Bresle Si Arme in Transilvania Secolele

Ioan MarIan ŢIplIc
BrESlE ŞI arME În TRAnSIlVanIa (secolele XIV-XVI)

Coperta: Adrian PANDEA
Redactori: Irina VOICU, Marius IORgUlESCU
layout: Marius IORgUlESCU
lucrare apărută cu sprijinul

autorităţii naţionale pentru cercetare Ştiinţifică
Descrierea cIp a Bibliotecii naţionale a româniei

ŢIplIc, Ioan MarIan
Bresle şi arme în Transilvania : (secolele XIV-XVI) /
Ioan Marian Ţiplic. - Bucureşti : Editura Militară, 2009
Bibliogr.
Index
ISBN 978-973-32-0814-3
334.782:623.4+739.7(498.4)”13/15”
Ioan MarIan ŢIplIc
BrESlE ŞI arME
În TRAnSIlVanIa
(secolele XIV-XVI)
EDITURA MIlITARĂ
BUCUREŞTI, 2009
Copiilor mei,
Paul Ioan şi Andrei Marius
SUMar
CUVâNT îNAINTE ....................................................................................... 9

INTRODUCERE .............................................................................................. 11
Capitolul I
Scurtă incursiune în istoriografia breslelor ............................................. 17
Capitolul II
organizarea breslelor .................................................................................... 35
Conducerea breslelor..................................................................................... 36
Funcţiile breslelor .......................................................................................... 43
a. Funcţia economică ........................................................................... 43
b. Funcţia socială ................................................................................. 45
c. Funcţia politico-militară ................................................................ 46
d. Funcţia religioasă ............................................................................. 51
Ucenicii, calfele şi meşterii ............................................................................ 53
Capitolul III
Breslele din Sibiu, Braşov şi cluj ............................................................... 59
Breslele din Sibiu ........................................................................................... 59
Breasla lăcătuşilor şi pintenarilor ...................................................... 66
Branşa săbierilor .................................................................................. 67
Branşa scutarilor ................................................................................... 70
Breasla arcarilor (Bognerzunft) .......................................................... 72
Branşa archebuzierilor şi breasla armurierilor................................ 77
Breslele din Braşov ........................................................................................ 83
Breasla fierarilor ................................................................................... 85
Breasla arcarilor ................................................................................... 90
Branşa arbaletarilor .............................................................................. 98
Breasla săbierilor .................................................................................. 99
Breasla armurierilor ............................................................................. 104
Breslele din Cluj............................................................................................. 111
Breasla fierarilor ................................................................................... 113
Branşa săbierilor ................................................................................... 115
Branşa arcarilor ..................................................................................... 118
Branşa armurierilor .............................................................................. 123
Capitolul IV
armele în contextul relaţiilor politico-diplomatice ale Sibiului,
Braşovului şi clujului cu Moldova şi Ţara românească ..................... 129
Schimburile comerciale ale Sibiului ............................................................ 137
Schimburile comerciale ale Braşovului ....................................................... 161
Schimburile comerciale ale Clujului ............................................................ 179
abstract ............................................................................................................... 183
Glosar de termeni ............................................................................................ 213
abrevieri bibliografice ................................................................................... 217
Bibliografie generală ....................................................................................... 219
Indice selectiv ................................................................................................... 231
cUVânT ÎnaInTE
Cercetarea breslelor transilvănene, ca parte a evoluţiei soci-

etăţii medievale, se confruntă cu măcar două dificultăţi: com-
plexitatea fenomenului şi fragilitatea documentaţiei pe care se
reazemă reconstituirea istoriei acestuia.
Interesul pentru producţia de arme şi, în special, pentru pie-
sele cu o încărcătură istorică specială s-a manifestat de foarte
timpuriu. Interesul pentru arme a atins apogeul în ultima parte a
secolului al XIX-lea datorită, în mare parte, istoriografiei roman-
tice, care a revitalizat şi a repus în circulaţie virtuţile cavalerilor
medievali. S-a născut astfel o adevărată modă ca fiecare persoană
publică să-şi organizeze o colecţie particulară de arme. Această
situaţie a dus şi la apariţia unor lucrări care tratau istoricul unor
piese de colecţie sau al unor colecţii întregi. Deşi implicarea ce-
lor ce făureau arme s-a manifestat în domeniile cele mai varia-
te – economic, politic, social şi militar –, apariţia şi dezvoltarea
multora dintre breslele transilvănene rămân procese insuficient
cercetate şi clarificate de istoriografia modernă, fie ea de limbă ro-
mână, germană sau maghiară. Astfel, singura lucrare de sinteză, în
limba română, referitoare la breslele transilvănene a fost cea a lui
Ştefan Pascu, de la apariţia căreia au trecut mai bine de 50 de ani.
Ca şi trecutul, pe care îl cercetează ca disciplină umanistă,
istoria este în permanentă devenire, orice nouă descoperire im-
pune reinterpretarea faptelor, iar aceasta atrage după sine reîn-
noirea interpretărilor. lucrarea de faţă, pornită iniţial ca o temă
10 Ioan Marian Ţiplic
de cercetare în perioada studenţiei, nu s-a dorit a fi un capăt de

drum, ci doar un eventual instrument de lucru pentru cei care
se apleacă asupra studiului istoriei economice a Transilvaniei în
perioada secolelor al XIV-lea-al XVI-lea. Alegerea celor trei oraşe
asupra cărora ne-am aplecat – Sibiu, Braşov şi Cluj – nu are altă
motivaţie decât aceea că sunt principalele aşezări ale Transilvani-
ei medievale, fiind şi principalele centre de producere a armelor.
în contextul lipsei unei bibliografii mai bogate privitoare la
breslele făuritorilor de arme transilvăneni, acest volum se relevă
cu atât mai necesar1.
octombrie 2009, Sibiu
1
lucrarea de faţă are la bază volumul Breslele producătorilor de arme din Sibiu,
Braşov şi Cluj (selolele XIV-XVI) şi relaţiile lor comerciale cu Ţara Românească şi
Moldova, apărută în anul 2001 în cadrul colecţiei Bibliotheca Septemcastrensis
a Institutului pentru Cercetarea şi Valorificarea Patrimoniului Transilvănean
în context european. Textul a fost revizuit şi îmbogăţit cu informaţii de dată
recentă, cu imagini, tabele şi grafice, menite toate să actualizeze tematica şi să
ofere celor interesaţi de acest tip de istorie o cât mai bună informare.
InTroDUcErE
Societatea medievală clasică a fost constituită piramidal şi

împărţită după criteriile politic şi social în trei paliere subordo-
nate unul faţă de celălalt. Aceste trei componente ale sale au fost,
după formula clasică a lui Adalberon de laon, oratores, bellatores,
laboratores. lucrarea de faţă doreşte să aducă un tribut memoriei
celor care au reprezentat motorul economic şi politic al oraşelor
transilvănene: meşteşugarii breslaşi. Analiza istoriei acestor aso-
ciaţii profesionale – breslele – este una obligatorie, dacă dorim
să cunoaştem în amănunt mecanismele după care se administrau
oraşele şi târgurile medievale.
Istoria economică a fost şi este unul din segmentele impor-
tante ale mozaicului ce constituie perioada Evului Mediu şi, aşa
cum reliefează şi Jacques le goff, meşteşugurile, în ansamblul
lor, au reprezentat un factor de progres în cadrul societăţii medi-
evale, generând apariţia unor centre urbane importante. O altă
contribuţie a dezvoltării asociaţiilor meşteşugarilor este şi aceea
că ele au relevat necesitatea măsurării exacte a timpului, prin in-
stituirea unui program bazat pe munca orară, şi nu pe cea zilieră.
în consecinţă, timpul nu se mai măsura în funcţie de răsăritul şi
de apusul soarelui. Jacques le goff consideră că meşteşugurile
sunt responsabile de apariţia orei, care, în zorii epocii preindus-
triale, va înlocui ziua ca unitate de măsură a timpului de lucru.
la începuturile Evului Mediu, meşteşugurile erau practicate
numai în mediul rural, fără o specializare, fără unelte complicate
şi fără capital. Ţăranul era şi măcelar şi dulgher şi tâmplar, îşi con-

fecţiona şi îşi repara uneltele, mobilele din casă, încălţămintea.
O diviziune şi o specializare a muncii artizanale existau încă din
perioada carolingiană, dar numai în atelierele marilor domenii,
unde meşteşugarii erau sclavi sau servi – acesta fiind modelul
perpetuat din perioada galo-romană. Pe lângă marile domenii,
şi mănăstirile îşi organizează adevărate şcoli profesionale pentru
meseriile mai dificile. Mănăstirea Saint-Didier a fondat, încă în
secolul al IX-lea, un adevărat burg artizanal, cu brutari, măcelari,
cizmari, şelari, armurieri, grupaţi în funcţie de profesii pe străzile
lor, şi plătind – în raport cu câştigurile realizate – o anumită re-
devenţă în bani sau produse2.
în Occidentul medieval se produce însă o adevărată revolu-
ţie economică şi socială: avântul urban este simptomul ei cel mai
puternic, iar diviziunea muncii, aspectul cel mai de seamă. Se
nasc şi se dezvoltă noi meserii, noi categorii profesionale apar şi
se consolidează, grupuri socio-profesionale noi, puternice prin
număr, prin rolul pe care îl joacă, cer şi îşi cuceresc o poziţie, ba
chiar un prestigiu pe măsura puterii lor3.
Spre sfârşitul secolului al XI-lea, o mare parte din meşteşugarii
rurali s-au transferat în oraşe, unde s-au organizat în asociaţii pro-
fesionale, diversificându-se în subspecializări. Corporaţiile sunt,
astfel, o creaţie a societăţii medievale; vechile asociaţii orăşeneşti
din timpul Imperiului Roman (collegia opificium, scholae) dispă-
ruseră în perioada migraţiilor, supravieţuind, sporadic – cu un rol
şi o formă cu totul neînsemnate –, doar în foarte puţine oraşe din
gallia, din Hispania şi, într-o măsură mai mare, în Italia4.
2
Ov. Drimba, Istoria culturii şi civilizaţiei, vol. II, Bucureşti, 1987, p. 500-501.
3
J. le goff, Pentru un alt ev mediu. Valori umaniste în cultura şi civilizaţia evului
mediu, I, Bucureşti, 1986, p. 156.
4
Ov. Drimba, op. cit., p. 511.
Bresle şi arme în Transilvania (secolele XIV-XVI) 13
Originile corporaţiilor sunt diverse şi complexe. în secolul al
XIII-lea, de exemplu, majoritatea meşteşugarilor nu făceau încă
parte din corporaţii. Primele asociaţii ale meşteşugarilor puteau
să se inspire, mai mult sau mai puţin, din asocierea pe bază de
vecinătate din mediul rural, din cea a confreriilor religioase con-
stituite în jurul bisericilor sau mănăstirilor sau din cea a ghildelor
negustoreşti. Ca asociaţie esenţialmente profesională şi de auto-
apărare economică, încadrată într-un sistem ferm de organizare,
cu o ierarhie bine stabilită şi dotată cu anumite privilegii, corpo-
raţia sau breasla apare spre sfârşitul secolului al XI-lea5. Termenul
corporaţie este însă o creaţie a istoricilor din secolul al XVIII-lea.
în Evul Mediu, corporaţiile sunt menţionate în documente sub
diverse denumiri: métiers sau guildes (în Franţa şi Flandra), arti
(în Italia), guilds sau mysteries (în Anglia), Innungen, Gilden, Aem-
ter sau Gewerke (în germania)6.
Motivaţiile care au dus la constituirea corporaţiilor provin,
concomitent, din două direcţii: din asocierea voluntară a arti-
zanilor şi din dispoziţiile emise de autorităţile municipale. Era
interesul artizanilor ca, pe de o parte, să se apere contra concu-
renţei nou-veniţilor în oraşul lor şi, pe de altă parte, să dea tutu-
ror membrilor breslei şanse egale de lucru şi de câştig. Corpora-
ţia urmărea să obţină dreptul de a rezerva exercitarea profesiei
respective exclusiv pentru membrii ei, dar satisfacerea tuturor
acestor interese trebuia să aibă şi sprijinul autorităţilor orăşe-
neşti. în felul acesta, asociaţiile meşteşugăreşti au fost chiar de la
început disciplinate în organizarea lor şi supuse controlului ad-
ministraţiei urbane. Apariţia breslelor a însemnat pentru oraşele
medievale apusene mutaţia necesară revigorării lor economice.
5
Ibidem, p. 512.
6
R. Delort, La vie au Moyen Age, Paris, 1982.
Breslele care au folosit ca materie primă metalul au reprezen-

tat mai puţin de 10% din numărul total al breslelor din oraşele
medievale, ele fiind organizate mai ales în funcţie de tipul de me-
tal folosit: fier, oţel, metale neferoase (cupru, bronz) şi metale
preţioase (aur, argint). în domeniul meseriilor zise ale metalului,
aşa cum le numeşte Phillip Braunstein7, dacă nu este vorba de
cele care au ca materie primă metalele preţioase, nu avem prea
multe studii de sinteză pentru spaţiul central şi sud-est european.
Explicaţia posibilă pentru această situaţie rezidă şi în faptul că
spaţiul est-european a cunoscut o dezvoltare generală – implicit
şi în domeniul tehnicii prelucrării metalului – relativ modestă în
comparaţie cu spaţiul vest-european, neoferind cercetătorului
lucruri spectaculoase şi facile. Dacă ne gândim că, pentru vestul
Europei, avem documente cu privire la tehnici de prelucrare, la
amplasamentul unor forje, la viaţa internă a asociaţiilor de mese-
riaşi şi chiar avem de-a face încă din secolul al XV-lea cu apariţia
unei „industrii”8 care înlătură îngrădirile impuse de bresle, ne
dăm seama că misiunea celor ce se apleacă asupra unor segmente
din marele domeniu al meseriilor din estul european, care au la
bază metalul ca materie primă, este una ingrată tocmai din cauza
lipsei unei asemenea bogăţii de material informaţional. Şi toate
acestea se întâmplă în ciuda faptului că meşterii care se ocupau
cu prelucrarea metalului, în special orfevrierul, dar şi fierarul şi,
mai târziu, făurarul de arme, se bucurau de un prestigiu deose-
7
Ph. Braunstein, Les métiers du métal. Travail et entreprise à la fin du Moyen
Âge, în „les Métiers au Moyen âge. Aspects économique et sociaux”, Actes
du Colloque Internnational de louvain-la-Neuve 7-9 octobre 1993, louvain-
la-Neuve, 1994, p. 23.
8
Ibidem, p. 25. „...încă din a doua parte a secolului al XV-lea asistăm la o luptă
inegală între «noua siderurgie» şi vechile meserii, care sunt rapid reduse la
situaţia de mică metalurgie rurală...”
bit în comunităţi, întrucât mentalitatea magică era satisfăcută în
mod pozitiv – datorită atmosferei stranii a atelierului, a modului
de lucru şi a rezultatului muncii lui, fierarului i se atribuiau puteri
supranaturale şi complicităţi demonice9. Despre aceşti meşteri,
Jacques le goff spune: „Existau fără îndoială câţiva artizani – mai
curând artişti – care se bucurau de un prestigiu deosebit (...) fău-
rarul de arme cu deosebire”10.
Fără îndoială că toate meseriile ce presupuneau utilizarea
metalului ca materie primă au fost apanajul bărbaţilor, deşi au
existat şi excepţii, cum este cazul unei femei-meşter – Agnes
Hecche din York – care a deprins meşteşugul făuririi de armuri
de la tatăl său11, dar, în general, această excludere a femeii din
viaţa economică s-a datorat cutumelor epocii şi situaţiei femeii
în cadrul societăţii medievale, care nu admitea prezenţa ei în via-
ţa publică. în alte domenii – al meseriilor textile – mai apropiate
de „delicateţea” caracteristică genului feminin, prezenţa femei-
lor era considerabil mai consistentă, cum a fost cazul atelierelor
manufacturiere de postav sau broderii din Franţa, Flandra, Italia,
mai ales începând din secolul al XVI-lea.
în ceea ce îi priveşte pe făuritorii de arme din Transilvania, se
pare că femeile nu erau o apariţie neobişnuită în cadrul breslelor,
având în vedere că, în statutul breslei lăcătuşilor şi pintenarilor
din Sibiu, statut datat la 1518, se consemnează ca „dacă moa-
re un meşter sau o meşteriţă (s.n.), atunci meşterii să vină în tot
anul la mort…”12. Situaţii similare întâlnim şi în statutele breslei
9
Ov. Drimba, op. cit., p. 501.
10
J. le goff, op. cit., p. 155.
11
l. Charles, l. Duffin (eds.), Women and Work in Pre-Industrial England, lon-
don, 1985; S. Sharar, The Fourth Estate: a History of Women in the Medieval
Age, london, 1983.
12
M. Vlaicu (ed.), Comerţ şi meşteşuguri, doc. 93, p. 263.
olarilor sibieni, sau a făurarilor de seceri din Cisnădie13, datate

la mijlocul secolului al XVI-lea. în baza datării acestor statute şi
ca urmare a lipsei menţionării în mod expres a meşteriţelor în
statute de breaslă anterioare, putem să presupunem că existen-
ţa unor femei-meşter trebuie admisă mai ales pentru secolul al
XVI-lea, posibil motivată şi de influenţa curentelor reformatoare
ce găsesc un teren fertil în spaţiul săsesc din sudul Transilvaniei.
13
Ibidem, doc. 118, 120.
Capitolul I
ScUrTă IncUrSIUnE
În ISTorIoGRAfIa BrESlElor
Istoriografia vest-europeană, spre deosebire de cea est-cen-

tral-europeană, este extrem de bogată în lucrări care tratează din
mai toate privinţele fenomenul de cristalizare a asociaţiilor meş-
teşugăreşti medievale14, fiind avantajată în demersul ei de bogăţia
de documente referitoare la activităţile breslelor şi corporaţiilor
meşteşugăreşti. Nu trebuie pierdut din vedere nici faptul că, deşi
apar în mediul urban, fiind legate în mod direct de procesul de
apariţie şi dezvoltare a oraşelor în Evul Mediu, multe bresle şi
corporaţii meşteşugăreşti din centrul şi vestul Europei s-au dez-
14
B. Scwineköper (ed.), Gilden und Zünfte: Kaufmänische und gewerbliche Ge-
nossenschaften im frühen un hohen Mittelalter, Sigmaringen, 1985; W. Herborn,
Zunftwessen und Handwerk im Scalten einer Grosstadt. Das Beispiel Deutz, în
„Rheinische Vierteljahrsblätter”, 45, 1981; Monika Zmyslony, Die Brüderschf-
ten in Lübeck bis zur Reformation, Kiel, 1977; g. Clune, Medieval Gild System,
london, 1943; E. Coornaert, Les ghildes médièvales (Ve-XIVe), în „Revue his-
torique”, 72, 1942; J.-P. Sosson, La structure sociale de la corporation médièvale,
în „Revue belge de philologie et d’histoire”, 49, 1966; F. Horsch, Die Kon-
stanzer Zünfte in der Zeit des Zunftbewegung bis 1430, Sigmaringen, 1979; K.
Friedland (ed.), Gilde und Korporation in den nord-deutschen Städten des Spät-
mittelalters, Köln-Wien, 1984; l. Charewiczowa, Lwowskie organizacja zawo-
dowe czasów Polski przedrozbiorowej, lwów, 1929; Henrietta Samsonowicz,
Die Zünften im mittelalterlichen Polen, în APH, 52, 1985; S. Cavaciocchi (ed.),
L’impresa, industria, commercio, banca, Florence, 1991; C. gaier, L’industrie et
le commerce des armes dans les anciennes principauté Belges du XIIIe à la fin du
XVe siècles, Paris, 1973 ş.a.
voltat şi pe teritoriul comitatelor, în strânsă dependenţă de cur-

tea seniorială, lucru mai rar întâlnit în spaţiul transilvănean. Nu
dorim prin aceste rânduri să realizăm o tratare exhaustivă a isto-
riografiei problematicii meşteşugului breslaş din Transilvania, ci
doar să punctăm traseul urmat de aceasta, de la primele lucrări
până la momentul actual15.
Istoriografia, atât cea a secolului al XIX-lea, cât şi cea a secolu-
lui al XX-lea, a neglijat tratarea în manieră exhaustivă a breslelor
şi funcţiilor acestora, oprindu-se doar asupra fenomenului de
agregare a lor şi, din această cauză, nu există foarte multe studii
care să trateze monografic fiecare breaslă în parte. Istoriografia
veche a manifestat o lipsă de interes faţă de această problemă, în
raport cu preocupările insistente asupra unor probleme de natu-
ră politică sau religioasă. Chiar şi atunci când unii reprezentanţi
ai istoriografiei secolului al XIX-lea au încercat să înfăţişeze une-
le aspecte ale producţiei meşteşugăreşti, s-au ocupat mai mult de
influenţele politice şi economice pe care le-au avut breslele. De
acest neajuns suferă atât cele dintâi studii în acest domeniu, de la
mijlocul şi din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ale lui M.
Horvath, A. Ipoly, O. Meltzl16, cât şi studiile de la începutul seco-
lului al XX-lea, cum este cel al lui l. Szádeczky17, tipărit în două
volume, dintre care primul cuprinde un studiu de interpretare,
15
O reluare a istoriografiei temei ce face obiectul acestei lucrări vezi şi la T.-C.
Roman, Sibiul între siguranţă şi incertitudine, p. 13-26.
16
I. Horvath, Az erdélyi szász városok közgazdasági viszonyai a nemzeti fejedelem-
ség megalakulásáig (Relaţiile economice ale oraşelor săseşti din Transilvania până la
formarea principatelor), gyula, 1905; A. Ipoly, Studii de istoria artei, Buda, 1888;
O. Meltzl, Uber Gewerbe und Handel der Sachsen im XIV und XV Jahrhundert,
Hermannstadt, 1892.
17
l. Szadeczky, Iparfejlödés és czéhek története Magyarországon, vol. I, Budapes-
ta, 1915.
iar al doilea, documente. Ultima lucrare menţionată este şi cea
dintâi sinteză care încearcă să înfăţişeze toate meşteşugurile din
Ungaria de la 1307 până în anul 1848, dar suferă de unele neajun-
suri inerente perioadei în care a fost scrisă, după cum consideră
Şt. Pascu, întrucât „prezintă meşteşugurile total nesistematic şi
emană un spirit naţionalist, având drept scop scoaterea la lumină
a conflictelor dintre meşterii unguri şi cei saşi”18.
Alături de l. Szádeczky, în această perioadă de început de
secol, asupra problematicii meşteşugurilor breslaşe s-a oprit şi
istoricul Rudolf Rösler, care, în 1912, îşi publică lucrarea intitu-
lată Beitrag zur Geschichte des Zunftwesens. Älteres Zunftwesen in
Hermannstadt bis zum Jahre 152619. R. Rösler se opreşte în cer-
cetarea sa doar asupra breslelor din Sibiu şi reuşeşte să închege o
lucrare de sinteză asupra meşteşugului breslaş din localitate, sin-
teză care va sta la baza viitoarelor studii asupra diverselor bresle
sibiene. Autorul surprinde cu acurateţe fenomenul de închegare
a organizaţiilor de breaslă, pătrunzând cu analiza şi în interiorul
acestora, prezentându-le modul de organizare şi funcţiile speci-
fice (economice, religioase şi militare), instituţia meşterilor şi pe
cea a calfelor. Prin această disecare, Rösler este primul care în-
cearcă şi, în parte, chiar reuşeşte – într-o manieră pozitivistă – să
realizeze un studiu mai aprofundat asupra organizaţiilor meşte-
şugăreşti de tipul breslelor.
Pornind de la aceste repere, au existat încercări de a se scrie
studii cu caracter monografic consacrate unor bresle, dar ele sunt
extrem de puţine. Dacă despre aurari s-au publicat numeroase
18
Şt. Pascu, Meşteşugurile din Transilvania până în secolul al XVI-lea, Bucureşti,
1954, p. 5-6.(Meşteşugurile).
19
R. Rösler, Beitrag zur Geschichte des Zunftwesens. Älteres Zünftwesen in Herman-
nstadt bis zum Jahre 1526, Hermannstadt, 1912.
studii şi chiar monografii, datate la începutul secolului al XX-lea,

pentru celelalte categorii de meşteşugari ele lipsesc aproape
complet. Doar despre croitorii din Cluj s-a scris o lucrare bună
de către g. Rajka20 şi câte un sumar studiu despre măcelari, olari,
turnători de cositor şi tunzătorii de postav din Braşov, de către A.
Eichorn. Tot la capitolul sinteze se poate înscrie şi lucrarea lui A.
Veress21 despre viaţa breslelor de meşteşugari din Transilvania.
în privinţa studiilor cu privire la breslele din Sibiu, printre
primele lucrări apărute se numără: g. Seiwert – Die Stadt Her-
mannstadt, K. Fabritius – Schiţe despre activitatea meşteşugărească
a saşilor din Transilvania, despre activitatea lor în perioada războ-
iului dintre anii 1595-1605 cu deosebită privire asupra obiectelor de
artă ale aurarilor din Sibiu şi I. Mihalik – Sigiliul breslei aurarilor
din Sibiu. la începutul secolului al XX-lea, în anul 1910, T. gyar-
fas publică Tabla semnelor meşteşugăreşti ale aurarilor din Sibiu22,
studiu ce îl continua pe cel al lui Mihalik. Tot pe această linie
publică şi E. Winkler, în 1910, Câteva semne de meşteri de pe tabla
de plumb din Sibiu23.
începând cu cea de-a doua decadă a secolului al XX-lea, stu-
diile cu privire la breslele meşteşugăreşti se diversifică şi apar o
serie de lucrări de sinteză sau de colecţii de documente privi-
toare mai ales la legăturile breslelor sibiene şi braşovene cu Ţara
Românească şi cu Moldova. Este de remarcat lucrarea lui Ştefan
Meteş, Relaţiile comerciale ale Ţerii Româneşti cu Ardealul până în
veacul al XVIII-lea, care tratează schimburile comerciale făcute
20
g. Rajka, A kolozsvári szaboczek törtenete, Kolosvár, 1913.
21
A. Veress, Az erdely ipari czehek elete, Cluj, 1929.
22
T. gyarfas, A nagyszebeni ötvösök mesterjegytáblája (Tabla semnelor meşteşugă-
reşti ale aurarilor din Sibiu), în AE, 1910, p. 407-419.
23
E. Winkler, Némely mesterjegyekről a nagyszebeni ólomtáblán (Câteva semne de
meşteri de pe tabla de plumb din Sibiu), în AE, 1910, p. 419-421.
de domnii munteni cu breslele aurarilor, armurierilor şi cu alte
bresle din oraşele Transilvaniei, în special, cu Braşovul şi cu Sibi-
ul. El evidenţiază faptul că din Sibiu se importau în special „scu-
turi, oţel, securi, buzdugane”24.
Bibliografia problematicii breslelor se îmbogăţeşte în anul
1927 cu o lucrare care reuneşte mai multe documente privitoare
la legăturile Sibiului cu Ţara Românească în secolele al XV-lea-al
XVI-lea (Documente nouă privitoare la relaţiile Ţării Româneşti cu
Sibiul în secolii XV şi XVI). lucrarea este o culegere de documen-
te publicate în original şi cu traducere integrală, lucru ce a fost de
folos mai târziu celor care au încercat scrierea unor monografii
ale oraşului Sibiu. Un continuator contemporan al liniei lui Şt.
Meteş a fost şi Victor Motogna, care, în 1928, publica Relaţiile
dintre Moldova şi Ardeal în veacul al XVI-lea. Cu acest studiu se
completează sfera legăturilor comerciale ale breslelor transilvă-
nene cu ţările române de peste Carpaţi.
Coroborând mai multe surse documentare, în 1930, Emil
Sigerius scrie Chronik der Stadt Hermannstadt 1100-192925, or-
ganizându-şi studiul ca o cronică şi urmărind principalele eve-
nimente politice şi economice legate de Sibiu pe parcursul pe-
rioadei cuprinse între anii 1100 şi 1929. în 1938, Petre P. Panai-
tescu scoate o nouă culegere de documente privitoare la relaţiile
Sibiului cu Ţara Românească. Culegerea vede lumina tiparului
la Bucureşti şi se intitulează Documente slavo-române din Sibiu
(1470-1653), cuprinde toate documentele slavo-române aflate
în arhivele sibiene şi este o continuare cronologică a celei publi-
cate de S. Dragomir în 1927.
24
Şt. Meteş, Relaţiile comerciale ale Ţerii Româneşti cu Ardealul până în veacul al
XVIII-lea, Sighişoara, 1920, p. 103 (Relaţiile comerciale).
25
Studiul a fost tradus şi în limba română, Emil Sigerius, Cronica oraşului Sibiu
(1100-1929), Sibiu, 1997.
Ca urmare a implicării României în cel de-al Doilea Război

Mondial, alte noi studii şi lucrări ample privind problematica
breslelor nu mai apar. Totuşi, în 1940 se consemnează apariţia
primei monografii în limba română a oraşului Sibiu, datorată lui
Al. Dima. Informaţiile cu privire la sistemul de fortificaţii şi la
dotarea cu arme a turnurilor oraşului Sibiu sunt deosebit de pre-
ţioase, ele fiind preluate şi completate de N. lupu în monografia
sa, Cetatea Sibiului.
în perioada postbelică, istoriografia legată de problematica
breslelor, deşi cunoaşte o revigorare calitativă, nu mai propune
decât foarte puţine lucrări care văd lumina tiparului. Astfel, în
1954 apare prima şi singura lucrare de sinteză, în limba româ-
nă, asupra meşteşugurilor breslaşe din Transilvania – Şt. Pascu,
Meşteşugurile din Transilvania până în secolul al XVI-lea. lucrarea
urmăreşte, pentru perioada secolelor al XIII-lea-al XVI-lea, naş-
terea şi dezvoltarea meşteşugurilor săteşti şi orăşeneşti şi organi-
zarea lor în bresle. Fiind singura lucrare de sinteză, cu toate lipsu-
rile sale, ea a stat la baza majorităţii studiilor apărute după 1954.
lucrarea păcătuieşte prin alinierea completă la metoda marxistă
de interpretare a istoriei, fiind evident redactată din perspectiva
unilaterală a interpretării istoriei ca o continuă „luptă de clasă”.
Astfel, în opinia autorului, apariţia şi dezvoltarea breslelor au ca
origine şi forţă motrice lupta de clasă, care a fost şi principalul
artizan al dispariţiei lor în secolul al XIX-lea.
Doi ani mai târziu, pornind de la Meşteşugurile din Transil-
vania, Şt. Pascu publică un articol26 care se opreşte doar asupra
perioadei domniei lui Ştefan cel Mare, urmărind aspectul legă-
turilor comerciale ale Ardealului cu Moldova. Păstrând aceeaşi
26
Şt. Pascu, Relaţiile economice dintre Moldova şi Transilvania în timpul lui Ştefan
cel Mare, în „Studii cu privire la Ştefan cel Mare”, Bucureşti, 1956, p. 206 sqq.
(Relaţiile economice).
linie, Radu Manolescu publică în 1956 Relaţiile comerciale ale
Ţării Româneşti cu Sibiul la începutul secolului al XVI-lea. Pornind
de la documente inedite şi de la cele furnizate până la acea dată
de Petre P. Panaitescu, grigore Tocilescu şi S. Dragomir, Radu
Manolescu face o evaluare mai aprofundată a importului şi ex-
portului de mărfuri din Sibiu la începutul secolului al XVI-lea.
Utilizând registrele vigesimale ale Sibiului, el reuşeşte să intro-
ducă în circuitul ştiinţific o serie de diagrame de evoluţie a pre-
ţurilor diferitelor mărfuri pe parcursul secolelor al XV-lea şi al
XVI-lea. Continuând urmărirea relaţiilor de schimb comercial
între oraşele sud-transilvănene cu voievodatele din exteriorul
arcului carpatic, va publica în 1965 una dintre cele mai impor-
tante lucrări de sinteză, Comerţul Ţării Româneşti şi Moldovei cu
Braşovul în secolele XIV-XVI. Dezvoltând intenţia lui Manolescu,
Samuel goldenberg publică informaţii inedite cu privire la vama
Sibiului într-un studiu scurt, dar important – Despre vama (vige-
sima) Sibiului în secolul al XVI-lea.
Un alt moment important în istoriografia problematicii meş-
teşugurilor breslaşe l-a reprezentat anul 1967, când Dinu C. giu-
rescu şi A. Pănoiu publică Feronerie veche românească, încercând
să cuprindă într-o singură lucrare toate meşteşugurile legate de
prelucrarea fierului de pe teritoriul sud şi est-carpatic. încercarea
lor a fost temerară, dar a alunecat spre prezentarea schematică
a principalelor zone de exploatare a fierului în cele trei ţări ro-
mâneşti. Dar, chiar şi aşa, această lucrare – alături de cea a lui
Şt. Pascu, pe care o completează pentru spaţiul extracarpatic –
rămâne una dintre puţinele sinteze cu privire la bresle din isto-
riografia românească. Totuşi, lucrarea care reprezintă sinteza cea
mai utilizată pentru istoria prelucrării metalului în spaţiul extra-
carpatic rămâne Meşteşugurile din Ţara Românească şi Moldova în
evul mediu, apărută în anul 1969.
Pentru spectrul breslelor care aveau ca obiect principal de

producţie armele, majoritatea lucrărilor şi articolelor s-au referit
mai ales la punerea în circuitul ştiinţific a unor reglementări sta-
tutare sau chiar a unor statute descoperite în arhivele din Sibiu,
Braşov, Cluj şi Bistriţa. Un exemplu este dat şi de publicarea, în
anul 1968, a Statutului breslei arcarilor din Braşov, care, la acea
dată, era singura lucrare tratând exclusiv un statut al unei bresle,
fără a se limita doar la prezentarea subiectului din punct de ve-
dere arhivistic. Beneficiind şi de informaţiile puse la dispoziţie
de studiul lui gernot Nussbächer, Ion Bidianu a publicat două
articole care fac referire la organizarea şi rolul breslelor meşteşu-
găreşti din cetatea Braşovului în secolele al XV-lea şi al XVI-lea.
Acestea cuprind date despre toate breslele meşteşugăreşti atesta-
te în Braşov, dar se limitează doar la o înşiruire a lor pe baza mo-
delului oferit de Şt. Pascu în mai vechea sa lucrare, fără a încer-
ca o abordare a fiecăreia în parte. Date generale despre breslele
armurierilor braşoveni mai sunt puse la dispoziţie de M. Nistor
în articolul Producţia şi negoţul cu feronerie, arme de foc, clopote şi
mojare al Braşovului în secolele XV-XVI, II, care se alătură puţine-
lor lucrări ce fac referire la comerţul, de altfel, foarte abundent,
pe care meşteşugarii braşoveni l-au întreţinut cu regiunile din
imediata apropiere. Alte informaţii sunt oferite de Maja Philippi
în lucrarea Die Bürger von Kronstadt im 14. und 15. Jahrhundert,
importantă pentru faptul că evidenţiază activitatea economică
şi politică a meşteşugarilor braşoveni, prezentându-i alături de
breslele din care făceau parte.
O altă încercare de aprofundare a problematicii legate de
breslele producătorilor de armament a fost şi catalogul publicat
de Cristian Vlădescu, Carol König şi Dumitru Popa, Arme în
muzeele din România, catalog care încearcă să prezinte o istorie
a armamentului şi a armurierilor, ilustrată cu piese aflate în mu-
zeele de istorie şi cele militare din România. Dezvoltarea acestei
intenţii şi-a găsit consacrarea în volumul al doilea al Istoriei mi-
litare a poporului român, coordonat de acad. Şt. Pascu şi apărut
în 1986.
Anterior acestei ample sinteze au mai existat preocupări pen-
tru surprinderea aspectelor legate de istoria militară ce implicau
şi breslele. Astfel, în 1974-1975, P. Abrudan şi F. Szontag publică
un articol intitulat Sistemul de apărare al cetăţii Sibiu în secolele
XV şi XVI, expresie a concepţiei războiului popular (sic!)27. Recent,
la acest aspect se adaugă şi articolele noastre referitoare la impli-
carea breslelor producătorilor de armament în acţiunile de între-
ţinere şi apărare a unor oraşe din sudul Transilvaniei28.
O lucrare care ne oferă, sub forma unui catalog de expoziţie,
informaţii cu privire la o categorie aparte din cadrul breslelor
producătoare de armament este catalogul apărut în anul 1981
sub semnătura Elenei Roman, care face referire doar la armele
de foc portative aflate în colecţia Muzeului Naţional Brukenthal.
în completarea acestui catalog, aceeaşi autoare a publicat un ar-
ticol intitulat Arme şi armuri din colecţiile Muzeului Brukenthal. I.
Arme de foc portative medievale29, articol care prezintă importan-
ţă pentru lucrarea de faţă, deoarece descrie câteva piese ce pot
fi atribuite breslaşilor făuritori de arme sibieni. Ambele lucrări
sunt unice în cadrul bibliografiei locale sibiene apărute până în
anii ’90 ai secolului trecut pe tema meşteşugurilor sibiene, având
ca obiect de activitate producţia de armament. După anul 1991
27
P. Abrudan, F. Sontag, Sistemul de apărare al cetăţii Sibiului în secolele XV şi XVI,
expresie a concepţiei războiului popular, în SMMIM, nr. 7-8/1974-1975.
28
Vezi Bibliografia selectivă.
29
E. Roman, Arme şi armuri în colecţiile Muzeului Brukenthal. I. Arme de foc porta-
tive medievale, în StComB, nr. 21/1981.
sunt publicate o serie de lucrări ce vizează istoria breslelor sibie-

ne datorate lui D. Ivănuş şi C. Ittu30.
la bibliografia problematicii meşteşugurilor şi rolului lor în
cadrul oraşelor, privită din perspectiva unei concepţii naţionalist-
comuniste, adaugă în anul 1989 o nouă sinteză privind legăturile
comerciale ale celor trei ţări româneşti (Al. I. gonţa, Legăturile
comerciale dintre Moldova şi Transilvania în secolele XIII-XVII).
Dincolo de o anumită imprecizie a titlului, conţinutul lucrării este
unul foarte bine articulat şi argumentat logic pe baza documente-
lor de arhivă.
Evident că şi după 1990 au existat preocupări pentru o isto-
rie a breslelor transilvănene şi, în acest sens, sunt de menţionat
lucrările semnate de Dorin Rus31, care a publicat o serie de docu-
mente de breaslă şi monografii dedicate meşteşugurilor Reghi-
nului, sau lucrările lui I. Costea32 şi Ecaterina Telcean33 dedicate
breslelor din Reghin şi Bistriţa.
30
D. Ivănuş, Tipare sigilare de breaslă din colecţia Muzeului de Istorie din Sibiu,
în RM, XXX, 2, 1993, p. 61-70; C. Ittu, Piese lapidare cu steme heraldice şi em-
bleme de breaslă din Sibiu, AIIAC, 30, 1990-1991, p. 220-231.
31
D.-I. Rus, Evoluţia meşteşugurilor din Reghin în Revista Bistriţei, vol. XII-XIII,
1999, Bistriţa, p. 337-346; idem, Table de breaslă din Reghin în colecţia Muzeului
Judeţean Mureş; în „Marisia – istorie”, vol. XXVI, 2000, Târgu Mureş, p. 193-203;
idem, Alegerea Sfinţilor-patroni ai unor bresle din Transilvania în „Marisia – et-
nografie”, Târgu Mureş, vol. XXVI, 2000; idem, Statutul de la 1728 al breslei
cizmarilor din Reghinul-Săsesc, în „Revista Bistriţei”, vol. XV, 2001, Bistriţa, p.
141-149; idem, Însemnele breslei cizmarilor din Reghin, în „Reghinul Cultural”,
vol. VI, Reghin 2002, p. 60-64; idem, Breasla cizmarilor din reghinul săsesc, Cluj-
Napoca, 2004.
32
I. Costea, Meşteşugurile şi sistemul de breaslă din Reghin, în „Marisia” nr.
XV-XXII, 1992, p. 137-157.
33
Ecaterina Telcean, Însemne şi embleme de breaslă din Bistriţa (sec. XVII-XIX),
în „Revista Bistriţei”, VIII, 1994.
Alături de aceste eforturi de a aduce la lumină unele aspecte
ale istoriei economice ale unor localităţi transilvănene, trebuie
menţionată o lucrare de o importanţă excepţională care grupea-
ză într-un singur loc toate documentele referitoare la breslele
sibiene şi activităţile comerciale ale acestora. Este vorba despre
volumul de documente Comerţ şi meşteşuguri în Sibiu şi în cele
Şapte scaune. 1224-1579 / Handel und Gewerbe in Hermannstadt
und in den Sieben Stühlen. 1224-1579, editat de Monica Vlaicu34.
Volumul este unul extrem de folositor pentru oricine este intere-
sat de istoria breslelor sibiene, mai ales prin faptul că propune şi
83 de documente inedite.
Relaţiile de comerţ ale Sibiului sunt foarte bine puse în evi-
denţă prin prelucrarea informaţiilor provenite din registrele
vamale ale oraşului. Samuil goldenberg realizează un astfel de
studiu în anul 196435. Numeroase date referitoare la produsele
exportate, importate sau tranzitate prin oraşul de pe Cibin au
fost amintite în cadrul acestui studiu. Privitor la vama oraşului
în secolul al XVI-lea, goldenberg realizează un alt studiu, în anul
următor.36 Informaţiile interesând punctele vamale, dar şi legis-
laţia cu privire la activitatea vamală a Principatului autonom,
sunt completate de lidia Demény într-un articol apărut în anul
34
Comerţ şi meşteşuguri în Sibiu şi în cele şapte scaune. 1224-1579 / Handel und
Gewerbe in Hermannstadt und in den Sieben Stühlen. 1224-1579, ed. Monica
Vlaicu, în colaborare cu R. Constantinescu, Adriana ghibu, C. Feneşan, Cris-
tina Halichias şi liliana Popa, Hora Verlag – Arbeitskreis für Siebenbürgische
landeskunde Heidelberg, 2003.
35
S. goldenberg, Der Südhandel in der Zollrechnungen von Sibiu im 16 Jahr-
hundert, în „Revue de Études Sud-Est Européennes”¸ Bucureşti, nr. III-IV,
1964, p. 385-421.
36
Idem, Despre vama (vigessima) Sibiului în secolul al XVI-lea, în „Acta Musei
Napocensis”, Cluj-Napoca, II, 1965.
1974.37 Cea mai mare parte a articolului se referă la cea de-a doua
jumătate a secolului al XVI-lea. Cu toate acestea, nu lipsesc in-
formaţiile de valoare referitoare la prima parte a aceluiaşi veac.
Un alt studiu referitor la comerţul oraşelor din sudul Transil-
vaniei cu Ţările Române este realizat în anul 1967 de către Dan
Mihail şi Samuil goldenberg38. Aceştia pun accentul pe cea de-a
doua jumătate a secolului al XVI-lea şi pe secolul al XVII-lea, în
ceea ce priveşte relaţiile comerciale. Autorii evidenţiază foarte
bine relaţiile comerciale ale negustorilor transilvăneni la sud de
Dunăre, arătând că, în această privinţă, braşovenii erau cel mai
bine reprezentaţi. Sibienii erau orientaţi mai mult spre apusul
Europei. Acest fapt este foarte clar evidenţiat în studiul lui Sa-
muil goldenberg din anul 1974. O piaţă des frecventată de ne-
gustorii sibieni a fost cea din Slovacia.39
Venit ca o continuare a seriei de la finele secolului al XIX-lea şi
începutul secolului al XX-lea, volumul Documente privind istoria
oraşului Braşov are ca subiect central evoluţia şi organizarea meş-
teşugărească şi de breaslă din Braşov. Apărut sub egida Direcţiei
Judeţene Braşov a Arhivelor Naţionale şi a Societăţii de Studii
Transilvane de la Heidelberg şi tipărit cu sprijinul Institutului de
relaţii culturale cu străinătatea din Stuttgart şi al Fundaţiei Saxo-
Transilvane de la München, volumul este o ediţie bilingvă care
cuprinde cele mai vechi documente despre meşteşugurile bra-
37
lidia Demény, Regimul tricesemelor şi punctelor vamale din Transilvania în
perioada Principatului autonom, în „Studii şi materiale de istorie”, Bucureşti,
VII, 1974, p. 207-221.
38
Mihail Dan, S. goldenberg, Le commerce balkano-levantin de la Transsylvanie
au cours de la seconde moitié du XVI siècle et au debut du XVII siècle, în „Revue
de Études Sud-Est Européennes”, Bucureşti, nr. V, 1967, p. 87-117.
39
Samuil goldenberg, Transilvania şi Slovacia: Relaţii economice în secolele
XIV-XVII, în „Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie”, Cluj-Napoca, nr.
XXII, 1979, p. 99-140.
şovene adunate de către gernot Nussbächer40. Din cele 198 de
documente editate, 155 sunt documente inedite.
O întreprindere similară au avut R. Ştefănescu şi I. Cândea,
prin editarea unui volum de copii după registrele vigesimale ale
Braşovului. Acest volum reprezintă tipărirea postum a unui pro-
iect la care a lucrat R. Manolescu. Din păcate, lucrarea este una
total nefolositoare prin maniera în care a fost editată şi tipărită41,
nepunând în circulaţie o ediţie critică sau o ediţie facsimil (vezi
şi criticile formulate de T.-C. Roman42).
Un volum extrem de important pentru studierea istoriei eco-
nomice a Sibiului este reprezentat de volumul al doilea din co-
lecţia Quellen zur Geschichte der Stadt Hermannstadt. Comerţ şi
meşteşuguri în Sibiu şi în cele şapte scaune. 1224-1579. Este vorba
despre o apariţie îndelung aşteptată, avându-se în vedere faptul
că primul volum al seriei a fost tipărit în anul 1880. Poate tocmai
de aceea este – cu toate lipsurile sale – o realizare remarcabilă.
Preocupări constante pentru meşteşugurile sibiene, mai ales
din prima jumătate a secolului al XVI-lea, a avut şi Toma-Cos-
min Roman, preocupări concretizate în editarea unor documen-
te ale vilicului Sibiului din perioada 1528-154943, însoţite de o
creionare a situaţiei meşteşugurilor sibiene în acea perioadă.
40
Documente privind istoria oraşului Braşov, vol. XI. Documente de breaslă
(1420-1580), (Quellen zur Geschichte der Städt Kronstädt. XI. Zunfturkunden,
1420-1580), ediţie îngrijită de gernot Nussbächer şi Elisabeta Marin, 1999.
41
R. Manolescu, Socotelile Braşovului, registrele vigesimale I. (1497-1545),
Brăila, 2005, II.(1546-1547), Brăila, 2005; III.(1548-1549), Brăila, 2006,
IV.(1550-1554), Brăila, 2006. Opinii privind această lucrare vezi la http://
www.medievistica.ro/texte/tribuna/recenzii/manolescu%20socoteli_Prej-
merean.htm.
42
T.-C. Roman, Sibiul între siguranţă şi incertitudine, în zorii epocii moderne
(1528-1549), Alba Iulia, 2007, p. 20.
43
Ibidem.
în ceea ce priveşte Braşovul şi Clujul, producţia istoriografică

cu privire la breslele făuritorilor de arme este foarte slab repre-
zentată şi nu neapărat prin lucrări de mare valoare44.
legăturile meşteşugăreşti şi comerciale ale breslaşilor, dar şi
cele ale negustorilor saşi transilvăneni, au fost evidenţiate şi în
studii mai recente, cum este cel al Máriei Pakucs-Willcocks45, care
prelucrează registrele de socoteli vamale ale Sibiului şi Braşovu-
lui. Aceeaşi autoare publică şi un studiu metodologic referitor la
utilizarea registrelor vamale medievale46, în care, din păcate, s-au
strecurat unele erori privind tricesima şi vigesima. Volumul des-
tinat comerţului Sibiului din secolul al XVI-lea, apărut în anul
2007, poate fi considerat unul dintre cele mai complexe studii ce
abordează comerţul Sibiului din această perioadă47. Bazată mai
ales pe o bibliografie străină, lucrarea aduce multe amănunte in-
teresante legate de negoţ, de negustori sau de sumele vehiculate,
fiind publicate şi registrele vamale ale Sibiului din tot secolul al
XVI-lea.
Nu putem să nu amintim aici unul dintre cei mai prolifici edi-
tori ai documentelor medievale braşovene, pe reputatul arhivist
44
Dorim să menţionăm doar lucrarea Dorinei Negulici, Feronerie braşoveană
secolele XV-XIX, Braşov, 2003, şi recenzia în cheie uşor umoristico-amară la
această apariţie (http://www.medievistica.ro/texte/tribuna/recenzii/Fero-
neria%20brasoveana_Negulici.htm).
45
Mária Pakucs-Willcocks, Comerţul cu mirodenii al oraşelor Braşov şi Sibiu în
prima jumătate a secolului al XVI-lea, în „Studii şi Materiale de Istorie Medie”,
Bucureşti, XX, 2002, p. 73-87.
46
Idem, Florini şi denari în registrele vamale ale Sibiului din secolul al XVI-lea.
Scurt demers metodologic, în „Studii şi Materiale de Istorie Medie”, Bucureşti,
XXI, 2003, p. 279-285.
47
Idem, Sibiu – Hermannstadt. Oriental trade in sixteenth century in Transylva-
nia, Köln Weimar Wien, 2007.
gernot Nussbächer, care a editat, împreună cu Elisabeta Marin,
volumul al nouălea din seria Quellen zur Geschichte der Stadt
Kronstadt48, volum dedicat documentelor referitoare la breslele
braşovene între anii 1420 şi 1580. Să amintim şi lucrarea lui An-
ton E. Dörner49, care ar fi trebuit să reunească, aşa cum reiese din
titlu, documente referitoare la Orăştie şi la Scaunul Orăştie. Din
păcate, intenţia absolut lăudabilă, a cărei finalizare ar fi furnizat
un instrument de lucru foarte necesar, nu s-a concretizat decât
în publicarea unor regeste şi, în foarte puţine cazuri, a textului
integral al documentelor. Motivaţia autorului a fost aceea de a
cuprinde într-un spaţiu tipografic cât mai redus un volum in-
formaţional cât mai vast50, dar considerăm că aceasta s-a produs
tocmai în detrimentul valorii de instrument de lucru real a lucră-
rii. Totuşi, ea rămâne valoroasă prin faptul că reuşeşte să strângă
laolaltă trimiterile la locurile de păstrare sau de publicare a docu-
mentelor referitoare la istoria Orăştiei şi a scaunului acesteia.
Istoria oraşelor transilvănene şi mai ales componenta sa eco-
nomică nu pot face abstracţie de analizarea privilegiilor acorda-
te de regalitatea ungară, privilegii ce au permis unor localităţi
o dezvoltare economică excepţională. Referitor la acest aspect,
menţionăm lucrarea dedicată de Rüsz-Fogarasi Eniko privilegi-
ilor şi îndatoririlor oraşelor transilvănene51. Referitor la aceas-
48
Quellen zur Geschichte der Stadt Kronstadt. Neunter Band: Zunfturkunden
1420-1580, gernot Nussächer şi Elisabeta Marin (ed.), Braşov-Heidelberg,
1999.
49
Anton E. Dörner, Documente şi cronici privind istoria oraşului şi scaunului
Orăştie, vol. I: 1200-1541, Cluj-Napoca, 2003.
50
Ibidem, p. 11.
51
Rüsz-Fogarasi Eniko, Privilegiile şi îndatoririle oraşelor din Transilvania voie-
vodală, Cluj-Napoca, 2003.
tă lucrare, am dori să remarcăm doar faptul că oscilează, într-o

oarecare măsură, între acceptarea punctelor de vedere avansate
în lucrările lui Ştefan Pascu52, cât şi a celor de aceeaşi factură,
formulate în lucrările lui györffy györgy53. Rămâne totuşi una
dintre lucrările valoroase referitoare la istoria oraşelor din afara
teritoriului privilegial al saşilor.
Alături de aceste lucrări pot fi menţionate multe alte studii
şi articole publicate de către arhivişti sau istorici, dar aş remar-
ca doar unul care iese, în parte, din tiparul asumat tacit de toţi
cei ce au studiat şi au interpretat documentele inedite sau edite
referitoare la bresle şi comerţ. Este vorba despre studiul publi-
cat de Maria Emilia Crîngaci-Ţiplic şi Paul Niedermaier54, care
abordează, din perspectivă analitică, fenomenul eliberării privi-
legiilor de către regalitatea ungară pentru oraşele sud-transilvă-
nene.
După cum se poate observa, în istoriografia română trecută
şi contemporană, precum şi în cea germană, deşi au apărut unele
sinteze privitoare la meşteşuguri55, nu există foarte multe lucrări
52
Ştefan Pascu, M. Rusu şi colab., Cetatea Dăbâca, în: ActaMN, V, 1968, p.
152-202; Ştefan Pascu, Voievodatul Transilvaniei, I-IV, Cluj, 1972.
53
györffy györgy, Az Árpádkori Magyarország történeti földrajaza, vol. I-III,
Budapest, 1987, IV, 1998.
54
Maria Emilia Crîngaci Ţiplic, Consideraţii istorice privind Târgul Sfânta Mar-
gareta din Mediaş, în Imagini din istoria oraşului Mediaş, îngrijit de Helmuth
Julius Knall, Mediaş. 2004, p. 7-13; Maria Emilia Crîngaci Ţiplic, P. Nieder-
maier, Privilegiile comerciale ale oraşelor din Transilvania până la sfârşitul secolu-
lui al XV-lea / Az erdély várasok kereskedelmi kiváltságai a XV. Század végéig, în
Ionuţ Costea, Carmen Florea, Judith Pal, Eniko Rüsz-Fogarasi (coord.), Oraşe
şi orăşeni. Városok és városlakók, Argonaut, 2006, p. 116-139.
55
Cea mai nouă fiind a lidiei gross, Confreriile din Transilvania (sec. XIV-
XVI), Cluj-Napoca, 2004.
cu caracter monografic dedicate fiecărei bresle în parte şi, cu atât
mai puţin, breslelor făuritorilor de arme56.
Tratatele de istorie economică au apărut, mai ales după cel
de-al Doilea Război Mondial, sub imperiul liniei marxiste de in-
terpretare a fenomenelor istorice şi a cauzalităţilor acestora. De
la Nicolae Iorga şi până în prezent au existat, paradoxal, puţine
tratări ale fenomenului legăturilor comerciale ale spaţiilor româ-
neşti în cursul Evului Mediu, axate pe schimburile ce au implicat
arme şi produse conexe acestora. Recent, un colectiv de autori
a publicat o istorie a comerţului din sud-vestul României până
în secolul al XX-lea57. limita cronologică inferioară de la care
se porneşte tratarea subiectului a fost stabilită pentru secolul al
VIII-lea, fapt ce atrage după sine necesitatea răspunderii la mă-
car două întrebări: Cum se poate vorbi despre o activitate co-
mercială într-o perioadă când nu exista o organizare statală sau
o agregare politică în stare să supervizeze o astfel de activitate? şi
Despre ce meticulozitate şi acribie mai poate fi vorba când inter-
valul de timp abordat este unul atât de vast?
Este evident că pentru perioada premergătoare apariţiei sta-
tului medieval Ţara Românească, respectiv Moldova, nu se poa-
te vorbi de activitate de negoţ şi de comerţ instituţionalizat, ci de
eventuale importuri ocazionale ale unor obiecte de lux, mai ales
podoabe şi, posibil, uneori, de arme.
56
Folosim această sintagmă deoarece este dificil de găsit un nume generic
care să denumească toţi producătorii de arme. Termenul modern armurier
era utilizat în perioda medievală târzie doar pentru acele branşe care făureau
arme de foc sau armuri grele. Dacă în lucrarea care stă la baza acestui volum
am utilizat o construcţie mult mai apropiată de perioada modernă, producă-
tori de armament, aici vom utiliza sintagma făuritori de arme, împrumutând
din parfumul epocii respective.
57
C. Avram, D. Ciobotea, V. Joiţa, Vl. Osiac, I. Pătroiu, I. Petrescu, Istoria
comerţului în sud-vestul României. Secolele VIII-XX, Craiova, 1999.
Capitolul II
orGanIzarEa BrESlElor
Organizarea muncii în corporaţii este suficient de bine cu-

