Pregătește-te să faci față conflictelor și modelează-ti relațiile

Oamenii care-l protejează pe copilul-umbră din ei adaptându-se și dorindu-și armo-

nie se lasă conduși mai degrabă de întâmplar și hazard, în loc să-și stabilească obiective și
să îndepărteze di cale obstacolele. Pentru a-și stabili țeluri, au nevoie de o vizi une clară,
care le lipsește adesea, pentru că s-au luat, o viață întreagă, după alții, nu după ei înșiși.
Un alt motiv al pasivității lor, în privința modelării vieții și a relațiilor, este oroarea lor
de conflicte. Aceștia trăiesc în iluzia copilului-umbră din ei, că relațiile trebuie lăsate să
evolueze de la sine, în loc să încerce să le influențeze. Ei nu acționează, ci reacționează.
Adaptarea lor are loc în detrimentul afirmării sinelui – al afirmării sănătoase a sinelui.
Adesea, persoanele în cauză sunt atât de obișnuite să se adapteze cuminți partenerului
de interacțiune, încât nici nu le trece prin minte că și-ar putea exprima propriile puncte
de vedere sau nevoi. Mă minunez întotdeauna de ce imbold redus resimt unii oameni de
a se apăra. După cum am scris deja în secțiunea Căutarea armoniei și conformarea exce-
sivă, afirmarea sinelui celor ce se tem de conflicte constă adesea într-o rezistență pasivă,
care de multe ori duce la retragere, la refugiu sau la ruperea legăturilor.
Mai există însă un motiv pentru care persoanele afectate sunt atât de ezitante când e
vorba să se exprime în beneficiul propriu: nu sunt sigure dacă au dreptul la propriile opi-
nii și dorințe. Nu au prea multă experiență în argumentare. Pentru că-i percep pe ceilalți
ca fiindu-le superiori, le acordă, ca atare, mai multe drepturi și o competență mai mare
decât a lor. Trebuie deci neapărat să lucreze la încrederea în propriul punct de vedere.
Mulți oameni nu au încredere să argumenteze pentru că-și fac griji să nu ajungă în-
tr-o poziție de inferioritate și atunci preferă să-și țină gura. Mulți gândesc în termeni de
„câștig-pierdere“ și „superior-inferior“. Mecanismele lor de apărare sunt defensive și au,
ipotetic, scopul de ocrotire a copilului-umbră din ei. Teama de a nu ajunge într-o poziție
de nferioritate nu-i conduce doar pe cei doritori de armonie, ci și pe cei care zeflemisesc,
a căror strategie este „agresivitatea și atacul“. Ei practică, din păcate, refugierea, dar prin
înaintare, trăgând adesea cu tunul în vrăbii.
Dacă ai o natură relativ conflictuală, privește problema din punctul de vedere al adul-
tului din tine. Conștientizează deci că nu e vorba de a câștiga sau pierde. Nu ajungi într-o
poziție de subordonare când un partener de discuție are argumente mai bune. Spune,
pur și simplu: „Ai dreptate“, și astfel rămâi total stăpân pe situație. Compune-ți o atitudi-
ne interioară prin raport la problema în cauză, nu la prestația ta. în primul rând, identifi-
că-te cu adultul din tine și conștientizează faptul că e foarte normal să spui ce vrei sau ce
părere ai. în majoritatea cazurilor, nici nu se ajunge la conflict. în majoritatea cazurilor,
nimeni nu te condamnă, chiar dacă spui, pur și simplu, „Nu“, dar ajungi la acest răspuns
mai târziu. Mai întâi, vreau să-ți pun la dispoziție câteva reguli de rezolvare a conflictelor.
 Exercițiu. Pregătire pentru situații conflictuale

Pentru acest exercițiu, gândește-te la un conflict latent, pe care-l ai cu o persoană – fie

pentru că v-ați mai certat din acest motiv, fie pentru că nu ai avut încredere să-i spui re-
spectivei persoane deschis părerea ta, până acum.
1. Treci, extrem de conștient, în starea copilului-lumină din tine, la în fața ta convin-
gerile, punctele forte și valorile tale și conștientizează senzațiile plăcute pe care acestea le
declanșează în tine. încearcă deci să intri într-o dispoziție cât mai bună. Dacă nu ai suc-
ces în această încercare, identifică-te cu adultul din tine, pentru a privi situația cât mai
lipsit de emoții.
