat de reacþia
clientului de a-ºi deschide ochii. În sfârºit, atunci când clien-
tul îl aude pe Erickson emiþând cea de-a treia afirmaþie,
aceasta va avea asupra lui efectul unui ordin de tipul intrã
mai adânc în starea de transã.
În Partea a III-a, vã vom prezenta modul de configurare
formalã a fenomenelor menþionate.
Accesarea emisferei
non-dominante
În esenþã, hipnoza constã în comunicarea ideilor ºi a

semnificaþiilor unui pacient astfel încât el va fi foarte
receptiv la ideile prezentate ºi se va arãta motivat sã-ºi
cerceteze propriul potenþial fizic pentru a-ºi controla
reacþiile ºi manifestãrile comportamentale psihologice ºi
fiziologice.
Milton H. Erickson, 1967
Milton Erickson a reuºit sã dezvolte un set de tehnici de

accesare a emisferei non-dominante ºi de comunicare cu
aceasta. Abilitãþile sale îi permit sã scoatã în evidenþã poten-
þialul persoanei cu care intrã într-un proces de comunicare. În
activitatea hipnoticã, Erickson opereazã distincþii ample între
latura conºtientã ºi cea inconºtientã a minþii clientului.
Erickson ºi-a fãcut instruirea medicalã ºi psihiatricã în
instituþiile de nivel înalt existente în perioada formãrii sale;
mai exact, s-a instruit în tradiþia psihoanaliticã din care ºi-a
însuºit termenii conºtient ºi inconºtient. În propriile sale
lucrãri, foloseºte cei doi termeni în diferite modalitãþi. El
însuºi comenteazã în Hypnotic Psychotherapy din 1948:
Cât priveºte starea propriu-zisã de transã, ea trebuie consi-

deratã o stare psihologicã specialã, unicã, dar absolut nor-
Emisfera non-dominantã 237
malã… Pentru o conceptualizare de convenienþã, s-au folosit

termenii de inconºtient sau subconºtient pentru a desemna
starea psihologicã specialã sau gradul de conºtientizare.
Erickson comenteazã din nou, în The Investigation of a

Specific Amnesia, 1967, p. 159:
În timp ce se afla în starea de somn hipnotic profund,

pacientei i s-a transmis sugestia cã ar putea dezvãlui direct
informaþia solicitatã, fãrã a realiza conºtient sau subconºtient
ceea ce face. În acest scop, a fost instruitã sã rãmânã în starea
de hipnozã profundã, disociindu-ºi latura conºtientã a minþii ºi
lãsând-o în stare de repaus. În acelaºi tmp, prin intermediul
planului mental subconºtient, trebuia sã-l antreneze pe tera-
peut într-o conversaþie însufleþitã. Astfel, datã fiind implicarea
ambelor niveluri mentale, atât cel conºtient, cât ºi cel sub-
conºtient, un al treilea nivel de conºtientizare îºi va face
apariþia din straturile profunde ale minþii, ca reacþie la sugestia
hipnoticã, ºi se va exprima prin ghidarea mâinii într-un dicteu
automat, pe care nu-l va realiza nici conºtient, nici subconºtient.
Erickson merge mai departe cu comentariile într-o notã de

subsol la acest fragment de text:
Autorul nu-ºi asumã deloc responsabilitatea pentru vali-
ditatea acestor concepte, iar starea de transã a pacientei
indicã acceptarea lor din partea ei, dar, indiferent de con-
text, ele ºi-au atins scopul.
Aceste paragrafe subliniazã una dintre cele mai caracte-

ristice manifestãri comportamentale complexe ale lui Erickson
în hipnozã ºi terapie. Bunãvoinþa de a accepta modelul despre
lume al clientului îi permite sã-l susþinã pe acesta pe
parcursul schimbãrilor survenite.
Asta înseamnã cã sunt mai puþin distras de conþinutul
afirmaþiilor fãcute de unii sau de alþii. Multe patternuri de
comportament se reflectã mai degrabã în modul în care o

persoanã spune un anumit lucru decât în conþinutul ca
atare al celor spuse.
Cu alte cuvinte, Erickson este atent la principiile modela-

toare folosite de clienþi pentru a-ºi construi realitãþile spe-
cifice.
În decursul istoriei civilizaþiei, anumiþi oameni au fost
adepþii acestei convingeri — cã existã o diferenþã ireconci-
liabilã între lumea ca atare ºi felul în care o percepem
fiecare printr-o experienþã subiectivã. Ca fiinþe umane, noi
nu acþionãm direct asupra lumii, ci facem acest lucru mai
degrabã intermediat, cu ajutorul reprezentãrilor noastre
despre ea. Fiecare îºi creeazã propria reprezentare despre
lumea în care trãieºte — altfel spus, creãm o hartã sau un
model pe care îl folosim pentru a ne determina un anumit
comportament. Harta sau modelul creat funcþioneazã ca o
reprezentare a ceea ce este posibil, a ceea ce este disponibil,
a felului în care ar putea fi structuratã lumea. Reprezentarea
noastrã despre ceea ce ne înconjoarã determinã în mare
parte modul în care experimentãm lumea, felul în care o
percepem, dar ºi opþiunile de viaþã pe care le considerãm a
fi disponibile pentru noi.
Trebuie amintit cã obiectul lumii ideilor ca întreg
(harta sau modelul — RWB/JTG) nu este redarea
fidelã a realitãþii — sarcinã care ar fi, de altfel, impo-
sibilã —, ci, mai degrabã, un instrument cu ajutorul
cãruia ne gãsim mai uºor drumul în lume.
H. Vaihinger, The Philosophy of As If, p. 15
Nu existã nici mãcar douã fiinþe umane care sã trãiascã

experienþe similare. Modelul despre lume pe care ni-l creãm
în scop orientativ se bazeazã parþial pe propriile noastre
experienþe. Fiecare poate crea un model diferit al lumii
comune, ajungând sã trãiascã într-o realitate relativ diferitã.
… ar trebui remarcate trãsãturile importante ale hãr-

þilor. Harta nu este teritoriul pe care îl reprezintã, ci,
dacã este corectã, are o structurã similarã acestuia,
care îi probeazã utilitatea.
A. Korzybski, Science & Sanity,
ediþia a IV-a, 1958, pp. 58–60
Erickson manifestã aceeaºi flexibilitate în crearea pro-

priului model pentru terapie ºi hipnozã. Aceasta i-a permis sã
detecteze ºi sã ajungã sã utilizeze eficient în activitatea sa
patternuri foarte rapide ºi puternice.
Scopul nostru este de a crea un model al unei secvenþe din
comportamentul lui Erickson care sã valideze aceste
patternuri. Una dintre cele mai utile modalitãþi de organizare
a propriei experienþe în hipnozã ºi terapie, ºi de înþelegere a
tehnicii ericksoniene, a fost sã ne însuºim modul în care
Erickson foloseºte termenii conºtient ºi inconºtient cu refe-
rire (mãcar parþialã) la emisfera dominantã ºi la cea non-do-
minantã a creierului omenesc. Nu vrem sã sugerãm cã Erickson
recurge la sintagma conceptualã minte inconºtientã întot-
deauna ºi doar cu referire la emisfera non-dominantã, ci cã
un model care opereazã cu o asemenea exprimare a terme-
nilor ne furnizeazã un ghid de învãþare a tehnicilor
ericksoniene.
Odatã ce clientul a ajuns, de pildã, într-o stare satisfãcã-
toare a transei profunde, ambele emisfere sunt accesate ºi
folosite, mai ales atunci când este vorba despre unele feno-
mene mai complexe ale transei profunde (halucinaþiile pozi-
tive, de exemplu). Ca în cazul oricãrui model, utilitatea
exprimãrii termenului inconºtient prin sintagma emisferã
non-dominantã va funcþiona drept criteriu de acceptare a ei.
Emisfera non-dominantã la oameni

Aºa cum am arãtat ºi în secþiunea introductivã la Partea a
II-a, cercetarea cu privire la organizarea neurologicã a
fiinþelor umane (ambivalenþa cerebralã) a dezvãluit câteva

diferenþe caracteristice la nivelul manifestãrilor emisferelor
cerebrale. Mai exact, cercetãtorii au identificat diferenþe în
ceea ce priveºte calitatea, viteza ºi acurateþea reacþiilor la
nivelul celor douã pãrþi ale cortexului cerebral pentru dife-
rite funcþii reprezentative ºi senzoriale (vezi, îndeosebi, arti-
colul lui Jerre Levy, Psychobiological Implications of
Bilateral Asymmetry). Pentru scopurile noastre prezente,
cele mai interesante sunt urmãtoarele:
funcþiile emisferei funcþiile emisferei

dominante non-dominante
ritmul întregului sistem vizualizarea
lingvistic melodia
partea opusã a corpului categoria lingvisticã
specialã
partea opusã a corpului
Aceastã asimetrie dintre cele douã emisfere cerebrale se

manifestã diferit în realizarea sarcinilor obiºnuite, zilnice; de
exemplu, Gardner face urmãtorul comentariu (1975, p. 374):
Modelul lui Kinsbourne legat de emisferele care se
confruntã pentru a prelua controlul asupra mecanismelor
de atenþionare a dat naºtere unei cercetãri inventive, atât
din partea lui, cât ºi din partea altora. Astfel, el a descope-
rit cã abilitatea de a þine în echilibru un pivot într-o mânã
este potenþatã atunci când cineva vorbeºte simultan cu
þinerea pivotului în mâna stângã, în timp ce performanþa
este periclitatã dacã vorbeºte atunci când þine pivotul cu
dreapta. Explicaþia lui se referã la faptul cã vorbirea ºi
asigurarea echilibrului sunt activitãþi contrastante, care,
datoritã efectului „împrãºtierii“, interfereazã una cu alta
atunci când ambele apar în emisfere opuse, caz în care se
susþin reciproc. Exemplificând acelaºi efect lateral com-
plementar, vorbirea îmbunãtãþeºte capacitatea subiectului
de a recunoaºte elementele din câmpul vizual drept, chiar

ºi atunci când acestea iau forme incoerente. Prin opoziþie,
când pacientul repetã niºte bucãþi muzicale (o funcþie a
emisferei drepte), este avantajat câmpul vizual stâng.
Aceastã listã incompletã a asimetriilor cerebrale la nive-

lul creierului uman serveºte atât ca o enunþare a modurilor
în care inconºtientul poate fi accesat în cadrul hipnozei, cât
ºi ca principiu organizator important în context terapeutic,
mai ales în utilizarea elementelor incompatibile (vezi The
Partea a II-a). Cu alte cuvinte, prin recunoaºterea acestor
asimetrii, hipnoterapeutul care coopereazã pentru a-ºi sus-
þine clientul în obþinerea transei opereazã selecþii sistematice
în privinþa modului de a comunica cu planul mental incon-
ºtient al acestuia.
Am inclus în lista funcþiilor emisferei non-dominante
categoriile lingvistice speciale. Asta impune niºte explicaþii
ºi o scurtã incursiune în cercetarea lingvisticã ºi psiho-
lingvisticã. Explicaþia trebuie sã þinã cont de douã aspecte.
Mai întâi, sistemele lingvistice omeneºti sunt extrem de
complexe. Complexitãþile procesului de constituire a unui
pattern în diferite limbi au depãºit pânã acum abilitãþile
lingviºtilor de creare a unui model care sã fie reprezentativ
pentru toate aceste patternuri. Cu alte cuvinte, deºi compor-
tamentul nostru lingvistic este extrem de sistematic, nu am
reuºit încã sã-i facem o descriere pe mãsurã. Astfel, misiu-
nea de a ne însuºi patternurile care formeazã sistemul nostru
lingvistic i-a ocolit pe lingviºti, cu toate cã toþi ne asumãm
în esenþã aceeaºi sarcinã între doi ºi ºase ani. Mai mult, deºi
limbile existente sunã radical diferit în forma lor verbalizatã
ºi par iarãºi destul de diferenþiate prin reprezentarea lor
vizualã în forme scrise, o analizã mai profundã a patternu-
rilor lor evidenþiazã o mare asemãnare la nivel structural.
Dintre toate formele posibile din punct de vedere logic pe
care le pot lua patternurile (sintaxa) sistemelor lingvistice

naturale, doar un numãr relativ restrâns se impune prin ocu-
renþã. Indiferent de limba pe care o învaþã, copiii par a ºi-o
însuºi în acelaºi ritm, cu aceleaºi „greºeli“ caracteristice.
Aceste consideraþii i-au condus pe lingviºti ºi psiholingviºti
cãtre formularea unui model al diferenþierilor lingvistice
(neurologice) cele mai frecvente, cunoscute sub denumirea
de Gramaticã Universalã. Aceste distincþii universale sunt
considerate a se manifesta ca pãrþi componente ale siste-
mului nervos al fiecãruia dintre noi, încã de la naºtere. Pre-
zenþa în cadrul modelului a acestor elemente lingvistice
universale îi ajutã pe cercetãtori sã înþeleagã atât felul în
care limbile desfãºoarã aceastã similitudine marcantã, cât ºi,
de asemenea, modul în care copiii pun în practicã sarcina de
a învãþa o limbã într-un timp atât de scurt.
Potrivit celui de-al doilea aspect al explicaþiei, copiii care
vorbesc o limbã absolut fluent ºi care suferã traumatisme
craniene la nivelul emisferei limbajului devin de obicei muþi.
În acest caz, parcurg din nou etapele standard ale achiziþio-
nãrii limbajului ºi reajung sã vorbeascã fluent o limbã. Cer-
cetãtorii au interpretat acest pattern ca fiind o demonstraþie a
capacitãþii uneia dintre emisfere de a învãþa ºi de a funcþiona
ca un sistem lingvistic de sine stãtãtor. Astfel, în cazul în care
anumite circumstanþe se opun funcþionãrii adecvate a emis-
ferei cerebrale dominante în calitate de centru al limbajului,
emisfera non-dominantã va prelua funcþia respectivã.
Aceastã plasticitate sau posibilitate de reechilibrare a siste-
mului nervos constituie o altã dovadã a potenþialului uman
deosebit, insuficient explorat pânã acum.
Luând în considerare ambele aspecte, intuim cã emisfera
non-dominantã îºi va dovedi unele abilitãþi lingvistice. Mai
exact, într-o formã redusã, toate distincþiile disponibile în
modelul Gramaticii Universale vor fi prezente ºi la nivelul
emisferei non-dominante. Aceastã predicþie a autorilor se
dovedeºte a fi susþinutã de diferite surse de cercetare. Levy,
de exemplu, furnizeazã o descriere a claselor de abilitãþi

lingvistice ale acesteia (1974, p. 174):
Deoarece emisfera dreaptã a pacienþilor cu comisuro-
tomie pare a înþelege atât limbajul vorbit, cât ºi substan-
tivele, verbele ºi adjectivele scrise, prezentând ºi capa-
citãþi minimale ale vorbirii figurate, întrebarea care se
pune vizeazã diferenþele existente la nivelul celor douã
emisfere cu privire la capacitãþile lor lingvistice. Dacã
emisfera secundarã nu poate înþelege limbajul, dar îl
poate genera, se poate postula absenþa fonetismelor în
emisfera dreaptã, iar producerea limbajului se poate inter-
preta ca fiind rezultatul traducerii directe din codul
semantic în cel de articulare. Dacã emisfera dreaptã poate
înþelege, dar nu poate produce limbajul, poate fi stipulatã
absenþa codului de articulare. În orice caz, atunci când
emisfera dreaptã poate înþelege ºi poate genera limbajul,
chiar dacã la un nivel limitat, procesul de interpretare
devine mult mai dificil.
Vom reveni asupra topicii comunicãrii lingvistice cu

emisfera non-dominantã pe parcursul acestui capitol.
Accesarea vizualã
Hipnotizatorul se confruntã cu sarcina de a-ºi susþine
clientul pentru ca acesta sã poatã avea acces la emisfera
inconºtientã sau non-dominantã. Dupã cum am menþionat
deja, acest proces presupune douã etape — distragerea,
simultanã cu utilizarea emisferei dominante, ºi accesarea
emisferei non-dominante. Una dintre tehnicile cele mai
directe ºi mai eficiente de accesare a emisferei non-domi-
nante gãsite de hipnotizatori constã în a-l determina pe client
sã-ºi formeze imagini vizuale în minte. Impunându-i
clientului o sarcinã care presupune o anumitã capacitate de
vizualizare, hipnotizatorul faciliteazã transferul controlului
de la emisfera dominantã cãtre emisfera non-dominantã.
Relatãrile subiective ale multor subiecþi privind aceste

descoperiri pot fi expuse succint dupã cum urmeazã:
„Când ascult metronomul imaginar, acesta accelereazã
sau încetineºte, se aude mai tare sau mai încet, pe mãsurã
ce intru în transã ºi mã las dus de val. În ceea ce priveºte
metronomul real, acesta rãmâne deranjant de constant ºi
mã împinge continuu înspre realitate, în loc sã mã lase sã
alunec în transã. Metronomul imaginar este schimbãtor ºi
corespunde mereu cu felul meu de a gândi ºi de a simþi,
dar eu trebuie sã mã adaptez la cel real.“
În acelaºi sens, trebuie menþionate rezultatele activi-
tãþii experimentale ºi clinice concentrate asupra halucina-
þiilor vizuale induse hipnotic. De exemplu, unei paciente
foarte confuze în privinþa propriei identitãþi i s-a indus
sugestia de a vizualiza câteva globuri de cristal în care
putea proiecta halucinatoriu o serie de experienþe de viaþã
semnificative, putea face comparaþii obiective ºi subiec-
tive, asigurându-ºi astfel desfãºurarea continuã a existen-
þei, de la o experienþã halucinatorie pânã la urmãtoarea. În
cazul unui glob de cristal real, experienþele halucinate
erau limitate ca dimensiuni, iar modificarea ºi supraconfi-
gurarea „scenelor“ mult mai puþin satisfãcãtoare.
Milton H. Erickson, 1967, pp. 8 ºi 9
Propriile noastre experienþe în hipnozã ºi terapie au

inclus în repetate rânduri, în cazul multora dintre clienþii
noºtri, distincþia menþionatã anterior, în comentariul asupra
articolului lui Huxley, dintre imaginarea unei picturi cu
ochii minþii ºi vizualizarea acesteia în minte. Experienþa
imaginãrii unei picturi este o activitate care se produce în
emisfera dominantã — în esenþã, ea constã în construirea
unei imagini vizuale prin intermediul sistemului lingvistic
cu valoare orientativã. Imaginile care rezultã în urma acestui
proces sunt, de regulã, de slabã calitate, nefocalizate ºi
ceþoase, pãstrând doar o asemãnare palidã cu experienþele pe
care clientul le trãieºte cu ochii deschiºi. Procesul de vizua-

lizare a unei imagini cu ochii minþii este o activitate care
trimite, aparent, la emisfera non-dominantã. Aici, imaginile
obþinute sunt clare ºi focalizate, foarte asemãnãtoare cu
experienþa realã trãitã de client. Subiecþii se deosebesc
considerabil în funcþie de capacitatea lor de a vedea imagini
cu ochii minþii. În general, cei al cãror sistem de reprezen-
tare dominant este unul de tip vizual vor reacþiona mult mai
satisfãcãtor la aceastã tehnicã de accesare vizualã a emis-
ferei non-dominante. Pentru a demara eficient procesul de
inducere a transei, hipnotizatorul trebuie doar sã cearã clien-
tului sã vizualizeze unele imagini. În context terapeutic,
abilitatea psihoterapeutului de a identifica sistemul de repre-
zentare al clientului ºi de a reacþiona faþã de acesta con-
stituie una dintre tehnicile sale redutabile:
Aceste douã rapoarte de caz au fost prezentate în cele
mai mici detalii pentru a exemplifica abordarea hipnoticã
naturalistã la copii. Foarte rar, dacã nu niciodatã, se
manifestã nevoia unei tehnici formale sau tradiþionaliste.
Imaginaþia ideaticã a copilului, spontaneitatea acestuia,
nerãbdarea ºi nevoia propriu-zisã de dobândire a unor noi
cunoºtinþe, dorinþa de a înþelege ºi de a se implica în acti-
vitãþile realitãþii înconjurãtoare ºi posibilitãþile oferite de
jocurile care simuleazã sau imitã anumite situaþii slujesc
la a-l face sã reacþioneze competent ºi pozitiv la sugestiile
hipnotice.
(1967, p. 423)
Franz Baumann, un hipnoterapeut foarte cunoscut din

San Francisco, specializat în practica pe copii ºi adolescenþi,
foloseºte aproape exclusiv în inducþiile sale tehnica de acce-
sare vizualã, cu rezultate notabile. Mai exact, le cere clienþi-
lor sã închidã ochii ºi sã urmãreascã programul TV favorit.
Fantezia de tip vizual — numitã fantezie dirijatã (vezi The
Partea I, pentru o discuþie mai amplã) — a reprezentat

modalitatea prin care autorii au devenit interesaþi mai întâi
de hipnozã, ca instrument de susþinere a schimbãrilor pro-
vocate clienþilor. Propriile noastre experienþe terapeutice ne
convinseserã deja de puterea ºi eficienþa vizualizãrii folosite
ca tehnicã terapeuticã, asta înainte de a ajunge sã conºtien-
tizãm cã manifestãrile comportamentale ale clienþilor se
potriveau întocmai celor descrise de hipnotizatori cu privire
la clienþii lor, comportament manifestat în timpul efectuãrii
unor sarcini vizuale în transa uºoarã ºi în cea intermediarã.
Una dintre tehnicile folosite de hipnotizatori pentru indu-
cerea sau aprofundarea unei stãri de transã constã în a-l pune
pe client sã numere sau în a numãra în locul lui. Aceastã
tehnicã serveºte mai multor scopuri. În contextul de faþã,
tehnica numãrãtorii constituie un caz special de accesare
vizualã a emisferei non-dominante. Când un client se ascultã
pe sine sau ascultã pe altcineva numãrând, este foarte posibil
sã-ºi reprezinte simultan cifrele percepute auditiv ca pe o
desfãºurare vizualã interioarã. Aceste numere, ca ºi alte
tipare vizuale standardizate, sunt stocate la nivelul emisferei
non-dominante; astfel, tehnica numãrãrii acceseazã latura
cerebralã inconºtientã a clientului. Ineficienþa parþialã a
numãrãrii, ca tehnicã de inducere ºi aprofundare a transei,
evidentã în cazul unor clienþi, este acum uºor de înþeles —
este vorba despre clienþii a cãror capacitate de a accesa
emisfera non-dominantã în scopul unor reprezentãri vizuale
se impune încã a fi perfecþionatã. Cu aceastã înþelegere a
sarcinii de a numãra ca un caz special de accesare vizualã a
emisferei non-dominante, hipnotizatorii care lucreazã cu
clienþi ce dispun de capacitatea de a vedea reprezentãrile
vizuale cu ochii minþii pot spori eficienþa acestei tehnici prin
instruirea clientului, de pildã, ca, în timp ce stã jos ºi respirã
sacadat, ascultând vocea care numãrã, sã-ºi creeze imagini
clare, focalizãri ale fiecãruia dintre numere, în culori diferite,
iar asta pe mãsurã ce le aude. Atenþia acordatã modului în
care clienþii folosesc predicatele pentru a identifica sistemul

de reprezentare caracteristic acestora îi va permite hipnotiza-
torului sã hotãrascã dacã inducþia prin accesare vizualã va da
rezultate.
Hipnotizatorii au dezvoltat, de fapt, o serie de aºa-numite
teste de sugestibilitate, pe care le aplicã de regulã înaintea
începerii unei induceri standardizate. Aceste teste de sugesti-
bilitate sunt pur ºi simplu modalitãþi de investigare pentru a
determina dacã respectivul client are capacitatea de a folosi
anumite sisteme de reprezentare. Observaþi, de exemplu,
predicatele care apar în urmãtorul test de sugestibilitate a
bãtutului din palme (Weitzenhoffer, 1957, pp. 127–128):
Vreau sã-þi strângi palmele aºa… apropie-le foarte
mult, cât de mult poþi… Pe mãsurã ce faci asta, vei
constata cã degetele þi s-au împreunat, astfel încât mâinile
îþi înþepenesc… palmele ºi degetele þi se unesc tot mai
mult, sunt din ce în ce mai împreunate.
Exact acelaºi test de sugestibilitate — adicã un test pri-

vind abilitãþile sistemului de reprezentare — poate fi modifi-
cat uºor pentru a verifica abilitãþile de vizualizare ale clien-
þilor. Mai exact, transformând predicatele folosite în unele de
tip vizual ºi observând reacþia pozitivã a clientului, hipnoti-
zatorul poate face o alegere validã cu privire la modul de
accesare a emisferei non-dominante. De exemplu, luând ca
ghid inducþia lui Weitzenhoffer, transformãm predicatele din
unele de tip kinestezic în altele de tip vizual:
Vreau sã-þi reprezinþi cu ochii minþii mâinile împreunate.

