„ENIGMA OTILIEI”

George Călinescu

Publicat in anul 1938, romanul “Enigma Otiliei “ completeaza seria de

scrieri calinesciene dedicate familiei burgheze romanesti, de dinainte si dintre
razboaie. Prin tema familiei, prin aspectul credibil al intamplarilor, prin
personajele-tip si prin omniscienta, scrierea este realista.

Roman realist- obiectiv, scrierea lui Calinescu abordeaza tema mostenirii si

a averii, tema familiei burgheze, a iubirii adolescentine, a conditiei orfanului si
chiar a emanciparii femeii in zorii societatii moderne.

Banul aproape ca devine o stafie care bantuie personajele, uratindu-le

sufleteste. De la primii bani imprumutati de Aglae, de la Leonida, pentru a ramane
la jocul de carti, continuand cu cei cinci lei pe care Costache îi cere lui Felix, ca
imprumut, sub pretext ca nu are bani potriviti sa cumpere paine pentru masa, sau
cu banii ceruti imprumut de Stanica lui Pascalopol, pentru inmormantarea lui
Aurel si terminand cu carnetelul de cheltuieli al lui mos Costache, in care incarca
cheltuielile lunare cu studentul, sau cu fasicurile de bani smulse de sub salteaua lui
Giurgiuveanu, de catre Stanica, motivul banului ramane nelipsit.

Banul deterioreaza toate tipurile de relatii dintre oamni.Tinerii raman captivi in

mediul toxic al familiei, iar parintii isi domina copiii si le schimba in rau destinele ,
din lacomie si avaritie. Batrani egoisti, precum Simion Tulea, matusa Agripina,
sau Costache Giurgiuveanu, atinsi de senilitate , mai ales de un stil de viata
comod, inactiv, isi petrec zilele leganandu-se ca niste prunci cu retard in scaune-
balansoar, la masa de joc, dosind cutii cu bani si stapanesc peste niste interioare
intunecate.

Reprezentativa ramane in acest sens scena in care , dupa prima sa criza, mos
Costache este dezbracat , impotriva vointei lui, de sora sa, Aglae Tulea, in vederea
unui consult medical. Scena dezvaluie faptul ca , din zgarcenie, batranul isi
impusese un stil de viata saracacios, demn de un schivnic retras din lume.

Glasul sangelui dezvolta o adevarata psihologie ,,tribala”, cum li intampla

celor din familia Tulea, care ii vor alunga dintre ei pe Felix si pe Otilia, ca sa-si
insuseasca doar ei averea lui Giurgiuveanu si sa-si asigure viitorul, obisnuiti fiind
cu un stil de viata comod, mascat sub false ocupatii casnice, intelectual – artistice,
sau domestice, de timp liber: gatitul, cusutul pe etamina, pictatul.

Institutia familiei nu mai are numic sfant sau frumos, daca ne gandim ca
niciun cuplu nu sfarseste fericit: Aglae si Simion Tulea traiesc o caricatura de
relatie de cuplu in care isi inverseaza rolurile ( Simion poarta mereu un sal pe
umeri si brodeaza pe etamina, iar Aglae preia comanda intregii familii semenea
unui capitan de vas, e nelipsita de la masa de carti, de table si de la ruleta),
Costache Giurgiuveanu nu se invredniceste sa aiba el insusi un copil, in doua
casatorii, dar incropeste sub acoperisul sau un orfelinat clandestin pentru tineri ca
Otilia si Felix, din banii carora sa traiasca pentru a nu cheltui ceva din agoniseala
de-o viata, Olimpia si Stanica devin din concubini, soti, apoi divortaza, Titi se
casatoreste in secret cu Ana, careia ii va tine de urat Stanica Ratiu, dupa care cei
doi divorteaza, Felix si Otilia se despart, Otilia il paraseste pe Pascalopol pentru
un necunoscut, iar Aurica curteaza neobosit orice barbat le intra in casa , pentru a
nu ramane fata batrana.

