Ruediger Dahlke

Boala ca simbol
Manual de psihosomatică
Simptome, interpretare, prelucrare, compensare

Introducere

„Cel mai bun medicament pentru om este omul. Cea mai înaltă măsură a
medicamentului este iubirea."
PARACELSUS

Ideea de a folosi imaginile bolilor ca şanse de creştere pe calea evoluţiei este străveche şi se poate regăsi în
esenţa ei deja în scrierile sacre ale popoarelor. Această idee, împinsă în fundal ca urmare declinului religiilor şi
a ascensiunii victorioase a medicinii natural-ştiinţifice, a cunoscut un nou avînt de la prima apariţie, în 1983, a
cărţii Boala ca drum. Între timp, acest nou început a dobîndit acces şi în practica medicinii universitare şi
începînd din 2005, eu organizez formarea şi specializarea medicilor în cadrul unui colegiu medical. În cercul
terapeuţilor orientaţi naturist şi psihologic, ideea îşi asigurase deja mai demult locul său. Această veche,
redescoperită artă a interpretării tabloului maladiv nu s-a impus în niciun caz prin intermediul terapeuţilor, cum
s-a sperat iniţial, ci prin persoanele afectate. Pacienţii au adus terapeuţilor lor metoda pe care iniţial, majoritatea
nu voiau să o parcurgă, deşi calea era simplă şi plauzibilă. În această privinţă au existat de multă vreme indicaţii
în privinţa importanţei interpretării maladiei, ca de exemplu cuvintele lui Viktor Frankl, care accentua: „Voinţa
de a afla sensul stă în viaţă. Dacă interpretarea sensului reuşeşte, boala va fi mai uşor dominată.”
La nivel corporal, fiecare poate interpreta - cel puţin indicînd cu degetul - locul unde se află problema, unde
îl strînge pantoful sau unde se află durerea care îl chinuieşte. La nivelul transpus se pune de asemenea problema
să punem degetul pe rana (imaterială) şi să punem întrebarea corectă, care l-ar fi putut elibera pe regele
Amfortas din suferinţa sa. Este întrebarea referitoare la umbră, care se încorporează în fiecare rană şi în fiecare
tablou maladiv, este acel „Ce-ţi lipseşte, unchiule?” Corpul este scena procesului sufletesc inconştient, sau,
exprimat în sens negativ de către scriitorul Peter Altenberg: „Boala este strigătul sufletului ofensat.” De aceea
trebuie găsit ceea ce a ofensat sufletul, iar pentru aceasta, corpul oferă indicaţia necesară. El poate deveni scena
pe care ne găsim expuse sarcinile de creştere şi de învăţare. Modalitatea de exprimare a corpului este limbajul
simbolic, aşa cum îl întîlnim în toate tradiţiile religioase şi în mituri, dar şi în imaginile basmelor şi legendelor
şi, desigur, şi în modul simplu şi adesea atît de direct de expresie uzuală. Din această exprimare a umbrei în
tabloul maladiv se poate citi sensul bolii, pentru a afla ulterior, printr-o prelucrare plină de sens a temei, pasul
spre rezolvare.
Expresia corpului, dintre care limbajul simptomelor reprezintă numai o formă inferioară, chiar dacă deosebit
de importantă, constituie limba cea mai vorbită de pe suprafaţa Pămîntului. Toţi oamenii vorbesc această limbă,
chiar dacă nu mai sînt conştienţi de această realitate şi dacă mulţi dintre ei nici nu-şi mai înţeleg propriul limbaj
al corpului. Totuşi, majoritatea oamenilor şi chiar şi cei mai moderni poartă această ştiinţă a limbajului corporal
latent în ei, putînd-o reînvia uluitor de repede. Ea pare să aparţină acelei comori de cunoaştere de necuprins ce
dormitează din vremuri străvechi în noi, aşteptînd să fie retrezită.
Prin înţelegerea limbajului corporal dobîndim din nou acces la rădăcinile noastre, atît în cultură cît şi în
familia omenirii. Vieţuim cît de exemplar este modul de exprimare a corpului nostru şi ne întoarcem oarecum
înapoi, în acea stare originară de dinaintea încîlcirii limbilor din Babilon, pe vremea cînd toţi oamenii se
descurcau cu unul şi acelaşi limbaj. Atunci cînd curg lacrimile, le interpretăm spontan din context ca lacrimi de
bucurie, de tristeţe sau durere. Cu cît omul este mai arhaic, cu atît modul său de expresie este mai originar, şi în
felul acesta putem învăţa de la timpurile vechi şi observa cu acest prilej că mai purtăm încă în noi experienţele
din acel timp. De aceea am introdus în această variantă extinsă a ediţiei a XV-a, în urma numeroaselor cereri, şi
aspecte absolut normale şi nemaladive ale corpului în Registrul regiunilor corpului şi al organelor, ca de
exemplu forma sprîncenelor sau a bărbiei. Cu aceasta. Partea I oferă o analiză a situaţiei incipiente pe care ne
putem baza. Recunoaştem că starea corpului nostru oferă mereu informaţii atît asupra sarcinilor de viaţă pe care
le-am adus cu noi, cît şi asupra acelora care vor apărea mai tîrziu. În fond, ele ar putea fi interpretate în aceeaşi
măsură - în conformitate cu cunoaşterea faptului că tot ceea ce are formă trebuie să aibă şi sens şi însemnătate.
Cu aceasta, limbajul corporal îi aduce pe toţi oamenii pe una şi aceeaşi treaptă a onestităţii faţă de sine însuşi.
Pe baza interpretării tablourilor maladive din cărţile Boala ca drum, Boala ca limbaj al sufletului, Terapia
bolilor feminine, Drumul în viaţă şi Crizele de viaţă ca şanse de evoluţie, ca ş\ cărţile pe teme speciale
Probleme ale inimii, Probleme digestive, Probleme ale greutăţii corporale şi Psihologia deşertăciunii,
prezentul Vademecum îşi propune să prelucreze - cu pretenţia perfecţiunii - totalitatea tablourilor maladive.
După treizeci de ani de muncă desfăşurată pe baza interpretărilor se pare că a venit timpul pentru umplerea
ultimelor lacune. În acest scop a fost preluat aici şi conţinutul esenţial al interpretărilor din cărţile mele
Agresiunea ca şansă, Somnul -mai bine de jumătate de viaţă şi Depresia - Căi din noaptea adîncă a sufletului,
ca şi din cartea încă neapărută în perioada tipăririi acesteia, Corpul ca oglindă a sufletului. De-a lungul timpului
am primit stimulări importante prin nenumărate scrisori şi e-mail-uri autorilor cărora le mulţumesc cu acest
prilej.
În noua ediţie vor fi interpretate în felul acesta multe sute de tablouri maladive cu mii de simptome
individuale, făcînd posibil utilizatorului un acces simplu şi rapid la fiecare simbolistică a simptomelor.
După ce în cartea Boala ca drum am ales procedeul medicinii universitare al împărţirii pe organe,
cuprinzînd de exemplu, laolaltă toate maladiile ficatului şi ale rinichilor, zece ani mai tîrziu am preferat în
cartea care constituie continuarea acestei cărţi, Boala ca limbaj al sufletului, varianta schemei cap-picior, pentru
a face posibilă o mai bună raportare la contextul fiecărei maladii. în prezentul dicţionar s-a pus numai problema
ordinii alfabetice, pentru a face posibilă o orientare sigură şi rapidă. Toate sistemele de grupare au avantajele şi
dezavantajele lor şi cea mai bună protecţie în raportarea la ele o constituie buna cunoaştere în primul rînd a
dezavantajelor lor. O grupare în funcţie de organe duce de exemplu la punctul de vedere foarte limitat - care
afectează mult privirea de ansamblu - cunoscut de mult din medicina universitară în varianta „Rinichii de la
camera 12”. Deşi schema cap-picior evită această problemă, pentru orientare ea nu oferă suficientă vizibilitate,
deoarece multe simptome, ca de exemplu cele ale maladiilor sîngelui şi nervilor, nu pot fi strict încadrate în
această schemă. Succesiunea alfabetică oferă, dimpotrivă, cuprinderea cea mai rapidă a ansamblului şi - prin
nenumărate direcţionări orizontale - cea mai sigură orientare în cazul ignorării totale a sensului şi a contextului
funcţional.
Avînd în vedere aceste dezavantaje, calea cea mai bună pentru interpretarea tabloului maladiv al
simptomelor o constituie legătura dintre diferitele nivele, după schema: Mai întîi căutăm interpretarea regiunii
afectate în prima parte a acestui manual - de exemplu în cazul unei amigdalite, gîtul - informîndu-ne acolo
despre interpretarea simbolică a mediului, deci a contextului unde a apărut problema. Următorul pas ne conduce
- tot în prima parte a cărţii - la organul afectat, la simbolistica şi funcţia sa, în exemplul nostru aşadar la
amigdale şi cu aceasta, la nivelul supraordonator, la care se desfăşoară problema: sistemul imunitar. Următorul
pas ne duce în cea de a doua parte a cărţii: la problema fundamentală şi interpretarea sa, în exemplul nostru
aşadar, la inflamaţie şi simbolistica ei. Abia apoi recomand cititorului, ca ultim pas, să caute titlul
„Amigdalită”.
 În cea de a doua parte a cărţii, care cuprinde registrul simptomelor maladive, la fiecare problemă de bază
sau problemă specială există şi indicaţii privind posibilităţile de prelucrare şi compensare pe tema respectivă. în
exemplul nostru, se oferă idei privind raportarea la problematica inflamaţiei în general şi la modul cum o putem
aprecia just, în sensul ei profund. Abia după aceea are sens să facem pasul următor, care duce la problema
specială (amigdalită). Oricît de ademenitor ar fi să ne repezim de îndată la ţelul urmărit, pe atît de puţin se
recomandă să o facem. Abia paşii pregătitori fac posibilă abordarea justă a problemei în toată profunzimea ei,
privinţă în care poate aduce o contribuţie esenţială familiarizarea intensă cu tema agresiunii, de exemplu în
cartea Agresiunea ca şansă. În afară de aceasta, calea de la nivelul general la cel special corespunde unei
proceduri arhetipale confirmate.
În plus, adesea este util să urmăm anumite trimiteri, la simptome maladive înrudite sau aflate în legătură cu
cele care interesează în privinţa conţinutului lor (ca de exemplu cele care exprimă exact contrariul situaţiei
proprii) astfel încît spre sfîrşitul interpretării să rezulte o imagine cuprinzătoare a simptomaticii respective.
Acest procedeu este explicat amănunţit în cartea Boala ca limbaj al sufletului. În măsura în care există
interpretări amănunţite ale tabloului maladiv în discuţie într-una din cărţile sus-menţionate, acest lucru este
indicat prin Literatură recomandată (Lit.), pentru a permite, pe cît posibil, aprofundarea problemei. Cu toate
acestea, se recomandă să mergem singuri în căutare, chiar şi cu ajutorul dicţionarului, înainte de a face apel la
interpretările existente, deoarece aprecierea personală are o importanţă considerabil mai mare. Asemănător este
cazul indicaţiilor pentru meditaţii şi programe de auto-ajutor {CD) şi al conferinţelor (VCD). învăţarea pe de
rost a interpretărilor străine aduce desigur cu mult mai puţin în comparaţie cu propriile încercări de interpretare.
Propria strădanie şi soluţiile proprii găsite - chiar dacă nu corespund întru totul realităţii - sînt adesea mai bune
decît părerile străine. în plus, propriile gînduri se completează într-o etapă următoare într-un mod uluitor cu
interpretările deja existente.
Pentru o abordare utilă, în primul rînd în privinţa prelucrării şi compensării simptomelor, poate fi de ajutor
şi indicarea principiilor primordiale. Acestea sînt indicate atît la regiunile şi organele corpului din partea I, cît şi
la tablourile maladive din Partea a II-a, astfel încît perimetrul arhetipal devine limpede alături de sarcina
specială, într-un mod „exemplar valabil”. Chiar şi în cazul unei cunoaşteri reduse a acestui sistem arhetipal,
prin abordarea acestei cărţi se poate dezvolta o profundă înţelegere a fenomenelor. În cazul cînd repartizarea
este neclară, sînt indicate uneori cuvinte cheie în paranteză, după principiile fundamentale. Mai întîi este indicat
principiul fundamental al regiunii afectate, aşadar nivelul la care se desfăşoară procesul, apoi urmează, legat de
el printr-o liniuţă de legătură, principiul arhetipal al simptomaticii. Adesea este vorba însă de o combinare a
acestor principii, ceea ce este exprimat printr-o linie oblică (/ = slash). Introducerea în raportarea la principiile
primordiale în legătură cu tablourile clinice se află în capitolul corespunzător din Boala ca limbaj al sufletului,
iar o prelucrare generală a principiilor primordiale în cartea Imaginea verticală a lumii.
Sistemul implicării diferitelor nivele şi a principiilor primordiale poate menţine în limite controlabile
pericolul pe care îl conţine o „traducere” tip reţetă a simptomelor în interpretări (concluzii care trec pe lîngă
aspectele esenţiale şi punerea semnului egal între descrieri cu prea mare uşurinţă). Prin intermediul ierarhizării
diverselor nivele poate fi stră-văzută mai bine legătura cu întregul organism în care se află încorporat orice
tablou maladiv. În orice caz, omul întreg este bolnav şi el trebuie tratat ca atare; în caz contrar, ar avea loc o
interpretare nepotrivită a simptomelor, respectiv o „vindecare” a acestora, şi nu a bolii propriu-zise. Prin
ierarhizare poate fi aflat punctul central, punctul decisiv al problemei, fără neglijarea contextului general. Chiar
dacă în ziua de azi cuvîntul „ierarhie” nu mai este apreciat ca atare - în traducere exactă el înseamnă „Stăpînirea
Celui Sfînt” sau „Stăpînirea Celui Unic” - ea ne poate ajuta în acest proces, căci pe noi trebuie să ne intereseze
să găsim punctul decisiv în care s-a împotmolit pacientul respectiv.
Cine nu vede pădurea din cauza copacilor nu va aborda just tema „Boală”.
La urma urmelor, şi mediul ambiant şi chiar nivelul social, aşa cum se prezintă el în problemele de familie şi
societate, ca şi în domeniul social al ambianţei de acasă şi de la serviciu fac parte din acest context, chiar dacă
aici nu îl atingem decît periferic. Astfel de legături sînt tratate amănunţit în cartea De ce se îmbolnăveşte
lumea? Cu cît modelul abordat este mai amplu şi ia în considerare mai multe aspecte, cu atît mai bune şi mai
conducătoare spre ţel vor fi indicaţiile ce cresc din acestea în direcţia însănătoşire. Paracelsus era de părerea că
un medic ar trebui să poată recunoaşte deja din mediul înconjurător al unui pacient de ce boală suferă acesta,
respectiv să conchidă din tabloul maladiv aspectul mediului înconjurător pacientului. Unui om care nu se
pricepea la principiile primordiale (Paracelsus folosea cuvîntul „astrologie”, care pe timpul său avea referire
strictă, deci în mod univoc la principiile primordiale) el îi contesta fără înconjur capacitatea de a fi medic. Noi
trăim acum într-un timp în care înţelegerea arhetipurilor, respectiv a principiilor primordiale, reprezintă o
excepţie printre medici, context în care semnalăm cu bucurie din nou în seminarele noastre de formare a
medicilor un interes crescînd în această privinţă.
Eu am putut constata în multe cazuri cum angajarea pacienţilor faţă de simptomele lor maladive şi a lecţiei
ascunse de învăţat din acestea au raliat şi medicii la acest punct de vedere, deoarece terapiile angajate de aceştia
nu au fost cu nimic împiedicate, ci, dimpotrivă, favorizate. Interpretarea simptomelor maladive nu vrea să
slăbească în niciun caz colaborarea dintre medic şi pacient, ci, dimpotrivă, să o fortifice. Pacienţii care îşi
asumă răspunderea facilitează munca medicilor. Cu cît pacienţii gîndesc, simt şi lucrează mai mult în sensul
vindecării lor, cu atît terapia devine mai eficientă. Acest dicţionar constituie de aceea un stimulent pentru
aprofundarea relaţiei dintre terapeuţi şi pacienţi, în orice caz cu scopul de a-1 face pe pacient să-şi descopere cu
timpul propriul medic interior. Dezvoltarea acestuia constituie nobila sarcină a fiecărui medic şi a acestei cărţi.
în această privinţă se va ajunge de la folosirea şanselor interpretării maladiilor pînă la marea posibilitate de a le
folosi în domeniul profilaxiei.
Profilaxia a devenit în această epocă a medicinii hightech, care de fapt nu mai rezolvă problemele, un fel de
cuvînt vrăjit. Cu atît mai înspăimîntător, cu cît de la funcţionarul din Ministerul sănătăţii şi pînă la medicul
răspunzător de aceasta, abia dacă mai ştie cineva ce este de fapt, profilaxia. În această dilemă, medicina
universitară face apel la o înşelătorie etichetată ca atare şi aproape acceptată din punct de vedere social şi
numeşte cu o oarecare obrăznicie măsurile medicinii clasice de depistare a unei maladii în stadiul său incipient
„profilaxie”. Desigur că depistarea timpurie este incomparabil mai bună decît cea făcută prea tîrziu, dar nu are
nimic de a face cu profilaxia. Profilaxia ar necesita ca omul să se aplece (smerească) pretimpuriu şi de bună
voie, pentru ca destinul să nu mai trebuiască să-l îndoaie 1. Dar pentru aceasta omul ar trebui să ştie în faţa a ce
să se încline, deci ar trebui să cunoască esenţa maladiei, respectiv tabloul maladiv care va intra în discuţie. Prin
lupta lor împotriva bolii, care se exprimă printr-un val de anti-mijloace (antibiotice, anti-hipertonice, anti-
histaminice etc.), inhibatori (inhibatori de acizi, inhibatori ACE ş.a.m.d.) şi (Beta) blocatori, medicina
universitară abia dacă învaţă să cunoască esenţa simptomelor combătute, fiind în consecinţă şi incapabilă să le
prevadă. Reprezentanţii acestui mod de a vedea lucrurile încearcă să amăgească prin acţiuni parţial
înspăimîntătoare acest eşec. Chiar şi campania din ultimele decenii - penibilă pentru întreaga lume medicală -
de extirpare preventivă a uterelor a fost proclamată „măsuri de profilaxie împotriva cancerului”. La acest nivel,
ginecologii cu astfel de argumente jalnice ar putea să lase să li se amputeze şi pavilioanele urechilor, în cadrul
unei profilaxii a cancerului de piele la fel de raţională. Noi am ajuns realmente în ziua de azi din nou la
începuturile unei medicini ce aminteşte de calificativul „grotesc”. După ce s-a descoperit legătura dintre
cancerul la sîn şi o anumită combinaţie de gene, teama faţă de cancerul ereditar a crescut enorm. Şi nu numai în
SUA se lasă operate de sîni sănătoşi, femei purtătoare ale acestor gene, de teama de a nu face cancer. Cu toată
spaima, nu trebuie să trecem cu vederea lipsa de ajutor a ambelor părţi ce se exprimă în acest mod de
comportare. Căci desigur că femeile ale căror mame şi bunici au fost bolnave de cancer la sîn se tem pe bună
dreptate să nu se îmbolnăvească şi ele. Ele folosesc intensiv posibilităţile aşa-numitei profilaxii a cancerului şi
solicită uneori chiar mai multe mamografii anual. Deoarece toate acestea se desfăşoară în cadrul aşa-numitei
1 Joc de cuvinte în limba germană: Vorbeugen = profilaxie, este alcătuit din prefixul „vor” = înainte şi verbul „beugen” =
a se apleca, îndoi. (n. tr.)
profilaxii, ele se simt în siguranţă din punct de vedere medical. După zece ani, o asemenea femeie are duzini de
radiografii în urma sa şi, cu aceasta, un risc considerabil mărit de a face cancer la sîn. În acest caz nu poate fi
cîtuşi de puţin vorba de profilaxie, ci este vorba de o depistare a maladiei în stadiul incipient - incorect
înţeleasă. Din acest exemplu poate deveni limpede cît de periculoasă poate fi înşelătoria cu etichete
calificatoare în acest domeniu.
Ideea de a scădea riscul unei îmbolnăviri prin amputarea la timp a organului expus constituie un gînd jalnic
al medicinii, care trăieşte din aceea că profilaxia nu funcţionează. Dacă ducem acest gînd - ce se impune tot mai
ameninţător, venind din SUA - pînă la capăt, se va ajunge la amputarea tuturor organelor, mai rămînînd în final
un creier aflat într-o soluţie nutritivă. Dar acest creier va trăi groaza perspectivei de a dezvolta o tumoare
cerebrală. Desigur că viitorul medicinii nu poate consta în această perspectivă macabră.
Dar pe terenul interpretării tabloului maladiv şi în contextul înţelegerii principiilor fundamentale se poate
face o profilaxie plină de sens. De îndată ce esenţa sau modelul cancerului la sîn au fost înţelese, cele afectate
se pot apleca de bună voie în faţa sarcinii la care sînt expuse, pot accepta cerinţele ce li se impun şi ieşi din
modelul periculos în care s-a încadrat restul familiei. Nu vrem, desigur, să trezim impresia că acest lucru ar fi
uşor - dar el este întotdeauna posibil. Presupunînd că interpretarea este reuşită, ideea profilaxiei poate fi
transferată asupra oricărei situaţii maladive şi medicina ar putea să-şi îndeplinească în fine din nou, una dintre
sarcinile sale cele mai nobile.
Profilaxia constituie un gînd ce străbate întreaga mea activitate şi deci, şi această carte. În ea se găsesc
interpretări individuale care nu au niciun sens în cazurile acute, de exemplu din cauză că pacientul este
inconştient. Acestea au în vedere aspectul profilactic, care devine important de îndată ce pacientul şi-a revenit
din pericolul imediat. După ce pacientul a trecut de o boală acută - indiferent prin ce mijloace - ar trebui să se
impună de la sine întrebarea: „Ce învăţ eu din asta, cum pot găsi eu în viitor alte nivele, mai puţin neplăcute,
pentru a învăţa?” Privind retrospectiv, au sens întrebările standard privind interpretarea tabloului maladiv: „De
ce mi s-a întîmplat tocmai mie acest lucru, tocmai acesta şi tocmai aşa, tocmai în această perioadă a vieţii mele?
Ce mă constrînge să fac această boală şi ce mă împiedică ea să fac?"
Din exemplul creşterii fricii faţă de cancerul la sîn, sporită prin descoperirile genetice, se mai poate extrage
o învăţătură. Este specific medicinii universitare să conteste oricărei boli - de îndată ce i s-a descoperit o
componentă cauzală corporală - vreo participare sufletească. S-ar putea ca aceasta să provină din faptul că
medicii universitari nu vor să predea decît fără nici o plăcere ceva „concurentei psihosomatice” a medicinii
clasice şi sînt bucuroşi atunci cînd boala poate fi vindecată în sfera lor de influenţă. Acest mod de a gîndi pe
resorturi şi în limite înguste pune piedici considerabile în întreaga medicină. în viitor se va găsi o contribuţie
genetică tot mai mare la tabloul maladiv pur şi simplu din cauză că genetica face progrese, iar între timp
moştenirea genetică umană va fi tot mai mult descifrată. Tot aşa va progresa şi imunologia. însă aceste aspecte
nu trebuie să devină motivul de a cădea în unilateralitate, aşa cum s-a petrecut la ulcerul stomacal, care a fost
atribuit recent în procent de sută la sută bacteriilor Helicobacter. Numai faptul că jumătate din populaţia
globului poartă acest Helicobacter în stomacul său fără să se îmbolnăvească de ulcer stomacal şi că din fericire
nu toate pacientele care au aceeaşi genă fac cancer la sîn ar trebui să ne indice şi aici calea. înainte de a arunca
din nou copilul odată cu apa în care l-am spălat. Descoperirea genei cancerului la sîn este un progres ştiinţific
ce trebuie salutat ca atare, dar dacă ea este înţeleasă ca argument împotriva psiho-oncologiei (învăţătura despre
contribuţia sufletească la formarea cancerului), atunci este interpretată complet greşit. Cu un oarecare timp în
urmă, cercetătorii americani au izolat în plus şi acele substanţe care circulă în sîngele nostru atunci cînd sîntem
îndrăgostiţi. Dar această descoperire nu trebuie să ne determine să afirmăm că secole de-a rîndul am considerat
în mod fals iubirea drept stare sufletesc-spirituală, pînă cînd o vedem acum în realitatea ei pur corporală. Căci
faptul de a fi îndrăgostit este - în ciuda acestei interesante descoperiri - un fenomen sufletesc ce-şi găseşte
totodată corespondentul său corporal. Şi exact asta are în vedere psihosomatica: sincronicitatea dintre suflet şi
corp.
 La fel cum ni se pare plin de sens să ne familiarizăm de la început cu limitele metodei alese, tot atît de
potrivit ni se pare să cunoaştem concepţia despre lume care stă la baza ei pentru a putea întîmpina în mod
deschis şansele şi pericolele acestei metode. în cazul nostru, imaginea cosmică a medicinii arhetipale oferă baza
situată pe terenul filozofiei spirituale, fără ca să putem însă expune aici această bază. în acest sens - în ceea ce
priveşte interpretarea tablourilor maladive - este recomandată lectura părţilor generale din Boala ca limbaj al
sufletului. O parte componentă de la sine înţeleasă a imaginii spirituale cosmice este învăţătura reîncarnării,
care - deşi nu este necesară pentru interpretarea tablourilor maladive şi nu are în sine nici o legătură interioară
cu simbolistica bolii - reprezintă totuşi, în cazul unor interpretări care depăşesc cadrul sensului ce poate fi găsit
într-o viaţă, o uşurare şi un ajutor considerabile, în această privinţă să ne fie îngăduite cîteva remarci în acest
context. Malformaţiile congenitale, de exemplu, care sînt interpretate aici la fel de consecvent ca şi simptomele
ce apar ulterior în viaţă, sînt văzute drept sarcini de viaţă aduse de om cu sine. aspect care este cu mult mai uşor
de acceptat şi de însuşit în cadrul învăţăturii reîncarnării. Din această modalitate de a înţelege lumea decurge şi
siguranţa referitoare la interpretările maladiilor copiilor sau chiar a nou-născuţilor, care în principiu nu diferă de
cele ale adulţilor. Oamenii au sarcini şi aduc o bună parte dintre ele cu ei. Acest lucru poate fi înţeles în ziua de
azi prin exprimarea diferită a geneticii şi fără teoria reîncarnării, respectiv a învăţăturii despre karma; însă cu
ajutorul acestor învăţături multe lucruri pot fi înţelese considerabil mai bine şi mai profund. Interpretarea
tablourilor maladive în cazul maladiilor care duc la moarte pierde mult din duritatea şi aparenta sa lipsă de sens,
atunci cînd avem în vedere şirul vieţilor. Ştim într-adevăr în ziua de azi - chiar şi fără să ne batem capul cu
ideea reîncarnării - din cercetările realizate - că murind, oamenii învaţă încă multe lucruri, de exemplu atunci
cînd în faţa ochilor minţii li se derulează filmul vieţii. Din terapia reîncarnării, care se întemeiază pe imaginea
spirituală cosmică, rezultă încă multe interpretări şi cunoştinţe pe care persoanele orientate în sensul ştiinţelor
naturii le vor accepta mai greu, ca de exemplu certitudinea că sinuciderea nu ajută cu nimic pentru că ea nu
pune capăt vieţii, ci duce numai la repetarea clasei de care s-a fugit din şcoala vieţii, şi anume de obicei în
condiţii şi mai dificile.