Priveºte pe deasupra mâinilor ºi observã gãleata de culoare
verde–închis plinã cu clei alb. Priveºte cu atenþie cum curge
lichidul alb, picurând peste marginile îndoite ale gãleþii verzi…
În multe dintre inducþiile sale, Erickson include afirmaþii

despre litere — reamintindu-i, de pildã, clientului marea
dificultate trãitã într-un anumit moment al vieþii în ceea ce

priveºte distincþia între un b ºi un d în procesul însuºirii
alfabetului. Pe lângã faptul cã funcþioneazã ca o sugestie
disimulatã pentru regresia temporalã, aceste aserþiuni acce-
seazã reprezentãrile vizuale ale literelor alfabetului, aºa cum
fac ºi seriile de numere, transformând situaþia aceasta într-un
caz aparte de accesare vizualã.
În cazul în care clientul dovedeºte o capacitate scãzutã
sau chiar absentã de a crea reprezentãrile vizuale ale emis-
ferei non-dominante, nu este nevoie ca hipnotizatorul sã
renunþe la opþiunea de accesare prin vizualizare a emisferei
în cauzã. Într-adevãr, în acest punct, Erickson îºi demon-
streazã încã o datã înzestrãrile aparte. Dupã cum aratã ºi în
articolul despre Huxley, ca parte a unei proceduri standard
pentru el, terapeutul apeleazã la sistemul de reprezentare cel
mai valorizat al clientului, ca punct de susþinere pentru ope-
raþia de accesare a altor sisteme.
În problema dezvoltãrii tehnicilor generale de inducere
a transelor ºi de solicitare a unui comportament hipnotic,
s-a recurs la numeroase utilizãri fãrã discernãmânt a
prejudecãþilor tradiþionale privind procedura hipnoticã.
„Ochiul de vultur“, „globul de cristal“, lovituri, pase ºi
instrumente auxiliare similare, ca surse ale forþei misteri-
oase, au fost discreditate de cei cu o formaþie ºtiinþificã.
Totuºi, literatura de specialitate abundã în rapoarte privind
tehnicile hipnotice bazate pe folosirea aparaturii destinate
sã limiteze ºi sã restricþioneze comportamentul subiectului,
sã provoace obosealã ºi efecte similare acesteia, ca ºi cum
toate cele enunþate ar fi dezideratele majore ale hipnozei:
globuri de cristal þinute la o anumitã distanþã de ochi,
oglinzi rotative, metronoame, spoturi luminoase. În conse-
cinþã, se pune un accent sporit pe factorii externi ºi pe felul
în care subiectul reacþioneazã la ei. Dimpotrivã, interesul
crescut ar trebui sã vizeze comportamentul lãuntric de
facturã psihicã a subiectului, mai degrabã decât modul în
care el reacþioneazã la fatorii externi. În cel mai bun caz,

instrumentarul menþionat este doar un ajutor aleatoriu, care
trebuie minimalizat cât mai curând posibil în favoarea
utilizãrii comportamentului subiectului, care poate fi provo-
cat, dar nicidecum dezvoltat prin aceste mijloace. În orice
caz, fixarea prea intensã a privirii pe un glob de cristal
poate cauza obosealã ºi somn, niciunul dintre aceste rezul-
tate nefiind un element esenþial al transei hipnotice. Ca
exemplu: câþiva subiecþi au fost instruiþi sistematic de un
hipnotizator competent sã dezvolte starea de transã uitân-
du-se fix la un glob de cristal þinut la o distanþã de apro-
ximativ douãzeci de centimetri ºi puþin deasupra nivelului
la care se aflau ochii pacientului. Ca rezultat al acestei
condiþionãri, eforturile de a-i hipnotiza fãrã sfera de cristal
au fost dificile ºi, uneori, de-a dreptul ineficiente. Experi-
mentele personale efectuate cu aceºti subiecþi au dezvãluit
cã simplul fapt de a le cere sã priveascã un glob de cristal
a determinat o inducere mai rapidã ºi o aprofundare a
transei. Acest procedeu a fost reiterat de colegi ºi studenþi
ºi a dus la aceleaºi rezultate. Revenirea asupra acþiunii de
a privi ca atare un glob de cristal a provocat încetinirea ºi
superficializarea transelor caracterizate printr-o dependenþã
sporitã faþã de factorii externi.
Milton H. Erickson, 1967, pp. 8 ºi 9
Dacã, de pildã, clientul are un sistem de reprezentare de

tip kinestezic foarte bine dezvoltat, însã o abilitate redusã
sau chiar inexistentã pentru vizualizare a emisferei non-
dominante, atunci hipnotizatorul îi poate cere sã adopte o
posturã corporalã familiarã. Odatã ce clientul se aflã în
aceastã posturã ºi experimenteazã pe deplin senzaþiile kines-
tezice, hipnotizatorul îl poate instrui sã se uite ºi sã vadã ce
reprezentãri vizuale se asociazã de regulã acelei poziþii
fizice. Folosind sistemul de reprezentare caracteristic
clientului ca pe unul cu funcþie orientativã, acesta poate fi
ajutat sã atingã noi stãri de conºtientizare. De exemplu, pe

parcursul uneia dintre ºedinþele noastre de instruire, un
psiholog de vârstã mijlocie s-a plâns de incapacitatea sa de
a genera imagini, în ciuda faptului cã le cerea clienþilor sã
foloseascã tehnica respectivã. I s-a cerut acestui bãrbat sã-ºi
poziþioneze corpul ca ºi cum ar cânta la pian (hobby-ul lui).
A fost apoi instruit sã-ºi miºte degetele în ritmul unei
melodii cunoscute. Cu ochii închiºi, trebuia sã asculte melo-
dia rãsunând înlãuntrul lui, concomitent cu miºcarea dege-
telor. I s-a cerut apoi sã se uite la claviaturã. A exclamat:
„Vãd clapele ºi degetele mele pe claviaturã.“ A fost rugat sã
priveascã la restul pianului, apoi de jur împrejurul camerei
ºi la oamenii care erau acolo. Aceastã tehnicã de folosire a
sistemelor de reprezentare specifice pentru a contribui la
recuperarea ºi ameliorarea celor suprasolicitaþi este o
strategie destul de frecventã în activitatea noastrã. Principiul
central este acela de a gãsi o situaþie în care sistemul supra-
solicitat se suprapune celui bine dezvoltat, cum ar fi revi-
gorarea dialogului, cerându-i clientului sã vizualizeze gura
unei persoane miºcându-se, sã audã apoi cuvintele, cu multe
alte variaþii pe aceastã temã. Acesta ar fi un exemplu con-
cludent pentru ceea ce numim acordare corporalã (vezi The
Structure of Magic II).
Aºadar, principiul de accesare vizualã coreleazã multe
dintre observaþiile lui Erickson despre inducþiile eficiente ale
transei profunde:
Utilizarea imaginaþiei în locul instrumentarului îi per-
mite subiectului sã-ºi foloseascã abilitãþile reale… Recurge-
rea la imaginaþie în inducerea transei faciliteazã aproape
inevitabil dezvoltarea unui comportament hipnotic similar
sau corelat, mai complex. De exemplu, clientul cãruia îi
este foarte dificil sã dezvolte stãri halucinatorii învaþã
adesea sã facã acest lucru atunci când îi este indusã transa
cu ajutorul imaginaþiei… a fost indusã pentru a vizualiza
câteva globuri de cristal care au ajutat-o sã halucineze o

serie întreagã de…
Erickson, Deep Hypnosis and Its Induction,
1967, p. 9
Accesarea emisferei non-dominante prin muzicã

O altã asimetrie existentã la nivelul celor douã emisfere
umane cerebrale, consecvent relevatã, se referã la zona de
localizare a muzicii. Aparent, emisfera non-dominantã este
depozitara reprezentãrilor muzicale în cazul fiinþelor umane.
Faptul cã pacienþii total afazici pot recita versuri foarte
cunoscute, pot cânta melodii familiare ºi pot profera inju-
rãturi sugereazã prezenþa întregului Gestalt auditiv în
emisfera dreaptã, þinând cont mai ales de faptul cã aseme-
nea pacienþi nu pot recita sau cânta decât dacã încep cu
începutul. Dacã sunt opriþi undeva pe la mijloc, cerân-
du-li-se apoi sã continue de unde au rãmas, nu pot face
asta, ci trebuie s-o ia din nou de la capãt. Acelaºi fenomen
se manifestã într-o mai micã mãsurã la oamenii obiºnuiþi,
asta în cazul informaþiei memorate într-o anumitã ordine,
cum ar fi alfabetul.
Bogen ºi Bogen (1969) sugereazã cã, dat fiind faptul

cã emisfera dreaptã este special înzestratã pentru tona-
litate, tempouri ºi alte elemente muzicale (vezi Milner,
1962), atunci comunicarea celor douã emisfere între ele
poate contribui la sporirea creativitãþii muzicale. Cei doi
au declarat cã, în colaborare cu Gordon, au fãcut o serie
de observaþii pe pacienþii cunoscuþi ca dreptaci, cãrora li
s-a cerut sã cânte înaintea ºi în timpul administrãrii
amitalului în artera carotidã dreaptã. În intervalul de
manifestare a semiparezei pe partea stângã, articularea
era vizibilã, deºi subþiatã, ºi, în timp ce se respecta rit-
mul, cântecul era amelodic, înregistrând puþine modifi-
cãri de înãlþime a tonului.
Ultimii douãzeci ºi cinci de ani au dus la revizuirea

considerabilã a acestor noþiuni mai vechi. ªtim acum cã,
în timp ce dezechilibrele afazice ale vorbirii ºi înþelegerii
sunt încã ºi mai strâns legate de leziunile unilaterale ale
emisferei stângi decât credeau autorii clasici, anumite
handicapuri, cum ar fi dificultatea de a te îmbrãca, trebuie
mai degrabã corelate cu disfuncþiile emisferei drepte. Este
acum evident cã emisfera dreaptã nu are un rol secundar,
ci mai curând dominant în ceea ce priveºte anumite
funcþii cerebrale. Astfel, ea pare a coordona anumite
funcþii spaþiale (în timp ce emisfera stângã le dominã pe
altele), unele sarcini muzicale ºi, aºa cum s-a sugerat
acum cu ajutorul câtorva elemente evidente, anumite
aspecte ale reacþiilor emoþionale.
Gardner, 1975, pp. 329–330
Folosirea muzicii ca tehnicã de accesare a zonelor incon-

ºtiente ale creierului este special menþionatã de Erickson:
… Unui muzician care nu reacþiona la sugestiile hipno-

tice directe, i s-a cerut sã-ºi aminteascã de momentele în
care gândurile îi erau bântuite de o anumitã linie melodicã.
Acest fapt a dus la cãutarea sugestionatã a altor amintiri
asemãnãtoare. În curând, el a ajuns sã fie absorbit atât de
mult de încercarea de a-ºi aminti melodii uitate ºi de a bate
tactul ca o mãsurã de ajutor de tip kinestezic, încât transa
profundã…
Erickson, 1967, p. 30
În propria noastrã activitate hipnoticã, sugestia fãcutã

clienþilor de a-ºi interpreta mental o melodie sau o serie de
melodii s-a dovedit, în repetate rânduri, o tehnicã inductivã
eficientã, mai ales în combinaþie cu alte tehnici. Dovezi con-
vingãtoare în ceea ce priveºte localizarea ºi utilitatea muzicii
sunt furnizate de pacienþii afazici, cei care suferã de leziuni
cerebrale ºi care ºi-au pierdut parþial capacitatea de expri-

mare verbalã. Acei pacienþi care au suferit leziuni cerebrale
la nivelul emisferei dominante, în zona Broca, la baza celei
de-a treia circumvoluþiuni frontale, pot fi trataþi cu ajutorul a
ceea ce se numeºte terapia intonaþiei melodice. Aceasta are în
vedere demersul de instruire a emisferei non-dominante în
direcþia îndeplinirii funcþiilor pierdute prin afectarea emis-
ferei dominante. Abilitãþile verbale pierdute sunt reorientate
cãtre cealaltã emisferã prin interpretarea melodicã a suc-
cesiunilor verbale, nu prin simpla lor pronunþare (o sarcinã
pe care zona Broca afazicã nu o poate îndeplini decât dupã ce
cuvintele su fost cântate în mod repetat). Vezi Gardner, 1974,
pentru informaþii suplimentare.
Jane a exersat mult pentru a recita poezioara „Fiertura
de mazãre“ într-o manierã sacadatã, ezitantã, bâlbâitã.
A învãþat asta extrem de repede ºi apoi Anne, care nu
ºtia nimic despre aceastã tehnicã aparte, a fost rugatã sã
recite aceleaºi versuri, oricât de imprecis ar fi fãcut-o.
Cele douã au început lent, Anne mai încet, în timp ce
Jane a intensificat ritmul ºi a prins a bãlmãji cuvintele într-un
mod de-a dreptul enervant. Anne i-a aruncat o privire
autorului, dar a fost sfãtuitã susþinut sã asculte de Jane ºi
sã continue sã recite împreunã. Anne s-a întors cãtre Jane,
iar buzele ºi mimica feþei exprimau eforturile ideomotorii,
aºadar involuntare ºi incontrolabile din partea sa, de a
corecta bâiguielile celeilalte. Jane a continua iar ºi iar, în
timp ce buzele lui Anne se miºcau spasmodic, iar aceasta o
acompania pe cealaltã ºovãielnic, pe parcursul desfãºurãrii
ritmice. Aceastã ºedinþã specialã a durat aproape douã ore,
iar discursul lui Anne s-a ameliorat considerabil. Aceeaºi
strategie a fost folositã în cazul altor cântece, iar Anne era
vizibil mulþumitã ºi încrezãtoare, deºi adesea teribil de
scoasã din sãrite.
Milton H. Erickson, 1967, p. 451
Alegerea melodiei înseºi îi oferã hipnotizatorului multe

posibilitãþi de selecþie. În context terapeutic, de pildã, hipno-
tizatorul poate opta pentru o melodie relaþionatã cu un anume
eveniment din istoria personalã a clientului, pe care terapeu-
tul vrea ca acesta sã-l recupereze din amintire pentru a-l
reconstitui. La fel, în cadrul hipnozei, hipnotizatorul îi poate
sugera clientului sã deruleze mental o melodie care su-
gereazã indirect regresia vârstei. Am constatat cã sunt foarte
eficiente în acest sens cântecele de leagãn.
Accesarea lingvisticã a emisferei non-dominante

Aºa cum am afirmat anterior, aºa-numita emisferã umanã
non-dominantã sau mutã înregistreazã, în mod obiºnuit, o
anumitã abilitate lingvisticã. Gradul evolutiv al acesteia pare
a fi necunoscut, deºi diferiþi cercetãtori fac unele aprecieri
contrastante (puteþi compara, de exemplu, pe Gazzinga, 1970,
cu Levy, 1974). Ceea ce prezintã probabil interes pentru gra-
matica universalã ºi pentru studiile de plasticitate este faptul
cã emisfera non-dominantã manifestã toate distincþiile
disponibile ºi la nivelul gramaticii universale.
Deoarece emisfera dreaptã a pacienþilor cu comisuro-
tomie pare sã înþeleagã atât limbajul vorbit, cât ºi substan-
tivele, verbele ºi adjectivele scrise ºi întrucât dispune de
capacitãþi mãcar minime pentru discursul figurat, întreba-
rea care se pune priveºte diferenþele existente la nivelul
celor douã emisfere care sã sublinieze disponibilitãþile
lingvistice variate. Dacã emisfera non-dominantã nu
poate înþelege vorbirea, dar o poate produce, se poate pos-
tula absenþa fonetismelor în emisfera dreaptã ºi se poate
interpreta fluxul verbal ca rezultat al trecerii directe de la
codul semantic la cel de articulare. Dacã emisfera dreaptã
poate înþelege, dar nu poate produce vorbirea, se poate iarãºi
postula absenþa sistemului de articulare. În orice caz, atunci
când emisfera dreaptã poate ºi produce, ºi exprima limbajul,
chiar dacã la un nivel foarte redus, procesul interpretativ

devine mult mai dificil.
(Levy, 1974, p. 237)
Astfel, dacã cercetarea lingvisticã ºi psiholingvisticã relevã

structura gramaticii universale, vor fi disponibile ºi capacitã-
þile lingvistice precise ale emisferei non-dominante. La fel de
atrãgãtor ni se pare a fi ºi rolul pe care hipnotismul are capa-
citatea de a-l juca în investigarea abilitãþilor lingvistice ale
emisferei non-dominante. Pânã când se vor efectua studii mai
detaliate cu privire la înzestrãrile emisferei mute, suntem
siguri asupra a douã modele oferite de experienþa noastrã în
domeniul hipnozei, care sã ne confirme observaþiile.
Aºa cum am menþionat anterior, una dintre cele mai
puternice tehnici pe care le-am dezvoltat este cea a inducerii
duble — o inducere pe parcursul cãreia fiecare dintre noi
vorbeºte simultan în urechile ascultãtorului. Punând în prac-
ticã acest tip inductiv, variem sistematic patternul discursiv
folosit în funcþie de urechea cãreia ne adresãm. De exemplu,
dacã John vorbeºte pentru urechea opusã emisferei domi-
nante (de pildã, în cazul dreptacilor, emisfera cerebralã
stângã este cea dominantã, iar urechea opusã nu poate fi
decât cea dreaptã), va recurge sistematic la cele mai com-
plexe forme sintactice de limbaj, implicând toate principiile
lingvistice de supraîncãrcare sau de confuzionare prezentate
în primul capitol al acestei pãrþi. Simultan, Richard va vorbi
în urechea opusã emisferei non-dominante (urechea stângã,
în acest caz), folosind cele mai elementare forme lingvistice —
fie producþii verbale alcãtuite dintr-un singur cuvânt, fie
patternurile folosite de copii în etapa de evoluþie a lim-
bajului constând din enunþuri minimale (vezi gramaticile
pivot ale lui Slobin, 1974). În folosirea tehnicii inducerii
duble, rareori ni s-a întâmplat ca una sã dureze mai mult de
cinci minute, înainte ca pacientul sã intre într-o stare satis-
fãcãtoare de transã.
Iatã un model care garanteazã forþa ºi rapiditatea inducþiei

duble:
(a) Suprasolicitãm cu succes emisfera dominantã;

ºi
(b) Accesãm emisfera non-dominantã în maniera lingvis-
ticã a gramaticii copiilor, cu care alimentãm aceastã
emisferã.
Un al doilea model care furnizeazã un ghid de înþelegere

a potenþialului acestei tehnici este urmãtorul:
(a) Suprasolicitãm cu succes emisfera dominantã;