noscută şi putem distinge trei motive principale care se situează
la baza creării corporaţiilor sau breslelor meşteşugăreşti: primul
vine din necesitatea reglementării producţiei, ca urmare a pieţei
limitate, a reglementării tentativelor de garantare a unor câştiguri
importante pentru patronii sau proprietarii de ateliere. Al doilea
factor care determină formarea comunităţilor profesionale – se
poate presupune – sunt cerinţele sociale. Breslele şi corporaţiile
meşteşugăreşti stabileau un sistem de legături în cadrul lor, de-
finind prin acestea şi locul fiecărui individ în structura societăţii
urbane. Şi nu în ultimul rând, avem de-a face cu interesul puterii
– centrale, ecleziastice şi orăşeneşti –, care putea, la rândul ei, să
exercite un control asupra activităţilor diferitelor grupări profe-
sionale58.
Deci, organizarea şi funcţionarea breslelor era reglementată
prin acte şi statute aprobate de puterea politică, şi aceste statute
ni s-au păstrat mai ales începând din secolul al XV-lea – afirmaţie
valabilă pentru întreaga Europă59, nu numai pentru spaţiul tran-
silvănean. Explicaţia rezidă în faptul că majoritatea breslelor sau
58
H. Samsonowicz, Trois formes d’organisation de l’artisanat dans les villes han-
séatique aux XIVe - XVe siècles, în „les métiers au Moyen âge”, p. 309.
59
N. Coulet, Les confreries de métier a Aix au bas Moyen Âge, în „les métiers
au Moyen âge”, p. 60 sqq.
corporaţiilor meşteşugăreşti au luat fiinţă în a doua jumătate a

secolului al XIV-lea, iar în secolul al XV-lea au intrat într-o fază
de puternică dezvoltare, care a necesitat schimbări dese ale ca-
drului legislativ – cerut de asociaţiile meşteşugăreşti, dar supus
promulgării puterii politice. Aceste acte reprezentau Constituţia
după care se desfăşura întreaga activitate şi viaţă a asociaţiilor.
Autorii volumului de documente din arhiva sibiană referitoa-
re la comerţ şi meşteşuguri argumentează că referirile din statutul
de organizare a breslelor sibiene datat în anul 1376 se referă cu
predilecţie la Sibiu, unde sunt menţionate ca existând 19 bresle.
Aceste cifre, consideră autorii, sunt relevante pentru importanţa
Sibiului, în comparaţie cu alte oraşe din Europa vestică: Augs-
burg – 20 de bresle, Ulm – 17 bresle, Köln – 22 de bresle.60
conducerea breslelor
Modul de organizare şi funcţionare a breslelor era reglemen-

tat şi legiferat prin intermediul statutelor. Statutele din anul 1376
au reglementat cele mai de seamă probleme în legătură cu viaţa
economică şi juridică a breslei, cu alegerea starostilor şi rapor-
turile acestora cu membrii breslei, cu conducerea oraşului61 etc.
Acestea au rămas în vigoare aproape un secol, perioadă în care a
fost emis şi un număr deosebit de mare de privilegii comerciale.
Odată cu a doua treime a secolului al XVI-lea s-a înregistrat o
creştere foarte mare a solicitărilor de aprobare de noi statute.
Principalele puncte din statute se refereau la următoarele as-
pecte:
60
Comerţ şi meşteşuguri, p. 10.
61
Şt. Pascu, Meteşugurile, p. 86.
w sărbătorile nejustificate erau pasibile de pedeapsă;

w fiecare meşter era obligat să marcheze produsele cu o ştam-
pilă proprie62;
w salariile plătite calfelor trebuiau să fie aceleaşi în toate ateli-
erele.
Statutele de breaslă erau elaborate, dezbătute şi aprobate în
adunarea generală a breslei. în cadrul acesteia se dezbăteau toate
problemele majore de „politică externă”, precum şi problemele
interne, cum ar fi: primirea de noi meşteri, alegerea starostilor,
pedepsirea celor ce s-au făcut vinovaţi de încălcarea statutelor,
reglementarea procesului de producţie etc. Cea mai importantă
adunare a breslei era cea anuală, care se ţinea de regulă în prima
săptămână de după Crăciun, în ziua de Anul Nou. în cadrul aces-
tei adunări, starostii şi cenzorii citeau darea de seamă din anul
anterior asupra activităţii şi averii breslei. la aceste adunări par-
ticipau de obicei şi reprezentanţi ai autorităţilor orăşeneşti.
Membri ai breslei erau numai meşterii cu un atelier propriu,
cu una sau mai multe calfe, cu unul sau mai mulţi ucenici. Meş-
terul şi toţi membrii familiei sale se bucurau de drepturi cetă-
ţeneşti depline în cadrul oraşului63. însă la Cluj, în secolul al
XVI-lea, problema se punea invers: numai cei care se bucurau
de drepturi cetăţeneşti puteau revendica dreptul de a se înscrie
în breaslă, raţionamentul Magistratului clujean fiind următorul:
„...este vrednic de a fi primit în breaslă acel pe care îl acceptă ora-
şul, căci breslele ţin şi ele de oraş”64.
Membrii breslei erau chemaţi la adunare prin înştiinţare indi-
viduală pe tabla (albone) breslei. Tabla era prevăzută cu o cutie
62
Acest lucru devine într-adevăr obligatoriu abia din secolul al XVI-lea, când se
dă o ordonanţă pe această temă.
63
E. Molnàr, A Magyar társadalom története, Budapest, 1949, p. 124.
64
S. goldenberg, Clujul în sec. XVI. Producţia şi schimbul de mărfuri, p. 188
(Clujul în sec. XVI).
de bronz în care se afla convocatorul scris pe hârtie, cuprinzând

data adunării, ordinea de zi şi pedeapsa pentru cei care vor lipsi.
Cei care refuzau să participe la adunare erau amendaţi, amenda
constând în diverse cantităţi de ceară sau bani (circa 1-2 denari),
predate vistieriei breslei65.
Adunările ordinare ale breslelor erau în număr de patru pe
an şi, ori de câte ori era nevoie, se putea convoca o adunare ex-
traordinară. Starostii breslelor se alegeau în adunările anuale, ei
îndeplinind funcţii de coordonare economice, administrative,
juridice şi religioase. Iniţial erau doi, purtând nume diferite după
limba în care era redactat articolul de breaslă, ca magistri frater-
nitates, magistri caehae, seniores magistri, primari, magistri, Zech-
meister. Starostii trebuiau aleşi de adunarea tuturor meşterilor,
cu unanimitate de voturi şi, din această cauză, alegerile erau de
foarte multe ori prelungite cu două-trei zile. Această modalitate
de alegere era una menită să descurajeze orice împotrivire sau
apariţie a unor fracţiuni nemulţumite în cadrul breslei, ca urma-
re a impunerii unei majorităţi simple.
După cum arătam mai sus, starostii erau, iniţial, în număr de
doi, dar, odată cu sporirea numărului de meşteri breslaşi, cum a
fost cazul Sibiului în secolul al XV-lea, numărul lor a ajuns la pa-
tru-cinci. Cel mai în vârstă se numea staroste bătrân sau părintele
breslei (senior magistrarum, senior caehae, apa, Zechvater), iar cei-
lalţi erau numiţi „al doilea”, „al treilea”, „al patrulea” staroste. în
cazul în care numărul se limita la doi, atunci cel bătrân era numit
senior, iar cel tânăr junior66. Un astfel de caz poate fi şi cel întâl-
nit în cazul breslei arcarilor sibieni, unde, la sfârşitul secolului al
XV-lea, avem menţionaţi doi meşteri: Niclos Bogner şi Jung (juni-
65
Şt. Pascu, Meşteşugurile, p. 308.
66
Ibidem.
or) Niclos Bogner67, deşi, în acest caz, am putea avea de-a face cu
doi meşteri care provin din aceeaşi familie, întrucât ei nu sunt
individualizaţi ca meşteri, ci doar ca nume.
Decizia în cele mai importante probleme revenea seniorului,
ceilalţi starosti sau conducători ai breslei cu diferite funcţii, ca,
de altfel, orice membru al breslei, nu puteau refuza vreo sarcină
încredinţată de cel dintâi. Starostii trebuiau să fie bărbaţi cinstiţi,
respectabili şi cu experienţă şi care în trecut să nu fi avut păcate
şi să nu fi suferit condamnări:
...Gute erfahrene, aufrichtige, redliche, Männer so formals mit
keiner ofentlichen Sünde, Schaden und Lastern bestraft gewessen68.
După alegere, orice staroste trebuia să depună un jurământ
faţă de breaslă, în care erau incluse toate îndatoririle care îi reve-
neau faţă de oraş – prin supravegherea calităţii produselor, spre
a nu ieşi pe piaţă produse necorespunzătoare – şi faţă de breaslă
– obligându-se să supravegheze respectarea legilor acesteia, să
fie cinstit şi nepărtinitor, să militeze pentru cinstea şi onoarea
breslei69.
în mâna starostelui se aflau şi registrele de breaslă, anume cel
al şedinţelor sau al starostilor, cel al primirii şi confirmării uceni-
cilor şi cel al meşterilor şi al pedepselor. în atribuţiile părintelui
breslei mai intrau şi primirea şi repartiţia ucenicilor, ca şi exa-
minarea lucrării de măiestrie a candidaţilor la titlul de meşter.
Ei purtau şi sigiliul oficial al breslei – din cele trei oraşe care fac
obiectul studiului nostru nu cunoaştem decât pe cel al fierarilor
67
Quellen zur Geschichte Siebenbürgens aus sächsischen Archiven. Rechnungen
aus dem Archiv der Stadt Hermannstadt und der Sächsischen Nation, I. Band von
c.1380-1516, Hermannstadt, 1888, p. 49-50 (Rechnungen Hermannstadt).
68
E. Sigerius, Vom alten Hermannstadt, Sibiu, 1922, p. 113.
69
sibieni din secolul al XVIII-lea70. Starostele mai avea şi atribuţii

judecătoreşti, atât în ceea ce priveşte problemele economice ivi-
te în rândul breslei în procesul de producţie, cât şi în domeniul
problemelor personale ale meşterilor. în cazul în care aceste pro-
bleme depăşeau atribuţiile şi competenţa starostilor, cazul era
judecat de adunarea generală, care putea pronunţa sentinţa. Cât
timp se dezbătea cazul, cel împricinat părăsea sala, pentru a nu
influenţa în nici un fel decizia, nici măcar prin simpla sa prezen-
ţă, iar sentinţa să fie cât mai nepărtinitoare71.
Starostii se mai ocupau şi de alte probleme mai importante
ale breslei, cum ar fi îngrijirea altarului breslei, a iazurilor, a pă-
mânturilor şi a celorlalte bunuri imobile ale breslei, precum şi
de aprovizionarea, întreţinerea şi apărarea turnului şi a curtinei
sau a porţiunii de centură de fortificaţie încredinţată breslei. Pe
lângă obligaţii, starostii se bucurau şi de câteva avantaje: ei îşi ale-
geau primii ucenicii şi calfele, ocupau întotdeauna locul cel mai
bun în târg şi primeau o compensaţie în bani, de câţiva florini pe
an, pe lângă o parte a taxelor percepute pe certificatele ucenicilor
şi calfelor72.
Este clar că starostii nu se puteau ocupa singuri de o aseme-
nea multitudine de sarcini, fiind ca atare sprijiniţi în activitatea
lor de o serie de ajutoare alese din rândul meşterilor. în ordinea
importanţei, primul ar fi părintele calfelor (pater sodarium, logen-
yek atya, Knechvater), ales de adunarea breslei73. Acesta primea
practic toate atribuţiile starostelui privitoare la calfe, îndrumând
70
D. Ivănuş, Tipare sigilare de breaslă din colecţia Muzeului de Istorie din Sibiu, în
RM, XXX, nr. 2, 1993, p. 62; vezi nr. inv. M. 5464, Muzeul de Istorie Sibiu.
71
72
Ibidem.
73
Ibidem, p. 305.
pe acestea în toate problemele economice, sociale şi morale, con-
ducând adunările lor, căutând loc de muncă acelor calfe care îşi
efectuau călătoria de calfă, pronunţând şi încasând onorurile
aidoma starostelui şi, în ultimă instanţă, fiind supraveghetorul
calfelor.
Părintelui calfelor îi urmau, în ordinea importanţei, meşterii
controlori (Schaumeister) şi consiliul meşterilor celor mai bătrâni
(Alterschaft), aceştia din urmă constituind un fel de consiliu per-
manent al starostelui. Breasla mai avea un notar (notarius) care
întocmea procesele-verbale ale adunărilor, redactând în acelaşi
timp şi certificatele de ucenicie şi cele de moralitate ale calfelor
călătoare, ţinând contabilitatea şi purtând corespondenţa. Iniţial,
funcţia era îndeplinită de cel mai tânăr staroste, apoi ea i-a reve-
nit unuia dintre meşterii tineri, de obicei celui mai cult, care era
remunerat pentru serviciile aduse, iar pentru fiecare certificat, fie
de ucenicie, fie de moralitate, primea o cotă-parte din taxele per-
cepute de breaslă. în sfârşit, mai exista meşterul tânăr (Jungster
Zechmeister), care nu era ales, ci era ultimul venit în breaslă, ră-
mânând în această funcţie până când o calfă trecea examenul de
măiestrie, devenind meşter breslaş. Meşterul tânăr se îngrijea de
buna desfăşurare a adunărilor breslei, de altarul acesteia şi servea
masa la ospeţele breslei. Deci acestuia îi reveneau misiunile cele
mai ingrate, fapt ilustrat mai târziu şi de plângerile acestor meş-
teri către Magistratul oraşului74.
Mai exista o atribuţie nemenţionată anterior, dar de mare im-
portanţă: cea a administrării averii breslei. Aceasta era inventari-
ată cu ocazia schimbării starostilor, starostele vechi dând soco-
teală în faţa adunării pentru felul cum a administrat sumele obţi-
nute din activităţile membrilor breslei. Ca o dovadă că fondurile
74
E. Sigerius, op. cit., p. 116.
breslelor puteau fi uneori considerabile, stă şi faptul că, în anii

1528, 1532 şi 1543, laszlo Schmidt primeşte pentru lucrările
sale efectuate în contul Magistratului Sibiului suma totală de 73
de florini de aur75. Pe de altă parte, cheltuielile pentru obţinerea
cetăţeniei şi pentru a fi primit în breaslă, cumulate, se ridicau, în
secolul al XVI-lea, la suma de 318 denari, bani care reprezentau
contravaloarea ospăţului de primire în breaslă şi taxele achitate
Magistratului şi breslei. Deci, dacă numai aceste taxe erau aşa de
mari, putem să presupunem că averea breslei fierarilor sibieni în
această perioadă era una destul de importantă.
Tot cu prilejul schimbării starostilor se înmânau şi documen-
tele din lada breslei76 şi cheile acesteia, citindu-se încă o dată sta-
tutele, pentru ca nimeni să nu poată invoca ulterior necunoaş-
terea lor. Fiind recunoscute de oficialităţile oraşului şi de legile
statului, breslele aveau, deci, statut de persoană juridică. Implicit
puteau dispune de bunuri mobile şi imobile. Aceste bunuri, care
constituiau averea breslei, nu apar de la început, primele menţi-
uni referitoare la ele datând din secolul al XIV-lea. într-o primă
fază foarte modeste, aceste averi cresc pe măsura dezvoltării bres-
lelor. Bunurile provin din veniturile regulate, din taxele plătite
de tinerii ucenici la primirea lor în breaslă, de calfe, la declararea
lor ca meşteri, şi de meşteri, sub forma cotizaţiilor anuale. Tot o
sursă de venit o reprezentau şi sumele provenite din numeroase-
le amenzi aplicate ucenicilor, calfelor şi chiar meşterilor, pentru
diferite abateri de la statut, sau cele provenite din vânzarea pro-
duselor confiscate de meşterii controlori. Banii lichizi erau de-
75
DJAN, Sibiu, fond: Primăria (Magistratul) oraşului şi scaunului Sibiu. Socoteli
economice, R.I, nr. 5, 10.
76
Din păcate, lăzile de breaslă ale breslelor producătoare de armament nu s-au
păstrat. în colecţia Muzeului din Braşov există doar o ladă atribuită breslei fiera-
rilor.
puşi în lada breslei, alături de documentele importante. Aceasta
avea de obicei două lacăte cu două chei diferite, fiecare dintre ele
fiind încredinţată unuia dintre starosti. lada era iniţial păstrată
în casa starostelui, dar, mai târziu, când breslele au dispus de case
proprii, aceasta ocupa un loc de cinste în una din camere, având
aproape o valoare mistică – starostii depuneau jurământul în faţa
ei. Pe lângă bunurile mobile, breslele armurierilor mai deţineau
şi bunuri imobile, adică proprietăţi funciare: grădini, heleştee,
fâneţe, pământuri arabile, case în oraş.
funcţiile breslelor
Organizarea atât de severă şi de complexă a breslelor de meş-

teşugari a avut drept scop îndeplinirea unor funcţii cerute de
organizarea întregii societăţi din acea perioadă. Datorită acestei
organizări rigide, breslele au fost în stare să răspundă rolurilor ce
le reveneau: economic, social, politico-militar şi, nu în ultimul
rând, religios.
a. Funcţia economică
Cea dintâi grijă a breslelor, dar şi a oficialităţilor, era să asigure
o producţie suficientă, de calitate corespunzătoare şi la preţuri
potrivite. Pentru un produs necorespunzător din punct de vedere
calitativ nu era răspunzător numai meşterul respectiv, ci întreaga
breaslă. De aceea, breasla avea grijă ca produsele care se vindeau
la mare distanţă de locul de producţie să fie executate cu cea mai
mare atenţie. Aceasta nu era numai o chestiune de onoare a bres-
lei, ci şi una de natură materială extrem de importantă: câştigul
meşterului şi al breslei, prin învingerea concurenţei77. Aceste in-
77
Şt. Pascu, Meşteşegurile, p. 321.
terese conjugate explică dispoziţiile tuturor statutelor de breaslă,

începând cu cele din 1376, privitoare la calitatea produselor.
Pentru asigurarea calităţii produselor se luau diferite măsuri,
unele generale, valabile pentru toate breslele (controlul periodic
al produselor), altele speciale, numai pentru anumite meşteşu-
guri (imprimarea semnului meşterului sau a sigiliului breslei).
Pentru breslele producătorilor de armament din Sibiu nu a exis-
tat obligativitatea marcării produselor cu semn personal de meş-
ter şi, de aceea, se cunosc doar trei astfel de semne, şi acelea fără
posibilitatea atribuirii lor. Se poate spune că, fiind vorba de pro-
duse supuse unor reglementări speciale şi, de multe ori, interzise
la comercializare în exteriorul Transilvaniei, cei mai mulţi meş-
teri producători de arme nu îşi marcau toate produsele, pentru a
înlesni astfel comerţul de contrabandă, atestat şi de documente-
le vremii.
Tot în vederea asigurării calităţii produselor, controlorii bres-
lei circulau prin târg cercetând mărfurile. Pentru a asigura satis-
facerea nevoilor de consum intern, breslele şi oficialitatea luau
măsuri în privinţa aprovizionării cu materii prime în cantităţi
suficiente pentru toţi meşterii. Pentru aceia care făureau arme,
materia primă principală era minereul de fier, fierul şi oţelul. în
Transilvania, mine de fier funcţionau la Rimetea, Hunedoara,
ghelar, Vaşcău (Bihor) şi la Mădăraş (Scaunul Ciuc)78. Este de
presupus că materia primă necesară meşterilor saşi sibieni şi bra-
şoveni provenea nu numai din minele de pe pământul crăiesc,
ci şi din altă parte, mai ales din Ţara Românească – pentru anul
1538, voievodul Ioan Zapolya interzice importarea minereului
de fier şi a unor produse din fier din afara Transilvaniei79, probabil
78
D.C. giurescu, A. Pănoiu, Feronerie veche românească, Bucureşti, 1967, p. 11.
79
DJAN, Sibiu, Z.U., I, nr.52.
ca o măsură protecţionistă a producţiei transilvănene. Corobo-
rând acest fapt cu existenţa, în Muntenia, a unor toponime care
sugerează prezenţa, dincoace de Carpaţi, a unor mine de fier,
cum este cazul Buneştilor de Fier (moşie aflată în Argeş şi închi-
nată episcopiei de Argeş de soţii Preda şi Stanca Milcoveanu)80,
putem trage concluzia că necesarul de minereu de fier şi de lupe
de fier al meşterilor sibieni era procurat şi de dincolo de Carpaţi,
din imediata apropiere a acestora.
Pentru ca breslele să-şi îndeplinească adevăratele lor rosturi
economice, era necesar, în primul rând, nu numai ca armele să
fie produse în cantităţi suficiente, ci şi ca acestea să poată fi cum-
părate. Pe această linie, dietele Transilvaniei au fixat în nenumă-
rate rânduri preţuri unice la aceste articole cu caracter special şi
supuse unui permanent control81.
b. Funcţia socială
legăturile sociale dintre membrii breslei erau foarte puter-
nice. Petrecerile organizate cu prilejul primirii noilor membri în
breaslă, a primirii ucenicilor, erau ocazii de veselie pentru toţi
membrii breslei, cea mai frumoasă serbare având loc cu prilejul
alegerii starostilor, când participau toţi meşterii împreună cu so-
ţiile lor82.
80
DIR, XVI, B3, p. 43, nr. 54.
81
Şt. Pascu, Meşteşugurile, p. 323. Fixarea preţurilor maximale la vânzarea produ-
selor era practicată şi de bresle în vederea înlăturării concurenţei între meşterii
din cadrul aceleaşi bresle. Avem un exemplu în acest sens în Italia, unde, la 22 mai
1248, toţi meşterii armurieri din genova şi-au dat acordul pentru angajarea unor
meşteri din afara oraşului şi pentru stabilirea unor preţuri valabile pe o perioadă
de 5 ani ale diferitelor piese componente ale armurii. St. A. Epstein, Wage, Labor
and Guilds in Medieval Europe, Chapel Hill and london, 1991, p. 70-71.
82
Când un meşter breslaş se găsea la strâmtoare, breasla îl ajuta

cu bani din lada ei sau cu materii prime din rezervele pe care le
avea. Breasla se îngrijea şi de meşterul bolnav, acordând familiei
acestuia, pe perioada bolii, împrumuturi plătibile după însănă-
toşire83.
Breslele aveau grijă cu stricteţe ca nici un membru al comuni-
tăţii să nu le facă de ruşine şi, drept garanţie a calităţilor etice, încă
din momentul primirii, se avea în vedere caracterul pretendentu-
lui. Era pretinsă cucernicia, prin care, în sens larg, erau înţelese
ordinea, onestitatea, loialitatea. Cel care tulbura armonia (acuza
un meşter de minciună, îi arunca la mânie vorbe grele) era aspru
pedepsit84. în statutul fierarilor din Sibiu din anul 1514, aceste
lucruri erau pedepsite cu o amendă de 4 livre de ceară85. grija
breslei faţă de membrii săi se manifesta şi cu prilejul înmormân-
tării, meşterul decedat fiind înmormântat pe cheltuiala breslei,
lucru valabil, chiar în multe cazuri, şi pentru membrii familiilor
breslaşilor86. Prin aceste măsuri, breasla acţiona ca un adevărat
sindicat modern şi realiza o eficientă protecţie socială.
c. Funcţia politico-militară
Odată cu întărirea economică a breslelor şi cu sudarea rân-
duielilor lor, ele devin o forţă politică şi militară importantă. De
la sfârşitul secolului al XIV-lea, când Sigismund de luxemburg
(1387-1437) dispune întărirea oraşelor şi înconjurarea lor cu zi-
duri de apărare, acestea au fost încredinţate spre întreţinere, înar-
83
Ibidem, p. 326.
84
R. Rösler, Beitrag zur Geschichte des Zünftwesens. Älteres Zünftwesen in Herman-
nstadt bis zum Jahre 1526, Hermannstadt, 1912, p. 36.
85
DJAN, Sibiu, Z.U., I, nr. 32; I.M. Ţiplic, Un statut din 1514 al breslei fierarilor din
Sibiu, în ICSUS, IV, 1997.
86
mare şi apărare breslelor. Cât de bine erau dotate turnurile, basti-
oanele şi zidurile oraşelor o dovedeşte, în cazul Sibiului, şi faptul
că, din 1241 şi până în 1848, cetatea nu a căzut niciodată în lup-
tă87. Acest lucru se răsfrânge pozitiv asupra activităţii breslelor
producătoare de armament din Sibiu, în sarcina cărora a căzut
dotarea cu arme a cetăţii, care însemna săgeţi, arbalete, arcuri,
scuturi, săbii şi, mai târziu, arme de foc. în secolul al XIV-lea, fie-
rarii deţineau, împreună cu breslele aurarilor şi ţesătorilor, apă-
rarea turnului Heidenberg. la sfârşitul secolului al XV-lea, mai
exact în 1493, fierarii aveau în grijă un turn al cărui inventar era
format din 6 archebuze, 8 puşti de mână, 75 kg de pulbere, 12
arbalete, 400 de săgeţi pentru arbalete, 2 butoaie cu săgeţi pen-
tru arc, 2 platoşe88. Două secole mai târziu, întâlnim în aceeaşi
formaţie breslele mai sus menţionate, dar acum având fiecare un
turn propriu, apărând şi bastionul Soldisch. Căpitanii desemnaţi
pentru apărarea bastionului au fost aurarul gaspar, fierarul Lassel
şi ţesătorul Andrei89.
în anul 1492, breasla arcarilor sibieni avea singură un turn,
fiind depozitate în el următoarele arme: 10 puşti de mână (ar-
chebuze), 25 de funţi de pulbere, 2 îmblăcie de fier, 1 000 de să-
geţi de arbaletă90. Pentru anul 1575, avem atestate în inventarul
turnurilor Sibiului următoarele bresle ce deţineau fiecare câte un
turn: fierarii, săgetarii cu pieptănarii şi săbierii. Turnul fierarilor
era dotat cu următoarele arme: 1 tun falconete simplu (calibru
mic), 15 archebuze, 12 puşti de mână, 7 butoaie cu pulbere, 9
halebarde, 1 platoşă şi 6 armuri. Săgetarii şi pieptănarii aveau
87
88
DJAN, Sibiu, Documente foi volante, U. II, nr. 547.
89
Ibidem, U.IV, nr. 746.
90
Ibidem, U.II, nr. 518.
următorul inventar în turn: 2 archebuze, 2 archebuze mici (de

jumătate), 2 archebuze scurte, 2 puşti de mână, 3 butoaie cu pul-
bere şi 1 platoşă. Turnul săbierilor era cel mai sărac, având doar 2
archebuze, şi probabil s-a desfiinţat puţin mai târziu91.
Breslele erau deosebit de indicate pentru apărarea cetăţii, fi-
ind organizaţii disciplinate şi pe timp de pace. Membrii breslei
erau obligaţi să facă exerciţii de tras cu arcul şi cu arbaleta, iar
interesul pentru aceste exerciţii era întreţinut prin organizarea
de concursuri pentru care oraşul dona importante premii în pos-
tavuri şi bani92. în plus, o dată pe an, avea loc trecerea în revistă a
breslaşilor apţi să poarte arme, care erau obligaţi să apară echipaţi
cu arc, arbaletă, sabie şi lance sau cu puşcă şi platoşă93. Tot acest
echipament costa în anul 1594 opt florini, din care, pentru lance
45 de denari, pentru spadă 1,90 florini, pentru coif 20 de denari,
restul fiind pentru armele de foc94. Meşterul breslaş era obligat
prin statut să fie mereu pregătit de luptă. Astfel, în statutul fiera-
rilor sibieni din anul 1514, se spunea clar că pretendentul la titlul
de meşter trebuia să facă dovada deţinerii unei gutte pux zwm
czyll95. Totodată, meşterii din breslele producătoare de arme din
Sibiu, pe lângă obligaţia de a presta serviciul de garnizoană, mai
trebuiau să predea, contra plată, evident, o anumită cotă de arme
municipalităţii oraşului96.
91
Ibidem, U.V, nr. 886.
92
Fr. Teutsch, Sibiul în prejma anului 1500, vol. I, p. 108. g. Seivert, Die Stadt
Hermannstadt, p. 69.
93
R. Rösler, op. cit., p. 54.
94
Şt. Pascu, Meşteşugurile, p. 335. Comparativ, dăm valoarea unor piese de arma-
ment la sfârşitul secolului al VIII-lea: o spadă – 60 denari; un coif – 72 denari; o
lance şi un scut – 14 denari. Cf. Ov. Drimba, op. cit., p. 479.
95
DJAN, Sibiu, Z.U., I, nr. 32.
96
Ameninţarea tot mai evidentă a unei invazii turceşti de mari
proporţii a obligat oficialităţile oraşului Braşov să elaboreze, încă
din anul 1491, un regulament, care, pe lângă prevederile inter-
ne ale fiecărei bresle cu privire la apărarea fortificaţiilor oraşului,
prevedea obligaţiile cetăţenilor în timpul unui asediu. Fiecare
bărbat era dator să posede următoarele arme: o archebuză, o sa-
bie, un arc şi o lance de tipul celor care se foloseau la vânarea
mistreţilor. Fiecare poartă urma să fie apărată de 50 de oameni
cu armele lor, iar bastioanele din colţuri, de câte 10 oameni. la
fiecare poartă şi fiecare bastion era obligatoriu să fie prezent un
meşter specialist în confecţionarea armelor de foc, ceea ce indică
pentru această perioadă un număr de cel puţin opt meşteri din
această specialitate97.
Implicarea breslelor armurierilor în dotarea, întreţinerea şi
apărarea fortificaţiilor oraşului Cluj respectă tipicul existent şi în
celelalte oraşe puternice din centrul şi sudul Transilvaniei. Forti-
ficaţiile Clujului în secolul al XVI-lea erau constituite din ziduri
crenelate, prevăzute cu turnuri şi bastioane puternice, încredin-
ţate spre apărare breslelor. Avem atestată în Cluj, pentru secolul
al XVI-lea, existenţa unui turn al fierarilor şi unul al săbierilor
(cunoscut şi sub numele de Poarta Turzii, Tordaer Tor)98. Primul
se afla în capătul străzii Heilligeistgasse (strada Petroşani), în apro-
pierea intersecţiei acesteia cu strada Kinizsigasse (strada Pavel
Chinezu), iar al doilea, cel al săbierilor, se afla în capătul străzii
Tordaergasse (strada Universităţii), în apropierea bisericii iezuiţi-
lor99. Faptul că una din porţile oraşului se afla în apărarea săbieri-
97
Fr. Müller, Deutsche Sprachdenkmäler aus Siebenbürgen, Sibiu, 1846, p. 124.
98
S. goldenberg, Clujul în sec. XVI, p. 211-212; P. Niedermaier, Der mittelal-
terliche Städtebau in Siebenbürgen, im Banat und im Kreischgebiet, Teil I. Die
Entwiklung vom Anbeginn bis 1241, Heidelberg, 1996, p. 136-137, fig. 107.
99
P. Niedermaier, op. cit., p. 137.
lor arată, cât se poate de clar, că breasla, la data respectivă, avea o

situaţie economică foarte bună, care îi putea permite întreţinerea
unui turn aşa de important în geografia fortificaţiilor cetăţii.
Pe lângă prevederile din statutele breslelor cu privire la obli-
gaţiile militare100 ale membrilor, producătorilor de arme li se
cerea să asigure cu armament mai întâi turnurile oraşului, fiind
de asemenea obligaţi să asigure şi repararea acestui armament.
în anul 1502, fiecare breaslă avea impusă o contribuţie de 50 de
denari pentru întreţinerea fortificaţiilor, dar, în 1517, ludovic al
II-lea îi scuteşte pe clujeni de această taxă pentru ca aceştia să-şi
poată reface şi completa sistemul de fortificaţii101.
în acest context foarte important apare documentul din 11
septembrie 1556 care reglementează modul şi locul de care răs-
pundea fiecare breaslă în cazul unui atac asupra Sibiului. Docu-
mentul este important şi pentru că ne arată o oarecare ierarhie a
breslelor, în funcţie de zona pe care au primit-o în administrare
şi apărare. Astfel, la Poarta Turnului sunt desemnaţi croitorii, la
bastionul din faţa Porţii Ocnei sunt alocaţi pantofarii, la bastio-
nul de la poarta Cisnădiei, breslele măcelarilor, şelarilor şi frân-
ghierilor, la bastionul de pe dealul Heyden (Soldisch) breslele
aurarilor, fierarilor (condusă de lassel) şi ţesătorilor etc.102
100
Fiecare meşter breslaş era obligat să facă de strajă sau să participe la luptă.
în caz de refuz, era pedepsit prin plata unei amenzi echivalente cu taxa de
admitere în breaslă sau chiar era exclus din breaslă. în timp de pace, turnul era
păzit ziua de un meşter, iar noaptea de doi meşteri (DJAN, Cluj, Protocoalele
oraşului Cluj, 1585-1605, p. 240). în timp de război, meşterii erau obligaţi să
se îndrepte spre turnul încredinţat în apărare de îndată ce primeau ordin în
acest sens din partea judelui. Pentru mai multe detalii, vezi R. Rösler, op. cit.,
passim; g. Rajka, A kolozsvari szaboczek története, Cluj, 1913; Şt. Pascu, Meş-
teşugurile, p. 327-335; S. goldenberg, Clujul medieval, p. 95 sqq.
101
S. goldenberg, Clujul medieval, p. 42.
102
Comerţ şi meşteşuguri, p. 368-369.
Pe lângă funcţiile militare, breslele au îndeplinit de multe
ori, prin intermediul starostilor lor, şi funcţii politice. în Tran-
silvania, spre deosebire de germania, influenţa meşteşugarului
asupra administraţiei politice s-a menţinut în permanenţă şi s-a
accentuat tot mai mult prin unirea tot mai strânsă a breslelor.
Aceste circumstanţe explică faptul că, în regulamentul breslelor
din 1376, găsim o dispoziţie referitoare la influenţa politică pe
care acestea o exercitau. Documentul sus-menţionat atestă clar
faptul că influenţa breslelor trecea de graniţele domeniului eco-
nomic, deoarece meşterii de breaslă, care aveau îndatorirea de a
participa la adunările de scaun având loc de patru ori pe an, nu
participau numai la rezolvarea problemelor de natură economi-
că, ci şi a celor ce priveau bunăstarea obştească103.
Această influenţă a crescut şi mai mult, când, la sfârşitul se-
colului al XV-lea, după reunirea scaunelor şi districtelor săseşti,
până atunci separate, într-o naţiune politică unitară, şi breslele
au creat o unitate organică ca urmare a unei vieţi economice si-
milare104.
d. Funcţia religioasă
Breasla nu reprezenta numai o comunitate social-economică,
ci şi o comunitate religioasă. Pe planul religios şi al moravurilor,
influenţele ei au fost la fel de importante şi de profunde ca şi în
plan economic. Chiar şi numai numeroasele amenzi în ceară per-
cepute pentru majoritatea delictelor de mai mică importanţă ne
arată că relaţiile breslelor cu biserica erau destul de strânse.
Breslele aveau de obicei un altar propriu unde, de sărbători,
cu ocazia slujbei, dar mai ales de ziua sfântului protector, se ar-
103
DJAN, Sibiu, Z.U., I, an 1376 XI 9, nr. 3.
104
deau lumânările până la capăt şi se oficia slujba. Pentru breslele

sibiene, existenţa altarelor de breaslă este atestată, dar fără men-
ţiunea sfântului protector105.
Participarea la slujbele religioase era obligatorie. Fiecare
breaslă deţinea o strană proprie, denumită după numele breslei
şi separată de ale celorlalte, unde meşterii trebuiau să se aşeze în
funcţie de rang106.
Diversele statute ale breslelor conţin dispoziţii exacte în ceea
ce priveşte prilejurile în care trebuiau citite liturghiile. Fierarii
sibieni, în statutul din 1514, au reglementat aceste aspecte, ei
ţinând anual trei slujbe religioase ca laudă Domnului şi Maicii
Sale Fecioara Maria (Gott zu lob und seiner gebenedeytter mutter
Jungfraw Marie)107.
O altă activitate religioasă o constituiau procesiunile fune-
rare, la care breslele luau parte in corpore, la toate breslele fiind
o tradiţie ca membrii să poarte în alai solemn la groapă pe to-
varăşul decedat. Neglijarea acestei obligaţii era pedepsită cu o
amendă în ceară. Prima reglementare în acest sens a şi fost făcută
în regulamentele pentru fierari şi tăbăcari: funerum sepulturam
negligens libram cerae dabit pro emenda, respectiv sepulturam vero
funeris negligens vndecin denarios ammittet108.
Problema religioasă îşi pierde tot mai mult din importanţă în
decursul timpului în favoarea prevederilor economice, sociale şi
politice, dovedind că, pe măsură ce se dezvolta producţia, intere-
sele meşterilor nu mai converg cu cele ale bisericii, încercându-
se o ieşire de sub influenţa acesteia109.
105
106
107
Ibidem, p. 78.
108
Vezi supra, nota 63.
109
Ucenicii, calfele şi meşterii
Ascensiunea în cadrul breslelor, precum şi pătrunderea în

breaslă, nu erau deloc simple, necesitând ani lungi şi grei de pre-
gătire, privaţiuni şi umilinţe. încă din fragedă copilărie, fiii de
meşter erau educaţi pentru a prelua atelierul tatălui, fiind obiş-
nuiţi cu mediul şi cu munca în cadrul meşteşugului. Statutele nu
vorbesc clar despre vârsta la care un tânăr intra în ucenicie, ele
specificând de obicei că trebuie să fie mărişor110, probabil vârsta
aceasta fiind de 10-12 ani111. înainte de a fi primit în ucenicie,
un astfel de tânăr trebuia să parcurgă în atelierul meşterului o
perioadă de probă (două-trei săptămâni), pentru testarea apti-
tudinilor sale. Nici un meşter nu avea dreptul să ţină un ucenic
neangajat peste timpul stabilit de probă, sub pedeapsa achitării
unei amenzi în valoare de 1 florin şi a 2 litre de ceară plătite pen-
tru lada breslei112.
Spre sfârşitul secolului al XVI-lea, breslele din Sibiu şi Braşov
introduc reglementări restrictive la adresa primirii în breaslă a ce-
lor de origine maghiară. în acest sens, trebuie menţionat procesul
din anii 1575-1576 dintre aurarii sibieni şi cei din Cluj, privind
refuzul primilor de a primi ucenici şi calfe de origine maghia-
ră113. Pentru ilustrare, redăm câteva rânduri din acuzaţiile aduse
de clujeni meşterilor sibieni: „...adversarii noştri neagă statutul
lor şi anume că n-ar fi stabilit în statut şi n-ar fi hotărât nicicând
110
Ibidem, p. 266.
111
Statutele săbierilor din Bologna stabileau că un ucenic trebuia să aibă cel
puţin 8 ani şi aceasta reprezenta limita inferioară de vârstă. Aceşti ucenici pu-
teau să servească într-un atelier aproximativ 5 ani, pe cheltuiala lor, sau 7 ani,
pe cheltuiala stăpânului. St. A. Epstein, op. cit., p. 104, 109.
112
113
să nu dea de lucru nici unei calfe maghiare mai mult de 14 zile şi

să nu primească în ucenicie copii de naţionalitate maghiară”114.
Aceste probleme au apărut pe fondul complex al conflictelor
de idei dintre confesiunile protestante existente în Transilvania
(luterani, calvini, unitarieni), conflicte care s-au repercutat şi în
domeniul economic, nu doar în cel social şi cel politic.
O altă condiţie pentru primirea la învăţătură a unui tânăr era
aceea referitoare la origine, candidaţii trebuind să provină din fa-
milie de oameni cinstiţi şi din „căsătorii legitime” (de thoro conju-
gali). în faza de început, acest lucru putea fi dovedit cu doi mar-
tori, însă mai târziu se va cere certificat de naştere, care să ateste
că provin dintr-o „adevărată şi legitimă căsătorie” (vero et legitti-
mo thoro habeatur matrimonium), aşa cum se specifica în statutul
din 12 noiembrie 1484 al breslei reunite a arcarilor, săbierilor,
scutarilor şi şelarilor din Cluj115, statut care a avut ca model sta-
tutul pintenarilor şi săbierilor din Sibiu. Odată trecută proba de
aptitudini, ucenicul putea fi angajat de meşter în schimbul unei
taxe în bani sau în natură. Această taxă variază de la breaslă la
breaslă şi, mai ales, de la perioadă la perioadă. în Sibiu, uceni-
cii plăteau iniţial 4 florini, pentru ca, în secolul al XVII-lea, să se
ajungă la 12 florini116.
Anii de ucenicie nu erau aşa de uşor de îndurat, după cum se
poate deduce şi din prevederile statutare, care spun că pe perioa-
da celor patru ani de ucenicie, ucenicul putea fi folosit şi pentru
munci extraprofesionale circa două ore pe zi117. Deci ucenicul era
114
Ibidem, p. 459.
115
F. Zimmerman, Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbürgen,
vol. VII, Bucureşti, 1991, p. 374, nr. 4577. (Ukb)
116
117
Ibidem, p. 113.
Fig. 1. Certificat de calfă eliberat de Magistratul Sibiului (secolul al XIX-lea)

un fel de slugă în casa stăpânului său, pe care trebuia să-l slujească

cu cinste: să taie lemne, să aducă apa, să-i spele meşterului picioa-
rele în fiecare sâmbătă. Dacă era prins jucându-se în timpul lucru-
lui, care dura de obicei de la răsăritul şi până la apusul soarelui, ori
jucând cărţi sau zaruri în vreo cârciumă, era dus în faţa adunării
breslei, unde i se aplicau de la nouă lovituri de nuia în sus.
După terminarea uceniciei, ucenicului i se elibera un certifi-
cat de învăţare a meşteşugului, contra unei taxe de 25 de denari.
Pe baza acestui certificat, ucenicul eliberat putea fi angajat calfă.
Noua calfă era primită în rândurile calfelor cu un ceremonial ce
se sfârşea cu o masă, numită „paharul de tovărăşie” şi care era
destul de costisitoare: 50 de covrigi, pâinea necesară, o friptură
şi o vadră de vin118. Calfa cea nouă ţinea o cuvântare, apoi bea
trei pahare de vin, unul pentru ţară, al doilea pentru oraş şi al
treilea pentru breaslă. Odată recunoscută, calfa avea două posi-
bilităţi: să rămână la meşterul de la care a învăţat meseria sau să
ia drumul pribegiei, să-şi facă timpul de călătorie (Wanderjahre)
în oraşele unde meşteşugul respectiv era mai dezvoltat, în scopul
de a şi-l însuşi mai bine.
Oraşul în care era cel mai bine dezvoltat meşteşugul făuri-
rii armelor era Nürnberg şi avem atestată prezenţa în secolul al
XVI-lea, mai exact în jurul anului 1530, a unui meşter pe nume
Valentin zis Transilvăneanul (Valentin Siebenbürgen), care, în
urma efectuării călătoriei de breaslă în acest oraş, este posibil să
se fi decis să se stabilească aici, căsătorindu-se cu fiica meşterului
său, Wilhelm de Worms119. locul de origine al acestui personaj
nu poate fi stabilit cu certitudine, dar, pornind de la ideea că în
Transilvania existau două centre mari ale producţiei de arme, se

118
A. von Reitzenstein, Ein Harnisch Valentin Siebenbürgen in franzözischen Muse-

119
umbesitz, în WuK, III Folge, 15/1972-1973.

poate avansa ipoteza originii braşovene sau sibiene a calfei. Se
pare că acest Valentin era specializat în făurirea de armuri, iar
menţionarea sa este legată de un astfel de articol care poartă mar-
ca sa de control pe toate componentele (un coif din profil cu po-
doabă de crini şi iniţialele V.S.). Timpul obligatoriu de călătorie
era de doi-patru ani, fiind scutite doar calfele bolnave sau cele
care preluau atelierul după moartea părinţilor.
Obligativitatea anilor de drumeţie a fost introdusă după anul
1512. Ţinta acestor călătorii a fost cu predilecţie spaţiul german,
fiind interzis cu desăvârşire ca o calfă să îşi facă această călătorie
în Moldova sau în Ţara Românească.120
După întoarcerea din călătorie, calfele susţineau examenul de
meşter, fiind obligate să prezinte certificatul de naştere, pentru a
certifica naşterea din căsătorie legitimă, certificatul de ucenicie,
certificatul de moralitate şi certificatul de călătorie. Conform aces-
tor dovezi, calfa era declarată cetăţean al oraşului şi se putea pre-
zenta la examenul propriu-zis, care consta dintr-o probă practică,
o lucrare de măiestrie sau capodoperă. lucrarea trebuia executată
prin propriile puteri ale calfei, fără nici un ajutor străin. în cazul
breslei fierarilor era ceva mai lejer, meşterul care supraveghea lu-
crarea avea voie să ajute calfei la baterea fierului cu ciocanul, dar
fiindu-i interzis să-i dea vreo indicaţie, sub pedeapsa amenzii de
2 florini121. lucrarea isprăvită era prezentată breslei, care alegea o
comisie de examinare; aceasta aproba sau respingea lucrarea. în
ultimul caz, calfa primea o prelungire a termenului, dar plătea între
50 de denari şi 1 florin pentru fiecare săptămână de întârziere122.
Pentru a fi primit în breaslă şi pentru a se bucura de toate
drepturile unui meşter breslaş, candidatul trebuia să mai înde-
120
121
122
Ibidem, p. 285.
plinească unele „formalităţi”, destul de costisitoare. în primul

rând, trebuia să dea o masă meşterilor din breasla respectivă. S-a
păstrat descrierea unei asemenea mese, care merită să fie redată
pentru „coloritul” ei. Este vorba despre patru feluri de mâncare,
după cum urmează:
w primul fel – prăjitură cu chimen şi doi claponi cu orez;
w felul doi – diferite fripturi, şi anume: un purcel umplut, o
gâscă, un clapon, patru găini umplute, cinci funţi de muşchi de
porc, opt funţi de muşchi de vacă, muşchiul şi jumătatea dinapoi
a unui iepure;
w felul trei – varză cu carne;
w felul patru – orez cu lapte şi jumări;
w fructe.
Pe lângă cele patru feluri de mâncare, se bea vin în valoare
de 2 florini. Dacă noul membru nu putea da o asemenea masă,
trebuia să plătească 12 florini din care meşterii urmau să-şi pre-
gătească singuri masa123.
Pentru a deveni membru al breslei, candidatul mai trebuia
să îndeplinească o condiţie, şi anume să se căsătorească. Acest
lucru era obligatoriu din două motive: pe de o parte, pentru a
asigura tihna familiei meşterilor şi moralitatea breslei, şi, pe de
altă parte, pentru ca meşterii să-şi poată căsători fiicele. După ce
se constata că tânărul meşter îndeplinea toate condiţiile, el era
primit în breaslă şi putea să-şi deschidă atelier124.
123
Ibidem, p. 286.
124
Capitolul III
BrESlElE DIn SIBIU, BRAŞoV ŞI clUJ
Breslele din Sibiu
De la început trebuie specificat că, cel puţin pentru perioa-

da timpurie a breslelor, meşterii fierari erau cei care produceau
arme. Deşi munca fierarului era indispensabilă confecţionării
uneltelor agricole şi casnice, totuşi, obiectul principal al prelu-
crării metalelor erau armele – în primul rând, spade, coifuri şi
platoşe. O diversificare a meşteşugurilor are loc abia după ce
condiţiile economice şi necesităţile înzestrării cu armament ale
oraşelor au crescut. Datorită acestor factori, care au dus la supra-
comenzi, au apărut, mai întâi, branşe ale săbierilor, scutarilor şi ar-
carilor, care mai târziu, când şi-au consolidat situaţia economică,
s-au constituit în bresle separate.
Cu privire la activitatea unor ateliere de fierărie şi de turna-
re a bronzului sau argintului, documentele scrise lipsesc pentru
perioada care ne interesează. Absenţa documentelor nu confir-
mă şi lipsa activităţii acestor ateliere, dovadă fiind descoperirile
arheologice realizate în această privinţă, care sunt susţinute şi de
câteva vagi indicii documentare125. Printre primele informaţii
125
în anul 1206, regele Andrei II îi numeşte pe locuitorii din apropierea loca-
lităţii Alba-Iulia – din satele Cricău, Ighiu şi Romos ca saxoni şi primi hospites
regni (Urkundenbuch I, nr. 17, p. 9-10; DIR. I, nr. 54, p. 32-33). Interesant este
de urmărit aici care a fost rolul iniţial pe care aceşti germani trebuiau să-l joace
în zonă. Se pare că nu a fost numai acela de a controla cele mai importante lo-
care confirmă indirect existenţa unor asemenea activităţi în pri-

ma jumătate a secolului al XIII-lea sunt relatările lui Rogerius în
a sa Carmen miserabile:
„...Regele Cadan, după ce a făcut un drum sau o cale de trei
zile printre pădurile dintre Ruscia şi Comania, a ajuns la bogata
Rodna, o cetate a teutonilor, situată între nişte munţi înalţi, la
mina de argint a regelui (s.n.), unde se găsea o mulţime nenumă-
rată de popor. Dar, fiindcă aceştia sunt oameni războinici şi nu
duceau lipsă de arme, când au auzit despre sosirea tătarilor, le-au
ieşit în cale prin păduri şi munţi, afară din oraş. Cadan însă ob-
servând mulţimea celor înarmaţi, a întors spatele, prefăcându-se
că fuge dinaintea lor. Atunci poporul întorcându-se victorios, a
depus armele şi a început să se îmbete cu vin, după cum pre-
tindea furia teutonică. Dar tătarii, întorcându-se repede, fiindcă
nu existau nici şanţuri nici ziduri şi nici alte întărituri, intrară în
oraş deodată prin mai multe părţi. Şi cu toate că s-a făcut pe ici
pe colo un mare măcel, poporul văzând că nu poate să se îm-
potrivească se lăsară cu totul în voia tătarilor. Dar Cadan, după
ce primi oraşul sub protecţia sa, s-a unit cu Aristaldus, comitele
oraşului şi împreună cu şase sute de soldaţi teutonici înarmaţi, şi
a început să vină cu ei dincoace de pădure”126.
Prima menţiune documentară a unei bresle sau asociaţii a fie-
rarilor este cea din 1291, din privilegiul regelui Andrei III, care
vorbeşte despre meşteşugarii ce prelucrau minereul de fier (ferri
curi de încărcare şi comercializare a producţiei de sare din Transilvania, care

se transporta pe Mureş spre Vest. Există indicii conform cărora de la ei ar
fi pornit iniţiativa pentru deschiderea exploatării miniere aurifere în Munţii
Apuseni – K. gündisch, „Saxones” im Bergbau von Siebenbürgen, Bosnien und
Serbien, in Die Deutschen in Ostmittel-und Südosteuropa, hrsg. von g. grimm
u. K. Zach, Bd. 2, München, 1996, p. 124.
126
Rogerius, Carmen miserabile, p. 72.
fabri) şi despre turnătorii de fier (ferri fusores)127. Respectivul do-
cument le dădea acestora dreptul să aibă conducători proprii, aleşi
prin vot liber, dreptul de a folosi pădurile, păşunile şi apele. Posi-
bilitatea de a avea conducători proprii sugerează destul de clar că
erau – sau urmau să fie – constituiţi într-o asociaţie sau societate.
O altă menţiune care atestă existenţa în împrejurimile Sibiu-
lui, de această dată, a meşteşugului fierăriei este şi descoperirea
în 1879, la Şelimbăr, a numeroase obiecte din fier, care formau
utilajul unui atelier de fierărie datat în secolul al XIII-lea. Prin-
tre ele se afla şi o cană de bronz (aquamanila), posibil aflată în
atelier pentru reparaţii, cană pe baza căreia s-a stabilit şi datarea
atelierului în prima parte a secolului al XIII-lea – aceasta are un
corespondent direct într-o cană de bronz din Riethnordhausen,
la poalele muntelui Kyffhäuser128. Printre obiectele descoperite
s-au aflat şi câteva spade şi bare de spadă, importantă fiind mai
ales bara, care atestă clar faptul că era în proces de făurire când
fierăria a fost distrusă. Distrugerea fierăriei de la Şelimbăr a fost
cauzată, cel mai probabil, de invazia mongolă din 1241-1242129.
O altă descoperire care certifică activitatea turnătoriilor este
atelierul de prelucrare a bronzului de la Sibiu, care pare să fie
printre primele centre de bronzieri medievali din Transilvania130.
127
Hurmuzachi - Iorga, Documente privind istoria României, vol. II, Bucureşti,
1903, p. 378 (DIR); vezi şi Th. Nägler, Aşezarea saşilor în Transilvania, Bucu-
reşti, 1992, p. 169-170 (Aşezarea saşilor).
128
K. Horedt, Eine sächsische Schmiede des 13. Jahrhunderts. (Ein Archäologis-
cher beitrag zur Herkuntsforschung der Siebenbürger sächsen), în Emlékkőnyv
Kelemen Lajos. Születésének nyolcvanadik évfordulójára, Koloszvár, 1957, p.
349 (Eine sächsische Schmiede); vezi şi Şt. Pascu, Meşteşugurile, fig. 1 şi 2.
129
K. Horedt, Eine sächsische Schmiede, p. 349.
130
la Sibiu, în curtea vechii primării, a fost descoperită o groapă de turnat
clopote (P. Munteanu Beşliu, Primăria veche din Sibiu. Das alte Rathaus in
Hermannstadt, Sibiu, 2000, p. 18 sqq).
Desigur, alte turnătorii contemporane au existat şi la Sighişoa-

ra, Braşov sau Bistriţa131. Dacă în Ungaria secolelor al XII-lea-al
XIII-lea preponderenţa producţiei pieselor de bronz turnate o
deţineau atelierele mănăstireşti132, pentru Transilvania situaţia
este diferită, atelierele aparţinând localităţilor colonizate de saşi.
Desigur, aceasta nu exclude şi posibilitatea existenţei atelierelor
din centrele comitatense sau de pe lângă episcopii. De asemenea,
prezenţa relativ numeroasă a spadelor descoperite în jurul Sibi-
ului şi în Ţara Bârsei (Braşov-Cetatea Neagră, Codlea, Sânpetru,
Vurpăr, Şeica Mică), atribuite populaţiei germane133, ar putea
atesta existenţa şi a altor ateliere de fierărie, în afară de cele de la
Şelimbăr sau Rimetea.134
Ca o argumentare a unei posibile existenţe a unui număr
destul de mare de meşteri fierari în Sibiu este şi faptul că, într-o
localitate mică, precum Slimnicul, sunt atestaţi, în a doua jumă-
tate a secolului al XIV-lea, trei fierari135, ceea ce ne îndeamnă să
presupunem că în Sibiu, care era oraş la acea dată, existau mult
mai mulţi meşteri, într-un număr suficient de mare pentru a se
constitui într-o breaslă a fierarilor. Un alt factor care vine în spri-
131
Pentru o repertoriere a clopotelor timpurii (secolele al XIII-lea-al XIV-
lea), vezi Fr. Müller, Zur ältern siebebürgischen Glockenstunde, în „Archiv des
Vereins”, IV, 2, 1860, p. 200-254; Benkő Elek, Erdély középkori harangjai és
bronz keresztelőmedenc, Budapest-Koloszvár, 2002.
132
lovag Zsuzs, Mittelalterliche Bronzegegenstände des Ungarischen National-
museums, Budapest, 1999, p. 9.
133
Conform tipologiilor, cele mai clare paralele pentru aceste spade se întâl-
nesc în N-V germaniei; Z.K. Pinter, Spada şi sabia medievală în Transilvania şi
Banat (secolele IX-XIV), Reşiţa, 1999, p. 130.
134
Maria Emilia Ţiplic Crîngaci, Elemente de cultură materială a saşilor tran-
silvăneni (sec. XII-XIII). I. Obiecte liturgice, în Relaţii interetnice în Transilvania
sec. VI-XIII, Bucureşti, 2005, p. 247.
135
Fig. 2. Statutul din anul 1514 al breslei fierarilor din Sibiu

jinul acestei afirmaţii este acela că la Mediaş exista deja o breaslă

a fierarilor atestată în anul 1502136, când este pomenită ca plătind
un impozit de doi florini anual pentru o tocilă de ascuţit (lapis
lapsorium) cuţite, săbii, securi, impozit destul de mare pentru
perioada respectivă. Desigur, acest lucru ne face să credem că
breasla avea o poziţie economică foarte bună, lucru care-i faci-
lita ocuparea şi de demnităţi în conducerea oraşului. Deci, dacă
la Mediaş, în anul 1502, exista o breaslă a fierarilor cu o poziţie
economică puternică, cu atât mai mult trebuie să admitem că
breasla fierarilor sibieni, în secolele al XV-lea-al XVI-lea, a ajuns
la o dezvoltare maximă, care se bazează şi pe faptul că avea o acti-
vitate îndelungată (în 1376 se făcea o reînnoire a statutelor).
Breasla fierarilor137, ca atare, este atestată documentar în Sibiu
începând din anul 1376, când, cu prilejul reînnoirii statutelor, ea
apare sub denumirea de fabrorum fraternitatis138. la acea dată,
fierarii erau asociaţi în breaslă cu arcarii/arcufices, căldărarii/cal-
darifices, chimirarii/cingulatores, săbierii/gladiatores şi lăcătuşii/
seratores. Intrarea în breaslă era taxată cu şase florini, două livre
de ceară, două butii de vin şi un ospăţ139.
După stabilirea în 1376 a statutului breslei fierarilor din cele
patru oraşe săseşti, fierarii din Sibiu îşi reînnoiesc statutele abia
la 6 mai 1514140, pentru ca, în 1540, Universitatea Săsească să
stabilească noi statute ale fierarilor, statute ce cuprindeau 16 ar-
136
Ibidem, p. 170-171.
137
I.M. Ţiplic, Un statut din 1514 al breslei fierarilor din Sibiu, în ICSUS, IV,
1997.
138
Ukb, vol. II, p. 449-452.
139
Vezi statutele din 1376. Traducerea în limba română, în Comerţ şi meşteşu-
guri, p. 69.
140
DJAN, Sibiu, Z.U., I, nr. 33; I.M. Ţiplic, Un statut din 1514 al breslei fie-
rarilor din Sibiu, în „Anuarul Institutului de Cercetări Socio-Umane”, IV,
1997(2001), p. 259-264.
ticole141. Reînnoirea statutelor de două ori în decurs de nici 30
de ani se explică şi ea prin marea dezvoltare a acestei bresle în
cadrul oraşului Sibiu, prin rolul important jucat de conducătorii
de breaslă în conducerea oraşului, dar şi prin schimbarea statutu-
lui politic al Transilvaniei, care devine principat. Necesitatea re-
confirmării statutelor şi, prin aceasta, a poziţiei breslei fierarilor
a fost, deci, imperios necesară în contextul schimbărilor politice
majore de la mijlocul secolului al XVI-lea.
O dovadă a rolului important al meşterilor fierari sibieni este
reliefat şi de faptul că, între pietrele de mormânt care au fost
scoase din nava bisericii evanghelice din Sibiu şi mutate în ferula
acesteia, se află şi una ce poartă însemnele breslei fierarilor, ea
aparţinând unui meşter fierar ajuns primar al Sibiului la mijlocul
secolului al XVII-lea.142
Faptul că fierarii din Sibiu, împreună cu cei din Sighişoara,
Mediaş, Braşov, Bistriţa şi Biertan, încheie o uniune interurba-
nă, pentru care Universitatea Săsească confirmă în 1578 unele
statute cu privire la admiterea fierarilor de la sate în breslele oră-
şeneşti143, este încă o dovadă care atestă forţa economică a bres-
lelor fierarilor, în general, şi a celei a sibienilor, în particular144. în
cadrul Sibiului, un exemplu mult mai clar al situaţiei economice
este dat de registrul cu însemnări privind lucrările fierarului La-
szlo, efectuate în contul oraşului, lucrări pentru care acesta a fost
141
142
I. Albu, Inschriften der Stadt Hermannstadt aus dem Mittelalter und der
Frühen Neuzeit, Hora Verlag Hermannstadt, Arbeitskreis für Siebenburgis-
ches landeskunde Heidelberg, 2002, p. 176. Vezi şi identificarea poziţiei
ocupate de mormânt în interiorul bisericii la Ibidem, p. 327.
143
W. Werner, Die Mediasch Zunft-Urkunden, Mediaş, 1910, p. 40.
144
Sistemul de asociere în corporaţii interurbane apare încă din cursul seco-
lului al XV-lea în Europa de Vest, fiind una din modalităţile de combatere a
concurenţei străine, vezi H. Samsonowicz, op. cit., p. 308 sqq.
plătit între anii 1528-1532 cu suma totală de 21 de florini, şi, în

anul 1543, cu suma fabuloasă de 72 de florini145.
Breasla lăcătuşilor şi pintenarilor

