Constantin DRACHENBERG Eugeniu CERTAN Valeria COZMA Pavel CERBUȘCÂ

UNIVERSALA
? EPOCA MODERNĂ
___ Partea a ll-a (1850-1918)

FIR5T • CAR

MANUAL PENTRU CLASA A VIII “A

Constantin DRACHENBERG Eugenio CERTAN Valeria COZMA Pavel CERBUȘCĂ

ISTORIA
universala EPOCA MODERNĂ
Partea a ll-a (1850-1918)

MANUAL PENTRU CLASA A VIII-A

2011
Manualul este elaborat conform Curriculumului de Istorie pentru învățămîntul gimnazial în cadrul Proiectului
de Reformă a Învățămîntului General Obligatoriu în Republica Moldova.

Coordonator: Constantin Drachenberg - dr., conf. univ., Universitatea de Stat din Moldova

Autori: Constantin Drachenberg dr., conf. univ., Universitatea de Stat din Moldova
Eugeniu Certan - dr. hab„ prof. univ.. Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chișinău
Valeria Cozma - dr., conf. univ.. Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chișinău
Pavel Cerbușcă - dr., profesor, grad didactic superior, Liceul „Gaudeamus” din Chișinău

Referenți: dr. Aure! Filimon, Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași

Maia Dobzeu, profesoară, grad didactic I, Liceul teoretic „Al.I. Cuza” din Chișinău

Redactori: Ion Negrei. Corneliu Melinteanu

Corectori: Sofia Fleștor, Elena Bivol
Coperta: Sergiu Slaneiu
Paginare computerizată: Mihai Pașcani

© C. Drachenberg, E. Certan, V Cozma, P Cerbușcâ, 2003, 2005, 2011

© Editura Prut Internațional, 2003, 2005, 2011

Descrierea CIP a Camerei Naționale a Cărții

Drachenberg, Constantin
Istoria universală. Epoca modernă: Man. pentru cl. a VTH-a/
Constantin Drachenberg, Eugeniu Certan, Valeria Cozma, Pavel Cerbușcă.
Prut Internațional, 201 l.-Ch.: Serebia, SRL. - 120p.

ISBN 978-9975-69-806-9
CZU 94(498)(075.3)
1-87

Imprimat la Tipografia Serebia

Comanda nr. 056
CUPRINSUL
Introducere..................................................................................................................................................... 5

CAPITOLUL I. ȚĂRILE LUMII

La mijlocul secolului al xix-lea
Tema 1. Marea Britanie................................................................................................................................ 6
Tema 2. Cel de-a! Il-lea Imperiu Francez................................................................................................ 10
Tema 3. Unificarea Italiei.............................................................................................................................. 14
Tema 4. Unificarea Germaniei.................................................................................................................... 18
Tema 5. Imperiul Habsburgilor.................................................................................................................... 22
Tema 6. Imperiul Rus............. ...................................................................................................................... 24
Tema 7. Statele balcanice........................................................................................................................... 28
Tema 8. Războiul de secesiune din SUA............................................................................................. 32
Tema 9. Evaluare și autoevaluare............................................................................................................. 36

XIX-INCEPUTUL SECOLULUI XX
Tema 10. De la capitalismul liberal la capitalismul monopolist......................................................... 38
Tema 11. Imperiul German......................................................................................................................... 42
Tema 12. Marea Britanie............................................................................................................................ 46
Tema 13. Republica a lll-a Franceză....................................................................................................... 50
Tema 14. Italia............................................................................................................................................... 54
Tema 15. Imperiul Austro-Ungar............................................................................................................... 58
Tema 16. Imperiul Rus................................................................................................................................. 62
Tema 17. Statele din Europa de Sud-Est................................................................................................ 66
Tema 18. Statele Unite ale Americii......................................................................................................... 70
Tema 19. America Latină............................................................................................................................ 74
Tema 20. Evaluare și autoevaluare......................................................................................................... 78

CAPITOLUL III. POPOARELE ASIEI Șl AFRICII

Tema 21. Asia................................................................................................................................................ 80
Tema 22. Africa. Caracteristică generală................................................................................................ 84

CAPITOLUL IV. GÎNDIREA MODERNĂ Șl MIȘCĂRILE SOCIALE

Tema 23. Mișcări sociale............................................................................................................................. 88
Tema 24. Apariția partidelor politice.......................................................................................................... 92

CAPITOLUL V. RELAȚIILE INTERNAȚIONALE LA SFÎRȘITUL SECOLULUI

XIX-ÎNCEPUTUL SECOLULUI XX
Tema 25. Tensionarea relațiilor internaționale. Primul Război Mondial............................................ 96

CAPITOLUL VI. CULTURA ÎN A DOUA PERIOADĂ A EPOCII MODERNE

Tema 26. Realizări în știință și tehnică.....................................................................................................100
Tema 27. Învățămîntul. Literatura și artele................................................................................................ 104
Tema 28. Lecție pentru extindere: Imperiul Otoman............................................................................. 108

Tema 29. Sinteză finală................................................................................................................................. 110

Tema 30. Evaluare finală............................................................................................................................... 112

Dicționar............................................................................................................................................................116
Tabel cronologic.............................................................................................................................................. 120
INTRODUCERE
Convențional, partea a ll-a a istoriei univer­
sale moderne (perioada 1850-1918) - epoca
stabilirii civilizației industriale - este împărțită în
două etape. Deceniile șase-șapte ale secolului
al XlX-lea au fost anii industrializării statelor mari
(Anglia, Franța, SUA, Germania), anii maturizării
capitalismului liberal, bazat pe proprietatea pri­
vată, pe libertatea antreprizei, comerțului și
concurenței. Aceasta se referă, în primul rînd,
la țările Europei Occidentale și la Statele Unite
ale Americii, în care civilizația agrară este
substituită de civilizația industrială. în Europa de
Est și de Sud-Est, dezvoltarea capitalismului s-a
manifestat mai slab din cauza rămășițelor sis­
temului medieval și asupririi naționale a popoa­
relor aflate sub dominația imperiilor Habsburgic,
Rus și Otoman. Rămîneau în urmă și statele
din America Latină, Asia (cu excepția Japoniei),
Africa, din cauza înapoierii tradiționale și a
colonialismului.
La acea etapă au loc schimbări esențiale în
structura societății.
La sfîrșitul secolului XlX-începutul secolului
XX (anii 1871-1918), începe o etapă nouă în
dezvoltarea sistemului capitalist, provocată de
a doua revoluție industrială, bazată pe electro­
tehnică, chimie și construcția de mașini. Locul
capitalismului liberali ocupă capitalismul mono­
polist, bazat pe concentrarea structurilor econo­
mice ale producției și ale capitalului sub formă
de asociații: carteluri, sindicate, concerne,
corporații, trusturi, care domină viața economică
și supun propriilor interese puterea politică a țării.
în cadrul civilizației industriale, principala bo­
găție o reprezintă uzinele, fabricile, minele,
diversele mijloace de transport și de comuni­
cație. Urbanizarea modifică radical structura so­
cietății. în țările mai dezvoltate, majoritatea po­
pulației o constituiau muncitorii industriali, între­
prinzătorii și funcționarii. Aici au învins ideile li­
bertății și treptat s-a desfășurat procesul de sta­
bilire a statului de drept - întemeiat pe princi­
piile supremației legii, libertăților politice și liber­
tății antreprizei.
Un factor decisiv pentru evoluția sistemului
capitalist în această perioadă a fost aplicarea în
practică a realizărilor științei și tehnicii, instaura­
rea regimului politic liberal-democratic în princi­
palele țări capitaliste din Europa și America (An­
glia, Franța, SUA), unde au fost realizate o serie
de reforme progresiste în domeniile social-eco-
nomic, politic și cultural.
Studiind perioada modernă a istoriei univer­
sale, elevii vor cunoaște un șir de evenimente
și fenomene pe care le-a parcurs societatea
umană în acest timp: formarea statelor națio­
nale, apariția mișcărilor de eliberare națională
și anticolonială, dezvoltarea inegală a statelor
lumii, apariția tensiunilor și mișcărilor sociale,
creșterea agresivității politicii externe a marilor
puteri în faza monopolistă de dezvoltare a capi­
talismului, care a provocat Primul Război Mon­
dial, dezvoltarea științei, tehnicii, literaturii și
artei.
Istoria universală modernă este tratată în spi­
ritul valorilor general-umane și naționale, care,
fără a nega problemele sociale, naționale, reli­
gioase și altele, pune în centrul atenției Omul ca
atare, cu drepturile lui la viață, libertate și prospe­
ritate.
în corespundere cu cerințele actuale ale pro­
cesului educațional, autorii s-au străduit să pro­
pună materiale pentru a fi studiate interactiv. Din
aceste considerente, în textul fiecărei teme sunt
prezentate documente, hărți tematice, scheme,
studii de caz, tabele, materiale ilustrative etc.
în calitate de material de extindere în do­
meniu, în lucrare este introdusă tema despre
Imperiul Otoman în epoca modernă.
Un rol important în atingerea obiectivelor di­
dactice le revine lecțiilor de sinteză și evaluare
de la sfîrșitul fiecărui capitol.
5
 Capitolul I. Tarile lumii in mijlocul secolului a! XlX-lea

MAREA BRITANIE

în istoria Angliei, cel de-al treilea sfert ai secolului al XlX-lea reprezintă apogeul
dezvoltării capitalismului liberal, bazat pe proprietatea privată, pe libera concurență și
relațiile de piață.

Factorii ascensiunii Regatul Unit

economice Epoca
Dezvoltarea economică victoriană

Liberalismul englez Sistem bipartid

Colonialism
Regim politic liberal
Liberalism
Viața socială
Conservatorism
Reforma electorală din 1867
Societate
Politica externă pe acțiuni

Mărfurile industriale engleze erau mai calitative

și mai ieftine decît cele produse în alte țări, ceea
ce asigura hegemonia Marii Britanii pe piața
mondială. Anglia era numită atelierul lumii.
Agriculturii îi reveneau numai 15-20% din pro­
dusul național brut. Fermierul lucra pămîntul folo­
sind tehnica modernă și munca salariată.
Accelerarea considerabilă a procesului de
urbanizare, dezvoltarea industriei și divizarea

HEGEMONIA ECONOMICĂ
A MARII BRITANII
Marea Britanie (Regatul Unit al Marii Britanii
și al Irlandei de Nord) a fost în cel de-al treilea
sfert al secolului al XlX-lea leagănul civilizației in­
dustriale.
Ascensiunea considerabilă a economiei en­
gleze în perioada respectivă se datora următo­
rilor factori: sporul demografic, abundența și
calitatea forței de muncă, progresul învățămîntului,
activitatea creatoare a inginerilor și savanților,
prezența resurselor materiale.
Sub aspectul capacității mașinilor cu aburi, An­
glia întrecea de 1,5 ori Germania și de 2 ori Franța.
In aceeași perioadă ea a început să asigure cu
mașini cu aburi și celelalte țări. Se dezvolta side­
rurgia. Industria textilă a Angliei prelucra 80% din Podul - simbol ai dezvoltării economice.
producția globală de bumbac. Construcție finisată în anul 1864

muncii, construcția drumurilor, mai ales a căilor
ferate asigurau extinderea pieței interne. în urma
reducerii sau anulării taxelor vamale, prospera co­
merțul exterior. Flota comercială a Angliei era cea
mai puternică din lume. Pe corăbiile engleze se
transportau nu numai mărfurile proprii, dar și ale
altor țări. Anglia era numită și cărăușul lumii.
Dezvoltarea economică a Angliei
INDICI 1850 1860
POPULAȚIA (mit. de locuitori) 17,9 20,1
EXTRAGEREA CĂRBUNELUI (mii. de tone) 49.0 80,0
PRODUCEREA FONTEI (mii. de tone) 2.3 3,8
PRODUCȚIA DE BUMBAC (mii de baloturi) 776.0 1 138.0
CONSTRUCȚII NAVALE (mii. de tone) 134,0 212,0
CĂI FERATE (km) 10,653 • ■
IMPORT (mii. do lire sterline) 100,5 181,9
EXPORT (mii. de lire sterline) ■ 25,2
• Pentru anii respectivi nu dispunem de date.
în țară se înființau numeroase bănci și so­
cietăți pe acțiuni, care stimulau concentrarea
capitalului destinat dezvoltării industriale. Lira
sterlină era monedă convertibilă. Deoarece băncile
engleze ocupau primul loc în lume după volumul
de capital cu care operau, Angliei i se spunea și
bancherul lumii.
în scopul punerii în evidență a potențialului
economic al Marii Britanii, la Londra, în anii 1851-
1852, a fost organizată o expoziție internațională,
la care prevalau tehnologiile și mărfurile engleze.
LIBERALISMUL BRITANIC
Unul dintre factorii care au determinat hege­
monia economică a Angliei l-a constituit libera-
Din viața proprietarilor de întreprinderi^
industriale sau comerciale
din Marea Britanie
Ei au capitaluri, mari aspirații, responsabilitate,
pondere socială, se expun pericolelor și sînt orgo­
lioși ca niște potentați. Antreprenorii au reprezen­
tanți în toate continentele lumii; ei sînt la curent cu
starea economică și a resurselorpopoarelor vecine
și îndepărtate; ei riscă să achite sume colosale,
disciplinează și plătesc salarii unui număr enorm
de muncitori, ei pot fi binefăcători pentru mii de
oameni, administrează munca umană.
Antreprenorii fac cercetări în diferite regiuni ale
globului, impulsionează creșterea oilor, aclimati­
zează ceaiul și bumbacul în noi regiuni. în acest
mod, toate afacerile, toate facultățile omenești își
au rostul lor.
• Evidențiati specificul activității în­
treprinzătorilor din Marea Britanie.
Marea
Bri
1870
22,7
110.0
6.0
1 080.0
343.0
258.8
51,2
Marea Expoziție Internațională de la Londra, 1851
lismul economic, care prevedea libertatea co­
merțului și libera concurență, libera circulație a
mărfurilor și a capitalurilor.
Conform doctrinei liberale, progresul istoric
constă în eliberarea persoanei de orice depen­
dență ce stopează inițiativa, mai ales în afacerile
economice. Concepția liberală optează pentru
armonie socială, prosperarea fiecărui individ,
neamestecul statului în comerțul privat.
Liberalismul politic presupune libera expri­
mare a opiniilor (presă, întruniri). Uneori, pentru a
asigura „pacea socială", guvernul adopta o nouă
politică socială, care prevedea reducerea duratei
zilei de muncă, recunoștea dreptul muncitorilor de
a se organiza în sindicate (trade-unionuri) și de a
declanșa greve, preîntîmpinînd astfel eventualele
tensiuni social-politice.
Datorită progresului industrial și exploatării co­
loniilor, patronii întreprinderilor puteau majora sa­
lariul angajaților, mai ales al lucrătorilor calificați,
cu 50-60%. Condițiile lor de trai s-au îmbunătățit
simțitor.
VIAȚA POLITICĂ
Forma de guvernare în Marea Britanie era mo­
narhia parlamentară. în cei 64 de ani de aflare la
tron a reginei Victoria (1837-1901), Anglia atin­
sese apogeul dezvoltării. Această perioadă din
istoria țării este cunoscută ca epoca victoriană.
7

încoronarea reginei Victoria. 1837
în Marea Britanie, monarhul deținea preroga­
tivele de a numi prim-ministrul, dar numai din rîn-
durile partidului care a cîștigat alegerile parlamen­
tare; numea funcționarii superiori și personalul de
la curte.
Totuși, regina dispunea de mai puține drepturi
decît alți monarhi europeni. Rolul principal în viața
politică a Angliei le revenea Camerei Comunelor
și Cabinetului de Miniștri.
în decursul anilor 1846-1868, cu mici între­
ruperi, la putere a fost Partidul Liberal/Partidul
Whig. Liderii partidelor politice, Henry Palmerston
(Partidul Whig) și Benjamin Disraeli (Partidul Con-
servator/Partidul Tory), s-au manifestat ca niște
conducători de stat abili. Ei știau să facă anumite
concesii maselor, atunci cînd situația social-politică
devenea explozibilă.
Henry PALMERSTON
(1784-1865)
Prim-ministru (1855-
1865). Promova principiul
divizării statelor europe­
ne în grupări rivale. Era
adeptul echilibrului de
forțe. A fost unul dintre
instigatorii Războiului
Crimcii.
8
POLITICA EXTERNĂ. COLONIALISMUL
Producînd mărfuri calitative și ieftine, Anglia
promova în politica externă ideea pacifismului,,
deoarece piețele străine puteau fi cucerite și fără
războaie.
„Anglia nu are aliați constanți, ci interese
constante”, spuneau conducătorii politici ai țării.
De aceea, ei au susținut atît mișcarea progresistă
de unificare a Italiei, cît și războiul reacționar al
Sudului împotriva Nordului în SUA. Din aceleași
motive, Anglia, împreună cu Franța, Sardinia și
Imperiul Otoman, a purtat Războiul Crimeii (1853-
1856) împotriva Rusiei țariste.
Urmărind aceleași interese, Marea Britanie a
dezlănțuit războaie coloniale împotriva Chinei, |
Iranului, Afganistanului și altor țări din Orient, silin-
du-le să semneze tratate defavorabile. Ea a înăbu­
șit mișcarea de eliberare națională irlandeză.
în 1852, Marea Britanie a alipit la India o bună
parte a Birmaniei. Colonizatorii englezi au obținut
„deschiderea" Japoniei pentru exportul propriilor
mărfuri, de unde și zicala: în Imperiul Britanic
niciodată nu apune soarele.
în coloniile unde au emigrat mulți englezi se
dezvolta capitalismul, și burghezia locală opta
pentru independență politică. Metropola nu putea
să nu țină cont de această tendință. Astfel, în 1852,
în Noua Zeelandă s-a adoptat Constituția și s-a
acceptat autoguvernarea. în anul 1854, Colonia
Capului a obținut dreptul de a se autoguverna, iar
în anul 1856 același drept l-a dobîndit provincia
Natal (Africa de Sud). In anul 1867, Anglia a
acordat Canadei dreptul de dominion.
Economistul englez Stanley Jeons^W
despre hegemonia economică britanică
1868
Actualmente, 5 părți ale lumii (5 continente) sînt
tributarele noastre benevole. Cîmpiile Americii de
Nord și ale Rusiei sînt lanurile noastre de grîu; Chi- ;
cago, Odesa sînt grînarele noastre; Canada, țările
baltice - pădurile noastre. în Australia se află fer­
mele noastre de oi; în America - cirezile de vite.
Peru ne expediază banii; California, Australia - aur.
Chinezii cultivă pentru noi ceai, iar Indiile Orien­
tale transportă spre țărmurile noastre cafea, za­
hăr, mirodenii. Franța și Spania sînt podgoriile
noastre, bazinul Mării Mediterane - livada noastră;
bumbacul îl primim din Statele Unite și din alte
părți ale lumii.
• Determinați prin ce se explică efîci-
z ența politicii interne a Marii Britanii.
b EXTINDERE
REFORMA ELECTORALĂ DIN 1867
Benjamin DISRAELI
(1804-1881)
în anul 1867 a înfăptuit
reforma parlamentară,
al cărei rezultat a fost
dublarea numărului
alegătorilor și creșterea
popularității Partidului
Tory.
în anii ’60, în Marea Britanie s-a declanșat o
mișcare de masă a micii burghezii și a muncitorilor
'} care revendicau o reformă electorală democratică.
Drept urmare, în 1867, a fost adoptată o nouă
lege electorală, conform căreia dreptul de vot a
fost extins, depășind aproape de 3 ori cota
alegătorilor stabilită de reforma din anul 1832.
Datorită reducerii censului de avere, această lege
k oferea unor categorii de muncitori posibilitatea
13 să participe la alegerile parlamentare. Din 2,2 mii.
r de alegători 800 mii erau muncitori.
*
L • Precizați ce categorii sociale conti­
nuau să fie lipsite de dreptul de vot.
EXPLICAȚI
care sînt schimbările principale ce au survenit în
societatea engleză în anii ’50-’60 ai secolului al
XIX-lea.
în ce constă esența politicii interne a Angliei din
k această perioadă.
REALIZAȚI
*■ • prin exemple concrete că economia engleză
. cunoștea progrese evidente în diverse ramuri.
’ • o analiză a direcțiilor specifice ale politicii externe
a Marii Britanii în anii ’50-'60 ai secolului al
XIX-lea.
REFLECTAȚI
pe ce căi popoarele colonizate doreau să obțină
• dreptul la autodeterminare.
*> • cc loc rezerva liberalismul individului în viața po-
litică.
Din Legea electorală adoptată în 1867 y
...3. Începînd cu anul 1868, fiecare bărbat are
dreptul să se înregistreze în calitate de alegător și,
fiind înregistrat, să voteze, în circumscripția sa, unul
din candidații de parlament, dacă el răspunde urmă­
toarelor exigențe:
• a locuit în această circumscripție în decurs de
un an după ultima zi a lui iulie, ca proprietar al unei
case de locuit;
• este înscris în listele proprietarilor de case ori în
cele ale arendașilor și plătește impozitul în folosul
săracilor;
• a plătit regulat, pînă în 20 iulie, impozitele în folosul
săracilor după impunerea de la 5 ianuarie.
De altfel, niciun coarendaș al locuinței nu poate fi
înregistrat în calitate de alegător.
4. începînd cu anul 1868 și în continuare, fiecare băr­
bat 1 are dreptul de a se înregistra ca alegător și, fiind
înregistrat, să voteze în circumscripția orășenească candi­
datul sau candidații pentru parlament, dacă a ajuns la
maturitate și daca, neavînd cazier2, arendează în circum­
scripția electorală, în decurs de un an, un apartament
separat și dacă are un venit de cel puțin 10 lire sterline.
1 Tînărul care a atins vîrsta de 21 de ani.
2 2 Cazier - fișă de evidență care cuprinde datele privind
antecedentele penale ale unei persoane.
AUTODEZVOLTARE
Sistemul politic britanic
in fata Parlamentului
• Explicați esența regimului politic al Marii
Britanii și comparați-l cu sistemele de condu­
cere actuale.
4
9
 CEL DE-AL ll-lea IMPERIU FRANCEZ
Pe timpul împăratului napoleon al IlI-lea (1852-1870), deși au fost înregistrate progrese
evidente în economie, statui francez a decăzut și se afla în fața unei crize acute.
Sistemul politic instaurat de napoleon al lll-lea reprezenta o variantă mult mai accentuată
a regimului bonapartist din timpul Primului Imperiu.

REPE’RE NOȚIUNI
Franța - monarhie • Monarhie
constituțională constituțională
Viața politică • Imperiu
Evoluția economică • Criză
Direcțiile politicii externe • Revoluție
Criza celui de-al II-lca • Comuna
Imperiu Francez din Paris

populației și presiunea autorităților, dădea tot­

deauna rezultatul scontat de împărat.
Deși Constituția din anul 1852 a recunoscut
principiile fundamentale ale Revoluției de la 1789,
în primul rînd, suveranitatea politică a poporului,
ea a legiferat, în realitate, regimul autoritar al lui
Napoleon al lll-lea.
Puterea legislativă era exercitată de trei
VIAȚA POLITICĂ organe. Consiliul de Stat examina și introducea
modificări în proiectele de legi, discuta bugetul de
Regimul politic al celui de-al ll-lea Imperiu stat. Corpul legislativ aproba legile și bugetul.
Francez (1852-1870) era democratic doar în Senatul putea să anuleze legile ce intrau în con­
aparență. S-a păstrat sufragiul universal, de tradicție cu Constituția. Legile erau promulgate de
care beneficiau toți bărbații care aveau peste 21 către împărat.
de ani și trăiau într-o anumită localitate cel puțin 6 Drepturile administrației locale au fost limitate.
luni. Femeile și servitorii nu aveau drept de vot. Prefecții erau numiți de împărat și se bucurau de
Se organizau plebiscite în chestiuni ce țineau de mari privilegii și împuterniciri.
proclamarea imperiului și aprobarea celor mai im­
portante decizii ale guvernanților. în fapt însă, refe­ Sistemul politic al celui de~al ll-lea Imperiu Francez
rendumul era o procedură formală, care masca
manipularea alegătorilor. Cetățenii trebuia să
răspundă la plebiscit numai pro sau contra, ceea
ce, avînd în vedere pregătirea politică a majorității
Charles Louis Napoleon
Bonapartc
(1808-1873)
Fiind comandant suprem al
armatei, avea dreptul de a de­
clara război și a încheia pace,
de a semna tratate de alianță și
comerciale, de a desemna func­
ționari superiori. Napoleon nu­
mea miniștri, care se aflau în
subordinea lui directă, avea
dreptul de inițiativă legislativă.

10
 Reprezentanții în consiliile locale erau aleși Evoluția economică a Franței
prin sufragiu universal, iar președinții și locțiitorii
INDICI 1850 1860 1870
acestora erau desemnați de autoritățile centrale

le-al ll-lea Imperiu Francez

și puteau fi destituiți de prefecți. La Paris și Lyon, POPULAȚIA (mii. de oameni) 35.6 36,5 36,9
consiliile municipale nu erau elective. EXTRAGEREA CĂRBUNELUI (mtl. t) 4.4 8.3 13,2
Poliția era atotputernică. Misiunea ei consta 0.4 0.9 1,2
PRODUCEREA FONTEI (mii. t)
în suprimarea oricărei opoziții antiguvernamentale. -
PRODUCEREA OȚELULUI (mii. I) 0,03 0,08
Presa era cenzurată. Dacă apărea vreun articol PRODUCȚIA DE BUMBAC (mii de baloturi) 528,0 1 147,0 593.0
conținînd critici la adresa autorităților, publicația 3 130,0 18 000,0
CĂI FERATE (km) -
era amendată ori interzisă. Teatrele și editurile
EXPORTUL (mii. de franci) 695,0 2 277,0 2 802,0
erau supuse, de asemenea, unei cenzuri aspre;
IMPORTUL (mii. de frand) 747,0 1 892,0 2 867.0
se interziceau adunările publice; învățămîntul era
supravegheat cu strictețe.
Politica bonapartistă antidemocratică a fost Revoluția industrială din Franța a început mai
cauza tensiunilor din societatea franceză, dînd tîrzui decît cea din Anglia. Din cauza politicii inter-
naștere unei puternice mișcări republicane anti­ venționiste a statului, ea a avut efecte mai lente și
guvernamentale. în anii '60, în Franța au luat naș­ s-a prelungit pînă în anul 1870.
tere secții ale Internaționalei I, care făceau propa­ Alături de industria cărbunelui și a metalelor,
gandă socialistă, iar sindicatele profesionale erau larg răspîndite industria casnică și cea de
organizau greve muncitorești. Pe paginile presei prelucrare a produselor vegetale și animale.
republicane („Lanterna” și altele) era criticată Agricultura însă stagna. Țărănimea repre­
politica internă și externă promovată de Napoleon zenta 70% din populație. O mare parte din țărani
al lll-lea și se pregătea instaurarea unui regim poli­ aveau în posesie mici parcele de pămînt. Culturile
tic republican. principale erau cerealele, vița-de-vie, iar în colonii -
citricele. Rămînea preponderentă munca manu­
DEZVOLTAREA ECONOMICĂ ală, dar au început să fie folosite și mașinile.

Succesul bonapartismului se explică prin POLITICA EXTERNĂ

progresul înregistrat de economia Franței. Cele
mai dezvoltate ramuri erau industria textilă, ex­ Napoleon al lll-lea promova o politică externă
tractivă și cea chimică. orientată spre consolidarea propriilor poziții. Pre­
Numărul mașinilor cu aburi a crescut pînă la gătind lovitura de stat din anul 1852, Napoleon a
27 088. La Creusot și în bazinul Loara au apărut declarat: „Imperiul înseamnă pace!". în realitate
mari centre metalurgice. Avea loc concentrarea însă, Imperiul al ll-lea a dus multe războaie colo­
industriei. Un fenomen aparte l-a constituit mono­ niale. Napoleon al lll-lea și-a propus scopul să cu­
polizarea construcției căilor ferate de către 6 com­ cerească noi teritorii și să domine în Europa. Ca
panii. Concomitent, funcționau multe întreprinderi rezultat al înfrîngerii Rusiei în Războiul Crimeii
mici, mai ales în industria obiectelor de lux. (1853-1856), Franța a devenit, temporar, arbitrul
Darea în exploatare a
Canalului Suez a stimulat
dezvoltarea comerțului exte­
rior. Se formau mari instituții
bancare: Creditul de Scont
(1852), Creditul Lyones
(1863), Societatea Gene­
rală (1864), Creditul Mobi­
liar (1852). Parisul se recon­
struia, apăreau magistrale
largi, noi piețe și magazine.
Francezii acordau o ma­
re atenție produselor de lux
și organizării modului de
viață.
în orașe se construiau
magazine mari și clădiri publi­
ce. Muzeul din Chatcau. A. Tissier. Versailles. 1860

11
TEMA 2
Europei. După Congresul de la Paris din anul 1856,
Franța și-a întărit influența în Balcani și în Orientul
Apropiat.
Pentru a recupera Nisa și Savoia și a-și instau­
ra dominația în Italia, în anul 1859, a purtat Războ­
iul Franco-Austriac, în care Piemontul a fost aliatul
Franței.
Franța avea interese în Africa de Nord-Vest,
unde continua invadarea Algeriei în 1854 s-a
produs expansiunea în Senegal. în 1853 a fost
cucerită Noua Caledonie, insulă din Oceanul Pa­
cific. Alături de Anglia și Rusia, Imperiul Francez a
purtat, în 1857-1860, războaie coloniale contra
Chinei. în 1858 a început expansiunea în Japonia
și Vietnam. Astfel, Franța și-a întărit poziția în Asia
și, în special, în Indochina.
Napoleon al lll-lea promova o politică externă
din ce în ce mai nereușită. în anii 1863-1867, în
Mexic a fost zdrobit corpul expediționar francez.
Acțiunile pe plan extern au acutizat contradicțiile
social-politice din interiorul țării, generînd nemul­
țumiri și proteste.
CRIZA Șl CĂDEREA CELUI DE-AL ll-LEA
IMPERIU FRANCEZ
Încercînd să contracareze mișcările de pro­
test, Napoleon al lll-lea a permis corpului legislativ
să publice dezbaterile parlamentare, a legalizat
sindicatele profesionale, dar a intentat, totodată,
procese socialiștilor. La alegerile din 1863-1864,
în corpul legislativ au intrat 35 de deputați din
opoziție - liberali și republicani. în 1866-1867,
în Franța s-a dezlănțuit o profundă criză eco­
nomică. Luau proporții mișcările republicană și so­
cialistă.
Nemulțumirea poporului l-a obligat pe Napo­
leon al lll-lea să încline spre liberalism. Drept
urmare a fost promulgată o lege a presei ce supri­
ma cenzura și amenzile, au fost permise reuniunile
publice. Ziarele republicane criticau aspru regimul
bonapartist. Deputății corpului legislativ au obținut
dreptul de inițiativă legislativă. Senatul a devenit
Camera Legislativă secundă. Miniștrii puteau fi
aleși și dintre membrii parlamentului. Imperiul
evolua spre democrație parlamentară, însă
Războiul Franco-Prusian a schimbat situația.
Napoleon a încercat să depășească criza,
declarînd, în 1870, război Prusiei. Armata franceză
1852 1856
12
Din memoriile lui Selivester de Sassi,
consilierul lui Napoleon al lll-lea
Eu nu eram contra războiului, deoarece el îmi
părea ultima resursă și unicul mijloc de salvare a
Imperiului. ..Au apărut semnele îngrozitoare ale răz­
boiului civil... Burghezia a fost molipsită de libe­
ralism, iar oamenii muncii- de socialism. Anume
atunci împăratul a riscat să facă pasul hotărîtor-
să înceapă războiul contra Prusiei.
• Aprobați sau dezaprobați opinia
exprimată? Argumentați răspunsul.
nu era gata de luptă, deși ministrul de război sus­
ținea că aceasta este pregătită „pînă la ultimul nas­
ture de pe ghetrele ultimului soldat”. Realitatea a
spulberat orice iluzii: armata franceză a suferit un
șir de înfrîngeri, mai ales la Sedan, la 2 septem­
brie 1870, unde Napoleon al lll-lea s-a predat cu
forțe numeroase germanilor.
Catastrofa de la Sedan a grăbit căderea celui
de-al ll-lea Imperiu. La 4 septembrie 1870, la Paris
a izbucnit revoluția. A fost proclamată republica,
în fruntea căreia, în februarie 1871, Adunarea Na­
țională l-a ales pe Adolphe Thiers.
Parizienii însă, epuizați în urma unui lung
asediu, exasperați de situația grea și nemulțumiți
de politica guvernului, au organizat la 18 martie
1871 o insurecție și au instaurat puterea Comunei
din Paris. Comuna exercita funcțiile unui adevărat
guvern. între Comună, constituită din revoluționari,
patrioți și socialiști, și guvernul conservator, stabilit
la Versailles, s-a dezlănțuit un adevărat război civil,
care a ținut 72 de zile și s-a terminat cu înfrîngerea
Comunei din Paris.
La 10 mai 1871, la Frankfurt pe Main este
semnat acordul de pace dintre Franța și Prusia.
Prusia anexează Alsacia și nord-vestul Lorenei.
Franța este obligată să plătească Germaniei o
despăgubire de 5 miliarde de franci. Pînă la achi­
tarea acestei sume, nordul Franței era ocupat de
către armata germană.
După ce Franța achită contribuția de război,
germanii părăsesc teritoriul francez. Conflictul
franco-prusian a tensionat pentru o perioadă
îndelungată relațiile dintre Franța și Germania.
1867 1870 1871
 Cel de-al II-lea Imperiu Francez
'2 - T w 'J â-Tcf T

r STUDIU DE CAZ
CANALUL SUEZ
Deschiderea Canalului de Suez, 17 noiembrie 1869. ►
Lungimea -160 km, lățimea -170 m, adîncimea-20 m.

Compania franceză „Canalul Suez ,

condusă de Lesseps, inițiază în anul 1856
construcția unui canal care urma să
unească Marea Mediterană cu Marea
Roșie, asigurînd astfel o calc mult mai
Prima trecere a corăbiilor prin Canalul Suez scurtă europenilor spre țările din bazinul
Oceanului Indian. Deschis pentru navi­
gație în anul 1869, Canalul Suez a oferit europenilor un drum mai scurt spre Asia. în 1875, prin cumpărarea
acțiunilor viceregelui egiptean Ismail-Pașa, Marea Britanic devine principalul acționar și deține controlul militar
asupra canalului pînă în 1954.
• Determinați care au fost avantajele construcției Cana­
lului Suez pentru Franța și alte state.

CERCETATI 9
SI
9
ANALIZATI 9

• schimbările care s-au produs în viața politică a Franței la Napoleon al III-lea după capitularea de la Sedan
mijlocul secolului al XlX-lca.
• esența declarației lui Napoleon al III-lea: „Imperiul
înseamnă pace!”

REALIZAȚI

• o analiză a direcțiilor politicii externe a Franței în timpul

celui de-al II-lea Imperiu Francez.
• un tabel în care veți compara sistemul politic englez cu
sustemul politic al celui de-al II-lca Imperiu Francez.

REFLECTAȚI
(/•asupra consecințelor extinderii stăpînirii franceze asupra
; altor teritorii.
* asupra deosebirilor dintre personalitatea lui Napoleon
L • Prognozați viitorul Franței după criza de la
începutul anilor ’70 ai secolului al XIX-lea.
r- al 111-lea și cea a lui Napoleon I.

13
UNIFICAREA ITALIEI
Statul italian s-a constituit în jurul Piemontului, printr-o acțiune care a îmbinat calea
diplomatică cu cea militară. Unificarea Italiei - proces complicat și îndelungat - s-a
finalizat în anii 1859-1870. Drept rezultat, a fost creat un stat național unitar, care
tindea spre afirmare și progres.
PREMISELE UNIFICĂRII ITALIEI
După reprimarea revoluției din 1848-1849,
Italia a rămas fărîmițată în mai multe state.
Lombardiai și Veneția au revenit sub administrație
austriacă. în Parma, Modena și Toscana erau dis­
locate oștiri austriece, iar în Roma - o garnizoană
franceză. Un regim de teroare domnea și în Rega­
tul Celor Două Sicilii. Piemontul, cel mai dezvoltat
din punct de vedere economic și mai puternic ca
forță militară și cu o populație mai numeroasă, era
unicul stat în care rămăsese în vigoare constituția.
Sarcina principală era unificarea Italiei.
Totuși, chiar în asemenea condiții grele, eco­
nomia evolua. Sporea numărul întreprinderilor tex­
tile și metalurgice, cu deosebire al filaturilor de
mătase. Se intensifica procesul de construcție a
căilor ferate și a porturilor. Astfel se formau premi­
sele economice ale unificării Italiei.
Pe scena politică activau două curente care
militau pentru unificarea Italiei. Curentul demo­
cratic republican, condus de Giuseppe
Mazzini, dorea să unifice Italia în urma mișcării
de eliberare națională. în așteptarea unei noi
revoluții, adepții lui au organizat în 1853 răscoala
REPERE NOȚIUNI
Necesitatea unificării • Unificare politică
| Italiei
• Națiune
Căile dc unificare a Italiei
• Curent democratic
_• Campania „miei” republican
lui Giuscppc Garibaldi
• Curent liberal
. încheierea formării
■: regatului italian
de la Milano, iar în 1857 - o altă răscoală, în Sici-
lia, dar ambele au suferit eșec.
Dezamăgiți, o parte din democrați, printre care
și Garibaldi, au fost de părere că unificarea Italiei
poate fi înfăptuită numai prin alianța forțelor demo­
crate cu liberalii și dinastia Savoia. Garibaldi a ade­
rat la „Societatea națională", fondată în Piemont
de liberali.
Curentul liberal, în frunte cu Camillo Ca-
vour, promova unificarea Italiei sub conducerea
dinastiei Savoia. Cavour considera just că în
condițiile de atunci Italia poate fi unită în jurul
Giuseppe Mazzini despre eliberarea
și unificarea Italiei
...Italia trebuie să se ridice de la un capăt la
altul. în nord - pentru a cuceri, nu pentru a primi
libertatea, în sud-pentru a organiza rezerva ar­
matei naționale. Insurecția poate accepta, cu re­
zerva cuvenită, comanda militară a regelui (Victor
Emanuel -n.n.). Pretutindeni unde austriacul și-a
așezat tabăra ori se află prin apropiere, insurecția
din sud trebuie să acționeze mai independent...
Neapole și Sicilia pot apăra cauza Italiei și pot
pune bazele puterii ei împreună cu reprezentanții
taberei naționale... Oriunde ar răsuna, chemarea
insurecției trebuie să fie: „Unitate, libertate, in­
dependență națională”. Numele Romei trebuie să
însoțească întotdeauna numele Italiei. Roma
reprezintă continuitatea patriei, Neapole și volun­
tarii pot constitui armata ei. Sarcinile sînt uriașe.
® Identificați obiectivele programului
, curentului democratic republican.
 Unificarea Italiei
Piemontului doar cu ajutorul marilor puteri. El miza Austria, prin care Piemontul primește numai
în special pe sprijinul Franței. Lombardia. Veneția rămînea în continuare sub
Regele Victor Emanuel, temîndu-se de un stăpînirea Austriei. Acest fapt a stîrnit un val de
nou val revoluționar, a încercat să colaboreze cu mînie în întreaga Italie. Cavour a organizat un
liberalii - adepți ai monarhiei constituționale și ai plebiscit în Italia Centrală. Majoritatea absolută a
reformei. în acest sens, el l-a numit pe contele populației din Parma, Modena și Toscana a pledat
Cavour (1852) în postul de prim-ministru al Pie­ pentru unirea cu Sardinia. Astfel s-a format Regatul
montului. Cavour a contribuit în mod efectiv la Italian de Nord.
dezvoltarea industriei, comerțului și a agriculturii pe
cale capitalistă, la construcția căilor ferate, flotei.
Proclamația lui Garibaldi
către locuitorii sicilieni
Camillo Cavour despre necesitatea
Vă aduc o ceată de viteji, desprinsă din bătăliile
înfăptuirii reformelor din Lombardia, la chemarea eroică a Siciliei. Sîntem
Reformele înfăptuite la timp nu vor cu voi! Nu cerem
slăbi autoritatea puterii, n-o vor re­ altceva decît eli­
duce la neputință, ci o vor întări și berarea pămîntului
o vor readuce la spiritul revolu­ nostru. Dacă vom
ționar. Eu le spun miniștrilor: fi cu toții uniți, în­
_ „Avansați pe calea refor- făptuirea ei va fi
melor fără a vă teme că ele ușoară și scurtă.
ar rămîne în afara progre­ La arme, așadar!
sului, nu vă gîndiți că tronul La arme cu to­
constituțional poate fi slăbit. ții! Sicilia va ară­
Dimpotrivă, el se va consolida ta din nou cum se
Giuseppe GARIBALD1
și va înfige în solul nostru rădăcini atît de adînci, eliberează țara de
(1807-1882),
încît în ziua cînd revoluția se va trezi înjurul nostru, unul din conducătorii mișcării
opresorii săi: prin
ea nu numai că va fi dominantă, ci și va grupa în de eliberare și unificare voința de neînfrînt
jurul său forțele vii ale Italiei și va duce națiunea At a Italici a unui popor unit.
spre destinele pe care ea le așteaptă.
• De ce Piemontului i-a fost sortit să
devină centru de unificare a Italici? CAMPANIA „MIEI” LUI GARIBALDI
în aprilie 1860, a izbucnit o răscoală populară
la Palermo, capitala Siciliei. în luna mai, un deta­
ÎNCEPUTUL UNIFICĂRII ITALIEI șament de peste 1000 de tineri, plini de entuziasm,
Pentru a obține susținerea marilor puteri în îmbrăcați în cămăși roșii și pantaloni negri, au
procesul de unificare a Italiei, Sardinia a intrat în plecat în două corăbii spre Sicilia. Ei au zdrobit
Războiul Crimeii, alături de Anglia, Franța și Turcia, armata neapolitană lîngă Calatafimi. La apelul lui
trimițînd în 1855 un corp expediționar de 18 mii de Giuseppe Garibaldi, poporul de pe insulă s-a
soldați. Dar Congresul de Pace de la Paris din ridicat la luptă.
1856 n-a rezolvat chestiunea italiană.
Napoleon al lll-lea urmărea să înlăture dominația
Austriei din Italia și să stabilească acolo hegemonia
Franței. De aceea, în anul 1858, la Plombiers, el a
încheiat cu Cavour o alianță militaro-politică ce
prevedea eliberarea Lombardiei și a Veneției de sub
dominația austriacă și alipirea acestor regiuni la
Piemont. La rîndul său, Regatul Piemonto-Sardinian
urma să cedeze Franței Nisa și Savoia.
în Războiul franco-sardo-austriac din 1859,
armata Habsburgilor a suferit înfrîngere lîngă Ma-
genta și Solferino. Cu toate acestea, temîndu-se
de mișcarea voluntarilor italieni și de eventuala
intrare a Prusiei în război, Napoleon al lll-lea, fără Detașamentul „miei” iui Giuseppe Garibaldi
a se consulta cu Cavour, încheie un armistițiu cu în apropiere de Genova, 1860

15
 în scurt timp, armata lui Garibaldi a sporit pînă
TEMA 3
la 20 de mii de ostași. Grație succeselor militare,
Garibaldi a devenit erou popular. Autoritatea și
popularitatea lui erau atît de mari, încît, spre sfîr-
șitul campaniei, el pleca înainte împreună cu aghio­
tantul său, lăsînd oștirile în urmă, iar garnizoane
din mai multe localități îi ieșeau în întîmpinare și se
predau. în scurt timp, el a cucerit Neapole.
Garibaldi a întreprins anumite acțiuni pentru
îmbunătățirea situației țăranilor.
Cavour l-a convins pe Victor Emanuel al ll-lea,
regele Regatului Piemonto-Sardinian, să trimită
trupele în Neapole și, concomitent, să organizeze
acolo un plebiscit. în cadrul acestui plebiscit popo­
rul a votat pentru alipirea Regatului Neapole la
Piemont.
Cavour despre Garibaldi
Este numai un singur mijloc de a nu ne lăsa
înlăturați de Garibaldi: de a lupta îndrăzneț cu
el, de a nu-i lăsa monopolul ideii (de unificare a
Italiei- n.n.), care exercită acum asupra maselor
populare o fascinație irezistibilă. Desigur, eu mă
feresc de primejdia unei atare situații, însă
evenimentele sînt mai puternice decît oamenii.
• în ce măsură sînteți de acord cu apre­
cierea lui Cavour?
Deputății din Toscana exprimă regelui
Victor Emanuel al ll-lca dorința
de unire cu Piemontul. 1860
Războiul Campania Victor Emanuel al II-lca
franco-sardino- „mici" a proclamat la Torino
austriac lui Garibaldi Regatul Italian.
16
Victor Emanuel al ll-lea
(1820-1878)
Rege al Sardiniei (1849-
1861) și primul rege al Ita­
liei unificate (1861-1878).
A susținut planul liberalilor
de unificare a Italiei pe cale
diplomatică. A fost un adept
al războaielor de eliberare
națională.
FORMAREA REGATULUI ITALIAN
în 1861, Victor Emanuel al ll-lea, ales ca rege
al italienilor, a proclamat la Torino Regatul Italian.
Veneția și Roma au rămas separate de Italia. La
Roma, doar papa continua să fie apărat de gar­
nizoana franceză. în 1862, Garibaldi a sosit în
Sicilia și a trecut cu voluntarii în Calabria. După
ce Napoleon al lll-lea a promis că n-o să admită
izgonirea papei din Roma, guvernul italian a în­
dreptat împotriva lui Garibaldi armata regulată. în
august 1862, la Aspromonte, voluntarii au fost
întîmpinați cu gloanțe. Garibaldi a fost rănit și luat
sub strajă, iar mulți voluntari - arestați.
Guvernul italian căuta să desăvîrșească pro­
cesul de unificare prin război și pe căi diplomatice,
în 1866, cu scopul de a elibera și alipi Veneția, a
fost semnat un tratat de alianță militară cu Prusia
împotriva Austriei. în războiul din 1866 contra
Austriei, Italia a fost înfrîntă, dar Prusia a zdrobit
în bătălia de la Sadowa (localitate în Cehia de azi)
oștirile Habsburgilor. Astfel, Italia și-a alipit Vene­
ția. ?
In toamna anului 1867, detașamentele de
voluntari, în frunte cu Garibaldi, s-au îndreptat spre
Roma, dar au fost înfrînte de armata franceză la
Mentana. Arestat de către guvernul italian, Gari­
baldi a fost expulzat pe insula Caprera.
Abia în 1870, în urma înfrîngerii Franței în
războiul cu Prusia, garnizoana franceză a fost
rechemată și oștirile italiene au eliberat Roma,
care, din 1871, a devenit capitala Italiei. Papa și-a
păstrat doar cetatea Vaticanului.
Astfel s-a încheiat procesul de unificare a
Italiei. Sarcina primordială în evoluția istorică a țării
fiind realizată, a fost deschisă calea pentru pro­
gresul poporului italian.
Roma devine
capitala
Italici.
 EXTINDERE
CREZUL POLITIC AL LUPTĂTORILOR n
PENTRU UNIFICAREA ITALIEI Q
t
Q
Circulara electorală a lui Cavour Q
„Eu am fost și rămîn partizanul monarhici consti­ ■*
tuționale, fiindcă o consider singura capabilă, în con­ Q
dițiile actuale ale societății europene, ale Italiei în par­ <5
ticular, de a concilia ordinea cu libertatea, stabilitatea
necesară dezvoltării intereselor economice cu progresul
moral și politic, ce reclamă pc dreptate exigențele
crcscînde ale popoarelor.
Constituția va fi deci simbolul nostru politic, la
“• început ca o consacrare a libertății, mai apoi ca un mijloc
mai sigur pentru a introduce în ordinea economică și
politică toate reformele necesare. în această declarație
rezidă tot crezul meu politic.”
țs In speranța unității naționale.
G. Mazzini despre italieni
Pictură de V. Azzola, 1860. Muzeul din Torino
„Sîntem un popor numit din vremuri imemoriale
popor italian [...], încadrat între granițe naturale [...],
’L vorbind aceeași limbă, avînd aceleași moravuri,
/ aceleași obiceiuri [...], mîndri de cel mai glorios trecut
politic, științific, artistic, care a fost cunoscut în istoria • Comparați opiniile lui Cavour și Mazzini
z- europeană.” și prognozați viitorul Italiei unificate către
începutul secolului XX.
Giuseppe Mazzini, Italia, Austria și Papa
1_?2__ ■ 'Z z-__ .4-' - • .>7^î J j

EXPLICAȚI AUTODEZVOLTARE
• noțiunile: unificare politică, națiune, curent demo- Unificarea statului italian
■ cratic republican, curent liberal, campania „iniei" Selectați informații suplimentare despre procesul de
■. lui Garibaldi. unificare a Italiei, analizînd:
; • în ce constă necesitatea unificării Italiei pentru crearea
& unui stat puternic și independent. 1. Obiectivele creării statului național italian erau le­
gate de:
REALIZAȚI - cerințele economiei de piață,
- necesitatea de a-și dobîndi independența și
• o caracteristică a personalităților care au luptat pentru suveranitatea, 1
unificarea Italiei. noua mentalitate a oamenilor.
• o analiză succintă a etapelor unificării Italiei.
2. Personalitățile care au contribuit la unificarea
REFLECTAȚI statelor italiene au fost: /J

;>• și identificați pe hartă statele italiene farîmițate, trasînd Giuseppe Mazzini,

conturul statului național unitar. - Camillo Cavour, -j
asupra necesității alianței tuturor forțelor pentru reali­ - Giuseppe Garibaldi,
zarea unificării țării. - Victor Emanuel al II-lea.
- * n___ > ir

17
 UNIFICAREA GERMANIEI
Pînă la mțjlocul secolului al XIX-lea, germanii au fost divizați în mai multe state, fără a
constitui o națiune unitară. Progresele din viața economică, creșterea rolului burgheziei
și a conștiinței de neam au dat un imbold unificării statului german și dezvoltării țării pe
calea capitalismului.__________ __________ _____ ____ _________________ _______________

REPERE NOȚIUNI
\ Premisele unificării statelor- • Stat național
i germane
• Uniunea Germană
începutul unificării
• Protectorat
Germaniei
v • Prusificare
a Uniunea Germană de Nord
• Cancelar
. Proclamarea Imperiului
fi German • Landtag

Evoluția economică a Germaniei

INDICI 1850 | 1860
1870

PREMISELE UNIFICĂRII POPULAȚIA (mll. de locuitori) 35.6 36,5 36,9

STATELOR GERMANE EXTRACȚIA CĂRBUNELUI (mii. t) 5,200 12,300 26,400
PRODUCEREA FONTEI (mii. t) 200,0 500,0 1,400
După înfrîngerea Revoluției din 1848, în Ger­ PRODUCEREA OȚELULUI (mii. t) 6.0 50.0 200,0
mania au rămas 34 de monarhii și 4 orașe libere. PRODUCȚIA DE BUMBAC (mii bal.) 17,8 66,8 80,9
Evoluția social-economică și a conștiinței naționale CĂI FERATE (km) 6 044.0 • 13 575,0
au condus la perceperea necesității unificării EXPORTUL (mii. de fr.) 519,0 1 399,0 •
statelor germane într-un singur stat. în statele IMPORTUL (mii. de fr.) 545,0 1 095,0 •
germane s-a început o puternică mișcare națională
care insista ca regele Prusiei să se amestece în Monarhii acestor state militau pentru unire,
conflictul franco-italo-austriac din 1859. în țară se însă fiecare dorea ca aceasta să se înfăptuiască
formau organizații patriotice, care revendicau unifi­ sub conducerea lui. în cele din urmă, inițiativa
carea Germaniei. Statele germane cele mai pu­ unificării statelor germane a preluat-o Prusia.
ternice, Prusia și Austria, își revendicau exclusi­ în anul 1862, regele Prusiei l-a numit pe Otto
vitatea în realizarea acestei sarcini. von Bismarck ministru-prezident (prim-ministru)
al Prusiei. Acesta a hotărît să unifice Germania
Căile unificării Germaniei
„prin foc și sabie” și prin aranjamente diplomatice.
în viziunea lui Bismarck
1862
Germania urmărește cu atenție nu liberalismul în 1848-1849-deputat al Land-
Prusiei, ci puterea ei; Bavaria, Wurtenberg și Ba-
tagului prusian, adept al utili­
den n-au decît să manifeste înclinații liberale: Pru­
zării forței pentru înăbușirea
sia trebuie să-și consolideze puterea și să o țină
revoluției. în anii 1851-1859 a
pregătită pentru momentul favorabil, pe care l-a
pierdut de mai multe ori; granițele stabilite în baza fost reprezentant al Prusiei în
tratatelor de la Viena nu mai sînt propice unei vieți parlamentul de la Frankfurt pe
de stat normale; problemele mari ale epocii nu se Main, ambasador al Prusiei în
mai decid prin discursuri și prin hotărîrea majorității Rusia (1859-1862), iar în 1862-
(aceasta a fost marea greșeală din anii 1848și 1849), ambasador al Prusiei la Paris.
ci prin foc și sabie. Din 1862-ministru-prezident
și ministru de externe al Pru­
• Numiți premisele unificării Germa- siei. între 1871 și 1890 - can­ Otto von Bismarck
, niei. (1815-1898)
celar al Imperiului German.