ºi
(b) Nu accesãm emisfera non-dominantã, ci mai degrabã
materialul gramatical infantil pe care îl transmitem
urechii celei mai apropiate de emisfera non-dominantã
este procesat de cãtre emisfera dominantã, care reac-
þioneazã la el, fãrã a conºtientiza acest aspect.
Acest ultim model reprezintã o posibilitate aparte, deoa-

rece este adevãrat cã urechea umanã prezintã terminaþii ner-
voase la nivelul ambelor emisfere cerebrale. Dacã mesajele
conflictuale se adreseazã aceleiaºi urechi sau zonelor de
proiecþie ale cortexului auditiv, simplul fapt cã mesajul
urechii opuse are prioritate asupra mesajului celeilalte
urechi nu înseamnã cã cel de-al doilea este complet pierdut
din perspectiva emisferei dominante. Astfel, cel de-al doilea
model ar impune faptul cã rapiditatea ºi eficienþa dublei
noastre inducþii depind nu atât de accesarea lingvisticã a
emisferei non-dominante, cât de combinarea gramaticii
suprasolicitate ºi a celei infantile la nivelul emisferei domi-
nante. Confruntând emisfera dominantã cu un mesaj conflic-
tual fãrã ca ea sã conºtientizeze asta, determinãm clientul sã
regreseze la un stadiu anterior de evoluþie a abilitãþilor
lingvistice ale emisferei dominante. Singura dovadã supli-

mentarã de care dispunem în acest moment este aceea
potrivit cãreia existã o tendinþã a pãrþii corpului controlatã
de emisferã (opusã) de a reacþiona diferenþiat la instruc-
þiunile ce i-au fost furnizate. Rezultatul, evidenþiat îndeosebi
prin asimetriile fizice ale fizionomiei clientului, este cã,
atunci când la urechile sale ajung simultan instrucþiuni
conflictuale, cele douã pãrþi ale corpului reacþioneazã
independent. La fel, atunci când sugestiile privind levitaþia
braþului sunt intercalate cu materialul conflictual transmis
emisferei clientului, mâna controlatã de emisfera care pri-
meºte aceste instrucþiuni tinde sã fie cea care se ridicã. Con-
siderãm cã patternurile susþin primul model. Desigur, este
posibil sã aibã loc ambele procese. În orice caz, dacã indu-
cerea dublã serveºte ca una dintre cele mai puternice tehnici
de inducere ºi adâncire a transei, care ne sunt cunoscute,
rãmâne mai departe fãrã rãspuns întrebarea privind modelul
care prezintã o utilitate maximã.4
Din câte ºtim, Milton Erickson nu a lucrat niciodatã
îndeaproape cu un alt hipnotizator pentru a folosi tehnica
inducerii duble pe care am prezentat-o. Maniera sa de utili-
zare a limbajului este atât de bine pusã la punct, încât poate
obþine rezultate similare inducerii duble. În cadrul acestui
procedeu, numit de noi marcarea analogicã a secvenþelor
incluse, Erickson confruntã emisfera dominantã cu o serie
de construcþii sintactice extrem de complexe, ce par sã
suprasolicite mecanismele lingvistice ale emisferei domi-
nante. Aceste structuri de suprafaþã bine articulate formeazã
un fond comun de cuvinte ºi sintagme care au un rol dublu.
Înainte de toate, ele sunt elemente constitutive sau subsecvenþe
4Am observat tendinþa comunã a subiecþilor aflaþi în transa iniþialã

somnambulicã de a vorbi doar în structuri formate dintr-un singur cuvânt,
pânã când sunt instruiþi cum ar trebui sã foloseascã structurile obiºnuite de
adresare.
ale structurilor de suprafaþã orientate de Erickson cãtre

emisfera dominantã. În al doilea rând, ele sunt inserate sau
conþin mesaje care sunt primite sau la care se reacþioneazã
prin procesele care au loc dincolo de limitele normale ale
conºtienþei. Iatã un exemplu concludent în acest sens:
… înþelege cã trebuie sã începi prin a te scãrpina ºi

nimeni nu ºtie cu adevãrat…
Sintagma de mai sus este parte componentã a unei struc-

turi de suprafaþã complexe ºi bine articulate în limba englezã,
care este primitã ºi procesatã de cãtre emisfera dominantã. În
plus, cuvintele transcrise cu litere drepte sunt evidenþiate prin
marcarea analogicã furnizatã de cãtre Erickson, care le dis-
tinge de restul cuvintelor din cadrul acestei structuri de
suprafaþã bine articulate. Aceastã marcare analogicã a cuvin-
telor ºi frazelor incluse are ca rezultat fragmentarea comuni-
cãrii în douã pãrþi (în acest caz):
… înþelege cã trebuie sã începi prin a te scãrpina ºi

nimeni nu ºtie cu adevãrat…
… înþelege cã trebuie sã începi scarpinã ºtie ºi

prin a te scãrpina ºi nimeni scarpinã nasul sunt
nu ºtie cu adevãrat… echivalente fonologic*
Reacþia clientului, pe care Erickson o anticipeazã fãrã ca

acesta s-o conºtientizeze, este aceea de a-ºi scãrpina nasul.
Opþiunile de care dispune Erickson pentru a marca analogic
mesajul original sunt la fel de numeroase ca sensurile pe
care vrea sã le comunice analogic; este vorba, de pildã,
despre schimbãrile de tonalitate, ritm, miºcãri repetate ale
* Scratch Knows ºi scratch nose (n. tr.).

corpului, schimbãri ale expresiei feþei, fixarea privirii pe

acelaºi obiect etc.
Articolul lui Huxley constituie un exemplu excelent de
utilizare a mãrcilor analogice de cãtre Erickson pentru a
fragmenta structura de suprafaþã în trei seturi: cel original,
un set de cuvinte sugestive pentru a induce amnezia ºi un alt
set de cuvinte cu rezonanþã pentru a îndepãrta efectele
acesteia. Controlul exclusiv pe care Erickson îl deþine
asupra acestei tehnici îi permite sã inducã ºi sã anihileze în
mod repetat amintirile legate de experienþele lui Huxley de
la nivelul sinelui conºtient al acestuia. Acest tipar al
marcãrii analogice a cuvintelor ºi sintagmelor incluse pentru
a crea seturi de mesaje independente slujeºte oricãruia dintre
scopurile urmãrite de hipnotizator. El impune doar ca hipno-
terapeutul sã selecteze câteva seturi de replici analogice —
suficient de distincte pentru a corespunde dorinþei sale de a
crea seturi de mesaje independente — ºi sã le foloseascã
pentru a identifica cuvintele ºi sintagmele din discursul de
moment pe care intenþioneazã sã le foloseascã fie ca mesaje
independente, fie ca replici de sugestionare a comporta-
mentului scontat din partea clientului. Singura limitã poate
fi impusã acestei tehnici de gradul de creativitate a hipno-
tizatorului.
Suntem incapabili, pe moment, sã furnizãm o explicaþie
neambiguã referitoare la aceastã tehnicã. Încã o datã, trebuie
precizat cã, în demersul de modelare a experienþei noastre, ca
ºi a celei ericksoniene, cu ajutorul acestei tehnici, existã
câteva modele plauzibile:
(a) Mesajul original al structurii de suprafaþã este procesat

de emisfera dominantã, în timp ce mesajele incluse,
marcate analogic, sunt acceptate de cãtre emisfera
non-dominantã, care reacþioneazã la ele;
sau
(b) Unitãþile originale, ca ºi cele marcate analogic, de

mesaje incluse sunt primite ºi procesate de cãtre emis-
fera dominantã — mesajul iniþial de cãtre mecanismele
normale de procesare, iar mesajele incluse de cãtre
procesele situate dincolo de limitele conºtienþei —, ºi
astfel se produce regresia vârstei;
sau
(c) Ambele explicaþii de mai sus sunt coroborate.
În orice caz, forma procesului ne este clarã — oferim o

strategie etapizatã pentru construirea ºi utilizarea acestei
tehnici în partea finalã a volumului.
O problemã de interes major pentru noi în privinþa acestei
tehnici o constituie selectarea mãrcilor analogice pe care hipno-
tizatorul le foloseºte pentru a identifica unitãþile de mesaj
incluse. Existã câteva elemente care trebuie luate în considerare
în alegerea semnalului mãrcii analogice. În primul rând, dacã
este accesatã emisfera non-dominantã, atunci cea mai eficientã
alegere a mãrcii analogice de cãtre hipnotizator va avea în
vedere seturile de mãrci analogice care, în mod obiºnuit, sunt
procesate ºi diferenþiate de cãtre emisfera non-dominantã.
Aceasta proceseazã ºi distinge vizual seturile de semnale ana-
logice ale intonaþiei, miºcãrile corpului hipnotizatorului ºi pos-
turile acestuia. Aºadar, prin intermediul acestui model, cele mai
eficiente strategii pentru terapeut vor fi schimbãrile corporale ºi
de tonalitate. Dacã al doilea model constituie o reprezentare
mai utilã a procesului de comunicare prin combinaþii de sem-
nale analogice digitale, atunci cele mai eficiente mijloace vor fi
cele care sunt receptate ºi procesate în mod normal de emisfera
dominantã, cum ar fi, de pildã, schimbãrile de ritm.5
5 Cazul-limitã este cel în care clientul ajunge sã înþeleagã modalitatea de

încruciºare a replicilor — asta va reduce eficienþa acestora. Clientul conºti-
entizeazã rareori aceastã strategie de încruciºare a replicilor — când are loc
acest lucru, el ºtie cã se întâmplã ceva, dar nu-ºi dã seama despre ce este vorba.
Rezumat
În aceastã secþiune, am prezentat ceea ce considerãm a fi
una dintre cele mai deschise ºi mai interesante zone de
cercetare în domeniul stãrilor modificate de conºtienþã, al
comunicãrii ºi al potenþialului fiinþelor umane. Paralelele
stabilite între modurile de organizare a componentelor creie-
rului uman, la care Erickson face referire ca la niºte niveluri
conºtiente ºi inconºtiente, ºi organizarea funcþionalã a emis-
ferelor cerebrale umane sunt uimitoare. Mai mult, paralelele
trasate între organizarea pãrþilor conºtiente ºi inconºtiente
ale minþii omeneºti ºi patternurile de neconcordanþã din con-
textul terapeutic sunt extraordinar de asemãnãtoare (vezi
The Structure of Magic II, Partea a III-a). Am recapitulat
aceste categorii de tehnici pentru accesarea emisferei non-
dominante la oameni în contextul activitãþilor hipnotice:
primele douã categorii, vizualizarea ºi accesarea muzicalã,
sunt bine susþinute de cercetarea ericksonianã, dar ºi de
propria noastrã activitate hipnoticã ºi de cercetarea neurolo-
gicã la care facem referiri în cadrul acestei secþiuni. A treia
categorie de tehnici de accesare implicã modalitãþi de
comunicare lingvisticã cu emisfera non-dominantã. Aici,
dovezile sunt ambigue ºi existã cel puþin douã modele
coerente care susþin procesul de comunicare menþionat.
Relaþiile stabilite între gramatica universalã, plasticitatea
sistemului nervos uman ºi posibilitatea de comunicare cu
emisfera non-dominantã ridicã o serie de întrebãri care, din
momentul în care primesc un rãspuns, furnizeazã informaþii
de o extremã importanþã pentru domeniul hipnozei, neuro-
logiei, psihologiei ºi lingvisticii. Din fericire, ambiguitatea
modelului cel mai util pentru descrierea posibilitãþii de
accesare lingvisticã a emisferei mute nu ne împiedicã sã
elaborãm un alt model etapizat, care va face ca tehnicile
ericksoniene sã fie disponibile ºi pentru alþii. Vom prezenta
ulterior, pe parcursul prezentului volum, modele ale fiecãreia
dintre strategiile de accesare. Prin maniera rafinatã în care

foloseºte metodele amintite, Erickson manifestã sensibili-
tate faþã de toate resursele aflate la îndemâna clientului, atât
conºtiente, cât ºi inconºtiente.
Concluzii la Partea a II-a
În cercetarea hipnoticã ºi în utilizarea clinicã a hipnozei,

Milton Erickson este cel mai eficient ºi mai creativ prac-
tician la nivel mondial. Abilitatea sa este universal recu-
noscutã nu doar ca fiind cea mai productivã, dar ºi ca
excepþionalã ºi remarcabilã pentru majoritatea celor care au
luat cunoºtinþã sau au auzit de munca lui. Pentru alþii, ea este
de-a dreptul incredibilã. Cariera sa numãrã o listã lungã de
realizãri în domenii în care alþii au eºuat. A ajutat nenu-
mãrate persoane considerate a fi iremediabil pierdute, dãru-
indu-le o viaþã mai bunã. I-a susþinut pe cei neajutoraþi, care
au recurs la orice mijloace de recuperare fãrã niciun folos,
redându-le speranþa ºi punându-le la dispoziþie posibilitãþile
de alegere de care aveau o nevoie disperatã. Acest om
îndrãzneþ a primit diferite calificative, de la cel de taumaturg
miraculos pânã la cel de ºarlatan. Este iubit ºi lãudat de unii,
temut ºi dispreþuit de alþii. A fost atacat ºi hãrþuit; recent, în
anii 1950, Asociaþia Medicalã Americanã a încercat sã-i
suspende autorizaþia medicalã. Dar, cu toatã împotrivirea
scepticilor, a continuat sã cerceteze, sã dezvolte ºi sã utili-
zeze hipnoza. A dobândit o asemenea îndemânare practicã,
încât nici el însuºi nu putea s-o înþeleagã pe deplin. Forþa

acestei abilitãþi nu scãdea în intensitate nici în cazul celor
care luau un prim contact cu hipnoza. Dar, ca majoritatea
celor talentaþi, îndemânarea sa este explicatã printr-o intuiþie
purã, aºadar fãrã putinþa de a fi deprinsã prin învãþare. Acest
volum reprezintã mai degrabã un început al procesului de
popularizare a abilitãþilor hipnotice ale lui Milton Erickson.
Ne-am concentrat îndeosebi asupra aspectelor lingvistice ale
activitãþii sale — asupra felului în care foloseºte limbajul. În
volumele ulterioare, intenþionãm sã construim un model
diversificat al activitãþii ericksoniene, care sã includã modul
în care foloseºte formele analogice de comunicare (intonaþia
ºi ritmul vorbirii, gestica, miºcãrile corpului etc.), dar ºi
maniera de utilizare a informaþiilor pe care le primeºte de la
clienþii sãi atât verbal, cât ºi analogic. Acesta este doar un
început, nu modelul complet de reprezentare a activitãþii
sale. Am prezentat pânã acum ceea ce considerãm a fi
patternurile esenþiale ºi cele mai obiºnuite ale muncii sale.
Partea a III-a vã va expune explicit instrumentele de con-
struire a acestor patternuri.
Ne-am concentrat pânã acum asupra a trei principii ma-
jore de organizare a propriei dumneavoastrã experienþe în
timp ce parcurgeþi fenomenele de inducere a transei hip-
notice. Mai întâi, este vorba de stabilirea raportului de rezo-
nanþã empaticã cu pacienþii; asta înseamnã cã recurgeþi la
comportamentul observabil ºi verificabil al clientului, pe
care îl corelaþi cu manifestãrile pe care vreþi sã le obþineþi
din partea acestuia.
Stai acolo, respirând adânc, privind într-un punct

(stabilirea rezonanþei empatice)
devenind relaxat.
(orientare)
ªi în timp ce-þi închizi ochii

simþi cã trupul tãu pluteºte ºi devine tot mai uºor.
(orientare)
ªi în timp ce stai mai departe pe scaunul acela

vei intra într-o stare profundã de transã.
(orientare)
Strategia de stabilire a rezonanþei empatice este astfel

corelatã cu manifestãrile comportamentale urmãrite.
ªi în timp ce închizi ochii

intri într-o stare profundã de transã, recuperând o amintire
plãcutã din copilãrie
(orientare)
ºi asta te face sã zâmbeºti.
Acest proces continuã pe tot parcursul stãrii de transã. Cel

de-al doilea principiu este de a distrage ºi de a utiliza emis-
fera dominantã. Cel de-al treilea principiu se referã la acce-
sarea emisferei non-dominante.
Am vrea sã subliniem faptul cã, atunci când Erickson se
referã la inconºtient, o face mai amplu decât în cazul emis-
ferei non-dominante ºi al proceselor lingvistice din emisfera
dominantã situate sub nivelul de conºtientizare. Compor-
tamentul lui Erickson demonstreazã sistematic cã el foloseºte
frecvent termenul inconºtient pentru a desemna procesele ºi
funcþiile specifice emisferei non-dominante. Acest lucru
constituie o sursã consistentã de cercetare ce poate fi aplicatã
în domeniul hipnozei. Când învãþãm sã delimitãm cu precizie
componentele specifice minþii inconºtiente, utilizarea clinicã,
stomatologicã ºi psihologicã a hipnozei va fi mai rapidã ºi

mai eficientã. Partea a III-a este destinatã sã furnizeze abili-
tãþile specifice necesare pentru a pune în practicã patternurile
identificate în activitatea lui Erickson.
Pa r t e a a I I I - a
Formarea patternurilor în
hipnoterapia ericksonianã
Introducere
Aceastã ultimã parte a volumului de faþã este destinatã sã

vã familiarizeze cu procedeul gradat de constituire a fie-
cãruia dintre patternurile prezentate pânã acum. Cunoaºterea
modului lor de formare vã va permite sã utilizaþi abilitãþile
potenþiale ale lui Milton Erickson în propria dumneavoastrã
activitate, în urmãrirea propriilor dumneavoastrã scopuri, în
maniera care vã este caracteristicã ºi în orice context impus
de cerinþele hipnotice practice. Vã recomandãm cu cãldurã sã
folosiþi aceastã secþiune a cãrþii ca pe un manual de instruc-
þiuni, citind cu mare atenþie fiecare subcapitol în parte. Expe-
rimentarea teoreticã ºi verbalã a fiecãrui pattern vã va furniza
posibilitatea de a vã instrui mai întâi pe dumneavoastrã, pen-
tru a le putea apoi genera în mod conºtient. Aºa cum ne-a
dovedit-o în repetate rânduri experienþa noastrã în a-i antrena
pe alþii cu privire la aceste tehnici, patternurile formale se vor
deplasa din planul conºtient în cel inconºtient, în timp ce veþi
fi capabili în continuare sã le produceþi în mod spontan.
Acest studiu vã va aduce rezultate demne de laudã, indiferent
dacã folosiþi hipnoza în scopuri clinice, stomatologice,
psihologice sau de cercetare. Din activitatea noastrã cu
studenþii, ne-am dat seama cã eficienþa maximã o obþin cei
care apeleazã la metoda de citire ºi recitire, de revenire
asupra materialului ori de câte ori este nevoie pentru
instruirea cu privire la o abilitate complexã. Am adãugat

aceastã precizare pentru a vã ajuta sã obþineþi un maximum
de profit de pe urma anilor pe care Milton Erickson i-a
consacrat experimentelor inovatoare. Atunci, cei care vã cer
ajutorul vor avea posibilitatea de a-ºi conºtientiza pe deplin
potenþialul ºi de a-ºi atinge scopurile personale cu ajutorul
dumneavoastrã calificat.
Formarea ºi utilizarea
proceselor lingvistice
de modelare cauzalã
Dupã cum am afirmat în repetate rânduri, noi ne con-

struim, pe baza propriilor experienþe, un model de reprezen-
tare a realitãþii în care trãim. În stadiul de elaborare a acestui
model sau ghid de comportament, apelãm la cele trei procese
universale de modelare umanã: generalizarea, distorsiunea ºi
suprimarea. În interiorul sistemului lingvistic pe care îl folo-
sim pentru a conferi sens existenþei, încercãm adesea sã
„explicãm“ conexiunile stabilite între diferitele pãrþi ale
modelului nostru despre lume în termeni cauzali, implicând
elementele limbajului natural ºi în mod caracteristic, aºtep-
tând sã aparã conexiunea necesarã între aceste secvenþe ale
experienþei trãite. În general, asemenea explicaþii sunt
absurde, pentru cã încearcã sã reducã la o singurã „cauzã“
simplistã circumstanþele complexe presupuse de producerea
unui eveniment.
Gregory Bateson (1972, pp. 399–400) pune în antitezã
acest procedeu de interpretare impus de raþionamentul cauzal
cu explicaþiile de tip cibernetic, ºi îl caracterizeazã astfel:
Explicaþia de tip cauzal este de obicei pozitivã. Spu-
nem cã bila de biliard B s-a deplasat în cutare sau cutare
direcþie, pentru cã bila A a lovit din cutare sau cutare
unghi. În opoziþie, explicaþia de tip cibernetic este întot-
deauna negativã. Considerãm cã posibilitãþile alternative
au apãrut în mod intuitiv ºi apoi ne întrebãm de ce multe

dintre aceste alternative nu au fost puse în practicã, astfel
încât evenimentul particular sã se numere printre cele
câteva care puteau într-adevãr sã aibã loc.
În limbajul cibernetic, se afirmã cã fluxul evenimen-
telor este supus restricþiilor ºi se considerã cã, în afara
acestor restricþii, modificãrile vor fi dominate doar de
egalitatea dintre probabilitãþi. De fapt, „restricþiile“ de care
depinde explicaþia de tip cibernetic pot fi privite ca factori
care genereazã probabilitãþi inegale. Dacã vedem o mai-
muþã bãtând la o maºinã de scris aparent la întâmplare, dar
scriind de fapt un text coerent, vom cãuta elemente restric-
tive care sã funcþioneze fie la nivelul maimuþei, fie la cel
al maºinii de scris. Poate cã maimuþa nu poate bate literele
necorespunzãtoare, poate cã tastele nu se pot miºca dacã
nu sunt selectate corespunzãtor; poate cã literele incorecte
nu rezistã tipãrite pe hârtie. Undeva trebuie sã existe un
circuit care sã identifice eroarea ºi s-o elimine.
În mod ideal — ºi ca o regulã —, evenimentul în curs,
din orice secvenþã sau concurs de împrejurãri, este deter-
minat singular în contextul unei explicaþii de tip ciber-
netic. Diferitele restricþii pot fi corelate pentru a produce
aceastã determinare unicã. De exemplu, selectarea unei
piese pentru o anumitã poziþie dintr-un puzzle este „res-
tricþionatã“ de mai mulþi factori. Ca formã, trebuie sã
semene celorlalþi vecini de joc ºi chiar configuraþiei de
ansamblu; coloristic, trebuie sã corespundã modelului
ariei respective; orientarea muchiilor este conformã cu
regulile topologice stabilite de mecanismul care a produs
puzzle-ul, ºi tot aºa. Din punctul de vedere al celui care
încearcã sã rezolve jocul de puzzle, toate acestea sunt
indicii, adicã surse de informaþie care îi vor ghida operaþia
de selecþie. Din perspectiva observatorului cibernetician,
toate acestea funcþioneazã ca restricþii.
Procese de modelare cauzalã 273
Tot aºa, din punct de vedere cibernetic, un cuvânt

dintr-un enunþ sau o literã din interiorul cuvântului, ori
anatomia unei pãrþi a organismului omenesc sau rolul
unei specii în interiorul ecosistemului, sau comportamen-
tul unui membru al familiei în sânul acesteia — toate
acestea pot fi explicate (în sens negativ) prin analizarea
factorilor restrictivi.
Suntem întru totul de acord cu comentariile lui Bateson.