Interpretările din această carte provin din traducerea directă al limbajului corporal şi al simptomelor la
nivelul limbajului simbolic al realităţii noastre sufleteşti, în cărţile de pînă acum au fost tratate de preferinţă
tablouri maladive frecvente sau grave, la baza cărora s-au aflat în mod firesc, în majoritatea cazurilor,
experienţele cu pacienţii. în acest lexicon s-a pus, de dragul desăvîrşirii, problema de a prelua şi multe dintre
aşa-numitele aspecte maladive minore sau rare, chiar dacă în privinţa lor au existat mai puţin experienţe
terapeutice.
Pentru persoana afectată, desigur că propria imagine maladivă este întotdeauna cea mai importantă, iar
diferenţierea dintre simptome maladive mari, mici, frecvente şi rare, şi cu aceasta aparent mai puţin importante,
dobîndeşte o savoare medicală, în cadrul acestei cărţi am renunţat la a face astfel de diferenţieri, dar trebuie să
menţionăm că în felul acesta unele dintre tablourile maladive mai rare au fost interpretate după regulile
confirmate de-a lungul timpului fără ca la baza lor să fi existat experienţe psihoterapeutice, sau acestea au fost
numai parţiale sau reduse. Deoarece însă după o muncă de treizeci de ani de abordare în acest mod a bolilor au
crescut siguranţa şi încrederea în concordanţa modurilor de expresie corporală, ni s-a părut că acest mod de a
proceda este reprezentativ. în orice caz, este sarcina utilizatorului să rămînă treaz şi să-şi clarifice faptul că nu
pot să existe două ulcere stomacale identice, ci numai pacienţi individuali care se confruntă cu modele maladive
asemănătoare. Faptul de a avea în vedere această componentă individuală este decisiv, pentru a nu cerne cu
aceeaşi sită toţi pacienţii avînd acelaşi diagnostic. Pe de altă parte, tablourile maladive au ceva care este foarte
valabil ca model. Acest lucru îl are în vedere acest Vademecum, care poate fi comparat în anumite privinţe cu
un repertoriu din homeopatic în caz de dubii, se recomandă implicarea unui medic sau a unui terapeut spre
consiliere, un om care este familiarizat cu acest mod de abordare a bolii, pentru a realiza împreună
componentele individuale din modelul general valabil.
Gradul diferit de experienţă în privinţa tablourilor maladive a dus la o elaborare diferenţiată în privinţa
amănuntelor. Lungimea paragrafului în care este tratat un simptom în carte este aşadar mai puţin legată de
valoarea, respectiv importanţa acordată acestuia, decît de experienţa existentă, proces în care, desigur, gradul de
răspîndire a unei maladii trădează pe de o parte importanţa sa pentru societatea afectată, conducînd pe de altă
parte la îmbogăţirea experienţei în acea direcţie din punct de vedere terapeutic. De aceea malaria, care poate fi
mortală pentru viaţa omenească, este tratată prea pe scurt, de exemplu, în comparaţie cu tendinţa la caşexie din
timpul pubertăţii, care la noi este cu mult mai răspîndită şi avînd în consecinţă o experienţă terapeutică mult
mai consolidată. Bolile contagioase şi tablourile maladive larg răspîndite constituie oglinda raporturilor din
domeniul lor de manifestare. în felul acesta noi putem interpreta, de exemplu, maladii ca infarctul miocardic,
cancerul şi depresia, dar şi cariile dentare şi răceala, ca fenomene tipice de manifestare ale timpului nostru şi ale
societăţii actuale. Lexiconul nostru trebuie înţeles ca provenit din situaţia actuală a unei societăţi de
performanţă în domeniul înaltei industrializări din Europa Centrală a mileniului trei, şi nu are pretenţia să
furnizeze prin lungimea expunerii o măsură obiectivă pentru importanţa unui simptom, făcînd cu totul
abstracţie de faptul că oricum fiecare simptom are importanţa cea mai mare (subiectivă) pentru purtătorul său.
Ca şi cu această nouă ediţie, mult revizuită, proiectăm şi în viitor prelucrarea acestui lexicon într-o măsură şi
mai mare, pentru a considera mai amănunţit alte cunoştinţe referitoare la maladii mai rare, sau la noi evoluţii ale
maladiilor de genul depresiei sau hiperactivităţii.
În activitatea de interpretare trebuie să avem în vedere că în domeniul viului nu pot exista în mod
fundamental afirmaţii corecte în procente de sută la sută, şi cu aceasta nici interpretări care să se potrivească în
fiecare caz. Desigur că, în general, interpretările pot fi potrivite numai atunci cînd există şi simptomele
corespunzătoare. Diagnoza singură spune adesea prea puţin, şi de aceea poate fi fără nici o valoare pentru boală
sau interpretarea acesteia. O hipotensiune care nu se manifestă prin simptome nu are nevoie să fie interpretată.
Şi pentru că fiecare individ are acces la lumea tablourilor clinice colective, posedînd în acelaşi timp o lume
lăuntrică de tablouri clinice proprii, abia interpretarea cu adevărat individuală este exactă, iar interpretările deja
existente pot fi doar un indicator de drum - în orice caz valoros - care furnizează cadrul şi adesea culorile, ca şi
structura esenţială a tabloului. Dispoziţia şi atmosfera - decisive în privinţa efectului tabloului - sînt şi rămîn
ceva propriu în cea mai înaltă măsură şi care poate fi descoperit doar prin strădania personală în privinţa
modelului maladiv individual.
Aceste limitări pot duce tocmai la neacceptarea adevărurilor neplăcute din interpretări ca atare, ceea ce ar fi
dăunător. După cîte s-a constat, cele mai dure interpretări sînt adesea şi cele mai importante, pentru că în
procesul maladiv se ascunde întotdeauna partea de umbră a fiinţei omeneşti. Modul de exprimare al limbajului
curent în privinţa tablourilor maladive este adesea foarte natural şi sincer. Şi destinul alege adesea pentru
intervenţiile sale şi pentru loviturile sale proverbiale căi dure. După aproape treizeci de ani de terapie a
reîncarnării, ştiu din proprie experienţă că destinul nu este rău. ci se însărcinează doar prin toate mijloacele cu
evoluţia noastră. Aşa că îl rog pe utilizatorul acestei lucrări să mă creadă că interpretările expuse aici, în măsura
în care vor fi resimţite drept lezante, sînt totuşi concepute numai în sensul promovării devenirii conştiente şi a
propriei evoluţii.
În general, interpretările sînt lipsite de valoare în măsura în care nu se ştie la ce nivel experimentează
pacientul ceva. Acolo unde limbajul curent foloseşte pentru un om cocoşat expresia „cîine strîmb”, aceasta este
fără îndoială înjositoare. în această carte expresia este menţionată pentru că indică în mod dur, dar limpede,
tema acestei situaţii: (ne)verticalitatea şi în plus umilirea, ca şi smerenia (în sens eliberator). Cocoaşa întrupează
aceste teme, iar limbajul curent vorbeşte de ea fără niciun respect. Totuşi, din procesul pur corporal nu rezultă
niciodată la ce pol trăieşte pacientul tema respectivă. Un om cocoşat nu este arareori umilit de lumea sa
înconjurătoare, şi el se poate simţi înjosit de către destinul său. Desigur însă că este posibil ca el să fi rezolvat
sarcina astfel întruchipată, anume de a coborî (de pe calul său înalt), de a se îndrepta smerit spre Pămîntul-
mamă şi de a fi transformat deja umilirea în adevărată smerenie. Din aspectul corporal nu putem vedea imediat
totul din afară; din omul însuşi putem recunoaşte situaţia sa, însă pentru aceasta trebuie să-1 cunoaştem bine.
Din toate acestea trebuie să rezulte că este întotdeauna lipsit de sens să folosim interpretările maladive în
scopul de a face aprecieri asupra valorii omului. Faptul de a interpreta tabloul clinic ne face să progresăm în
evoluţia noastră şi ne sporeşte conştienta, faptul de a le estima - atît la ceilalţi cît şi la sine însuşi - va dăuna
întotdeauna. Faptul de a folosi în mod incorect interpretările pentru aprecierea sau chiar condamnarea celorlalţi
spune în mod principal ceva despre caracterul celui care formulează judecata şi dovedeşte că el (încă) nu a
înţeles punctul de vedere abordat aici în esenţa sa. Boala dezvăluie umbra iar umbra este respinsă, fapt general
acceptat. Cel care aduce nesolicitat interpretări în cazurile maladive nu va ajuta, ci va critica, şi în general el va
recolta pe drept cuvînt o respingere violentă. Interpretarea tablourilor maladive este un minunat mijloc ajutător
de a-i aduce pe oameni pe calea lor propriu-zisă - dar numai atunci cînd ei înşişi o solicită, şi dacă ea este făcută
cu respectul necesar şi recunoaşterea realităţii că interpretarea din afară nu poate fi întotdeauna absolut sigură.
Marea plăcere de a găsi o vină celorlalţi este atît de strîns legată de istoria culturii creştine, încît aproape că
nu poate fi suficient subliniată. Vina este o temă a religiei, iar bisericile creştine se preocupă atît de mult şi atît
de neîndemînatic cu această temă, încît nu ar fi cazul să o transferăm şi în medicină. Problema nu se află în
Biblie, ci în politică, pentru că aceasta a dezvoltat de aici ceea ce în aviaţie se numeşte „personalul terestru”.
Christos însuşi nu avea nici o înclinaţie înspre comerţul cu păcatele, pe care reprezentanţii săi profesionişti pe
Pămînt l-au ridicat la cea mai înaltă perfecţiune. Şi nu putem deloc să credem că El a conceput „Tatăl nostru”,
singura rugăciune pe care ne-a lăsat-o, drept pedeapsă în urma spovedaniei. Căci ideea de a compensa prin cinci
„Tatăl nostru” zece onanii, constituie o neînţelegere creştină curentă şi care nu are nimic de-a face cu Christos.
Ba, Evangheliile mărturisesc chiar contrarul, căci Christos s-a ocupat în primul rînd de vameşi şi prostituate,
scursura societăţii iudaice de atunci, fiind în schimb extrem de critic în raportul cu învăţaţii de atunci. în pilda
cu femeia adulteră El a împiedicat lapidarea ei, clarificîndu-le iudeilor că sînt cu toţii vinovaţi de adulter -
împiedicînd oarecum proiecţia acestei „vine” asupra femeii adultere. În mod asemănător s-a întîmplat cu
expunerea poruncilor din Predica de pe munte. Dacă deja un gînd invidios este suficient pentru încălcarea celei
de-a şaptea porunci, atunci vom deveni rapid şi în acest caz cu toţii vinovaţi. În conformitate cu expunerea legii
Sale mozaice, sîntem cu toţii vinovaţi de toate, iar această „vină colectivă” este desigur avută în vedere şi prin
conceptul de păcat moştenit. Izgoniţi din unitatea Paradisului, sîntem cu toţii păcătoşi ca urmaşi ai primului om,
care, în semnificaţia sa primordială, înseamnă „eliminat”. însă faptul de a fi eliminat din unitate nu necesită
pedepsire, ci dăruire faţă de sarcina de viaţă de a redobîndi unitatea. În această privinţă, diversele tradiţii mai
sînt încă unitare la originile lor. Toate proiecţiile vinelor apar abia ulterior, atunci cînd religiile, în decursul
„evoluţiei”, sau mai bine zis „încîlcirii” lor, au început să polizeze şi să cucerească puterea lumească. În cazul
în care conceptul de vină sub această formă de răscumpărare comercială aparţine religiei, măcar medicina ar
trebui ferită pe cît posibil de introducerea acestui concept, căci altfel apar stigmatizări oribile.
Prin acuzele de vinovăţie pe care nu le-au desprins din Evanghelii, Bisericile au găsit un mijloc de a-i aduce
pe oameni în puterea lor şi de a-i face supuşi şi ascultători prin măsurile legate de aceasta - de la comerţul cu
indulgenţe pînă la sentimentul de vină sexuală. Peste secole, s-a dezvoltat din aceasta un adevărat cîmp de
conştientă al vinii, căruia în ziua de azi nu i se pot sustrage, în mod evident, nici oamenii care s-au desprins deja
de Biserică. Plăcerea de a învinovăţi pe cineva a devenit între timp o caracteristică a omului occidental,
manifestîndu-se în domeniul terapeutic într-un mod deosebit de distructiv. După cum s-a putut constata,
sentimentele de vină pot îmbolnăvi, iar intermedierea lor de către medici constituie o periculoasă greşeală
profesională, în timp ce conştientizarea lor şi indicarea căii lor de prelucrare reprezintă o sarcină terapeutică de
prim rang.
În privinţa interpretării tablourilor maladive am ajuns aici la o neînţelegere de mare importanţă. Atunci cînd
un om care are o sarcină de viaţă dificilă manifestată în forma tabloului său maladiv mai derivă din aceasta şi
sentimentul de vinovăţie, situaţia sa devine desigur şi mai dificilă. Autoarea americană Joan Borysenko
vorbeşte în această privinţă în mod foarte potrivit de Vina-Noii-Ere, care se manifestă şi se dezvoltă la fel de
ostilă vieţii ca şi Vina-Vechii-Ere, cu care îi calificau religiile pe credincioşii lor pentru a-i face mai supuşi.
Această nevoie de vină profund înrădăcinată în noi atinge şi afectează părţi largi ale vieţii noastre sociale şi
interumane. în ceea ce priveşte medicina, ea întoarce şansele potenţiale ale interpretării tabloului maladiv în
contrariul lor. Lucrurile merg atît de departe încît în ţara noastră abia dacă mai există un om care să vrea să-şi
ceară iertare22, procedeu prin care s-ar descărca de vina sa. în loc de asta, pretutindeni se încearcă să se atribuie
celorlalţi vina, ceea ce îngreunează viaţa celorlalţi şi aduce şi mai multă „vină” în propria viaţă. Iar asemenea
procese considerabile de aruncare asupra celorlalţi a vinii proprii înfloresc din politică pînă în sfera
parteneriatului apropiat. Pe calea de evoluţie noi trebuie să ne desprindem de acest obicei şi atunci putem
începe imediat interpretarea simptomelor maladive.
Dacă e să credem cele scrise în Biblie, avem cu toţii o vină fundamentală rezultată din pierderea unităţii
paradisiace şi din realitatea existenţei noastre omeneşti pe acest Pămînt; ca să spunem aşa, noi sîntem datori cu
înfăptuirea unităţii la un nivel mai conştient 3. în plus, nu avem nici o vină / datorie, ci „numai" responsabilitatea
de a evolua înspre unitate. Şi pentru că venim de acolo, sarcina noastră constă în întoarcere, ceea ce se vede cel
mai limpede în Mandala ca model universal al vieţii (vezi Crizele de viaţă ca şanse de evoluţie). Medicul,
psihoterapeutul şi filosoful Georg Groddeck exprimă această legătură în alt mod, atunci cînd vede boala ca
dorul după mamă şi încercare a întoarcerii în copilărie. Căci în timpul bolii persoana afectată este iubită şi
îngrijită ca în copilărie, fără contraserviciu. Chiar şi îngrijirea modernă a bolnavilor este legată de acest aspect.
Iar plata în continuare a salariului în caz de boală constituie o încercare de a retrăi în mod incipient într-o ţară a
huzurului, unde totul este primit fără contraserviciu. Aici există anumite pericole, anume încercarea de a folosi
boala pentru a-şi declina responsabilitatea. Refugiul în boală ca încercare înţeleaptă inconştientă de a atinge
unitatea constituie la noi unul dintre mijloacele cele mai eficiente de evaziune şi unul dintre alibiurile acceptate
din punct de vedere social. Este nevoie de curaj ca să renunţăm la aceasta.