Existenţa acestei bresle este certificată pentru secolul al
XVI-lea de documentul din 20 august 1518, statutul acestei bres-
le. El a fost emis în limba germană la solicitarea mai multor meş-
teri lăcătuşi şi pintenari: Iacob Rener, lörincz Werner, Albrecht
Reussener, Velten Schlattner, gerger Pirger, Iacob Haffner146.
Statutele stipulează o serie de obligaţii şi pedepse pentru ne-
îndeplinirea acestora, unele dintre ele cu un pronunţat caracter
penal şi vizând combaterea asocierii cu răufăcătorii acelor vre-
muri. Avem în vedere faptul că sunt cu desăvârşire interzise con-
fecţionarea de chei după tipare de ceară sub pedeapsa achitării a
doi florini şi a trimiterii în judecată. O altă prevedere interesantă
se referă la meşteriţe, sugerând că prezenţa acestora era relativ
normală şi că existau în breaslă încă din perioadele anterioare
consfinţirii statutului: „...Item dacă moare un meşter sau o meş-
teriţă (s.n.)...”.147
Tot din analiza conţinutului statutului reiese că meşterii pin-
tenari erau cei care realizau şi scăriţele de cavalerie şi, mai ales,
puştile noi, precum şi reparaţiile la aceste arme relativ noi pe piaţa
sibiană.
„...Item, care calfă sau lucrător cu plata ştie face puşti noi, asta
este bacşiş, un capac pe o tigăiţă de praf de puşcă, un şurub de
scos şi puşcă de curăţat, altceva nimic”.148
145
DJAN, Sibiu, fond: Primăria (magistratul) oraşului şi scaunului Sibiu. So-
coteli economice, R., I., nr. 5 şi nr. 10.
146
147
Ibidem, p. 263
148
Ibidem, p. 264.
Este evident că, începând cu a doua jumătate a secolului al
XVI-lea, în contextul generalizării armelor de foc, a avut loc o
specializare a unor meşteri lăcătuşi şi o transformare în consecin-
ţă a acestora în meşteri producători de arme de foc (armurieri).
Se poate presupune, fără riscul de a greşi, că statutele fierari-
lor au stat la baza funcţionării şi a celorlalte branşe desprinse din
breasla-mamă. O dovadă clară a existenţei altor bresle desprinse
din cea a fierarilor, cum este breasla pintenarilor, este şi faptul că
în Oraşul de Sus (Sibiu), în secolul al XV-lea, apare strada Pintena-
rilor149 (azi, strada g-ral Magheru), situată în partea oraşului care
devine sediul patriciatului şi al meşterilor bogaţi ai cetăţii Sibiului.
începând cu a doua jumătate a secolului al XV-lea, dezvol-
tarea breslelor în general cunoaşte un avânt deosebit, fapt care
duce la apariţia a numeroase branşe desprinse din breasla fiera-
rilor, specializate strict pe producţia de arme. Acest lucru este
ilustrat de Registrul de socoteli al oraşului Sibiu, care, începând
cu anii ’70 ai secolului al XV-lea, atestă un număr destul de mare
de meşteri săbieri, arcari, scutari, arbaletari, armurieri150.
Branşa săbierilor151
în secolul al XV-lea, săbierii şi pintenarii se organizează în
branşe separate şi vor apărea ca atare în toate privilegiile ulteri-
oare152. Dovadă a constituirii săbierilor şi pintenarilor în branşe
aparte în Sibiu este şi faptul că pintenarii şi lăcătuşii organizaţi în
149
N. lupu, Cetatea Sibiului, ediţia a II-a, Bucureşti, 1968, p. 8.
150
Vezi Rechnungen Hermannstadt, p. 36 sqq.
151
Utilizăm acest termen deoarece este utilizat în majoritatea studiilor referi-
toare la breslele transilvănene. Corespondentul în limba română al cuvântului
schwertfeger este făcător de spade şi corect ar fi atunci breasla celor care fac spa-
de, dar generalizarea termenului săbier ne-a determinat să îl adoptăm şi noi.
152
breaslă la Cluj (seratores et calcaristae) îşi iau ca model statutul

celor din Sibiu153, statut care astăzi nu mai există. în Registrul de
socoteli al oraşului Sibiu sunt pomeniţi, în perioada de sfârşit de
secol al XV-lea şi început de secol al XVI-lea, mai mulţi „făcători
de spade” – schwertfeger sau schwertmacher – şi anume:
1. Niclos Schwertfeger – în anii 1478-1479 plăteşte un impozit
în valoare totală de 28 aspri.154
2. Jorg Schwertfeger – în anii 1478-1479 şi în 1480 achită ace-
laşi impozit în valoare de 28 de aspri, iar în anul 1487 este înre-
gistrat cu o sumă de 1 1/2 florini155 .
3. Francz Schwertfeger – achită în anii 1478-1479 suma de 4
aspri împreună cu un anume Jorg goltschmitt (probabil un meş-
ter aurar), în schimbul înlocuirii lor din însărcinarea de căpitani
de o zi ai unei porţi a oraşului156.
4. Peter Schwertfeger – este înregistrat cu plata impozitului
fără specificarea sumei, la data de 18 martie 1481157.
5. Hans Schwertfeger – apare în registrul de socoteli ţinut
de Johannes Pannisor, fiind înregistrat la data de 4 decembrie
1485158.
6. Antal Schwertfeger – plăteşte în anul 1500 suma de 3 florini
ca impozit159.
7. Jeremias Schwertfeger – achită şi el 3 florini ca impozit anual
în 1500, iar în registrul de impozite pe anii 1510-1515 apare cu o
sumă de 56 de denari.160
153
Ibidem.
154
Rechnungen Hermannstadt, p. 69.
155
Ibidem, p. 79 şi 92.
156
Ibidem, p. 54.
157
Ibidem, p. 36.
158
Ibidem, p. 120.
159
Ibidem, p. 264.
160
Ibidem, p. 573.
8. Gorig Schwertfeger – apare înregistrat, fără a achita nici o
sumă, în registrul de impozite pe anul 1515161.
9. Andree Sthwertfeger – menţionat în anul 1543162.
10. Leonardo Gladiatore – menţionat în registrul vilicului Si-
biului pe anul 1543163.
Tabel 1. Meşterii săbieri din Sibiu

nr.
numele meşterului anul primei menţionări
crt.
1. Niclos Schwertfeger 1478-1479
2. Jorg Schwertfeger 1478-1479
3. Francz Schwertfeger 1478-1479
4. Peter Schwertfeger 1481
5. Hans Schwertfeger 1485
6. Antal Schwertfeger 1500
7. Jeremias Schwertfeger 1500
8. Gorig Schwertfeger 1515
9. Andree Sthwertfeger 1543
10. Leonardo Gladiatore 1543
Ca urmare a schimbării tehnicilor de purtare a războiului,

apar noi arme, fără ca cele vechi să dispară. Cele două sisteme de
armament convieţuiesc alături multă vreme, arcurile, spadele şi
săbiile, scuturile, zalele, platoşele şi arbaletele continuând să fie
întrebuinţate alături de armele de foc. Acest lucru este atestat şi
de prezenţa, în anul 1538, la Mediaş, a breslei săbierilor, iar doi
ani mai târziu, a celei a săbierilor sibieni, separaţi de breasla-ma-
mă a fierarilor164. De la aceşti breslaşi săbieri a luat banul Calotă,
161
Ibidem.
162
T.-C. Roman, Sibiul între siguranţă şi incertitudine, p. 197.
163
Ibidem, p. 195.
164
după cucerirea Transilvaniei de către Mihai Viteazul, cele 100 de

săbii pentru a le trimite în Ţara Românească165. Spadele sibiene
erau de o tehnică superioară, solide, având imprimate pe teacă
desene artistice care uneori apăreau şi pe lamă, în tehnica da-
maschinării166.
Branşa scutarilor
O altă branşă care cunoaşte o dezvoltare importantă, ajun-
gând să producă piese inconfundabile datorită specificului lor,
este cea a scutarilor sau făcătorilor de paveze (schiltmacher).
Această breaslă, în secolele al XV-lea-al XVI-lea, a reuşit să se im-
pună în Transilvania şi apoi în Ţara Românească şi Moldova da-
torită calităţii produselor ei. Meşteşugul scutarilor sibieni a fost
reprezentat la sfârşitul secolului al XV-lea şi începutul secolului
al XVI-lea de patru meşteri, care sunt pomeniţi în Registrul de
socoteli şi anume: Niclos Schiltmacher, Merthen Schiltmacher, Paul
Schiltmacher şi Johannes Schiltmacher167. Alături de aceştia trebuie
adăugat şi Mathei Paysgyartho, menţionat în registrul vilicului Si-
biului pe anul 1545168.
Ca semn de recunoaştere a importanţei breslei scutarilor în
cadrul economic şi militar al cetăţii Sibiului, în a doua jumătate
a secolului al XVI-lea, unul din turnurile fortificate ale cetăţii a
fost distribuit scutarilor169. Producţia acestei bresle a fost destul
de mare, fapt dovedit şi de inventarele turnurilor de apărare ale
cetăţii, care consemnează existenţa a 133 de scuturi în proprie-
165
P.P. Panaitescu, Documente slavo-române din Sibiu (1470-1653), Bucureşti,
1938, p. 37. (Documente slavo-române).
166
M. Rill, Mittelalterliche Schwerter im Brukenthalmuseum, în FVl, Band 26,
2/1983, s. 80-84.
167
168
T.-C. Roman, Sibiul între siguranţă şi incertitudine, p. 260
169
J. Bielz, Die Hermannstädter Tartschen, în MBBM, III, 1915, s. 32.
tatea oraşului, în anul 1567, dată la care aceste arme de apărare
nu erau folosite decât într-o măsură mai mică, datorită evoluţiei
tehnicilor de luptă şi a apariţiei armelor de foc. Activitatea breslei
intră în declin după a doua jumătate a secolului al XVI-lea, când,
datorită avântului luat de armele de foc în cadrul înzestrării arma-
telor şi ca o consecinţă a schimbării totale a armamentului, scutul
începe să fie scos din dotarea unităţilor militare – devenise mai
mult o piedică decât o pavăză. într-un inventar din primii ani ai
secolului al XVIII-lea se nota chiar că în Casa Sfatului din Sibiu
se mai găseau încă 80 de scuturi din lemn nefolositoare170. Cu toate
acestea, producţia de scuturi a breslei sibiene nu a dispărut cu de-
săvârşire, întrucât, chiar dacă în dotarea soldaţilor ocupau o pon-
dere tot mai mică, ele se mai foloseau încă drept scut-ţintă nece-
sar antrenării fiilor de meşter şi a membrilor breslei în arta trage-
rii cu arcul şi arbaleta. Aceste scuturi-ţintă sunt adesea adevărate
opere de artă, datorită picturilor cu care erau ornate. în Muzeul
de Istorie din Sibiu, în colecţia de arme a muzeului, se păstrează
47 de scuturi171, datând din secolele al XV-lea-al XVI-lea, care fac
parte din resturile colecţiei oraşului. Fiind centrul meşteşugului
făcătorilor de paveze din Transilvania, Sibiul a cunoscut o dezvol-
tare maximă în a doua jumătate a secolului al XV-lea.
Scuturile sibiene dovedesc cunoaşterea unei tehnici dezvol-
tate cu vădite influenţe orientale – aveau formă de aripi cu baza
lată şi ascuţite spre vârf, o înălţime de 1-1,5 m, o lăţime de 0,5-
0,6 m şi o greutate de 4,5-5 kg, erau făcute din lemn tare de mo-
lift, îmbrăcate în piele, iar spaţiul dintre lemn şi piele era umplut
cu iarbă de mare172.
170
Ibidem.
171
Ibidem. A se vedea şi galeria de arme deschisă în cadrul Muzeului de Istorie
din Sibiu, unde este expusă o parte din aceste scuturi.
172
J. Bielz, Die Hermannstädter Tartschen, p. 32-33.
Tabel 2. Meşterii scutari din Sibiu

nr.
crt.
1. Niclos Schiltmacher Sf. sec. al XIV-lea
2. Merthen Schiltmacher Sf. sec. al XIV-lea
3. Paul Schiltmacher Sf. sec. al XIV-lea
4. Johannes Schiltmacher Sf. sec. al XIV-lea
5. Mathei Paysgyartho 1545
Meşteşugul scutarilor sibieni şi-a găsit recunoaştere şi din par-

tea nobililor vienezi, deoarece putem presupune că cele 6 paveze
ungureşti din colecţia de arme de la Kunsthistorischen Museum
din Viena, care provin din colecţia arhiducelui Ferdinand de Ti-
rol de la castelul Ambraz (Austria) – despre care un inventar din
anul 1596 aminteşte că astfel le dărui Valahul –, erau făcute de
scutarii sibieni. Analizând mărimea şi forma lor, felul lucrăturii
şi pictura, J. Bielz trage concluzia că ele au fost lucrate de meşteri
din Sibiu173. Pe de altă parte, câteva din aceste paveze sibiene au
fost expuse la Budapesta în cadrul expoziţiei Mileniului174, ceea
ce arată clar că ele prezintă o reală valoare istorică şi artistică.
Breasla arcarilor (Bognerzunft)

Este pentru prima dată atestată documentar în statutele din
anul 1376, când este menţionată taxa de intrare în breaslă şi anu-
me 2 florini, 2 livre de ceară, 2 butii de vin şi un ospăţ175. Ulte-
rior, această breaslă devine una destul de bogată şi este atestată
în anul 1492 ca deţinând apărarea unui turn al cetăţii Sibiului,
turris arcufinum176. Activitatea breslei se întinde până în prima
jumătate a secolului al XVI-lea, când arcul începe să fie înlocuit
173
Ibidem, p. 32.
174
Ibidem, p. 35.
175
Comerţ şi meşteşuguri, p. 67, 70.
176
DJAN, Sibiu, U II, nr. 518; Comerţ şi meşteşuguri, p. 245-246.
cu arbaleta. Se poate presupune că meşterii arcari, fiind pome-
niţi ca meşteri izolaţi spre sfârşitul celei de-a doua jumătăţi a se-
colului al XVI-lea177, nu mai erau organizaţi într-o breaslă şi nu
mai aveau putere economică în cadrul oraşului. Totuşi, arcurile
se mai întrebuinţau la concursuri organizate de sărbători, la vâ-
nătoare, locul lor fiind luat treptat de arbalete178, ca prime arme
mecanice. în Registrele de socoteli ale Sibiului, pe lângă arcari
(sagitarii arcum), apar, de la sfârşitul secolului al XV-lea, arbale-
tarii (sagitarii ballistarum)179. Registrele de socoteli înregistrează
9 meşteri arcari la sfârşitul secolului al XV-lea şi începutul seco-
lului al XVI-lea:
1. Hans Bogner – apare înregistrat în Registrul de impozite pe
anii 1478-1479 achitând suma de 28 de aspri, iar în ...domenica
post Seruacii... in die sancti Bernardini.. (20 mai 1481) ca meşter-
căpitan de turn. la pagina 128 din Rechnungen apare înregistrat
sub numele de Hanis Bogner180 .
2. Cristel Bogner – cotizează cu 80 denari la data de 3 decembrie
1468 în contul înzestrării şi întreţinerii unei porţi a oraşului181.
3. Lassel Bogner – este înregistrat în anii 1478 şi 1480 cu suma
de 11 şi respectiv 21 de aspri 182.
4. Llucas Bogener – apare în registrele pentru anii 1478-1480
ca plătind 28 de aspri, iar la 22 aprilie 1481, in die resurrectionis
domini, dă 7 aspri pentru întreţinerea porţilor cetăţii 183.
5. Niclos Bogner – apare înregistrat în trei registre de impozite,
în anii 1478-1479, cu un impozit de 16 aspri, în anii 1510-1515,
cu 42 de denari şi în 1515, cu încă 36 de denari 184.
177
Ukb, vol. IV, p. 461.
178
179
Ibidem.
180
Rechnungen Hermannstadt, p. 39, 43, 128.
181
Ibidem, p. 25.
182
Ibidem, p. 53, 69.
183
Ibidem, p. 56, 58, 95.
184
Ibidem, p. 49, 563, 572.
6. Stephan Bogner – este înregistrat în anul 1500 fără să achite

impozit.
7. Jacob Bogner – apare în trei registre de impozite pe perioa-
da anilor 1500, 1506-1515 şi 1510-1515, achitând o sumă totală
de 6 florini şi 42 de denari185.
8. Clemens Bogener – apare în Registrul de socoteli pe anul
1516 ca plătind impozitul către trezoreria regală pe data de 7
aprilie 1516, impozit în valoare de 100 de florini: ad regiam ma-
iestatem factarum flor. 100 den. 0186.
9. Jung Niclos Bogner – este probabil fiul lui Niclos Bogner.
Este şi el înregistrat ca meşter arcar, achitând suma de doi aspri
ca impozit 187.
Tabel 3. Meşterii arcari din Sibiu

nr.
crt.
1. Hans Bogner 1478-1479
2. Cristel Bogner 1468
3. Lassel Bogner 1478-1480
4. Llucas Bogener 1478-1481
5. Niclos Bogner 1478-1479
6. Stephan Bogner 1500
7. Jacob Bogner 1506-1515
8. Clemens Bogener 1516
Prima decadă
9. Jung Niclos Bogner
a sec. al XVI-lea
Scoaterea arcului din rândul armelor de atac la distanţă şi în-

locuirea lui cu arbaleta, precum şi înlocuirea acesteia cu armele
185
Ibidem, p. 253, 576.
186
Ibidem, p. 583.
187
Ibidem, p. 50.
de foc, au determinat declinul breslei arcarilor. Acest declin este
reliefat destul de bine de pierderea statutului de breaslă şi nece-
sitatea alierii cu producătorii de săgeţi, cu pieptănarii şi cu scu-
tarii, pentru a putea primi aprobarea unor statute de breaslă din
partea Magistratului oraşului Sibiu. la 30 ianuarie 1545, acesta
emite un document care certifică existenţa breslei săgetarilor, ar-
carilor, pieptănarilor şi scutarilor188. Statutele conţin nouă arti-
cole care se referă cu predilecţie la obligaţiile fiecărei branşe care
compune breasla. Dintre acestea, articolul 8 este cu deosebire
interesant, pentru că de aici aflăm cărei branşe îi revenea produ-
cerea suliţelor şi lăncilor.
„...Item, cei din breasla scutarilor să aibă dreptul să cumpere
împreună scândurile din care se fac scuturile şi prăjinile din care
se fac suliţele pentru călăreţi...”189
După cum am arătat, arcul este înlocuit tot mai mult de ar-
baletă, a cărei răspândire în Transilvania are loc în secolele al
XV-lea-al XVI-lea. în colecţia Muzeului de Istorie din Sibiu s-au
păstrat 25 de arbalete, datate la sfârşitul secolului al XV-lea – ele
sunt produse ale meşterilor sibieni sau, cel puţin, sunt conside-
rate astfel de către J. Bielz 190, întrucât au aplicată stema Sibiului.
Meşterii arbaletari (sagitarii ballistarum, Armbrüster) sunt po-
meniţi sporadic de pe la sfârşitul secolului al XIV-lea, pentru ca
apoi prezenţa lor să crească. în Socotelile oraşului, începând din
1495, vreme de mai mulţi ani, apare trecut în cont 1 florin pen-
tru sagittario arcuum, sagittario ballistarum, sagittariis pixidum et
ballistarum, sagittario ballistarum ad tharschen şi pentru sagittario
ballistarum pro clenodio dato191.
188
189
190
J. Bielz, Die Hermannstädter Armbrüste, în MBBM, IV, 1934, p. 37.
191
Rechnungen Hermannstadt, p. 197, 224, 253.
Despre preţul de cumpărare al arcurilor/arbaletelor ne dau

lămuriri Socotelile oraşului Braşov, unde, în 1541, sunt menţi-
onate sumele pro 4 arcubus fl. 1 asp. 17 şi pro 14 arcubus fl. 4 192.
în Registrul de socoteli al oraşului Sibiu pe anul 1501 se atestă
existenţa meşteşugului arbaletarilor prin menţionarea într-un
document a preţului bolţurilor de arbaletă: Clemens bolczmacher
percepit pro faciendis tellis flor. 1193.
Meşterii pomeniţi în Registrul de socoteli al oraşului sunt:
1. Hans Armbrüster – înregistrat în Registrul de impozite din
partea a doua a secolului al XV-lea, Registrul de impozite pe anul
1478-1479, Registrul Sibiului pe anul 1484 şi în cel de pe anii
1485-1486 194.
2. Wolfgang Armbrüster – menţionat în anii 1484-1486195.
3. Jorg Armbrüster – apare în Registrul pe anii 1478-1479 cu
un impozit de 21 de aspri196.
4. Michel Arumpruster – plăteşte 28 de denari în 1490197.
5. Mathis Arumpruster – înregistrat în anul 1500198.
6. Clemens Bolczmacher – înregistrat în anul 1501, când el
percepe 1 florin pentru fabricarea bolţurilor de arbaletă199.
7. Mathias Armbruster – menţionat în registrul de socoteli al
vilicului Sibiului pe anul 1528200.
192
Quellen zur Geschichte Kronstadt aus Sächsischen Archiven.II. Rechnungen aus
dem Archiv der Stadt Kronstadt, (Rechnungen Kronstadt), Braşov, 1889, p. 84.
193
194
Ibidem, p. 33, 51, 102.
195
Ibidem, p. 102, 108.
196
Ibidem, p. 50.
197
Ibidem, p. 129.
198
Ibidem, p. 270.
199
Ibidem, p. 345.
200
8. Iacobo Armbruster – menţionat în registrul de socoteli al
vilicului Sibiului pe anul 1531 şi până în 1549201.
Tabel 4. Meşterii arbaletari din Sibiu

nr.
crt.
1. Hans Armbrüster 1478-1479, 1484-1486
2. Wolfgang Armbrüster 1484-1486
3. Jorg Armbrüster 1478-1479
4. Michel Arumpruster 1490
5. Mathis Arumpruster 1500
6. Clemens Bolczmacher 1501
7. Mathias Armbruster 1528
8. Iacobo Armbruster 1531
Branşa archebuzierilor şi breasla armurierilor

Un pas important în direcţia apariţiei de noi branşe în pro-
ducţia de arme s-a înregistrat prin dezvoltarea tehnicii de tur-
nare, ceea ce a dus la apariţia a noi tipuri de arme. în secolele al
XV-lea-al XVI-lea se realizează progrese cu privire la metoda de
topire a metalelor şi de prelucrare a lor, luând naştere meşteşugul
turnării, ceea ce a dus la apariţia tunurilor şi apoi a archebuzelor.
O dovadă a importanţei Transilvaniei, în general, în producţia de
arme de foc este şi faptul că cea mai veche armă de foc portativă,
cunoscută în literatura de specialitate ca puşca Loshult, descope-
rită în localitatea omonimă din Suedia şi datând de la sfârşitul
primei părţi a secolului al XIV-lea202, în urma analizelor spectrale
Ibidem, p. 150, 350.

201
A. Hoff, Feuerwaffen, Braunschweig, 1969, p. 4; C. Blair, European & American

202
Arms, london, 1962, p. 40; cf. E. Roman, Arme şi armuri din colecţia Muzeului
Brukenthal.I.Arme de foc portative medievale, în StComB, nr. 21, 1981, p. 292.
ale bronzului din care a fost confecţionată, s-a dovedit a fi fost

realizată utilizându-se materie primă din Transilvania – cel mai
probabil din Munţii Apuseni203. Chiar dacă locul de confecţi-
onare al armei rămâne în discuţie, cele de mai sus confirmă că
existenţa minereurilor de cupru din Transilvania a fost un factor
determinant în dezvoltarea timpurie a producţiei armelor de foc
portative.
la Sibiu, în anul 1370, este amintit un armurier (Büchsenma-
cher) al oraşului204, iar trei ani mai târziu acelaşi armurier este
atestat ca făuritor de bombarde205, dotând cetatea Sibiului cu
bombarde fixe şi pe roţi. la 10 martie 1481, într-un act de in-
dulgenţă eliberat de decanul capitlului Sibiu, este menţionat un
anume Johann Straws kanonengiesser206, ce primea indulgenţa de
iertare a viitoarelor păcate ca urmare a plecării la război împotri-
va turcilor.
...Johannes Straws dictus pixidarius seu bombardus Cibiniensis
praesentium exhibitor in subsidium belli et pugnae contra perfidis-
simos Theucros crucis Christi aemulos Thurcos gerendarum iuxta
bullas...207.
în urma folosirii prafului de puşcă se produce o adevărată re-
voluţie a artei militare. Armele de foc grele (bombardele), ca şi
cele uşoare (archebuzele şi puştile), apărute în a doua jumătate
a secolului al XIV-lea, devin armele cele mai preţioase, iar noul
meşteşug se dezvoltă tot mai mult. Armurăria îşi găseşte dezvol-
203
A. Hoff, op. cit., p. 4.
204
E. Sigerius, Chronik der Stadt Hermannstadt, Sibiu, 1930, p. 2.
205
V. Milea, Şt. Pascu, Istoria militară a poporului român, vol. II., Epoca de glo-
rie a oastei celei mari. A doua jumătate a sec. XIV - prima jumătate a sec. XVI,
Bucureşti, 1986, p. 69.
206
Ukb, vol. VII, 1991, p. 263, nr. 4396.
207
Ibidem.
tarea deplină în Transilvania mai ales în oraşele de graniţă, obli-
gate să-şi procure şi să întreţină un arsenal militar destul de utilat,
datorită ameninţărilor turceşti. la Sibiu este amintită turnarea
unui tun de câmp (bombardă) în anul 1380208, iar de la începutul
secolului al XVI-lea armurierii sibieni sunt constituiţi în breaslă
separată. Aceştia obţin statute proprii în anul 1539, dată de la
care cunosc o dezvoltare tot mai mare, ajungând chiar să trimită
meşteri pentru atelierul de turnat tunuri de la Alba-Iulia209.
Perioada tulbure dintre anii 1526-1540 şi implicarea cetăţii
Sibiului în conflictele care vizau stăpânirea Transilvaniei sunt
foarte bine ilustrate de sumele crescânde înscrise în registrul de
socoteli al vilicului oraşului, pe numele său Anthony, unde sunt
notate sume considerabile alocate cumpărării de arme şi praf de
puşcă de la meşterii sibieni210.
Meşterii armurieri sibieni au ajuns, prin peregrinările lor ca
urmare a călătoriilor de meşter, până în ţările scandinave211 şi,
cu o frecvenţă mai mare, în ţările române de dincolo de Carpaţi.
Astfel, la data de 14 august 1559, într-un document este atestat
un oarecare Gaspar Holstayner, de meserie tunar, care se întorcea
din Muntenia la Sibiu212.
Breslele armurierilor saşi erau foarte exclusiviste şi tocmai pe
această linie, în anul 1546, prin dispoziţie internă, se interzice
intrarea în breaslă a meşterilor de origine maghiară şi română213.
în perioada secolelor al XV-lea-al XVI-lea sunt atestaţi în Sibiu
următorii meşteri:
208
209
N. lupu, op. cit., p. 10.
210
Pe larg la T.-C. Roman, Sibiul între siguranţă şi incertitudine, p. 79 sqq.
211
Ibidem.
212
DIR, XI, Bucureşti, 1900, p. 872 .
213
N. lupu, op. cit., p. 11.
Tabel 5. Meşterii archebuzieri din Sibiu

nr.
crt.
1. Gaspar Buxemeyster în 1480 achita 7 aspri ca impozit214
2. Lenarth Büchenmeyster 1480
desemnat meşter-căpitan al turnului
archebuzierilor in domenica proxima
3. Merten Buxemeyster post Laurentii videlicet proxima ante
assumptionis Mariae
(13 august 1480)215
4. Hans Puxenmester 1480
5. Michel Puxenmester 1480
6. Johannes Straws amintit în indulgenţa din 1481216
menţionat în registrul vilicului
7. Sigismundt Pyxemast
Sibiului pe anul 1531
menţionat în registrul vilicului
8. Balthasar Byxemaster
Sibiului pe anul 1531217
9. Toma Haydell 1580
214215216217
Meşteşugul turnării tunurilor s-a dezvoltat în oraşele sudi-

ce şi estice ale Transilvaniei ca urmare a pericolului turcesc mai
pregnant aici decât în alte zone. Cantitatea mare de arme de foc
produse reiese din inventarele făcute turnurilor de apărare aflate
în grija breslelor, în anii 1492 şi 1493218, şi din inventarul arma-
mentului primit de Conrad Haas, administratorul armamentului
cetăţii Sibiu în perioada 1552-1555219. în arhivele Universităţii
214
215
Ibidem, p. 89.
216
217
218
DJAN, Sibiu, U. II, nr. 508, 547.
219
Idem, fond: Mss., III, nr. 107, p. 2-8.
Săseşti se află documente care atestă existenţa în oraş a mai mul-
tor meşteri făuritori de archebuze, ghiulele şi pulbere. Astfel, ma-
gistratul oraşului a cumpărat de la meşterul Toma Haydell arche-
buze, plătind, în 19 ianuarie 1580, suma de 679 de florini220. De
la meşterul de ghiulele Rafael Cziny, acelaşi magistrat cumpără
în două tranşe ghiulele în valoare de 564 de florini, iar de la Toma
Harmischmacher, pulbere în valoare totală de 164 de florini şi 70
de denari 221.
Toată această bunăstare economică a breslei îşi primeşte re-
cunoaşterea prin repartizarea unui turn de apărare a oraşului, re-
partizare făcută branşei archebuzierilor222. Atât timp cât situaţia
materială i-a permis, branşa a deţinut acest turn, care mai există
şi astăzi – este vorba despre actualul Turn al Pânzarilor, situat
pe strada Cetăţii şi construit în a doua jumătate a secolului al
XV-lea, de formă octogonală şi prevăzut cu mai multe metereze.
Meşteşugul fabricării prafului de puşcă era destul de vechi în
Transilvania – în secolul al XV-lea, producţia era destul de mare
în Sibiu, fiind monopol al Magistratului oraşului. Numele meş-
terului care făcea praful de puşcă, în această perioadă de sfârşit
a secolului al XV-lea şi începutul secolului al XVI-lea, era Bene-
dict Harmischmacher 223. Faptul că Sibiul avea o producţie destul
de mare de praf de puşcă este susţinut şi de cele două cereri ale
principelui Sigismund Bathory de a i se trimite 400 şi apoi 100
de măji de praf de puşcă, cereri făcute la data de 29 iulie 1597,
respectiv la data de 9 noiembrie 1597224.
220
Idem, fond: Magistratul oraşului Sibiu. Registrul de socoteli economice,
vol. III (1536-1656), p. 130, 192.
221
Ibidem, p. 194, 196.
222
N. lupu, op. cit., p. 46-47.
223
224
Ibidem.
în anul 1528 este menţionat un alt meşter care era impli-

cat în producerea şi comercializarea prafului de puşcă, Ioannis
Bombarden225, dar trebuie să presupunem că el era la bază chiar
meşter producător de bombarde, având în vedere modul cum
este consemnat în registru, sub denumirea de bombarden. Doi
ani mai târziu, în registrul de socoteli este menţionat un Balt-
hasar bombardare şi Iacobo tunarul, ultimul participând la turna-
rea unui tun alături de un anume Andree turnătorul226. Balthasar
este menţionat şi în registrul din anul 1531 ca plătind impozit în
urma cumpărării de ulei şi ceară în valoare de 10 denari.
Tabel 6. Meşterii tunari din Sibiu

nr.
numele meşterului anul menţionării
crt.
1. Ioanni 1528
2. Gaspare 1528
3. Iacobo 1530
4. Balthasar 1530, 1531
5. Sigismundo 1531
6. Ioannes 1543
7. Wolphgangus 1543
8. Reobaldo 1543
9. Roban 1544
10. Gaspar Holstayner 1559
Alţi doi meşteri tunari sunt consemnaţi de registrul vilicului

Johannes Frank cu ocazia primirii de către acesta, în anul 1543,
prin intermediul lui Wolphgangus şi Johannes, a celor două tunuri
comandate227.
225
226
Ibidem, p. 82.
227
Ibidem, p. 84.
De obicei, aceşti meşteri se aflau în relaţii strânse cu maistrul
armurier, care era şeful Arsenalului oraşului. Obligaţiile acestui
maistru armurier au fost fixate în anul 1557, fiind cuprinse în
Regulamentul de serviciu privind obligaţiile lui faţă de munici-
palitate228.
Breslele din Braşov229
Importanţa Braşovului în planul general al cercetării Transil-

vaniei medievale nu mai trebuie reliefată, el fiind mai mult de trei
secole unul din principalele centre meşteşugăreşti şi economice
din sudul Transilvaniei. Ascensiunea sa începe mai târziu decât a
celorlalte oraşe din zona de sud a provinciei, dar se înscrie destul
de rapid pe o curbă ascendentă, evoluţie favorizată de ampla-
sarea sa strategică la întretăierea drumurilor dinspre Moldova,
Ţara Românească şi Marea Neagră, fapt ce i-a permis să menţină
legături strânse atât cu voievodatul est-carpatic, cât şi cu cel sud-
carpatic.
în secolul al XIV-lea, când regalitatea maghiară sprijină for-
tificarea oraşelor şi a localităţilor sud-transilvănene, Braşovul
beneficiază de asemenea de unele privilegii în vederea întăririi
fortificaţiilor. în 1382, Sigismund de luxemburg acordă braşo-
venilor privilegiul de a-şi construi fortificaţii din piatră230. lucră-
rile încep în anul 1395, când Sigismund porunceşte locuitorilor
228
DJAN, Sibiu, U.V, nr. 1689 din 1557.
229
I.M. Ţiplic, Breslele armurierilor din Sibiu, Cluj şi Braşov – funcţiile lor mili-
tare. 2. Breslele armurierilor din Braşov în secolele XIV-XVI, în HU, VI, 1998, nr.
1-2, p. 165-180 (Breslele armurierilor din Braşov).
230
Şt. Pascu, Voievodatul Transilvaniei, vol. I., Bucureşti, 1971, p. 170.
din zona limitrofă Braşovului să ajute la căratul pietrei şi nisipu-

lui necesare înălţării zidurilor şi turnurilor231.
Datorită sprijinului regalităţii, cetatea devine unul dintre im-
portantele puncte de apărare a graniţei de sud a Transilvaniei
împotriva atacurilor otomane. Beneficiind de mai multe privile-
gii pentru întărirea şi construirea de noi fortificaţii, meşteşugarii
braşoveni reuşesc, la adăpostul acestor fortificaţii, să se dezvolte
şi din punct de vedere economic şi, deja de la sfârşitul secolu-
lui al XV-lea, se impun în viaţa comercială legată de comerţul
cu voievodatele transcarpatice. Ca urmare a acestei dezvoltări a
devenit absolut necesară şi organizarea din punct de vedere ad-
ministrativ, cu scopul de a-şi putea apăra privilegiile şi piaţa de
desfacere a mărfurilor.
Documentar, avem atestată pentru prima dată o breaslă abia
în anul 1408, de când ne parvine cel mai vechi registru de breas-
lă din Braşov232, dar avem menţionaţi la sfârşitul secolului al
XIV-lea meşteri arcari şi tunari, ceea ce ne face să presupunem
231
Ukb, Vol. III., p. 141-142
232
Este vorba de registrul de breaslă al blănarilor şi cojocarilor, pe a cărui pri-
mă pagină este trecut anul începerii lui; cf. I. Bidianu, Contribuţii la studiul
organizării meşteşugurilor braşovene în secolul al XVI-lea, în SMIM, IX, 1978,
p. 143. (Contribuţii); D. Negulici – deşi a organizat o expoziţie cu istoricul
breslelor braşovene – consideră că prima formă de organizare a meşteşuga-
rilor braşoveni a fost cea a blănarilor la 1420. Afirmaţia ignoră articolul lui
I. Bidianu, apărut cu zece ani mai înainte, precum şi registrul de socoteli al
oraşului Braşov, unde sunt menţionaţi meşteri arcari şi tunari încă de la sfâr-
şitul secolului al XIV-lea. Totodată se contrazice ea însăşi când, la pagina 329,
spune că „pe lângă rotari şi dulgheri – atestaţi din secolul al XIV-lea – iau fiinţă
breslele tâmplarilor...” ş.a.m.d. D. Negulici, Meşteşuguri în Braşovul medieval,
în „Cumidava”, XIV, 1989, p. 311, 329. M. Philippi consideră şi ea că prima
atestare a existenţei unei asociaţii de tipul breslei în Braşov datează din 1420.
M. Philippi, Structura socială a Braşovului în evul mediu, în Transilvania şi saşii
ardeleni în istoriografie. Din publicaţiile Asociaţiei de Studii Transilvane Heidel-
berg, Sibiu, 2001, p. 157.
că organizarea breslaşă233 poate să dateze cel puţin de la sfârşitul
secolului al XIV-lea234.
în secolele al XIV-lea-al XV-lea, dezvoltarea meşteşugurilor
are loc în două perioade distincte în care producţia materială
a crescut, şi anume domnia lui Sigismund, respectiv perioada
domniei lui Matia Corvin. Sprijinul regalităţii s-a concretizat
prin nenumărate comenzi (mai ales militare) şi mai ales prin
concesionarea unor drepturi regale235.
în secolul al XVI-lea, meşteşugurile cunosc o dezvoltare foarte
mare, în anul 1562 fiind atestate aproximativ 43 de bresle236, regis-
trele de socoteli atestând numeroşi meşteri producători de arme.
Breasla fierarilor
Organizarea în breaslă a fierarilor este atestată pentru seco-
lul al XV-lea, iar din prima jumătate a secolului al XVI-lea este
atestată existenţa unui bastion al fierarilor, ceea ce demonstrează
că breasla lor era destul de puternică din punct de vedere eco-
nomic, dacă îşi putea permite întreţinerea unei asemenea for-
tificaţii237. Bastionul, construit în prima jumătate a secolului al
233
Nicolae arcarul era chiar jurat al oraşului, Ukb, III, p. 175; vezi şi W. Wenri-
ch, Künstlernamen aus siebenburgen sächsischer Vergangenheit, în AVSl, XXII,
p. 59-63; Şt. Pascu, Meşteşugurile, p. 70.
234
în prima jumătate a secolului al XVI-lea este atestată construirea Bastio-
nului Fierarilor, ceea ce ne demonstrează că cel puţin breasla fierarilor exis-
ta la începutul secolului al XVI-lea, perioadă pentru care putem presupune
că meşterii fierari produceau şi armament – cel puţin săbii. Vezi E. Jekelius,
Kronstadt, vol. I, Braşov, 1928, p. 61-62; Sextil Puşcariu, Braşovul de altădată,
Cluj-Napoca, 1977, p. 62-63.
235
I. Bidianu, Organizarea şi rolul meşteşugarilor în viaţa economică şi socială a
oraşului Braşov în secolul al XV-lea, în SMIM, VIII, 1975, p. 138. (Organizarea).
236
237
Pentru alte informaţii despre fierarili braşoveni, vezi M. Nistor, Producţia şi
negoţul cu feronerie, arme de foc, clopote şi mojare ale Braşovului în secolele XV-XVI-
II, în „Cumidava”, XII\2, 1983, p. 65-72; Şt. Pascu, Meşteşugurile, p. 165, 169.
XIV-lea, pe trei nivele, în formă de pentagon, se afla la capătul

străzii Târgul Cailor (azi, strada g. Bariţiu, unde adăposteşte se-
diul Arhivelor Naţionale, filiala Braşov)238, turnul său fiind de-
molat în anul 1819, când s-a zidit o poartă. Aceasta este la rândul
ei demolată în anul 1876, pentru că îngreuna comunicaţia cu
cartierul Şchei239.
la sfârşitul secolului al XV-lea, între anii 1480 şi 1488, sunt
atestaţi în Braşov 23 de meşteri fierari repartizaţi astfel: 8 meş-
teri în cvartalul Portica, 9 meşteri în cvartalul Corpus Christi, 6
meşteri în cvartalul Catharina240.
Branşa scutarilor
Breasla scutarilor apare menţionată din secolul al XV-lea,
când numărul meşterilor scutari plătitori de impozite este relativ
mare. în a doua jumătate a secolului al XV-lea sunt menţionaţi
douăzeci şi unu241, număr ce se menţine aproximativ constant.
Scuturile confecţionate la Braşov nu se deosebeau de cele fa-
bricate în alte oraşe transilvănene, în special de cele de la Sibiu,
care era centrul principal de producţie242. Acestea erau foarte că-
utate, mai ales pe piaţa de dincolo de Carpaţi, lucru reliefat de
faptul că, în anul 1433, Vlad Dracul comanda scuturi la Braşov,
iar Vladislav se plângea că i-au fost oprite scuturile cumpărate243.
238
P. Niedermaier, Der mittelalterliche Städtebau, p. 199, fig. 139.
239
S. Puşcariu, op. cit., p. 67.
240
Rechnungen Kronstadt , III, p. 614-817.
241
Ibidem, p. 616-745; I. Bidianu numără abia 14 meşteri scutari, cu 7 mai
puţini decât reies din cercetările noastre, Organizarea, p. 152.
242
I. Bidianu,Organizarea, p. 152; Pentru tehnica de confecţionare a unui scut,
vezi I. Bielz, Die Hermannstädter Tartschen, în MBBM, III, 1915, p. 32-33.
243
I. Bogdan, Documente şi regeste privitoare la relaţiile Ţării Româneşti cu Bra-
şovul şi Ungaria în secolul XV şi XVI, Bucureşti, 1902, p. 42, nr. 39; p. 61, nr. 61
(Doc. şi regeste); în privinţa preţului de achiziţie a acestor produse, cel puţin
De multe ori comerţul cu astfel de articole era supus interdicţiei,
aşa cum s-a întâmplat în anul 1459, când Matia Corvin opreşte
vânzarea scuturilor şi tolbelor pentru săgeţi în Ţara Româneas-
că244, interdicţie ridicată abia în timpul lui Basarab laiotă245.
între anii 1475 şi 1500 meşterii breslaşi care produceau scu-
turi în Braşov erau:
w locuitori în quartale Porticae: Antonius clipeator – menţionat
în anul 1475 cu plata unui impozit de 3 florini şi 31 de aspri246;
Simon clipeator – locuind în apropierea lui Baltisar swertfeger247;
Merten schiltmacher – în acelaşi an achită 94 de aspri în două
tranşe248; Francz schiltmacher – menţionat în 1476249; Swarcz
tonigk250 – apare în locul lui Anthonius din 25 noiembrie 1477,
probabil că acesta moare sau, mai degrabă, pleacă din Braşov;
Taschners Pauel – menţionat ca locuind pe Nova Platea între
1482-1487251; Symon Schiltmacher – menţionat pentru prima
dată în anul 1483252;
w locuitori pe strada Lassels gasz: Sigmund scheltmacher – men-
ţionat în registru din 22 noiembrie 1480 şi până în 1492; Thomas
scheltmacher – menţionat şi el în aceeaşi perioadă; Closz schintel-
macher; Hanus schiltmacher – menţionaţi între 1486-1489253;
pentru secolul al XVI-lea, avem atestată plata a 100 de scuturi cu 70 de florini,

deci 0,7 florini bucata, vezi Rechnungen Kronstadt, II, document din 18 sep-
tembrie 1535, p. 421.
244
DJAN, Braşov, fond: Privilegii, nr. 150.
245
I. Bogdan, Doc. şi regeste, p. 84.
246
Rechnungen Kronstadt, III, p. 616.
247
Ibidem, III, p. 793.
248
249
250
251
252
253
Ibidem, III, p. 690, 691.
w locuitori în quartale Petri: Thonig schiltmacher – apare între

anii 1486 şi 1497254; Thomas schiltmacher; Th˙es sch˙ltmacher –
menţionat între anii 1486-1497 pe strada Nova Platea255; Paul
schiltmacher – locuieşte pe strada Infra portam, fiind menţionat
până în 1496256; Symon schiltmacher; Velten schiltmacher; Jacob
schiltmacher – in Alia linae ex opposito257.
w locuitori în Platea nova descendendo: Sigmundt schilmacher
– menţionat între 1 august 1493 şi 1497; Thomas schiltmacher –
menţionat în 1493258;
w locuitor în quartale Catharinae: Jorg schiltmacher – menţio-
nat pentru prima dată în 21 septembrie 1494259;
între anii 1500 şi 1546, în Braşov existau următorii meşteri
scutari:
Pa˙s Jarto Benedik – menţionat între anii 1500-1510 şi în anul
1539260; Matthias scutario – Item Matthiae scutario dedi ad ratio-
nem scutorul parandorum flor. 6, în decembrie 1535261; Jeronymo
Schayldmacher – menţionat în anul 1541262; Francz Sch˙ltmacher
– apare trecut de două ori în registrul de socoteli, în anii 1544 şi
1550263; Sigmund Schayldmacheren – a cărui casă se afla pe Spy-
tols Nay gasz264.
254
255
256
257
Ibidem, III, p. 660, 669, 745.
258
259
260
Ibidem, III, p. 3.
261
Ibidem, II, p. 429.
262
Ibidem, II, p. 646.
263
264
Tabel 7. Meşterii scutari din Braşov
nr. anul primei
numele meşterului
crt. menţionări
1. Antonius clipeator 1475
2. Simon clipeator 1475
3. Merten schiltmacher 1475
4. Francz schiltmacher 1476
5. Swarcz tonigk 1477
6. Sigmund scheltmacher 1480
7. Thomas scheltmacher 1480
8. Taschners Pauel 1482
9. Symon Schiltmacher 1483
10. Closz schintelmacher 1486
11. Hanus schiltmacher 1486
12. Thonig schiltmacher 1486
13. Thomas schiltmacher 1486
14. Sigmundt schilmacher 1493
15. Thomas schiltmacher 1493
16. Jorg schiltmacher 1494
17. Paul schiltmacher 1496
18. Symon schiltmacher 1496
19. Velten schiltmacher 1496
20. Jacob schiltmacher 1496
21. Pa˙s Jarto Benedik 1500
22. Matthias scutario 1535
23. Jeronymo Schayldmacher 1541
24. Francz Sch˙ltmacher 1544
25. Sigmund Schayldmacheren 1544
în anul 1561 a izbucnit un conflict între membrii breslei

scutarilor şi cei ai butnarilor, problema fiind aprovizionarea cu
materie primă a celor două bresle. la 8 iulie 1561, Magistratul
Braşovului emite decizia de împăcare prin care se stabilea ca
„scutarii să tocmească lemnele lor şi să nu le cumpere în târg îm-
preună cu butnarii”.265
265
Quellen Kronstadt, IX, p. 263.
Deşi Sibiul deţinea primul loc în producţia de scuturi, meşte-

rii scutari din Braşov au reuşit să pătrundă şi ei pe piaţa de din-
colo de Carpaţi, mai ales în cea de-a doua jumătate a secolului al
XV-lea, când, ca urmare a situaţiei politice din cele două voievo-
date transcarpatice, comenzile de arme în centrele de producţie
transilvănene au crescut simţitor.
Breasla arcarilor
Meşteşugul arcarilor braşoveni este atestat prin documentul
din 1397266 şi prin registrele de impozite de la sfârşitul secolului
al XV-lea, când sunt nominalizaţi 23 de arcari267 şi anume: Nico-
laus arcufex – iurato civium în procesul din 1397; Petrus Bogner de
Brassovia – apare pomenit ca al doilea martor într-un proces din
17 aprilie 1464, iscat de o danie în favoarea bisericii parohiale
din Braşov268; Lorens (Anthonius) Bogner – este implicat într-un
proces împotriva lui Petrus Sartor269, menţionat şi în anul 1491
266
Ukb, III, p. 175, doc. nr. 1391: apare ca iurato civium Nicolaus arcufex, în-
tr-un proces, ceea ce arată că, la sfârşitul secolului al XIV-lea, meşteşugul fău-
ririi arcurilor era destul de dezvoltat încât putea crea o situaţie economică ce
permitea alegerea unui meşter ca jurat al oraşului; M. Philippi, Die Bürger von
Kronstadt im 14. und 15. Jahrhundert; Bucureşti, 1986, p. 172.
267
g. Nussbächer, Statutul breslei arcaşilor din Braşov, în „Cumidava”, II, 1968,
p. 91-92, 95; M. Nistor, op. cit., p. 72-73; M. Philippi, op. cit., p. 173.
268
Ukb, VI, doc. nr. 3390.
269
Ibidem, VII, doc. nr. 4383 – documentul este datat între anii 1480-1496;
Rechnungen Kronstadt, III, p. 653; vezi şi I. Bogdan, Documente moldoveneşti
din secolele XV şi XVI în arhivul Braşovului, Bucureşti, 1905, p. 61, nr. 29 (Doc.
moldoveneşti); idem, Documentele lui Ştefan cel Mare, II, Bucureşti, 1913, p.
435, nr. 181 (Doc. Ştefan); S. Nicolaescu, Documente slavo-române cu privire
la relaţiile Ţărei Româneşti şi Moldovei cu Ardealul în sec. XV-XVI, Bucureşti,
1905, p. 108; gr. Tocilescu, 534 documente istorice slavo-române din Ţara Ro-
mânească şi Moldova privitoare la legăturile cu Ardealul (1346-1603). Din arhi-
vele oraşelor Braşov şi Bistriţa, 1931, p. 549, nr. 532.
sub numele de lorincz270; Hanea (Hannes) arcaşul – chemat de
Ştefan (1433-1447), fiul lui Alexandru cel Bun, în Moldova, în-
tre anii 1435-1447271; Piter (Martin), Emerich, Benedict, Merten,
Antal bogner – toţi menţionaţi între 1475-1482 ca locuind în
quartalae Porticae pe Twergasse 272; Thomas (locuind în alia linea
ex opposito descendenda), Thamas, Matia, Casper bogner – locuiau
între 1478-1487 tot în quartale Porticae273; Dominicus, Lorencz
bogner – locuitori pe strada Infra portam descendendo din quartale
Porticae între anii 1477 şi 1487274; Johannes (Hannis) arcufex –
plăteşte lui Valentin sutoris 0,5 florini cândva între anii 1475 şi
1477275; Steffen bogner – menţionat ca locuind între 1486-1497
pe strada Infra portam din quartale Petri276; Jacob bogner – pome-
nit ca locuind în Alia linea eiusdem plateae din quartale Porticae în
anul 1487277; Simon bogner – locuia între 1488 şi 1494 în quarta-
le Catharinae278; Cristel benckner – locuia pe strada Alia linea ex
opposito din quartale Catharinae în anul 1488279; Cristoff bogner
– apare menţionat la 21 septembrie 1494280; Endris bogner (pog-
ner) – apare menţionat ca locuind în anii 1489-1494 pe strada Dy
ander czyll off der bach281; Clemen(s) bogner – locuitor în quarta-
270
271
I. Bogdan, Documente moldoveneşti, p. 16; N. Iorga, Opere economice, Bucu-
reşti, 1982, p. 192.
272
Rechnungen Kronstadt, III, p. 624, 642, 648, 651, 793.
273
274
275
Ibidem, III, p. 633, 727, 738, 793.
276
277
278
279
Ibidem, III, p. 691,723.
280
281
le Porticae in infra portam descendendo în anul 1494282. Numărul

mare de meşteri arcari crea, desigur, posibilitatea obţinerii unei
producţii mari, care avea nevoie să fie absorbită de o piaţă sigură
de desfacere. Aşa se face că, datorită relaţiilor cu voievodatul de
la sud de Carpaţi, la 30 ianuarie 1481, breslaşii braşoveni obţin
scutirea de vamă pentru arcurile lor, care erau vândute exclusiv în
Ţara Românească283.
în primii ani ai secolului al XVI-lea, breasla arcarilor îşi re-
înnoieşte statutele284, lucru care arată clar că existau statute mai
vechi şi care, din cauza noilor condiţii social-economice, nu mai
corespundeau. Astfel, putem spune că formarea breslei arcari-
lor braşoveni a avut loc cândva în prima jumătate a secolului al
XV-lea şi a cunoscut o dezvoltare deosebită mai ales spre sfârşi-
tul acestui secol.
Tabel 8. Meşterii arcari din Braşov

nr.
numele meşterului anul menţionării
crt.
1. Nicolaus arcufex 1397
2. Hanea (Hannes) arcarul 1435
3. Petrus Bogner de Brassovia 1464
4. Johannes (Hannis) arcufex 1475
5. Piter (Martin) 1475
282
283
I. Bogdan, Doc. şi regeste, p. 20-23, nr. 16.
284
Maja Philippi, Die Bürger, p. 173; g. Nussbächer, Statutul breslei arcaşilor,
p. 91. Conform opiniei D. Negulici, breasla arcarilor este atestată abia prin
acest statut (D. Negulici, Meşteşuguri în Braşovul medieval, în „Cumidava”,
1989, 14, p. 311), deşi, în registrele de socoteli ale Braşovului, există menţio-
naţi un număr însemnat de meşteri arcari, încă din a doua jumătate a secolului
al XV-lea; în plus, statutul de la începutul secolului al XVI-lea reprezintă o
reînnoire a unuia anterior.
6. Emerich 1475
7. Benedict 1475
8. Merten 1475
9. Antal bogner 1475
10. Dominicus 1477
11. Lorencz bogner 1477
12. Thomas 1478
13. Thamas 1478
14. Matia 1478
15. Casper bogner 1478
16. Steffen bogner 1486
17. Jacob bogner 1487
18. Simon bogner 1488
19. Cristel benckner 1488
20. Endris bogner (pogner) 1489
21. Lorens (Anthonius) Bogner 1491
22. Cristoff bogner 1494
23. Clemen(s) bogner 1494
24. Farkasch 1521
25. Janosch 1521
26. Casper 1521
27. Valentin Bogner Bartockyn 1529
28. Michael arcufex 1530
29. Lucas 1539
30. Martinus 1539
31. Stephanus bogner 1539
32. Cristianus bogner 1540
33. Fabiano 1541
34. Jacob 1541
35. Stheffen bogner 1542
36. Martinus Bogner 1547
Numărul meşterilor arcari creşte în prima jumătate a seco-