18

Luptele dintre armatele Prusiei și Danemarcei.
18 aprilie 1864
Era necesară o armată puternică. Dar Land-
tagul (Camera Inferioară a Parlamentului Prusiei),
în care majoritatea o aveau liberalii, a refuzat să
voteze creditele militare. S-a declanșat un conflict
constituțional. Bismarck a obținut consimțămîntul
regelui Prusiei pentru dizolvarea Landtagului și
formarea unei armate regulate puternice. Aceasta
dădea posibilitate de a realiza unificarea Germaniei
„prin foc și sabie".
ÎNCEPUTUL UNIFICĂRII GERMANIEI
în 1864, Prusia a profitat de faptul că Dane­
marca a anulat independența provinciilor germane
Schleswig și Holstein pentru a-i declara acesteia
război. Austria, nedorind ca Prusia să-și consoli­
deze pozițiile în urma cuceririi acestor provincii, i
s-a alăturat. în cîteva luni, armatele prusace și
austriece au zdrobit oștirile daneze. Bismarck a
dus tratativele de pace în așa fel ca Prusia să
obțină privilegiul de a guverna Schleswig-ul și de
a cumpăra Lauenburg-ul, iar Austria - de a gu­
verna Holstein-ul. în consecință, funcționarii aus­
trieci trebuiau să treacă prin teritoriul administrat
de Prusia, ceea ce a generat tensiuni între fostele
aliate.
UNIUNEA GERMANĂ DE NORD
Bismarck și-a propus să excludă Austria din
Uniunea Germană și să facă unificarea sub egida
Prusiei, sub forma Germaniei mici. O parte din sta­
tele germane din sud (catolice) militau pentru unifi­
care sub forma Germaniei mari, în jurul Austriei
catolice prin integrarea Prusiei protestante. Aceas­
ta era populată în temei de germani, în timp ce
Imperiul Habsburgic era multinațional și populat
preponderent de popoare slave, de unguri, ro­
mâni, italieni etc.
Bismarck înțelegea că scopul său, susținut de
Wilhelm I, poate fi realizat numai prin război cu
Austria și în condiții favorabile Prusiei.
Pentru a-și garanta succesul, prim-ministrul
prusac a dus tratative cu Napoleon al lll-lea, pro-
mițîndu-i compensații teritoriale în Belgia și pe malul
stîng al Rinului în schimbul neutralității Franței. De
asemenea, el și-a asigurat neutralitatea Rusiei.
Concomitent, Bismarck a încheiat un tratat de
alianță cu Italia, prin care a impus Austria, în cazul
în care aceasta ar fi declarat război Prusiei, să
lupte pe două fronturi.
După aceste acțiuni diplomatice, armata
prusacă a ocupat Holstein-ul, provocînd astfel
războiul cu Austria. La cererea Habsburgilor, Dieta
unională a propus mobilizarea armatei austriece.
Drept răspuns, armata prusacă a invadat Saxonia,
Hanovra, Hessa-Kassel și Austria.
Oștirile italiene, care au intrat în luptă ca aliați
ai Prusiei, au suferit înfrîngere. în cele din urmă
însă, armata condusă de către strategul talentat
Moltke, folosind artileria grea, a zdrobit, în iunie
1866, oștirile austriece la Sadowa (Cehia). Au fost
distruse și trupele micilor state germane, aliate ale
Wiihelm I în lupta de la Sadowa în 1866.
în spatele lui se văd Bismarck și alți generali de armată
or. Rastatt, Muzeul de Istorie
Austriei. Armatele germane ar fi putut să ocupe
capitala Austriei, Viena, însă Bismarck a protestat
categoric, ca să nu provoace sentimente revan­
șarde în această țară. El a amenințat chiar că va
demisiona, dacă armatele germane vor cuceri
Viena. Regele prusac Wilhelm I a fost nevoit să
accepte opțiunea lui Bismarck, consemnînd: „Sînt
nevoit să cedez, fiindcă ministrul meu mă părăsește
într-o situație grea în fața dușmanului". Conform
Păcii de la Praga, Austria ieșea din componența
Uniunii Germane, însă pierdea numai Veneția, care
era retrocedată Italiei. Astfel, Austria a ratat posi­
bilitatea de a unifica Germania sub conducerea
sa. A fost organizată Uniunea Germană de Nord,
19
 în frunte cu Wilhelm. în această Uniune intrau 22
TEMA 4

de state germane de la nord de Mainz; 4 state din

sud-vestul Germaniei își păstrau independența,
însă au încheiat tratate de alianță cu Prusia.

PROCLAMAREA IMPERIULUI GERMAN

Napoleon al lll-lea îi cerea lui Bismarck com­
pensațiile promise pentru neutralitatea sa. Dar can­
celarul Germaniei (noul titlu al lui Bismarck) i-a
propus Franței numai o parte a Belgiei și Luxem­
Centru industrial în Prusia în anii ’60
burgul, fiind conștient că Anglia va contesta aceste
decizii și nu va permite realizarea lor. Relațiile dintre ai secolului al XIX-lea
Franța și Germania s-au tensionat. ar fi fost amenințată de o forță puternică. Armata
în anul 1870, Leopold Hohenzollern, nepotul franceză era cu mult mai slab pregătită decît cea
lui Wilhelm, a fost propus rege al Spaniei. Astfel, germană. Chiar de la început, ea a suferit înfrîn-
Franța a fost marginalizată, fiind încercuită de state gere la Metz, iar la 2 septembrie 1870, după un
ostile. Pentru a evita acest lucru, Napoleon i-a asediu, armata franceză, în frunte cu Napoleon al
cerut lui Wilhelm să-l oblige pe Leopold să refuze lll-lea, a capitulat la Sedan.
respectiva propunere. încă pînă la încheierea păcii, la 18 ianuarie
în acest scop, la Ems, unde se odihnea regele 1871, la Versailles, regele Prusiei, Wilhelm I, a fost
Prusiei, a sosit ambasadorul Franței, pentru a declarat împărat al Germaniei unificate.
discuta problema cu Wilhelm. Acesta, printr-o Astfel, sub conducerea Prusiei, s-a înfăptuit
depeșă, l-a informat pe Bismarck despre convor­ unificarea Germaniei. în centrul Europei s-a for­
biri. Bismarck a schimbat cîteva cuvinte în depeșă, mat un mare stat-imperiu, care se dezvolta cu pași
imprimînd mesajului un caracter ofensator la rapizi și care a schimbat raportul de forțe în
adresa Franței, și a publicat-o în presă. Europa, iar mai apoi și în lume.
Depeșa de la Ems a și servit drept motiv Spre deosebire de Italia, unde unificarea s-a
pentru Napoleon să declare, în iulie 1870, război realizat prin război și prin mișcarea maselor popu­
Prusiei. în noua conjunctură geopolitică. Franța lare, în Germania aceasta s-a înfăptuit numai la
nu mai putea conta pe ajutorul statelor germane nivel de stat - prin războaie.
din sud-vest. Acestea erau obligate să susțină Economistul Max Wirth despre progresul
Uniunea Germană de Nord în cazul în care ultima
economic al statelor germane
în perioada industrializării
1850-1870
A fost un spectacol foarte frumos, pe care n-o
să-l putem uita vreodată. Navigația vapoarelor pe
fluvii, transportul pe căile ferate, construcțiile
navale și producerea mașinilor se dezvoltau în pro­
porții extraordinare: căile ferate și atelierele de
construcție mecanică, minele și furnalele înalte,
filaturile și laminoarele apăreau din toate părțile în
districtele industriale ale Rinului, în Westfalia, în
Saxonia; coșurile uzinelor ieșeau din pămînt ca
ciupercile.
• Determinați cauzele progresului
Proclamarea Imperiului German. Sala Oglinzilor economic a! statelor germane.
clin Versailles. Pictură de A. von Werner. 1871

1862 1864 1866 1870 1871

Bismarck devine Războiul Războiul Războiul Proclamarea

prim-ministru cu Danemarca cu Austria cu Franța Imperiului
ai Prusiei German

20
 niricarea germ anie
STUDIU DE CAZ

UNIFICAREA POLITICĂ Șl PROCLAMAREA IMPERIULUI GERMAN -

Pentru unificarea politică a statelor germane luptau
Prusia și Austria, care sc aflau într-o confruntare
permanentă. In urma războiului victorios cu Austria,
Prusia a desființat vechea Confederație Germană de
Nord, formînd Uniunea Germană de Nord, din care Aus­
tria a fost exclusă. După victoria din 1871 asupra Franței,
au aderat la Uniunea Germană de Nord și statele ger­
mane din sud. La 18 ianuarie 1871 a fost semnată pacea
cu Franța, Wilhelm I al Prusiei fiind proclamat împărat al
Germaniei unificate.
• Explicați de ce Bismarck era împotriva umilirii Austriei.
Bismarck despre relațiile cu Austria
„Noi trebuie să evităm de a o răni grav pe Austria, r
Dimpotrivă, trebuie să ne rezervăm posibilitatea de a
reînnoi relațiile cu adversarul actual și a considera statul
austriac ca o piesă de schimb europeană. Reluarea <•'
bunelor noastre raporturi va constitui o manevră ce va
fi posibilă orieînd. Dacă Austria va fi grav afectată, ea
va deveni aliata Franței și a oricărui alt adversar: ea va
sacrifica chiar interesele sale antirusești în dorința de ■
a-și lua revanșa contra Prusiei.”

Fondatori/Imperiului German

EXPLICAȚI AUTODEZVOLTARE
. . • în ce constă specificul dezvoltării statelor Semnificația unirii s
F germane către mijlocul secolului al XIX-lea.
, • de ce era necesară unificarea statelor ger- Piatra nu speră să fie nimic altceva decît piatră. Dar, colaborînd.
f mane. sc alătură altor pietre și devine templu.
A. de S.-Exupery

REALIZAȚI Busola și cîrma: una nu este nimic fără cealaltă.

o analiză a schimbărilor teritoriale ce au avut
loc în centrul Europei în anii ’6O-’7O ai
secolului al XIX-lea și localizați-le pe hartă.
• o comparație a procesului dc unificare a
Italiei și a Germaniei.
REFLECTAȚI
“> • și explicați dacă a fost justificată politica dc
f unificare a Germaniei „prin foc și sabie”.
• asupra contribuției istorice a lui Otto von
Bismarck la procesul dc unificare a Gcrma-
$ niei.
G. Cesbron
Unirea multora, chiar cînd sînt slabi, c greu dc biruit; doar din
iubiri se împletește funia cu care se leagă elefantul.
Panciatantra
Prin unire cresc lucrurile mici, prin dezbinare se prăbușesc cele
mai mari.
Sallustius
• Gîndiți-vă de ce procesul de unire este susținut
mai mult decît cel de dezbinare. Determinați ce forțe
sînt interesate în unirea statului și care în dezbinarea
lui. De ce?

21
 IMPERIUL HABSBURGILOR
Neoabsolutismul austriac, deși era mai reacționar decît sistemul lui Metternich, se
deosebea de absolutismul tradițional, deoarece se acomoda la relațiile capitaliste și nu
urmărea scopul de a restabili relațiile medievale de odinioară.

REPERE
’iksiîC'i'f-Vi;'- ■Vî*-»'
NOȚIUNI
S Neoabsolutismul austriac • Reacțiune
■ Formarea Imperiului • Neoabsolutism
E Austro-Ungar
• Imperiu
3 Lupta de eliberare multinațional
■ națională
• Compromis

ria, construcția accelerată a căilor ferate, folosirea

telegrafului și a altor mijloace de comunicație con­
tribuiau la centralizarea economică și politică.
Dar regimul neoabsolutismului centralizat era
NEOABSOLUTISMUL destul de șubred și, în cele din urmă, a suferit eșec.

După Revoluția din 1848-1849, în Imperiul

Habsburgilor bîntuia reacțiunea. Puterea politică FORMAREA IMPERIULUI
se afla în mîinile blocului promonarhist, constituit AUSTRO-UNGAR
din nobilime și marea burghezie. Politica promovată
în interesele acestui bloc a fost denumită politică Punctul nevralgic în politica internă a Imperiului
a neoabsolutismului. Scopul ei era nu restabilirea Habsburgilor continua să fie problema națională.
vechiului feudalism, ci adaptarea acestuia la dez­ Popoarele asuprite nu acceptau jugul național al
voltarea capitalistă a Imperiului Austriac. Rolul prin­ nemților austrieci, care promovau o politică de
cipal în acest bloc revenea aristocrației, în frunte germanizare. Lua amploare mișcarea pentru in­
cu împăratul Franz Joseph I (1848-1916). în troducerea limbilor naționale în școli, administrație
contradicție cu constituția adoptată în anul 1849, și biserică, pentru autonomie și independență.
împăratul a concentrat întreaga putere de stat în Mișcarea de eliberare națională ia avînt îndeosebi
mîinile sale. în anul 1851, constituția, care preve­ după înfrîngerea Austriei în războiul din 1859 cu
dea separarea puterilor în stat, a fost abrogată, Franța și Sardinia, iar apoi, în anul 1866, în răz­
în cadrul noului regim, puterea absolută aparținea boiul cu Prusia. Cei mai activi erau ungurii. O parte
monarhului și organului lui consultativ - Consiliul din politicienii maghiari, în frunte cu Deak, șeful
de Stat. Guvernul căuta să mențină prin forță majorității liberale din Dieta ungară, era pentru
unitatea imperiului multinațional. în care domnea autonomie, iar emigrația ungară, condusă de
un regim politic autoritar. Lajos Kossuth, milita pentru indepen-
Factorul economic a fost deter­ dență.
minant în păstrarea integrității s < în lupta de eliberare națională se
Slovaci Polonezi
imperiului. Abolirea iobăgiei și /C JX încadrează activ popoarele
împroprietărirea țărănimii cu slave, mai ales cehii, croații,
pămînt (prin răscumpărare) Cehi
polonezii, precum și românii
au stimulat afirmarea rela- din Transilvania, în special
• țiilor capitaliste în agricul­ Italieni Români după formarea, în anul
tură și industrie, au lărgit 1859, a statului român. Cehii
piața internă, au extins le­ și croații cu vederi politice
Croați Sîrbl
găturile dintre diferite regi­ moderate optau pentru ega­
uni ale imperiului. Suprima­ litatea în drepturi cu germa­
rea în 1850 a barierelor va­ nii și pentru transformarea
male dintre Austria și Unga- Componența națională a Imperiului Habsburgilor imperiului în stat federativ.

22
 în această situație, guvernul austriac mane­
vra, aplicînd forța ori făcînd unele concesii. în cele
din urmă, a fost propus proiectul unui compromis
între austrieci și maghiari, care s-a soldat cu for­
marea Imperiului Austro-Ungar (28 iunie 1867).
Crearea acestuia avea menirea să contracareze
destrămarea imperiului.
La Budapesta s-a format un parlament și un
guvern a căror autoritate se extindea asupra
Ungariei, Slovaciei, Transilvaniei, Croației și asu­
pra unor teritorii sîrbești. Sub jurisdicția Curții de
la Viena rămîneau Austria, Boemia, Moravia,
Galiția, Bucovina, Slovenia, Istria și Dalmația. Linia
de demarcație a ambelor părți ale Imperiului
Austro-Ungar era rîul Leitha, un afluent al Du­
nării. De aici, partea ungară se mai numea
Transleithania, iar cea austriacă - Cislei-
thania.
Prin formarea statului dualist, austriecii au
urmărit consolidarea imperiului și întărirea stabi­
lității interne, transformînd nobilimea maghiară din
adversar în aliat.
în decembrie 1867, în Imperiul Austro-Ungar
a fost adoptată constituția, care proclama libertăți
politice și instituia un regim parlamentar.
Ambele părți ale imperiului alcătuiau o uniune
personală: Franz Joseph I era împărat al Austriei
și, totodată, rege al Ungariei. Au fost înființate
ministere comune - de externe, de apărare și de
finanțe, în care erau angajați reprezentanți ai celor
două parlamente - de la Viena și Budapesta.
1848 1853 1856 1859
Urcarea la tron Războiul Războiul
a împăratului Crimeii cu Franța
F. .Joseph I și cu Sardinia
CERCETAȚI Șl
EXPLICAȚI
* care erau factorii cc stimulau centralismul Imperiului
i Habsburgilor.
, • în ce constă specificul evoluției Imperiului Habsburgilor
, în anii ’5O-’6O ai secolului al XIX-lea.
REALIZATI
S • o comparație a sistemului de conducere al Imperiului
Austro-Ungar cu cel al Franței sau al Angliei.
< • un eseu în care să demonstrați că forța Imperiului Austro-
Ungar se sprijinea pe armată, aristrocrație și reacțiunc.
Corpurile legislative se reuneau în fiecare an și
Imperiul Habsburgiloi
încheiau acorduri privind cheltuielile de stat și
politica vamală. Armata imperiului era comună, iar
serviciul militar - obligatoriu.
Celelalte națiuni n-au obținut nimic de pe urma
formării Imperiului Austro-Ungar. în imperiu s-a
promovat o politică de germanizare și de maghia­
rizare forțată a minorităților. Presa și învățămîntul
erau cenzurate. Această situație provoca nemulțu­
miri și conducea la intensificarea luptei de eliberare
națională.
POLITICA EXTERNĂ
Ca și politica internă, politica externă a Habs-
burgiloravea un caracter instabil și mediocru. Rolul
ei în politica europeană era nesemnificativ. O
anumită influență Austria a avut-o în Germania și
în Italia de Nord pînă la 1866. încercările ei de
a-și redobîndi pozițiile de odinioară pe continentul
european n-au avut succes. în Germania predo­
mina influența Prusiei, care încerca să unifice
Germania în jurul său (fără Austria).
în Uniunea Germană, Austria juca un rol dis­
tructiv, frîna progresul economic, punea piedici
mișcării de eliberare a popoarelor din imperiu și
din Balcani. De exemplu, ea a înăbușit cu cruzime
în anul 1853 mișcarea de eliberare națională din
Lombardia. Apropierea ei de Rusia țaristă la
începutul anilor ’50 era mai mult o ficțiune, ceea
ce a devenit evident în Războiul Crimeii.
Războiul Formarea
cu Prusia 1 mpcriului
Austro-Ungar
ANALIZAȚI
REFLECTAȚI
• asupra obiectivelor formării Imperiului Austro-
Ungar.
• și argumentați cauzele slăbirii Imperiului Austro-
Ungar.
• Bazîndu-vă pe cunoștințele dobîndite în cad­
rul studierii temelor de istoric a românilor, de­
terminați cauzele mișcării de eliberare națio­
nală a popoarelor din Imperiul Habsburgilor.
Cum credeți, s-a schimbat oare atitudinea
statului austro-ungar față de națiunile con­
locuitoare după proclamarea imperiului dua­
list?
23
 IMPERIUL RUS
TEMA 6

în Imperiul Rus, unde se păstrau numeroase rămășițe medievale, pentru consolidarea

bazei economice și sociale a statului absolutist a fost nevoie să fie realizate un șir de
reforme cu caracter burghez, principala dintre ele fiind abolirea iobăgiei.

REPERE NOȚIUNI

Nivelul dezvoltării • iobăgie

Vedere a Kremlinului.
Anii ’60 ai secolului al XIX/lea
VIAȚA SOCIAL-ECONOMICĂ
Către mijlocul secolului al XlX-lea, Imperiul Rus
avea un teritoriu cu o suprafață de 19,6 mii. km2 și
o populație de 68 mii. Din componența lui făceau
parte Bielorusia, Ucraina, țările baltice, Finlanda,
o bună parte a Poloniei, partea de est a Țării
Moldovei, Caucazul, o mare parte a Kazahstanului
și alte teritorii.
în perioada respectivă, viața social-economică
se caracterizează prin fenomene noi. începe re­
voluția industrială. Introducerea mașinilor a acce­
lerat procesul de înlocuire a muncii țăranilor iobagi
cu munca salariaților. în 1860, muncitorii salariați
din industrie constituiau 65% din populația angajată
în cîmpul muncii.
Urbanizarea, industrializarea și specializarea
economică a diferitor regiuni au încurajat dezvol­
tarea comerțului și a transportului.
Anumite schimbări s-au înregistrat și în agri­
cultură: s-au extins suprafețele însămînțate, a
început cultivarea sfeclei de zahăr, a tutunului, a
florii-soarelui, a viței-de-vie. Unii moșieri au intro­
dus munca salariată în agricultură. Țăranii înstăriți
se ocupau de comerț și cămătărie, își investeau
banij în întreprinderi industriale.
însă, pentru constituirea unei economii mo­
derne, erau necesare brațe libere de muncă, o
piață internă largă, capital liber. Toate acestea
lipseau în Rusia țaristă.
economice • Țarism
g Războiul Crimeii
• Zemstvă
Abolirea șerbiei
• Raznocinți
Reformele social-politice
• Criza
Tensiuni sociale orientală
S și naționale E
Esența acestei probleme consta în decăderea
și descompunerea Imperiului Otoman, în creșterea
mișcării de eliberare națională a popoarelor asu­
prite de Turcia, în rivalitatea marilor puteri euro­
pene pentru influență în Orientul Apropiat.
Țarul Nicolae I (Nikolai I Pavlovici Romanov)
considera că pentru Rusia a sosit momentul pri­
elnic și hotărîtor să împartă posesiunile Imperiului
Otoman. El se pregătea de război sub pretextul
apărării creștinilor.
Războiul dintre Rusia și Imperiul Otoman a
început în octombrie 1853. în golful Sinop, escadra
rusă, condusă de amiralul Nahimov, a zdrobit flota
otomană.
Acest eveniment a urgentat intrarea în război
a Angliei și Franței. în septembrie 1854, corpul
expediționar anglo-franco-sardino-turc de peste
60 de mii de oameni a debarcat în Crimeea și a
cucerit Sevastopolul.
Țarismul a fost silit să semneze Tratatul de
Pace de la Paris (martie 1856), în condiții împo­
vărătoare pentru Rusia.

RĂZBOIUL CRIMEII
La mijlocul secolului al XlX-lea, eforturile politicii
externe ruse s-au concentrat cu preponderență Asediul Sevastopolului (1854). Panoramă.
asupra soluționării așa-numitei crize orientale. Pictură de E Rubo

24
 Imperiul Rus
a se ocupa cu meș­
teșugul și comerțul,
de a se angaja în-
tr-un serviciu, de a
se înscrie la insti­
tuții de învățămînt
etc. Totodată, ei au
fost împroprietăriți
cu pămînt. Mări­
mea loturilor era
stabilită, în baza
înțelegerilor „de
bună voie”, între
moșieri și țărani, și
depindea de fer­
tilitatea solului. De
regulă însă, țăranii
eliberați erau îm­
proprietăriți cu lo­
Din Tratatul de Pace de la Paris 1 turi mici și de proastă calitate, atribuite prin răs­
30 martie 1856 cumpărare. Țăranii dintr-o așezare a domeniului
moșieresc alcătuiau o obște sau comună sătească
Art. 11. Marea Neagră este declarată teritoriu
(„mir”). Prin intermediul unui staroste se asigura
neutru: ea va fi accesibilă navelor comerciale ale
îndeplinirea la timp de către țărani a prestațiilor în
tuturor națiunilor; în apele și porturile sale sînt
favoarea moșierilor și a statului, conform princi­
interzise, categoric și pentru totdeauna, pavilioa­
piului răspunderii colective.
nele de război, fie ale puterilor riverane, fie ale
oricărei alte puteri...
Art. 13. ...Maiestatea Sa, împăratul tuturor ru­
șilor, și Maiestatea Sa imperială, sultanul, se anga­
jează să nu construiască și să nu păstreze pe
acest litoral niciun arsenal militar maritim...
Art. 21. Teritoriul cedat de Rusia va fi anexat la
Principatul Moldovei sub suzeranitatea Sublimei
Porți.
• Demonstrați că prin Tratatul de Pace
de la Paris se impuneau condiții grele
t Rusiei.
Citirea Manifestului din 19 februarie 1861
Bilanțul războiului a subminat prestigiul țaris­ Pictură de G. Measoedov
mului rus pe arena internațională. El a încetat să Reforma din 1861 a creat condiții prielnice
mai fie considerat jandarm al Europei. pentru implementarea relațiilor de piață, pentru
Înfrîngerea țarismului în Războiul Crimeii a fost trecerea la o societate industrială. Abolirea iobăgiei
firească, fiind determinată, în primul rînd, de re­ n-a însemnat lichidarea orînduirii feudale, ci numai
gresul militar și economic al Rusiei țariste. Pier­ modernizarea ei. S-au păstrat proprietatea moși­
derea războiului a pus în mod insistent problema erească și puterea autocratică.
abolirii iobăgiei.
REFORMELE DIN ANII 1863-1874
ABOLIREA IOBĂGIEI Una dintre reformele principale a fost cea a
La mijlocul anilor '50 ai secolului al XlX-lea, administrației locale. în 1864 au fost create
Rusia a intrat într-o criză profundă, care putea fi instituțiile de zemstvă județene și guberniale.
depășită doar pe calea reformelor. La 19 februarie Zemstvele erau organe elective, alese de toate
1861 a fost promulgată legea despre abolirea stările sociale, fiind preocupate exclusiv de pro­
iobăgiei - cea mai însemnată reformă a timpului. blemele economice și culturale. în 1870 au fost
Conform acesteia, țăranii au obținut libertatea de instituite dumele orășenești elective.

25

Din Regulamentul
de la 19 februarie 1861
1. Dreptul de șerbie asupra țăranilor de pe
domeniile moșierilor și asupra argațilorde la curtea
lor se desființează pentru totdeauna...
2. Moșierii, menținîndu-și dreptul de proprietate
asupra tuturor pămînturilor care le aparțin, pun la
dispoziția țăranilor, în schimbul prestațiilor sta­
bilite, pentru folosință permanentă, lotul lor de Ungă
casă; afară de aceasta, pentru a asigura exis­
tența lor și îndeplinirea îndatoririlor față de guvern
și moșieri, li se dă atîta pămînt arabil și atîtea
alte bunuri agricole, cîte s-au stabilit în baza Regu­
lamentelor locale.
3. împroprietărirea țăranilor cu pămînt și cu alte
bunuri agricole, precum și îndatoririle în folosul
moșierului, ce rezultă din aceasta, sînt determi­
nate, în majoritatea cazurilor, printr-o înțelegere
încheiată de bunăvoie între moșieri și țărani.
• Exprimați-vă părerea față de condi­
țiile de abolire a iobâgiei în Rusia.
A fost proclamată independența justiției față
de administrație, iar judecata a devenit publică.
A fost constituită avocatura.
O altă reformă importantă, cea militară, pre­
vedea serviciul militar general obligatoriu.
Reformele din anii ’60-’70 au modificat în
esență viața social-economică și politică rusă. Ele
demonstrau că Rusia a pornit pe calea transfor­
mării monarhiei feudale în monarhie constitu­
țională.
însă, fiind înfăptuite de către guvernul țarist
și moșieri, reformele aveau un caracter contra­
dictoriu. în țară s-au păstrat o mulțime de rămășițe
ale societății vechi perimate.
TENSIUNI SOCIALE Șl NAȚIONALE
Reforma agrară a provocat un val de nemulțu­
miri în rîndurile țărănimii. Revoltele țărănești au
cuprins guberniile centrale ruse, precum și Bielo-
rusia, țările baltice, Ucraina, Caucazul și alte regi­
uni. Țăranii cereau libertate deplină și anularea
imediată a obligațiilor față de moșieri.
1853 1856
începutul războiului Tratatul de Pace
C r i in e i i de ia Paris
26
în sprijinul țărănimii au venit raznocinții
(democrații revoluționari). Ei considerau că numai
o revoluție țărănească poate să ducă la elibe­
rarea poporului rus, la modernizarea statului.
Conducători ai mișcării democrat-revoluționare
erau A.l. Herzen, N.G. Cernîșevski, N.A. Do-
broliubov.
în anii 70 începe un nou val al mișcării revo­
luționare. Participanții acesteia au fost numiți
narodnici, deoarece plecau în popor pentru
a-l pregăti de luptă. Mulți narodnici au fost ares­
tați, condamnați la închisoare, exil sau muncă
silnică în Siberia. Mersul în popor a suferit
eșec.
Spre deosebire
de democrații revo­
luționari, adepții
curentului liberal
propuneau perfec­
ționarea orînduirii
de stat și soluțio­
narea tuturor pro­
blemelor pe calea
reformelor.
întețirea asu­
pririi popoarelor de
către țarism a pro­
vocat intensificarea
mișcării de eliberare
națională. Intelec­
tualitatea liberală împăratul Aleksandru al 11-lea
ucraineană milita (1855-1881)
pentru autonomia
național-culturală a Ucrainei. Opoziția din Lituania,
Letonia, Estonia a intensificat lupta împotriva
rusificării și deznaționalizării.
Un eveniment deosebit în mișcarea națională
l-a constituit răscoala din Regatul Poloniei din anul
1863. Răscoala avea două obiective: indepen­
dența națională și lichidarea definitivă a feudalis­
mului în satul polonez. Rebeliunea poloneză a
servit ca imbold pentru începerea răscoalei în
Lituania și Bielorusia Apuseană.
Cu ajutorul forțelor armate, țarismul a înăbușit
cu brutalitate mișcarea de eliberare națională. Zeci
de mii de reprezentanți ai popoarelor asuprite au
fost supuși represaliilor, fiind omorîți, întemnițați
sau exilați în Siberia. Mii de polonezi și ucraineni
au luat drumul pribegiei, emigrînd în alte țări euro­
pene și pe continentul american.
1861 1863
Abolirea Răscoala
iobăgiei din Regatul Poloniei
 □T7——.ri":—t—^țjtm vTț,
STUDIU DE CAZ
RĂSCOALA DIN REGATUL POLONIEI
Țarismul aplica sistematic politica de rusifîcare și
। s oprimare a polonezilor, de lichidare treptata a autonomiei
F Regatului Poloniei.
Politica reacționară a țarismului a provocat, la
începutul anilor ’60, un avînt puternic al mișcării de
eliberare națională. La Varșovia s-a creat organizația
* insurecțională în frunte cu Comitetul Național Central,
r Răscoala avea un caracter nu numai de eliberare
f națională, ci și social.
Răscoala a început în ianuarie 1863. Comitetul j.
Național Central s-a proclamat Guvern Național -
Provizoriu. La 23 ianuarie a fost proclamată inde­
pendența națională a Poloniei. i
Răscoala a fost înăbușită. Mii de răsculați au fost
omorîți pe cîmpul de luptă, alții au fost deportați. Mulți
polonezi au fost nevoiți să emigreze în alte țări. A fost
abrogată autonomia Regatului Poloniei, care a fost
denumit Ținutul de pe Vistula, supus total administrației î
rusești.
Totuși, datorită răscoalei, țăranii au fost împro­
prietăriți cu pamînt. Răscoala a activizat mișcarea de
eliberare din Prusia și Austria. Problema poloneză a
capătat o mare rezonanță în țările din Europa.
Poetul Vasile Alecsandri a dedicat răscoalei poloneze
poezia „Pohod na Sibir”.

• Determinați specificul mișcării de eli­

berare națională din ținuturile poloneze,
care se aflau în componența Imperiului Rus.

■-«
CERCETATI
*
SI ANALIZATI
*

EXPLICAȚI ’ODEZVOLTARE
I \ • ce condiții erau necesare pentru dezvoltarea unei econo- Țarismul și politica de deznaționalizare
mii modeme în Rusia.
Către mijlocul secolului al XIX-lea, ca rezultat al •
^•caracterulreacționara!autocrației țariste. politicii expansioniste, Imperiul Rus și-a lărgit consi- ’
'v dcrabil teritoriul. Populația dc aproximativ 68 mii. dc
REALIZAȚI locuitori reprezentana peste 70 de naționalități: bieloruși,
ucraineni, lituanieni, estonieni, letoni, finlandezi, £
< • o analiză a schimbărilor din societatea rusă în anii ’60- polonezi, români, kazahi etc. Față de națiunile neruse, •
’70 ai secolului al XIX-lea. țarismul promova o politică de deznaționalizare și de
• un tabel în care veți înscrie asemănările și deosebirile rusifîcare. Aceasta a determinat apariția mișcărilor de
principale dintre Imperiul Rus și cel Austro-Ungar. eliberare națională, care, deși au fost înăbușite cu
S • o concluzie privind necesitatea desființării iobăgiei în cruzime dc țarism, au demonstrat creșterea conștiinței
Rusia. Explicați esența acestei reforme și pronunțați-vă naționale a popoarelor subjugate.
' asupra rezultatelor ci. u
f
• Explicați ce semnifică conștiința națională
REFLECTAȚI
și care sînt factorii ce provoacă manifesta­
rea ei?
/ • asupra conținutului politicii pe care o promova guvernul
• Selectați din literatura suplimentară
l țarist în rezolvarea „crizei orientale”. informații referitoare la specificul dezvol­
• asupra lecției pe care Rusia trebuia s-o însușească în urma tării popoarelor aflate în componența Im­
f înfrîngerii în Războiul Crimeii. periului Rus.

A.

27
 STATELE BALCANICE
TEMA

La mijlocul secolului al XlX-lea în statele balcanice se intensifică mișcarea de eliberare

națională. Țările balcanice au fost focarul multor tensiuni și conflicte militare primejdioase
pentru țările Europei.

REPERE NOȚIUNI
Premisele mișcării • Skupșcina
• de eliberare națională • Mișcare
de eliberare
Caracteristica
statelor balcanice • Confesiune
religioasă
S Situația economică și politică ; f • Răscoală
: Tensiuni și mișcări sociale populară
• Drept cutumiar

GRECIA
Primul stat balcanic care și-a obținut inde­
pendența a fost Grecia (1830). Totuși, numeroase
teritorii populate de greci - Epir, Tesalia, insula
PREMISELE MIȘCĂRII Creta și altele - au rămas sub dominația otomană.
DE ELIBERARE NAȚIONALĂ Insulele Ionice erau sub protectoratul Marii Britanii.
Profitînd de Războiul Crimeii, grecii au organizat
A POPOARELOR BALCANICE răscoale antiotomane în Epir și Tesalia. Pentru a
Țările balcanice erau preponderent agrare, le reprima, în 1854, o flotă anglo-franceză a de­
în agricultură se afirmau relațiile marfă-bani și barcat în portul grec Pireu. Regele Otto a fost
avea loc diferențierea țărănimii. A crescut numărul obligat să respecte neutralitatea. Ocupanții au ple­
manufacturilor și au apărut primele fabrici, dar cat abia în 1857, menținînd controlul asupra finan­
continuau să existe și meșteșugurile. Se apro­ țelor țării. Aceasta a provocat nemulțumirea bur­
funda procesul de urbanizare. gheziei, a micilor proprietari și a intelectualității.
Tratatul de Pace de la Paris din anul 1856 a în anul 1859, Grecia trece printr-o criză poli­
creat condiții favorabile pentru a importa din tică. Regele a dizolvat parlamentul și a recurs la
Imperiul Otoman mărfuri industriale occidentale, represiuni. Drept răspuns, în 1862, în urma unei
care concurau cu produsele manufacturierilor și insurecții, Otto a fost înlăturat și tronul a fost ocupat
ale meseriașilor locali, ceea ce a dus la ruinarea de regele George din dinastia domnitoare dane­
acestora. ză, susținut de Anglia. Insulele Ionice au fost alipite
O particularitate a acestor țări era structura la Grecia.
etnică multinațională și existența mai multor în anul 1864 se adoptă o constituție care
confesiuni: ortodoxă, catolică, musulmană etc. înființa un parlament unicameral. Deputății erau
Acest fenomen și-a pus amprenta pe mișcarea de aleși prin sufragiu universal. Au fost proclamate
eliberare națională, provocînd conflicte politice, libertățile democratice.
în anul 1866, pe insula Creta s-a dezlănțuit o
interetnice și religioase.
nouă răscoală. Guvernul format a proclamat unirea
Populația țărilor balcanice în anul 1850 Cretei cu Grecia. Voluntari din multe țări au venit în
NAȚIONALITATEA | NUMĂRUL |
INCLUSIV MUSULMANI ajutorul răsculaților. Turcii au reușit să înfrîngă
răscoala, însă, sub presiunea marilor puteri, în
BULGARI 4 600 000 100 000 de locuitori care vorbeau insula Creta s-a stabilit o administrație locală.
și limba bulgară
S1RBI 2 860 000 400000
GRECI 1 127 000 50 000
OSMANLÎI (TURCI) 700 000 700000 BULGARIA
ALBANEZI 600 000 300000
AROMÂNI 300000 - Poporul bulgar suferea cel mai mult din cauza
EVREI 250000 • jugului otoman. Pe teritoriul bulgar erau dislocate
ARMENI 100000 - numeroase garnizoane turcești. Armata și funcționarii

28

turci îi jefuiau pe bulgari, le luau mărfurile. Ca răs­
puns, bulgarii organizau detașamente de haiduci
care luptau cu turcii. în timpul Războiului Crimeii
ei au luptat în calitate de voluntari în armata rusă.
Totuși, Tratatul de Pace de la Paris din anul 1856
n-a schimbat situația Bulgariei.
In anii ’60 s-a activizat
mișcarea de eliberare națio­
nală. Biserica bulgară a rupt
relațiile cu Patriarhia de la
Constantinopol. în 1870,
Poarta a recunoscut autono­
mia exarhatului bulgar pentru
ca să amplifice discordia din­
tre bulgari și greci.
La sfîrșitul anilor '60 ia
Gh.RAKOVSKI naștere mișcarea de ceată
(1821-1879) sub conducerea lui Gheorghi
Organizatorul mișcării RakOVSki. El Spera Să ridice
dc haiduci în Bulgaria poporul bulgar la răscoala
antiotomană cu ajutorul hai­
ducilor organizați în cete. Multe cete se formau pe
teritoriul României, care tre­
ceau apoi în Bulgaria. Dar po­
porul bulgar, nefiind pregătit,
nu se asocia răsculaților.
Înțelegînd cauza acestei
nereușite, Vasil Levski și Liu-
ben Karavelov au pus ba­
zele unei rețele de organizații
revoluționare în Bulgaria, ca­
re pregăteau rebeliuni.
în 1870, a fost constituit,
la București, Comitetul Cen­
L. KARAVELOV
tral Revoluționar Bulgar,
care și-a propus drept scop (1834-1879)
Scriitor și om politic
eliberarea țării de sub jugul bulgar. Membru al Co­
turcesc. în anul 1872, a avut mitetului Central Re­
loc adunarea generală a voluționar Bulgar.
Din memorile negustorului N. Palauzov
despre situația bulgarilor
din Turcia europeană
...E greu de descris ce suferințe suportă Bul­
garia în decurs de aproape jumătate de mileniu...
Bulgarii decedează zilnic din cauza abuzurilor și a
săbiei osmanlîilor, religia este prigonită; viața fie­
căruia depinde de despotismul oricărui turc; drep­
turile personale nu sînt asigurate prin lege și, într-un
cuvînt, nimeni nu poate garanta că el mîine va fi în
viață și că proprietatea lui nu va fi delapidată.
• Demonstrați prin exemple concrete ca și
situația altor popoare subjugate de Imperiul
Otoman era la fel dc complicata.
Statele balcanice
acestui comitet, care a adoptat programul și statu­
tul organizației. Președinte a fost ales Liuben
Karavelov, iar conducător al organizațiilor din țară
- Vasil Levski. însă în 1873, Vasil Levski a fost
trădat și turcii l-au omorît. Ulterior, a fost format
Comitetul Revoluționar Provizoriu. Din acesta
făcea parte și Hristo Botev, care a trăit și a activat
un timp în Basarabia.
SERBIA
Congresul de la Paris din anul 1856 a schim­
bat situația Serbiei. Deși a rămas în continuare o
țară vasală Imperiului Otoman, ea nu se mai afla
sub protectoratul Rusiei, ci sub cel al puterilor
europene, semnatare ale Tratatului de Pace de
la Paris. Intrarea armatei străine pe teritoriul
Serbiei, fără asentimentul prealabil al statelor
protectoare, a fost interzisă. Se proclama liberta­
tea navigației pe Dunăre, ceea ce avea o mare
importanță pentru Serbia, care era lipsită de
ieșire la mare.
în 1858, la adunarea Skupșcinei (adunare
a stareișinilor), de ziua Sfîntului Andrei, liberalii
l-au înlăturat de la putere pe Aleksandr Kara-
gheorghe și l-au reîntronat pe Milos Obre-
noviâ. Fiind un autocrat înveterat, acesta a trans­
format Skupșcina într-un organism consultativ.
După moartea lui Milos, pe tron s-a urcat Mihail
Obrenovic. El a promovat o politică internă reac­
ționară, a redus și mai mult rolul Skupșcinei, pe
care o convoca o dată în trei ani, a schimbat
funcțiile Consiliului de Stat și a adoptat un șir de
legi, modificînd astfel Constituția din 1838. Con­
siliul de Miniștri era desemnat
de el și i se supunea. Au fost
introduse multe impozite noi,
ceea ce a provocat nemulțu­
mirea poporului.
Mihail Obrenovic a intro­
dus serviciul militar obligatoriu
și a format o armată de 90 de
mii de ostași, cu care spera să
elibereze țara de sub jugul oto­
man și să formeze o Serbie
mare, care ar fl inclus popoa­
rele slave de sud. M. OBRENOVIC,
Pe la mijlocul anilor '60, principe al Serbiei
Mihail Obrenovic a încheiat (1860-1868)
tratate cu Muntenegru, Gre­ A reorganizat armata
cia, România și cu organiza­ și s-a orientat spre o
țiile bulgare, formînd Alianța alianță cu Rusia, împo­
Balcanică, al cărei scop era triva Imperiului Oto-
să elibereze popoarele ,nan-
acestor țări de sub dominația turcească. însă con­
tradicțiile dintre aliați și asasinarea principelui
29
 Mihail în anul 1868 au sortit eșecului această în 1856, Danilo a trimis
tentativă. un delegat la Congresul de
Cercurile militare l-au instalat pe tron pe Mi- la Paris, cu un mesaj ce con­
lan Obrenovid, nepotul lui Mihail. La putere au ținea rugămintea de a extin­
venit liberalii moderați. în anul 1869 ei au adoptat de teritoriul țării și de a-i
o nouă constituție. Reformele liberalilor au con­ acorda^ acesteia indepen­
tribuit la formarea burgheziei industriale și cămă- dență. însă marile puteri au
tărești. Deoarece Skupșcina populară nu dorea refuzat să satisfacă aceste
să se supună principelui, Milan a dizolvat-o, revendicări.
aducînd la putere conservatorii. Profitînd de răscoala
din Herțegovina din1850,
principele a încercat să-și DANILO,
Din Constituția Serbiei de la 1869 extindă teritoriul, dar Poarta principe
Art. 1. Principatul Serbiei este o monarhie con­ n-a permis această acțiune, al Muntenegrului
stituțională ereditară cu reprezentanță populară. însă în anul 1858, munte­
Art. 2. Principele este șeful statului... Persoana A întărit autocrația și
negrenii i-au zdrobit pe turci,
lui este intangibilă. proprietatea privată, a
care năzuiau să pună stă-
Art. 4. Puterea legislativă îi aparține principelui modificat legile.
pînire pe Grahovo.
și Skupșcinei populare. După asasinarea lui Danilo, pe tron se urcă
Art. 5. Principele aprobă și emite legile.
nepotul său, Nikolai Petrovic (1860-1918), care a
Art. 23. Toți sîrbii sînt egali în fața legii.
continuat lupta cu turcii. Dar în anul 1862, în ur­
Art. 24. Libertatea personalității și dreptul la
ma presiunilor Franței și Rusiei, această rezistență
proprietate se garantează.
Art. 42. Skupșcina populară e alcătuită din a încetat. Principele Nikolai susținea formarea
deputați aleși de popor și membri numiți de principe. Alianței Balcanice și a încheiat, în anul 1866, cu
Art. 89. Marea Skupșcină populară este aleasă Mihail Obrenovib un tratat de alianță.
de către popor. După asasinarea lui Mihail Obrenovic, princi­
pele Nikolai a încercat să obțină rolul principal în
• Compăruți Constituția Serbiei din
1869 cu Constituția Greciei din 1864.
lupta pentru eliberarea popoarelor slave din
Balcani.

MUNTENEGRU
Primul domnitor laic al Muntenegrului a fost
Danilo (1851-1860). El a renunțat la rangul de
mitropolit și s-a proclamat principe. Separarea
de puterea ecleziastică a lichidat o formă arha­
ică de guvernare, care frîna consolidarea sta­
tală, și a îmbunătățit situația internațională a
Muntenegrului.
Danilo combătea separatismul tribal. Astfel, în
1855, a fost adoptat Codul general de legi, care
oficializa centralismul și forma autocrată de guver­
nare, stabilea egalitatea cetățenilor în fața legii,
apăra proprietatea privată. Paralel cu legislația scrisă,
se păstrau rămășițe ale dreptului cutumiar. Vendeta
(răzbunarea prin sînge) era foarte răspîndită în țară.
ALBANIA
La sfîrșitul secolului al XVIII-lea pe teritoriul
Albaniei existau două pașalîcuri: la nord - pașalîcul
Scodra, în frunte cu Mahmud-pașa, și la sud - lani-
na, în frunte cu Ali-pașa. Ambele pașalîcuri luptau
pentru dominație în Albania, fapt de care au profitat
turcii și le-au lichidat în 1831.
în anii ’30-’40 ai secolului al XlX-lea au avut
loc mai multe răscoale antiotomane (1831, 1836
și 1847), care au stimulat mișcarea de renaștere
națională a poporului albanez. încurajați de suc­
cesele mișcării de eliberare din România și Bul­
garia, tinerii albanezi luptau pentru autonomie
politică, economică și culturală, iar mai tîrziu -I
pentru independența față de Turcia.

1864

Congresul Adoptarea încheierea Adoptarea

de Pace Constituției constituirii Constituției
de la Paris Greciei Alianței Balcanice Serbiei

30
 ■JT'■j’ibW—avr 2—\”*
y
r .i ■ nq
r EXTINDERE
^CONGRESUL DE PACE DE LA PARIS Șl SCHIMBĂRILE DIN BALCANh
Congresul de la Paris (1856) a pus începutul
Din prevederile 1
unor transformări social-politice șl economice
Congresului de Pace de la Paris
în țările balcanice, care au contribuit la dez­
voltarea lor economică și spirituală. 1856
Art. 28. Principatul Serbiei va continua să se bucure
Memoriul prințului Danilo, y din partea Sublimei Porii de drepturile și imunitățile fixate
adresat reprezentanților puterilor și determinate de hatișerifurile puse de aici înainte sub
garante la Congresul de Pace garanția colectivă a puterilor contractante. în consecință,
de la Paris din 1856 zisul Principat va păstra o administrație independentă
1. Recunoașterea, pe cale diplo­ și națională, de asemenea și libertatea deplină a culturii,
matică, a Muntenegrului ca principat in­ legislației, comerțului și navigației...
dependent.
2. Extinderea țării spre Herțegovina și
Albania.
3. Stabilirea exactă a granițelor țării
cu Imperiul Otoman, după cum s-a pro­
cedat cu Austria.
4. Alipirea la Muntenegru a ținutului
de coastă de la Bar.
Cerințele acestui memoriu au fost satis­
făcute doar parțial.

• De ce statele europene doreau să-și

extindă pozițiile în Balcani? Ce interese
strategice urmăreau ele? Consiliul militar în Cetinje. Gravură din anul 1859

EXPLICAȚI AUTODEZVOLTARE
\ • problemele principale care urmau să fie
p rezolvate de popoarele balcanice.
Națiunea și drepturile ei a
• de ce se intensifica mișcarea dc eliberare națio­ NAȚIUNE AUTODETERMINARE
nală în țările balcanice. Formă istorică de comu­ Principiu potrivit căruia
nitate umană, apărută la orice națiune are drep­
k REALIZAȚI începutul epocii modeme, tul fundamental de a-și
f • o hartă mută pe care să indicați influența șta­ avînd la bază unitatea lim­ alege de sine stătător
if tclor străine în Balcani. bii, teritoriului, vieții eco­ calea de dezvoltare po­
• un eseu despre situația popoarelor incluse în nomice, facturii psihice și litică, economică, soci­
Imperiul Otoman și, respectiv, în cel Austro- comunității culturale. ală și culturală.
Ungar.

REFLECTAȚI • Demonstrați importanța creării statului național în baza

• asupra trăsăturilor comune în dezvoltarea sta-
f tclor balcanice: Grecia, Bulgaria, Serbia,
k’ Muntenegru.
r • asupra succeselor mișcării de eliberare a
p popoarelor balcanice în anii ’60-’70 ai
secolului al XlX-lca.
unui exemplu concret.
f
• în baza lecțiilor anterioare, formulați cîteva concluzii
generale cu privire la mișcarea de eliberare națională a
popoarelor din Europa și America.
• Descrieți, în viziune personală, caracteristicile unui popor
liber.