Întorcîndu-ne la Mandala, găsim în ea o minunată hartă a vieţii noastre, cu toate trecerile arhetipale şi avînd
punctul de pornire şi pe cel final la mijloc. Pornind din punctul central, atingem marginea exterioară a cercului
în momentul de răspîntie al mijlocului vieţii, ne schimbăm aici direcţia şi ne întoarcem acasă pentru a ajunge la
unitatea centrului. Condiţia fundamentală de salvare, respectiv însănătoşire, care nu se află decît în centrul
Mandalei, o constituie înţelegerea faptului că, aflaţi pe calea prin lumea polară, nu sîntem sau nu putem fi
niciodată siguri. Căci nu este posibil să menţinem tot răul departe de trup. în ciuda alimentaţiei sănătoase, a
mişcării suficiente şi a gîndurilor care favorizează evoluţia, noi nu ne putem constrînge destinul chiar dacă
aceste trei aspecte îşi aduc o contribuţie decisivă la bunăstarea noastră. Destinul este mai mare, mai amplu şi se
extinde asupra unor intervale temporale cu mult mai mari, şi noi nu-1 putem ocoli sau păcăli cu încercările
noastre, oricît de rafinate ar fi ele. Şi nu este posibil să realizăm o asigurare cosmică pe viaţă - nici măcar printr-
o atitudine corectă.
De aceea, concilierea cu moartea ca eliberatoare şi soluţie a vieţii noastre constituie cea mai bună bază
pentru însănătoşire. Căci toţi sfinţii şi înţelepţii au murit, iar o parte dintre ei pe cînd erau tineri. Trebuie să
învăţăm să ne depăşim modul nostru occidental de evaluare, care culminează cu faptul că ne imaginăm că viaţa
este bună şi moartea rea. Nimic nu ne determină însă să credem că viaţa este cu atît mai bună cu cît durează mai
mult. Dacă e să considerăm viaţa ca şcoală - aşa cum propune filozofia spirituală - centrele de greutate se
deplasează imediat. Căci faptul de a rămîne pe cît posibil de mult în şcoală nu constituie o performanţă
deosebită. Cel mai bine este să rămînem în şcoală atîta timp cît este necesar şi cît mai avem ceva de învăţat,
dacă e să facem cu totul abstracţie de bucuria de a trăi şi de plăcerea pe care ne-o poate oferi viaţa. Încercarea

2 În limba germană, entschuldigen = a se dez-vinovăţi. (n. tr.).

3 În limba germană, verbul schulden = a fi dator, are aceeaşi rădăcină cu Schuld = vină, datorie (n.tr.)
de a constrînge destinul printr-o viaţă corectă („plăcută lui Dumnezeu”) să ne acorde o viaţă lungă, rezultă din
concepţia puritană greşită că Dumnezeu i-ar iubi în mod deosebit pe cei care se străduiesc, care muncesc, pe cei
sănătoşi şi plini de succese, şi că le-ar dărui o viaţă lungă. Dar majoritatea sfinţilor nu se încadrează în această
categorie, după cum nu se încadrează nici Christos însuşi.
Tablourile maladive re-prezintă sarcini, şi nu pedepse. Filosoful francez Blaise Pascal a formulat acest lucru
foarte simplu şi limpede în fraza: „Boala este locul în care se învaţă”. Dacă viaţa este un tip de şcoală, atunci
tablourile maladive fac parte din planul de învăţămînt. Certificatul de absolvire al unei clase poate exprima, prin
notele proaste obţinute, sarcini viitoare de viaţă, fiind desigur consecinţă a anului şcolar trecut, dar nu o
pedeapsă pentru el. În mod asemănător, simptomele maladive concretizează sarcini care trebuie rezolvate. Ele
nu vor nici să ne pedepsească, nici să ne condamne. În orice caz, noi trebuie să interpretăm corect notele
obţinute în certificatul de absolvire şi să preluăm şi răspunderea de a trage consecinţele necesare pentru viitor.
Prin această analogie putem lămuri uşor şi întrebarea dacă toate simptomele maladive reprezintă sarcini (teme
de casă): cine este în şcoală are evident teme de rezolvat, şi cine trăieşte pe Pămînt, de asemenea.
Aşa cum la şcoală nu vorbim despre vreo vină atunci cînd cineva este pus în faţa unui mare examen, cum
este acela al maturităţii, tot aşa ar trebui să renunţăm la a vorbi despre vină în cazul încercărilor la care sîntem
supuşi prin simptomele maladive. Acest lucru este valabil şi pentru alte probleme şi crize ale vieţii. După
experienţa tipic oceanică a depărtării şi lipsei de greutate pe care copilul a făcut-o în trupul mamei, el trebuie
totuşi să părăsească acest tărîm al huzurului atunci cînd naşterea se apropie în mod inevitabil, şi nimeni nu este
vinovat de aceasta. Şi aşa cum nu vorbim despre vreo vină atunci cînd o copilărie uşoară şi plină de joacă îşi
află sfîrşitul firesc la pubertate, tot aşa nu trebuie să vorbim despre vină atunci cînd viaţa ne conduce după
prima ei jumătate la catastrofa schimbării (în limba greacă he katastrophe = punct de întoarcere). Şi chiar dacă
mulţi interpretează în ziua de azi această perioadă de răspîntie a vieţii exclusiv drept catastrofă în sens negativ,
nu se pune totuşi problema vinei. Căci astfel de crize în viaţă pot fi interpretate la fel de temeinic ca şi
simptomele maladive, fiind adesea legate de anumite simptome. Dar pentru că ele au fost expuse amănunţit în
cartea Crizele de viaţă ca şanse de evoluţie, ele nu sînt indicate în acest lexicon decît în simptomatica lor
vizibilă pînă în corpul fizic.
Faptul de a recunoaşte şi de a accepta în sine sarcinile pe care ni le pregăteşte viaţa sub forma simptomelor
maladive, a crizelor şi a altor încercări, ne solicită suficient de mult. Faptul de a spune pentru un altul în ce
constau aceste sarcini de viaţă este dificil, şi în cazul în care nu am fost solicitaţi să o facem este o aroganţă.
Terapeuţii îşi arogă acest drept, iar acest lucru poate fi justificat la rîndul său numai printr-o absolută reţinere în
privinţa evaluărilor. După cum am accentuat în repetate rînduri, conceptul de vină (datorie) nu aparţine
contextului terapeutic, iar dacă cineva nu se poate desprinde deloc de el ar putea cel puţin să se limiteze la
întrebarea: ,.Ce datorez eu viitorului?”
Răspunsul la această întrebare poate fi dat de corpul nostru, ca maestru învăţător onest. Dacă îl lăsăm să ne
vorbească şi să ne înveţe, avem în el cel mai elocvent terapeut, care ne însoţeşte pas cu pas prin viaţă şi care
ţine cea mai exactă contabilitate în privinţa lucrurilor pe care le-am neglijat sau a paşilor greşiţi pe care i-am
făcut. Putem să citim pe el ceea ce ne lipseşte, şi în măsura în care învăţăm putem să-l întrebăm, iar el ne va
comunica cum ne putem ajuta pe noi înşine şi pe el ca să devenim mai sănătoşi. întrebarea „Unde am greşit?”
merită să fie pusă şi în şcoala vieţii, şi poate fi înţeleasă prin extensie ca întrebarea „Unde am ratat sensul vieţii
mele?”, şi cu aceasta punctul central al Mandalei vieţii. „A rata punctul” este una dintre posibilităţile de
traducere a cuvîntului grecesc hamartanein = a păcătui. În acest context, tot ceea ce ne îndepărtează de centru
este păcat. Dar fiecare pas în direcţia centrului ar fi contrariul: anularea păcatului, iar Christos indică într-adevăr
această cale. în acest sens extins, nu mai există greşeli într-o privinţă absolută, oarecum obiectivă, ci numai
greşeli relative, stabilite faţă de sensul şi ţelul personal al vieţii.
 Desigur că nu tot ceea ce se află scris în această carte trebuie să se potrivească în toate cazurile, dar, în
conformitate cu experienţa acumulată, majoritatea interpretărilor legate de trup concordă întru totul cu temele
sufleteşti corespunzătoare descrise. Pentru a descoperi acest paralelism este necesar să ne preocupăm suficient
de mult cu el. în această carte nu pot fi făcute decît oferte de indicaţii. Şi fiecare om este solicitat să descopere
singur ce anume se află în prim-plan în „cazul” său individual. Cel care va reţine numai ceea ce îi convine lui
nu va folosi din plin cele mai bune şanse ale interpretării, deoarece umbra se dezvăluie în primul rînd în ceea ce
nu ne convine deloc, şi ni se pare că nu ni se potriveşte deloc.
În ultimii treizeci de ani, în care cărţile mele şi-au găsit numai în spaţiul de limbă germană cinci milioane de
cititori şi de utilizatori ai lor, am primit un mare număr de scrisori şi de e-mail-uri care prezentau în marea lor
majoritate acelaşi model frapant, într-o frază introductivă, autorul sau autoarea scrisorii lăudau scrierile mele,
deoarece recunoscuseră întreaga familie în descrierile simptomelor din cărţi şi în special simptomele membrilor
dificili, cum ar fi mama-soacră sau propriul partener. După care deplîngeau însă faptul că numai în cazul
propriilor lor maladii interpretările oferite nu erau potrivite. Şi afirmau că ştiu acest lucru cu exactitate pentru că
aveau acel simptom maladiv deja de atîţia ani. În ansamblu, din acest scrisori se desprinde un larg acord pentru
majoritatea interpretărilor, şi o critică acerbă faţă de unele anume.
Acordul larg este referitor la simptomele maladive ale celorlalţi, pe cînd critica individuală se referă aproape
fără excepţie la propria temă de viaţă. De aceea, precis că nu este dăunător să ne readucem în conştientă
înţelepciunea Bibliei, care vorbeşte despre faptul că e mai uşor să vezi aşchia din ochiul celuilalt decît bîrna din
propriul tău ochi. Căci pentru propria noastră evoluţie decisive sînt în primul rînd aşchiile şi bîrnele pe care ni
le scoatem singuri.
Pasul spre propria greşeală şi recunoaşterea ei poate fi cu atît mai uşor cu cît este vorba tocmai de acele
greşeli care conţin cele mai mari şanse de creştere şi evoluţie. Numai atunci cînd sîntem bolnavi sîntem
întrebaţi ce anume ne lipseşte4. Numai atunci putem descoperi aşadar ceea ce ne lipseşte şi găsindu-l, să-l
integrăm în viaţa noastră. Deja din acest motiv, boala devine o şansă. Cu ajutorul acestui lexicon putem porni
noi înşine în căutarea a ceea ce ne lipseşte, pentru a ne întregi. Şi fiecare lipsă (greşeală) care duce la integrarea
acelei părţi din suflet care ne lipseşte, constituie un pas pe calea spre vindecare.

În tabloul maladiv se încorporează un principiu primordial cufundat în inconştient, sau un model de

principii primordiale în formă nerezolvată. Din această temă a umbrei pot fi recunoscute atît principiile
primordiale afectate cît şi găsite posibilităţile de a deduce din această situaţie paşi pozitivi de evoluţie.
Paragraful «Răscumpărare (Compensare)» din partea principală are drept ţel posibilitatea de a găsi un alt nivel
eliberator pe care poate fi vieţuită în mod arhetipal aceeaşi energie, fără dereglarea proceselor corporale - şi
chiar cu şansa de a ne apropia mai mult de tema vieţii noastre. Paragraful «Prelucrarea motivului» furnizează
indicii asupra felului în care ne putem apropia, într-un mod plin de sens, de tema ascunsă în simptomele
maladive. Propunerile concrete de terapie sînt preluate numai în măsura în care contribuie la interpretare. În
măsura în care sînt disponibile programe elaborate, ele sînt menţionate în indicaţiile de bibliografie, ca şi în
acelea referitoare la CD-uri, care vizează direct interpretarea şi «preocuparea» meditativă cu simptomele
maladive.
Indicaţiile pentru prelucrare şi compensare urmează în primul rînd principiul de gîndire homeopatic şi se
referă doar prin excepţie la contra-polul alopat. Amîndouă aceste direcţii determină medicina, polarizînd în mod
inutil terapeuţii şi pacienţii, pentru că amîndouă îşi au sarcinile lor şi - ca toţi polii opuşi - mai mult depind una
de cealaltă decît se exclud reciproc. Alopatia este în măsură să salveze viaţa, şi cu aceasta să împlinească una
dintre sarcinile cele mai nobile ale medicinii, dar din păcate ea nu poate vindeca. Homeopatia, dimpotrivă,

4 În limba germană, „fehlen” are atît sensul de a greşi, cît şi acela de a lipsi. în expresie, „vasfehlt dir'” însemnînd „ce te doare?” (n.
tr.).
poate vindeca, şi conţine chiar şi în cazurile maladive cronice şanse de vindecare, dar, în schimb, în cazurile
acute, se află adesea în situaţia de a nu putea salva viaţa.
Mie personal mi-a devenit limpede acest lucru pe un exemplu impresionant la începutul activităţii mele ca
medic. La o întîlnire a terapeuţilor cu orientare naturistă, unul dintre participanţi a făcut un şoc alergic în urma
înţepăturii unei insecte. Deşi în scurt timp remediile homeopatice şi naturiste, cum ar fi Apis şi Rescue Remedy
(Esenţe florale Bach) aproape debordau din el, colapsul circuitului sanguin s-a menţinut, iar pacientul se afla pe
calea înspre lumea cealaltă. Printr-o administrare drastică de remedii alopate, s-a reuşit stabilizarea circuitului
sanguin într-un timp record, iar omul a putut să participe din nou la seminar, o oră mai tîrziu. În orice caz, în
felul acesta nu a fost vindecat de alergia sa. Această vindecare nu este posibilă nici cu noradrenalină şi nici cu
cortizon. Prin abordarea homeopatică atît a interpretării bolii cît şi a remediilor corespunzătoare este însă
posibil să se ajungă la rădăcinile alergiei, şi chiar ca aceasta să fie eradicată. Aşadar ambele moduri de abordare
sînt stringent necesare: fără cel alopatic pacientul nu ar mai trăi, iar fără cel homeopatic el nu şi-ar putea afla
vindecarea, căci suprimarea simptomelor prin intermediul remediilor alopate nu merită acest nume. Lipsa
simptomelor şi vindecarea nu au nimic de a face una cu alta în ceea ce priveşte esenţa lor, ba chiar dimpotrivă,
suprimarea simptomelor reduce şansa vindecării.
Pentru procesul interpretării simptomelor maladive, din fericire nu există o alternativă între aceste două mari
direcţii ale medicinii, mai ales că trag la acelaşi car, deşi din direcţii diferite. Atunci cînd cuiva îi este frică, el
tînjeşte după polul alopat al extinderii şi deschiderii, de care duce lipsă în strîmtoarea fricii sale. Dacă se află în
pericolul, într-un caz de panică, să se sinucidă, este desigur plin de sens să ne îngrijim, din punct de vedere
medical alopat, să-i asigurăm extensia de care duce lipsă. Problematica fricii nu primeşte însă în felul acesta o
rezolvare de durată. Această rezolvare este posibilă numai atunci cînd omul pătrunde în strîmtoarea fricii, trece
prin ea şi găseşte dincolo de ea extensia şi deschiderea. Numai trecînd prin strîmtoare se ajunge în mod durabil
la lărgime. Astfel, poate fi necesar să folosim în situaţiile acute calea alopatică pentru menţinerea vieţii, dar
pentru vindecare depindem de calea homeopatică. Ca în exemplul cu frica, polul opus se revelează aproape de
la sine, dacă ne-a preocupat suficient de adînc (în mod homeopatic) principiul de care suferim. De aici rezultă,
desigur, şi că în situaţiile acute care pun viaţa în pericol rămînem dependenţi de ajutorul medical, în ciuda
capacităţii de interpretare a simptomelor maladive.
Colaborarea dintre medicina interpretativă şi cea intervenţionistă are avantaje imprevizibile chiar şi în
domeniul medicinii recuperatorii. De exemplu se recomandă să înţelegem sensul mai profund al unei fistule
intestinale, ceea ce însă nu o va face să dispară imediat. În cazul în care ea este apoi închisă prin operaţie însă,
şansa ca ea să nu se formeze din nou este cu mult mai mare. Interpretarea simptomelor maladive nu înseamnă
să lăsăm tot restul deoparte, ci, dimpotrivă, atunci cînd sensul şi sarcina de viaţă au fost înţelese, redresarea
operatorie are în toate cazurile mai multe şanse să decurgă fără complicaţii, iar boala să nu recidiveze.
Este bine să reflectăm în continuare la diferenţa dintre alopatia medicamentoasă aplicată, folosită pentru
suprimarea simptomelor, şi aplicarea simptomelor în domeniul sufletesc, pentru a ne putea apropia de centru
trecînd prin polul opus. Pacientul bolnav de depresie va trebui să-şi admită homeopatic temele fricii sale -
întunericul, moartea şi agresiunea - dar şi experienţele în privinţa luminii îl vor putea ajuta să descopere cealaltă
parte a medaliei. De aceea este de la sine înţeles că atît terapia umbrei cît şi băile de lumină şi de soare, şi în
special întîlnirile cu lumina interioară, vor acţiona într-un mod plin de sens pe calea înapoi către centru, care
este ţelul oricărei terapii.
La urma urmelor, faptul de a fi bolnav este căderea din centru (al Mandalei vieţii), reprezentînd cu aceasta
un dezechilibru, respectiv încercarea corpului de a compensa dezechilibrul. Vindecarea trebuie să tindă înspre
centru, iar acesta se află prin definiţie între cei doi poli, şi de aceea terapia trebuie să se străduiască să acţioneze
mereu pe această axă, în sensul restabilirii centrului. Calea cea mai rapidă (acută) înspre acesta trece adesea
prin polul opus (alopat). Abordarea homeopatică va mări, pentru început, prin primul său pas, unilateralitatea,
ceea ce poate amplifica uneori problema în sensul unei prime înrăutăţiri. Ţelul de lungă durată este stimularea
forţelor vindecătoare proprii ale organismului în aşa fel încît deplasarea înspre centru să se pună în mişcare prin
propria sa putere. În fiecare caz, ambele aspecte lucrează pe aceeaşi axă, pe aceeaşi direcţie, la aceeaşi temă.
Boala (exprimată prin simptome) poate fi considerată drept corectură la nivel corporal a dezechilibrului,
corectură necesară pentru a nu lăsa talerele balanţei să se încline prea mult într-o parte. Pentru a rămîne la
această imagine, precizăm că vindecarea nu trebuie asigurată restabilind echilibrul prin paşi forţaţi, plini de
suferinţă, ci prin paşi conştienţi făcuţi din propria voinţă liberă. Pa balanţa vieţii, corpul şi sufletul au aceeaşi
greutate, indiferent că nouă (şi medicinii universitare) ne convine sau nu acest lucru. Atunci cînd nu rezolvăm
ceva la nivel sufletesc, corpul se implică şi aduce problema în specificul său corporal. Este evident că numai aşa
pot fi menţinute talerele balanţei pe linia orizontală. Dacă începem să prelucrăm tema sufletească, atunci corpul
poate să-şi reducă strădaniile sale simptomatice, balanţa rămîne în echilibru şi putem vorbi de însănătoşire.
Sufletul se reîntoarce la responsabilitatea sa şi trăieşte conştient tematica pe care a trebuit să o încorporeze
anterior corpul în mod inconştient în simptomele maladive. De aceea este infinit mai bine să ne deschidem
inima în sensul iubirii (faţă de aproape), decît să lăsăm această deschidere să treacă la nivel corporal, ceea ce se
manifestă - în cadrul insuficienţei cardiace - sub forma dilataţiei cordului. Dar şi pacienţii cu insuficienţă
cardiacă îşi pot despovăra organul fizic ce pompează sîngele printr-o extindere plină de iubire a inimii. Sfatul
biblic de a „redeveni ca nişte copii” trebuie neapărat conceput de la început la nivelul transpus, pentru că dacă
el se manifestă în corp ca maladie Alzheimer, mai poate fi prea puţin remediat. în acest caz, centrul de greutate
trebuie să se afle într-o adevărată profilaxie.
Întrebarea medicală standard: „Ce vă lipseşte?”, are în primul rînd în vedere aspectul alopatic, şi aşa s-a
dezvoltat pornind de aici calea principală a medicinii, situată mai aproape de aspectele din prim-plan. Direcţia
homeopată se preocupă însă de problema: „Cum ajung mai bine la un echilibru de durată?” Ea procedează într-
un mod indirect, dar conduce în schimb la un echilibru cu adevărat stabil, deoarece se bazează pe forţele de
vindecare proprii ale corpului în loc de a lupta cu trupe străine (ca de exemplu antibioticele). Acestea din urmă
determină organismul să devină dependent de ajutorul străin, pe cînd cea dintîi îl determină să devină tot mai
independent.
Simptomatica, indicată prin întrebarea medicală „Ce vă lipseşte?” ne dezvăluie ceea ce avem şi principiul
primordial despre care este vorba. Alergicii suferă din cauza luptelor pe care sistemul lor imunitar îl duce
împotriva unor presupuşi alergeni ostili. Principiul luptei este simbolizat în principiul primordial al lui Marte,
deci în acest caz tematica lui Marte este greşit concepută. Acest tip de pacienţi tînjesc spre pace, reprezentată de
Venus. Dacă însă Marte se exprimă în simptomele maladive, deci lipseşte din conştientă, trebuie învăţată cu
prioritate lecţia lui Marte, ceea ce înseamnă că cei afectaţi trebuie să înveţe să-şi folosească deschis şi ofensiv
energiile şi să înveţe să-şi ia viaţa în mîini5, şi să bată fierul cît e cald. Dacă au făcut acest lucru, polul opus al
păcii, Venus, le va reveni oarecum ca un fruct copt.
Numai dacă am înţeles esenţa alopatiei şi a homeopatiei se pot acorda şi completa reciproc cele două
direcţii, într-un mod plin de sens. O cale pragmatică, confirmată ca valoare în cîmpul de tensiune dintre
medicina universitară şi metodele complementare este aceea de a separa în gîndire diagnoza de terapie. Cea
dintîi trebuie formulată în limbajul medicinii universitare, sau cel puţin trebuie asigurată. Ceea ce poate fi
stabilit prin cercetarea sîngelui în laborator trebuie să fie sigur pe această cale, şi nu realizat oarecum prin
pendulare. Ceea ce nu înseamnă că ne pronunţăm fundamental împotriva folosirii pendulului (ansei), însă
aceasta ascunde în sine în general un factor enorm de nesiguranţă, depinzînd într-o mare măsură de cel care îl
foloseşte şi de calităţile sale, ceea ce nu este cazul într-o măsură comparabilă la cercetările realizate în laborator
şi la majoritatea celorlalte metode de diagnoză ale medicinii universitare. Cu toate pericolele acţiunii şi
efectelor secundare ale medicamentelor alopate, nu trebuie trecut cu vederea că procedeele de diagnoză ale
acestei medicini sînt adesea inofensive şi foarte concludente. Chiar şi pentru interpretările din cadrul acestui