lului al XVI-lea, ceea ce duce şi la dezvoltarea economică şi, în
final, la creşterea importanţei sociale şi politice a breslei. Acest
ultim fapt se desprinde din registrul de cheltuieli al castelului
de la Bran, unde, la 10 ianuarie 1524, este ales castelan, alături

de lucas Czeresch, şi Clemens Arcufex285(este probabil acelaşi
Clemens care apare menţionat în anul 1494 – vezi supra). Acce-
derea într-o funcţie de o asemenea importanţă arată cât se poate
de clar că poziţia economică a lui Clemens îi asigura un loc prin-
tre fruntaşii Braşovului de la începutul secolului al XVI-lea. Po-
ziţia de frunte a breslei arcarilor în a doua jumătate a secolului
al XV-lea şi prima jumătate a secolului al XVI-lea este reliefată
şi de faptul că numeroşi arcari primesc diverse misiuni diplo-
matice în voievodatele transcarpatice286 sau în celelalte oraşe
transilvănene, cum s-a întâmplat în noiembrie 1521, când Far-
kasch, Janosch şi Casper, meşteri arcari, însoţesc pe Johann Krell
şi Johann Mensatori la Sibiu, pe o perioadă de 8 zile, primind
ca salariu 1 florin şi 46 de aspri fiecare287. Cu altă ocazie, Casper
Arcupar îl însoţeşte pe domino Clemente, primind, pentru 4 zile,
16 aspri288 şi tot Casparo Arcufici, qui cum eis fuit, în 7 octombrie
1523, primeşte 36 de aspri pentru 9 zile289. în anul 1529 Valen-
tin Bogner Bartockyn, împreună cu alţi doi meşteri, sunt plătiţi
cu 13 florini şi 48 de aspri pentru o călătorie făcută dincolo de
Carpaţi290.
285
...Item anno praescripto electi sunt castellani prudentes et circumspecti Cle-
mens Arcufex et Lucas Czeresch...; Clemens Arcufex a fost vilic al oraşului între
1505-1515 şi castelan de Bran în anii 1507 şi 1524; Rechnungen Kronstadt, I,
p. 582; Fr. Stenner, Die Beamten der Stadt Brassó (Kronstadt), Braşov, 1916, p.
13; DIR, XV, 1, p. 235-236, nr. 430.
286
I. Bidianu, Organizarea, p. 152. Hannes arcarul apare în corespondenţa lui
Vlad Dracul cu braşovenii; vezi şi I. Bogdan, Doc. şi regeste, p. 40, nr. 35.
287
Rechnungen Kronstadt, I, p. 365: Farkasch, Janosch et Caspes Bogner, qui fu-
erunt cum dominis Johanne Krell et Johanne Mensatori in Cibinio per octo dies...
pro salario flor. 1 asp. 46.
288
Rechnungen Kronstadt, I, p. 365.
289
Ibidem, I, p. 529.
290
Ibidem, II, p. 486.
O altă serie de menţionări ale meşterilor arcari se referă la
plata acestora pentru repararea unor arcuri, Registrul de cheltu-
ieli al Braşovului atestând, la 9 august 1521, plata lui Matia pen-
tru 21 de arcuri reparate291. în anul 1541 apar trecuţi doi meşteri
arcari care primesc 5 florini şi 17 aspri, de data aceasta pentru
fabricarea a 18 arcuri, anume Fabiano, care primeşte 1 florin şi
17 aspri pentru executarea a 4 arcuri şi Jacob, care este plătit cu 4
florini pentru 14 arcuri292.
în Registrul de socoteli al Braşovului, după anul 1530, apar,
cu diverse taxe sau plăţi, următorii meşteri: Michael arcufex,
menţionat la 17 aprilie 1530 cu suma de 23 de aspri şi din nou în
1542293; Cristianus bogner, care la 18 ianuarie 1540 plăteşte 2 flo-
rini şi 40 de aspri, mai apare menţionat şi în decembrie 1540294;
Stheffen bogner, menţionat în registru între anii 1542-1545295
(probabil acelaşi cu cel menţionat între anii 1486-1497); Jacob
bogner, acelaşi cu cel care este menţionat în 1541, apare şi între
1543 şi 1546296; Lucas, Martinus şi Stephanus bogner sunt trecuţi
în registrul pe anii 1539-1546297; Martinus Bogner mai apare şi
între 1547-1550, când călătoreşte la Făgăraş, Mediaş şi Sibiu298.
Unele taxe sunt încasate nu de meşteri, ci de breaslă, pentru
arcuri cumpărate de municipalitate sau de localităţi limitrofe
Braşovului. Avem în acest sens două menţionări în Registrul de
cheltuieli, una din 2 martie 1535, care spune că s-au plătit bres-
291
Ibidem, II, p. 313: Item Mathiae arcufici pro reformatione 21 arcuum... flor. 4
asp. 24.
292
Ibidem, II, p. 648.
293
Ibidem, II, p. 225; III, p. 189.
294
295
Ibidem, III, p. 201, 220, 237, 303.
296
Ibidem, III, p. 241; II, p. 661.
297
Ibidem, II, p. 661.
298
Ibidem, III, p. 407, 435, 514, 512, 540.
lei arcarilor cele 68 de arcuri, iar cealaltă, din august 1535, care
adevereşte că breasla arcarilor din Braşov a primit pentru 34 de
arcuri 121 de florini şi 30 de aspri, arcuri care au fost achiziţiona-
te pentru usus civitatis et provinciae299.
într-o copie din 6 septembrie 1547300, când are loc o nouă
adeverire, s-a păstrat şi statutul breslei arcarilor din Braşov, în-
tocmit la 25 august 1505301 din iniţiativa starostilor breslei – Cle-
mens, Stephen302şi Kristel303 –, în 15 articole, prin care se stabilea
că primirea în breaslă se face doar pentru cei născuţi din căsăto-
rie legitimă şi numai după ce parcurg treptele obligatorii, că taxa
de ucenicie se fixează la suma de 2 florini, ea variind în funcţie
de locul de origine al candidatului (fiii de meşteri care doreau
să înveţe meseria părinţilor erau scutiţi de jumătate din taxa de
ucenicie), şi că durata de ucenicie se stabileşte la 4 ani304. Sta-
tutul arcarilor mai stabilea că acela care dorea să devină meşter
299
Ibidem, II, p. 417.
300
Quellen Kronstadt, p. 196. la această dată, meşterii arcari Michael, Andreas,
Joannes şi Joseph prezintă magistratului din Braşov, în numele tuturor mem-
brilor breslei arcarilor, statutul din 1505, cu rugămintea de a fi confirmat. No-
tarul oraşului transcrie statutul pe pergament, documentul fiind autentificat
cu sigiliul oraşului din 1429. Cf. F. Ziemmermann, Die mittelalterlichen Siegel
der Stadt Kronstadt und des Burzenländer Distrikts, în KVSl, I, 1878, p. 116.
301
DJAN, Braşov, fond: Primăria Braşov, Colecţia Privilegii, nr. 753. Statutul
a fost publicat de g. Nussbächer, Statutul breslei arcarilor din Braşov, p. 91-96;
Quellen zur Geschichte der Stadt Kronstadt, p. 83-86.
302
Identic cu cel care apare menţionat între anii 1486-1497 şi 1524-1545.
303
Ar putea fi acel Crestel Bogner din cartierul Portica care apare între anii
1489-1500 (cf. Rechnungen Kronstadt, III, p. 660), deoarece alţi doi Crestel
din cartierul Corpus Christi apar numai până la 1488 respectiv 1490 (cf. Re-
chnungen Kronstadt, III, p. 691, 697); vezi şi g. Nussbächer, Statutul breslei
arcarilor, p. 92, nota 15.
304
g. Nussbächer, Statutul breslei arcarilor, p. 92; I. Bidianu, Contribuţii, p. 45;
Arhiva Bisericii Negre, IV E 25, Hd. 15\1.
era obligat să confecţioneze un arc, iar dacă lucrarea era declarată
necorespunzătoare, se plătea o amendă de 2 florini305. Articolul
6 este unul deosebit de interesant şi important; se spune în el că
„pe viitor să se excludă de la intrarea în breaslă a celor ce nu sunt
germani”306, ceea ce arată caracterul exclusivist al acestor bresle,
constituite în principal, pe baze etnice.
Un document important care atestă poziţia deţinută de une-
le bresle ale făuritorilor de arme din Braşov, în comparaţie cu
celelalte bresle, este inventarul din anul 1562, care menţionează
existenţa turnului arcarilor şi pe cel al săbierilor în cartierele Por-
tica şi Petri307.
Ca urmare a creşterii numărului de meşteri arcari, are loc
şi o creştere semnificativă a producţiei, care îşi găseşte de cele
mai multe ori debuşee în comenzile pe care voievodul Transil-
vaniei le face breslelor, în perioadele de conflict armat308, dar şi
în comenzile care vin de dincolo de Carpaţi309. Pentru secolul
al XVI-lea, creşterea producţiei a dus la apariţia stocurilor, din
pricina faptului că arcul, ca armă, intră într-un declin evident,
prin generalizarea armelor de foc. Pentru a menţine o producţie
constantă care să poată fi şi comercializată sunt luate o serie de
305
g. Nussbächer, Statutul breslei arcarilor, p. 92, art. 5, p. 93, art. 14; T. gyár-
fás, A brassai ötvösség története, Braşov, 1912, p. 14.
306
g. Nussbächer, op. cit., p. 92.
307
Quellen Kronstadt, IX, p. 270.
308
Avem atestate numeroase comenzi pe care Ioan de Hunedoara le face bres-
lelor armurierilor braşoveni pentru livrarea de arcuri, săgeţi, scuturi, săbii şi
arme de foc. în anul 1454, cu ocazia luptei de la Chilia, Ioan de Hunedoara
comandă la Braşov un număr de 15 arcuri şi 2 000 de săgeţi. Maja Philippi,
Die Bürger, p. 172; Ukb, V, nr. 2910.
309
în 1431, Alexandru Aldea cere braşovenilor „să mă ajutaţi cu arcuri”, Vlad
Dracul solicită şi el în 1443 „arcuri şi săgeţi cât puteţi de multe”, iar în 1445
revine cu o nouă comandă. Vezi I. Bogdan, Doc. şi regeste, p. 20-23, nr. 16; p.
26, nr. 21; p. 52, nr. 49; p. 54, nr. 51.
măsuri restrictive cu privire la primirea în breaslă şi la folosirea

de ucenici şi calfe310.
Branşa arbaletarilor
Despre existenţa unei bresle separate a arbaletarilor, cel puţin
până în prezent, nu avem documente care să o certifice, dar numă-
rul mare de astfel de meşteri, care apar mai ales în secolul al XVI-
lea, ne face să credem că ei s-au organizat separat de breasla arca-
rilor. Pentru perioada de început a producerii arbaletelor se poate
spune că, din cadrul breslei arcarilor, un număr oarecare de meş-
teri şi-au translatat activitatea spre producerea de arbalete, arme
care încep să fie căutate şi, ca atare, mai bine plătite decât arcul.
în ceea ce priveşte existenţa meşterilor arbaletari în Braşov,
ea este atestată în secolul al XVI-lea, mai exact în ianuarie 1514,
când, în registrul de socoteli al Braşovului, este pomenit un anu-
me Michaelis Armbruster care primeşte un covor în valoare de 36
de florini311.
Tabel 9. Meşterii arbaletari din Braşov

nr.
crt.
1. Michaelis Armbruster 1514
2. Udalrico (Vdalrico) balistario 1520
3. Jacob pixidarius 1521
4. Georgius balistarius 1529
310
Vezi articolele 7-10 din statutul breslei arcarilor (cf. g. Nussbächer, op. cit.,
p. 92-93).
311
Rechnungen Kronstadt, II, p. 3; în colecţia de arme a muzeului din Braşov
se păstrează şi o arbaletă de secol al XV-lea, care prezintă similitudini izbitoa-
re cu cele produse în Sibiu, singura deosebire fiind braţul arbaletei, care este
curbat spre interior (vezi D. Negulici, op. cit., p. 327, fig. 40).
5. Nicolaus balistarius 1539

6. Laurentius balistarius 1547
7. Peter Aremprusternn 1554
între anii 1514 şi 1555, în Braşov sunt atestaţi şapte meşteri

arbaletari: Michael Armbruster312; Udalrico (Vdalrico) balistario
– menţionat între martie şi decembrie 1520 cu suma de 20 de
florini reprezentând prima, secunda, tertia et ultima angaria313,
probabil anumite obligaţii financiare faţă de municipalitate, în
februarie-mai 1521, cu suma de 5 florini primiţi ca salariu pen-
tru o muncă prestată şi, în februarie 1522, cu suma de 5 florini,
reprezentând prima angaria. Mai apare menţionat şi în anul
1524314; Jacob pixidarius – primeşte în februarie 1521 pentru
nişte arbalete duse la Sighişoara suma de 43 de florini – apare
menţionat şi în anii 1534-1535315; Georgius balistarius – men-
ţionat în iulie şi noiembrie 1529316; Nicolaus balistarius – men-
ţionat în perioada 1539-1543317; Laurentius balistarius – apare
menţionat în anii 1547-1549318; Peter Aremprusternn – menţio-
nat în anii 1554-1555319.
Breasla săbierilor
Meşteşugul făuririi săbiilor de către meşterii fierari este ates-
tat încă din secolul al XIII-lea, exemplul cel mai bun fiind fierăria
312
Rechnungen Kronstadt, II, p. 3.
313
Ibidem, I, p. 229, 237, 242, 247.
314
Ibidem, I, p. 300, 305, 384.
315
Ibidem, I, p. 359, 329, 395.
316
Ibidem, I, p. 139, 155.
317
Ibidem, I, p. 640.
318
Ibidem, I, p. 424, 464, 530.
319
de la Şelimbăr320. într-un mod organizat, el se desfăşoară abia

din secolul al XIV-lea, când, în cadrul meşteşugului-matcă al fie-
răriei, se produceau şi săbii. Desprinderea săbierilor din breasla
fierarilor este mai mult ca sigur un proces care are loc în cea de-a
doua jumătate a secolului al XIV-lea, când nevoia de astfel de
arme este tot mai mare şi se leagă de conflictele armate ce carac-
terizează finalul de secol al XIV-lea.
Existenţa unei bresle a săbierilor în Braşov în cursul secolului
al XIV-lea nu se poate stabili cu exactitate. Cândva, la sfârşitul se-
colului al XIV-lea şi începutul secolului al XV-lea, are loc separa-
rea săbierilor din cadrul meşteşugului lăcătuşeriei321, pentru că,
în anul 1424, în registrul meşterilor blănari figurează doi meş-
teri, Hanis şi Jorg, ai căror părinţi au practicat meseria confecţi-
onării armelor322. Pe de altă parte, în a doua jumătate a secolului
320
Vezi K. Horedt, op. cit.; I.M. Ţiplic, Breslele armurierilor din Sibiu, Cluj şi
Braşov – rolul lor în apărarea Transilvaniei de sud. 1. Breslele armurierilor din
Sibiu şi funcţia lor militară, în „Sargetia”, XXVI, nr. 1, p. 489, nota 8 (Breslele
armurierilor din Sibiu); pentru detalii, vezi şi Idem, Die Waffenschmiedezünfte
in Hermannstadt/Sibiu (14.-16. Jahrhundert), în FVl, Band 41, 1998, nr. 1-2,
p. 63-73.
321
I. Bidianu, Organizarea, p. 152.
322
DJAN, Braşov, fond: Privilegii, Registrul meşterilor; cf. I. Bidianu, Orga-
nizarea, p. 152. Sub numele generic de arme, se desemnează şi platoşele, coi-
furile, zalele etc., care nu erau confecţionate tot de săbieri, chiar dacă luăm
în considerare că presupun aceeaşi tehnică de prelucrare şi anume baterea la
cald a fierului. Aşadar trebuie să fim circumspecţi, considerăm noi, cel puţin
când vine vorba de secolul al XVI-lea, deoarece aceia care făureau astfel de
articole purtau titlul generic de armurieri, cum este cazul acelui armurier din
Cluj, Hans Jorg Burghart, care, în anul 1585, primeşte de la Bistriţa comandă
pentru o armură (Stechharnisch) – vezi DJAN, Cluj-Napoca, fond: Arhiva
oraşului Bistriţa, nr. 77 –, şi nicidecum nu avem menţionaţi săbieri care să
confecţioneze armuri. Aşadar apartenenţa celor doi la breasla săbierilor este
îndoielnică.
al XV-lea este atestată legătura comercială a săbierilor braşoveni
cu Moldova – Ştefan cel Mare trimite în mai multe rânduri la
Braşov după săbii şi arme 323.
în a doua jumătate a secolului al XV-lea sunt atestaţi în Bra-
şov 21 de meşteri săbieri324 şi anume: Laurencius eruginatore de
brassouia – participă la 3 iulie 1464 la confirmarea unui arbitraj
într-un proces de moştenire, iar la 17 iulie, acelaşi an, este al trei-
lea martor în procesul iscat pentru o danie în favoarea bisericii
parohiale din Braşov325, mai apare menţionat între 1475 şi 1485
ca locuitor în cartierul Portica326; Lucas swertfeger (Lux) – apa-
re în registrul de impozite pe anul 1475 ca locuind în cartierul
Portica, pe Nova platea327; Paulus swertfeger – menţionat în ace-
laşi registru până în 1479, locuitor şi el în carierul Portica, pe
strada Infra portam descendendo328; Baltisar swertfeger şi Bartho-
lomeus swertfeger – apar amândoi menţionaţi între anii 1475 şi
1487, fiind şi ei locuitori în cartierul Portica329. Bartholomeus se
pare că abia din anul 1476 devine meşter şi plăteşte impozit, fi-
ind înregistrat în Registrumin quartali Porticae anno 1476 la Neue
Namen330; Lux (Lucas, Jorg) schwerthpheger, Mechel schwertfeger
323
324
Nu dorim să afirmăm că au existat doar aceştia, dar, bazându-ne pe docu-
mentarea ce reiese din bibliografie, putem să adăugăm încă 6 meşteri la numă-
rul pe care l-a avansat I. Bidianu (Organizarea, p. 152), rezultând un total de
19 meşteri săbieri existenţi în Braşov până în anul 1489, la care se mai adăugă
încă unul, care apare abia din anul 1490.
325
Ukb, VI, doc. 3387; doc. 3390.
326
327
328
329
330
– sunt locuitori ai cartierului Sf. Petru între anii 1488-1500331;

Thumis swertfeger – apare doar la data de 30 mai 1490 ca locuitor
în cartierul Petru332; Mechil, Lux, Pawel (Paul), Sigismund şi Jacob
swertfeger – sunt trecuţi în registru începând cu data de 22 no-
iembrie 1480 şi până în anul 1497, locuind în cartierul Corpus
Christi, Sigismund apărând din 29 septembrie 1496333; Miclosch
(Niclos) swertfeger, Thomas gladiator, Paul swertfeger, Steffen swert-
feger, Pitter swertfeger, Tonigh swertfeger – apar menţionaţi în re-
gistrul pe anii 1475-1500, între august 1488 şi 1496, ca locuitori
în cartierul Catherina334; Johannes Schwertfeger – apare într-un
document datat 23 martie 1482-9 septembrie 1495 (prin care
Vlad Călugărul îl roagă pe Magistratul din Braşov să-l sprijine
pe meşterul pe care i l-a pus la dispoziţie la cumpărarea unor bu-
nuri) ca iurato civium magistro, fiind acel meşter intermediar în
afacerea de cumpărare335, şi el este locuitor în cartierul Catherina
– dy ander czill off der bach336.
Majoritatea acestor meşteri apar menţionaţi şi în registrele
de impozite din prima jumătate a secolului al XVI-lea337, alături
331
Ibidem, III, p. 648, 660, 669.
332
333
Ibidem, III, p. 684, 687, 692, 714, 723.
334
Ibidem, III, p. 732-734, 741-742.
335
Ukb, p. 312-313, doc. 4477; I. Bogdan, Doc şi regeste, p. 251, nr. 28; gr.
Tocilescu, 534 documente, p. 172, nr. 180.
336
337
Laurentius gladiator (eruginator), menţionat pentru prima dată în anul
1464, este încă în activitate în anul 1500, la fel şi Lucas (Lux) schwertfeger,
din cartierul Portica (vezi Rechnungen Kronstadt, III, p. 2). Stephan gladiator,
menţionat în anul 1521, pare să fie aceeaşi persoană cu Steffen schwertfeger
din cartierul Catherina, menţionat pentru prima dată în anul 1475. Acesta
este menţionat cu ocazia vânzării către un anume Clementen Wýragh a unor
arme – mai mult ca sigur săbii – în valoare de 4 florini şi 25 de aspri (vezi
Rechnungen Kronstadt, I, p. 320).
de câţiva nou-intraţi în breaslă. între anii 1500 şi 1550 apar: Pe-
trus Schwertfeger – apare menţionat pentru prima dată în anul
1500338; Cristoff Schwertffeger – pentru prima dată, în anul 1542,
mai apare apoi şi în anii 1543 şi 1545339; Jacoff schwertfegerf – apa-
re din anul 1542 ca meşter săbier340; Gügelsz gürg schwertfeger –
menţionat şi el în 1542341. Din registrul de socoteli pe anul 1541
avem numele unei soţii de meşter săbier – Anna schwertfegeren
– menţionată cu ocazia achitării unei chitanţe ce atestă vânzarea
a 250 de pâini342.
Tabel 10. Meşterii săbieri din Braşov

nr. anul primei
numele meşterului
crt. menţionări
1. Laurencius eruginatore de brassouia 1464
2. Lucas swertfeger (Lux) 1475
3. Baltisar swertfeger 1475
4. Bartholomeus swertfeger 1475
5. Miclosch (Niclos) swertfeger 1475
6. Thomas gladiator 1475
7. Steffen swertfeger 1475
8. Paul swertfeger 1475
9. Pitter swertfeger 1475
10. Tonigh swertfeger 1475
11. Paulus swertfeger 1479
12. Mechil 1480
13. Lux 1480
14. Pawel (Paul) 1480
15. Jacob swertfeger 1480
338
339
Ibidem, III, p. 209, 234, 295.
340
341
342
16. Johannes Schwertfeger 1482

17. Lux (Lucas, Jorg) schwerthpheger 1488
18. Mechel schwertfeger 1488
19. Thumis swertfeger 1490
20. Sigismund 1496
21. Petrus Schwertfeger 1500
22. Anna schwertfegeren 1541
23. Cristoff Schwertffeger 1542
24. Jacoff schwertfegerf 1542
25. Gügelsz gürg schwertfeger 1542
Numărul mare de meşteri făuritori de săbii – 25 atestaţi în a

doua jumătate a secolului al XV-lea şi prima jumătate a secolului
al XVI-lea – ne relevă o breaslă a săbierilor destul de puternică
din punct de vedere economic, fapt ce face posibilă şi o implicare
importantă în viaţa socială şi militară a cetăţii, ca urmare tocmai
a prevederilor statutare ale breslelor. De aceea este improbabil că
o astfel de breaslă nu a avut repartizat un turn, din cele peste 40
de turnuri şi bastioane, aşa cum s-a întâmplat cu fierarii343. Avem
atestată atribuirea unui turn acestei bresle, dar abia în anul 1562,
când este consemnat într-un inventar al turnurilor braşovene in-
ventarul turnului săbierilor (8 archebuze, 2 halebarde) aflat în
cartierul Petri344.
Breasla armurierilor345
Turnarea fontei pentru armele de foc a cunoscut în Braşov o
dezvoltare deosebit de mare, Braşovul devenind unul din princi-
palii furnizori de armament ai voievodului Ioan (Iancu) de Hu-
343
P. Niedermaier, op. cit., p. 199, fig. 139.
344
g. Nussbächer, Quellen Kronstadt, IX, p. 270.
345
înţeleşi aici ca meşteri făuritori de arme de foc: archebuzieri şi tunari.
nedoara346, ai Moldovei şi Ţării Româneşti – până când acestea
au ajuns sub dominaţie otomană – fiind principalul centru de
făurire a armelor de foc din Transilvania347.
Despre existenţa acestui meşteşug avem date încă din secolul
al XIV-lea, când la Bistriţa este atestat un anume Andrei Bombar-
dengiesser, ce poate fi identic cu meşterul Andrei – Magister An-
dreas –, originar din Braşov, care în acelaşi timp toarnă mai multe
clopote348. Trebuie făcută o nuanţare cu privire la acest meşte-
şug, deoarece în cadrul lui avem pe de o parte atestaţi meşteri fă-
uritori de puşti (archebuze), iar pe de altă parte meşteri făuritori
de bombarde (tunuri). Separat de aceştia sunt cei care făureau
clopote, deşi avem câteva atestări de meşteri armurieri care se
ocupau şi cu turnatul clopotelor. în privinţa separării meşterilor
armurieri în archebuzieri şi tunari, putem spune că acest lucru
s-a datorat, pe de o parte, evoluţiei tipurilor de arme de foc, iar,
pe de altă parte, cerinţelor pieţei de armament, care, mai ales din
secolului al XV-lea cunoaşte o diversificare foarte mare şi o creş-
tere a cererii, ceea ce a dus la o superspecializare în domeniul
turnării armelor de foc.
Meşteşugul archebuzierilor este atestat în Braşov printr-un
document reprezentând o cerere făcută de Matia Corvin, în anul
1471, în timpul pregătirii unei campanii militare, pentru a i se
trimite 100 de puşti (pixidae), 5 chintale praf de puşcă şi 1 000
346
Problema numelui celui dintâi mare hunedorean – Ioan (Iancu) de Hune-
doara – este dezbătută pe larg de A.A. Rusu, care arată cum s-a ajuns ca, pe
baza unui document în care Ioan de Hunedoara se semna cu numele de Janko,
literatura istorică românească să folosească numele acesta pentru a-i reliefa
apartenenţa la ritul ortodox; vezi A.A. Rusu, Ioan de Hunedoara şi românii din
vremea lui, Cluj-Napoca, 1999, p. 14-22 cu bibliografia aferentă.
347
D. Negulici, op. cit., p. 326.
348
de ghiulele349. Diferenţierea este evidentă, deoarece terminolo-

gia cu privire la cele două ramuri ale producţiei de armament
de foc este diferită. Meşterii care fabricau puşti sunt desemnaţi
cu apelativele pixidae, pixidarius, pixen, pe când turnătorii de
tunuri apar sub numele de bombardario. Această terminologie
atestă existenţa a două branşe în cadrul meşteşugului producerii
armelor de foc: branşa archebuzierilor şi branşa turnătorilor de
tunuri.
Branşa turnătorilor de tunuri350 exista în Braşov încă din pri-
ma jumătate a secolului al XV-lea, conform unor informaţii indi-
recte provenind din documente ale cancelariei Transilvaniei sau
ale cancelariei regale, care fac referire la interdicţii de export de
arme de foc spre Ţările Române, la cererile de tunuri, de pulbere
şi de ghiulele, făcute de voievodul Transilvaniei sau de domnito-
rii celor două voievodate transcarpatice351.
Dezvoltarea puternică a acestui meşteşug are loc în secolul
al XVI-lea, când sunt atestaţi în Braşov – între anii 1514 şi 1547
– 15 meşteri tunari, şi anume: Paulo bombardista – apare pentru
prima dată în anul 1514352; Andreas bombardario – menţionat
în anii 1520-1522353; Martin mensator et bombardario – locuitor
349
DJAN, Braşov, fond: Privilegii, nr. 204; DIR, XV, 1, p. 28.
350
la Braşov avem atestată, încă de la sfârşitul secolului al XIV-lea, existenţa
unei familii de meşteri turnători de tunuri, familia Neidel, fără să se poată
preciza dacă mai existau şi alţii, pentru a se putea organiza în breaslă sau bran-
şă (W. Wenrich, Künstlernamen aus siebenbürger sächsischer Vergangenheit, în
AVSl, XXII, p. 59-63.
351
Ioan de Hunedoara solicita oraşului Braşov, în 1443, bombarde şi puşti;
Vlad Dracul, în 1445, comanda şi el „puşti şi silitră”; DIR, XV, I, p. 28, nr. 44;
I. Bogdan, Doc. şi regeste, p. 26, nr. 21.
352
Rechnungen Kronstadt, II, p. 2.
353
Ibidem, I, p. 229, 238, 247, 253, 317.
în cartierul Porticae354; Stanislau bombardario – menţionat în-
tre 1520-1529355; Michaelis bombardario – meşter începând din
1523356; Vdalrico bombardario – apare din decembrie 1523 ca
locuitor în cartierul Porticae357; Petro bombardario – din 1522
şi până în 1535358; maister Niklos kannengyesser – atestat ca atare
din ianuarie 1528359; Barthuss armorum (bobardario) 360; Bartho-
lomeus bombardario – menţionat din iulie 1529361; Goergius bom-
bardario – meşter din 1531362; Matia şi Cristophorus bombardarii
– începând din mai 1535363; Baltasar şi Wolfgangus bombardarii
– menţionaţi în perioada 1539-1546364.
Majoritatea acestor meşteri primesc periodic şi o plată din
partea municipalităţii oraşului pentru repararea şi întreţinerea
armelor depozitate în turnurile cetăţii.
Branşa archebuzierilor este atestată prin prezenţa, în prima
jumătate a secolului al XVI-lea, a trei meşteri archebuzieri, şi
anume Meister Mertin pixen meister365, care locuia pe strada Sanct
Joannis Näy gasz 366, Andreae pixidario, care apare menţionat pen-
tru prima dată în aprilie 1520, apoi în octombrie 1520 şi mai
354
Ibidem, I, p. 308; II, p. 129, 177, 384, 643; III, p. 423.
355
Ibidem, I, p. 384, 501, 549, 571, 603 şi II, p. 46, 81, 127.
356
Ibidem, I, p. 482, 484, 495, 501, 549.
357
Ibidem, I, p. 485, 501, 547, 571, 581.
358
Ibidem, I, p. 603 şi II, p. 385.
359
Ibidem, II, p. 90.
360
Ibidem, II, p. 81.
361
Ibidem, II, p. 139.
362
Ibidem, II, p. 235.
363
Ibidem, II, p. 385, 390.
364
Ibidem, II, p. 640.
365
Ibidem, III, p. 128, 641, 643.
366
Astăzi strada Sf. Ioan; vezi P. Niedermaier, op. cit., p. 199 şi fig. 139.
1521367 şi Simon pixidarius, menţionat prima oară în anul 1537

şi ultima oară în anul 1546368. în 1537, Magistratul oraşului Bra-
şov alocă o sumă consistentă de bani pentru cumpărarea de puşti
noi necesare arsenalului, fiind achiziţionate 400 de puşti de la
meşterul Simoni Pixidarius, care primeşte suma de 32 de florini.
Din analiza acestei tranzacţii putem calcula preţul per bucată,
rezultând suma de 8 aspri pentru o puşcă. Acelaşi meşter mai
primeşte din partea administraţiei oraşului, pe parcursul între-
gului an 1537, suma de 97 de florini pentru un număr neprecizat
de puşti, probabil în jur de 600369. Această cifră impresionantă,
avându-se în vedere faptul că este un singur meşter implicat în
tranzacţie, poate fi explicată şi prin faptul că Simon acţiona ca un
intermediar, şi nu a produs în mod direct armele cumpărate de
Magistratul Braşovului.
în anul următor, 1538, au fost cumpărate de oraşul Braşov
ceva mai puţine arme. Meşterul Stephano a primit suma de 2 flo-
rini şi 34 de aspri pentru cele 11 puşti produse. Meşterul Joannes
vinde arsenalului oraşului 57 de puşti în valoare de 11 florini şi
20 de aspri. Ulterior, au mai fost cumpărate alte 4 puşti în valoare
de 40 de aspri de la un tânăr meşter armurier.370
în anul 1545, Magistratul oraşului Braşov a alocat meşterului
Martino suma de 69 de florini şi 25 de aspri pentru producerea
de puşti371 şi, tot ca urmare a unei tranzacţii, este menţionat şi
meşterul Petro, care a primit suma de 1 florin şi 25 de aspri372.
367
Rechnungen Kronstadt, I, p. 233, 305, 321.
368
Ibidem, II, p. 662.
369
Ibidem, II, p. 432.
370
Ibidem, II, p. 542.
371
Ibidem, II, p. 659.
372
Tabel 11. Meşterii tunari şi archebuzieri din Braşov
Turnători de anul
anul archebuzieri
nr. tunuri primei
primei
crt. numele numele menţionari
menţionari
meşterului meşterului
Mertin pixen
1. Andreas, Andrei sf. sec. XIV 1520
meister
Paulo Andreae
2. 1514 1520
bombardista pixidario
Andreas Simon
3. 1520 1537
bombardario pixidarius
Martin mensator
4. 1520 Stephano 1538
et bombardario
Stanislau
5. 1520 Joannes 1538
bombardario
Petro
6. 1522 ? meşter tânăr 1538
bombardario
Michaelis
7. 1523 Petro 1545
bombardario
Vdalrico
8. 1523 Martino 1545
bombardario
Barthuss
9. armorum 1529
(bobardario)
Bartholomeus
10. 1529
bombardario
Goergius
11. 1531
bombardario
12. Matia 1535
Cristophorus
13. 1535
bombardarii
14. Baltasar 1539
15. Wolfgangus 1539
Alte dovezi ale existenţei acestei branşe provin din chitanţele

care atestă plata pentru vânzarea unor archebuze. Astfel, avem
atestată, în anul 1516, vânzarea a opt archebuze – în valoare de
44 de florini – în localitatea Prejmer373, iar în acelaşi an, dar între

lunile iunie şi decembrie, este atestată vânzarea a 35 de pixides
vulgo hokenpuxen, în valoare totală de 412 florini şi 25 de aspri374.
Altă vânzare, de 15 archebuze, este făcută către Erasmo seratori
la data de 23 aprilie 1540375. în ianuarie 1543 este atestată achi-
ziţionarea de către consistorium civitati a două archebuze, pentru
care este plătită suma de 2 florini şi 25 de aspri376.
După cum se poate observa, în decurs de 25 de ani, preţurile
la aceste produse au suferit modificări substanţiale, care se ex-
plică prin faptul că producerea lor trece de la faza de „pionierat”
la cea de „industrie”, lucru care atrage după sine şi o micşorare a
preţului de vânzare.
Implicarea acestor bresle în eforturile de înarmare şi apărare

a fortificaţiilor Braşovului se face, în principal, în două moduri:
prin dotarea acestora cu produsele specifice fiecărei bresle şi prin
obligaţiile statutare ale breslelor.
Ameninţarea tot mai evidentă a unei invazii turceşti de mari
proporţii a obligat oficialitatea oraşului să elaboreze încă din
anul 1491 un regulament, care, pe lângă prevederile interne ale
fiecărei bresle cu privire la apărarea fortificaţiilor oraşului, preve-
dea obligaţiile cetăţenilor în timpul unui asediu. Fiecare bărbat
era dator să posede următoarele arme: o archebuză, o sabie, un
arc şi o lance de tipul celor care se foloseau la vânarea mistreţilor.
Fiecare poartă urma să fie apărată de 50 de oameni cu armele lor,
373
...a Prasmariensibus pro octo pixidum flor. 44; Rechnungen Kronstadt, I, p.
211.
374
375
Ibidem, II, p. 643.
376
Ibidem, p. 653.
iar bastioanele din colţuri, de câte 10 oameni. la fiecare poartă
şi la fiecare bastion era obligatoriu să fie prezent un meşter spe-
cialist în confecţionarea armelor de foc, ceea ce indică, pentru
această perioadă, un număr de cel puţin opt meşteri din această
specialitate377.
Aşadar, pe lângă arondarea unor porţiuni din fortificaţiile
oraşului, meşterii armurieri au contribuit la apărare cu arme con-
fecţionate de ei, inclusiv cu repararea şi întreţinerea acestora, iar
în perioada de construcţie a fortificaţiilor au contribuit la acope-
rirea cheltuielilor necesare.
în stadiul actual al cercetărilor nu s-au putut identifica exact
ce porţiuni din fortificaţii au revenit breslelor producătoare de
armament – cu excepţia fierarilor, al căror bastion a fost demolat
abia în secolul al XIX-lea – dar este cert că au existat şi turnuri
arondate altor bresle producătoare de armament, aşa cum se în-
tâlnesc la Sibiu şi Cluj.
Breslele din cluj
Problema implicării breslelor în apărarea oraşelor fortificate

transilvănene a fost îndelung dezbătută în istoriografia referitoa-
re la acest segment de istorie a oraşelor, începând din secolul al
XIX-lea şi, mai ales, în perioada anilor ’50-’80 ai secolului trecut.
Factorii care au dus la implicarea breslelor în construirea
şi apărarea fortificaţiilor orăşeneşti au fost reliefaţi, pe scurt,
într-unul din articolele noastre378. Cadrul legislativ necesar a
377
Fr. Müller, Deutsche Sprachdenkmäler aus Siebenburgen, Sibiu, 1846, p.
124.
378
I.M. Ţiplic, Breslele armurierilor din Sibiu, p. 487 sqq.
fost creat în timpul domniei regelui Sigismund de luxemburg

(1387-1437), care a dispus întărirea oraşelor şi înconjurarea lor
cu noi fortificaţii, apărarea şi întreţinerea acestora fiind date în
grija breslelor379. Această dispoziţie regală este doar finalizarea
unui proces ce a început după marea invazie mongolă din 1241,
când majoritatea oraşelor transilvănene au fost grav afectate.
în ceea ce priveşte Clujul, la acea dată sat-cetate, acesta a fost
în întregime distrus de mongolii aflaţi sub comanda lui Kadan380
şi nu a mai apărut în documente (sub denumirea de civitas) de-
cât la începutul secolul al XIV-lea, când este menţionat în docu-
mentul din 19 august 1316 a lui Carol Robert, în care se sublini-
ază faptul că regele Ştefan – (1270-1272) – „voind să întemeieze
odinioară şi să aşeze numita cetate Cluj”381, dăruise oaspeţilor de
aici numeroase privilegii.
Normalizându-se situaţia politică în interiorul Transilvaniei,
odată cu venirea angevinilor pe tronul Ungariei, se creează pre-
misele unei dezvoltări puternice a oraşelor, şi datorită politicii de
susţinere a lor ca şi contrapondere la apariţia marilor feude auto-
nome administrativ faţă de puterea centrală. în acest context, are
loc apariţia şi dezvoltarea meşteşugurilor breslaşe în Clujul seco-
lelor al XIV-lea-al XVI-lea. Registrul de venituri al oraşului Cluj
pe anul 1453 oferă posibilitatea cunoaşterii structurii profesio-
nale a populaţiei active, care se repartiza astfel: 6% croitori; 4%
379
Ibidem, p. 489; gh. Anghel, Fortificaţii medievale de piatră din secolele XIII-
XVI, Cluj-Napoca, 1986, p. 31.
380
Istoria Clujului, sub red. acad. prof. Ştefan Pascu, Cluj, 1974, p. 79; Béla
Köpeczi, Histoire de la Transylvanie, Budapest, 1992, p. 192; gy. györffy, Ge-
ographia historica Hungariae tempore stirpis Arpadianae, vol. III, Budapesta,
1987, p. 356.
381
...volens olim fundare et congregare predictam Kulusuar; Istoria Clujului, p. 79;
DIR, veac. XIV, vol. I, p. 251-253; Ukb, vol. I, p. 319-320.
cizmari-pantofari; 2,64% fierari; 2% tolbari; 1,5% arcari; 1,3%
săgetari şi 0,17% scutari, din aproximativ 4 500-4 800 de plăti-
tori de impozite, la care se adaugă necontribuabilii, rezultând un
număr total de cca 6 000 de locuitori382.
Breasla fierarilor
la început, meşteşugul-matcă al fierăritului nu se divizase
în diverse specialităţi, fierarii confecţionând o multitudine de
obiecte: porţi de fier, zăvoare, cuţite, securi, săbii, pinteni etc.
Afirmaţia este susţinută de câteva menţionări documentare din
secolele al XIII-lea-al XV-lea, din primele momente ale genezei
breslelor, cum ar fi descoperirea fierăriei de la Şelimbăr383, men-
ţionarea existenţei breslei fierarilor în Sibiu, în anul 1376, având
ca branşe cuţitarii, căldărarii, săbierii etc.384 sau atestarea, în a
doua jumătate a secolului al XIV-lea, a trei fierari în Slimnic385.
Exemplele mai pot continua.
în Cluj, fierarii sunt atestaţi documentar pentru prima dată în
anul 1362 într-un document ce prezenta vânzarea de către Nico-
laus et Henlinus fabri a curţii pe care o deţineau împreună pe str.
Podului (azi, strada Horea)386, pentru ca un secol mai târziu, la
20 iulie 1467, magistratul Clujului să aprobe, la cererea fierarilor
382
Istoria Clujului, p. 102, 105; Şt. Pascu, Demografia istorică, în Populaţie şi
societate. Studii de demografie istorică, vol. I, Cluj, 1972, p. 48; Idem, Meşteşu-
gurile, p. 246; S. goldenberg, Clujul în sec. XVI, p. 27-28.
383
K. Horedt, Eine sächsische Schmiede, p. 349; pentru detalii, I.M. Ţiplic, Bres-
lele armurierilor din Sibiu, p. 489, pl. II.
384
Ukb, II, Sibiu, 1897, p. 449-452; I.M. Ţiplic, Die Waffenschmiede Zunfte aus
Hermannstadt (XIV-XVI), în FVl, Band 41, 1998, nr. 1-2.
385
386
l. Makkai, Kiadatlan oklevelek Kolozsvár középkori törté-netéhez, Cluj,
1947, p. 5-6.
Antoniu, Simon, Ştefan şi Ieronim, statutele breslei. Din cuprinsul

acestora rezultă că breasla este mult mai veche387.
Tabel 12. Meşterii fierari din Cluj

nr. anul primei
numele meşterului
crt. menţionări
1. Nicolaus 1362
2. Henlinus 1362
3. Antoniu 1467
4. Simon 1467
5. Ştefan 1467
6. Ieronim 1467
Pe măsura diversificării produselor realizate de fierari, devi-

ne o necesitate specializarea lor în diverse branşe, pentru a pu-
tea face faţă cererilor crescânde de pe piaţă. Astfel, la 17 martie
1462, lăcătuşii, împreună cu pintenarii, îşi organizează o breaslă
separată de cea a fierarilor, stabilindu-şi statutele după cele ale
breslelor similare existente în Sibiu, Sighişoara şi Braşov388. Statu-
tele stabileau că pot fi primiţi ca membri doar aceia care pot face
dovada că s-au născut „în pat legitim şi din părinţi cinstiţi”389şi
numai dacă plătesc taxa de admitere în valoare de 4 florini de aur.
Principalele produse ale breslei erau lacătele, zăvoarele, pintenii,
scările de şa (art. 6)390. Starosti ai breslei au fost aleşi Johannes et
Petrus seratores (lăcătuşi), cei care iau iniţiativa de a cere lui lu-
kas Kerekes, judele Clujului, să aprobe constituirea breslei şi sta-
387
Ukb, VI, Bucureşti, 1981, p. 291-292; E. Jakab, Oklevéltár Kolozsvár történe-
téhez, I, Buda, 1888, p. 221; DIR, II, 2, p. 180, doc. nr. 160.
388
Istoria Clujului, p. 116; Ukb, VI, p. 116, doc. 3277; orig. DJAN, Cluj-Napo-
ca, Zunfturkunden, nr. 3.
389
...hic de legitimo thoro et honestis parentibus procreatum.
390
Ukb, VI, p. 116, doc. nr. 3277.
tutele ei391. Din statute mai reiese că rolul principal îl jucau meş-
terii lăcătuşi, deşi se menţionează că pintenarii au drepturi egale
cu lăcătuşii, acest lucru devenind o certitudine la 7 aprilie 1475,
când se transcriu statutele breslei la cererea meşterilor Blasiu, Io-
sif şi Mihail, seratores atque calcaristae392. Desprinderea pintenari-
lor şi formarea unei bresle separate proprii are loc abia în secolul
al XVII-lea393, dezvoltarea meşteşugului neavând de suferit de pe
urma transformărilor în domeniul armamentului, în condiţiile în
care produsele erau în continuare necesare cavaleriei.
Branşa săbierilor
Şlefuitorii de săbii (eruginatores) sunt amintiţi în Cluj pentru
prima dată în documentul datat 12 noiembrie 1484, când ma-
gistratul din Cluj, Johannes Markus, adevereşte statutele breslei
reunite a arcarilor, şelarilor, săbierilor, curelarilor, scutarilor şi
săgetarilor394. în textul statutelor sunt pomeniţi Gregorius, Johan-
nes et Martinus eruginatores395, alături de alţi meşteri ai celorlalte
branşe, care au avut iniţiativa promovării statutelor pentru noua
breaslă. Din text reiese că noile statute sunt doar reactualizări
ale statutelor mai vechi396, ceea ce ne face să avansăm ipoteza
că o breaslă care grupa, măcar în parte, unele din branşele mai
sus-pomenite a existat cu câţiva ani mai înainte.
391
Ibidem.
392
Ukb, VII, p. 38-39, doc. nr. 4034; statutele au mai fost publicate de Finály
în Az Erdélyi Muzeum Egylet Évkönyvei, vol. V, 1868-1870, Cluj, 1871 şi l.
Szádeczky, Iparfejlödés és czéhek története Magyarországon, vol. I, Budapesta,
1915, p. 44.
393
E. Jakab, op. cit., II, p. 248-254.
394
Ukb, VII, p. 374-376, doc. nr. 4577; orig. DJAN, Cluj-Napoca, Zunfturkun-
den, I, nr. 2; Şt. Pascu, Meşteşugurile, p. 136.
395
Ukb, VII, p. 347, doc. nr. 4577.
396
Ibidem, …eorum statuta predecesoribus nostris...
Tabel 13. Meşterii săbieri din Cluj

nr. anul primei
numele meşterului
crt. menţionări
1. Gregorius 1484
2. Johannes 1484
3. Martinus 1484
Noua breaslă şi-a ales ca patron pe Sfântul Francisc, în nu-

mele căruia ridică un altar în biserica parohială. Modalitatea de
primire în breaslă presupune aceleaşi etape ca şi la breasla lăcă-
tuşilor şi pintenarilor, şi anume dovedirea provenienţei dintr-o
familie onorabilă şi plătirea unei taxe de înscriere în valoare de
3 florini de aur şi 4 livre de ceară, care va fi folosită pentru între-
ţinerea altarului breslei şi pentru aprovizionarea cu lumânări a
acestuia397. Statutele mai stabilesc şi dreptul exclusiv al meşteri-
lor breslaşi de a deţine monopolul pieţei din oraş în detrimentul
meşterilor nebreslaşi din oraş sau din afara lui, precum şi faptul
că un meşter poate să ţină pe lângă el trei ucenici – unul avansat,
unul mediu şi unul începător398.
Din modul în care sunt menţionaţi iniţiatorii statutelor reiese
că branşa arcarilor deţine o pondere economică mai mare, fiind,
prin reprezentanţii ei, prima menţionată în cadrul breslei reuni-
te. Săbierii sunt pe locul al treilea, după şelari399.
în anul 1557, săbierii (magistri eruginatores) cereau voie ciz-
marilor să folosească moara lor de argăsit (chermalom), pentru
a-şi instala o piatră de tocilă (volutorium cotis), pe care să-şi ascu-
tă şi să-şi lustruiască săbiile400.
397
Ukb, VII, p. 374, doc. nr. 4577: ...vero et legittimo thoro habeatur matrimo-
nium...
398
Ukb, VII, p. 375.
399
Ibidem, Martinus Kufferbart, Johannes Gabrielis, arcufices, Iacobus, Mathias,
Andreas et Paulus, sellatores, Gregorius, Johannes et Martinus, eruginatores...
400
Şt. Pascu, Meşteşugurile, p. 172; E. Jakab, op. cit., p. 33.
Săbiile ardelene erau confecţionate printr-o tehnică superi-
oară, erau solide, având imprimate pe teacă motive artistice care
puteau apărea uneori şi pe lamă, în tehnica damaschinării. între
piesele păstrate la Muzeul de Istoria Transilvaniei din Cluj, pen-
tru care nu s-a stabilit locul de provenienţă – deci, ar putea fi
făurite pe plan local, ele fiind descoperite pe raza oraşului –, se
află şi două săbii inventariate la numerele 7835, respectiv 5975.
Prima este o spadă pentru două mâini, cu lungimea totală de 176
cm, din care lungimea lamei este de 107 cm. Cealaltă este o sabie
de călău, datată în secolele al XVI-lea-al XVII-lea, cu o lungime a
lamei de 86 cm – lăţimea la mâner este de 7 cm şi la vârf, de 4,5 cm –
şi cu mânerul în formă de cruce, lung de 25 cm (pe lamă sunt pre-
zente semne ce pot reprezenta o marcă de meşter)401. în privinţa
preţului de vânzare a unei astfel de săbii nu prea există date, sin-
gurele referiri fiind făcute cu privire la taxele vamale percepute
pentru comercializarea săbiilor: în 1478, avem atestată la Oradea
taxa vamală de 1 dinar pentru două săbii402 şi la Cluj, la data de
5 iunie 1634, sunt trecute în registrul de vamă 8 legături de săbii
în valoare de 24 de florini, fiind taxate cu 1 florin şi 8 denari403.
Comparativ cu preţul altor arme care nu necesită o prelucrare
aşa de îngrijită, cum ar fi suliţele, ne putem face o vagă idee în
privinţa preţului unei astfel de săbii în secolul al XVI-lea. Preţul
unei suliţe, în anul 1556, era de 16 denari404, iar preţul unui arc
era de 100 de denari405, aşadar ne putem imagina că preţul unei
săbii era mult mai mare. Meşterii săbieri cumpărau materia pri-
401
S. goldenberg, op. cit., p. 75.
402
Ibidem, tabelul nr. 2, p. 356
403
F. Pap, Comerţul transilvănean al Clujului din prima jumătate a secolul al
XVII-lea în registrele vamale (II), în ActaMN, XII, 1975, p. 240, n. 91.
404
Ibidem, tabelul nr. 4, p. 363.
405
Története Társuladok, 1882, 2, p. 540.
mă mai ales din Trascău, Sălaj, Carei, de multe ori aceasta fiind
sub formă de lame de sabie în formă brută, gata pentru prelucra-
re406. Materia primă se achiziţiona şi sub formă de lingouri (bare
scurte de aproximativ 60 cm) şi sub formă de fier mărunt (apro
vas), de dimensiuni probabil fixe407.
Branşa arcarilor
Informaţii despre acest meşteşug ne parvin abia din secolul
al XV-lea, când este menţionat un anume Jacobo literato, fiul lui
Gabriel arcarul, ca martor într-un proces, într-un document da-
tat la 12 aprilie 1432408. Pornind de la această menţionare se poa-
te spune că acest Gabrielis arcupis a funcţionat ca meşter arcar
cândva între anii 1410 şi 1460, dacă luăm în considerare faptul
că fiul său nu putea ajunge diac la o vârstă mai mică de 20 de ani.
Două decenii mai târziu (1453), în registrul parţial al populaţi-
ei plătitoare de impozit, sunt atestaţi trei meşteri arcari – Ioan
arcarul, Laurenţiu şi Grigore arcupis409 –, toţi trei fiind de origine
maghiară, întrucât registrul de impozite nu conţine decât locu-
itorii maghiari ai Clujului. grigore arcupis primeşte din partea
Magistratului din Cluj 300 de denari pentru trei arcuri confecţi-
onate de el410. Coroborând aceste informaţii, reuşim să aflăm şi
preţul de vânzare al unui arc la mijlocul secolului al XV-lea, lucru
406
Istoria Clujului, p. 143; S. goldenberg, Clujul în sec. XVI, p. 68; idem, Oraşul
Cluj – important centru meşteşugăresc în sec. XVI, în „Studii”, IV, 1953, p. 141-
167; vezi şi DJAN, Cluj-Napoca, Socotelile oraşului Cluj, 1599, 8, XI, p. 22, 24,
26 et passim (S.O.C.).
407
S. goldenberg, Clujul în sec. XVI, p. 67; vezi şi S.O.C., 1584, 3, XIII, p. 3;
1593, 5, XX, p. 41.
408
Ukb, IV, p. 450-461, doc. 2146: ...et Jacobo literato filio Gabrielis arcupis de
praefata Clusvar...
409
Történelmi Tár, 1882, 2, p. 540; S. goldenberg, op. cit., p. 85.
410
Történelmi Tár, 1882, 2, p. 539.
important pentru a urmări creşterea preţurilor în secolele viitoa-
re, probabil ca urmare a inflaţiei411. în anul 1565, oraşul achită lui
Toma arcarul (Igyarto) o sumă de bani pentru că a vopsit patru
paturi de puşcă (sedes pixidum)412.
Tabel 14. Meşterii arcari din Cluj

nr. anul primei
numele meşterului
crt. menţionări
1. Gabrielis arcupis 1410
2. Ioan 1453
3. Laurenţiu 1453
4. Grigore arcupis 1453
5. Martinus Kufferbart 1484
6. Johannes Gabrielis 1484
7. Toma 1565
O organizare a meşterilor arcari nu este atestată decât spre

sfârşitul secolului al XV-lea, mai exact la 12 noiembrie 1484,
când se organizează în breaslă alături de săbieri, pintenari, scu-
tari, şelari şi lăcătuşi. Alături de meşterii reprezentanţi ai celorlal-
te branşe, apar doi meşteri arcari, Martinus Kufferbart şi Johannes
Gabrielis, situaţi în fruntea listei cu numele meşterilor iniţiatori ai
textului statutelor, de unde putem să tragem concluzia că, la acea
dată, arcarii erau situaţi din punct de vedere economic mai bine
decât celelalte branşe care doreau constituirea noii bresle413.
în secolul al XVI-lea, meşterii arcari sunt tot mai rar menţio-
naţi în documente, fiind, încetul cu încetul, înlocuiţi de arbale-
tari. Arcul şi arbaleta (balista, arcus, ijj, armbrust), deşi arme de
411
Pentru informaţii mai detaliate, vezi S. goldenberg, op. cit., tab. 1-5.
412
DJAN, Cluj-Napoca, Socotelile oraşului Cluj, 1, X, p. 166-167.
413
Ukb, VII, p. 374, doc. nr. 4577.
tragere manuale sau în parte mecanice, s-au menţinut până în se-

colul al XVII-lea, când cedează teren în favoarea armelor de foc.
în colecţia Muzeului de Istoria Transilvaniei din Cluj se mai
păstrează doar un fragment de arbaletă (nr. inv. 7786), fără siglă
de meşter, ceea ce face imposibilă atribuirea ei vreunui centru de
producţie.
Producerea de săgeţi şi tolbe pentru acestea cădea, mai mult
ca sigur, tot în sarcina meşterilor arcari, iar specializarea unora
dintre ei doar pe aceste produse nu a dus niciodată la divizarea
lor într-o branşă de sine stătătoare, fapt atestat şi de numeroase
documente în care ei sunt pomeniţi alături de arcari sau arba-
letari. Numărul mare de săgetari (telatores) care poate fi găsit
la Cluj în 1453, în rândul populaţiei de neam maghiar, a scăzut
simţitor în secolul al XVI-lea. în această vreme nu se mai găsesc
înregistrate dispoziţii despre activitatea lor şi nici registrele de
breaslă, care cuprind un material bogat privind funcţia militară a
breslelor, nu mai conţin date referitoare la tolbari şi săgetari414.
Branşa scutarilor
Această branşă, cel puţin din punctul de vedere al atestării
documentare, este slab reprezentată în secolul al XIV-lea, ceea
ce nu reflectă decât faptul că nu era organizată, şi, ca atare, nu
apare în documentele epocii. Dovadă a existenţei sale anterioa-
re secolului al XV-lea stau numeroasele documente care ates-
tă existenţa scutarilor în oraşul Cluj la începutul şi la mijlocul
secolului al XV-lea. Un exemplu elocvent este registrul parţi-
al al persoanelor impozabile (de origine maghiară) din anul
1453, în care apare un anume Valentin paysgyarto415 (scutar),
414
S. goldenberg, Clujul în sec. XVI, p. 85.
415
Ibidem, p. 84; idem, Oraşul Cluj, p. 141; menţionarea meseriei prin terme-
nul paysgyarto arată clar originea sa maghiară – dacă ar fi fost de origine ger-
mană, ar fi apărut termenul bogner (vezi, pentru nume provenite din meseria
practicată, I.M. Ţiplic, Die Waffenschmiedezünfte in Hermannstadt, p. 65 sqq).
care primeşte suma de 100 de denari pentru un scut cu blazon
(clypeus)416. Un alt scutar, Luca clipifex, apare ca martor într-un
proces 417: adduxit fidedignos homines videlicet Cristannum sarto-
rem...., Lucam clipificem…, qui praestitis iuramentis...418. Procesul
era între Barthasar Craws şi Jacobus Polkyscher, ultimul che-
mându-i ca martori pe mai sus-numiţii pentru a-i adeveri spuse-
le în faţa Magistratului din Bistriţa, care trebuia să judece apelul
dintre cei doi clujeni.
într-un alt document, din 24 iulie 1458, care face referire tot
la un proces, apare un anume Michael Hawenschylt, parte în pro-
cesul cu Cristian Rawas419. Acest proces se judecă în apel tot la
Bistriţa şi Magistratul din Cluj trimite celui din Bistriţa datele le-
gate de procesul judecat la Cluj, în urma căruia Michael Hawen-
schylt, împreună cu aliaţii săi, trebuia să plătească 20 de florini de
aur, iar aceştia, declarându-se nemulţumiţi, au cerut rejudecarea
procesului420. la 4 august 1458, magistratul din Bistriţa, ca for
de apel, judecă cauza dintre împricinaţi şi hotărăşte că Michael
Hawenschylt şi aliaţii săi trebuie să plătească lui Cristian Rawas
şi familiarilor lui 85 de denari pentru şapte dinţi sparţi şi alte
răni421. Acelaşi Michael Hawenschylt apare menţionat în docu-
mentul din 26 iulie 1460 ca făcând parte dintr-un grup de cetă-
ţeni clujeni care au protestat împotriva interdicţiei pronunţate
416
Történelmi Tár, 1882, 2, p. 539.
417
Ukb, VI, doc. nr. 3254, p. 102-103; DJAN, Cluj-Napoca, Socotelile, fond:
Arhivele oraşului Bistriţa, doc. din 18 IV 1461, trasumpt în doc. din 11 XI
1461, nr. 151.
418
Ukb, VI, p. 103.
419
Ibidem, doc. nr. 3131, p. 20-21.
420
Ibidem, p. 21.
421
Ibidem, doc. nr. 3133, p. 21-22: ...pro tam vulnerationis plaga et septem den-
tium excussione quadraginta quinque marcis pecuniarum pro singulis marcis octa-
ginta quinque denarios usuales computandos convictum stare...
de parohul bisericii Sf. Mihail de a se mai înmormânta membrii

confraternităţii dominicane în biserica dominicanilor422.
Spre sfârşitul secolului al XV-lea are loc şi organizarea branşei
scutarilor, care, împreună cu arcarii, curelarii, săbierii etc., îşi pro-
pun alcătuirea unei bresle comune. în textul statutelor din 12 no-
iembrie 1484 sunt pomeniţi trei meşteri scutari, probabil cei care
aveau şi rolul de conducători ai branşei şi anume Damianus, Bene-
dictus Sedd, Johannes clipeatores423. După cum am relatat mai sus, în
cadrul breslei, toate branşele aveau condiţii egale, taxa de admitere
era aceeaşi pentru toţi – 3 florini de aur şi 4 livre de ceară424.
Tabel 15. Meşterii scutari din Cluj

nr. anul primei
numele meşterului
crt. menţionări
1. Valentin paysgyarto 1453
2. Luca clipifex 1453
3. Michael Hawenschylt 1458
4. Damianus 1484
5. Benedictus Sedd 1484
6. Johannes 1484
7. Toma 1565
8. Ladislau Paysgyarto 1565
9. Ştefan Paysgyartho 1565
10. Ilie Paysgiartho 1565
11. Martin Paysgiartho 1565
în secolul al XVI-lea sunt atestaţi încă numeroşi scutari, care

