Monolog (pentru copii) „Fetita rasfatata”

(Personajul intra in scena cu un aer usor iritat. Merge zeflemitor si

incepe sa interpreteze cu un ton vizibil nervos, subiectiv)

Sunt eu rasfatata? Asa-mi spune mama. S-a intalnit in urma cu cateva

zile cu vecina de la patru si i-a bagat in cap… numai prostii! Auzi ca a
citit ea un articol pe internet intitulat „9 semne ca ai un copil rasfatat” si
ce sa vezi! Vecina de la patru se pare ca ar fi vrut sa insinueze ca eu sunt
o fetita rasfatata! Atat de infuriata sunt incat as putea sa merg chiar acum
la nesuferită si sa-i demonstrez cine e rasfatata!
(Tacere in care se gandeste)
Dar daca sunt intr-adevar rasfatata? E si vecina o vrajitoare…ei, nu spun
ca e rea! Dar daca are dreptate si o necajesc pe mama? Doar sunt
norocoasa posesoare al celui mai tare telefon din clasa! Si totusi ai mei
nu mi-au cumparar tableta aia faina pe care am vazut-o eu pe facebook
in urma cu o luna luna! Ce rai sunt! Imi vine si sa plang doar daca-mi
amintesc ce frumoasa e tableta. Si ce rai sunt parintii mei… Si vecina de
la patru…O vrajitoare!
(Se opreste. Un timp se plimba nervoasa)
Si daca as fi rasfatata, ce-ar fi? O fetita asa si trebuie sa fie. Daca nu
primesc ce-mi doresc, oare ar trebui eu sa-mi mai ascult parintii ori sa
nu-i ignor cu vehementa? Normaaal ca asa se face! Asa am vazut in
filme ca se face! M-as duce chiar acum in fata vrajitoarei si i-as spune
rastit ca are dreptate! Sunt o fetita rasfatata, dar ce-i rau in a fi alintata si
iubita de toata lumea?
(O pauza mica)
Daca ar fi o virtute… as fi fost sfatuita sa ma comport asa!
Sunt eu rasfatata? Sau nu sunt? Ma duc degraba sa-mi cer scuze mamei.
Daca vecina are dreptate…