31
 RĂZBOIUL DE SECESIUNE DIN STATELE UNITE ALE AMERICII
TEMA 8
Odată cu restabilirea integrității SUA, a fost anulată sclavia și a fost rezolvată pe cale
democratică problema agrară. Âu fost create condiții pentru dezvoltarea capitalismului
în toată amploarea sa pe întreg teritoriul SUA.
Războiul de Secesiune, 1861-1865
INTENSIFICAREA CONTRADICȚIILOR
DINTRE NORD Șl SUD.
ÎNCEPUTUL RĂZBOIULUI CIVIL
în anii '50 ai secolului al XlX-lea, contradicțiile
dintre statele libere de la nord și statele sclavagiste
de la sud se intensifică tot mai mult, îndeosebi din
cauza sistemului de sclavie, care frîna dezvoltarea
societății americane.
Amploarea acțiunilor împotriva sclaviei ame­
nința interesele economice și politice ale stăpî-
nitorilor de sclavi.
Contradicțiile s-au acutizat mai ales odată cu
formarea noilor state la nord de paralela 36° 30',
care, conform compromisului Missouri din 1820,
urmau să fie primite în componența SUA doar ca
state libere de sclavie.
în anul 1854, noul stat Kansas, format la nord
de paralela 36° 30', trebuia să fie cooptat în
Uniunea Americană ca stat liber. Dar președintele
SUA, Pierce (adept al sclaviei) a propus ca
acceptarea noilor state să fie decisă nu de
Congres, ci de populația acestui stat, prin plebiscit.
Astfel se anula „compromisul Missouri".
Ca o reacție la propunerea lui Pierce, în Kan­
sas a izbucnit un adevărat război civil (1854-1857).
în cele din urmă, Kansasul a fost primit în Uniune
ca stat liber, iar statul Nebraska, format și el la
nord de paralela 36° 30', a rămas stat sclavagist.
Aceasta însemna că sclavia putea fi răspîndită
oriunde pe teritoriul SUA.
32
REPERE NOȚIUNI
. Contradicțiile • Secesiune
din societatea americană • Război civil
- Secesiunea Sudului • Expansiune
/ Războiul Civil teritorială
’ din 1861-1865 • Discriminare rasială
. Reconstrucția Sudului • Reconstrucție
Un exemplu de ofensivă a stăpînilor de sclavi
pentru menținerea sclaviei a fost cazul sclavului
de culoare Dred Scott. Acesta a fost adus de către
stăpînul său în statul liber de sclavie Illinois, ale
cărui legi declarau liber orice sclav care nimerea
pe teritoriul său. însă Curtea Supremă n-a
recunoscut libertatea lui Dred Scott, argumentînd
că un stat liber nu trebuie să acorde libertate
sclavilor din statele sclavagiste. Astfel, stăpînii de
sclavi, de fapt, nu erau împiedicați să introducă
sclavia în „statele libere”.
Problema sclaviei a dus la tensionarea relațiilor
dintre Nord și Sud, unde aboliționiștii devin tot mai
activi. în octombrie 1859 izbucnește o răscoală
sub conducerea lui John Brown, care a semănat
Din discursul lui John Brown
la condamnarea sa la moarte
Acum, dacă este neapărat necesar să-mi dau
viața pentru sprijinirea justiției și să-mi amestec
sîngele meu cu cel al copiilor mei și cu sîngele
milioanelor de sclavi din această țară, ale căror
drepturi sînt nerespectate de legile rele, crude și
nedrepte, atunci fie ca aceasta să se împlinească.
• Expuneți-vă opinia, pornind de la con­
vingerile lui J. Brown.
Folosirea muncii sclavilor pe plantațiile de bumbac
 Războiul de Secesiune din SUA
panică în rîndurile stăpînilor de sclavi de la Sud,
dar care a fost înfrîntă, iar conducătorul ei spîn-
S-a născut într-o familie de mici
zurat. Răscoala condusă de John Brown a fost pre­ fermieri. în tinerețe a lucrat ca
ludiul Războiului Civil din SUA.
muncitor silvic, tîmplar, mate-
Conflictul dintre Nord și Sud a atins apogeul
în urma alegerilor prezidențiale din 1860, la care lot, șef de poșta, iar apoi ca avo­
a învins Abraham Lincoln, candidatul Partidului cat. A fost un om foarte mo­
Republican, format în anul 1854. dest, avînd concepții demo­
Astfel s-a pus capăt dominației politice a cratice și fiind adeptul
stăpînilor de sclavi care au hotărît să iasă din abolirii sclaviei. în
componența SUA. popor era numit
Abraham LINCOLN (1809-1865) „cinstitul Abe”.
Din discursul inaugural al lui A. Lincolî?

4 martie 1861 acestui act, și în el e tot sufletul meu.” Au fost

Dezmembrarea Uniunii federale, pînă mai ieri
o simplă amenințare, a devenit astăzi o tentativă
formidabilă. Eu susțin că, în spiritul legii universale
și al conștiinței, Uniunea statelor noastre este per­
petuă...
Această concluzie e confirmată de însăși
istoria Uniunii...
Cetățeni,... în mîinile voastre, nemulțumițiimei
concetățeni, și nu într-ale mele, se află teribila
problemă a războiului civil.
Guvernul nu vă va ataca. Nu veți avea război,
dacă nu veți fi voi agresorii.
...Nu sîntem dușmani, ci prieteni. Nu trebuie să
fim dușmani.
Deși patimile au întins la maximum coarda
afecțiunii noastre reciproce, ele nu trebuie să o
rupă...
• Deduceți atitudinea președintelui
Abraham Lincoln cu referire la conso-
M lidarea Uniunii Statelor.
dezrobiți 3,5 milioane de sclavi. Emanciparea
negrilor a fost, în esență, o revoluție socială și
economică.
Avînd puterea politică în mîinile lor, republicanii
au înfăptuit transformări ample. Au adoptat o nouă
taxă vamală protecționistă, proiectul de construcție
a unei căi ferate continentale, o lege agrară (1862),
care garanta loturi de 160 de acri fără plată celor
care se stabileau acolo cu traiul și le valorificau
timp de 5 ani. în anul 1863 a fost introdus un
sistem bancar unitar și o monedă unică.
SFÎRȘITUL RĂZBOIULUI CIVIL
Acțiunile realizate de guvernul federal au
cimentat societatea americană în lupta împotriva
Confederației. Proclamarea emancipării negrilor
admitea înrolarea lor în armata federală, în rîn­
durile căreia au luptat 200 000 de americani de
culoare.

Generalul
SECESIUNEA SUDULUI GRAM
(1822-1885)
Avînd drept scop apărarea propriilor interese
și, în special, păstrarea sclaviei, plantatorii din Sud Generalul Comandant
au format Confederația Statelor din Sud, în frunte LEE suprem
cu plantatorul Jefferson Davis. Astfel s-a produs (1807-1870) al armatelor
secesiunea. încercarea lui Lincoln de a aplana nordiste
Comandant în Războiul
conflictul pe cale pașnică a eșuat. Confederația, suprem de Secesiune.
care avea o armată bine pregătită, în aprilie 1861, al armatelor Președinte
dezlănțuie un război civil, care durează pînă în sudiste
1865. ’ al SUA
în Războiul (1869-1877)
în toamna anului 1862, Nordul, profitînd de de Secesiune.
superioritatea sa în resurse financiare, începe A capitulat
să-și spună cuvîntul. Speranțele Confederației de la Appomattox
a fi recunoscută de către statele mari europene și (1865)
de a le implica pe acestea în război au fost
zadarnice. Guvernul federal a efectuat unele reorganizări
La 1 ianuarie 1863, Lincoln a semnat Procla­ în conducerea armatei. în 1864 a fost numit un
mația emancipării negrilor. „Dacă numele meu va nou comandant suprem - talentatul general Grant,
nimeri cîndva în istorie, zicea el, se va datora care, împeună cu generalul Sherman, a realizat

33
TEMA 8
un nou plan de luptă ce prevedea incursiuni masi­
ve în spatele forțelor inamice, acapararea căilor
de comunicație și aprovizionare ale inamicului,
izolarea și distrugerea lui.
în aprilie 1865, Grant, înaintînd dinspre Vir-
ginia, a încercuit capitala confederaților - Rich-
mond. Comandantul suprem al armatei Confe­
derației, iscusitul general Lee, a cărui armată a
fost decimată, pentru a nu sacrifica alte vieți
omenești, a dus tratative privind capitularea, care
s-a și produs la 12 aprilie 1865. După ce Lee și-a
dat cuvîntul de onoare că nu va mai ridica sabia
împotriva Uniunii, generalul Grant a permis ofițerilor
Confederației să-și păstreze armele albe, iar
soldaților - caii și catîrii, și să plece pe la casele
lor. Războiul civil s-a încheiat.
RECONSTRUCȚIA SUDULUI
Războiul civil din SUA a fost unul dintre cele
mai istovitoare și distrugătoare războaie din secolul
al XlX-lea. El s-a soldat cu 620 000 de victime și
cu devastarea economiei statelor sudice. în fața
politicienilor nordiști a apărut complicata sarcină
de reconstrucție a vieții sociale și economice a
Sudului.
La 14 aprilie 1865, într-o ședință a guvernului,
președintele Lincoln și-a exprimat dorința ca
această reconstrucție să se realizeze fără perse­
cuții. Seara, Lincoln a asistat la o reprezentație
teatrală, unde a fost împușcat de un fanat con­
federat - actorul Booth.
Noul președinte, Andrew Johnson, a grațiat
aproximativ 13 000 de sudiști. Cele 11 state rebele
au fost împărțite în 5 guvernăminte conduse de
foștii generali ai armatei Nordului. Acestora li s-a
încredințat reconstrucția Sudului.
în 1867 au fost convocate congresele elec­
torilor pentru a fi discutate amendamentele 13,14
și 15 la Constituția SUA. Acestea prevedeau abo­
lirea sclaviei și egalarea în drepturi civile și politice
a negrilor cu albii. Congresele au ales organele
puterii de stat, au proclamat noile constituții de­
mocratice și au ales senatorii și membrii Camerei
Reprezentanților în Congresul Uniunii, printre care
erau și 16 negri. După aceasta, statele rebele au
fost reprimite în Uniunea Americană.
1854 1859
Formarea noului Răscoala lui
stat Kansas John Brown
34
Cu acest mijloc de transport, la mijlocul secolului al
XlX-lea, a început cucerirea vestului Americii de Nord,
unde s-au descoperit zăcăminte de aur.
Reconstrucția a durat pînă în 1877, în care
răstimp au fost înfăptuite reforme de lichidare a
consecințelor sistemului sclavagist, ce frîna dez­
voltarea capitalistă a Sudului. Dar aceste refor­
me n-au fost destul de consecvente. Unele ră­
mășițe ale sclavagismului au persistat în economie
și în conștiința oamenilor.
Situația negrilor nu s-a schimbat radical.
Nefiind împroprietăriți, ei au fost nevoiți să lucreze
la fabrici și uzine sau să devină arendași ai
pămînturilor foștilor stăpîni.
Folosind puterea lor economică, plantatorii din
Sud au reușit să-și restabilească treptat pozițiile
în viața politică. Pentru a-i obliga pe negri să lu­
creze pe plantații în condiții neconciliabile, noile
adunări legislative din statele din Sud au aprobat
codurile de represiune a negrilor, care reglemen­
tau libertatea lor. De exemplu, negrii șomeri puteau
fi declarați vagabonzi și supuși urmăririi judiciare.
Congresul american a adoptat o lege prin care
se introducea regimul de segregație între albi și
negri, ceea ce însemna discriminare rasială.
Pentru intimidarea negrilor, plantatorii au creat
organizații reacționare, cea mai însemnată fiind
Ku Klux Klan, care recurgea la linșarea negrilor,
în ultimă instanță, reconstrucția s-a terminat cu
un compromis între plantatorii din Sud și capitaliștii
din Nord.
Războiul civil din SUA a avut o mare însem­
nătate istorică. El poate fi considerat o revoluție
nord-americană democratică.
1861-1865 1867
Războiul civil Reconstrucția
din SUA Sudului SUA
 Războiul de Secesiune din SUA
STUDIU DE CAZ

MODERNIZARE Șl PROGRES PE CONTINENTUL AMERICAN

America a evoluat de la valorificarea de noi teritorii Către anul 1870, New York-ul avea peste un milion
, k spre construcția unor mari centre comerciale și de locuitori. Marele oraș comercial și industrial era în
industriale. centrul atenției oamenilor de afaceri nu numai din SUA, j
ci și din Europa.

*
„Trenul mișcător” în văile rîului Missouri. 1847 Orașul New York la secolului al XlX-lea

• Comparați aceste imagini și identificați deosebirile dintre ele.

• Determinați cauzele ascensiunii economice rapide în societatea americană.

£
EXPLICATI ^DEZVOLTARE
• care a fost obiectivul principal al vieții politice a SUA Războiul dc Secesiune
la mijlocul secolului al XlX-lea.
Către mijlocul secolului al XlX-lea, în cadrul SUA
• care au fost cauzele războului civil din SUA.
s-a produs o diferențiere evidentă:

STATELE DE SUD STATELE DE NORD

REALIZATI • foloseau munca scla­ • se bazau pe produc­
o analiză a legilor democratice care au fost emise în vilor; ția industrială;
timpul războiului civil. • se bazau pe agricul­ • aveau o structură
tură; socială capitalistă;
o caracteristică a factorilor care au condus la acutizarea
contradicțiilor dintre Nord și Sud. • rolul dominant în eco­ • erau în fruntea miș­
nomie îl dețineau marii cării aboliționiste.
proprietari de plantații
de bumbac.
REFLECTAȚI
asupra însemnătății transformărilor care au avut loc în • Gîndiți-vă, de ce era amenințată Uniunea
societatea americană în anii ’60-’70 ai secolului al Statelor Americane?
XlX-lea. • Explicați prin ce metode putea fi păstrată
unitatea țării?
asupra importanței luptei de eliberare a negrilor.

35
 EVALUARE SI AUTOEVALUARE
F

I. Descrieți succint evenimentele istorice care au avut loc în anii:

II. Interpretați hărțile istorice de mai jos conform planului:

a) spațiul reprezentat;
b) semnificația culorilor șl simbolurilor;
c) deosebirile și asemănările dintre hărți;
d) concluzii și aprecieri.

III. Analizați (individual, în perechi sau în grup) ilustrațiile, ținînd cont de titlu, subiect,
tip (portret, caricatură, eveniment istoric), cromatică, personaje, obiecte, contextul istoric
și cultural al epocii.

Regina Angliei, Victoria, la deschiderea Marii Expoziții Oraș și orășeni la mijlocul secolului
Internaționale în Palatul de Cristal. Londra. 1851 alXIX-lea

36
 IV. Descrieți portretele personalităților istorice. Examinați în echipă și identificați

ivaluare
caracteristicile comune și individuale ale acestor personalități.

Regina Victoria Abraham Lincoln Otto von Bismarck

(1837-1901) (1809-1865)
V. Citiți și comentați documentele de mai jos.
A se lua în considerare:
- denumirea documentelor;
- epoca și ideile principale;
- intențiile autorilor și atitudinile acestora față de
faptele descrise;
- alte tipuri de texte și documente;
- concluziile și propunerile formulate.
Căile unificării Germaniei în viziunea
lui Bismarck (1862)
Germania urmărește cu atenție nu liberalismul
Prusiei, ci puterea ei; Bavaria, Wurtenberg și Baden
n-au decît să manifeste înclinații liberale: Prusia trebuie
să-și consolideze puterea și să o tină pregătită pentru
momentul favorabil pe care l-a pierdut de mai multe
ori; granițele stabilite în baza tratatelorde la Viena nu
mai sînt propice unei vieți de stat normale; problemele
mari ale epocii nu se mai decid prin discursuri și prin
hotărirea majorității (aceasta a fost marea greșeală
din anii 1848 și 1849), ci prin foc și sabie.
(1815-1898)
Din discursul inaugural al Președintelui ▼
SUA, A. Lincoln (4 martie 1861)
...Uniunea este mult mai veche decît Consti­
tuția. Ea s-a format, în fapt, prin Articolele de Aso­
ciere din 1774. A fost dezvoltată și continuată de
Declarația de Independență din 1776. A fost dez­
voltată mai departe prin jurămîntul și angajamentul
explicit al tuturor celor treisprezece state, cuprinse
în articolele Confederației din 1778, în sensul că
ea trebuie să fie veșnică.
Cetățeni,... în mîinile voastre, nemulțumițiimei
concetățeni, și nu într-ale mele, se află teribila
problemă a războiului civil.
Guvernul nu vă va ataca. Nu veți avea război,
dacă nu veți fi voi agresorii.
Voi n-ați depus jurămînt pentru a distruge statul,
în timp ce eu am depus jurămîntul cel mai solemn
„de a-l menține, de a-lproteja și de a-l apăra".
...Nu sîntem dușmani, ci prieteni. Nu trebuie
L să fim dușmani.

Autoevaluare:
V I. încercați să vă apreciați potențialul și realizările, tinzînd să deveniți tot mai obiectivi.
După efectuarea acestor exerciții, veți putea:
- să identificați cîteva greșeli pe care le-ați comis;
- să identificați cîteva domenii pe care le-ați putea îmbunătăți;
- să vă organizați timpul.
A. Am făcut tot posibilul pentru a dezvolta 10987654321 A. Știu că n-am făcut aproape nimic pentru
o relație sănătoasă cu colegii. a dezvolta o relație sănătoasă cu colegii.
B. întotdeauna profit de orice moment 10987654321 B. Sînt deseori încăpățînat(ă) și nu profit
pentru a comunica eficient. de ocazii pentru a comunica eficient.
C. întotdeauna îmi planific ceea ce doresc 10987654321 C. Procedez așa cum îmi vine în cap la
să realizez. moment.
D. încerc să văd o situație într-un mod nou, 10987654321 D. Ceea ce a fost nu se schimbă.
original.
E. încurajez colegii să-și realizeze obiec­ 10987654321 E. Nu-mi place cînd cineva mă învață și
tivele. nici să învăț pe alții.

37
TEMA 10
Capitolul II. Tarile Huropei și Americii ia sfieșitul
secolului XK-mceputu! secolului XV

DE LA CAPITALISMUL LIBERAL LA CAPITALISMUL MONOPOLIST

Către sfîrșitul secolului XlX-începutuI secolului XX, în urma accelerării revoluției

industriale, țările dezvoltate au trecut de la capitalismul liberal la capitalismul monopolist,
în perioada respectivă au loc progresul economic, democratizarea vieții politice, dar se
adîncesc tensiunile sociale, se intensifică mișcările de eliberare națională și se acutizează
raporturile internaționale. Ca rezultat al dezvoltării inegale a capitalismului și al politicii
externe imperialiste promovate de marile puteri, are loc reîmpărțirea lumii în zone de
influență și, evident, extinderea imperiilor coloniale.

NOȚIUNI
Progresul economic • Criză
economică
Formarea organizațiilor
monopoliste ' Concentrarea
de capital
Inegalitatea dezvoltării economice
' Capital
Crizele economice financiar
Politica de expansiune colonială ' Bancă
Contradicții între blocurile Monopol
militaro-politice Concurență

rarea regimului politic liberal-democratic în princi­

Sonde de petrol în SUA
PROGRESUL ECONOMIC
în a doua jumătate a secolului al XlX-lea, țările
capitaliste avansate, mai ales cele din Europa
Occidentală și America de Nord, au cunoscut o
intensă dezvoltare economică. Volumul producției
industriale mondiale s-a mărit de 3 ori, iar în
Europa acest indice a sporit de 6-7 ori. SUA le
revenea 1/3 din întreaga producție industrială
mondială.
Unul din factorii care au stimulat avîntul eco­
nomic a fost explozia demografică. în 1850-1900,
populația globului pămîntesc a crescut de la 1 093
mii. de oameni la 1 551 mii. Acest fapt se explică
prin scăderea mortalității și a morbidității, ca rezultat
al îmbunătățirii rației alimentare și al progresului
în medicină, al combaterii bolilor, mai ales a celor
epidemice.
Factori decisivi pentru evoluția economiei ca­
pitaliste au fost progresul tehnico-științific, instau-
palele țări capitaliste din Europa și America de
Nord, realizarea unor reforme progresiste în dome­
niul social-economic, politic și cultural.
Inventarea și utilizarea electromotorului, tram­
vaiului, becului electric, radiotelegrafului au dat
naștere unei noi ramuri industriale de mare impor­
tanță - electrotehnica. Descoperirile științifice în
domeniul chimiei au determinat apariția și dezvolta­
rea industriei chimice.
Inventarea turbinei cu abur și a celei hidraulice,
a motorului cu ardere internă revoluționează do­
meniul energeticii. Tot mai des petrolul este
folosit drept combustibil.
Progrese importante s-au înregistrat în agri­
cultură, datorită drenajului în zonele mlăștinoase,
utilizării noilor unelte de muncă și îngrășămintelor
organice și chimice.
O consecință a revoluției industriale a fost și
transformarea radicală în domeniul transporturilor
și al mijloacelor de comunicație. O inovație impor­
tantă a fost automobilul, iar ulterior - avionul.
Vaporul ia locul corăbiilor cu pînze, se constru­
iesc canale între mări și oceane (canalele Suez și
Panama), porturi mari.

38
 Telegraful electric a fost o revoluție printre tot mai strînse și duceau la apariția capitalului
mijloacele de comunicație. Prin scufundarea financiar.
cablului la fundul oceanului, în 1914, s-a stabilit o Pentru capitalismul monopolist devine caracte­
legătură permanentă, rapidă și sigură între țările ristic exportul masiv de capital, care aducea un
aflate pe diferite continente. venit mai mare decît exportul de mărfuri. La hotarul
secolelor XIX și XX, organizațiile monopoliste devin
factorul dominant în economia țărilor capitaliste
FORMAREA MARILOR ORGANIZAȚII avansate și tot ele influențează puternic întreaga
MONOPOLISTE viață a societății.
Capitalismul liberal cunoaște apogeul dezvol­
tării sale în anii '60-70 ai secolului al XlX-lea. în INEGALITATEA DEZVOLTĂRII
această perioadă primatul îi aparținea industriei ECONOMICE A ȚĂRILOR LUMII
ușoare. Existau întreprinderi mici și mijlocii. Pentru *
funcționarea lor se cerea un capital mic și un număr Gradul de industrializare a principalelor state
redus de muncitori. capitaliste în perioada respectivă era diferit.
La răscrucea secolelor XIX și XX situația se
Inegalitatea dezvoltării economice:
schimbă. Rolul principal în industrie îi revine in­
dustriei grele, mai ales siderurgiei și construcției extracția de cărbune (în mii. tone)
de mașini. întreprinderile mari, cu sute și mii de ȚARA 1860 | 1870 1880 1890 | 1900 1910
muncitori, echipate cu utilaj tehnic modern și
SUA 16 33 68 141 254 441
costisitor, necesitau și un capital mare. Totodată,
ANGLIA 81 112 149 185 229 269
capitalurile acumulate de întreprinzători nu puteau
GERMANIA 12 23 42 64 109 151
fi folosite la întreprinderile particulare mici și
mijlocii, lată de ce în anii 70 ai secolului al XlX-lea
capătă o răspîndire largă societățile pe acțiuni, Nivelul dezvoltării economice a acestor state
care atrag mijloacele bănești disponibile și care depindea de mai mulți factori: prezența capitalurilor,
contribuie la formarea întreprinderilor mari. Aceste existența unei burghezii întreprinzătoare și cu un
unități economice, fiind rezultatul concentrării nivel intelectual avansat, liberalizarea regimului
capitalului și producției, produceau multă marfă politic și economic, existența materiei prime și a
de calitate și ieftină. Ca urmare a concurenței, resurselor energetice etc.
ele ruinau întreprinderile mici și mijlocii și, asimi- Țările mai dezvoltate economic erau Anglia,
lîndu-le, monopolizau producția industrială și co­ Franța, Germania, SUA și Japonia. Ele devin state
merțul. industrial-agrare. Germania reușește să le depă­
Astfel s-a realizat tranziția de la capitalismul lib­ șească pe Anglia și pe Franța și să se plaseze pe
eral la capitalismul monopolist, bazat pe concen­
trarea structurilor economice ale producției și ale
capitalului. Această concentrare se înfăptuia sub
formă de comasare a întreprinderilor de același
tip în asociații care se numeau carteluri. O altă
formă de concentrare era integrarea, care avea
drept obiectiv controlul întregului ciclu industrial -
de la achiziționarea materiei prime pînă la co­
mercializarea producției finite. Organizațiile mono­
poliste erau de mai multe tipuri - sindicate, concer­
ne,corporații, trusturi.
în fruntea organizațiilor monopoliste se aflau
patroni proveniți din cele mai bogate familii capi­
taliste, care deveneau adevărate dinastii. De
exemplu, industria siderurgică și afacerile bancare
erau conduse de Morgan în SUA, de Schneider
și Wendel în Franța, de Krupp și Siemens în
Germania și de Rothshild în Anglia.
Un rol deosebit de important în organizarea O stradă din Londra
monopolurilor îl jucau băncile. Legăturile de afaceri Progresul economic a favorizat creșterea populației,
dintre întreprinderile industriale și bănci deveneau a grăbit procesul de modernizare a orașelor.

39
TEMA 10
primul loc în Europa, iar SUA întrec toate țările și proces de urbanizare. In anii '80 ai secolului al
se situează pe primul loc în lume. XlX-lea, în Anglia, 75% din populație locuiau în
Din punct de vedere economic, Europa Centra­ orașe. Chiar și în Rusia rurală urbanizarea ia
lă și de Răsărit rămînea cu mult în urmă. în țările proporții. în Moscova, populația se dublează de­
din aceste zone, în structura economică și socială, pășind un milion de locuitori. în ajunul Primului
se mai păstrau vestigii ale orînduirii feudale. Aici Război Mondial, 184 de orașe europene aveau o
se mențineau trăsăturile principale ale unei eco­ populație de peste 100 000 de locuitori.
nomii agricole țărănești. Statul caută să aplaneze conflictele dintre
Nefinalizată a rămas revoluția industrială în muncă și capital. Apărarea intereselor țării în plan
țările din America Latină și din Âsia (cu excepția intern și extern devine determinantă în activitatea
Japoniei), a căror economie era dependentă de guvernelor.
capitalul străin.
Un nivel economic foarte scăzut a atins conti­
MAREA EXPANSIUNE
nentul african, colonizat de țările capitaliste din
Europa. COLONIALĂ
Inegalitatea dezvoltării economice a țărilor lumii O sursă de îmbogățire a statelor dezvoltate și
a constituit un factor primordial în relațiile interna­ puternice era politica de expansiune, care le asi­
ționale, care devin mai tensionate. gura organizațiilor monopoliste materie primă,
brațe de muncă ieftine, piețe imense de desfacere,
posibilitatea exportului de capital și, în consecință,
CRIZELE ECONOMICE venituri mari.
Avîntul economic din a doua jumătate a seco­ La sfîrșitul secolului al XlX-lea s-a intensificat
lului XlX-începutul secolului XX n-a fost continuu. politica de cucerire colonială, mai ales de țările
El alterna cu crize de supraproducție și din Europa. Către 1900, Anglia, Franța, Spania,
depresiuni economice. Odată cu trecerea la Portugalia, Belgia, Germania, Italia stăpîneau peste
capitalismul monopolist, se înregistrează crize de 90% din tot teritoriul continentului african. Cele mai
tip nou, care se repetă aproape regulat, la in­ mari posesiuni coloniale le avea Anglia (9,3 mii.
tervale de 8-10 ani. Ele sînt mai profunde, de mile pătrate, cu o populație de 309 mii.). Franța
cuprind tot mai multe țări, devenind astfel crize ocupa locul al doilea (3,7 mii. de mile pătrate). Mari
mondiale. Prima criză economică mondială a avut cuceriri au avut loc în Asia și Oceania. în ajunul
loc în 1857. Primului Război Mondial, imperiul colonial britanic
Aceste crize sînt consecințe ale lipsei de avea 30 mii. km2 cu o populație de 400 mii. de
susținere financiară a întreprinderilor și con­ locuitori, Franța -10 mii. km2 cu 48 mii. de locuitori,
strucțiilor noi, ale supraproducției (mărfurile nu se Rusia poseda un imens imperiu colonial în Sibe­
vindeau din cauza concurenței sau a nivelului ria, Asia Centrală și Caucaz. Expansiunea colonială
scăzut de cumpărare al maselor), ale creșterii șo­ devenise o constantă a politicii externe a marilor
majului, emigrației masive etc. metropole.
Crizele economice au condiționat falimentarea O altă formă de expansiune era extinderea
multor întreprinderi fragile și înapoiate, accelerînd, economică, ce se manifestă prin exportul de capi­
totodată, formarea organizațiilor mari monopoliste. tal, sub formă de împrumuturi sau investiții, în țările
Rîndurile burgheziei mijlocașe nu sporesc, iar care își păstrau independența politică, dar rămî-
mica burghezie crește numeric și influențează neau sub control economic și financiar (Imperiul
viața politică, devenind baza regimurilor demo­ Otoman, China). Acest tip de expansiune e numit
cratice. expansiune imperialistă.
Relațiile familiare de odinioară dintre patron și Politica de expansiune colonial-imperialistă a
muncitor dispar treptat. Locul lor îl ocupă tensiunile avut grave consecințe pentru destinele popoarelor
sociale. Pe fundalul acestora se intensifică mișca­ coloniale și a dat naștere unei puternice mișcări
rea muncitorească și cea socialistă. anticoloniale și antiimperialiste. Ca urmare, politica
Principala consecință politică a revoluției in­ de expansiune a marilor puteri a condus la apariția
dustriale a fost extinderea și consolidarea regimu­ unor conflicte internaționale grave, ce s-au soldat
rilor democratice în țările mai avansate. cu formarea blocurilor politico-militare, cu războaie
Un rezultat important al revoluției industriale coloniale, culminînd cu dezlănțuirea Primului
a fost modificarea structurii sociale și un intens Război Mondial.

40
 .rr - ;7
* .:t>»r.. \,

De la capitalismul liberal la capitalismul monopolis

STUDIU DE CAZ

ÎMPOTRIVA „NEBUNIEI COLONIALE” (1905)

„Trebuie să avem în lucru și mai prețios pentru ei, îi cîștigă de partea lor pe
vedere că, dacă poporul toți afaceriștii și pe toți misiții clandestini din parlament, - .I
francez nu arc niciun în sfîrșit, măgulesc mulțimea, mîndră să posede un
avantaj în a poseda pă- imperiu galben și negru, care face să pălească de invidie
mînturi în Africa și Asia, Germania și Anglia. Ei sînt socotiți buni cetățeni, patrioți
cîrmuitorii lui găsesc, și mari oameni de stat. Și, dacă li se întîmplă să cadă
dimpotrivă, avantaje nu­ precum Ferry sub lovitura vreunui dezastru militar, fac o
meroase sâ-i facă rost de nouă tentativă, ba chiar așteaptă ocazia, convinși că
așa ceva. își împacă în cea mai primejdioasă expediție făcută undeva departe îi
acest fel marina și arma­ va costa mai puțină osteneală și le va aduce mai puține
ta, care, în expedițiile neajunsuri dccît cea mai utilă reformă socială.
coloniale, primesc grade, înțelegeți acum că a fost posibil uneori să avem
pensii și cruci de onoare, miniștri imperialiști, dornici să ne sporească domeniul
Anatole FRANCE, în afara gloriei obținute colonial. Și mai trebuie să ne bucurăm și să lăudăm
scriitor francez de pe urma supunerii moderația guvernanților noștri, care ne-ar fi putut
(1844-1924) dușmanului. își împacă împovăra cu și mai multe colonii.”
* prcoțimca, deschizînd căi noi Ministerului Propagandei zi
f și atribuind teritorii misiunilor catolice. îi bucură pe
’ constructori, pe furnizorii militari, pe care îi copleșesc
• Evidențiați forțele care profitau de politica
£ cu comenzi. își fac în țara respectivă o vastă clientelă,
coloniala a statului. j
. concesionînd păduri imense și plantații nenumărate. Și,
§
-j.

CERCETAȚI
EXPLICAȚI
A • care au fost cauzele dezvoltării rapide a economiei
p capitaliste la răscrucea secolelor XIX și XX.
• care este esența capitalismului monopolist.
* ce tipuri de monopoluri există.
REALIZAȚI
f • o caracteristică scurtă a principalelor succese din
f economia capitalistă de la răscrucea secolelor XIX și
XX;
J • un comentariu în care veți descrie specificul crizelor
k economice mondiale;
i.. • o hartă pe care veți indica principalele posesiuni
coloniale ale metropolelor.
Șl ANALIZAȚI
AUTODEZVOLTARE
Inegalitatea dezvoltării statelor
La răscrucea secolelor XIX și XX s-a accentuat
•J
dezvoltarea inegală a statelor mari din Europa Occiden­
tală și America de Nord. Ierarhia puterilor mondiale s-a
modificat.
Deși revoluția industrială în SUA și Germania a
început relativ mai tîrziu. aceste state le-au depășit în
dezvoltarea lor pe Anglia și pe Franța. Succese mari a
înregistrat Japonia. între statele mari s-a intensificat con­
curența, în special pentru a reîmpărți coloniile și semi­
coloniile. Contradicțiile dintre ele au dus la dezlănțuirea
Primului Război Mondial.

REFLECTAȚI

r • cum se manifestă inegalitatea dezvoltării economice a
țărilor lumii.
* • cum au influențat schimbările din economic asupra
$ celorlalte domenii ale societății.
• Demonstrați, în baza unor exemple con­
crete, că rivalitatea dintre statele capitaliste
dezvoltate se accentuează. Determinați
statele între care aceasta este foarte aprigă.
FA.
41
TEMA 11
IMPERIUL GERMAN
După unificare, imperiul German, într-un timp relativ scurt, a reușit să devină unul
dintre cele mai mari și puternice state capitaliste, situîndu-se, după nivelul de dezvoltare
economică, pe primul loc în Europa și pe al doilea loc în lume.
Germania, devenind mare putere militaristă, luptă pentru hegemonie în Europa și
pentru împărțirea sferelor de influență în diferite colțuri ale lumii, contribuind esențial
la declanșarea Primului Război Mondial.
Wilhehn al 11-lea
(1859-1941)
Rege al Prusiei și împă­
rat al Germaniei (1888—
1918). în conducerea
treburilor de stat a prac­
ticat un stil autoritar.
Deseori aplica formula
„Regele domină Prusia,
Prusia domină Germa­
nia, Germania domină
Lumea”. A avut un rol
decisiv în declanșarea
Primului Război Mondi­
al. Silit de evenimente
interne, în noiembrie
1918, a abdicat.
ORGANIZAREA POLITICĂ
A GERMANIEI
La 18 ianuarie 1871 a fost proclamat Imperiul
German, iar regele Prusiei Wilhelm I a devenit
împărat (kaizer) al Germaniei.
Conform constituției, Germania forma o fede­
rație alcătuită din 25 de state, care își păstrau su­
veranitatea, parlamentele (landtagurile) și gu­
vernele. Alsacia și Lorena alcătuiau o „provincie
imperială", care era administrată de un guvernator
(oberprezident). Puterea executivă aparținea împă­
ratului și cancelarului imperial (desemnat de către
împărat), iar cea legislativă - Reichstag-ului, ales
prin sufragiu universal de către toți bărbații de la
vîrsta de 25 de ani, cu excepția militarilor. Diplo­
mația, justiția, sistemul monetar și cel vamal, arma­
ta și marina erau unice pentru toată Germania.
Legile elaborate de Reichstag urmau să fie
sancționate de Sfatul Unional, prezidat de către
cancelar și împărat (care avea dreptul de veto).
Sfatul Unional (Bundesrat) nu se alegea. El era
alcătuit din reprezentanții guvernelor statelor ger­
mane și ai orașelor libere - Hamburg, Bremen și
Lubeck.
Spre deosebire de Anglia, Germania era un
stat cu regim autoritar, o monarhie semiabsolută.
în Germania, Prusia deținea rolul de hegemon,
impunîndu-i acesteia tradițiile sale feudale, autori­
tare și militare.
42
REPERE NOȚIUNI
naQQBaHBSKwMBSsSSI
• Reichstag
Imperiul German-
stat federativ • Bundesrat
Evoluția economică • Cancelar
Viața politică • Kaizer
Direcțiile politicii externe a • Federație
Germaniei • Lege
excepțională
VIAȚA ECONOMICĂ
Unificarea politică a Germaniei, prezența ca­
pitalurilor, bogățiile naturale, contribuția de război
din partea Franței, revoluția industrială pe baza
tehnicii moderne, reformele economice și politica
protecționismului economic au determinat o dez­
voltare accelerată a economiei germane.
La sfîrșitul secolului XlX-începutul secolului XX,
în Germania se formează monopolurile. în industria
grea apar concernele lui Krupp, Tissen, în cea
electrotehnică - societățile Siemens-Halske, „AEG"
etc. Din punct de vedere economic, Germania le
întrece pe Anglia și pe Franța, plasîndu-se pe
prima poziție în Europa și pe a doua în lume, după
SUA. Uimitor de repede progresau industria
chimică, electrotehnică și cea constructoare de
mașini. Flota germană ocupa locul al doilea în lume,
după cea engleză. Germania devine exportatoare.-
de capital în țările balcanice, Rusia, Turcia, Americas
Latină ș.a.
Dezvoltarea marilor gospodării moșierești (ale
iuncherilor) pe cale capitalistă a permis moderni­
zarea agriculturii. Succese considerabile se ob­
țineau în dezvoltarea comerțului intern și extern.
însă, în satul german, mai ales în Prusia Orien •
tală, s-au mai păstrat rămășițe ale șerbiei. luncherii
foloseau unele metode semifeudale ale muncii
agricole - argăția.
La intersecția secolelor XIX și XX Germania se
transformă într-un stat industrial-agrar.

Economistul francez Georges Blondei 7
despre spiritul întreprinzător al germanilor
Nemții au înțeles economia altfel decît noi. Bur­
ghezia germană, de exemplu, e mult mai predis­
pusă, decît burghezia franceză, să plaseze banii
disponibili în întreprinderile industriale sau comerci­
ale. Depunerile preferate ale francezilor au fost, și
mai sînt, fondurile de stat, fie ale Franței, fie ale
altor națiuni, pe cînd germanii sînt prea puțin entuzi­
asmați de împrumuturile de stat, fie chiar și ger­
mane.
întreprinderile industriale în care s-au lansat ger­
manii le-au adus în consecință mai mult decît
plasările în fondurile de stat sau în întreprinderile
agricole, dacă ei ar fi rămas agricultori, cum au și
fost atîta timp.
însă economia germană avea de suferit adesea
de pe urma crizelor economice.
• Evidențiațî specificul evoluției econo­
miei Germaniei la sfîrșitul secolului
, al XIX-lea.
POLITICA INTERNĂ
A IMPERIULUI GERMAN
în viața politică a Germaniei, rolul principal îi
revenea blocului iuncherilor și al burgheziei.
în timpul guvernării primului cancelar al Germa­
niei, Otto von Bismarck (1871-1890), în scopul
consolidării și modernizării statului, au fost realizate
o serie de reforme: monetară (este introdusă o
monedă unică - marca), judiciară (sînt elaborate
codurile civil și penal), administrativă, militară, a
învățămîntului etc.
Reforma administrativă a fost făcută cu scopul
de a supune puterea locală celei centrale. Con­
form reformei militare, se mărea efectivul armatei
terestre și al flotei maritime militare, Germania
devenind curînd a doua mare forță militară în Eu­
ropa, după Rusia țaristă. A fost introdus învăță-
mîntul laic și pensionarea.
Fiind înfruntat de opoziție
(în special de biserica ca­
tolică, ce nu se supunea sta­
tului), Bismarck, sub pre­
textul „Kultur Karnpf" („Lupta
pentru cultură”), a pornit ac­
țiuni de represiune împotriva
preoțimii catolice, dar, pînă
la urmă, s-a împăcat cu
aceasta, deoarece lua am­
ploare mișcarea socialistă.
In 1875, la Gotha, s-a for-
August BEBEL mat Partidul Social-Demo-
(1840-1913) crat German, în frunte cu
Imperiul German
Demisia lui Otto von BISMARCK
Caricatură, 1890
August Bebel și Wilhelm Liebknecht. Acest partid
avea deputați în Reichstag și era în opoziție față
de Partidul Conservator, Partidul Național-Liberal
și Partidul de Centru (al catolicilor), care susțineau
cancelarul. Bismarck a elaborat legea excepțio­
nală (1879) îndreptată împotriva mișcării socialis­
te, prin care a desființat toate organizațiile socialiste
și a interzis publicațiile acestora. Rezultatele aces­
tor acțiuni n-au fost cele așteptate. Socialiștii
deveniseră foarte influenți în viața politică a Ger­
maniei. Pentru a aplana conflictele sociale, Bis­
marck a recurs la unele reforme sociale, care
garantau asigurarea în caz de boală, de pierdere
a capacității de muncă, pensionarea la bătrînețe
(la 70 de ani) a muncitorilor.
în 1888, pe tronul Germaniei se urcă Wilhelm al
ll-lea, care, fiind arogant și dezechilibrat, n-a găsit
limbaj comun cu Bismarck, din care cauză, în 1890,
cancelarul a demisionat. Politica internă a Germaniei
în epoca lui Wilhelm al ll-lea se caracterizează prin
accentuarea reacțiunii și a militarismului. Cu toate
că în 1890 legea excepțională a fost abrogată,
guvernul făcea uz de forță la reprimarea grevelor
muncitorești și a manifestațiilor politice anti­
guvernamentale. Reacțiunea se manifesta și în
politica de discriminare națională aplicată în teritoriile
ocupate. Se desfășura vertiginos procesul de
militarizare a Germaniei. Politicienii, scriitorii, istoricii
reacționari propovăduiau idei rasiste, instigau la
expansiune teritorială. A reînviat ideea expansiunii
spre Est („Drang nach Osten”). în această privință,
excela „Uniunea pangermană”, care propaga ideea
de dominație a Germaniei în Europa și chiar în
lumea întreagă.
43
 sale colonii pe continentul african. în 1884-1885,
TEMA 11

Istoricul german A. Kruck (1890-1939)
despre Uniunea pangermană
Scopul principal al Uniunii pangermane era
propaganda ideologiei imperialiste. Pangermanii
cereau insistent de a îndrepta privirile spre Sud-
Est ca fiind o sferă naturală a intereselor germane.
Dunărea ne duce spre Marea Neagră, Peninsula
Balcanică, spre Asia Mică. E necesar să reînnoim
vechiul „Drang nach Osten" („Expansiune spre
Est”).
• Identificați direcțiile politicii externe
ale Imperiului German.
Dintr-un discurs al ministrului de externe
al Germaniei, B. Biilow
privind politica de expansiune
.. .Au trecut vremurile cînd neamțul îi ceda unui
vecin pămîntul, altuia - marea, mulțumindu-se cu
cerul... Și noi cerem un loc sub soare.
• Ce semnificație arc fraza: „Și noi
cerem un loc sub soare”?
Convins de dreptul său incontestabil, împăratul
refuza orice compromis politic, ignora Reichstag-ul,
impunea cu forța influența Prusiei, ceea ce venea
în contradicție cu aspirațiile democratice ale bur­
gheziei și ale maselor populare.
Din cauza tensiunilor sociopolitice și naționale,
în ajunul Primului Război Mondial, imperiul s-a
pomenit într-o gravă criză politică.
POLITICA EXTERNĂ A GERMANIEI
în politica externă, Germania urmărea două
obiective: consolidarea pozițiilor în Europa și
formarea imperiului colonial.
Guvernul acorda o mare importanță întăririi arma­
tei terestre și construcției flotei militare, care ocupa
locul al doilea în lume, după Anglia. Obsedat de
coșmarul unor coaliții antigermane, Bismarck a for­
mat blocul militar Tripla Alianță, din care făceau parte
Germania, Austro-Ungaria (1879) și Italia (1882).
Prin intermediul companiilor comerciale, Ger­
mania reușește, în anii ’80, să înființeze primele
ea a declarat protectoratul său asupra unor te­
ritorii întinse din Africa de Sud-Vest și de Est,
asupra ținuturilor africane Togo și Camerun și
asupra părții de nord a insulei Noua Guinee,
asupra insulelor din Oceania, care se aflau în
apropierea acesteia („Arhipelagul lui Bismarck").
Politica nemiloasă a colonizatorilor față de popu­
lația băștinașă a cauzat răscoale anticoloniale (a
hotentoților și altele), care erau reprimate cu
asprime. Germania a participat la împărțirea sfe­
relor de influență în China și la înăbușirea răscoa­
lei anticoloniale a „boxerilor” (1900). Imperiul co­
lonial german avea 2,9 mii. km2 și o populație de
12,3 mii. de locuitori.
La începutul secolului XX, ca rezultat al rivalității
economice și al luptei imperialiste pentru noi piețe
de desfacere, pentru materie primă și pentru
reîmpărțirea lumii, s-au acutizat relațiile dintre 0
Germania și rivalii săi (Anglia, Franța, Rusia). Ele |
s-au manifestat mai ales în legătură cu politica
dusă de Germania în Orientul Apropiat. în 1898, ।
Wilhelm al ll-lea, însoțit de înalți demnitari, a vizitat
Turcia. în timpul ।
vizitei, kaizerul s-al
exprimat: „De acum
înainte, sultanul și
cei 300 milioane de
musulmani, îm-
prăștiați prin lume,]
pot fi siguri că împă->
râtul german întot-1
deauna va^ fi priete-;
nul lor”. în 1903,!
Germania a căpătat!
dreptul de a con-l
strui calea ferată,I
strategică pentru:
ea, Constantinopol
(Bizanț)-Bagdad-
Soldați germani
Basra. Construcția!
acestei căi ferate;
magistrale a tensionat puternic relațiile cu Anj
glia, Franța și Rusia, care aveau interesele loffl
în această parte a lumii.
Astfel a fost grăbit procesul formării alianței
anglo-franco-ruse (1904-1907), fapt care a
contribuit esențial la izbucnirea Primului Războ
Mondial.

1871 1879 1890 1914

Proclamarea Imperiului Legea excepțională Demisia lui începutul Primului

German împotriva socialiștilor Otto von Bismarck Război Mondial

44
 Imperiul German
; STUDIU DE CAZ

DEZVOLTAREA ȘTIINȚEI Șl TEHNICII ÎN GERMANIA

Acordarea Premiului Nobel
(1901-1914)
Germania
Franța
Marea Britanie
Olanda ^■5
Suedia ■■4
Italia ■■3
R. KOCH W. RONTGEN
■2
Rezultate remarcabile au fost obținute de nemți aproape în ■2
toate domeniile științei și tehnicii. în anii ’80 ai secolului al
■2
XIX-lca, inginerii G. Daimlcr și C. Bcnț au inventat, în mod
independent, motorul cu ardere internă, alimentat cu benzină.
SUA ■2
k Austro-Ungaria
Fizicianul H.R. Hertz a descoperit undele electromagnetice ■ 1
x Danemarca ■ 1
(radioundele), iar savantul fizician W. Rontgen a descoperit
în 1895 „razele x” (rontgen). Microbiologul R. Koch a desco­ Norvegia ■ 1
perit vaccinul tuberculozei, vibrionii difteriei și holerei. Belgia
în anii 1901-1914, Premiul Nobcl, instituit de savantul Al- India ■ 1
fred Nobel (1833-1896), a fost acordat la 62 de savanți, 59 dintre
ei - oameni de știință din Europa. După numărul de premii,
• Determinați factorii care au con­
Germania ocupa primul loc în lume. Din cele 19 premii acordate
tribuit Ia dezvoltarea rapidă a științei
savanților germani, 5 țineau de domeniul fizicii, 5 - al chimiei, și tehnicii în Germania.
4 al fiziologiei și medicinei și 5 al literaturii.

DEZVOLTARE

• ce schimbări au intervenit în structura politică a Germaniei
după unificare.
e4 în ce constau reformele înfăptuite de Bismarck.
•
REALIZAȚI
• o hașurare pe harta de contur a teritoriilor incluse în Imperiul
German la răscrucea secolelor XIX și XX.
• o comparație a evoluției Germaniei cu evoluția altor state din
Europa.
• o caracteristică a președintelui Wilhelm al II-lea. Comparați-o
cu cea a lui Wilhelm I.
Otto von Bismarck - om politic german
Devenit cancelar al Reich-ului, Bismarck a
promovat o politică autoritară și dură pentru
consolidarea puterii statului. Reformele la care a
recurs au contribuit esențial la înfăptuirea unui
șir de transformări în societate și la schimbarea
imaginii Germaniei în lume. Politica promovată de
Bismarck reflecta interesele naționale germane,
în special ale iuncherilor și marilor industriași.
ti

REFLECTAȚI
• Pc baza materialelor studiate su­
2 • asupra rolului Germanici în Europa la răscrucea secolelor plimentar, demonstrați că Otto von
, XIX și XX. Bismarck, cancelar al Germaniei, a
• și trageți o concluzie despre politica externă a Germanici la fost o figură proeminentă din epoca
modernă.
> răscrucea secolelor XIX și XX.

45
TEMA 12

MAREA BRITANIE
Odată cu trecerea la capitalismul monopolist, Anglia, deși a cedat întîietatea econo­
mică SUA și Germaniei, continua să fie unul dintre statele cele mai avansate și civilizate
ale lumii. Datorită reformelor înfăptuite, Anglia devine un stat modern liberal-demo-
crat, în pofida tensiunilor sociale și intensificării mișcării de eliberare națională.

7 REPERE NOȚIUNI
Puterea economică • Capital financiar

Politica internă • Export de capital

• Trade-unionuri
Direcțiile politicii externe
• Rivalitate
Problema irlandeza
• Auton untie

. 1 -I •
’’
• / I. .A* • »
Marea Expoziție Internațională de la Londra. 1851
VIAȚA ECONOMICĂ
La sfîrșitul secolului XlX-începutul secolului XX,
Marea Britanie continua să fie una dintre cele mai
avansate țări. Ea deținea întîietatea în industria
textilă și de construcție a vapoarelor. Se dezvoltau
ramuri industriale moderne: electrotehnica,
industria chimică, construcția de mașini. Anglia
ocupa primul loc în lume în ceea ce privește
comerțul maritim și colonial, era bancherul princi­
pal al lumii, dispunea de cea mai mare flotă
comercială și militară și stăpînea cele mai multe
colonii. La începutul secolului XX, în economia țării
predominau organizațiile monopoliste și capitalul
financiar. Lira sterlină era moneda apreciată în
lumea întreagă.
Relativ slab se dezvolta agricultura, din cauza
concurenței produselor importate, în special din
colonii.
Totuși, Anglia rămînea în urma SUA și a
Germaniei. Cauza principală a stagnării economice
era utilajul învechit al întreprinderilor din ramurile
tradiționale de producție. Englezii exportau un
Cota Angliei în producția industrială mondială
(în %)
imens capital mai ales în colonii, deoarece ace
le aducea venituri mai mari decît exportul
mărfuri. Economia engleză suferea mult de pe ui
concurenței nord-americane și germane, prec
și din cauza crizelor economice tot mai frecve
și mai profunde.
Cu toate acestea, Anglia avea o indus
modernă, ocupînd locul trei în lume.
VIAȚA POLITICĂ INTERNĂ
Viața politică a
Marii Britanii con­
tinuă să fie dominată
de două partide:
liberal (William Glad-
stone) și conserva­
tor (Benjamin Disra-
eli). La începutul se­
colului XX a crescut Drapelul Regatului Unit
autoritatea con­ al Marii Britanii
servatorilor, care exprimau interesele marilor
industriași și bancheri. Ei nu erau adepții politicii
reformatoare, militau pentru păstrarea și extinderea
Imperiului Britanic.
în anii 70 ai secolului al XlX-lea, aflîndu-se la
putere, liberalii au realizat o serie de reforme. Au
fost legalizate trade-unionurile, admise grevele,
s-au înființat școli de stat, învățămîntul primar era
obligatoriu și fără plată, a fost introdusă legea
privind votul secret. Pentru a supraveghea acti­
vitatea organelor locale, a fost înființat Ministerul
Administrativ și s-a introdus examenul pentru
posturile de funcționari de stat. Reforma militară
prevedea instruirea ofițerilor și lichidarea sistemului
de cumpărare a gradelor militare.