Tema iubirii este ilustrata prin povestea de dragoste dintre Felix Sima si
Otilia Marculescu.Felix Sima , orfan, student la medicina , aflat in grija lui
Costache Giurgiuveanu, se va îndrăgosti de Otilia Mărculescu , fiica vitrega a
bătrânului Giurgiuveanu. Ceea ce complica aceasta poveste de iubire, dandu-i si o
nota de modernitate, este interventia lui Leonida Pascalopol, barbat trecut demult
de tinerete, care va deveni pentru un timp soțul Otiliei. Pascalopol va raspunde
tuturor capriciiolor fetei, pasiunilor ei pentru bijuterii, haine, muzica ,literatura sau
călătorii, indatorandu-si-o in timp si dezvoltandu-i o anumita dependenta fata de
ideea unui trai lipsit de griji materiale. Felix are , in schimb, avantajul varstei. Spre
exemplu, in micile momente de nebunie ale Otiliei , aflata in vizita la conacul de la
țară a mosierului, Felix o va acompania dezinvolt: se vor urca amândoi in podul cu
fan, se vor cocoța pe clăile cu fân, sau isi vor lepda încălțările ca sa intre in apa
heleșteului de pe moșia lui Pascalopol, ori vor calari ore nesfarsite pe pamantul
mosiei, timp in care mosierul se simte abandonat.

Felix dezvolta o mica „obsesie” pentru Otilia dorindu-i compania

prefecandu-se bolnav, rupandu-si intentionat nasturii de la veston , doar ca sa-i
poata cere fetei sa i-i coase, apeland la cat mai multe servicii din partea fetei , incat
sa poata petrece împreună cat mai mult timp si sa-i distraga atentia de la
Pascalopol. Ii scrie chiar o scurta scrisoare in care ii declara iubirea, scrisoare peste
care insa, Otilia, trece fie cu prea multa superficialitate, fie cu diplomatie.

Uneori se simte usor neglijata de Felix ,care, desi continua sa o iubeasca nu se mai
indreapta spre ea la fel de navalnic ca altadata, Otilia fiind obisnuita sa ramana
mereu in centrul atentiei, inconjurata de complimentele si grija lui Pascalopol.
Fuga la Paris cu Pascalopol , in brațele caruia se arunca din nou cu ocazia
scandalului ivit in familie pe marginea infierii ei de catre Giurgiuveanu, il va
impinge pe Felix sa-si inceapa viata sexuala cu Georgeta, o femeie usoara.

Intoarsa de la Paris pentru a-l ingriji pe Costache Giurgiuveanu , Otilia va fi

nevoita sa ia o decizie, dupa ce batranul moare, fara a o lasa mostenitoarea legala a
averii sale. Persecutata de Aglae Tulea si de copiii acesteia , Otilia inclina sa riste
sa ramana cu Felix , in ciuda faptului ca i-ar putea periclita implinirea profesionala
ca medic si vine sa doarma in camera lui, chair daca nu au ’’binecuvantarea lui
popa Tuica’’. Felix insa alege sa-i vegheze cavalereste somnul, de pe o canapea
vecina, nu inainte de a o ,,inveli bine” printr-un gest aproape patern. In zori, Otilia
va pleca definitiv din viata lui, intelegand ca ii era frica sa nu isi sacrifice cariera
de medic pentru o poveste de iubire. Alegand protectia lui Pascalopol , ii va
accepta cererea in casatorie , reprosandu-i ulterior lui Felix, printr-o carte postala,
egoismul de a alege cariera in defavoarea ei.

Repere spatio-temporale

Intamplarea se deruleaza pe durata a aproximativ 12 ani, incepand cu luna

iulie a anului 1909, cand Felix Sima ajunge in Bucuresti, in casa unchiului
Giurgiuveanu, unde ramane aproape 2 ani, pana la moartea acestuia, si se incheie,
prin epilog, la zece ani dupa despartirea lui Felix de Otilia, undeva dupa incheierea
Primului Razboi Mondial. Ca indici de timp ce reinvie in mod credibil atmosfera
epocii, stau mijloacele de transport din oras, evocarea mediilor studentesti ale
capitalei, sau faptul ca Leonida avea o casa conectata la reteaua de curent electric a
orasului, spre exemplu. Cat priveste locul actiunii, cele mai importante scene ale
romanului se petrec in cateva spatii din Bucuresti, pe atunci „un sat mai mare”:
acasa la Giurbiuveanu si la familia Tulea, intr-un cartier bucurestean din
vecinatatea garii, in apartamentul Georgetei, acasa la matusa Agripina, sau la
Leonida Pascalopol, pe strazile si prin parcurile capitalei, sau in afara orasului, la
conacul de pe mosia din Baragan a lui Pascalopol.