De fapt, în The Structure of Magic I, dezbatem efectele nega-
tive exercitate asupra oamenilor de aceastã formã specificã a
explicaþiei de tip cauzal, pe care o vom desemna prin relaþia
cauzã-efect. Acest proces de modelare cauzalã este corelat cu
un alt tip, numit citirea gândurilor. Conform acestuia, o per-
soanã ajunge sã creadã cã ºtie care sunt gândurile, sentimen-
tele unei alte persoane, fãrã ca aceste trãiri sã-i fie comuni-
cate direct de cãtre cea de-a doua (vezi The Structure of
Magic I, Capitolele 3, 4 ºi 6; The Structure of Magic II,
Capitolele 2 ºi 3).
În orice caz, în context hipnoterapeutic, în condiþiile în
care unul dintre obiectivele pe care terapeutul le urmãreºte
iniþial este sã orienteze experienþa clientului dupã ce a stabilit
în prealabil un raport de rezonanþã empaticã, aceste procese
cauzã-efect ºi de citire a gândurilor au un rol pozitiv. Deoa-
rece în mod obiºnuit clientul îºi asumã pe cont propriu aceste
tipuri de explicaþii, hipnotizatorul poate recurge la procesul
menþionat pentru a-ºi ajuta clientul sã ajungã la starea de
transã doritã. În mod caracteristic, terapeutul poate stabili
conexiuni cauzale între secvenþele imediat verificabile ale
experienþei clientului, pe de o parte, ºi comportamentul dorit,
pe de altã parte.
Vom prezenta mai întâi câteva exemple ale acestei tehnici
de utilizare a relaþiei cauzã-efect în context hipnoterapeutic:
Faptul cã stai pe scaunul acela te va ajuta sã ajungi într-o

stare profundã de transã.
Pe mãsurã ce continui sã respiri, fiecare expirare a aeru-
lui te va ajuta sã te relaxezi tot mai mult.
Gestul de a-þi atinge faþa cu mâna va face sã ajungi pe
deplin la o transã profundã.
Modificarea treptatã a ritmului respirator te va ajuta sã
conºtientizezi senzaþiile aparte resimþite la nivelul
degetelor ºi al mâinii.
Fiecare dintre aceste enunþuri cu rol ilustrativ prezintã

aceeaºi structurã logicã:
X determinã Y
Faptul cã stai pe Te va ajuta sã ajungi
scaunul acela într-o stare profundã
de transã
Modificarea treptatã a Te va ajuta sã conºtien-

ritmului respirator tizezi senzaþiile aparte
resimþite la nivelul
degetelor ºi al mâinii.
Cititorul îºi poate da seama cu uºurinþã cã legãturile pe

care enunþurile date ca exemple pretind a le stabili între cele
douã manifestãri de comportament nu au, de fapt, un caracter
absolut necesar. În orice caz, în contextul inducerii hipnozei,
deoarece clientul recurge la aceleaºi principii semantice
modelatoare insuficient configurate, aceste legãturi cauzale
sunt deosebit de eficiente pentru asigurarea comportamen-
tului urmãrit.
Este destul de simplu de construit asemenea enunþuri;
trebuie doar sã urmaþi aceºti paºi:
Pasul 1 — Precizaþi manifestarea comportamentalã pe

care dumneavoastrã, ca terapeut, doriþi s-o obþineþi de
la client; s-o numim pe aceasta Y;
Pasul 2 — Identificaþi o manifestare de comportament pe
care clientul a experimentat-o deja, o secvenþã a com-
portamentului ºi a experienþei în curs a acestuia; s-o
numim X;
Pasul 3 — Construiþi o propoziþie de tipul:
X determinã Y
Hipnoterapeutul poate recurge direct la verbul a cauza

sau poate folosi un sinonim al acestuia (de exemplu, a face
sã) ori un verb care include ideea de cauzã ca o secvenþã a
sensului sãu, precum: a forþa, a cere, a împinge, a închide, a
deschide.
Enunþurile de tip cauzã–efect sunt strâns legate de un alt
grup de enunþuri care implicã ceea ce am numit o cauzalã
implicitã (vezi The Structure of Magic I pentru o discuþie mai
amplã). Aceastã clasã de propoziþii nu presupune, strict vor-
bind, necesitatea existenþei unei legãturi între douã eveni-
mente; oricum, ele îl provoacã pe ascultãtor sã facã o infe-
renþã cu privire la o conexiune cauzalã necesarã între cele
douã evenimente menþionate; altfel spus, ele impun raportul
de contingenþã între douã clase de evenimente sau experienþe.
Oferim mai întâi câteva exemple din clasa menþionatã:
Faptul cã stai pe scaunul acela te va ajuta sã ajungi într-o

stare profundã de transã.
Pe mãsurã ce continui sã respiri, fiecare expirare a aeru-
lui te va ajuta sã te relaxezi tot mai mult.
Când vei înþelege pe deplin aceastã comunicare, vei
atinge nivelul optim al transei.
Când vei ajunge ca mâna sã þi se odihneascã iar pe
picior, vei fi pe deplin pregãtit sã experimentezi un nou
fenomen legat de transa profundã.
Fiecare propoziþie prezintã aceeaºi structurã logicã:
X {deoarece} Y
Stai pe scaunul acela,

{ pânã când } vei ajunge într-o stare
profundã de transã
vei fi pe deplin pregã-

Vei ajunge sã-þi aºezi
{
din nou mâna pe picior dupã
•
ce
•
} tit sã experimentezi un
nou fenomen legat de
transa profundã
•
Cititorii se pot declara iarãºi mulþumiþi de faptul cã nu

existã nicio legãturã logicã, necesarã sau nu, între manifes-
tãrile comportamentale din categoriile X ºi Y.
Într-o structurã articulatã gradat, hipnotizatorul poate
construi aceste propoziþii cauzale implicite prin:
Pasul 1 — Precizaþi manifestarea comportamentalã pe

care dumneavoastrã, ca terapeut, doriþi s-o obþineþi de
la client; s-o numim pe aceasta Y;
Pasul 2 — Identificaþi o manifestare de comportament pe
care clientul a experimentat-o deja, o secvenþã a com-
portamentului ºi a experienþei în curs a acestuia; s-o
numim X;
Pasul 3 — Formaþi o propoziþie dupã schema:
X conectorul cauzal implicit Y
unde conectorul cauzal implicit este orice element de
legãturã care-l determinã pe ascultãtor sã stabileascã o
relaþie cauzalã — exemple: deoarece, când, dupã ce,
înainte sã, în timpul, pe parcursul, dupã care etc.
Un al doilea tip de enunþuri interrelaþionate pe care-l

foloseºte Erickson în activitatea de transã este cel numit citi-
rea gândurilor. Acesta se referã la enunþuri prin care emiþã-
torul pretinde sã cunoascã experienþa interioarã, neobserva-

bilã a receptorului, fãrã a menþiona procesul prin care a ajuns
la acest gen de cunoaºtere. Iatã câteva exemple în acest sens:
Probabil cã te întrebi ce urmeazã sã se întâmple în conti-

nuare…
Te poþi bucura în continuare de…
Înveþi chiar mai rapid decât la început atunci când…
Începi într-adevãr sã înþelegi cât de repede poþi sã…
În fiecare dintre aceste enunþuri, vorbitorul sau hipnotiza-

torul pretinde sã cunoascã experienþa pe care o trãieºte ascul-
tãtorul, fãrã a preciza cum a ajuns la aceastã cunoaºtere. În
mod caracteristic, hipnoterapeutul susþine cã el este la curent
cu urmãtoarele trãiri interioare ale ascultãtorului:
a se întreba, a simþi, a învãþa, a înþelege
În niciunul dintre aceste exemple, hipnotizatorul nu men-

þioneazã felul în care a ajuns sã deþinã informaþia respectivã.
Pentru a forma propoziþii din aceastã categorie, terapeutul
trebuie:
Pasul 1 — Sã identifice o trãire sau o experienþã inte-

rioarã a clientului, care conþine toate informaþiile
necesare;
Pasul 2 — Sã formuleze o propoziþie care afirmã cã el
ºtie cã pacientul sãu parcurge experienþa respectivã.
Funcþioneazã douã explicaþii suplimentare pe care

hipnotizatorul le va considera utile în procesul de elaborare a
acestor enunþuri: mai întâi, existã un set de trãiri sau expe-
rienþe interioare specifice unei persoane care trece printr-o
transã sau pe care le va trãi ori de câte ori va fi rostit numele
experienþei respective; de exemplu:
a se întreba, a învãþa, a simþi, a gândi, a-ºi aminti, a

experimenta
Optând pentru oricare dintre aceste activitãþi ca bazã de

formare a unei propoziþii insuficiente din punct de vedere
semantic, citirea gândurilor va asigura empatia reuºitã în
ceea ce priveºte experienþa clientului. O altã alegere inspiratã
se referã la orice verb care este nespecific sistemelor de
reprezentare a lumii. În al doilea rând, atunci când formeazã
o propoziþie recurgând la tehnica citirii gândurilor, hipno-
tizatorul o poate folosi pe aceasta din urmã în asociere cu
tehnica utilizãrii presupoziþiilor pentru a masca solicitarea pe
care o emite. De exemplu, în loc sã spunã pur ºi simplu:
… înveþi…
hipnotizatorul poate recurge la un cuvânt precum chiar, care

îl determinã pe ascultãtor sã accepte adevãrul cã terapeutul
poate citi gândurile pentru a conferi sens procesului de
comunicare ºi pentru a se concentra, în schimb, asupra rapi-
ditãþii, ca în urmãtorul exemplu:
… înveþi chiar mai repede decât…
Sau, ca un exemplu secundar, observaþi diferenþa dintre:
… poþi simþi…
ºi
… poþi continua sã simþi…
În acest exemplu, predicatul a continua presupune faptul

cã activitatea menþionatã (a simþi) a început anterior afir-
maþiei; astfel, atenþia clientului este reorientatã dinspre a
simþi sau nu X înspre momentul când a trãit prima datã X.
Vã vom prezenta un studiu mai sistematic asupra presupo-

ziþiilor în secþiunea intitulatã Sensuri derivate.
Pe scurt, hipnotizatorul poate recurge la procesele lingvis-
tice cauzale modelatoare pe care clientul le include în modul
de a-ºi construi reprezentarea despre lume ºi în experienþa în
curs, necesarã pentru a atinge obiectivele ºedinþei terapeu-
tice. Mai exact, deoarece aceste procese modelatoare consti-
tuie o parte integrantã a manierei clientului de a-ºi construi
modelul sãu despre lume pe baza propriilor trãiri, hipnotiza-
torul, prin folosirea abilã a acestor tehnici, poate empatiza cu
succes cu clientul ºi îl poate orienta cãtre scopurile urmãrite
de activitatea hipnoticã. Erickson aplicã aceste tehnici cu
mãiestria ºi forþa caracteristice autoritãþii în materie.
Fenomene
transderivaþionale1
Una dintre caracteristicile ideale ale comunicãrii dintre

hipnotizator ºi clientul sãu este implicarea activã a celui din
urmã. Atunci când clientul se afirmã dinamic în procesul de
comunicare, atât în plan conºtient, cât ºi în plan inconºtient,
transmiterea informaþiei va fi încununatã de succes. Cele
patru categorii sau clase de fenomene prezentate în aceastã
secþiune a cãrþii au în comun faptul cã subiectul participã
inconºtient la procesul de comunicare. Prin acest tip de im-
plicare inconºtientã a clientului, hipnotizatorul îndeplineºte
simultan mai multe sarcini importante. În primul rând, atunci
1 Denumirea acestei clase de fenomene, transderivaþionale, cu ambi-
guitatea sa fonologicã remarcabilã, se referã la procesul prin care clientul

trebuie sã treacã, aºa cum cere modelul nostru, pentru a elabora o semnifi-
caþie. Percepând verbal o structurã de suprafaþã ºi recuperând structura de
profunzime asociatã, care are prea puþinã sau chiar nicio relaþie semanticã
cu experienþa în curs a clientului, ascultãtorul activeazã structuri profunde
suplimentare, împreunã cu derivãrile lor asociate, care sunt obþinute pe
baza structurii iniþiale de profunzime, recuperatã printr-o caracteristicã for-
malã specificatã. Astfel, receptorul exploreazã structurile de profunzime ºi
derivãrile lor asociate la nivelul inconºtient al limbajului, extrãgând semni-
ficaþii relevante pentru experienþa sa — aºadar, transderivaþionalã. Feno-
menele transderivaþionale au fost susþinute mai întâi în teoretizãrile lor
lingvistice de cãtre Postal, Perlmutter ºi Grinder (vezi Lakoff, G., Some
Thoughts on Transderivational Constraints, mimeograf, 1970).
Fenomene transderivaþionale 281
când clientul desfãºoarã o activitate inconºtientã, latura con-

ºtientã a psihicului sãu nu interfereazã cu procesul de tran-
ziþie cãtre stãrile modificate de conºtienþã care constituie
scopul imediat al inducerii transei. În al doilea rând, con-
ºtientul clientului nu opereazã o selecþie la nivelul sensurilor
transmise de comunicarea hipnotizatorului, reacþia sa fiind
cea mai potrivitã pentru nevoile inconºtiente ale clientului.
(Reluãm o parte din afirmaþiile fãcute în Partea I pentru a
uºura înþelegerea cititorului.)
În procesul zilnic de comunicare cu cei din jurul nostru,
recurgem la un set de strategii lingvistice procesuale care ne
permit sã detectãm în vorbirea celorlalþi sensurile cuvintelor,
sintagmelor, enunþurilor pe care le folosesc. Strategiile
lingvistice procesuale reprezintã domeniul de cercetare al
psiholingvisticii (vedeþi, de pildã, referinþele la Bever ºi
Slobin din Bibliografie). Erickson a reuºit sã foloseascã
aceste mecanisme lingvistice procesuale într-o manierã care
îi permite sã comunice atât cu latura conºtientã, cât ºi cu cea
inconºtientã a psihicului clientului. În esenþã, el face asta
confruntându-ºi clientul cu o structurã de suprafaþã a limbii,
care activeazã mecanismele mentale conºtiente. În acelaºi
timp, el pune în funcþiune ºi un proces suplimentar de recu-
perare a sensului, care dezvoltã înþelesuri disponibile doar
inconºtientului, nu ºi laturii conºtiente. În unele cazuri, folo-
seºte structurile de suprafaþã care nu sunt bine consolidate.
Efectul care rezultã de aici este acela de a supraîncãrca sau
de a bloca mecanismele procesuale ale limbajului natural al
clientului, în timp ce inconºtientul acestuia selecteazã sen-
surile cele mai potrivite cu scopurile sale. Începem prin a
trece în revistã distincþiile lingvistice fundamentale necesare
pentru înþelegerea acestor tehnici (vezi The Structure of
Magic I, Anexa A, pentru o discuþie aprofundatã).
Orice enunþ dintr-un limbaj natural presupune douã repre-
zentãri distincte: reprezentarea foneticã ca atare (sau graficã,
dacã textul este scris), numitã structurã de suprafaþã, ºi
reprezentarea sensului pe care îl are, denumitã structurã

profundã. De exemplu, atunci când o persoanã face urmã-
toarea afirmaþie:
Fereastra a fost spartã
structura de suprafaþã se referã la reprezentarea foneticã

emisã de persoana care vorbeºte sau, în cazul reprezentãrii
scrise, la forma graficã a cuvintelor, ca mai sus. Pe lângã
acest tip de reprezentare, aceastã propoziþie se coreleazã cu o
altã reprezentare, cea a sensului pe care îl dobândeºte —
structura profundã. În aceastã situaþie particularã, structura
profundã poate fi redatã astfel:
TRECUT (SPARTÃ [cineva, fereastra, cu ceva])
Aceastã reprezentare a structurii profunde este menitã sã

capteze intuiþia pe care fiecare dintre noi o are, ca vorbitor
nativ al unei limbi, conform cãreia, atunci când percepem
auditiv structura de suprafaþã menþionatã anterior, înþelegem
urmãtoarele:
(a) Un eveniment a avut loc în TRECUT;

(b) Evenimentul a avut un caracter complex, conferit de
urmãtoarele secvenþe:
(1) O acþiune — A SPARGE — care s-a petrecut între:
a. Agent — o persoanã sau un lucru care a fãcut
acþiunea — reprezentate aici prin cineva;
b. Obiect — o persoanã sau un lucru care a fost
spart(ã) — reprezentat(ã) aici prin fereastra;
c. Instrument — obiectul folosit pentru spargere —
reprezentat aici de sintagma cu ceva.
Observaþi cã, deºi nu toate componentele din reprezen-

tarea structurii profunde se regãsesc în structura de suprafaþã
(în cazul de faþã, agentul ºi instrumentul nu apar în structura

de suprafaþã), vorbitorul nativ dispune de aceastã informaþie
ca urmare a capacitãþii sale de înþelegere a limbii. Modul în
care structurile de suprafaþã se deosebesc de structurile
profunde asociate lor reprezintã domeniul de cercetare al
lingviºtilor transformaþionaliºti. Ei au enunþat o serie de ope-
raþii teoretice de cartografiere, numite transformãri, care spe-
cificã exact cum anume se produc deosebirile dintre structu-
rile profunde ºi cele de suprafaþã — procesul complet care
coreleazã o structurã profundã cu structura de suprafaþã afe-
rentã se numeºte derivare.
}
structura profundã
•
•
•
• derivare
•
•
•
Odatã precizate aceste deosebiri lingvistice fundamen-

tale, putem începe prezentarea patternurilor ca atare.
Cãutarea transderivaþionalã — Indicele

referenþial generalizat
Una dintre strategiile preferate ale lui Erickson, folositã
atunci când clientul este atât în transã, cât ºi în starea nor-
malã de conºtientizare, constã în a-i spune acestuia o
poveste. De obicei, povestea începe cu: Aveam odatã un
pacient… dupã care urmeazã prezentarea unei versiuni reale
sau inventate pe moment a unei experienþe considerate a fi
relevantã pentru persoana cãreia i se adreseazã. Gradul de
relevanþã al povestirii depinde de cât de direct doreºte

Erickson sã fie în comunicarea transmisã; în general, asta
depinde de profunzimea transei pe care o trãieºte clientul.
Erickson aplicã principiul conform cãruia clientul va reac-
þiona cel mai bine dacã semnificaþia istorisirii se situeazã
undeva în afara laturii mentale conºtiente a clientului. Acesta
este un exemplu de cãutare transderivaþionalã a sensului
transmis de utilizarea unui indice referenþial generalizat.
Dacã Erickson rosteºte enunþul:
Tu poþi sã-þi concentrezi privirea pe colþul…
pronumele tu are ca indice referenþial clientul — persoana cu

care vorbeºte Erickson —, iar acesta este conºtient cã, prin
pronumele la persoana a doua, Erickson i se adreseazã lui. În
orice caz, atunci când Erickson spune:
Aveam odatã un pacient…
mecanismele normale de procesare lingvisticã ale clientului

derivã din aceastã structurã de suprafaþã un sens al structurii
profunde care nu conþine niciun substantiv care sã se refere
în mod special la client. La fel, atunci când clientul aude
urmãtoarele enunþuri:
Oamenii pot exploata la maximum posibilitãþile de învã-

þare…
Un om stãtea odatã chiar pe scaunul acela ºi era foarte
nervos…
O chelneriþã dorea sã obþinã un lucru foarte important
pentru ea însãºi…
el îºi construieºte în sinea sa o structurã profundã care nu

include deloc ocurenþa unui substantiv care sã aibã în com-
ponenþã propriul indice referenþial. Comportamentul lui

Erickson ºi reacþia pe care urmãreºte s-o obþinã din partea
clientului, ca ºi propriile noastre experienþe ºi reacþii pe care
dorim sã le inducem clienþilor noºtri, ne-au convins cã existã
un aspect suplimentar manifestat în planul inconºtientului.
Modelul cel mai util pe care l-am gãsit pentru a ne susþine în
organizarea propriei noastre experienþe, ca ºi în demersul de
construire a unui model al activitãþii ericksoniene, este cel al
cãutãrii transderivaþionale. Acest proces se desfãºoarã în
felul urmãtor:
(a) Clientul percepe auditiv o structurã de suprafaþã bine

articulatã;
(b) Clientul detecteazã structura profundã aferentã ºi este
conºtient de semnificaþia acesteia, care nu face niciun
fel de referinþã la el;
(c) Clientul declanºeazã o cãutare transderivaþionalã pen-
tru o structurã profundã suplimentarã, mult mai rele-
vantã pentru experienþa pe care o trãieºte.
Ultima secvenþã necesitã explicaþii aprofundate. Clienþii

nu produc întâmplãtor structuri profunde; dimpotrivã, cele pe
care le produc ei se coreleazã sistematic cu structura
profundã iniþialã care a fost recuperatã. Mai exact, ei gene-
reazã structuri profunde identice cu aceea recuperatã, doar cã
înlocuiesc substantivele cu indici referenþiali care reflectã
instanþe ale comportamentului manifestat de ei în momentul
respectiv, fãcând astfel ca aceste structuri sã fie extrem de
relevante pentru ei. Sã dãm un exemplu. Clientul aude struc-
tura de suprafaþã:

þare…
Se declanºeazã mecanismele normale de procesare lingvis-

ticã ºi se obþine structura profundã aferentã2:
POSIBIL (A EXPLOATA LA MAXIMUM [FIECARE

(oameni, posibilitãþi de învãþare)])
Astfel, prezentând întregul proces sub formã vizualã,

obþinem urmãtoarea reprezentare:
POSIBIL (A EXPLOATA LA MAXIMUM [FIECARE

(oameni, posibilitãþi de învãþare)])
•
•
•
•
•
•
•
} derivarea 1
Oamenii pot exploata la maximum

posibilitãþile de învãþare…
Pe baza principiului cãutãrii transderivaþionale, clientul

demareazã procesul inconºtient de gãsire a structurii profunde
care sã fie identicã formal cu aceea recuperatã, diferenþa dintre
ele constând în faptul cã prima conþine substantive cu indici
referenþiali relevanþi pentru experienþa parcursã de persoana în
2 Structura profundã pe care o prezentãm aici este o versiune extrem de

simplificatã a ceea ce reprezintã ea ca atare în analiza lingvisticã. De
exemplu, cititorul va observa cã termenii învãþare ºi posibilitãþi sunt, în
sine, complecºi; fiecare este o nominalizare (derivatã din reprezentarea
unei structuri de profunzime în cadrul cãreia a funcþionat iniþial ca predi-
cat). Astfel, în timp ce structura profundã propriu-zisã din analiza lingvis-
ticã este mult mai complexã, procesele reprezentate aici, în acest exemplu
simplificat, solicitã în mod similar o structurã mai complexã.
cauzã. Structura profundã recuperatã conþine douã substantive

lipsite de indice referenþial relevant pentru experienþa în curs a
subiectului; aºadar, structurile profunde generate recent vor fi
identice cu cea recuperatã, cu singura diferenþã cã apar noi
substantive ca substitute în acele poziþii. Printre altele, clientul
va genera ºi urmãtoarea structurã profundã:
POSIBIL (A EXPLOATA LA MAXIMUM [eu, aceastã

ocazie specialã de învãþare])
Cu alte cuvinte, printre structurile profunde identice cu

aceea recuperatã iniþial se aflã ºi structura de mai sus — una
care îºi asociazã urmãtoarea structurã de suprafaþã:
Eu (clientul) pot exploata la maximum aceastã posibi-

litate de învãþare
Astfel, prin procesul cãutãrii transderivaþionale, clientul

produce sensul cel mai relevant pentru experienþa pe care o
trãieºte. Prin aceastã tehnicã, Erickson stabileºte cu succes
raportul de rezonanþã empaticã cu experienþa de moment a
clientului, dându-i acestuia maxima libertate de a-ºi crea pro-
pria semnificaþie, participând astfel activ în procesul de
comunicare, ºi evitã sã-ºi controleze clientul într-o manierã
conºtientizatã (este posibil sã nu se manifeste nicio rezis-
tenþã, deoarece Erickson n-a impus o anumitã direcþie care sã
necesite opoziþie).
Aceastã tehnicã a cãutãrii transderivaþionale este patternul
comun tuturor fenomenelor prezentate în aceastã secþiune.
ªtiind acest lucru, elaborãm patternul formal al acestui tip de
cãutare, aºa cum este prezentat mai jos.
structura profundã 1 structura profundã 2 ..... structura profundã n

• • •
• • •
• prin procesele • •
• cãutãrii trans- • •
• derivaþionale • •
• • •
structura de suprafaþã 1 structura de suprafaþã 2 structura de suprafaþã n
Cu alte cuvinte, clientul recupereazã structura profundã

care corespunde structurii de suprafaþã enunþate de Erickson,
apoi produce o serie de structuri profunde identice pânã la
nivelul indicilor referenþiali. El selecteazã apoi, din aceastã
categorie, structura profundã cea mai relevantã pentru expe-
rienþa pe care o trãieºte în acel moment.
De la descrierea modelului de cãutare transderivaþionalã,
construirea enunþurilor care conþin indici referenþiali
generalizaþi este destul de uºoarã. Într-o structurã etapizatã,
de tipul pas cu pas, procesul poate fi configurat astfel:
Pasul 1 — Precizaþi mesajul pe care doriþi, în calitate de

hipnotizator, sã-l faceþi sã fie înþeles inconºtient de
cãtre client;
Pasul 2 — Formulaþi o propoziþie (sau o serie de pro-
poziþii) care comunicã direct acest mesaj;
Pasul 3 — Substituiþi fiecare ocurenþã a substantivelor cu
indici referenþiali care se referã la client ºi ocurenþele
substantivelor cu indici referenþiali care se referã la
situaþia ºi problema de moment cu substantive lipsite
de relevanþã pentru client, pentru situaþia sau problema
de moment cu care vã confruntaþi.
Aºa cum am menþionat anterior, mãsura în care pot fi

înlocuite substantivele care fac referire la client, la situaþia ºi
la problema de moment cu care se confruntã acesta depinde
de unii factori precum profunzimea stãrii de transã a clien-

tului. Principiul general susþine cã sensul urmãrit nu trebuie
sã poatã fi recunoscut conºtient de cãtre client. Aici, abili-
tãþile vizuale ºi auditive ieºite din comun ale lui Erickson,
legate de detectarea celor mai mici modificãri la nivelul
organismului ºi al vocii clientului, constituie modalitãþile
sale fundamentale de a determina amploarea pe care ar trebui
s-o ia substituirea substantivelor relevante.
Cãutarea transderivaþionalã — Indicele

referenþial generalizat care implicã
substituirea substantivului sugerat
Erickson va folosi uneori metoda indicelui referenþial
generalizat de activare a cãutãrii transderivaþionale cu aju-
torul unei operaþii de suplimentare.
Iatã câteva exemple în acest sens:
Oamenii pot, Susan, exploata la maximum posibilitãþile

de învãþare
Oamenii, Susan, pot exploata la maximum posibilitãþile
de învãþare
þare, Susan
Erickson recurge aici la aceeaºi tehnicã folositã în secþiu-

nea anterioarã, cu diferenþa precizãrii substantivului care
vrea sã fie substituit de client în poziþie nominalã atunci când
acesta genereazã setul de structuri profunde asociate — este
vorba, mai exact, despre substantivul care conþine indicele
referenþial al clientului însuºi. Procedeul de constituire a
indicelui referenþial generalizat, care implicã substituirea
substantivului sugerat, este identic celui folosit pentru confi-
gurarea indicelui referenþial generalizat ca atare, cu preciza-
rea cã a intervenit un al patrulea pas procedural:
Pasul 4 — Introduceþi în propoziþia care se formeazã prin

parcurgerea primilor trei paºi substantivul care vreþi,
ca hipnoterapeut, sã fie substituit de client în setul de
structuri profunde aferente, generate de procesul cãu-
tãrii transderivaþionale.
Adãugarea indicelui referenþial al substantivului dorit

sporeºte probabilitatea ca subiectul sã selecteze structura
profundã aferentã — cea care transmite mesajul intenþionat
de hipnoterapeut. În cadrul propoziþiei, poziþia în care sub-
stantivul sugerat va fi inserat genereazã mai multe efecte. Ne
vom ocupa de acest aspect în subcapitolul consacrat Struc-
turilor inferioare incluse.
Violãrile restricþiilor selective

În fiecare limbaj natural existã cuvinte numite predicate
care au rolul de a descrie relaþii sau procese. Aceste cuvinte
reflectã selectiv anumite categorii ale experienþei la nivelul
modelelor despre lume instituite de vorbitorii acelei limbi.
Anumite procese sau relaþii se manifestã doar între unele sec-
venþe ale modelelor de reflectare a experienþei vorbitorilor.
De exemplu, suntem siguri cã procesul desemnat prin predi-
catul a bea nu s-a manifestat în niciuna dintre experienþele
cititorului asociatã obiectului desemnat prin cuvântul nomi-
nalizare, ca în propoziþia:
Nominalizarea a bãut douã cãni de suc de portocale.
Lingviºtii considerã specificitatea relevatã de acest tip de

propoziþie o violare a restricþiei selective. Mai exact, predi-
catul a bea manifestã o restricþie selectivã care impune ca el
sã fie folosit doar cu substantive care denumesc fiinþe
raþionale. Deoarece cuvântul nominalizare nu intrã în aceastã
categorie, propoziþia de mai sus prezintã o violare a restric-
þiei selective, de unde ºi stranietatea ei.
Erickson foloseºte violãri ale restricþiilor selective pentru

a-ºi determina clientul sã demareze o cãutare transderiva-
þionalã a sensului. El spune, de pildã:
… o tomatã se poate simþi bine…
În utilizarea standard a predicatului a se simþi existã o

violare a restricþiei selective care cere ca substantivul cu
funcþie de subiect sã fie un animal sau o fiinþã umanã. Pentru
majoritatea vorbitorilor, propoziþia citatã mai sus este ciudatã;
mai exact, a fost violatã restricþia selectivã la nivelul
predicatului a se simþi. Propoziþia nu prea are sens. În context
hipnotic, aceastã violare a restricþiei selective este enigmaticã
pentru clientul care demareazã o cãutare transderivaþionalã a
sensurilor relevante posibile pentru a da sens comunicãrii lui
Erickson. În acest caz, structurile profunde generate de pro-
cesul de cãutare transderivaþionalã vor fi identice cu structu-
rile profunde recuperate, cu excepþia unui substantiv plasat în
poziþia (poziþiile) ocupatã(e) anterior de substantivul(-ele)
care a(u) provocat violarea(-ile) restricþiei selective. Folosind
ca exemple propoziþiile de mai sus, obþinem:
POSIBILITATE
(A SE SIMÞI)
BINE (o tomatã) structura profundã 2 … structura profundã n
• • •
• • •
• prin procesele • •
• cãutãrii trans- • •
• derivaþionale • •
• • •
o tomatã se poate
simþi bine structura de suprafaþã 2 … structura de suprafaþã n
Una dintre structurile profunde generate de procesul de

cãutare transderivaþionalã va fi asociatã structurii de suprafaþã:
… eu (clientul) mã pot simþi bine…
Încã o datã, ca ºi în cazul tehnicii generalizate a indicelui

referenþial, Erickson va înlocui uneori substantivul cu indi-
cele referenþial pe care vrea sã-l selecteze clientul dintr-un
set de structuri profunde suplimentare, generate de cãutarea
transderivaþionalã. De exemplu, Erickson poate spune:
… o tomatã, Joe, se poate simþi bine…
Într-o procedurã realizatã pas cu pas, un hipnoterapeut

poate utiliza tehnica ericksonianã de violare a restricþiilor
selective, parcurgând urmãtoarele etape:
Pasul 1 — Fixaþi-vã mesajul care vreþi, ca hipnoterapeut,

sã fie înþeles subconºtient de cãtre client;
Pasul 2 — Construiþi o propoziþie (sau o serie de propo-
ziþii) care sã comunice direct acel mesaj;
Pasul 3 — Substituiþi ocurenþele substantivelor purtând
indici referenþiali care selecteazã clientul, situaþia pre-
zentã ºi problema cu care se confruntã cu substantive
care violeazã restricþiile selective ale predicatelor care
le însoþesc;
Pasul 4 — Acesta are un caracter opþional — inseraþi în
propoziþiile care rezultã în urma parcurgerii celor trei
paºi anteriori substantivele care vreþi, ca hipnotera-
peut, sã fie substituite de client în setul de structuri
profunde relaþionate, generate de procesul cãutãrii
transderivaþionale.
Adesea, Erickson va insera metacomentarii privind

procesul la care recurge în comunicarea în curs. De exemplu,
el poate spune:3
… o tomatã se poate, Joe, simþi bine… e amuzant sã vorbeºti

despre o roºie care se simte bine, nu-i aºa, Joe…
Acest tip de metacomentariu este o garanþie a faptului cã

respectivul client va demara o cãutare transderivaþionalã.
Erickson focalizeazã atenþia subiectului asupra violãrii res-
tricþiei selective.
Suprimãrile
În exemplul furnizat anterior în aceastã secþiune:
Fereastra a fost spartã
3 Iatã un exemplu excelent pentru ambiguitatea de intonaþie din acest
paragraf. Erickson face mai întâi un metacomentariu:
… este amuzant sã spui despre o tomatã cã se simte bine…
ºi apoi comenteazã iar:
… nu-i aºa, Joe…
În funcþie de patternul de intonaþii folosit aici de hipnoterapeut, clien-

tul va percepe o simplã întrebare retoricã:
… nu-i aºa (pauzã), Joe…
sau un metacomentariu direct:
… nu-i aºa Joe…
Altfel spus,
Nu-i Joe cel despre care spun cã se simte bine.

am subliniat faptul cã structura profundã asociatã cu aceastã

structurã de suprafaþã a fost mai bine dezvoltatã, conþinând
mai multe elemente:
TRECUT [A SPART (cineva, fereastra, cu ceva)]
Mai exact, în procesul de derivare, în timp ce structura

profundã este proiectatã asupra structurii de suprafaþã, câteva
secvenþe ale reprezentãrii structurii profunde au fost supri-
mate sau îndepãrate, deci nu apar în structura de suprafaþã. În
exemplul invocat de noi aici, atât agentul — persoana sau
lucrul care a spart fereastra —, cât ºi instrumentul — obiec-
tul folosit pentru a o sparge — nu sunt reprezentate în struc-
tura de suprafaþã. Acest exemplu susþine demonstrativ pro-
cesul lingvistic de suprimare.
Erickson foloseºte procesele de suprimare pentru a-l
determina pe client sã demareze cãutarea transderivaþionalã
a sensului. De pildã, Erickson ar putea spune:
… este aºa de satisfãcãtor…
… ai învãþat atât de repede…
… am înþeles atâtea de la tine…
În fiecare exemplu, Erickson a folosit unul dintre proce-

sele gramaticale de suprimare disponibile în limba englezã
pentru a îndepãrta o secvenþã din reprezentarea structurii
profunde, astfel încât aceasta sã nu figureze în structura de
suprafaþã. Prin utilizarea calificatã a acestor procese naturale
de limbaj, hipnotizatorul îi lasã clientului deplina libertate de
a interpreta în sensul dorit de el secvenþele care lipsesc din
structura profundã. Mai precis, în exemplele de mai sus au
fost suprimate urmãtoarele secvenþe:
… este aºa de satisfãcãtor… Satisfãcãtor pentru cine? …

… ai învãþat atât de repede… Ce anume, mai exact, a con-
stituit obiectul învãþãrii?
… am înþeles atâtea de la tine… Ce anume am înþeles de la
tine?
Deoarece comunicarea lui Erickson conferã un caracter

absolut ambiguu acestor elemente ale structurii profunde aso-
ciate cu structura de suprafaþã verbalizatã, clientul demareazã
o cãutare transderivaþionalã în care setul de structuri profunde
generate este identic cu structura profundã recuperatã, cu
excepþia faptului cã substantivele care au fost suprimate din
structura de suprafaþã ºi care, aºadar, sunt lipsite de indice
referenþial în reprezentarea structurii lor de profunzime4, sunt
înlocuite cu unele substantive care au un indice referenþial
relevant pentru experienþa în curs a clientului.
Al doilea tip de suprimare folosit eficient de Erickson în
activitatea sa este cel care se produce într-o structurã de
suprafaþã care, în sine, nu este foarte bine articulatã. De
exemplu, Erickson poate spune:
… ºi vrei ºi ai nevoie…
… înþelegi pe deplin ºi atât de bine…
În fiecare dintre aceste situaþii ilustrative, succesiunea de

cuvinte generatã nu este o propoziþie articulatã deplin, în
acord cu normele limbii engleze — avem, aºadar, de-a face
4 În analiza lingvisticã standardizatã, substantivele din structura
profundã pot fi doar suprimate (din punct de vedere gramatical) fie dacã au
un alt substantiv în aceeaºi structurã profundã, care transmite acelaºi indice
referenþial (ºi se aflã în anumite relaþii structurale specifice cu cel care a
fost suprimat), fie nu sunt purtãtoarele niciunui indice referenþial în repre-
zentarea structurii de profunzime.
cu o suprimare gramaticalã. Clientul se confruntã cu sarcina

de a conferi sens comunicãrii lui Erickson. Poate face asta
prin activarea procesului cãutãrii transderivaþionale — în
aceste cazuri, setul de structuri profunde generate este identic
cu structura profundã (parþial) recuperatã, cu excepþia faptu-
lui cã ele sunt bine dezvoltate. Clientul produce un set de
structuri folosind secvenþele care lipseau în structura
profundã (parþial) recuperatã (cãreia îi lipsea logica grama-
ticalã), suplinite prin:
… ºi vrei ºi ai nevoie… Ce vrei ºi de ce ai nevoie
… înþelegi pe deplin Ce înþelegi pe deplin ºi atât

ºi atât de bine… de bine
Altfel spus, clientul produce structuri profunde cu

ajutorul substantivelor cu indici referenþiali relevanþi pentru
experienþa prin care trece la momentul respectiv, în cazurile
în care Erickson opereazã suprimãrile gramaticale. Din expe-
rienþa noastrã, am constatat cã, atunci când un client este
confruntat cu aceste suprimãri non-gramaticale, prezente în
numãr mare, el pare sã renunþe la îndatorirea de a conferi
sens acestei comunicãri în ansamblu, iar mecanismele sale
obiºnuite de procesare lingvisticã par a fi perturbate.
Pentru a construi enunþuri pe baza acestor principii ale
suprimãrii, hipnotizatorul poate:
(1) Sã precizeze mesajul care vrea sã fie înþeles incon-

ºtient de cãtre client;
(2) Sã formuleze o propoziþie care sã conþinã acest mesaj;
(3) Sã suprime substantivele din propoziþia formatã, pânã
când:
(a) A fost îndepãrat numãrul maxim de substantive, în
paralel cu atribuirea unui caracter articulat, în con-
formitate cu normele gramaticale ale limbii;
sau
(b) Au fost suprimate atâtea substanive câte doreºte
hipnotizatorul, indiferent dacã propoziþia rezultatã
este sau nu bine structuratã.
Nominalizãrile
Lingviºtii folosesc termenul de nominalizare pentru a
face referire la rezultatul procesului lingvistic de transfor-
mare a predicatului din structura profundã într-un substantiv
în structura de suprafaþã. De exemplu, cuvintele scrise cu
italice din lista de mai jos reprezintã nominalizãri:
frustrare a frustra
satisfacþie a satisface
Cuvintele care apar în dreapta acestor nominalizãri sunt

forme predicative nenominalizate din structura de suprafaþã
corespunzãtoare predicatelor din structura profundã. În gene-
ral, atunci când vorbitorul foloseºte un predicat în structura
de suprafaþã într-o formã predicativã, el trebuie sã includã
informaþii cu privire la obiectele sau oamenii între care are
loc procesul descris prin intermediul predicatului. În orice
caz, în forma nominalã, nu se impune cu necesitate sã fie ofe-
ritã aceastã informaþie atunci când este folosit predicatul.
Asta îi permite vorbitorului sã evite sã menþioneze despre ce
vorbeºte. De asemenea, se pune la dispoziþia ascultãtorului o
gamã largã de opþiuni privind modul în care va interpreta sau
va da sens comunicãrii.
În contextul activitãþii hipnotice, nominalizarea are un rol
pozitiv prin aceea cã îi dã clientului posibilitatea de a activa
procesele transderivaþionale în demersul de cãutare a sensu-
lui comunicãrii emise de hipnotizator. De exemplu, clientul
îl aude pe hipnotizator spunând:
… satisfacþia…
Reprezentarea acestei nominalizãri în structura profundã

este urmãtoarea:
A SATISFACE (cineva/ceva, cineva, cu cineva/ceva)
Transpus în cuvinte, în structura profundã, procesul de a

SATISFACE implicã o persoanã sau un obiect care între-
prinde acþiunea respectivã, o persoanã care o trãieºte ºi
cineva sau ceva care reprezintã posibilitatea de îndeplinire a
acþiunii (instrumentul). Deoarece niciunul dintre aceste
substantive nu apare în structura de suprafaþã a comunicãrii
lui Erickson, structura profundã recuperatã a clientului este
lipsitã de indici referenþiali pentru substantivele care sunt
pãrþi componente ale reprezentãrii din structura profundã.
Aºadar, el activeazã procesele de cãutare transderivaþionalã,
în sens literal, pentru a gãsi un sens adecvat pentru sine
însuºi, selectând deci semnificaþia cea mai potrivitã ºi mai
relevantã din setul de structuri profunde generate. Nomina-
lizãrile sunt foarte utile în stabilirea raportului de rezonanþã
empaticã ºi în orientarea experienþei clientului, atunci când
se manifestã foarte puþin în miºcãrile corporale, acþiunile ºi
discursul clientului.
Pentru a construi propoziþii pe baza acestei tehnici, hipno-
tizatorul poate:
(1) Sã identifice tipul de comportament la nivelul cãruia

vrea sã stabileascã rezonanþa empaticã sau sã-ºi orien-
teze clientul;
(2) Sã formuleze o propoziþie care foloseºte predicatul ce
descrie experienþa respectivã;
(3) Sã suprime toate substantivele ºi sã confere predica-
tului o formã nominalizatã.
În alegerea experienþei la nivelul cãreia trebuie sã rezo-

neze empatic cu clientul sau care trebuie sã fie indusã în
trãirea aflatã în curs de desfãºurare a acestuia, e obligatoriu

ca hipnotizatorul sã fie conºtient cã existã anumite predicate
care descriu sau induc cu uºurinþã experienþe în contextul
hipnotic. Ca ºi în cazul citirii gândurilor, opþiunea pentru
unul dintre aceste predicate va asigura comunicarea cu suc-
ces între hipnotizator ºi client. Iatã câteva exemple de ase-
menea predicate:
a se mira, a satisface, a învãþa, a gândi, a simþi etc.

