Citate Lică

 „Tu esti om, Lica, iara Ghità nu e decât o muiere imbrâcatà in haine
barbatesti, ba chiar mai räu decât asa"
 „Tu esti om cinstit, Ghita, si am fācut din tine on vinovat...
 "Tu poti sa ma omori, Lica, tu cu oamenii tai: eu pot sa te duc pe tine la
spanzuratoare.
 stapanul ilegal al drumurilor de la moara
 „Lică, un om de treizeci si sase de ani, înalt,uscățiv si supt la față, cu
mustață lungă, cu ochii mici si verzi și cu sprancenele dese impreunate
la mijloc.
 "Pe om nu il stapanesti decat cu pacatele sale....cauta-i slabiciunea, fa-l
sa și-o deie de gol și faci cu el ce vrei".
 multe vor fi adevarate și multe scornite.Eu voiesc totdeauna sa stii,
cine umbla pe drum, cine trece pe aici, cine ce zice și cine ce face și
voiesc ca nimeni în afara de mine sa stie.Cred ca ne-am inteles."
 Stiu numai ca ma aflam la stramtoare, cand am ucis cel dintai
om...Acum, sangele cald, e un fel de boala, care ma apuca din cand în
cand
 "Lica Sămădău, un personaj în Moara cu Noroc, se ascunde sub zâmbetul
său politicos, dar ochii săi ascund taine întunecate și viclene."
 - *Trăsătură evidentă:* Falsitatea și ipocrizia în relațiile sale cu ceilalți.
 "Lica Sămădău, un șmecher abil, manevrează învârtitul roților morii cu o
dexteritate de maestru, reflectându-și priceperea în a manipula situațiile."
 "Lica Sămădău, privind mereu spre câștig, își trăiește viața cu un ochi la
bani și altul la oportunități, transformând totul în avantaj personal."
 “Lica, un om ca de treizeci si sase de ani, inalt, uscativ si subt la fata, cu
mustata lunga, cu ochii mici si verzi si cu sprincenele dese si impreunate
la mijloc. Lica este porcar, insa dintre cei care poarta camasa subtire si
alba ca floricelele, pipetar cu bumbi de argint si bici de carmajin, cu
codistea de os impodobit cu flori taiate si cu ghintulete de aur.” Faptul ca
era sef al porcarilor, il face sa se remarce printre slugile lui, porcari de
rand, neingrijiti si neglijenti in ceea ce priveste imbracamintea, pe care
naratorul o pune in valoare Samadaului, prin camasa si si pieptarul cu
bumbi de argint, dar si biciul sau aparte. Tot in mod direct se
 caracterizeaza si el insusi: “Eu sunt Lica Samadaul…Multe se zic despre
mine, si dintre multe, multe vor fi adevarate si multe scornite.”
 “Tu vezi un lucru: ca umblu ziua-n amiaza mare pe drumul de tara si
nimeni nu ma opreste in cale, ca ma duc in oras si stau de vorba cu
domnii.”. Da dovada de un om dur “De la mine nimeni nu cuteaza sa
fure, ba sa-l fereasca Dumnezeu pe acela pe care as crede ca il pot banui”
si curios “Eu voiesc sa stiu totdeauna cine umbla pe dru, cine trece pe
aici, cine zice si cine ce face si voiesc ca nimeni afara de mine sa nu stie”.
Fiind constient de impactul care il are asupra oamenilor, Lica se asigura
inca de la prima discutie cu Ghita ca isi va intimida adversarul, finalizand
convorbirea intr-un mod amenintator “Cred ca ne-am inteles?!”, fara a
lasa loc de vreo contrazicere. Ghita ajunge sa se convinga de viclenia lui,
marturisindu-i lui Pinta urmatoarele “E un om viclean si nu-l pot
prinde!”.
 “Un om preacumsecade, grai batrina, privind in urma lui”
 “e oarecum fioros la fata“
 “El are o slabiciune, una singura: sa faca, sa se laude, sa tie lumea de frica
si cu toate aceste sa iza si de dracul si de muma-sa. Sa riza de noi, Ghita.”