46
 O mare însemnătate politică au avut-o refor­
mele parlamentare din 1884-1885, în urma cărora
a fost introdus sufragiul universal pentru bărbații
de la vîrsta de 21 de ani, care aveau un cens de
avere nu mai mic de 10 lire sterline. Au fost egalate
circumscripțiile electorale (cîte 50-54 mii de
alegători în fiecare). în 1911, o nouă reformă parla­
mentară limita prerogativele Camerei Lorzilor în
domeniul votării legilor și rezolvării problemelor
financiare.
Ca urmare a reformelor dictate de schimbările
social-economice și politice, regimul politic al Marii
Britanii căpăta tot mai mult un caracter liberal-
democrat, iar simbolul națiunii, regina Victoria, be­
neficia de o mare autoritate morală.
Liberalizarea vieții
politice, contradicțiile
sociale, crizele econo­
mice și șomajul cronic Camera Comunelor a parlamentul englez
au cauzat tensiuni so­ în Asia. Astfel, Anglia a contribuit la formarea
ciale. Ele s-au mani­
Antantei anglo-franco-ruse, contrapusă Triplei
festat printr-o puternică Alianțe (Germania, Austro-Ungaria, Italia).
mișcare grevistă, prin La sfîrșitul secolului XlX-începutul secolului XX,
creșterea organizațiilor Anglia își lărgește cu mult imperiul colonial. în
sindicale (trade-uni- 1806, ocupă Colonia Capului. Apoi formează
onuri) și socialiste, care
Colonia Natal. Conform Tratatului cu Imperiul
au determinat forma­
Otoman, din 26 mai 1878, Anglia a primit dreptul
rea, în anul 1906, a de administrație a insulei Cipru. în Africa ocupă
Partidului Laburist
Egiptul (1882), Sudanul egiptean, Nigeria,
(muncitoresc) - un par­
Regina Victoria republicile burilor-Transvaal și Orange (ca urma­
tid reformist care lupta
și prințul Albcrt re a Războiului Anglo-Bur, 1899-1902) și altele,
pentru reprezentarea
în Asia - Balout-chistan și Birmania, iar în Oceania -
clasei muncitoare în parlament. Obținînd locuri în
o parte din Noua Guinee și Borneo, majoritatea
Camera Comunelor, el milita pentru realizarea insulelor Solomon. împreună cu alte țări, Anglia a
reformelor sociale. Cu sprijinul liberalilor, în 1908
luat parte la împărțirea sferelor de influență în
a fost introdusă ziua de muncă de 8 ore pentru
China.
mineri, pensionarea muncitorilor la vîrsta de 70 de
Coloniile engleze erau de 3 tipuri: colonii
ani, iar mai tîrziu - legea asigurării în caz de boală.
supuse direct administrației engleze, colonii aflate
La înfăptuirea acestor reforme sociale a luat
sub protectoratul Angliei și cele formate de co­
parte activă liderul Partidului Liberal, Lloyd Geor-
loniștii albi, care au căpătat statut de dominion:
ge - un abil orator și manevrant politic, care, prin
Noua Zeelandă, Uniunea Sud-Africană, Canada,
cedări în folosul oamenilor muncii, căuta să apla­
Australia.
neze conflictele sociale.
Insula Noua Zeelandă a fost descoperită în
1642 de navigatorii olandezi. Aici locuiau triburile
maori. în 1840, maori, după lupte îndelungate, au
POLITICA EXTERNĂ Șl COLONIALĂ
recunoscut suveranitatea Marii Britanii. Din 1852,
Ca urmare a creșterii rivalității anglo-germane Noua Zeelandă devine colonie engleză, dar
în lupta pentru noi piețe de desfacere și pentru păstrează o largă autonomie internă. în numele
lărgirea imperiului colonial, Marea Britanie a fost regelui Marii Britanii conducea guvernatorul. în
nevoită să renunțe la politica izolaționistă de viața politică a coloniei rolul principal îl jucau
odinioară. în 1904, Anglia, la inițiativa regelui Partidul Liberal și Partidul Laburist. în 1893-1907,
Eduard al Vll-lea, încheie un tratat cu Franța liberalii au înfăptuit un șir de reforme progresiste
(Antanta Cordială), prin care se aplanau contra­ social-politice: au stabilit salariul minim, au redus
dicțiile lor în Africa, iar în 1907 stabilește un acord durata zilei de muncă, au asigurat securitatea
similar cu Rusia, care a dezamorsat rivalitatea lor muncii, au introdus pensionarea la bătrînețe și
TEMA 12
altele. Pentru prima dată în istoria omenirii, femeile La sfîrșitul secolului XlX-începutul secolului XX
au căpătat dreptul la vot. în 1876 au primit drepturi are loc înviorarea dezvoltării economice, mai ales
cetățenești maori, care au obținut locuri în parla­ odată cu construirea căilor ferate și valorificarea
ment. Nu în zadar, Noua Zeelandă a fost numită pămînturilor arabile și a pădurilor. Are loc
„laboratorul social al lumii”. în 1907, Noua Zeelan­ industrializarea țării. Se construiesc hidrocentrale
dă devine dominion. electrice, se dezvoltă metalurgia. Dar rolul principal
Din punct de vedere îl deține în continuare agricultura, Canada
economic, Noua Zee­ devenind un mare furnizor de cereale și alte mărfuri
landă era o țară mai agricole în Europa Occidentală. Dintre toate
mult agrară, care asi­ dominicanele engleze, Canada era țara cea mai
gura Marea Britanie cu AUSTRALIA
dezvoltată economic.
produse ieftine și ma­ în Primul Război Mondial, 425 mii de canadieni
y^JOUA ZEELANDĂ
terie primă. au luptat în Franța și în Orientul Apropiat, de
Noua Zeelandă sus­ partea Antantei.
ținea politica externă a Marii Britanii. Ea a luat parte Din 1770, Australia devine posesiune a Marii
la Primul Război Mondial. Britanii. Pe teritoriul ei au apărut, între anii 1823 și
în 1910, posesiunile coloniale din Africa, fiind 1859, șase colonii, care primesc o largă autono­
unite de Marea Britanie, capătă statut de domi­ mie internă; în 1901
nion sub denumirea Uniunea Sud-Africană. se unesc, formînd
Din punct de vedere economic, acest domi­ Uniunea Australiană
nion a fost cel mai dezvoltat dintre coloniile en­ sub formă de domi­
gleze din Africa; Uniunea Sud-Africană, fiind în nion. Australia a fost
temei agrară, poseda mari zăcăminte de fier, un important produ­
cărbune, metale prețioase, diamante, argint și cător de bauxită, mi­
AUSTRALIA
alte bogății pămîntene și subpămîntene, care nereu de fier, nichel,
erau exploatate de către englezi în scopurile lor plumb, zinc, azbest,
economice. lînă, grîu, carne, za­
Majoritatea populației o alcătuiau africanii negri, hăr etc. Membrii tri­
lipsiți de drepturi politice, folosiți de către colo­ burilor băștinașe
nizatori ca brațe de muncă. treptat au fost izolați în rezervații, numărul lor
în timpul Primului Război Mondial, Uniunea micșorîndu-se din an în an. Australienii au participat
Sud-Africană a servit drept bază de aprovizi­ activ la Primul Război Mondial.
onare a Marii Britanii cu produse alimentare și în ajunul Primului Război Mondial, Imperiul co­
soldați. lonial Britanic avea un teritoriu de 33 mii. km2 cu o
încă în toamna anului 1837, în Canada a avut populație de 370 mii. de oameni.
loc o răscoală împotriva Marii Britanii. Stăpînirea Adîncirea antagonismului anglo-german a
britanică împiedica dezvoltarea economică a fost una din cauzele Primului Război Mondial. în
ținutului, considerîndu-l drept bază de materie primele zile ale războiului, poziția Marii Britanii j
primă și piață de desfacere a mărfurilor sale nu fusese bine determinată, însă după năvălirea
industriale. Germaniei asupra Belgiei, Anglia a declarat
Sub presiunea mișcării pentru independență, război Germaniei și a participat activ cu flota sal
Marea Britanie i-a acordat Canadei, în 1867, statut și trupele terestre la război împreună cu trupele
de dominion, sub formă de autonomie internă, fiind franceze și americane, fiind ajutată și de domn
condusă de guvernatorul general numit de metro­ nioanele sale.
polă. De drepturi politice se bucurau cele două
comunități etnice - englezii și francezii.

1884-1885 1899-1902 1904 1907

Reforma Războiul Antanta Tratatul Primul Război

parlamentară Anglo-Bur Cordială anglo-rus Mondial

48

STUDIU DE CAZ
PROBLEMA IRLANDEZĂ
Raportul lui William
Gladstone privind
problema irlandeză
7 iunie 1886
Cercetați ceea ce s-a sens în
toate țările, găsiți, dacă puteți, un
singur cuvînt, măcar o carte (...)
în care atitudinea Angliei față de
Irlanda să nu fie (...) profund con­
damnată. Oare acestea-s tradițiile
de care sîntem rugați să ne ținem?
Nu, ele sînt, cu regret, o excepție
a gloriei țării noastre (...). lată de
ce eu salut revendicările Irlandei:
uitare pentru trecut, iar pentru vii­
tor- un act de generozitate. Căci
acest act de generozitate va în­
semna pentru noi restabilirea
onoarei noastre, iar pentru Irlan­
da - fericire, prosperitate și pace.
Marea Britan
Pe plan politic intern, în Anglia rămînea constantă problema
irlandeză, care avea trei aspecte. Aspectul politic se manifesta prin
lupta irlandezilor pentru independență națională sub formă de Home -
Rule (autonomie), pentru anularea „Actului de uniune” din 1801 dintre
Anglia și Irlanda și formarea unui stat independent. Un alt aspect era
cel religios. Irlandezii împărtășeau religia catolică, iar englezii căutau
să-i convertească la religia anglicană. Aspectul social se manifesta
prin lupta pentru rezolvarea problemei agrare, deoarece irlandezii au
fost deposedați de către lcndlorzi de pămînturilc lor. Cei mai mulți
dintre ei au devenit arendași sau emigranți.
Noul val al mișcării de eliberare națională a irlandezilor a obligat
guvernul liberalilor să acorde Irlandei dreptul la o guvernare autonomă
(1914). Dar coloniștii din Irlanda de Nord (Ulster) s-au opus, cerînd ca -j
Ulsterul să fie exclus din bilul despre autonomia Irlandei. începutul . ;
Primului Război Mondial a amînat introducerea acestui bil.
• Descrieți succint aspectele caracteristice problemei
irlandeze. Demonstrați că această problemă rămînea
constantă pentru Anglia.

EXPLICAȚI AUTODEZVOLTARE

• care erau cauzele stagnării economice a Marii Britanii.
• ce cuceriri coloniale a înfăptuit Anglia în această perioadă.
• care a fost cauza antagonismului anglo-german.
REALIZAȚI
o descriere a reformelor politice și sociale din Anglia și explicați
importanța lor.
o caracteristică a rolului Partidului Laburist în viața politică
engleză.
o analiză a tipurilor coloniilor engleze. Schițați pe hartă
direcțiile politicii coloniale a Angliei.
■ și explicați teza expusă de Saturday Review în anul 1897:
Dacă Germania ar dispărea mîine, poimîine toți englezii ar
fi mai bogați.
Caracteristici ale dezvoltării
Marii Britanii
•s
Deși, la începutul secolului XX, Anglia se
dezvolta cu pași mai lenți decît Germania, SUA
și Japonia, ea continua să fie printre cele mai
avansate state din lume.
Pentru Marca Britanic era caracteristic:
• rolul dc marc putere a civilizației industriale;
•statutul dc „bancher al lumii”;
•perfecționarea sistemului politic spre un
model liberal-democratic;
•realizarea unui șir de reforme sociale;
•statutul de mare imperiu colonial.
Selectați informații suplimentare despre !
dezvoltarea Marii Britanii la începutul secolului . 1
XX.
• Caracterizați principalele realizări
înregistrate de societatea engleză în
domeniile politic, economic și social. »

JL

49
TEMA 13
REPUBLICA A lll-a FRANCEZA
în anii 1871-1918, Franța continua să fie una dintre marile puteri de pe glob, ocupînd
locul al doilea, după Anglia, ca imperiu colonial. Ea însă rămînea în urmă față de SUA,
Anglia și Germania în dezvoltarea sa economică, trecînd de pe locul doi, pe care îl
deținea la mijlocul secolului al XIX-lea, pe locul patru în lume.
Președinții Republicii a IH-a Franceze (1871-1918)
SITUAȚIA ECONOMICĂ
Cu mari sacrificii, Franța, către 1873, a reușit
să achite contribuția de război și trupele germane
de ocupație s-au retras de pe teritoriul ei.
La răscrucea secolelor XIX și XX, în Franța, pe
lîngă ramurile tradiționale (industria textilă, alimen­
tară și cea a obiectelor de lux), au apărut noi
branșe - producerea fontei și a oțelului special,
necesar pentru fabricarea armamentului și pentru
construcția căilor ferate, a navelor militare și comer­
ciale. Creștea producția aluminiului, folosit în
construcția de automobile, industria carboniferă,
chimică, electrotehnică etc. în 1914, industria de
automobile din Franța era pe locul al doilea în
lume, după cea din SUA. Se dezvoltau mijloacele
de comunicație.
50
REPERE NOȚIUNI
: Caracteristicile • Randament
.• . ..
vieții economice • Disensiune socială
Republicanii • Monarhism
contra monarhiștilor
• Republică
Specificul crizelor politice •
Q • Organizații
Direcțiile politicii externe monopoliste
Treptat, s-au format organizații monopoliste: în
industria metalurgică (Schneider, Wendel), în in­
dustria chimică (Saint-Gobain).
în urma pierderii Alsaciei și Lorenei, Franța nu
avea o bază puternică de materie primă. 60% din
întreprinderile industriale erau mici (pînă la 10
muncitori), cu utilaj învechit. De aceea, Franța, care
în 1870 ocupa locul doi în lume după Anglia, se
plasează ulterior pe locul al patrulea, fiind depășită
de SUA, Anglia și Germania.
Beneficiind de condiții naturale favorabile,
agricultura franceză se dezvolta accelerat. Datorită
lucrărilor de drenaj, suprafața terenurilor agricole
s-a mărit cu 10%. în afară de cereale, s-au extins
culturile tehnice: vița-de-vie, tutunul, oleaginoasele,
cînepa. Grație mecanizării, folosirii îngrășămintelor
minerale, selecției plantelor, a crescut randamentul
producției agricole. Creșterea vitelor era însă în
declin. Se înregistrau crize agricole, acutizate de
concurența producătorilor din alte țări.
Cinci bănci mari, în frunte cu Banca Franceză,
controlau 73% din activitatea financiară a Franței.
Un rol important îl juca Bursa din Paris. Bancherii
francezi exportau capitalul în statele Europei de
Est și de Sud-Est, în colonii, dădeau împrumuturi
statelor mai înapoiate și căpătau astfel profituri
(cu mult) mai mari decît dacă ar fi plasat capitalul
în țară.
Exportul capitalului francez
ANII 1880 1890 1902 1914 ~1
MÂRIMEA CREDITULUI 15 20 27-37 60
(miliarde de franci)j
Două sute de familii dirijau toată economia ।
Franței. Ca și în alte țări, economia franceză era
cuprinsă de crize și depresiuni, care influențau
nefast asupra situației materiale a maselor și
provocau disensiuni sociale.
POLITICA INTERNĂ.
LUPTA PENTRU REPUBLICĂ
în timp ce majoritatea populației Franței era
pentru republică, Adunarea Națională, aleasă în
1871, era dominată de monarhiști. După demisia
lui Adolphe Thiers (1873), Adunarea Națională îl
alege președinte pe mareșalul Mac Mahon, adept
al restabilirii monarhiei, care a promis să apere
„ordinea morală” de „anarhia republicană". Dar
republicanii, susținuți de masele populare, intensi­
fică lupta pentru republică. în 1875 a fost elaborată
o constituție. Votarea acesteia a însemnat statua­
rea oficială a Republicii a lll-a.
Proclamarea Republicii a III-a Franceze, 1875
Președintele republicii era ales pe un termen
de 7 ani de către Adunarea Națională, cu dreptul
de a fi reales. El avea împuterniciri foarte largi.
Puterea legislativă era exercitată de Camera
Deputaților, aleasă pe un termen de 4 ani prin
sufragiu universal, și Senat (75 de membri erau
numiți de președinte, iar 225 - aleși), care alcătuiau
Adunarea Națională (parlamentul).
Președintele ales de parlament avea urmă­
toarele împuterniciri: desemna miniștrii și funcțio­
narii superiori, dispunea de forțele armate, promul­
ga legile, avea dreptul de inițiativă legislativă, avea
dreptul de veto suspensiv, putea să dizolve, cu
acordul Senatului, Camera Deputaților.
în 1877, președintele Mac Mahon a încercat
să restabilească monarhia. El a desființat Came­
ra Deputaților, a interzis ziarele republicane. Dar,
în pofida presiunilor, republicanii au cîștigat o
majoritate netă în Camera Deputaților și în Senat,
în 1879, președinte este ales republicanul Jules
Grevy. Victoria republicanilor se explică prin faptul
că monarhismul nu mai era popular în rîndurile
francezilor.
Rolul principal în viața politică a Franței au
început să îl joace republicanii moderați (Jules
Ferry, Leon Gambetta) și republicanii radicali
(Georges Clemenceau). Alături de aceste curente
mai activau o sumedenie de partide și grupări
politice, care aveau reprezentanți în parlament.
Acest pluralism genera o instabilitate guverna­
l-a Franceză
mentală. în anii 1900-1914 s-au schimbat 13 gu­
verne. Unele dintre ele s-au aflat la putere nu mai
mult de 3 luni. Moderații erau pentru consolidarea
republicii și admiteau realizarea reformelor numai
la momentul potrivit. Radicalii militau pentru
democratizarea republicii, pentru despărțirea bise­
ricii de stat și pentru reforme sociale.
Clemenceau despre politica unui stat
democratic
Dumneavoastră chiar nu vedeți pe ce cale mer­
geți cînd instigați la lupta între clasele sociale
și pregătiți revoluția?... Eu afirm că esența
politicii unui stat democratic constă în faptul că
o parte din cetățenii mai educați trebuie, cît mai
repede, să aducă eliberarea acestor categorii
sociale care nu posedă acest nivel...
Pînă la sfîrșitul secolului al XlX-lea, la putere au
fost republicanii moderați. Odată cu înviorarea
mișcării sindicale și socialiste (în 1879 s-a format
Partidul Muncitoresc Francez, în frunte cu Jules
Guesde), moderații i-au amnistiat pe participanții
la Comuna din Paris, au legalizat sindicatele (în
1895 s-a întemeiat Confederația Generală a Mun­
cii), au introdus învățămîntul primar obligatoriu,
libertatea presei, inamovibilitatea judecătorilor,
libertăți municipale.
Defilarea batalioanelor de școlari la 14 iulie 1883
51
TEMA 13
CRIZELE POLITICE
Atacată mereu de forțele reacționare monar­
histe și clericale, Republica Franceză a trecut prin
puternice crize politice. în 1887-1889, profitînd de
nemulțumirea populației față de politica internă și
externă a republicanilor, monarhiștii, cu ajutorul
generalului Boulanger, au încercat să revină la
putere, dar au suferit înfrîngere.
La începutul anilor ’90, din cauza corupției în
aparatul de stat, a limitării libertăților democra­
tice, a înviorării elementelor militariste revan­
șarde, șovine și a tensiunilor sociale, Franța a
fost cuprinsă de o nouă criză politică acută, pro­
vocată de afacerea Dreyfus. în 1894, Dreyfus,
ofițer evreu din cartierul general al armatei fran­
ceze, a fost acuzat de spionaj în favoarea Germa­
niei și condamnat de tribunalul militar la exil pe
insula Noua Caledonie. Curînd, s-a dovedit ne­
vinovăția lui. Franța s-a împărțit în două tabere:
democrați (dreyfusari) și reacționari (antidrey-
fusari).
UN PRÎNZ ÎN FAMILIA POLITICĂ
-Să nu vorbim despre afacerea Dreyfus.
...Ei totuși au discutat despre aceasta.
Reacționarii au încercat să anuleze democrația
și să instaureze dictatura, dar au suferit eșec. Sub
presiunea forțelor progresiste, Dreyfus a fost
eliberat și reabilitat.
52
Extras din declarația făcută de către ’
Georges Clemenceau în parlament
referitor la atacul armat al jandarmilor
contra greviștilor .
y * mai 1908
Asemenea evenimente au mai avut loc... și
nimeni nu le poate preîntîmpina... Să spună came­
ra: e de acord sau nu să apere împreună cu noi
legalitatea și ordinea întru binele reformei? Dar
împotriva revoluției?
• Cum credeți, de ce G. Clemenceau
era adeptul reformei și adversarul re­
zolvării problemelor pe calea rcvolu-
<ÎCÎ?
La începutul secolului XX, conducerea statului
a fost preluată de republicanii radicali. în 1902,
electoratul a votat pentru radicali și socialiști (în
1905 diferite organizații socialiste s-au unit și au
format Partidul Socialist Unit Francez). Radicalii
au promovat o politică anticlericală: au desființat
3 mii de școli confesionale ale organizațiilor bise­
ricești, 54 de congregații și au separat biserica de
stat. Totodată, ei întreprindeau represiuni împotriva
mișcării muncitorești crescînde, a țărănimii de la
sud și împotriva funcționarilor de stat. Violențele
s-au produs, mai ales, în timpul guvernării lui
Georges Clemenceau (1906-1909). în 1913, la
putere au venit republicanii moderați în frunte cu
Raymond Poincară, care au promovat o politică
antipopulară și au forțat cursa înarmării.
POLITICA EXTERNĂ
Participînd la împărțirea lumii, alături de cele­
lalte mari puteri, Franța a ocupat Tunisul, Mada­
gascarul, Sahara, Marocul, Indochina și a format
un vast imperiu colonial. în 1898, în timpul invadării
Sudanului, armatele Franței și Angliei s-au aflat
față în față, însă nu s-a ajuns la disputa militară.
Conflictul a fost aplanat pe căi diplomatice. Ocu­
parea Marocului (1911) a generat un alt diferend
acut - franco-german, care la fel a fost rezolvat
prin compromis (schimb de teritorii în Africa).
în 1893, guvernul francez a încheiat un tratat
de ajutor mutual cu Rusia, în caz de război cu
Germania. în 1904, Franța și Anglia au semnat
Antanta Cordială și au împărțit sferele de influ­
ență în Africa.
Politica externă revanșardă a Franței a contri­
buit la dezlănțuirea Primului Război Mondial
(1914-1918), teritoriul ei devenind teatru de
război.
 : - -r.y ■ ’X'y ----- "T

epuDiica a lll-a Franceza

STUDIU DE CAZ
. .Acuz pe locotenent-
•,? colonelul du Paty Clam de a
fi fost artizanul diabolic al
; acestei erori judiciare, sper
.; că în mod inconștient, și de
k a fi apărat de trei ani opera
sa nefastă prin uneltiri dintre
k cele mai absurde și mai
I vinovate.
Acuz pc generalul Mcr-
• rcicr de a se fi făcut com-
' plice, cel puțin, prin slă­
biciune de spirit la una dintre
cele mai mari nedreptăți ale
secolului.
DIN ARTICOLUL „ACUZ”
Emile ZOLA, scriitor
francez (1840-1902)
Prin manifestul „Acuz", pu­
blicat în ziarul „L' Aurore",
sub formă de scrisoare
deschisă adresată preșe­
dintelui Franței, a luat apă­
rarea căpitanului Dreyfus.
Acuz pe generalul Bilot de a fi avut în mîinilc sale
probe sigure ale nevinovăției lui Dreyfus și de a fi
escamotat, de a se fi făcut vinovat de crima de lese-
umanitate și de lese-justiție, într-un scop politic și pentru
a salva statul-major compromis.
Acuz pc cci trei experți în grafologie, domnii Bcl-
home, Varinard și Couard, de a fi făcut rapoarte minci­
noase și frauduloase, în afară de cazul în care un examen
medical nu-i va declara bolnavi în ce privește vederea și
judecata.
v
Acuz birourile militare de a fi dus în presă, în special
în «L’ ficlair» și în «L’Echo de Paris», o campanie mîrșavă
în vederea dezinformării opiniei publice și a camuflării f!
greșeli lor lor...”

• Determinați motivele care l-au făcut pe scriitorul francez să acuze militarii pentru
anumite nelegiuiri. Credeți că sînt justificate aceste acuzații?

CERCETATI 9
S I
9
ANALIZATI 9

EXPLICAȚI AUTODEZVOLTARE
■; • care au fost cauzele dezvoltării lente a economiei Organele supreme ale puterii de stat a Republicii
franceze la sfîrșitul secolului al XIX-lea. a III-a Franceze conform Constituției din 1875
. • ce schimbări au survenit în politica internă a Franței în
timpul Republicii a III-a.
• care au fost direcțiile politicii externe a Franței la
। ’ răscrucea secolelor XIX și XX.

REALIZAȚI
। • o caracteristică a situației economice a Franței la
sfîrșitul secolului XlX-înccputul secolului XX.
• o comparație între sistemul politic al Franței și cel al
Angliei și al SUA.

REFLECTAȚI
5 • și comparați premisele crizei economice din Franța cu
* cele din Anglia.
• și apreciați activitatea republicanilor moderați și a celor
> radicali în viața politică a Franței.

53
TEMA 14
ITALIA
Trăsătura definitorie a Italiei la răscrucea secolelor XIX și XX era crearea unei monarhii
constituționale, formarea unei piețe unice și desăvîrșirea revoluției industriale. Obiectivul
principal în domeniul politicii interne rămînea consolidarea statului unificat italian.
EVOLUȚIA SOCIAL-ECONOMICĂ
Odată cu realizarea statului unitar, societatea
italiană a cunoscut transformări radicale în toate
domeniile, dobîndind statut de mare putere euro­
peană.
Unificarea politică a Italiei a creat premise pen­
tru lichidarea barierelor vamale, constituirea siste­
mului unic de măsuri și greutăți, înfăptuirea revolu­
ției industriale și dezvoltarea relațiilor marfă-bani.
Pentru necesitățile agriculturii au fost amelio­
rate regiunile mlăștinoase și construite sisteme de
irigare în valea Padului. Se cultivau cereale, bum­
bac, legume, viță-de-vie, citrice. Cu toate acestea,
problema agrară n-a fost rezolvată. Latifundiile mari
continuau să domine la sud și în unele regiuni din
centrul țării. Loturile confiscate de la biserică și
de la stat (2,3 mii. de ha) au fost vîndute în special
speculanților, țăranii rămînînd fără pămînt ori cu
puțin pămînt. Era răspîndită arenda cu mai multe
trepte (arenda, subarenda). Persistau, în mod ca­
muflat, boierescul și dijma. Impozitele erau exce­
sive, bugetul statului - deficitar.
Obiectivul principal al guvernelor era redre­
sarea deficitului financiar al statului și realizarea
unui echilibru bugetar. Deficitul bugetar era rezul­
tatul uriașelor cheltuieli făcute de guvernele Pie­
montului în faza finală a Risojgimento-ului și trecute
în sarcina noului stat unitar. în 1866, deficitul depă­
șea cu 60% cuantumul bugetului. O politică de în­
sănătoșire a bugetului, în condițiile în care cheltu­
ielile militare și dobînzile la datoriile publice
54
REPERE NOȚIUNI
g Caracteristicile • Parlament bicameral
| vieții economice
• Vot cenzitar
. Organizarea politică • Mișcări revendicative
< internă
• Neutralitate
• Direcțiile politicii externe
• Risorgimento
absorbeau mai mult de jumătate din veniturile țării,
nu se putea face, într-o țară cu resurse economice
limitate, decît prin perceperea unor mari impozite.
Contribuabilul italian era unul din cei mai împovă­
rați din întreaga Europă. Abia în 1876 a putut fi
atins mult doritul echilibru bugetar.
Sărăcia țărănimii menținea o piață internă
îngustă.
Progresul industrial era împiedicat de insu­
ficiența capitalului și a minereului de fier, a cărbu­
nelui și a petrolului, care se importau. Predominau
manufactura și meșteșugăritul. Numai după ce a
început să fie folosită energia electrică, produsă
de hidrocentrale, s-au creat o industrie de auto­
mobile și armament la Torino, șantiere navale la
Genova, întreprinderi industriale la Elvetica, Terni,
Ansaldo. Politica liberului-schimb a inundat piața
italiană cu mărfuri străine, dînd o lovitură puternică
industriei italiene și înrăutățind situația muncitorilor
salarizați.
La începutul secolului XX au început să se
construiască uzine metalurgice și constructoare
de mașini; creșteau moșiile capitaliste în valea
rîului Pad. Au apărut uniuni monopoliste: FIAT, trus­
tul metalurgic LIVA. S-au construit mari întreprinderi
de prelucrare a produselor agricole. Se deschi­
deau bănci. Rețeaua căilor ferate s-a extins de
3,5 ori, unind centrele economice principale, ceea
ce a contribuit la formarea unei piețe interne unice.
însă trusturile și cartelurile italiene erau cu mult
mai mici decît cele din SUA și Germania. Doar la
362 de mari întreprinderi industriale lucrau de la
500 pînă la 4 000 de muncitori. La celelalte, care
alcătuiau circa 90% din întreprinderi, erau încadrați
doar pînă la 10 muncitori. Italia a rămas, ca și mai
înainte, o țară agrară. Situația muncitorilor era
deplorabilă, în fiecare an peste hotarele țării
emigrînd 700-800 mii de italieni.
POLITICA INTERNĂ
Organizarea politică a
Italiei se baza pe Consti­
tuția piemonteză din 1848,
care a proclamat monarhia
constituțională. Regii Ita­
liei, descendenți ai dinas­
tiei Savoia, Victor Emanuel
al ll-lea (1861-1878), Um­
berto I (1878-1900) și
Victor Emanuel al lll-lea
Regele UMBERTO I (1900-1946) dețineau
(1878-1900) prerogativa de a declara
război și a încheia pace, de a trata cu alte state,
controlau forțele militare și politica externă. Parla­
mentul era bicameral. Senatul era desemnat de
către rege, iar Camera Deputaților era aleasă prin
vot cenzitar.
Primele guverne formate de grupul politic libe-
ral-moderat al agrarienilor, numit „dreapta”, au de­
pus anumite eforturi pentru formarea unui aparat
de stat unic, constituirea armatei și flotei, acorda­
rea de subsidii pentru construcția de căi ferate.
Guvernele de „dreapta” au desființat organizațiile
religioase și au naționalizat pămînturile bisericești.
Papa de la Roma, nemulțumit că a fost lipsit de
puterea laică, boicota și chema catolicii să nu
participe la alegeri. în același timp, erau înăbușite
mișcările revendicative, grevele fiind interzise.
Poliția atotputernică a restrîns libertatea presei,
interzicînd, totodată, convocarea adunărilor.
în 1876 a venit la putere
„stînga“, în care intrau in­
dustriașii, bancherii, dar și
mulți republicani și adepți
ai lui Garibaldi. Ei au reali­
zat în 1882 o reformă elec­
torală care a mărit numărul
alegătorilor de la 600 de mii
pînă la 2 mii. Dar drept de
vot aveau numai 6,9% din
populație. Guvernul de
Francesco CRISPI
stînga a introdus un tarif
(1819-1901)
vamal protecționist. Impo­
zitele exagerate și dictatura poliției s-au menținut
și în perioada guvernărilor de „stînga", mai ales în
timpul guvernului condus de Francesco Crispi
(1887-1891; 1893-1896).
în 1878, industriașii din ramura textilă și a
construcției de mașini din nord au reușit să smulgă
guvernului primul tarif vamal protecționist. Drept
rezultat, ritmul vieții economice a țării a devenit
mai rapid, iar piața capitalurilor mai dinamică. Au
fost înființate noi instituții bancare, de exemplu,
Creditul Mobiliar și Banca Generală.
Dar impozitele exagerate pentru întreținerea
armatei, a aparatului birocratic, protejarea indus­
triei naționale erau o povară grea pentru popor.
Țăranii care n-au primit pămînt își pierdeau drep­
turile la pămînturile obștii și se ruinau. Industria
slab dezvoltată nu putea să asigure cu lucru țăranii
ruinați. Salariul muncitorului nu acoperea coșul
minim de consum. Ziua de muncă dura 12-16 ore.
Toate aceste acțiuni atrăgeau muncitorii și țăranii
în lupta antiguvernamentală.
Grevă a muncitorilor italieni
Totuși, muncitorii care lucrau in ateliere mici nu
erau pregătiți să împărtășească lozincile mișcării
muncitorești condusă de Antonio Labriola.
împotriva acestei poli­
tici lupta Partidul Munci­
toresc, înființat în 1882, și
Partidul Socialist Italian,
format în 1892. Crispi a
promulgat, în 1894, „legea
excepțională", care anula
libertățile politice, dizolva
Partidul Socialist Italian și
organizațiile sindicale. însă
protestele active ale ma­
Antonio LABRIOLA
selor l-au forțat pe Crispi
(1843-1904)
să abroge, în anul următor,
„legea excepțională14. Filozof și om politic ita­
In 1900, după asasina­ lian. Teoretician al mate­
rea de către un anarhist a rialismului istoric în
regelui Umberto I, noul Ita|ia-
rege - Victor Emanuel al lll-lea - a schimbat cursul
politicii interne, reacționare, adueîndu-i la cîrma
țării pe liberalii de stînga. în primele decenii ale
secolului XX, cu mici întreruperi, la putere a fost
55
 guvernul lui Giovani Giolitti, un demnitar cu mare
1
experiență și un politician abil.
TEMA
Anii lui de guvernare
(1892-1921) sînt cunos-
cuți în istoria Italiei ca „era
lui Giolitti”. El a introdus
dreptul de vot universal, cu
excepția celor analfabeți, a
legalizat organizațiile sin­
dicale, a admis libertatea
adunărilor și grevelor mun­
citorești pașnice, a adoptat
legi de protecție a muncii, Giovani GIOLITTI
în 1902 a fost interzisă fo­ (1842-1928)
losirea muncii copiilor pînă la 10 ani și stabilită
ziua de muncă de 12 ore pentru femei. Duminica
a fost proclamată zi de odihnă și au fost luate unele
măsuri în domeniul asigurării sociale. Aceste și alte
reforme au fost o victorie a forțelor democratice,
dar și o metodă a guvernanților de aplanare a
conflictelor sociale crescînde. Continuau totuși să
se practice și acțiuni de represiune. De exemplu,
în 1904 a fost reprimată cu asprime greva gene­
rală a muncitorilor italieni. în ajunul Primului
Război Mondial au avut loc greve și demonstrații
muncitorești-țărănești, provocate de criza
economică, creșterea șomajului, scumpete,
mărirea impozitelor și a arendei pentru folosirea
pămîntului de către țărani.
POLITICA EXTERNĂ
în 1882, Italia a aderat la pactul germano-
austro-ungar semnat în 1879. Pactul consta într-o
garanție reciprocă a puterilor semnatare în cazul
unei eventuale agresiuni franceze și în angaja­
mentul reciproc de a menține o neutralitate bine­
voitoare în cazul în care inițiativa războiului con­
tra Franței ar fi luată de Austria, Germania și Italia.
Era deci un tratat de natură defensivă, îndreptat,
în temei, împotriva Franței. Italia, dorind să păs­
treze relații bune cu Marea Britanie, a insistat ca
în pactul semnat să fie adăugat un articol care să
stipuleze că alianța nu este îndreptată împotriva
Angliei. Cînd, în 1887, pactul a fost renovat, s-a
specificat că Italia urma să aibă dreptul la compen­
1871 1882
Roma devine capitala Italia adera la pactul
Italiei germano-austro-ungar
56
sații în cazul în care statu-quo-ul în Balcani va fi
modificat. Se avea în vedere problema teritoriilor
italiene, care se aflau în componența Austriei
(Trento, Triest etc.).
în opinia regelui italian Umberto I, Italia, prin
aderarea la pactul germano-austro-ungar, ieșea
definitiv de sub tutela Austriei și înceta să mai fie
o putere de mîna a doua. Intrarea în această
alianță a contribuit în mod simțitor la trezirea și
cristalizarea ideilor și tendințelor naționale.
Guvernul Crispi a denunțat tratatul comercial
cu Franța, ceea ce a tensionat relațiile italo-
franceze și a redus volumul comerțului exterior ita­
lian cu 40%. Aceasta a cauzat demisia lui Crispi.
A fost încheiată o nouă convenție militară cu Ger­
mania.
Dorind să-și asigure piețe de desfacere și
materii prime pentru industrie, Italia a ocupat
statele africane Somalia (1889) și Eritreea (1890).
în Ethiopia însă a suferit înfrîngere.
Guvernul lui G. Giolitti încerca să cucerească
noi colonii. Anglia și Franța au ocupat statele de
pe continentul african, iar Austro-Ungaria și
Germania împiedicau expansiunea italiană în
Orientul Apropiat. Abia în urma Războiului Italo-
Turcdin 1911-1912, armata italiană a cotropit Libia
(Cirenaica).
G. Giolitti despre necesitatea
expansiunii coloniale
Dacă noi nu plecăm în Libia, aceasta va fi
ocupată de o altă putere... Italia este și așa
indignată de ocupația franceză din Tunisia și nu
va tolera astfel de acțiuni în Libia... O asemenea
rușine și înjosire nu este de tolerat în Europa...
• Determinați consecințele unor ase­
menea apeluri la cuceriri coloniale.
La începutul Primuluj Război Mondial, Italia
și-a păstrat neutralitatea. în 1915, atrasă de promi­
siunile teritoriale ale Antantei, ea a declarat război
blocului germano-austro-ungar. Așa a luat naștere
un nou front - frontul italian al Primului Război
Mondial, care s-a soldat cu mari pierderi omenești
și materiale.
1892 1911
începutul „erei Războiul
lui Giolitti” Italo-Turc
 "—V.r *
r EXTINDERE
PROGRAMUL LUI GIOVANNI GIOLITTI
Giovanni Giolitti despre reforma
electorală din 1912
.. .Problema de a ridica starea a patra la demnitatea
de posesoare integrală a dreptului de cetățenie politică,
care creează și datorii pe măsura ei, nu se punea
numai din considerente superioare de dreptate, ci mai
ales din rațiuni de avantajare a interesului chiar al
claselor conducătoare. Ridicarea stării a patra la un
grad mai înalt de civilizație devenea pentru noi
problema cea mai urgentă din multiple puncte de
vedere. în primul rînd, pentru siguranța socială, căci
excluderea maselor de lucrători din viața politică și
administrativă a țării, privîndu-le de orice influență
legală, are întotdeauna ca efect expunerea lor se­
ducției partidelor revoluționare și ideilor subversive...
i _
• Formulați o concluzie cu referire la
opinia lui G. Giolitti despre „ridicarea
stării a patra la un nivel mai înalt de ci­
vilizație”.
CERCETAȚI Șl
K —_____-i—_____
• esența procesului de reformare a societății italiene la sfirșitul
secolului XlX-înccputul secolului XX.
• care au fost obiectivele politicii interne și exteme promovate
de guvernul lui Giovanni Giolitti.
REALIZAȚI
• descrierea schimbărilor principale produse în societatea italiană
după unificarea țării.
• o caracteristică a orînduirii politice a Italiei în anii 1871-1918.
Iisnsnii
• și explicați sensul frazelor:
. - Unificarea politică a Italiei a creat premise pentru dezvol-
\ tarea relațiilor marjă-bani.
Conform constituției, Italia era o monarhie constituționala.
- Reformele înfăptuite în Italia la începutul secolului XX
* au reprezentat o victorie importantă a forțelor democratice.
... - zvn - -
"'» <
* -w «Ufc ^iT.—? T 9
*F '..53£
Giovanni Giolitti despre viața politică
’vl
. .Cînd masele știu că ele nu pot să modifice
prin vot și acțiune politică legală legile propuse
și elaborate pe socoteala lor, e logic să se lase
convinse că singurele mijloace care le stau la
dispoziție sînt cele revoluționare. Dimpotrivă,
participînd la viața politică, masele, în care pînă
la urmă bunul-simț sfîrșcștc prin a prevala
totdeauna, pot să-și dea scama nu numai de
dificultățile pe care statul trebuie să le învingă,
pentru a le înlesni dezvoltarea, dar și de limitele
pe care condițiile generale ale momentului le pun . '
realizării aspirațiilor lor, astfel ele devenind ,
interesate in susținerea statului.”
• Determinați actualitatea
afirmațiilor lui G. Giolitti des­
pre participarea poporului la
conducerea statului.
ANALIZAȚI
AUTODEZVOLTARE
• Verificați-vă cunoștințele și rescrieți textul
în caiet.
„Italia a fost declarată republică. Cei trei 5
suverani. Victor Emanuel al II-lea (1861-1878),
Umberto I (1878-1900) și Victor Emanuel al
III-lea(1900 1946), au reușit să mențină ordinea
constituțională. Parlamentul era unicameral, iar
Senatul confirma dispozițiile regelui. în scopul
democratizării vieții politice, au fost adoptate noi
legi electorale, care au lărgit dreptul de vot. în
Italia, dreptul de vot îl aveau toți cetățenii de la
vîrstadc 18 ani.”
Aceste reforme au fost pași importanți pe
calea modernizării societății italiene.
J
I
• Evidențiați inexactitățile. Comparați
sistemul politic italian cu cel al Franței
și al Marii Britanii.
57
TEMA 15 IMPERIUL AUSTRO-UNGAR

în anii 1870-1918, Imperiul Austro-Ungar era unul dintre cele mai înapoiate state
europene. Reprimarea mișcării de eliberare a popoarelor asuprite era direcția principală
a politicii lui interne, iar expansiunea în Balcani - vectorul de bază al politicii externe.
M _ -» ■ 1 — IL_ _1l ■ M I- T i^— W—Z~T~MT~Z TTT~Wa

REPERE NOȚIUNI

t Specificul dezvoltării • Mișcare de eliberare

I economice • Acțiuni de represiune
Regimul politic autoritar • Orientare pangermană
Problema națională • Criză politico-niilitară
Criza din iulie 1914 • Dezvoltare economică

VIATA SOCIAL-POLITICĂ
Austro-Ungaria era un imperiu cu regim politic
Imperiul Austro-Ungar autoritar. Puterea era concentrată în mîinile
împăratului, magnaților funciari și ale vîrfurilor
burgheziei austriece și maghiare.
DEZVOLTAREA ECONOMICĂ Austriecii în Cisleithania, ca și maghiarii în
Transleithania, erau în minoritate. Majoritatea în
Menținerea rămășițelor medievale frîna dezvol­ Cisleithania o alcătuiau cehii, polonezii și italienii,
tarea capitalismului, de aceea Imperiul Austro- iar în Transleithania - românii, croații, slovacii și
Ungar era înapoiat din punct de vedere economic. alții.
Regiunile Imperiului Austro-Ungar multinațional se Națiunile din componența Imperiului Austro-
deosebeau sub aspect economic. Mai avansate Ungar erau victimele unui aspru jug național. Ele
erau Austria propriu-zisă și Cehia, unde se erau supuse unui proces de germanizare și ma­
construiau căi ferate, se dezvoltau industriile me­ ghiarizare. De aceea, mișcarea de eliberare na-|
talurgică.^ carboniferă, de construcție a mașinilor țională lua proporții, fiind totodată însoțită de
și textilă. în Ungaria industria avansa mai lent. Aici revendicări sociale provocate de situația grea a |
ramura principală era industria alimentară. Cele maselor populare. Guvernul făcea unele concesii, I
mai înapoiate erau regiunile Galiția, Bucovina și dar recurgea și la acțiuni de reprimare.
Dalmația.
în general, Transleithania se ca­
racteriza prin dezvoltarea gospodăriei
sătești, iar Cisleithania - prin producția
industrială.
La începutul secolului XX, în Austria
și Cehia se desfășoară procesul de
concentrare a producției și de creare a
monopolurilor. Societatea pe acțiuni
„Scoda" era unul dintre cei mai mari
producători de armament din Europa.
în agricultură predominau latifundiile
moșierilor. în posesia lor, în Austria, se
aflau 29%, iar în Ungaria - o jumătate
din toate pămînturile arabile.
Deși lent, se înregistrau totuși progre­
se în transporturi și comunicații, precum
și în domeniul financiar. Militari austrieci cumpără cai la un iarmaroc din Ungaria

58
 Imperiul Austro-Ungar
Eranz JOSEPHI
Filozoful francez
de Habsburg-împărat
Henri Bergson
al Austriei (1848-1916)
a condamnat politica
și rege al Ungariei
de deznaționalizare
(1867-1916)
promovată de guvernul
în timpul domniei lui Joseph de la Budapesta
I, Austria a fost înfrîntă în
...în tinerețe am iubit și
războaiele austro-franco-
admirat mult poporul maghiar.
piemontez (1859) și austro-
Mai tîrziu, cunoscîndu-l mai
prusian (1866) și s-a creat
îndeaproape, am început să-i detest șovinismul.
statul dualist Austro-Un-
• Precizați în baza căror dovezi filoso­
garia (1867). A participat la înfăptuirea Triplei Alianțe și a ful francez și-a schimbat opinia față
dus o politică expansionistă în sud-estul Europei. de austro-ungari.

în Austria, în timpul guvernării contelui Taaffe

Austro-Ungaria luptau pentru limba și școala
(1879-1893), au apărut două partide noi. Partidul
națională, egalitatea în drepturi cu austriecii și
pangerman propaga ideea unificării cu Germania,
ungurii, împotriva germanizării și maghiarizării.
ca măsură de preîntîmpinare a descompunerii
In 1880, în Cehia - în justiție și administrație -
imperiului drept consecință a mișcării de eliberare
au fost introduse două limbi, iar din 1882, la
națională a popoarelor slave (cehii, slovacii etc.)
Universitatea din Praga învățămîntul se înfăptuia
și românilor, precum și ideea despre „rasa pură
în limbile germană și cehă. în 1906, parlamentul
germană". Partidul Național Social era părtașul
austriac (Reichsrat-ul) a introdus sufragiul pentru
soluționării conflictelor sociale în spiritul „senti­
toți bărbații de la vîrsta de 24 de ani.
mentului și al dragostei”. Dar și acest partid era
în 1861, la Sibiu, a luat ființă Asociațiunea
de orientare pangermană și antisemit.
în Ungaria (Transleithania) activau două parti­ transilvană pentru literatura română și cultura
poporului român. Peste două decenii (1881), românii
de: liberal, care promova o politică de compromis
transilvăneni înființează Partidul Național Român.
cu Austria și milita pentru păstrarea Imperiului
Ambele organizații militau pentru drepturile politice
Austro-Ungar, și republican, care pleda pentru in­
ale românilor, care au fost expuse în Memorandumul
dependență.
din 1892, respins de guvernul de la Budapesta.
Cu toate că în Cehia, unde se dezvolta mai
Micile concesii pe plan cultural și național din
rapid industria,.rolul dominant în economie îi
partea Austro-Ungariei n-au anihilat mișcarea de
revenea burgheziei germane, aici apare și se
eliberare a popoarelor asuprite.
dezvoltă burghezia națională cehă. Un rol însemnat
în ajunul Primului Război Mondial, mișcarea de
în trezirea conștiinței naționale l-au jucat oamenii
eliberare a popoarelor slave din imperiu ia am­
de cultură cehi. Istoricul F. Palacky a scris Istoria
ploare. Boemia și Cehia reclamau independența
Bosniei și Moraviei (Cehiei), în care vorbea despre
statală, Croația aspira la un regat egal în drepturi
trecutul glorios al cehilor și rolul lor în dezvoltarea
cu Austria și Ungaria. în Transilvania creștea miș­
culturii europene. Cehii și alte naționalități din
carea de eliberare a românilor. Apar divergențe
între unguri și austrieci. Naționaliștii unguri luptau
Istoricul Taylor despre caracterul pentru ruperea uniunii cu Austria.
Imperiului Austro-Ungar Croația obține autonomie limitată, aceasta fiind
exprimată prin formarea unui organ legislativ lo­
...Multe legături economice se formaseră în
cal (sobor) și un ban în fruntea guvernului.
decursul secolelor, dar ele nu erau cîtuși de puțin
Drept consecință a mișcărilor de eliberare
„naturale". Unitatea geografică nu exista... Departe
națională, la începutul secolului XX, apare pericolul
de a fi o „unitate naturală", monarhia a reprezentat
destrămării Imperiului Austro-Ungar. Politicienii,
o aberație geografică explicabilă doarprin cuceriri inclusiv reprezentanții naționalităților asuprite,
dinastice și accidentale a secole de istorie...
propuneau trei variante de evitare a destrămării
• Demonstrați că Imperiul Austro- Imperiului Austro-Ungar. Unii propuneau fede­
Ungar s-a format pe aceleași principii ralizarea, care ar fi dat popoarelor drepturi egale
ca și alte imperii. Identificați asemă­ și autonomie locală, păstrînd guvernul central. Dar
nări și deosebiri. realizarea acestei variante s-a lovit de împotrivirea
statelor mari din Europa, adepte ale politicii

59
TEMA 15
Praga. Castelul Gradsani (HradCany)
și podul Carol (Charle)
Praga, vechi centru cultural ai Cehiei, era unul din cele
mai frumoase orașe din Imperiul Austro-Ungar.
echilibrului de forțe. Alți politicieni susțineau ideea
creării unui stat sloveno-croato-sîrb, care ar fi unit
toți slavii de sud și în care slovenii și croații catolici
ar fi deținut majoritatea. Preconizatul stat iugoslav
urma să fie egalat în drepturi cu Austria și Ungaria,
astfel imperiul căpătînd formula unei monarhii
trialiste. Realizarea acestui plan ar fi anihilat
tendința slavilor de sud de a se uni într-un stat
sub egida Serbiei. Totodată, decădea necesitatea
unor cedări făcute cehilor, deoarece ei se po­
meneau izolați. Această variantă nu le convenea
ungurilor, deoarece trialismul imperiului diminua
statutul lor politico-juridic. Varianta a treia era
susținută în special de diplomații și militarii unguri.
Ea prevedea distrugerea Serbiei cu scopul de a
lipsi de sens varianta iugoslavă și a zădărnici
formarea statului pe principiile trialismului.
Concomitent, se acutizează tensiunile de natură
socială. Mișcările țărănești și muncitorești erau
reprimate cu asprime. în 1911, în regiunea Drogobîci
din Ucraina de Vest, în timpul unei asemenea
rebeliuni, au fost omorîți și răniți peste 100 de oameni.
Capătă amploare și mișcarea socialistă. în
Budapesta. Podul peste Dunăre
Una din caracteristicile specifice ale Imperiului Austro-
Ungar dualist era existența a două capitale: Viena și
Budapesta.
60
1888, în Austria a fost creat Partidul Social-Demo
crat, în frunte cu V. Adler. El milita pentru sufragiu
universal, democratizarea vieții politice și adopta­
rea unei legislații muncitorești.
POLITICA EXTERNĂ
AAUSTRO-UNGARIEI
Imperiul Austro-Ungar promova o politică ex­
pansionistă, mai ales în Balcani. Această politică
susținută activ de moștenitorul tronului, Francisc
Ferdinand, funcționa ca un mijloc de contracarare
a mișcării de eliberare națională și de evitare s
destrămării Imperiului Austro-Ungar.
în războiul franco^prusian, Austro-Ungaria
păstrat neutralitatea. Încercînd să se apropie de
Germania și Rusia, Austro-Ungaria a aderat la
Alianța celor trei împărați (1873). în 1878, Austro-
Ungaria și-a declarat protectoratul asupra Bosnie
și Herțegovinei.
Majoritatea populației Bosniei și Herțegovinei
o alcătuiau sîrbii, care au protestat împotriva
acestui act. Dar Austro-Ungaria a profitat de faptu
că principele Serbiei, Milan Obrenovid, dorea să
fie recunoscut de țările Europei ca rege și i-a
propus acestuia o convenție secretă, prin care, în
schimbul recunoașterii Serbiei ca regat, acesta
renunță la Bosnia și Herțegovina în favoarea
Austro-Ungariei.
Austro-Ungaria căuta să-și supună slavii de sud
și prin presiuni economice. Ea a impus Serbiei un
tratat comercial care prevedea controlul asupra
exportului de mărfuri sîrbești prin porturile dunăre­
ne §i Marea Adriatică.
In 1879, Austro-Ungaria încheie o alianță po-
litico-militară cu Germania, la care a aderat în 1882
Italia, astfel formîndu-se Tripla Alianță, bloc po-
litico-militar îndreptat împotriva Franței și Rusiei,
care aveau interese proprii în Balcani.
Continuînd politica de expansiune, Austro-
Ungaria a anexat în 1908 Bosnia și Herțegovina,
fapt care a tensionat relațiile ei cu Serbia și Rusia.
Această anexare a intensificat mișcarea de eli­
berare națională a popoarelor din imperiu, mai ales
a celor slave. „Criza bosniacă" și cele două războaie
balcanice (1912-1913) au determinat schimbări
radicale în politica externă a Imperiului Austro-Ungar.
La 28 iunie 1914, la Sarajevo, prințul moștenitor
al tronului austro-ungar, Francisc Ferdinand, a
fost omorît. Austro-Ungaria a folosit acest act drep
motiv pentru a porni o campanie militară împotriva
Serbiei. Aceasta a condiționat criza din iulie 1914
și a grăbit dezlănțuirea Primului Război Mondial
care s-a terminat cu înfrîngerea blocului german
și destrămarea Imperiului Austro-Ungar.
 *. wj —nr?—•'
STUDIU DE CAZ
VIENA - PRINCIPALUL CENTRU ECONOMIC,
POLITIC Șl CULTURAL AL IMPERIULUI AUSTRO-UNGAR
Viena. Kartnerstrasse
* în prim-plan, la stînga - Opera; pe planul doi - faimosul
restaurant „Sacher”, locul deîntîlnire al aristocrației;
pe ultimul plan - Catedrala Saint-Etienne.
EXPLICATI
• în ce constă specificul organizării politice a Imperiului
Austro-Ungar.
• care erau obiectivele politicii externe a Imperiului
Austro-Ungar.
'v • în ce situație se aflau naționalitățile din cadrul Imperiului
Austro-Ungar.
REALIZATI
o hartă pe care veți indica teritoriile naționale ce intrau
în componența Imperiului Austro-Ungar.
o analiză a cauzelor care au impulsionat mișcarea de
eliberare națională a popoarelor din Imperiul Austro-
Ungar.
REFLECTAȚI
și comparați dezvoltarea economică a Austro-Ungarici
cu cea a Germaniei sau cu cea a Angliei.
demonstrați că evenimentele politice din anii 1867,
1882,1906,1914 au avut o semnificație deosebită nu
doar pentru Imperiul Austro-Ungar, dar și pentru alte
popoare din Europa.
w• <^2T.r v*
-'' “• :i&îk^r"
Imperiul Austro-Ungar
Căile ferate, șoselele alpine, amenajarea Dunării au
transformat Viena într-un centru comercial, industrial și
financiar.
Aici activa împăratul. Reichsrat-ul (parlamentul),
guvernul austriac și renumita Operă Vicneză.
în epoca modernă, Viena devenise unul din centrele
de cultură europeană, mai ales în domeniul artei muzicale.
Aici se găseau renumite monumente, palate, biserici,
biblioteci, teatre, castele, muzee, turnuri. Era un impor­
tant centru universitar. Aici și-au făcut studiile univer­
sitare Mihai Emincscu, loan Slavici și alti tineri români.
• Demonstrați, în baza unor exemple con­
crete, că Viena era un centru economic,
politic și cultural important al Europei.
AUTODEZVOLTARE
Problema cehă în Imperiul Austro-Ungar
„Naționalitățile noastre (...) trebuie să devină și ele
«state naționale». Ele trebuie să fie organizate, din punct
de vedere constituțional, pc teritoriile lor comune sub
sceptrul împăratului..
Odată cu formarea statului dualist austro-ungar, au
înaintat pretenții ferme Curții de la Viena și cehii, care
cereau să fie a treia componentă a imperiului. Cehii au
recurs la metoda grevei parlamentare. Deputății refuzau
să participe la ședințele Reichsrat-ului, revcndicînd
aceleași drepturi ca și Ungaria.
Cehii se considerau o „națiune politică”, și nu o
„minoritate austriacă”.
• Determinați dacă era posibil în acele
timpuri organizarea statului Austro-Ungar
într-o federație în care teritoriile își păs­
trează propria organizare, avînd unele
instituții și legi comune.
61
TEMA 16
IMPERIUL RUS
La sfîrșitul secolului XIX-Tnceputul secolului XX, Rusia țaristă trece și ea la
capitalismul monopolist, însă continua să rămînă în urmă față de Europa Occidentală,
SUA și Japonia, din cauza reminiscențelor sistemului feudal. Tentativele țarismului
de a ameliora situația social-politică precară prin noi reforme nu s-au încununat cu
succes. Politica externă a Rusiei purta un caracter vădit expansionist. în februarie
1917, autocrația țaristă s-a prăbușit în urma unei revoluții burghezo-democratice.