îndeplineau şi alte funcţii – poate tocmai din cauză că scutul ca
422
Ibidem, doc. nr. 3225, p. 84.
423
Ukb, VII, doc. nr. 4577, p. 374-376.
424
Ibidem, p. 374.
armă de apărare începuse să piardă teren –, cum ar fi aceea de
vopsitori. Avem astfel menţionaţi în anul 1565 în oraşul Cluj pe
Ladislau Paysgyarto, care este plătit pentru că a vopsit două lau-
reos (cămăşi de zale) şi 5 afeturi de tun425, pe Ştefan Paysgyartho,
care vopseşte şi el afeturi de tun, pe Ilie Paysgiartho, care vopseşte
şi el 6 table, 6 laurea şi o damigeană şi pe Martin Paysgiartho, care
vopseşte o laurea şi 4 paturi de puşcă426.
Se poate observa din această înşiruire că meşterii scutari şi-au
extins aria de lucru şi în domeniul vopsitului, probabil ca urma-
re a scăderii cererii de scuturi pe piaţa armelor, ştiut fiind faptul
că, în secolul al XVI-lea, armele de foc se generalizează. Cu toa-
te acestea, în mod sigur se mai produceau şi scuturi, dacă nu ca
arme de apărare, măcar ca obiecte de decor şi pentru ţintele de
la concursurile de tras cu arcul şi arbaleta, organizate periodic de
comunităţile breslaşe. Tipul de scut din Cluj făurit de breslaşi nu
se deosebea de cel din celelalte oraşe transilvănene. Se foloseau
scuturi uşoare, de formă ovoidală, boltite, cu capătul superior as-
cuţit, cu partea de lemn acoperită în exterior cu piele tăbăcită,
vopsită, iar pe partea interioară având curele de prindere. Tipul
greu, din înzestrarea pedestraşului, era mai masiv, trapezoidal, cu
1,5-2 kg mai greu427.
Branşa armurierilor
Materialul documentar, care abundă în menţiuni despre
arme albe şi arme de foc, impune ipoteza existenţei la Cluj în
secolul al XVI-lea a turnătorilor în fier şi bronz, a meşterilor care
confecţionau archebuze, muschete, falconete, tunuri, sau care
erau capabili să repare şi să confecţioneze piese pentru asemenea
425
DJAN, Cluj-Napoca, Socotelile oraşului Cluj, 1, X, p. 166.
426
Ibidem, p. 166-167.
427
Vezi mai pe larg la J. Bielz, Die Hermannstädter Tartschen, p. 37-40.
arme. în socotelile oraşului sunt menţionate o serie de cheltuieli

pentru tunuri mici (manuaria bombardariak) şi puşti, precum şi
sumele achitate pentru acestea lui Martin Beck, Gheorghe Chyge,
Ştefan Hwnyady428. Este foarte probabil ca aceştia să fi fost meş-
teri turnători şi armurieri, şi nu proprietari de arme, pe care le-au
vândut oraşului.
Existenţa unui meşter armurier, Hans Jorg Burghart, este clar
atestată în anul 1585. Din documentul datat la 12 noiembrie 1585
rezultă că Hans Jorg Burghart îi cere bistriţeanului care comanda-
se armura o amânare de opt săptămâni, pe motiv că are mult de
lucru, şi să i se trimită ca model armura altui bistriţean429.
O dovadă şi mai bună a dezvoltării meşteşugului armurări-
ei în oraşul de pe Someş, în secolul al XVI-lea, este şi faptul că,
doar cu o singură ocazie, clujenii puteau trimite, în 1564, pentru
asediul oraşului Baia-Mare, 200 de bombarde430, perfect posibil
în cazul în care, în Cluj, existau meşteri care să poată asigura cel
puţin întreţinerea acestora. Pentru a doua jumătate a secolului
al XVI-lea avem atestată turnarea unor tunuri de calibru mic din
bronzul provenit din topirea a 100 de candelabre confiscate de
la mănăstiri431.
în prima jumătate a secolul al XVI-lea, arma de foc domi-
nantă în Transilvania era archebuza (pixis, pixis manualis, pixis
428
S. goldenberg, Clujul în sec. XVI, p. 80; vezi şi DJAN, Cluj-Napoca, Liber
civitatis colosvariensis, III, p. 81-82, unde este atestată o interdicţie de vânzare
a produselor armurierilor clujeni în Ţara Românească, fapt ce dovedeşte că
producţia în acest domeniu era destul de mare, în condiţiile în care permitea
vânzarea produselor pe o piaţă aflată la mare distanţă de Cluj.
429
DJAN, Cluj-Napoca, fond: Arhiva oraşului Bistriţa, nr. 77.
430
Istoria Clujului, p. 141.
431
DJAN, Cluj-Napoca, Decretum dominorum centumvirorum (1556-1557),
mss, p. 167 (doc. din 9 VII 1562).
Bresle și arme în Transilvania (secolele XIV-XVI) 125
barbata, Ganzhacken sau Hachenbückse), formată dintr-o ţeavă
de fier cu un „detunător” (Zündloch) și un cârlig în partea inferi-
oară a ţevii, cu ajutorul căruia arma era fixată pe o furcă fixă. La
sfârșitul secolului, archebuza va fi încetul cu încetul trecută în
plan secund sau chiar înlocuită de muscheta cu închizător cu fitil
(Luntenschloss) și, mai târziu, cu închizător rotativ (Randschloss)
– de calibru mai mare ca archebuza cu pat de lemn –, și de tunul
de calibru mic sau falconeta (bombarda, falconeta, minores bom-
barde, falcones bombardice)432. Numărul meșterilor care confec-
ţionau astfel de arme a fost destul de mic, cel puţin până în a
doua jumătate a secolului al XVI-lea, mai mic decât al meșterilor
săbieri sau arcari, căci armele de foc nu ocupaseră încă, în seco-
lul al XVI-lea, locul pe care îl vor deţine în balistica din secolele
următoare. Achiziţionarea unor astfel de arme în/de către orașul
Cluj, spre sfârșitul secolului al XVI-lea, este des înregistrată în
Socotelile orașului433.
Grafic 1. Analiză comparativă 1350-1560
Săbieri Scutari Arcari Arbaletari Arghebuzieri Tunari
40 36
35
30 2525
25
20
15
15 10 11
9 8 9 10
10 7 7
5 4
5 3 3
0 0
0
Sibiu Braşov Cluj
432
S. Goldenberg , Clujul în sec.XVI, p. 78.
433
Vezi DJAN, Cluj-Napoca, Socotelile orașului Cluj, 1564,1, X, p. 23; 1582,
3, VIII, p. 48.
Dintre armele de foc din Cluj databile cert şi care pot fi pro-
duse ale unor meşteri locali s-au păstrat mai multe tunuri de ca-
libru mic, dintre care unul prezintă o importanţă mai mare, prin
faptul că pe el există o inscripţie – H.M. 1593 –, probabil sigla
meşterului şi anul fabricării acestui tun de oţel, cu ornamente
de bronz (lungimea ţevii de 91 cm, diametrul la gura ţevii de 9,7
cm, iar în partea opusă de 11 cm, calibrul de 4,75 cm)434.
Implicarea breslelor făuritorilor de arme în dotarea, întreţine-

rea şi apărarea fortificaţiilor oraşului Cluj respectă tipicul existent
şi în celelalte oraşe puternice din centrul şi sudul Transilvaniei.
Fortificaţiile Clujului în secolul al XVI-lea erau constituite din
ziduri crenelate, prevăzute cu turnuri şi bastioane puternice, care
erau încredinţate spre apărare breslelor. Avem atestată în Cluj
pentru secolul al XVI-lea existenţa unui turn al fierarilor şi a unu-
ia al săbierilor (cunoscut şi sub numele de Poarta Turzii – Tordaer
Tor435), primul aflându-se în capătul străzii Heilligeistgasse (strada
Petroşani), în apropierea intersecţiei acesteia cu strada Kinizsigas-
se (strada Pavel Chinezu), iar al doilea, cel al săbierilor, aflându-se
în capătul străzii Tordaergasse (strada Universităţii), în apropierea
bisericii iezuiţilor436. Faptul că una dintre porţile oraşului se afla
în apărarea săbierilor arată, cât se poate de clar, că această breaslă,
434
S. goldenberg, Clujul în sec. XVI, p. 79; pentru informaţii mai detaliate
asupra armelor de foc din secolele al XV-lea-al XVIII-lea, vezi W. Boeheim,
Handbuch der Waffenkunde des Waffenwesen in seiner historischen Entwiklung
vom Begin des Mittelalteres bis zum Ende des 18 Jahrhunderts, leipzig, 1890; A.
Hoff, Feuerwaffen, I-II, Braunschweig, 1969; E. Roman, Arme de foc portative
în colecţiile Muzeului Brukenthal sec. XV-XVIII. Catalog, Sibiu, 1981.
435
S. goldenberg, Clujul în sec. XVI, p. 211-212; P. Niedermaier, op. cit., p.
136-137, fig. 107.
436
P. Niedermaier, op. cit., p. 137.
la data respectivă, avea o situaţie economică foarte bună, ce-i pu-
tea permite întreţinerea unui turn aşa de important în geografia
fortificaţiilor cetăţii. Pe lângă prevederile din statutele breslelor
cu privire la obligaţiile militare437 ale membrilor lor, armurierii
erau obligaţi să asigure cu armament mai întâi turnurile oraşului,
fiind de asemenea obligaţi să asigure repararea acestui armament
depozitat. în anul 1502, fiecare breaslă avea impusă o contribuţie
de 50 de denari pentru întreţinerea fortificaţiilor, dar, în 1517,
ludovic al II-lea îi scuteşte pe clujeni de această taxă pentru a-şi
putea reface şi completa sistemul de fortificaţii438.
Toate aceste scurte referiri ne arată că meşterii făuritori de
arme clujeni, chiar dacă nu au deţinut un rol economic impor-
tant în viaţa Clujului medieval, au fost puternic implicaţi în ac-
tivităţile ce priveau apărarea cetăţii, fie în mod direct, în luptă,
fie mai ales prin aprovizionarea cu arme şi întreţinerea acestora.
Din inventarele şi registrele de breaslă ale breslei argintarilor439,
dacă le luăm numai pe acestea, ne putem da seama cât de bine
erau aprovizionate turnurile şi, chiar dacă nu toate acele arme
erau de provenienţă clujeană (multe fiind aduse din Polonia), si-
gur erau reparate de către meşterii clujeni.
437
Fiecare meşter breslaş era obligat să facă de strajă sau să participe la luptă
sub pedeapsa plătirii unei amenzi echivalente cu taxa de admitere în breaslă
sau chiar a excluderii. în timp de pace, turnul era păzit ziua de un meşter, iar
noaptea de doi (DJAN, Cluj-Napoca, Protocoalele oraşului Cluj, 1585-1605,
p. 240). în timp de război, meşterii erau obligaţi să se îndrepte spre turnul
încredinţat spre apărare de îndată ce primeau ordin în acest sens din partea
judelui. Pentru mai multe detalii, vezi R. Rösler, Beitrag zur Geschichte des
Zünftwesen.; g. Rajka, A kolozsvari szaboczek története, Cluj, 1913; Şt. Pascu,
Meşteşugurile, p. 327-335; S. goldenberg, Clujul în sec. XVI, p. 95 sqq.
438
Clujul medieval, p. 42.
439
Arhiva Istorică a Academiei, filiala Cluj, fond: Registrul breslei argintari-
lor, 1549-1582, f. 64.
Grafic 2. Reprezentarea procentuală a breslelor sibiene
tunari sabieri
19% 19%
scutari
10%
arghebuzieri
18%
arbaletari arcari
16% 18%
Grafic 3. Reprezentarea procentuală a breslelor brașovene
tunari sabieri
13% 22%
arghebuzieri
7%
arbaletari
16%
scutari
22%
arcari
30%
Grafic 4. Reprezentarea procentuală a breslelor clujene
săgetari
arcari 7%
9%
tolbari croitori
11% 35%
fierari
15%
cizm ari
23%
Capitolul IV
arMElE În conTEXTUl rElaŢIIlor
polITIco-DIploMaTIcE
alE SIBIUlUI, BRAŞoVUlUI ŞI clUJUlUI
cU MolDoVa ŞI ŢaRA roMânEaScă
Sintezele consacrate istoriei comerţului românesc au acordat,

în chip firesc, o atenţie mai mare negoţului Ţării Româneşti şi
Moldovei cu Transilvania, în genere, şi cu Braşovul, în special.
Folosind însă aproape numai izvoare narative şi documentare,
autorii lor au înfăţişat acest negoţ mai ales sub aspectul evoluţiei
sale de ansamblu.
Atracţia accentuată pentru comerţ rezidă în profundele mo-
dificări de ordin politic pe care le-a produs în sud-estul Europei
invazia mongolă din 1241-1242, şi anume slăbirea regatului arpa-
dian, până atunci atât de expansiv, şi dispariţia forţei dominante
a cumanilor la limita exterioară a arcului carpatic, ambele urmări
deschizând un nou orizont al legăturilor comerciale realizate pe
ruta pontico-balcano-carpatică către centrul şi nord-estul Euro-
pei. Totodată, s-au deschis şi căile spre stabilizarea relaţiilor de
tip medieval în acest spaţiu. Apar acum, succesiv, voievodatele
Moldovei şi Ţării Româneşti, creând pentru oraşele săseşti ale
Transilvaniei, mai cu seamă pentru localităţile Sibiu, Braşov,
Bistriţa, aşezate în apropierea trecătorilor, necesarul spaţiu eco-
nomic complementar, care şi-a pus amprenta asupra ascensiunii
rapide a acestora în ultima parte a secolului al XIV-lea, precum şi
în secolul al XV-lea.
Atestarea documentară a relaţiilor comerciale cu regiunile
limitrofe sau chiar cu regiuni mai îndepărtate este realizată în
celebra Diplomă Andreiană din 1224, care certifică drepturile
negustorilor saşi de a vinde şi de a cumpăra mărfuri de oriunde
din cuprinsul regatului ungar. la capitolul atestare documentară

a primei bresle existente în Sibiu putem adăuga documentul din
24 februarie 1367 care se referă la o tranzacţie încheiată între
breasla tăbăcarilor şi greavul Peter din Aţel440. Cu această ocazie
sunt amintiţi doi martori, Georg bucătarul şi Simon aurarul, ală-
turi de reprezentanţii autorităţii administrative.
Comerţul a fost încurajat şi susţinut pe de o parte prin docu-
mentele emise de regii Ungariei, voievozii şi vicevoievozii Tran-
silvaniei. Pe de altă parte, ruta comercială care traversa Transil-
vania, venind dinspre Marea Neagră, oferea cu precădere meş-
teşugarilor braşoveni şi sibieni o piaţa importantă de desfacere
pentru produsele lor441.
în schimbul comercial pe care breslele transilvănene l-au
practicat cu voievodatele extracarpatice în domeniul negoţului
cu arme, ca şi în celelalte domenii, Braşovul a început să se im-
pună de timpuriu datorită poziţiei sale geografice. începând cu
mijlocul secolului al XIV-lea, dezvoltarea economică a Braşovu-
lui şi progresul economic realizat de Ţara Românească, lichida-
rea stăpânirii tătare şi slăbirea dominaţiei comerciale genoveze
la Dunărea de Jos, precum şi consolidarea statului muntean, au
creat condiţii favorabile dezvoltării relaţiilor comerciale ale Ţării
Româneşti cu Braşovul. Aceleaşi condiţii geografico-istorice au
concurat şi în impunerea breslelor braşovene ca principale pro-
ducătoare de articole finite ce se vindeau pe piaţa moldoveană,
cele două voievodate devenind principalele pieţe de desfacere
ale produselor braşovene.
la exploatarea perspectivelor comerciale deschise de dublul
acces maritim realizat de regatul ungar în a doua jumătate a seco-
440
441
Harta 1. Oraşele din Europa şi Asia Mică frecventate de negustorii sibieni

în secolul al XVI-lea (după Thomas NÄglER)
Harta 2. Căile comerciale în sud-estul Europei şi Imperiul Otoman

(după Halil Inalcik).
lului al XIV-lea, un loc eminent a fost rezervat celor două oraşe
sud-transilvănene, destinate, prin poziţia lor, să beneficieze cel
mai mult de noile oportunităţi oferite comerţului internaţional,
Sibiul şi Braşovul442, primul mai ales în direcţia Dunării şi a Bal-
canilor, iar cel de-al doilea spre litoralul Mării Negre. Rezultatul
confruntării dintre interesele comerciale şi vamale ale regatului
ungar şi voievodatului Ţării Româneşti şi al raporturilor lor de
forţă a fost statutul privilegiat al legăturilor comerciale dintre
Ţara Românească şi oraşul Braşov, fixat, în elementele sale esen-
ţiale, prin privilegiul din anul 1368 şi prin cel cuprinzând un şir
de modificări din anul 1413443.
Semnificativă pentru stabilirea raporturilor comerciale din-
tre Ungaria şi Ţara Românească a fost acceptarea de către Ioan
de Hunedoara a principiului liberei circulaţii a negustorilor.444
Măsura a fost cea dintâi confirmare legală a dreptului acordat ne-
gustorilor din Ţara Românească de a-şi vinde mărfurile dincolo
de Braşov şi Ţara Bârsei.445 Cu această măsură, într-un context
politic internaţional sensibil modificat, s-a deschis o fază nouă
în politica comercială a Ţării Româneşti. De acum înainte, re-
vendicarea reciprocităţii efective în raporturile cu Braşovul, a
cărei principală manifestare era suprimarea dreptului de depo-
442
Pentru integrarea Transilvaniei în marile circuite ale comerţului internaţi-
onal în secolul al XIV-lea, vezi I. Moga, L’orientation économique de la Transy-
lvanie, Bucureşti, 1940, p. 11-15 (extras din „Revue de Transylvanie”, VI, 1);
Ş. Papacostea, Geneza statului în evul mediu românesc, Bucureşti, 1999, p. 166
sqq.
443
Ş. Papacostea, Geneza statului, p. 170.
444
DRH, D, p. 447-448.
445
Francisc Pall, Iancu de Hunedoara şi confirmarea privilegiului pentru negoţul
braşovenilor şi al bârsenilor cu Ţara Românească în 1443, în „Anuarul Institu-
tului de Istoriei”, Cluj-Napoca, IX, 1966, p. 80-82.
zit al oraşului transilvan, a devenit o tendinţă de durată a poli-

ticii domniei. Refuzul Braşovului de a accepta în fapt aplicarea
reciprocităţii a provocat, prin reacţie, măsuri de îngrădire a co-
merţului braşovean în Ţara Românească. A fost creată o serie de
puncte comerciale terminus pentru braşoveni, care echivalau cu
instituirea dreptului de depozit în favoarea Ţării Româneşti.446
Direcţia fixată de Vladislav al II-lea în raporturile cu Braşovul,
prin intermediul lui Ioan de Hunedoara, a rămas caracteristica
generală a politicii comerciale a Munteniei timp de aproximativ
un secol. Aplicarea acestei politici a fost oscilantă, deseori între-
ruptă, în funcţie de fluctuaţiile situaţiei externe a Ţării Româ-
neşti. Cea dintâi acţiune care a modificat echilibrul politic al Ţării
Româneşti instituit în anul 1451 a venit de la însuşi Ioan de Hu-
nedoara în anul 1456, când, în ajunul unei noi mari înfruntări cu
sultanul, a decis să readucă sub controlul său ţara, unde l-a impus
în domnie pe Vlad Ţepeş. Readucerea Ţării Româneşti în orbita
exclusivă a regatului ungar însemna şi revenirea la statutul comer-
cial impus de acesta în favoarea Braşovului. Instalat la domnie,
fiul lui Vlad Dracul îşi proclamă fidelitatea faţă de regele ladislau
al Ungariei şi încheie o convenţie cu Braşovul în virtutea căreia
asigură negustorilor braşoveni libera circulaţie prin ţară.447
Ulterior, schimbarea atitudinii politice a lui Vlad Ţepeş faţă
de regalitatea maghiară va duce la declanşarea unui conflict cu
oraşele săseşti Sibiu şi Braşov, care va avea consecinţe importan-
te în plan comercial. Domnul muntean va aplica o politică pro-
tecţionistă faţă de negustorii proprii, concomitent cu limitarea
446
Radu Manolescu, Relaţii economice şi demografice între oraşe din Ţările Ro-
mâne şi din Europa Centrală în prima jumătate a secolului al XV-lea, în David
Prodan – Puterea modelului, Cluj-Napoca, 1995, p. 37.
447
Nicolae Stoicescu, Vlad Ţepeş, Bucureşti, 1976, p. 74-75.
privilegiilor saşilor transilvăneni. Direcţia inaugurată de Vlad
Ţepeş va fi continuată de Radu cel Frumos, care a preluat Ţara
Românească imediat după campania devastatoare a lui Mehmet
al II-lea din anul 1462.448
Deşi domnia lui Radu cel Frumos a început sub auspiciile
înţelegerii cu Braşovul, fiind reconfirmate vechile privilegii ale
oraşului, situaţia se schimbă ulterior radical. începând din 1468
şi în anii următori, Ţara Românească şi Braşovul şi-au afirmat şi,
respectiv, consolidat atitudinile protecţioniste. Un act emis la 28
septembrie 1468 le impune negustorilor munteni să-şi desfacă
mărfurile la Braşov şi le interzice să le transporte mai departe în
interiorul Transilvaniei.449 Radu cel Frumos a răspuns cu măsuri
similare, prin instituirea depozitului obligatoriu în Ţara Româ-
nească pentru negustorii braşoveni. Obiectivului real al acestei
măsuri era de a înlătura obstacolul reprezentat de dreptul de de-
pozit al Braşovului. Instituirea scalelor în interiorul Ţării Româ-
neşti nu a fost decât o măsură de represalii al cărei ţel real era
suprimarea scalei de la Braşov.
Situaţia creată de măsurile impuse de o parte şi de alta a Car-
paţilor în vremea lui Radu cel Frumos va prefigura evoluţia is-
torică a raporturilor comerciale dintre Ţara Românească şi cen-
trele comerciale din sudul Transilvaniei, Braşov şi Sibiu. Nu însă
înainte de a se fi înregistrat noi şi mari oscilaţii între soluţiile tre-
cutului, pentru restaurarea cărora militau braşovenii, şi cea pre-
conizată de domnia Ţării Româneşti şi a propriilor ei interese.450
Interesant în acest context este de menţionat un document
consemnat de lucas Trappoldner, notar al Sibiului între 1529
448
gustav gündisch, Cu privire la relaţiile lui Vlad Ţepeş cu Transilvania în anii
1456-1458, în „Studii”, XVI, 3, 1963, p. 685.
449
Ukb, VI, p. 355-356.
450
Radu Manolescu, Comerţul Ţării Româneşti şi Moldovei cu Braşovul, p. 43.
Harta 3. Originea negustorilor din Ţara Românească sosiţi cu mărfuri la

Sibiu în secolul al XVI-lea (după Thomas NÄglER).
şi 1545, cu referire la o solicitare a breslelor săbierilor, săgetari-
lor, pieptănarilor, arcarilor şi scutarilor din Sibiu şi Transilvania
prin care se cere Universităţii Săseşti să oprească pe săbierii din
Braşov să-şi vândă produsele în altă parte decât în Ţara Bârsei, în
secuime, în Moldova şi Ţara Românească451.
Schimburile comerciale ale Sibiului
Activitatea de schimb comercial a breslelor transilvănene s-a

efectuat în principal cu ţările române transcarpatice şi a cunos-
cut în secolele al XIV-lea-al XVI-lea o dezvoltare tot mai mare452.
Traversând Ţara Românească, negustorii sibieni se puteau im-
plica mai mult atât în comerţul pe Marea Neagră453 care, înce-
pând din secolul al XIII-lea şi până târziu în secolul al XIV-lea, a
continuat să fie înfloritor, cât şi în explozivul tranzit cu mărfuri
orientale. Sibiul a beneficiat apoi şi de pe urma comerţului cu
451
Quellen zur Geschichte der Stadt Kronstadt, IX, p. 169-170.
452
Relaţiile comerciale sunt atestate încă din a doua jumătate a secolului al XI-
II-lea, vezi DIR, Veacul XIII-XV, B, Ţara Românească, Bucureşti, 1951, p. 2.
Despre orientarea spre Transilvania a comerţului din voievodatul sud-carpa-
tic, în perioada secolelor al XIV-lea-al XV-lea, scrie şi V. Cărăbiş într-un studiu
recent, dar fără să prezinte vreo informaţie cu caracter de noutate, limitându-
se la prezentarea mai mult decât sintetică, cel puţin pentru perioada secolelor
XIV-XVI, a informaţiilor deja arhicunoscute (V. Cărăbiş, Relaţiile comerciale
ale Olteniei cu Transilvania din secolul al XIII-lea până la începutul secolului al
XIX-lea, în „litua”, 7, 1997, p. 67-89).
453
Pentru dezvoltarea relaţiilor comerciale ale Ungariei sub ludovic I şi Sigis-
mund de luxemburg cu Dunărea de Jos, unde se stabiliseră genovezii, vezi Ş.
Papacostea, Caffa et la Moldavie face à l’expansion ottomane (1453-1484), în
colocviul româno-italian „genovezii la Marea Neagră în secolele XIII-XIV”,
Bucureşti, 1977, p. 143 sqq.
învecinata Ţară Românească, de unde se procurau materii prime

şi unde se puteau absorbi propriile produse meşteşugăreşti454.
Sibiul, alături de cele 7 Scaune (secuieşti), comparativ cu ce-
lelalte oraşe transilvănene deţine un rol covârşitor în practicarea
comerţului la mare distanţă cu şi prin regatul ungar spre centrul
Europei. O a doua direcţie comercială importantă pentru sibieni
este spre sud, spre Ţara Românească, şi de o intensitate şi mai
mică spre est, cu Moldova. Negoţul între Transilvania şi voievo-
datele sud-carpatice este atestat încă din 1211 în Diploma Ca-
valerilor Teutoni455. în anul 1224, în diploma emisă de Andrei
al II-lea este menţionat în mod expres dreptul de negoţ pentru
Sibiu: „... Negustorii lor să poată merge şi veni liber fără tribut
în regatul nostru [...] şi poruncim că toate târgurile lor să se ţină
fără tribut.456 (Mercatores eorum ubicumque voluerint in regno nos-
tro libere et sine tributo vadant et revertantur efficaciter ius suum
regie serenitatis intuitu prosequentes. Omnia etiam fora eorum inter
ipsos sine tributis precipimus observari.)
în secolul al XIV-lea se înmulţesc foarte mult privilegiile co-
merciale acordate Sibiului şi, profitând de noile conjuncturi po-
litice favorabile Ungariei – dejucarea coalizării austro-veneţiene
de către ludovic I de Anjou şi cucerirea Dalmaţiei –, îşi orien-
tează o bună parte din activitatea comercială către vest457. Spre
454
K. gündisch, Patriciatul din Sibiu în Evul Mediu, în „Transilvania şi saşii
ardeleni în istoriografie. Din publicaţiile Asociaţiei de Studii Transilvane He-
idelberg”, Sibiu, 2001, p. 131.
455
Ukb, I, p. 11-12; DIR, C, Transilvania, veac XI, XII şi XIII, I (1075-1250),
p. 208-210; Şt. Meteş, Relaţiile comerciale, p. 40.
456
Ukb, vol. I, nr. 43, p. 32.
457
Maria Emilia Crîngaci Ţiplic, P. Niedermaier, op. cit., p. 120 sqq pentru
tot ceea ce înseamnă privilegii comerciale primite de Sibiu, Braşov şi Cluj; S.
Iosipescu, Drumuri comerciale în Europa Centrală şi Sud-Estică şi însemnătatea
lor politică (secolele XIV-XVI), în AIIAI, XIX, 1982, p. 263-284.
deosebire de Braşov, surprinzător, pentru Sibiu nu avem atestate
privilegii comerciale oferite de domnii munteni, dar nici privile-
gii pentru tranzitul de mărfuri prin Ţara Românească. în secolul
al XV-lea au existat diferende comerciale între Sibiu, Braşov şi
Ţara Românească, sibienii încercând să obţină aceleaşi avantaje
comerciale ca şi braşovenii458.
Mărfurile antrenate în comerţul dintre Sibiu şi Ţara Româ-
nească respectiv Moldova constau în ceară, animale, metale pre-
ţioase, fier, arme etc.
în cadrul breslei, cel care se ocupa de schimbul comercial,
cel puţin în perioada de început a organizării breslelor, era tot
meşterul, care îndeplinea astfel şi funcţia de negustor al propriei
producţii459. Această afirmaţie este susţinută de referirile exprese
conţinute în documentul din 1376: „... fiecare meşter să poată
slobod să lucreze în meseria lui aşa cum va voi, să cumpere singur
toate cele ce ţin şi sunt de trebuinţă lucrului şi meseriei sale; fără
tovărăşia altuia sau a altora, din cele câte va voi şi va putea el să
facă, să le arate în piaţă şi să le vândă, atât în casă, cât şi afară...”460
Aşadar, dezvoltându-se meşteşugul breslaş, iau amploare în ace-
laşi timp şi schimburile comerciale între oraşele transilvănene şi ţă-
rile române de dincolo de Carpaţi. Este evident însă că activităţile
comerciale nu s-au rezumat la realizarea unor pieţe de desfacere în
regiunile imediat înconjurătoare şi avem chiar atestarea documen-
tară a unui comerţ dus la mare distanţă. între anii 1367 şi 1372 sunt
eliberate de către ludovic de Anjou nu mai puţin de cinci privilegii
458
g. gündisch, Cu privire la relaţiile lui Vlad Ţepeş cu Transilvania în anii
1456-1458, în „Studii. Revistă de istorie”, XVI, 1963, p. 681-693; Maria Emi-
lia Crîngaci Ţiplic, P. Niedermaier, op. cit., nr. 38, p. 121.
459
V. Milea, Şt. Pascu, op. cit., p. 3.
460
comerciale pentru negustorii sibieni care doreau să îşi ducă mărfu-

rile spre Buda, Zara (astăzi Zadar), Croaţia sau spre Polonia.
Sibiul a întreţinut intense legături cu Ţara Românească şi
Moldova, intrând deseori în concurenţă cu Braşovul, mai ales în-
cepând cu secolul al XV-lea, când ultimul începe să se impună.
Regele Carol Robert (1308-1342) întăreşte în 1317 docu-
mentul privilegial acordat coloniştilor saşi de Andrei al II-lea461.
Tot Carol Robert hotărăşte în 1325 înfiinţarea unei monetării
la Sibiu, deşi „oaspeţii saşi” s-au împotrivit numirii voievodului
Transilvaniei în funcţia de comite al Sibiului în 1324462. ludovic I
(1342-1382) întăreşte la rândul său, în 1366, Diploma Andreiană,
iar în 1367 acordă dreptul saşilor din Sibiu de a face nestingheriţi
comerţ cu orice fel de mărfuri, oriunde ar voi, delictele acestora
urmând a fi soluţionate doar în instanţele lor de judecată463. Si-
biul obţine de la ludovic I, în chiar anul morţii acestuia, dreptul
de antrepozit pentru comerţul cu Ţara Românească464. în textul
documentului nu se vorbeşte explicit despre obligaţia de antre-
pozit; aceasta rezultă însă din prevederea ca negustorilor străini
să le fie interzis să-şi treacă mărfurile spre Ţara Românească prin
Sibiu465.
Regina Maria, în 1384, acordă privilegiul de depozit cetăţii
Sibiului, Sigismund de luxemburg în 1387, 1406 şi 1414 acordă
la rândul său privilegii şi întăreşte dreptul de depozit466. la 12
martie 1435 au fost scutiţi de vamă toţi negustorii sibieni: Ab
461
DJAN, Sibiu, U. II, nr. 545.
462
A. Dumitrescu-Jippa, N. Nistor, Sibiul şi ţinutul în lumina istoriei, vol. I,
Cluj-Napoca, 1976, p. 40.
463
DJAN, Sibiu., U. II, nr. 545.
464
Ukb, III, p. 555.
465
Vezi şi g. gündisch, Patriciatul, p. 131.
466
Ukb, vol. I, nr. 42, 51, 53; vol. II, nr. 18, 87.
omnia tributaria solutione de rebus tam marcimonialibus quam aliis
quibuscumque467.
în secolele al XIV-lea-al XV-lea, meşterii breslaşi erau şi ne-
gustorii propriilor produse. Dar, aşa cum argumentează Maria
Emilia Crîngaci Ţiplic şi Paul Niedermaier, beneficiarii privilegi-
ilor emise în perioada cuprinsă între a doua jumătate a secolului
al XIV-lea şi sfârşitul secolului al XV-lea sunt nu numai meşterii
şi negustorii, ci şi patricienii şi toţi locuitorii scaunelor săseşti
(cives, hospites, mercatores... ac saxones)468.
Pe lângă activitatea lor economică, negustorii îndeplineau de
multe ori şi funcţii de diplomaţi, împuterniciţi ai oraşelor săseşti
sau chiar ai voievodului Transilvaniei, pe lângă curţile voievo-
dale ale Ţării Româneşti şi Moldovei. De aceea, atunci când se
întreţineau bune relaţii între voievodate, se realiza şi o vie acti-
vitate comercială. Schimburile comerciale între ţările române şi
Transilvania au fost deci puternic influenţate de stadiul în care se
aflau relaţiile politice dintre ele. Pe lângă aceste piedici de ordin
extern, în anumite perioade au existat şi altele, de ordin intern,
care au frânat dezvoltarea normală a legăturilor comerciale. Ast-
fel, perioadele de anarhie din voievodate sunt slabe în legături
politice şi economice, fapt ilustrat şi de scăderea numărului de
documente care redau legăturile interoraşe şi intervoievodate.
Cronologic vorbind, Ştefan Pascu distinge o perioadă de regres
economic la sfârşitul secolul al XV-lea şi începutul secolului al
XVI-lea, între moartea lui Matia Corvin (1490) şi bătălia de la
Mohács (1526)469.
în Transilvania, producţia meşteşugărească se reglementează
după această perioadă de instabilitate abia în 1541, când provin-
467
Ukb, vol. IV, p. 545-547, nr. 2212.
468
Maria Emilia Crîngaci Ţiplic, P. Niedermaier, op. cit., p. 123.
469
cia devine principat autonom, fixându-se totodată şi acele „limi-

taţii”, adică preţurile la produsele meşteşugăreşti470. Au loc acum
chiar înnobilări de meşteri, dovadă a importanţei socio-econo-
mice dobândite de meşterii conducători de breaslă471.
în secolul al XV-lea, ca dovadă a puterii oraşelor de frontieră,
Sibiul şi Braşovul au arendat „vigesima” Transilvaniei, deţinând-o
pentru suma de 7 000 de florini aur în anii 1493-1496 şi apoi
încă doi ani împreună cu cele 7 Scaune şi districtul Bistriţa472.
legăturile se efectuau pe drumul comercial care făcea le-
gătura între Moldova şi Transilvania via Braşov. Această arteră
Sibiu–Braşov–Suceava era principala cale de comerţ, pe terito-
riul Moldovei vama efectuându-se în târgurile Roman, Bacău,
Trotuş, Adjud şi Suceava. Târgul Trotuş a avut un rol extrem de
important în cadrul istoriei economice a secolelor al XVI-lea-al
XVII-lea prin dublul său avantaj: era situat în apropierea unor
vechi exploatări salifere şi, în acelaşi timp, de aici pornea drumul
comercial care lega Moldova de Transilvania pe valea Oituzului,
ajungând la Breţc şi, de aici, prin Târgul Secuiesc, la Braşov473.
Drepturile de negoţ ale negustorilor saşi sibieni erau acorda-
te de voievodul Moldovei, astfel că la 9 aprilie 1433 burgmeiste-
rul Sibiului, Iacob, însoţit de juraţii gaspar şi Johann, delegaţii
breslaşilor sibieni, se aflau în Moldova pentru a cere de la Iliaş
Vodă drept de negoţ474. Mărfurile prevăzute în cărţile de privile-
gii acordate cu această ocazie erau: postavuri, seceri, coase, arme
470
Ibidem.
471
Şt. Pascu, Relaţiile economice, p. 206.
472
Rechnungen Hermannstadt, vol. I, 1889, p. XIV.
473
Al. Artimon, Oraşul medieval Trotuş în secolele XIV-XVII. Geneză şi evoluţie,
Bacău, 2003, p. 55.
474
Al. I. gonţa, Legăturile economice dintre Moldova şi Transilvania în secolele
XIII-XVII, Bucureşti, 1989, p. 59.
(săbii, platoşe, pumnale, scări de şa), corturi475. Toate aceste
mărfuri trebuiau să treacă prin Adjud, unde era punctul vamal
principal pentru negustorii sibieni. Stabilirea vămii aici s-a făcut
din necesitatea de a nu se întâlni negustorii sibieni cu cei braşo-
veni în acelaşi punct vamal, ştiindu-se că exista o permanentă
rivalitate între aceştia pentru obţinerea de noi pieţe de desfacere
a produselor.
în timpul campaniilor lui Ioan de Hunedoara au fost date acte
prohibitive privind comerţul cu arme476, astfel că, pentru o scur-
tă perioadă de timp, breslele sibiene au livrat arme doar armatei
voievodale transilvănene.
Activitatea de schimb comercial se efectua şi dinspre Moldo-
va spre Transilvania, mai ales cu animale şi cu produse agricole.
la 20 ianuarie 1473 Matia Corvin scria tuturor românilor din păr-
ţile Moldovei să vină cu lucrurile lor aici, adică în Transilvania, asi-
gurându-le libera intrare şi întoarcere liberă477. Ca urmare a acestui
îndemn, negustorii moldoveni sunt prezenţi la Sibiu cu produse-
le lor, făcând schimb cu produse sibiene478. în această perioadă,
articolele cele mai cerute erau armele şi ca dovadă a acestui fapt
stau şi desele scrisori ale lui Ştefan cel Mare, prin care cerea să se
permită omului său să cumpere săbii şi arme, ca să ne fie împotriva
păgânilor, căci avem nevoie de ele; sau să aducă platoşe – loricae – ,
care sunt la ei (la sibieni)479.
Pe lângă aprovizionarea moldovenilor cu diferite materiale
de război, breslele sibiene înarmau şi trupe locale, care luptau în
475
Şt. Pascu, Relaţiile economice, p. 210.
476
Al. I. gonţa, op. cit., p. 9.
477
Ibidem.
478
Ibidem, p. 211.
479
DIR, XV, 1, p. 158 (DIR).
Moldova alături de oastea voievodală de acolo împotriva turcilor.

Dovada pentru acest fapt este participarea unor unităţi sibiene
la luptele duse contra lui Mahomed al II-lea de către Ştefan cel
Mare în zona Breţcu la data de 14 august 1476480. După această
perioadă de intense legături, ca urmare a răcirii relaţiilor dintre
Matia Corvin şi Ştefan cel Mare, este interzis din nou comerţul
cu arme spre Moldova, redeschiderea activităţii de schimburi
având loc abia în anul 1488. la 3 noiembrie acel an primarul
oraşului Sibiu, Thomas Altemberger, scria de la Viena că regele
a hotărât libertate deplină pentru a se vinde arme voievodului
Moldovei cât va dori să aibă481. Este posibil ca Thomas Altem-
berger să fi fost învestit de breslaşii sibieni ca purtătorul lor de
cuvânt pe lângă Matia Corvin, pentru a-i solicita ridicarea inter-
dicţiei asupra comerţului cu arme.
Pe lângă motivele de ordin politic, blocarea schimburilor co-
merciale cu Moldova a mai avut loc şi din cauza unor carantine
impuse ca urmare a izbucnirii unor epidemii în cele două ţări ro-
mâne. Astfel, legăturile economice şi politice au fost întrerupte
din nou, pentru scurt timp, din 6 octombrie 1495 şi până în 28
august 1496, drept consecinţă a unei epidemii de ciumă izbuc-
nită în Sibiu482. Această întrerupere a legăturilor s-a datorat atât
voievodului Transilvaniei, cât şi celui al Moldovei, ca o măsură
împotriva extinderii molimei.
Reluarea legăturilor politice şi economice este documenta-
tă prin scrisoarea din 9 septembrie 1497 adresată sibienilor de
către voievodul Ardealului, Bartholomeu Dragffy. Prin aceas-
480
A. Dumitrescu-Jippa, N. Nistor, op. cit., p. 89.
481
I. Sabău, Relaţiile politice ale Moldovei cu Transilvania în timpul lui Ştefan cel
Mare, în „Studii cu privire la Ştefan cel Mare”, p. 225.
482
Al. I. gonţa, op. cit., p. 96.
ta, voievodul cerea sibienilor şase tunuri şi pulberea necesară,
precum şi mobilizarea pedestraşilor şi călăreţilor pentru a veni
în ajutorul lui Ştefan cel Mare împotriva lui Ioan Albert, regele
Poloniei483: „... Ştefan, voievodul Moldovei, ne cheamă cu toată
oastea noastră în ţara moldovenească şi azi, 9 septembrie 1497,
omul lui, prin care ne-a chemat, e la noi. De aceea, dacă întârziaţi
cu trimiterea tunurilor, atunci ele nu ne mai pot ajunge aici în
ţară, pentru care lucru din nou vă înştiinţez ca să nu faceţi altfel,
sub pedeapsa pierderii capetelor voastre.”484
Ca urmare a acestei cereri imperative, Sibiul a înarmat uni-
tăţile cerute şi a trimis cele şase tunuri, care au fost folosite sub
comanda lui Bartholomeu Dragffy împotriva trupelor regelui
polonez. Armamentul necesar corpului de oaste transilvan, care
se ridica la numărul de 12 000 de soldaţi, a fost asigurat şi de
breslele din Sibiu, care au contribuit cu tunuri, ghiulele şi pul-
bere, precum şi cu armament uşor de infanterie pentru unitatea
trimisă de oraş485.
După această perioadă de intense contacte moldo-sibiene au
urmat circa cinci ani în care comerţul cu arme spre Moldova cu-
noaşte o oarecare stagnare. Dar, ca urmare a presiunilor veneţie-
ne şi papale asupra lui Ştefan cel Mare pentru a-l antrena în lupta
antiotomană, acesta va căuta să se înarmeze. Astfel, spre sfârşitul
domniei sale, voievodul Moldovei achiziţionează din Sibiu pla-
toşe şi alte arme în cantităţi mari. Aceste arme au fost procurate
în vederea bătăliei preconizate împotriva turcilor, dar au fost fo-
losite împotriva tătarilor în bătălia de la Sărata486. Procurarea de
483
I. Sabău, op. cit., p. 234.
484
DIR, XV, 1, p. 147-148, 260-270.
485
486
DIR, p. 158, nr. 290.
arme de către moldoveni a continuat şi după trecerea pericolului

turco-tătar, lucru atestat şi de o cerere făcută la 7 iulie 1502 de
primarul oraşului Braşov, prin care solicita breslelor producăto-
rilor de arme sibieni să predea omului lui Ştefan cel Mare zalele
pentru care fusese trimis487.
legăturile comerciale s-au menţinut la fel de bune şi în timpul
urmaşilor lui Ştefan cel Mare, dovadă stând şi faptul că Bogdan
al III-lea primeşte în 1510, din ordinul regelui Ungariei Vladislav
al II-lea, două sute de archebuzieri. Aceştia se presupune că sunt
înarmaţi de breasla armurierilor sibieni, deoarece ei sunt trimişi
de oraşul Sibiu, primarul de aici primind dispoziţia regală prin
intermediul comitelui Emeric de Peren, palatin şi locotenent re-
gal în Transilvania488.
în anul 1538 apare o nouă interdicţie în comerţul cu arme,
dar de data aceasta privind introducerea pe pământul crăiesc a
topoarelor, halebardelor şi a altor produse de fierărie. Această in-
terdicţie se datora faptului că saşii s-au opus venirii lui Ioan Za-
polya pe tronul Transilvaniei. Astfel, când ajunge rege al Ungari-
ei, acesta încearcă să limiteze accesul la materii prime provenite
din exteriorul pământului crăiesc. Documentul care stipulează
această interdicţie se află în copie la Direcţia Judeţeană a Arhive-
lor Naţionale din Sibiu, inventariat în cadrul Arhivei Universită-
ţii săseşti, fond Documente de breaslă. Documentul stipulează
clar că anumite articole de fierărie şi armurărie sunt prohibite
pentru a fi in Transilvania importarent489. Se pare că, prin această
interdicţie, Zapolya urmărea, pe de o parte, să scadă producţia de
arme a breslelor săseşti, arme care stocate puteau să reprezinte o
487
I. Sabău, op. cit., p. 235.
488
DJAN, Sibiu, doc. lit., nr. 173, l. 13.
489
reală ameninţare pentru puterea centrală. Pe de altă parte, moti-
vaţia oficială a voievodului este că fierarii din Transilvania nu mai
reuşeau să îşi vândă mărfurile lor şi, prin urmare, nu mai erau în
stare să-şi plătească impozitele către vistieria voievodală490.
începând cu sfârşitul secolului al XV-lea, în relaţiile cu Mol-
dova începe să se impună tot mai mult Braşovul, care avea şan-
sa că se afla în apropierea atât a oraşelor moldave, cât şi a celor
muntene, ceea ce i-a conferit o mai mare putere comercială în
detrimentul Sibiului491. Motivele care au făcut ca Braşovul să
preia iniţiativa în cadrul legăturilor comerciale cu Moldova şi
Ţara Românească au fost însă de natură politică. legăturile mult
mai lesnicioase, mai rapide, cu cele două capitale de voievoda-
te, Suceava şi Târgovişte, au condus la dezvoltarea în mai mare
măsură a contactelor politice ale Braşovului cu ţările române.
De altfel, politicul şi economicul au fost strâns legate în cursul
Evului Mediu.
Cu toată această concurenţă a breslaşilor braşoveni, Sibiul a
întreţinut în continuare legături comerciale şi politice pe toată
perioada secolelor care au urmat până la desfiinţarea breslelor în
anul 1898492.
Documentele atestând legăturile comerciale ale Sibiului cu
Ţara Românească s-au rătăcit în mare parte, unele dintre ele fiind
totuşi publicate de Silviu Dragomir în anul 1927493. Pe lângă ac-
tele oficiale de natură politică şi cele particulare dintre magistraţi
şi meşterii breslaşi, pe de o parte, şi voievozii şi boierii din Ţara
490
„... deoarece... duce la scăderea veniturilor noastre şi aduce acelor fierari da-
ună mare...”, vezi traducerea documentului în Quellen zur Geschichte der Stadt
Kronstadt, IX, p. 117.
491
Şt. Meteş, Relaţiile comerciale, p. 40.
492
DJAN, Sibiu, Z.U., I, 544, cutia 33, nr. 156.
493
P.P. Panaitescu, Documente slavo-române, p. 3.
Românească, pe de altă parte, o categorie aparte de documente,

care se referă la relaţiile economice, o reprezintă registrele vige-
simale ale Sibiului din cursul secolului al XVI-lea. Dintre aces-
tea, doar cel din anul 1500 a fost publicat integral în Rechnungen
aus dem Archiv der Stadt Hermannstadt494, vigesima Sibiului fiind
recent abordată într-o lucrare editată în germania495. Cu toată
penuria de documente, este cert că a existat o mai mare circulaţie
economică spre Ţara Românească decât lasă să se înţeleagă măr-
turiile documentare existente. O posibilă cauză a unor relativ
slabe relaţii comerciale între Sibiu şi Ţara Românească, mai ales
începând cu a doua jumătate a secolului al XV-lea, este faptul că
majoritatea fluxului comercial trecea, din motivele mai sus-cita-
te496, prin Braşov, care a deţinut, putem spune, un monopol al
comerţului cu Ţara Românească în perioada amintită.
Comerţul cu Ţara Românească se desfăşura în ambele sen-
suri, adică se exportau spre aceasta o serie de produse meşteşu-
găreşti şi se importau în Sibiu mai ales produse agricole şi materii
prime. Importurile din Ţara Românească au fost determinate de
nevoia de produse alimentare şi materii prime a sibienilor497, ele
fiind, totodată, legate şi de dezvoltarea meşteşugurilor şi nego-
ţului sibian şi de creşterea populaţiei cetăţii în cursul secolele al
XV-lea-al XVI-lea, elemente care explică cererea crescândă de
materii prime şi produse alimentare498. Un alt factor favorizator
al acestor importuri era şi faptul că nu existau restricţii pentru
494
R. Manolescu, Relaţiile comerciale ale Ţării Româneşti cu Sibiul la începutul
sec olului al XVI-lea, în „Analele Universităţii C.I. Parhon”, Bucureşti, 1956, nr.
5, p. 210 (Relaţiile comerciale cu Sibiul).
495
Maria Pakucs Willcocks, op. cit., passim.
496
Vezi şi Şt. Meteş, Relaţiile comerciale, p. 20.
497
R. Manolescu, Relaţiile comerciale cu Sibiul, p. 213.
498
Ibidem, p. 214.
negustorii sibieni la cumpărarea produselor naturale din Ţara
Românească. Radu cel Frumos, într-o scrisoare de-a sa datată 29
iulie 1467-1470, spune clar: „Să fie liberi oamenii voştri (ai cetă-
ţii Sibiu – n.n.) cu de toate să se întoarcă.”499
Cu toată cantitatea importantă de produse exportate, Ţara
Românească importa mult mai mult şi mai diversificat, din cauza
dezvoltării mai slabe a meşteşugurilor, ceea ce făcea ca aceasta să
fie o bună piaţă de desfacere pentru meşteşugarii sibieni500. Eva-
luarea importurilor din Sibiu ale Ţării Româneşti se poate face
începând din anul 1500, pe baza registrelor vamale menţionate,
pentru perioada anterioară ştirile lipsind cu totul sau fiind prea
sărace501. legătura cu Ţara Românească se făcea prin defileul Ol-
tului, singura cale existentă502. Drumul de la Sibiu la Târgovişte
şi mai târziu la Bucureşti, înainte de a trece pe malul stâng al Ol-
tului la Slatina, se ramifică spre dreapta, ajungând, prin Craiova,
peste Jiu, la vadul Vidinului, unde cetatea Calafatului era punct
vamal pe teritoriul valah, fiind atestat ca atare la 1424: „Vama de
la Calafat e de la 1424 a lui Dan-Vodă II.”503 Punctul vamal de
tranzit între Ţara Românească şi Transilvania a fost fixat la Turnu
Roşu, unde în secolul al XIV-lea se ridică şi o cetate de pază504.
la 29 iulie 1473, Matia Corvin permite sibienilor să lărgească
drumul de la Turnu Roşu – care toamna şi iarna devenea im-
practicabil din cauza inundaţiilor şi zăpezilor –, cu condiţia să
499
S. Dragomir, Documente nouă privitoare la relaţiile Ţării Româneşti cu Sibiul,
Sibiu, 1922, p. 11, nr. 1 (Documente nouă).
500
501
Ibidem, p. 230.
502
503
Ibidem, p. 24.
504
Ibidem, p. 21.
păzească această intrare în Transilvania505. Cetatea de pază de la

Turnu Roşu (Rubea Turris) a devenit un punct vamal destul de
mare, iar în secolul al XVI-lea, ca urmare a intensificării comerţu-
lui, a mai fost organizat un punct vamal la Tălmaciu506.
Mărfurile pe care le comercializau negustorii din Ţara Româ-
nească erau în special produse naturale, produse meşteşugăreşti,
dar în cantităţi destul de mici, iar mărfurile orientale se procurau
pe filiera otomană507. Produsele sibiene date la schimb erau înde-
osebi meşteşugăreşti: oţel, fier, aramă, cuţite şi produse occiden-
tale, mai ales postavuri, catifele şi arme508. Negustorii munteni
târguiau mărfurile la Sibiu în bazarul crăiesc509.
Articolele de armurărie şi fierărie, care se exportau spre Ţara
Românească, erau, în principal, cuţite, scuturi, securi, buzduga-
ne510. Preţurile percepute de meşterii breslaşi pentru produsele
lor erau: 1 000 de cuţite – 12 florini, 4 buzdugane – 4 florini511.
Negustorii sibieni exportau, pe lângă produsele mai sus-
amintite, şi postav, pânză de in, de cânepă, arme (săgeţi, arcuri,
săbii, muschete, tunuri), şei, obiecte de orfevrărie512. Negoţul cu
diferite arme este atestat şi prin prezenţa la Sibiu, în a doua ju-
mătate a secolului al XIV-lea, a meşterilor făurari de spade, suliţe,
scuturi, zale, platoşe şi arme de foc513.
505
DIR, XV, 1, p. 81, nota CXl.
506
S. goldenberg, Despre vama (vigesima) Sibiului în secolul al XVI-lea, în „Ac-
taMN”, II, 1965, p. 675.
507
508
Ibidem.
509
P. P. Panaitescu, op. cit., p. 19, nr. 11.
510
511
Rechnungen Hermanstadt, p. 103. Vezi pentru preţurile mărfurilor şi R. Fr.
Kaidl, Geschichte der Deutschen in Karpathenlanders, vol. II, gotha, 1907, p.
332.
512
A. Dumitrescu-Jippa, N. Nistor, op. cit., vol. cit., p. 48.
513
Ibidem.
în privinţa importului de arme al Ţării Româneşti, nu se poa-
te determina exact nici cantitatea, nici valoarea, deoarece mărfu-
rile erau trecute în registrul vamal în mod global, fără diferenţieri
pe produse514. Preţurile pentru produsele din oţel au fost fixate
de dietele din Cluj (25 noiembrie–7 decembrie 1556) şi Aiud
(10–15 martie 1560), preţuri care reflectau tendinţa de creştere
spre sfârşitul secolului al XVI-lea515. Astfel avem:
1 sapă 16–20 denari

