PACE; ARMONIE; SANATATE; DRGOSTE; ABUNDENTA

DRUMUL ESTE MAI IMPORTANT DECIT DESTINATIA

“FERM_SIMPLU_LINISTIT_
CALD”

Secretele centenarilor ABHAZII

Abhazia este o regiune care se intinde pe partea de est a Marii Negre, in inima
masivului Caucaz. Aproximativ 75% din teritoriu este compus din munti. Distanta mica
care ii separa pe acestia de tarmul marii a dat nastere unui peisaj contrastant absolut
magnific. Abhazia se bucura de un climat foarte bland si insorit, apropiat de cel
mediteranean. Dar pamantul stancos este destul de greu de cultivat

Batranii tineri

Intre anii 1970 si 1980, poporul abhaz a fost obiectul mai multor studii. Doctorul
Alexander Leaf, de la Universitatea Harvard, a fost primul care a atras atentia asupra
acestui popor. El a constatat ca in Abhazia exista un numar impresionant de centenari.
In cartea sa intitulata "Youth in old age" ("Tanar la batranete"), unde isi relateaza
calatoriile si studiile asupra diferitelor "popoare care nu sufera de nici un fel de boli", el
povesteste cum a intrebat cativa centenari abhazi care este secretul longevitatii lor. Un
barbat in varsta de 108 ani i-a raspuns: "Nu am nici un dusman. In plus, nu citesc
carti si nu imi fac nici un fel de griji". Un altul i-a spus doctorului ca avea 117 ani.
Leaf l-a intrebat atunci in gluma de ce crede ca asa de putini americani ating varsta lui.
Acesta i-a raspuns, razand: "Pentru ca citesc prea multe carti". O femeie in varsta de
109 ani a mai adaugat: "Ceilalti oameni nu traiesc asa de mult ca noi pentru ca
au prea multe griji si pentru ca nu fac ceea ce le place".
Daca doctorul Leaf a fost impresionat de numarul mare de centenari din intreaga
populatie abhaza (2,58%, in timp ce la vremea aceea nu erau decat 0,1% in Rusia si
0,4% in Statele Unite), el a fost si mai uimit de vitalitatea si energia acestor "batrani":
"Nu pot sa va garantez o formula pentru a obtine o viata indelungata si o sanatate
perfecta", a spus el, "dar pot sa va spun ce am aflat de la Markhti Targil, un barbat in
varsta de 104 ani, care traia la Duripshi, in Abhazia. El mi-a povestit ca in fiecare
dimineata, de cand era copil, cobora dealul pentru a face baie in apa
inghetata a unui rau. Dupa ce termina si se imbraca, urca din nou dealul
pentru a se intoarce acasa. Daca Markhti putea face drumul acela si la 104
ani, insemna ca era inca prea sanatos pentru a muri".

O speranta de viata extraordinara

Tot atunci, un antropolog polonez care locuia in Statele Unite, Sula Benet, a intreprins
mai multe studii pe abhazi. Ea a fost pur si simplu fascinata de speranta duratei lor de
viata. In cartea sa, "Abkhazians: The Long-Living People of the Caucasus" ("Abhazii:
Centenarii din Caucaz"), ea a relatat: "Acum catva timp, in satul Tanush, din Republica
Sovietica Abhaza, am ridicat paharul pentru a saluta un barbat care nu parea sa aiba
mai mult de 70 de ani: "Va doresc sa traiti la fel de mult ca si Moise" (120 de ani), i-am
spus. S-a suparat putin pe mine... Avea 119 ani".
Intre anii 1970 si 1980, au fost intreprinse mai multe studii asupra subiectilor abhazi,
pentru a determina daca erau atinsi sau nu de maladiile cronice. Nu a fost descoperit
nici un caz de cancer sau de boala mentala. Nici artrita, nici osteoporoza si nici diabet.
Arteroscleroza era extrem de rara si nu aparea decat la varste foarte inaintate. Sula
Benet a mai observat ca menopauza aparea foarte tarziu la femeile abhaze, drept
dovada a incetinelii procesului de imbatranire. In sfarsit, un alt studiu a demonstrat ca
81% dintre abhazi treceau de varsta de 90 de ani, fara sa sufere nici un fel de probleme
auditive sau vizuale.

Secretul unei vieti indelungate

Bineinteles, oamenii de stiinta au incercat sa determine cauzele acestei extraordinare

sanatati. Unii cercetatori sovietici au pus accentul pe psihologie: oamenii in varsta sunt
foarte respectati la abhazi. Ridurile si parul alb sunt considerate drept semne de
intelepciune. Acest respect pentru batrani se reflecta si in limba abhaza: nu exista nici
un cuvant pentru a-i desemna pe varstnici (baba sau mos). Cand se doreste punerea
accentului pe varsta inaintata a unei persoane se spune: "Un om care a avut o viata
lunga". Exista chiar si o sarbatoare in timpul careia abhazii se aduna pentru a-i onora pe
batrani, care defileaza mandri, imbracati cu niste costume extraordinare.
Dar exista multe alte culturi in care persoanele in varsta sunt respectate si onorate, si
totusi, acele popoare nu dau un numar asa de important de centenari si o speranta de
viata atat de extraordinara. Astfel, daca acest factor a jucat un rol, el nu a fost
considerat determinant pentru toti oamenii de stiinta, ale caror cercetari s-au indreptat
asupra alimentatiei abhazilor.

Ce mananca abhazii?

La fel ca si in cazul majoritatii "popoarelor care nu sufera de nici un fel de boli",

alimentatia abhaza este saraca in calorii. Abhazii au trei mese pe zi, dintre care cea mai
importanta este micul dejun. Alimentul de baza este "abista", o paine fara sare,
preparata pe baza de faina de porumb. Aceasta este unsa cu branza proaspata de capra
si inmuiata in diferite sosuri iuti, ierburi aromate si sare grunjoasa. Trebuie astfel notat
ca alimentele abhaze sunt foarte iuti, dar in acelasi timp foarte putin sarate. La micul
dejun, ca si la pranz, se mai servesc leguminoase, mai ales fasole si linte, care au fost
inmuiate timp de cateva ore intr-un sos compus din pigmenti, usturoi si ceapa. Se mai
consuma, de asemeni, si legume proaspete. Este vorba in primul rand de rosii,
castraveti, varza si usturoi. Ele sunt de obicei consumate crude, sub forma de salata.
Fructele sunt de asemeni prezente la toate mesele, mai ales merele si strugurii. Mai
trebuie adaugat ca abhazii se hranesc in mod exclusiv cu ceea ce cultiva, fara sa
foloseasca nici un fel de ingrasamant si nici pesticide.
Ii dati 100 de ani?

Abhazii nu consuma deloc peste si mananca carne foarte rar, cam o data pe saptamana.
In medie, consuma doua oua pe saptamana. Ei nu mananca niciodata dulciuri. Mesele
se termina in general cu fructe. Singurul aliment dulce, utilizat extrem de rar si in
cantitati foarte mici, este mierea. La micul dejun si la pranz, se beau doua pahare de
vin rosu. Abhazii atribuie longevitatea lor extraordinara vinului, pe care il numesc elixirul
vietii.
Obiceiurile sanatoase ale abhazilor
* Trei mese pe zi: Abhazii iau trei mese pe zi, aceasta fiind una dintre caracteristicile
comune ale majoritatii popoarelor care nu sufera de boli. Cel mai bun mijloc de a
repartiza alimentele pe care le consumam intr-o zi este de a avea trei mese. Daca
mancam de mai multe ori, caloriile sunt prea importante, iar corpul are tendinta de a
transforma acest exces in rezerve de grasime. Riscurile care apar sunt obezitatea,
diabetul, precum si problemele cardio-vasculare.
* Alimente proaspete. Aceasta inseamna evitarea conservelor si a semipreparatelor. Si
aceasta este o caracteristica comuna a popoarelor sanatoase. Sigur, in mod traditional,
acestea nu prea au alternativa. Rarele alimente pe care le conserva sunt produse de ei
insisi.
* Mese tihnite: Este foarte important sa nu sarim peste mese si sa mancam la ore fixe,
asa cum fac abhazii, evitand pe cat se poate "rontaielile" dintre ele. Se respecta astfel
ritmul natural de foame si de satietate, senzatia fizica de foame nu se mai produce
decat atunci cand stomacul este gol (dupa 4-7 ore de la ultima masa, in functie de
cantitatea de hrana care a fost consumata). Senzatia de satietate se produce la
aproximativ 20 de minute de la consumarea primelor alimente. Din acest motiv, nu
trebuie sa ne grabim atunci cand mancam. O masa trebuie intotdeauna sa dureze mai
mult de 20 de minute. Daca ea este mai scurta, putem fi impinsi sa mancam mai mult,
ba poate chiar mult mai mult decat ceea ce este nevoie ca sa simtim satietatea.
* Consumul de leguminoase si de cereale este obligatoriu. Leguminoasele trebuie
asociate obligatoriu cu cereale complete. Aceasta este o alta caracteristica intalnita la
majoritatea popoarelor care nu sufera de boli. Abhazii, la fel ca si ecuatorienii din
Vilcabamba, hunzasii, japonezii din Okinawa si cretanii, consuma in mod regulat
leguminoase. Este vorba despre boabele uscate ale leguminoaselor precum fasolea
(bobul, lintea, nautul). Acestea mai sunt numite pe buna dreptate si "carnea saracului".
La fel ca si carnea, ele sunt o sursa foarte buna de proteine. Legumele si cerealele
trebuie consumate in timpul aceleiasi mese. Aceasta asociere este foarte bine cunoscuta
de catre dieteticieni, dar si de catre popoarele care, din motive economice, consuma
putina carne.
* Inlocuirea sarii. Un alt secret consta in inlocuirea sarii albe cu sarea grunjoasa
(nerafinata). Abhazii nu o consuma decat pe aceasta. Ea joaca fara doar si poate un rol
important in uluitoarea lor longevitate si in nivelul foarte scazut al maladiilor cardio-
vasculare. In loc de sare, abhazii consuma mirodenii si plante aromatice: anasonul,
scortisoara, cuisoarele, curcuma, ghimbirul, nucsoara, piperul si sofranul.

 Merele: un mar pe zi te tine departe de doctor. Dupa multi istorici si botanisti, se

pare ca originea geografica a marului se situeaza tocmai in Caucaz. Fructul
preferat al abhazilor, marul, este inca din antichitate, obiectul multor mituri si
legende. Cu totii stim despre marul lui Adam, marul discordiei, marul lui Wilhelm
Tell, al Albei ca Zapada, al lui Newton etc. Este fructul cel mai consumat in
Statele Unite, Germania, Franta, dar si in Anglia, de unde se pare ca si vine
proverbul "An apple a day keeps the doctor away" ("Un mar pe zi te tine departe
de doctor"). "Mai ales daca ochesti bine", adauga englezii cu binecunoscutul lor
umor.
Dar marul nu a devenit legendar fara motiv. Primul sau avantaj este ca poate fi
consumat proaspat in tot timpul anului. Exista peste 6000 de varietati de mere,
recoltate in diferite perioade ale anului. Dar toate au aceleasi virtuti. In primul
rand, au o mare putere antioxidanta, ce ajuta impotriva maladiilor precum
cancerul, Alzheimer, Parkinson etc. De asemeni, oxideaza si colesterolul, care are
tendinta sa se depuna pe vasele de sange.

Epilog optimist

In concluzie, tineretea eterna nu este un simplu mit. Anumite popoare, precum

abhazii, se bucura de o sanatate extraordinara, parand sa fie imunizate impotriva
maladiilor cronice, atat de frecvente in occident. Iar secretul lor nu este deloc
complicat: longevitatea si vitalitatea lor incredibile se datoreaza obiceiurilor
alimentare, compuse din feluri simple, curate si ecologice.
Henri Coandă, românul care a făcut o mulţime de descoperiri (Gustave Eiffel
spunea despre el că „s-a născut cu 50 de ani mai devreme”), autorul a peste
2600 de brevete, multe din ele şi azi secrete de stat, a fost fascinat de apă,
de fulgii de zăpadă şi de oamenii care trăiesc mult. Astfel că el şi-a dat
demisia din viaţa militară - era ofiţer activ în Regimentul 2 de artilerie -
pentru a vizita şi cerceta acele zone de pe glob unde oamenii depăşeau
frecvent 100 de ani.
 Misterul longevităţii acestora a fost descifrat încă de atunci de Henri Coandă - apa pu-
ră structurată -, dar abia prietenul şi colaboratorul lui mai tânăr, Patrick Flanagan, a
reuşit să creeze o soluţie şi nişte pulberi, cu microclusteri, revoluţionare care să confere
apei de oriunde din lume aceleaşi proprietăţi misterioase magice. Patrick Flanagan
primeşte de la el studiile de peste 60 de ani cu rugămintea de a le continua pentru
obţinerea „fântânei vieţii”. Flanagan împreună cu soţia sa, Gael, descoperă că particulele
de SiO2 de 2000 de ori mai mici decât hematia umană structurează hexagonal apa pu-
rificată.

„Valea sfântă”

Aşadar, cel mai celebru loc unde oamenii depăşesc frecvent suta de ani este valea Vil-
cabamba, din Ecuador. Vilcabamba – un sat situat la 50 de km de graniţa cu Peru, a îm-
prumutat numele văii în care se află de la „huilcamba” care în limba indienilor quechua
se traduce „valea sfântă” sau „valea magică”. „Magia” acestei văi este dată de vârsta
înaintată a locuitorilor care trăiesc în condiţii aproape primitive şi extrem de modest. În
1973, în National Geographic, doctorul Alexander Leaf de la Universitatea Harward
publică fotografia lui Miguel Carpio în vârstă de 123 de ani(!) descris ca un personaj
care „aleargă toată ziua după femei”. „Dă mai mulţi ani vieţii şi mai multă viaţă anilor”
scrie pe un panou de lemn la intrarea în satul Vilcabamba, iar locuitorilor le face plăcere
să povestească turiştilor curioşi despre Jose Berru care a trăit 140 de ani. Un bărbat de
120 de ani se plânge ghiduş acestora că „ar fi bine să mai am şi eu 110 ani că atunci
mai puteam să fac sex!”

Care este secretul?

Din 1970 însă, vizitele turiştilor în această regiune au fost drastic reduse şi permise
doar în scopuri ştiinţifice. În 1975, erau „inventariaţi” aici 88 de oameni care aveau mai
mult de 100 de ani (dintr-o populaţie de 700 de persoane) adică mai mult de 10%!
Studiile din 1982 arată că aceşti oameni nu cunosc Parkinsonul, demenţa Altzhaimer,
scleroza în plăci, osteoporoza, cancerul, bolile de inimă – infarctul – , şi îşi păstrează
intacte până la moarte facultăţile mintale. Colesterolul acestora este cu 50% mai mic
decât al altor populaţii umane. Doctorul Vela Chiriboga scrie în 1989, descriind un lo-
cuitor, Gabriel Arzo, de 130 de ani, că „în rândul acestor oameni nu există nicio formă
severă de arterioscleroză, fapt ce le permite să ducă o viaţă normală până la vârste
înaintate”. El este mirat de voiciunea, energia, starea bună de sănătate, dar şi de
ridicatul simţ al umorului pe care îl au locuitorii din Vilcabamba. Secretul acestor oameni
este apa aproape pură – extrem de săracă în minerale –, dar şi alimentaţia. Ei nu
folosesc niciodată îngrăşăminte sau pesticide în agricutură şi mănâncă foarte rar (în
mod excepţional) carne sau peşte. În loc de pâine mănâncă un „piure” din boabe de
grâu, măcinate integral, şi o supă tradiţională din banane verzi şi fasole („repe”).

Ce mănâncă aceşti oameni?

Ei consumă în egală măsură fructe şi legume proaspete– varză, dovleac, castravete,

ardei verde, roşii, cartofi. Fructele cele mai consumate sunt zmeura, dudele (iagudele)-
singurele fructe care conţin şi vitamina E, coacăzele negre, afinele roşii de pădure,
merele, citricele şi căpşunile. Acestea sunt şi cele mai bogate în substanţe antioxidante
după ORAC – (Oxygen Radical Absorbance Capacity). Cel mai puternic antioxidant din
natură care ne protejează de radicalii liberi este vitamina C, iar coacăzele au un conţinut
foarte mare de vitamina C (microclusterii creaţi de Patrick Flanagan sunt însă de 1000
de ori mai eficienţi decât vitamina C, fiind consideraţi una din descoperirile revoluţionare
ale omenirii, decernându-se chiar Premiul Nobel cercetătorilor). Din nefericire,
vitamina C fiind solubilă în apă, ea trebuie reînnoită zilnic în organism, aşa că mereu
trebuie să consumăm fructe şi legume proaspete. Lactatele sunt consumate foarte rar
de către aceşti oameni (doar bucăţele de brânză stropite cu suc de portocale şi folosite
la supă). Dulciurile rafinate sunt inexistente, iar zahărul obţinut din trestie nu este
rafinat niciodată. Izvorul tinereţii şi vitalităţii lor nemaiîntâlnite sau „fântâna tinereţii”
cum a numit-o Henri Coandă - cel mai important factor al longevităţii lor excepţionale
este însă, - aşa cum s-a demonstrat -, apa aproape pură pe care aceşti oameni o beau.
În numărul viitor, despre o altă zonă unde trăiesc oamenii centenari – ţinutul Hunza. (Va
urma)

Valea Hunza este situată la graniţa cu China, în nordul Pakistanului. Accesul

spre această zonă se face pe cea mai înaltă şosea din lume, care traversează
munţii Karakorum (înainte de construcţia ei, accesul se făcea doar pe jos prin
aceleaşi locuri prin care trecea renumitul Drum al Mătăsii).

Situată la o altitudine de 2500 de metri, Valea Hunza este un ţinut legendar, cu o fru-
museţe magnifică. Munţii Rakaposhi – 7788 de metri înălţime sunt cei mai înalţi munţi
din Pakistan şi domină peisajul. Prima curiozitate a acestor locuitori este aspectul
oamenilor - ei sunt blonzi şi au ochii albaştri (spre deosebire de pakistanezi, chinezi şi
mongoli care au trăsături diferite) şi se spune că sunt descendenţi ai soldaţilor lui
Alexandru cel Mare.

Oameni sănătoşi

La fel ca Henri Coandă, scoţianul Robert Mac Carrison a fost impresionat puternic de
longevitatea acestor locuitori. În 1960, cardiologii americani Toumey şi White au
publicat un studiu efectuat asupra acestor locuitori, în „Heart Journal”- o prestigioasă
revistă medicală din SUA. Subiecţii cercetaţi aveau între 90 şi 110 ani şi „nici unul nu
suferea de hipertensiune arterială sau alte boli cardiovasculare. Nivelul de colesterol era
chiar mai mic decât în mod obişnuit”. Doctorul Allen Banik – oftalmolog –, aproximativ
în aceeaşi perioadă, scrie într-o carte („Pământul Hunza”) că: „Am examinat ochii celor
mai în vârstă localnici şi i-am găsit perfecţi”. Iar un canadian, John Tobe, descrie mersul
acestor localnici: „Mersul lor este suplu, graţios, vioi, îşi ţin spatele perfect drept, capul
sus şi păstrează această alură indiferent de loc. Nu îi vezi să simtă nevoia de a lua
pauze, moleşiţi sau frânţi de oboseală”. Aceste caracteristici au fost cele care i-au
impresionat cel mai mult pe cercetători, alături, bineînţeles, de longevitatea lor extraor-
dinară.

Gătirea alimentelor, prin înnăbuşire

Renee Taylor şi Carl Classic au studiat timp de 20 de ani (între 1970 şi 1990) alimen-
taţia acestor locuitori şi au concluzionat că secretul longevităţii lor este alimentaţia
perfect echilibrată. Alimentele lor sunt însă sărace în calorii. Pâinea lor („chapatti”)
nedospită este făcută din făină integrală, proaspăt măcinată din grâu, dar şi din orz sau
hrişcă, sare grunjoasă şi bineinţeles multă, multă apă. Mai consumă leguminoase fierte
(linte, năut, fasole uscată), legume proaspete fără îngrăşăminte şi pesticide (cartofi,
spanac, salată verde, bostan, dovleac de toamnă, ridichi şi napi). Când sunt gătite,
alimentele sunt înnăbuşite (nu fierte în apă pentru că apa extrage prin dizolvare toate
enzimele şi vitaminele hidrosolubile) şi la care se adaugă doar un strop de ulei de
sâmburi de caise. Cele mai consumate fructe sunt caisele. Ei mănâncă câte un castron
de caise la fiecare masă, zilnic. Vara sunt consumate proaspete, iar iarna uscate. Alături
de caise, hunzaşii mai consumă în special prune şi mure, dar şi alte fructe (ei consumă
fructele cu tot cu coajă pentru că, acum se ştie, concentraţia în minerale, enzime, fibre
sau piolifenoli este de cinci ori mai mare în această zonă decât în restul fructului).