5 În limba germană, „Angriff" înseamnă atac, asalt, agresiune, năvală. „In Angriff nehmen” înseamnă a începe ceva, a se apuca de
ceva. Nuanţa avută în vedere de autor este abordarea cu fermitate a vieţii, (n. tr.)
lexicon am apelat, pe cît de des a fost posibil, la rezultatele cercetărilor medicinii universitare. În general, s-a
confirmat regula ca la diagnoză să întrebuinţăm pe cît posibil de mult procedeele medicinii universitare (lipsită
de pericole), iar la tratamente să o facem pe cît de puţin posibil. Chiar şi metodele de cercetare, cum ar fi
tomografiile pe computer şi cele care folosesc spinul nuclear şi care, considerate din punct de vedere exterior,
par atît de înfiorătoare, din punct de vedere corporal sînt cu mult mai inofensive decît cercetările de rutină care
folosesc raze Rontgen, la care am fost expuşi fără nici o raţiune pe vremea cînd eram copii. Desigur că nu
putem spune acelaşi lucru în privinţa cercetărilor care folosesc injectarea de substanţe radioactive sau preluarea
de probe de ţesuturi.
Chiar dacă sfatul meu este să se folosească pe cît de puţin posibil medicamente ale medicinii universitare,
ceea ce în practică înseamnă medicamente alopate, totuşi simptomele maladive care pun în pericol viaţa trebuie
tratate imediat alopat — în majoritatea cazurilor cu medicamente care limitează pericolul prin suprimarea
acestora, în astfel de situaţii poate fi acceptată chiar şi tehnica afirmaţiilor, care acoperă aproape fără excepţii
probleme sufleteşti. Ambele metode pot menţine viaţa prin suprimarea simptomelor, dar nu pot vindeca. Şi nu
este îngăduit ca ele să susţină pretenţia de a vindeca pentru că atunci împiedică evoluţia. Persoanele care
folosesc tehnica afirmaţiilor ar trebui să ştie că în niciun caz nu se află pe o cale spirituală, ci dimpotrivă, că
încearcă în situaţia lor să se ridice deasupra problemelor şi cu aceasta să se îndepărteze de sarcinile lor.
Succesul unor astfel de măsuri este întotdeauna limitat temporal, chiar dacă intervalul temporal este uneori
suficient de lung. însă tocmai atunci ele devin deosebit de periculoase, deoarece legătura cu problema originară
se pierde cu timpul. Dacă pericolul acut este îndepărtat, ar trebui să ne gîndim la vindecare şi cu aceasta la calea
homeopatică. Aceasta poate fi parcursă atît prin medicamentele cunoscute cît şi prin interpretările
corespunzătoare, şi compensarea şi rezolvarea sarcinilor de viaţă ce rezultă în acest mod. Cel mai bine este să se
urmeze în paralel cele două tipuri de terapie homeopatică ce se completează într-un mod minunat şi firesc.
Tratarea situaţiilor acute care pun în pericol viaţa prin metode homeopate poate avea consecinţe fatale,
deoarece aceasta nu are o acţiune suficient de rapidă. În aceste cazuri ar fi nevoie de o adevărată măiestrie în
arta homeopatiei. La fel de nepotrivită şi adesea periculoasă este însă tratarea alopată (a medicinii universitare
sau prin intermediul afirmaţiilor din sfera „gîndirii pozitive”) a simptomelor maladive cronice neacute în
speranţa de a obţine vindecarea în acest mod. Oricît de bine intenţionat poate fi acest procedeu, el nu poate
decît să acopere sau să suprime simptomele, alungîndu-le în felul acesta mai adînc în umbră. Terapiile care
promit vindecarea trebuie, dimpotrivă, să dezvăluie şi să prelucreze simptomele, şi în final să le elibereze.
Interpretarea simptomelor maladive poate face adesea inutile alte metode de tratament, dar poate fi
combinată după voie cu cele două direcţii ale medicinii, alopată şi homeopată, pentru că, în principiu, nu
exclude nici o formă de tratare. Desigur că se recomandă să fim cît mai economi posibil cu folosirea metodelor
alopate de suprimare a simptomelor şi să le păstrăm pentru adevăratele cazuri acute. Dacă vrem să folosim în
plus măsuri de tratare corporală se recomandă, pe lîngă exerciţiile şi meditaţiile ce rezultă din interpretare, în
primul rînd procesele naturiste, chiar dacă în acest caz trebuie să ne gîndim că majoritatea oamenilor se rătăcesc
fără putinţă de salvare în acest desiş aflat între homeopatie şi alopatie. Chiar dacă în cadrul medicinii naturiste
se folosesc în majoritatea cazurilor remedii comparativ inofensive, acest lucru se petrece adesea numai în
intenţia suprimării simptomelor. Astfel, mulţi terapeuţi naturişti folosesc mijloace homeopatice pe bază alopată
(aşa-numitele remedii complexe). Cu atît mai de neînţeles este adversitatea dintre medicina universitară şi aşa-
numitele direcţii alternative. Mai bine ar fi să se folosească expresia „metode complementare”, care
accentuează aspectul de completare şi nicidecum pe acela de înlocuire. Noi nu avem nevoie de o medicină
alternativă, ci de o sinteză a medicinii care să reuşească să combine diversele metode pe tărîmul unei filosofii
comune a bolii şi sănătăţii, în măsura în care are sens în fiecare situaţie în parte.
Prăpastia construită artificial între medicina universitară şi terapiile naturiste nu se menţine în niciun caz la o
verificare raţională. Multe dintre remediile medicinii universitare provin din natură, cum ar fi preparatele de
Digitalis pentru inimă, care provin din degeţel, sau penicilina, în spatele căreia se ascunde ciuperca de mucegai
Aspergillus penicillium, sau mult contestatul cortizon, care, în calitatea sa de hormon corporal al stresului, ar
trebui considerat ca făcînd parte din medicina naturistă. Administrat pe o durată mai lungă însă, el prezintă
efecte secundare considerabile, căci nu tot ceea ce provine din medicina naturistă este inofensiv în mod
fundamental. Multe din medicina universitară au devenit medicină experimentală şi şi-au asigurat valabilitatea
prin cunoaşterea exactă a mecanismelor de acţiune şi nu prin cunoaşterea ştiinţifică. Homeopatia clasică este
considerată la rîndul ei ca făcînd parte din medicina naturistă, deşi remediile ei potenţate nu sînt niciodată de
găsit în natură. Distrugerea acestor fronturi de luptă lipsite de sens ar sluji întregii medicini şi ar croi drumul
unei sinteze. Interpretarea simptomelor maladive în sensul psihosomaticii reprezentate aici ar putea prelua în
acest sens o funcţie de punte, pentru că ea armonizează cele două direcţii fundamentale ale medicinii, putînd
concretiza foarte bine dependenţa reciprocă a acestora.
Ea deschide în plus şi şansa de a aduce din nou corpul şi sufletul laolaltă. Acest fapt îi reuşeşte într-un sens
mai fundamental decît a fost cazul pînă acum în psihosomatica derivată din psihanaliză. în conformitate cu
înţelegerea pe care am pus-o la baza acestor consideraţii, tot ceea ce dobîndeşte statură în corp are fără excepţie
şi un aspect sufletesc. Acolo unde există formă trebuie să existe şi conţinut sau, după cum a formulat Platon cu
cîteva milenii în urmă: „Dincolo de fiecare lucru se află o idee.” De îndată ce conţinutul părăseşte forma
aceasta se distruge, ceea ce poate fi observat cu uşurinţă pe un cadavru. În cazul în care conştienta se sustrage
dintr-o regiune sau dintr-un organ, structura părăsită se îmbolnăveşte, chiar dacă această sustragere a conştientei
nu este făcută intenţionat şi nu se petrece conştient. Desigur că această porţiune din corp nu moare datorită
acestui fapt, căci acolo trăieşte într-o formă vitală dereglată inconştientă tocmai tema care nu a fost transpusă în
conştientă. Timpurile în care medicina universitară putea indica în aplauzele publicului că la miile de operaţii
săvîrşite nu a găsit încă niciun suflet au trecut din fericire. În plus, acest argument a fost întotdeauna expresia
aroganţei şi a unei prostii evidente. Căci în cazul unui tehnician specialist în televizoare care ar afirma că în
ciuda deschiderii a mii de aparate de televizor încă nu a găsit niciun program şi care ar trage de aici concluzia
că programele nici nu există, am recunoaşte imediat această aberaţie. Dar, din fericire, tehnicienii specialişti în
televizoare nu au coborît din punct de vedere spiritual niciodată la un nivel atît de înspăimîntător de redus.
Realitatea naşterii unei medicini psihosomatice în cadrul medicinii universitare poate apărea pe de o parte ca
eveniment îmbucurător, dar constituie pe de altă parte un simptom care dă de gîndit. Căci ea afirmă prin
umbrele sale că unele simptome maladive nu sînt psihosomatice. Căci chiar dacă în ultimii ani numărul
simptomelor maladive recunoscute de medicina universitară ca fiind psihosomatice creşte, rămîn întotdeauna
cîteva care aparent nu au nimic de a face cu sufletul. în acest sens, orice medic stomatolog ştie că de fiecare
dinte este legat omul cu întreg sufletul său şi că în afara structurii cognitive a oamenilor de ştiinţă nu se întîmplă
nicăieri în viaţă ca sufletul să fie separat de trup.
Realitatea că totul este psihosomatic nu afirmă cîtuşi de puţin pe de altă parte că totul ar fi pur psihic. Căci
este de la sine înţeles că şi corpul este implicat în psihosomatic. Concepţia medicinii universitare este absolut
ciudată în această privinţă. Căci dacă a recunoscut caracterul psihosomatic al unor simptome maladive, ea lasă
cu totul sufletul în sarcina specialiştilor. Şi chiar dacă aceştia accentuează prin numele de „psihosomatică”
legătura dintre corp şi suflet, medicina universitară recurge imediat în practică la separarea acestora.
„Psihosomaticienii” acestei medicini, ca analişti, sînt specializaţi întru totul în problemele sufleteşti. Dacă, în
calitate de psihosomatician, ridici pretenţia - de altfel de la sine înţeleasă - de a te preocupa de amîndouă, ai
adesea parte de respingere. Ceea ce demonstrează cît de departe se află Universităţile de pretenţia lor originară
de a găsi în toate unitatea.
Dacă în istoria constituirii simptomelor maladive este preponderentă partea sufletească sau cea corporală
rămîne de stabilit în fiecare situaţie individuală, căci întotdeauna le vom găsi pe amîndouă în cazul în care
cadrul înţelegerii este suficient de larg. Realitatea pe care nu o putem vedea ne vorbeşte prea puţin despre
existenţa ei. Cel care afirmă că lucrurile pe care el nu le descoperă nu există, se află la nivelul copiilor care-şi
acoperă ochii cu mîna pentru a nu fi văzuţi. Această atitudine caracterizează din păcate, de exemplu, întreaga
noastră psihiatrie, care contestă conţinutul sufletesc al tuturor psihozelor aşa-numite endogene (care,
recunoaştem că este greu de înţeles). Dacă psihiatrii şi-ar da osteneala să extindă cadrul observaţiilor lor atît de
departe pe cît a facut-o psihiatrul american Edward Podvoll în cartea sa Din lumile imerse ar putea găsi şi ei
sens şi semnificaţie în principalul lor domeniu de activitate.
Se poate ca adesea o problemă iniţial sufletească să coboare la nivel corporal, dar există şi situaţii în care
partea corporală este preponderentă în mod limpede. Muncitorii iradiaţi în reactorul de la Cernobîl şi care
ulterior s-au îmbolnăvit de cancer nu au avut nevoie, în faţa acestei doze de iradiere, de un model sufletesc
deosebit în privinţa receptivităţii faţă de cancer. Cu toate acestea, şi în astfel de cazuri există întotdeauna o
componentă sufletească ce joacă totuşi un rol subordonat faţă de suprairadiere. La urma-urmelor, există orice
tip de amestec între componenta sufletească şi cea corporală. De aceea este uşor de înţeles că este bine să se
implice întotdeauna de la început ambele aspecte în tratament.

Înţelegerea bolii ca simbol deschide şansa apropierii de sarcinile de viaţă. Aspectul corporal al bolii este de
o importanţă centrală în această privinţă, căci abia prin intermediul lui ajungem la interpretarea simptomelor. în
Antichitate, Symbolon era acel inel de lut cu ajutorul căruia oaspeţii puteau fi recunoscuţi cu certitudine chiar şi
după mulţi ani. La despărţire, inelul era rupt în două părţi iar potrivirea acestora după un timp oricît de
îndelungat confirma legătura dintre prieteni.
Simbolurile au rămas pînă în ziua de azi expresia coapartenenţei dintre formă şi conţinut şi ne ajută
întotdeauna să recunoaştem corespondenţele şi legăturile. Simbolul fizic nu are niciun sens fără conţinut; iar
simbolul fără formă, deşi continuă să existe şi are întru totul sens, nu poate fi înţeles. Abia simptomele
maladive corporale ne permit să ne apropiem de conţinuturile sufleteşti încifrate în ele. Forma corporală nu
poate dura fără conţinut (vezi exemplul cadavrului), pe cînd conţinutul poate dura foarte bine fără forma fizică,
şi pentru aceasta este suficient să ne gîndim la idei sau la sufletul nemuritor. Conţinuturile sufleteşti ne devin
conştiente, printre altele, prin încorporarea lor în simptome maladive. Aşa-numitele maladii spirituale
furnizează exemple de simptome maladive care se pot observa foarte limpede, deşi nu preiau forme fizice
concrete.
În istoria creaţiei creştine, dar şi aproape în toate celelalte istorii ale creaţiei putem urmări în mod exemplar
această succesiune. Mai întîi a fost ideea, gîndul, cuvîntul sau sunetul, şi apoi s-a ajuns la încorporarea lui.
Cuvintele formulate în Evanghelia lui loan „La început a fost Cuvîntul şi Cuvîntul era la Dumnezeu”, pentru ca
apoi „Cuvîntul s-a făcut trup” nu lasă niciun dubiu în privinţa acestei succesiuni. Tot ceea ce a fost creat
provine din Unitate şi se încorporează odată cu pătrunderea în polaritate. Orice pas în încorporare duce mai
adînc în polaritate. Boala face parte din calea prin polaritate. Dacă gîndim în mod ierarhic, trebuie să apreciem
aşadar spiritual-sufletescul ca aflîndu-se pe primul loc, deasupra corporalului; în confruntarea cu boala însă, s-a
dovedit că este bine să le acordăm amîndurora aceeaşi atenţie şi să nu privilegiem în niciun caz nivelul
corporal, eventual acordîndu-i chiar pretenţia de singur reprezentant, aşa cum se petrece mereu în medicina
universitară.