1 secure 3–10 denari
1 cântar oţel 300 denari
Pentru anul 1500, tabelul statistic al mărfurilor importate de

Ţara Românească din Sibiu arată astfel516:
materii prime oţel şi fier 4 020 denari

unelte coase şi alte unelte 8 350 denari
arme 179 500 cuţite 215 400 denari
ToTal 227 770 denari
Relaţiile comerciale ale breslaşilor sibieni cu Ţara Româneas-

că au avut de suferit în perioadele când Ungaria sau voievodatul
Transilvaniei se aflau în conflict cu aceasta. Astfel, ca urmare a
conflictului izbucnit între Vlaicu-Vodă, voievodul Ţării Româ-
neşti, şi ludovic cel Mare, regele Ungariei, a fost interzisă vânza-
rea armelor către Ţara Românească517. Pe lângă impedimentele
514
515
Monumenta Comitialia Transylvaniae, vol. II, p. 70-71, 182.
516
Ibidem.
517
DIR, vol. I, 2, p. 207.
de ordin politic, breasla armurierilor sibieni a avut de înfruntat

şi rivalitatea breslaşilor braşoveni cu care a intrat în concuren-
ţă. în acest război comercial, saşii sibieni au încercat în timpul
domniei lui Alexandru Aldea să-i înlocuiască pe saşii braşoveni
în relaţiile cu voievodatul sud-carpatic518. Dar, la scurt timp, Bra-
şovul începe să câştige teren: în anul 1500, valoarea produselor
cumpărate de Ţara Românească din Sibiu era de abia 4 500 de
florini, în timp ce, la 1503, de la Braşov erau cumpărate mărfuri
în valoare de 26 000 de florini519.
în lupta pentru supremaţie pe piaţa munteană, breslaşii si-
bieni încercau să obţină cât mai multe convenţii care stipulau
dreptul de comerţ exclusiv cu anumite produse. în acest sens se
şi încheie o convenţie cu Vlad Ţepeş, care dădea drept de negoţ
saşilor sibieni, cu condiţia ca ei să nu adăpostească pretendenţi
la tronul Ţării Româneşti. Această convenţie este certificată în
două acte din 1457 şi 1458 privind relaţiile dintre Ţara Româ-
nească şi Transilvania. Ambele sunt emise de Mihail Szilagy,
cumnatul lui Ioan de Hunedoara520, dar acestea nu s-au păstrat
în original, ci numai în copii contemporane, şi sunt scrise pe cele
două pagini ale unei coli de hârtie simplă, fără filigran, de mâna
unuia şi aceluiaşi copist, probabil notarul oraşului şi al provinciei
Sibiu521. Documentele tratează perioada de lupte pentru tronul
Ungariei de după moartea lui Ioan de Hunedoara. Mihail Szilagy
a căutat să întărească poziţia taberei huniazilor în Transilvania şi
Ungaria intrând în conflict cu regele ladislau al V-lea, conflict
518
N. Iorga, Istoria comerţului românesc, Bucureşti, 1925, p. 78, 94.
519
520
g. gundisch, Cu privire la relaţiile lui Vlad Ţepeş cu Transilvania în anii
1456-1478, în „Studii”, XVI, 3, 1963, p. 681.
521
DJAN, Sibiu, Nova collectio posterior, V, nr. 1850.
în care Braşovul şi Sibiul erau de partea regelui. Voievodul Vlad
Ţepeş s-a situat de partea lui Mihail Szilagy. în cele din urmă Si-
biul, în schimbul asigurării că nu va sprijini niciun pretendent la
tronul muntean, încheie un tratat comercial cu Vlad Ţepeş, care
dorea astfel să-şi acopere spatele pentru a putea opera nestinghe-
rit alături de Mihail Szilagy522.
în acest context de frământări politice, urmaşii lui Vlad Ţepeş
au căutat să-şi procure pentru armata lor arme cât mai bune, prin
comenzi adresate armurierilor sibieni. Dovadă a acestui fapt stă
şi scrisoarea lui Basarab cel Bătrân din 1474: „Din mila lui Dzeu,
Io Basaraba voievod şi domn a toată ţara Ungrovlahiei. Scrie
domnia mea multă sănătate bunilor noştri prieteni, burgmeşte-
rului şi judelui crăiesc şi celor 12 pârgari din Sibiu... şi iarăşi am
trimis pe oamenii noştri buni Chirca a lui Marin şi giurca şi Mi-
nea să-mi cumpere arcuri şi scuturi şi postav şi una alta, de ce are
nevoie domnia mea.”523
Din acest document reiese că Basarab nu este la prima achizi-
ţie de mărfuri sibiene, trimiţându-i pe aceiaşi oameni, Chirca a lui
Marin şi Giurca şi Minea. S-ar putea interpreta şi ordinea în care
cere mărfurile (arcuri şi scuturi şi postav şi una alta), presupunân-
du-se că avea mai mare nevoie de arme, întrucât se cunoaşte că
în această perioadă a anilor ’70 ai secolului al XV-lea au avut loc
frământări politice în Ţara Românească, manifestate prin dese
schimbări de domni. în 1474, când face cererea de arme către
sibieni, Basarab cel Bătrân a fost pus pe tron de către Ştefan cel
Mare, în ideea creării unui front comun antiotoman.
la doi ani după acest fapt, când Matia Corvin a sprijinit ac-
ţiunea împotriva lui laiotă Basarab, care se închinase turcilor,
522
g. gundisch, op. cit., p. 684.
523
S. Dragomir, Documente nouă, p. 14.
Sibiul a înarmat o unitate de 50 de călăreţi şi a trimis şi bombarde,

tunuri cu proiectile de piatră524. Cererea regelui către primarul ora-
şului a fost făcută la 6 septembrie 1476 şi se referea la unităţile
care luptaseră în Moldova la Breţcu alături de Ştefan cel Mare la
14 august 1476525. Unităţile trebuiau trimise lui Ştefan Bathory,
jude al curiei regale şi comandant suprem în Transilvania, care
avea să comande contingentul transilvănean, ce urma să intre în
Ţara Românească526. la 2 octombrie 1476, acelaşi Matia Corvin
cerea, spre evitarea pedepsei de înaltă trădare şi a pierderii capului
şi a bunurilor527, bombarde, tunuri cu proiectile de piatră şi 50
de călăreţi din cei mai buni, care urmau să fie preluaţi de nobi-
lul ladislau Kuthory. Toate aceste forţe armate au fost puse sub
comanda lui Ştefan Bathory care, împreună cu Ştefan cel Mare,
avea misiunea să-l reîntroneze pe tronul Ţării Româneşti pe Vlad
Ţepeş.
Spre sfârşitul secolul al XV-lea, ca urmare a stării de conflict
între regatul Ungariei şi Imperiul Otoman, voievodul Ştefan Ba-
thory I interzice la 27 aprilie 1481 exportul de arme spre Ţara
Românească: Sagittas scuttela nec non ferrea arma et alias res belli-
cas ac pillios528. Această interdicţie lovea în interesele comerciale
ale breslelor producătorilor de arme sibieni. De aceea, cu titlu
de ipoteză, deoarece suportul documentar este foarte lacunar în
privinţa acestor activităţi, se poate spune că asemenea interdic-
ţii nu stopau în întregime scurgerea de arme către beneficiari şi
chiar dacă breslele, conform statutelor lor, respectau interdicţia,
524
Ibidem.
525
526
527
DJAN, Sibiu., U. II, nr. 370.
528
DIR, XV, doc. din 21.IV.1481.
existau destui meşteşugari care nu făceau parte din breaslă şi nu
ţineau cont de această prevedere.
Cert este faptul că acest tip de comerţ exista, mărturie stând
un act din anul 1508, în care regele Ungariei se arăta nemulţumit
de nenumăratele încălcări ale privilegiilor Braşovului de către
negustorii moldoveni. Aceştia, pentru a evita plata taxelor vige-
simale, dar mai ales pentru a evita aplicarea dreptului de depozit
al Braşovului umblau pe drumuri ocolitoare, aducând astfel nu-
meroase pagube.529
Situaţia se repetă în anul 1517, când regalitatea maghiară
emite un ordin în care se prevede pedepsirea aspră a tuturor ne-
gustorilor care îndrăznesc să încalce drepturile de depozit sau pe
cele vamale ale oraşelor transilvănene.530 Actul a venit probabil
în momentul în care contrabanda atinsese un nivel foarte ridicat.
Această opinie este întărită de existenţa unui al doilea ordin dat
de regalitate doi ani mai târziu. Aici se face referire la pedepsirea
exemplară a negustorilor fie ei din Transilvania, Ţara Româneas-
că sau Moldova.531
Evenimentele ulterioare anului 1526 au făcut ca situaţia să
devină mult mai complicată. Numeroasele lupte date pentru tro-
nul regatului au determinat ca fenomenul contrabandei să fie în
largul lui. Remarcabile sunt cererile repetate ale regilor maghiari
în anii 1533 şi 1537 ca secuii să nu mai ocolească vămile şi să
plătească vigesima cuvenită oraşelor sud-transilvănene pentru
mărfurile tranzitate spre ţările române.532
Ca o dovadă indirectă privitoare la comerţul de contrabandă
cu arme poate fi şi întărirea interdicţiei de comerţ cu aceste arti-
529
Ibidem, p. 94.
530
DJAN, Braşov, fond: Privilegii, nr. 335.
531
Ibidem, nr. 339.
532
Radu Manolescu, Comerţul Ţării Româneşti şi Moldovei, p. 95.
cole dată tot de Ştefan Bathory. El specifica clar cu această ocazie

mărfurile care erau prohibite la export: arme, cai şi oi. Totodată,
spre a stopa dorinţa unora de a trece peste graniţă mici cantităţi
de arme cu titlul de arsenal propriu, cancelaria voievodală dă un
edict prin care stabileşte clar cantitatea de arme pe care o persoa-
nă le poate trece peste graniţă în Muntenia: „Oricine va trece pe
la pasul Branului în Ţara Românească nu poate duce cu sine mai
mult de o sabie, un arc, un scut şi 8-9 săgeţi.”533 Acest document
este în măsură să sprijine într-un fel ipoteza emisă mai sus, cu pri-
vire la comerţul de contrabandă cu arme. Actul nu-şi avea rostul
dacă nu s-ar fi descoperit cazuri de încălcare a interdicţiei de a
comercializa arme în Muntenia. El reducea simţitor posibilitatea
de a mai trece prin vamă cantităţi de arme care puteau fi vândute
dincolo de Carpaţi.
în sprijinul celor spuse până acum se poate cita şi documen-
tul din 18 martie 1583 emis de Ştefan Bathory, regele Poloniei
şi principele Transilvaniei, act prin care se porunceşte judelui
secuilor, castelanului de Făgăraş şi magistraţilor oraşelor Sibiu
şi Braşov să închidă şi să păzească acele căi (occulta et oblitqua
itinera) dintre Ţara Românească şi Ardeal pe care se strecoară
negustorii, evitând „spre a nu plăti vama, drumurile publice de
la Turnu Roşu, Bran, Teleajen şi Prahova”534.
Cererile repetate ale regilor maghiari de respectare a drep-
turilor de depozit ale oraşelor transilvănene, ocolirea şi neplata
taxelor cuvenite atât administraţiei centrale, cât şi oraşelor, de-
monstrează existenţa unui adevărat fenomen al contrabandei.
Acesta nu putea fi stăvilit, dar eforturile regalităţii se înscriu pe
linia limitării acestor acţiuni ilegale.
533
DIR, XV, vol. I, 2, p. 293-294, nr. 262.
534
DIR, XV, 1, p. 692-693, nr. 1272.
Acest comerţ prohibit cu arme este atestat indirect de nu-
meroase documente din a doua jumătate a secolului al XVI-lea,
documente care vorbesc despre căile şi potecile ascunse ce ser-
veau pentru schimbul de mărfuri între Transilvania şi Ţara Ro-
mânească535.
în anul 1511, Vladislav al II-lea, regele Ungariei, dispunea o
ridicare temporară a embargoului asupra comerţului cu arme
spre Ţara Românească, permiţând ajutorarea lui Vlăduţ, domni-
torul Munteniei, „dar numai atât cât va avea nevoie pentru ai lui,
spre a nu se trimite şi turcilor”536. Actul de ridicare a interdicţiei
este datat 4 august 1511 şi aici se stipulează clar că se permite lui
Vlad-Vodă cumpărarea de arme de la breslaşii sibieni537. Trimisul
lui Vlăduţ, pe nume Ruhan, ajunge la Sibiu în 24-27 septembrie
1511 purtând cu el împuternicirea din partea regelui Vladislav al
II-lea, care îi îngăduia „ca să putem cumpăra şi aduce arme îm-
potriva viclenilor, preacruzilor duşmani ai legii creştine”538. Ca
urmare a ridicării embargoului, de altfel parţială, deoarece era
nevoie de aprobarea specială a regelui Ungariei sau a voievodului
Transilvaniei pentru a se face comerţ cu arme dincolo de Car-
paţi, în februarie 1526 este atestată trimiterea de către breslaşii
sibieni lui Vladislav Vodă, domnul Ţării Româneşti, a douăzeci
şi opt de puşti, praf de puşcă şi plumb, în schimbul cărora Sibiul
primeşte un act ce consfinţeşte legăturile paşnice cu Ţara Româ-
nească539.
535
Astfel de poteci erau cele ale Teleajenului şi Prahovei, menţionate în 1542,
şi cele din Munţii Făgăraşului şi din zona secuimii, ce fac obiectul documen-
tului din 1583. Şt. Meteş, Relaţiile comerciale, p. 43; DIR, XV, p. 692.
536
DJAN, Sibiu, doc .lit., nr. 150, l. 13.
537
Ibidem.
538
DIR, XV, 1, p. 211-212, nr. 382.
539
Ibidem, XI, p. 847, 849.
Spre sfârşitul primei jumătăţi a secolului al XVI-lea, norma-

lizându-se relaţiile între Transilvania şi Ţara Românească, sunt
atestate tot mai multe daruri făcute de breslaşii sibieni în schim-
bul obţinerii de avantaje comerciale dincolo de Carpaţi. Astfel,
Mircea Ciobanul primeşte de la aceştia în 26 mai 1551: „un coif
aurit, două scuturi (paysis) aurite şi o cupă de argint aurit”540. la
rândul său, Pătraşcu Vodă (1554-1557), în ultimul an de dom-
nie, primeşte „cinci vase cu praf de puşcă, patru scuturi” şi o cupă
aurită, totul în valoare de 50 de florini şi 72 de denari, dar făcut
propter [...] bonam vicinitatem541. în anul 1558, după moartea lui
Pătraşcu cel Bun, revine pe tronul Ţării Româneşti Mircea Cio-
banul, care primeşte de la armurierii sibieni, cu ocazia urcării pe
tron şi în speranţa continuării unor fructuoase legături comerci-
ale, „un scut aurit şi două spade”, pe lângă alte daruri din partea
primarului oraşului542.
Trei ani mai târziu, în 1561, dieta din Turda şi cea din Cluj
(11-18 aprilie 1561) au interzis exportul de arme ad regna exoti-
ca543, adică în regiunile sud-dunărene.
Dar poate cel mai important document, care atestă clar o
tranzacţie cu arme, este scrisoarea-chitanţă a lui Calotă banul,
către armurierii sibieni, datând din 1599-1600. Prin acest act se
confirma primirea a o sută de săbii în contul dajdiei Sibiului, săbii
ce se predau dorobanţilor de la Strehaia544:
„<<1599-1600>>.+ Iau banu Calotă dau în ştire că eu 100 de
săbii de cetate Sebilu[i], în sama li vodă, să plătească [de] dajde
540
Ibidem, p. 863.
541
Ibidem, p. 868.
542
DIR, XI, p. 869-870.
543
Monumenta Comitialia Transylvaniae, vol. II, p. 192, 198.
544
P.P. Panaitescu, op. cit., p. 4.
ceta[t]ei, să de... [pen]tru săbieru şi bani... 1060. Şi sabile le duce
Matei izbaşe la Strehae dărăbanţiloru.”545
Fig. 3. Scrisoarea-chitanţă din anul 1599-1600 (după P. P. Panaitescu)
Documentul lasă să se înţeleagă că cele o sută de săbii au

fost plătite meşterului de la care primarul oraşului le-a luat
pentru a achita „dajdea”; altfel nu s-ar putea explica cuvinte-
le „să de... [pen]tru săbieru (s.n.) şi bani... 1060”. Este posibil
ca această ipoteză să nu fie viabilă, deoarece aici documentul
este deteriorat şi lipsesc unele cuvinte sau părţi din cuvinte.
Oricum ar fi, este clar că săbiile sau spadele trimise la Strehaia
au fost fabricate la Sibiu de către meşterii săbieri din breasla
săbierilor.
legăturile comerciale ale saşilor sibieni în domeniul expor-
tului de arme nu s-au desfăşurat doar cu cele două voievodate
545
Ibidem, p. 37, nr. XXVII.
româneşti de dincolo de Carpaţi. Au avut loc contacte directe şi

cu turcii, fapt atestat de un document datat în anul 1499, emis
de cancelaria regelui Vladislav al II-lea al Ungariei. Acesta, pre-
ocupat de prevenirea pericolului turcesc, a interzis negustorilor
sibieni să exporte arme şi cai în Turcia546. Evident, prohibiţia viza
ceea ce era de interes strategic pentru regatul Ungariei şi pentru
voievodatul Transilvaniei, fiind la fel de clar faptul că anterior
avuseseră loc relaţii de schimb comercial direct între Sibiu şi teri-
torii ale Imperiului Otoman. Acest lucru este susţinut şi de actele
care vorbesc de interzicerea comerţului cu arme ad regna exotica,
documente emise de dietele din 1561.
Epoca hegemoniei regatului maghiar în sud-estul Europei
avusese drept manifestare pe plan comercial regimul de largi
concesii impuse Ţării Româneşti în favoarea celor două oraşe
sud-transilvănene, concesii în privilegiile acordate de domnii
munteni emporiului transilvănean. însă la mijlocul secolului al
XV-lea, dominaţia otomană, consolidată în Peninsula Balcanică
şi la Dunăre, impune un nou echilibru în raporturile cu Ungaria,
modificând poziţia şi statutul internaţional al Ţării Româneşti.
Regatul maghiar s-a văzut nevoit să recunoască şi să confirme, fie
şi numai pe termen limitat, raportul stabilit între Imperiul Oto-
man şi Ţara Românească în detrimentul propriilor sale autorităţi
şi pretenţii547.
Din analiza statistică a documentelor rezultă în primul rând
rolul cu totul deosebit al Sibiului în comerţul din a doua jumătate
a secolului al XIV-lea. Această poziţie favorabile şi-a menţinut-o
546
547
Ş. Papacostea, Începuturile politicii comerciale a Ţării Româneşti şi Moldovei
(sec. XIV-XVI). Drum şi stat, în „SMIM”, X, 1983, p. 25.
Bresle și arme în Transilvania (secolele XIV-XVI) 161
și în secolul al XV-lea (în anul 1486 s-a situat la același nivel cu
cel a Brașovului), având de departe numărul cel mai mare de pri-
vilegii dintre toate orașele Transilvaniei voievodale548.
Grafic 5. Sibiu – privilegii comerciale pe emitenţi (1367-1437)
10
Ludovic de Anjou
8
Regina Maria
6
4 Regina Elisabeta
2 Sigismund de
Luxemburg
0
Schimburile comerciale ale Brașovului
Dintre orașele importante ale Transilvaniei, Brașovul s-a dez-

voltat din punct de vedere economic și social într-un ritm ex-
trem de accelerat. În Evul Mediu și la începutul epocii moderne,
Brașovul a ajuns cel mai important și cel mai populat oraș co-
mercial al Transilvaniei și această evoluţie era în directă legătură
cu poziţia sa geografică, aflându-se pe unul dintre principalele
drumuri comerciale medievale care legau între ele Europa Cen-
trală și Orientul549.
548
Vezi Maria Emilia Crîngaci Ţiplic, P. Niedermaier, op. cit., fig. 2 și fig. 3.
549
Maja Philippi, Structura socială a Brașovului în Evul Mediu, în „Transilvania
și sașii ardeleni”, p. 147.
în afară de drumurile comerciale care duceau din Polonia

prin Moldova la Marea Neagră550 şi în Ţara Românească551, mai
existau şi drumuri care uneau Polonia cu oraşele transilvănene
prin Suceava. Existând încă înainte de întemeierea voievodatu-
lui moldovean, ca şi oraşele care s-au dezvoltat pe parcursul lor,
două dintre ele au fost amintite, la 1408, în privilegiul lui Ale-
550
la exploatarea perspectivelor comerciale deschise de dublul acces maritim
realizat de regatul maghiar în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, un loc
eminent a fost rezervat celor două oraşe sud-transilvănene destinate, prin po-
ziţia lor, să beneficieze cel mai mult de noile oportunităţi oferite de comerţul
internaţional; Ş. Papacostea, Începuturile politicii comerciale, p. 12; pentru inte-
grarea Transilvaniei în marile circuite ale comerţului internaţional în secolul
al XIV-lea, vezi N. Iorga, Points de vue sur l’histoire du commerce de l’Orient au
Moyen Age, Paris, 1924, p. 101-103; I. Moga, L’orientation economique de la
Transylvanie, Bucureşti, 1940, p. 11-15 (extras din „Revue de Transylvanie”,
VI, 1).
Instalarea micilor comunităţi genoveze la Vicina, Chilia, licostomo şi Ceta-
tea Albă a introdus regiunea Dunării de Jos în vasta reţea comercială creată
în Marea Neagră de oamenii de afaceri italieni. Momentul a coincis cu ma-
rele avânt pe care l-a luat drumul comercial ce lega Transilvania, mai exact
Braşovul, de gurile Dunării. încurajată în 1358 prin largile privilegii acordate
de ludovic I al Ungariei negustorilor braşoveni privind libera circulaţie într-
un coridor ce lega curbura Carpaţilor de Marea Neagră, ruta era sortită unei
evoluţii excepţionale. Rezultat al cooperării între Ungaria şi genova, această
legătură creată în scopuri comerciale, dar şi antiveneţiene, nu a implicat iniţial
şi Valahia, dar Vladislav Vlaicu, acordând în 1368 un nou privilegiu comer-
cial negustorilor din Braşov, reuşeşte să se interpună între Ungaria şi genova
la Dunărea de Jos. Vezi pe larg M. Balard, L’activité économique des ports du
bas-Danube au XIV-e siècle, în „Travaux et mémoires”, 8, Homage à Paul M.
lemerle, Paris, 1981, p. 36 sqq; Ş. Papacostea, La fin de la domination génoise
à Licostomo, în AIIA „A. D. Xenopol”, XXII, p. 31; idem, Moldova în timpul lui
Ştefan cel Mare şi genovezii din Marea Neagră, în AIIA „A. D. Xenopol”, XXIX,
p. 68 sqq; A. Atanasiu, Centre comerciale genoveze la Dunărea de Jos în secolele
XII-XIV, în AMMR, II, 1999, p. 113 sqq.
551
Al. I. gonţa, Legăturile economice, p. 25 sqq.
xandru cel Bun552 şi repetate în cele care au urmat. Una dintre
aceste rute lega Polonia de Braşov prin Suceava şi avea următorul
traseu: Suceava–Fălticeni–Ciumuleşti–pădurile de la Boroaia–
Târgu-Neamţ–Tazlău–Târgu Trotuş–Braşov553. Altă variantă tre-
cea prin Suceava–Bacău–Oneşti–Târgu Trotuş–Oituz–ghimeş
şi ajungea la Braşov. Pe ambele rute circulau negustori poloni şi
germani, aducând în Transilvania vite, piei crude sau tăbăcite554
şi postavuri, ducând în schimb, pe lângă alte multe produse ale
breslelor săseşti, şi arme555.
în privilegiul comercial acordat de Alexandru cel Bun negus-
torilor lioveni la 6 octombrie 1408 se precizează că aceştia tre-
buie să plătească „vama principală la Suceava... iar la Trotuş de
grivnă un gros şi jumătate...”556
Faptul că Braşovul domina trecătorile spre ambele voievoda-
te extracarpatice îi conferea acestuia o poziţie-cheie în comer-
ţul transilvănean la mare distanţă, iar cele mai vechi privilegii şi
contracte comerciale păstrate demonstrează rolul important pe
care aceste relaţii l-au jucat chiar de la început în evoluţia Braşo-
vului. Faptul că a beneficiat din 1369, şi mai târziu din 1395, de
dreptul de antrepozit pentru toate mărfurile exportate în Ţara
Românească557 îi asigura o poziţie dominantă în comerţul cu
această ţară. Cadrul legal al schimburilor comerciale între cele
552
M. Costăchescu, Doc. moldoveneşti, vol. II, p. 634-672 şi 793; I. Bogdan,
Doc. Ştefan, vol. II, p. 279.
553
M. Costăchescu, Doc. moldoveneşti, vol. I., p. 31-313, vol. II, p. 458.
554
DIR, XV, 2, p. 1181.
555
Al. I. gonţa, Legăturile comerciale, p. 39.
556
Al. Artimon, Oraşul medieval Trotuş, p. 60; pentru textul întreg al docu-
mentului vezi M. Costăchescu, Documente moldoveneşti înainte de Ştefan cel
Mare, Iaşi, 1932, p. 631 sqq.
557
Ukb, II, nr. 908.
două părţi a fost stabilit prin privilegiul din 20 ianuarie 1368558

emis de Vladislav-Vlaicu şi completat de altul, emis de Mircea
cel Bătrân în august 1413559. în documentul din 1413, pe lângă
alte mărfuri scutite de vamă se găsesc şi săbiile, arcurile, cuţitele
etc.560
Rolul braşovenilor în comerţul regional este foarte important,
după cum reiese dintr-o serie de reglementări şi privilegii comer-
ciale din secolul al XV-lea. Numărul acestora a crescut simţitor
începând din a doua jumătate a secolului al XIV-lea, pentru ca, în
a doua jumătate a secolului al XV-lea, Braşovul să întreacă Sibiul
în ceea ce priveşte privilegiile economice obţinute561.
Armele exportate de breslaşii braşoveni în Ţara Românească
şi Moldova, despre care există referiri în privilegiile comerciale şi
în dispoziţiile autorităţilor maghiare şi transilvănene, erau: săbii,
suliţe, arcuri, tolbe, săgeţi, scuturi, platoşe, arme de foc, pulbe-
re562. Se ştie că în luptele grele purtate împotriva turcilor de către
Ioan de Hunedoara şi Ştefan cel Mare, furnizorii lor de arme au
fost Braşovul şi Sibiul563. Produsele săbierilor şi arcarilor braşo-
558
DIR, XV, 1, p. 1-2; Ukb, II, p. 306-307; DRH, D, I, p. 86-87.
559
Textul slav: I. Bogdan, Documente privitoare la relaţiile Ţării Româneşti cu
Braşovul şi cu Ţara Ungurească. vol. I, 1413-1508, Bucureşti, 1905, p. 3-6;
DRH, D, I, p. 197-198. Textul latin: I. Bogdan, Documente, p. 36-38; Ukb, IV,
425-426.
560
Ceterum de ferro, panno griseo, tela, lino, gladiis, bicellis, cultelis ac singulis
artificialimanu factis, de arcubus, funibus, pellicis, mastricis et omnibus aliis rebus
cuiuscunque generis existant, que ad Walachiam apportantur, in nullo loco Wala-
chie tributa persolvant...
561
Maria Emilia Ţiplic, P. Niedermaier, op. cit., p. 130-131.
562
I. Bogdan, Documente, p. 19, 20, 23, 25, 28, 34, 37, 63, 80, 89, 121, 129, 190,
191; idem, Doc. şi regeste, p. 141-142, 275; DIR, XV, 1, p. 69, 158, 256-257;
idem, vol. XI, p. 817; Rechnungen Kronstadt, vol. I, p. 406, 439.
563
Maja Philippi, Structura socială a Braşovului, p. 151.
veni au fost în cea mai mare parte a timpului scutite de taxele va-
male percepute de către curtea voievodală de la Bucureşti564. în
privilegiul latin emis de Mircea cel Bătrân, pe lângă alte produse
scutite de plata vămii la Rucăr, se numărau şi săbiile, arcurile şi
cuţitele565.
Dar acest comerţ cu arme era de multe ori prohibitiv, căzând
sub incidenţa legilor de război, fiind interzis în anumite perioa-
de de conflicte deschise sau doar declarate, mai ales în perioada
campaniilor militare ale lui Ioan de Hunedoara şi Matia Corvin.
Unul dintre primele documente cunoscute, care face referire la
interzicerea exportului de arme dincolo de Carpaţi, este cel din
1373566, emis de cancelaria lui ludovic, regele Ungariei, ca ur-
mare a stării conflictuale existente între regalitatea maghiară şi
voievodatul muntean al lui Vladislav-Vlaicu.
Interzicerea comerţului cu anumite produse nu era o acţiu-
ne unilaterală a Transilvaniei sau a regatului Ungariei, de multe
ori, chiar voievozii moldoveni recurgând la astfel de măsuri. în
perioadele care urmau stingerii conflictelor, reluarea legăturilor
se făcea în cele mai multe cazuri ca urmare a unor contacte di-
recte ale meşteşugarilor şi negustorilor din oraşele transilvănene
cu voievozii moldoveni. în acest tipar se înscrie şi solia lui Ha-
nea arcufex şi Mihail pârgarul din 8 iulie 1435, ambii din Braşov,
solie ce avea ca scop reluarea comerţului între Braşov şi oraşele
moldoveneşti, precum şi obţinerea de privilegii pentru negusto-
rii braşoveni în detrimentul altor posibili interesaţi de piaţa din
564
...gladis, cultelis, de arcubus... que ad Walachiam apportantur, in nullo loco wa-
lachie tributa persolvant...; I. Bogdan, Documente, p. 36-38.
565
I. Bogdan, Relaţiile, p. 34.
566
Moldova567. în nenumărate cazuri, aceste privilegii nu erau alt-

ceva decât recunoaşteri ale privilegiilor mai vechi, cum era cazul
aceluia dat de Ştefan cel Mare în toamna anului 1457 şi reeditat
în martie 1458: „...tuturor braşovenilor şi tuturor negustorilor
şi întregii Ţări a Bârsei... să vie în bună voie cu marfa lor, câtă
vor vrea... să umble prin toată ţara... prin oraşe şi târguri ca să-şi
vândă marfa lor.”568
Ca răspuns la bunăvoinţa curţii voievodale de la Suceava, re-
gele Matia Corvin, pe baza hotărârilor mai vechi ale adunării de
la Turia (care spuneau că braşovenii şi ceilalţi negustori ce ţin de
ei pot duce în mod liber, în Moldova, obiectele de fier şi alte măr-
furi ce lipseau fără a plăti taxe mai mari decât obişnuita vamă569),
a acordat dreptul negustorilor moldoveni să-şi ducă mărfurile în
cetatea Braşov570. la capitolul arme ce puteau fi exportate, pre-
văzute în cărţile de privilegii acordate braşovenilor, erau trecute
arme de tot felul: săbii, platoşe, pumnale, cuţite571. Dar acelaşi Matia
Corvin interzice, la 21 noiembrie 1462, exportul de fier şi arme
către Moldova lui Ştefan cel Mare572. Cât de bine era respectată
567
Al. I. gonţa, op. cit., p. 60. Ştefan voievod din mila lui Dumnezeu, domn al
ţării Moldovlahiei. Scrie domnia mea şoltuzului şi pârgarilor din Braşov şi tuturor
oamenilor buni din Ţara Bârsei. A venit la voi Hanea Arcarul şi a vorbit domniei
mele din partea voastră... (DRH, D, I, nr. 217). Acest Hanea arcarul este unul
dintre meşteşugarii braşoveni bine văzuţi şi la curtea lui Vlad Dracul, care
intervine (noiembrie-decembrie 1431) pentru ai fi redată o proprietate din
Braşov (DRH, D, I, nr. 189).
568
I. Bogdan, Doc. Ştefan, vol. II, p. 259-260, 261-265.
569
Szábo Károly, Székely Oklevéltár, vol. I, Cluj, 1872, p. 19-23.
570
DJAN, Sibiu, Colecţia Privilegii, nr. 187; R. Manolescu, Comerţul Ţării Ro-
mâneşti şi Moldovei cu Braşovul. Secolele XIV-XVI, Bucureşti, 1965, p. 43.
571
Şt. Pascu, Relaţiile economice dintre Moldova şi Transilvania în timpul lui Şte-
fan cel Mare, în „Studii cu privire la Ştefan cel Mare”, Bucureşti, 1956, p. 211.
572
K. Szabó, Székely oklevéltár, V, p. 19 nr. 910.
interdicţia ne arată un document din 28 februarie 1470 emis de
cancelaria lui Radu cel Frumos, care se plânge braşovenilor că,
deşi regele Matia Corvin este în stare de conflict cu voievodul
Moldovei şi exportul de arme spre Moldova este interzis, ei to-
tuşi îi dau arme şi îi ascund pe spionii lui Ştefan cel Mare, ame-
ninţând că îi va pârî regelui pentru aceste acţiuni573.
în privinţa cererilor de arme, avem pentru unele cazuri chiar
numele celor trimişi la Braşov, mai ales de domnul Moldovei, pen-
tru a tranzacţiona cumpărarea unor arme în preajma campaniilor
sale militare. Astfel, despre un meşter armurier pe nume Mihai,
trimis de Ştefan cel Mare la Braşov ca să cumpere săbii şi arme în
februarie 1470574, se ştia până şi la curtea lui Radu cel Frumos575,
pentru că meseria era legată de unelte războinice, iar un asemenea
om avea duşmani, fiind trimişi chiar şi spioni pe urmele lui.
în documentele epocii există şi menţionarea situaţiei în care
armele breslaşilor braşoveni erau greu accesibile pe piaţa mol-
doveană şi singura posibilitate de achiziţionare a unor astfel de
articole era piaţa din liov. Un act al arhiepiscopului de liov vor-
beşte, în 1472, de pierderea a peste 30 000 de florini de către
negustorii acestui mare oraş576, cu prilejul luptelor din Moldova.
Fireşte că de aşa ceva nu au fost scutiţi nici negustorii transil-
văneni şi nici cei moldoveni care, în 1472, cereau liovenilor ar-
me577, acelea din Braşov fiind absorbite, probabil, de secuii din
573
I. Bogdan, Documente privitoare la relaţiile Ţării Româneşti, p. 328, nr. 272;
574
I. Bogdan, Doc. Ştefan, vol. II, p. 337-339.
575
Idem, Documente privitoare la relaţiile Ţării Româneşti, p. 328-329.
576
I. Nistor, Die auswärtige Handelbeziehungen der Moldau im XIV, XV, und
XVI Jahrhundert, gotha, 1911, p. 38-39.
577
N. Iorga, Studii şi documente cu privire la istoria românilor, vol. XXIII, Bucu-
reşti, 1913, p. 309, doc. lV.
Odorhei, Ciuc şi celelalte Scaune, care erau aliaţii voievodului

moldovean578. După stingerea conflictului, Ştefan cel Mare acor-
dă din nou privilegii comerciale negustorilor braşoveni pentru
a merge cu mărfuri în Moldova, fiind vorba în primul rând de
arme, în care scop, pe lângă acela de a primi informaţii referitoa-
re la turci, era trimis un anume Vetris579 la 5 iulie 1476, dată la
care Ştefan se afla în tabăra de la Bârlad.
Făcând un bilanţ al mărfurilor menţionate în privilegiile
comerciale acordate negustorilor din lemberg şi de la Braşov,
completate de informaţiile regulamentelor otomane din 23 au-
gust 1484 şi din anul 1502, în comerţul Moldovei erau angajate
– după tabelul lui Nicoară Beldiceanu580 –, pe lângă alte produse
meşteşugăreşti, şi săbii, săbii ungureşti şi alte arme.
Strangularea circuitului comercial cu Moldova în perioada
de maximă încordare a relaţiilor moldo-polone trebuia suplinită
de comerţul cu Transilvania. Datorită unei perioade destul de
animate din punct de vedere militar, era normal ca principalele
articole cerute de către Curtea de la Suceava să fie armele şi, în
acest sens, Ştefan cel Mare trimite în 1502 la Braşov pe Trotuşan
spătarul pentru a cumpăra scări de şa, arme şi funii581, materiale
pentru care cere şi scutire de vamă582. Acest trimis a fost însoţit
de un altul, care avea ca misiune cumpărarea de arme de la Si-
biu. Ca valoare absolută, armele cumpărate de moldoveni de la
578
I. Bogdan, Documente privitoare la relaţiile Ţării Româneşti, p. 330; Al. I.
gonţa, Legăturile economice, p. 62.
579
580
N. Beldiceanu, La conquete des cités marchandes de Kilia et de Cetatea Albă
par Bayezid II, în SF, Band XXIII, München, 1964, p. 87-90.
581
582
Idem, Documente moldoveneşti din secolele XV şi XVI în arhivul Braşovului,
Bucureşti, 1905, p. 48
meşteşugarii din Braşov în anul 1503 se ridică la cifra de 5 000
de săbii şi pumnale.
Urmaşii lui Ştefan cel Mare au încercat să ducă aceeaşi poli-
tică comercială cu Transilvania, dar condiţiile în care comerţul
se desfăşura în a doua decadă a secolul al XVI-lea erau mult mai
vitrege decât la sfârşitul secolului al XV-lea şi începutul secolului
al XVI-lea, din cauza intrării treptate dar sigure a Moldovei sub
influenţa înaltei Porţi. Cu toate acestea, Ştefăniţă a reuşit să de-
turneze o mare campanie militară otomană împotriva lui şi chiar
să-şi cumpere direct de la meşteşugarii braşoveni şi sibieni plato-
şe, cu acest lucru fiind însărcinat un anume Thomas auricampsor
(„schimbătorul de bani”)583.
Perioadele de schimburi comerciale alternau cu răstimpuri
de întrerupere a lor, cel puţin din punct de vedere oficial, de-
oarece există nenumărate documente care atestă un comerţ de
contrabandă înfloritor584 şi este de presupus că, în perioadele de
lupte între cele două provincii, cele mai căutate articole pe piaţa
de contrabandă erau armele. Dar este evident că orice întreru-
pere a fluxului comercial normal ducea la scăderea profiturilor
obţinute de meşterii şi negustorii braşoveni, astfel, pe baza re-
gistrelor braşovene dintre anii 1529 şi 1554585, s-a putut obser-
va o diminuare a activităţii comerciale cu circa 60% faţă de anul
1503. Motivul acestei căderi dramatice a activităţii comerciale a
fost, în principal, perioada de frământări şi concentrări de oşti
din timpul domniei lui Alexandru lăpuşneanu, coroborată cu
583
DIR, XV, 1, p. 260, nr. 476; Al. I. gonţa, Legăturile comerciale, p. 111.
584
R. Manolescu, Comerţul Ţării Româneşti şi Moldovei, p. 95; l. Szádeczky,
Székely Okléveltar, vol. V (1296-1603), Cluj, 1896, p. 51-52; DIR, XV, 1, p.
664-665, nr. 1229, 1230.
585
R. Manolescu, Comerţul Ţării Româneşti şi Moldovei, p. 192 şi 194.
o iarnă foarte grea. Azarie menţionează că „atunci a fost o iarnă

grea şi ger şi vânturi rele şi aspre”586.
Cu privire la exportul de arme spre Ţara Românească găsim
informaţii bogate în privilegiul latin587 emis de Mircea cel Bătrân
la 6 august 1413588, privilegiu care enumeră mărfurile exceptate
de la taxele vamale, printre care se numără săbiile şi arcurile. Un
alt privilegiu important este cel acordat în 1422 de Dan I prin
care se stabileau taxele vamale la produsele exportate şi importa-
te de braşoveni în/din Ţara Românească:
„... Io Dan voievod şi domn a toată ţara Ungrovlahiei. Dă
domnia mea această poruncă a domniei mele braşovenilor care
negustoresc în toată ţara domniei mele [...]. Iar voi, vameşilor de
la Dâmboviţa [...], să nu îndrăzniţi să luaţi vamă nici de la săbii
[...]. Iar voi, vameşilor de la Rucăr [...], de la arcuri şi de la săbii
vamă să nu li se ia”589 (braşovenilor – n.n.).
Aceste mărfuri sunt cerute cu insistenţă şi de Vlad Dracul în
ajunul primei sale urcări pe tron în Ţara Românească (octombrie
1432–martie 1433), cererea sa sunând astfel: „Să gătească (bra-
şovenii – n.n.) 100 de puşti, cu toate cele de trebuinţă şi arcuri cu
săgeţi590 şi scuturi, cât puteţi de multe...”591 De asemenea, Vlad
586
Cronicele slavo-române din secolele XV-XVI, publicate de Ioan Bogdan, ediţie
revăzută şi completată de P.P. Panaitescu, Bucureşti, 1959.
587
Mircea cel Bătrân a emis, pe baza privilegiului comercial dat de voievodul
transilvănean Ştibor, două privilegii, unul în slavonă şi unul în latină, ultimul
păstrat numai într-o copie introdusă în documentul lui Dan-Vodă din 23 ia-
nuarie 1431 adresat braşovenilor. I. Bogdan, Documente privitoare la relaţiile
Ţării Româneşti, p. 36-38.
588
I. Bogdan, Doc. şi regeste, p. 3-5, nr. 1.
589
DRH, D, I, nr. 137. Doi ani mai târziu este reconfirmată scutirea de vamă
pentru arcuri şi săgeţi (DRH, D, I, nr. 141).
590
Furnizorul lui Vlad Dracul este acelaşi Hanea arcufex menţionat în legătură
cu solia la curtea moldavă (vezi supra).
591
I. Bogdan, Doc. şi regeste, p. 40-42 nr. 35, 39; DRH, D, I, nr. 198.
Dracul solicită braşovenilor, după cucerirea cetăţii giurgiu (oc-
tombrie–noiembrie 1445), „arcuri, săgeţi, puşti şi salitră ca să fa-
cem praf ”592, cedându-le în schimb meşteşugarilor braşoveni di-
verse privilegii comerciale pe teritoriul Ţării Româneşti. Cu doi
ani înainte de acest episod are loc şi reconfirmarea privilegiului
de negoţ din 1413, care stipula printre altele că „pentru săbii, su-
liţe, cuţite [...] pentru arcuri care se duc în Ţara Românească să
nu fie ţinuţi a plăti vamă în nici un loc din Ţara Românească, iar
dacă vor trece cu mărfurile lor peste Dunăre, atunci să plătească
la vadul Dunării [...]”593.
Vladislav al II-lea Dan, urmaşul lui Vlad Dracul, a menţinut
relaţii bune cu Braşovul, care a rămas principala piaţă de achiziţie
a armelor. Fiind articole supuse unor reglementări mai stricte, au
existat numeroase momente de fricţiune între curtea voievodală
munteană şi Magistratul Braşovului, iar unul dintre aceste mo-
mente este reliefat în scrisoarea din 17 decembrie 1452 adresată
saşilor braşoveni:
„... dacă vă e voia să nu cumpere oamenii mei arme (puşti sau
tunuri – n.n.) şi scuturi, atunci spuneţi meşterilor voştri să nu
vândă şi oamenii mei nu vor cumpăra. Dar după ce au cumpărat
lăsaţi-i să le aducă... Şi vamă, vă rog, să nu-i luaţi nici un fir de
păr...”594
Cel însărcinat de vodă să achiziţioneze arme de la meşterii
braşoveni este un anume Radu Neanciu şi, ca urmare a trata-
mentului neospitalier acordat acestuia, este trimisă scrisoarea lui
Vladislav al II-lea Dan. Ca dovadă a restabilirii unor bune relaţii
592
593
DRH, D, I, nr. 268; Ukb, V, p. 106-107; vezi şi Fr. Pall, Iancu de Hunedoara
şi confirmarea privilegiului pentru negoţul braşovenilor şi al bârsenilor în Ţara
Românească în 1443, în AIIC, IX, 1966, p. 80-82.
594
între voievod şi braşoveni stă şi scrisoarea datată 11 aprilie 1453,

prin care Vladislav al II-lea Dan cere braşovenilor să trimită prin
intermediul lui armele de care cetatea Chiliei, proaspăt cucerită
de Ioan de Hunedoara, are neapărată nevoie595.
Ca urmare a acţiunilor întreprinse de Vlad Ţepeş în sudul
Transilvaniei, pe lângă alte măsuri luate în 1459 de regalitatea
maghiară, a fost sistat şi exportul de arme spre Ţara Românească,
fiind vorba de tolbe, scuturi şi alte arme596, care ar putea fi folosite
împotriva oraşelor de graniţă.
Pentru a întregi tabloul comerţului cu arme, trebuie să spu-
nem că nu numai voievozii celor două ţări transcarpatice achi-
ziţionau aceste articole, ci şi persoane particulare care făceau
aceste achiziţii în nume propriu dar, fiind vorba de cantităţi ex-
trem de mici, nu avem în general dovada scrisă a acestor acţiuni.
Totuşi, putem exemplifica existenţa acestui tip de cumpărare cu
ajutorul unei însemnări a pârgarilor din Braşov despre nişte lu-
cruri achiziţionate de un anume Duca din greci597, un boier de
la curtea lui Radu cel Frumos, fiind vorba printre altele de două
spade şi un brâu de sabie598.
Urmaşul lui Vlad Ţepeş pe tronul Ţării Româneşti a fost
laiotă Basarab, care restabileşte destul de repede relaţiile co-
merciale între Braşov şi Ţara Românească. în privinţa comer-
ţului cu arme, voievodul reuşeşte printr-un schimb susţinut de
scrisori, mai ales cu saşii braşoveni, să achiziţioneze de pe piaţa
595
Idem, Documente privitoare la relaţiile Ţării Româneşti, p. 315, nr. 256; DIR,
XV, 1, p. 38, nr. 66.
596
597
Pentru detalii cu privire la identificarea acestui boier, vezi Şt. Meteş, Rela-
ţiile comerciale, p. 81, nota 3.
598
I. Bogdan, Documente privitoare la relaţiile Ţării Româneşti, p. 297-298, nr.
242.
acestui oraş o cantitate relativ mare de arme. Edificatoare sunt în
acest sens scrisorile din 15 aprilie şi 30 mai 1472, prin care cere
braşovenilor să permită exportul de arme către Muntenia, reco-
mandându-i pe oamenii săi, Proica şi Tudor, trimişi să-i cumpere
scuturi şi arcuri şi alte de lipsă599. la scurt timp însă exportul de
arme spre Ţara Românească a fost oprit din nou, ca urmare a
bănuielilor că laiotă Basarab a intrat în sfera de influenţă a oto-
manilor, fapt ce atrage o serie de plângeri ale acestuia adresate
braşovenilor, cum este şi scrisoarea din 11 iulie 1475:
„...şi apoi şi în ţara noastră, fie că e peşte, fie că e ceară, fie
orice, nimic nu vă este oprit; ...dar lucru vostru nu ştiu cum stă,
de opriţi şi scuturile şi arcurile şi orice arme... Răsmiriţă vreţi ore
să faceţi sau ce gândiţi, nu ştiu. Să lase să-şi aducă Dumitru dela
cetate scuturile tocmite pentru care a dat şi arvună.”600
Menţinerea interzicerii exportului a durat, cu scurte perioa-
de de suspendare a acesteia, până în 1484, când braşovenii au
intervenit pe lângă regele Ungariei pentru a se renunţa la această
măsură aducătoare de daune meşteşugarilor şi negustorilor bra-
şoveni. Drept urmare, li se permite să exporte fier, oţel şi cânepă
fără restricţii, iar arme numai cât putea să ducă o persoană601. Ri-
dicarea interdicţiei exportului de arme spre Ţara Românească a
fost cerută şi de Vlad Călugărul, care, spre sfârşitul anului 1483,
îi roagă pe braşoveni, după ce îi asigură că au liberă trecere şi
desfacere a mărfurilor lor prin târgurile ţării, să permită oameni-
lor săi achiziţionarea fără oprelişti a arcurilor, săgeţilor, săbiilor,
scuturilor şi fierului pentru arme. După cum am văzut, cantitatea
599
Ibidem, p. 332, nr. 277, p. 333, nr. 279; idem, Doc. şi regeste, p. 84, nr. 86.
600
Ibidem, p. 129, nr. 102.
601
R. Manolescu, Comerţul Ţării Româneşti şi Moldovei cu Braşovul, p. 49;
DIR, vol. XV, I, p. 306.
armelor care puteau fi exportate era drastic limitată şi, pentru a

nu exista posibile interpretări ale enunţului „cât putea să ducă
o persoană”, Ştefan Bathory stabileşte numărul de arme pe care
cineva le poate trece în Ţara Românească, la „o sabie, un arc, un
scut şi 8-9 săgeţi”602. După cum se poate observa, tendinţa rega-
lităţii şi uneori chiar a braşovenilor de a opri exportul de materii
prime şi mai ales de unelte sau arme în Ţara Românească venea
în contradicţie cu nevoia de a-şi desface aceste produse, ceea ce
atrăgea frecvente şovăieli în politica lor comercială şi ducea la
dezvoltarea unui comerţ subteran de contrabandă.
în secolul al XVI-lea, comerţul cu arme şi, în general, activi-
tatea comercială intră într-o fază evoluată de dezvoltare datorită
apariţiei primelor asociaţii de negustori603, care îi scot treptat din
competiţie pe meşterii producători, pe de o parte, şi pe negus-
torii mici, pe de altă parte. Intrarea în competiţie a asociaţiilor
comerciale nu a scăzut interesul pentru achiziţionarea diverselor
produse meşteşugăreşti din Transilvania, ci doar a interpus trep-
tat între meşter şi cumpărător o altă persoană, având ca rezultat
creşterea preţurilor, fenomen ajutat şi de inflaţia cauzată de peri-
oadele de slabă activitate economică din timpul conflictelor mi-
litare. Exportul de arme s-a menţinut, fiind supus aceloraşi reguli
dictate de cancelariile regale sau voievodale.
Reglementarea relaţiilor comerciale cu Ţara Românească în
ceea ce priveşte exportul de arme în prima decadă a secolului al
XVI-lea are loc în timpul domniei lui Vlăduţ-Vodă, fiul lui Vlad
Călugărul, care reuşeşte cu ajutor din Oltenia să-l înlăture pe
602
603
Prima asociaţie comercială a saşilor braşoveni este cea înfiinţată în 1503
de către luca Rener, luca Czeresch, Ioan groman şi gheorghe Hirscher. Şt .
Meteş, Relaţiile comerciale, p. 103.
Mihnea. Vlăduţ-Vodă trimite imediat după urcarea sa pe tron
pe boierul Radici, mare portar, şi pe Dragomir, vistiernicul, ca să
discute reluarea legăturilor comerciale între Braşov şi Ţara Ro-
mânească. în anul următor, 1511, îl trimite la Braşov pe Istvan
pitarul să cumpere arcuri, săgeţi şi tolbe în valoare de 1 000 de
aspri604. în aceeaşi perioadă este trimis la Sibiu un om de-al său –
Ruhan – ca să cumpere şi de acolo arme necesare armatei sale605.
De acum, interdicţiile cu privire la exportul de arme sunt date
mai ales de către voievodul Transilvaniei, care reuşea să-şi impu-
nă respectarea acestei măsuri în condiţiile în care braţul regali-
tăţii este tot mai slab din cauza marilor probleme pe care le avea
la graniţa de sud cu otomanii. După 1526, când regatul maghiar
este în mare parte cucerit de către otomani, exportul de arme
spre Ţara Românească s-a diminuat. la această cauză se adaugă
schimbarea armamentului ca urmare a generalizării armelor de
foc şi difuzării tehnologiei lor de fabricare, atrăgând astfel o re-
strângere a centrelor care monopolizau comerţul cu acest tip de
arme. în general, achiziţiile muntene de pe piaţa braşoveană în
privinţa armelor s-au redus simţitor, limitându-se doar comenzi
personale ale domnilor.
la Braşov, primele informaţii referitoare la cumpărarea ar-
chebuzelor au fost consemnate în anul 1536. Meşterul Stephano
primeşte, în trei rânduri, suma de 48 de florini pentru produce-
rea de archebuze. Numărul armelor pentru care meşterul arche-
buzier a primit această sumă nu s-a consemnat 606.
în perioada de frământări politice din Ţara Românească din
a doua decadă a secolului al XVI-lea, Ioan Zapolya opreşte ex-
604
I. Bogdan, Doc. şi regeste, p. 141-142, nr. 143-144.
605
Vezi supra, notele 443-445.
606
Quellen Kronstadt, II, p. 437, 440.
portul de arme către voievodatul sud-carpatic, dar Radu de la