Apa de consum provine de la gheţari

Aceşti oameni sunt vegetarieni (ei consumă peşte sau carne doar cu totul excepţio-
nal). Cresc oi şi vaci de la care obţin lapte (din care prepară brânză şi unt pe care le
consumă cu „chapatti”, dar nu mai mult de trei ori pe săptămână). Ei nu prepară termic
alimentele decât la temperaturi mici, prin înnăbuşire, în vase de lut, astfel că vitaminele
şi enzimele rămân intacte (ei cred că vasele de metal sau inox „omoară” hrana).
Desertul lor este mierea de albine pe care o consumă însă cu moderaţie (consumă în
special miere de „mană” – provenită din seva teiului şi bradului şi care conţine de trei
ori mai multe minerale şi vitamine decât mierea din nectar de flori). Apa lor este prove-
nită de la gheţarii vecini, prin topire. Este extrem de săracă în minerale (gheaţa provine
din vapori condensaţi şi căzuţi sub formă de fulgi de zăpadă, deci apă pură – nu
minerală şi pentru că s-a format acum milioane de ani este complet nepoluată chimic) şi
structurată hexagonal de microparticulele de dioxid de siliciu (nisip extrem de fin produs
de frecarea gheaţarului).

Importanţa cutumelor

Henri Coandă a fost printre primii care au intuit că apa este secretul vieţii sănătoase şi
extrem de lungi a hunzaşilor, comparativ cu durata mică de viaţă a oamenilor „civilizaţi”
şi care beau o apă poluată sau tratată chimic. Alimentaţia lor este perfect bio, adică ne-
poluată, neprelucrată industrial şi obţinută doar de pe pământul lor. Este un păcat foarte
mare (considerat crimă) poluarea pământului sau importul alimentelor din alte ţinuturi
îndepărtate. Aceste cutume au avut ca rezultat imunitatea acestor locuitori la
majoritatea bolilor de care suferă populaţiile „civilizate”, dar şi o longevitate de invidiat.
În numărul viitor, despre longevitatea extraordinară a abhazilor.
Una din legendele abhaze spune că atunci când Dumnezeu a împărţit
pământul şi a creat ţările, ei fiind ocupaţi cu primirea unor musafiri, au
întârziat la „împărţeală” şi drept urmare au primit ce a mai rămas, adică nişte
stânci pe care nu poţi cultiva plante, dar de o frumuseţe rară. Abhazia este o
republică declarată autonomă şi independentă în Georgia şi este situată între
ţărmul Mării Negre şi Munţii Caucaz. La ultimul recensământ, în 1989, erau
circa 500000 de suflete din care doar 17% abhazi, iar în 2005, ca urmare a
conflictelor armate şi a expulzărilor repetate, au mai rămas circa 200000 de
oameni pe acest teritoriu recunoscut ca fiind independent doar de Rusia, în
26 august 2008, şi de Nicaragua.

Cea mai multă cerneală însă a curs nu din cauza conflictelor din aceste teritorii, ci
datorită longevităţii extreme a locuitorilor. Conform mai multor studii medicale, popula-
ţia aceasta nu numai că trăieşte foarte mult, dar „nu suferă de boli cronice” (cf. Alexan-
der Leaf – Youth in Old Age). Acesta povesteşte că întrebând un grup de centenari care
este secretul longevităţii lor, unul din ei, în vârstă de 117 ani, i-a răspuns: „Nu am
duşmani, nu citesc cărţi şi nu-mi fac griji. Voi trăiţi puţin pentru că citiţi prea multe
cărţi”, i-a mai spus râzând, iar o bătrânică de 109 ani l-a completat: „Voi nu trăiţi mult
pentru că aveţi prea multe griji şi nu faceţi ce vă place”. Markhti Targil, în vârstă de 104
ani, i-a povestit că el locuieşte în Duripshi şi în fiecare dimineaţă coboară dealul pentru
a face o baie rece în apa care iese din munte. El mai spunea că dacă poate face asta
zilnic înseamnă că „e prea sănătos ca să moară”. Sula Benet, celebra antropoloagă,
relatează despre întâlnirea pe care a avut-o cu un grup de abhazi (Abkhazians: The
Long-living People of the Caucasus) în satul Tanush şi unde a ridicat paharul rostind
următorul toast în cinstea gazdei: „Să trăiţi cât Moise!” Abhazul, creştin ortodox, s-a
simţit profund jignit deoarece Moise a trăit 120 de ani, iar el avea deja 119!...

Alimentul de bază

Această populaţie nu suferă de cancer sau de afecţiuni mintale, nu suferă de artrită,

osteoporoză, ateroscleroză sau diabet. 81% din abhazi depăşesc relativ uşor 90 de ani,
iar auzul şi vederea sunt foarte bune (neafectate de vârsta înaintată). Abhazii respectă
foarte mult bătrânii, iar părul alb este venerat. Secretul longevităţii lor stă în
alimentaţie, după cum a concluzionat majoritatea cercetătorilor. Meniul lor este sărac în
calorii, iar cea mai importantă masă din cele trei este prânzul. Alimentul de bază este
„abista”, o pâine fără sare, făcută din făină integrală de porumb. Aceasta este înmuiată
într-un sos condimentat, aromat cu mirodenii („ajika”) şi sare grunjoasă (sarea pe care
o folosim noi este rafinată – redusă doar la clorură de sodiu, căreia i se adaugă antia-
glomerante de tipul aluminosilicat de sodiu sau silicat aluminocalcic – substanţe
responsabile pentru apariţia anemiilor, a bolilor neurodegenerative sau a bolii
Altzhaimer).

Singurul îndulcitor este mierea

 Sarea lor grunjoasă conţine potasiu, care „temperează” creşterea tensiunii arteriale
produse de clorura de sodiu. De aceea, paradoxal, bucătăria abhază este considerată
săracă în sare, folosindu-se pentru condimentare mai ales mirodenii sau ierburi
aromatice aşa cum fac toate populaţiile longevive. La masa de seară sau dimineaţa se
mănâncă legume uscate (fasole sau varză fiartă la foc mic câteva ore) ceapă şi usturoi.
Fructele sunt prezente la toate mesele, în special merele şi strugurii. Este cu desăvârşire
interzisă folosirea pesticidelor şi a îngrăşămintelor. Sunt vegetarieni, consumând peşte
sau carne doar excepţional. Carnea este de oaie şi se consumă preparată la foc mic sub
formă de tocăniţă sau marinată, în oţet sau vin roşu. Nu au niciodată desert, iar masa
lor se termină cu un fruct. Singurul îndulcitor este mierea pe care o consumă cu
moderaţie. Această alimentaţie bazată în principal pe leguminoase sau „carnea
săracului” împreună cu apa foarte săracă în minerale şi oligoelemente le asigură acesto-
ra nu doar o viaţă lungă lipsită de bolile invalidante extrem de numeroase în rândul po-
pulaţiilor aşa-zis „civilizate”, dar şi o mare putere de muncă şi energie. Pe lângă faptul
că sunt sărace în calorii şi în grăsimi saturate, acestea conţin multe fibre care scad sem-
nificativ riscul de a contracta boli cardiovasculare (cauza numărul unu de mortalitate în
rândul occidentalilor). Această apă săracă în minerale solubilizează (dizolvă) cel puţin
jumătate din fibrele conţinute în legumele, dar mai ales fructele consumate de abhazi,
transformându-se într-un gel numit pectină care captează o mare parte a colesterolului
şi pe care îl elimină deoarece ele nu sunt digerate de organism. (Va urma)

Orasele unde oamenii traiesc cel mai mult

Cercetatorii cauta sa afle ce legatura exista intre cele trei comunitati indepartate de pe
glob unde sunt cei mai multi centenari Dorinta de a trai mai mult este unul din cele mai
vechi visuri ale umanitatii.
In trei comunitati izolate de pe glob, s-ar putea crede ca oamenii au reusit sa dezlege
secretele longevitatii. Expertii cauta sa le descopere si ei, pentru a le impartasi tuturor.

Acum, oamenii de stiinta incearca sa stabileasca o legatura intre insula japoneza

Okinawa, micul orasel Ovodda din muntii Sardiniei si orasul californian Loma Linda sau,
mai bine zis, cauta sa afle daca au caracteristici comune care favorizeaza longevitatea,
potrivit BBC.

La varsta cand, in general, in lume, oamenii devin vulnerabili in fata mortii a�� 77 de
ani pentru barbati si 81 de ani pentru femei a��, locuitorii din Okinawa, Ovodda si
Loma Linda mai au in fata ani buni de viata sanatoasa. Insula Okinawa are o populatie
de un milion de persoane, din care 900 sunt centenare.

Speranta medie de viata in Okinawa este de patru ori mai mare decat speranta medie
din tarile dezvoltate, cum ar fi Marea Britanie sau SUA. Şi mai remarcabil este recordul
detinut de locuitorii din Ovodda, care este singurul loc din lume unde la fel de multi
barbati si femei ating varsta de 100 de ani, spre deosebire de tendinta globala potrivit
careia femeile au cele mai mari sane de a deveni centenare.
Longevitatea japonezilor, un mister

In urma cercetarilor efectuate in zonele in care oamenii traiesc mai mult, expertii au
ajuns la concluzia unanima ca alimentatia sanatoasa, cat mai variata, si gandirea
pozitiva contribuie la cresterea sperantei de viata.

Asteptand inca sa descopere toate secretele centenarilor, specialistii au mai dedus ca

ereditatea, viata din familie si relatiile sociale sunt factori de care depinde viata lunga.
Totodata, s-a observat ca, in majoritatea cazurilor, persoanele active se bucura de o
viata mai lunga.

Longevitatea japonezilor - care se afla pe locul doi, in lume, pe lista tarilor cu cea mai
mare speranta medie de viata, atat la barbati, cat si la femei - ramane insa un mister
pentru cercetatori, avand in vedere ca in Ţara Soarelui Rasare poluarea si stresul ating
cote foarte ridicate. Cazul Okinawa, unde exista 900 de centenari, este de-a dreptul
incredibil. Pe langa faptul ca sunt centenari, batranii din aceasta insula nipona sunt
activi si sanatosi pe parcursul a 97% din viata lor.

Obiceiuri, alimentatie, credinta

Pentru fiecare zona favorabila longevitatii exista explicatii diferite privitoare la

mentinerea sanatatii

"Elixir genetic", in Ovodda

Spre deosebire de niponii din Okinawa, locuitorii din Ovodda nu tin socoteala de calorii.
Din meniul lor nu lipseste carnea, in timp ce tofu si soia lipsesc cu desavarsire. In acest
orasel de 1.700 de locuitori din Sardinia, multi oameni, atat barbati, cat si femei, ating
varsta de 100 de ani.

Beneficiile dietei lor mediteraneene sunt cunoscute, dar nu trebuie uitat ca, in
majoritate, oamenii din regiune au un regim alimentar similar. Profesorul Luca Deiana a
facut cercetari asupra fiecarui centenar din Ovodda si a ajuns la concluzii
surprinzatoare. De sute de ani, familiile din aceasta localitate au trait intr-o relativa
izolare fata de restul lumii. Casatoriile s-au facut numai intre familiile din comunitate,
astfel incat locuitorii de astazi au aceiasi "stramosi".

Traditia "hara hachi bu", in Okinawa

Cercetatorii afirma ca locuitorii din Okinawa imbatranesc mai incet decat oamenii din
oricare alt loc de pe planeta. "Calendarul poate spune ca au 70 de ani, insa corpul are
caracteristicile unui organism de 50 de ani", subliniaza Bradley Willcox, un expert care a
facut investigatii riguroase asupra extraordinarului fenomen.

Cercetatorul a constatat ca oamenii din aceasta insula mananca mai mult tofu si
produse de soia decat toti pamantenii. Dieta lor este de asemenea bogata in fructe si
legume. Cea mai importanta traditie culturala a locuitorilor din Okinawa este "hara hachi
bu", adica, in traducere libera, sa nu mananci niciodata pana la saturatie. Centenarii
niponi nu depasesc un consum de circa 1.200 calorii pe zi.

Fara tutun si alcool in Loma Linda

In schimb, longevitatea locuitorilor din Loma Linda, California, nu are nimic comun cu
genele. Cercetatorii cred ca longevitatea lor are legatura cu credinta. Un numar mare
din locuitorii orasului sunt adventisti, o religie ai carei membri traiesc a�� in general
a�� cu 5-10 ani mai mult decat ceilalti cetateni din comunitatile lor.

O explicatie a longevitatii acestora ar putea fi faptul ca nu beau, nu fumeaza si se

limiteaza la un regim vegetarian recomandat de biserica. Medicul Gary Fraser, care face
cercetari asupra locuitorilor din Loma Linda, crede ca viata spirituala ar putea avea
impact asupra longevitatii. "Deocamdata nu stim sigur acest lucru, dar cunoastem deja
un lucru interesant, oamenii care merg regulat la biserica - orice credinta ar avea -
traiesc mai mult."

In Romania, speranta de viata este in scadere In Romania, femeile traiesc cu

sapte ani mai

Ultimul studiu despre populatie, realizat de Fondul ONU pentru Populatie, arata ca
Romania se confrunta in prezent cu o serie de schimbari demografice, care vor continua
in urmatoarele decenii. Romania are o rata medie de mortalitate si de crestere a
sperantei de viata. Peste jumatate de secol, pensionarii vor predomina in tabloul
demografic si vor fi putini adulti si copii.

Specialistii in demografie arata ca, in Romania, populatia va imbatrani foarte mult pana
in 2050. Populatia de 60 de ani va ajunge la aproape 5 milioane in anul 2025 si la 6,5
milioane la mijlocul secolului. Astfel, ponderea populatiei de peste 60 de ani se va
dubla, ajungand la un procent de 40%.

Daca in 1960 populatia varstnica era de aproape 2 milioane, in 2005 aceasta a ajuns la
4,2 milioane de oameni. Statisticile arata ca, din 100 de persoane adulte, 85 vor fi in
varsta. Specialistii in demografie arata ca viteza de imbatranire este mai ridicata la
femei. Decalajul dintre gradul de imbatranire dintre barbati si femei s-a accentuat mai
ales dupa 1989.

Mortalitatea este mai scazuta la populatia feminina, iar speranta de viata la nastere e cu
sapte ani mai ridicata decat la barbati. In acelasi timp, odata cu imbatranirea populatiei,
raportul de dependenta dintre persoanele tinere si varstnice si cele tinere va ajunge la
1,1. Populatia cu varsta cuprinsa intre 3 si 23 de ani va ajunge in 2025 la 4,2 milioane
de oameni, fata de 5,7 milioane cat este acum

Secretele longevităţii la centenarii din Okinawa

Geriatrul japonez Makoto Suzuki investighează de aproximativ 30 de ani vitalitatea
extraordinară a unor centenari din Okinawa (sudul arhipelagului nipon), dezvăluind
''secretele longevităţii'' acestora într-o serie de lucrări, scrise împreună cu doi confraţi
canadieni, gemenii Bradley J. şi Craig Willcox, relatează luni AFP. După cum explică în
mod plastic Craig Willcox, antropolog medical la Universitatea din Okinawa, secretele
longevităţii acestor centenari au la bază patru factori, asemenea celor patru picioare
necesare unui scaun pentru ca acesta să fie în echilibru perfect, respectiv, regimul
alimentar, exerciţiul fizic, echilibrul psihologic şi filozofic şi un sistem de sănătate bun,
aflate într-o combinaţie reuşită.
Elementul determinant este considerat regimul alimentar existent în Okinawa, foarte
bogat în grâu, proteine vegetale, legume şi fructe, cu un conţinut redus de sare, care
are drept efect creşterea presiunii sanguine şi diminuarea riscului de infarct. Agricultori
prin tradiţie, centenarii din această insulă subtropicală a Japoniei păstrează practica
unor exerciţii fizice în aer liber, favorizate de clima blândă.
Specialiştii care au studiat aceste lucruri au ajuns la concluzia că locuitorii din Okinawa
prezintă un risc cu 80% mai mic de a dezvolta o maladie cardiovasculară decât
occidentalii sau un cancer de origine hormonală (de sân sau de prostată). În afară de
aceasta, bătrânii din Okinawa ''reduc în mod natural raţia lor calorică, menţinând
totodată un aport nutriţional '' de calitate, după cum afirmă dl. Willcox.
''Dacă mâncaţi un pic mai puţin decât simţiţi nevoia, metabolismul dumneavoastră se
adaptează şi devine în mod natural mai eficace, ceea ce sporeşte speranţa de viaţă'',
precizează acelaşi antropolog.
Autorii cercetării s-au aplecat, în plus, şi asupra stării mentale a subiecţilor lor, înzestraţi
adesea cu personalităţi puternice şi care sunt foarte ataşaţi valorilor ancestrale,
constatând că aceştia au o capacitate naturală de ''rezistenţă la stres'', după ce au
supravieţuit sângeroasei bătălii de pe Okinawa din primăvara anului 1945, care a făcut
230.000 de morţi din rândul japonezilor, jumătate fiind civili. ''A fost o experienţă
teribilă. Cei care au supravieţuit au fost nu numai nişte persoane norocoase, ci şi mai
rezistente din punct de vedere psihologic şi fizic '', subliniază C. Willcox.
În opinia sa, ei au ştiut cum să abordeze pierderea unor persoane apropiate, fapt ce
reprezintă ''una din cheile să îmbătrâneşti frumos''.
Şi geriatrul Suzuki remarcă faptul că ''aceşti centenari au un caracter foarte optimist şi
nu se întorc niciodată asupra trecutului lor''. Nu în cele din urmă, existenţa unei vieţi
sociale foarte dezvoltate în localităţile lor îi ajută să scape de starea de singurătate. ''La
Okinawa, bătrânii sunt îndrăgiţi. Se spune că ei aduc fericire '', adaugă acelaşi
cercetător nipon.

Secretele longevitatii cu ajutorul plantelor

Descoperirile biologiei moleculare ne permit să cunoaştem mecanismele îmbătrânirii şi

să tragem concluzia că, într-o zi, omul va avea parte de o viaţă mai lungă şi mai
productivă. După diverse studii, într-un viitor apropiat, ar trebui să trăim cel puţin până
la o sută de ani.
Savanţii sunt de acord că, în teorie, descoperirile biologiei ne furnizează mijloacele de
încetinire a procesului de îmbătrânire sau chiar de întrerupere a acestuia. De aici,
rezultă consecinţe uimitoare.

Un specialist american în biochimie prevede torturi de aniversare împodobite în 200 de

lumânări. La un congres al Academiei Mexicane de Chirurgie, dr. Manuel Mateos
Fournier a declarat că, datorită progreselor medicinei, nu există nici un motiv să credem
că fiinţele umane nu ar putea trăi, eventual, până la 200 de ani. El a anunţat că
produsele chimice care încetinesc procesul de îmbătrânire sunt pe cale de a lua un
avânt tot mai mare şi că „ipoteza unei vieţi foarte lungi, în deplina posesiune a tuturor
facultăţilor, este de luat în consideraţie, într-un viitor apropiat.”

Dar şi până atunci, un mare număr de oameni şi-au prelungit deja viaţa, prin propriile
lor metode, trecând cu mult peste tradiţionala vârstă de 70 de ani. Un recensământ a
arătat că 13.000 de americani depăşesc vârsta minunată de 100 de ani. (Acelaşi
procent în Franţa: 3.315 centenari, în 1982). Multe alte ţări au proprii lor centenari
robuşti.

MODUL DE VIAŢĂ AL CENTENARILOR

S-au făcut diverse anchete privind obiceiurile persoanelor trecute de 100 de ani.
Trăsăturile comune majorităţii acestora sunt următoarele: odihnă adecvată – culcatul şi
sculatul devreme, plus un somn scurt după-amiaza, lipsa încordării, a angoasei şi a
grijilor; mişcare în fiecare zi – în special mers pe jos; program regulat în fiecare zi;
moderaţie în toate; temperament destul de calm, dar energic.

Majoritatea nu bea alcool şi nu fumează. Cei mai mulţi dintre ei stau în propria lor casă,
păstrându-şi independenţa. Cei ai căror părinţi au ajuns la vârste foarte înaintate, nu
sunt mai numeroşi decât ceilalţi. (Un studiu făcut asupra unui număr de 17.181 de ruşi,
în vârstă de peste 80 de ani, arată că bunicii lor nu au trăit nici mai mult şi nici mai
puţin decât restul populaţiei.) Obezitatea, cu consecinţele ei fatale, este absentă în
rândurile lor. În general, nu mănâncă mese copioase ci , mai degrabă, mese mici, dar
mai dese. Majoritatea insistă asupra necesităţii de a rămâne activi, atât din punct de
vedere fizic, cât şi spiritual: sunt interesaţi de multe lucruri. Se remarcă, de asemenea,
că ei cred în muncă şi sunt activi, având o ocupaţie remunerată, lucrând acasă sau
făcând voluntariat. Părerea lor este că lipsa de acitivitate, pe motivul vârstei prea
înaintate, este mortală.