Trucuri pentru transpunerea în practică

Nu ne putem elibera de simptomele maladive prin nici o terapie, dar putem face tot ceea ce stă în posibilităţile
noastre lăsînd să se înfăptuiască ceea ce trebuie, pentru a ne orienta retragerea în direcţia evoluţiei. Criterii
esenţiale de vindecare sînt, în conformitate cu experienţa mea, următoarele:
• credinţa în vindecare, şi cu aceasta în propria putere şi în propriile posibilităţi,
• pasul spre autenticitate şi
• experienţele spirituale în privinţa Unităţii.
Aceste puncte mi-au devenit conştiente în special în terapia acordată pacienţilor bolnavi de cancer, dar ele
sînt valabile, în principiu, pentru orice tablou clinic. Dacă înţelegem mesajul unui simptom, acesta poate să
devină inutil şi să dispară. Însă asta nu trebuie să se întîmple cu necesitate, ci este posibil şi ca sarcina să se
menţină implicînd o limitare şi suportarea de dureri. În orice caz, dacă sensul bolii a fost înţeles şi acceptat,
suferinţa va dispărea. Înţelegerea şi acceptarea sînt întotdeauna favorabile, dar ele nu conduc cu necesitate la
însănătoşire în sens corporal. Boala trebuie înţeleasă întru totul ca drum.
Restabilirea după boală înseamnă, textual, „reluarea locuinţei” (Re-habilitation). Reluarea în posesie a
locuinţei trupeşti, re-vivifierea conştientă a tuturor încăperilor membrelor şi organelor, constituie marea şansă
pe care ne-o deschide orice boală. Deja analistul Alexander Mitscherlich spunea în Boala - un conflict că bolile
iau naştere prin sustragerea conştientei din anumite regiuni ale corpului. Vindecarea reprezintă în consecinţă
paşii făcuţi înapoi în locuinţa corporală moştenită, iar acest manual de psihosomatică reprezintă o invitaţie de
reluare a propriilor drepturi de a ne naşte. Expresia „Şi-a comandat casa” îşi poate avea aici rădăcinile, sau în
orice caz măcar sensul. Chiar şi casa exterioară, locuinţa casei noastre corporale, poate fi interpretată ca oglindă
a actualei situaţii de viaţă. Nimeni nu va pune la îndoială că faptul de a locui într-o vilă spaţioasă exprimă
altceva decît acela de a locui undeva la demisol. Orice vizitator interpretează spontan starea unei locuinţe,
atmosfera dominantă, existenţa sau lipsa confortului ş.a.m.d. În plus, facem diferenţa între locuinţe bune şi
scumpe şi locuinţe mai puţin bune, şi în consecinţă mai ieftine. Asemănător, şi chiar cu mult mai diferenţiat,
putem proceda cu locuinţele noastre corporale, făcîndu-le treptat să devină temple adecvate pentru sufletele
noastre nemuritoare.
Atunci cînd se pune problema cunoaşterii (a interpretării simptomelor maladive), gîndim, respectiv gîndeşte
în primul rînd emisfera noastră cerebrală stîngă, arhetipic masculină. însă cunoaşterea intelectuală nu poate
soluţiona probleme de acest tip, căci dacă ar putea, chiar şi simpla lectură a unei cărţi de interpretare ar trebui să
ducă la însănătoşire. Pe calea spre vindecare şi cealaltă jumătate - simbolizată în emisfera cerebrală dreaptă
arhetipal feminină - constituie pentru noi în acelaşi timp sarcină şi ajutor. Ca trecere la aceasta recomandăm ca
pe lîngă simpla lectură a interpretării simptomelor maladive şi a reflectării asupra lor să lăsăm pe altcineva să ni
le citească, fiind atenţi la ceea ce accentuează respectiva persoană şi la propriile noastre reacţii emoţionale.
Adesea bătăile inimii şi modificările ritmului respirator ne pot oferi indicii. Apoi, s-ar recomanda să ne invităm
aproapele la o discuţie asupra celor citite şi asupra legăturii ce rezultă cu sine însuşi. Ar fi bine să ascultăm
această interpretare fără să reacţionăm verbal pe parcursul ei, dînd din nou atenţie însă propriilor reacţii
emoţionale. Apoi ar putea urma un dialog în privinţa celor citite şi discutate.
Un ajutor confirmat îl constituie formularea de întrebări pe tema bolii, corespunzătoare celor indicate în
Boala ca limbaj al sufletului şi reflectarea temeinică asupra fiecărei întrebări, discutarea şi meditarea asupra ei.
Prin reflectare se poate dezvolta o cale bună înspre adîncurile propriului model sufletesc. Cea mai simplă
cale de a ne implica aspectul feminin este cel realizat prin Călătorie spre interior. Meditaţiile dirijate au o
tradiţie îndelungată şi în spaţiul nostru cultural, fiind „redescoperite” tocmai în cadrul psiho-neuro-imunologiei
medicinii occidentale. Se recomandă ca în paralel cu prelucrarea intelectuală a propriei sarcini de viaţă să
întreprindem paşi în lumea propriilor imagini lăuntrice. în măsura în care pot fi puse la dispoziţie CD-uri din
programele mele audio (vezi Bibliografia) pe această temă, este posibil să se facă o terapie prin imagini
sufleteşti în cadru restrîns, în regie proprie. Dar cine va parcurge timp de o lună calea spre propriul sine - cu
alternanţa zilnică a celor două meditaţii - va face experienţe, poate nu chiar de la început, dar cu timpul le va
face precis, pe care intelectul nu i le poate furniza, în cazul în care nu sînt disponibile meditaţii de vindecare
croite special pe propriile simptome maladive, se recomandă CD-ul «Autovindecare», care poate fi folosit în
toate „cazurile”, reprezentînd un mijloc bun de autodiagnoză. Pentru măsurile de vindecare sufletească,
parcursurile generale, cum sînt cele indicate în «Medicul lăuntric», sau «Rituale de vindecare» (vezi
Bibliografia) ne pot netezi calea pentru a ne crea ulterior propriile noastre meditaţii. De un bun ajutor poate fi
cartea creată în acest scop (cu CD-uri introductive) Călătorie spre interior.
Programele existente pe CD-uri se împart pe diferite nivele.
• Există Călătorii legate de organe, cum ar fi «Probleme ale ficatului», «Probleme digestive», «Probleme
ale inimii» sau «Probleme ale spatelui», ca şi CD-ul dublu «Probleme ale capului».
• Pe lîngă acesta sînt disponibile CD-uri pe diferite teme, cum ar fi: «Manie şi căutare», «Relaţii de
parteneriat», «Probleme feminine» (care ar fi fost mai bine să se cheme «Căile feminităţii»), «Sarcină şi
naştere», «A trăi fără frică», «Mînie şi furie», «Lucrul cu umbra», «Dezintoxicare, îndepărtarea reziduurilor,
desprindere», «De la stres la bucuria de a trăi», «Greutatea mea ideală», «Somnul - mai bine de jumătate din
viaţă», «Deconectare înviorătoare la prînz şi seara» şi «Crizele de viaţă ca şanse de evoluţie».
• În plus, mai există Programe pentru anumite tablouri clinice, cum ar fi: «Tinnitus-ul şi deficienţele de auz»,
«Durerile de cap», «Depresia - căi din întunecata noapte a sufletului», «Probleme de somn». «Hipotensiunea
arterială», «Alergiile», «Fumatul», «Cancerul».

• Teme generale ca: «Viziuni», «Mandalele - căi înspre propriul centru», «Ritualuri ale elementelor»,
«Meditaţii asupra naturii», «Călătorii în vis», «Cum ne începem ziua», «Uşurinţa plutirii», «Iubirea de
sine», ne pot ajuta să ne descurcăm în sensul cel mai bun cu teme fundamentale, şi nu arareori şi cu
simptomele maladive.
• O coborîre ideală în lumea imaginilor sufleteşti lăuntrice ne-o oferă CD-urile «Deconectare profundă - Spre
sincronizarea celor două emisfere cerebrale» (A se asculta la cască), «Cele patru elemente» şi «7 meditaţii
de dimineaţă».

Un alt ajutor îl pot oferi exerciţiile şi ritualurile care se referă direct la sarcinile de viaţă concretizate în
simptomele maladive. în privinţa propriilor ritualuri indicăm cartea Crizele de viaţă ca şanse de evoluţie, în
care se găsesc îndrumări pentru alcătuirea de ritualuri individuale. Adesea, timpul căutărilor intense ale sensului
propriilor probleme poate fi fructificat prin post. Postul are în plus avantajul că reprezintă un mijloc excelent
pentru o profilaxie generală.
Terapia prin pictură, în care tabloului clinic i se poate da o înfăţişare exprimîndu-i-se diferitele dimensiuni în
culori şi sentimente constituie, la rîndul ei, un sprijin însemnat pe calea către sine. Ca şi la meditaţiile ghidate şi
la psihoterapii, şi aici este important primul gînd pe care se recomandă să-l exprimăm imediat, fără „dacă” şi
„dar”.
Dacă nu se conturează o înaintare fără ajutor străin, iar simptomele maladive sînt prea ameninţătoare,
desigur că trebuie luată în considerare posibilitatea psihoterapiei. În acest caz s-a confirmat ca fiind valoroasă
„Terapia simptomelor maladive”, care lucrează cu instrumentele terapiei reîncarnării, cum ar fi de exemplu
regresia temporală şi exerciţiile respiratorii, şi poate fi fructificată într-un răstimp scurt de una pînă la două
săptămîni (informaţii la Centrul de terapie, a cărui adresă se află în Anexă). Numai că în cazul tablourilor
clinice ample noi sfătuim, după cum am procedat şi pînă acum, ca pacientul să-şi ia ca timp un întreg ciclu
lunar, respectiv patruzeci de zile, sau măcar douăzeci.

Prezentul lexicon nu poate şi nu vrea să preia responsabilitatea cuiva, ci, dimpotrivă, oferă posibilităţile ca
omul să preia întreaga responsabilitate faţă de propria sa viaţă şi faţă de toate sarcinile acesteia. Acest lexicon ar
dori să ajute stră-vederea bolii ca alibi şi cale de evaziune, şi recunoaşterea cerinţei care se manifestă în acest
fel. Cine se lasă provocat va fi sprijinit - de către destin.
În calitatea sa de lexicon, prezenta carte nu constituie desigur un înlocuitor al vizitei necesare la medic,
chiar dacă există întotdeauna şansa de a ne raporta mai bine singuri şi din propriile puteri la simptomele
maladive şi celelalte cerinţe ale destinului, adoptînd în primul rînd calea profilaxiei. Din fericire, tot mai mulţi
terapeuţi încep să se lase formaţi în acest sens prin înţelegerea psihosomatică cuprinzătoare a bolii şi consilierea
respectivă, astfel încît şansa de a-ţi întîlni medicul exterior în această sferă creşte. Dar în punctul central a fost
şi va fi mereu colaborarea cu medicul lăuntric, căci la urma urmelor, vindecarea nu este posibilă decît prin
puterea lui. În cazuri extreme, medicul exterior se poate uni cu cel lăuntric, iar prezenta carte ar dori să fie un
bun ajutor în acest sens.

În încheiere doresc să adresez încă o dată mulţumirile mele cordiale tuturor cititorilor şi utilizatorilor acestui
mod de abordare interpretativă, care au contribuit prin întrebările şi indicaţiile lor exprimate în scrisori şi e-
mail-uri, la conferinţe şi seminare, ca şi în sesiunile de perfecţionare, la faptul ca acest manual să se dezvolte
încontinuu şi să-şi afle acum, la cea de-a XV-a ediţie a sa, o prelucrare şi o extindere considerabile.

Montegrotto, decembrie 2006

Ruediger Dahlke
 PARTEA 1

Registrul regiunilor corporale şi al organelor

Prescurtări ale bibliografiei

A = Agresivitatea ca şansă
D = Depresie
F = Terapia maladiilor feminine
G = Probleme de greutate
H Problemele inimii
K = Boala ca drum
KS = Corpul ca oglindă a sufletului
L = Crizele de viaţă ca şanse de evoluţie
M = Omul şi lumea sînt una
R = Psihologia aparenţei
S = Boala ca limbaj al sufletului
Sch = Somnul, mai bine de jumătate din viaţă
V = Probleme digestive
W = Calea prin viaţă
CD = Meditaţii vindecătoare
VCD = Conferinţe (video)

→ Indică propriul cuvînt-titlu

Notă: Cifrele din dreptul referinţelor bibliografice reprezintă paginile unde se regăsesc detalii referitoare la afecţiunea sau
organul respectiv, însă se referă la ediţiile originale ale lucrărilor, în limba germană.

A
Abdomen
Interpretare simbolică: sentiment, instinct (instinctul saţietăţii); plăcere, cavitatea provenienţei, sediul
sentimentelor copilăreşti; buricul Pămîntului, centru; locul aprovizionării (originare), „a se da rotund”; anterior,
ocrotit între extremităţi (la patrupede, îndreptat înspre sol), astăzi este purtat în faţă ca bunăstare sigură de sine,
manifestată de purtător.
Sarcină / Temă: a ocroti, a tăinui, a digera; expresie a fricii, respectiv ameninţării existenţiale, cămară de
provizii, expresie a încrederii în viitorul material.
Bibl.: S 346-357, V 94-97

Abdomen, perete
Interpretare simbolică: protecţie; acoperire exterioară ocrotitoare a părţilor moi (a organelor interne).
Sarcină / Temă: acoperirea cavităţii abdominale (mantie de) protecţie a organelor abdominale; acoperă faţada
anterioară devenită vulnerabilă datorită mersului vertical; rezervor de grăsime între pielea exterioară şi stratul
de muşchi.
Bibl.: Dahlke: «Coloanele sănătăţii».
Adamantin
Vezi Smalţul dentar

Amigdale
(Tonsile)
Interpretare simbolică: cea mai puternică staţie de poliţie din domeniul de apărare al aşa-numitului inel
limfatic faringian Waldeyer, post de veghe faţă de lumea exterioară, bastion de apărare a lumii interioare faţă de
intruşi exteriori.
Sarcină / Temă: supravegherea porţii înguste de intrare; închiderea accesului la lumea interioară pentru a nu fi
înghiţite lucruri neprielnice.

Antebraţ
(Vezi şi Braţe)
Interpretare simbolică: forţă a pîrghiei, a ridica, a-şi însuşi ceva din lume.
Sarcină / Temă: a menţine strîns, a-şi apropia lumea, a intermedia; capacitate de acţiune.
Bibl.: Dahlke: «Coloanele sănătăţii».

Anticorpi
Interpretare simbolică: arme specializate de apărare ale sistemului imunitar care se comportă asemănător
rachetelor militare Cruise-Missil împotriva anumitor duşmani cunoscuţi.
Sarcină / Temă: conducerea războiului în stilul kamikaze: a se repezi pe baza unui program special asupra
duşmanilor şi a muri odată cu ei.

Anus
Interpretare simbolică: intrarea şi ieşirea lumii de jos, ieşirea din spate, evacuare; stăvilar între lumea
interioară şi cea exterioară
Sarcină / Temă: a păzi ieşirea, paznic al ultimului prag (controlare conştientă a sfincterului anal); a ne îngriji
de o încheiere curată; a-ţi lua rămas bun, a da drumul; ventil pentru eliminarea înapoi a presiunii agresive;
formează primul produs, primul dar adus de copil în lume, aşa-numitul meconiu al copilului, care devine
precursorul tuturor darurilor sale ulterioare.
Bibl.: V43-48

Aorta
Interpretare simbolică: arteră principală a fluxului vieţii, veghe şi prezenţă pentru lumea exterioară.
Sarcină / Temă: transportul energiei din centru la periferie, legătura energetică dintre sus şi jos, motor ajutător
pentru menţinerea unei tensiuni sanguine regulate (principiul rezervorului de amortizare).
Bibl.: H79 ş.u.

Apendice
(Caecum / Appendix) Vezi şi Intestinul subţire.
Interpretare simbolică: fundătură din perioada timpurie a evoluţiei, bastion de apărare al intestinului (centru
al apărării limfatice), organizaţie de apărare a lumii de jos: staţie de poliţie a împărăţiei umbrelor.
Sarcină / Temă: a se îngriji de ordine în domeniul inconştientului, apărare împotriva pătrunderii intruşilor
străini în lumea de jos.
Bibl.: V237-244.

Appendix
Vezi Apendice

Artere
(Vezi şi Vase sanguine)
Interpretare simbolică: trasee energetice, sistem de aprovizionare, flux de putere, prima jumătate a circuitului
sanguin.
Sarcină / Temă: repartizarea şi transportul energiei.
Bibl.: H92 ş.u.
Articulaţia scapulo-humerală
(Vezi şi Articulaţii)
Interpretare simbolică: articulaţie sferică extrem de mobilă şi în schimb mai puţin stabilă; reprezintă
compromisul dintre spaţiul de mişcare maxim posibil pe de o parte, şi stabilitatea şi siguranţa maximă pe de altă
parte; mobilitate la nivel superior; bază a propriului mod de acţiune, punct de pornire a exercitării capacităţilor;
intermediere a lumii: în timp ce articulaţia cocso-femurală ne îngăduie să ne îndreptăm spre lume, articulaţia
scapulo-humerală ne permite să aducem lumea spre noi.
Sarcină / Temă: stabilirea accesului către lume la nivel fizic: a acţiona şi a articula; conferă o mare libertate cu
numai cîteva limitări, împiedică însă extremele articulării prin pierderea cumpătului; însufleţeşte omul înspre o
mobilitate (spirituală) curajoasă în sensul de a îndrăzni marea implicare în viaţă şi creşterea dincolo de aceasta;
bază a folosirii tuturor instrumentelor noastre; permite încordarea largă a arcului activităţilor noastre manuale,
dar reacţionează sensibil dacă această încordare se face peste măsură; permite descrierea unor cercuri largi dar
pedepseşte orice depăşire a posibilităţilor acestui cerc al articulaţiei; indicator al cazului în care meseria
manuală este practicată prea mult în detrimentul celei spirituale.
Bibl.: S 301-308.

Articulaţie talo-crurală (tibio-tarsiană)

Vezi Piciorul, articulaţia lui.

Articulaţii
(Vezi şi Piciorul, articulaţia lui, Mîna, articulaţia ei, Şold, articulaţia cocso-femurală, Maxilar, articulaţia
temporo-mandibulară, Genunchi, articulaţia lui şi Articulaţia scapulo-humerală).
Interpretare simbolică: mobilitate, articulare, expresia legăturilor în viaţă (de la cele mai timpurii legături cu
ceilalţi membri ai familiei, pînă la cele din viaţa ulterioară, ca de exemplu cele profesionale şi de afaceri,
expresie a faptului de a fi împreună cu ceilalţi în viaţă.
Sarcină / Temă: asigură legăturile (cu Dumnezeu şi cu lumea, cu membrii familiei şi membrii societăţii);
intermediază legătura între lumea interioară şi cea exterioară; apropie lumea de om şi omul de lume; asigură
flexibilitatea în raport cu mediul înconjurător, fac posibile îndemînarea şi iscusinţa ca şi expresia.
Bibl.: K 291-294.

Articulaţii, partea exterioară

(de exemplu braţele încrucişate).
Sarcină / Temă: ocrotire (de exemplu a rotulei genunchiului), delimitare.

Articulaţii, partea interioară

Interpretare simbolică: atunci cînd sînt arătate (înspre afară) denotă deschidere, sentimentul siguranţei şi al
încrederii, nevoia de contact dar şi vulnerabilitatea (axila sau partea interioară a articulaţiei → Cotului, sînt
oferite de exemplu numai în caz de încredere).
Sarcină / Temă: ademenire, stimulare (incluzînd propria vulnerabilitate); lipsă de protecţie.

Atlas
(Prima vertebră cervicală, vezi şi Axis şi Vertebre cervicale)
Interpretare simbolică: vertebra care asigură rotaţia capului şi sentimentul propriei valori.
Sarcină / Temă: a purta povara bolţii cereşti (mitul lui Atlas, care purta bolta cerească pe umerii săi ca
pedeapsă); mobilitate în toate direcţiile, asemeni unui far, deschis în toate părţile; face posibilă privirea de
ansamblu în jur, garantează vederea la distanţă; responsabilitatea.
Bibl.: S246, 285-287

Auzul
Vezi Urechi / Auz

Axis
(A doua vertebră cervicală)
Interpretare simbolică: punct culminant al axei lumii; axa în jurul căreia se roteşte totul; pretenţie şi ambiţie.
Sarcină / Temă: a conferi mobilitate şi a conduce.

