De ce ar trebui să nu pedepsim copiii?

În loc să pedepsim copiii, putem să rezolvăm problemele împreunăAm scris într-un articol precedent
despre consecințele naturale și logice, ca o alternativăviabilă la bine cunoscuta și frecvent utilizata
pedeapsă. O altă modalitate care poateînlocui pedeapsa, în anumite situații conflictuale cu copiii,
este rezolvarea împreună a problemelor.De ce se utilizează pedeapsa? Din multiple motive: pentru ca
copiii să învețe ce e bine șice e rău, ce este permis, ce este periculos, ce se poate și ce nu. Se
utilizează pedeapsa pentru că e la îndemână, pentru că toată lumea o cunoaște din propria
experiență de viață, pentru că uneori nu știm să facem alceva. Dar, dacă ne-
am gândi cu sinceritate, câtedintre pedepsele aplicate copiilor i-au ajutat pe aceștia să învețe lucruri
benefice pentrudezvoltarea lor, ne-am opri din a pedepsi. Pentru că, prin intermediul pedepselor
nufacem decât să stăpânim pe moment comportamenul indezirabil, să înfricoșăm copilul,
sădeteriorăm relația cu acesta și, cam atât.Modalitățile alternative la pedepse consumă mai mult
timp, energie și disponibilitate.Dar, sunt mult mai productive. Haideți să vedem cum rezolvăm
împreună cu copiii problemele care se creează în interacțiunea noastră educativă cu ei.Pașii standard
pentru a rezolva o problemă împreună cu copilul sunt:

Enunțarea situației din punctul de vedere al adultului.

Ascultarea copilului cu privire la această situație: ascultarea presupune a fi acolo,a fi în contact cu

copilul, a încerca să-l înțelegi. Ea trebuie realizată fără
grabă pentru că oferă posibilitatea adultului să vadă ce este în mintea și sufletulcopilului. Această
etapă se poate realiza însă numai dacă există cât de cât o relațiede apropiere cu copilul. Dacă
acestuia îi este frică de consecințele sincerității lui,nu va spune cum vede el problema.

A asculta presupune a-l ajuta pe copil să-ți exprime nu numai gândurile, dar și emoțiile
șisentimentele legate de situația problematică.A asculta înseamnă a nu evalua, a critica, a contracara
sau a te apăra. A asculta presupunestrăduința de-a înțelege cât mai exact ce gândește și simte
copilul.

Exprimarea sentimentelor adultului în legătură cu comportamentul copilului:dacă în faza ”enunțarea

problemei” a fost descrisă situația asupra căreia să sediscute, în această etapă adultul își exprimă
nemulțumirile și sentimentele
lui.Acesta însă nu trebuie să fie un discurs moralizator, acuzator saurevendicativ. E nevoie ca
sentimentele și nemulțunirile corelate cu situațiadiscutată, nu cu comportamentul copilului în
general, să fie prezentate concisși fără patos suplimentar.

 Găsirea împreună a soluțiilor: este important să notăm toate ideile în ordineaîn care sunt spuse. Va
începe să furnizeze soluții copilul pentru a nu-i fiinhibată cretivitatea de ideile mature ale
adultului. Nici o idee exprimată nuse critică sau invalidează, pe motivul că nu ar fi potrivită.De-abia
după ce toate ideile au fost notate, se analizează, se negociază și se iau soluțiilegate de cele mai bune
soluții. Să nu ne fie frică că va exista tendința copilului de-a alegeidei, soluții care să-l favorizeze
excesiv sau inadecvate pentru că, atunci când copiilor lise acordă încredere, se comportă la înălțimea
acesteia. Vin cu idei pertinente, înțelegsituații (chiar complicate) și pot să fie cooperanț