Ambiguitatea
În procesul normal de comunicare din limbajul natural, se

acordã o mare importanþã operaþiei de generare a propo-
ziþiilor lipsite de ambiguitate — propoziþii care transmit doar
un singur sens. În context hipnoterapeutic, situaþia stã de
multe ori invers. Abilitatea cu care hipnotizatorul poate
genera propoziþii ambigue îl ajutã în procesul de stabilire a
rezonanþei empatice ºi de orientare a clientului în activitatea
de transã. Din punct de vedere formal, lingviºtii au caracte-
rizat fenomenul ambiguitãþii drept situaþia în care o singurã
secvenþã sonorã sau structurã de suprafaþã este asociatã cu
mai multe sensuri derivate, altfel spus, cu mai multe structuri
profunde. Grafic, putem reprezenta ambiguitatea astfel:
Structura profundã 1 Structura profundã 2 Structura profundã n
Structura de suprafaþã
Ne vom concentra acum asupra modului de construire a

celor patru tipuri diferite de ambiguitate.
Ambiguitatea 301
Ambiguitatea fonologicã
Ambiguitatea fonologicã depinde de faptul cã, în limbile
naturale, semnificaþia distinctã a anumitor cuvinte sau
sintagme este redatã prin aceeaºi succesiune sonorã. Sã luãm
de exemplu cuvântul duck („raþã“ ºi „a se scufunda“). Fãrã
vreun alt context suplimentar, secvenþa sonorã duck are douã
sensuri — sensul substantival, care se referã la o clasã de
pãsãri, ºi sensul verbal, care descrie o miºcare rapidã de un
anumit tip. Pentru ca hipnotizatorul sã poatã recurge la ambi-
guitãþile fonologice, el are posibilitatea:
Pasul 1 — Sã precizeze mesajul pe care vrea sã-l recep-

þioneze clientul;
Pasul 2 — Sã asculte cuvintele care compun mesajul;
Pasul 3 — Sã verifice fiecare cuvânt de pe listã pentru a
vedea dacã existã vreunul ambiguu din punct de
vedere fonologic (observaþi aici cã este de o impor-
tanþã crucialã pentru hipnotizator fie sã rosteascã
cuvintele cu voce tare, fie sã foloseascã dialogul inte-
rior pentru a le emite în calitate de cuvinte care, în
formã scrisã, nu sunt ambigue, ci devin astfel doar
uneori, în forma oralã — de exemplu, here — „aici“ ºi
hear — „a auzi“).
Pasul 4 — Sã foloseascã termenii ambigui în structurile
de suprafaþã adresate clientului, marcând cuvintele
analogic (vezi tehnicile de marcare analogicã din sec-
þiunea structurilor profunde mai puþin incluse).
Ambiguitatea sintacticã
Ambiguitãþile sintactice se produc atunci când funcþia
sintacticã a unui cuvânt nu poate fi precis determinatã cu
ajutorul contextului. De exemplu, în propoziþia:
Ei îºi viziteazã rudele

nu avem posibilitatea sã precizãm dacã termenul a vizita

funcþioneazã ca verb al structurii de suprafaþã, ca în exem-
plul:
Ei viziteazã livezile de portocali
sau dacã funcþioneazã ca adjectiv al structurii de suprafaþã

care formeazã un grup nominal împreunã cu substantivul
rude, ca în exemplul:
Ei sunt niºte rude aflate în vizitã aici, împreunã cu noi

sau
Ei sunt niºte rude care cãlãtoresc*
În lucrãrile lui Erickson, am identificat douã forme de

ambiguitate sintacticã. Acestea sunt:
(1) … Verb + terminaþii + Substantiv

Avioanele care zboarã pot fi periculoase
… Investigarea agenþilor FBI poate fi periculoasã.
Ei sunt niºte þãrani criminali…
Aceºtia sunt niºte câini vagabonzi…
(2) Nominalizarea substantivelor…

… Atingerea bãrbatului…
… Senzaþia canapelei…
Hipnotizatorul poate folosi fiecare dintre aceste forme

ambigue din punct de vedere sintactic prin urmãtorul proce-
deu de construcþie:
* În propoziþia din limba englezã, They are visiting relatives, ambigui-

tatea ia naºtere la nivelul cuvântului visiting, care poate avea valoare ver-
balã, formând aºa-numitul Present Tense Continuous împreunã cu auxilia-
rul are, sau valoare adjectivalã, determinând substantivul relatives (n. tr).
Ambiguitatea 303
Pasul 1 — Determinaþi mesajul pe care dumneavoastrã,

ca hipnotizator, vreþi sã-l transmiteþi clientului;
Pasul 2 — Amplasaþi mesajul respectiv într-una dintre
formele ambigue sintactic menþionate anterior.
Ambiguitatea contextualã
Ambiguitatea contextualã se produce atunci când analiza
contextului imediat nu relevã mãsura în care o secvenþã
dintr-o propoziþie implicã o alta. De exemplu, Erickson poate
afirma:
Vreau sã-mi desenezi un tablou nud
Aici, comunicarea este ambiguã, deoarece cuvântul nud

se aplicã în egalã mãsurã felului în care Erickson vrea sã fie
îmbrãcat receptorul (sau, mai degrabã, dezbrãcat) atunci
când deseneazã tabloul sau modului în care receptorul se va
înfãþiºa pe sine însuºi în tabloul desenat.
Una dintre ambiguitãþile contextuale favorite ale lui
Erickson este aceea referitoare la regresia temporalã. În pro-
cesul inducerii transei, se va uita sugestiv la client ºi va spune:
… vorbindu-þi în calitate de copil…
Aici, fireºte, ambiguitatea rezidã în întrebarea dacã sin-

tagma în calitate de copil se referã la Erickson sau la client,
astfel cã efectul obþinut este cel al unei ambiguitãþi contex-
tuale care implicã ideea de întoarcere în timp din partea cli-
entului.
Ambiguitatea punctuaþiei
În acest volum, am desemnat ambiguitatea punctuaþiei
prin situaþiile în care Erickson recurge la o succesiune de
cuvinte ca rezultat al suprapunerii a douã structuri de
suprafaþã bine definite care au în comun un cuvânt sau o
sintagmã. De exemplu, Erickson poate afirma:
Aº vrea sã te observi dându-mi paharul

sau
Aº vrea sã-þi observi mâna cum îmi dã mie paharul*
Structura de suprafaþã iniþialã, insuficient structuratã, a

fost descompusã în douã structuri de suprafaþã bine definite,
care au în comun legãtura semanticã dintre substantivul
mânã ºi verbul a înmâna.5
Toate cazurile de ambiguitate a punctuaþiei genereazã
structuri de suprafaþã slab articulate. Din experienþã, ºtim cã
aceastã tehnicã este foarte eficientã, iar clientul, de regulã,
fie reacþioneazã imediat la comanda primitã, fie înceteazã la
fel de repede sã acþioneze pe baza proceselor lingvistice nor-
male. Plecând de la aceastã tehnicã, hipnotizatorul poate
construi enunþuri în mai multe etape, dupã cum urmeazã:
Pasul 1 — Precizaþi mesajul pe care dumneavoastrã, ca

hipnotizator, doriþi sã-l recepþioneze clientul;
Pasul 2 — Verificaþi fiecare dintre cuvintele mesajului,
pentru a vedea dacã sunt ambigue sau nu din punct de
vedere fonologic;
Pasul 3 — Elaboraþi douã enunþuri, urmãrind ca în primul
dintre ele termenul ambiguu sã se afle pe ultimul loc,
iar în al doilea enunþ, cu valoare imperativã, sã fie
situat pe primul loc;
Pasul 4 — Îndepãrtaþi primul cuvânt al celei de-a doua
propoziþii ºi transmiteþi-i clientului întregul enunþ.
* Cele douã propoziþii ilustreazã posibilitãþile de interpretare ale enun-
þului din limba englezã I want you to notice you hand me the glass, unde
ambiguitea este generatã de polisemia termenului hand — „mânã“ ºi a
„înmâna“ (n. tr.).
5 Acest tip de ambiguitate a punctuaþiei este menþionat de Grinder ºi
Elgin, 1973, sub denumirea de suprimare suprapusã, o tehnicã folositã

uneori în limbajul literar metaforic ºi în poezie.
Ambiguitatea 305
Vã veþi perfecþiona în sensul dobândirii acestei abilitãþi

(ca ºi altele prezentate aici) construind un set de cuvinte
ambigue din punct de vedere fonologic, folosite spontan în
activitatea noastrã. O categorie de cuvinte care ni s-a pãrut a
fi foarte utilã este aceea referitoare la limbajul anatomic
(cuvinte care exprimã pãrþi sau funcþii ale corpului omenesc,
de pildã mânã, umãr), cuvinte ambigue din punct de vedere
fonologic, precum cele prezentate în Partea a II-a a acestei
cãrþi, în capitolul despre ambiguitate.
Structurile inferioare incluse
Analiza lingvisticã a structurilor de suprafaþã pretinde cã

existã un alt nivel de reprezentare, disponibil pentru emiþã-
torii/receptorii nativi ai unei limbi — reprezentarea semanticã
sau structura profundã. De exemplu, structura de suprafaþã:
Sper cã te simþi mai bine
include douã semnificaþii complete în structura profundã,

dintre care una corespunde propoziþiei:
Sper X
ºi cealaltã corespunde enunþului:
te simþi mai bine
Ne referim la ultima sintagmã ca la o structurã inferioarã

inclusã a întregii propoziþii. Erickson a reuºit sã foloseascã
cu abilitate ºi pe scarã largã acest pattern în activitatea hip-
noticã. Existã trei tipuri majore de structuri inferioare incluse:
întrebãrile inserate, imperativele inserate ºi citatele.
Structurile inferioare incluse 307
Întrebãrile inserate
În limba englezã, existã un numãr de predicate care, în
mod normal, au ca obiect o propoziþie bine definitã ce poate
fi caracterizatã ca fiind o întrebare. De exemplu, predicatele
a se mira, a întreba, a pune la îndoialã, a fi curios, a ºti, a
înþelege — toate îºi subordoneazã o propoziþie complemen-
tarã introdusã prin dacã:
Mã întreb dacã…
M-ar mira dacã…
Sunt curios dacã…
Când un vorbitor nativ este întrebat:
ªtii unde îþi este genunchiul?
el, în mod tipic, va rãspunde cu da sau nu, iar comunicarea

este completã în acest punct. În orice caz, atunci când vorbi-
torul este confruntat cu întrebarea inseratã:
Mã întreb dacã ºtii într-adevãr unde îþi este genunchiul
de vreme ce nu i se cere sã dea un rãspuns (nu a fost pusã o

întrebare ca atare; aºadar, nu este necesar un rãspuns), el, în
mod obiºnuit, nu va rãspunde direct. Din experienþa noastrã,
ne-am convins oricum cã pacienþii au tendinþa de a reacþiona
indirect. Cu alte cuvinte, atunci când li se adreseazã o între-
bare inseratã, au tendinþa de a rãspunde ca ºi cum întrebarea
respectivã ar fi fost formulatã direct. Existã câteva modalitãþi
de utilizare a acestui rãspuns disimulat de cãtre hipnotizator.
În primul rând, deoarece ºtie cã rãspunsul clientului la între-
bare este unul indirect, are avantajul de a cunoaºte o parte a
experienþei acestuia, fapt neconºtientizat de el — situaþie
perfectã pentru citirea eficientã a gândurilor. În al doilea

rând, prin alegerea abilã a întrebãrii pe care o intercaleazã,
hipnotizatorul îl poate direcþiona pe client într-un sens care
sã-i permitã sã atingã obiectivele activitãþii hipnotice. Iatã
care este procedura care vã va permite sã elaboraþi întrebãri
inserate:
Pasul 1 — Precizaþi mesajul pe care vreþi sã-l recepþio-

neze clientul;
Pasul 2 — Formulaþi o întrebare care-l va conduce pe
client cãtre mesajul pe care doriþi sã-l primeascã;
Pasul 3 — Inseraþi întrebarea cu ajutorul unuia dintre ver-
bele enumerate mai jos, pentru a forma o interogaþie
inseratã sau indirectã. Aceastã tehnicã devine mult mai
eficientã dacã este combinatã cu tehnica presupoziþi-
ilor sau a întrebãrilor analogice.
Imperativele inserate
Ca hipnotizator, una dintre modalitãþile de a determina în
orice moment gradul de atenþie al clientului constã în a-l
confrunta cu o comandã la care sã reacþioneze într-o manierã
evidentã pentru dumneavoastrã, fãrã ca el sã conºtientizeze
cã aþi emis ordinul respectiv. Redarea indirectã a comenzii
prezintã toate avantajele menþionate de noi anterior, adicã
evitarea atitudinii autoritare care sã întâmpine rezistenþã;
implicarea activã din partea clientului într-un plan comporta-
mental inconºtient:
Pasul 1 — Identificaþi mesajul la care dumneavoastrã, ca

hipnoterapeut, vreþi sã reacþioneze clientul;
Pasul 2 — Conferiþi mesajului o formã imperativã;
Pasul 3 — Gãsiþi structura de suprafaþã adecvatã co-
menzii, fãrã ca asta sã conducã la rezultate contrare
corectitudinii gramaticale.
Structurile inferioare incluse 309
Încã o datã, subliniem faptul cã eficienþa acestei tehnici

este amplificatã considerabil în cazul în care ea se combinã
cu mãrcile analogice. Iatã câteva exemple privind rezultatul
acestui proces:
… o tomatã poate, Joe, sã se simtã foarte bine…
… oamenii sunt în stare sã înveþe repede…
Citatele
Când ne relatãm experienþele trãite în cadrul comunicãrii
verbale, alegem uneori sã prezentãm o conversaþie sau un
schimb verbal pe care le-am avut cu o anumitã persoanã pe
parcursul respectivei experienþe. De exemplu, povestind o
întâmplare, putem spune ceva de genul:
… Da, ºi atunci el mi-a spus: „Scarpinã-þi nasul“…
Materialul lingvistic din interiorul citatelor (marcat prin

schimbarea intonaþiei în forma oralã de prezentare) consti-
tuie citatul ca atare. Receptorul înþelege la nivel conºtient cã
este vorba despre o comandã adresatã cuiva din interiorul
povestirii, nu lui însuºi. În orice caz, efectul substanþial pe
care Erickson îl obþine în cazul materialului citat (aºa cum
reiese ºi din experienþa noastrã în aceastã privinþã) este
acelaºi ca în cazul în care ar fi adresat comanda direct recep-
torului, cu excepþia faptului cã acesta reacþioneazã inconºtient.
Aceastã tendinþã depinde de impulsul ascultãtorului de a
comite o eroare de reprezentare logicã în plan inconºtient —
altfel spus, de a rãspunde unei metaafirmaþii (materialul citat)
de parcã s-ar situa la un nivel logic diferit (vezi Bateson).
Aceastã tehnicã este foarte uºor de folosit:
Pasul 1 — Precizaþi mesajul care doriþi, ca hipnoterapeut,

sã fie recepþionat de client;
Pasul 2 — Daþi-i mesajului o formã imperativã;

Pasul 3 — Imaginaþi o povestire în care unul dintre perso-
naje sã transmitã comanda sau comenzile prin rezo-
nanþã empaticã.
Aceste trei tehnici au în comun o amplificare substanþialã

a gradului de eficienþã în cazul în care se combinã cu mãrcile
analogice. În mod constant, Erickson foloseºte atât intonaþia
ºi miºcãrile proprii, cât ºi modificãrile de ritm pentru a marca
diferitele secvenþe ale structurii de suprafaþã pe care o enunþã
ca pe un mesaj separat. Astfel, poate prezenta mai multe
mesaje pentru a activa simultan câteva structuri profunde.
Marcarea analogicã a comunicãrii verbale ºi comunicarea
analogicã în sens larg constituie tematica volumului al doilea
din aceastã serie. Vom amâna pânã atunci o discuþie mai
amplã asupra tehnicilor ericksoniene eficiente.
Strategia fundamentalã pentru marcarea analogicã, aºa
cum este utilizatã de Erickson, poate fi expusã dupã cum
urmeazã:
Pasul 1 — Precizaþi mesajul care doriþi, ca hipnoterapeut,

sã fie recepþionat de client;
Pasul 2 — Construiþi o serie de enunþuri care sã includã,
ca o subcategorie propriu-zisã, toate cuvintele care,
dacã ar fi scoase din context, ar transmite mesajul în
mod direct;
Pasul 3 — Marcaþi subcategoria de cuvinte incluse în
comunicarea analogicã (prin schimbãri de intonaþie,
modificãri ale poziþiei corpului, schimbãri de ritm etc.)
pentru a comunica sensul intrinsec.
Sensurile derivate
Aºa cum am arãtat ºi anterior, atunci când folosim un

sistem lingvistic natural pentru a comunica, presupunem cã
receptorul poate decodifica semnificaþiile secvenþelor sonore
complexe, adicã are capacitatea sã derive sensul structurii
profunde din structura de suprafaþã pe care i-o prezentãm
verbal. Pe lângã recuperarea sensului structurii profunde din
comunicarea legatã de structura de suprafaþã, intuim, de
asemenea, ºi abilitãþile complexe ale receptorilor de a deriva
sensuri secundare sau multiple din structurile de suprafaþã, în
funcþie de forma acestora. Chiar dacã acest proces nu este
conºtientizat nici de emiþãtor, nici de receptor, el are loc în
mod frecvent. De exemplu, dacã cineva spune:
Vreau sã urmãresc Kung Fu disearã la televizor
trebuie sã înþelegem cã va fi o emisiune de Kung Fu în seara

respectivã pentru ca procesarea propoziþiei Vreau sã urmã-
resc… sã aibã sens. Aceste procese se numesc presupoziþii
ale limbajului natural.
O altã exemplificare a sensurilor derivate o constituie
postulatul conversaþional: Dacã rãspunzi la telefon ºi cineva
te întreabã: „Jane la telefon?“ se aºteaptã ca tu sã derivi sem-
nificaþia cã persoana de la celãlalt capãt al firului vrea sã
vorbeascã cu Jane. Aceasta este o parte componentã a expe-
rienþei de procesare a limbajului prin care trecem fiecare. De
asemenea, ea le oferã hipnotizatorilor posibilitatea de a trans-

mite sugestii într-o manierã indirectã.
Construirea presupoziþiilor
Reprezentarea formalã a ceea ce constituie presupoziþiile
în cadrul limbajului natural aratã astfel: mesajul A este o
presupoziþie a mesajului B atunci când mesajul A trebuie sã
fie o propoziþie adevãratã, necesarã atât pentru mesajul B, cât
ºi pentru mesajul non-B:
A este o presupoziþie a lui B
dacã B implicã A
ºi ~B implicã A
Vreau sã urmãresc
B
Kung Fu disearã la televizor
A
Nu vreau sã urmãresc
Non-B
Kung Fu disearã la televizor
A
unde ~ semnificã negaþia
Ambele enunþuri transmit ideea cã la televizor se va trans-

mite Kung Fu. Aºadar, A este presupoziþia atât a lui B, cât ºi
a lui non-B.
Vreau sã ºtiu dacã

B
te vei lãsa de fumat duminicã sau luni
A
Nu vreau sã ºtiu
B
dacã te vei lãsa de fumat duminicã sau luni
A
Sensurile derivate 313
Procedeul de construire a presupoziþiilor

Pasul 1 — Precizaþi sugestia pe care dumneavoastrã,
ca hipnotizator, vreþi sã o transmiteþi;
Pasul 2 — Formulaþi o propoziþie care sã conþinã acea
sugestie. Numiþi-o A.
Pasul 3 — Alegeþi unul dintre contextele sintactice
expuse în Anexa despre presupoziþii de la sfârºitul
volumului. Sunt acolo 32 de variante din care puteþi
alege.
Pasul 4 — Includeþi enunþul formulat la pasul al doi-
lea în contextul sintactic selectat din Anexã.
Rezultatul va fi o presupoziþie. Erickson foloseºte presu-

poziþiile în toate aspectele activitãþii sale, acestea dovedindu-se
foarte utile ºi eficiente:
Partea mentalã inconºtientã îi dã voie celei conºtiente sã

afle cã acest lucru îngrozitor se va petrece în cinci–zece minute?
Construirea postulatelor conversaþionale

Existã douã categorii de postulate conversaþionale. Prima
poate fi prezentatã formal astfel:
A constituie un postulat conversaþional atunci când A

este o întrebare cu rãspuns de tipul da sau nu con-
struitã pe baza unei presupoziþii B
B este propoziþia „Vreau ca tu sã deschizi uºa“ sau

„Deschide uºa“, iar B implicã presupoziþiile:
(1) Poþi deschide uºa.
(2) Uºa este închisã.
Aºadar, un postulat conversaþional poate fi construit prin

transformarea enunþurilor (1) sau (2) în interogaþii cu rãspuns
de tipul da sau nu.
(1) Poþi deschide uºa?

(2) Uºa este închisã?
Sensul derivat al postulatului conversaþional este enunþul B:

„Deschide uºa.“
Exemple de postulate conversaþionale de primul tip:
imperativul
(3) Îþi poþi focaliza Focalizeazã-þi privirea

privirea în punctul acela? în acel punct.
(4) Vei þine ochii strâns Þine ochii strâns închiºi.
închiºi?
Procedee de construcþie de primul tip:
Pasul 1 — Precizaþi sugestia pe care vreþi s-o transmiteþi;

Pasul 2 — Daþi sugestiei un caracter imperativ;
Pasul 3 — Selectaþi una dintre presupoziþiile imperative;
Pasul 4 — Formulaþi o întrebare cu rãspuns de tipul da
sau nu pe baza uneia dintre presupoziþiile imperative.
Rezultatul va fi un postulat conversaþional.

A doua clasã de postulate conversaþionale o constituie
structurile de suprafaþã de tipul:
(1) Nu-i nevoie sã te miºti.