REPERE NOȚIUNI
Caracteristicile vieții • Autocrație
i economice și sociale
• Uniune
’ Regimul politic autoritar monopolistă
Mișcările sociale • Politică
: și naționale de rusificare
în Imperiul Rus
• Dictatură
■ Reforma agrară stolîpinistă a proletariatului

Treptat, în sectorul agrar, bazat pe sistemul!

Turnătorie a Uzinei metalurgice din Sulin, Donbass
DEZVOLTAREA ECONOMICĂ
Șl RELAȚIILE SOCIALE
Reforma agrară din 1861 a creat premise
pentru progresul economiei. Rusia se transformă
treptat dintr-o țară preponderent agrară în una
agrar-industrială. Alături de industria textilă și cea
alimentară, s-au modernizat metalurgia, industria
combustibilului și construcția de mașini. Valorifi­
carea bogatelor zăcăminte de minereu de fier de
la Krivoi Rog, a celor de cărbune din Donbass și
zăcămintelor de petrol de la Baku a contribuit la
crearea unor mari centre industriale. Dezvoltarea
industriei era strîns legată de reutilarea ei tehnică.
Sînt utilizate tot mai mult mașini și strunguri perfec­
ționate. Aceste realizări marchează încheierea
revoluției industriale.
La hotarul secolelor XIX și XX are loc monopoli­
zarea marii industrii capitaliste. O funcție importan­
tă în restructurarea industriei ruse i-a revenit capi­
talului străin. Modernizarea economiei determină
schimbări și în structura socială. Se formează
cadre calificate de muncitori. Cresc rîndurile bur­
gheziei industriale.
în pofida ritmurilor înalte ale evoluției industria­
le, economia Rusiei păstra un pronunțat caracter
agrar. Majoritatea covîrșitoare a populației era
ocupată în gospodăria sătească.
moșieresc, pătrundeau elemente capitaliste.
Procesele din agricultură au accelerat diferen-1
țierea economică și socială. Țăranii înstăriți
cumpărau pămînt, devenind producători de marfă
agricolă, iar țărănimea nevoiașă completa piața!
forței de muncă.
Marii latifundiari stăpîneau un colosal fond fun­
ciar. în rîndurile marilor proprietari de pămîntj
pătrundeau și persoane provenite din alte pături
sociale. Micii moșieri se ruinau. în medie, fiecărei
gospodării moșierești îi reveneau peste 2 mii de \
desetine de pămînt, iar fiecărei gospodării țără-l
nești - circa 7 desetine.
Menținerea marilor latifundii moșierești stagna
dezvoltarea agriculturii. în localitățile rurale domina o
sărăcie teribilă. în timpul secetei din 1911, foametea
a afectat 30 milioane de țărani. Sistemul de conducere
frîna ascensiunea economică a întregii țări.
Gospodăria moșierească
după reforma din 1861 în cele 43 de gubernii
ale Rusiei europene
■ Guberniile în care pre­
domină sistemul de cultivare a
pămîntului prin dijmuire
■ Guberniile în care pre­
domină sistemul mixt de culti­
vare a pămîntului
Guberniile în care pre­
domină sistemul capitalist de
cultivare a pămîntului

62
VIAȚA POLITICĂ
După asasinarea de către organizația „Narod-
naia Volea” a țarului Aleksandru al ll-lea, pe tron
urcă fiul său, Ăleksandru al lll-lea (1881-1894).
Reacțiunea ia amploare. Autocrația s-a răfuit crunt
cu organizatorii asasinatului.
S-au întețit asuprirea națională și cea colonială.
Țarismul promova o politică de rusificare forțată,
desconsidera limbile și culturile naționale ale
popoarelor neruse.
Țarismul rus promova în continuare o politică
externă expansionistă. Rusia cucerește pămînturile
din Asia Mijlocie, transormîndu-le în gubernii. în
urma Războiului Ruso-Româno-Turc (1877-1878)
reocupă sudul Basarabiei.
în 1894 pe tron urcă Nicolae al ll-lea, ultimul
țar al Rusiei. în societate au apărut speranțe într-o
politică democratică. însă noul țar a manifestat
devotament față de cursul promovat de părintele
său răposat, Aleksandru al lll-lea. Guvernul țarist
reprima fără cruțare orice acțiune antiguverna­
mentală, făcea uz de arme împotriva participanților
la greve și demonstrații, ațîța ura între națiuni. Cei
nemulțumiți erau aruncați în închisori, trimiși la
muncă silnică, deportați în Siberia. Cu toate aces­
tea, se întărește opoziția din partea țărănimii,
muncitorimii, grupurilor radicale mic-burgheze, a
socialiștilor revoluționari (eserii).
în a doua jumătate a anilor 70 s-au creat pri­
mele organizații muncitorești: „Uniunea muncitorilor
din sudul Rusiei” și „Uniunea de Nord a muncitorilor
ruși”. Cea mai puternică acțiune a muncitorilor a
fost greva din 1885 de la fabrica textilă Morozov
din localitatea Nikolsk, înăbușită cu forța armelor.
Din programul
„Uniunii de Nord a muncitorilor ruși”
Deoarece libertatea politică asigură fiecărui om
independența convingerilor și acțiunilor și presu­
pune, în primul rînd, rezolvarea problemelor sociale,
revendicările nemijlocite ale Uniunii trebuie să fie
următoarele:
1. Libertatea cuvîntului, a presei; dreptul la
întruniri și adunări.
2. Lichidarea polițieijudiciare și a cazurilor ce
vizează crimele politice.
3. Lichidarea drepturilor și avantajelor de castă. mișcările sociale, inclusiv ciocnirile armate. O
4. Învățămîntul obligatoriu gratuit în toate insti­
tuțiile de învățămînt.
• Demonstrați oportunitatea restruc­
turării societății ruse la răscrucea
\ secolelor XIX și XX.
în timpul grevei generale a muncitorilor din sudul
mpenu
Rusiei (1903) a fost lansată lozinca „Jos autocrația!”.
în 1903 s-a format Partidul Muncitoresc Social-
Democrat din Rusia, care, sub conducerea lui
V. Lenin (Ulianov), a adoptat un program marxist
ce prevedea înfăptuirea revoluției socialiste și
proclamarea statului socialist cu ajutorul dictaturii
proletariatului.
Membrii de partid care îl susțineau pe Lenin
au fost numiți bolșevici (majoritatea), iar cei din
opoziție - menșevici (minoritatea).
REVOLUȚIA
» DIN 1905-1907
La începutul secolului XX în Rusia se mențineau
numeroase rămășițe feudale. Masele populare
erau sortite la mizerie, ignoranță și nedreptate.
Situația lor s-a înrăutățit și mai mult odată cu
declanșarea Războiului Ruso-Japonez (1904-
1905), și înfrîngerea Rusiei țariste. în toamna
anului 1904 au avut loc greve, demonstrații po­
litice și alte acțiuni de protest de ordin social și
național.
La 9 ianuarie 1905, la Sankt-Petersburg, capi­
tala Imperiului Rus, a fost organizată o procesiune
pașnică a muncitorilor spre Palatul de Iarnă, pen­
tru a-i înainta țarului o petiție. însă, la ordinul au­
torităților țariste, trupele militare au deschis foc
asupra manifestanților. Au fost înregistrați mulți
morți și răniți. în Rusia a început revoluția.
Baricadă în cartierul Presneaîn 1905
Pictură de LA. Vladbnirov
Circa doi ani și jumătate în țară au continuat
confruntare violentă a muncitorilor răsculați cu
oștirile țariste s-a produs la Moscova, în decembrie
1905. Iau amploare mișcarea țărănească și cea
de eliberare națională, mai ales în Polonia,
Finlanda, Basarabia și Transcaucazia.
Sarcinile revoluției erau răsturnarea autocrației
și instaurarea republicii democratice, lichidarea
63
TEMA 16
Din petiția muncitorilor participanți
la procesiunea pașnică din 9 ianuarie 1905
Noi, muncitorii și locuitorii orașului Sankt-Pe-
tersburg... am venit la tine, împărate, să căutăm
dreptate și apărare. Am sărăcit, sîntem asupriți,
impuși să muncim peste puterile noastre, sîntem
batjocoriți, nu sîntem considerați oameni, sîntem
tratați ca niște robi, care trebuie să se supună
destinului lor amar și să tacă... Am ajuns la capătul
răbdării. Pentru noi a sosit clipa îngrozitoare cînd
vrem mai bine să murim decît să continue chinurile
de nesuferit...
• Determinați motivul principal care
i-a impus pe muncitorii ruși să se adre­
seze țarului pentru a le soluționa re­
vendicările înaintate.
proprietății funciare moșierești și împroprietărirea
țărănimii. Revoluția din 1905-1907 a suferit înfrîn-
gere, însă țarismul a fost nevoit să facă unele con­
cesii. A fost instituită Duma de Stat, efectuată o
nouă reformă agrară.
REFORMA AGRARĂ
Pentru a încuraja dez­
voltarea capitalismului în
agricultură, Piotr Stolîpin,
președintele Consiliului de
Miniștri al Rusiei, inițiază o
reformă. Legislația agrară
din anii 1906-1910 preve­
dea distrugerea forțată a
obștii sătești.
Fiecare țăran avea
dreptul la un lot de pămînt,
care devenea proprietate
Piotr STOLÎPIN
personală și putea fi vîn-
dut. (1862-1911)
Reforma agrară prevedea, de asemenea,
strămutarea țăranilor din regiunile centrale ale
Rusiei în Siberia, Kazahstan și Asia Mijlocie. Acolo
fondul de pămînt pentru coloniști se completa în
mare măsură pe contul pămînturilor populației lo­
cale.
Ca urmare a reformei, pămîntul a devenit
obiect de vînzare-cumpărare în cadrul obștii. Rui­
narea țăranilor săraci ducea la lărgirea pieței
brațelor de muncă, iar dezvoltarea gospodăriilor
agricole moderne contribuia la sporirea producției
agricole.
REGIMUL CONSTITUȚIONAL
Șl REACȚIUNEA.
PRĂBUȘIREA AUTOCRAȚIEI
La 17 octombrie 1905, țarul Nicolae al ll-lea a
semnat un manifest care prevedea convocarea
Dumei de Stat, aleasă de popor, acordarea liber­
tății democratice populației, dar în realitate întărea
reacțiunea. Duma I (1906) și a Il-a (1907), la insis-1
tența opoziției, au fost dizolvate. Se stabilește
alianța moșierilor cu burghezia, care sprijină
reacțiunea în toate domeniile.
Ofensiva reacțiunii se manifestă prin represalii
față de persoanele bănuite de „neloialitate". Se
interziceau sindicatele și alte organizații legale, au
fost închise multe ziare și reviste. Noul regim poli­
tic s-a bucurat de o susținere totală din partea
Dumei a lll-a (1907-1912).
însă nici politica reacționară, nici reformele
n-au reușit să salveze autocrația. în ajunul Primului |
Război Mondial, Rusia trecea printr-o acută criză
politică, care se adîncește și mai mult odată cu
intrarea în război, la 1 august 1914.
Fiecare zi de război golea vistieria țării de-
50 milioane de ruble. Multe întreprinderi staționau j
Căile ferate nu erau în stare să asigure frontul cu
muniții, echipament, provizii, iar orașele - cui
produse alimentare, materie primă, combustibil. I
Înfrîngerile pe front, dezorganizarea economiei,!
aprofundarea crizei alimentare întețeau dispozițiile)
revoluționare. în țară s-a început o puternică miș-|
care grevistă, care a atins cel mai înalt nivel în
toamna anului 1916, desfășurîndu-se sub lozincile!
„Jos războiul!
* ’, „Jos autocrația!”.
La începutul anului 1917, criza economică și,
politică se agravează. Tensiunile sociale ating
mari proporții, mai ales în capitala Rusiei. Astfel,',
în februarie 1917, izbucnește o revoluție de­
mocratică, în urma căreia autocrația s-a prăbușit,!
iar în octombrie 1917 are loc lovitura de stat
bolșevică.

1894 1905 1906 1917

Urcarea pc tron începutul primei Convocarea (februarie) (octombrie)

a ultimului țar al Rusiei, revoluții din Rusia Dumei I Prăbușirea Lovitura de
Nicolae al II-lca de Stat autocrației ruse stat bolșevică

64

STUDIU DE CAZ
PARLAMENTARISMUL RUS
La începutul secolului XX, Rusia continua să fie o
monarhie absolută. în țară lipseau libertățile politice,
partidele legale și uniunile profesionale. Un imbold
puternic spre modernizarea sistemului social-politic
existent l-au constituit evenimentele din 1905. Acutizarca
$ tensiunilor sociale l-a obligat pe țarul rus să efectueze
unele concesii de ordin politic. La 17 octombrie 1905,
- Nicolae al II-lea a semnat un manifest prin care accepta
crearea Dumei de Stat legislative, aleasă de popor.
Manifestul conținea și promisiunea de a se acorda
populației o serie de drepturi democratice: libertatea
cuvîntului, presei, conștiinței, legalizarea sindicatelor.
în conformitate cu Legea electorală, alegerile se
înfaptuiau în mai multe trepte, după categorii sociale, și
D erau inegale. Dreptul de vot îl aveau persoanele care
atinseseră vîrsta de 25 de ani. Femeile, soldații. marinarii,
tineretul studios nu aveau dreptul de vot.
CERCETAȚI
EXPLICAȚI
• prin ce s-a manifestat criza regimului țarist la hotarul
f secolelor XIX și XX.
• care au fost cauzele dependenței economice a Rusiei Unul dintre ideologii marxismului, F. Engels a descris
dc capitalul străin. perspectivele dezvoltării Imperiului Rus în felul următor:
iLJ ■- ■ ’ „...Eu nu văd însă ca rezultatele revoluției indus­
REALIZAT!
• o caracteristică a principalelor schimbări ce au survenit
în economia Rusiei la hotarul secolelor XIX și XX.
• o analiză a mișcărilor sociale și politice din Imperiul
„/ Rus.
• o concluzie despre cauzele prăbușirii regimului
monarhic în Rusia.
REFLECTAȚI
3 • și alcătuiri o povestire despre evoluția politică a Rusiei
r la sfirșitul secolului XlX-începutul secolului XX.
• și comparați regimul politic din Rusia cu cel din Anglia
P* sau din SUA.
mpenui
Prin ucazul guvernului din 20 februarie 1906,
Consiliul de Stat a fost transformat în Camera Superioară
a Dumei, cu drept de veto. Jumătate din membrii /
Consiliului de Stat urmau să fie numiți dc țar. Proiectele
de lege căpătau dreptul dc lege numai după aprobarea
lor de către țar. Astfel, Duma electivă era privată dc f
posibilitatea de a exercita un control legislativ real.
La 23 aprilie 1906, guvernul a promulgat Legile
Fundamentale. Ele prevedeau principiile de bază ale
noului sistem politic din Rusia, schițate în Manifestul
din octombrie 1905. Țarul își menținea prerogativele sale,
inclusiv titlul de autocrat. El urma să convoace Duma și ;
tot el putea să o dizolve. Și totuși, puterea țaristă nu mai XJ
era recunoscută ca monarhic absolută.
• Descrieți condițiile în care Rusia a fost
transformata din monarhie absoluta în
monarhie constituțională.
Șl ANALIZAȚI
AUTODEZVOLTARE
Exprimați-vă părerea
triale, care arc loc în văzul nostru în Rusia, să se deose­
bească de ceea ce se întîmpla sau s-a întîmplat în An­
glia, Germania, America. Condițiile agriculturii și
proprietății funciare din America sînt altele și aceasta
creează înlr-adevăr anumite deosebiri.
...Producția capitalistă își pregătește propria sa
pieire, și dumneavoastră puteți fi siguri că așa va fi și
în Rusia. Ea poate da naștere - și dacă va exista o
perioadă îndelungată, va da numaidecît naștere - unei
revoluții agrare radicale...”
• în ce măsură sînteți de acord cu afirmațiile
Iui F. Engels? Selectați informații care justi­
fică sau infirmă ideile expuse.
______ 1_______________________________ -______ •___
65
TEMA 17
STATELE DIN EUROPA DE SUD-EST
în anii 1875-1914, popoarele balcanice au fost cuprinse de o puternică mișcare de
eliberare națională, reușind să obțină independența față de Imperiul Otoman. în calea
lor de trecere de la tradițiile locale la cele occidentale, statele balcanice aveau de
înfruntat un șir de bariere.
Balcanii după Congresul de la Berlin, 1878
CRIZA ORIENTALĂ
în anul 1875 a izbucnit răscoala din Bosnia și
Herțegovina, care a cauzat criza orientală. Acțiu­
nile din Bosnia și Herțegovina au generat noi
răscoale în Balcani, care au fost reprimate de
otomani cu cruzime.
Profitînd de situația tensionată din Balcani, în
1876, Serbia și Muntenegru au declarat război
Imperiului Otoman. Cînd oștirile turcești se apro­
piau de Belgrad, guvernul sîrb a apelat la ajutorul
Rusiei.
Diplomația europeană a convocat la Con-
stantinopol o conferință a marilor puteri: Rusia
propunea ca Imperiul Otoman să acorde Bosniei,
Herțegovinei și Bulgariei autonomie internă în
componența Imperiului Otoman. Poarta însă a
respins această propunere.
La 4 aprilie 1877 a fost încheiată o convenție
militară ruso-română, iar la 12 aprilie 1877, Rusia
a declarat război Imperiului Otoman. Pînă la sosi­
rea oștirilor ruse la Dunăre, armata română a
66
____
REPERE N O ȚIU NI
a Criza bosniacă • Zadruga
’ Criza orientală • Răscoală
■ Caracteristici ale evoluției • Convenție
| statelor din Europa
I de Sud-Est • Independență
• Autonomie
■ Consecințele războaielor p
I balcanice • Monedă națională
apărat țara de bombardamentele turcești. La 9 mai
1877, parlamentul român a proclamat independen­
ța țării. Armata română a luat parte activă la bătă­
liile de la Plevna și Grivița.
Războiul s-a terminat cu înfrîngerea Imperiului
Otoman.
Conform Tratatului de Pace de la San Stefano
din 19 februarie (3 martie) 1878, România, Ser­
bia și Muntenegru deveneau state independente.,
România obținea nordul Dobrogei în „schimbul"
sudului Basarabiei, teritoriu vechi românesc, care
trece din nou în stăpînirea Rusiei. Se creează un:
mare principat autonom al Bulgariei, cu ieșire la
Marea Neagră și la Marea Egee. Statul bulgar
căpăta independență în administrarea afacerilor
interne.
Anglia și Austro-Ungaria au protestat împotriva
fortificării pozițiilor Rusiei în Balcani și au convocat
Congresul de la Berlin. A fost recunoscută inde­
pendența României, Serbiei și a Muntenegrului.
Conform Tratatului de la Berlin (iulie 1878), teri­
toriul Bulgariei se limita pînă la munții Balcani.
Sudul Bulgariei a fost transformat într-o regiune
autonomă a Imperiului Otoman, sub denumirea de
Rumelia Orientală.
BULGARIA
Majoritatea populației se ocupa cu agricultura.
Industria era slab dezvoltată. După proclamarea
autonomiei Bulgariei, piața de desfacere din Im­
periul Otoman a fost pierdută. Congresul de la Ber­
lin, legiferînd regimul liberului-comerț, a creat avan­
taje pentru mărfurile industriale occidentale, mai
calitative și mai ieftine, ce concurau cu mărfurile
bulgare și duceau la ruinarea întreprinderilor
industriale locale.

Adunarea Constituțională, întrunită în 1879 la
Tîrnova, a elaborat Constituția Bulgariei. Se pro­
clama o monarhie constituțională cu un parlament
unicameral, ales prin votul bărbaților. Constituția
prevedea libertatea presei, egalitatea persoanelor
în fața legii, intangibilitatea proprietății private.
Adunarea Constituantă l-a ales principe al Bul­
gariei pe Aleksander Battenberg, ascendent din-
tr-o dinastie germană. Aparatul de stat și armata
bulgară au fost concepute după modelul rus.
In anul 1885, în Filipopole, capitala Rumeliei
Orientale, poporul s-a răsculat și a proclamat uni­
rea cu Principatul Bulgariei. Sultanul îl numește în
calitate de guvernator al Rumeliei pe principele
bulgar, recunoscînd astfel unirea Bulgariei de Nord
cu Rumelia Orientală.
Principele A. Battenberg despre reunirea
Rumeliei cu Principatul Bulgariei
1885
Statul numit pînă acum Rumelia Orientală a
încetat să mai existe, întrucît poporul m-a proclamat
prin vot universal ca principe al său. Locuitorii
Principatului Bulgariei mi-au cerut în unanimitate
să accept această unire. Luînd în considerație
datoria sfîntă față de poporul meu, am acceptat
acest lucru, printr-o proclamație către poporul
bulgar.
• Explicați sintagma: datoria sfîntă
față de poporul meu".
în 1886, un grup de ofițeri complotiști l-au ex­
pulzat pe Battenberg din țară. în anul următor,
Austro-Ungaria și Germania au obținut alegerea
lui Ferdinand I de Saxa-Coburg în calitate de princi­
pe al Bulgariei. Grație acestui fapt, influența Rusiei
în Bulgaria a scăzut simțitor. Situația în Balcani
s-a complicat drept urmare a amestecului marilor
puteri în această regiune.
în 1908, profitînd de revoluția „junilor otomani”,
Bulgaria se proclamă stat independent, iar Ferdi­
nand I de Saxa-Coburg primește titlul de țar.
MUNTENEGRU
Obținerea independenței și lărgirea teritoriului
Muntenegrului aproape de două ori, desțelenirea
pășunilor au creat condiții favorabile pentru eco­
nomie. în afară de creșterea animalelor, a început
să se dezvolte, într-o măsură mai mare, cultivarea
plantelor. La începutul secolului XX, majoritatea
populației Muntenegrului se ocupa cu agricultura.
Treptat însă, apare burghezia și un număr mic de
muncitori.
Statele din Europa de Sud-Est
Au apărut primele întreprinderi de prelucrare a
lemnului, de fabricare a untdelemnului, a berei. Se
dezvolta comerțul. Se construiau șosele. în 1909
a fost dată în exploatare prima cale ferată. La
începutul secolului XX s-au înființat bănci comer­
ciale. în 1906 a început să se bată moneda națio­
nală (prefer), echivalată cu crona austriacă. în
același timp, a început să pătrundă capitalul străin,
mai ales cel italian și cel austriac.
Principele Nikolai Njegoă guverna în mod auto­
cratic astfel că după 1878 s-a instaurat o perioadă
de stabilitate.
în 1888 a fost adoptat un cod de legi bazat pe
norme burgheze, dar și pe experiența trecutului.
Regimul autocrat al principelui Nikolai a cauzat
nemulțumirea maselor și a aristocrației. Opoziția
a creat un partid cu un program liberal-burghez.
Pentru a-și spori autoritatea, principele s-a procla­
mat în anul 1910 rege.
Muntenegru a luat parte activă la Războaiele
Balcanice, luptînd împotriva Imperiului Otoman. în
consecință, teritoriul lui s-a mărit de 1,5 ori.
SERBIA
în economia națională predomina agricultura,
însă dezvoltarea relațiilor marfă-bani a condus la
descompunerea obștii țărănești (zadruga). Indus­
tria era subdezvoltată din cauza concurenței
mărfurilor străine. Se dezvolta comerțul, însă 80%
din exportul Serbiei trecea prin Austria. A fost
introdusă moneda națională - dinarul, au fost în­
ființate banca și bursa comercială, care au înviorat
economia țării. Crește numărul mașinilor cu aburi
(în 1893 erau 16, iar în 1900 - 46).
în anul 1881, principele Serbiei, Milan Obre-
novid, a încheiat o convenție secretă cu Austro-
Ungaria, prin care renunța la Bosnia și Herțegovina,
populate în majoritate de sîrbi. Austro-Ungaria, în
schimb, îi permitea lui Milan Obrenovid să se pro­
clame rege al Serbiei (1882). Dar în 1905, Serbia
refuză să reînnoiască tratatul comercial cu Habs-
burgii, exportîndu-și produsele prin Bulgaria și
Muntenegru, fapt care a declanșat un război vamal
austro-sîrb. Cu ajutorul Franței, Serbia iese învin­
gătoare din acest război.
Drept consecință, influența Franței și Rusiei
devine preponderentă în Serbia. însă situația
politică internă în timpul guvernării lui Milan și a
fiului său Aleksandr Obrenovid, care a venit pe
tron în 1889, rămînea instabilă. Numai în anii
1878-1903 s-au schimbat 20 de guverne.
în Serbia lua amploare mișcarea pentru elibe­
rarea regiunilor cu populație sîrbă din Austro-
Ungaria și Imperiul Otoman. Pentru a pune capăt
67
TEMA 17
acestei mișcări, Austro-Ungaria declară oficial, în
1908, anexarea Bosniei și Hertegovinei. Aceasta
provoacă în Serbia o revoltă națională. Guvernul
sîrb, sprijinit de Rusia și Franța, a protestat îm­
potriva acestei anexări. Austro-Ungaria, susținută
de Germania, a concentrat trupe armate la granița
cu Serbia. Criza bosniacă a acutizat contradicțiile
internaționale.
GRECIA
Agricultura și industria Greciei erau slab dez­
voltate, în schimb ea avea o flotă comercială puter­
nică. Grecia lua mari împrumuturi de la Anglia,
Franța și Germania. Cu ajutorul lor se construiau
căi ferate.
Au început să se construiască porturi, întreprin­
deri textile, fabrici de vin și de prelucrare a pieilor.
Se dezvolta industria extractivă.
Mișcarea de eliberare națională a grecilor care
au rămas în componența Imperiului Otoman era
puternică. în 1889, pe insula Creta, a izbucnit una
dintre multiplele răscoale, care însă a fost înăbu­
șită de către trupele turcești. în 1896, Regatul Gre­
ciei a trimis în ajutorul insurgenților voluntari arma­
ment și flotă. în 1897 a început Războiul Greco-
Turc. Vasele maritime engleze și franceze au bom­
bardat taberele răsculaților, iar armata Imperiului
Otoman a înfrînt răscoala din Thesalia. Grecia a
fost nevoită să încheie pace și să plătească o con­
tribuție de război. Totuși, în 1898, Creta a obținut
autonomie.
în 1908, parlamentul din Creta a proclamat ali­
pirea țării la Grecia.
însă curînd între aliați au început contradicțiile
privind împărțirea teritoriilor eliberate, mai ales ale
Macedoniei. Din cauza intrigilor marilor puteri, a
izbucnit al doilea Război Balcanic (1913), între
Bulgaria, pe de o parte, și foștii ei aliați, la care au
aderat România și Imperiul Otoman, pe de altă
parte. în urma războiului, Serbiei i-a revenit cea
mai mare parte a Macedoniei. Partea de sud,
inclusiv portul Salonic, a fost alipită Greciei, i
România a obținut partea de sud a Dobrogei. Im­
periul Otoman și-a păstrat Adrianopolul.
Războaiele Balcanice (1912-1913) au pus
capăt stăpînirii otomane în Balcani, dar au dat
naștere unei tensiuni acute între statele balcanice
proaspăt apărute pe ruinele Imperiului Otoman. ।
Balcanii au devenit „mărul discordiei” al marilor]
state europene și s-au transformat într-un focar
de tensiune, care, în cele din urmă, a dus la de­
clanșarea Primului Război Mondial. Serbia, Româ­
nia și Grecia au luptat de partea Antantei, iar Bul­
garia și Turcia - de partea Germaniei și Austro-
Ungariei.

RĂZBOAIELE BALCANICE
în 1912, Bulgaria, Serbia, Grecia și Muntenegru
au format alianța politico-militară Uniunea Balca­
nică. Scopul uniunii era de a se susține reciproc
în lupta de eliberare de sub jugul otoman. în
octombrie 1912, aliații balcanici au pornit războiul
împotriva Imperiului Otoman. Prin mijlocirea marilor
puteri (Rusia, Franța, Anglia), a fost încheiată Pa­
cea de la Londra (1913), prin care Imperiul Otoman
pierdea toate teritoriile în Balcani, cu excepția Con- împărțirea posesiunilor otomane din Europa,
stantinopolului. 1908-1913

Răscoala Pacea de la Războiul Primul Al doilea

din Bosnia San Stcfano. Grcco- Război Război
și Hcrțcgovina Congresul Turc Balcanic Balcanic
de Ia Berlin

68
 Statele din Europa de Sud-Est
EXTINDERE
MIȘCAREA DE ELIBERARE NAȚIONALĂ A POPOARELOR
Apelul revoluționarilor bulgari DIN EUROPA DE SUD-EST
adresat poporului român .1

Fraților români, Apelul lui Hristo Botev către toate

...Cu voi ne-au legat totdeauna simpatiile cele popoarele Peninsulei Balcanice
mai vii, și niciodată aceste simpatii n-au fost Grecii, albanezii, românii,
tulburate de neînțelegeri. De la voi, ca de la niște
după exemplul Serbiei, Bos­
vecini buni, așteptăm un ajutor eficace și fră­
niei, Herțegovinei, Munte-
țesc. Fraților creștini, Patria noastră prezintă
astăzi tabloul înfiorător al unui carnagiu cumplit, negrului și Serbiei vechi, o
comis de turci și de circazieni, asupra părinților să se alipească la voi în sco­
noștri, femeilor noastre, copiilor, fraților noștri; pul general de a alunga mu­
victimele își îndreaptă spre cer privirile și cer sulmanii de pe pămînturile
răzbunare! noastre! Să uităm micile
Ajutor, fraților, ajutor! prejudecăți și să ne unim
Iunie 1876 pînă vom cuceri întreaga '
^Hr. Botev, S. Stambolov, Gr. Tîmov, Dr. Volov noastră libertate și pînă nu va rămîne niciun -i

dușman pe cîmpiile noastre binecuvîntate de i

• Demonstrați, în baza informației din Dumnezeu. Atunci și numai atunci ne vom opri, .!
documentele alăturate, necesitatea unirii cînd vom obține autoguvernarea și ne vom J
popoarelor din Europa de Sud-Est pentru consolida interesele.
înlăturarea dominației otomane.

CERCETATI 9
SI
9
ANALIZATI 9

• care au fost cauzele izbucnirii Războaielor Balcanice.
• de ce după proclamarea independenței statelor
balcanice a continuat lupta de eliberare națională.
► ■
* o analiză a schimbărilor care au avut loc în țările
f balcanice la sfîrșitul secolului XIX-începutul secolului
XX.
AUTODEZVOLTARE
îl
Balcanii - „butoiul cu pulbere” al Europei
Războaiele Balcanice au pus capăt dominației oto­
mane în Balcani, dar au deschis o nouă etapă a rivalității
regionale. Posesiunile otomane din Europa de Sud-Est
au devenit „mărul discordiei” între marile puteri euro­
pene.
f
Relațiile dintre marile state capitaliste se tensionau
tot mai mult. Atît Germania, cît și Anglia și Franța sperau
să-și realizeze interesele printr-un război victorios. Din
£
(

• un eseu care ar conține trăsăturile generale și cele *

experiența trecutului se știe că, pc lîngă cauzele principale
specifice ale dezvoltării țărilor balcanice la răscrucea *
care alimentează un conflict, există și un motiv secundar:
' secolelorXIX și XX.
pretextul de război. Astfel, Balcanii s-au dovedit a fi
locul unde din seînteie s-a aprins flacăra.

k • și comparați situația popoarelor balcanice din anii

l '5O-’7O ai secolului al XIX-lca cu cca dc la răscrucea • Identificați pe hartă statele care aveau
r secolelor XIX și XX. Găsiți cel puțin cinci indici care interese politice, economice și militare în
«I
Balcani. Determinați dacă era posibil ca
>•> definesc importanța izgonirii trupelor otomane din marile puteri să se înțeleagă pe cale pașnică. •J
regiune pentru popoarele din Balcani.
’ . ~ Li.__ .L±L

69
TEMA 18
STATELE UNITE ALE AMERICII
La sfîrșitul secolului al XIX-lea, după războiul civil, care a pus capăt secesiunii și a
abolit sclavajul, dînd posibilitate capitalismului nord-american să se dezvolte liber pe
întreg teritoriul țării, SUA realizează un progres colosal în dezvoltarea economică, ocupînd
locul I în lume și devenind rivalul principal al țărilor Europei.
Statele Unite ale Amcricii
EVOLUȚIA
> ECONOMICĂ A SUA
Teritoriul SUA se întindea de la Oceanul
Atlantic pînă la Oceanul Pacific. Către 1914, pe
acest teritoriu figurau 48 de state cu o populație
de aproape 100 mii. de oameni, dintre care 1/10
erau de culoare (afro-americani).
Printre factorii care au favorizat progresul eco­
nomic nord-american au fost: imensele terenuri
agricole de la Vest, abundența materiei prime, mai
ales a petrolului, cărbunelui, minereului de fier, a
altor bogății minerale, a bumbacului, folosirea ma­
șinilor agricole și a tehnicii moderne, mecanizarea
producției industriale (conveierul), o rețea dezvol­
tată a căilor de transport și de comunicație, o mare
piață internă de desfacere, folosirea intensă a
muncii ieftine a imigranților și a sclavilor eliberați,
politica protecționismului economic, promovată de
stat, folosirea la scară largă a capitalurilor străine
etc. Pînă în 1914, Europa continua să fie creditorul
principal al SUA.
Se dezvolta rapid industria SUA, mai ales cea
metalurgică, stimulată de construcția căilor ferate,
a flotei maritime. Către 1914, SUA produceau
aproape 50% din producția globală de oțel. Ele
extrăgeau peste 500 mii. tone de cărbune de
piatră. Rețeaua căilor ferate ale SUA (400,3 mii
km) constituia o jumătate din rețeaua căilor ferate
din întreaga lume.
în această perioadă s-a modernizat agricultura,
prin folosirea de către fermieri a uneltelor și
mașinilor agricole. în SUA se cultivau 9/10 din
70
REPERE NOȚIUNI
| Doctrina Monroc • Siloz
' Specificul dezvoltării • Afro-americani
economice
• Discriminare
i Esența sistemului politic
•« • Impozit progresiv
Contradicțiile societății
americane • Doctrina
. Obiectivele politicii externe .' „ușilor deschise”
producția globală de bumbac și 1/4 din producția
de grîu. Aici au apărut primele cultivatoare, tractoa­
re, refrigeratoare.
O fermă americană (ranch)
La hotarul secolelor XIX și XX, în SUA iau na­
ștere gigantice organizații monopoliste în industrie,!
agricultură, transport, comerț etc. Unele dintre celei
mai mari trusturi au fost „Corporația oțelului”, înl
frunte cu Morgan, și compania petrolieră a Iun
Rockefeller. Apare capitalul financiar. Circa 60 de-
familii de mari bancheri controlau în întregime!
sferele economică și politică ale SUA.
în această perioadă, SUA devin un exportatori
activ de capital, mai ales în țările din America}
Latină.
Economia SUA era deseori afectată de crizele
de supraproducție, cînd zeci de mii de întreprindea
și ferme mici se ruinau și în locul lor apăreau
organizații monopoliste.
Ca rezultat al proceselor menționate, SUA au
devenit o țară industrial-agrară modernă, care a
depășit cu mult statele mari din Europa și s-a
situat pe locul întîi în lume, poziție pe care se afle
și astăzi.

Siloz de grîne
POLITICA INTERNĂ
La răscrucea secolelor XIX și XX în SUA s-a
constituit deja sistemul politic bipartid - Partidul
Republican și Partidul Democrat, cu programe
puțin diferențiate. Ele reprezentau, în primul rînd,
interesele organizațiilor monopoliste.
După războiul civil, timp îndelungat, la putere
în SUA s-au aflat republicanii, care au învins în
război. Ei au asigurat păstrarea integrității țării și
prin aceasta au cîștigat încrederea poporului.
Un rol important în
viața politică a SUA l-a
jucat președintele re­
publican Theodore Ro-
osewelt. El a realizat
unele reforme vizînd
protecția bogățiilor na­
turale ale țării: păduri,
resurse de apă, zăcă­
minte minerale; contro­
lul sanitar asupra pro­
duselor alimentare și
interzicerea comerciali­
zării produselor și medi­ Președintele SUA
camentelor falsificate. A Theodore ROOSEVVELT
luat măsuri de restricție (1901-1909)
împotriva trusturilor ca­
re monopolizau prețurile și stîrneau astfel indigna­
rea populației. Republicanii erau adepții politici ai
protecționismului economic, de aceea ridicau
tarifele vamale la mărfurile străine.
în 1912, la guvernare au venit democrații. Pre­
ședinte al țării a fost ales Thomas Woodrow
Wilson. La insistența consumatorilor, el a micșo­
rat tarifele vamale, ceea ce a condus la reducerea
neînsemnată a prețurilor. A fost introdus impo­
zitul progresiv pe venit, s-a realizat reforma sis­
temului bancar și s-a stabilit controlul asupra
trusturilor.
Statele Unite ale Ameri
TENSIUNI SOCIALE
în pofida progresului economic și regimului
politic democratic. în SUA persistau tensiunile
sociale. Deși negrii au fost eliberați, ei erau supuși
unei politici de discriminare. Formal, conform
constituției, ei se considerau liberi și egali în drep­
turi cu albii, dar în realitate, în multe state, mai
ales la Sud, nu erau admise căsătoriile mixte. Co­
piii de culoare nu puteau frecventa școala împreu­
nă cu cei albi; negrii nu erau acceptați în transpor­
tul public etc. Activau organizații reacționare rasiale
ilegale (Ku Klux Klan), care adesea linșau negrii,
dar și pe cei care le luau apărarea.
Fermierii protestau împotriva companiilor de
construcție a căilor ferate, care îi deposedau de
pămînturile arabile. Ei erau nemulțumiți și de tarifele
înalte la transportarea mărfurilor pe căile ferate,
precum și de introducerea monedei scumpe de
aur și argint în locul banilor ieftini de hîrtie etc.
Prin unele cedări sau prin represalii, revoltele
fermierilor erau potolite.
Se revoltau și muncitorii, mai ales cei necalifi­
cați, imigranții și negrii. Creșterea prețurilor la
mărfurile de larg consum, plata înaltă pentru chirie,
ziua de muncă de 10-12 ore, salariile mici, șoma­
jul, deservirea socială slabă, ignorarea condițiilor
de securitate a muncii la întreprinderi, în special
în industria extractivă și cea metalurgică - toate
acestea tensionau relațiile dintre muncitori și
patroni.
Luptînd pentru interesele lor economice, mun­
citorii se organizau în sindicate profesionale,
declanșau greve, întreprindeau marșuri de pro­
test, participau la demonstrații. Una dintre cele mai
mari organizații sindicale a fost Federația Ameri­
cană a Muncii (1881). în 1876 a fost format Parti­
dul Muncitoresc Socialist, iar mai tîrziu - Partidul
Socialist American, care militau pentru transformări
sociale prin reforme.
La 1 mai 1886 a avut loc o grevă a muncitorilor
americani care revendicau ziua de muncă de 8
ore. Demonstrația greviștilor din Chicago a fost
atacată de către poliție. în timpul încăierărilor, mulți
au fost răniți. Autoritățile au arestat numeroși de­
monstranți, iar conducătorii lor au fost executați,
însă greva a avut și efecte pozitive. în unele state
a fost stabilită ziua de muncă de 8 ore. Grevele
au devenit principala formă de luptă a muncitorilor
americani. Ele au luat mari proporții la răscrucea
secolelor XIX și XX, ca urmare a crizelor economice,
mai ales datorită creșterii șomajului și conștiintizării
tot mai active a drepturilor și libertăților politice de
către muncitori.
71
TEMA 18
Grevă a feroviarilor din Pennsylvania
POLITICA EXTERNĂ
Dominanta politicii externe a SUA în perioada
respectivă o constituie expansionismul dictat, în
primul rînd, de interesele cercurilor monopoliste.
Potențialul economic al flotei maritime le-a permis
SUA să promoveze o politică externă activă pe
arena internațională. Prin exportul masiv de capi­
tal, folosind doctrina Monroe („America pentru
americani’’), SUA concurau cu Anglia, Franța și
Germania, reușind să-și întărească pozițiile în
America Latină, mai ales după formarea Uniunii
Panamericane (1910). Cîștigînd războiul din 1898,
SUA au eliminat Spania din Cuba și Puerto Rico,
au pus stăpînire pe insulele Filipine și Guam.
Deși SUA au recunoscut independența Cubei,
în realitate insula nimerește sub controlul lor poli­
tic și economic.
In Oceanul Pacific, SUA au ocupat un șir de
insule (Hawaii, Samoa), transformîndu-le în baze
militare și de comerț, și luptau pentru consolidarea
pozițiilor lor în Asia (mai ales în China), promovînd
doctrina „ușilor deschise și a posibilităților egale”.
Din tratatul semnat între SUA și Cuba^
la 23 mai 1903
Art. III. Guvernul Cubei este de acord ca Statele
Unite să înfăptuiască dreptul de amestec cu scopul
apărării independenței Cubei, susținerii guvernului,
capabil să apere viața, proprietatea și libertatea
personală, și în scopurile executării obligațiunilor,
luate de Statele Unite, referitoare la Cuba, prevăzute
de Tratatul de la Paris...
Art. VII. ...Cuba va vinde ori va da în arendă
Statelor Unite pămînturi necesare pentru baze-
stațiuni de cărbune și maritime, în unele puncte
stabilite...
• Demonstrați, prin exemple concrete,
că SUA își consolidau hegemonia în
America Centrală.
La începutul secolului XX, SUA au evoluat în
calitate de intermediar între Rusia și Japonia aflate
în război (1904-1905). Cu concursul SUA, la Port-
smouth a fost încheiată pacea între Rusia și
Japonia. Americanii au intervenit împotriva
revoluției mexicane din 1910-1917. în 1914, SUA
au construit canalul Panama, care a unit Oceanul
Atlantic cu Oceanul Pacific. Acest canal capătă o
importanță economică și strategică foarte mare
pentru SUA, servind totodată lumii întregi.
Sub presiunea mișcării antimilitariste și a
doctrinei Monroe, care prevedea neamestecul
SUA în treburile Europei și a acesteia în cele
americane, SUA nu au participat, la început, la
Primul Război Mondial. Astfel au obținut mari I
venituri, întreținînd comerț cu ambele părți beli- 1
gerante. Abia în primăvara anului 1917, cînd
nemții au declarat războiul submarin, scufundînd I
și vasele țărilor neutre, cu care SUA făceau co- I
merț, guvernul democrat al lui W. Wilson a decla­
rat război Germaniei și a trimis trupele sale
terestre în Europa, care au luat parte la faza 1
finală a războiului.
Instaurarea dominației în America Latină a
avut loc mai ales datorită folosirii cu iscusință
de către SUA a popularității sale în America
Latină și politicii promovate în domeniul eco-1
nomic și al apărării. SUA au propus ca paname-
ricanismul să fie răspîndit asupra tuturor țărilor
din America. La început, statele latinoamericane
n-au fost de acord, dar, sub presiunea eco­
nomică („politica dolarului”) și a demonstrațiilor
militare, în 1890 a fost convocată prima con­
ferință interamericană, care a luat hotărîrea
privind formarea Uniunii interstatale a repu­
blicilor americane în domeniul informației
economice. Cu acest scop a fost creat Biroul
comercial permanent, reorganizat, la insistența
SUA, în Uniunea Panamericană (1910).
SUA și-au întărit pozițiile în America Latină prin
construcția canalului Panama, care era de o mare
însemnătate economică și strategică. Ele au
susținut activ separatismul panamezilor, care
s-au despărțit de Columbia, și au căpătat dreptu
(1903) să construiască acest canal.
wl
Președintele SUA, Roosewelt
despre controlul asupra istmului Panama
Eu aș fi bucuros dacă Panama s-ar de­
clara un stat independent; însă dacă aș de­
clara aceasta deschis, ar însemna că ațîț
locuitorii ei la revoluție, și de aceea sînt nevoit
să tac.
 talele Unite ale Ameri
EXTINDERE

POLITICA INTERNA A PREȘEDINTELUI SUA

THOMAS WOODROW WILSON
în 1912, în SUA au și drept, autor al lucrării în zece volume „Istoria poporului
avut loc alegeri prezi­ SU A”. El a fost ales președinte al SUA. în 1916, Th.W. -J
dențiale. Ele s-au des­ Wilson este ales președinte pentru a doua oară. Scopul
fășurat în condițiile politicii lui interne era prosperarea SUA în domeniile
unei atmosfere încinse economic, politic și social (aplanarea tensiunilor sociale).
de tensiuni sociale și Th.W. Wilson a redus taxele vamale la mărfurile de
naționale. Picrzîndu-și larg consum și la importul materiei prime necesare
autoritatea de odini­ industriei americane; a introdus impozitul progresiv pe
oară. Partidul Republi­ venit; a introdus legea despre sistemul federal al băncilor
can s-a scindat, pro­ de „rezervă” (1913), care jucau un rol pozitiv în lupta
gramul său electoral împotriva crizelor economice. O lege specială prevedea
1/ fiind învechit. alegerea senatorilor prin vot universal (mai înainte ci
Partidul Democrat, erau trimiși de adunările legislative ale statelor). A fost
care și-a păstrat unitatea, a propus alegătorilor un larg lichidată răspunderea materială a sindicatelor pentru
program de transformări democratice, care prevedea trei pierderile pe care le sufereau capitaliștii în timpul grevelor
‘ puncte principale - libertatea personalității, libertatea muncitorești, prevăzută de Legea lui Schermen din 1890.
| j concurenței și individualismul și care a fost numit Au fost înfăptuite și alte reforme.
/ „Programul noii libertăți”.
în calitate de candidat la postul de președinte a fost
• Trageți o concluzie despre politica internă
înaintat Thomas Woodrow Wilson, originar din Virginia,
a lui Th.W. Wilson.
, . fost guvernator al statului New Jersey, profesor de istorie
i-

CERCETAȚI Șl ANALIZAȚI
!E3J!HSni AUTODEZVOLTARE

• care au fost cauzele progresului rapid al economiei SUA la răscrucea Evoluția SUA
secolelor XIX și XX. SUA. datorită bogatelor resurse interne •’
• cum s-a produs succesiunea partidelor politice. și afluxului de forță de muncă, au cunoscut
• esența reformelor înfăptuite în SUA de președintele democrat Th.W.
o dezvoltare rapidă, devenind la începutul
Wilson.
secolului XX o mare putere politică și
economică a lumii.
ț REALIZAȚI Marile concerne și trusturi, precum
Standard OU, General Electric, General ■
• o analiză a înfăptuirilor principale în plan economic ale SUA.
• o caracteristică a esenței sistemului politic al SUA. Motors etc., dominau economia țării și a
• esența obiectivă a politicii externe a SUA la răscrucea secolelor lumii.
XIX și XX. SUA își afirmă politica mondială prin
definirea tot mai clară a sferelor de influ- ;
4» ■_____________________
ență.
REFLECTAȚI
• Determinați factorii interni și
/ • dc cc transformările din societatea americană au condus la
externi care au contribuit la dez­
' intensificarea tensiunilor sociale. Argumentați acest fenomen,
voltarea rapidă a SUA, clasifi-
sr. referindu-vă la mișcările revendicative din acea perioadă.
cîndu-i după importanța lor.
• și argumentați creșterea rolului politic și economic al SUA în lume.