B
Barbă
(Vezi şi Pilozitate facială, forma ei)
Interpretare simbolică: caracter primitiv, natural, pădurea virgină a feţei (bărbăteşti - barbarii erau bărboşi);
masculinitate; nerasă, devine ascunzătoare (→ Partea a doua a cărţii, Pilozitate facială la femei); încercarea de a
ascunde elemente simbolice, ca de exemplu buze (ne)senzuale, o bărbie prea retrasă sau prea proeminentă;
cultivarea propnei imagini; demonstrarea apartenenţei la o anumită situaţie; recunoaştere politică, religioasă sau
a modei, intenţia de a face impresie; accentuarea puterii şi autorităţii.
Sarcină / Temă: a se putea raporta la barbarul interior, de exemplu îndepărtarea lui prin cultivare (eradicare
totală a pădurii virgine), sau a-l arăta sau sprijini (orice reducere a pilozităţii corporale, deci şi a bărbii,
constituie o performanţă culturală); naturaleţe în sensul atavismului (lat. Alavus = strămoş, predecesor;
reapariţia caracteristicilor anatomice care au fost de fapt tipice pentru strămoşi), preocupare conştientă de
originea sa şi de strămoşii săi.
Bibl.: KS

Bazin
(Vezi şi Şold / Articulaţia cocso-femurală)
Interpretare simbolică: bază a vieţii, placă de rezonanţă, instrument muzical pentru tonurile joase ale
existenţei, oscilare senzorială împreună cu Pămîntul-Mamă; rezervor de captare; înveliş al naşterii, vas al
rodniciei; cămin al „palatului sexului”; bază a axei vieţii (coloana vertebrală = baza verticalizării; conţine
porţile vieţii şi ale morţii: organele sexuale care furnizează viaţa şi intrarea şi ieşirea în regnul morţii
intestinului gros; izvor al energiei şi plăcerii de a trăi, şarpele (energia) Kundalini aflîndu-se la baza bazinului
(în prima chakră „Muladhara”, → Osul coccigian); bazin îngust: expresie a arhetipului masculin; bazin larg:
expresie a capacităţii de a naşte al arhetipului feminin; şoldurile largi au fost îndrăgite mai înainte, acum sînt
detestate; „zonă modernă de probleme” a femeilor; bazinul îngust, de copil, constituie în ziua de azi un ideal
(discutabil) pentru ambele sexe.
Sarcină / Temă: a oscila împreună cu ceva; a rezona, a oferi sprijin, susţinere, a face posibil progresul; a
dezvolta o personalitate stabilă în sine; a crea o bază largă pentru (propria) viaţă, a avea certitudine şi soliditate
în viaţă.
Bibl.: S 358-369, KS.

Bazinetul renal
(Vezi şi Rinichi)
Interpretare simbolică: pîlnie ce captează fluiditatea de prisos; locul preferat de calcifiere a problemelor
nerezolvate de parteneriat şi umbră.
Sarcină / Temă: captarea deşeurilor fluide (sufleteşti) înainte ca acestea să fie eliminate; sarcină nerezolvată: a
acorda spaţiul vital „pietrelor mai mari” (preocuparea cu problemele care le determină).

Bărbia
(Vezi şi Maxilarul inferior)
Interpretare simbolică: forţă a voinţei, capacitate de impunere, a răzbate prin forţă şi putere, exprimare de
sine, capacitate de a urmări un ţel (barba conturează la bărbaţi aceste aspecte → Barbă).
Sarcină / Temă: impunere, afirmare de sine.

Bărbia, forma ei
Interpretare simbolică:
1. Ieşită în afară, proeminentă: indică dorinţa conştientă de a se impune, căutarea primului plan, sentimentul de
onoare, de onestitate, mărinimia şi tendinţa de a domina (vezi Partea a 2-a, → Bărbie dublă);
2. Retrasă, teşită: spiritualul precumpăneşte asupra voinţei, voinţă slabă care se retrage în faţa vieţii şi
neglijează interesele de putere; inofensivitate aparentă, se consideră un semn al retardării şi este subapreciată;
3. Mică: reţinere, sfială, teama de a face greşeli şi care conduce adesea la a nu face nimic;
4. Lipsită de formă, rotundă: lipsă de contururi, denotă faptul de a se fi distrus pe sine, tendinţă la cicălire;
5. Lată, colţuroasă: dă impresie de masculinitate, forţă şi capacitatea fizică de a o implica; om pregătit la orice
risc, denotă o bună autoapreciere şi puterea de a se impune;
6. Bărbia despicată: masculinitate marcantă, accentuată, aspect volitiv reliefat, un bun raport faţă de polaritate şi
faţă de lume, disponibilitatea de a se impune; ascuţită: tendinţe intelectuale, adesea exagerat de subtile în sensul
de a aduce totul la punctul convenabil; adesea lipsă de sentiment şi neimplicare emoţională.
Sarcină / Temă:
1. A păşi conştient în faţă, a-şi lăsa voinţa să crească şi să se impună pentru sine şi faţă de ceilalţi;
2. A exercita o nobilă reţinere; a deveni conştient de predispoziţia defensivă a vieţii, a se reţine în mod
conştient, a deplasa centrul de greutate a vieţii în interior;
3. A căuta sprijin în sine însuşi;
4. A şlefui şi atenua colţurile şi muchiile - de preferinţă în sens transpus; a lăsa ca voinţa sa să se împlinească şi
să se poată acorda astfel încît să fie adecvată purtătorului său;
5. A implica direcţionat forţa masculină, a se raporta plin de responsabilitate la iradierea predominant
masculină; la femei constituie o indicaţie în sensul de a se ocupa de partea sufletească masculină şi de a o
dezvolta, în special în privinţa aspectului volitiv;
6. A considera polaritatea ca pe o sarcină şi a aborda cerinţele acesteia şi ale lumii; 7. Folosirea intelectului
ascuţit pentru a-şi deschide şi alte lumi.
Bibl.: KS.

Braţ, articulaţie
Vezi Cot

Braţ, partea lui superioară

(Vezi şi Braţe)
Interpretare simbolică: putere, tărie, forţă; armele personale; simbolurile puterii (biceps), ţinutul originar al
forţei de izbire şi al capacităţii de a rezista.
Sarcină / Temă: a ţine, a ridica, a lovi, a implica forţa de ridicare a pîrghiei; a-şi apropia lumea, a-şi respinge
duşmanul.
Bibl.: Dahlke: «Coloanele sănătăţii».

Braţe
Vezi şi Antebraţ
Interpretare simbolică: putere, tărie, forţă (lat. Arma = armă, armată, arbaletă). A lupta (a începe o
controversă); capacitate de rezistenţă; a avea influenţă; exprimă iubire şi ocrotire: „a cădea cuiva în braţe”, „a
lua pe cineva în braţe”, „a purta pe cineva în braţe”; „a se azvîrli în braţele cuiva”, „a strînge pe cineva în
braţe”, „a primi cu braţele deschise”; dar pot exprima şi inactivitate şi distanţare: „a sta cu braţele încrucişate”.
Sarcină / Temă: contactul cu lumea exterioară; implicarea în lumea fizică, îmbrăţişarea ei cu drag, prelucrarea
ei sau menţinerea ei conştientă departe de trup.
Bibl.: S 309-316, Dahlke: «Coloanele sănătăjii».

Braţe, tip
Interpretare simbolică:
1. Puternice, musculoase: a putea ridica multe laolaltă prin „puterea braţului”; a oferi ocrotire şi protecţie;
implică pericolul aroganţei la bărbaţii musculoşi;
2. Grase: prin grăsime, dau impresia de putere; putere aparentă;
3. Slabe: lipsă de putere în lupta vieţii; a nu se putea opune la nimic şi nimănui, a nu putea clinti şi mişca prea
multe din loc; braţele lungi erau considerate elegante la femei, pe cînd la bărbaţi ele au constituit întotdeauna o
problemă.
Sarcină / Temă: 1. Abordarea cu tărie a vieţii, străbaterea cu forţă a propriilor interese; rezistenţă, îndepărtarea
obstacolelor din cale;
2. A aborda viaţa cu fermitate şi a-şi asigura un sprijin;
3. A se încredinţa vieţii, a curge împreună cu fluxul vieţii, a participa.
Bibl.: KS
Bronhii
Interpretare simbolică: canale de legătură între lumea interioară şi cea exterioară; conducte pentru energie şi
gazul de evacuat; ramurile bronhiale formează trunchiul respirator lăuntric.
Sarcină / Temă: conducerea fluxului respirator (prana), legătura dintre interior şi exterior, aprovizionare cu
energie şi eliminare de reziduuri, comunicare, ritm.

Burtă
Vezi Abdomen

Burtă, forma ei
(Vezi şi în partea a doua a cărţii: Burtă flască, Sindrom Roemheld, şi Burta în formă de tobă)
Interpretare simbolică:
1. Plată: formă la modă (mai bine un loc gol, în loc de o colină); pericolul de a face prea puţin din propriul
centru spiritual şi de a pune în schimb prea mult accentul asupra corpului; a fi „fix” la mijloc, oţelit; formă
bărbătească în sine; pentru femei, un ideal nefiresc ce trebuie dobîndit prin înfometare şi exerciţii, pe principiul
că e mai bine să suferi decît să înoţi în abundenţă;
2. Grasă: burta bunăstării, a bogăţiei materiale; a-ţi purta cu greutate posesiunile, viaţa devine împovărătoare,
desfiinţarea faţadei principale; a împinge o barieră moale între sine şi viaţă; a se capitona cu perne; digestie (a
vieţii), evacuarea traiectului digestiv şi deplasarea sa pe prim-plan, mîncarea devine problematică (hind. Bhoga
= consumarea fructelor karmei); debordează în afară şi se revarsă din lipsă de limite;
3. Burta sferică: impresie de sarcină, rodnicie iluzorie, „sarcină aparentă”, nu dă nimic la iveală dar pare a fi
însărcinată cu ceva; ceva vrea să iasă în afară şi la lumină;
4. Burta băutorului de bere: rotunjire feminizatoare în direcţia sarcinii (berea conţine substanţe asemănătoare
estrogenului), impotenţă;
5. Abdomen musculos; ideal masculin, ce poate fi obţinut prin antrenament şi renunţare; faţada principală este
cuirasată pînă sub centură, părţile moi fiind ocrotite („coajă tare” - la care este posibil să existe un „miez
moale”).
Sarcină / Temă: 1. A merge prin viaţă pe liniile de curent şi fără a înfrunta valuri mari; a nu supraaprecia
corpul; a nu strînge comori (pe plan material);
2. A forma rezerve; a pune în punctul central digerarea vieţii;
3. A-şi clarifica sarcina spirituală purtată; a se îngriji de naşterea corespunzătoare; a face din propria viaţă ceva
„rotund”, împlinit în sine;
4. A afla ce anume trebuie „înecat” în beţie; a înfăptui elementele feminine în sensul de Anima; a deveni moale
şi sensibil la nivel sufletesc;
5. A se înarma, a se îngriji de un mediu sigur şi de protecţie, a creşte în sentimente şi a le putea exprima..
Bibl.: KS

Buze
Interpretare simbolică: senzualitate (a savura, a dezmierda şi a săruta); a răsfrînge interiorul înspre afară
(membrana mucoasă „interioară” devine vizibilă în afară); buza superioară indică predispoziţiile sufletesc-
spirituale, însuşirile moştenite de la strămoşi; buza inferioară indică senzualitatea, situaţia creată de sine; buzele
pline = senzualitate plină de viaţă; buzele subţiri = intelect calculat; buzele tari = caracter dur, pretenţios; buzele
moi şi umede = capacitate de dăruire, caracter slab.
Sarcină / Temă: modelarea limbajului; comunicare sensibilă; contact sensibil prin mîncare (savurare) şi alte
buze (sărut).

C
Canalul spermatic
Interpretare simbolică: porţiune de alergat pentru spermatozoizi; traiectoria vieţii.
Sarcină / Temă: intermedierea şi conducerea noii vieţi.

Canini
Vezi Dinţi
Cap
Interpretare simbolică: capitală a corpului, elementul capital, sferă personală a microcosmosului, cea mai
înaltă instanţă a instituţiilor corporale (şi din punct de vedere superior este situat în locul cel mai înalt),
contrapolul trupului (sus-jos); patria raţiunii, a înţelegerii şi a gîndirii: „cap limpede”, „cap luminat”, „cap
strălucit”, „a-şi păstra capul rece”, „a suci capul cuiva”; modul în care stă capul (rece) pe umeri este determinat
de gît şi uneori de inima (fierbinte); expresie de sine - care poate fi arogantă: „a merge cu capul pe sus” (mai
înainte se considera că nu este politicos să priveşti cu obrăznicie o persoană sus-pusă drept în faţă); tocmai
poziţia capului îl trădează pe omul franc; capul uşor plecat denotă reflectare şi blîndeţe, atitudine măgulitoare.
Sarcină / Temă: conducerea vieţii; expresie a dispoziţiei: „a lăsa capul să atîrne”, „a-şi băga capul în nisip”,
„cu capul plecat”; afirmare de sine: „cu capul sus”, „sus capul!”, „a nu lăsa capul în jos”; impunere; a face ceva
de la sine, „de capul său”, a fi „de capul său”; privire de ansamblu, orientare: „a şti”, respectiv „a nu şti unde ţi-
e capul”; „a se da cu capul de pereţi”, în sensul de „capul face, capul trage”, reflectarea unilaterală devine
periculoasă: „a-şi sparge capul”(cu o problemă); dar şi subsolicitarea şi blocarea lui sînt periculoase, ducînd la
dureri surde de cap (în limba germană expresia „A avea o scîndură în faţa capului” are sensul de: a fi redus, a fi
imbecil - n. tr.)
Bibl.: 5114-186.

Capul, forma lui

Interpretare simbolică:
1. Accentuarea frunţii şi a părţii din spate a craniului: tendinţe spirituale în prim-plan;
2. Accentuarea părţii dinainte a feţei: ambiţii lumeşti, cum ar fi plăcerea şi tendinţa la putere în prim plan;
3. Mare: personalitate, puterea de a conduce, gînditor anticipativ („cap mare”), capacitate de a reflecta, putere,
importanţă exagerată (persoană influentă, „ştab”), impunere („cap tare”);
4. Mic: deşi capul mic, se află în locul cel mai înalt, aspectul corporal este aici în prim-plan: gură mai mică
(„murmur”) şi creier corespunzător de mic, lumea ideilor se retrage în spatele sferei trupeşti; reducere;
concentrare asupra esenţialului în ceea ce priveşte lumea spirituală;
5. Rotund: un lucru rotind, împlinit în sine, social, neegoist, altruist, dispus să ajute, dornic să ia o decizie;
6. Pătrat: „cap pătrat”, gîndire colţuroasă, a avea destule „colţuri şi muchii”, a se opune în gîndire, solid, greoi,
cu o voinţă puternică, capabil de a se impune şi de a lua decizii;
7. Triunghiular: accentuarea părţii de creier a craniului şi cu aceasta a funcţiei gîndirii, raţiune umană sănătoasă,
talent diplomatic;
8. Oval: echilibru, personalitate stabilă în sine; mobilitate, spirit creativ, capabil de a savura plăcerea; se
raportează adesea cu dificultate la critică;
9. Trapezoidal (capul lat şi colţuros în partea de sus, se lăţeşte şi mai mult în partea de jos, dobîndind aspectul
de „fălci de hamster”): materia se află în prim-plan, abordează rapid lucrurile, şi le încorporează; gîndire
practică orientată în funcţie de rezultat, care abia dacă are vreo legătură cu teoria, fiind însă adesea încununată
de succes;
10. Occipital pronunţat: „occipital de muzician”, idealul egiptenilor (Nefertiti), spiritualitate, frumuseţe,
inteligenţă, profil la modă (în vremurile vechi occipitalul era accentuat prin coafurile cu coc, în ziua de azi prin
tapare ş.a.m.d.);
11. Occipital retras: Gîndire redusă, pragmatism.
Sarcină / Temă:
1. Dezvoltarea spiritualităţii şi a intelectualităţii;
2. A se afirma în plenitudinea materială;
3. A dezvolta gînduri mari, a se afirma cu mărinimie din punct de vedere spiritual şi sufletesc, a se dovedi
vrednic de onoare; a-şi dărui sieşi importanţă;
4. A putea selecta („mic dar bun”), a deveni modest;
5. A-şi rotunji (desăvîrşi) propria viaţă, a face din forma Mandalei un simbol al vieţii; a deveni Soare pentru
sine însuşi şi pentru ceilalţi;
6. A da vieţii contur şi profil, a deveni o persoană ale cărei idei şi sentimente sînt înţelese, a-şi aduce propria
voinţă în acord cu voinţa lui Dumnezeu;
7. A acorda prioritate raţiunii, a dezvolta îndemînarea; a gîndi întîi şi apoi a acţiona;
8. A reuni polii, a găsi echilibrul în viaţă, a învăţa să recunoască critica drept şansă de a deveni şi mai
desăvîrşit;
9. A resimţi şi din lăuntru pretenţiile exterioare; a aduce împlinire în plenitudine, sens şi conţinut în formă;
10. A-şi promova talentele muzicale, a-şi educa percepţiile subtile, a privi în celelalte dimensiuni;
11. A configura într-un mod plin de sens cele aflate la îndemînă, principiul primordial:
Bibl.: KS.

Cavitate abdominală
Interpretare simbolică: refugiu, centru de greutate, cuib al organelor.
Sarcină / Temă: cavitatea intestinelor: căldură, protecţie; a oferi organelor o casă.

Căile respiratorii
(Vezi şi Nas, Trahee, Bronhii, Plămîni)
Interpretare simbolică: cale de transport a aerului inspirat (oxigen) şi a gazului eliminat (dioxid de carbon);
comunicare (schimb de gaze) şi limbaj (modulare a fluxului respirator), a da şi a lua.
Sarcină / Temă: primirea şi schimbul de energie, comunicare cu alţi oameni Şi cu toate celelalte fiinţe de pe
acest Pămînt, inclusiv cu regnul vegetal.

Călcîi
(Vezi şi Tendonul lui Ahile)
Interpretare simbolică: punctul clasic al slăbiciunii (Călcîiul lui Ahile);
locul cel mai vulnerabil pentru ispitiri (muşcături ale şarpelui) şi cu aceasta pentru legarea de Pămînt şi
îndepărtarea de spirit şi spiritualitate (omul este tras înapoi pe Pămînt, deşi ar vrea să ajungă în Ceruri): loc al
conflictului dintre conştienta care tinde în sus şi inconştientul care trage în jos (pantofii cu tocul înalt constituie
o încercare - cel puţin exterioară - de a se înălţa cu eleganţă deasupra polarităţii).
Sarcină / Temă: legare intensă cu Pămîntul-Mamă, loc de contact şi conflict între unitatea paradisiacă şi
polaritatea pămînteană, poartă de intrare pentru nenoroc ca expresie a polarităţii (şarpele se pare că s-ar fi
încolăcit după călcîiul Evei şi al fiicelor ei; la răstignirea pe cruce, pironul a trecut prin osul calcaneu).

Ceafă
Interpretare simbolică: legătura dintre sus şi jos; loc al puterii şi al voinţei de fier; aici se aşează jugul la boi;
locul în care se frînge voinţa cuiva: în acest loc purtau iobagii un inel greu, înspre acest loc ţintesc loviturile la
spate, dar şi securea călăului şi ghilotina, care urmează să frîngă pentru totdeauna voinţa condamnaţilor; atunci
cînd cineva ne stă „în cîrcă” el ne devine ameninţător; loc al încăpăţînării: este obositor să ţii capul mereu sus,
atît pentru voinţă cît şi pentru muşchii cefei, dar cel care îl lasă să se plece solicită la rîndul său muşchii cefei;
este un loc de o mare sensibilitate; ceafa de taur (combinaţie dintre un gît puternic şi lat şi unul scurt): a fi taur
încăpăţînat şi încremenit pentru „a trece cu capul prin perete”; denotă multă forţă; tapetarea locurilor sensibile
şi ocrotirea lor de viitoarele lovituri în spate.
Sarcină / Temă: menţinerea capului ridicat; ocrotirea magistralei de date (canalul măduvei spinării); în cazul
cefei de taur: „a scoate căruţa din noroi”.

Cerebel
(Vezi şi Creierul)
Interpretare simbolică: Centru de coordonare subordonat reglării centrale, răspunzător pentru mişcările
involuntare şi motricitatea fină; situat în regiunea occipitală.
Sarcină / Temă: acordarea subtilă a mişcărilor; conferă coordonării ultima şlefuire, pentru ca totul să meargă
perfect.

Cerul gurii
(Palatul gurii)
Interpretare simbolică: senzor al gustului, loc al bucuriei gurmanzilor; acoperişul cavităţii bucale; perete de
sprijin pentru limbă, fiind deci important în preluarea hranei.
Sarcină / Temă: a degusta, a verifica, a constata gustul cel bun, a evalua mîncărurile: percepere şi orientare
gustativă; a decide ce vrem să preluăm în noi.