Firul epic al cartii impleteste doua conflicte : cel dintre familia Tulea si
mos Costache Giurgiuveanu, pentru averea batranului care nu ar fi trebuit sa
incapa pe mana Otiliei, care cuprinde in rama sa pe cel dintre Felix Sima si
Leonida Pascalopol, doi barbati de varste diferite, care ravnesc sa obtina inima
Otiliei.

Varful de lance al taberei Tulea ramane Stanica Ratiu, un personaj cameleonic.

Avocat nepracticant, prieten cu toata lumea si cu nimeni in fond, nici macar cu
Olimpia sau cu Aglae, Stanica va cauta sa faca pe plac atat nevoilor celor batrani
ca Giurgiuveanu sau Simion Tulea , cat si ale celor tineri, precum Aurica, Titi si
Felix. Batranilor le speculeaza frica de boala si moarte, iar celorlalti mai tineri
pudorile si inhibitiile sexuale, incat sa ii pastreze dezbinati, dar in aceeasi colivie
cu gratii aurite, unde ii poate usor supraveghea.

Capitala pentru acest conflict ramane scena tragi-comica in care intreaga

familie il privegheaza pe Costache, ca pe un mort, desi nu murise inca, in
asteptarea momentului final, asezati la masa, intr-un festin cu mormane de salam,
sarmale si vin de calitate, capturat de prin dulapurile batranului, dupa care se vor
“reasambla” la masa de carti, pentru a face mai placute orele epuizante de
“supraveghere” a bunurilor batranului, cat sa nu care cumva sa fie sustrase de cei
doi intrusi: Felix si Otilia.

Pentru Simion Tulea si Costache Giurgiuveanu, Stanica umple casa de

preoti, psihiatri, neurologi, medici si avocati inchipuiti, grabindu-le sfarsitul, iar
pentru Titi si Felix mediaza relatii cu femei precum Ana sau Georgeta, cu care sa-
si inceapa viata sexuala si pe care apoi sa-i manipuleze sau sa-i domine prin ceea
ce stie despre chiar de la aceste femei , cu care o insala la randul sau, pe Olimpia,
sotia sa.

Razboiul sau psihologic cu Giurgiuveanu culmineaza cu scena in care ii ia

cu forta o suma foarte mare de bani , rezultata din vanzarea unor proprietati si care
va aduce moartea batranului.
 Interesele Otiliei sunt aparate palid si neconvingator de un prieten vechi
de familie, Pascalopol, care iubind-o pe Otilia o rasfata si ii incurajeaza inclinatiile
frivole si cochetaria indatorandu-si-o si distragundu-i atentia de la drepturile sale
reale: partea de avere pentru care era obligata sa lupte pentru ca reprezentau banii
mamei sale,a doua sotie a batranului Giurgiuveanu, care fusese foarte bogata si
foarte nefericita cu acest ultim sot. Averea pentru care ar fi trebuit sa invete sa
lupte pentru ca ii revenea de la mama sa, iar nu de la Costache Giurgiuveanu cade
in mainile lui Stanica Ratiu, adica a celui ce o merita cel mai putin.

Titlul romanului confirma intentia autorului de a construi un chip

feminin unic, prin transparenta si diafanul fiintei sale.Pentru cei din clanul Tulea,
Otilia este mai degraba sectretoasa decat enigmatica, prin simplul fapt ca nu
traieste cu grija banilor si a averii, lucru pe care ei nu-l cred posibil, suspectand-o
permanent ca le ascunde ceva si ca ar avea chiar o relatie incestuosa cu batranul
Giurgiuveanu . Pentru Felix si Pascalopol insa , Otilia este enigmatica din alte
motive : jumatatea visatoare, poznasa , ludica si copilaroasa a fetei il incanta pe
Felix si il pune in incurcatura pe Pascalopol , in timp ce jumatatea sa matura si
emancipata, iubitoare de lumina a saloanelor naltei societati, incanta pe
Pascalopol, dar inhiba oarecum pe Felix . Enigma tinerei consta, in ultima instanta
dint acel amestec de luciditate si strengarie, de onestitate si usuratate, dar si
misterul unei varste si al vietii insesi.

Focalizarea zero e adeseori abandonată în favoarea focalizării interne,

punctele de vedere din interiorul acțiunii alese de autor fiind două diametral opuse:
unul inocent și dezinteresat, al lui Felix Sima și altul versatil (ipocrit) chiar cinic,
al lui Stănică Rațiu.