Afumaţi reuşeşte să achiziţioneze, în iunie şi decembrie 1522,
scuturi, tolbe şi puşti pentru armata pe care o pregătea în Tran-
silvania pentru a-i scoate pe turci din ţară. Tot cu aceleaşi intenţii
Moise-Vodă comandă de la Braşov scuturi, lănci şi 100 de să-
bii607. Acestea din urmă sunt o parte din datoria pe care un anu-
me Becneş o avea faţă de negustorii munteni Balea şi Oancea din
Târgşor.
Accentuându-se pericolul otoman, mai ales pentru oraşe-
le sud-transilvănene, relaţiile comerciale ale acestora cu Ţara
Românească devin doar un obiect de schimb pentru serviciile
pe care domnitorii munteni le aduceau oraşelor săseşti Sibiu şi
Braşov, servicii care se reduceau în principal la informarea rapi-
dă asupra intenţiilor trupelor otomane ce tranzitau Muntenia.
Pentru a beneficia de aceste informaţii, Magistratul Braşovului
acordă o serie de scutiri de vamă pentru unele produse expor-
tate în Ţara Românească şi, ca o preluare a unui obicei răspân-
dit la Poarta Otomană, trimit daruri bogate diverşilor domni ce
se perindă la tronul voievodatului sud-carpatic. Documentele
epocii abundă în informaţii cu privire la multitudinea de daruri
trimise cu ocazia înscăunărilor, lucru care devine treptat un obi-
cei prin care oraşele săseşti salutau venirea unui nou domn (de
obicei, darurile reprezentau produsele fiecărei bresle existente
în oraş).
Astfel, acest obicei este menţionat şi pentru perioada domni-
ei lui Petru-Vodă, care primeşte, la 15 februarie 1550, de la saşii
braşoveni, prin intermediul lui Ioan Augustin, pe lângă diverse
obiecte, şi şapte scuturi şi şapte lănci608. la fel, profitând de do-
607
I. Bogdan, Doc. şi regeste, p. 274-275, nr. 103-104, p. 176-177, nr. 172.
608
DIR, XI, p. 802.
rinţa braşovenilor de a-şi menţine supremaţia pe piaţa munteană
şi de a beneficia de ştiri de primă mână cu privire la mişcările
trupelor otomane, Mihnea Turcitul îşi comandă o sabie, lucru
care reiese dintr-o scrisoare a principelui Sigismund Bathory din
16 august 1590609, prin care principele transilvănean solicită ur-
gentarea finalizării sabiei pentru a-i fi trimisă să o vadă, deoarece,
dacă este mulţumit de aceasta, o va cumpăra el însuşi.
Cu privire la activitatea comercială din ultima decadă a se-
colului al XVI-lea nu avem prea multe ştiri, fiind o perioadă de
mari frământări militare datorate, pe de o parte, principelui Si-
gismund Bathory, iar, pe de altă parte, lui Mihai Viteazul, răstimp
nu foarte propice pentru desfăşurarea unui comerţ intens.
Pentru cunoaşterea reală a valorii comerţului cu arme al Bra-
şovului cu Moldova şi Ţara Românească, trebuie luate în con-
siderare două elemente: scutirile de vamă şi contrabanda. Prin
scutirile de vamă, produsele care treceau printr-un punct vamal
nu erau supuse taxelor şi, ca urmare, de multe ori nu apar în regis-
trele vigesimale. în ceea ce priveşte contrabanda, aceasta a jucat
un rol mult mai însemnat decât lasă să răzbată unele documen-
te ale epocii. Comerţul Braşovului cu Moldova se desfăşura pe
două căi: un negoţ legal, caracterizat prin circulaţia pe drumu-
rile obişnuite, respectarea privilegiului de etapă şi de depozit al
Braşovului, prin depunerea şi vinderea mărfurilor în oraş şi în-
registrarea şi vămuirea mărfurilor, şi un negoţ de contrabandă,
caracterizat prin circulaţia pe cărări ascunse, ocolirea vămilor şi
neplata taxelor vamale. Prin desfăşurarea sa, volumul şi valoarea
negoţului de contrabandă nu pot fi stabilite nici măcar cu apro-
ximaţie. Cazurile întâlnite frecvent şi repetatele măsuri de stăvi-
609
Idem, XV, 1, p. 704, nr. 1297.
lire dovedesc însă amploarea şi caracterul său permanent. Actele

emise de cancelaria regală maghiară, respectiv de cea habsburgi-
că, în 1508610, 1517611, 1519612, 1533613, 1537614, 1555615, 1570616,
1572617, 1576618, 1579619, 1580620, 1585621, 1587622 etc. stau măr-
turie a eforturilor autorităţilor de stopare a comerţului de con-
trabandă.
în prima jumătate a secolului al XVI-lea, cererile crescute
pentru achiziţionarea de arme au fost influenţate de evenimen-
tele petrecute în anul 1526 la Mohács. Odată cu haosul politic
creat de dispariţia regatului ungar, autorităţile voievodale sau ale
oraşelor au impus restricţii la comercializarea armelor, singurii
care beneficiau de pe urma meşteşugarilor armurieri sibieni sau
braşoveni fiind cu predilecţie administraţiile celor două oraşe.
în aceste condiţii, după anul 1526 şi până la mijlocul veacului
al XVI-lea, nu putem vorbi de comerţ liber în ceea ce priveşte
armele, acesta fiind îngrădit de o serie de acte de interdicţie, în
special pentru archebuze şi tunuri, care erau la mare căutare în-
cepând cu secolul al XVI-lea. Cu toate acestea, nu sunt puţine
atestările de achiziţii şi a altor tipuri de arme.
610
DIR, vol. XV, I, p. 185.
611
DJAN, Braşov, Privilegii, nr. 335.
612
DJAN, Braşov, nr. 339.
613
Székely oklevéltár, vol. V, Cluj, 1896, p. 51-52.
614
Ibidem, p. 52-54.
615
DIR, vol. XV, I, p. 512-513.
616
Idem, p. 645.
617
Idem, p. 650.
618
619
Székely oklevéltár, vol. V, p. 120-124.
620
621
Idem, nr. 565.
622
Idem, Stenner, dosarul II, nr. 186.
După data de 13 septembrie 1522 este consemnată cumpă-
rarea a 526 de spade pentru care s-a achitat suma de 18 florini
şi 43 de asprii. S-au cumpărat, de asemenea, 200 de securi de
luptă pentru care s-a achitat suma de 21 de florini.623 De altfel,
de la armurierii braşoveni au fost cumpărate 10 spade chiar de
către domnul Ţării Româneşti, la 26 martie 1522, în valoare de 5
florini. Tot cu această ocazie, domnul muntean a mai cumpărat
şi 10 arcuri cu tolbe, în valoare totală de 6 florini.624
Schimburile comerciale ale clujului
Activitatea de schimb este atestată în Clujul medieval începând

din secolul al XIII-lea, când localitatea obţine de la Ştefan V un
privilegiu comercial de care se bucurau doar oaspeţii noştri (saşii).
Ştim despre acest privilegiu dintr-un document de întărire emis
de cancelaria regelui Carol Robert de Anjou în anul 1316.625
Dacă în secolul al XVI-lea s-a realizat o legătură între dife-
ritele pieţe (urbane sau rurale) ale Transilvaniei, între pieţele
Transilvaniei şi cele ale Ţării Româneşti şi Moldovei, faptul se
datorează unei serii întregi de factori interni şi externi, între care
meşteşugarii şi negustorii din cele trei provincii au jucat un rol
destul de însemnat. Cercetarea documentelor păstrate cu referi-
re la locurile în care clujenii se bucurau sau nu de scutire de vamă
oferă informaţii preţioase despre evoluţia orientării comerciale a
clujenilor. Putem distinge două etape esenţiale în ceea ce priveş-
te orientarea direcţiilor de comerţ:
623
624
Ibidem, I, p. 421.
625
Ukb, I, nr. 346.
w prima etapă debutează în timpul lui Ştefan V, când se acor-

dă scutiri vamale pentru toate mărfurile comercializate în interi-
orul voievodatului;
w a doua etapă debutează în anul 1453, prin obţinerea de scu-
tiri de vamă în întreg regatul ungar.626
în ceea ce priveşte orientarea comerţului clujenilor, domină
cel din interiorul Transilvaniei, cu predilecţie spre Bistriţa, Re-
ghin, Teaca, Târgu-Mureş, Baia-Mare. Direcţia spre vest este de
asemenea documentată prin obţinerea unor privilegii în afara
Transilvaniei pentru tot regatul627, dar există extrem de puţine
documente care să facă referire la vreun privilegiu comercial
obţinut pentru Moldova sau Ţara Românească. Dacă analizăm
graficele rezultate din studiul Mariei Emilia Crîngaci Ţiplic şi
Paul Niedermaier constatăm că, în perioada anilor 1300-1350,
nu avem deosebiri esenţiale între cele trei oraşe din perspectiva
privilegiilor comerciale obţinute. între 1350 şi 1400 se observă
însă o creştere însemnată a privilegiilor pentru Sibiu şi a actelor
privind reglementări şi întăriri comerciale pentru Cluj, pentru
ca acesta din urmă să piardă teren în favoarea Braşovului, care,
la sfârşitul secolului al XV-lea, va detrona şi Sibiul din poziţia de
principal oraş al Transilvaniei628.
Meşteşugarii şi negustorii clujeni aprovizionau cu arme, pe
lângă cererea de pe piaţă, şi curtea voievodală şi, mai târziu, a
principilor transilvăneni, obţinând de multe ori anumite privile-
gii comerciale, cum a fost şi cazul lui Emeric Bogner zis gellien,
care este scutit de tricesimă şi primeşte dreptul de comerţ liber
cu ţările române629.
626
Maria Emilia Crîngaci Ţiplic, P. Niedermaier, op. cit., p. 132.
627
Ukb, II, nr. 1134.
628
Maria Emilia Crîngaci Ţiplic, P. Niedermaier, op. cit., fig. 2.
629
S. goldenberg, Clujul în secolul al XVI-lea, p. 269.
Atât în registrul de vamă de la Oradea şi în actul palatinului
din 1478630, cât şi în registrul din 1491631, în afară de „alte măr-
furi” exportate de meşteşugarii clujeni, se găsesc şi produse ale
arcarilor, săgetarilor şi săbierilor. Aceste schimburi sunt dovedi-
te şi de registrul de tricesimă din 1599, unde găsim menţionate,
printre produsele clujene ce iau calea spre Baia-Mare, Carei, Satu
Mare etc., şi produse ale breslei săgetarilor632. Alături de produ-
sele de lux şi cele alimentare, în registrul de tricesimă sunt men-
ţionate la capitolul produse metalice şi lame de fier pentru săbii,
37 de cuirase (fegywer derek) şi 77 de coifuri din Košice, 32 de
muschete (pulhak puska) din Viena şi o cantitate însemnată de
fier „mijlociu şi mărunt”633. Această înşiruire dovedeşte că anu-
mite tipuri de arme sunt importate din Europa Centrală, dar şi că
se importa multă materie primă pentru producţia de obiecte de
metal cu destinaţie militară sau casnică.
Aceste schimburi erau de multe ori periclitate de evoluţia eve-
nimentelor politice şi, de cele mai multe ori, în cazul conflictelor
dintre Transilvania şi ţările române, se recurgea la suspendarea
temporară a relaţiilor comerciale. De pildă, Ioan Zapolya a inter-
zis meşteşugarilor şi negustorilor clujeni vânzarea de arme în „ţara
inamică (Ţara Românească – n.n.)”634. Perioadele de suspendare
alternau cu cele de reluare a activităţilor de schimb comercial, cum
s-a întâmplat şi la sfârşitul secolului al XVI-lea, când clujenii obţin
din nou privilegii pentru comerţul cu „cele două Valahii”635.
630
Publicat în AVSl, I, 1, Sibiu, 1843, p. 104-107.
631
Privilegia civitatis Claudiopolitane, mss. în Biblioteca Batthyaneum din Alba
Iulia, p. 576-580; apud S. goldenberg, op. cit., p. 245.
632
633
Ibidem, p. 262-263.
634
Ibidem, p. 268; cf. DJAN, Cluj-Napoca, F.II, nr. 8.
635
Se poate observa totuşi că nivelul schimburilor comerciale

ale meşterilor producători de armament din Cluj cu ţările româ-
ne extracarpatice a fost sensibil mai redus, lucru care s-a datorat
în cea mai mare parte poziţionării echidistante a oraşului faţă de
cele două graniţe – de est şi de sud – ale Transilvaniei, dar şi dato-
rită intermedierii pe care o făcea Bistriţa în relaţia cu Moldova.
Abstract
THE GUIlDS of THE WEaponS proDUcErS
of SIBIU, BRAŞoV anD clUJ
(14TH-16TH c.)
I. Introduction
The historiography of the 19th Century as well as the con-

temporany historiography neglected a broader approach on
guilds and their function; they only focused on their system of
organisation that is why there are only few monographical stu-
dies on the guilds in Transylvania. Old historiography did not
show too much interest in this matter as compared to its con-
stant interest in the political and religious problem of history.
Even though when some representatives of the last century his-
toriography tried to present some aspects of the production of
guilds, they dealt mostly with their political and economic influ-
ences within the medieval society. The research and the studies
that have been done in the middle 19th century and its latter half
by historians M. Horwath, A. Ipoly, O. Meltzl as well as those
from the beginning the 20th Century for example the one of l.
Szadeczky ignore these aspects, too. The last study we have is
in fact the first synthesis that intends to present all the trades in
Hungary from 1307 to 1848, but it has several negative aspects:
ist presents the trades in an unsystematic way; it is highly nati-
onalist presenting mainly the fights between the Hungarian and
the german craftsmen.
Apart from l. Szadeczky, at the beginning of the 20th Cen-
tury, R. Rösler approached the theme of the guilds and trades
focusing only on the guilds in Sibiu and succeeds in writing a

synthesis on the local guilds, which later on will be source of in-
formation for various studies on the guilds from Sibiu. R. Rösler
presents their internal organization, their type and their specific
functions namely – economic, religious, military –, the role of
the craftsmen and apprentens. R. Rösler is the first who tries and
partly succeeds in doing a study more profound on the different
kinds of guilds.
Starting from these references point, there were other at-
tempts to write monographical studies on guilds but these stu-
dies are very few and those on the guilds of the armourers are
practically nonexistent. In keeping with the category of synthe-
ses we may mention A. Veress’s work on the guilds from Transyl-
vania, unfortunately it deals with the matter rather superficially.
Starting with the second decade of the 20th century there ap-
peared a series of studies/works on the guilds or collections of
documents mainly about the relations between the guild from
Sibiu and Braşov and those from Moldavia and Wallachia.
This is explainable in this period because the new state orga-
nization of Romania had to be legitimated first of all historically,
so that there were brought to light those documents that certi-
fied long-termed political and economic relations between the
3 regions of Romania, we have to mention Şt. Meteş’s work Le-
găturile economice dintre Ţara Românească şi Transilvania până în
secolul al XVIII-lea. Şt. Meteş approaches the economic exchan-
ges between the goldsmiths’ guilds, the guilds of the armourers
and the other guilds from Transylvania, but mainly from Braşov
and Sibiu. In fact, most studies on the guilds from Transylvania
will focus on the economic aspects. At the beginning of the 20th
century, I. Bogdan made a more detailed research based on do-
cuments collected from the archives of the towns in the South
and east of Transylvania and those from the both countries at
South Carpathians Principalities.
In 1927, S. Dragomir wrote a book on the guilds especially
about the connections between Sibiu and Wallachia. Its title is
Documente noi cu privire la relaţiile dintre Sibiu şi Muntenia în se-
colele XV-XVI and it comprises documents that reflect the eco-
nomic and political connections between the two regions of the
country, documents that had not been published before.
V. Motogna continued Şt. Meteş’ s work and in 1928 he publi-
shed Relaţiile dintre Moldova şi Transilvania în secolul al XVII-lea.
This study adds new information on the commercial relations
between the guilds from Transylvania and the countries beyond
the Carpathians. These new pieces of information were useful to
those who were to continue their general study on guild. In 1930,
E. Sigerius wrote Kronik der Stadt Hermannstadt 1100-1920 ba-
sed on this new information. He organized his study exactly as a
chronicle focusing on the same political and economic relations
between 1100-1929.
In 1938, P.P. Panaitescu brings out a new collection of docu-
ments concerning Sibiu’ s relations with Wallachia. His work is
entitled Documente slavo-române din Sibiu – 1470-1653.It com-
prises all the documents from the archives of Sibiu. It chronolo-
gically follows the study published by S. Dragomir in 1927.
As a result of Romania’s involvement in W.W. II, the publica-
tion of studies on guilds almost stopped. In fact, this phenome-
non is happening in other fields of history.
In post-war period, the historiography on the theme of guilds
improves its quality but unfortunately few studies were publi-
shed. Consequently, the first and the only synthesis on the guilds
from Transylvania appears in 1954. It is written by Şt. Pascu and
it is called Meşteşugurile din Transilvania până în secolul al XVI-lea.
The work deals with the appearance and the development of tra-
des from villages and towns during the period between the 13th
century and the 16th century. All the other works that were writ-
ten after the year 1954 were based on this book. But its greatest
flaw is that it presents a Marxist interpretation of history. In his
opinion the appearance and the development of guilds had as an
origin and driving force the fight between social classes but the
same reason lead to their disappearance in the 19th century.
Two years later, having a starting point in Meşteşugurile în
Transilvania, Şt. Pascu published an article which focused only
on the economic relations between Transylvania and Moldavia
during the reign of Ştefan cel Mare (Stephen the great). Fol-
lowing Şt. Pascu’s example, R. Manolescu published Relaţiile
economice între Ţara Românească şi Sibiu la începutul secolului al
XVI-lea. Using the valuable documents given by P. P. Panaites-
cu, gr. Tocilescu and S. Dragomir, R. Manolescu makes a more
profound research of the import and the export of goods from
Sibiu at the beginning of the 16th century. He makes use of the
customs registers from the archives of Sibiu to draw a diagram
of goods and their prices which is a real proof of the economic
evolution of the guilds.
Developing Manolescu’s idea S. goldenberg publishes some
new and incredible information concerning the customs of Si-
biu in an article called Despre vama (vigessima) Sibiului în secolul
al XVI-lea. He also presents the economic and commercial evo-
lution of the main guilds in Cluj (information taken from the
registers of goods) in his monographical work Clujul în secolul al
XVI-lea. Producţia şi schimbul de mărfuri.
The year 1967 is very important for the Romanian histori-
ography because Dinu C. giurescu and A. Pănoiu publish Fe-
ronerie veche românească, a work concerning the guilds involved
in the processing of iron. They did a good work but they pre-
sented only the main iron mines in the three Romanian regions.
However their work together with Şt. Pascu’s remaining the only
syntheses that give a general view on the Romanian guilds. A
year later appears g. Nussbächer´s work entitled Statutele breslei
arcarilor din Braşov. At that time it was the only book that pre-
sented the statute of guild in detail. Taking into account the in-
formation given by g. Nussbächer’s study, I. Bidianu published
2 articles in which he referred to the organisation and the role of
guilds from Braşov between the 15th century and the 16th cen-
tury. He only enumerates following Şt. Pascu’s example without
discussing each in detail. More general information about the
guilds of armourers is given by M. Nistor in the article Producţia
şi comerţul cu arme, clopote şi mojare în Braşov între secolele XV-
XVIII. It is one of the few articles on trade, which was in fact qui-
te flourishing between Braşov and the other regions. The work
Die Bürger von Kronstadt im 14. und 15. Jahrhundert is important
for the fact that it presents the economic and political activity of
the craftsmen in Braşov and the guilds as well.
Another attempt to approach in a more profound way the is-
sue of the guilds of armourers was a catalogue, Arme în muzeele
din România, published by C. Vlădescu, C. König and D. Popa.
The book provides a whole history of arms and of the armou-
rers and a great number of pictures with the parts found in the
History and Military Museums from Romania. Unfortunately
a number of compilations on the different military items and
the guilds are brought together. In 1986 there appeared another
work Istoria militară a poporului român, coordinated by Şt. Pas-
cu. Its aim was to present the development of the armament and
the Romanian military thinking beginning with Burebista’s reign
and ending with the 19th century but it was a complete failure.
The work has a sort of nationalist feeling it exaggerates emphasi-

zing the idea of the unity of the Romanians and it does not bring
anything new on the various types of military items.
These preoccupations of the military history had been befo-
re this appeared; so in the 1974-1975, P. Abrudan şi F. Szontag
published the article Sistemul de apărare a cetăţii Sibiului în sec.
XV-XVI. A work, written as a catalogue for exhibition, signed by
E. Roman, offers to its readers information to a certain catego-
ry of arms that is portable fire arms, found in the collection of
the Brukenthal Museum. In addition, she also written an article
Arme şi armuri în colecţia muzeului Brukenthal. Arme de foc por-
tative. This article is very important as it mentions some of the
pieces from Sibiu. Both works are unique in the local bibliogra-
phy among the works that appeared in the last 20 years on this
theme: the guilds from Sibiu.
And at least there appears in 1989 the work of Al. I. gon-
ţa, Relaţiile comerciale între Moldova şi Transilvania în perioada
secolelor XIII-XVII. This last work is a synthesis concerning the
commercial relations between the 3 regions in Romania. As we
may well notice in both the Romanian and the german histori-
ography, although there appeared a great number of syntheses
concerning the guilds there are no works that focus on every
guild in detail.
II. The organisation of the armourers Guilds
The Leadership of Guilds

The system of the guilds’ organisation and functioning was
well regulated and proclaimed through. The statute of 1376 sol-
ved the most important economic, political and judicial proble-
ms of the guilds, the election of guild leaders and their relati-
ons with the members of the guild, with the management of the
town etc.
The most important assembly of the members of the guild
was the annual one, which was usually held in the first week after
Christmas, on the New Year’s Eve. In this assembly, the leaders
of the guilds read reports about the activity and the wealth of the
guild from the previous year. At these assemblies usually partici-
pated representatives of the local authorities, too. The members
of the guild were invited to participate individually notices, the
table of the guild. The table was provided with a box of copper
in which there was, the order of the day and the punishment for
those who will be absent from assembly. There were four ordina-
ry assemblies a year and whenever it was considered necessary a
special assembly was held. The leaders of the guilds were elected
in the annual assemblies and they had different roles: economic,
administrative, judicial and religious. Initially there were only
two and they had different names, according to the language in
which it was called the guild, fort example: magistri fraternitaes,
magistri cehae, seniores magistri, primari, magistri, Zechmeister. The
leaders had to be elected by all the members that is why some-
times, the elections lasted longer, two or three days. The oldest
leader was called father of the guild (senior magistrarum, Zechva-
ter), and the others were called: the 2nd, the 3rd, the 4th leader
(according to their importance). If there were only two leaders,
the older was called the senior and the younger the junior. Such
an example we have in the Archers` guild from Sibiu at the end
of the 15th Century where 2 craftsmen are mentioned: Niclos
Bogner and Jung ( Junor) Niclos Bogner.
The senior leader took the most important decisions, and the
others leaders, like any other member of the guild, could not re-
fuse any task were given by the senior. After elections, any leader
had to take an oath in front of the members of the guild; among
his duties for the community were to supervise the quality of
the products, to reject the unsatisfactory products of low qua-
lity from the market, to keep the honesty and the honor of the
guild.
He also used to keep all the registers of the guild: such as,
the register of the members of the guild and the punishments.
The father of the guild was the one who accepted distributions
of the apprentices and he decided where and with whom they
served their apprenticeship. He also examined the craftsmen’s
works and he gave the title of craftsmen for those who proved
to be one. He solved some judicial problems which were not so
complicated concerning the production of the guild and perso-
nal problems of the members as well. If the father of the guild
could not solve the problem because it was too complicated for
his competence, then the case was brought to court in a general
assembly. This court could give the sentence during the trial, the
litigant was not allowed in the room so that he could not influ-
ence the decision of the court. It is very obvious that the leaders
of the guild could not do so many tasks all by themselves, so they
used to choose some trustworthy people to help them do their
jobs. These people were craftsmen, of course.
The most important man was the father of the journeymen
(pater sodarium, Knechvater) who was elected by the general
assembly of the guild. He was in charge with the journeymen
and all the tasks and the problems concerning them (economic,
social, moral); he looked for job for those who had to travel to
Sibiu gave honors like the father of the guild and supervised the
journeymen’s work.
The second most important men, after the father of journey-
men were the supervisor craftsmen (Schaumeister) and then the
Council of the Oldest Craftsmen which was a permanent council of
the father of the guild. There was also a notary who drew out the
minutes of the assemblies and the apprenticeship certificates as
well as the journeymen’s moral certificates did the book keeping
and took care of the mail. Apart from them, there was also a yo-
ung craftsman ( Jungster Zechmeister) who was not elected but
he was the last who joined the guild. He had this job until he pas-
sed the craftsmanship exam when he became a craftsman of the
guild. The young craftsman took care of the assembly of the guild,
of the altar and he served at tables at the feasts of the guild.
The Functions of the Guilds

The strict and complex organization of the guilds had as its
purpose the strict control of their functions that the entire soci-
ety demanded at that time. Due to this strict organization they
were able to accomplish their roles: economic, social, political
and military and religious roles.
a. The Ecomonic Functions. The first preoccupation of the
guilds as well as their leaders’ was to produce enough products
of good quality and at a fair price. That is why the guilds were
very careful with the products that were sold at great distance.
This was not a only a matter of honor of the guild but also an
very important economic matter: the craftsmen and the guilds
had a good profit if they were better than their competitors. in
order to be sure of the good quality of their products they took
different measures: some general measures for all the guilds and
some special ones for some of the guilds (such as the imprint of
the craftsman’s signature or of the guild’s seal. The producers of
armament of Sibiu were not obliged to have a personal mark that

is why we know only three signatures of these kinds and we do
not know to whom they belong to.
b. The Social Functions. The social relations between the mem-
bers of the guild were very tight. They used to organize parties to
welcome the apprentices or the new members of the guild and
it was a very good occasion to have fun and be happy. The nicest
feast was when the guild leaders were elected and all the mem-
bers of the guild and their wives participated.
When a member of the guild was short of money the guild
helped him giving him a loan or raw materials. When a member
of the guild fell ill, the guild paid him and his family some money
during his illness until his recovery. Afterwards, he was obliged
to give the money back. The guilds were very strict concerning
the character of its members; they were very careful when cho-
osing the apprentices or the new members so that no one wo-
uld disgrace them; they were very cautions when checking their
character. They demanded discipline, honesty and loyalty. The
one who destroyed the harmony within the community, accu-
sed another member of cheating or offended somebody else was
severely punished with a fine of 4 kilos of wax.
c. The Political and Military Functions. Once the guilds develo-
ped from economic point of view, they became powerful politi-
cal and military forces.
Starting with the end of the 16th century when Sigismund
of luxemburg (1387-1437) demanded the consolidation of the
towns and defence walls surrounding them, the guilds were in
charge with the preservation, the arming and the defence of the
towns. The guilds were the most indicated for the defence and
the consolidation of towns as its members were obliged to learn
how to use and to practice every day bow and crossbow shoo-
ting. The interest for practising was due to the organization of
contests where the award was materials and money. In addition,
once a year they made a mention of all the members of guild
who were able to carry arms and who were obliged to be equip-
ped with bows, crossbows, swords and spears or gun and armo-
urs. All the equipment cost 8 florins: a spear 45 denary, a sword
1, 90 florins, a helmet 20 denary and the rest was spent on guns.
The craftsman was obliged by law to be ready to fight anytime.
For example in the code of law of the producers of arms, in 1514,
it was written that the one who wanted to become a craftsman
had to prove that he possessed a gutte pux zwm czyll.
The guilds had military functions but they had political func-
tions as well. Unlike in germany, in Transylvania, the citizen’s
influence that is the craftsman’s influence on the political admi-
nistration was permanently maintained more powerful as the re-
lations between guilds became closer. This is due to the fact that
in the guilds’ regulations from 1376 there was a law concerning
the political influence of the guilds. This document attests clear-
ly that of the influence guild’s was beyond the boundaries of the
field, as the craftsmen had the duty to participate to the court as-
semblies four times a year; they did not take part in solving only
the economic problems but also the social problems that were
concerned with the public welfare. This power became bigger at
the end of the 15th century and along the 16th century when all
the german territories united politically and the guilds created
an organic unit as a result of a similar economic life.
d. Religions Functions. The guild didn’t mean only a handicraft
community but also a religions community. Its religion and mo-
ral influences were as important as the economic ones. A great
number of wax fines for various crimes of little importance prove
the relation of their own with the church. They burned candles
and they sang religions songs at the mass on holidays especial-
ly on the Saint Protector’s day. What we know about the guilds
from Sibiu is that they had altars but we know nothing about a
Saint Protector. The participation in the masses was compulsory,
each guild had a separate pew of its own where the craftsmen
had to sit in the rows according to their rank.
Various statutes of the guilds consist of strict instructions
concerning the occasions when the mass had to be read. All the
members of the guild participated in the procession which was
another religious activity. It was also a tradition for all to accom-
pany their deceased mate in great retinue. The accomplishment
of this obligation was punished with a wax fine. The first rule of
this kind we find in the regulations of law of the blacksmiths’
guild and of the tanners’ guild.
The religious issue becomes less and less important as the
years went by and the economic, social and political problems
became more important. As the guilds developed, their interests
were different from those of the church; the guilds try to become
independent from this institution that was the church.
Apprentices, Journeymen and Craftsmen

To join a guild and to become a member was not a simple
thing at all; it took long and hard years of preparation, depri-
vation and humiliation. The sons of a craftsman were educated
in such the way to take over their father’s workshop since early
childhood so they were used to work in a workshop of a guild.
We do not have specific information about the age when a yo-
ung man was to become an apprentice, but all we know from the
documents is that he had to be old enough; he could be probably
10 or 12. Before a youngman was received as an apprentice by a
craftsman he had to work part time in the workshop for almost
2-3 weeks in order to prove his skills. No craftsman had the right
to keep an apprentice without paying him more than the time
established by law; if he did, he was obliged to pay the guild 1
florin and 2 kilos of wax.
Another condition for a youngman to become an apprentice
was to belong to an honest family and from legitimate marriages.
First of all the apprentice needed two witnesses to prove that
he belong to vero et legittimo thoro habeatur matrimonium, as it
was specified in the law on November, 12th, 1484 of the Uni-
ted guild of Archers, Sword Makers, Shield Makers and Saddle
Makers from Cluj. Their code of law had as model the one of
the guild of spur makers and sword makers from Sibiu. These
years of apprenticeship were not very easy because in the law
was mentioned that during thew period of 4 years the apprentice
could be used for some other jobs outside his work two hours a
day.
When the youngman finished his apprenticeship he was gi-
ven a certificate that proved he learned the trade only after he
had paid a tax of 25 denary. Having this certificate he had the
right qualification to become a journeymen. The new journey-
men was welcomed by his felow-jorneymen with a ritual that en-
ded with a feast that was called the drink of friendship. This feast
was rather expensive: fifty cracknels, bread, steak and 10 liters of
wine. Once he was accepted by them he had two possibilities: ei-
ther to keep working at the craftsman where he learned the trade
or to leave on his own, to travel to other towns where the trade
he was interested in was more developed. There he would have
the opportunity to learn much more about the trade and beco-
me an expert. Nürnberg was the town where the trade of arms
was well – developed where we have information from the 16th

century, more exactly 1530, of a craftsman Valentin Transilvă-
neanul. He may have decided to stay and settle in this town and
marry the daughter of his craftsman Wilhem Worms as a result
of performing the guild journey.
After travelling so long, the journeymen had to give a craft-
sman exam and they were obliged to present also the birth cer-
tificate, in order to prove that they came from a legitimate mar-
riage, apprenticeship certificate; moral certificate and a journey
certificate. With all these proofs, the craftsman was declared
citizen of the town and he could go in for the proper exam whi-
ch consisted of a practical exam that represented the making of
crafty work or a masterpiece.
In order to be received in a guild and to have all the rights that
a member of a guild had, the candidate had to do some other
things, some of them rather expensive. First of all he had to in-
vite the members of the guild to dinner. We have some informa-
tion about the meal. It consisted of many dishes: 4 dishes, the
first one: caraway cake and 2 capons of rice; the second: diffe-
rent steaks (stuffed pork, goose capon, 4 stuffed chicken, 5 slices
of pork, 8 slices of beef and a half of rabbit; the third: meat and
cabbage; the fourth: milk and rice and scraps and at the end fruit
were served. If the new member was not able to prepare such a
dinner he had to pay 12 florins and the craftsmen prepared their
dinner themselves.
There was one more condition for a craftsman to become a
member of the guild that is marriage. This was compulsory beca-
use of two reasons: on one hand in order to secure the tranquil-
lity of the craftsmen’s families and on the morality of the guild
and the other hand, in this way the other craftsmen could marry
their daughters.
III. The guilds of the weapons producers
of Sibiu, Braşov şi cluj
The guilds from Sibiu

First we have to mention that at least at the beginning, the
craftsmen who produced arms were the blacksmiths. They beca-
me more qualified as the economic conditions were better and
there was a great need of arms as the towns developed. That was
why, for a while they had too many orders that they could handle.
later on there appeared other guilds: those of sword makers, of
shield makers and of archers. Once these guilds improved their
economic situation, they divided in to separate guilds.
The first documentary information on a guild or on a
blacksmith’s association is from 1291, during king Andrew the
3rd who speaks of the craftsmen who were processing iron ore
(ferri fabri) and of iron foundry (ferri fusores). The guild of
blacksmiths appeared, as it is attested by documents in 1376
when the codes of law were renewed; its name was Fabrorum
fraternitatis.
At that time, the blacksmiths were specialized in different
branches: knives makers, bucket makers, locksmiths and sword
makers (the latter were named gladiatores).
Beginning with the latter half of the 15th century the guilds
develop more and more rapidly that is why a great number of
other guilds that detached themselves from the guild of black-
smiths appear. These branches were strictly specialized in pro-
ducing armament. This fact is illustrated in the Counting register
from Sibiu beginning with the 7th decade of the 15th century in
which a fairly great number of craftsmen: sword makers, archers,
shield makers, crossbow makers and armour producers are men-
tioned.
In the 15th century sword and spur makers who detached

from the guild of blacksmiths reorganise in separate branches
and later on they will have the same privileges. A real proof of
the foundation of separate guilds of sword and spur makers in
Sibiu is the fact that the guilds of locksmiths and spur makers
from Cluj had as their model those from Sibiu. At the end of
the 15th century and at the beginning of the 16th century there
are mentioned light craftsmen (schwertfeger or schwert-macher)
in the Counting Register of Sibiu.
Another guild that developed greatly and produced unique
and specific products is the one of shield makers. During the
15th century this guild managed to impose itself on the markets
in Transylvania and later in Moldavia and Wallachia due to the
high quality of their products. At the end of the 15th century
and at the beginning of the 16th century in the Counting Regis-
ter four great craftsmen – shield makers – are mentioned. As a
proof of their importance in the economic and military field in
the latter half of the 16th century one of the towers of the for-
tress of Sibiu was given to be taken care of to the shield makers.
The Arches’ guild was historically attested in 1492, they even
owned one of Sibiu fortress’ s towers. The production of archers
lasted until the former half of the 16th century when the arch
was replaced by the crossbow. As the archers craftsmen are men-
tioned as being isolated towards the latter half of the 16th cen-
tury it means that they were no longer organized in a guild and
they didn’t have any economic power. In the Counting Register
of Sibiu, apart from the archers (sagitarii arcum), the crossbow
makers (sagitarii balistarum) are mentioned towards the end of
the 15th century. At the end of the 15th century and beginning
of the 16th century 9 archers craftsmen are mentioned in the
Counting Register.
As I already mentioned above, the arch was gradually repla-
ced by the crossbow that was widely used in Transylvania in the
15th and the 16th century. In the collection of the History Mu-
seum from Sibiu there have been preserved 25 crossbows from
the 15th century which were produced by craftsmen from Sibiu,
as J. Bielz believes, because of the badges of Sibiu that were dis-
covered on them. The crossbow makers are not mentioned so
constantly at the end of the 14th century but in the following
years their become more and more important. In the Counting
Register of the town, beginning with the year 1495 1 florin was
spent on saggitario ... dato. Infomation about the price of cross-
bow we find in the Counting Register of Braşov; in 1541 were
spent pro 4 arcubus fl. 1 asp. 17 and pro 14 arcubus fl. 4. In the
Counting Register of Sibiu we found a document on the price
of bolts of a crossbow from 1501 that attests the existence of the
crossbow makers: Clemens ...flor.1.
During the 15th century and 16th century the method of
processing metals developed more and more and there appeared
a new trade foundry and consequently there appeared canons
and harquebus.
A proof that Transylvania was important in the production
of arms is also the fact that the most ancient portable fire arm,
very well known in the history studies as the loshult gun, was
discovered in Sweden, dating from the former half of the 14th
century; as a result of spectral analysis of the bronze that it was
made of, it has been proved that the raw material care from Tran-
sylvania, Apuseni Carpathians. Even though we can discuss furt-
her more the place of its origin, the information above confirms
the existence of the ore of copper from Transylvania which was
a very important element in the development of the production
of portable fire arms. In the year 1370, in Sibiu, an armourer of
the town is mentioned and three years later the same armourer
is attested as bombard maker; he provided the town with fixed
bombs and on wheels. In 1481, March 10th, in an indulgence
issued by the dean of Sibiu is mentioned a certain Johann Straws
kannonengiesser who received the dean’s forgiveness for his fu-
ture sins as he was going to war against the Turks.
The guilds of the armourers from Braşov

It goes without saying that when we talk in general about
the researches from the Medieval Transylvania that we no lon-
ger have to mention the importance of Braşov as the town was
one of the most important economic centres of trades from So-
uth Transylvania during three centuries. Braşov’s began to de-
velop later than the other towns’ from South but its ascension
is favoured by its strategic position at the crossroads between
Moldavia, Wallachia and the Black Sea coast and it managed
to maintain close relations with the principalities from East
Carpathians and with those from South Carpathians as well.
Historically, such a guild is first attested only in 1408, the year
when we have the oldest Register of guilds of Braşov, but we
have some craftsmen mentioned in the 14th century, a fact that
makes us believe that the organization of the guilds might date
from at least at the end of the 14th century. During the 14th and
15th century the trades develop into 2 distinct periods, when
the production increased. Those period are: Sigismund’s reign
and the one of Matias Corvin. The king’s support consisted of
numberless orders (especially military) but more importantly
of the concession of certain royal rights. In the 16th century
trades develop a great deal and in the year 1562 approximate
43 guilds are attested and in the Counting register many arm
producers are attested as well.
The guild of blacksmiths. The organization of the guild of
blacksmiths is attested in the 15th century and in the former half
of the 16th century is attested the existence of a bastion of the
blacksmiths, a fact that proves that the guild was powerful enou-
gh from economic point of view of they afforded the keeping of
such a fortress. At the end the 15th century, between 1480-1488,
23 blacksmiths are attested in Braşov; they are distributed in the
following: 8 craftsmen in quartal Portica, 9 in quartal Corpus
Christi and 6 in quartal Catharina.
The guild of Shield makers. This guild is mentioned in the 15th
century, when the number of the shield makers who paid taxes
was relatively large; in the latter half of the 15th century 21 are
mentioned and this number relatively is constant. The shields
made in Braşov were different from those made in other towns
from Transylvania, especially Sibiu, that was the main centre of
production. These shields were very much required especially
on the market from beyond Carpathians.
The Archers’ Guild. The trade of the archers from Braşov is do-
cumentarily attested in 1397 in the Register of taxes at the end
of the 15th century, where 23 archer makers are mentioned. In
the first years of the 14th century the archers’ guild renews its
state, a fact that proves that there had been others but due to
the new socio-economic conditions, it no longer corresponded;
consequently we can say that the archers’ guild from Braşov was
set up sometime in the former half of the 15th century and it
developed mostly at the end of the century when the number of
its members was about 23. Their number increased in the for-
mer half of the 16th century; this lead to the economic deve-
lopment of the guild and eventually to the growth of its social
and political importance. This latter fact is illustrated in the Re-
gister of Expenses of Bran Castle, where on January, 10th 1524
is attested the election of luca Czeresch as owner of the castle

beside Clemens. Obtaining a job of such importance it is obvio-
usly clear that Clemens’s economic position assured him a good
place among the leaders of Braşov at the beginning of the 16th
century. From September 6th, 1547 when a new statute is drawn
they preserved the one of the archers’ guild from Braşov, drawn
out in August 25th, 1505 from the initiative of the guild’s lea-
ders, Clemens, Stephen and Kristel.
The guild of crossbow makers. At least until present, we have no
documents to prove the existence of separate guilds of crossbow
makers but the large number of such craftsmen in the 16th cen-
tury makes us believe that they organized themselves separately
from the archers’ guild. As far as the existence of the crossbow
makers in Braşov is concerned, they are attested in the 16th cen-
tury, more exactly in 1514, when in the Counting Register of
Braşov is mentioned a certain Michaelis ambusher who receives
a carpet which valued 36 florins. Between the years 1514-1555
in Braşov 7 craftsmen are attested.
The guild of sword makers. The trade of making swords is attes-
ted even in the 13th century – the best example is the hardware
from Şelimbăr – but as an organized guild only in the 14th cen-
tury, when within the trade centre (the blacksmiths’ guild) they
produced swords. We do not have exact information about the
existence of a guild of sword makers in Braşov during the 14th
century, but sometime at the end of the 14th century and the
beginning of the 15th century the sword makers separated from
the locksmiths’ guild, as in the year 1424 in the register of the
furriers are mentioned two craftsmen, Hanis and Jorg whose pa-
rents worked in the trade of making arms. On the other hand, in
the latter half of the 15th century an economic relation between
the sword makers in Braşov with Moldavia is attested – as Ştefan
cel Mare (Stephen the great) sent for swords various times. In
the latter half of the 15th century, in Braşov, 20 swords makers
belonging to a guild are mentioned. Most of these craftsmen are
mentioned too in the Tax Registers in the former half of the 16th
century beside several new members of the guild.
The armourer’s guild. The method of moulding of cast iron
in Braşov developed a great deal, Braşov being one of the most
important suppliers with armament of the prince Ioan de Hune-
doara, for Moldavia and Wallachia until these principalities be-
came under the power of Ottoman Empire. Information about
the existence of this trade we have even from the 14th century,
when in Bistriţa is attested a certain Andrei Bombardengiesser
who can be identified with the craftsman Andrei – magister
Andreas –, native of Braşov and who at the same time moulded
many bells. Nevertheless, we must make a remark concerning
this trade – within the armourers’ guild we have historically at-
tested on one hand guns and harquebus makers and on the other
hand bombards and canon makers and separately from those
two, bell makers. And apart from those mentioned previously
we have several craftsmen who dealt with the moulding of bells.
The trade of harquebus making is attested in Braşov by a do-
cument in which Matia Corvin orders 100 guns (pixidae), 5
quintals of gun powder and 100 canon balls, in 1471, during a
military campaign operation. Other proofs for the existence of
this guild come from some receipts which attest the payment for
some harquebus by a third person.
The guild of canon founders existed in Braşov ever since the
former half of the 15th century and to prove that, we have some
indirect information that comes from the Princely Office of
Transylvania and of the Royal Court and they refer to the in-
terdictions of fire arms export in the Romanian Principalities
or refusal for canons, gun powder and canon balls orders of the
Prince of Transylvania or of the princes of the other two princi-
palities. The increasing development of this trade is attested in
the 16th century when in 1514-1547 the canon makers in Bra-
şov are mentioned.
The armourers’ guild from Cluj

Once the Angevin Dynasty came to the throne of Hungary the
political situation within Transylvania is stabilized and there had
been created a good environment to the economic development
of the towns due to the politic support and counterbalance be-
tween the large feudal autonomous domains and the main power
– royalty. In these conditions there appeared and developed the
guilds from Cluj between the 14th and 16th centuries; the Inco-
me register of the town in the year 1453 offered us the opportu-
nity to know the structure of the working population which was
as the following: 6% tailors, 4% boots and shoe makers, 2,64%
blacksmiths, 2% bag hunter makers, 1,5% archers, 1,3% arrow
makers and 0,17% shields makers. There were approximately
4500-4800 workers who paid taxes and together with those who
didn’t pay taxes their number was about 6,000 inhabitants.
The blacksmiths’ guild. In Cluj, the blacksmiths are documen-
tarily attested for the first time in the year 1362 in a document,
more exactly a sale contract of Nicolaus and Henlinus fabric of a
yard that they owned together in Podului Street (nowsdays Ho-
rea Street). A century later, in 1467, July, 20th the Magistrate of
Cluj approved the statutes of the guild at the request of several
blacksmiths: Antoniu, Simon, Ştefan and Ieronim; their con-
tents demonstrates that this guild is even older than we thought
and that it existed even earlier.
The guild of the sword makers. The sword polishers are mentio-
ned for the first time in Cluj in the document dating from 1484,
November, 12th when the magistrate of Cluj, Johannes Markus
certifies the statutes of several guilds reunited: of archers, saddle
makers, belts makers, sword makers, shield makers and arrow
makers. In the year 1557 the sword makers asked the boots ma-
kers’ permission to use their mill of tannery in order to install a
grindstone for sharpening and polishing their swords.
The Archers’ guild. Information about this trade we have only
from the 15th century when a certain Jacobo literato the son of
gabriel, an archer is mentioned as a witness in a trial. This do-
cument dates from 1432, April, 12th. Starting from this remark,
we can say that gabrielis arcupis worked as an archer sometime
between 1410-1460 if we take into consideration that he could
not become a deacon at an age less than 20.
An organization of the archers is not attested until the end
of the 15th century, more exactly until November, 12th, 1484
when they organize themselves in guilds beside the sword ma-
kers, spur makers, shield makers, saddle makers and locksmiths.
Beside, the representatives of the other branches, there appea-
red 2 archers, Martinus Kufferbart and Johannes gabrielis who
were of the main initiators of the text of the statutes that is why
we may draw the conclusion that, at that time, the archers had a
better economic situation than those from other branches who
wanted to found some new guilds. In the 16th century the ar-
chers are more and more rarely mentioned in documents and
gradually their place is taken by the crossbow makers.
The guild of shield makers. This guild is hardly attested in do-
cuments from the 14th century but this does not prove that it
was not organized as a guild and consequently it is not mentio-
ned in the documents at that time. A proof of its existence before
the 15th century are many documents that attest the existence of
the shield makers in Cluj at the beginning and at the middle of
the 15th century. A very good example is the partial register of
the people of Hungarian origin who paid taxes in 1453 where a
certain Valentin paysgyarto appears. Towards the end of the 15th
century the shield makers’ guild organizes itself and together
with the archers, belt makers, sword makers, etc. want to found
a mixed guild.
In the 16th century numberless shield makers are still attes-
ted, although the shield, as a defence arm was used less and less,
that is why these craftsmen had some other functions (for exam-
ple they were painters, too).
The armourers’ guild. The documentary material which
abounds in mentions about fire arms and white arms makes us
think of the hypothesis that there existed in the 16th century of
the iron and bronze founders, of the craftsmen who produced
harquebus, muskets, falconets. In the Counting Register of the
town there are mentioned a series of expenses for little canons
(manuaria bombardaria) and guns as well as the price paid for
them. The existence of an armourer (Hans Jorg Burghart) is cle-
arly attested in 1585 when the citizen in Bistriţa made an order
for an armour (Stecharnisch).
IV. The Economic relations of the Guilds producing

weapons in Sibiu, Braşov and cluj
with Moldavia and Wallachia
The economic exchanges in Sibiu

The guilds from Transylvania had commercial relations ma-
inly with the other two Romanian countries and the trade de-
veloped very much. The guilds from Sibiu had close commer-
cial relations with Wallachia and Moldavia, they were always in
competition with those from Braşov especially beginning of the
15th century when the latter tried to impose themselves on the
market. The trade between Transylvania and the principalities
from South Carpathians is attested ever since 1211, in the Teu-
tonic Knights Certificate. This trade was made on the commerci-
al road that connected Moldavia and Transylvania – via Braşov.
This thoroughfare Sibiu – Braşov – Suceava was the main trade
road; in Moldavia, the customs was placed in fairs in Roman, Ba-
cău, Trotuş. The prince of Moldavia used to give the trade rights
to the german tradesmen from Sibiu – in 1433, April, 9th Jacob
the Burgmeister of Sibiu (Mayor), accompanied by two jurymen
gaspar and Johann who were the delegates of the guilds from
Sibiu went to Moldavia and asked the prince Iliaş the trade ri-
ghts and he was given. The goods (mentioned in the books with
privileges) which were privileged on this occasion were: thick
cloths, arms (swords), armours, daggers etc.
During the campaigns of Ioan de Hunedoara there had been
given some prohibitive acts concerning the trade with arms, so
for a short period of time the armourers’ guild from Sibiu deli-
vered arms only to the armies of the principalities in Transylva-
nia. In this period this kind of items were mostly required and
as a proof stand the various letters of Ştefan cel Mare who gave
permission to his subject to buy swords and arms against the
pagans, as we need them, or to bring armours (loricae) that they
have (in Sibiu – n.a.). Towards the end of his reign the prince of
Moldavia bought in great quantity armours and other arms from
the craftsmen in Sibiu. These arms were bought in order to pro-
vide his army in the future battle with the Turks but they were
used against the Tatars in the battle of Sărata. The Moldavians
continued to buy arms from them even after the threat of Turks
and Tatars was over and this can be proved by a document from
1502, July, 7th signed by the Magistrate of Braşov who asked the
armourers from Sibiu to give the coats of mail of Ştefan cel Mare
he had been sent for.
As an indirect proof concerning trade with smuggled arms
may be the reinforcement the trade interdiction of these items,
given by the Ştefan Bathory. On this occasion, he clearly speci-
fied that the goods that were prohibited to export: arms, horses
and sheep. At the same time, in order to stop some people’s de-
sire to cross the border little quantity of arms as belonging to
their own arsenal, Bathory signs an edict through which he cle-
arly establishes the maximum number of arms that one could
carry across the border of Wallachia: whoever passed through
Bran pass gorge to Wallachia must not carry more than a sword,
an arch, a shield and 8-9 arrows. This document supports our hy-
pothesis above mentioned, concerning the trade with smuggled
arms. In 1511, the king of Hungary Vladislav II, ordered a tem-
porary embargo relaxation of the arms trade to Wallachia and
allows the help given to the prince of Wallachia, Vlăduţ.
A document that attests a transaction of arms is in fact a letter-
receipt of Calotă Ban of the armourers of Sibiu and which dates
from 1599-1600. In this act, he confirmed that he received 100
swords as a contribution of the craftsmen of Sibiu; these swords
were to be handed in to the foot soldiers in Strehaia.
The Commercial Exchanges of Braşov

Apart from the commercial routes that linked Poland throu-
gh Moldavia with the seaside and Wallachia, there existed other
routes that connected Poland and the towns of Transylvania via
Suceava. These routes existed even beforre the foundation of the
principality of Moldavia and due to them, the towns developed
along the years; two of these routes were mentioned in 1408 by
Alexandru cel Bun his privilege and later on in many other privi-
leges. One of these routes linked Poland and Braşov via Suceava
– Fălticeni – Ciumuleşti – Tg. Neamţ – Tg. Trotuş. Another va-
riant of the route was via Suceava – Bacău – Oneşti – Tg. Trotuş
– Oituz – ghimeş – Braşov. Both routes were used by the Polish
and german merchants. But the trade of arms was most of the ti-
mes interdicted due to the laws of war in certain periods of open
or avowed conflicts, especially during the military campaign of
Ioan de Hunedoara and Matthia Corvin. In the periods that fol-
lowed the end of the conflicts, in most cases the craftsmen from
Transylvania resumed their relations in direct contact with the
merchants and princes from Moldavia. The same thing did the
messenger Hanea arcufex and Mihail the town concillor, both
from Braşov, they had the mission to resume the commercial re-
lations between Braşov and the towns from Moldavia and to ob-
tain privileges for the tradesmen from Braşov to the detriment
of others who were interested in the market of Moldavia as well.
In most of cases, these privileges were nothing but the former
ones which were accepted again, for example the one of Ştefan
cel Mare in the fall of the year 1457 and reprinted in 1458 to all
the people of Braşov and to all the merchants from the entire
region – Ţara Bârsei: [...] they are allowed to come with their goods,
as many products as they have... to travel all over the country... towns,
fairs in order to sell their goods [...].
As far as the arms that could be to be exported, as craftsmen
of Braşov had privileges, were all sorts of arms, swords, armours,
daggers, knives. We know about a craftsman – an armourer – na-
med Mihai, who was sent to Braşov by Ştefan cel Mare, in order
to buy some swords and arms, February, 1470.
In the documents of the time, we have mentioned a situation

when the arms of the craftsmen of Braşov were hardly accessible
to the Moldavian market and the only possibility of purchasing
was in lvow.
Surveying the goods mentioned in the act privileges given
to the merchants from lemberg and Braşov, to which the Ot-
toman regulations from August 23rd, 1484 and 1502 has been
added, the trade of Moldavia consisted of – according to Nicoară
Beldiceanu’s table – among other handicraft products, swords,
Hungarian swords and other arms as well. Due to a dynamic
period from military pont of view it was obvious that the most
popular items that were needed in Suceava were arms and con-
sequently Ştefan cel Mare sends Trotuşan, the sword bearer to
Braşov, in 1502, to buy some saddles, arms and ropes. He was
accompanied by another man who was supposed to buy arms
from Sibiu.
In 1503, the Moldavians bought 5000 swords and daggers
from the craftsmen of Braşov, but it is obvious that any interrup-
tion of the normal commercial flow had as result the diminution
of the profits of the craftsmen of Braşov, so according to the re-
gisters of Braşov from 1529-1554, we could notice that the com-
mercial activity was lower by almost 3/5 in comparison with the
activity from 1503. The main reason why this activity was less
productive was that there was a period of military preparations
during Alexandru lăpuşneanu’s reign and to this a hard winter is
added according to Azarie.
We have many pieces of information concerning the arm ex-
port to Wallachia in the latin privilege of Mircea cel Bătrân from
1413, August 6th; this privilege enumerates the goods exempt
from customs taxes among which there were the swords and the
arches. These items were very much requested by Vlad Dracul
when he first came to the throne of Wallachia (December 1431
– January 1432), his request was: to prepare – the craftsmen of
Braşov – 100 guns and all the necessary equipment arches and ar-
rows, shields as many as you can...
In order to give a more general view to the arms trade we must
mention that not only the princes of the two regions bought the-
se items but also private persons who bought arms for their own
needs, in small quantity. Unfortunately, we have little proof for
this fact. Nevertheless we could give an example of such transac-
tion in the documents of the town councillors of Braşov where a
certain Duca de greci, a boyar of Radu cel Frumos’s Court bou-
ght among other things 2 swords and a sword holder.
The interdiction of arms export was maintained, though with
short periods of interruption, until 1484 when the craftsmen
from Braşov interred with the king of Hungary for giving up this
measure that brought damages to them. Consequently, after a
while they were allowed to export iron and steel without restric-
tions and arms that could carry one person. The renouncement
of the interdiction of arm export to Wallachia was required by
Vlad Călugărul, who towards the year 1483 assures the craft-
smen of Braşov that they had free passing and permission to sell
their products in the fairs of the country so that his men could
freely buy arches, arrows, swords, shields and iron for arms.
The settlement of the commercial relations with Wallachia,
concerning the arm trade in the first decade of the 16th century
is during the reign of Prince Vlăduţ Vodă, the son of Vlad Călu-
gărul, who succeeded, with help from West Wallachia, in doing
away with Mihnea. Vlăduţ, as soon as he came to the throne, sent
the boyards Radici, the great gatekeeper and Dragomir the trea-
sury keeper to negotiate the renewal of the commercial relations
between Braşov and Wallachia. In the following year, 1511, he
sents Iştvan purveyor to Braşov in order to buy arches, arrow for

1000 aspri. In the same period he sent to Sibiu another man of his,
Ruhan, in order to buy the necessary equipment for his army.
As far as the commercial activity from the last decade of the
16th century we do not have much information because it is a
period of great military conflicts caused on one hand by Sigis-
mund Bathory and on the other hand by Mihai Viteazul; this
period is not favourable at all for the development of a produc-
tive trade.
In order to know the real importance of the arm trade betwe-
en Braşov and Moldavia and Wallachia we must take into consi-
deration two elements: customs exemptions and smuggling. The
customs exempts facilitated the passing of the products through
the customs and because of this fact, in most cases they were not
recorded. The smuggling played more important role than some
documents of the time show. The trade between Braşov and
Moldavia developed in two ways: through legal trade – using
the usual routes and roads, respecting the temporary privilege of
storing in Braşov and the sell of the goods in town, the registra-
tion and the passing of the goods through the customs and the
other way through smuggling trade using hidden paths, avoiding
customs taxes. The activity, the volume and the value of the smu-
ggling trade cannot be established not even with approximation.
The numberless cases, the frequent and repeated measures of
stopping it prove its proportions and its permanent character.
The acts given by the Hungarian Royal Court respectively by
the Austrian Hapsburg Court in 1508, 1517, 1519, 1533, 1537,
1555, 1570, 1572, 1576 etc. stand for proofs of the efforts of the
authorities to stop this smuggled trade.
Translated by Claudia Valentina Apostol

GloSar DE TErMEnI
albone = tabla breslei.