73
TEMA 19
AMERICA LATINĂ

în anii 1870-1918, țările latinoamericane, în comparație cu SUA și cu cele din Europa

Occidentală, rămîn cii mult în urmă în dezvoltarea lor și cad sub influența puternică a
altor țări, mai ales a Angliei și SUA, devenind anexe economice și politice ale acestora.

R E P ERE NOȚIUNI

Specificul dezvoltării • Latinoamericani

statelor latinoamericane • Semicolonie
Transformările • Dictatură
din societate
•Ascensiune
Mișcarea de eliberare capitalistă
națională • Amerindieni
<Ț. . z /

urmare a luptei mexicanilor pentru independență,

aventura lui Napoleon al lll-lea a suferit eșec și în
Mexic a fost restabilită republica.
în 1876, după o lovitură de stat, a fost instaurată
dictatura generalului Porfirio Diaz (1876-1911), în
timpul căreia Mexicul devine o semicolonie a ca­
pitalului străin.
La hotarul secolelor XIX și XX are loc o dina­
mizare a relațiilor economice. în baza și sub
controlul capitalului american se întemeiază indus­
tria metalurgică, petrolieră, extractivă. Capitalul
anglo-american accelerează procesul de con­
strucție a căilor ferate.
America de Sud în secolul al XIX-lea
Capitalul străin a pătruns și în agricultură. 95%
din pămînturile amerindienilor și ale metișilor, care
MEXIC (STATELE UNITE MEXICANE) alcătuiau 90% din populația sătească, au fost
în viața politică a Mexicului activau două partide acaparate de marii mo­
principale: conservator și liberal. în 1845, SUA au șieri și de companiile
anexat Texasul, iarîn urma Războiului Americano- străine. în timpul dicta­
Mexican (1846-1848), Mexicul a pierdut o jumătate turii lui Diaz, orice revol­
din teritoriu. tă a maselor populare
Nemulțumirile poporului față de politica dicta­ era crud reprimată, iar
torială a conservatorilor au condus la revoluția organizațiile democra­
mexicană din 1855. Venind la putere, liberalii au tice - interzise.
înfăptuit reforma agrară, au elaborat o nouă con­ Către 1910, regimul
stituție, care proclama votul universal, libertatea dictatorial al lui Diaz in­
cuvîntului, a personalității, a adunărilor și interzicea tră în criză. împotriva
sclavia. dictaturii s-a ridicat ță­
Aceste reforme, efectuate sub președinția lui rănimea, sub conduce­
Benito Juârez (1858-1872), au declanșat reacția rea lui Emiliano Zapata
feudalo-clericală sub formă de război civil și inter­ și Francisco Villa, cerînd
venția anglo-franco-spaniolă (1865-1867). Napo­ pămînt și libertate. Au loc
leon al lll-lea a desființat republica și l-a numit pe mișcări stihiinice ale Emiliano ZAPATA
Maximilian de Habsburg împărat al Mexicului. Ca muncitorilor. O atitudine (1879-1919)

74
ostilă față de dictatură manifesta și burghezia, în
frunte cu Francisco Madero, care, ulterior, devine
președinte al țării. Francisco Madero a făcut un
compromis cu reacțiunea moșierească, fapt care
a stîrnit protestele țărănimii. Tentativele lui de a
dezarma detașamentele lui Zapata au eșuat.
Lupta de partizani împotriva guvernului a
continuat.
Tendința guvernului mexican de a reduce in­
fluența capitalului străin și de a apăra economia
națională a provocat nemulțumirea monopoliștilor
americani, mai ales a celor din industria petrolieră.
Cu ajutorul lor a fost săvîrșită o lovitură de stat și
instaurată dictatura generalului Uerta (1913—
1914). Profitînd de continuarea războiului civil,
SUA au trimis în Mexic flota lor militară, trezind
astfel în sînul poporului mexican dispoziții anti-
imțerialiste.
în această situație, forțele revoluționare se
unesc și răstoarnă dictatura lui Uerta. Noul guvern,
condus de Carranza, manevra, dar apăra inte­
resele burgheziei naționale. în februarie 1917 a
fost elaborată o nouă constituție, care prevedea
limitarea influenței străinilor în țară, împărțirea
latifundiilor și împroprietărirea țăranilor, garanta
ziua de muncă de 8 ore, introducea ziua de odihnă,
asigurarea socială, sistemul de contracte cu
patronii și dreptul muncitorilor la grevă.
Ca urmare a revoluției, puterea politică a trecut
în mîinile burgheziei mexicane, fapt ce a încurajat
ascensiunea capitalismului.
BRAZILIA
Brazilia continua să fie unul dintre cele mai îna­
poiate state din America Latină. Aici domnea
sclavajul, mizeria, declinul economic și cultural,
lipseau libertățile democratice.
Economia țării avea un pronunțat caracter
agrar. Se cultivau cafeaua, bumbacul, trestia-de-
zahăr, cauciucul și altele. Brazilia producea 85%
din toată cantitatea de cafea.
Pe baza capitalului străin,
dominant în țară, se constru­
iau căi ferate, porturi, se dez­
volta industria extractivă.
Sclavajul constituia piedica
principală în prosperarea eco­
nomică a Braziliei. Din an în
an, creștea numărul răscoa­
lelor sclavilor, care au luat
amploare în anii ’70-’80 ai
secolului al XlX-lea. în țară
capătă avînt mișcarea abo-
liționistă, ale cărei temelii au
fost puse de poetul brazilian Castro Alves. în 1888
a fost abolită sclavia, fapt ce a încurajat mișcarea
republicană. Ea era susținută de armată. în urma
„revoluției de palat", împăratul Pedro II a abdicat,
ica
și la 15 noiembrie 1889 este proclamată republica,
sub numele de Statele Unite ale Braziliei.
Constituția din 1891 a declarat egalitatea tutu­
ror cetățenilor în fața legii, a fost separată biserica
de stat și introdus votul universal pentru cei cărtu­
rari.
La începutul secolului XX, profitînd de proble­
mele economice ale Braziliei, Anglia, SUA și
Germania au acaparat pozițiile-cheie în economia
ei. în primii ani ai secolului XX, în țară au loc
răscoale țărănești, care însă sînt înăbușite de
autorități. In orașele Braziliei, muncitorii, convocați
în sindicate profesionale, organizau manifestații,
militînd pentru îmbunătățirea situației lor econo­
mice și politice.
ARGENTINA
După Brazilia, Argentina era statul cel mai mare
din America de Sud. în 1914, populația, Argentinei
era de 7,9 milioane de oameni, fiind alcătuită din
albi (90%), mai ales spanioli și italieni.
Pe parcursul unei perioade îndelungate Argen­
tina a fost erodată de discordiile politice interne,
de care a profitat Anglia, ocupînd insulele Falk-
land sau Malvinas (Malvine). Repercusiuni nefaste
asupra țării a avut și războiul istovitor împotriva
Paraguayului (1865-1870), la care a luat parte
împreună cu Brazilia și Uruguayul.
Către începutul anilor '70, în timpul guvernării
federaliștilor liberali, în frunte cu Sarmiento (1868-
1874), situația internă se normalizează și sînt
efectuate o serie de reforme și măsuri progresiste:
a fost creată banca națională, s-a realizat reforma
învățămîntului, era încurajată imigrația, a fost
adoptat codul civil și limitată influența bisericii
în politică și învățămînt. Guvernul a susținut
Țărani brazilieni în costume naționale
75
TEMA 19
O sărbătoare populară in Argentina
industria națională, reconstrucția și amenajarea
orașelor, construcția șoselelor, căilor ferate etc.
însă guvernele următoare, conservatoare, au
stagnat evoluția Argentinei. Moșierii acaparau
pămînturile statului și ale amerindienilor, care
erau nimiciți în masă. Lipseau libertățile democra­
tice.
Argentina era o țară preponderent agrară.
Se cultivau mai ales cereale (grîu, porumb) și
in. Un rol tot mai însemnat îi revenea creșterii
vitelor.
Pe baza materiei prime agricole apăreau noi
ramuri ale industriei alimentare și de prelucrare:
fabricarea zahărului, vinurilor, spirtului etc. Se
dezvoltau industria textilă, extractivă, de prelucrare
a metalelor și de construcție a vapoarelor. S-a
lărgit rețeaua căilor ferate și comerțul.
O particularitate a economiei Argentinei în
epoca modernă a fost pătrunderea capitalului
străin, care ținea sub control industria și căile de
transport.
Către începutul Primului Război Mondial, eco­
nomia argentiniană a depășit celelalte state din
America de Sud. în Argentina s-a mărit ponderea
populației urbane. Orașul Buenos Aires, capitala
statului, a depășit un milion de locuitori. A crescut
numărul burgheziei și al clasei muncitoare.
Din cauza salariilor mici, a zilei de muncă de
12-14 ore, a lipsei libertăților democratice etc.,
au loc mișcări sociale, manifestate prin greve și
acțiuni politice, prin formarea sindicatelor profe­
sionale și a organizațiilor politice. în 1896 s-a în­
ființat Partidul Socialist Argentinian, care se situa
pe poziții reformiste.
1889 1891
începutul intervenției Proclamarea
anglo-franco-spaniole Republicii
în Mexic Braziliene
76
Totodată, apar noi organizații politice ale
burgheziei. în 1889 s-a format Partidul Radical,
care era în opoziție față de forțele politice conser­
vatoare.
Cînd a început Primul Război Mondial^ Argen­
tina a păstrat neutralitatea față de Antanta. în timpul
războiului crește influența capitalului nord-ameri-
can, se accelerează dezvoltarea capitalistă a țării
prin încurajarea industriei textile și a celei meta­
lurgice.
La începutul secolului XX, țările din America
Latină, din cauza dominației capitalului străin și
păstrării rămășițelor feudale și sclavagiste,
continuau să rămînă în urmă în dezvoltarea lor
economică. Activitatea politică a forțelor progresis­
te era, de obicei, blocată de forțele unite ale lati­
fundiarilor și capitalului străin.
Mai activ s-a manifestat burghezia din Argen­
tina, care, sprijinită de forțele radicale, a reușit
să-și consolideze, în 1916, puterea politică.
Creșterea vitelor - o ramură importantă
a economici argentiniene
BOLIVIA
în 1825, Peru de Susîși proclamă independența
și adoptă, în cinstea lui Simon Bolivar (unul din
liderii mișcărilor de eliberare din America Latină),
numele de Bolivia. Cu toate că dispunea de mari
bogății pămîntene și subterane, mai ales cositor,
Bolivia, din cauza instabilității politice (loviturilor
dese de stat), devine unul din cele mai sărace
state din America Latină.
La sfîrșitul secolului al XlX-lea, Bolivia cade
pradă expansiunii monopolurilor engleze și ame­
ricane.
1911
Adoptarea Răsturnarea
Constituției dictaturii lui Diaz
Braziliei în Mexic
 •-■.-jjk-'-r ÎF-ZT? T
STUDIU DE CAZ

MIȘCAREA DE ELIBERARE NAȚIONALĂ ÎN CUBA

Pînă la sfîrșitul secolului al XIX-lea, Cuba se găsea Cubanezii aproape că eliberaseră insula de sub stăpînirea ।
sub stăpînirea Spaniei. în a doua jumătate a secolului al spaniolilor.
XIX-lea se întețește mișcarea de eliberare a poporului Războiul spaniolo-american a fost dc scurtă durată
cubanez împotriva colonizatorilor spanioli. și s-a terminat cu înfrîngerea Spaniei, care a semnat
In 1895-1898, tratatul dc pace cu SUA și a recunoscut independența
Cuba cunoaște un Cubei. Această independență a fost formală, deoarece
puternic val al miș­ locul spaniolilor l-au ocupat americanii, care și-au
cării antispaniole, asigurat dreptul de a interveni „în interesele apărării
în care un rol deo­ independenței Cubei” și au construit, în 1903. la
sebit l-a jucat Josâ Guantânamo, o bază militară. ,
Marti. La începutul secolului XX, Cuba se transformă într- j
Pentru a elimina o semicolonie a SUA, economia ci devenind o anexă <
dominația Spaniei economică și un punct strategic important al nord-
și pentru a-și întări americanilor în Marea Caraibilor.
pozițiile în Cuba,
SUA au începui în
• Determinați specificul mișcării de elibe­
1898 un război îm-
rare națională în Cuba.
potriva Spaniei.

«7—r.y" 'j * —V'?';—v• ^r'j ’ 'r"yr.f-x'rr.■ ri

■. •• v
CERCETAȚI Șl ANALIZAȚI
EXPLICATI AUTODEZVOLTARE

'
• prin ce metode au reușit statele mari să impună interesele
lor țărilor latinoamericane.
Personalități și rolul lor în istorie
a
B. Guarez - om politic mexican, liberal; a intrat în
• care au fost rezultatele revoluției mexicane din anii 1910-
1917.
conflict cu conservatorii. ,î
• ce evenimente importante au avut loc în viața internă P. Diaz - general, om politic mexican; a insituit un
a Braziliei. regim autoritar și a pus bazele unei economii modeme. 4
Pedro al II-lea-împărat al Braziliei în anii 1831—

REALIZAȚI
1889; a abolit sclavia și a inițiat multe reforme demo­
cratice.
t
D. Sarmiento - scriitor romantic, om politic argen­
• o caracteristică a trăsăturilor specifice ale dezvoltăriitinian; a promovat o politică reformatoare.
statelor din America Latină în a doua jumătate a E. Zapata revoluționar mexican, considerat erou
secolului XIX-începutul secolului XX. național în Mexic; a fost unul dintre ideologii Revoluției
• o analiză a reformelor din Argentina. din 1910-1917, a conceput un program de reformă agrară

a»?
radicală.
F. Villa - revoluționar mexican, a avut un rol impor­
f
REFLECTAȚI tant în revoluția mexicană alături de E. Zapata. Condu- i
cător al mișcării dc partizani.
• și localizați pc hartă cel puțin 10 state din America • Determinați motivele pentru care susți-
Latină. Stabiliți asemănări și deosebiri în evoluția lor neți/respingeți politica promovată de perso­
în epoca modernă. nalitățile istorice din America Latină.

77
TEMA 20

EVALUARE Șl AUTOEVALUARE

I. Realizați o axă a timpului, pe care veți înregistra, în ordine cronologică, următoarele

evenimente:
• Războiul Anglo-Bur; • Anexarea Bosniei și Herțegovinei de către
• Aprobarea Constituției celui de-al ll-lea Imperiul Austro-Ungar;
Reich German; • începutul „erei lui Giolitti”;
• Adoptarea Constituției celei de-a lll-a • Tratatul de la San Stefano;
Republici Franceze; • Greva generală de la Chicago.
• Cel de-al ll-lea Război Balcanic.

II. Găsiți raportul corect dintre cifre și litere:

1. Autocrație a) formă de organizare statală, constînd în asocierea mai multor state

autonome, cu organizare proprie, care au guvern central și organe de
stat comune;
2. Federație b) formă de guvernare în care întreaga putere a statului este con­
centrată în mîna unei singure persoane;
3. Monopol c) drept exclusiv de a dispune de ceva, dominație într-un domeniu, în
una sau mai multe ramuri economice.

III. Formulați cîte o întrebare pe care ați adresa-o personalităților politice, într-un
interviu imaginar:

G. CLEMANCEAU NICOLAE al ll-lea Th. W. WILSON

IV. Determinați cîte două-trei schimbări care au avut loc în societatea capitalistă la
răscrucea secolelor XIX și XX în:

a) Imperiul German; d) Italia; g) statele din Europa de Sud-Est;

b) Marea Britanie; e) Imperiul Austro-Ungar; h) SUA;
c) Republica a lll-a Franceză; f) Imperiul Rus; i) statele din America Latină.

78
 Evaluare
V. Realizați un comentariu scurt al imaginilor de mai jos:

VI. Citiți cu atenție documentul. Comparați Legea Fundamentală a Germaniei cu

constituțiile altor state.

Constituția celui de-al ll-lea Reich German, 1871

II. Legislația imperială are supremație asupra legislației landurilor.
...ea se referă la următoarele subiecte: drepturile cetățenești, vămile, impozitele, politica externă,
căile ferate și de comunicații, poșta și telegraful, armata și flota...
III. Bundesrat-ul. Puterea legislativă imperială este exercitată de către Bundesrat și Reichstag.
IV. Președinția în Uniune aparține regelui Prusiei, care poartă titlul de împărat german.

VII. Comentați succint afirmațiile de mai jos cu referire la evenimentele istorice

studiate:

a) Să nu-i învățăm să întindă și obrazul celălalt pe oamenii care de mulți ani nu au primit decît
palme. (A. Malraux)
b) Istoria e mînată de oameni care-și pipăie necontenit pulsul. (E. Cioran)
c) Sînt atîția care se simt bine în război, dacă nu pentru altceva, măcar pentru că astfel își pot
dezlănțui instinctele de oameni violenți și sîngeroși. (A. Moravia)

Autoevaluare:
Completați fișa de autoevaluare în caiet.
Studiind temele la istorie, am demonstrat:

Nr. Indici slab mediu bine

1. Creativitate
2. Motivație
3. Inițiativă
4. Curiozitate
5. Cultura comunicării
6. Disciplină de lucru
7. Structurarea răspunsului

79
 Capitolul III. Poitotirde Asiei și Atricii
TEMA 2

ASIA
în epoca modernă, statele Asiei, cu excepția Japoniei, rămîneau în urmă în dezvoltarea
lor social-economică și politică față de statele din Europa și SUA, fiind puternic influențate
de politica colonizatoare a acestora.

Colonii portugheze
CHINA Colonii spaniole
REPERE NOȚIUNI
ți americane
Indiile orientale ■. Specificul evoluției • Congresul
olandeze
popoarelor din Asia Național Indian
Colonii engleze

Colonii franceze '. Asia colonială • Politică

ILAND>
.ELE izolaționiști
Teritorii hbcrc • Coordonate ale dezvoltării
(Spâni;
| statelor din Asia • Shogun
Lupta anticolonială • Revoluția
B®5’ borneo
>) SARAYW
de nord
(18§8)
a popoarelor din Asia „Meiji”

ORIENTA!
,NDEZE>
(Portugali;
INDONESIA"
jTIMOk
(1566)
Asia colonialii
INDIA - COLONIE ENGLEZĂ
în secolul al XVI-lea, pe teritoriul Indiei au năvălit
din Asia Mijlocie și Afganistan mongolii, care au
format aici un stat feudal absolutist puternic sub
denumirea de Imperiul Marilor Moghuli. însă, la mijlo­
cul secolului al XVIII-lea, profitînd de slăbirea im­
periului, Anglia, cu ajutorul companiei comerciale
„West-lndia", a început cucerirea Indiei.
Către mijlocul secolului al XlX-lea, India, cu o
populație de circa 300 de milioane și cu bogății
fabuloase, a devenit cea mai mare colonie en­
gleză - „perla coroanei britanice”.
Colonizatorii englezi au transformat India într-o
anexă agrară a Angliei și o piață de desfacere a
mărfurilor industriale engleze. Din India, englezii
importau orez, bumbac, ceai și alte produse agri­
cole.
Cu timpul, colonizatorii au distrus din temelie
obștea (comuna) sătească, transformîndu-i pe
țărani, din posesori, în arendași ai pămîntului și
obligîndu-i să plătească diferite impozite vechi și
noi.
Ca urmare a concurenței, a fost distrusă indus­
tria autohtonă, mai ales cea textilă. Zeci și sute de
mii de țesători indieni se ruinau și mureau de foame.
Cu ajutorul armatei, alcătuită din soldați indieni
(șipai) și întreținută de băștinași, dar condusă de
ofițeri englezi, colonizatorii au instaurat în India un
regim de sclavie, care, în consecință, a generat o
puternică mișcare de eliberare națională.
. în goană după profit, burghezia engleză exporta
o bună parte de capital în India, pe baza căruia s-
au obținut anumite succese în economie. Numărul
fabricilor de prelucrare a bumbacului a crescut de
la 120, în 1900, la 264, în 1914. Progrese însemna­
te s-au înregistrat în industria metalurgică și cea
extractivă, s-a dublat lungimea căilor ferate (în 1913
era de 55 mii km). Totodată, se intensifică și asu­
prirea poporului indian. Parlamentul englez i-a
acordat reginei Angliei și titlul de împărăteasă a
Indiei.
în 1885 s-a fondat partidul burgheziei naționale
și al moșierilor - Congresul Național Indian.
Moderații aveau drept scop obținerea autonomiei
economice și politice a Indiei prin compromis.
Extremiștii luptau pentru independența Indiei,
folosind orice metode, inclusiv violența.
La începutul secolului XX, mai ales în anii 1906-
1908, în India au avut loc manifestații de protest
împotriva politicii reacționare a colonizatorilor. în
multe orașe a început boicotarea mărfurilor
engleze, s-au produs ciocniri cu poliția și armata,
au avut loc greve muncitorești, tulburări ale
țărănimii.
Profitînd de dispersarea forțelor indienilor, de
contradicțiile religioase, colonizatorii englezi au

80

Răfuirea englezilor cu răsculății (1857)
reușit să înăbușe și acest val al mișcării de
eliberare. în 1910 ei au izbutit să provoace măcelul
dintre musulmani și hinduși.
în ajunul și în timpul Primului Război Mondial,
India îndeplinea rolul de anexă și înfăptuia politica
externă a metropolei. Aproape 1 mii. 500 mii de
indieni au fost antrenați în război, fiind încadrați
în armata engleză.
CHINA-SEMICOLONIE
A MARILOR PUTERI
La sfîrșitul secolului XlX-începutul secolului XX,
China era un stat feudal agrar absolutist, condus
de un împărat numit bogdihan (fiul cerului).
în anii 1628-1645 a avut loc Marele Război
Țărănesc, înăbușit de feudalii chinezi cu ajutorul
militar al manciurienilor. în China se instaurează
pentru o perioadă îndelungată dinastia străină
manciuriană Qing (1644-1911), care prin expan­
siune include în componența Chinei Manciuria,
Mongolia, Turkestanul de Est și Tibetul.
Din 1757, dinastia Qing a promovat o politică
izolaționistă. însă, în prima jumătate a secolului al
XlX-lea, mărfurile țărilor coloniale pătrund prin
contrabandă pe piețele chineze, provocînd mari
daune economiei statului. Era răspîndit mai ales
comerțul cu opiu, care le aducea venituri fabuloase.
încercarea guvernului chinez de a curma im­
portul opiului a provocat războiul dintre China și
Anglia, numit Primul Război al Opiului (1839—
1842), pe care l-a cîștigat Anglia. China devine
tot mai dependentă de statele occidentale, care
o folosesc ca piață imensă de desfacere a
mărfurilor lor industriale. Treptat, ele au reușit să
transforme China în zonă de influență, să
deschidă porturile ei pentru comerț și să capete
diferite concesii.
RĂSCOALA TAIPING
Creșterea influenței străinilor și regimul aspru
feudal al dinastiei manciuriene au fost cauzele
tensiunilor sociale care au cuprins China pe la
mijlocul secolului al XlX-lea.
în ianuarie 1851 începe „răscoala Taiping".
Răsculații au ocupat orașul Nanjing și au proclamat
un stat nou cu denumirea de Taiping Tian-Ho (îm­
părăția Cerului Marii Fericiri). Ei au lichidat sclavia
și au declarat egalitatea în drepturi a femeilor și
bărbaților.
Această răscoală a fost, în esență, răscoala
poporului chinez împotriva feudalismului și o etapă
a luptei sale pentru independență națională. Ea a
fost înăbușită în 1864 de feudalii chinezi cu ajuto­
rul englezilor și francezilor.
După Războiul Japono-Chinez (1894-1895),
China este divizată în zone de influență ale Rusiei,
Angliei, Franței, Germaniei și Japoniei. Deși au fost
construite unele fabrici și căi ferate și au apărut
instituții de învățămînt superior, în economia chine­
ză domina totuși capitalul străin, care a transformat
țara într-o bază de materie primă și o imensă piață
de desfacere a mărfurilor provenite din Europa și
SUA. Această stare de lucruri stîrnea nemulțumirea
poporului chinez față de cercurile conducătoare
și fată de străini.
în 1889-1900, în
China a avut loc răs­
coala populară anti­
feudală și antiimperia-
listă (a „boxerilor"), or­
ganizată de societatea
subversivă „Pumnul în
numele adevărului și
concilierii". La reprima­
rea acestei răscoale au
luat parte 8 state, care
au transformat China
într-o semicolonie. Du­ Sun Yat-Sen
pă răscoala „boxerilor”, (1866-1925)
în țară crește opoziția
față de dinastia manciuriană și dominația capi­
talului străin. în 1905, sub conducerea revoluțio­
narului democrat Sun Yat-Sen, ia naștere Liga
Revoluționară Unită a Chinei. în multe provincii au
avut loc răscoale țărănești antiguvernamentale,
care prevesteau apropierea revoluției. Ea a iz­
bucnit în anul 1911, avînd ca scop răsturnarea
dinastiei manciuriene, instituirea republicii demo­
cratice și prosperarea poporului. în toiul revoluției,
Adunarea Națională a proclamat Republica
Chineză, iar Sun Yat-Sen a fost numit președintele
ei provizoriu. în februarie 1912, dinastia manciu­
riană a fost înlăturată.
81
 însă forțele contrarevoluționare din nordul
TEMA 21
La sfîrșitul anilor '60
Chinei, sprijinite activ de către statele imperialiste, ai secolului al XlX-lea,
au reușit să-l înlăture pe Sun Yat-Sen și să instau­ forțele antifeudale din
reze, în 1913, dictatura militară. Japonia se consolidea­
Revoluția chineză din 1911-1913 a lichidat regi­ ză și, beneficiind de răs­
mul monarhic al dinastiei manciuriene, dar n-a coalele țărănești și oră­
înlăturat asuprirea feudală a țărănimii și dominația șenești, înfăptuiesc re­
capitalului străin în China. în anii Primului Război voluția burgheză, nu­
Mondial, China a servit ca furnizor de brațe de mită revoluția „Meiji"
muncă pentru Antanta. („Era luminilor").
în 1868 shogunul a
cedat puterea împă­
SITUAȚIA SOCIAL-ECONOMICĂ ratului. MUTSU-IHTO
Șl POLITICĂ A JAPONIEI în Japonia au fost (1867-1912),
realizate reforme CU împăratul Japoniei (1867-
Japonia face parte din cele mai vechi civilizații.
caracter antifeudal: pro- 1912). Supranumit postum
La începutul epocii moderne, Japonia era un
stat feudal în frunte cu împăratul (micado). însă, clamarea libertății an- Meiji Tenno
treprenoriale și a co­
odată cu întărirea autonomiei marilor feudali,
merțului, anularea drepturilor feudale ale daimilor
slăbește influența autorității centrale. Pînă în 1867,
și ale samurailor, reforma agrară care a încurajat
rolul principal în viața politică a statului îl jucau
restructurarea capitalistă a agriculturii, adoptarea
shogunii (comandanții militari supremi). Această
constituției. Astfel, Japonia s-a transformat într-un
dictatură militară feudală devenise ereditară.
stat de tip european, care a participat activ la
întreaga societate japoneză era supusă unor
construcția căilor ferate, industriei siderurgice,
reglementări stricte.
uzinelor, șantierelor navale. A fost introdus învă-
Shogunul Jegasu din clanul Tokugawa reu­
țămîntul de tip european.
șește să restabilească unitatea imperiului și pro­
Revoluția „Meiji" a stimulat modernizarea Japo­
movează o politică de autoizolare deplină a țării.
niei, transformînd-o într-un stat capitalist industrial
Japonezilor nu li se permitea să părăsească țara,
dezvoltat, în care un rol tot mai important le revenea
iar străinilor le era interzis să se stabilească în
organizațiilor monopoliste (Mitsui, Mitsubisi).
Japonia.
în plan extern, Japonia urmărea scopuri expan­
Marii feudali (daimio) dețineau 3/4 din toate pă- sioniste. în urma războiului cu China (1894-1895),
mînturile și dispuneau de cete militare de cavaleri
ea ocupă insula Formosa (Taiwan). Cîștigînd
(samurai), care, pentru serviciile lor, primeau cîte
războiul cu Rusia (1904-1905), Japonia ocupă
o cotă de orez.
orașul Port Arthur, pune stăpînire pe calea ferată
Mai mult de 90% din populație o alcătuiau
sud-manciuriană, ocupă partea de sud a insulei
țăranii, exploatați sub deviza: „Țăranii se aseamănă
Sahalin și proclamă protectoratul asupra Coreii,
cu semințele de gînj: cu cît le presezi mai mult, cu
pe care o anexează în 1910.
atît capeți mai mult ulei". Drept urmare, răscoalele
țărănești izbucneau foarte des.
Suferințele poporului erau foarte mari, dar cea
mai nedreaptă era achitarea impozitelor pentru anii
viitori. Poporul îndura mult, iar dacă cineva se
plîngea, acesta era biciuit și încătușat. Astfel, nu
rareori, timp de doi ani, se plăteau anticipat impozite
pe cinci-șase ani.
înapoierea economică a Japoniei constituia o
premisă pentru transformarea ei într-o colonie a
țărilor capitaliste.
Pe la mijlocul secolului al XlX-lea, în Japonia
pătrunde capitalul străin. Prin demonstrații de forță
militară, SUA i-au obligat pe japonezi să semneze,
în 1854, un tratat prin care Japonia deschidea une­
le porturi pentru comerțul străin. Ulterior, au fost
semnate tratate cu Marea Britanie, Rusia, Franța, Război Chino-Japonez (1894-1895).
Olanda și Prusia. Caricatură de epocă

82
 V»
STUDIU DE CAZ

RĂSCOALA NAȚIONALĂ DIN 1857-1859 DIN INDIA

Răscoala a fost inițiată de țărani, meseriași și sărăci­
mea orășenească, la ca adcrînd feudalii și preoțimea (hin­
duși și musulmani), care au și condus răscoala. La înce­
putul anului 1857 s-au răsculat și soldații (șipaii). Astfel,
răscoala se transformă într-o adevărată mișcare de
eliberare națională a poporului indian.
Răsculații au restabilit în orașul Delhi puterea vechii
dinastii. împărat al Indiei a fost declarat Bahadul-șah. vl
Englezii au invadat India cu o armată puternică, care
s-a răfuit într-un mod barbar cu insurgenții. Șipaii erau
legați de țevile tunurilor și împușcați.
După ce răscoala a fost reprimată, compania „West-
India” a fost desființată, puterea supremă în India fiind
încredințată viceregelui, desemnat de regele englez.
*
Din proclamația răsculaților șipai
„Frați hinduși și musulmani, ridicați-vă!
Libertatea e cel mai bun dar dumnezeiesc...
Dumnezeu nu dorește smerenia voastră în fața F
asupritorilor englezi.” 4

• Determinați caracterul mișcării de eli­

berare națională din India în epoca modernă.

EXPLICAȚI AUTODEZVOLTARE

• în ce situație se aflau India și China în secolul XIX și la începutul Revoluția „Meiji5

secolului XX. Guvernarea „luminată” din perioada
• specificul răscoalei naționale anticnglczc din India în anii '50 ai „Meiji” a promovat o politică de reforme,
secolului al XlX-lea. după modelul civilizației industriale
• care au fost rezultatele revoluției „Meiji” din Japonia. occidentale. Statul a sprijinit prin credite
crearea și dezvoltarea industriei grele și ;
REALIZAȚI construcția căilor ferate. Japonia și-a •
întărit capacitatea de apărare a țării, o
o caracteristică a mișcărilor de eliberare națională din India și China marc parte a populației a obținut locuri
din secolul XlX-începutul secolului XX (3-4 propoziții). de muncă. Devenind o mare putere a
o analiză a particularităților dezvoltării economice și politice ale lumii, Japonia a început lupta pentru
V'- Japoniei. expansiune colonială și dominație în
bazinul Oceanului Pacific.
REFLECTAȚI
• Determinați legătura dintre
•
de ce India și China, avînd un teritoriu și o populație mult mai marc
factorii interni în dezvoltarea
J decît Anglia, sufereau jugul colonial. Faceți o analiză comparativă a Japoniei și cei externi.
dezvoltării economice și politice a Indiei și Angliei.
• Formulați o apreciere a re­
• asupra rolului Indiei în asigurarea succesului politicii externe a Angliei. zultatelor reformelor înfăp­ ■’J
• și formulați o concluzie despre politica expansionistă externă a Japoniei. tuite în Japonia.
ru
412?-.i
83
 AFRICA. CARACTERISTICĂ GENERALA
în epoca modernă, Africa, în comparație cu Europa, America și chiar Asia, rămînea cu
mult în urmă în dezvoltarea sa social-economică, politică și culturală. Ea continua să fie
o arenă de luptă a marilor puteri pentru împărțirea și reîmpărțirea zonelor de influență.
Africa pînâ la împărțirea colonială. 1870
AFRICA LA ÎNCEPUTUL EPOCII
MODERNE
Către începutul epocii moderne, în Africa locu­
iau sute de popoare și triburi care făceau parte
din cele trei grupuri etnice de bază: bantu (Africa
Ecuatorială de Est și de Sud), negrii sudanezi
(Sudanul de Vest și Mijlociu), amestecați treptat
cu triburile berberilor din Africa de Nord și cu arabii
veniți din Est, și hamiții (partea de nord-est), a
căror majoritate o alcătuiau somalezii.
în Africa de Sud locuiau triburile hotentoților,
boșimanilor și pigmeilor.
în Africa de Nord (Maroc, Algeria, Tunisia), nu­
mită de arabi Magrib („Occident”), populația era
formată din berberi și arabi. Ocupațiile de bază
ale băștinașilor erau agricultura, creșterea vitelor,
pescuitul, comerțul cu sclavi negri (pe coasta de
vest), meșteșugăritul primitiv și confecționarea
obiectelor de artă (în special în orașe).
Pămînturile aparțineau tribului, care le repartiza
familiilor pentru a fi lucrate. Aici se mai păstra
comuna primitivă în descompunere.
84
REPERE NOȚIUNI
. Africa-colonie • Colonialism
a statelor europene • Mișcare anticolonială
Obiectivele mișcării • Buri
t anticoloniale • Mișcare mahdistă
La începutul epocii moderne, doar la unele
popoare apăruseră elemente ale sistemului de
sclavie și ale celui feudal. Adesea, triburile formau
uniuni tribale („imperii”), iar în Evul Mediu au
apărut și unele state feudale. De exemplu, hamiții
au format statul Abisinia (azi - Ethiopia). în nordul
Africii s-au format statele arabe Algeria, Tunisia,
Egiptul, care au devenit, formal, vasale Imperiului
Otoman, precum și Marocul.
COLONIZAREA AFRICII
DE CĂTRE EUROPENI
în epoca modernă, în viața popoarelor africane
au intervenit schimbări esențiale.
Bogățiile fabuloase ale continentului african,
imensele piețe de desfacere a mărfurilor au trezit
interesul statelor europene și ale SUA, Africa fiind
atrasă treptat în sfera de influență a capitalismului
european și american și devenind obiect de
expansiune imperialistă din partea Angliei, Franței,
Germaniei, Italiei, SUA și a altor țări.
Primele contacte între europeni și africani au
fost stabilite de portughezi încă în secolul al XV-
lea. Pînă la mijlocul secolului al XVII-lea, europenii
nu colonizaseră pămînturile Africii. Ei importau de
aici, la un preț de nimic, aur, diamante, mirodenii și
fildeș. Comerțul cu sclavi devenise o afacere
profitabilă.
Începînd cu a doua jumătate a secolului XVII,
europenii pătrund în interiorul Africii cu scopul de
a acapara noi pămînturi, transformîndu-le în ferme
și plantații și supunîndu-i pe băștinași. O impor­
tantă ocupație a colonizatorilor era exploatarea
minelor de aur și diamante. în acest scop, se
construiau orașe, întreprinderi, căi ferate. Statele
europene, mai ales Anglia, Franța, Olanda, Portu­
galia, se încadrează în lupta pentru colonizarea
Africii. Englezii au inițiat colonizarea pămînturilor

din Sierra Leone, în Africa de Vest, transformînd,
în 1808, fîșia de pe coastă în colonie engleză, iar
în 1826 proclamînd protectoratul său asupra
teritoriului interior. Portughezii, aflați în luptă cu
arabii, au păstrat în partea de răsărit a Africii
posesiunea lor - Mozambicul.
în Africa de Sud, olandezii stăpîneau Colonia
Capului. Aici, luptînd cu triburile băștinașe, s-au
stabilit urmașii foștilor funcționari ai companiei
„West-lndiaJ', emigranți olandezi, francezi și saxoni,
numiți buri. în curînd, ocupînd teritorii întinse la nord
de Colonia Capului, burii au format Republica
Transvaal și statul Orange.
Franța cucerește o mare parte din Africa Oc­
cidentală și Africa Ecuatorială, Insula Madagas­
car etc.
Englezii pun stăpînire pe partea de est a Africii,
începînd cu Egiptul, Sudanul, Somali și terminînd
cu Colonia Capului. în urma Războiului Anglo-Bur
(1899-1902), ei ocupă republicile burilor și, unindu-
le cu Colonia Capului, formează dominionul
Uniunea Sud-Africană (1910).
în anii ’80 ai secolului al XlX-lea, prin cotropiri
teritoriale, Germania ocupă Togo, Camerun, Afri­
ca Germană de Vest și Africa Germană de Est.
Luptînd cu Abisinia (Ethiopia), Italia a reușit să
cucerească Eritreea (1890), iar după războiul cu
Imperiul Otoman (1911-1912), ea a pus stăpînire
pe Libia și pe regiunea Cirenaica.
Portugalia stăpînea Angola și Mozambicul,
Spania - o parte din Maroc, iar Belgia ocupase
Congo.
Cu excepția Liberiei și Abisiniei, la începutul
secolului XX, Africa a fost împărțită între statele
mari europene, devenind o resursă foarte
in 1879, la Ulundi, a avut loc o luptă crîncenă între zuluși și englezi.
Datorită armamentului modern, englezii au obținut victoria.
Africa. Caracteristica genera
însemnată de materie primă, brațe ieftine de
muncă, o imensă piață de desfacere a mărfurilor
și zonă de export al capitalului.
MIȘCAREA ANTICOLONIALĂ
DIN AFRICA
Rezistența popoarelor africane față de coloni­
zatori s-a manifestat chiar din primii ani de
colonizare, dar mai ales spre sfîrșitul secolului al
XlX-lea.
La sfîrșitul secolului al XVIII-lea au avut loc
răscoalele triburilor zu-
luse împotriva burilor
din sudul Africii, iar în
anii 70 ai secolului al
XlX-lea - împotriva en­
glezilor.
în anii '50 ai seco­
lului XIX, triburile mu­
sulmane ale negrilor au
opus o rezistență dîrză
colonizatorilor francezi
din Sudanul Occidental,
iar în anii ’80-’90, tribu­
rile din Mali, conduse de Samoru TURE
Samoru Ture, au luptat Unul din liderii mișcării de
cu vitejie împotriva
eliberare națională din Mali
francezilor. în anii
1883-1898 s-a desfășurat o grandioasă mișcare
a sudanezilor contra colonizatorilor englezi,
cunoscută sub denumirea de mișcare mahdistă
(de la „mahdi” - proroc).
O luptă eroică împotriva Germaniei au dus
triburile herero din sud-estul Africii (Namibia).
Nemții au nimicit 3/4 din populația
răsculată.
în partea de nord-est a Africii, o
puternică rezistență colonizatorilor
le-au opus egiptenii și sudanezii.
După construcția Canalului Suez,
în planurile coloniale engleze,
Egiptul devine o zonă strategică
foarte importantă. Egiptul deschidea
perspectiva ocupării noilor colonii în
Africa și asigura legătura cu coloniile
din Asia, mai ales din India.
Colonizatorii englezi au exploa­
tat dificultățile financiare ale Egip­
tului și au pus stăpînire pe Canalul
Suez (1874). Acesta a fost primul
pas al Marii Britanii în expansiunea
de mai departe în Africa. Coloni­
zatorii declarau că „Egiptul este un
ou, din care se va naște imperiul
african”.
85
 reușit să transforme Madagascarul în colonie a
TEMA 22

Franței.
Unicul stat din Africa de Est care și-a păstrat
independența a fost Abisinia (Ethiopia). Pe timpul
negusului (împăratului) Theodor (1855-1868),
Abisinia se reunifică și formează un stat centralizat,
însă ea devine obiectul luptei statelor mari euro­
pene pentru a o transforma în colonie. încercările
Marii Britanii au eșuat. Italia a proclamat în 1890
litoralul abisinian, sub numele de Eritreea, colonie
italiană. După aceasta, Italia a insistat ca negusul
Menelic al ll-lea să recunoască protectoratul
asupra Abisiniei (1894). Dar negusul, dispunînd
de o armată bine organizată, a renunțat. în anii
1894-1896 a avut loc războiul italo-abisinian, care
s-a terminat cu înfrîngerea armatei expediționale I
Valea Nilului, calea principală de comunicație italiene în bătălia de la Adua. în octombrie 1896, |
dintre popoarele din nordul Africii, care făceau parte Italia a semnat tratatul de pace cu Abisinia, prin I
din cultura mediteraneeană, cu cele din sud
care a recunoscut-o ca stat suveran și indepen-1
în 1882 a avut loc răscoala ofițerilor și soldaților dent, plătindu-i și o însemnată contribuție de război. I
din Egipt, în frunte cu Arabi-pașa. Răsculații cereau Au eșuat și încercările I
Rusiei țariste de a-și I
izgonirea străinilor din Egipt și înfăptuirea refor­
melor. stabili influența în Abi-1
Această mișcare de eliberare națională a fost sinia, sub veșmîntul răs-1
aspru reprimată de armata engleză, care a pîndirii creștinismului.
ocupat Egiptul, transformîndu-l în colonie Politica de coloniza­
engleză. re a Africii se înfăptuia I
Deoarece Sudanul se considera vasal al Egip­ sub lozinca rolului civili-1
tului, englezii au stabilit jugul colonial și aici. zator al omului alb, a
în 1881 s-au răsculat sudanezii, în frunte cu cărui menire era de a
Muhamed Ahmed, dar în 1898 sudanezii suferă renova organizarea po-1
înfrîngere, iar Sudanul devine colonie engleză. litică, economică și so­
O rezistență eroică li s-a opus colonizatorilor cială a africanilor. Colo-1
francezi pe insula Madagascar. în secolul al XVI-lea nizarea a avut și re-1
aici au apărut uniuni statale care au fost unite de percusiuni benefice. Ea |
suveranul Radama (1810-1828), în cadrul unui împăratul Ethiopiei a atras Africa în sfera I
Menelic al Il-lca civilizației și culturii I
regat denumit Madagascar. El prospera economic
și cultural (înființînd și școli), mai ales în a doua (1889-1909) europene și a contribuit
jumătate a secolului al XlX-lea, dar devine pradă într-o anumită măsură la prosperarea popoarelor
rivalității colonialismului anglo-francez. în 1885, africane, la răspîndirea creștinismului.
Franța își impune cu forța protectoratul asupra în timpul Primului Război Mondial, coloniile!
Regatului Madagascar, care timp de 10 ani a luptat africane au fost folosite ca baze de aprovizionare ?
pentru independență. Doar în 1896 francezii au pentru statele beligerante.

1882 1884 1896 1902 1912

Instaurarea Belgienii Madagascarul Sfîrșitul Italia

protectoratului ocupa Congo, este transformat Războiului ocupă Libia
Angliei iar germanii - în colonie Anglo-Bur și Circnaica
asupra Egiptului Tanganica franceză

86

: ir.d •
STUDIU DE CAZ
RĂZBOIUL ANGLO-BUR
înfăptuind politica sa imperialistă în Africa, Anglia
a căutat sâ supună Republicile Transvaal și Orange,
state independente ale burilor din Africa de Sud, pentru
a face legătură cu coloniile sale din nordul Africii. în
ti 1899-1902 a avut loc Războiul Anglo-Bur, care a fost un
război imperialist local pentru reîmpărțirea lumii deja
[>
împărțite.
Africa. Caracteristică generală
împotriva burilor, care dispuneau de un efectiv
militar de 50 000 dc oameni și care au păstrat inițiativa
pînă Ia începutul anului 1900, englezii au folosit o armată
dc 200 mii de ostași, dotată cu armament modern
(semiautomate, mitraliere „Maxim” și altele).
în anii 1900-1902, burii au purtat un război de
partizani, în timpul căniia englezii au folosit pe larg
lagărele de concentrare pentru izolarea populației de
partizani, în care au murit mai mulți buri decît pe front.
Corelația de forțe a fost vădit în defavoarea burilor. în
1902, englezii au reușit să transforme aceste republici în
colonii, păstrînd unele privilegii pentru burii dc prove­
niență europeană.
In 1910, statele Transvaal și Orange au fost încor­
porate în Uniunea Africană de Sud.

• Explicați caracterul nedrept al Războiului

Anglo-Bur.

CERCETATI •
SI
t
ANAL ZAT r

EXPLICAȚI AUTODEZVOLTARE

• la ce nivel de organizare socială erau popoarele din Specificul evoluției „continentului negru”
Africa la începutul epocii moderne.
în secolul XIX și la începutul secolului XX, popoa­
• ce mișcări anticolonialc au avut loc în Africa în epoca
rele Africii au fost cucerite treptat de puterile străine.
modernă.
Astfel „continentul negru” devine obiectul intereselor
coloniale ale Angliei, Franței, Italiei, Germaniei și altor
REALIZAȚI state. Modelînd noi state, colonizatorii modifică
structura națională a popoarelor din Africa.
• un comentariu al caracterului relațiilor europenilor cu Confruntările dintre marile puteri pentru „interesele
africanii. lor globale” în Africa și colonialismul au determinat
• o analiză a influențelor statelor europene din Africa în începutul unei lungi etape de luptă pentru eliberarea
epoca modernă. popoarelor asuprite.

REFLECTAȚI

• și determinați sub acoperirea cărei concepții se efectua
colonizarea Africii. A avut oare colonialismul și aspecte
pozitive? Argumentați răspunsul.
• Selectați informații din literatura supli­
mentară despre evoluția popoarelor din
Africa în epoca modernă.