Pe lângă aceste puncte comune, numeroşi bătrâni menţionează şi factori personali

foarte diverşi, pe care ei îi pun în legătură cu propria longevitate. Cazurile în care sunt
citate plantele ne-au reţinut atenţia.

PLANTELE: SĂNĂTATE ŞI LONGEVITATE

Boala este una dintre principalele cauze ale îmbătrânirii premature şi ale scurtării vieţii.
Li s-a cerut unor medici celebri să indice, pe o listă de 90 de boli, procentul de decese
care ar fi putut fi evitate. Răspunsurile lor arată că, luând nişte măsuri de prevenire
adecvate, viaţa ar fi putut fi prelungită, în medie, cu peste 12 ani!

Bolile sistemului circulator şi ale rinichilor, datorate, în general, arterosclerozei –

supranumită „adevăratul ucigaş” – stau la originea numărului maxim de decese după
vârsta de 40 de ani. Între 70 şi 80 de ani, arteroscleroza este responsabilă pentru două
treimi din totalul deceselor.

De aceea, eforturile noastre pentru a ne prelungi durata trecerii pe acest pământ

trebuie să fie orientate către prevenirea bolilor, în special a celor ce afectează sistemul
circulator. Odată ce am devenit conştienţi de acest lucru, să vedem care sunt cazurile în
care nişte plante deosebite au fost citate ca factori suplimentari de longevitate.

Veţi observa că, în unele cazuri, planta menţionată se dovedeşte a fi nu numai un

important factor de prevenire, şi uneori chiar de vindecare, dar are şi o reputaţie foarte
bine stabilită în ceea ce priveşte eficacitatea sa asupra „vitregiei anilor”. Credinţe
similare despre cutare sau cutare plantă se întâlnesc în toate părţile lumii, la popoare
care nu au nici un fel de legătură între ele. Pare improbabil ca aceste credinţe să fi
supravieţuit, generaţie după generaţie, fără să se fi bazat pe anumite fapte. Este foarte
posibil, ca unele plante să conţină elemente care favorizează longevitatea, pe care
ştiinţa să nu le fi descoperit încă.

USTUROIUL ŞI LONGEVITATEA

Acum câţiva ani, stră-străbunică, în vârstă de 104 ani, a venit în vizită la o fostă vecină,
în sudul Mahattan-ului. Conform comunicatelor de presă, bătrâna a călătorit singură de
la casa nepoatei sale, care locuia la o distanţă de 115 km.

Dar ajunsă printre milioanele de persoane ale marelui oraş, a constatat că escrocii nu
au nici un respect pentru vârsta înaintată. Prin urmare, s-a prezentat la comisariatul de
poliţie, ca să declare că i s-a furat geanta, în care avea 20 de dolari şi biletul de
întoarcere.

Poliţia a însoţit-o până la un centru social, care a luat legătura cu nepoata ei; aceasta a
sosit imediat, ca s-o conducă pe Mama-Mare acasă.

Înainte de plecare, bătrâna doamnă a hotărât să le facă un bine prietenilor ei de la

poliţie şi le-a spus secretul longevităţii sale. I-a sfătuit să ia, de două ori pe zi, o
linguriţă de usturoi zdrobit, cu puţină votcă. „Usturoiul face să scadă tensiunea arterială,
a spus ea, iar votca face sângele să circule”.

Faima usturoiului

Usturoiul a avut întotdeauna faima că vindecă bolile şi prelungeşte viaţa. Acest remediu,
vechi de când lumea, era prescris de preoţii-medici din Egiptul de acum 5,000 de ani,
iar folosirea lui este menţionată în textele chinezeşti, greceşti, romane şi babiloniene.
De-a lungul istoriei medicinei populare, usturoiul este citat de nenumărate ori pentru o
nesfârşită varietate de boli. Dar ştiinţa a început de-abia în secolul XX să se intereseze
de usturoi ca de un posibil agent terapeutic.

Un bio-energetician laudă usturoiul

Profesorul G. Tallarico a scris acum câtăva vreme: „Lakhovsky (un bioenergetician)

relatează minuni în legătură cu usturoiul şi cu ceapa, datorită elementelor şi esenţelor
pe care le conţin acestea. El spune că în unele păduri siberiene creşte o specie de
usturoi sălbatic, pe care localnicii îl numesc „ceremissa”. În fiecare toamnă, bătrânii,
paraliticii, bolnavii de toate felurile merg în pelerinaj, rămânând acolo mai multe zile sau
chiar săptămâni, ca să mănânce acest usturoi sălbatic. După aceea, pleacă amelioraţi,
regeneraţi şi vindecaţi. Se spune că, în Rusia şi Polonia, unele grupuri de evrei foarte
săraci şi foarte credincioşi îşi întrerup din când în când rugăciunile şi postul mâncând
pâine şi usturoi. Cancerul este necunoscut în rândurile lor, iar speranţa lor de viaţă
depăşeşte suta de ani.”

Un medic ridică în slavă meritele usturoiului

Doctoriţa Kristine Nolfi menţionează că, în Iugoslavia şi în Bulgaria, usturoiul este

folosit – practic – în fiecare zi, în familiile mijlocii. Ea subliniază că, în aceste ţări,
centenarii sunt foarte numeroşi şi muncesc cât e ziua de lungă.

Dr. Nolfi citează numeroasele virtuţi ale usturoiului : „Este un fortifiant şi un laxativ; face
să scadă tensiunea arterială, dezinfectează bolul alimentar al celor care au un procent
insuficient de acid clorhidric în sucul gastric, ucide bacteriile din intestinul gros şi
neutralizează toxinele din organsim.”

Faima abhazienilor din Caucaz

Se vorbeşte deseori despre abhazieni, o populaţie caucaziană deosebit de rezistentă. Un

cercetător a constatat că, într-un grup de abhazieni trecuţi de 90 de ani, 40 % din
bărbaţi şi 30% din femei vedeau destul de bine, pentru ca să bage aţa în ac, fără să
aibă nevoie de ochelari. Într-un alt caz, medicii au obţinut spermă de la un bărbat de
119 ani!

În lucrările care se referă la modul de viaţă al acestor populaţii, se evidenţiază faptul că

ele practică o medicină foarte elaborată, bazată pe plante, şi că, printre alimentele lor
obişnuite figurează „mari cantităţi de usturoi, aflate mereu la îndemână”.

Proprietăţile antibacteriene ale usturoiului

Unul dintre ingredientele care sunt răspunzătoare de puterea anti-infecţioasă a

usturoiului este allinina. Dr. Wallace E. Harrel a observat că allinina inhibă creşterea unui
mare număr de germeni gram-pozitivi şi gram-negativi. Şi alţi savanţi recunosc puterea
antibacteriană a usturoiului.

Acţiunea antitumorală a usturoiului

La Universitatea din Kyoto (Japonia), studii aprofundate au arătat că, atunci când
celulele tumorale sunt tratate cu extract de usturoi şi , apoi, sunt injectate la şoareci,
animalele dezvoltă o puternică imunitate faţă de acelaşi tip de celule tumorale. Doctorii
Natata şi Fugiwara au constatat că numai extractul de usturoi crud genera această
imunitate;când usturoiul este fiert, el nu mai protejează şoarecii, care mor după 2-4
săptămâni de la injecţie. În schimb, în cursul unei perioade de observaţie de 10
săptămâni, nici unul dintre şoarecii injectaţi cu celule tratate cu usturoi crud nu a murit.

Efectul usturoiul asupra cancerului la şoareci a fost relatat într-un jurnal ştiinţific, în care
F. Kroning afirmă că „există o inhibare totală, datorită usturoiului crud, a tumorilor
mamare la şoarecii C3H.”

Protecţie faţă de tot felul de boli

Un medic german, dr. Madaus, a arătat că usturoiul neutralizează intoxicaţia cu nicotină.

Alţi cercetători au constatat că micul căţel de usturoi este deosebit de eficace în

prevenirea tuberculozei, a penumoniei, a difteriei şi a tifosului; că este binefăcător în
toate infecţiile respiratorii, în special pentru tusea seacă, guturai, astm şi bronşită; că
ameliorează dispepsia, colicile, flatulenţa(gazele) şi că este un excelent tonic al nervilor.
În afară de aceasta, usturoiul omoară anumiţi viermi şi este un bun remediu în unele
cazuri de dizenterie şi de diaree. El combate iritaţia şi poate fi folosit cu succes la
comprese, în pleurezie, tuberculoza laringelui, nevralgii intercostale şi pneumonie

Secretul longevitatii: vinul rosu

In batalia centenarilor, potrivit studiilor Franta este in topuri, dar secretul

unei vieti sanatoase si lungi a inceput sa fie descifrat abia recent, cand s-a
descoperit ca in ciuda faptului ca francezii mananca bine (dar natural), rata
sperantei de viata este in crestere datorita faptului ca beau cu regularitate si
fara a exagera vin rosu.

Potrivit datelor furnizate de Institutul National de Studii Statistice si Economice din Paris
numarul cetatenilor francezi care ajung la varste tot mai inaintate este in crestere: daca
in 1990 numarul centenarilor in Franta era de 3.760 in 2008 acesta este de 20.115.
Franta detine de asemenea recordul pentru cea mai varstnica persoana de pe planeta:
Jeanne Calment, care a murit in 1997 la varsta de 122 de ani.

Ceea ce-i uimeste pe cercetatori este faptul ca in ciuda dietei foarte bogate si
diversificate – francezii nu se abtin de la creme, oua, sosuri bogate, ‘aperitive’ etc. –
nivelurile de obezitate sunt foarte scazute, iar rata de decese datorate bolilor de inima
dar si cancerului sunt, de asemenea, destul de mici.

Potrivit profesorului de geronotologie clinica de la Oxford, Kay Tee-Khaw, “Numarul

mare de centenari ai Frantei este interesant. O cauza majora a deceselor pentru varsta
medie sunt bolile de inima. Speranta de viata pentru varste mai mari de 65 de ani este
in mod substantial mai buna in Franta, pentru ca ei au niveluri mult mai mici de boli de
inima. Acelasi lucru se poate spune si despre Grecia si Creta”.

Potrivit cercetatorului de la Oxford, una dintre cauzele majore ale acestei stari de fapt
pentru Franta este modul de viata si, in cadrul acestuia, una dintre cauze ar putea fi
faptul ca francezii sunt mari consumatori de vin rosu. Francezii nu beau, insa, vinul rosu
oricum, ci mai ales dupa anumite ritmuri care nu duc la excese: in special la mese!

Reteta frantuzeasca pentru o viata lunga

Explozia numarului de oameni in varsta in Franta reprezinta un mister chiar pentru

locuitorii acestei tari, dar si o mica ingrijorare, intrucat potrivit statisticilor pana la
mijlocul acestui secol in aceasta tara vor fi circa 170.000 de centenari.

Potrivit cercetarilor, cel mai bun indiciu pentru secretul francez de viata lunga este dat
atat de clima cat si de dieta. Cu toate acestea, clima si dieta sunt aceleasi de ani buni
de zile. Pentru americani, cazul francez reprezinta un adevarat paradox, intrucat in
ciuda faptului ca populatia consuma o varietate de produse – printre care, mari cantitati
de vin – care in aparenta pot sa dauneze, sanatatea si longevitatea francezilor sunt de
invidiat.

Cercetatorii cred insa ca secretul paradoxului francez este dat de mai multi factori,
printre care vinul rosu joaca un rol de frunte: mancare naturala si sanatoasa, clima
prielnica si un tonus pe masura.
Rasul un medicament cu multe beneficii

Unul dintre aceste studii, efectuat la Universitatea Maryland din Baltimore, sustine ca
rasul nu are termen de comparatie in privinta preventiei multor boli
cardiovasculare, prin faptul ca este un antidot al stresului si, totodata, reduce
tensiunea arteriala. Se stie ca stresul si hipertensiunea niveleaza drumul aparitiei
bolilor cardiovasculare, chiar a cancerelor si, evident, a deceselor premature. Dar sa
trecem de la teorie la practica: 10 minute de ras in cascada este reteta cea mai
eficienta contra stresului, iar 3 minute petrecute in aceeasi nota pot inlocui 15
minute de exercitii fizice.
Si beneficiile rasului nu se opresc aici. Rasul imbunatateste respiratia si secretia de
endorfine cerebrale, ce calmeaza in mod natural durerea. Rasul este capabil
sa intareasca sistemul imunitar. Este si motivul pentru care in unele spitale, mai
ales in clinici unde se administreaza tratamente complicate, medicii vorbesc despre
Medicamentul Ras. De altfel, unul dintre secretele centenarilor este faptul ca au
mostenit o natura prin excelenta vesela, optimista. Multi dintre cei care s-au bucurat de
viata peste o suta de ani marturiseau ca principiul lor esential a fost: Pentru a
imbatrani sanatos, sa rizi cu pofta.
A avea rasul pe buze si simtul umorului sunt doua atuuri care fac pe oricine o persoana
atragatoare. In opinia psihologilor, rasul limiteaza agresivitatea si stresul,
facilitand integrarea individului in comunitate. Astfel, rasul se dovedeste un bun
mijloc de a reface sau a lega noi relatii, de a realiza un schimb de rationamente pozitive
De efectele pozitive ale rasului putem beneficia in orice moment al zilei, in cele mai
diferite locuri. Important este ca, dupa o repriza de ras, sa ne relaxam. In acest sens,
psihologii recomanda terapia prin ras efectuata in grup: se formeaza un cerc din
persoane care se tin de maini si care lanseaza in eter onomatopee: ah, ah, ah si oh, oh,
oh!
Cu siguranta, cercetatorul Sven Svebak este un norvegian care nu duce lipsa de idei si
este stapanit de buna dispozitie. Intr-atat incat el a studiat - n-o sa va vina
sa credeti - trei decenii impactul pe care il are simtul umorului asupra sanatatii
Cea mai ampla actiune este monitorizarea a 53.500 de norvegieni aproximativ sapte
ani, informatiile facand obiectul studiului publicat recent in International Journal of
Psychiatry in Medicine. Dupa atatia ani in care rasul a fost luat in serios, Sven Svebak a
ajuns la concluzia ca simtul umorului - evident cel
inteligent, de calitate - ar diminua riscul de deces cu 20%. Da, chiar a meritat atat
amar de timp pentru a ne spune simplu: da, rasul poate invinge moartea.

Regimul Okinawa

Faimosul regim Okinawa este menit sa reduca numarul caloriilor consumate, fara a le
numara pentru a obtine si pastra o greutate sanatoasa si o stare generala buna.

Regimul Okinawa a fost numit dupa un arhipelag japonez ai carui louitori au

cea mai mare speranta de viata din lume (86 de ani barbatii si 78 de ani
femeile).

In Okinawa se afla cei mai multi centenari din lume. 600 din cei 1,3 milioane de locuitori
au peste 100 de ani si multi dintre ei duc o viata activa si par cu zeci de ani mai tineri
decat sunt. Acesti oameni nu numai ca traiesc mai mult decat restul pamantenilor dar
se bucura de o sanatate mai buna. Cei care adopta o dieta traditionala nu se ingrasa pe
masura ce imbatranesc, asa cum fac vesticii. In plus, riscul de boli cardiovasculare este
cu 80% mai scazut la ei, iar riscul de cancer scade cu 50%. Diabetul de tipul II este ca
si inexistent.
Ce ii face pe ei deosebiti? Si fondul genetic este un factor favorizant, insa o contributie
importanta are stilul de viata si in special alimentatia.

Modul lor de viata a fost studiat de cercetatori din intreaga lume si a fost adus in lumea
vestica sub forma regimului Okinawa.

Alimentatia saraca in calorii si in grasimi este unul din secretele locuitorilor din Okinawa.
Alimentatia lor este semi-vegetariana si contine foarte putine grasimi. Mai putin de 25%
din caloriile pe care le consuma provin din grasimi.
Faimosul regim Okinawa este menit sa reduca numarul caloriilor consumate, fara a le
numara pentru a obtine si pastra o greutate sanatoasa si o stare generala buna.
Centenarii din Okinawa nu consuma decat 1100 de calorii pe zi, mai putin decat limita
recomandata pentru grupa lor de varsta. Ei pot manca mai putin datorita densitati
calorice a alimentelor preferate. Densitatea calorica a unui aliment este numarul de
calorii la 100 g impartit la 100. Daca un aliment are 300 de calorii la 100 g, densitatea
lui calorica este 3.

Principiile dietei Okinawa.

 se pot consuma in orice cantitate alimentele si lichidele cu o densitate

calorica mai mica de 0,7: apa, ceai, castraveti, andive, portocale, piersici,
mere, iaurt natural degresat.
 se pot consuma cu atentie alimentele cu o densitate calorica intre 0.8 si 1.5:
banane, cartofi, peste alb, orez, paste, pui.
 se consuma in cantitati limitate alimentele cu densitatea calorica intre 1,6 si
3: peste gras, paine, carne de vita, fructe uscate, pizza, inghetata.
 se consuma doar ocazional (preferabil deloc) alimentele cu o densitate
calorica mai mare de 3: ciocolata, unt, ulei, dulciuri.

Alimentele cu densitate calorica mica au putine calorii la un volum mare. Deci iti permit
sa mananci pe saturate, acumuland un numar minim de calorii. Pe termen lung, corpul
produce mai putine deseuri pentru ca nu primeste foarte multe calorii, ceea ce asigura
longevitatea.

Un principiu important al dietei este acela care spune ca trebuie sa te ridici de la masa
inainte sa te simti satul. De altfel chiar si nutritionistii recomanda mese mici si dese.

Regimul Okinawa duce la scadere ponderala chiar daca nu este acesta scopul tau
principal. Este mai mult decat un regim de slabire pentru ca ajuta la prevenirea bolilor
cronice (cardiovasculare, diabet) si mentine organismul sanatos pana la varste inaintate.
Studiile pe animale au aratat ca un consum redus de calorii asigura longevitatea. La
oameni s-a constatat ca un consum redus de calorii are efecte benefice pe termen
scurt, cum este reducerea colesterolului din sange.

Exemplu de meniu Okinawa (versiunea vestica)

Mic dejun: paine de secara, branza proaspata, mar, ceai

Pranz: tofu, paste cu fasole, salata de ciuperci, ceai.
Cina: peste, orez brun, castraveti, portocale, ceai.

Dieta are si alte avantaje in afara celor legate de sanatate. Alimentele recomandate
sunt bogate in fibre si proteine, care asigura senzatia de satietate. Dieta se poate urma
chiar daca mananci in oras sau impreuna cu familia. De fapt, poate fi un stil de
alimentatie sanatos pentru intreaga familie, inclusiv pentru copii, catre vor deprinde
obiceiuri sanatoase. Nu este nevoie sa-ti iei adio pentru totdeauna de la dulciuri sau
mancaruri care iti plac. Le poti consuma in continuare, dar rar si cu masura.
Ca orice dieta are si dezavantaje. Inca nu se stie cu siguranta ce efect are consumul
redus de calorii pe termen lung, asupra oamenilor. Unii specialisti considera ca ar putea
sa duca la carente nutritionale. In plus, fiind vorba de o dieta semi-vegetariana, trebuie
sa-ti placa legumele.

SECRETUL „TINEREŢII FĂRĂ BĂTRÂNEŢE“

Până la vârsta de 28-35 de ani, mulţi dintre noi nu ne punem întrebarea: Cât de mult
voi trăi? Unora dintre noi le este teamă să realizeze că inevitabil va veni un sfârşit al
vieţii noastre pe acest pământ. Putem spune, fără să greşim, că important nu este cât,
ci cum trăim. Totuşi, longevitatea implică mult mai mult decât „a subzista pe acest
pământ“. Înseamnă a înţelege esenţa nemuririi.

Cât poate să trăiască omul?

A duce o existenţă fericită o perioadă lungă de timp pe acest pământ a fost

dintotdeauna visul foarte multor oameni, de la cei mai simpli şi până la fiinţele geniale.
Se pare că există adânc înrădăcinată în fiinţa fiecărui om o sete misterioasă de viaţă, de
fericire, de nemurire care se traduce uneori prin dorinţa de a rămâne cât mai mult în
această lume. Acest puternic impuls lăuntric i-a făcut pe mulţi să caute să dezlege acest
mister al menţinerii vieţii. Mai recent, unii dintre cercetători au căutat să dea un răspuns
la întrebarea: Cât de mult ar putea trăi omul în condiţiile unei sănătăţi perfecte?

Un savant francez constata existenţa unei legi biologice care face ca în lumea animală,
perioada de viaţă să fie cam de 5-6 ori mai lungă decât perioada în care acel organism
ajunge la maturitate. El a transpus mai apoi în cazul omului această lege şi a obţinut o
durată „normală“ de viaţă de 125-150 de ani. După el, mai mulţi savanţi şi cercetători
tind să se apropie prin diferite mijloace de aceeaşi cifră, care depăşeşte întotdeauna
100 de ani.