2. Conștientizează faptul că și persoana cu care ai conflictul are un copil-umbră în ea
și că vă aflați, astfel, pe aceeași treaptă. încearcă să manifești bunăvoință pentru el sau ea.
3. Testează sincer, față de tine, relația cu persoana cu care ai con-flictul: te simți infe-
rior acesteia? Sau o privești de sus? Verifică dacă o percepi distorsionat în sens negativ,
din motive ce țin strict în tine. încearcă deci, fiind extrem de atent la tine, să recunoști
aportul tău la situația creată. în acest moment, poate fi extrem de important să mai faci o
dată exercițiul Vezi realitatea de la p. 182 și/sau exercițiul Cele trei ipostaze ale percepției,
de la p. 148.
4. Rămâi în starea interioară a copilului-lumină sau a adultului din tine și gândeș-
te-te-cel mai bine în scris-la ce argumente sunt în favoarea punctului tău de vedere. Gân-
dește-te și la argumentele pe care le are partenerul tău de conflict. Poțiîncerca să te sfă-
tuiești acum și cu un terț. Ce argumente îi trec prin minte în favoarea unuia sau altuia
dintre voi? După ce ai adunat toate argumentele, vezi dacă nu cumva persoana cu care
ești în conflict are dreptate. în caz afirmativ, spune-i acest lucru și pune capăt conflictu-
lui. Dacă nu, treci la pasul 5.
5. Creează în mod activ o situație în care să discuți despre subiectul tău cu persoana
cu care ești în conflict. Nu aștepta ca situația „să apară de la sine“. Prezintă-i subiectul
tăuîntr-un mod prietenos și raportează-te la argumentele tale.
6. Ascultă cu atenție ce are de spus despre acest subiect. Fii atent la argumentele ei,
ia-le în serios. Trebuie să fii foarte conștient că nu e vorba de câștig sau pierdere, ci de
problema în cauză. Dacă partenerul tău de discuție are argumente mai bune, care te lă-
muresc spontan, atunci spune-i, pur și simplu, că are dreptate. Astfel, rămâi total stăpân
pe situație, și problema voastră e rezolvată. Dacă nu are argumente mai bune, poți rămâ-
ne la punctul tău de vedere sau, și mai bine, să negociați împreună un compromis.
Nu trebuie să respecți cu strictețe această ordine; e doar un exemplu de pregătire pen-
tru o discuție lămuritoare sau o confruntare verbală. îți voi arăta, pe baza unui exemplu
concret, cum se poate transpune acest algoritm în viața de zi cu zi.
 Gândește-te mereu la faptul că totul, chiar și problemele dificile, poate fi rezolvat când
ai starea de bine a copilului-lumină. Nici informațiile nu se pierd, dacă le formulezi pri-
etenos. Dacă manifești bunăvoință și un respect fundamental față de partenerul de dis-
cuție, poți discuta despre orice. Reține, pentru orice situație: dacă-i dai dreptate celuilalt,
atunci când are dreptate, devii superior și simpatic. Dacă insiști cu încăpățânare, folosind
o argumentație lacunară, nu ești nici superior, nici simpatic. Argumentele, bunăvoința și
percepția sunt principiile fundamentale ale unei comunicări eficiente.
Iată un exemplu de încheiere cu succes a unui conflict: Lara și Jörg sunt colegi de ser-
viciu. Larei i se pare că Jörg o contrazice prea des în ședințe. însă pentru că este timidă și
se ferește de conflicte, ea nu se apără în mod spontan: dar, când a fost întreruptă din nou,
Lara a simțit că trebuie să procedeze cumva. S-a săturat.
1. Pentru a se liniști mai întâi, ea încearcă să-și abată atenția. începe să lucreze la
ceva care-i cere multă concentrare. Astfel, reușește să se distanțeze suficient de mult de
situație, pentru a fi una cu adultul din ea (teoretic, s-ar putea afla și sub influența copilu-
lui-lumină, dar, în acest caz, furia ei este prea mare).