(2) Nu trebuie sã vorbeºti.
(3) O poþi vedea.
(4) Poþi pleca acum.
Exemplele (1) ºi (2) sunt uºor diferite din punct de vedere

formal de exemplele (3) ºi (4). Primele douã sunt ilustrãri ale
postulatelor conversaþionale negative reprezentate formal astfel:
Orice negaþie urmatã de un operator modal al necesi-

tãþii ºi apoi de X este înþeleasã ca non-X;
Non-X
Nu e nevoie sã te miºti implicã nu te miºca
Nu este necesar sã vorbeºti = nu vorbi
Se renunþã la operatorul modal, iar negaþia împreunã cu

enunþul X constituie sensul derivat.
Exemplele (3) ºi (4) sunt postulate conversaþionale pozi-

tive care pot fi reprezentate astfel:
Orice operator modal al posibilitãþii urmat de X implicã X.
Poþi zâmbi implicã zâmbeºte
Poþi vorbi acum implicã vorbeºte acum
Existã o similitudine semanticã între cele douã enunþuri

cu sau fãrã operatori modali.
Construirea negaþiilor:
Pasul 1 — Transmiteþi su- Þineþi braþul în aer dupã ce

gestia; l-aþi ridicat;
Pasul 2 — Emiteþi un ordin; Nu-þi coborî braþul;
Pasul 3 — Introduceþi nuanþa Nu-i necesar sã-þi cobori

imperativã prin inserarea braþul.
operatorului modal de
necesitate între negaþie
ºi comandã.
Procedura de configurare a enunþurilor pozitive:

Pasul 1 — Precizaþi sugestia; Deschide ochii.
Pasul 2 — Transformaþi su- Deschide ochii, Steve.

gestia în comandã;
Pasul 3 — Introduceþi ope- Poþi deschide ochii, Steve.

ratorul modal al posibi-
litãþii.
Alte exemple din aceeaºi categorie:

Nu-i nevoie sã-þi aminteºti Negativ: nu-þi aminti nimic
Poþi uita asta Pozitiv: uitã de asta
Poate fi o obligaþie plictisi- Pozitiv: sarcinã plictisitoare

toare aceea de a-þi aminti ceva aceea de a-þi aminti
Nu este necesar sã auzi vo- Negativ: nu asculta vocea

cea nimãnui altcuiva altcuiva
Nu trebuie sã mã asculþi Negativ: nu mã asculta
Partea inconºtientã a minþii Inconºtient: ascultã-mã

tale mã poate auzi
Postulatele conversaþionale constituie o formã foarte efi-

cientã de sugestionare atunci când sunt folosite de Erickson
(sau de dumneavoastrã). Ele recurg la procesarea informaþiei
în planuri inconºtiente într-o asemenea manierã, încât
oamenii sunt obiºnuiþi sã reacþioneze. ªi, cu toate cã ele nu
au un caracter imperativ, constituie un fel de ordin cãruia ne
conformãm cu toþii aproape zilnic.
Trãsãturile comune celor douã categorii ale presupoziþi-

ilor ºi ale postulatelor conversaþionale sunt:
(a) Îi permit hipnotizatorului sã-l direcþioneze pe client

fãrã a formula direct instrucþiunile;
(b) Îi permit clientului sã reacþioneze selectiv fãrã a dimi-
nua astfel eficienþa inducþiei hipnotizatorului sau a
instrucþiunilor privind transa profundã;
(c) Eficienþa lor depinde de procesarea suplimentarã din
partea clientului — care este implicat încã mai dina-
mic în acest proces.
Rezumatul Pãrþii a III-a
Patternurile lingvistice prezentate pas cu pas în aceastã a

treia parte a primului volum constituie baza strategiei
ericksoniene de utilizare a limbajului în activitatea hipnoticã.
Urmãtorul stadiu de modelare are în vedere modul în care
aceste patternuri de nivel inferior sunt folosite prin
intercorelare pentru a atinge stadiul dorit al transei ºi mani-
festarea scontatã a fenomenelor sugerate (anestezia, contro-
lul durerii, accesul la memorie, pierderea în greutate, regresia
în timp, scopurile psihoterapeutice etc.). Maniera combina-
torie de utilizare a acestor tipare de cãtre Erickson demon-
streazã creativitate, eficienþã ºi consecvenþã la un nivel
superior de organizare. Metatiparele esenþiale ale:
(1) Stabilirii raportului de rezonanþã empaticã ºi apoi ale

orientãrii
(2) Distragerii ºi accesãrii emisferei dominante
(3) Accesãrii emisferei non-dominante
au fost deja prezentate ºi vã pot sluji ca principii utile de

organizare a propriei activitãþi hipnotice. Existã un numãr
infinit de opþiuni cu privire la modul în care primele patter-
nuri imperative pot fi corelate. Strategia creativã de utilizare
Rezumatul Pãrþii a III-a 319
a acestora de cãtre Erickson într-un numãr mare de contexte

probeazã folosirea sensibilã ºi ingenioasã a acestor elemente
extrem de complexe. Modalitãþile de combinare a patternuri-
lor sunt prea numeroase pentru a fi menþionate într-un singur
volum. În orice caz, existã câteva principii simple de meta-
modelare care vã vor susþine în organizarea propriei expe-
rienþe de combinare a patternurilor de nivel inferior într-o
manierã foarte utilã atingerii scopului propus, în timp ce vã
lasã, totodatã, un spaþiu maxim pentru a recurge la propria
capacitate de construire creatoare a inducerilor care vor
corespunde stilului ºi nevoilor dumneavoastrã, în calitate de
practicant al hipnozei.
Inducerile ºi sugestiile de nivel superior

Noþiunile de inducere ºi sugestie superioare recurg la
patternurile de rang inferior pentru a atinge un grad maxim de:
(1) Stabilire a rezonanþei empatice

(2) Distragere
(3) Utilizare a funcþiilor emisferei dominante
(4) Accesare a emisferei non-dominante
cu o cantitate micã de cuvinte urmãrindu-se, în acelaºi timp,

consecvenþa cu modelul despre lume al clientului. Orice
verbalizãri care întrunesc aceste criterii vor fi intens valori-
zate. Desigur, asta depinde ºi de contextul ºi de scopul induc-
þiei ºi sugestiei hipnotice. Existã douã modalitãþi principale
de construire a inducerii ºi sugestiei superioare.
1. Intersectarea semnificaþiilor inconºtiente

Pincipiul de intersectare a sensurilor inconºtiente afirmã
cã inducerile ºi sugestiile vor atinge un maximum de efi-
cienþã atunci când vor fi activate sensurile structurilor
profunde (nu ale celor reprezentate conºtient) prin cãutare

transderivaþionalã, ambiguitate, structuri inferioare incluse,
sensuri derivate, mãrci analogice ºi interacþiunea afirmaþiilor
modelatoare cauzale. Toate vor transmite aceeaºi sugestie,
acceptatã de client cu o mai mare probabilitate. De exemplu:
Dacã una dintre structurile profunde ale unei ambi-

guitãþi este reprezentatã de mesajul P, una dintre struc-
turile profunde mai puþin incluse este P, un mesaj marcat
analogic este P ºi o structurã de profunzime activatã
transderivaþional este P, atunci semnificaþiile inconºtiente
se intersecteazã la maximum ºi mesajul P va fi acceptat
de client, care va reacþiona corespunzãtor.
2. Direcþia maximã
Principiul direcþiei maxime afirmã cã acþiunea unitarã a
patternurilor combinate de rang inferior va sluji la stabilirea
rezonanþei empatice cu experienþa clientului, concomitent cu
distragerea emisferei dominante prin utilizarea principiilor
modelatoare ale acestei emisfere, servind, simultan, ºi pentru
accesarea emisferei non-dominante. Acest principiu poate fi
enunþat dupã cum urmeazã: dacã hipnotizatorul foloseºte
tiparele primului nivel pentru a activa un set de semnificaþii
generate ºi acceptate inconºtient, reprezentate de mesajele
P1, P2, P3,… Pn ºi dacã la nivelul fiecãre perechi de mesaje
P2 ºi Pj nu se manifestã nicio relaþie conflictualã (sunt
concordante), atunci efectul general este cel al direcþiei
maxime. Seturile de mesaje inconºtiente se susþin reciproc ºi
trebuie sã se orienteze într-o direcþie a semnificaþiilor
crescânde cãtre scopul urmãrit; altfel spus, Pj nu doar cã nu
trebuie sã nege niciun alt Pk, dar P1 ar trebui sã fie pasul
logic spre P2. Acesta este probabil factorul cel mai important
în accelerarea experienþei hipnotice.
Cititorul a observat cã, urmãrind fiecare pattern al activi-

tãþii ericksoniene, delimitat în Partea I a acestui volum, am
inclus acelaºi paragraf scurt conþinând expresiile, redate cu
italice, care exemplificau patternurile a cãror descriere toc-
mai am finalizat-o. Acest paragraf este, aºadar, o ilustrare
excelentã pentru procesul de configurare a patternurilor la un
nivel mai înalt — principiile inducerii ºi ale sugestiei superi-
oare, îndeosebi intersectarea ºi suprapunerea maximã. Repe-
tãm paragraful pentru a facilita înþelegerea clientului.
Autorul ºi-a însuºit imediat ultimul comentariu ca fundament

pentru cooperarea iniþialã cu el. I s-a spus: „Oferã, te rog, o rela-
tare a ideilor ºi a celor înþelese de tine, permiþându-mi doar atâtea
întreruperi cât sã mã asigur cã am înþeles pe deplin ºi cã mã aflu
în consens cu tine. Ai pomenit, de pildã, de un scaun, dar e evi-
dent cã mi-ai vãzut biroul ºi atenþia þi-a fost distrasã de obiectele
care se aflã pe el. Te rog sã dai o explicaþie cuprinzãtoare.
A reacþionat verbal cu o multitudine de comentarii mai mult
sau mai puþin relaþionate cu toate lucrurile aflate la vedere. La
fiecare pauzã scurtã, terapeutul intervenea cu câte un cuvânt
sau o sintagmã pentru a-i redirecþiona atenþia. Aceste întreru-
peri, din ce în ce mai frecvente, au fost urmãtoarele:
ªi acel prespapier; dulapul cu dosare; piciorul tãu pe
covor; lumina din tavan; draperiile; mâna ta dreaptã spriji-
nitã de braþul scaunului; tabloul de pe perete; mutarea
privirii tale de pe un obiect pe altul în timp ce te uiþi în jur;
interesul manifestat pentru titlurile cãrþilor; umerii încor-
daþi; senzaþia pe care þi-o dã scaunul pe care stai; zgomotele
ºi gândurile perturbatoare; greutatea problemelor, greuta-
tea biroului; statul în picioare; dosarele pacienþilor mei;
fenomenul vieþii, al bolii, al trãirilor emoþionale, al compor-
tamentului fizic ºi psihic; odihna totalã indusã prin rela-
xare; nevoia de a veni în întâmpinarea nevoilor altora;
nevoia de a reacþiona la încordarea cuiva care priveºte
biroul sau prespapierul sau dulapul cu dosare; confortul

evadãrii din contingent; oboseala ºi accentuarea acesteia;
înfãþiºarea neschimbatã a biroului; plãcerea de a þine ochii
închiºi; senzaþia relaxantã a respiraþiei profunde; plãcerea
învãþãrii pasive; capacitatea acumulãrilor intelectuale din
partea inconºtientului.
Au fost emise nenumãrate alte sintagme concise de felul

celor de mai sus, mai întâi lent, apoi cu o frecvenþã crescândã.
Iniþial, aceste interjecþii suplimentau fluxul gândurilor ºi al
afirmaþiilor pacientului. Mai întâi, efectul a constat în a-l sti-
mula pe acesta în direcþia unor eforturi suplimentare. Pe
mãsurã ce el reacþiona, a devenit posibilã utilizarea atitudinii
lui de acceptare a stimulãrii comportamentului printr-un pro-
cedeu de pauzã ºi ezitare în emiterea unei interjecþii. Aceasta
a dus la declanºarea, din partea clientului, a unei dependenþe
expectative legate de terapeut pentru o stimulare suplimentarã
ºi mai amplã. (1967, p. 33)
În mod evident, scopul medicilor practicanþi este diferit de

cel al psihoterapeuþilor, al cãror obiectiv va fi altul decât al
stomatologilor, ºi tot aºa. În orice caz, noþiunea de inducere
superioarã va funcþiona în oricare dintre aceste contexte. Indu-
cerile accelerate vor transforma hipnoza într-un instrument mai
practic pentru orice discipol, iar transele mai profunde, deºi nu
întotdeauna necesare, vor deschide noi orizonturi pentru apli-
carea hipnozei în alte domenii. Forma inducerilor superioare va
rãmâne constantã, deºi conþinutul se va diversifica în funcþie de
scopurile dumneavoastrã ºi de clientul cu care lucraþi. Patternu-
rile explicite ale acestor induceri vor fi explicate în Volumul al
II-lea. Dupã cum am afirmat anterior, aceastã lucrare se ocupã
doar de câteva dintre multiplele patternuri de comportament
folosite efectiv de Milton Erickson în activitatea sa hipnoticã.
Deºi cartea are un caracter parþial, patternurile prezentate aici
sunt eficiente în ºi pentru ele însele. Propria dumneavoastrã

experienþã teoreticã ºi practicã vã va dezvãlui faptul cã acestea
vã oferã neumãrate posibilitãþi de îmbogãþire a propriilor abili-
tãþi hipnotice ºi un temei pentru explorarea potenþialului de care
dispuneþi. Volumul al II-lea este în curs de redactare. Studiul
activitãþii lui Erickson a constituit pentru noi înºine o expe-
rienþã de învãþare incredibilã — sperãm, aºadar, cã se va dovedi
util ºi captivant ºi pentru dumneavoastrã.
Epilog
Acest volum este primul dintr-o serie de studii privind

patternurile tehnicilor hipnotice utilizate de Milton H.
Erickson. În cuprinsul paginilor de faþã, ne-am concentrat
atenþia îndeosebi asupra patternurilor verbale din activitatea
lui Erickson. Mai mult, accentul a cãzut asupra acelor sec-
þiuni ale operei lui referitoare la inducerea transei ºi la folo-
sirea sugestiei cu scopul a-l ajuta pe client sã atingã scopurile
hipnoterapiei. În cadrul volumelor ulterioare, intenþionãm sã
ne direcþionãm interesul spre celelalte patternuri ale hipnote-
rapeutului invocat — tabla de materii a celui de-al doilea
volum, îl va ajuta pe cititor sã-ºi facã o idee despre viitoarele
teme de discuþie.
Patternurile activitãþii ericksoniene pe care le-am analizat
în volumul de faþã sunt foarte generoase din punctul de
vedere al aplicabilitãþii lor — altfel spus, sunt la fel de valo-
roase ºi eficiente în variantele lor clinice, stomatologice ºi
psihoterapeutice. Punctul comun al folosirii hipnozei în toate
cele trei domenii are de-a face cu faptul cã, în timpul indu-
cerii transei ºi al activitãþii ulterioare care implicã patternu-
rile ericksoniene dominante prezentate în acest volum, clien-
tul este ajutat sã obþinã o stare modificatã de conºtienþã, în
cadrul cãreia se produce comunicarea dintre hipnoterapeut ºi
pacient, iar acesta din urmã poate experimenta schimbãri
substanþiale ºi cu consecinþe uriaºe, fãrã a beneficia de supor-

tul pãrþii conºtiente. Propria noastrã activitate, atât în dome-
niul terapiei, cât ºi în cel al hipnozei, ne-a ajutat sã înþelegem
ºi sã acceptãm importanþa demersului de selectare ºi de
separare a acelor aspecte ale conºtienþei clientului care îl
ajutã sã realizeze modificãrile dorite. În orice caz, în ambele
domenii ale muncii noastre, am insistat sã lucrãm cu clientul
în sensul integrãrii schimbãrilor produse într-un plan al con-
ºtienþei diferit de cel care conþine înzestrãrile ºi resursele sale
specifice, facilitându-i, aºadar, persoanei în cauzã accesul la
un model al lumii unitar ºi integrat, pe baza cãruia sã opereze
schimbãrile care-i dirijeazã comportamentul. În Capitolul 6
din The Structure of Magic I ºi în Partea a II-a din The
Structure of Magic II, am prezentat foarte detaliat ambele
exemple ºi principii care stau la baza procesului de integrare
a schimbãrilor pe care clientul a reuºit sã le opereze pe
parcursul terapiei. Astfel, ceea ce dorim sã subliniem foarte
clar pentru cei care intenþioneazã sã foloseascã patternurile
ericksoniene dominante, selectate ºi analizate de noi, este
faptul cã utilizarea acestora include prezumþia conform
cãreia clientul poate comunica ºi poate iniþia modificãri
imperceptibile pentru o anumitã secþiune a conºtiinþei sale;
cu alte cuvinte, folosirea acestor patternuri hipnotice implicã
lipsa de asociere cu o anumitã secvenþã a modelului despre
lume al clientului. Recurgerea la aceste tehnici dominante
presupune ca terapeutul sã-ºi susþinã clientul în acþiunea de
recuperare integratoare a acestui model înainte ca ºedinþa
hipnoterapeuticã sã ia sfârºit. În felul acesta, clientul ajunge
sã-ºi controleze cu adevãrat comportamentul, iar schimbãrile
pe care le-a experimentat în interacþiunea terapeuticã îi con-
ferã siguranþã de sine. Erickson a insistat asupra acestui
aspect în nenumãrate rânduri pe parcursul activitãþii ºi în
lucrãrile sale — redãm în întregime declaraþia sa:
Epilog 327
O altã perspectivã comunã în psihoterapia hipnoticã

rezidã în lipsa de apreciere a separãrii sau a excluderii reci-
proce între nivelul mental conºtient ºi cel inconºtient (sau
subconºtient). Totuºi, fiecare dintre noi a trãit senzaþia cã
un cuvânt sau un nume „îi stã pe vârful limbii“ fãrã sã ºi-l
poatã aminti însã, astfel încât, în situaþia datã, era total
irecuperabil ºi inutil. Cu toate acestea, nivelul inconºtient
deþinea informaþia respectivã, dar ea rãmânea indisponibilã
pentru planul conºtient.
Foarte des, în psihoterapia hipnoticã, deºi inconºtientul
se poate bucura de atenþia corespunzãtoare, terapeutul nu
reuºeºte sã estimeze necesitatea considerabilã a pacientului
de a corela inconºtientul cu planul conºtient sau de a face
pe deplin accesibile pentru latura mentalã conºtientã noile
informaþii obþinute la nivelul inconºtientului. Acest eºec
poate fi asemãnat cu situaþia în care o operaþie de apen-
dicitã s-ar solda cu incizia lãsatã deschisã. Aºa se face cã
mulþi critici neexperimentaþi au denunþat lipsa de valoare a
hipnoterapiei, deoarece „ea are de-a face doar cu incon-
ºtientul“. În plus, se manifestã o aprofundare a înþelegerii
faptului, demonstrat în repetate rânduri de practica medi-
calã, cã, în unele privinþe ale problemei pacientului, core-
larea directã sub îndrumarea terapeutului este de dorit; în
alte privinþe, informaþiile stocate în inconºtient trebuie puse
la dispoziþia planului conºtient, permiþând astfel corelarea
spontanã, eliberatã de influenþa directã a terapeutului. Mai
exact, hipnoterapia ar trebui sã se orienteze dupã conºtient
ºi inconºtient în egalã mãsurã, atâta timp cât þelul psiho-
terapiei vizeazã activarea personalitãþii totale.
Milton H. Erickson, Hypnotic Psychotherapy,
1948, pp. 575 ºi 576
Suntem siguri cã simpla subliniere a necesitãþii integrãrii

ca o ultimã treaptã în folosirea hipnozei nu este suficientã ºi
cã se impune mai degrabã un model explicit al modului în
care hipnoterapeutul îºi poate susþine clientul în procesul de

integrare. Acesta este sensul referinþelor la secþiunile din The
Structure of Magic I ºi II ºi la o secvenþã consacratã patternu-
rilor în Volumul al II-lea. Am vrea sã fim cât se poate de clari
în privinþa integrãrii — unul dintre avantajele folosirii hipno-
zei în context terapeutic este acela cã, prin dezintegrare,
clientul poate face faþã ºi poate iniþia schimbãri în acele pãrþi
ale modelului sãu despre lume care sunt atât de încãrcate de
asocieri emoþionale negative, încât în starea normalã de con-
ºtienþã acesta intrã în panicã sau se simte copleºit. Astfel,
dacã integrarea reprezintã o componentã esenþialã a tipului
caracteristic nouã de activitate hipnoticã ºi terapeuticã, nu e
nevoie sã se pretindã apariþia ei imediatã; acest fapt se
numãrã printre avantajele cele mai puternice ale hipnozei.
Încã o datã, Erickson explicã situaþia în termeni cât se poate
de clari:
Oricum, faptele menþionate anterior nu înseamnã cã
procesul de integrare trebuie neapãrat sã þinã pasul, în mod
constant, cu evoluþia terapiei. Unul dintre avantajele cele
mai substanþiale ale hipnoterapiei constã în posibilitatea de
a lucra independent cu planul inconºtient, fãrã a fi împie-
dicaþi de opoziþia sau de incapacitatea propriu-zisã a con-
ºtientului de a accepta scopurile terapeutice. De exemplu,
o pacientã a avut o revelaþie inconºtientã totalã a coºmaru-
rilor periodice cu caracter incestuos de care suferea, dar,
odatã aflatã în transã, a declarat în mod spontan: „Înþeleg
acum acele vise îngrozitoare, dar aceastã înþelegere ar fi
insuportabilã în plan conºtient.“ Prin aceastã afirmaþie,
pacienta a demonstrat caracterul protector al inconºtien-
tului asupra conºtientului. Utilizarea acestei capacitãþi de
protecþie ca un factor de convingere a fãcut ca pacienta
sã-ºi poatã accepta ulterior, în mod conºtient, revelaþiile
inconºtiente.
Cercetarea experimentalã a demonstrat în mod repetat
cã percepþiile pozitive inconºtiente, cãrora li se permite sã
Epilog 329
devinã conºtiente înainte de a se manifesta ca atare, vor

genera atitudini de rezistenþã conºtientã, respingere,
reprimare ºi chiar de pierdere, datoritã reprimãrii, a
acumulãrilor inconºtiente. Activitatea disociatã cu latura
inconºtientã va oferi posibilitatea de a modera ºi de a
controla nivelul de evoluþie al pacientului, ajungându-se
astfel la recuperarea acestuia prin mijloace acceptabile
pentru planul conºtient.
M. Erickson, Hypnotic Psychotherapy,
1948, p. 576
ACUUUUUUUUUUUMMMMMM MMM
Anexã
CONTEXTE SINTACTICE PENTRU

IDENTIFICAREA PRESUPOZIÞIILOR
NATURALE DE LIMBAJ ÎN ENGLEZÃ
Prezentarea materialului din aceastã Anexã are ca scop
evidenþierea modului de acþiune ºi a complexitãþii fenome-
nului caracteristic limbajului natural al presupoziþiilor. În
plus, prin enumerarea unora dintre cele mai obiºnuite con-
texte sintactice în care apar presupoziþiile, creãm posibili-
tatea de punere în practicã a lor pentru acei cercetãtori care
sunt interesaþi sã-ºi aprofundeze intuiþiile de identificare a
presupoziþiilor. Lista contextelor sintactice nu este exhaus-
tivã ºi nici nu ne propunem sã prezentãm toate teoriile de
validare a presupoziþiilor care au fost susþinute de lingviºti,
logicieni, semanticieni sau filozofi. Scopul nostru are mai
curând un caracter practic.
În prezent, presupoziþiile reprezintã un subiect de studiu
prioritar pentru o serie de lingviºti, mai ales atunci când este
vorba de cei care se considerã semanticieni generativi. În
alcãtuirea acestei liste de contexte sintactice, ne-am ghidat în
mare mãsurã dupã lucrãrile lui Lauri Kartunnen. Consultaþi
Bibliografia pentru a vã pune la curent cu sursele folosite.
I. Presupoziþiile simple. Acestea constituie contexte

sintactice în care existenþa unei anumite entitãþi se
impune ca necesarã pentru ca propoziþia sã aibã sens
(pentru a fi adevãratã sau falsã).
(a) Substantive proprii: (George Smith a plecat devreme

de la petrecere.)
(existã o persoanã numitã George Smith)
unde înseamnã presupune
(b) Pronume: pe ea (o), pe el (îl, -l), ei etc.