Câteva dovezi statistice şi istorice

Cei care au studiat cazurile persoanelor care au trecut peste o sută de ani au fost
surprinşi să constate cât de mare este numărul lor şi în câte zone ale globului pot fi
întâlnite.

Un caz cu totul excepţional este cel al anumitor populaţii din Caucaz, unde depăşirea
vârstei de o sută de ani este un fapt obişnuit. Conform studiilor întreprinse, vârstele
întâlnite frecvent în aceste zone sunt cuprinse între 107 şi 135 de ani. Remarcabil este
faptul că aceşti „campioni ai longevităţii“, în general, nu sunt supuşi diferitelor boli
specifice bătrâneţii, ci se menţin până în apropierea momentului morţii într-o tinereţe
relativă, continuând să arate de aproximativ 80-90 de ani.

Un studiu japonez referitor la cele mai vârstnice persoane din această ţară a scos la
iveală date istorice incredibile. Cazul cel mai neobişnuit este cel al unui bătrân ţăran pe
nume Mampe, invitat de autorităţi în 1795 la Tokyo, pe vremea când avea nu mai puţin
de 195 de ani. El a recunoscut că practica împreună cu întreaga sa familie o formă de
acupunctură care le permitea menţinerea vitalităţii. Soţia sa avea pe atunci 175 de ani,
fiul 153 şi nepotul 105. În lucrarea „Fiziologia longevităţii“ a medicului Finot este amintit
un ţăran ungur care a murit la vârsta de 195 de ani, în timp de fiul său avea 155.

La Timişoara a fost înregistrat cazul unui locuitor pe nume Petrus Czerten care a trăit şi
el până la venerabila vârstă de 185 de ani. În Anglia este cunoscut cazul lui Thomas
Parr, considerat cel mai în vârstă om de pe teritoriul ţării sale, care a murit în 1655 la
vârsta de 152 de ani, la scurt timp după ce a fost invitat la curtea regală (se spune că
din cauză că… mâncase prea mult la curtea regelui).

În ţara noastră, o statistică din anii ‘70 menţiona existenţa pe teritoriul ţării a mai mult
de 270 de centenari.

Pe toate meridianele s-a observat că cea mai lungă perioadă de viaţă o au preoţii şi
călugării, urmaţi de muzicieni (mai ales dirijori) şi de medici. Activitatea continuă şi
rodnică este una din cheile vieţii îndelungate şi fericite, aşa cum vom vedea în
continuare.

Trebuie să prelungim tinereţea, nu bătrâneţea

Aceasta este o idee care trebuie să ne dea de gândit. Media actuală de viaţă a crescut
considerabil faţă de cea de acum un secol, ajungând la 70-80 de ani – aproape s-a
dublat –, dar cu ce preţ? Este incontestabil faptul că această longevitate este într-un
anumit grad „artificială“, deoarece odată cu înaintarea în vârstă se resimt tot mai acut
anumite suferinţe datorate degenerării şi bolilor, apare senilitatea şi alte fenomene ce
erau necunoscute centenarilor „veritabili“.

Este evident faptul că metodele medicinii moderne au permis prelungirea speranţei de

viaţă, dar cu toate acestea ele nu sunt suficiente pentru a garanta şi o foarte bună
calitate a acesteia. Cineva afirma cu înţelepciune: „Longevitatea este de dorit dacă se
prelungeşte tinereţea, nu bătrâneţea.“ Adesea, oamenii care trec de o anumită vârstă
se gândesc cu disperare şi teamă la perspectiva bătrâneţii cu toate problemele pe care
aceasta le implică în mod obişnuit. În mod cu totul uimitor, la fiinţele foarte longevive s-
a constatat o vitalitate extraordinară şi o putere de muncă remarcabilă de care dau
dovadă chiar şi după depăşirea „primilor“ 100 de ani de viaţă. Altfel spus, a trăi mult, în
cazul lor, nu înseamnă, aşa cum unii dintre noi s-ar putea gândi, o prelungire a
suferinţei din ultimii ani de viaţă, ci chiar o prelungire a unei existenţe fericite şi
împăcate. Secretul longevităţii nu poate fi o simplă metodă mecanicistă, ci chiar
însuşirea unei veritabile arte de a trăi în armonie. Unii (puţini) „au în sânge“ această
artă minunată, noi, ceilalţi, va trebui să o dobândim.

Secretele longevivilor

Cum altfel am putea afla secretul longevităţii, al acestei arte de a trăi, decât observând
efectiv „metodele“ folosite instinctiv de cei care au reuşit performanţa de a trăi mult şi
fericit. Cercetările au demonstrat existenţa a 10 caracteristici comune la majoritatea
oamenilor care au reuşit să trăiască peste 120 de ani:

- Buna dispoziţie molipsitoare şi simţul umorului bine dezvoltat.

- Trăirea efervescentă, plină de intensitate şi plenitudine a fiecărui moment. Chiar

povestirile unor astfel de oameni, descrise în diferite lucrări, sunt pline de viaţă şi de o
efervescenţă tinerească.

- Activităţi susţinute şi intense.

- Contactul direct cu natura este şi el recunoscut ca fiind extrem de regenerant. Cei mai
mulţi dintre centenari nu au cunoscut modul de viaţă dintr-o zonă urbană aglomerată.

- Absenţa aproape completă a stărilor depresive, a mâniei şi supărării de durată.

- Alimentaţia echilibrată, mai degrabă redusă decât prea abundentă. S-a constatat că
longevivii evită în mod spontan excesele, fără a fi adepţii unui puritanism excesiv.

- Apropierea spontană de frumuseţea naturii, de Dumnezeu sau de o credinţă vie într-

un ideal înalt. Cel mai adesea, aceste calităţi sunt completate de o mare simplitate.

- Activitatea sexuală lipsită de excese, mai ales în tinereţe. Potenţa şi virilitatea în cazul
bărbaţilor s-a putut menţine adesea până la sfârşitul vieţii. Este cunoscut dealtfel, în
lumea ştiinţifică, faptul că incontinenţa sau altfel spus, risipirea haotică a potenţialului
sexual este o cale sigură de accelerare a proceselor de îmbătrânire.

- Absenţa viciilor. Există desigur şi excepţii (de unde provin o serie de glume), dar
statistic vorbind, la majoritatea longevivilor cumpătarea este caracteristică.

- Creativitatea şi inventivitatea, altfel spus exprimarea plenară a energiei creatoare.

Tot acest ansamblu de calităţi duc înspre o direcţie diferită faţă de cea a cercetătorilor
ADN-ului sau a diferitelor componente fiziologice: tinereţea nu este pur fiziologică, ci
este în primul rând o stare de spirit. Se pare că neîntâmplător în mai multe tradiţii
spirituale se afirmă că timpul de existenţă în această lume este strâns legat de gradul
de dezvoltare sufletească şi spirituală. Sufletele „mari“ au şanse reale de a trăi mai
mult…

Condiţii ce accelerează îmbătrânirea

La concluzia de mai sus au ajuns mulţi dintre cei care s-au preocupat de prelungirea
vieţii de-a lungul timpului, fie ei alchimişti din vechime sau savanţi din perioada
modernă. Bătrâneţea nu este doar o condiţie a corpului, ci ea ajunge să fie de fapt o
stare de spirit. În acelaşi mod, este evident că şi tinereţea este tot o stare. Nu sunt rare
cazurile unor oameni care la 20-30 de ani ajung să fie efectiv bătrâni datorită rigidizării,
închistării, lipsei de iubire, incapacităţii afective, intoxicării organismului printr-o
alimentaţie dezastruoasă şi a unui mod de viaţă autodistructiv. Nu este vorba în aceste
cazuri numai de aspectul fizic, ci şi de o stare psihică predominantă cu nuanţe morbide,
marcată de imaginea unei vieţi lipsite de orizont şi de scop, care pare să întunece
aproape complet orice perspective ale fericirii, bunei-dispoziţii, etc. Este evident că o
astfel de situaţie nu face decât să reducă în mod drastic şansele unei existenţe
îndelungate… Este bine să ne întrebăm din timp dacă nu cumva mintea şi sufletul
nostru au îmbătrânit înaintea trupului.

Lipsa credinţei în Dumnezeu sau în anumite idealuri înalte, pierderea entuziasmului

specific tinereţii, lipsa trăirii stărilor de fericire, lipsa umorului, absenţa dragostei,
senzaţia lipsei de sens a vieţii – reprezintă stări ce trebuie să fie rapid înlocuite şi
eliminate de cei ce aspiră să poată trăi mult, dar şi bine. Trebuie să recunoaştem însă că
şi condiţiile exterioare prezintă o influenţă considerabilă. E suficient să amintim aici
stresul, poluarea (industrială, fonică, alimentară – alimentaţia chimizată), agitaţia
continuă impusă de ambianţa urbană în marile oraşe, contactul redus cu mediul natural,
diferite condiţii economice şi sociale care sunt menite să reducă perspectivele „fericite“.

„A te lăsa descurajat de gândul morţii înseamnă a te închina ei atunci când îi poţi sta
împotrivă.“

N. Iorga

„Să ştii că timpul este o formă a iubirii, iar înfăţişarea noastră se află în afara lui, fiindcă
timpul este o colivie dincolo de care se găseşte Absolutul etern.“ Rumi

„Trecut şi viitor sunt în sufletul meu ca pădurea într-un sâmbure de ghindă, şi infinitul
asemenea, ca reflectarea cerului înstelat într-un strop de rouă.“

M. Eminescu

“Anii nu contează. Avem anii inimii noastre.”

Gian Dauli

Secretele longevitatii

Pentru a trai mai mult timp, trebuie sa stii sa respecti ritmurile si nevoile
corpului, precum si ale spiritului, in asa fel incat sa te afli mereu in armonie
cu tot ce te inconjoara.

Prelungirea tineretii este tentatia fiintei umane, inca de la Adam si Eva. Fara a-ti vinde
sufletul diavolului si fara a vrea sa traiesti o vesnicie, crezi ca vei fi capabil sa nu ne te
plicitisesti niciodata?

Va trebui sa cautam sa ne inspiram din secretele altora, in scopul cunoasterii lor, pentru
a avea o batranete fericita si pentru a fi intr-o stare de sanatate cat mai buna.

Caci, de fapt, ce este longevitatea, daca nu buna functionare a organelor noastre,

asociata cu buna dispozitie, care le tonifica si le hraneste.

Vechea zicala a lui Juvenal "Mens sana in corpore sano" nu si-a pierdut din valoarea ei.
Adaugam ce spunea Zamolxe: "cine are suflet sanatos, acela poate avea si trup
frumos".

Pentru a amana apropierea mortii, este important sa stii sa imbatranesti frumos.

Obiceiurile bune se cultiva si, daca sunt exceptii care confirma regula, abaterile
prelungite de la un anumit regim sau intoxicatiile de toate felurile: tutun, alcool si alte
droguri n-au facut niciodata dovada efectelor lor pozitive, in ceea ce priveste durata
vietii.

O alimentatie buna si exercitii fizice

Care sunt retetele comunitatilor bulgare, care numara printre ele mai multi centenari?
In afara de alimentatia lor sanatoasa, bulgarii au obiceiul sa-si intretina forma fizica,
dedicandu-se activitatilor cotidiene: gradinaritul, drumetiile montane, plimbarea.

Corpul are nevoie de miscare, de expunere la soare si aer. Practicarea sporturilor,

exercitiile de respiratie profunda sunt metode sigure pentru oxigenarea tesuturilor,
reglarea activitatii cardiace si stimularea digestiva.

Relaxarea pentru eliminarea tensiunilor

Datorita orientalilor, avem la dispozitie tehnici de refacere a energiei, fie apeland la arta
meditatiei sau la yoga, care sunt predate acum de multi profesionisti.

Trebuie sa respectam nevoia de odihna a corpului, fara sa-i consacram insa prea mult
timp, pentru a evita ramolismentul.

Sa pastram contactul cu altii, sa avem o activitate exterioara (este chiar primordial),

caci s-a demonstrat ca singuratatea si izolarea sunt principalii factori ai unei imbatraniri
precoce.

Sa continuam sa avem pasiuni, sa iubim viata in toate aspectele ei. Dragostea, care face
sa fie secretate endorfinele si hormonii sexuali, reprezinta un alt factor de prelungire a
vietii.

Cat despre hrana, calitatea inainte de cantitate. Ideal ar fi sa nu luam in greutate la

batranete.

Iata cateva produse propuse spre a fi consumate: lecitina, bogata in vitamine impiedica
formarea depozitelor de colesterol (1-3 lingurite/zi), drojdia de bere, foarte bogata in
proteine si vitamina B, presarata pe alimente sau sub forma de comprimate, polenul
care stimuleaza apararea organismului, recomandat a fi folosit in cafea sau cu putina
apa.

Nemuritorii

Dintr-o "raritate" a naturii, centenarii au devenit un fenomen obisnuit. Pana

unde va impinge stiinta limitele vietii?

Oare ne apropiem cumva, in anii care vin, de imortalitate, cautarea mitica a alchimistilor
din Antichitate? Inca din secolul al XVIII-lea, Buffon estima ca, in conditii ideale, omul
ar putea sa traiasca cu usurinta 100 de ani. Doua secole mai tarziu, cercetatorii au
mutat intalnirea fatidica cu moartea la o varsta maxima posibila de 120 de ani. Cu cei
122 de ani ai sai, frantuzoaica Jeanne Calment (1875-1997), campioana absoluta a
longevitatii, a confirmat considerabila crestere a sperantei de viata constatata la
inceputul secolului: cate cinci luni suplimentare la fiecare doi ani. O crestere datorata, in
afara incontestabilelor progrese ale
medicinii, imbunatatirii conditiilor de viata, de igiena si ale alimentatiei.

Mai putina mancare, ani de viata in plus

Cercetarile recente intreprinse in domeniul alimentatiei au demonstrat eficacitatea

restrictiei calorice. Oare de ce centenarii din insula Okinawa, in sudul Japoniei, sunt de
patru ori mai numerosi in comparatie cu numarul egal de locuitori din oricare alta zona
a lumii? Raspunsul e simplu: pentru ca mananca putin. Mai putine calorii si mai multe
vitamine se pare ca te fac sa traiesti mai mult. Pe de alta parte, laboratoarele
occidentale au comparat longevitatea unor soareci lasati sa se hraneasca dupa bunul lor
plac, cu acea a altora, al caror numar de calorii din dieta a fost redus cu 40%. Acestia
din urma au trait de doua ori mai mult. Nu se stie inca de ce restrictia calorica intarzie
imbatranirea si riscul de cancer, dar este singura metoda de pana acum care se
dovedeste eficienta. De aceea, institutul american al sanatatii a dus mai departe aceste
cercetari, aplicandu-le maimutelor.
Restrictia calorica provoaca la animale efecte care, pe alocuri, evoca hibernarea:
metabolismul incetineste, temperatura scade, ca si cum organismul s-ar reprograma
pentru a face fata acestei situatii noi. Gene inerte se activeaza pentru a compensa lipsa
de energie. Restrictia provoaca, de fapt, un stres organismului. Ea stimuleaza productia
de proteine de stres pozitiv, despre care se stie ca au un efect protector asupra
celulelor. Acest studiu, care nu va ajunge la concluzii definitive decat peste cativa ani,
cand maimutele vor muri de batranete, va fi mai apoi mutat la oameni.
In orice caz, obiectivul pe termen lung este gasirea unei momeli farmaceutice, care sa
ne permita sa mancam, pacalind in acelasi timp corpul, facandu-l sa creada ca este
supus unei restrictii calorice. Aceasta este teoria doctorului american Roy Walford, care,
inca din 1991, isi impune cu succes intense restrictii calorice.
Secretul longevitatii in Cuba

Cuba este cunoscuta pentru numarul mare de centenari, iar secretul longevitatii
locuitorilor sai sta intr-o reteta simpla: nu prea mult alcool, multa cafea, trabucuri si
sex, conform unui studiu aparut in aceasta tara. La acest studiu, care a scos la iveala
aceste rezultate surprinzatoare, au participat 54 din cei 100 de centenari din provincia
Villa Clara, care detine recordul national la speranta de viata, 78 de ani fata de 76 de
ani la nivel national. Studiul, coordonat de profesorul Nancy Nepomucemo, a fost
prezentat la Atelierul national de geriatrie si lucru social. Conform rezultatelor,
majoritatea centenarilor participanti la acest studiu au dat dovada de o mare luciditate
mentala si continua sa realizeze munci grele pentru varsta lor. Aproximativ 60% dintre
centenari sunt descendenti din parinti deja campioni ai longevitatii. Dintre acestia, 95%
au obiceiuri alimentare sanatoase si echilibrate, cu o dieta pe baza de peste, oua, lapte,
carne alba (pasare), legume, radacinoase, pe care le prepara cu putina sare si
condimente naturale.

Pe cine se îngrijeşte, Dumnezeu îl păzeşte“

Secretele tinereţii fără bătrîneţe

Longevitatea nu este un joc al întîmplării, putem trăi mai mult şi mai sănătos adoptînd
alimentaţia, atitudinea şi reţetele de viaţă lungă ale popoarelor cu cei mai mulţi
centenari

Să trăieşti cît mai mult, să fii sănătos şi fericit, iată visul oamenilor din toate timpurile.
Care sînt secretele unei vieţi lungi şi fără suferinţe? Există locuri pe Pămînt unde
oamenii depăşesc suta de ani fără să li se pară nimic ieşit din comun. Cunoscînd
reţetele bazate pe regimuri alimentare naturale, am putea împrumuta din modul de
viaţă al acestor popoare cu mulţi centenari. Nu e complicat, longevitatea, ca orice lucru
omenesc, se învaţă. Nu trebuie să căutăm elixire magice pentru o tinereţe fără
bătrîneţe. Avem la îndemînă remediile pentru o sănătate de fier care, automat, întîrzie
procesele degenerative specifice bătrîneţii. „Pe cine se îngrijeşte, Dumnezeu îl păzeşte“,
spune o vorbă din bătrîni. Începeţi să trăiţi sănătos de pe acum şi curînd veţi constata
că aţi descoperit secretul tinereţii veşnice!

Viaţa cumpătată din mănăstire

Se spune că, în mănăstiri, călugării nu suferă de boli grave şi trăiesc mai mult. Studii
recente au arătat că, la muntele Athos, călugării ajung frecvent la vîrsta de 90 de ani,
sînt lucizi şi nu au probleme mari de sănătate. Secretul acestor oameni ai lui Dumnezeu
este regimul mediteranean, dar şi stilul de viaţă, cu mese regulate, bogate în verdeţuri,
cu mai puţin alcool şi foarte multă mişcare. Regimul lor alimentar presupune peşte,
paste făinoase, fructe, legume din producţia proprie, vin roşu de patru ori pe
săptămînă. Sex şi carne deloc. Nici măcar brînzeturi şi lactate nu mănîncă. Cina nu se
serveşte mai tîrziu de ora 17.00, iar gesturile lor sînt lente, cumpătate, astfel că stresul
aproape că nu există. Aceşti călugări se pare că nici n-au auzit de tumori. Multe dintre
principiile lor de viaţă sînt reguli generale susţinute şi de experţii în medicină şi pe care
e bine să le aplicăm şi noi. La uzura organismului contribuie în primul rînd alimentaţia
neadecvată, la care se adaugă grijile, bolile netratate, poluarea. Nimeni şi nimic nu
poate opri procesul îmbătrînirii, dar această etapă poate fi întîrziată. Evitaţi alimentele
îmbibate de conservanţi, stabilizatori, coloranţi, aromatizanţi şi alţi aditivi alimentari. Nu
vă supraalimentaţi. Renunţaţi la tutun, alcool, ceai negru, băuturi acidulate, zahăr
rafinat, făină albă, carne de porc, prăjeli şi afumături. Legumele şi fructele proaspete,
peştele, lactatele şi ceaiurile de plante sînt alimentele longevităţii.

De ce japonezii nu se îngraşă?

Ca popor, cei mai sănătoşi şi longevivi oameni de pe pămînt sînt japonezii. La ei întîlnim
cei mai puţini bolnavi de cancer, de boli cardiovasculare şi foarte puţini obezi. Dieta
echilibrată, bogată în legume, fructe şi peşte pare să fie cheia longevităţii niponilor. În
stilul lor de viaţă există cîteva alimente deosebit de benefice sănătăţii. De exemplu,
natto, din boabe de soia fermentate. Mîncarea conţine proteine şi vitaminele B2 şi K,
cantităţi importate de enzime, cu rol în prevenirea formării cheagurilor de sînge.
Japonezii sînt şi mari consumatori de ceai verde. Acest ceai previne stresul, menţine o
inimă sănătoasă, vindecă stomacul şi bolile de ficat şi este un antidepresiv natural.
Algele stau mereu pe masa japonezilor. Algele marine sînt bogate în proteine, vitamine,
conţin cele mai mari cantităţi de minerale şi de trei ori mai mult calciu decît laptele.
Algele marine sînt răspunzătoare de distrugerea radicalilor liber, fiind astfel un aliat al
tinereţii. Japonezii au grijă şi de psihicul lor, concentrîndu-se pe pasiuni pe care le
practică cu plăcere: îngrijirea bonsailor, a animalelor de companie, arta origami. Să nu
uităm de sushi. Carnea de peşte crud este bogată în acizi omega3. În general, dieta
obişnuită a niponului (orez, legume şi peşte) conţine doar 30% grasimi, care sînt în
mare parte sănătoase.