87
TEMA 23
Capitolul IV. Gindir(‘;i moderna și mișcările sociale

MIȘCĂRI
F
SOCIALE
Un fenomen marcant în istoria omenirii a fost descoperirea forței opiniei publice. în
epoca modernă, opinia publică s-a diversificat mult, profilîndu-se tendințe contradictorii,
care, fiind îndoctrinate, au fost numite ideologii și care au stat la baza diferitor mișcări
sociale conduse de organizații politice numite partide.
T~-= J— ~~ "I": ~ ~ M JT — ■ -------------- M -TI — _ ■_ M- _ n

REPERE NOȚIUNI
Caracteristicile • Liberalism
Ș liberalismului • Socialism
jc
Originea noii gîndiri • Conservatism
. politice
• Comunism
Esența socialismului
• Reformism
Strategiile mișcărilor
• socialiste și comuniste •Anarhism

Unul dintre fondatorii doctrinei liberalismului a

fost francezul Alexis de Tocqueville (1805-1859),
Westminster (cartier din Londra). autorul lucrării fundamentale „Vechiul regim și
Aici se află Parlamentul și abația Sf. Petru. revoluția" (1856). El a luat parte la elaborarea
Constituției franceze din 1848 și a fost ministrul
LIBERALISMUL de Externe al Republicii a ll-a Franceze.
în Anglia victoriană, liberalismul devine o con­
Șl FORMELE LUI DISTINCTIVE
cepție națională. Din el s-au inspirat conducătorii
Principalele doctrine și mișcări sociale din partidului liberal (W. Gladstone) și partidului con­
epoca modernă au luat naștere încă în prima servator (B. Disraeli).
jumătate a secolului al XlX-lea, dar au ajuns la ma­
turitate către sfîrșitul secolului XlX-începutul
secolului XX.
Prima din marile și puternicele doctrine și mișcări
sociale a fost liberalismul, care a apărut în An­
glia, apoi s-a dezvoltat în perioada revoluțiilor
americană și franceză din secolul al XVIIl-lea, căpă-
tînd în secolul al XlX-lea diferite forme distinctive:
economic, politic și intelectual.
Apărînd interesele capitalismului, liberalismul
a devenit baza lui fundamentală.
Benjamin DISRAELI William GLADSTONE
Liberalismul economic a lansat ideea des­
(1804-1881) (1809-1898)
pre apărarea de către stat a proprietății private
capitaliste și a libertății antreprizei, comerțului și La sfîrșitul secolului al XlX-lea, mișcarea liberală '
concurenței, absolut necesare pentru stabilirea și clasică și-a îndeplinit în temei funcțiile, pierzînd din I
dezvoltarea liberă a capitalismului. popularitatea de odinioară și fiind înlocuită cu
Liberalismul politic condamna despotismul și neoliberalismul - un liberalism conservator, care
milita pentru înlocuirea lui cu o guvernare repre­ nu se grăbește să înfăptuiască noi reforme liberale I
zentativă constituțională, de preferință republicană și sociale, ci caută să conserveze cuceririle
și democratică. obținute anterior.
Liberalismul intelectual promova ideea tole­ Mișcarea liberală de la sfîrșitul secolului XlX-
ranței și a concilierii. începutul secolului XX era prezentă aproape în

88
toate țările lumii, dar mai ales în cele avansate
(Anglia, SUA, Franța, Italia, Japonia și altele).
Trebuie să se înțeleagă că mișcarea pro­
gresistă a reprezentat curentul specific unei
întregi epoci și nu doar unei grupări organi­
zate sau unui partid. Ceea ce îi unea pe
reformatori era concepția comună potrivit
căreia racilele și tensiunile sociale com­
plexe, generate de revoluția urbană industri­
ală, necesitau noi răspunsuri, care de multe
ori implicau extinderea limitelor autorității
guvernamentale locale, statale și federale.
(G.B. Tindall, D.E. Shi. America, o
istorie narativă)
• Precizați de ce mișcarea liberală era
caracteristică mai mult pentru statele
dezvoltate din punct de vedere eco­
nomic și politic.
RADICALII Șl TRADIȚIONALIȘTII
Radicalii, exponenți ai păturilor mic-burgheze,
militau pentru sufragiul universal, răspunderea
autorităților de stat în fața alegătorilor, introducerea
tuturor libertăților democratice, serviciul militar
obligatoriu pe un termen redus, separarea bisericii
de stat, învățămîntul gratuit, obligatoriu și laic în
esență.
Ei au încercat să-și pună în practică ideile în
Franța (G. Clemenceau), în Italia (G. Giolitti), în
SUA (R. Laopollet).
Doctrinele liberale radicale fuseseră inspirate
de tradițiile Marii Revoluții Franceze.
Tradiționaliștii considerau că revoluțiile sînt
niște accidente în istoria omenirii și idealizau
moștenirea trecutului (de exemplu, principiile au­
toritare în familie, industria din Vechiul Regim din
Franța, „slavofilii" din Rusia, care militau împotriva
influenței occidentale, tradițiile militarismului și a
„rasei pure” în Germania).
MIȘCĂRILE SINDICALĂ
Șl SOCIALISTĂ
Rezultatul social al revoluției industriale a fost
apariția celor două clase de bază ale sistemului
capitalist - burghezia industrială și muncitorii
salariați, numiți și proletari, deoarece erau lipsiți
de mijloacele de producție. Singura lor avere o
constituiau brațele de muncă.
în urma adîncirii contrastului social, s-au as­
cuțit contradicțiile dintre muncă și capital. Aces­
tea au dat naștere mișcării sindicale (muncitorești)
și celei socialiste, care luaseră avînt la sfîrșitul
scan socia
secolului XIX și începutul secolului XX. în ultimul
sfert al secolului al XlX-lea, numai în trei țări
capitaliste avansate numărul muncitorilor
industriali și agricoli era de 20 de milioane.
Majoritatea dintre ei duceau o viață materială și
spirituală mizerabilă.
Tensiunile sociale mereu crescînde au fost
cauza apariției mișcării muncitorești, iar pe baza
ei - și a celei socialiste.
Mișcarea muncitorească a făcut primii pași în
anii '30 ai secolului XIX în Anglia, ca mișcare pentru
îmbunătățirea situației economice a muncitorilor
prin intermediul caselor de ajutor reciproc. Ea s-a
extins apoi în Franța și Germania, unde a cunoscut
noi forme - greve economice și chiar răscoale
împotriva patronilor (răscoalele din Lyon (1831,
1834), din Silezia (1844) și altele. Spiritul solidarității
proletare a fost un factor însemnat pentru răspîn-
direa ideilor socialiste în sînul maselor populare și
apariția mișcării politice socialiste.
Gîndirea și mișcările sindicală și socialistă devin
alternativa și oponentul principal al altor concepții
și mișcări sociale, mai ales al liberalismului con­
servator.
Ch. FOURIER SAINT-SIMON R. OWEN
(1772-1837) (1760-1825) (1771-1858)
Curentul comunist al gîndirii socialiste a apărut
în prima jumătate a secolului al XlX-lea. Autorii
gîndirii socialise au fost Charles Fourier, Saint-
Simon, P.J. Proudhon, Louis Blanc în Franța,
Robert Owen în Anglia, Wilhelm Weitling în
Germania și alții. Criticînd capitalismul, ei pro­
pagau imaginea unor comunități egalitariste, în
care toți oamenii muncesc și sînt retribuiți după
munca depusă.
SOCIALISMUL REVOLUȚIONAR
Fondatorii socialismului revoluționar au fost
Karl Marx (1818-1883) și Fridrich Engels (1820—
1895). K. Marx a numit teoria sa „socialism știin­
țific”, accentuînd astfel deosebirea ei radicală față
de ideile socialiste precedente. în istorie, teoria
89
 socialistă elaborată de La sfîrșitul secolului XlX-începutul secolului XX,
K. Marx a primit denu­ în noi condiții istorice, marxismul a fost promovat
mirea „marxism”. în Rusia de Vladimir Ulianov (Lenin), care
Ideea fundamentală considera că revoluția socialistă și construcția
a marxismului, expusă comunismului pot avea loc și într-o singură țară,
în 1848 în „Manifestul în care contradicțiile dintre muncă și capital ajung
Partidului Comunist”, iar la apogeu.
apoi în „Capitalul”, este
că lupta de clasă
constituie forța motrice
SOCIALISMUL LIBERAL-REFORMIST
a societății umane și că Un șir de cuceriri democratice, legislația munci­
lupta dintre proletariat torească, legalizarea sindicatelor profesionale și
Karl MARX (clasa muncitoare) și a partidelor socialiste și altele, obținute de mișcă­
teoretician și revoluționar burghezie (clasa capi­ rile muncitorească și socialistă la finele secolului
socialist talistă) va duce inevi- XlX-începutul secolului XX, au provocat schimbări
în mentalitatea și activitatea unor muncitori (mai
Din „Manifestul Partidului Comunist”^ ales ale celor calificați) și militanți ai mișcării
socialiste. Ei credeau tot mai mult în convergența
Toate societățile care au existat pînă acum se liberalismului și socialismului, în posibilitatea
bazau... pe antagonismul dintre clasele asupritoare construcției socialismului pe calea reformelor, prin
și clasele asuprite... reprezentarea activă a muncitorilor în parlamentele
Așadar, odată cu dezvoltarea marii industrii, burgheze și adoptarea legislației sociale. Astfel,
burgheziei îi fuge de sub picioare însăși baza pe după părerea lor, capitalismul se va transforma
care o generează și ale cărei produse și le însu­ pe cale pașnică în socialism.
șește. Ea își produce, mai întîi de toate, propriii Această părere se răspîndea în Anglia (Socie­
gropari. Pieirea ei și biruința proletariatului sînt deo­ tatea fabiană, Partidul Laburist), dar mai ales în
potrivă inevitabile. rîndurile social-democrației din Germania (Eduard
Bernstein).
• Explicați sintagma: „...antagonismul
dintre clase...”.
ANARHISMUL
tabil la revoluția socialistă mondială, la dictatura Spre deosebire de celelalte doctrine socialiste,
proletariatului. Proletariatul este chemat, conform anarhismul era apolitic. Anarhiștii considerau că
teoriei lui Marx, să lichideze societatea capitalistă, toate viciile sociale sînt din cauza statului. Lupta
bazată pe exploatarea omului de către om, și să împotriva acestor vicii, după părerea lor, trebuie
construiască o societate fără de clase și fără stat, începută cu desființarea statului și înlocuirea lui
bazată pe prin­ cu anarhia. După desființarea statului, societatea
cipiul comunist: va prezenta o asociație de comune ale oamenilor
de la fiecare - muncii, bazate pe principiul ajutorului mutual.
după capacități, Unii anarhiști propuneau organizarea noii so­
fiecăruia - după cietăți pe cale evoluționistă. Ei erau numiți
necesități. „anarhiști pașnici”. Alții (M. Bakunin în Rusia)
Deoarece re­ propagau ideea instaurării anarhismului prin
voluția proletară rebeliunea păturilor vulnerabile ale societății. Acest
mondială urma curent anarhist a fost numit „rebel", deoarece
să fie săvîrșită propaga tactica acțiunilor directe: grevele
de forțele unite economice, boicotul, teroarea individuală și în
ale muncitorilor grup.
din toată lu­ Anarhiștii nu știau cum va arăta societatea în
mea, deviza viitor, dar insistau asupra răsturnării puterii exis­
mișcării socia­ tente prin metode violente. Ei negau mijloacele
liste mondiale democratice de afirmare și nu participau la alegeri.
era: „Proletari Concepțiile lor erau preluate și de alte mișcări.
din toate țările, Pătrunderea ideilor anarhiste în mișcarea sindi­
uniți-vă!” cală a fost numită „anarho-sindicalism ”.

90
 >7"~'VV—.VT ! r^~JZ'F’F Y ’'S^îZ—^T-MF. u'Tț.

Mișcări soc
Jr^ ’ 'W * 'J
. EXTINDERE
CARACTERISTICI ALE DOCTRINELOR SOCIALE
Economistul englez Richard Cobden P.J. Proudhon
despre liberalismul economic (1809-1865)
.. Văd în principiul liber-schimbismului o forță ce despre modelul
va acționa în lumea morală asemănător gravitației în socialist francez
Universul fizic: îi va apropia pc oameni, va înlătura „Noi vrem ca minele,
। antagonismele legate de rasă, credință, limbă, unin- canalele, căile ferate să fie
du-ne pe toți prin legăturile păcii veșnice. date asociațiilor muncito­
Cred că efectul lui va fi transformarea lumii, căci va rești, organizate democra­
f introduce un sistem de guvernare diferit de sistemul tic..., sub propria lor res­
actual, detenninînd dispariția ambițiilor și mobilelor care ponsabilitate. Noi vrem ca
duc la realizarea vastelor și puternicelor imperii, a aceste asociații să fie ca
uriașelor armate, a vaselor marine de război, a tuturor modele propuse agricultu­
acestor instrumente de distrugere a vieții și de nimicire rii, industriei și comerțului,
a roadelor muncii. Cred că astfel de lucruri nu vor mai fi ca primul nucleu al acestei
necesare, nu vor mai fi obișnuite cînd omenirea va federații vaste de companii
deveni o singură familie și cînd fiecare om va schimba și de societăți, reunite într-o
j.! liber roadele muncii sale cu fratele său...” comună a republicii democratice și sociale.”
• Determinati consecințele liberalis­ • Explicați sintagmele: „asociații munci­
mului economic pentru societatea torești organizate democratic” și „comună
engleză. a republicii democratice și sociale”.

-±_

EXPLICAȚI AUTODEZVOLTARE

• esența doctrinelor și mișcărilor sociale care au apărut Liberalismul

în epoca modernă. Liberalismul a fost principala doctrină socială a epocii
• ce este liberalismul. moderne. El presupune:
• economie liberă, în care fiecare individ are libertatea
• care este ideea fundamentală a marxismului.
de a-și alege domeniul de activitate;
• libera concurență și libertatea dc deplasare a persoanei;
• statul constituțional ale cărui puteri sînt limitate în
REALIZAȚI ceea ce privește libertățile individuale prin separația pute­
rilor (legislative, executive și judecătorești):
• o analiză a cauzelor apariției unei noi gîndiri politice la • statul de drept care îl protejează pe cetățean;
sfîrșitul secolului al XIX-lea. • libertatea persoanei, protejată prin drepturi funda­
• o comparație a doctrinelor socialiștilor revoluționari și mentale constituționale;
liberal-reformiști. Identificați asemănările și deosebirile. • libertatea de conștiință, a presei și a opiniilor;
• egalitatea cetățeanului în fața legii, dar nu și privind
proprietatea și educația; u

REFLECTAȚI • participarea cetățeanului emancipat din punct dc

vedere politic la treburile statului prin alegerea unor
asupra ideilor socialiștilor și căilor de realizare a reprezentanți într-un parlament, care ia decizii legislative
și controlează guvernul.
acestora.
și explicați deviza mișcării socialiste mondiale: • Raportați principiile doctrinei liberale la
condițiile politice, economice și sociale din
„Proletari din toate țările, uniți-vă!”. Republica Moldova la etapa actuală. Ce
concluzii ați tras?

91
TEMA 24
APARIȚIA PARTIDELOR POLITICE
Apariția partidelor politice a fost un fenomen istoric, care a avut loc în procesul luptei
burgheziei și a aliaților săi împotriva sistemului medieval, pentru instaurarea sistemului
capitalist. Revoluția industrială conduce la apariția unor noi clase și pături sociale
antagoniste, la acutizarea tensiunilor sociale. Exponenții intereselor economice, sociale
și politice ale noilor forțe sociale sînt partidele politice, inspirate și influențate de unele
ideologii bazate pe diferite concepții filozofice.
Ședința unei grupări politice
FORMAREA PARTIDELOR POLITICE
Grupările politice, numite convențional partide,
au apărut încă în timpul revoluției engleze de la
mijlocul secolului al XVII-lea. Regele Carol I și adep-
ții săi din rîndurile nobilimii conservatoare, care
visau să înăbușe revoluția și să restabilească
vechiul regim feudal absolutist, făceau parte din
partida contrarevoluționară.
Opoziția antifeudală din parlamentul englez (ma­
rea burghezie, nobilimea liberală) a format grupa­
rea „prezbiterienilor” (lordul Essex).
Burghezia și nobilimea liberală mijlocie au for­
mat gruparea „independenților" (Oliwer Cromwell).
Curentul mic-burghez democratic a fost numit
„Leweller" („Egalitarist"). El propaga ideea
egalității tuturor cetățenilor în fața legii, republi­
canismul, independența comunităților religioase
(I. Lilborne). De la acest curent s-au separat
„diggerii" (săpătorii), care reprezentau interesele
celor săraci, mai ales ale țărănimii ruinate, lipsite
de pămînt.
In perioada restaurării stuarților au fost puse
începuturile sistemului bipartid în Anglia. Se consti­
tuie partidul „tory" și partidul „whig", care în a doua
jumătate a secolului al XlX-lea formează, respectiv,
Partidul Conservator (Disraeli), exponent al inte-
92
• '.y.
RE PERE NOȚIUNI
Specificul partidelor • Partid politic
Ș politice în diverse state • Phiripartitism
‘ Obiectivele partidelor • Social-democrație
* socialiste și muncitorești
• Internațională
‘ Apariția mișcării sindicale k
• Sindicat
Consecințele apariției
• Mișcare sindicală
: partidelor politice
?' și a mișcării sindicale • Național-liberal
reselor burgheziei și ale lendlorzilor, și Partidul Li­
beral (Gladstone).
Aceeași evoluție a formării partidelor, dar cu
particularități specifice, au cunoscut toate țările
lumii.
în America de Nord, după formarea SUA, a
apărut partidul federaliștilor și cel al antifedera-
liștilor, iar către anii ’50 ai secolului al XlX-lea s-a
format sistemul politic bipartid - Partidul Demo­
crat (1835) și Partidul Republican (1854).
în țările europene, datorită unei componențe
pestrițe a structurii sociale, a apărut sistemul poli­
tic pluripartidist (de multe partide).
In Franța se constituie partide monarhiste-
constituționaliste, republicane-burgheze (republi­
cani moderați), de centru-dreapta, de centru-stîn-
ga, radicale etc.
în Germania au apărut partidele conserva­
tor, național-liberal, catolic de centru, progresist
etc.
Pluripartitismul politic a fost specific Rusiei ța­
riste, Imperiului Austro-Ungar, Italiei, țărilor bal­
canice, Spaniei, Portugaliei și statelor europene
mai mici (Olanda, Belgia, țăriîe scandinave).
în America Latină, partidele burghezo-moșie-
rești au apărut în timpul mișcărilor de eliberare
națională, dar s-au consolidat mai ales după elibe­
rarea lor de sub asuprirea colonială. Cu excepția
Braziliei, unde au predominat monarhiștii consti-
tuționaliști, în celelalte țări latinoamericane domi­
nau organizațiile și partidele republicane (mode­
rații, radicalii, democrații).
 în Asia și Africa s-au format partide politice
burghezo-liberale naționale, care aveau ca scop
lupta pentru progres social și eliberare națională,
în Imperiul Otoman, primul partid politic a fost orga­
nizația „Junii turci”, care a înfăptuit revoluția din
1908, în India - Congresul Național Indian (1886),
în China - Liga Revoluționară Unită a Chinei, care
a pus bazele partidului Kouo-min-tang, fondat de
Sun Yat-Sen în 1911.
FORMAREA PARTIDELOR SOCIALISTE
Șl MUNCITOREȘTI
Teoriile socialiste au constituit baza ideologică
a diverse organizații politice muncitorești. în anul
1864, la Londra, a fost creată, cu participarea ne­
mijlocită a lui Karl Marx, „Asociația Internațională
a Muncitorilor” (Internaționala I). Programul și
statutul ej au fost elaborate în spiritul ideilor
marxiste. în curînd, în cadrul Internaționalei I au
apărut divergențe acute între marxiști și anarhiști
referitor la perspectivele mișcării socialiste. După
înfrîngerea Comunei din Paris, Internaționala I a
fost desființată (1876).
Acutizarea confruntărilor dintre muncă și capi­
tal la hotarul secolelor XIX și XX a grăbit procesul
de constituire a partidelor socialiste și muncitorești.
în 1875, în urma unirii organizațiilor socialiste
(Uniunea Muncitorească Germană și Partidul Mun­
citoresc Social-Democrat din Germania), la Gotha,
s-a format Partidul Social-Democrat din Germa­
nia, condus de August Bebel și Wilhelm
Liebknecht. Acest partid, către anul 1914, se
situează în fruntea mișcării socialiste mondiale.
Socialiștii germani aveau 110 locuri în Reichstag.
în Marea Britanie, pe baza trade-unionurilor și
a organizațiilor socialiste, apărute în anii ’80-’90
ai secolului al XlX-lea, se înființează, în 1906, Parti­
dul Laburist (muncitoresc). La alegerile din 1906,
laburiștii au căpătat 29 de locuri în parlament.
Adresarea laburiștilor către alegători
1906
E în puterile noastre să influențăm parlamentul
să ne satisfacă cerințele. Comitetul reprezentanței
muncitorești, în numele unui milion de membri ai
trade-unionurilor, vă cheamă să uitați toate diver­
gențele politice din trecut și să votați pentru candi-
dații laburiști.
• Cum credeți, de ce muncitorii au
susținut candidați! laburiști ia alege­
rile din 1906?
Un placat al Partidului Laburist Independent
în Franța, în 1879, se formează Partidul Mun­
citoresc Francez, în frunte cu Jules Guesde,
dar curînd se produce o sciziune, provocată de
elementele antimarxiste, și numai în 1905 se for­
mează Partidul Socialist Unit, condus de Jaures
și Guesde. în 1914, Partidul Socialist Unit dispu­
nea de 103 locuri în parlamentul francez.
în 1892 se constituie Partidul Socialist Ita­
lian.
în 1898 și-a început activitatea Partidul Mun­
citoresc Social-Democrat din Rusia.
Partide socialiste se formează în SUA, Austro-
Ungaria, Spania, Belgia, Suedia, Japonia, Bulgaria,
Rusia, România și în alte țări.
Pentru a coordona activitatea partidelor so­
cialiste, în 1889, la Congresul de la Paris al parti­
delor socialiste și al sindicatelor a fost înființată
Internaționala a ll-a Socialistă, care a jucat un
rol însemnat în lupta clasei muncitoare pentru
revendicările sale economice și politice, împotriva
colonialismului, militarismului și a războiului.
însă în cadrul Internaționalei a ll-a apar diver­
gențe cu privire la tactica de luptă. Cu toate că au
fost excluși anarhiștii, la începutul secolului XX
se acutizează lupta dintre curentul reformist și cel
revoluționar.
După congresul II al Partidului Muncitoresc
Social-Democrat din Rusia, care și-a ținut
lucrările la Bruxelles (1903), apare curentul
majorității (bolșevicii), în frunte cu V.l. Lenin
(Ulianov), și curentul minorității (menșevicii).
Bolșevicii erau părtașii revoluției socialiste și ai
dictaturii proletariatului. Menșevicii considerau că
în Rusia nu sînt condiții pentru o revoluție proletară
și optau pentru colaborarea cu liberalii, adepți ai
programului evolutiv (prin reformă). Către în­
ceputul Primului Război Mondial, în Internaționala
a ll-a învinge reformismul, spiritul național
dominîndu-l pe cel de clasă (internaționalist).
 în 1900, Congresul trade-unionurilor a pus
TEMA 24

începutul constituirii Partidului Laburist, format,

Vladimir Ilici Lcnin (1870-1924) vorbind la un miting
SINDICALISMUL LA ÎNCEPUTUL
SECOLULUI XX
în această perioadă crește rolul mișcării sin­
dicale, care își coordona activitatea cu mișcarea
socialistă, fiind sub influența ideologică sau sub
conducerea partidelor socialiste. în sindicatele din
anumite țări (Spania, Italia, Franța, SUA etc.)
creștea influența anarhiștilor. Pe lîngă sindicatele
muncitorești, au apărut și sin­
dicate ale funcționarilor, mai
mult ilegale.
Cele mai numeroase și mai
puternice sindicate au fost
trade-unionurile engleze. Ele
îmbinau lupta muncitorilor
pentru revendicările econo­
mice cu cea pentru revendi­
cările politice. Trade-unio­
nurile engleze, sprijinite de
sindicatele franceze, au jucat
rolul principal în formarea, în
1864, a Internaționalei I (Aso­
ciația Internațională a Munci­
torilor).
O grevă a muncitorilor englezi, 1900
pe principiul federativ, din trade-unionuri (90%)
și organizații socialiste reformiste din Marea
Britanie, printre care și Partidul Laburist Inde­
pendent.
în 1914, numărul membrilor sindicali era: în
Anglia - 4 mii., în SUA - 2 mii., în Germania - 2,5
mii., în Franța - 600 000. Exista și Federația
Internațională a Sindicatelor (constituită în 1913
și dominată de reformiștii din Germania), dar rolul
acesteia era neînsemnat.
Mișcarea sindicală și cea socialistă au repre­
zentat un factor important în lupta economică și
politică a clasei muncitoare în epoca modernă.
Aceste mișcări au obligat statul să acorde mai
multă atenție problemelor sociale, să intervină în
procesul de îmbunătățire a condițiilor de trai ale
muncitorilor. în unele țări - Belgia, SUA, Franța - a
fost înființat Ministerul Muncii. în 1901, în statele
mai avansate, a fost redusă, prin lege, durata zilei
de muncă (mai ales pentru copii și femei); a fost
introdusă ziua de odihnă și s-a îmbunătățit regimul
sanitar și de securitate la întreprinderi; au fost
introduse asigurarea socială în caz de boală și de
pierdere a capacității de muncă, pensionarea la
bătrînețe. Acceptînd contractele dintre muncitori
și patroni, statul avea rolul de arbitru în caz de
conflicte. Aceste mișcări au contribuit esențial la
democratizarea sistemului politic (Anglia, Franța,
SUA etc.)

Formarea Formarea înființarea Crearea Partidului Formarea

Partidului Partidului Internaționalei Muncitoresc Partidului Laburist
Social-Democrat Muncitoresc a II-a Socialiste Social-Democrat din Marca Britanic
din Germania Francez din Rusia

94
 STUDIU DE CAZ
PARTIDELE POLITICE DIN GERMANIA
Partidul care apăra direct interesele burgheziei ger-
mane era Partidul Național-Liberal - adeptul consolidării
i> pozițiilor burgheziei în viața economică și politică și al
F promovării unei politici active continentale și coloniale.
Național-liberalii au susținut reformele din anii ’70-’80
înfăptuite de Bismarck, militarizarea Germaniei și
dezlănțuirea Primului Război Mondial.
Un partid nou, apărut după unificarea Germaniei, a
X fost Partidul Catolic de Centru, care apăra interesele
L tuturor catolicilor din Germania, milita pentru lărgirea
k autonomiei landurilor catolice din sudul imperiului și se
pronunța împotriva prusificării Germaniei. Interesele
burgheziei mici și mijlocii le reprezenta Partidul „gîn-
ditorilorliberi”(E. RichterșiR. Wirchov).
Partidul Social-Democrat, format în 1875 la Congresul
de la Gotha, apăra interesele oamenilor muncii. în fruntea
' lui erau August Bebel și Wilhelm Liebknecht. La înce-
u putui secolului XX devine cel mai influent partid din
ÎL Reichstagul german. A luptat împotriva militarismului.
După unificare, în Germania s-a format un sistem
r politic pluralist. Aici activau aproape 40 de partide și
organizații politice. însă rolul principal în viața politică îl
L jucau doar partidele care reflectau interesele iunchcrilor
CERCETATI
r
SI
9
EXPLICAȚI
• interesele căror pături sociale exprima fiecare dintre
partidele politice.
irl ce semnifică sistemul piuripartidist.
ce scopuri urmăreau sindicatele.
k Socialismul reprezintă un ansamblu al doctri-
REALIZAȚI
o analiză a schimbărilor care s-au produs în societatea
modernă ca rezultat al formării și activității partidelor
politice.
un comentariu despre esența mișcărilor sindicaliste și
socialiste în epoca modernă.
REFLECTAȚI
• asupra frazei: „Mișcarea sindicală și cea socialistă au
; reprezentat un factor important în lupta economică și
politică a muncitorilor în epoca modernă”.
(moșieri mai distinși din Prusia), ale burgheziei și ale
oamenilor muncii.
Unul dintre cele mai influente era Partidul Conser- <
vator, apărut în Prusia după revoluția din 1848. El deținea
funcții de comandă în conducerea țării, susținea rnili- \
țarismul și milita pentru o politică externă continentală
(hegemonia în Europa Centrală); pentru întărirea
pozițiilor vechilor moșieri în viața economică și politică
a Germanici; era adeptul politicii protecționismului eco­
nomic, contracarînd concurența produselor agricole din
alte țări. Exponentul acestui partid a fost moșienil Otto
von Bismarck.
Un alt partid organizat după unificarea Germaniei,
Partidul Conservatorilor Liberi, apăra interesele moșieri­
lor mai liberali, care în viața economică au preferat relațiile
capitaliste. Din el făceau parte și mari capitaliști indus­
triali, care dețineau capital și în ramura agricolă (Krupp, '
von Kardorf) și susțineau politica lui Bismarck.
• Comparați sistemul politic din Germania ,j
cu cele ale altor state din Europa. Identi-
ficați asemănări și deosebiri.
ANALIZATI 9
AUTODEZVOLTARE
Socialismul
Doctrina socialistă (de la lat. socius = tovarăș)
a apărut în epoca modernă ca reacție la modelul
politic liberal, respectiv, la capitalism.
nclor social-politice care propagă:
• reformarea societății prin socializarea mijloa­
celor de producție și de schimb;
• instaurarea ordinei sociale juste;
• drepturi egale și bunăstare pentru toate clasele
sociale;
a
• pace universală și reconcilierea popoarelor.
• Considerați că socialismul este o utopie '
sau poate fi și o realitate? Argumentați-vă
răspunsul prin exemple concrete.
95
 Capitolul V. Relațiile internaționale la sfirșitul
secolului XlX-iuceputul secolului XX
TENSIONAREA RELAȚIILOR INTERNAȚIONALE. PRIMUL RĂZBOI MONDIAL
Transformările economice și politice, care au intervenit odată cu trecerea tarilor mai
avansate de la capitalismul liberal la capitalismul monopolist, au adîncit rivalitatea dintre
statele capitaliste și au tensionat relațiile dintre ele, conducînd, în cele din urmă, la
formarea blocurilor politico-militare și fa izbucnirea, în 1914, a Primului Război Mondial.
O imagine-simbol a militarismului german,
începutul secolului XX
OBIECTIVELE MARILOR PUTERI
ÎN POLITICA EXTERNĂ
Odată cu trecerea la capitalismul monopolist,
politica externă a marilor puteri devine mult mai
activă și expansionistă, deoarece statul trebuia să
asigure organizațiilor monopoliste materie primă,
noi piețe de desfacere și export de capital.
Anglia, rămînînd în urmă în dezvoltarea sa eco­
nomică față de SUA și Germania, căuta să-și
extindă posesiunile coloniale. în 1899-1902 a avut
loc Războiul Anglo-Bur, care a dus la lichidarea
republicilor burilor. Germania, întărindu-se din
punct de vedere economic și militar, căuta să
domine în Europa Centrală și de Est și să-și extindă
coloniile pe seama Angliei și Franței. Ea și-a întărit
influența mai ales asupra Balcanilor și Turciei
Otomane. Franța și-a mărit de 11 ori suprafața
posesiunilor coloniale. Ea visa să-și ia revanșa
după înfrîngerea în Războiul Franco-Prusian și să
obțină hegemonia pe continentul european. Impe-
96
REPERE NOȚIUNI
Schimbarea raportului de forțe • Expansiune
| pe continentul european
• Hegemonie
D
* Caracterul alianțelor • Tripla Alianță
• politico-militare
• Antanta
? Intensificarea contradicțiilor >:•
’ dintre marile puteri • Război
de cucerire
: Lumea în Primul Război
- Mondial • Război mondial
hui Austro-Ungar tindea să-și întărească pozițiile
în Balcani. Aici interesele lui se ciocneau cu cele
ale Rusiei. Deși Italia dispunea de un potențial eco­
nomic mult mai slab decît al altor țări industriale,
ea de asemenea pretindea să-și lărgească influ­
ența în zona Mării Mediterane și să-și extindă
imperiul său colonial în Africa. Rusia țaristă, în
pofida faptului că fusese înfrîntă în Războiul Cri-
meii, avea și ea planuri de cucerire în Balcani și
Asia. Despre aceasta ne vorbește Războiul Ruso-
Japonez (1904-1905). SUA pretindeau la hege­
monie în întreaga Americă și la întărirea pozițiilor
sale în Asia de Sud-Est. Americanii au purtat un
război expansionist cu Spania (1898), întărindu-și
pozițiile în America Centrală și Oceanul Pacific. O
forță activă în lupta pentru influență în Asia devine
Japonia. La sfîrșitul secolului al XlX-lea, China
devine un important focar de contradicții între
marile puteri.
în ansamblu, la intersecția secolelor XIX și XX,
ia sfîrșit împărțirea teritorială a lumii în zone de
influență și se acutizează lupta marilor puteri
pentru reîmpărțirea lumii deja împărțite. Această
politică mondială era dictată, în primul rînd, de
interesele oligarhiilor financiare, camuflate de așa-
zisele interese naționale și civilizatoare. în fapt,
acestea căutau să potolească mișcările de eli­
berare națională. Lupta pentru hegemonie în
Europa, precum și pentru reîmpărțirea coloniilor
și a sferelor de influență provoca adesea conflicte

ensionarea relațiilor Internationa

între marile puteri, stimula goana înarmărilor și
războaiele de cucerire.

FORMAREA BLOCURILOR
POLITICO-MILITARE
Odată cu schimba­
rea echilibrului de forțe,
marile puteri nu mai
puteau înfăptui o poli­
tică externă de sine
stătătoare, cu atît mai
mult mondială. De ace­
ea, pentru a-și apăra
interesele, au recurs la împăratul Rusiei, Aleksandru II, împăratul Germaniei,
formarea alianțelor po­ Wilhelm I, și împăratul Austro-Ungariei, Francisc Josif
litico-militare, pe care la Congresul de la Berlin
le-au declarat defen­
sive, pașnice, de prie­ care au fost împărțite sferele de influență în Africa,
tenie. Inițiativa în acest în 1907 a fost semnat tratatul anglo-rus, prin care
sens i-a aparținut can­ se aplanau contradicțiile dintre Rusia și Anglia în
celarului german Bis- Asia, mai ales cu privire la Persia, Afganistan și Ti­
marck, pe care îl urmă­ bet. Astfel s-a încheiat formarea celui de-al doilea
rea coșmarul unei bloc politico-militar - Antanta anglo-franco-rusă.
alianțe antigermane. La 23 octombrie 1873, Bis- Formarea blocurilor politico-militare a acutizat
marck reușește să formeze Alianța celor trei rivalitatea dintre ele, a declanșat goana înarmărilor
împărați (Aleksandru II, Wilhelm I și Francisc losif). și lupta pentru atragerea în aceste blocuri a statelor
Ei se angajau să păstreze frontierele existente în mai mici.
Europa, să soluționeze de comun acord dife­
rendele care ar fi apărut în legătură cu problema
orientală, să combată mișcarea revoluționară și ACUTIZAREA CONTRADICȚIILOR
cea de eliberare națională. însă această alianță a DINTRE CELE DOUĂ BLOCURI
fost slabă chiar de la început. în 1875, Germania
POLITICO-MILITARE ÎN AJUNUL
intenționa să înceapă un război împotriva Franței,
dar se opune Rusia, care, ca și alte țări din Europa, PRIMULUI RĂZBOI MONDIAL
nu dorea întărirea Germaniei și slăbirea Franței. Contradicții serioase au apărut mai ales în
în 1875, răscoala antiotomană din Bosnia și legătură cu expansiunea colonială. De exemplu,
Herțegovina marchează începutul crizei orientale, divergențele dintre Germania și Franța, cauzate
care a condus la declanșarea Războiului Ruso- de lupta pentru influență în Maroc, au provocat
Turc (1877-1878), încheiat cu înfrîngerea Turciei cele două crize marocane (1905, 1911), în timpul
și semnarea Tratatului de Pace de la San Stefano, cărora au avut loc demonstrații militare din partea
revizuit, apoi, la insistența Austro-Ungariei și Germaniei. Acest fapt a tensionat puternic relațiile
Angliei, în defavoarea Rusiei, la Congresul de la dintre cele două blocuri. în lume mirosea a praf
Berlin, dirijat de Bismarck. de pușcă. Goana înarmărilor căpăta proporții tot
Congresul de la Berlin (1878) a tensionat mai mari, mai ales în sectorul maritim, între Anglia
relațiile dintre Rusia, Austro-Ungaria și Germania, și Germania.
în 1879 a fost semnat un tratat secret de alianță Bazîndu-se pe Tripla Alianță, și-a activizat po­
între Austro-Ungaria și Germania, la care, în 1882, litica colonială Italia, care, în războiul împotriva
a aderat Italia. Astfel a luat naștere Tripla Alian­ Turcei (1911-1912), reușește să ocupe în Africa
ță - primul bloc politico-militar antirusesc și anti- de Nord Tripolitania și Cirenaica, iar în Marea
francez, reînnoit inițial în 1891, apoi în 1912. Egee - Dodecanezul.
Ca răspuns la politica Germaniei, în 1893, Fran­ în 1908, Imperiul Austro-Ungar a anunțat
ța a încheiat o alianță politico-militară cu Rusia, iar anexarea Bosniei și Herțegovinei, fapt ce era pe
în 1904 - cu Anglia, numită Antanta Cordială, prin cale să dezlănțuie un război între Tripla Alianță și

97

Din memoriile amiralului german
Alfred von Tirpitz
Bismarck a recunoscut de mult că, după cum
înțelege în sfîrșit și poporul englez, în Europa există
două națiuni mari, incompatibile, două forțe
îndreptate una împotriva alteia, care transformă,
prin stăpînirea lor, lumea întreagă și doresc să ceară
de la ea o contribuție comercială. Anglia și Ger­
mania rivalizează pe toate colțurile globului: un
milion de ciocniri maritime creează motivul pentru
unul din cele mai mari războaie pe care le-a știut
omenirea.
• Determinați cauzele rivalităților
a dintre Marea Britanie și Germania.
Antanta. Acesta însă nu s-a declanșat, deoarece
Rusia fusese slăbită de războiul cu Japonia, dar a
adîncit și mai mult contradicțiile dintre cele două
blocuri. Războaiele Balcanice din 1912-1913 au
fost un preludiu al Primului Război Mondial. Miș­
carea de eliberare națională a popoarelor balca­
nice era folosită de ambele blocuri în scopurile lor
expansioniste în Balcani.
PRIMUL RĂZBOI MONDIAL
Asasinarea de către
naționaliștii sîrbi din
Bosnia, la 28 iunie 1914,
la Sarajevo, a arhidu­
celui Austriei Franz-
Ferdinand de Hab-
sburg a marcat apo­
geul conflictelor dintre
cele două blocuri po-
litico-militare și a consti­
tuit motivul imediat al
declanșării Primului
Război Mondial. Austro-
Ungaria a învinuit Ser­
Atentatul de la Sarajcvo,
bia de comiterea aces­
tui asasinat și i-a de­
28 iunie 1914
clarat război. Rusia a
luat apărarea Serbiei, iar Germania s-a plasat de
partea Austro-Ungariei. La 1 august 1914, Germa­
nia a declarat război Rusiei și apoi Franței. La 4
august, Anglia a declarat război Germaniei și astfel
a început Primul Război Mondial, provocat de
antagonismul anglo-german.
Pentru țările mari, războiul a avut un caracter
imperialist, iar pentru popoarele mici, atrase în
conflict contrar voinței lor, războiul era un mijloc
de eliberare și de înfăptuire a unității naționale.
98
în 1914, nemții au reușit să pătrundă pe teritoriul
Franței și să se apropie de Paris, dar în septembrie
au suferit înfrîngere în marea bătălie de la Mama.
în 1915, războiul capătă un caracter de poziție,
în 1916, pe Frontul de Vest, are loc bătălia de la
Verdun, care n-a adus însă nemților victoria. Pe
Frontul de Est, are loc ofensiva rusă sub conduce­
rea generalului Brusilov. Nemții au suferit eșec și
în războiul submarinelor.
Profitînd de revoluțiile (din februarie și octom­
brie 1917) din Rusia, austro-germanii reușesc să
ocupe o parte din teritoriul ei, obligîndu-i pe bol­
șevicii proaspăt instalați la putere să încheie
Pacea de la Brest-Litovsk (22 noiembrie/5 de­
cembrie 1917). Dar în 1918 o nouă ofensivă a
nemților pe Frontul de Vest suferă eșec. Aliații
Germaniei, în toamna anului 1918, capitulează,
iar la 11 noiembrie 1918 a fost semnat, la Com-
piegne, armistițiul cu Germania. Acesta a marcat
sfîrșitul războiului.
Primul Război Mondial a provocat moartea a
peste 10 milioane și mutilarea a peste 20 de mili­
oane de oameni. Cheltuielile militare au constituit
961 miliarde de franci aur. El a durat peste 4 ani și
3 luni (1 august 1914-11 noiembrie 1918).
Semnarea armistițiului. 1918
Din armistițiul semnat
la 11 noiembrie 1918
1. încetarea operațiilor militare... timp de 6 ore.
2. Evacuarea imediată [a trupelor germane] în timp •
de 15 zile din Belgia, Franța, Luxemburg, Alsacia I
și Lorena.
4. Predarea de către armata germană a 5 000 de
tunuri, 25 000 de mitraliere, 3 000 de aruncătoare
de grenade, 1 700 de avioane...
5. Evacuarea de către armatele germane a
regiunilor de pe malul stîng al Rinului... care trec
sub controlul trupelor de ocupație.
22. Predarea către aliați a tuturor submarinelor...
• Precizați consecințele armistițiului
■k din noiembrie 1918 pentru Germania.
 STUDIU DE CAZ

PLANURILE DE RĂZBOI ALE ȚĂRILOR BELIGERANTE

Șl REALITATEA
Planurile de război au fost elaborate mult înainte de
a-1 începe. Ele erau întemeiate pe ipoteza unui război de
scurtă durată.
& Planul german de război, elaborat de mareșalul Al-
fred von Schliffen, prevedea desfășurarea operațiilor
militare pe două fronturi și obținerea victoriei în ccl mult
6 săptămîni, mai întîi asupra trupelor anglo-franceze, apoi
asupra Rusiei.
Planul francez, elaborat de mareșalul lozeph Joffre,
L care a repurtat victoria în bătălia din 1914 de la Mama,
L' prevedea înfringerea Germaniei printr-o singură mare
[ bătălie pe teritoriul inamicului. Dar războiul a durat mai
mult de 4 ani. De partea Antantei au intrat în război
W ~
Japonia (1914), Italia (1915), Portugalia și România (1916),
SUA și Grecia (1917). Germaniei și Austro-Ungariei li
s-au alăturat Turcia (1914) și Bulgaria (1915). în total, în
război au fost atrase peste 30 de state. Teatrul principal
al operațiilor militare a fost în Europa (fronturile: de Vest,
de Est, de Sud-Est, Italian, Transcaucazian și din Orientul
Apropiat).
F!
• Determinați pe ce temeiuri au fost alcă­ -i
tuite planurile de război ale statelor euro­
pene. Credeți că ele aveau sorți de izbîndă?
Argumentați-vă părerea.

AUTODEZVOLTARE

• care au fost cauzele tensiunilor dintre marile puteri Un bilanț al Primului Război
i europene la răscrucea secolelor XIX și XX. Mondial
• cînd și cu ce scop au fost formate primele blocuri po-
Primul Război Mondial a
litico-militare.
durat 52 de luni, din august 1914
pînă în noiembrie 1918. în
această conflagrație de mari
proporții au fost implicate 30 de
•o caracteristică a apogcului tensiunilor în relațiile state de pe toate continentele.
r' internaționale de la începutul secolului XX. Operațiile militare s-au desfă­
r. • o descriere a principalelor evenimente ce au modificat șurat pe uscat, în aer, pe apă și
echilibrul de forțe pe continentul european la sfîrșitul sub apă. Numărul victimelor
secolului XIX-începutul secolului XX. umane de pe front și din spatele
frontului au ajuns la 10 mii.
Mulți oameni au fost răniți și
schilodiți. Omenirea a trebuit să
• asupra obiectivelor marilor puteri în politica externă. se gîndească serios la viitorul
• asupra raportului existent între ritmul înalt de dezvoltare ei.
a marilor state capitaliste și creșterea contradicțiilor • Credeți că Primul
t dintre ele. Război Mondial putea 11
j ; • despre consecințele războaielor dintre state și diversele evitat? Ce trebuia să
r alianțe politico-militare din epoca modernă. întreprindă, în opinia
d v s., liderii Marilor
Puteri pentru a evita
crizele politico-diplo-
niatice?

99
 Capitolul VI. Ciiltur;i in n doua perioada
a epocii moderne
REALIZĂRI ÎN ȘTIINȚĂ Șl TEHNICĂ
în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în condițiile progresului economic, politic,
social și cultural au fost obținute mari realizări în știință și tehnică, care au contribuit la
prosperarea de mai departe a societății.
Albert EINSTE1N
(1879-1955)
CERCETAREA ȘTIINȚIFICĂ
în această perioadă se produce o adevărată
explozie în domeniul științific, în care se încadrează
un număr mare de cercetători. A fost formulată
legea conservării și transformării energiei, a fost
descoperită celula și structura celulară a materiei
vii, a fost elaborată teoria evoluției speciilor. Se
creează mari centre științifice. între savanții din
diferite țări se stabilesc legături permanente.
Importante realizări au fost obținute în domeniul
fizicii. S-a dovedit că atomul reprezintă un sistem
complex și astfel a fost combătută ideea despre
indivizibilitatea acestei particule. în 1895, savantul
german Wilhelm Rontgen a descoperit razele
invizibile ce au însușirea de a străbate corpuri,
numite astăzi razele rontgen. Marele fizician francez
Pierre Curie și soția sa Maria Sklodowska-Cu-
rie au descoperit, în 1898, noi elemente - radiul
și poloniul. Astfel au fost puse bazele teoriei radio­
activității. Un merit deosebit în crearea acestei
teorii îi aparține fizicianului englez Ernest Ruther-
ford. în 1911 el a formulat ideea modelului planetar
al atomului. Savantul a presupus, de asemenea,
100
REPERE NOȚIUNI
5 Realizări • Genetică
în domeniul științei • Progres tehnico-
științific
Progrese tehnice
$ 9 • Tehnologii moderne
g Realizări în domeniul g i • Teoria relativității
transportului • Științe sociale
â «i telecomunicațiilor h
• Sociologie
că atomii substanței radioactive se dezintegrează
în mod spontan și continuu. în 1905, ilustrul fizician
Albert Einstein a formulat teoria relativității, care
a jucat un rol hotărîtor în dezvoltarea fizicii con­
temporane.
Invențiile științifice contribuie la apariția disci­
plinelor noi, una dintre ele fiind genetica. Repre­
zentanții ei tind să pătrundă în cea mai mare taină
O coincidență remarcabilă
Vestitele experiențe ale călugărului Gregor
Mendel cu boabele de mazăre au dus la desco­
perirea legilor eredității aproape în aceeași perioadă
în care Charles Darwin explica sistemul evoluției.
Dar, în timp ce ideile lui Darwin au fost cunoscute
curînd în toată lumea, Mendel a avut dificultăți cu
publicarea lor...
în 1900, o coincidență uluitoare a adus lucrarea
lui Mendel în centrul atenției lumii științifice. Trei
biologi care lucrau în trei țări diferite au redes­
coperit legile lui Mendel și, căutînd prin literatura
științifică pentru a vedea dacă nu cumva acestea
au mai fost descoperite, au găsit obscurele hîrtii
scrise cu 30 de ani în urmă. Cînd și-au publicat
rezultatele, fiecare dintre cei trei a recunoscut cu
generozitate că meritul descoperirii legilor eredității
aparține lui Mendel.
• Determinați importanța descope-
a ririlor științifice ale Iui Gregor Mendel.
 a naturii vii - ereditatea. Principalele descoperiri în domeniul transporturilor
Fondatorul învățăturii
1854 Sînt construite primele șosele asfaltate.
despre ereditate a fost
1863 La Londra a fost deschisă prima linie de metrou din lume.
naturalistul austriac
1869 Este inaugurat Canalul Suez, cu o lungime de 161 km, care
Gregor Mendel. El a
leagă Marea Roșie și Marea Mediterană.
formulat legitățile ere­
1872 Industriașul american George M. Pullman introduce pe căile
dității.
ferate germane .vagonul somnorosului’.
Medicina se trans­
formă într-o știință au­ 1879 La o expoziție din Berlin esto prezentată o linie electrică

tentică. Datorită suc­ de cale ferată.

ceselor tehnicii, în me­ 1881 La Berlin a fost deschisă prima linie electrică de tramvai
din lume.
dicina clinică încep să
1883 R.J. von Depoele brevetează invenția troleibuzului.
fie folosite termometrul,
laringoscopul, oftalmos- Emest RUTHERFORD 1885 Inginerii germani Gottlieb Daimler și W. Maybach
inventează motocicleta.
copul și alte instru­ (1871-1937)
1886 Inginerii germani Karl Benz și Gottlieb Daimler au construit
mente. O adevărată senzație a fost descoperirea, primul automobil.
în 1885, de către Louis Pasteur, a microbului 1897 Inginerul german Rudolf Diesel a creat motorul cu ardere
turbării. internă, ce-i poartă numele.
în domeniul medicinei a obținut succese re­ 1901 Se introduc primele biciclete dotate cu motor.
marcabile și microbiologul german Robert Koch. 1903 Frații Wright din SUA au efectuat primii în lume un zbor cu
El a descoperit bacilul tuberculozei, vibrionul avionul construit de ei.
holerei și al difteriei. 1904 în Elveția a fost pusă în funcțiune prima cale ferată
electrică.

1905 Se lansează pe apă primul submarin german U-boat.

FILOZOFIA Șl ȘTIINȚELE SOCIALE
1910 Are loc primul zbor al unui avion cu reacție, conceput,
La mijlocul secolului al XlX-lea apare un nou construit și pilotat de savantul român Henry Coandă.
curent filozofic-pozitivismul, întemeietorul acestuia
1913 Inginerul american de origine rusă Igor Sikorsky
fiind francezul Auguste Comte. Adepții poziti­
construiește un avion cu mai multe motoare și zboară cu el.
vismului considerau că știința nu trebuie să explice
fenomenul, ci să-l descrie.
Englezul Herbert Spenser a dezvoltat teoria PROGRESELE TEHNICO-ȘTIINȚIFICE
evoluționistă, care neagă revoluția și recunoaște în a doua jumătate a secolului XlX-începutul
dezvoltarea lentă, continuă a lumii și a societății. secolului XX, descoperiri tehnice remarcabile au
La mijlocul secolului al XlX-lea curentul ideolo­ fost înregistrate în domeniul industriei, agriculturii,
gic dominant devine liberalismul. Liberalii se transporturilor, telecomunicațiilor etc. Inventatorul
străduiau să soluționeze problemele stringente pe englez Henry Bessemer (în 1856) și inginerul
calea reformelor. francez Pierre Martin (în 1864) lansează metode
Socialiștii voiau să distrugă orînduirea liberală noi de prelucrare a oțelului. Descoperirea, în 1870,
capitalistă. Ei sperau să edifice o societate echi­ a motorului electric a contribuit la perfecționarea
tabilă prin punerea în comun a mijloacelor de pro­ tehnologiilor industriale. La Chicago se pune în
ducție și de schimb sub controlul statului (Karl Marx
și Friedrich Engels).
La hotarul secolelor XIX și XX, științele despre
societate și om s-au îmbogățit cu noi concepții și
descoperiri. în țările Europei Occidentale și în SUA
a început să se dezvolte sociologia, știința despre
totalitatea proceselor sociale. Savantul austriac
Sigmund Freud a pus bazele psihanalizei, teoriei
funcționării aparatului psihic, esența acesteia
constînd în descoperirea inconștientului.
Progresul filozofiei, sociologiei, psihanalizei și
altor ramuri științifice a avut o mare însemnătate
pentru înțelegerea legilor de dezvoltare a spiritului Thomas EDISON
uman și a societății în general. (1847-1931)

101
 funcțiune prima fabrică de conservare a ali­
TEMA 26
mentelor.
Progrese considerabile s-au înregistrat și în
agricultură. în 1851 s-au efectuat prima dată munci
agricole cu ajutorul forței aburului. Tot în anii ’50,
în America de Nord începe să fie utilizată
semănătoarea mecanică. Un rol deosebit în
dezvoltarea agriculturii l-a avut tractorul, inventat
la începutul secolului XX. La sporirea randamen­
tului agriculturii a contribuit și folosirea îngrășă­
mintelor minerale și a mijloacelor perfecționate
de combatere a dăunătorilor.
Spectaculoase descoperiri au fost realizate în
domeniul transporturilor și comunicațiilor. Inventa­
torul și antreprenorul american Thomas Edison,
autor a peste 1000 de invenții, a perfecționat
telegraful (1872). în 1876, fizicianul american Ale-
xander Bell a brevetat primul aparat telefonic,
iar peste doi ani, în SUA, a fost inaugurată prima
stație telefonică. Mari posibilități în transmiterea
informațiilor s-au deschis în urma inventării
radioului (Guglielmo Marconi, fizician italian,
Aleksandr Popov, electrotehnician rus) în 1895.
Unul din cei mai vestiți constructori de automo­
bile și fondatori ai industriei de automobile a fost
americanul Henry Ford. Principala lui idee era
că mașina trebuie să fie ieftină și accesibilă pentru
fiecare american. în 1903 a început producția
autoturismelor în serie. în anul 1908, a fost con-
Henry Ford
(1863-1947)
1859 1869 1888
Ch. Darwin publică D.I. Mendeleev descoperă H. Hertz elaborează
lucrarea „Originea legea periodicității teoria undelor
speciilor...” elementelor electromagnetice
102
Turnul EilTel a fost ridi­
cat la Paris, cu ocazia Expo­
ziției Universale din 1889.
Autorul monumentului, in­
ginerul francez Gustave Eif-
fel (1832-1923), a folosit la
realizarea proiectului său
oțelul. Turnul Eiffel a deve­
nit simbolul Parisului. înăl­
țimea totală actuală, inclusiv
antena emițătorului TV, este
de 320,75 m.
struit „modelul T", prevăzut să circule și pe drumuri
desfundate.
în anul 1913, Henry Ford introduce prima linie
de asamblare automată, o bandă pe care auto­
mobilele se deplasează de la o instalație la alta și
care reduce timpul necesar asamblării unei mașini
de la 12,5 ore la 1,5 ore. Astfel, Ford i-a lăsat în
urmă pe toți concurenții.
în anul 1914, în SUA erau 1 700 000 de auto­
mobile, iar în Franța, care ocupa locul al doilea în
producția mondială de automobile - peste 100 000.
A progresat în acest răstimp și tehnica militară.
Constructorul și industriașul american Hiram
Maxim a inventat, în 1882, mitraliera grea „Maxim”.
Mai tîrziu, un alt inginer american, E. Swinten,
inventează tancul (1914).
Sînt descoperite noi substanțe explozibile. Chi­
mistul și industriașul suedez Alfred Nobel a
descoperit dinamita (în 1867).
Prin numeroasele inovații tehnico-științifice,
oamenii își sporeau capacitatea de a produce, de
a construi, de a călători, de a comunica, de a
desfășura alte activități.
1905 1914
A. Einstein E. Swinten
formulează teoria inventează
relativității tancul
 7V
STUDIU DE CAZ O
□
ALFRED NOBEL (1833-1896) N
Q<
Omul de afaceri, savantul și inventatorul Alfred nici un loc permanent de trai, g
Nobel s-a născut în 1833. Timp îndelungat a locuit în El obișnuia să spună: „Casa
Rusia, apoi în SUA, Franța și în alte țări. Pasionat de mea este acolo unde lucrez, \
chimie, se specializează în cercetarea substanțelor însă cu lucrez pretutindeni”. El ’
explozive. în 1864 a efectuat prima descoperire - „fitilul se mai numea pe sine „cel mai »•
Nobel”, ulterior inventează praful de pușcă fără fum, bogat vagabond din Europa”. 4
perfecționează substanța explozivă nitroglicerina etc. Alfred Nobel a dispus prin £
Cea mai importantă realizare științifică a lui Alfred Nobel testament ca din imensa sa
a fost descoperirea unei noi substanțe explozive - avere să fie creat un fond pen­
dinamita. tru susținerea oamenilor de CD
A fost autorul a 350 de invenții. A întemeiat circa știință care prin activitatea lor
90 de societăți și întreprinderi în 20 de țări ale lumii. au contribuit la progresul
Toate invențiile lui erau predestinate utilizării în scopuri umanității. Decernarea premiilor Nobel arc loc în fiecare
pașnice și urmau să fie folosite în construcția drumurilor, an, începînd cu 1901, la 10 decembrie, data comemorării ;
minelor, tunelurilor și excavarea canalelor. Lui A. Nobel marelui savant.
îi revine meritul aplicării electricității în chimic, fiind • Pentru care merite credeți că poate fi
întemeietorul electrochimiei. în ultimii ani ai vieții era apreciat A. Nobel: pentru cele 350 de in­
preocupat de cercetări în domeniul obținerii cauciucului venții sau pentru crearea fondului întru
sintetic și a mătăsii artificiale. susținerea oamenilor de știință? Argu­
mentați răspunsul.
Alfred Nobel n-a fost căsătorit, n-a avut familie și

d '- V

u
EXPLICAȚI AUTODEZVOLTARE

• ce factori au determinat dezvoltarea rapidă a științei și Inventarea telefonului

tehnicii la răscrucea secolelor XIX și XX.
• ce invenții tehnice s-au produs în a doua jumătate a
secolului XIX-începutul secolului XX.
• care a fost importanța descoperirilor științifice și
invențiilor tehnice din a doua jumătate a secolului XIX-
înccputul secolului XX, pentru progresul omenirii.
încă din cele mai vechi timpuri omul a fost preocupat .1
de reproducerea vocii sale. Savantul american Al.G. Bell
a inventat în anul 1876 un aparat care transmitea vocea,
numit telefon. Ulterior a fost fondată Compania „Bell”,
producătoare de aparate de telefon de diverse modele.
14—]

REALIZAȚI
12—

10—
pq
• un comentariu privind importanța descoperirilor din 8— k<Y'rrrri
3 domeniul transporturilor.
I/ • o analiză comparativă a descoperirilor științifice din 6—

secolul XVIII-prima jumătate a secolului XIX și a 4—

celor de la răscrucea secolelor XIX și XX.
2—

0
REFLECTAȚI 1880 1885 1890
Răspîndirea telefonului în SUA
și, în baza cunoștințelor acumulate la alte discipline,
formulați o concluzie privind realizările științifice din • Determinați schimbările modului de viață
epoca modernă. al oamenilor, odată cu inventarea telefo­
nului.