arbalete = balista; szamszerijj; Armbrüste.
arbaletari = sagittari balistarum; Armbrüster.
arcari = sagittari, arcufices, arcupari, sagittari arcum; ijjkészitö.
archebuzieri = Büchsenmeister.
asociaţie de calfe = confra-ternitas, fraternitas socium; legénytársaság;
Bruderschaft.
asociaţie de ucenici = gesätze der lehrjungen.
aspru = asprul este una dintre cele mai vechi şi mai numeroase monede
otomane care a circulat în Ţările Române în secolul al XVI-lea. Primele emisi-
uni ale asprilor otomani provin din timpul domniei lui Orhan (1326-1359).
atelier, prăvălie = camera, laboratorium; boltha; löbe.
breaslă = ars, confederatio, com-munitas, consocietas, consortium, colle-
gia, fraternitas, cehas; czecha, céh, zech; Czechen, gewerbe, Zunft, Innung,
Zech.
breasla fierarilor = fabrorum fraternitatis; kovácsok czeche; Schmiedezu-
nft, grobschmie-dezunft.
calfă = famulus, famulicus, ministrans, socius; legény, szolgalegény, irfúle-
gény; gesell, Knecht, lohnknecht.
casă de breaslă = domus, pallatium; czech ház; Zunft Hause.
casa calfelor = Herberg.
Centenarius = vezi kantar.
conducători ai calfelor = Beisetzer, Beischützer.
corporaţie de meşteşugari = arte, officio, credenze (Italia); métier, corpora-
tion, gilde (Franţa); kraft gilde, trade gilde (Anglia); Amt, Handwerk, gilde,
Innung, Meisterschaft, gewerk (germania); Zunft, Zeche (Austria); czeche,
zeche (Ungaria, Polonia); bratstvo (Rusia); frăţie, breaslă, isnaf (Ţările Ro-
mâne); isnaf (Imperiul Otoman).
denar = denarul este monedă emisă de regatul Ungariei cu începere din

timpul domniei regelui Ştefan cel Sfânt; valoarea denarului a fost stabilită de
regele Matia Corvin care a decis greutatea brută de 0,58 g din care 0,29 g
argint pur; denarul reprezintă 1/100 florini
fierari = fabri, ferri fabri; kovácsok; Schmiede.
(p)fenig = 1 dinar.
filer = 1/100 florini.
florini = florinul este monedă de aur emisă de către regatul Ungariei înce-
pând cu anul 1325 după modelul monedei de aur florentine având o greutate
brută de 3,55 g din care 3,52 g aur pur; 1 florin = 100 denari = 12 coroane.
gira = 1 florin.
groşi = 5 denari = 1 groş.
kantar = (identificat cu cântarul). în Moldova este amintit prima dată
cântarul în documentele veacului al XIV-lea. Acesta avea valoarea de 56,80 kg
şi era identic cu cel utilizat în veacul al XV-lea şi al XVI-lea în Muntenia. gre-
utatea unui cântar otoman a fost de 56,45 kg. Un submultiplu al cântarului
a fost livra sau funtul, care reprezenta a suta parte din acesta. în Transilvania
centenarius avea semnificaţia cântarului. Dar acesta nu avea o valoare egală pe
întreaga suprafaţă a Transilvaniei. Şi aceasta datorită existenţei în paralel a mai
multor tipuri de cântare. Astfel, coexistau cântarul de Transilvania care avea
valoarea de 63,69 kg, cântarul otoman cu valoare de 56,450 kg, cântarul de
Buda sau aşa-numita majă maghiară cu valoarea de 58,929 kg (până în anul
1680 când valoarea acesteia devine 59,864 kg) şi cel austriac, cu valoarea de
56,1229 kg. în tranzacţiile comerciale ale oraşelor săseşti a fost utilizată în
principal cântarul otoman.
lada breslei = pixis; céhpersely; Büchse, Zunft Büchse.
libra = 1/2 kg.
loton = 1/16 mărci.
lucrare de meşter = opus mechanici; mesterremek; Meister-stück.
meşteri = mechanici, magistri; mesterek; Meister.
meşteri bătrâni = seniores; öregjobbmesterek; Alte-schäften.
meşteri controlori = inspectores, látómesterek; Schaumeister.
meşteri tineri = juniores; ifjú-mesterk, ifjabb, kismesterek; Jungmeister,
Jüngster Zechmeister.
meşteri de praf de puşcă = Harmischmacher, Salitermacher.
meşteri de puşti (armurieri) = Büchsenmacher.
meşteşug = ars, ars mechanica, ingenium, artificium; mesterség; Kunst,
Handwerk.
orton = 1/5 florini.
ospăţul breslei = collatio.
părintele clafelor = pater sodalium; legények atya; Knechtvater.
pintenari = calcariste; sarkańtyúművesek; Sporern.
pondus = (identificată cu povara). Aceasta reprezenta valoarea mărfurilor
transportate de un cal şi era utilizată în general pentru zonele greu accesibile
cu carul. Valoarea poverii în Ţara Românească varia între 140 şi 159 kg.636 în
Transilvania valoarea poverii din perioada medievală se situa în jurul a două
cântare şi o treime, adică aproximativ 135 kg. Aceasta a fost şi valoarea poverii
la Sibiu. la Braşov povara avea valoarea de 108 kg.
puşti = pixides; puskák; Büchse.
săbieri = gladiatores, eruginatores; kardművesek; Schwertfeger.
săgetari = telatores; ijjmesterek.
scutari = clipeatores; pajzskészitő; Tartscher.
soţie de meşter = Meisterin.
staroste prim, părintele breslei = primarius, pater, senior magistrorum, seni-
or cechae; atyamester, apa; Zechvater.
staroşti = magistri cechae, magistri fraternitatis, seniores magistri, prefec-
ti; czechmesterek; Zechmeister.
timpul de călătorie = vándorlás; Wanderjahre.
tun = bombarda, sclopetum; hoffnicza, taraczk; Bombarden.
tunari = ballistari.
turnători de tunuri = bombardari, artlini; Bombardengiesser, geschütz-
giesser, Archler.
ucenici = studentes, parvuli, famuli, novelli, discipuli, juvenes; ifjúk, ina-
sok; Knaben, lehrknaben, lehrjungen.
uniune de breaslă = confederatio cechae; Zunftunion.
636
Nicolae Stoicescu, Dumitru Mioc, Măsurile medievale de greutate din Ţara Românească. Instru-
mente de măsurat capacitatea şi greutatea, în „Studii”, XVII, nr. 1, 1964, p. 91.
aBrEVIErI BIBlIoGRAfIcE
ActaMN Acta Musei Napocensis, Cluj-Napoca

AE Archeologiai Ertesitö, Budapest
AICSUS Anuarul Institutului de Cercetări Socio-Umane, Sibiu
AIIAI Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie „A. D. Xenopol”, Iaşi
AIIC Anuarul Institutului de Istorie, Cluj
AMMR Anuarul Muzeului Marinei Române, Constanţa
AUB Analele Universităţii C.I.Parhon. Seria Ştiinţe sociale, istorice,
Bucureşti
APH Acta Poloniae Historica, Varşovia
AVSl Archivs des Vereins für Siebenbürgische Landeskunde, Sibiu
BCSŞSAI Buletinul Cercurilor Ştiinţifice Studenţeşti. Arheologie-Istorie,
Alba-Iulia
Buridava Buridava, Râmnicu Vâlcea
Cumidava Cumidava, Braşov
DIR Documente privind Istoria României
DJAN Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale
FVl Forschungen zur Volks und Landeskunde, Sibiu
HU Historia Urbana, Sibiu
KVSl Korrespondenzblatt des Vereins für Siebenbürgische Landeskunde,
Sibiu
litua Litua. Studii şi cercetări, Târgu-Jiu
MBBM Mitteilungen aus dem Baron Brukenthalischen Museum, Sibiu
RM Revista Muzeelor, Bucureşti
RV Rheinische Vierteljahrsblätter
S.O.C. Socotelile oraşului Cluj
SA Siebenbürgisches Archiv,
SF Sudöst Forschungen, München
SMIM Studii şi materiale de istorie medie, Bucureşti
SMMIM Studii şi materiale de muzeografie şi istorie militară, Bucureşti

StComB Studii şi comunicări. Istorie-arheologie, Sibiu
StComC Studii şi comunicări. Muzeul Câmpulung, Câmpulung Muscel
Studii Studii. Revistă de istorie, Bucureşti
Ukb Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbürgen
WuK Waffen und Kostumkunde
Z.U. Zunft Urkunden
BIBlIoGRAfIE GEnERAlă
Izvoare
DJAN, Sibiu, Fond Primăria (Magistratul) oraşului şi scaunului Sibiu. So-
coteli economice; Zunft Urkunden.
DJAN, Braşov, Fond Primăria Braşov, Privilegii.
Arhiva Bisericii Negre, IV E 25, Hd. 15\1.
DJAN, Cluj, Arhiva oraşului Bistriţa; Zunfurkunden I; Socotelile oraşului
Cluj; Liber civitatis colosvariensis, III.
Quellen zur geschichte Siebenbürgens aus sächsischen Archiven. Rechnungen
aus dem Archiv der Stadt Hermannstadt und der Sächsischen Nation, I. Band
von c.1380-1516, Hermannstadt, 1888, (Rechnungen Hermannstadt).
Quellen zur Geschichte Kronstadt aus sächsischen Archiven.II. Rechnungen
aus dem Archiv der Stadt Kronstadt, (Rechnungen Kronstadt), Braşov, I-VI, Bra-
şov, 1886-1915.
Monumenta Comitialia Regni Transsylvaniae, I-XXI, Budapesta, 1875-
1899.
Cronicele slavo-române din sec. XV-XVI, publicate de Ioan Bogdan, ed. revă-
zută şi completată de P. P. Panaitescu, Bucureşti, 1959.
Documenta Romaniae Historica, D, I, Bucureşti,
BOgDAN, Ioan, Documente şi regeste privitoare la relaţiile Ţării Româneşti
cu Braşovul şi Ungaria în secolele XV-XVI, Bucureşti, 1902 (Doc. şi regeste).
BOgDAN, Ioan, Documente privitoare la relaţiile Ţării Româneşti cu Braşo-
vul şi Ţara Ungurească în sec. XV-XVI, I (1413-1508), Bucureşti, 1905.
BOgDAN, Ioan, Documentele lui Ştefan cel Mare, II, Bucureşti, 1913 (Doc.
Ştefan).
BOgDAN, Ioan, Documente moldoveneşti din secolele XV şi XVI în arhivul
Braşovului, Bucureşti, 1905 (Doc. moldoveneşti).
Comerţ şi meşteşuguri în Sibiu şi în cele şapte scaune. 1224-1579/Handel
und Gewerbe in Hermannstadt und in den Sieben Stühlen. 1224-1579, Monica
Vlaicu (ed.) în colab. cu Radu Constantinescu, Adriana ghibu, Costin Fene-

şan, Cristina Halichias şi liliana Popa, Sibiu-Heidelberg, 2003.
CONDURATU, grigore, Relaţiile Ţării Româneşti şi Moldovei cu Ungaria
până la 1526, Bucureşti, 1898.
COSTĂCHESCU, M., Documente moldoveneşti dinainte de Ştefan cel Mare,
vol. II, Iaşi, 1932.
DÖRNER, Anton Egon, Documente şi cronici privind istoria oraşului şi sca-
unului Orăştie. Vol. I: 1200-1541, Cluj-Napoca, 2003.
DRAgOMIR, Silviu, Documente nouă privitoare la relaţiile Ţării Româ-
neşti cu Sibiul, Sibiu, 1922 (Documente nouă).
HURMUZAKI, Eudoxiu, Documente privitoare la istoria românilor, ediţia
Academiei Române publicată de E. Hurmuzaki, N. Densuşianu, N. Iorga, Bu-
cureşti, 1891-1914 (DIR).
IORgA, Nicolae, Studii şi documente privitoare la istoria Românilor, I-V,
Bucureşti, 1901-1903.
JAKAB, E., Oklevéltár Kolozsvár történetéhez, I-II, Budapesta, 1885-1888.
NICOlAESCU, Ştefan, Documente slavo-române cu privire la relaţiile Ţării
Româneşti şi Moldovei cu Ardealul în sec. al XV-XVI-lea, Bucureşti, 1905.
PANAITESCU, Petre P., Documente slavo-române din Sibiu (1470-1653),
Bucureşti, 1938.
Quellen zur Geschichte der Stadt Kronstadt. Neunter Band: Zunfturkunden
1420-1580, gernot Nussächer şi Elisabeta Marin (ed.), Braşov-Heidelberg,
1999.
SZABÓ, K., Székely oklevéltár, III, V, Cluj, 1890, 1896.
TOCIlESCU, grigore, 534 documente istorice slavo-române din Ţara Ro-
mânească şi Moldova privitoare la legăturile cu Ardealul (1346-1603). Din arhi-
vele oraşelor Braşov şi Bistriţa, 1931.
VERESS, A., Fontes rerum Transylvanicarum, III-IV, Budapesta, 1913-
1914.
ZIMMERMANN, Franz, WERNER, Karl, MÜllER, georg, Urkunden-
buch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbürgen, I-VII, Sibiu, 1892-1991.
Sinteze, monografii, studii şi articole

Istoria Clujului, sub red. Ştefan Pascu, Cluj, 1974.
ABRUDAN, Paul, SONTAg, Fritz, Sistemul de apărare al cetăţii Sibiului
în secolele XV-XVI, expresie a concepţiei războiului popular, în SMMIM, nr.
7-8/1974-1975.
ADElSON, Howard l., Mediaeval commerce, Princeton, 1962.
AlBU, Ioan, Inschriften der Stadt Hermannstadt aus dem Mittelalter und
der Frühen Neuzeit, Hora Verlag Hermannstadt, Arbeitskreis für Siebenbur-
gisches landeskunde Heidelberg, 2002.
ANgHEl, gheorghe, Fortificaţii medievale de piatră din secolele XIII-XVI,
Cluj-Napoca, 1986.
ANTONETTI, guy, L’économie médiévale, Paris, 1975.
ATANASIU, Andreea, Centre comerciale genoveze la Dunărea de Jos în seco-
lele XII-XIV, în AMMR, II, 1999.
AVRAM, Cezar; CIOBOTEA, Dinică; JOIŢA, Virgil; OSIAC, Vladimir;
PĂTROIU, Ion; PETRESCU, Ileana, Istoria comerţului în sud-vestul României.
Secolele VIII-XX, Craiova, 1999.
BAlARD, Michel, L’activité économique des ports du bas-Danube au XIV-e
sièle, în Travaux et mémoires, 8, Homage a Paul M. lemerle, Paris, 1981.
BElDICEANU, Nicolae, La conquete des cités marchandes de Kilia et de
Cetatea Albă par Bayezid II, în SF, Band XXIII, München, 1964.
BENKŐ Elek, Erdély középkori harangjai és bronz keresztelőmedenc, Bu-
dapest Koloszvár, 2002.
BIDIANU, Ion, Contribuţii la studiul organizării meşteşugurilor braşovene
în secolul al XVI-lea, în SMIM, IX, 1978.
BIDIANU, Ion, Organizarea şi rolul meşteşugarilor în viaţa economică şi so-
cială a oraşului Braşov în secolul al XV-lea, în SMIM, VIII, 1975.
BIElZ, Julius, Die Hermannstädter Tartschen, în MBBM, III, 1915.
BIElZ, Julius, Die Hermannstädter Armbrüste, în MBBM, IV, 1934.
BlAIR, Claude, European & American Arms, london, 1962.
BOEHEIM, Wendelin, Handbuch der Waffenkunde. Das Waffenwesen in
seiner historischen Entwiklung vom Begin des Mittel-alteres bis zum Ende des 18
Jahrhunderts, leipzig, 1890.
BRAUNSTEIN, Philippe, Les métiers du metal. Travail et entreprise à la
fin du Moyen Age, în Les Métiers au Moyen Age. Aspects economique et sociaux,
Actes du Colloque Internnational de louvain-la-Neuve 7-9 octobre 1993,
louvain-la-Neuve, 1994.
CAVACIOCCHI, Simonetta (ed.), L’impresa, industria, commercio, banca,
Florence, 1991
CĂRĂBIŞ, Vasile, Relaţiile comerciale ale Olteniei cu Transilvania din seco-
lul al XIII-lea până la începutul secolului al XIX-lea, în „litua”, 7, 1997.
CHAREWICZOWA, Łucja, Lwowskie organizacja zawodowe czasów Pol-

ski przedrozbiorowej, lwów, 1929.
CHARlES, lindsey, DUFFIN, lorna (eds.), Women and Work in Pre-In-
dustrial England, london, 1985.
ClUNE, george, Medieval Gild System, london, 1943.
COORNAERT, Emile, Les ghildes medievales (Ve-XIVe), în Révue histo-
rique, 72, 1942.
COSTEA, Ionuţ, Meşteşugurile şi sistemul de breaslă din Reghin, în „Marisia”,
nr. XV-XXII, 1992, p. 137-157.
COSTEA, Ionuţ, FlOREA, Carmen, PAl Judith, RÜSZ-FOgARASI
Eniko (coord.), Oraşe şi orăşeni. Városok és városlakók, Argonaut, 2006.
DElORT, Robert, La vie au Moyen Age, Paris, 1982.
DEMÉNY, lidia, Regimul tricesemelor şi punctelor vamale din Transilvania
în perioada Principatului autonom, în Studii şi materiale de istorie, Bucureşti,
VII, 1974, p. 207-221.
DOBRE, I. g., Din relaţiile comerciale ale Câmpulungului cu Braşovul în
secolul al XVI-lea, în „Observatorul social-economic”, XI (1944), seria II, nr.
4-6.
DRIMBA, Ovidiu, Istoria culturii şi civilizaţiei, II, Bucureşti, 1987.
DUMITRESCU-JIPPA, Aurel, NISTOR, Nicolae, Sibiul şi ţinutul în lumi-
na istoriei, vol. I, Cluj-Napoca, 1976.
EPSTEIN, Steven A., Wage Labor and Guilds in Medieval Europe, Chapel
Hill and london, 1991.
FRIEDlAND, Karl (Hrsg.), Gilde und Korporation in den nord-deutschen
Städten des Spätmittelalters, Köln-Wien, 1984.
FOURQUIN, guy, Histoire économique de l’Occident médiéval, Paris,
1979.
gAIER, Claude, L’industrie et le commerce des armes dans les anciennes
principauté Belges du XIIIe à la fin du XVe siècles, Paris, 1973.
gEREVICH, lászló (red.), La formation et développement des métiers au
Moyen Age (V-XIV), Colloque international, Budapest, 1977.
gIURESCU, Dinu C., Ţara Românească în secolele XIV şi XV, Bucureşti,
1973.
gIURESCU, Dinu C., PĂNOIU, Andrei, Feronerie veche românească, Bu-
cureşti, 1967.
gOlDENBERg, Samuel, Clujul în secolul al XVI-lea. Producţia şi schim-
bul de mărfuri, Bucureşti, 1958.
gOlDENBERg, Samuel, Despre vama (vigesima) Sibiului în secolul al
XVI-lea, în ActaMN, II, 1965.
gOlDENBERg, Samuel, Die Rolle der siebenbürgisch-sächsischen Städte
in den Handelsbeziehungen zur Moldau und zur Walachei im Mittelalter, în SA,
Bd. 12, Köln şi Wien, 1975.
gONŢA, Alexandru I., Legăturile comerciale dintre Moldova şi Transilva-
nia în secolele XIII-XVII, Bucureşti, 1989.
gÜNDISCH, gustav, Cu privire la relaţiile lui Vlad Ţepeş cu Transilvania
în anii 1456-1478, în „Studii. Revistă de istorie”, XVI, 3, 1963.
gÜNDISCH, gustav, Patriciatul din Sibiu în Evul Mediu, în Transilvania
şi saşii ardeleni în istoriografie. Din publicaţiile Asociaţiei de Studii Transilvane
Heidelberg, Sibiu, 2001.
gYÁRFÁS, Tihamér, A nagyszebeni ötvösök mesterjegytáblája (Tabla sem-
nelor meşteşugăreşti ale aurarilor din Sibiu), în „Archaeologiai Értesitö”, 1910.
gYÁRFÁS, Tihamér, A brassai ötvösség története (Istoria aurăritului din
Braşov), Braşov, 1912.
gYÖRFFY, györgy, Geographia historica Hungariae tempore stirpis Arpa-
dianae, vol. III, Budapesta, 1987.
HEERS, Jacques, Le travail au Moyen Age, Paris, 1968.
HIENZ, Hermann, Quellen zur Volks und Heimatkunde der siebenbürger
Sachsen, leipzig, 1940.
HOFF, Arne, Feuerwaffen, I-II, Braunschweig, 1969.
HOREDT, Kurt, Eine sächsische Schmiede des 13. Jahrhunderts. (Ein ar-
chäologischer beitrag zur Herkunftsforschung der Siebenbürger Sächsen), în
Emlékkőnyv Kelemen Lajos. Születésének nyolcvanadik évfordulójára, Koloszvár,
1957.
HORSCH, Friedrich, Die Konstanzer Zünfte in der Zeit des Zunftbewegung
bis 1430, Sigmaringen, 1979.
HORVÁTH, M., Az erdélyi szász városok közgazdasági viszonyai a nemzeti
fejedelemség megalakulásáig (Relaţiile economice ale oraşelor săseşti din Transil-
vania până la formarea principatelor), gyula, 1905.
IORgA, Nicolae, Negoţul şi meşteşugurile în trecutul românesc, în Istoria
românilor în chipuri şi icoane, III, Bucureşti, 1906.
IORgA, Nicolae, Istoria comerţului românesc, I, Vălenii de Munte, 1915.
IORgA, Nicolae, Points de vue sur l’histoire du commerce de l’Orient au Mo-
yen Age, Paris, 1924.
IORgA, Nicolae, Opere economice, Bucureşti, 1982.
IPÓlYI, A., Mötörténeti tanulmányol (Studii de istoria artei), Budapesta,

1874.
ITTU, Constantin, Piese lapidare cu steme heraldice şi embleme de breas-
lă din Sibiu, în Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie, Cluj-Napoca, 30,
1990-91.
IVĂNUŞ, Dan, Tipare sigilare de breaslă din colecţia Muzeului de Istorie din
Sibiu, în RM, XXX, nr. 2, 1993.
JEKElIUS, Erich, Kronstadt, vol. I, Braşov, 1928.
JIKElI, F. Otto, Der Handel der Siebenbürger Sachsen in seiner geschichtli-
chen Entwicklung, în Archiv des Vereins für Siebenbürgische Landeskunde, Neue
Folge, XXXIX, 1913.
JIKElI, F. Otto, Der Handel der Siebenbürger Sachsen bis zur schlacht bei
Mohasch, în Archiv des Vereins für Siebenbürgische Landeskunde, Neue Folge,
Hermmanstädt, nr. XXXIX, 1913.
KAINDl, Raimund, Friedrich, Geschichte der Deutschen in den Karpa-
thenländern, II, gotha, 1907.
KÖPECZI Bela, Histoire de la Transylvanie, Budapest, 1992.
lĂCĂTUŞU, Ioan, Aportul negustorilor din Târgu Secuiesc şi Breţcu la dez-
voltarea comerţului dintre Transilvania şi Moldova, în Arhivele Moldovei, 1994-
1995, 1-2.
lOVAg, Zsuzs, Mittelalterliche Bronzegegenstände des Ungarischen Natio-
nalmuseums, Budapest, 1999
lUPU, Nicolae, Cetatea Sibiului, ediţia a II-a, Bucureşti, 1968.
MAKKAI, lászló, Kiadatlan oklevelek Kolozsvár középkori törté-netéhez,
Cluj, 1947.
MANOlESCU, Radu, Relaţiile comerciale ale Ţării Româneşti cu Sibiul la
începutul secolului al XVI-lea, în „Analele Universităţii C.I. Parhon”. Seria Ştiin-
ţe sociale, istorice, Bucureşti, 1956.
MANOlESCU, Radu, Schimbul de mărfuri dintre Ţara Românească şi
Braşov în prima jumătate a secolului al XVI-lea, în SMIM, II, 1957.
MANOlESCU, Radu, Comerţul Ţării Româneşti şi Moldovei cu Braşovul
(secolele XIV-XVI), Bucureşti, 1965.
MANOlESCU, Radu, Le rôle commerciel de la ville de Braşov dans le sud-
est de l’Europe au XVI-e siècle, în „Nouvelles etudes d’histoire”, II, 1968.
MANOlESCU, Radu, Die Wirtschaftsbeziehungen der rumänischen Län-
der vom 14. bis 16. Jahrhundert, în Studien zur Geschichte der deutschen Natio-
nalität und ihrer Verbrüderung mit der rumänischen Nation, I, Bucureşti, 1976.
MElTZl, Oszkár, Uber Gewerbe und Handel der Sachsen im XIV und XV
Jahrhundert, Hermannstadt, 1892.
METEŞ, Ştefan, Relaţiile comerciale ale Ţerii-Româneşti cu Ardealul până în
veacul al XVIII-lea, Sighişoara, 1921.
MIlEA, Vasile, PASCU, Ştefan (coord.), Istoria militară a poporului ro-
mân, vol. II., Epoca de glorie a oastei celei mari. A doua jumătate a secolului al
XIV-lea – prima jumătate a secolului al XVI-lea, Bucureşti, 1986.
MOgA, Ioan, L’orientation économique de la Transylvanie, Bucureşti, 1940
(extras din „Revue de Transylvanie”, VI, 1).
MOlNÁR, Erik, A Magyar társadalom története, Budapest, 1949.
MUNTEANU BEŞlIU, Petre, Primăria veche din Sibiu. Das alte Rathaus
in Hermannstadt, Sibiu, 2000.
MÜllER, Friedrich, Deutsche Sprachdenkmäler aus Siebenbürgen, Sibiu,
1846.
MÜllER, Friedrich, Zur ältern siebebürgischen Glockenstunde, in „Archiv
des Vereins”, IV, 2, 1860.
MURgESCU, Bogdan, Circulaţia monetară în Ţările Române în secolul al
XVI-lea, Bucureşti, 1996.
NÄglER, Thomas, Aşezarea saşilor în Transilvania, ediţia a II-a, Bucu-
reşti, 1992 (Aşezarea saşilor).
NÄglER, Thomas, Românii şi saşii până la 1848, Sibiu, 1997.
NEgUlICI, Dorina, Meşteşuguri în Braşovul medieval, în „Cumidava”,
XII, 1989.
NIEDERMAIER, Paul, Der mittelalterliche Städtebau in Siebenbürgen, im
Banat und im Kreischgebiet. Teil I. Die Entwicklung vom Anbeginn bis 1241, He-
idelberg, 1996.
NISTOR, Ioan, Die auswärtige Handelbeziehungen der Moldau im XIV, XV,
und XVI Jahrhundert, gotha, 1911.
NISTOR, Ioan, Handel und Wandel in der Moldau bis zum Ende des 16.
Jahrhunderts, Cernăuţi, 1912.
NISTOR, Mihai, Producţia şi negoţul cu feronerie, arme de foc, clopote şi
mojare ale Braşovului în secolele XV-XVIII, în Cumidava, XII\2, 1983.
NISTOR, Nicolae, Wirtschaftsbeziehungen zwischen Süd-Siebenbürgen und
der Walachei während des 15.-17. Jh., în FVL, 14, 1971, 2.
NISTOR, Nicolae, Relaţiile politice şi diplomatice între Sibiu şi Ţara Româ-
nească în veacul al XV-lea şi începutul veacului al XVI-lea, în Buridava, 3, 1979.
NUSSBÄCHER, gernot, Statutul breslei arcarilor din Braşov, în Cumida-

va, II, 1968.
NUSSBÄCHER, gernot, Aus Urkunden und Chroniken. Beiträge zur Sie-
benbürgische Heimatkunde, Braşov, 1981.
OlTEANU, Ştefan, Producţia meşteşugărească din Moldova şi Ţara Româ-
nească în secolele X-XVII (Probleme de bază în lumina cercetărilor recente), în
Studii, nr. 4, 1962.
PAKUCS-WIllCOCKS, Mária, Comerţul cu mirodenii al oraşelor Braşov
şi Sibiu în prima jumătate a secolului al XVI-lea, în „Studii şi Materiale de Isto-
rie Medie, Bucureşti”, XX, 2002.
PAKUCS-WIllCOCKS, Mária, Florini şi denari în registrele vamale ale
Sibiului din secolul al XVI-lea. Scurt demers metodologic, în „Studii şi Materiale
de Istorie Medie”, Bucureşti, XXI, 2003.
PAKUCS-WIllCOCKS, Mária, Sibiu – Hermannstadt. Oriental trade in
sixteen century in Transylvania, Köln Weimar Wien, 2007.
PAll, Francisc, Iancu de Hunedoara şi confirmarea privilegiului pentru
negoţul braşovenilor şi al bârsenilor în Ţara Românească în 1443, în AIIC, IX,
1966.
PAP, Francisc, Oraşul Cluj – important centru meşteşugăresc în secolul al
XVI-lea, în „Studii”, IV, 1953
PAP, Francisc, Comerţul transilvănean al Clujului din prima jumătate a se-
colului al XVII-lea în registrele vamale (II), în ActaMN, XII, 1975.
PAPACOSTEA, Şerban, Caffa et la Moldavie face a l’expansion ottomane
(1453-1484), în Colocviul româno-italian, „genovezii la Marea Neagră în se-
colele XIII-XIV”, Bucureşti, 1977.
PAPACOSTEA, Şerban, La fin de la domination genoise à Licostomo, în
AIIA „A. D. Xenopol”, XXII.
PAPACOSTEA, Şerban, Moldova în timpul lui Ştefan cel Mare şi genovezii
din Marea Neagră, în AIIA „A.D. Xenopol”, XXIX.
PAPACOSTEA, Şerban, Începuturile politicii comerciale a Ţării Româneşti
şi Moldovei (secolele XIV-XVI). Drum şi stat, în SMIM, X, 1983.
PAPACOSTEA, Şerban, Geneza statului în evul mediu românesc, Bucu-
reşti, 1999.
PASCU, Ştefan, Meşteşugurile din Transilvania până în secolul al XVI-lea,
Bucureşti, 1954.
PASCU, Ştefan, Relaţiile economice dintre Moldova şi Transilvania în timpul
lui Ştefan cel Mare, în Studii cu privire la Ştefan cel Mare, Bucureşti, 1956.
PASCU, Ştefan, Voievodatul Transilvaniei, vol. I, Bucureşti, 1971.
PASCU, Ştefan, Demografia istorică, în Populaţie şi societate. Studii de de-
mografie istorică, vol. I, Cluj, 1972.
PINTER, Zeno Karl, Spada şi sabia medievală în Transilvania şi Banat
(secolele IX-XIV), Reşiţa, 1999.
PINTER, Zeno Karl, ŢIPlIC, Ioan Marian, ŢIPlIC, Maria Emilia, Rela-
ţii interetnice în Transilvania secolelor VI-XIII, Bucureşti, 2005.
PHIlIPPI, Maja, Die Bürger von Kronstadt im 14. und 15. Jahrhundert;
Bucureşti, 1986.
PHIlIPPI, Maja, Structura socială a Braşovului în Evul Mediu, în Transil-
vania şi saşii ardeleni în istoriografie. Din publicaţiile Asociaţiei de Studii Transil-
vane Heidelberg, Sibiu, 2001.
PRAHOVEANU, Ion, Reglementarea relaţiilor comerciale prin Pasul Bran
(secolele XIV-XVII), în „Cumidava”, 1990-1994, 15-19.
PRAHOVEANU, Ion, Vama medievală de la Bran (secolele XIV-XVII), în
„Revista de Istorie”, 1997, 9, nr. 9-10.
PUŞCARIU, Sextil, Braşovul de altădată, Cluj-Napoca, 1977.
REITZENSTEIN, Alexander von, Ein Harnisch Valentin Siebenbürger in
franzözischen museumbesitz, în WuK, III Folge, 15/1972-1973.
RIll, Martin, Mittelalterliche Schwerter im Brukenthalmuseum, în FVl,
Band 26, 2/1983.
ROMAN, Elena, Arme şi armuri în colecţiile Muzeului Brukenthal. I. Arme
de foc portative medievale, în „Studii şi Comunicări. Arheologie-Istorie”, nr.
21/1981.
ROMAN, Elena, Arme de foc portative în colecţiile Muzeului Brukenthal se-
colele XV-XVIII. Catalog, Sibiu, 1981.
RÖSlER, Rudolf, Beitrag zur Geschichte des Zunftwesens. Älteres Zunftwe-
sen in Hermannstadt bis zum Jahre 1526, Hermannstadt, 1912.
RUSU, Adrian Andrei, Ioan de Hunedoara şi românii din vremea lui, Cluj-
Napoca, 1999.
RUS, Dorin-Ioan, Evoluţia meşteşugurilor din Reghin în Revista Bistriţei, vol.
XII-XIII, 1999, Bistriţa.
RUS, Dorin-Ioan, Table de breaslă din Reghin în colecţia Muzeului Judeţean
Mureş; în Marisia – istorie, vol. XXVI, 2000, Târgu Mureş.
RUS, Dorin-Ioan, Statutul de la 1728 al breslei cizmarilor din Reghinul săsesc,
în „Revista Bistriţei”, vol. XV, 2001, Bistriţa.
RUS, Dorin-Ioan, Însemnele breslei cizmarilor din Reghin, în Reghinul Cultural,

vol. VI, Reghin, 2002.
RUS, Dorin-Ioan, Breasla cizmarilor din Reghinul săsesc, Cluj-Napoca,
2004.
RÜSZ-FOgARASI, Eniko, Privilegiile şi îndatoririle oraşelor din Transilva-
nia voievodală, Cluj-Napoca, 2003.
SABĂU, Ioan, Relaţiile politice ale Moldovei cu Transilvania în timpul lui
Ştefan cel Mare, în „Studii cu privire la Ştefan cel Mare”.
SAMSONOWICZ, Henrietta, Die Zünften in mittelalterlichen Polen, în
APH, 52, 1985.
SCHWINEKÖPER, Berent (Hrsg.), Gilden und Zünfte: Kaufmänische
und Gewerbliche Genossenschaften im Frühen un Hohen Mittelalter, Sigmarin-
gen, 1985.
SEIWERT, gustav, Die stadt Hermannstadt, Hermannstadt, 1853.
SIgERIUS, Emil, Vom alten Hermannstadt, Hermannstadt, 1922.
SIgERIUS, Emil, Chronik der Stadt Hermannstadt, Hermannstadt, 1930.
SIgERIUS, Emil, Cronica oraşului Sibiu (1100-1929), Sibiu, 1997.
SHARAR, S., The Fourth Estate: a history of Women in the Middle Age,
london, 1983.
SOSSON, Jean-Pierre, La structure sociale de la corporation médiévale, în
„Révue belge de philologie et d’histoire”, 49, 1966.
STENNER, Friedrich, Die Beamten der Stadt Brassó (Kronstadt), Braşov,
1916.
STOICESCU, Nicolae, MIOC, Dumitru, Măsurile medievale de greutate
din Ţara Românească. Instrumente de măsurat capacitatea şi greutatea, în „Stu-
dii”, XVII, nr. 1, 1964.
SZÁDECZKY lajos, Iparfejlődés és a czéhek története Magyarországon
(Dezvoltarea meşteşugurilor şi istoria breslelor din Ungaria), Budapesta, 1915.
THOMPSON, James Westfall, Economic and social history of the Middle
Ages (300-1300), New-York, 1959-1966.
TUDOR, S., Dezvoltarea meşteşugurilor din zona Muscelului în Evul Mediu
(secolele XIV-XVIII), în StComC, 3, 1984.
ŢIPlIC CRîNgACI, Maria Emilia, Elemente de cultură materială a saşi-
lor transilvăneni (secolele XII-XIII). I. Obiecte liturgice., în Relaţii interetnice în
Transilvania secolele VI-XIII, Bucureşti, 2005.
ŢIPlIC CRîNgACI, Maria Emilia, Consideraţii istorice privind Târgul
Sfânta Margareta din Mediaş, în „Imagini din istoria oraşului Mediaş”, îngrijit
de Helmuth Julius Knall, Mediaş. 2004.
ŢIPlIC CRîNgACI, Maria Emilia, Paul Niedermaier, Privilegiile comer-
ciale ale oraşelor din Transilvania până la sfârşitul secolului al XV-lea/Az erdély
várasok kereskedelmi kiváltságai a XV. Század végéig, în „Oraşe şi orăşeni”/
„Városok és városlakók”, Argonaut, 2006.
ŢIPlIC, Ioan Marian, Relaţiile economice ale breslei armurierilor sibieni cu
Moldova şi Ţara Românească, în BCŞSAI, 2, Alba Iulia, 1996.
ŢIPlIC, Ioan Marian, Legăturile economice ale breslelor producătoare de
armament din Sibiu cu Moldova şi Ţara Românească, în AICSU, III, 1996.
ŢIPlIC, Ioan Marian, Breslele armurierilor din Sibiu, Cluj şi Braşov – rolul
lor în apărarea Transilvaniei de sud. 1. Breslele armurierilor din Sibiu şi funcţia lor
militară, în „Sargetia”, XXVI/1, 1995-1996.
ŢIPlIC, Ioan Marian, Breslele armurierilor din Sibiu, Cluj şi Braşov – func-
ţiile lor militare. 2. Breslele armurierilor din Cluj (secolele XIV-XVI), în „Sarge-
tia”, XXVII/1, 1997-1998.
ŢIPlIC, Ioan Marian, Die Waffenschmiedezünfte in Hermannstadt/Sibiu
(14.-16. Jahrhundert), în FVl, Band. 41/1-2, 1998.
ŢIPlIC, Ioan Marian, Breslele producătorilor de armament din Sibiu, Cluj
şi Braşov. 3. Breslele armurierilor din Braşov (secolele XIV-XVI), în HU, VI/1-2,
1998.
ŢIPlIC, Ioan Marian, Un statut din 1514 al breslei fierarilor din Sibiu, în
„Anuarul Institutului de Cercetări Socio-Umane”, IV, 1997 (2001).
ŢIPlIC, Ioan Marian, Breslele armurierilor din Sibiu (secolele XIV-XVI), în
„Anuarul Institutului de Cercetări Socio-Umane”, V-VI, 1998-1999 (2003).
VERESS, Andras, Az erdely ipari czehek elete („Viaţa breslelor de meşteşu-
gari din Transilvania”), Cluj, 1929.
WENRICH, Wilhelm, Künstlernamen aus siebenbürger sächsischer Vergan-
genheit, în AVSl, XXII.
WERNER, Viktor, Die Mediasch Zunft-Urkunden, Mediaş, 1910.
WINKlER Eduard, Némely mesterjegyekrol a nagyszebeni ólomtáblán
(„Câteva semne de meşteri de pe tabla de plumb din Sibiu”), în „Archaeolo-
giai Értesitö”, 1910.
ZIMMERMANN, Franz, Die mittelalterlichen Siegel der Stadt Kronstadt
und des Burzenländer Distrikts, în KVSl, I, 1878.
ZMYSlONY, Monika, Die Brüderschaften in Lübeck bis zur Reformation,
Kiel, 1977.
InDIcE SElEcTIV
a armurieri 12, 45, 67, 79, 100, 105, 111,

Adjud 142, 143 123-124, 178, 214
Alba-Iulia 59, 79, 217
Andreae, archebuzier 107-109 B
Andreas, arcar 96 Bacău 142, 163, 207, 209
Andreas, armurier 106, 109 Baltasar, armurier 107, 109
Andreas, şelar 116 Baltisar, săbier 87, 101, 103
Andreas, vezi Andrei 105 Bartholomeus, armurier 101, 103,
Andrei, armurier 105 107, 109
Anghel (gh.), istoric 112 Barthuss, armurier 107, 109
Anna, soţie de meşter 103, 104 Beldiceanu (N.), istoric 168, 210, 221
Antal Schwertfeger, săbier 68, 69, 91, Benedict Harmischmacher, armurier
93 81
Antoniu, fierar 114 , 205 Benedictus Sedd, scutar 122
Antonius clipeator, scutar 87, 89 Bidianu (I.), istoric 24, 84-86, 94, 96,
arbaletari 67, 75, 98, 99, 119, 120 100-101, 187
arc 47-49, 97, 111, 118-119, 157, 175 Bielz ( Julius), istoric 70, 71, 75, 123,
arcari 59, 67, 73-74, 84-85, 90, 92, 94-97, 221
113, 119-120, 125, 165, 182, 214 Biertan 65
archebuzieri 80-81, 105-106, 108-109, Bistriţa 24, 26, 62, 65, 90, 100, 105,
147, 214 121, 124, 129, 142, 180, 182, 203,
arcuri 47, 95-98, 119, 151, 154, 165, 206
171-172, 174, 176, 180 Blair (C.), istoric 77, 221
arme 9-10, 14-15, 22, 24-25, 30, 33, Blasiu, pintenar? 115
44, 47-50, 56, 59-60, 66-67, 69, Boeheim (W.), istoric 126, 221
71-73, 77, 79-80, 85-86, 90, 97-98, Bogdan (I.), istoric 86, 87, 90, 91, 92,
100-102, 104-106, 108, 110-111, 94, 97, 102, 106, 163, 166, 167,
117, 119-120, 123-127, 130, 139, 168, 219
142-146, 150-151, 153-160, 163- bombarde 78, 82, 105, 106, 124, 125, 154
168, 170-181 branşa arcarilor 8, 118
Braşov 7, 10, 20, 24, 28-31, 42, 49, 53, Cristel, arcar 91, 93
62, 65, 76, 83-90, 92, 94, 96-106, Cristel Bogner, arcar 73, 74
108-109, 114, 129, 133-135, 137- Cristianus, arcar 93, 95
139, 142, 146, 148, 152, 155-156, Cristoff, arcar 91, 93
162-163, 165-169, 172, 175-176, Cristoff, săbier 103, 104
178, 184, 187, 197, 199-204, 206- Cristophorus, armurier 107, 109
212, 215 Crîngaci Ţiplic (M.E.) 32, 62, 138-
braşoveni 24, 44, 84, 85, 90, 92, 97, 139, 141, 161, 180
101, 130, 134-135, 143, 147, 152,
162, 164-174, 176, 178-179 D
breasla arbaletarilor 98 Damianus, scutar 122
breasla arcarilor 47, 72, 90, 92, 96, 98 Dominicus, arcar 91, 93
breasla armurierilor 7, 77, 104, 146, Dragomir (S.), istoric 21, 23, 147, 149,
152 153, 175, 185-186, 211
breasla fierarilor 64, 67, 85, 100, 213 Dumitrescu-Jippa (A.), istoric 140,
breasla săbierilor 100, 159 144, 150, 152, 154, 222
breasla scutarilor 75, 86
E
c
Emeric Bogner, zis gellien, arcar 180
Casper, arcar 91, 93, 94
Emeric de Peren, palatin, locotenent
Clemens, arbaletar 76
regal în Transilvania 146
Clemen(s), arcar 91, 93
Clemens, arcar 94, 96, 199 Endris, arcar 91, 93
Clemens Bogener, arcar 74 export de arme 106, 172-174, 176
Clemens Bolczmacher, arbaletar 76,
77 f
Clemens, staroste 96, 202 Fabiano, arcar 93, 95
Closz, scutar 87, 89 Farkasch, arcar 93, 94
Cluj 7, 8, 10, 20, 24, 26-28, 31-32, 37, fierari 52, 59, 62, 64, 65, 85, 86, 99,
49-50, 53-54, 59, 68, 83, 85, 100, 113, 114, 147, 214
105, 111-127, 129, 133-134, 138, fierărie 59, 61, 62, 146, 150
140, 151, 158, 166, 169, 178, 180- Francz Schwertfeger, săbier 68, 69
182, 186, 195, 197-198, 204-206 Francz, scutar 87, 88, 89
clujeni 50, 53, 121, 124, 127, 180-181 făuritor de bombarde 78
comerţ 137, 138, 139, 141, 143, 144,
146, 147, 148, 149, 150, 151, 154, G
159, 161, 168, 169, 224 gabrielis, arcar 116, 118-119, 205
comerţ cu arme 174, 177 gaspar, 47, 142, 207
comerţ de contrabandă 44, 155-156, gaspar Buxemeyster, armurier 80
169, 174, 177-178 gaspar Holstayner, armurier 79, 82
Costăchescu (M.), istoric 163 gaspare, 82
georgius, arbaletar 98-99 J
gheorghe Chyge, armurier 124 Jacob, arbaletar 98-99
gladiatores – vezi săbieri 64, 197, 215 Jacob, arcar 93, 95
goergius, armurier 107, 109 Jacob Bogner, arcar 74, 91, 93, 95
goldenberg (S.), istoric 23, 27-28, Jacob, săbier 102-103
37, 49-50, 113, 117-120, 124-127, Jacob, scutar 88-89
150, 180-181, 186 Jacobo, diac 118, 205
gona (Al. I.), istoric 142-143, 162- Jakab (E.), istoric 114-116
163, 166, 168-169 Janosch, arcar 94
gorig Schwertfeger, săbier 69 Jekelius (E.), istoric 85
gregorius, săbier 115-116 Jeremias Schwertfeger, săbier 68-69
grigore, arcarul 118-119 Jeronymo Schayldmacher, scutar 88-
gügelsz gürg, săbier 103-104 89
gundisch (g.), istoric 152-153 Joannes, arcar 96, 108-109
györffy (gy.), istoric 32, 112 Johann Straws, turnător de bombarde
gyárfás (T.), istoric 97 78, 200
Johannes, arcar 91, 92
H Johannes gabrielis, arcar 119
Hanea, arcar 165-166, 170, 209 Johannes, lăcătuş 114
Hanea (Hannes), arcar 91-92 Johannes, săbier 102, 104, 115-116
Hanis, arcar 73 Johannes Schiltmacher, scutar 70, 72,
Hanis, blănar 100, 202 122
Hans Armbrüster, arbaletar 76-77 Johannes Straws, armurier 78, 80
Hans Bogner, arcar 73-74 Johannes, tunar 82
Hans Jorg Burghart, armurier 100, Jorg Armbrüster, arbaletar 76-77
124, 206 Jorg, armurier 100, 124, 206
Hans Puxenmester, armurier 80 Jorg, blănar 100, 202
Hans Schwertfeger, săbier 68-69 Jorg Schwertfeger, săbier 68-69
Hanus, scutar 87, 89 Jorg, scutar 88-89
Henlinus, fierar 113, 114, 204 Joseph, arcar 96
Hoff (A.), istoric 77, 78, 126 Jung Niclos Bogner, arcar 39, 74, 189
Horedt (Kurt), istoric 61, 113
K
I Kaidl (R. Fr.), istoric 150
Iacobus, şelar 116 Köpeczi (B.), istoric 112
Ieronim, fierar 114, 204 Kristel, staroste, arcar 96, 206
Ilie, scutar 122-123 Kronstadt, vezi Braşov 24, 31, 76,
Iorga (N.), istoric 33, 61, 91, 152, 162, 85-87, 89-91, 94, 96-99, 101-104,
167 106, 108, 110, 137, 147, 164, 175,
Iosif, pintenar? 115 179, 187
l Merten, scutar 87, 89

ladislau, scutar 122-123 Merthen Schiltmacher, scutar 70, 72
lassel, fierar 47, 50 Mertin, archebuzier 107, 109
lassel Bogner, arcar 73-74 Meteş (T.), istoric 138, 147, 148, 149
laszlo, meşter fierar 65 Michael, arbaletar 99
laurencius, săbier 101, 103 Michael, arcar 93, 95-96
laurentius, arbaletar 99 Michael, scutar 121-122
lenarth Büchenmeyster, armurier 80 Michaelis, arbaletar 98, 202
llucas Bogener, arcar 73, 74 Michaelis, armurier 107, 109
lorens (Anthonius) Bogner, arcar 90, Michel Arumpruster, arbaletar 76-77
93 Michel Puxenmester, armurier 80
luca, scutar 121-122 Miclosch, săbier 102-103
lucam clipificem, scutar 121 Mihai, armurier 167, 209
lucas, arcar 93-95 Mihail, pintenar? 115
lucas, săbier 101-104 Moldova 8, 10, 20-23, 26, 33, 57, 70,
lupu (Nicolae), istoric 22, 67, 79, 81 83, 90-91, 101, 129, 137-145, 147,
lux, săbier 101-104 154-155, 162, 164, 166-169, 177,
180, 182, 185, 188, 214
M Müller (Fr.), istoric 49, 62, 111
Makkai (l.), istoric 113
Manolescu (R.), istoric 23, 29, 134-135, n
148-151, 155, 166, 169, 173, 186 Niclos Bogner, arcar 38, 73-74, 189
Martin, armurier 106, 109 Niclos Schiltmacher, scutar 70, 72
Martin Beck, armurier 124 Niclos Schwertfeger, săbier 68-69,
Martin, scutar 122, 123 102-103
Martino, archebuzier 108-109 Nicolaescu (S.), istoric 90
Martinus, 93 Nicolaus, arbaletar 99
Martinus, arcar 93, 95 Nicolaus, arcar 90, 92
Martinus Kufferbart, arcar 119, 205 Nicolaus, fierar 113, 114
Martinus, săbier 115-116 Nicolaus, meter 90
Mathias, arbaletar 76-77 Niedermaier (Paul), istoric 32, 49, 86,
Mathias (Matia), arcar 91, 95 104, 107, 126, 138-139, 141, 161,
Mathias (Matia), armurier 107, 109 164, 180
Mathias, şelar 116 Niklos, armurier 107
Mathis Arumpruster, arbaletar 76-77 Nistor (I.), istoric 167
Matthias, scutar 88-89 Nistor (M.), istoric 24, 85, 90, 187
Mechel, săbier 101, 104 Nistor (N.), istoric 140, 144, 150, 152,
Mechil, săbier 102-103 154
Mediaş 32, 64, 65, 69, 95 Nussbächer (g.), istoric 24, 29, 31,
Merten Buxemeyster, armurier 80 90, 92, 96-98, 104, 187
o Ruhan, mesager al lui Vlăduţ (domnul
Oradea 117, 181 Ţării Româneşti) 158, 175, 212
Rusu (A. Adrian), istoric 32, 105
p
Panaitescu (P. P.), istoric 21, 23, 70, S
147, 150, 158-159, 170, 185-186 sabie 48, 49, 110, 117, 118, 156, 172,
Pap (F.), istoric 117 174, 177
Pascu (Ştefan) 9, 19, 22-25, 32, 36, 38- Sabău (I.), istoric 144-146,
40, 43, 45-46, 48, 50, 52-53, 56-57, sagittario ballistarum, vezi arbaletari
61-62, 67, 69, 73, 78-79, 81, 83, 85, 75
101, 105, 112-113, 115-116, 127, săbieri 67, 69, 100, 101, 103, 116, 117,
139, 141-143, 166, 185-187 119, 125, 159, 215
Pas Jarto Benedik, scutar 88-89 săbii 47, 64, 70, 85, 97, 100-102, 104,
Paul, săbier 102-103 113, 115, 117, 143, 150, 158-159,
Paul Schiltmacher, scutar 70, 72, 88- 164, 166-171, 176, 181
89 schiltmacher, vezi scutar 70, 87, 89
Paulo, armurier 106, 109 scutari 59, 67, 70, 72, 86, 88, 90, 113,
Paulus, şelar 116
115, 119, 120, 122, 123
Paulus, săbier 101, 103
scuturi 21, 47, 70-71, 86-87, 90, 97,
Pawel (Paul), săbier 102-103
123, 150, 153, 156, 158, 164, 170-
Peter, arbaletar 99
173, 176
Peter Schwertfeger, săbier 68-69
Petro, armurier 107-109 Sibiu 7, 10, 15, 19-27, 29-30, 36, 39-
Petrus, arcar 90, 92 40, 42, 44, 46-49, 51-54, 59, 61-
Petrus, lăcătuş 114 72, 74-84, 86, 94-95, 98, 100, 111,
Petrus, săbier 103, 104 113-114, 126, 129-130, 134-140,
Philippi (M.), istoric 24, 84, 90, 92, 142-154, 156-157, 159-161, 166,
97, 161, 164 168-169, 175-176, 180-181, 184-
pintenari 66, 67, 114, 115, 119, 215 186, 188-190, 192, 194-195, 197-
Piter (Martin), arcar 91-92 201, 206-208, 210, 212, 215
Pitter, săbier 102-103 Sigerius (Emil), istoric 21, 39, 41, 47,
Puşcariu (S.), istoric 85-86 54, 78, 185
Sighişoara 62, 65, 99, 114
r Sigismund, săbier 102, 104
Rajka (g.), istoric 20, 50, 127 Sigmund scheltmacher, scutar 87, 89
Rill (Martin), istoric 70 Sigmund, scutar 88-89
Roman (Elena) 25, 77, 126, 188 Sigmundt, scutar 88-89
Roman (T.-C.), 18, 29, 69-70, 76, 79, Simon, arcar 91, 93
80, 82 Simon, archebuzier 108, 109
Rösler (R.), istoric 19, 46, 48, 50, 51, Simon clipeator, scutar 87, 89
52, 58, 127, 183, 184 Simon, fierar 114, 204
spade 59, 61-62, 67-68, 150, 158, 172, Thumis, săbier 102, 104
179 Tocilescu (gr.), istoric 23, 90, 102,
Stanislau, armurier 107, 109 186
Steffen, arcar 91, 93 Toma, arcar 119
Steffen, săbier 102, 103 Toma Haydell, armurier 80, 81
Stenner (Fr.), istoric 94, 178 Toma, scutar 122
Stephan Bogner, arcar 74, 102 Tonigh, săbier 102-103
Stephanus, arcar 93, 95 Trotuş 142, 163, 207, 209
Stephen, arcar, staroste 96, 202 Trotuşan, spătar al Moldovei 168, 210
Stheffen, arcar 93, 95
Suceava 142, 147, 162-163, 166, 168, Ţ
207-210
Swarcz tonigk, scutar 87, 89 Ţara Românească 8, 10, 20-21, 23, 33,
Symon Schiltmacher, scutar 87, 89 44, 57, 70, 83, 87, 90, 92, 124, 130,
Symon, scutar 88, 89 133-140, 147-158, 160, 162-164,
Szábo (K.), istoric 166 170-177, 180-181, 184, 186, 215
Szádeczky (l.), istoric 18, 19, 115, Ţiplic (I.M.), istoric 83, 111, 113, 120
169
U
Ş Udalrico (Vdalrico), arbaletar 98-99
Şelimbăr 61-62, 100, 113, 202 V

Ştefan, fierar 114 Valentin Bogner Bartockyn, arcar 93-
Ştefan Hwnyady, armurier 124 94
Ştefan, scutar 122-123 Valentin, scutar 120, 122, 206
Valentin sutoris 91
T Valentin zis Transilvăneanul, armurier,
Taschners Pauel, scutar 87, 89 56-57, 196
Thamas, arcar 91, 93 Vdalrico, armurier 107, 109
Thes, scutar 88 Velten, scutar 88-89
Thoma Altberger, primar al Sibiului Vetris, negustor 168
144
Thomas, arcar 91, 93 W
Thomas, cămăraş 169 Wenrich (W.), istoric 85, 106
Thomas, săbier 102-103 Werner (Werner), istoric 65-66
Thomas scheltmacher, scutar 87, 89 Wolfgang Armbrüster, arbaletar 76-
Thomas, scutar 88-89 77
Thonig, scutar 88-89 Wolfgangus, armurier 107, 109

Bresle Si Arme in Transilvania Secolele

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Bresle Si Arme in Transilvania Secolele

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ioan MarIan ŢIplIc

BrESlE ŞI arME În TRAnSIlVanIa (secolele XIV-XVI)

lucrare apărută cu sprijinul

Descrierea cIp a Bibliotecii naţionale a româniei

CUVâNT îNAINTE ....................................................................................... 9

Cercetarea breslelor transilvănene, ca parte a evoluţiei soci-

de cercetare în perioada studenţiei, nu s-a dorit a fi un capăt de

octombrie 2009, Sibiu

Societatea medievală clasică a fost constituită piramidal şi

şi fără capital. Ţăranul era şi măcelar şi dulgher şi tâmplar, îşi con-

Breslele care au folosit ca materie primă metalul au reprezen-

olarilor sibieni, sau a făurarilor de seceri din Cisnădie13, datate

Istoriografia vest-europeană, spre deosebire de cea est-cen-

voltat şi pe teritoriul comitatelor, în strânsă dependenţă de cur-

studii şi chiar monografii, datate la începutul secolului al XX-lea,

Ca urmare a implicării României în cel de-al Doilea Război

Pentru spectrul breslelor care aveau ca obiect principal de

sunt publicate o serie de lucrări ce vizează istoria breslelor sibie-

în ceea ce priveşte Braşovul şi Clujul, producţia istoriografică

tă lucrare, am dori să remarcăm doar faptul că oscilează, într-o

Organizarea muncii în corporaţii este suficient de bine cu-

corporaţiilor meşteşugăreşti au luat fiinţă în a doua jumătate a

Modul de organizare şi funcţionare a breslelor era reglemen-

w sărbătorile nejustificate erau pasibile de pedeapsă;

de bronz în care se afla convocatorul scris pe hârtie, cuprinzând

sibieni din secolul al XVIII-lea70. Starostele mai avea şi atribuţii

breslelor puteau fi uneori considerabile, stă şi faptul că, în anii

Organizarea atât de severă şi de complexă a breslelor de meş-

terese conjugate explică dispoziţiile tuturor statutelor de breaslă,

Când un meşter breslaş se găsea la strâmtoare, breasla îl ajuta

următorul inventar în turn: 2 archebuze, 2 archebuze mici (de

lor arată, cât se poate de clar, că breasla, la data respectivă, avea o

deau lumânările până la capăt şi se oficia slujba. Pentru breslele

Ascensiunea în cadrul breslelor, precum şi pătrunderea în

să nu dea de lucru nici unei calfe maghiare mai mult de 14 zile şi

Fig. 1. Certificat de calfă eliberat de Magistratul Sibiului (secolul al XIX-lea)

un fel de slugă în casa stăpânului său, pe care trebuia să-l slujească

Şt. Pascu, Meşteşugurile, p. 113.

A. von Reitzenstein, Ein Harnisch Valentin Siebenbürgen in franzözischen Muse-

umbesitz, în WuK, III Folge, 15/1972-1973.

plinească unele „formalităţi”, destul de costisitoare. în primul

Breslele din Sibiu

De la început trebuie specificat că, cel puţin pentru perioa-

care confirmă indirect existenţa unor asemenea activităţi în pri-

curi de încărcare şi comercializare a producţiei de sare din Transilvania, care

Desigur, alte turnătorii contemporane au existat şi la Sighişoa-

Fig. 2. Statutul din anul 1514 al breslei fierarilor din Sibiu

jinul acestei afirmaţii este acela că la Mediaş exista deja o breaslă

plătit între anii 1528-1532 cu suma totală de 21 de florini, şi, în

Breasla lăcătuşilor şi pintenarilor

breaslă la Cluj (seratores et calcaristae) îşi iau ca model statutul

Tabel 1. Meşterii săbieri din Sibiu

Ca urmare a schimbării tehnicilor de purtare a războiului,

după cucerirea Transilvaniei de către Mihai Viteazul, cele 100 de

Tabel 2. Meşterii scutari din Sibiu

Meşteşugul scutarilor sibieni şi-a găsit recunoaştere şi din par-

Breasla arcarilor (Bognerzunft)

6. Stephan Bogner – este înregistrat în anul 1500 fără să achite

Tabel 3. Meşterii arcari din Sibiu

Scoaterea arcului din rândul armelor de atac la distanţă şi în-

Despre preţul de cumpărare al arcurilor/arbaletelor ne dau

Tabel 4. Meşterii arbaletari din Sibiu

Branşa archebuzierilor şi breasla armurierilor

Ibidem, p. 150, 350.