Porumbul, leac universal în Anzi

Sînt consemnate recorduri de longevitate frecvente în Anzii Cordilieri, la persoane care

trăiesc în aer liber, la altitudini de peste 1.000 de metri. Oamenii de aici ating vîrste ce
depăşesc 130 de ani, fără boli. Alimentaţia lor zilnică nu depăşeşte 1.500 de calorii şi
constă din porumb fiert sau copt, cereale nedecorticate, lactate, legume, melasă, carne
de capră, rădăcini de yucca şi sucuri de fructe. Cunoştinţele medicale ale pieilor roşii
sînt la fel de vechi ca şi acest popor. Astăzi, lumea modernă este extrem de interesată
de leacurile pe bază de plante pe care le folosesc amerindienii. Porumbul este un leac
universal la ei, apreciat mai ales datorită însuşirilor sale diuretice, care îl transformă într-
un medicament al bolilor de rinichi: retenţii urinare, colici nefritice, cistite, tulburări
renale, calculi, gută. El exercită un efect sedativ asupra căilor urinare şi triplează,
adesea, secreţia urinară în 24 de ore. 2-3 roşii crude pe zi ori un pahar de suc tratează
cu succes hemoroizii, dermatozele, arsurile de soare. Ceapa este, pentru indieni, elixirul
vieţii. Patru cepe crude pe zi, amestecate în salate sau în vin combat afecţiunile
pulmonare de orice fel, anemia, surmenajul, infecţiile genito-urinare, artritismul,
diabetul sau neplăcerile intestinale. Cartoful combate durerea de cap şi arsurile. Vanilia
ajută în cazul oboselii nervoase şi fizice.

Băutura miraculoasă din Caucaz

În Caucaz se bea mult chefir, un lapte fermentat sub acţiunea mai multor drojdii şi
fermenţi. Este recomandat în insomnii, nevroze şi alte afecţiuni la nivelul sistemului
nervos, chiar SIDA. Oamenii din Caucaz mai folosesc şi o băutură numită chefir de apă,
care conţine nişte organisme vii. Lichidul în care acestea se dezvoltă e leacul despre
care se crede că ar fi secretul renumitei lor longevităţi. Acţionînd ca antioxidant şi
detoxifiant, îi fereşte de boli. Lichidul a pătruns şi în România, pe post de răcoritoare
fabricată în casă, şi s-a propagat prin „împrumut“, deoarece, în decurs de o săptămînă,
cristalele albe se înmulţesc şi ajung să prisosească. Reţeta de preparare e simplă: într-
un borcan de 3 kg se toarnă 2 l apă de izvor, în care se dizolvă 4-6 linguri de zahăr şi se
adaugă 6 linguri de cristale, o lingură rasă de stafide sau două smochine, o jumătate de
lămîie cu coajă, după care borcanul se ţine acoperit la temperatura camerei. După cel
mult trei zile, lichidul se strecoară prin tifon. Persoanele care au băut acest lichid timp
îndelungat spun că au devenit mai rezistente la răceli şi au scăpat de kilogramele în plus
fără să ţină regim. Lichidul este util în anemie, astenie, dereglări de metabolism, stres,
obezitate, retenţie de apă, ulcer gastric, reumatism, menopauză, boli digestive, renale,
respiratorii, întărirea imunităţii, intoxicaţii, furunculoze, răni (aplicat extern, impiedică
infectarea) şi chiar în unele forme de cancer incipient. Dacă udăm plantele cu acest
lichid, se dezvoltă mult mai viguroase şi mai rezistente la boli.

Usturoiul, elixir în Tibet

Tibetanii au şi ei o reţetă veche de 5.000 de ani recomandată în vindecarea unor

tumori, prevenirea infarctului miocardic şi ulcerului. În acelaşi timp, organismul este
purificat de depuneri adipoase, se îmbunătăţeşte metabolismul, vasele sanguine devin
elastice, creşte acuitatea vizuală, este prevenită ateroscleroza, cardiopatia ischemică,
paralizia şi apariţia diferitelor tumori. Pentru prepararea remediului, se spală şi se curăţă
foarte bine 350 g de usturoi, apoi se pisează mărunt într-o piuliţă de lemn. Se iau 200 g
din această compoziţie (partea mai suculentă) şi se introduc într-un vas cu 200 ml
alcool rafinat de 96 grade. Vasul se închide ermetic şi se ţine la rece, timp de 10 zile. Se
strecoară maceratul prin tifon, se pune într-o sticlă bine închisă şi se mai ţine încă 3 zile.
Pentru administrare, într-un pahar în care s-au pus 50 ml lapte rece, fiert în prealabil, se
adaugă cîteva picături de suc de usturoi şi se bea cu 15 minute înaintea fiecărei mese.
Tratamentul se face timp de 11 zile, astfel: în prima zi se iau două picături dimineaţa,
două la prînz şi două seara, a doua zi, patru picături dimineaţa, cinci la prînz şi şase
seara, a treia zi se iau şapte picături dimineaţa, opt la prînz şi nouă seara, şi tot aşa.
Începînd cu a şasea zi, numărul picăturilor trebuie să fie descrescător. În ziua 11 se ia
doza cea mai importantă, o doză de şoc, cu 25 de picături dimineaţa, 25 la prînz şi 25
seara. Tratamentul nu se poate repeta decît peste şase ani.

O bătrîneţe fără suferinţe

Ucrainienii au şi ei un elixir al tinereţii. În 10 zile apare o îmbunătăţire a tonusului

întregului organism. Acest medicament poate fi folosit şi de tinerii care se plîng de lipsă
de energie. Ingrediente: 10 lămîi, 6 ouă, 150 g miere, 50 ml coniac. Ouăle crude,
proaspete şi cu coaja albă, se pun într-un borcan. Peste ele se toarnă sucul de la lămîi.
Borcanul se acoperă cu o hîrtie neagră şi se păstrează la loc rece, întunecos, pînă cînd
coaja ouălor se dizolvă (de obicei în 5-8 zile). Borcanul se acoperă cu tifon. Se adaugă
mierea şi coniacul. Preparatul trebuie păstrat la loc întunecos şi rece. Doză: trei linguri
pe zi, de trei ori, după mese. Siberienii sînt de părere că îmbătrînirea nu trebuie să
însemne suferinţă şi infirmitate. Pentru a ne păstra tinereţea, siberienii recomandă o
alimentaţie bogată în calciu şi fosfor: lapte, gălbenuş de ou, napi, măsline, linte,
conopidă, migdale, tărîţe, smochine, brînză, mazăre, ridichi, castraveţi, vinete, nuci.
Apoi, e bine să ne odihnim cît mai mult. În fiecare zi, să bem un ceai de mentă. În
Siberia se bucură de mare popularitate următoarea reţetă de viaţă lungă: se ia o lingură
de hrean proaspăt ras, urmat de un păhărel de apă caldă (fiartă), de 5-10 ori pe zi,
între mese. Tratamentul se face cîteva zile la rînd. Hreanul este un tonic şi un bun
acumulator de energie. Tonicul de cartofi cruzi raşi este recomandat tuturor persoanelor
în vîrstă de peste 50 de ani, ca un preventiv al arterosclerozei.

Leacuri chinezeşti

Ce să mai vorbim de chinezi care au plantele lor miraculoase, care menţin tinereţea şi
sănătatea, dar şi metode terapeutice originale, cum e acupunctura? Cura cu ginseng
înnegreşte părul alb, iar ridurile dispar. Se spune că vindecă toate bolile, dar, în general,
ginsengul este utilizat pentru vigoare şi prevenirea cancerului. Reduce concentraţia de
zahăr în sînge. Are efecte antiinflamatoare, antioxidante. Contribuie la îmbunătăţirea
digestiei şi respiraţiei, fertilităţii, tensiunii arteriale, hipoglicemiei, inflamaţiilor articulare,
funcţiei hepatice şi are efect energizant. Persoanele cu vîrste peste 40 de ani au nevoie
de ginseng. Dar şi cei care sînt supuşi permanent la stress. Ginkgo Biloba îmbunătăţeşte
circulaţia sanguină cerebrală, retiniană şi periferică, este un antioxidant natural puternic
şi un anticoagulant (refacerea după accidente ischemice şi accidente vasculare
cerebrale). Seminţele sînt folosite în tratarea astmului, răcelii, infecţiilor urinare,
facilitarea digestiei, tratamente dermatologice, dureri de cap şi ca pansament pentru
răni. Sînt bune ca stimulent al circulaţiei cardiace şi pentru problemele respiratorii,
îmbunătăţesc vederea, combat răul de înălţime. Frunzele previn degradarea intelectuală
la bătrîni (Alzheimer şi demenţă).

Remedii autohtone antiîmbătrînire

Dar să vedem ce tratamente antiîmbătrînire se practică pe la noi. În primul rînd

„mestecarea“ uleiului este o metodă excelentă de curăţare a organismului de toxine şi
ameliorarea unei game largi de suferinţe fizice. Cura cu untdelemn se face dimineaţa,
pe stomacul gol. Se ia în gură o lingură de ulei de floarea-soarelui, şi se mestecă bine,
se suge ca pe bomboane, se împinge înainte şi înapoi printre dinţi, timp de 15-20 de
minute. Amestecul rezultat este foarte nociv, nu trebuie înghiţită nicio picătură. Dacă
procedura a fost corect realizată, lichidul devine alb-lăptos. După ce se aruncă
amestecul, se clăteşte bine gura cu apă. Cura se poate repeta de 2-3 ori/zi, cu o oră
înainte de mese. După 7 zile, apar primele efecte: senzaţie de înviorare generală,
digestie mai bună, albirea dinţilor. Procedura vindecă durerile de cap şi dentare,
bronşite, boli ale sîngelui şi venelor, boli de stomac (inclusiv tumori), ficat, rinichi,
suferinţe ale intestinelor, eczeme, boli ginecologice şi chiar cardiace cronice. La nevoie,
cura poate fi reluată după cel puţin 30 de zile de pauză. O altă cură de viaţă lungă este
cea cu oţet de mere 100% natural, considerat un fel de bitter suedez autohton.
Dimineaţa, se iau două linguriţe de oţet de mere într-un pahar cu apă. Cura vindecă
arteroscleroza, sterilitatea, sinuzita, durerile de dinţi, articulare, obezitatea, insomnia,
migrenele, hipertensiunea arterială. Folosit la clătirea părului, îi dă strălucire.
Transpiraţia excesivă, artrita, guta pot fi combătute cu băi de oţet de mere şi sare.

Cure cu aleo şi grîu

Vechii egipteni foloseau aloe pentru întreţinerea frumuseţii. Chinezii o numeau

„medicamentul armoniei“, iar amerindienii „vindecătorul tăcut“. Ruşii îi spun „elixirul
longevităţii“. Aloe Vera are efecte uimitoare asupra sănătăţii: întăreşte sistemul imunitar,
conţine agenţi antiseptici şi analgezici, este antiinflamator natural, e bogată în vitamine,
enzime, minerale şi aminoacizi, accelerează vindecarea, stimulează regenerarea
ţesuturilor. Scade nivelul colesterolului. Are un puternic efect de prevenire a cancerului.
Pentru cura cu aloe avem nevoie de 1,5 kg plantă, trecută prin maşina de tocat. Înainte
de a fi folosită, planta nu se udă timp de cinci zile. Se adaugă 2,5 kg de miere şi 3,5 kg
vin roşu. Amestecul se lasă în loc întunecos şi rece timp de 5 zile. În primele 7 zile, se ia
cîte o linguriţă, de trei ori pe zi, cu două ore înainte de masă. Ulterior, se ia o lingură, de
3 ori pe zi, cu o oră înaintea mesei. Durata minimă a unei cure este de 2-3 săptămîni.
Cura cu germeni de grîu nu mai trebuie lăudată, cine a încercat-o a văzut că rezultatele
sînt uimitoare, organismul pur şi simplu întinereşte. Într-un vas se pune un strat de grîu
de 1-2 cm, peste care se toarnă apă. Se păstrează la temperatura camerei 2-3 zile, pîna
ies germenii verzi de 1 mm. Boabele se clătesc, se pot măcina şi se consumă dimineaţa
pe stomacul gol şi seara, ca atare, sau cu o lingură de miere de albine ori lapte. O cură
durează 2-4 săptămîni şi este recomandată în caz de boli cardiovasculare, dureri de cap,
bronşite, boli renale, paralizii reversibile sau tumori.

Plantele tinereţii

- Angelica are reputaţia de a prelungi viaţa. Se face decoct din 10-30 g rădăcini/un litru
apă. Se bea o ceaşcă de ceai după fiecare masă.
- Polenul evită îmbătrînirea prematură. Se ia minimum o linguriţă pe zi.
- Infuzia de frunze de frasin (30-60 g/l apă) încetineşte îmbătrînirea.
- Mărul menţine tinereţea, previne ateroscleroza şi infarctul.
- Cerenţelul este excelent pentru bătrîni. Se face infuzie din 30-60 g/0,51 apă.
- Ceaiurile de odolean, leurdă, sunătoare şi gălbenele conservă tinereţea.
- Fructele longevităţii: mere, alune, caise, castane, grapefruit, portocală, smochine.
- Legumele longevităţii: usturoi, ceapă, fasole uscată şi mazăre, varză.
- Planta brînca-ursului are efect de menţinere a tinereţii femeilor.
- Infuzia de păducel în cure îndelungate previne bolile de inimă, vasculare şi depresia,
creşte rezistenţa la efort fizic şi intelectual. În popor i se mai spune „laptele bătrînilor“.

Sfaturi pentru o sănătate de fier

- Clismele curăţă organismul de toxinele ce se acumulează în intestin, prevenind

împrăştierea lor în organism.
- În Bulgaria şi Caucaz, unde se consumă mult iaurt, trăiesc cei mai mulţi longevivi. E
recomandat un pahar de iaurt preparat în casă, pe zi.
- Aspirina scade simţitor pericolul îmbolnăvirii de cancer şi boli cardiovasculare.
- Beţi cel puţin un litru de apă curată pe zi.
- Insulina accelerează procesul de îmbătrînire, atunci cînd este produsă în cantitate prea
mare. Morala: zahărul puţin menţine tinereţea. Mîncaţi miere!
- Limitaţi consumul de carne. La modul ideal, un adult n-ar trebui să ingereze mai mult
de 120 g de carne de vită pe săptămînă.
- Nu săriţi peste micul dejun!
- Priviţi partea bună a lucrurilor! Optimiştii trăiesc mai mult decît pesimiştii şi prezintă
mai puţine riscuri de deces prematur.

Cauze care duc la scurtarea vieţii

• Se spune că, genetic, organismul nostru e programat să trăiască 120 de ani. Dar, dacă
nu menţinem o sănătate de fier, durata de viaţă se scurtează. Cheia succesului este
alimentaţia sănătoasă şi o atitudine pozitivă. Există mai multe cauze ale îmbătrînirii
printre care: stresul, medicamentele, adevărate otrăvuri pentru organism prin efectele
lor secundare, somnul insuficient, lipsa de mişcare, poluarea, fumatul, expunerea
excesivă la soare. Dacă veţi evita aceşti factori nocivi, veţi observa cum viaţa
dumneavoastră se îmbunătăţeşte atît din punct de vedere al sănătăţii, cît şi al reuşitelor
profesionale (creşte capacitatea intelectuală) şi al vieţii familiale (gîndirea pozitivă şi
lipsa stresului va face mai buni, mai veseli, mai plăcuţi).

Stiati ca obezitatea ii afecteaza pe mai putin de 4% din japonezi, fata de 10% pe

europeni si aproape 30% pe americani?
Secretul japonezilor: alimentatia sanatoasa.
Aici, in Japonia, sau Tara Soarelui Rasare cum i se mai spune, oamenii traiesc mult,
Japonia numara peste 20000 de centenari, detinand recordul absolut de longevivi. Asta
pentru ca alimentatia lor este, pe cat de simpla, pe atat de complexa.
Hrana specifica, sanatoasa, rafinata, il cucereste si pe cel mai pretentios gurmandd,
este cel mai bun aliat al siluetei si nu in ultimul rand, ajuta la prevenirea unora dintre
cele mai grave boli cu care se confrunta umanitatea. Un lucru demn de invidiat in
Japonia: speranta de viata medie este de 78 de ani la barbati si nu mai putin de 85 de
ani in randul femeilor, mai bine zis cu peste un deceniu daca ne raportam la Romania.
Problema obezitatii (implicit a bolilor legate de aceasta) este aproape inexistenta printre
cetatenii arhipelagului, dar bineinteles fara a-i include pe celebrii luptatori sumotori,
care fac eforturi uriase pentru a-si spori masa trupului.
Incidenta bolilor cardiovasculare, a cancerului, mai ales a celui de san si prostata, este
de patru ori mai mica in Japonia deat in alte tari industrializate? De ce oare?
Pe de o parte pentru ca aici, persoanele in varsta sunt extrem de bine tratate, poate
chiar venerate, ingrijirea lor de catre rude sau apropiati fiind un adevarat cult.
Pe de alta parte, pentru ca atentia care se acorda mesei este uriasa, lucru perfect
justificat, tinand seama ca in cultura nipona, alimentatia sanatoasa si sanatatea sunt
strans legate.
Spre deosebire de Europa unde oamenii prefera mancarea care satura, in Japonia, fara
a se face rabat de la arome si gusturi, predomina alimentele care ajuta la pastrarea
sanatatii.
Sortimente de mancaruri usoare
Pentru a evita senzatia de prea plin, balonarea si alte probleme ce tin de digestie,
pricinuite de ingerarea unor cantitati mari de alimente greu de digerat, cand se ridica de
la masa, japonezii sunt satui desi mananca atat cat de cade bine. Acest obicei se leaga
de perceptia fina a senzatiei de satietate, care le permite sa se opreasca din mancat
inainte de a se simti ultraplini. Rezultatul: un aport caloric cu mult inferior fata de cel al
europenilor sau americanilor. Iar acest lucru nu poate fi decat benefic pentru sanatate.
Sfat: Ajustati cantitatea de alimente in functie de cerintele organismului. Ca sa reusiti,
trebuie sa invatati sa recunoasteti semnalele foamei, sa faceti distinctia dintre
necesitate si pofta si mai ales sa acordati suficient timp mesei. Daca ne hranim in graba,
mancam mai mult fara a fi necesar, deoarece senzatia de satietate se instaleaza la
aproximativ un sfert de ora de la prima imbucatura.
Optati pentru legume si fructe
Vegetalele sunt omniprezente in regimul alimentar al japonezilor. Fructele si legumele
sunt satioase si furnizeaza organismului nutrienti foarte importanti (vitamine, minerale,
fibre si polifenoli). Cel mai adesea, sunt supuse unei prelucrari la cald foarte reduse,
fiind fierte numai cateva minute.
Bucataria japoneza include legume occidentale si asiatice: dovleceii, vinetele, rosiile,
cartofii sau napii se combina foarte bine cu varza chinezeasca, mugurii de bambus si
radacinile de lotus. Ierburile aromatice, bogate si ele in antioxidanti, sunt si ele
nelipsite, fiind apreciate atat pentru savoarea, cat si pentru calitatile lor curative
deosebite.
Sfat: Incepeti intotdeauna u o supa fara carne sau cateva felii de legume crude. Astfel,
valoarea energetica totala a dejunului va scadea considerabil. Legumele, datorita
continutului sporit de fibre, prezinta avantajul ca satura repede, furnizand organismului
un numar minim de calorii si maxim de nutrienti.
Soia sub toate formele
Aliment de baza in gastronomia japoneza, soia este o leguminoasa care se folosetse
proaspata, cel mai adesea adaugata in salate sau ca garnitura. Planta contine
izoflavonoide, estrogen vegetal, care interfereaza pozitiv cu hormonii fiziologii. Un
consum ridicat de soia reduce substantial riscul cancerului la san, de endometru si de
prostata. Mancand consecvent soia, femeile aflate la menopauza scad intesitatea
simptomelor caracteristice.
Sfat: Doza de soia pe care nu trebuie sa o depasiti zilnic este de un miligram pe
kilogram corp. De aceasta recomandare trebuie sa tina cont mai ales femeile cu
antecedente, personale sau familiale, de cancer la san.
Grasimi de calitate
Carne, branzeturi si produse lactate in cantitati limitate, fara unt sau smantana. Regimul
traditional japonez implica consumul unor cantitati mici de grasimi saturate. Lipidele
care provin in mare parte din peste si uleiuri vegetale sunt in numar foarte mic si de o
calitate excelenta. La gatit, japonezii utilizeaza ulei de rapita care contine proportii
iddeale de omega-3 si omega-6.