Cervix uteri
(Vezi Col uterin)

Chakre
(7 centre de energie supraordonatoare existente de-a lungul coloanei vertebrale; diverse centre subordonate
existente, de exemplu, în mîini şi picioare; în reprezentările hinduse, şarpele Kundalini, energie concentrată la
baza celei dintîi chakre, urcă - în decursul evoluţiei - pînă la cea din urmă chakră.
Interpretare simbolică: vortexuri energetice din corp ce reprezintă pe de-o parte legătura cu Cosmosul, iar pe
de altă parte pilotează organele.
Sarcină / Temă: coordonarea evoluţiei omeneşti la nivelul material subtil; intermediari între suflet şi nivelul
fizic; preluarea energiei cosmice (Prana = forţă vitală); individualizat în modul următor:
1. Chakra rădăcină de la capătul coccisului („Muladhara”): centrul energiei şi al vitalităţii.
Temă: înrădăcinare, încredere primordială, stabilitate, voinţă de a trăi, implică procese de mori şi devino”
(Goethe); activează sîngele, coloana vertebrală; în caz de supraabundenţă de energie: egoism, lăcomie; în caz
de energie deficitară: constituţie slabă, conştientă de sine redusă; Elementul: Pămînt. Culoarea: roşu.
2. Chakra sacrală de sub ombilic („Svadhishthana”): centrul emoţiilor.
Temă: erotism, sexualitate, forţă de atracţie erotică, simţire feminină, creativitate, entuziasm. Activează: splina,
rinichii, organele sexuale feminine, glandele mamare. În caz de supraîncărcare cu energie: agresivitate,
obsedare sexuală, manipulare; în caz de aprovizionare deficitară de energie: frigiditate (a ambelor sexe),
sentimente de vinovăţie, teamă, timiditate. Elementul: Apa. Culoarea: portocaliu.
3. Chakra plexului solar („Manipura”): centrul sistemului nervos vegetativ.
Tema: bucuria de a trăi, încrederea în sine, inteligenţă, ordine spirituală. Activează: pancreasul şi organele
digestive, diafragma, pielea, suprarenalele. În caz de supraabundenţă de energie: perfectionism, mania de a
munci, suprasolicitarea; în caz de aprovizionare deficitară de energie: gelozie, neîncredere, lipsă de concentrare
şi de conştientă de sine. Elementul: Foc. Culoarea: galben.
4. Chakra inimii („Anahata”): centru al simpatiei.
Temă: iubirea, compasiunea, omenia. Activează: timusul, sistemul imunitar. în caz de supraîncărcare cu
energie: capricios, critic, pretenţios, care judecă pe ceilalţi; în caz de deficit de energie: autocompasiune,
tendinţă de a aştepta confirmarea; teama de a fi părăsit sau respins. Elementul: Aer. Culoarea: verde.
5. Chakra gîtului / laringelui („Vishuddi”): centru al motricitatii, activitate, voinţa de a conduce.
Tema: comunicare, deschidere, expresie, responsabilitate proprie. Activează: sistemul nervos motric, muşchii,
urechile, glanda paratiroidă. În caz de supraabundenţă de energie: aroganţă, încăpăţînare, prea multă vorbărie,
grandomanie; în caz de aprovizionare deficitară de energie: timiditate; incapacitate de a-şi exprima propriile
gînduri; manipulare ascunsă. Elementul: eter. Culoarea: turcoaz.
6. Chakra frunţii (cel de-al treilea ochi, „Ajna”): centrul senzitivităţii.
Tema: cunoaştere, carismă, intuiţie. Activează: glandele anexe ale creierului şi cerebelul. În caz de
supraabundenţă de energie: egocentrism, autoritate, dogmatism; în caz de aprovizionare deficitară cu energie:
hipersensibilitate, indisciplină, conştientă de sine redusă, teamă în privinţa succesului. Element: -. Culoarea:
indigo.
7. Chakra din creştetul capului („Sahasrara”): centru al conştientei universale, spiritualitate.
Temă: a fi una cu Divinitatea. Activează: encefalul, glanda pineală, sistemul nervos. În caz de surplus de
energie: depresie, frustrare, psihoze, migrene; în caz de aprovizionare deficitară cu energie: lipsa bucuriei de a
trăi, slăbiciune a capacităţii de decizie. Element: -. Culoare: violet.

Circuitul sanguin
Interpretare simbolică: cerc al energiei vitale care se închide în fiecare moment; aprovizionare şi eliminare a
reziduurilor.
Sarcină / Temă: unire, intermediere, aprovizionare, dinamizare, hrănire; rotire în jurul centrului.
Bibl.: H 225-285.

Clitoris
Interpretare simbolică: plăcere, sensibilitate, stîrneşte pofta erotică.
Sarcină / Temă: excită şi stimulează; bază a orgasmului clitoridian, „penisul” femeii (şi din punctul de vedere
al istoriei dezvoltării).

Coapsă, forma ei
Interpretare simbolică:
1. Puternice, musculoase: la femei reprezintă puterea feminină a marii zeiţe; puterea de a ocroti palatul sexului
şi de a-l constrînge pe bărbatul care ajunge acolo (Brunhilde), în epoca idealului masculin al femeii, mai
degrabă contrar bunelor obiceiuri, cu excepţia atletelor; la bărbaţi reprezintă puterea (de a împinge); capacitatea
de a domina şi controla ceea ce se află între coapse, „a se menţine în şa” (Rodeo, cow-boy); a-şi crea accesul la
o femeie şi a se impune între coapsele ei;
2. Groase, moi: la femei constituie iradierea moliciunii feminine; coapsele cărnoase, prea puţin puternice, au
constituit mai înainte un ideal al frumuseţii, dar astăzi sînt dezavuate ca peisaje celulitice gelatinoase, lipsite de
structură; la bărbaţi nepotrivite în orice privinţă, dar în special în privinţa arhetipală, lipsite de putere şi
structură, nepotrivite pentru capacitatea de a rămîne în şa şi de a găsi sprijin în viaţă;
3. Subţiri, zvelte: îndrăgite de femei ca ideal modern feminin al frumuseţii; preferarea eleganţei în locul puterii,
deşi de la coapsele zvelte poate porni iradierea unei forţe vînjoase; la bărbaţi: expresia lipsei de putere,
incapacitatea de a-şi impune bărbăţia, dificultatea de a se menţine în şa, pierderea sprijinului şi a puterii.
Sarcină / Temă:
1. Intermedierea unei atitudini convingătoare, aducerea forţei de impunere şi a puterii în viaţă; a sta cu
amîndouă picioarele pe pămînt; a-şi crea o situaţie materială mai bună; a sta pe propriile picioare;
2. La femei: dezvoltarea dăruirii molatice, cultivarea unei dăruiri curgătoare (apa cea moale roade piatra cea
mai tare); preţuirea propriului arhetip feminin şi iubirea lui; la bărbaţi, preocuparea de propriul său aspect
feminin sufletesc, Anima;
3. La femei: a se deschide de bunăvoie, a oferi o cale de intrare vieţii, a fi mai degrabă rapide şi abile decît
fortificate, a se retrage elegant dintr-o afacere, în loc de a opune o rezistenţă masivă; la bărbaţi: a ceda, mai
degrabă a o tuli de la faţa locului decît a lupta; a învăţa cedarea şi adaptabilitatea în problemele sexuale; a
deveni flexibil în loc de puternic.
Bibl.: AS.

Coaste
Interpretare simbolică: elemente constructive ale cutiei toracice, contribuind la puterea acesteia; conferă
siguranţă şi ocrotire, flexibilitate şi adaptare (la ritmul respirator - deci la polaritate).
Sarcină / Temă: ocrotire, adaptare, acţiune.

Col uterin
(Cervix uteri)
Interpretare simbolică: fertilitate, poartă spre cavitatea primordială a oricărui început (uterul), ca şi spre
lumea feminină de jos.
Sarcină/Temă: protecţie; comunicare (formarea mucusului dependent de ciclu).

Colecist
(Vezi Vezica biliară)

Colesterol
(Substanţă fundamentală a hormonilor sexuali formată în → Ficat, a acizilor biliari [digestia grăsimilor] şi a
tecii de mielină a nervilor; în pereţii celulelor se diferenţiază în „bun” HDL, benefic pereţilor celulelor şi în
„rău” LDL, dăunător acestora.)
Interpretare simbolică: substanţă polară la care binele şi răul se află unul lîngă celălalt; condensare,
stabilizare, apărare („ajutor în caz de nevoie”); substanţă de concentrare (a celulei) şi material de legătură al
organismelor (în America Latină este administrată pentru etanşarea vaselor de sînge în cazul muşcăturilor
provocatoare de hemoliză ale şerpilor şi păianjenilor); suportul substanţial al sexualităţii, protecţie a
„cablurilor” în sfera corpului (mielină); transformarea grăsimilor în energie utilizabilă.
Sarcină / Temă: etanşeizarea găurilor, izolare; de aceea, în cazul rupturilor peretelui interior al vaselor
sanguine (Intima) din cauza stresului şi a puseurilor de tensiune sanguină (→ Hipertensiune arterială) este
necesară izolarea concentraţiilor ridicate din sînge; cel care nu este „întru totul etanş” are nevoie de aceasta în
doze mai mari; menţinerea vieţii: împiedicarea scurgerii sevei vieţii; face posibile legăturile şi ocroteşte
(Mielină).
Bibl.: V152-158.

Coloana vertebrală
(Vezi şi Spate, Atlas, Axis, Cutia toracică, Vertebre lombare, Osul sacral şi Osul coccigian)
Interpretare simbolică: susţinere şi dinamism (în limba germană, Wirbelsäule = coloană vertebrală; cuvîntul
este format din Wirbel = vîrtej şi din Säule = coloană - n. tr.); etimologic, coloana reprezintă statismul purtător
al dinamicii (vîrtejul); axă polară a vieţii şi amortizor al izbiturilor; măsură a îndreptării pe verticală: mersul
vertical îmbinat cu „a se îndrepta pentru ceva”; axă de legătură între sus şi jos; loc al devenirii umane, al
înălţării umane pe verticală: patrie a lui Kundalini - şarpele energiei; ca şi coloana vertebrală, abia şarpele
(biblic) face ca omul să ajungă la adevărata sa calitate de om; oglindă a istoriei evoluţiei omenirii; imagine a
simbolisticii originare = alternanţa dintre masculin şi feminin (dintre corpurile vertebrelor şi elementele de
intercalaţie); axă a lumii în jurul căreia se roteşte întreaga viaţă, aşa cum mai înainte se învîrteau toate în jurul
coloanei Mariei în satele catolice sau în jurul pietrei divine de marcaj din reşedinţele culturilor megalitice, sau
în jurul obeliscurilor vechilor egipteni, sau chiar şi în ziua de azi în jurul stîlpilor totemici la popoarele
amerindiene.
Sarcină / Temă: a conferi sprijin, a stabili mobilitatea şi flexibilitatea, a atenua izbiturile vieţii: dubla curbură a
coloanei vertebrale este adecvată purtării (suportării) greutăţilor existenţei: → Discurile intervertebrale ca
elemente de intercalaţie; a purta elementul capital: capul ridicat cu mîndrie; organ de expresie: „a se îndrepta”,
„a arăta că ai coloană vertebrală”; dezvăluire şi demonstrare a atitudinii lăuntrice: „cu capul ridicat”; sau,
dimpotrivă, „cocoşat”; a lua atitudine; a uni ceea ce se află sus cu ceea ce se află jos: rădăcinile să se afle la
Mama Pămînt, iar capul la Tatăl cel din Ceruri; a se ridica, a se înălţa din comunitatea fiinţelor vii: a deveni
asemănător cu Dumnezeu.
Bibl.: S271-300, CD «Probleme cu spatele».
Repartizarea vertebrelor coloanei vertebrale faţă de problemele sufleteşti şi simptomele maladive (după
Dieter-dorn, printre alţii).
* Prima vertebră cervicală {Atlas): confruntarea dintre teamă şi conştienta de sine - probleme de tensiune
arterială (hipotensiune / hipertensiune), dureri de cap, migrene, oboseală cronică, insomnii, ameţeli, fenomene
de hemipareză aparentă, uitare.
* A doua vertebră cervicală: negare de sine şi ambiţie - probleme cu vederea şi auzul, alergii, afecţiuni ale
sinusurilor paranazale, probleme de limbaj.
* A treia vertebră cervicală: sentimente de vină şi nevoia de libertate - probleme cu dinţii şi urechile (şi
Tinnitus), acnee, eczeme.
* A patra vertebră cervicală: nesiguranţă de sine, probleme de delimitare - dureri de gît, răguşeală, laringite.
* A şasea vertebră cervicală: lipsă de flexibilitate - amigdalite, dureri ale braţelor şi umerilor, tuse, angină
difterică, rigiditate a cefei.
* A şaptea vertebră cervicală: neajutorare şi probleme de desprindere: probleme cu glanda tiroidă; depresii,
frici, catar.
* Prima vertebră toracală: probleme de situaţie - dureri ale subraţului (braţul tenismanului, tendovaginită),
probleme respiratorii (tuse, astm).
* A doua vertebră toracală: închidere, dezamăgiri - probleme cu inima, temeri, probleme cu tensiunea arterială,
dureri de piept.
* A treia vertebră toracală: probleme de comunicare, probleme cu sarcinile proprii - bronşită, pneumonie,
dificultăţi respiratorii, tuse uscată.
* A patra vertebră toracală: amărăciune - probleme cu vezica biliară, icter, dureri de cap, zona zoster.
* A cincea vertebră toracală: blocări ale emoţiilor - probleme cu ficatul, hipotensiune, anemie, dereglări ale
circuitului sanguin, zona zoster, oboseală.
* A şasea vertebră toracală: griji şi temeri, tematica refulării - probleme digestive, arsuri stomacale, probleme
cu stomacul.
* A şaptea vertebră toracală: probleme cu gustul - diabet - dificultăţi digestive, gastrită, sughiţ.
* A opta vertebră toracală: desconsiderare de sine, eşec - probleme cu splina, sistem imunitar deficitar.
* A noua vertebră toracală: rol de jertfă, autoamăgire - alergii, urticarii, producţie dereglată de hormoni a
glandelor suprarenale.
* A zecea vertebră toracală: tendinţa de a realiza proiecţii - probleme cu rinichii şi pielea, ateroscleroza.
* A unsprezecea vertebră toracală: sentiment redus de apreciere de sine - maladii ale pielii, enurezis.
* A douăsprezecea vertebră toracală: nesiguranţă de sine - meteorism, tulburări de creştere, reumatism.
* Prima vertebră lombară: probleme de separare - probleme intestinale (constipaţie, diaree), fracturi (hernii).
* A doua vertebră lombară: lipsă de alternativă - hiperaciditate, crampe (abdominale), varice, probleme cu
cecumul.
* A treia vertebră lombară: vină şi abuz - tulburări de sarcină, probleme menstruale, impotenţă, probleme cu
vezica urinară, dureri în genunchi.
* A patra vertebră lombară: constrîngeri, control - sciatică, lumbago, probleme cu prostata.
* A cincea vertebră lombară: incapacitatea de a savura - probleme de irigare, edeme şi crampe ale labelor
picioarelor şi gambelor.
* Osul sacru: răzbunare - dureri în picioare, sciatică, constipaţie cronică, probleme abdominale.
* Osul coccis: probleme cu echilibrul - hemoroizi, prurit, dureri de şezut.
Bibl.: Dahlke: «Marea carte a terapiei complete» (capitolul Metoda spinului).

Conductul auditiv
Interpretare simbolică: pîlnie auditivă, tub auditiv.
Sarcină / Temă: captarea sunetului şi a informaţiei şi conducerea lor spre interior; intermedierea lumii
sunetelor.

Constituţie
Interpretare simbolică:
1. În general: structură materială a vieţii, dotarea cu care sîntem trimişi în viaţă;
2. Leptozom (astenic): redus, delicat, slab, capabil de rezistenţă, capabil de a duce sarcini, tip ascetic, dur; ideal
modern; poate mînca fără să se îngraşe; constituţie cu aparenţă bătrînicioasă, înfometată;
3. Atletic: sportiv, puternic, antrenat, fit, capabil de performanţe, atrăgător, masculin, avînd umerii largi ca să se
poată plînge pe ei, picioare puternice pentru o bună situare în viaţă, spate lat care poartă (suportă) multe;
4. Picnic: mic rotund; bun valorificator al hranei, poate face din puţine (calorii), multe (carne şi grăsimi); „burtă
de urs spălător”, „burta lui Buddha”, mai înainte, în vremurile de lipsuri era în avantaj, în ziua de azi, în
vremurile de supraabundenţă constituie un dezavantaj; tip agil, mobil (buni dansatori), plăcut şi comod.
Sarcină / Temă:
1. A face optimul din posibilităţile aduse cu sine, a profita de şansă; a da statură şi formă planurilor, ideilor şi
talentelor sale;
2. A renunţa la tot ceea ce este în plus, a arunca balastul, a dobîndi structură, a ajunge la miezul propriu al
fiinţei sale, concentrare pe esenţial, a înfăptui arta vieţii (asceza vine de la cuvîntul grecesc askein = a înfăptui
ceva în mod conştiincios);
3. A fi în raporturi bune cu viaţa, a purta povara vieţii, a ridica sarcinile grele, a aborda viaţa, a-i ajuta pe cei
slabi, a-i ocroti;
4. A dobîndi claritate interioară, a face din viaţă un lucru rotund (desăvîrşit); a dovedi chibzuinţă, a extrage
putere din linişte.
Bibl.: KS.

Corpul, mărimea lui

Interpretare simbolică:
1. Foarte mare: impozant, remarcabil, proeminent, a-i domina pe ceilalţi; mărimea înseamnă mult, celor mari li
se acordă o încredere mai mare, măsură îndrăgită astăzi şi de femei (top modelele); aspecte negative: a privi de
sus la ceilalţi, a fi arogant; ramura de sus vrea să urce şi mai mult (ambiţie); femeile înclină însă să pară mai
mici decît sînt;
2. Foarte mic: a privi în sus înspre ceilalţi, a se simţi mic, desconsiderat; mai înainte idealul femeii („mica mea
soţie”), în special bărbaţii au tendinţa de a-şi compensa micimea corporală prin mari performanţe şi o „gură
mare”.
Sarcină / Temă:
1. A rămîne la mărimea sa; a adăuga mărimii exterioare pe cea interioară, a ieşi în relief, a deveni cel mai / cea
mai mare, a tinde spre nivelul cel mai înalt, a înfăptui unitatea; a-şi menţine privirea de ansamblu;
2. A rămîne la mărimea / micimea sa („mic, dar deosebit”), a exersa smerenia, a se considera pe sine mai puţin
important, a se încadra într-o ordine; a determina în cod conştient consideraţia celorlalţi; a se face remarcat.
Bibl: KS.

Corpusculi epiteliali
Vezi Paratiroide, glande

Corzile vocale
Interpretare simbolică: organul clasic al exprimării de sine; expresia propriei individualităţi; corzile pe care le
aducem la vibraţie în noi şi care ne aduc pe noi la vibraţie în legătură cu mediul; împărtăşirea dispoziţiei
lăuntrice prin intermediul corzilor vocal.
Sarcină / Temă: articulare, formarea limbajului; expresie verbală, comunicare.
Bibl: S 248-253.

Cot
Vezi şi Articulaţii
Interpretare simbolică: disponibilitate de a se impune, capacitate de impunere, capacitate de apărare, de a
răzbi: „a da din coate”; indiferenţă: „mă doare-n cot”.
Sarcină / Temă: punerea tuturor pîrghiilor în mişcare; impunerea, a-şi crea spaţiu şi loc, a contribui la
impunerea propriilor idei, demonstraţie de forţă.
BibL.: A

Creierul
(Vezi şi Encefal, Cerebel)
Interpretare simbolică: comunicare; logistică, administrare centrală, arhivă şi bibliotecă (memoria); sediul
central al guvernării.
Sarcină / Temă: coordonare şi comunicare în interior şi cu exteriorul, centrală de comutare a capitalei corpului,
capul; planificare, conducere, prelucrare, coordonare, arhivare.

Cutia toracică
(Vezi şi Piept, feminin)
Interpretare simbolică: sentiment al Eului („Eu sînt”), al personalităţii; scut al caracterului, simbol al tăriei („a
ţine piept”, „a lua în piept”), şi al afecţiunii („a strînge pe cineva la piept”); colivie osoasă pentru aripile
plămînului şi pentru inimă; asigură aspectul impunător, importanţa, ocrotirea şi siguranţa pentru inimă
(sentiment) şi plămîn (comunicare).
Sarcină / Temă: demonstrarea sentimentului de Eu; a-şi crea spaţiu, a impresiona, a se extinde; ocrotire a
organelor interne şi cu aceasta a lumii de emoţii şi sentimente ale inimii şi al polului de comunicare al
plămînilor; loc de integrare a tot ceea ce coboară de sus ca element raţional, urcă de jos ca element intuitiv
arhaic sau iese dinăuntru spre afară ca emoţii.
Bibl.: S 236-345.

D
Degete
(Vezi şi fiecare deget în parte)
Interpretare simbolică: dexteritate, a apuca lumea în mîini, cuprindere, sensibilitate la instrumente.
Sarcină / Temă: cuprindere, abordare, apucare, implicare (a-şi murdări mîinile pentru cineva), precizie (a pune
degetul pe rană), abilitate (a juca pe cineva pe degete), implicare (a-şi arde degetele), înşelare în sensul
manipulării: „întinde-i degetul mic, şi el îţi va lua toată mîna” etc.