(L-am vãzut plecând.)
(Existã o persoanã de sex masculin [adicã
pe el (l-)].
(c) Descrieri specifice: structuri atributive complexe

(Mi-a plãcut femeia cu cercei de argint.)
(Existã o femeie cu cercei de argint.)
(d) Structuri nominale generice: elemente nominale

reprezentative pentru o întreagã clasã:
(Dacã liliecii nu au copaci pe care sã se caþere,
sunt triºti.)
(Existã lilieci).
(e) Unii cuantificatori: toþi, fiecare, unii, mulþi, puþini,

niciunul etc.
(Dacã apar niºte balauri, eu plec.)
(Existã balauri).
II. Presupoziþii complexe. Cazuri în care obiectul presu-

poziþiei este mai mult decât simpla existenþã a unui
element.
(a) Propoziþii atributive: structuri nominale complexe,
în care substantivul este urmat de o propoziþie
introdusã prin cine, ce, care.
Anexã 333
(Câteva dintre femeile care au vorbit cu tine au

ieºit din magazin.)
(Câteva femei au vorbit cu tine.)
(b) Propoziþii subordonate de timp: propoziþii intro-

duse prin conectorii specifici înainte, dupã, în timp
ce, de când, din, când etc.
(Dacã judecãtoarea era acasã când am trecut pe
la ea, nu mi-a deschis.)
(Am trecut pe la judecãtoare pe acasã.)
(c) Propoziþii complexe: propoziþii care încep cu o

structurã nominalã de tip impersonal.
(A fost presiunea în exces cea care a zgâlþâit
geamurile.)
(Ceva a zgâlþâit geamurile.)
(d) Pseudopropoziþii complexe: caracterizate de struc-

tura Ce <propoziþie> este <propoziþie>.
(Ce sperã Sharon sã facã este sã devinã foarte
plãcutã.)
(Sharon sperã sã facã ceva.)
(e) Propoziþii accentuate la nivelul intonaþiei:

(Dacã POLIÞIA era cea cu care vorbea Margaret,
atunci s-a zis cu noi.)
(Margaret vorbea cu cineva.)
(f) Adjective complexe: nou, vechi, anterior, actual etc.

(Dacã Fredo poartã noul sãu inel, eu voi fi dat la
o parte.)
(Fredo avea/are un inel vechi.)
(g) Numerale ordinale: primul, al doilea, al treilea, al

patrulea, altul etc.
(Dacã tu poþi gãsi un al treilea indiciu în scri-
soarea lui, eu îþi fac o plãcintã cu þânþari.)
(Douã indicii s-au gãsit deja.)
(h) Comparative: mai mult, mai puþin.

(Dacã tu cunoºti niºte cãlãreþi mai buni decât cei
pe care-i ºtie Sue, spune-mi care-s ãia.)
(Sue cunoaºte [cel puþin] un cãlãreþ.)
(Dacã tu cunoºti cãlãreþi mai buni decât Sue,
spune-mi ºi mie cine sunt.)
(Sue practicã echitaþia.)
(i) Comparativul de egalitate: la fel… ca ºi

(Dacã fiica ei este la fel de amuzantã ca ºi soþul
ei, ne vom distra de minune.)
(Soþul ei este amuzant.)
(j) Cuvinte sugestive cu sens repetitiv: asemenea, la

fel, din nou, fie, iarãºi etc.
(Dacã-mi spune asta iar, o s-o sãrut.)
(Mi-a mai spus asta ºi înainte.)
(k) Verbe ºi adverbe de repetiþie: verbe ºi adverbe care

încep cu re-, de exemplu reîntoarce, reinstaura,
repovesti, reînlocui, reînnoi etc.
(Dacã se reîntoarce înainte sã plec, voi vorbi cu el.)
(A mai fost aici ºi înainte.)
(l) Calificative, cum ar fi: doar, chiar, cu excepþia,

deja etc.
(Doar Amy i-a vãzut pe cei care au jefuit banca.)
(Amy i-a vãzut pe cei care au jefuit banca.)
Anexã 335
(m) Verbe care exprimã schimbarea poziþiei în spaþiu:

a veni, a pleca, a pãrãsi, a sosi, a intra etc.
(Dacã Sam a plecat de acasã e pierdut.)
(Sam a fost acasã).
(n) Verbe ºi adverbe care exprimã modificãri tempo-

rale: a începe, a termina, a se opri, a porni, a con-
tinua, deja, tocmai, încã, mai etc.
(Pariez cã Harry va continua sã zâmbeascã.)
(Harry a zâmbit.)
(o) Verbe care exprimã modificarea stãrii: a schimba,
a transforma, a deveni, a se preschimba în etc.
(Dacã Mae devine hippy, voi fi de-a dreptul uimit.)
(Acum Mae nu este hippy.)
(p) Verbe ºi adjective factitive: ciudat, conºtient, a ºti,

a înþelege, a regreta etc.
(E ciudat cã a sunat-o pe Maxine la miezul nopþii.)
(A sunat-o pe Maxine la miezul nopþii.)
(q) Adjective ºi adverbe explicative: din fericire,

hãt-departe, evident, câineºte, nevinovat, fericit,
necesar etc.)
(Este evident cã înþelegi ceea ce simte câinele tãu.)
(Înþelegi ceea ce simte câinele tãu.)
(r) Condiþionale imposibile: verbe la condiþional trecut.

(Dacã ne-ai fi ascultat pe mine ºi pe tatãl tãu,
nu te-ai mai fi aflat în situaþia minunatã în
care eºti acum.)
(Nu ne-ai ascultat pe mine ºi pe tatãl tãu.)
(s) Modalul ar trebui care exprimã o acþiune contrarã

aºteptãrilor:
(Dacã ai (s-ar întâmpla) decide cã vrei sã vor-
beºti cu mine, m-aº duce la groapa de gunoi
a oraºului.)
(Nu mã aºtept sã vrei sã vorbeºti cu mine.)
(t) Restricþii selective:

(Dacã profesoara mea rãmâne însãrcinatã, voi
fi dezamãgit.)
(Profesoara mea este de sex feminin.)
(u) Întrebãri:
(Cine a mâncat benzile?)
(Cineva a mâncat benzile.)
(Vreau sã ºtiu cine a mâncat benzile.)
(Cineva a mâncat benzile.)
(v) Întrebãri negative:

(Nu vrei sã vorbeºti cu mine?)
(Am crezut cã vrei sã vorbeºti cu mine.)
(w) Întrebãri retorice:

(Cui îi pasã dacã vii sau nu?)
(Nu-i pasã nimãnui dacã vii sau nu.)
(x) Nu nesincer, prefãcut:

(Mã întreb dacã nu ai fost cumva un pic nedrept.)
(Cred cã ai fost nedrept.)
Bibliografie
I. Bibliografie generalã
Bach, E., Syntactic Theory, New York: Holt, Rinehart and

Winston, Inc., 1974.
Bach-y-Rita, P., Brain Mechanisms in Sensory Substitution,
New York: Academic Press, 1972.
Bandler, R. ºi Grinder, J., The Structure of Magic I, Palo Alto,
Calif.: Science and Behavior Books, 1975.
Bandler, R. ºi Grinder, J., The Structure of Magic II, 1975.
Bever, T. G., “The Cognitive Basis of Linguistic Structure”,
în J. Hayes (ed.), Cognition and the Development of Language,
New York: John Wiley and Sons, 1970.
Chomsky, N., Syntactic Structures, Mouton, Haga, 1957.
Chomsky, N., Aspects of the Theory of Syntax, Cambridge,
Mass.: MIT Press, 1965. (Aspecte ale teoriei sintaxei, trad.
din lb. englezã de Paul Schneiger ºi James E. Angerot,
Bucureºti, 1969).
Chomsky, N., Language and Mind, New York: Harcourt
Brace Jovanovitch, Inc., 1968.
Dimond, S. ºi Beaumont, K., Hemisphere Function in the
Human Brain, New York: John Willey & Sons, 1974.
Dimond, S., The Double Brain, London: Churchill Livingstone,

1972.
Eccles, J., Brain and Conscious Experience, New York:
Springer-Verlag, 1966.
Fillmore, C., “The Case for Case”, în E. Bach ºi R. Harms
(ed.), Universals in Linguistic Theory, New York: Holt,
Rinehart and Winston, 1968.
Gardner, H., The Shattered Mind, Knopf, 1975.
Gazzinga, M., The Bisected Brain, New York: Appleton
Century Croft, 1974.
Greene, G., “How to Get People to Do Things With Words”,
în Papers From the 8th Regional Meeting of the Chicago
Lingustic Society, Chicago: University of Chicago, 1970.
Grinder, J., On Deletion Phenomena in English, Mouton,
Haga, 1974.
Grinder, J. ºi Elgin, S., A Guide to Transformational
Grammar, New York: Holt, Rinehart and Winston, 1973.
Gruber, J., “Studies in Lexical Relations”, tezã de doctorat
nepublicatã, MIT, 1965.
Haley1, J., Advanced Techniques of Hypnosis and Therapy,
New York: Grunne and Stratton, 1967.
Haley, J., Uncommon Therapy, New York: Grune and Stratton.
Horn, L., “A Presuppositional Analysis of Only and Even” ,în
Papers From the 5th Regional Meeting of the Chicago
Linguistic Society, Chicago: University of Chicago, 1969.
Jacobs, R. ºi Rosenbaum, P., English Transformational
Grammar, Waltham, Mass.: Ginn/Blaisdell, 1968.
Jeffress, J. A., Cerebral Mechanisms in Behavior, New York:
Hafner Co., 1967.
1 Referinþele desemnate prin sintagma “(Milton Erickson) 1967” fac
trimitere la Haley (ed.), 1967.

Bibliografie 339
Kartunnen, L., “Remarks on Presuppositions”, la Conferinþa

din Texas despre Performanþe, Implicaþii Conversaþonale
ºi Presupoziþii, martie 1973, mimeograf.
Katz, J., Semantic Theory, New York: Harper and Row, 1972.
Lakoff, G., Linguistics and Natural Logic, Ann Arbor:
University of Michigan, 1970.
Langacker, R., Language and Its Structure, New York:
Harcourt Brace Jovanovich, Inc., 1967.
Levy, J., “Psychobiolgical Implications of Bilateral Asymmetry”,
articol apãrut în Hemisphere Function of the Human Brain,
New York: John Willey & Sons, 1974.
Lyons, J., Introduction to Theoretical Linguistics, Cambridge,
England: Cambridge University Press. (Introducere în
lingvistica teoreticã, Ed. ªtiinþificã, 1995.)
McCawley, J., “Lexical Insertion in a Transformational
Grammar”, în Papers from the 4th Regional Meeting of
the Chicago Linguistic Society, Chicago: University of
Chicago, 1968.
Plath, W. ºi Bever, T., Specification and Utilization of a
Transformational Grammar, Bedford, Mass.: Air Force
Cambridge Research Laboratories, iulie 1968.
Polya, G., Patterns of Plausible Inference, Princeton, N. J.:
Princeton Univ. Press, 1954.
Postal, P., “On the Derivation of Pseudo-Adjectives”, studiu
susþinut la a 44-a întâlnire anualã a LSA, 1969.
Postal, P., “On the Surface Verb Remind”, în Linguistic
Inquiry, (1; 1:37-120) 1970.
Ross, J. R., “On Declarative Sentences”, în R. Jacobs ºi
P. Rosenbaum, Readings in English Tansformational
Grammar, Waltham, Mass.: Ginn/Blaisdell, 1970.
Sapir, E., The Selected Writing of Eduard Sapir, Berkeley:
University of California Press, D. Mandelbaum (ed.), 1963.
Searle, J., Speech Acts, Cambridge, Anglia: Cambridge

University Press, 1969.
Weizenhoffer, A., General Techniques of Hypnotism, New
York: Grune and Stratton, 1957.
Whorf, B., “Grammatical Categories”, în J. E. Carroll (ed.),
Language, Thought and Reality, New York: John Wiley
and Sons, 1956.
II. Modelare/sisteme formale/epistemologie
Ashby, W. R., An Introduction to Cybernetics, Chapman and

Hall, Ltd., and Univeristy Paperbacks, 1956.
Bateson, G., Steps to an Ecology of Mind, New York:
Ballantine Books, 1972.
Boyd, D., Introduction to Systems Analysis, 1975.
Carnap, R., The Logical Syntax of Language, Totowa, New
Jersey: Littlefield, Adams and Company, 1959.
Copi, I., Introduction to Logic, New York: MacMillan, 1961.
Herzberger, H., “The Logical Consistency of Language”, în
Harvard Educational Review, 35:469–480, 1965.
Hume, D., Enquiry Concerning Human Understanding,
Oxford, England: Oxford University Press.
Korzybski, A., Science and Sanity, Lakeville, Conn.: The
International Non-Aristotelian Library Publishing Company,
ediþia a IV-a, 1933.
Miller, G. A., Galanter, E. ºi Pribram, K., Plans and the Structure
of Behavior, New York: Holt, Rinehart and Winston, Inc.,
1960.
Newell, A. ºi Simon, H. A., Human Problem Solving,
Englewood Cliffs, New Jersey: Prentice Hall, 1972.
Bibliografie 341
Pribram, K., Language of the Brain, Englewood Cliffs, New

Jersey, Prentice-Hall, 1971.
Russel, B., Introduction to Mathematical Philosophy, Londra,
Anglia: George Allen and Unwin, Ltd., ediþia a II-a, 1921.
Schank, R. ºi Colby, K., Computer Models of Thought and
Language, San Francisco: W. H. Freeman and Company,
1973.
Tarski, A., Introduction to Logic, New York: Oxford University
Press, 1941.
Vaihinger, H., The Philosophy of „As If”, Londra, Anglia:
Routledge, Kegan and Paul, Ltd., 1924. (Filozofia lui Ca
ºi Cum, traducere de Liviu Cotrãu, colecþia Totem,
Ed. Nemira, Bucureºti, 2001.)
Cuprins
Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
Mulþumiri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
Câteva precizãri privind Volumul I
al Tehnicilor hipnoterapiei ericksoniene . . . . . . . . . . . . . . 13
Partea I
Identificarea patternurilor
din activitatea hipnoterapeuticã a lui Erickson
Introducere: Harta nu este teritoriul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
O trecere în revistã a patternurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28
Tehnica hipnoticã interspersalã pentru
tratarea simptomului ºi controlul durerii . . . . . . . . . . . . . 43
Tehnica fundamentalã de inducere a transei,
însoþitã de comentarii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74
O anchetã specialã realizatã împreunã cu
Aldous Huxley privind natura ºi caracterul diferitelor
stãri de conºtienþã, însoþitã de comentarii . . . . . . . . . . . . . 83
Partea a II-a
Familiarizarea cu patternurile
hipnoterapiei ericksoniene
Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 173
Stabilirea raportului de rezonanþã empaticã,
distragerea atenþiei ºi utilizarea
emisferei dominante . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 181
Accesarea emisferei non-dominante . . . . . . . . . . . . . . . . . . 236
Concluzii la Partea a II-a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 263
Partea a III-a
Formarea patternurilor
în hipnoterapia ericksonianã
Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 269
Formarea ºi utilizarea proceselor lingvistice
de modelare cauzalã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 271
Fenomene transderivaþionale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 280
Ambiguitatea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 300
Structurile inferioare incluse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 306
Sensurile derivate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 311
Rezumatul Pãrþii a III-a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 318
Epilog . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 325
Anexã
Contexte sintactice pentru identificarea
presupoziþiilor naturale de limbaj în englezã . . . . . . . . . 331
Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 337
Editor: GRIGORE ARSENE

Redactor: EUGEN DAMIAN
CURTEA VECHE PUBLISHING
str. arh. Ion Mincu 11, Bucureºti
tel: (021)222 57 26, (021)222 47 65
redacþie: 0744 55 47 63
fax: 223 16 88
distribuþie: (021)222 25 36
e-mail: redactie@curteaveche.ro
internet: www.curteaveche.ro

Tehnicile Hipnoterapiei Ericksoniene - Interior

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tehnicile Hipnoterapiei Ericksoniene - Interior

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Colecþie coordonatã de

Coperta: GRIFFON AND SWANS PRODUCTIONS

RICHARD BANDLER, JOHN GRINDER

Copyright © 1975 by Meta Publications

© Curtea Veche Publishing, 2007,

(o maºinã pentru oamenii cu auzul fin)

Pe fondul unei crize de poliomelitã petrecutã în 1919,

structurã, la diferite niveluri de înþelegere. Aceste eforturi m-au

acest sens îl constituie experienþa fiicei mele, Kristina, ca

Îi suntem recunoscãtori dr. Milton H. Erickson pentru

Milton Erickson este recunoscut pe plan internaþional ca

Asta înseamnã cã propunem hãrþi ale acestor patternuri

Acest volum însumeazã eforturile noastre de a aplica

1 Syntactic Structures, Mouton & Co., Haga, 1975, p. 5.

Prima parte cuprinde câteva dintre articolele lui Erickson,

Harta nu este teritoriul

Conform experienþei autorilor, cei care folosesc hipnoza în

reprezentãm un aspect esenþial sau vital, rezultatele pot fi

tiparele acestui sistem de reprezentare care sunt comune

Fereastra era spartã

structura de suprafaþã este datã de reprezentarea sunetelor ca

TRECUT (A SPART [cineva, fereastra, cu ceva])

Aceastã reprezentare a structurii profunde este menitã sã

(a) Un anumit eveniment a avut loc în trecut;

b. Obiectul — un obiect care a fost spart, reprezen-

Observaþi cã, deºi structura de suprafaþã nu conþine toate

(Este necesar sã puteþi face aceastã distincþie importantã

Oamenii al cãror sistem dominant de reprezentare este de

regulile, conºtiente sau inconºtiente, ce guverneazã activi-

* Termenul interspersal (sau interspersion) (engl.) se referã la acþiunea de

urmãreºte în primul rând sã vã furnizeze abilitãþile lingvis-

1 Gardner, Sperry, Gazzinga, 1969.

plexe de limbaj la nivelul subconºtientului.2 Cercetãrile efec-

(1) Stabilirea raportului de rezonanþã empaticã ºi dez-

Bibliografia oferã informaþii suplimentare pentru cei care

2 Vezi Beuer, Miller etc.

În secþiunea care ne-a rãmas din Partea I a acestui volum,

în cele ce urmeazã, la rezonanþa empaticã obþinutã prin mij-

(1) Descrierea experienþei de moment sesizabilã pentru

Prima categorie descriptivã de tip verbal depinde mai ales

unde aceºtia sunt astfel sincronizaþi încât sã surprindã cu

devine el însuºi un mecanism de retroacþiune sau de

canalele de reacþie canalele de stimuli

canalele de stimuli canalele de reacþie

Vom trata pe larg acest tip complex de rezonare empaticã

… în timp ce stai acolo, ascultând sunetul vocii mele…

cât ºi mai puþin evidentele tipuri de comportament empatic

W: … Nu sunt sigur dacã ai Erickson vine cu instrucþiuni

E: S-a întâmplat un singur ceea ce ºtie cã va experi-

În stabilirea rezonanþei empatice cu experienþa prin care

… stai acolo, ascultându-mi vocea ºi relaxându-te din ce

Un conector mai eficient este cel pe care-l denumim

… deoarece stai acolo ºi îmi asculþi vocea, te vei relaxa

Cea mai puternicã conexiune se produce prin intermediul

… faptul cã stai acolo ºi mã asculþi pe mine te va face sã

Trãsãtura esenþialã a acestor tipuri de conexiune nu se

Suntem conºtienþi de existenþa altor disocieri a conectorilor, disponibile în

tip cauzã-efect, scopul prioritar nu este logica, ci principiile

… ºi s-ar putea sã conºtientizezi o anumitã senzaþie…

Aºezat confortabil, percepând vocea lui Erickson, clientul

permit sã stabileascã raportul de rezonanþã empaticã la

tomatele se simt bine…

Pentru mulþi, aceastã propoziþie este construitã necorespun-