Sfat: uleiul de rapita este mai sanatos netratat termic. Numai o lingura furnizeaza
jumatate din nevoile zilnice de omega-3.

Orez
Orezul, sub toate formele, face parte integranta din feicare masa a japonezilor. In plan
dieteti, furnizeaza glucide complexe, care asigura energia necesara, fara insa a incarca
organismul si cu lipide. Orezul nipon se asezoneaza cu cateva picaturi de sos de soia.

Sfat: Orezul se poate inlocui din cand in cand cu cereale (grau, secara, ovaz) si
leguminoase (mazare, linte, fasole alba). Avantaj: reduc cresterile bruste ale nivelului
insulinei in sange.

Ceai verde
Acest tip de ceai se numara printre cele mai populare bauturi in Japonia. Se distinge
prin incomparabila bogatie de antioxidanti care franeaza procesul imbatranirii. Foarte
diuretic, dreneaza toxinele din corp.

Sfat: Ceaiul verde se gaseste de cumparat in toate formele si se poate consuma

incantitatinelimitate.

Peste fara masura!

In dieta japoneza, proteinele sunt furnizate aproape in intregime de carnea din peste.
De altfel, in Tokyo se gaseste cea mai mare piata de peste din lume: mai mult de trei
mii de varietati sunt prezentate pe tarabe. Tonul, somonul, macroul, dorada sunt cele
mai cautate.
Avand putine calorii, bogat in proteine de cea mai buna calitate, pestele furnizeaza acizi
din familia omega-3, excelenti pentru sanatate si moral. In egala masura, constituie o
formidabila sursa de minerale si vitamine.
Sfat: Crud sau sub forma de sushi, fiert la aburi sau prajjit pe gratar, pestele se
preteaza la orice preparare. Pentr a largi paleta de gusturi puteti adauga in meniu
creveti, icre proaspete, moluste sau bucati de crab, toate sarace in grasimi saturate.
Secretele popoarelor care nu fac cancer

Ce au în comun populaţia Hunza din Himalaya, centenarii din Ecuador şi

japonezii din Insula Okinawa? Chiar dacă sunt în zone diferite ale lumii,
există câteva obiceiuri care îi feresc de boli şi-i fac să se claseze fruntaşi în
topul celor mai longevive popoare.

Pe aceeaşi temă:

Este adevărat că ei locuiesc în regiuni nepoluate, iar stilul lor de viaţă este unul tradiţio-
nal, ceea ce îi ajută să-şi menţină sănătatea.

Studiile efectuate în aceste comunităţi arată că alimentaţia naturală şi activitatea fizică

regulată reduc semnificativ riscul de apariţie a cancerului. Aşa că putem învăţa de la cei
mai sănătoşi oameni din lume cum să trăim sănătos.
Iată ce fac ele:

1. Nu fumează

Fumatul este principala cauză a cancerului de plămâni şi al celui de laringe. Dar este
responsabil de apariţia şi a altor forme ale cumplitei maladii. S-a constatat că fumătorii
sunt cu 20-30% mai predispuşi să dezvolte un cancer decât nefumătorii.

Chiar dacă ai fumat până acum, te poţi lăsa şi acest lucru se va vedea, în timp, printr-o
îmbunătăţire a stării tale de sănătate. Iar riscul de a face cancer se va diminua simţitor.
2. Fac zilnic mişcare

Cercetătorii sunt de acord: exerciţiile fizice zilnice sunt cea mai bună metodă de
prevenire a bolilor. Un studiu francez arată că persoanele care fac sport au un risc cu
aproximativ 25% mai mic de a face cancer de colon decât cele sedentare.

Dar mişcarea este benefică în lupta cu toate tipurile de cancer. Dacă nu practici niciun
sport, mergi zilnic pe jos cel puţin o jumătate de oră. Rezultatele nu vor întârzia să
apară.

3. Mănâncă puţin

Pe lângă faptul că se satură cu porţii mici de mâncare, regimul lor conţine mai multe
fructe şi legume şi mai puţine produse animale (carne, lactate şi ouă).

Acest mod de a se alimenta îi ajută să fie mai supli (multe boli sunt cauzate de
obezitate), iar conţinutul ridicat de vitamine şi de antioxidanţi previne cancerul. Un
studiu arată că femeile care şi-au menţinut greutatea în limite normale şi-au diminuat
cu 38% riscul de a dezvolta cancer la sân.

4. Nu suferă de stres

Da, este uşor să nu fi stresat când trăieşti pe o insulă sau undeva în Himalaya, dar ce să
faci tu care trăieşti într-un oraş aglomerat, mergi la serviciu şi ai o familie de îngrijit?
Totuşi, există metode de relaxare, de care nu trebuie să uiţi.

Bine ar fi să nu-ţi stabileşti obiective de neatins şi să nu te laşi influenţată de toate

nimicurile care-ţi pot strica ziua. Vei fi mai senină şi te vei feri de boli.

5. Nu beau alcool

Chiar dacă unii medici recomandă abstinenţa totală în ceea ce priveşte băuturile
alcoolice, un pahar de vin pe zi poate îmbunătăţi circulaţia sanguină.

Consumul limitat este benefic, după cum se vede din statisticile făcute în regiunile
viticole din Italia. Atenţie însă! Abuzul de alcool provoacă 7% din cazurile de cancer.

ALIMENTATIA NATURALA

În cadrul acestui subiect, dezvoltat pe larg în „Tratatul pentru Alimentaţia Naturală a

OM-ului”, vom aborda, pe scurt, aspectele practice ale practicii Alimentaţiei Naturale,
atât la nivel individual, prin cazuri rezolvate prin această metodă terapeutică, cât şi la
nivel social, în cadrul unor comunităţi umane, reprezentative pentru ceea ce promovăm
noi.

Astfel, deşi aceste aspecte par absolut noi pentru cunoaşterea ştiinţifică, se pare că
prezenţa şi existenţa unor comunităţi, mai mult sau mai puţin numeroase – care să
practice un cu totul alt stil de viaţă decât cel clasic, occidental – este cunoscut
dintotdeauna.

Iar aici nu mă refer la populaţiile total integrate în Natură, cu organizare specific tribală
(insulele polineziene, aborigenii australieni, africanii etc.), ci la populaţii care au
cunoscut trecerea „civilizaţiei” moderne, cu toate efectele acesteia, la toate nivelurile.

De aceea, această prezentare are o importanţă deosebită. Ea oferă o imagine

comparativă, a ceea ce reprezenta modul de viaţă a acestor comunităţi, înaintea
contactului cu tehnologia modernă, şi efectele acestui contact…

Şi, pentru că populaţia Hunza din zona Himalayei reprezintă cazul special – atât prin
puterea exemplului acesteia (credem a fi cel mai elocvent), dar şi prin numeroasele
studii ştiinţifice medicale, întreprinse în decursul timpului – o vom aborda separat, în al
doilea capitol.

Acum, începem scurta noastră prezentare cu o populaţie din zona Mexicului, cunoscută
sub numele de „indienii otomini”.

Astfel, în lucrarea „Un nou stil de viaţă. Poftă bună”, a Dr. Jorge D. Pamplona-Rogers,
acesta ne oferă următoarele scurte detalii, referitoare la această populaţie:

Indienii otomini trăiesc pe podişul din centrul Mexicului şi se hrănesc pe bază de

cereale: turte de porumb, fasole şi diferite zarzavaturi.

Studiile efectuate în mijlocul acestui popor, şi care au fost publicate în „American

Journal of Public Health” (R.K. Anderson, J. Calvo, W. Robinson, pag.1126, 1948), arată
că aceşti indigeni se bucură de o sănătate rar întâlnită. Cazurile de obezitate,
hipertensiune arterială sau cancer sunt foarte rare sau inexistente. (97)
Aceeaşi lucrare, din care am citat scurtul pasaj anterior, oferă şi alte informaţii,
referitoare, de data aceasta, la şerpaşii nepalezi:

Şerpaşii, locuitorii înălţimilor abrupte din masivul Himalaya, sunt renumiţi prin
extraordinara lor rezistenţă fizică. Toate expediţiile de pe Everest, ca şi pe alţi munţi din
regiune, au ţinut cont să aibă un grup de hamali şerpaşi.

Tensing Norgay, şerpaşul care a întovărăşit pe alpinistul australian Sir Edmund Hilary în
prima ascensiune din istoria vârfului Everest, spune în cartea sa autobiografică „Tigers
of the Snows” („Tigrii zăpezilor”):

„Cartofii sunt principala noastră cultură şi constituie baza alimentaţiei

şerpaşilor, la fel cum este orezul pentru hinduşi şi chinezi. Varietăţile de cartof care
cresc în Himalaya se cultivă la nivele de altitudini foarte ridicate (4-5.000 de metri), şi
cu ei se asigură provizia de alimente în locuri îndepărtate.”

„Alte alimente de bază în dieta noastră sunt: orzul (creşte până la înălţimi de 4.000 de
metri) şi grâul (până la înălţimi de 3.000 de metri).

De la turmele de oi şi de capre şi de la cirezile de yaci, şerpaşii obţin lapte şi brânză

cu care completează dieta lor pe bază de cartofi şi cereale.

Carnea abia dacă se consumă şi şerpaşii care urmează budismul în forma lui strictă,
sunt vegetarieni în totalitate.” (97)

Cea mai amplă prezentare, în afară de cea a populaţiei Hunza, apare în informaţiile
referitoare la populaţia din Okinawa – o altă comunitate, iniţial închisă, bazată pe alte
reguli decât cele cunoscute de societatea modernă.

În lucrarea Dr. Pamplona-Rogers, deja citată la începutul subiectului, sunt oferite detalii
şi în privinţa acestei comunităţi, din care aici prezentăm câteva citate:

Locuitorii insulei Okinawa au o dietă pe bază de vegetale (cereale, fructe şi

zarzavaturi).
Longevitatea şi fertilitatea lor, la fel ca şi lipsa bolilor degenerative, în special cancerul,
au atras atenţia cercetătorilor.

În timpul celui de-al doilea război mondial, un grup de medici militari a realizat o serie
de autopsii a indigenilor din această insulă, morţi în bătălie, şi s-au putut convinge că
însăşi indivizii cu o vârstă înaintată nu aveau tumori, nici semne de
ateroscleroză, nici artroze, nici alte boli degenerative (P.E. Steiner, „Necropsii la
cei din Okinawa. Observaţii anatomice şi patologice”, „Archives of Pathology”, 42, pag.
359, 1946). (97)

Ryukyu este vechiul nume al insulelor tropicale Okinawa, devenite posesiune japoneză
în 1879. O inscripţie cu caractere vechi, chinezeşti, gravată pe un clopot din castelul
regal şi datând din 1458, atestă bunăstarea legendară a acestor insule.

În ea se spune: „Ryukyu beneficiază de o bogăţie aparte în mările sudului. Această

naţiune a preluat înţelepciunea strămoşilor al căror cult l-a păstrat. Acesta este locul
unde pe vremuri au trăit fericiţii «nemuritori». Graţie corăbiilor sale, Ryukyu
este un pod între naţiuni, abundând astfel în produse exotice şi comori.”

În ciuda tuturor încercărilor cumplite prin care au trecut, „fericiţii

nemuritori” au rămas în continuare pe aceste locuri.

Şi în clipa de faţă, Okinawa deţine recordul mondial al speranţei de viaţă: 86

de ani pentru femei, 78 de ani pentru bărbaţi, arhipelagul având 660 de
centenari (mulţi trecuţi demult peste 100 de ani), la o populaţie de 1,3
milioane.

Oare care este secretul lor?

Contrar sfaturilor date de către doctorii specialişti în diabet, de pretutindeni,

centenarii de pe insulă consumă o mare cantitate de carbohidraţi şi foarte
puţine proteine. Ei se îmbolnăvesc extrem de rar de Alzheimer sau de
demenţă senilă.
Când se apropie de 90 de ani, 80% dintre bărbaţi şi 60% dintre femei au
creierul perfect intact în comparaţie cu doar 40% în Europa sau America.

În plus, toţi bătrânii conservă un nivel foarte ridicat al hormonilor sexuali.

Conform observaţiilor făcute pe foarte mulţi centenari, longevitatea

locuitorilor insulei nu este de natură genetică.

Ea este rezultatul fericit al unei alimentaţii sărace în carne şi foarte bogate în

legume amare, combinate cu exerciţii fizice practicate constant, precum
mersul pe jos, dansul, grădinăritul, cu o reţea de întrajutorare foarte
puternică între membrii comunităţii, care practic exclude singurătatea.

Majoritatea tradiţiilor din Okinawa celebrează înaintarea în vârstă ca pe o

sărbătoare a câştigării înţelepciunii, un motiv de bucurie şi nu o dramă a
apropierii de moarte.

Şi, nu în ultimul rând, viaţa spirituală a „nemuritorilor fericiţi” se bazează pe

cultul strămoşilor.

Iată, foarte pe scurt, câteva exemple ale unor comunităţi ce oferă un mod de
viaţă, altul decât cel clasic, de tip occidental.

Acesta reprezintă chiar un model viu, real, palpabil şi concret – dovedind că

toată pledoaria noastră pentru Viaţă prin Alimentaţia Naturală, nu reprezintă
doar simpliste speculaţii şi teorii ciudate, ci chiar o „bucată” din Realitate…

Însă, cel mai elegant şi relevant exemplu – de confirmare întocmai a acestor

repere – ne este oferit de puterea exemplului populaţiei Hunza, abordat în
subiectul următor.

40 de sfaturi pentru a traii 100 de ani.

Ceaiul verde, antioxidantii si inhibarea celulelor canceroase
Să trăieşti cât mai mult, în stare de sănătate şi mulţumire, nu este prea complicat. E
suficient să aplici consecvent câteva reţete simple.
Şi longevitatea se învaţă, ca orice lucru de pe pământ.
SĂNĂTATE :
1. Mizaţi pe ceaiul verde. Ceaiul verde este o băutură tradiţională în China, ţara care
numără o mulţime de persoane trecute de 100 de ani. Cercetătorii de la " Medical
College of Ohio " au descoperit în 1997 că pe lângă antioxidanţii conţinuţi, ceaiul verde
inhibă formarea şi dezvoltarea celulelor canceroase.
2. Adoptaţi o pisică. Karen Allen, cercetător în medicină la Universitatea Buffalo (Statele
Unite), afirma că "pisica joaca rolul de tampon asupra efectelor patogene ale stresului".
O pisică în casă înseamnă, deci, scăderea tensiunii arteriale - ca urmare - şi a riscurilor
unei boli cardiace.
3. Descoperiţi algele tinereţii veşnice. Spirulina constituie, realmente, o sursa unica de
oligoelemente şi de acizi graşi esenţiali, ale căror proprietăţi în prevenirea îmbătrânirii
nu mai trebuie demonstrate. Rezultatul: o cura cu spirulină(capsule) aduce un surplus
de tonus şi de vitalitate.
4. Imitaţi albinele şi convertiţi-va la miere şi polen. Un studiu recent efectuat într-un
spital din New York a demonstrat că ele acţionează pozitiv asupra colesterolului şi a
trigliceridelor. Este de reţinut că speranţa de viaţă la apicultori este superioara celei a
populaţiei în general.
5. Cruţaţi-va partenerul/partenera de viaţă. 5% din cazurile de cancer pulmonar se
datorează fumatului pasiv, când fumător este tovarăşul de viaţă sau colegii de birou. Un
studiu american a constatat o creştere cu 23% a mortalităţii coronariene la bărbaţii
nefumători, căsătoriţi cu femei fumătoare.
6. Ţineţi sub control tensiunea arterială. Odată cu îmbătrânirea, tensiunea arteriala
afectează tot mai mult speranţa de viaţă. Prevenirea ei se bazează pe reguli de viaţă
bine cunoscute: exerciţiile fizice, regimul alimentar echilibrat, sare cu măsura şi, la
nevoie, reducerea excesului de greutate.
7. Beţi apa cu paharul mare. Cercetătorii americani au demonstrat că peste 5 pahare cu
apa băute zi de zi reduc cu 60% riscul afecţiunilor cardiace.
8. Atenţie la insulină! Hormon-cheie al metabolismului - adică al utilizării energiei
alimentare, insulina accelerează procesul de îmbătrânire, atunci când este produsă în
cantitate prea mare.Morala: zaharul puţin va menţine tineri. Mâncaţi miere!
9. Supravegheaţi-va ereditatea. Fiecare dintre noi este dotat cu o moştenire genetica pe
care ar trebui să o studiem îndeaproape, pentru că adeseori prezentam aceleaşi
predispoziţii la o boala sau alta ca şi părinţii sau bunicii noştri.
10. Spălaţi-va pe mâini. O igiena reproşabilă a mâinilor (4 spălări pe zi) va permite să
contractaţi cu 25% mai puţine guturaiuri şi cu 50% mai puţine gastroenterite,
comparativ cu persoanele care se spăla pe mâini osingura data pe zi.
11. Faceţi siesta. O echipa de cercetători de la Universitatea din Boston a demonstrat că
o siestă făcută la mijlocul zilei poate face să dispară semnele de oboseala a creierului şi
să sporească performantele de memorie. Ei au constatat, de asemenea, o ameliorare cu
20% a capacitaţii de învăţare la persoanele care pot să doarmă în orele de prânz.
12. Evitaţi medicamentele combinate.. Cardiacii care iau medicamente pentru inima, dar
şi aspirina, prezintă un risc de criza cardiaca cu 75% mai mare decât cei care evita
aceasta combinaţie - arata un studiu efectuat recent în Scoţia pe 7000 de subiecţi.
13. Înveliţi-vă. Conform unui studiu realizat la Universitatea din Lille, scăderea brusca
de temperatura sporeşte cu aproape 13% riscul unei crize cardiace.
14. Curăţaţi tastatura calculatorului. Bacteriologii de la Universitatea din Arizona au
constatat că aceasta conţine - în medie - 25.000 de germeni microbieni, adică de 300
de ori mai mult decât colacul toaletei de la o instituţie publică.
15. Testaţi unul din secretele sănătăţii deţinute de Kneipp: mergeţi cu picioarele goale
prin iarba uda de rouă (atenţie la viespi!). Acest pastor din secolul 19, precursor al
terapiilor alternative, o făcea în fiecare dimineaţa, pentru antrenarea rezistentei fizice.
16. Încercaţi homeopatia. Studiile tind să demonstreze tot mai mult că homeopatia face
să dispară numeroase simptome, mai ales cele ale fibromialgiei, adică oboseala cronica,
de care suferă 1-2% din totalul populaţiei de pe glob.
ALIMENTAŢIE:
17. Ciocniţi paharele. Pentru dr. Leonard Guarant de la Institutul de tehnologie din
Massachusetts, consumul zilnic de vin (1 pahar) prelungeşte speranţa de viaţă cu
aproape 30%.
18. Limitaţi consumul de carne. De aproape 50 de ani, studiile epidemiologice atrag
atenţia oamenilor de ştiinţa asupra anumitor patologii cronice asociate consumului de
carne. La modul ideal, un adult n-ar trebui să ingereze mai mult de 120 g de carne de
vita pe săptămână.
19.Consumaţi oţet de mere. Utilizarea ca remediu a oţetului de mere a fost popularizata
de un medic american din Vermont, dr. Jarvis. Acesta a constatat longevitatea
excepţionala a persoanelor care-l consumau şi a început să îl prescrie pacienţilor săi (in
doze moderate) datorita virtuţilor sale drenante.
20. Mâncaţi ciocolată. Prestigiosul "British Medical Journal" a publicat recent un studiu
efectuat pe 8000 de subiecţi, demonstrând că cei care consumau o cantitate mica de
ciocolata (intre 1-3 tablete pe luna), riscul mortalităţii era mai scăzut cu 36% decât la
cei care nu consumau ciocolata deloc.
21. Nu neglijaţi usturoiul! După ce-au descoperit un număr foarte mare de centenari în
comitatul Jinshan, specializat în cultura usturoiului, cercetătorii chinezi au ajuns la
concluzia că acesta prelungeşte viata. Usturoiul are capacitatea de a reduce tensiunea
arteriala.
22. Consumaţi nuci, tofu şi fasole. Cercetătorii din Toronto au descoperit faptul că la
persoanele care au introdus timp de o lună în alimentaţia lor obişnuita, nuci, tofu şi
fasole, nivelul colesterolului a scăzut cu 30%.
23. Nu săriţi peste micul dejun! La persoanele care obişnuiesc să mănânce dimineaţa,
cazurile de obezitate sunt cu 44% mai puţine decât la cele care se abţin.
24. Consumaţi banane în fiecare zi. O banana pe zi aduce 400 mg de potasiu, care
permite reducerea cu aproape 40% a riscului unui atac cardiac!
25. Consumaţi mere în fiecare zi. La persoanele care cedează în mod regulat tentaţiei
de a musca dintr-un măr, riscurile unor boli cardiace sunt cu 30% mai mici decât la
persoanele care rezista acestei tentaţii.
26. Consumaţi salată zilnic. Foile de salata verde conţin luteina, o substanţă din familia
carotenoidelor, puternici antioxidanţi. Luteina pare să joace un rol benefic pentru
sănătatea inimii şi pentru sistemul imunitar.
27. Savuraţi desertul "anti-îmbătrânire". Luaţi doi pumni de fructe roşii (cireşe, căpşuni,
zmeura, coacăze etc.) şi stropiţi-le cu lapte acru. Îndulciţi desertul - după gust cu miere
şi veţi obţine un adevărat regal de flavonoide, substanţe care combat oxidarea, cea care
ne îmbătrâneşte celulele.
PSIHOLOGIE
28. Plângeţi! Lacrimile permit evacuarea unui exces de tensiuni dăunătoare sănătăţii.
Unii afirma chiar că longevitatea femeilor s-ar datora capacităţii lor de a elimina toxinele
plângând.
29. Îmbrăţişaţi copacii. Conform învăţăturii taoiste, copacii au efecte benefice asupra
longevităţii: transforma energiile negative în energii pozitive. Strângând în braţe un
copac, va reîncărcaţi cu energie vitală.
30. Ieşiţi din cochilie. Activităţile sociale şi relaţionale îmbunătăţesc speranţa de viata:
persoanele mai active social fumează mai puţin, mănâncă mai sănătos, fac regulat
exerciţii fizice şi ştiu să vorbească despre problemele lor.
31. Priviţi partea bună a lucrurilor. Optimiştii trăiesc mai mult decât pesimiştii şi prezintă
mai puţine riscuri de deces prematur. Fericirea si optimismul par, de asemenea, să
sporească numărul celulelor noastre imunitare, armele cele mai eficiente ale
organismului împotriva bolilor..
32. Recitaţi poezii. Cercetătorii elveţieni au demonstrat că persoanele care recita poezii
cate o jumătate de ora în fiecare zi şi reduc considerabil nivelul de stres şi deci şi
riscurile unor maladii cardiace. 33. Studiaţi. Cercetătorii californieni au descoperit faptul
că femeile cu bacalaureat sau studii superioare sunt mai puţin predispuse la bolile de
inima decât tovarăşele lor mai puţin instruite.
34. Bizuiţi-va pe inteligentă. De curând, oamenii de ştiinţa englezi au publicat un studiu
legat de relaţia dintre coeficientul de inteligenţă (IQ) şi longevitate. Conform
rezultatelor prezentate pentru o perioada de 60 de ani, indivizii cei mai inteligenţi au
cele mai mari şanse să moară ultimii.
35. Oferiţi-va o planta verde. Persoanele care locuiesc în zona rurală au o speranţă de
viaţă superioară celei a orăşenilor. Un studiu al Centrului medical din Tokio a demonstrat
că populaţia urbana care trăieşte in apropierea spatiilor verzi îmbătrâneşte mai greu.
36. Mama. Un studiu al Şcolii medicale de la Harvard a demonstrat că persoanele în
relaţii "reci" cu mamele lor sunt cu 91% mai la risc de a contracta o boală gravă, în
perioada vieţii adulte.
37. Fiţi credincioşi. Mersul regulat la biserică sporeşte speranţa de viata, conchide
"Jurnalul internaţional de psihiatrie şi medicina". Deosebit de eficienta pentru
destresarea organismului şi deculpabilizarea sufletului, frecventarea lăcaşurilor de cult
protejează de asemenea digestia şi respiraţia.
38. Aşterneţi-vă sentimentele pe hârtie. Dr. Pamela Peeke de la Universitatea din
Baltimore va informează: "Trei minute pentru a exprima câteva gânduri intr-un jurnal
sau câteva cuvinte adresate în scris unui prieten sunt suficiente pentru a calma stările
de stres". Dovada? După 4 luni de incitare la scris, 47% din pacienţii astmatici aflaţi în
tratamentul ei au manifestat o ameliorare a simptomelor.
39. Mergeţi la cinema .Vizionarea unui film sau a unui spectacol de teatru sau prezenţa
în sala de concerte ne ajuta să trăim mai mult - acestea sunt concluziile unui studiu
suedez realizat pe 12.000 de persoane. 36% dintre pasionaţii de manifestări culturale
au atins, efectiv, suta de ani, fiind încă în putere, pentru că aceste distracţii stimulează
funcţionarea sistemului imunitar!
40. Visaţi. Conform neurologilor, visele servesc la stabilirea unor legături intre amintirile
înmagazinate de creier pe parcursul zilei şi amintirile mai vechi. Pentru psihanalişti,
visele exprima aspecte neglijate ale personalităţii noastre. în ambele cazuri, visarea este
o cale de a fi în armonie cu noi înşine, deci de a evita irascibilitatea şi tulburările de
comportament care pândesc persoanele private de somn.