2. După ce s-a liniștit, analizează aportul ei la situația creată: e de acord că-l lasă prea
ușor pe Jörg să acapareze discuția pentru că ea nu se apără și, în acest sens, își asumă prea
puțin răspunderea pentru ea însăși. Realizează că se identifică prea multcucopilul-umbră
din ea, când Jörg o întrerupe, și convingerile ei sunt, atunci: „Nu sunt deșteaptă“, „Nu
sunt suficient de bună“ și „Trebuie să fiu cuminte“. Ea reflectă că i se pare, pe baza con-
vingerilor ei, că Jörg nu o ia în serios și că nu are respect față de ea.
3. Lara s-a liniștit suficient de mult încât să poată trece în mod conștient în starea
copilului-lumină. Sub influența copilului-lumină, încearcă să analizeze cu bunăvoință
comportamentul lui Jörg. Acum, devine conștientă de faptul că Jörg nu o întrerupe doa
pe ea, ci și pe alți colegi și colege. Se gândește că, în rest, Jön este un coleg simpatic. Ast-
fel, ajunge la concluzia că Jörg nu se comportă față de ea cu lipsă de respect, ci este doar
impulsiv și temperamental. Nu mai raportează comportamentul lui la ea și la pretinsa ei
inferioritate, ci îl asociază cu el (interpretare nouă și pozitivă a realității).
4. Prin aceste concluzii, este acum pe aceeași treaptă cu Jörg. Acum, Lara se întreabă
dacă are dreptul să-l abordeze pe Jörg, ca să vorbească despre comportamentul lui, sau
dacă asta ar fi răutăcios și pedant din partea ei. în fond, el poate că nici nu e rău intenți-
onat. Ea ar putea deveni, pur și simplu, mai curajoasă și să afirme, plină de energie, că ar
vrea să termine mai întâi ce are de spus. Dar, se gândește ea, bine ar fi să vorbească o dată
cu Jörg pe această temă.
5. Prin urmare, găsește argumente pro și contra pentru o discuție deschisă. Pro: e
bine să fac schimb de impresii cu Jörg, pentru că numai așa pot afla cum vede el lucruri-
le; e corect față de Jörg să-i atrag atenția că, prin comportamentul lui, scandalizează – și
poate nu numai pe mine; cu cât deschid mai repede subiectul, cu atât pot rămâne mai
liniștită și mai relaxată. Contra: Jörg mi-ar putea reproșa critica; poate că nu-și dă seama
de faptul că nu are un comportament OK. Pro: îmi pot justifica punctul de vedere prin
exemple concrete; dacă Jörg le contestă, are o problemă cu criticile la adresa lui. Atunci,
nu e greșeala mea și a meritat încercarea.
6. Lara decide prin urmare să discute cu Jörg și-l întreabă, a doua zi, dacă ar vrea să
petreacă pauza de prânz cu ea, ceea ce el acceptă bucuros. La masă, Lara îi explică lui
Jörg, prietenește, cum se simte ea atunci când o întrerupe în ședințe. Jörg îi înțelege cri-
tica, își cere scuze și promite o îmbunătățire. El spune că-și cunoaște această slăbiciune,
dar este, uneori, pur și simplu, prea impulsiv, deși nu are intenții rele și nu vrea să fie lipsit
de respect. Promite să se stăpânească mai mult. Convin amândoi ca, în cazul în care Jörg
mai e luat de val vreodată, Lara să continue, pur și simplu, să vorbească.
Un schimb de argumente nu a mai fost necesar, datorită percepției spontane a lui Jörg.
Pentru că Lara a contextualizat problema, Jörg a avut ocazia să-și spună punctul de ve-
dere și a putut, astfel, confirma presupunerea Larei, că se bagă în vorbă, pentru că are un
temperament vulcanic, nu din lipsă de respect. Discuția i-a făcut așadar să devină mai
apropiați.
Conflictul potențial care s-ar fi putut ivi între Lara și Jörg a fost evitat, datorită pru-
denței și autoreflectării Larei și autocriticii deschise a lui Jörg. Dacă însă unul dintre par-
tenerii de dialog nu trece situația prin filtrul gândirii și rămâne puternic prins în meca-
nismele lui de apărare, atunci discuția va eșua, probabil. Despre asta e vorba în secțiunea
următoare.