103
TEMA 27
ÎNVĂȚĂMÎNTUL. LITERATURA Șl ARTELE

Transformările social-economice și politice din secolul al XIX-lea au ridicat substanțial

gradul de cultură și civilizație al omenirii. Societatea modernă avea nevoie de oameni
cu o cultură avansată.
Dezvoltarea științei și tehnicii, urbanizarea, frămîntările sociale au influențat pozitiv
asupra dezvoltării învățămîntului, literaturii și artei. Se diversifică tematica, se aplică
noi procedee de creație, apar noi curente și orientări literare și artistice.

REPERE
' >■ . • ■■ '
NOȚIUNI
I I
. Progresele în domeniul • Analfabetism
L învățămîntului
• Învățămînt laic
I Curentele literare
• Realism
Realizări în:
- muzică I • Naturalism
> S
g - teatru • Simbolism
cinematografie
। - pictură g •Impresionism

Un grup de elevi ai unei școli din Franța

(sfîrșitul secolului al XIX-lea)
LITERATURA ARTISTICĂ
ÎNVĂȚĂMÎNTUL
» în ciuda criticilor la care era supus, realismul
Progrese esențiale au avut loc în domeniul continua să fie și în această perioadă cel mai im­
învățămîntului. în primul rînd, în țările mai dezvol­ portant curent în literatură.
tate a fost introdus învățămîntul primar obligatoriu Cei mai de vază repre­
fără plată, ceea ce a contribuit la lichidarea în zentanți ai realismului în
mare măsură a analfabetismului. în anii ’80 ai se­ literatura franceză erau
colului al XIX-lea, 80% din populația Franței era scriitorii Anatole France
cărturară. („Istoria contemporană",
însă, în acest domeniu, se păstra inegalitatea „Insula pinguinilor") și
socială. Numai școala primară, considerată un ele­ Romain Rolland i(„Jean-
ment de stabilitate socială, era fără plată. Școala Christophe" etc.). în ope­
secundară (gimnaziile, liceele, școlile normale, de rele lor, ei reflectau veridic
meserii, de menaj), precum și învățămîntul univer­ realitatea, înfierau vio­
sitar, școlile de ingineri erau cu plată. Aici puteau lența războaielor, fana­
să învețe copiii din familiile oamenilor de elită și ai tismul religios, dezvăluiau
celor înstăriți. psihologia personalității Romain ROLLAND
Au suferit schimbări esențiale programele de de creație. (1866-1944)
învățămînt prin creșterea rolului științelor exacte, Realizările literaturii
naturale, a învățămîntului politehnic. Are loc o realiste ruse se datorează marilor prozatori Fiodor
anumită democratizare a școlii prin dezvoltarea Dostoevski („Frații Karamazov"), Lev Tolstoi
învățămîntului laic. („Anna Karenina", „învierea”) și dramaturgiei
Destul de avansat era învățămîntul public în inovatoare a lui Anton Cehov („Pescărușul”, „Trei
Franța, Anglia, Germania, SUA, în general în ță­ surori”, „Livada cu vișini”).
rile evoluate din punct de vedere politic și inte­ Realismul își păstrează pozițiile și în literatura
lectual. în același timp, în multe țări ale lumii engleză. Cei mai de vază scriitori realiști din An­
analfabetismul mai rămînea încă un fenomen de glia au fost Oscar Wilde („Portretul lui Dorian
amploare. Gray”), Bernard Shaw („Cezar și Cleopatra”,

104
 „Pygmalion" etc.), John
Galsworthy („Forsyte
Saga").
La dezvoltarea lite­
raturii realiste au con­
tribuit și scriitorii ameri­
cani. Au devenit populare
mai ales operele lui Mark
Twain („Aventurile lui
Tom Sawyer”, „Prinț și
cerșetor”) și romanul au­
tobiografic al lui Jack
London, „Martin Eden".
Unele tendințe de dez­
voltare a realismului se
conturează și în Asia. Un
renume mondial a căpă­
Lev TOLSTOI
tat marele umanist indian
(1828-1910)
Rabindranath Tagore,
autor de romane, povestiri, piese, nuvele, poezii,
poeme. întemeietorul realismului chinez a fost Lu
Sin, scriitor, publicist și traducător, fondatorul
literaturii chineze contemporane.
Un alt curent care s-a manifestat în literatura
europeană și americană din ultima treime a
secolului al XlX-lea a fost naturalismul. Teore­
ticianul și întemeietorul acestui curent în literatură
a fost francezul Emile Zola. în epopeea sa,
„Rougon Macquart”, comportamentul eroilor este
determinat, în primul rînd, de mediul și factorul
biologic ereditar. Printre cei mai de vază re­
prezentanți ai curentului naturalist au mai fost
scriitorul francez Guy de Maupassant, prozatorul
și dramaturgul italian Luigi Pirandello, scriitorul
german Gerhart Hauptmann, dramaturgul nor­
vegian Henrik Ibsen. Un adept al acestui curent,
la începutul activității sale, a fost romancierul
american Theodore Dreiser („Sora Carrie”).
în această perioadă, în literatura universală
s-au manifestat și curente ce negau arta tradițio­
nală și. mai ales, realismul. Cel mai important dintre
acestea este simbolismul. Simboliștii încearcă să
sugereze idei și sentimente, evitînd descrierea lor.
Printre cei mai talentați reprezentanți ai acestui
curent au fost poeții francezi Paul Verlaine și
Arthur Rimbaud, poetul liric german Rainer
Maria Rilke și alții.
MUZICA Șl TEATRUL
într-o strînsă unitate cu literatura artistică se
dezvoltau celelalte arte. Prin realizările sale se
impunea mai ales muzica. Un ilustru reprezentant
al artei muzicale a fost compozitorul italian
Giacomo Puccini (1858-1924). Operele sale
„Boema", „Tosca", „Madama Butterfly" sînt cunos­
cute în întreaga lume.
O deosebită contribuție la dezvoltarea muzicii
simfonice au adus compozitorii germani Johannes
Brahms (1833-1897), Richard Strauss (1864—
1949) și alții. Poemele simfonice ale compozitorului
și dirijorului R. Strauss „Don Juan”, „Don Quijote”
ș.a. au fost inspirate de cunoscutele opere literare.
Simfonii și poeme simfonice au fost compuse și
de către compozitorii altor popoare: norvegianul
Edward Grieg, finlandezul Jean Sibelius, cehul
Antonin Dvorak ș.a. Arta muzicală rusă a devenit
cunoscută în toată lumea prin geniul lui Piotr
Ceaikovski și al altor compozitori. Piotr
Ceaikovski a cultivat cu succes diferite genuri
muzicale. De o deosebită popularitate se bucură
poemul simfonic „Romeo și Julieta”, operele
„Evgheni Oneghin” și „Dama de pică”, baletele
romantice „Lacul lebedelor" și „Frumoasa din
pădurea adormită”.
Transformări însem­
nate au loc în domeniul
artei teatrale. La sfîrșitul
secolului al XlX-lea apa­
re teatrul regizoral. Re­
gizorii Andrâ Antoine
din Franța, Otto Brahm
din Germania, Thomas
D. Greyn din Anglia,
Constantin Stanislav-
ski din Rusia au înființat
teatre „libere” și „inde­
Bernard SHAW pendente", pe scenele
(1856-1950) cărora montau specta­
cole realiste. Reperto­
riul lor se compunea din piese semnate de Hen-
ric Ibsen, Gherhart Houptmann, August lu.
Strindberg, Bernard Shaw, Anton Cehov,
dezvăluind calvarul căutărilor spirituale ale eroilor.
O contribuție deosebită în dezvoltarea culturii
teatrale a adus actorul și regizorul german Max
Reinhardt. El crea o anumită atmosferă prin pro­
cedee expresive ale muzicii, sculpturii, picturii, a
introdus pe scenă bufonada. De o mare popula­
ritate în lumea teatrală se bucurau actrița franceză
Sara Bernhardt, actrița italiană Eleonora Duse,
actorul român Matei Millo, actrița rusă Maria
Ermolova.
La începutul secolului XX a cunoscut o mare
popularitate un nou gen de artă - cinemato­
grafia, care a devenit una din cele mai impor­
tante arte de masă în epoca modernă și cea
contemporană.
105
TEMA 27

ARTA PLASTICĂ figurilor și obiectelor. Cel mai cunoscut inițiator și

reprezentant al cubismului a fost Pablo Picasso.
în deceniul șapte al Una din primele sale pînze, cunoscută în toată
secolului al XlX-lea, în lumea, se numea „Fetița pe sferă” (1905).
arta plastică din Franța Diversitatea de curente și orientări artistice în
apare un curent inova­ literatură și artă la începutul secolului XX constituie
tor-impresionismul. Im- o expresie a frămîntărilor sociale și politice din
presioniștii considerau perioada respectivă și reprezintă o etapă nouă în
că artistul trebuie să procesul de căutare a unor noi forme de redare a
picteze numai ceea ce realității.
vede și așa cum vede. Ei Noile idei și curente artistice entuziasmează și
nu-și puneau drept scop continuă să rămînă valori ale elitei societății. Iar
oglindirea lumii interioare trăsătura dominantă a epocii este apariția unei
a omului. Cei mai talen- culturi de masă și a unei civilizații de consum.
Pierro și Arlechin tați reprezentanți ai im­
Pictură de Paul Cdzanne presionismului au fost
Claude Monet, Pierre CULTURA DE MASĂ
Auguste Renoir, Camille Pissarro, Paul Ce-
în procesul industrializării și urbanizării, nume­
zanne, Edgar Degas. Ei s-au pronunțat categoric
roasa populație venită din mediul rural în
împotriva picturii academice de paradă („picturii
localitățile urbane își uită treptat tradițiile și
de salon”), care era departe de viață.
în anii ’80 ai secolului al XlX-lea, impresionismul obiceiurile. Totodată, noii orășeni nu aveau acces
la cultura elitelor. în orașele industriale sensi­
cedează locul postimpresionismului. Această etapă
în pictură ține de maeștrii: Paul Cezanne, Paul bilitatea populară se exprimă, mai ales, prin inter­
Gauguin, Vincent Van Gogh și alții. în pînzele mediul cîntecului. în a doua jumătate a secolului
lor, realitatea nu e redată în imagini realiste, ci al XlX-lea, cîntecul este preferat în cafenele (cafe-
transfigurată conform imaginației artistului. în opinia s concerts), care se înmulțesc în marile aglo­
lor, tabloul trebuie să fie o „creație", și nu o „imi- merații urbane. Mai apoi se dezvoltă „spectacolul
tație". de varietăți" și music-hall. Se practică primele
Marele pictor olandez concerte în aer liber. De o mare popularitate se
Vincent Van Gogh a bucură circul.
activat numai cinci ani La hotarul secolelor XIX și XX își fac apariția
(1885-1890), dar a plăs­ doi piloni principali ai culturii de masă - mai întîi
muit o operă de o excep­ cinematograful, apoi sportul. Provenit din mediile
țională valoare. Capo­ bogate britanice, sportul devine în mai puțin de
doperele sale „Lan de două decenii un fenomen al Europei urbane și
grîu cu chiparoși" și industriale. Cele mai răspîndite probe sportive
„Noapte înstelată" au erau tenisul, fotbalul, ciclismul, patinajul.
fost pictate cînd maestrul Preocuparea pentru performanța sportivă a
fusese internat în urma contribuit la nașterea mișcării olimpice contempo­
unei crize de nervi. Vin­ rane. Ideea i-a venit baronului francez Pierre de
cent Van Gogh a pictat Coubertin, cu ocazia vizitei unor colegii britanice.
țărani și oameni umili. La 23 iunie 1894, la Paris se constituie Comitetul
Pînzele „Țesători", Olimpic Internațional și se adoptă deviza: Citius,
„Țărancă” sînt de o ma­ Altius, Fortus. Iar peste doi ani, la Atena, are loc
Fetița pe sferă
re expresivitate și pro­ prima Olimpiadă din epoca modernă.
Pictură de Pablo Picasso
funzime psihologică. Astfel, democratizarea culturii și intrarea aces­
Postimpresionismul a deschis calea pentru noi teia în economia de piață, progresele înregistrate
curente artistice, care se străduiau să pătrundă de mijloacele de informare contribuie la trans­
în esența fenomenelor, să exprime viața interioară, formarea noii culturi și a plăcutelor îndeletniciri
caracterul omului. într-o cultură de masă. Aceasta penetrează toate
Unul dintre curentele care s-au impus în arta mediile, vestind uniformizarea gusturilor, pasi­
plastică la începutul secolului XX a fost cubismul. vitatea publicului și căutarea unei fericiri strict
Acesta promova schematizarea geometrică a materiale.

106
 STUDIU DE CAZ
CINEMATOGRAFUL
Cea mai importantă artă de masă a societății
industriale este cinematograful. Ea constituie o sinteză
armonioasă între literatură, teatru, pictură și muzică.
f Aparatul de filmat și dc proiectat a fost inventat de către
frații Lumidre din Franța. Prima proiecție publică a unui
film turnat de ei arc loc ia 28 decembrie 1895.
Vestea despre marea minune a secolului s-a răspîndit
' fulgerător. în curînd, aparatul și filmele fraților Lumiere
'; pătrund în multe țări. Oamenii întreprinzători au început
L să realizeze filme proprii. Astfel, la începutul secolului
F XX, în majoritatea țărilor europene, SU A și Japonia au
1 apărut și se dezvoltau cinematografiile naționale. La Paris
,,! au început să activeze companiile Pathe, Gaumont,
~ Melies. Georges Melies a înțeles primul posibilitățile
cinematografului ca un nou gen dc artă, devenind astfel
fondatorul filmului artistic. între anii 1895 și 1914, Melies
a turnat peste 4 000 de filme.
La începuturi, cinematograful era consacrat în
exclusivitate filmului documentar. Societatea „Filmul
artistic” („Filme d’art”), înființată în anul 1908 dc un grup
de scriitori și activiști teatrali francezi, și-a pus scopul
să prefacă cinematografia într-o artă adevărată. Au fost
realizate filme după romane și piese cunoscute, avîndu-i
EXPLICAȚI
ce perspective deschidea pentru viitor lichidarea anal­
fabetismului.
prin ce sc manifestă realismul în literatură și artă.
I.
REALIZAȚI
&
o analiză a cel puțin cinci opere din diverse genuri
create în perioada examinată.
o caracteristică a principalelor orientări și curente
4 literare. Folosiți informația de la orele dc literatură. Ana­
lizați, la alegere, o operă literară și argumentați dc ce
v-a plăcut.
REFLECTAȚI
• care a fost influența realizărilor din cultură asupra
procesului de apropiere dintre state și popoare.
• asupra cauzelor apariției culturii de masă.
ca protagoniști pe eminenții actori dc teatru Sara
Bcmhardt, Gabrieli Rejane ș.a. Astfel, a luat naștere o
nouă artă modernă, a șaptea, care devine simbolul noii
culturi de masă.
în SUA, în apropiere de Los Angeles, din 1910, a
început să se dezvolte orașul cinematografic Hollywood,
întemeiat dc Dcvid U. Griffith, primul mare regizor dc
film american și mondial. Hollywood-ul a devenit capitala
unei adevărate industrii a distracțiilor, fabricînd anual
sute dc filme, ce se răspîndeau în întreaga lume.
Cinematograful cucerește masele cu o viteză necu­
noscută pînă atunci de nicio altă artă. El atrage numeroși
spectatori prin prețurile modeste și peliculele destinate
publicului larg. însă cinematograful e și o industrie care
trebuie să aducă profit. Pentru a atrage și a captiva
publicul, această industrie a distracțiilor lansează
produse dc larg consum destinate unei piețe de masă.
• Cum credeți, poate oare vizionarea fil­
melor în cinematografe să înlocuiască
lectura în biblioteci, vizitarea muzeelor,
teatrelor sau sălilor de concerte? Argu­
mentați părerea.
AUTODEZVOLTARE
Importanța laboratoarelor
Odată cu descoperirile din știință și tehnică, a apărut *»
necesitatea înființării unor laboratoare, pentru a cerceta
diverse experiențe și a demonstra practic realizările
teoretice. Ele au fost numite pe bună dreptate temple ale f
viitorului. în cele mai prestigioase instituții dc învățămînt
au fost create laboratoare moderne. în afara labora- 1
toarelor, atît savanții și profesorii, cît și elevii nu pot
să-și aplice pe deplin potențialul creativ. Astăzi nu nc
putem imagina școli fără laboratoare de chimie, fizică, .
biologie etc.
• Ce părere aveți despre importanța și
activitatea laboratoarelor din școala în care
vă faceți studiile?
________ :____________ ■- ■
 £3 Lecție pentru extindere
IMPERIUL OTOMAN
(sfîrșitul secolului XlX-începutul secolului XX)
în perioada respectivă, Imperiul Otoman, înapoiat din punct de vedere economic și
militar, zdruncinat de războaie nereușite și de mișcarea de eliberare națională a
popoarelor asuprite, slăbește și se destramă, căzînd pradă influenței marilor puteri
occidentale, mai ales a Germaniei.
Primul Război Balcanic. Retragerea armatei turcești
CRIZA IMPERIULUI OTOMAN.
TANZIMATUL
Spre sfîrșitul secolului al XVIII-lea, Imperiul
Otoman feudal absolutist, slăbit de multiple
războaie, cunoaște o criză profundă și îndelun­
gată, care în plan politic european dă naștere
problemei orientale, manifestată prin mișcarea
de eliberare a popoarelor asuprite și lupta ma­
rilor puteri din Europa (Anglia și Franța) pentru
influență și împărțirea teritorială a Imperiului
Otoman (de către Rusia țaristă și Imperiul Hab-
sburgilor). Pentru a depăși criza, guvernul oto­
man înfăptuiește un șir de reforme, cunoscute
în istorie sub denumirea de tanzimat. Au fost
introduse codurile agrar, civil și penal, a avut loc
reforma bănească, a fost proclamat dreptul
cetățenilor la viață și proprietate. Datorită cre-
108
REPERE NOȚIUNI
/. Criza Imperiului Otoman • Tanzimat
. Revoluția din 1908 • Noii otomani
a Junilor turci” • Junii turci
7 Mișcarea de eliberare • Renaștere
& națională • Musulmanii
tradiționali
j Destrămarea Imperiului
Otoman
ditelor din străinătate, s-au înviorat industria,
agricultura și comerțul, s-au construit căi ferate
și linii de telefon.
Sub presiunea mișcării de eliberare națională,
o reformă importantă a fost înfăptuită pe timpul
sultanului Abdul Megid (1839-1870). Ea procla­
ma egalitatea tuturor cetățenilor imperiului în
fața legii, indiferent de naționalitate și religie. A
fost introdus învățămîntul laic.
Tanzimatul a jucat un rol însemnat în mo­
dernizarea societății otomane, adaptînd-o la
civilizația europeană, și a întărit totodată pozițiile
capitalului străin. Influența străină în viața eco­
nomică și politică a dat naștere mișcării „noilor
otomani”.
Din manifestul „noilor otomani
... Turcia, care este privită nu fără temei ca o
piedică pentru civilizafia europeană, ar fi în stare,
fără greutate, să ocupe un loc la care ea are
dreptul de a pretinde, nu numai datorită fertilității
pămînturilor sale, dar și capacităților poporului
ei.
• Explicați cu cuvinte proprii fraza:
„Tiircia arc dreptul de a pretinde...”.

„NOII OTOMANI”
Reformele sociale și economice au împărțit
societatea otomană în două curente politice:
adepții învățăturii musulmane tradiționale și mu­
sulmanii liberali - „noii otomani", care militau
pentru continuarea procesului de renaștere a
Imperiului Otoman. Dintre reprezentanții remar­
cabili ai „noilor otomani", care se numeau mai
tîrziu și „junii turci", făceau parte și Hamîk Kemal -
poet, dramaturg, publicist, și omul politic Midhat-
pașa.
In 1876, „noii otomani" l-au înlăturat pe sultanul
Abdul Azis și au elaborat o constituție, care pre­
vedea separația puterilor în stat, limitarea puterii
sultanului, formarea unui parlament bicameral și
proclamarea libertăților de bază ale cetățenilor.
Profitînd de înfrîngerea Turciei în războiul cu
Rusia din 1877-1878, noul sultan Abdul Hamid al
ll-lea a anulat constituția și a restabilit regimul
autoritar, stopînd astfel modernizarea imperiului.
REVOLUȚIA „JUNILOR TURCI”
Lovitura de stat anticonstituțională a sultanului
i-a determinat pe „noii otomani” să creeze în 1889
organizația clandestină „Unitate și Progres”, care
milita pentru prevenirea destrămării imperiului și
transformarea lui într-un stat constituțional sub
egida otomanilor.
EXPLICAȚI
• care au fost cauzele crizei și destrămării Imperiului
Otoman.
ce rol a jucat tanzimatul (reformele) în destinul Africa de Nord și Europa de Sud-Est, în a doua jumătate
Imperiului Otoman.
REALIZATI
o caracteristică a activității „noilor otomani” (musul­ care i-au accelerat agonia.
manilor liberali) și conținutul Constituției din 1876.
o comparație între activitatea Junilor turci” și cea a Mondial a dus la dispariția lui de pe scena istoriei.
„noilor otomani”.
REFLECTATI
și formulați o concluzie pornind de la criza orientală de
la mijlocul anilor ’70 ai secolului al XIX-lea și finalizând
cu destrămarea Imperiului Otoman în primele decenii
ale secolului XX.
în 1908, adepții renașterii imperiului, avînd
Imperiul
sprijinul activ al armatei, au înfăptuit revoluția
„junilorturci". Înlăturîndu-I pe Abdul Hamid al ll-lea
de la putere, ei au restabilit constituția și au
proclamat Imperiul Otoman drept stat constitu­
țional. Revoluția a încurajat mișcarea de eliberare
Ot<
națională a popoarelor din imperiu. Guvernul
„junilor turcii” a încercat, prin mici cedări și repri­
mări, să anihileze mișcarea de eliberare a po­
poarelor asuprite, dar nu a reușit.
Imperiul Otoman continua să se destrame: în
1908, Bosnia și Herțegovina au fost anexate la
Austro-Ungaria, în 1911, Italia cucerește Tripolitania
și Cirenaica, iar în urma Războaielor Balcanice
(1912—1913), Turcia e eliminată aproape comple­
tamente din Europa, păstrîndu-și influența doar în
Adrianopol și în Istanbul.
La intersecția secolelor XIX și XX crește influen­
ța Germaniei în Turcia. Germania a întreprins mă­
suri de reorganizare a armatei turcești și a căpă­
tat dreptul de a construi calea ferată Berlin—
Bagdad-Basra (Golful Persic). Această politică
de orientare a Turciei spre Germania a tensionat
relațiile ei cu Anglia, Franța și Rusia privind
problema Orientului Apropiat și a contribuit la
formarea alianței anglo-franco-ruse (1904-1907).
în Primul Război Mondial, Turcia a fost aliatul fidel
al Puterilor Centrale, însă a pierdut războiul și,
odată cu aceasta, și influența deplină în fostul
Imperiu Otoman.
AUTODEZVOLTARE a
Destrămarea Imperiului Otoman
Deși includea teritorii și o populație imensă din Asia,
a secolului XlX-începutul secolului XX, Imperiul
Otoman, din cauza crizelor, a pășit mai lent pe calea
modernismului. De aceasta au profitat statele europene,
Implicarea Imperiului Otoman în Primul Război
F
• Urmăriți procesul de descompunere
teritorială a Imperiului Otoman la sfîrșitul
secolului XlX-începutul secolului XX.
• Determinați cum s-au dezvoltat popoarele
aflate sute de ani sub dominația otomană.
109
 SINTEZĂ FINALĂ

EVOLUȚIA
> ECONOMICĂ TENSIUNI SOCIALE
Principalul rezultat al evoluției societății a fost Trecerea de la capitalismul liberal la capitalismul
trecerea de la capitalismul liberal la constituirea unor monopolist a avut drept consecință și creșterea
monopoluri transnaționale. tensiunilor sociale. Apar puternice mișcări sindi­
în perioada respectivă, ca urmare a exploziei cale și socialiste. Partidele muncitorești socialiste
demografice, a dezvoltării științei și tehnicii, intrării încep să joace un rol tot mai important în viața
într-o nouă fază a revoluției industriale, au fost politică a societății. Socialismul devine, de fapt,
obținute succese remarcabile în domeniul economic, oponentul principal al liberalismului și al altor doc­
deși acestea au avut o influență diferențială asupra trine sociale.
țărilor și popoarelor lumii.
Cota țărilor avansate în producția mondială
(în%) MIȘCAREA
1800 1860 1880 1900 1913 DE ELIBERARE NAȚIONALĂ
»
întreaga Europă 28.1 53,2 61.3 62.0 — în perioada respectivă a istoriei moderne o
Rusia 5.6 7.0 7.6 8,8 5.0 problemă stringentă a fost cea națională. Ca urmare
Anglia 4.3 19,9 22,9 18,5 14,0 a renașterii naționale și mișcărilor de eliberare și
Franța 4.2 7.9 7,8 6,8 6.4 unificare națională, pe harta lumii au apărut noi state
Germania 3.5 4.9 8.5 13,2 15.7 independente. Totodată, a apărut ideea lichidării
SUA 0,8 7,2 14,7 23,6 35,8 imperiilor reacționare și formării Statelor Unite ale
Japonia 3.5 2.6 2,4 2.4 1.0 Europei, bazate pe principii democratice.

VIAȚA POLITICĂ
Transformările de ordin economic și social au
condus la schimbări esențiale în viața politică, au
stimulat gîndirea socială, liberalismul reformist și
mișcarea democratică.
în epoca modernă, în toate țările, viața politică a
fost dirijată de partidele politice, care reprezentau
interesele diferitor clase, pături și grupuri sociale.
G. Ascvit, liderul Partidului Liberal
din Anglia, despre liberali și socialism
1907
Viciul cel mai mare... al transformării
societății pe așa-numitele principii socialiste
este dispariția treptată și inevitabilă a liber­
tății, că prin aparenta egalitate a stării și a
condițiilor de trai ea va duce la cel mai crunt
despotism care a existat vreodată în lume.
Unui asemenea socialism liberalii au de gînd
să i se opună hotărît și fără compromis.
„Europa are nevoie
de o naționalitate europeană”
Condamnînd masacrele ce au avut loc în
războiul dintre Serbia și Imperiul Otoman,
Victor Hugo scria (1875):
Ceea ce se întîmplă în Serbia demon­
strează necesitatea constituirii Statelor Unite
ale Europei. Guvernelor dezbinate să le
urmeze popoarele unite. Să terminăm cu
imperiile ucigașe. Să reducem la tăcere
fanatismele și despotismele. Să frîngem
săbiile slujitoare ale superstițiilor și dogmele
cu spada în mînă. Gata cu războaiele, gata
cu masacrele, gata cu măcelăriile; gînd liber,
liber-schimb; fraternitate... Republică Euro­
peană, Federație continentală, altă realitate
politică în afara ei nu există.
Victor HUGO
Pour la Serbie

• Prognozați evoluția societății umane în • Demonstrați caracterul contradictoriu al

epoca contemporană. societății moderne.

110
POLITICA EXTERNĂ
Șl COLONIALĂ.
TENSIONAREA RELAȚIILOR
INTERNATIONALE
I în această perioadă, marile succese obținute în
în epoca modernă, în goana cercurilor mono­
poliste după noi piețe de desfacere, de materie
primă și de capital, Marile Puteri adoptă o politică
externă agresivă, colonială și imperialistă, care duce
la întețirea cursei înarmărilor, la formarea blocurilor
politico-militare, la lupta pentru împărțirea și apoi
pentru reîmpărțirea lumii, la adîncirea mișcărilor
anticoloniale. Contradicțiile dintre Marile Puteri au
fost, în esență, cauza principală a Primului Război
Mondial, în urma căruia blocul politico-militar în frunte
cu Germania a suferit înfrîngere.
Telegrama contramiralului Knopp,
trimisă la Berlin cancelarului Bismarck
1889
„Bismarck"și„Olga"au nimicit, la 20, 21,
22 decembrie, cu forța armatelor, grupurile
răsculaților negri din Camerun. Mulți con­
ducători și un însemnat număr din ostașii lor
au căzut, au fost alungați sau luați prizonieri.
Localitățile negrilor au fost distruse. Autori­
tatea dreptului și liniștea în această regiune
au fost restabilite.
Cu privire la relațiile Angliei
cu Franța și Germania
Germania exercită conștient o politică
îndreptată, în esență, împotriva intereselor
Angliei, și nu e departe momentul ciocnirii
militare, dacă numai Anglia nu-și va jertfi
propriile interese, pierzîndu-și prin aceasta
reputația de stat mare și independent.
Din memoriile diplomatului englez E. Crou
1 ianuarie 1907
• Formulați 3—5 principii ale politicii
externe, bazate pe înțelegere și compromis.
De ce aceste principii n-au stat la baza
politicii externe în epoca modernă?
CULTURA
ÎN A DOUA PERIOADĂ
A EPOCII MODERNE
domeniul științei și tehnicii, învățămîntului, literaturii
și artei, la care și-au adus contribuția toate popoarele
lumii, au fost o consecință a dezvoltării societății
umane.
Știința poate organiza pe baze noi
omenirea
Organizarea științifică a umanității -
acesta este... sensul ascuns al științei
modeme, aceasta e îndrăzneață, dar și legi­
tima sa pretenție.
Nu e exagerat, așadar, să spunem că
știința determină viitorul omenirii, că doar ea
îi poate destăinui soluția destinului și doar
ea o poate învăța cum trebuie să-și atingă
țelul.
...Știința care va guverna lumea nu va mai
fi politică, adică modul de a conduce lumea
ca pe o mașină va dispărea ca artă specială,
iar omenirea va înceta să mai fie o mașină.
Pînă în prezent, statul a vegheat cu pre­
cădere sub formă religioasă trebuințele
spirituale ale oamenilor. Dar, în clipa în care
religiozitatea omului va fi pusă în situația să
se exercite sub formă pur științifică și rațio­
nală, tot ceea ce statul acorda altădată
practicării religiei va reveni pe drept științei,
singura religie irevocabilă. Nu va mai exista
buget pentru culte, va exista buget pentru
știință, buget pentru artă.
Emst Renan (1823-1892),
istoric pozitivist
• Demonstrați prin exemple concrete că
realizările culturale ale epocii moderne au
constituit un fundament puternic al civi­
lizației contemporane.
111
 EVALUARE FINALA

I. Determinați domeniile pentru care sînt caracteristice concluziile de mai jos:

a) în societatea capitalistă au avut loc transformări radicale condiționate de trecerea de la

liberalism la monopolism; s-a constituit o economie de piață, relațiile au evoluat spre mișcări
revendicative și reforme sociopolitice.
b) Din cauza concurenței statelor pentru acapararea de colonii, piețe de desfacere, materie
primă, forță de muncă, au crescut tensiunile internaționale, care au provocat nenumărate războaie
și conflicte armate.
c) în perioada modernă s-au produs modificări în viața intelectuală, artistică, morală și materială
a societății; realizările în cultură au fost excepționale, contribuind la dezvoltarea rapidă a civilizației
umane.
• Continuați lista schimbărilor radicale ce au avut loc în societatea umană în epoca
modernă (1850-1914) cu referire la domeniile:
•economic; • social; •politic; • cultural.

II. Explicați succint sensul următorilor termeni:

- istorie universală modernă; - revoluție industrială;

- economie de piață; - metropolă;
- capitalism liberal; - colonie;
- monopol; - semicolonie;
- mișcare de eliberare națională; - sindicat.

III. Identificați personalitățile din imaginile de mai jos. Argumentați, în 2-3 propoziții,
aportul lor la dezvoltarea omenirii:
a) - Wilhelm al ll-lea;
-Napoleon al lll-lea;
- Theodor Roosevelt.
b) -Krupp;
- Vladimir llici Lenin;
- Abraham Lincoln.
c) -Sun-Yat-Sen;
- Otto von Bismarck;
- Camillo Cavour.
d) - Albert Einstein;
- Fiodor Dostoevski;
- Pablo Picasso.
e) -Morgan;
- Karl Marx;
-Mitsu-Hito.
f) - Hristo Botev;
-Wilhelm I;
- Theodor Willson.

112
IV. Datele și evenimentele principale din epoca modernă (1850-1918)

• Caracterizați cel puțin cinci date și evenimente pe care le considerați cele mai
importante în istoria universală modernă (1850-1918).

V. Folosind textul și imaginile din manual, alcătuiți un eseu cu unul din subiectele
de mai jos.
a) Condițiile de viață în a doua jumătate a secolului XlX-începutul secolului XX.
b) Schimbările pe harta politică a lumii (1850-1914).
c) Reformele economice și politice în statele capitaliste dezvoltate.
d) Mișcările socială și de eliberare națională.

Autoevaluare:
a) Studiind temele din istoria modernă universală, am învățat...
b) Sînt deosebit de impresionat(ă) de următoarele evenimente istorice studiate în clasa a Vlll-a...
c) Pe parcursul anului am realizat un șir de materiale, adunate în portofoliul meu:
- comunicări, scurte eseuri în care au fost descrise unele evenimente istorice;
- desene, caricaturi, scheme, tabele însoțite de comentarii succinte;
- fișe de observații asupra comportamentului colegilor;
- lucrări scrise, teste și chestionare;
- recenzii la unele lucrări ale colegilor;
- extrase din documente istorice.

113
A

Europa la mijlocul secolului al XlX-lea

Blocurile politico-militare în Primul Război Mondial (1914-1918)
 DICȚIONAR
T
A Capitalism - sistem politico-economic care se
Aboliționism - mișcare politică apărută la sfîrșitul
secolului al XVIII-lea, care urmărea desființarea
sclaviei negrilor din SUA.
Absolutism - regim politic propriu monarhiei abso­
lute, putere absolută a unui monarh.
Agricultură - cultivare a pămîntului, ramură a eco­
nomiei care are ca obiect cultura plantelor și crește­
rea animalelor în vederea obținerii unor produse
alimentare și a unor materii prime.
Anarhism - curent politic și social care neagă în
genere orice putere de stat.
Antantă - denumire dată unor alianțe politice și
militare între state; alianță politică și militară
încheiată între Marea Britanie, Franța și Rusia în
perioada 1904-1907.
Artă - activitate a omului ce are drept scop produ­
cerea unor valori estetice; totalitatea operelor ce
aparțin acestei activități.
Autocrație - formă de guvernare în care întreaga
putere de stat este concentrată în mîinile unei
singure persoane.
B
Bancă - întreprindere financiară care efectuează
operații de plată și de credit (și organizează circulația
banilor).
Bolșevism - curent de gîndire politică comunistă,
apărut în Rusia la începutul secolului XX, care are
la bază teoria dictaturii proletariatului.
Burghezie - clasă socială urbană deținătoare de
capital, care își desfășoară activitatea în domeniile:
industrial, comercial, bancar etc.
Buri - urmașii coloniștilor olandezi (albi) din Africa
de Sud.
c
Cadet - membru al unui partid politic din Rusia
țaristă.
Cancelar - șeful guvernului în Austria și în Germania
116
întemeiază pe proprietatea privată asupra mijloacelor
de producție și de schimb.
Civilizație - nivel de dezvoltare materială și
spirituală a societății dintr-o epocă dată, a unui popor,
a unui stat etc.
Colonie - teritoriu ocupat și administrat de o
națiune străină și care este dependent de aceasta
pe plan politic, economic, cultural etc.
Colonizare - politica de cucerire a unor teritorii
sau a unor țări slab dezvoltate și de dominare a
acestora prin mijloace militare, economice și
ideologice.
Comerț - schimb de produse prin cumpărarea și
vînzarea lor; ramură a economiei în cadrul căreia
se desfășoară circulația mărfurilor.
Comunism - doctrină socială, politică și economi­
că, întemeiată pe principiul abolirii proprietății pri­
vate și al instaurării proprietății colective.
Concern - organizație complexă ce reunește
întreprinderi economice legate între ele prin activi­
tatea lor, întreprinderile rămînînd formal independente.
Congres - reuniune națională sau internațională în
care delegații dezbat problemele majore de ordin
social-economic, politic, cultural etc.; denumire a
parlamentului în unele țări, format din Camera
Reprezentanților și Senat.
Congresul Național Indian - denumire a unui
partid din India fondat în secolul al XlX-lea.
Confederație - uniune de state sau unități admi-
nistrativ-teritoriale autonome sau independente, care
au anumite organe centrale ale puterii comune.
Conservator - persoană (partid) atașată de tradiție,
în viața politică, economică și culturală.
Conservatorism - curent ideologic, politic, social
care acordă prioritate formelor vechi, depășite în
gîndirea și practica socială, și care acceptă cu
prudență noul în viața socială.
Constituție - legea fundamentală a unui stat, în­
vestită cu o forță juridică superioară celorlalte legi,
care cuprinde principiile esențiale ale organizării lui,
stabilește drepturile, îndatoririle principale ale
cetățenilor, sistemul electoral, organizarea organelor
supreme și locale etc.
Corporație - întreprindere mare, societate pe
acțiuni.
Criză - manifestare a unor dificultăți (economice,
politice, sociale etc.), perioadă de tensiune, de
tulburare care se manifestă în societate.
Cubism - mișcare artistică, inițiată la începutul
secolului XX, de P. Picasso și alții, care prezintă
obiectele din realitate descompuse în figuri geo­
metrice, renunțînd la perspectiva tradițională.
Cultură - totalitatea valorilor materiale și spirituale
create de omenire și a instituțiilor necesare pentru
comunicarea acestor valori.
D
Democrație-formă de organizare și de conducere
a unei societăți în care poporul își exercită (direct
sau indirect) puterea.
Dictatură - putere de stat deținută de o singură
persoană (sau un grup), cu puteri nelimitate și care
guvernează arbitrar, prin forță.
Dominion - nume dat unor posesiuni engleze care
se bucurau de o anumită independență.
Dumă - denumirea camerei inferioare a parlamen­
tului din Federația Rusă, parlament în Rusia țaristă.
E Manciurian - persoană care face parte din popula­
Economie - ansamblul activităților umane desfă­
șurate în sfera producției, distribuției și consumului
bunurilor materiale și a serviciilor.
Export de capital - exportul mijloacelor financiare
peste hotarele țării cu scopul obținerii de profit.
Evoluționism - concepție filozofică conform căreia
Universul, societatea etc. trec printr-un proces istoric
de evoluție și sînt privite din perspectivele acestei
dezvoltări.
F
Federație - formă de organizare statală, bazată
pe asocierea mai multor state autonome, cu organi­
zare proprie, care au un guvern central comun.
H
Habsburgi - dinastie în Imperiul Austro-Ungar.
Hinduism - religie răspîndită în India, bazată pe
principalele dogme ale brahmanismului și budis­
mului.
I
Imperialism - politică de extindere a dominației
sau autorității unui imperiu sau a unei națiuni asupra
unor țări străine sau de dobîndire a posesiunilor
coloniale și de menținere a lor.
Imperiu - stat monarhic care are în frunte un
împărat; teritoriu cuprinzînd un stat dominant și
posesiunile lui coloniale.
Industrie - ramură a producției materiale și a
economiei naționale, în cadrul căreia au loc, pe scară
largă, activitățile de exploatare a bunurilor naturale
și de transformare a acestora în mijloace de
producție și în bunuri de consum.
î
Învățămînt - activitate de instruire și de educație;
totalitatea instituțiilor școlare.
L
Latifundie - mare proprietate financiară privată.
Liberalism - doctrină ideologică ce proclamă prin­
cipiul nonintervenției statului în economie, promo­
vează ideea libertății economice, a liberului-schimb,
a liberei concurențe etc.
M
ția de bază a Manciuriei (China).
Marxism - doctrină filozofică, socială, economică și
politică întemeiată de Karl Marx și Friedrich Engels.
Menșevism - curent ideologic, apărut la începutul
secolul XX în cadrul social-democrației ruse, care
se opunea revendicărilor programatice ale bolșe­
vicilor.
Metropolă - stat considerat în raport cu coloniile
sale.
Mișcare de eliberare națională - acțiune de
masă cu caracter revendicativ, revoltă, acțiune sau
curent care grupează un număr mare de oameni în
117
 jurul unei activități de interes general, al unei idei
sau al unei concepții.
Monarhie - formă de guvernămînt în care puterea
supremă aparține unei singure persoane (rege,
împărat, țar, șah etc.) și se transmite, de obicei,
ereditar.
Monarhie constituțională - formă de conducere
a statului în care puterea monarhică este supusă
constituției.
Monopol - întreprindere mare sau uniune de în­
treprinderi care concentrează în mîinile sale pro­
ducția și desfacerea unor produse importante, în
scopul stabilirii unor prețuri mari și obținerii unor
profituri ridicate.
Musulman - care se referă la cultul lui Mahomed,
religie monoteistă întemeiată în secolul al Vll-lea,
islamism.
N
Narodnicism - mișcare social-politică în Rusia, în
a doua jumătate a secolului al XlX-lea, care urmărea
scopul instaurării unui socialism țărănesc.
Națiune - comunitate stabilă de oameni constituită
istoricește pe baza unității de limbă, de teritoriu, de
viață economică și de factură psihică, care se mani­
festă în particularitățile culturii naționale și în conști­
ința originii și a destinului comun.
Neutralitate - situație, atitudine a unui stat care
nu se amestecă în conflictul dintre două sau mai
multe state, care nu participă la pacte sau alianțe
militare și întreține relații pașnice cu fiecare stat în
parte.
o unei stări de lucruri, pentru a obține o ameliorare
Opiu - substanță narcotică, toxică, obținută prin
uscarea latexului extras din capsulele necoapte ale
unei specii de mac și folosită ca somnifer, calmant,
analgezic etc.
Oportunism - comportament (al unei persoane sau
unui grup) lipsit de pricipialitate, care își modifică
conduita după împrejurări, urmărind satisfacerea unor
interese momentane, profitabile.
Opoziție - formă de activitate politică a formațiunilor
(grupărilor) ce nu se află la guvernare.
118
p
Parlament-organ legislativ în unele țări, compus
din una sau două camere și constituit din reprezen­
tanți ai diferitor partide politice, aleși, total sau parțial,
prin votul cetățenilor.
Pauperizare - stare de sărăcie extremă.
Plebiscit - consultare prin vot a cetățenilor (care
urmează a se pronunța prin „da" sau „nu”) asupra
unor chestiuni de stat de importanță deosebită.
Politică - știința și practica de guvernare a unui
stat; activitate a unui partid, a unor grupuri sociale,
a puterii de stat în domeniul conducerii vieții publice.
Președinte - persoană care conduce un organ de
stat, o instituție sau o organizație; denumire oficială
dată șefului de stat al unei republici.
Proletariat - (în epoca modernă) totalitatea munci­
torilor lipsiți de mijloace de producție.
Protecționism - politică economică (a unui stat)
de protejare și de promovare a unor activități, prin
măsuri de îngrădire a drepturilor concurenților
străini.
R
Război civil - luptă armată în interiorul unui stat
între diverse grupări sau categorii sociale, în vederea
schimbărilor politice și de stat sau pentru menți­
nerea celei existente.
Reacțiune - împotrivire politică și economică de
orice manifestare contra progresului social.
Reformă - transformare politică, economică, socia­
lă, culturală, cu caracter limitat sau de structură, a
sau un progres.
Reichstag - denumire dată parlamentului german
între anii 1867 și 1945.
Republică - formă de guvernămînt în care organele
supreme ale puterii de stat sînt alese pe un timp
determinat.
Revoluție - schimbare bruscă, de obicei violentă,
a structurilor sociale, economice și politice ale unui
regim dat.
Revoluție industrială - procesul înlocuirii radicale
a producției manufacturiere (manuale) cu producția
bazată pe mașini.
s
Samurai - membru al castei privilegiate feudalo-
militare din Japonia (pînă la 1868).
Sclavie - stare de totală dependență politică,
socială și economică, în care este ținută o țară, o
categorie socială sau un individ.
Secesiune - acțiunea unui grup de persoane de a
separa o colectivitate de un stat din care face parte
în vederea unirii cu alt stat sau a întemeierii unui
stat nou.
Secularizare - trecerea în proprietatea statului a
unor bunuri care aparțin Bisericii.
Semicolonie - stat formal independent, dar care,
din punct de vedere economic și politic, depinde de
un stat străin.
Senat - denumire dată camerei superioare a parla­
mentului.
Simbolism - curent în literatură și artă, apărut la
răscrucea secolelor XIX și XX, caracterizat prin indi­
vidualism și misticism, care redă lumea reală prin
forme simbolice relative.
Sindicat - organizație al cărei scop este apărarea
intereselor profesionale și economice ale membrilor
ei; organizație monopolistă, în cadrul căreia în­
treprinderile membre își mențin independența în ceea
ce privește organizarea producției, dar renunță la
independența comercială.
Sindicalism - doctrină politică care consideră
sindicatele cea mai puternică formă de organizare
a muncitorilor și unica organizație necesară în lupta
pentru construirea unei societăți noi.
Sistem bipartid - sistem social-politic în care la
putere se succed două partide politice.
Social-democrație - curent politic de stînga ce
acceptă structura democratică a statului în care
postulează reforma ca singura cale a schimbărilor
sociale.
Socialism - ansamblul doctrinelor social-politice
care urmăresc reformarea societății umane prin
desființarea proprietății private asupra mijloacelor de
producție și de schimb și punerea acestora sub
controlul statului.
Ș
Știință - ansamblu sistematic de cunoștințe despre
natură, societate și gîndire; ansamblu de cunoștințe
dintr-un anumit domeniu al cunoașterii.
Tanzimat - politica reformelor inițiate în Imperiul
Otoman din 1839.
Trade-union - sindicat (în Marea Britanie) care
grupează muncitorii în aceeași ramură de activitate.
Trust - monopol în cadrul căruia proprietatea asupra
unor întreprinderi este unificată, proprietarii lor
devenind acționari, iar producția și finanțele în­
treprinderilor respective fiind reglementate de un
consiliu de administrație.
T9
Țarism - formă de guvernămînt monarhică în care
puterea supremă aparținea țarului; regim țarist.
u
Urbanizare - migrarea populației din mediul rural
în mediul urban, concentrarea populației, valorilor
materiale și spirituale în orașe.
v
Valoare - însușire a unor lucruri, fapte, idei, feno­
mene de a corespunde necesităților sociale și
idealurilor generate de acestea.
119
 TABEL CRONOLOGIC

1850-1864 Războiul țărănesc din China 1882 Crearea Tripiei Alianțe

1851 Prima Expoziție Internațională la Londra (Germania, Austro-Ungaria, Italia)
1852-1870 Al ll-lea Imperiu Francez 1884-1885 Crearea Partidului Congresul
Național Indian
1853-1856 Războiul Crimeii
1856 Congresul de Pace de la Paris 1885 Conferința internațională de la Berlin
reglementează expansiunea în Africa
Răscoala populară din India
Inginerii K. Benz și G. Daimler
1859 Unirea Moldovei și Țării Românești
inventează automobilul
Ch. Darwin publică lucrarea
„Originea speciilor” 1888 H. Hertz elaborează teoria undelor
electromagnetice
1859-1870 Unificarea Italiei
1890 Demisia cancelarului O. von Bismarck
1860-1865 Președinția lui A. Lincoln în SUA
1892 R. Diesel inventează motorul
1861 Manifestul țarului Aleksandru al ll-lea
cu aprindere prin compresiune
despre abolirea șerbiei în Rusia
1861-1865 Războiul civil din SUA 1894-1895 Războiul chino-japonez
1863 Lichidarea sclaviei în SUA 1895 G. Marconi și A. Popov descoperă
radioul
1864 J.C. Maxwell descoperă undele
electromagnetice 1898 Piere și Mărie Curie descoperă
1866 Înfrîngerea Habsburgilor și crearea radioactivitatea
Confederației Germanice de Nord 1899-1902 Războiul Anglo-Bur în sudul Africii
1867 A. Nobel inventează procedeul 1903 Primul zbor al unui avion echipat
fabricării dinamitei cu motor cu ardere internă
Canada devine dominion în cadrul 1904 Antanta Cordială
Imperiului Britanic
1904-1905 Războiul Ruso-Japonez
Constituirea Imperiului dualist
Austro-Ungar 1904-1914 Construirea Canalului Panama
Era „Meiji" în Japonia 1905 A. Einstein formulează teoria
SUA cumpără Alaska de la Rusia relativității

1868 Roma devine capitala Italiei unificate 1905-1907 Revoluția burghezo-democratică

în Rusia
1869 D.l. Mendeleev descoperă legea
periodicității elementelor 1907 Formarea Alianței politico-militare
compusă din Franța, Anglia, Rusia
1870-1871 Războiul Franco-German
(Antanta)
1870-1940 Republica a IIl-a, în Franța
1910-1917 Revoluția burghezo-democratică
1871 Comuna din Paris în Mexic
Proclamarea Imperiului German
1911 Proclamarea republicii în China.
1876 Victoria, regina Angliei,
Prăbușirea dinastiei manciuriene
devine împărăteasă a Indiilor
1912-1913 Războaiele Balcanice
AI.G. Bell inventează telefonul
1914-1918 Primul Război Mondial
1877-1878 Războiul ruso-româno-otoman
1878 Congresul de la Berlin 1918 Semnarea Armistițiului din pădurea
Compiegne
Th.A. Edison inventează lampa
cu incandescență 1919-1920 Conferința de Pace de la Paris

120
ISBN 978-9975-69-806-9

789975 698069