Este batranetea o boala? Asadar, stiinta

va putea la un moment dat s-o invinga? Va exista candva o Terra in care,
asemenea basmului, va fi tinerete fara batranete? Sau este un proces
fiziologic normal, universal cunoscut in natura? In acest caz, cand
intervine imbatranirea? Si…care este timpul firesc de vietuire al
omului? Iata, tot atatea intrebari care au suscitat indelungi discutii,
au determinat cercetari si experimentari, observatii asupra modului de
traire al celor ce au depasit „limita” de viata obisnuita…
Intr-o zona din Ecuador, e ceva obisnuit sa ai 100 de ani
Majoritatea specialistilor considera „pragul” batranetii la 60 de
ani. In valea Vilcabamba, din provincia Loja (Ecuador) a avea 100 de ani
e un fapt banal. „Batranii” satului numara 123 si unul chiar 142 de
ani, aratand inca vajnici, cu o imensa „pofta de viata”. Cum se explica?
Se intreba un reputat gerontolog, prof. David Davies de la
Universitatea din Londra. Regimul alimentar? E drept, oamenii din
Vilcabamba mananca putina carne si multe legume si fructe. Satul este
situat la 1500 de metri altitudine, timpul este placut, insorit tot
anul. Hipertensiunea, bolile inimii si cancerul sunt aici necunoscute.
Este si clima favorabila?
Intalnire cu o persoana de…167 de ani
Dar, conform altor statistici, in Caucaz sunt nu mai putin de 4500 de
centenari, iar cei mai multi se afla in Georgia si Azerbaidjan. Un
medic american, dr. Leaf consultand o batrinica din satul Kutol, din
Georgia i-a atribuit varsta de 130 de ani. Doar de trei ani era la…
pensie! Dar cel mai varstnic locuitor nu era aceasta femeie, ci un
barbat din Azerbaidjan, nascut cu patru ani mai tarziu decat Victor
Hugo… La data intalnirii cu medicul avea 167 de ani! E un barbat nu prea
inalt, 1,61 m, cantarind 56 de kg care mananca mai ales legume, carne
foarte putin. Nu fumeaza si declara ca „cea mai tare bautura pe care
si-o permite e… limonada!”. Inima si plamanii sai sunt intr-o
stare exceptional de buna. Nu sta nicio zi fara sa munceasca. Vara se
ocupa de gradina, iarna, cu zapada. Pana in urma cu citiva ani calarea.
Influenteaza clima varsta inaintata?
Dar observatiile facute asupra vietii centenarilor nu pot oferi
concluzii utile. De pilda, clima: la Vilcabamba temperatura e placuta,
soare tot timpul, in vreme ce in Iakutia e un climat polar. Cu exceptia
alimentatiei care e rationala, niciun alt factor comun. Dar si aici sint
diferentieri.
„Inainte, scria un specialist in gerontologie, se
descriau modalitatile de imbatranire. Astazi incepem sa intelegem
mecanismele, datorita progreselor realizate in biologia moleculara si
celulara. Ceea ce este cert: batrinetea nu este o boala, ci un proces
biologic a carui viteza de desfasurare variaza in functie de diferiti
factori externi si interni. Asupra acestora poate interveni stiinta
pentru a incetini acest proces.”
Care e regimul alimentar al celor ajunsi in varsta foarte
inaintata?
Oricum, regimul alimentar echilibrat constituie un „punct” important
in tratamentele ce urmaresc o tinerete prelungita dincolo de limitele
ei. S-a aratat in acest sens ca vitamina E (in deosebi in semintele de
bumbac, in orez, in arahide) e un excelent „medicament anti-batranete”.
Ea dilata si fortifica peretii vaselor capilare si, in consecinta,
favorizeaza circulatia. Savantii rusi considera ca actiunea de
intinerire se datoreste actiunii acestei vitamine impotriva lipofuscinei
(o substanta de culoare galben inchis care se acumuleaza mai ales in
celulele inimii si creierului).
Pe gerontologi ii intereseaza de asemenea oligo-elementele. Magneziul
incetineste uzura rinichilor, vanadiul impiedica formarea
colesterolului, zincul este indicat pentru sistemul osos. In schimb,
cadmiul e considerat ca determinand hipertensiunea.
Teoriile contradictorii privind imbatranirea
Dar dincolo de aceste probleme, teoriile privind imbatranirea
organismului sunt la ora actuala destul de multe si chiar
contradictorii. Dr. A. Comfort e de parere ca batranetea este programata
in codul genetic. Altfel spus, celula ar fi un ceasornic biologic
conceput pentru a „merge” un anume timp. Prof. Rowlatt din Londra
interpreteaza modificarile intervenite in timp ca o autodistrugere a
celulei datorate deseurilor proteinelor. Rowlatt, scrie Pierre Rossion,
crede ca in decursul vietii celulare se acumuleaza erori in reproductie.
Erorile intervin intai la nivelul transcrierii informatiei genetice,
apoi in sinteza proteinelor.
Alti specialisti sunt de parere ca secretul imbatranirii nu se afla
in celule ci in vecinatatea lor. De pilda, in tesuturile conjunctive. Un
exemplu: tesutul conjunctival pielii si vaselor sanguine. Cu varsta,
supletea acestor tesuturi scade. In jurul varstei de 20 de ani, elastina
inceteaza sa mai fie sintetizata.
Nu cumva, totul incepe de la hipotalamus? s-au intrebat altii. La
persoanele in varsta, de pilda, sistemul de termoreglare, se
deterioreaza. O cercetare intreprinsa de o echipa multidisciplinara —
medici, sociologi, statisticieni – masurand temperatura urinei la
persoanele in varsta au observat ca temperatura interna a acestora este
net inferioara fata de cea a tinerilor. Or, reglarea termica se face la
nivelul hipotalamusului.
Daca cunoasterea mecanismelor imbatranirii se dovedeste de fapt atat
de complexa, pentru a stapani si manui acest proces, observatiile de
pana acum permit sa se schiteze „modele” de viata ce pot fi urmate
pentru a „invinge” batranetea. A prelungi nu doar media de viata, ci a
conferi tinerete anilor, inseamna in practica a respecta un comportament
rational de alimentatie si activitate mai ales de la o anumita varsta.
Ceea ce i-a uimit pe medicii care au vizitat localitatile de
centenari era tocmai vitalitatea lor, faptul ca depuneau o munca utila,
permanenta. Parea efectul unor multitudini de factori — viata tihnita,
la o altitudine in jurul a 1500 de metri etc. si dincolo de aceasta, o
serie de date aparent derutante (clima, alimentatie). Or, in realitate,
munca, miscarea in aer liber, se constituie ca singurul factor comun. Nu
efect, ci cauza. De altfel, nu este semnificativ faptul ca nevoia de a
munci se regaseste in declaratiile tuturor octogenarilor si
centenarilor

LONGEVITATEA

Chiar daca ritmul accelerat al vietii si neglijarea sanatatii il impiedica pe omul

modern sa traiasca o viata lunga si lipsita de boli, una dintre cele mai
staruitoare dorinte ale sale ramane fantezia “tineretii fara batranete si a
vietii fara de moarte”. Desi acest concept este unul iluzoriu, longevitatea inca
este o realitate a lumii noastre. Medicina atribuie aceasta calitate
persoanelor active pana la 90 de ani, insa ce incadrare terminologica ar
trebui sa gaseasca stiinta medicala atunci cand se confrunta cu situatii de
procreere la nanogenari sau cu exemple de vigoare si sanatate dincolo de
pragul de 140 de ani atins de unii indivizi?

Desi trecutul foarte indepartat ne prezinta personaje biblice precum

Matusalem, despre care se crede ca ar fi trait 969 de ani, istoria recenta
consemneaza cazuri incredibile de longevitate. In anul 1724, agricultorul
maghiar Petrus Zortay se stingea din viata la varsta de 185 de ani, iar
funeraliile femeii Tepse Absire din Osetia erau organizate dupa 180 de ani de
viata. Nu mai putin prolific, in acest sens, este cuplul ungar alcatuit de Janos
si Sara Ravel timp de aproape un secol si jumatate, pana la moartea celor
doi, la 172 respectiv 164 de ani.

Doua vieti intr-una

Astazi, desi sunt cazuri privite cu scepticism de cercetatori, zonele inalte din
Caucaz, unde aerul este curat iar clima este uscata si putin vantoasa,
adapostesc comunitati ai caror membri ating constant centenarul si adesea il
depasesc. Conform Guiness Book, cel mai faimos dintre acestia a fost
azerul Shirali Mislimov, care a murit pe 2 septembrie 1973 la incredibila
varsta de 168 de ani. Tot aici, Mahmud Eyvazov a trait pana la 148 de ani, iar
Majid Aghayev a apucat sa vada pentru ultima oara lumea la 142. Inca din
anul 1940, zvonurile privind longevitatea acestor popoare au atras atentia
cercetatorilor rusi, care au descoperit ca azerii, armenii, abhazii, balkharii,
ingusii si cecenii traiau toti sanatosi pana la varste foarte inaintate. In
Caucaz, in special armenii din Nagorno Karabah si oamenii din
Azerbaidjan sunt recordmeni de varsta, aici batranii fiind foarte respectati,
avand pozitii inalte in familie si nefiind niciodata marginalizati.

In afara aerului curat si a vietii semi-salbatice care influenteaza longevitatea

acestor populatii, un factor absolut determinant este arta culinara
practicata de oamenii acestor locuri. Kefirul din lapte de capra este
consumat zilnic, dupa o reteta pastrata in secret de generatii. Acest
preparat-minune este recomandat pentru insomnii, nevroze si alte afectiuni la
nivelul sistemului nervos, precum si in tratarea unor infectii cronice. De
asemenea, alimentatia cotidiana a oamenilor acestor locuri nu depaseste
1500 de calorii si consta din cantitati impresionante de usturoi, nuci, stafide,
miere, polen, porumb fiert sau copt, cereale nedecorticate, lactate, legume
frunzoase, melasa, carne de capra si sucuri de fructe. Legumele si fructele
sunt foarte pretuite, iar din secretul longevitatii azerilor face parte si
Bahmaz, un suc natural din dude albe ce contine mai mult de 30 de
vitamine, minerale si aminoacizi care previn acumularea de colesterol. In
aceste conditii nu este de mirare ca medicul american Sula Benet a
descoperit ca femeile din Caucaz continua sa aiba activitate menstruala mult
dupa 55 ani, iar barbatii devin tati chiar si la 80 de ani.

In acelasi registru al longevitatii, dar mai ales al fertilitatii la varste

inaintate se incadreaza si comunitatile vaii Hunza din Nord-Estul Pakistanului.
Chiar daca aici nu traiesc oameni la fel de longevivi precum cei din Caucaz,
cu siguranta cei din Hunza detin recordul celor mai varstnici proaspeti
parinti. Nu mai devreme de anul trecut autoritatile pakistaneze au inregistrat
23 de cazuri de barbati care au devenit tati la varste cuprinse intre 84 si 90
de ani. In Valea Hunza nimeni nu mananca nimic procesat, artificial sau
conservat. Totul se consuma cat mai proaspat, singura prelucrare fiind cea a
untului si a produselor lactate, si uscarea la soare a fructelor si legumelor
proaspete. Dintre toate alimentele consumate aici, caisele au un statut
aproape sacru; se consuma in cantitati industriale , crude, prezervate in
miere sau uscate la soare pentru iarna. Nici samburii acestor fructe nu sunt
neglijati. Ei se asezoneaza cu orice fel de mancare, iar femeie Hunza folosesc
uleiul brut de caisa drept o excelenta lotiune faciala.
Zonele Albastre
Totusi, desi acesti oameni apartin prezentului si sunt exemple vii de
longevitate, ei nu fac parte din realitatea imediata a societatii moderne. Sunt
mai degraba izolati, duc vieti ascetice, departe de lume si este greu ca
omenirea sa ii priveasca cu intentia imitarii. Din acest motiv, cercetatori ai
National Geografic au incercat sa identifice in cadrul comunitatilor mai
apropiate vremurilor si societatilor noaste situatii de longevitate
impresionanta, care sa demonstreze lumii ca omul poate si trebuie sa
traiasca mult.

Studiul desfasurat in colaborare cu antropologi si etnologi a dus chiar la

publicarea unei carti cu numele “Zonele Albastre: Lectii de prelungire a veitii
de la oamenii cei mai longevivi”, in care autorii vorbesc despre mici
comunitati identificate in anumite zone geografice, in care oamenii traiesc
sanatos si surprinzator de mult. “Zonele albastre” sunt reprezentate printr-
o serie de cercuri concentrice desenate pe un planiglob, pentru a demarca
regiunile cu cele mai mari sperante de viata. Este vorba despre regiunea
Barbagia din Sardinia, Italia; Okinawa, Japonia si Loma Linda, California,
care gazduieste comunitatea Adventistilor celei de-a 7-a Zile.

Aprofundand studiile in aceste locatii, oamenii de stiinta au incercat sa

identifice motivul longevitatii si sanatatii localnicilor, gasind justificari diferite
de la un loc la altul. In Sardinia, spre exemplu, centenarii declara ca au dus
existente foarte active in tinerete si nu numai. Mergeau pe jos aproximativ
10 kilometri zilnic, pastoreau oi, taiau lemne, ingrijeau copaci si hraneau
animalele. Deci miscarea si dinamismul par sa fi stat la baza vietii lor lungi.
Un studiu recent demonsteaza chiar ca simpla exersare regulata a
organismului in perioada varstei mijlocii poate preveni imbatranirea cu pana
la 12 ani.

In Okinawa, cercetatorii au intalnit o femeie de 70 de ani care soptea “hara

hachi bu” inainte sa-si consume masa, un ritual menit sa-i aminteasca a
consuma numai 80% din ce are in farfurie. In timp ce oamenii de stiinta
cunosc de zeci de ani ca animalele traiesc mai mult mancand mai putin,
cercetatorii abia incep sa descopere impactul pe care restrictiile calorice
din dieta umana il au asupra prelungirii vietii. Un studiu publicat in 2006, de
exemplu, a aratat ca inimile unor subiecti care au urmat o dieta de tip
mediteranean, saraca in calorii, semanau cu cele ale unor oameni mai
tineri. Cercetatorii au comparat 25 de indivizi care au consumat intre 1.400 si
2.000 de calorii pe zi timp de 6 luni, cu 25 de oameni care au avut o dieta
tipic occidentala de aproximativ 2.000 – 3.000 de calorii pe zi. Concluzia la
care s-a ajuns a fost ca dieta mediteraneana , mai saraca, poate intarzia
imbatranirea si prelungi viata.

Multi dintre Adventistii celei de-a 7-a Zile, din Loma Linda, California, par de
asemenea sa fi adaugat ani la viata lor in virtutea participarii regulate la
viata comunitatii spirituale. Implicare lor nu doar ii pune in legatura cu o
retea sociala care ii sustine, dar de asemenea ii forteaza sa stea laolalta in
fiecare saptamana, ceea ce pare sa fie o eliberare de stres. In 1999, in urma
unui studiu, cercetatorii au descoperit ca oamenii care frecventeaza biserica
pot trai cu pana la 7 ani mai mult decat cei care nu participa niciodata la
procesiuni.

Ce e de facut?
O multitudine de factori contribuie la longevitatea unui individ. Factorii
importanti in ce priveste speranta de viata includ genul sexual, bagajul
genetic, accesul la ingrijire medicala, igiena, dieta si nutritia, exercitiul si
stilul de viata. Longevitatea tine de gene bune, dar depinde si de bunele
obiceiuri. Conform expertilor, adoptarea stilului de viata potrivit sporeste
sansele de a trai cu 10 ani mai mult. Intrucat majoritatea centenarilor sunt
descendenti din parinti longevivi, se considera ca factorul ereditar ar
constitui un certificat sigur de viata lunga. De fapt, posibilitatea ca un
centenar sa aiba in familie o ruda care sa fi trait foarte mult este de 20 de
ori mai mare decat in cazul unei persoane cu speranta de viata medie.
Speranta actuala de viata numara, in medie, doar 60-70 de ani, dar, conform
cercetarilor, durata posibila de viata a omului este de 120 de ani. Putem sa
traim mult, cu conditia sa respectam cateva principii fundamentale privind
alimentatia controlata si regimul de viata. Ori, in prezent, majoritatea
oamenilor isi pun inima si creierul in slujba stomacului.

Telul cercetatorilor este acum sa identifice diferentele genetice subtile intre

indivizi in genele sau in familiile de gene asociate longevitatii. Intelegand
procesele biologice fundamentale ale imbatranirii, ar putea fi posibil ca
oamenii de stiinta sa dezvolte pe viitor medicamente care sa intretina o
imbatranire sanatoasa si sa intarzie bolile batranetii precum anumite tipuri de
cancer, artrita, diabetul, afectiuni cardiace sau presiunea arteriala ridicata.

Desigur, adoptarea unor obiceiuri sanatoase de-a lungul vietii nu este o

sarcina prea usoara, data fiind cultura noastra fast-food, portiile
supradimensionate si faptul ca cei mai multi dintre noi ne petrecem ziua
conectati la un birou, in loc sa facem miscare. Chiar si “ zonele albastre”
sunt in prezent in pericol de disparitie din cauza fortei globalizarii. Dar daca
oamenii reusesc sa adopte macar o parte din aceste lectii predate de catre
populatiile longevive, este foarte probabil sa intrezareasca macar mici
beneficii. “O viata echilibrata”, spun unii specialisti, “este propria ei rasplata.”
FACTS
• Exista un numar mare de metode simple pentru a mari speranta de viata.
Un pahar de bere sau de vin pe zi, spre exemplu, reduce cu 20% riscurile
pierderii memoriei la femeile de peste 70 de ani.
• Speranta de viata medie a unui cetatean rus este de 67.5 ani. Femeile
rusoaice traiesc pana la 72 de ani, in timp ce barbatii pana la 59. Diferenta
vizibila este usor explicabila. Barbatii rusi consuma prea mult alcool, fumeaza
prea mult, experimenteaza prea multe situatii de stres si nu respecta
controlul medical regulat.
• Japonia este tara cu cei mai multi longevivi. Se estimeaza ca in 2050, vor fi
aproximativ un million de japonezi cu varsta peste 100 de ani.
• Femeile cu picioare lungi traiesc mai mult decat cele cu picioare scurte.
• Urmarirea regulata de programe TV poate adauga 10 ani la speranta de
viata a unei persoane
• Buster Martin are peste 100 de ani si participa la maratoane. El este
probabil cel mai batran om care lucreaza din lume. Nascut in 1906, Buster
Martin este un miracol al anti-imbatranirii, inca muncind si antrenandu-se
pentru un maraton.
• Conform unor studii de ultima ora, a devenit clar pentru cercetatori ca
insulina - un hormon secretat de pancreas care stimuleaza celulele sa
absoarba zaharul – si receptorii sai sunt critice in longevitatea speciilor, de la
fungi la om. Insulina sta la baza procesului de transformare a hranei in
energie. Testele au aratat ca o variatie in gena de formare a insulinei,
FOXO3A la barbatii de peste 95 de ani este asociata cu o mai buna
intrebuinarea a energiei.

Unde sunt "fântânile de tinereţe" în care se trăieşte până la 100 de ani

Există doar câteva locuri speciale în lume în care ceasul biologic poate fi păcălit. Aceste
destinaţii aparte au o speranţă de viaţă mai ridicată decât oriunde în altă parte. Aici nu
este un eveniment atunci când localnicii împlinesc vârsta de 100 de ani.
Frecvenţa acestei vârste este de două ori mai mare decât în altă parte, iar incidenţa
bolilor mortale (cardiace, artrită, ori cancer – o obişnuinţă în societatea noastră), e mult
mai rară. În aceste “fântâni ale tinereţii”, oamenii nu doar trăiesc mai mult, dar şi
calitatea vieţii lor este mai bună. Oamenii de ştiinţă au descoperit pe glob câteva astfel
de “izvoare de viaţă”, pe care le-au botezat “zone albastre”

122 de ani şi jumătate, cel mai bătrân om din lume

În fruntea recordurilor internaţionale, în ceea ce priveşte vârsta, pe locul 1 se află

franţuzoaica Jeanne Calment. Aceasta a murit în 1997, la vârsta de 122 de ani şi 167 de
zile. La vârsta de 12 ani l-a cunoscut pe Van Gogh. Locul doi în top este deţinut de
japonezul Shigechiyo Izumi. El a murit la vârsta de 120 de ani. Chiar dacă e recunoscut
de Guinnesse World Records, recordul său e, mai nou, contestat în Japonia. Locul al
treilea aparţine lui Christian Mortensen, care a murit la 115 ani şi 252 de zile.

Cel mai bătrân om în viaţă este Eugénie Blanchard, din Franţa (114 ani). În top 10 al
ţărilor cu cei mai bătrâni oameni din lume, documentaţi, se află Franţa, pe locul 1,
urmată de Japonia, pe locurile 2, 7 şi 10. SUA are şi ea reprezentanţi, pe locurile 3, 4, 8
şi 9. În top se mai află câte un reprezentant din Canada şi Ecuador. Cel mai "tânăr
dintre ei", japonezul Kamato Hongo, a murit în 2003, la vârsta de 116 ani şi 45 de zile.

Majoritatea celor din top au murit la vârsta de 116 ani (5 persoane), la aproape 118
ani fără 3-4 luni au murit alte două persoane. Doar doi au depăşit 120 de ani. E vorba
despre Shigechiyo Izumi (120 de ani şi 237 de zile) şi franţuzoaica Calment (122 de ani
şi 164 de zile).

Unde se trăieşte cel mai mult şi de ce

Reţeta secretă a elixirului tinereţii este o provocare continuă pentru cercetători.

Amestecuri de substanţe sintetice combinate meticulos în pilule, ori cocteiluri de plante
atent studiate, suplimente de antioxidanţi care să inhibe îmbătrânirea, sunt trucuri uşor
de găsit în farmacii care să înşele ceasul biologic. În anumite locuri de pe glob însă,
acest fenomen este natural. Iar aflarea secretelor acestor “fântâni ale tinereţii” a pus
oamenii de ştiinţă în competiţie, pentru că s-a demonstrat deja că longevitatea nu se
vinde în pilule.

Din concluziile lor de până acum, în topul celor trei destinaţii-minune se află Sardinia,
(Italia), Okinawa (Japonia) şi Loma Linda (California, SUA).

Locuitorii acestor regiuni nu participă la maraton, nu iau suplimente alimentare şi nici nu

ţin diete. Inspiraţi de amestecul interesant de factori care determină o viaţă mai lungă
pentru locuitorii acestor “izvoare de sănătate”, comunitatea internaţională a oamenilor
de ştiinţă se află în căutarea răspunsului la întrebarea: de ce locuitorii acestor regiuni
trăiesc mai mult şi mai sănătos?

Sardinia, paradisul bărbaţilor

Edenul nu este unul şi acelaşi pentru bărbaţi şi femei. O spun studiile care arată că
Sardinia este destinaţia ideală pentru bărbaţii care vor să trăiască mult. În Sardinia,
insulă de aproape 1,4 milioane de locuitori, locuiesc cei mai mulţi centenari din Europa.
Atras probabil de perspectiva unei vieţi lungi este şi Silvio Berlusconi. Premierul italian,
implicat frecvent în scandaluri, este unul dintre rezidenţii ocazionali, având pe insulă o
vilă.

”Fântâna tinereţii” nu este însă întreaga insulă, ci o zonă mai izolată din munţi, în
provincia Nouro. Bărbaţii de aici sunt păstori, în marea lor majoritate, terenul fiind dificil
pentru cultura pământului. În acest loc izolat, numărul centenarilor de sex masculin este
de 10 ori mai mare decât cel din SUA. Ce poate explica acest fenomen?

Dieta? Specialitatea din brânză de oaie consumată cu regularitate de localnici este

pecorino (de la oi care au fost hrănite cu iarbă). Acest tip de brânză este bogată în acizi
Omega 3. Principalul lor avantaj pentru organism este că previn factorii de risc pentru
bolile cardiace, cancer şi artrită. La fel de important este şi aportul pentru memorie şi
partea intelectuală.

În această regiune din Sardinia, bărbaţii ajung la vârste înaintate, însă foarte puţini
suferă de demenţă. Demenţa este frecvent întâlnită la grupele de vârste înaintate, însă,
în aceste “zone albastre”, chimia din organism nu numai că permite o viaţă mai lungă,
dar aceasta este lipsită de unele riscuri care vin odată cu înaintarea în vârstă.

Un grup de cercetători americani s-a interesat de fenomenul din Sardinia şi a subliniat

următoarele concluzii. Populaţia, în special cea masculină, se ocupă cu păstoritul, care
implică activitate fizică. Sunt foarte rare cazurile în care bătrânii trăiesc singuri. De
obicei, în aceeaşi casă sunt cel puţin alţi doi membri ai familiei. Societatea sardiniană
acordă grijă la modul în care îşi tratează bătrânii. În cultura locală, înţelepciunea de
viaţă vine odată cu vârsta, iar cei mai tineri respectă cuvântul bătrânilor.

Bărbaţii de aici nu numai că ajung la 100 de ani, dar sunt energici. Merg în continuare
pe jos, ori pe bicicletă, kilometri întregi. Au o dietă similară, din produse rezultate din
agricultura locală: brânză de capră, roşii, verdeţuri, usturoi, legume şi măsline.
Particularitatea în dietă vine cu specia de fasole fava, care se găseşte şi la noi.
Cunoscută şi sub numele de “fasole lată”, are boabele aplatizate, de culoare bej. Se
găseşte mai ales în conserve, dar şi uscată, în supermarketurile noastre. O altă
specialitate a zonei este vinul Cannonau. De un roşu închis la culoare, este vinul cu cea
mai mare concentraţie de antioxidanţi din lume.

Avantaje pentru locuitorii din Sardinia:

 Fasole fava
 Pâine de grâu integrală nedospită, numită local notamusica, din grâu arnăut
 Brânză de oi hrănite cu iarbă, bogată în acizi graşi Omega 3
  Vinul Cannonau, bogat în polifenoli, antioxidanţi care ţin bătrâneţea la distanţă.
În estetică, polifenolii au rol în prevenirea ridurilor, în menţinerea elasticităţii
pielii, îmbunătăţesc hidratarea pielii şi stimulează sintetizarea colagenului la
nivelul acesteia. Aceşti antioxidanţi se mai găsesc sub diferite forme în fructele
roşii, citrice, în ciocolată, mere, ceapă şi frunze de ceai.
 Culturi de cereale
 Izolare culturală
 Cadru familial unit
 Dietă pe bază de plante şi legume
 Activităţi fizice regulate, dar moderate
 Climă plăcută

Okinawa, paradisul femeilor

O altă insulă, acelaşi context special. Dacă am vorbit despre destinaţia ideală pentru
bărbaţii care doresc să trăiască mult, acum este rândul femeilor să descopere locul
ideal. Acesta se află tocmai în Ţara Soarelui Răsare. În Japonia, acasă la celebrele
gheişe, este un alt “izvor de apă vie”.

Cercetătorii sunt de părere că între 10-20% din durata noastră de viaţă este influenţată
de zestrea genetică, restul de 80-90% reprezentând influenţa mediului de viaţă şi a
propriilor decizii atunci când vine vorba despre stilul de viaţă. Acum nu mai contează la
fel de mult dacă bunicii au trăit până la 90 de ani. Determinante sunt deciziile luate cu
privire la modul în care fiecare doreşte să trăiască.

Acest concept se regăseşte şi în Japonia. Aici, speranţa de viaţă este de aproximativ 85

de ani, iar “fântâna tinereţii” a fost localizată în arhipelagul Okinawa. Pe insula cea mai
mare, în zona de nord, sunt cele mai bătrâne femei din lume. Şi nu doar ajung la vârste
înaintate peste media normală, însă, un lucru remarcabil, nu au dizabilităţile specifice
vârstei şi care se regăsesc la bătrânii din restul zonelor. Aici se află de cinci ori mai mulţi
centenari decât în SUA. Au o rată foarte scăzută a cazurilor de cancer la sân, ori cel de
colon, şi la fel de scăzută e rata bolilor cardiovasculare, a cancerului, a artritei, ori a
demenţei.

Un alt element important care este asociat cu o viaţă mai lungă este reţeaua socială. În
Okinawa, ca în toată Japonia de altfel, nu se vorbeşte despre izolare. Japonezii au o
reţea de apropiaţi, cunoscute sub numele de Moai. Astfel, indiferent de momentele
dificile prin care trec, au, în permanenţă, pe cineva apropiat. Suportul moral şi
socializarea sunt un element care se asociază cu un stil de viaţă sănătos şi longeviv. Fie
se nasc într-o familie numeroasă, fie îşi aleg, în timpul vieţii, oamenii potriviţi, alături de
care, exceptând partenerul de viaţă, trăiesc ani la rândul, sub forma unor micro-
societăţi. Impactul pozitiv în timp al persoanelor alături de care individul alege să se
asocieze este vizibil şi contribuie la creşterea speranţei de viaţă.

Sedentarismul nu este o alternativă pentru japonezi. Ei merg pe principiul că oricine

“are un motiv să se trezească dimineaţa”. Fie că sunt maeştri de karate la vârsta de 102
ani, pescari, ori că se îngrijesc la vârsta de 100 de ani de stră-stră-strănepoţi, aceşti
oameni trăiesc fiecare zi fără a acorda atenţie vârstei corpului lor şi “se trezesc” pentru
un scop anume. Ştiu pentru ce trăiesc, îşi cunosc rostul în viaţă, indiferent de vârsta pe
care o au.

Avantaje pentru locuitorii din Okinawa:

 Dietă pe bază de legume şi plante pline de culoare. Una dintre preferinţele lor
culinare este tofu. În dietă se consumă legume, fructe şi alimente care au
culori puternice: roşii, castraveţi, ouă, spanac. Iar porţiile sunt mici, pentru a
reduce consumul de calorii la o masă.
 Înainte de a începe masa rostesc Hara, Hatchi, Bu, o învăţătură de pe vremea lui
Confucius. Acest stil de a mânca spune că cel mai sănătos mod este să te
opreşti nu atunci când simţi că te-ai săturat complet, ci mai devreme, întrucât
creierul procesează mai greu. El are nevoie cam de o oră şi jumătate să
conştientizeze senzaţia de saţietate. Se spune că ideal ar fi să te opreşti când
eşti 80% săturat, nu 100%.
 Merg pe principiul prin care lucrurile se fac fără grabă, cu calm, fără a fi presaţi
de timp.
 Reţea de socializare Moai
 Grijă şi respect faţă de bătrâni
 Principiul “ikigai”, de a găsi acel scop care să motiveze
 Spiritualitate, credinţă şi rugăciune
 Exerciţii zilnice. Japonezii nu sunt adepţii sedentarismului.
 Familia este nucleul de bază

Loma Linda, fântână "religioasă" a vieţii din SUA

În SUA, doar o persoană din 5.000 ajunge să împlinească vârsta de 100 de ani, iar
speranţa de viaţă este aici de 78 de ani. Singura “zonă albastră” din SUA este Loma
Linda, din California, statul guvernat de celebrul actor Arnold Schwarzenegger.

În Loma Linda trăiesc foarte mulţi Adventişti de ziua a 7-a. Poate este stilul de viaţă
dictat de religie, dieta impusă de această, ori socializarea, impusă de obligaţia de a
merge des la biserică. Ori poate, secretul care face din această comunitate o "fântână a
tinereţii" este cumularea acestor factori.
Ideea este că în apropiere de oraşe aglomerate şi poluate se află un izvor de viaţă
lungă, unicul cu care americanii se pot lăuda. Nu se poate ignora aportul spiritualităţii
asupra unei vieţi mai lungi. Iar americanii, dornici să explice stilurile de viaţă, au
descoperit, în urma unui studiu, că persoanele care obişnuiesc să meargă la biserică cel
puţin odată pe săptămână trăiesc cu 7-10 ani mai mult. Şi nu este doar aspectul legat
de relaţia cu divinitatea. Ţine de socializare, eliminarea stresului, comunicare,
spiritualitate, mişcare fizică în drumul parcurs până la biserică, participarea la diverse
activităţi.

Ceea ce este interesant în Loma Linda este faptul că în această comunitate sunt
locuitori albi, negri, hispanici, chiar şi asiatici. Astfel, se demonstrează că genele au un
aport foarte mic atunci când vine vorba despre speranţa de viaţă, ceea ce face diferenţa
este stilul în care aceasta este trăită.

Adventiştii de ziua a 7-a sărbătoresc sabatul, de vineri, la apusul soarelui, până sâmbătă
seara. Stilul lor de viaţă este impus de religie. Ei mănâncă ceea ce este scris în Biblie:
legume, seminţe, ori plante verzi şi lipseşte carnea.

Pentru femeile din Lima Linda speranţa de viaţă e cu nouă ani mai mare decât pentru
restul americancelor, ajungând şi până la 89 de ani. Bărbaţii sunt şi mai avantajaţi, cu
11 ani la speranţa de viaţă (conform unui studiu care a durat 3 ani şi care a reunit
70.000 de persoane).

Legătura cu Biserica este una extrem de importantă pentru aceste persoane, iar
Dumnezeu face parte din viaţa lor în orice moment, iar ei conştientizează prezenţa şi
rolul Lui. Sunt comune ieşirile în natură, iar reţeaua de socializare este tot în rândul
adventiştilor. Astfel, se trăieşte în acelaşi cadru, după aceleaşi reguli, pe baza aceloraşi
principii.

Unul dintre rezidenţii acestei comunităţi este Ellsworth Wheram, care, la 97 de ani, face
20 de operaţii pe cord deschis pacienţilor săi. Un alt exemplu din această comunitate
este un bătrân de 103 de ani. Începe fiecare dimineaţă înotând, călăreşte zilnic, iar
ocazional face surf. O vecină are vârsta de 104 ani. Face mişcare în fiecare zi, ridică
greutăţi şi parcurge câţiva kilometri la bicicletă. Este membră a mai multor organizaţii şi
face muncă de voluntariat. Ea conduce zilnic, fără probleme. Este unul dintre puţinii
americani peste 100 de ani care se poate lăuda cu această performanţă care cere
reflexe şi acuitate vizuală. În România, din cei aproape 6 milioane de şoferi, aproximativ
30 au depăşit vârsta de 100 de ani. Alţii aproape 1.000 sunt trecuţi de 90 de ani.

Cine câştigă loteria genetică?

Dan Buettner, un autor american, a realizat numeroase studii în aceste “zone
albastre”, unul dintre ele împreună cu National Geographic. În studiile sale, Buettner
arată că omul nu este “programat pentru longevitate. El este programat pentru ceea ce
se numeşte succes procreativ”.

Mai exact, este vorba despre acea vârstă la care o avem atunci când copiii noştri ajung
să aibă, la rândul lor, copii. “După această vârstă, efectul evoluţiei se disipează
complet”, apreciază Dan Buettner. Astfel, o persoană de 65 de ani îmbătrâneşte cu o
rată de 125 de ori mai rapidă decât o persoană de 12 ani. “Pentru a atinge 100 de ani
nu trebuie să fi avut doar un stil de viaţă foarte bun, dar trebuie, de asemenea să fi
câştigat loteria genetică”.

Stilurile de viaţă european şi american împart viaţa adultă în două. Este partea activă, în
care muncim, iar apoi urmează pensionarea, asociată cu sedentarismul. În niciuna
dintre culturile de mai sus nu se practică sportul cu adevărat, ci este vorba despre un
stil de viaţă care implică activităţi fizice moderate, dar regulate. Plimbarea până la
biserică, la un prieten, la cumpărături, ori aşezatul şi ridicatul de pe podea, în Japonia,
sau drumurile de munte din Sardinia, munca în grădină, cea în casă ori în jurul casei,
gătitul, toate acestea implică mişcare continuă, dar fără a fi solicitantă. Socializarea este
un alt aspect important, la fel şi organizarea ierarhică în societate.

La fel de important este şi dieta, ceea ce se consumă, ritmul şi modul de a mânca.

Fiecare dintre aceste culturi dedică timp odihnei, spiritualitatea ocupă un loc important,
ceea ce face ca nivelul de stres să fie redus. Cazurile de Alzheimer (degradarea
cognitivă), bolile cardiovasculare, cancerul, demenţa, ori cazurile de artrită sunt
substanţial reduse. Nu este un secret al vieţii mai lungi, ci o combinaţie de mici
elemente. Iar exemplele din Europa, Asia şi America arată că nu sunt identice aceste
reţete. Pe cât de diferite aceste combinaţii unice, pe atât rezultatele sunt similare:
speranţa de viaţă pentru locuitorii acestor zone este mai mare, iar posibilitatea de a
depăşi vârsta de 100 de ani este mai crescută decât oriunde în alte parte.