Degete, vîrfurile lor

Interpretare simbolică: vîrfurile antenelor, simţul din vîrful degetelor; tact, fler.
Sarcină / Temă: tatonare a lumii sau renunţarea la ea (a-şi lua degetele de pe ceva); a se descurca în domeniile
sensibile; a face experienţe erotice; a mîngîia, a percepe, a stimula.

Degetele de la picioare
Interpretare simbolică: degetele cele mai de jos, care ating pămîntul în mers şi conferă un sprijin.
Sarcină / Temă: a asigura aderenţa la pămînt, stabilitatea şi echilibrul, a garanta dinamica păşirii înainte şi
abordării viitorului („a călca pe cineva pe degetele de la picioare” = a-l frîna, a-i împiedica progresul); asigură
mobilitatea picioarelor; constituie capătul corpului; realizează legătura cu capul prin zonele reflexogene (cum
este sus este şi jos).

Degetele, forma lor

(Vezi şi Mînă, forma ei)
1. Lungi: elegante, nobile, plăcute, frumoase; totuşi, degetele lungi au şi o conotaţie de hoţie (a avea mîna
lungă) sau de capacitate de manipulare: „a învîrti pe cineva pe degete”;
2. Scurte, groase: pragmatic, direct, simplu; degetele „cîrnăciori” sînt considerate neelegante şi greoaie;
3. Îndoite: folosire unilaterală a mîinilor, a voi prea multe, a lăsa prea puţine să curgă de la sine, „a învîrti
lucruri strîmbe”.
Sarcină / Temă:
1. A aborda viaţa cu eleganţă şi îndemînare, a exprima graţie, frumuseţe şi conţinuturi pline de importanţă
(Mudras);
2. A lăsa lucrurile să funcţioneze cu tărie şi forţă, cu mărinimie şi docilitate, ca şi cum ar fi „unse”;
3. A-şi lua cele necesare; a găsi dreapta măsură între încordare şi desprindere.

Degetul arătător
(Vezi şi Degete)
Interpretare simbolică: indicator (indică direcţia şi calea); deget al atribuirii, dar şi al învinovăţirii, degetul
omului deştept care le ştie pe toate (la şcoală); degetul lui Jupiter.
Sarcină / Temă: orientarea (degetul arătător ridicat învaţă cu drag pe ceilalţi, dar nu se cuvine să arăţi cu
degetul la alţii ceea ce este resimţit ca atare de către aceştia, şi anume la modul agresiv.

Degetul inelar
(Degetul purtător de aur; vezi şi Degete)
Interpretare simbolică: indicator al stării; indică, printre altele, starea familială, clarificînd relaţiile (în special
cu celălalt sex).
Sarcină / Temă: a străluci, a dezvălui poziţia socială.

Degetul mare
(Vezi şi Degete)
Interpretare simbolică: unitate, antagonism al celor patru degete, abia prin opoziţia sa fiind posibilă apucarea
obiectelor, la fel cum numai polaritatea conceptelor face posibilă înţelegerea; simbol al polarităţii (în plus, are
doar două articulaţii) manifestat în gestul degetului îndreptat în sus şi al degetului coborît; garantează
motricitatea fină, reprezentînd baza culturii (scrisul) şi al tehnicii; expresie a voinţei şi a forţei de impunere („a
strînge cuiva degetele în menghină”); punctul cel mai slab al unei încercuiri; în medicina spirituală: unirea
celorlalte degete cu degetul mare în anumite Mudras (unire simbolică a degetelor în tradiţia hindusă) aduce
tema principiului primordial al fiecărui deget în contact cu unitatea.
Sarcină / Temă: a lua viaţa în mîini, a o aborda.

Degetul mic
(Vezi şi Degete)
Interpretare simbolică: dintre toate degetele, degetul mic este considerat Beniamin (Fiul bucuriei); poziţia sa
arată modul în care ne raportăm la noi înşine; degetul mic distanţat este considerat distincţie, expresia unor
pretenţii deosebite şi a unei anumite îngîmfări; unghia lungă a degetului mic îl marchează în China pe omul
care nu are nevoie să muncească.
Sarcină / Temă: a simţi, a intermedia; antena cea mai exterioară şi mai subtilă a mîinii; desăvîrşeşte mîna.

Degetul mijlociu
(Vezi şi Degete)
Interpretare simbolică: degetul care iese cel mai mult în relief dintre celelalte patru; coloana centrală; indică
propria personalitate şi ţelurile acesteia, dar este şi degetul care restabileşte ordinea, indicînd limitele.
Sarcină / Temă: conducere a celorlalte patru degete.

Diafragma
Interpretare simbolică: foaie ale plămînilor, graniţă (între lumea superioară şi cea mediană), mediator între
schimbul conştient (realizat în partea de sus a corpului) şi prelucrarea inconştientă (realizată în partea de jos a
corpului); (mai înainte:) sediu al sufletului; cămin al respiraţiei.
Sarcină / Temă: organ care execută ritmul; separarea dintre jumătatea masculină de sus a corpului (aer, foc) şi
cea de jos, feminină (apă, sucuri digestive); mediator între Anima şi Animus.

Digestive, organe
Interpretare simbolică: a mînca lumea (hind. Bhoga) şi a o digera.
Sarcină / Temă: a prelua şi a prelucra lumea substanţială, a prelucra roadele karmei care se maturizează pentru
cineva.

Dinţi
Interpretare simbolică:
1. În general: arme (dure) din gură, agresivitate, vitalitate, potentă, reducere; dominarea problemelor
(mărunţirea bucăţilor mari), voinţă de integrare;
2. Dinţii incisivi (primul şi al doilea): primul din stînga sus reprezintă Anima, principiul feminin, mama; cel din
dreapta sus reprezintă Animus, principiul masculin, tatăl; cel din stînga jos indică modul în care este integrat şi
vieţuit polul feminin în viaţa individuală; cel din dreapta jos indică modul în care este integrat şi vieţuit Polul
masculin în viaţa individuală;
3. Canini (lat. caninus, care vine de la lat. canis = cîine): a sfîşia prada; cel de-al treilea dinte din dreapta sus
indică modul în care se prezintă omul în lume; cel de-al treilea dinte din stînga sus, modul în care reacţionează
el la modificări şi transformări; caninul din dreapta jos oferă informaţii asupra creşterii corpului şi pretenţiilor
de la viaţă; cel din stînga jos asupra modului în care sînt dominate transformările sufleteşti;
4. Molarii: macină, pregătesc hrana, indicînd prelucrarea problemelor proprii („a avea ceva de mestecat”).
Sarcină / Temă:
1. Apucare, abordare, atacare: disponibilitatea de a se apăra sau de a ataca; convingeri profund înrădăcinate,
agresivitate exprimată şi implicată: „a arăta cuiva dinţii (colţii)”; impunere, răzbatere; a arăta putere de viaţă şi
potentă, asigurarea părţii sale din lume; a muşca: a-şi însuşi; a-şi domina problemele; „a sparge nucile între
dinţi”, a mărunţi bucăţile mari, a reduce problemele la nivelul la care pot fi integrate; acumulare de agresivitate;
a fi „zdrobit”;
2. A muşca, a-şi extrage o porţiune din viaţă;
3. A conferi un contur vieţii, a-şi delimita teritoriul;
4. Sortarea impresiilor, implicarea soluţiilor.
Bibl.: K177-180, A 282-320, KS.

Dinţi, forma şi dispunerea lor

Dantură îngrijită: armele proprii sînt pregătite de activitate.
Dantură albă, strălucitoare: situaţie proaspătă, orbitoare, vitalitate.
Dinţi regulaţi: raporturi ordonate în domeniul vital, armonie în domeniul energetic.
Dinţi neregulaţi: lipseşte ordinea de bătaie, domneşte haosul în sfera agresiunii, luptătorii care nu se
încadrează într-o ordine necesită cu mult mai multă atenţie decît la alte nivele (de la tratarea individuală cu
mătasea dentară pînă la corespondenţa sufletească); sarcina este: a dobîndi un raport mai sălbatic şi mai curajos
cu mediul înconjurător, a-şi implica energia agresivă, a se încrede în sine, a ieşi din rînd, neascultînd de nici o
ordine, a lupta pentru propria sa cale; a merge pe căile neobişnuite, originare ale propriei impuneri şi a învăţa să
te implici pentru propria vitalitate, chiar dacă pare nelalocul ei.
Dinţi extrem de mari: forţă şi energie puternice („tare ca un cal”, „dinţi de cal”), vitalitate şi potentă, cu care
se poate acţiona într-un mod periculos; sarcina este de a se dovedi vrednic de armele cele bune şi de a trăi
curajos.
Dinţi mici („dinţi de şoarece”): inofensivi, drăgălaşi, nu fac nimănui niciun rău, lipsiţi de putere, nevoiaşi,
minimalizare de sine; nobil şi mic, dar delicat şi fin; sarcina este de a rezista cu propriile forţe.
Spaţiu existent între incisivii maxilarului superior (strungăreaţă) (diastema): mama şi tatăl, Anima (femeia
lăuntrică) şi Animus (bărbatul lăuntric), zeiţa şi zeul stau la distanţă unul de altul, partea feminină (primul dinte
din stînga) şi cea masculină (primul dinte din dreapta) nu sînt uşor de adus laolaltă, există o lipsă în integrarea
celor două părţi componente ale sufletului: femeile (îşi) pun cu drag în discuţie bărbaţii, bărbaţii se simt
totodată atraşi şi respinşi de soţiile lor; sarcina este de a dobîndi o distanţare conştientă de polul opus.
Primii incisivi mari îi domină pe următorii doi sau se suprapun peste ei („dinţi de iepure”): predominarea
aspectului masculin şi a părinţilor; părinţii domnesc în viaţa copiilor; înaltă energie de agresiune.
Primii dinţi incisivi mici („dinţi de şoarece”): teamă.
Suprapunerea unui dinte de sus peste un altul: partea fiinţială şi rolul jucat de părinţi în viaţă sînt împinse
din primul rînd jucînd un rol subordonat, respectiv subordonat celui care domină prin suprapunere (primul dinte
din stînga: Anima, imaginea mamei; primul dinte din dreapta: Animus, imaginea tatălui); sarcina este de a
percepe din nou şi de a acorda din nou importanţă părţii sufleteşti date la o parte, fără a dăuna celei care s-a
impus în prim-plan.
Dinţii numerotaţi cu 2 sînt mai depărtaţi de dinţii numerotaţi cu 1: îndemînare de a merge în libertate pe
propria cale (şi de a o voi); trecerea cu vederea a părerilor părinţilor, impunerea în faţa lor, independenţă
timpurie.
Dinţii numerotaţi cu 2, remarcabil de mici (pînă la nivelul de „dinţi de şoarece”): drăgălăşenie, fiinţă
prietenoasă, care se arată adesea prea rar, mai întîi părinţilor şi apoi reprezentanţilor acestora.
Dintele numerotat cu 2 retardat: supunerea autorităţii masculine (dacă este vorba de dintele din dreapta),
respectiv autorităţii feminine (dacă este vorba de cel de-al doilea dinte din stînga).
Canini proeminenţi (dinţii numerotaţi cu 3): „dinţi de vampir”, aspect de animal de pradă, forţă falică.
Caninii (3) de jos se suprapun peste cei de sus: indică faptul că partea sufletească masculină este reprimată la
femei, respectiv partea sufletească feminină reprimată la bărbaţi.

Repartizarea dinţilor faţă de meridianele organismului

Dinţii numerotaţi cu 1 şi 2 de sus şi de jos: sistemul uro-genital: rinichi / vezica urinară şi amigdalele
faringiene, sinusul frontal, urechile.
Dinţii numerotaţi cu 3 de sus şi de jos: ficat / vezica biliară şi ochii; amigdalele palatine, sinusul sfenoidal,
coapsele, genunchii.
Premolarii (dinţii numerotaţi cu 4 şi 5):
Sus: plămîni / intestin gros, sinusurile paranazale, bronhiile, celulele osului etmoid;
Jos: laringe, sinusul maxilar, glandele lactagoge;
Stînga: splina şi stomacul;
dreapta: pancreasul şi stomacul;
Dinţii numerotaţi cu 5 din maxilarul inferior: vasele limfatice.
Molarii (dinţii numerotaţi cu 6 şi 7): laringele, Sinus maxillaris;
Sus în dreapta: pancreas şi stomac;
Sus în stînga: splina şi stomacul;
Jos: intestinul gros şi plămînul, bronhiile, sinusurile paranazale, celulele osului etmoid.
Măselele de minte (dinţii numerotaţi cu 8): inimă, intestinul subţire, urechea mediană, umerii şi coatele;
Sus: sistemul nervos central;
Jos: nervi periferici;
Dreapta: apendice;
Stînga: Ileum (ileon), Jejunum (jejun).

Dinţi, rădăcină
Interpretare simbolică: rădăcina armelor noastre existente în cavitatea bucală.
Sarcină / Temă: a oferi suport şi sprijin armelor noastre şi a le hrăni adecvat.
Discuri intervertebrale
Interpretare simbolică: polul feminin al coloanei vertebrale (discuri moi între vertebrele dure).
Sarcină / Temă: suspensie elastică a împovărărilor (aterizare lină), amortizare, flexibilitate.
Bibl.: S 271-285

E
Electrolit
Vezi Sare

Emisferele cerebrale
Interpretare simbolică:
1. Emisfera stîngă: creierul „masculin”;
2. Emisfera dreaptă: creierul „feminin”.
Sarcină / Temă:
1. Conducerea intelectuală, inteligenţă, raţiune (ratio), analiză; cunoaştere, recunoaştere;
2. Gîndire unitară, perceperea modelului / a configuraţiei, intermedierea creativităţii şi a intuiţiei.
Bibl.: CD «Deconectarea profundă pentru sincronizarea celor două emisfere cerebrale».

Encefal
Vezi şi Creierul
Interpretare simbolică: ultimul răcnet al evoluţiei (cea mai nouă versiune de computer); bază a capului calm;
centrală supra-ordonatoare pentru coordonarea vieţii, în special a polurilor masculin şi feminin.
Sarcină / Temă: hardware al intelectului, Ratio (emisfera stîngă) şi totodată gîndirea totalitară (emisfera
dreaptă); reprezentanţă a polarităţii la nivelul cel mai înalt: schizofrenia (însemnînd textual: sciziune a
creierului) este de fapt situaţia noastră de bază, deoarece emisfera stîngă şi cea dreaptă sînt întru totul separate
şi nu sînt legate decît în profunzime prin corpul calos (Corpus callosum).

Epididim
(Epididymis)
Interpretare simbolică: rezervor al fertilităţii masculine, maturitate masculină.
Sarcină / Temă: păstrarea spermei înainte ca aceasta să plece în călătoria sa.

Epifiza
Interpretare simbolică: produce melatonina, „şeful” hormonilor; dătător al ritmului vieţii lăuntrice, ceasul
lăuntric; în conformitate cu anatomia ocultă, are legătură cu cel de-al treilea ochi (→ Chakre) şi cu aceasta, cu
înţelegerea.
Sarcină / Temă: reglarea ritmului noapte-zi.

Epiglota
(Epiglottis)
Interpretare simbolică: element de separare între căile respiratorii şi cele digestive.
Sarcină / Temă: împiedicarea lucrurilor să ajungă pe drumul cel rău; menţinerea departe a alimentelor de căile
aspiratorii (altfel există pericolul -> Pneumoniei de aspiraţie

Epiglottis
Vezi Epiglota

Epiphyse
Vezi Epifiza

Eritrocite
Globulele roşii ale sîngelui; vezi şi Sînge
Interpretare simbolică: purtătoare ale energiei în fluxul vieţii.
Sarcină / Temă: intermedierea / transportul oxigenului şi a Pranei (forţa vitală).

Esofag
Interpretare simbolică: aprovizionare cu hrană.
Sarcină / Temă: transportul hranei prntr-o mişcare ondulatorie ritmică; transportarea mai departe a celor
înghiţite.

Etremităţi
Vezi Membrele

Faringe
(Pharynx)
Interpretare simbolică: încorporare, luare în posesie, înghiţire, preluare, inel (limfatic) de apărare.
Sarcină / Temă: introducere în corp, întrupare; apărare de duşmani.

Fascie
(Aponevroză)
Interpretare simbolică: membrana sensibilă a muşchilor.
Sarcină / Temă: protecţia şi menţinerea laolaltă a maşinii de forţă mecanică a corpului; conferă rezistenţă şi
elasticitate şi garantează capacitatea de alunecare a muşchilor între ei.

Faţa
Interpretare simbolică: semn de recunoaştere, carte de vizită, expresie proprie (directă sau mimată),
individualitate; scena comunicării non-verbale; barometrul indicator al dispoziţiei lăuntrice (de la „faţa pe care
se citeşte totul” pînă la chipul impasibil de jucător de poker); onestitate, scena sentimentelor; faţadă, mască;
centrala percepţiilor; ochii deschişi semnalizînd deschiderea, cei închişi aspectul opus, pleoapele care atîrnă
trădează oboseala (privirea somnoroasă poate atrage în dormitor), ochii strînşi denotă încordare; fruntea înaltă
trădează intelectualism (începutul cheliei). În limba germană Geheimrat = consilier secret; Geheimratsecke,
care textual ar însemna „colţul consilierului secret”, înseamnă „început de chelie” - n.tr.; mărimea gurii trădează
gradul de maturitate sau capacitatea de a-şi reprezenta, respectiv apăra drepturile („gură mare”), buzele indică
gradul de senzualitate, dinţii pe acela de vitalitate; nasul trădează forţele falice, bărbia - voinţa; ridurile sînt
semne oneste ale timpului.
Sarcină / Temă: imagine, aspect, a-şi prezenta adevăratul chip sau un chip „mascat”; luare de contact, expresie
/ mascare a dispoziţiilor: „a-şi arăta adevărata faţă”, „a-şi ascunde intenţiile”, „a face o faţă lungă”, „a primi o
lovitură în faţă”, „a spune ceva cuiva în faţă”; scena percepţiilor: a vedea, a mirosi, a presimţi.
Bibl.: S126-150, KS.

Faţa, forma ei
Interpretare simbolică:
1. Rotundă: prietenoasă, atrăgătoare, onestitate, participare la simţirea cu celălalt şi compasiune; viaţă
sentimentală bogată, adesea cu oscilaţii de dispoziţie; „faţă de lună plină”: contur şters, cu efect paşnic şi
neagresiv şi iradiere copilărească-feminină lunară; ca extrem, tendinţă la zîmbete şi declanşînd zîmbete;
2. Colţuroasă: stăpînire de sine, hotărîre, tărie; persoană energică, nu face compromisuri sau înflorituri, simplă,
directă, rezervată, calmă;
3. Lată: iradiere blîndă, deschidere, predominanţă materială, uneori greoaie), tip realist, practic, bogat în
succese şi dispus la performanţe;
4. Lungă, îngustă: tip visător, fragil, distanţare faţă de viaţă, pericolul de a trăi în turnul de fildeş;
5. Oase zigomatice înalte: tipic pentru feţele din care priveşte un suflet avînd tendinţă mai degrabă spre
melancolie; contururile precise reflectă durităţile suferite, expresia tristă constituie în ziua de azi (un timp de
încercări la suferinţe?) un ideal curent al frumuseţii.
Sarcină / Temă:
1. Faptul de a-şi rotunji tot mai mult propria viaţă şi de a o face mai bogată în nuanţe; aducerea feminităţii
lăuntrice (Anima) la înflorire, a lăsa copilul lăuntric să trăiască;
2. A da vieţii contururi (precise); a acţiona consecvent, a se dezvolta liniar, a trasa conştient graniţele, a se
impune energic;
3. A clădi în cadrul propriilor posibilităţi, a dezvolta o relaţie rodnică între raţiune şi sentiment;
4. A menţine o distanţă conştientă faţă de lucrurile insuportabile;
5. A rămîne la cele parcurse, a se statornici: a înţelege suferinţele ca o şansă de a creşte şi de a trece dincolo de
ele.
Bibl.: KS.

Femur
Interpretare simbolică: reprezintă puterea cea mai mare a organismului activată de muşchii cei mai mari şi
mai puternici (Gluteus maximus); puterea înaintării şi a ascensiunii; reprezintă forţa implicată pe cale (calea de
evoluţie adusă cu sine prin ereditate), tradiţie a familiei; dorinţa de a domina tot ceea ce intervine între coapse.
Sarcină / Temă: înaintare, progres = avansare.
Bibl.: S 370 ş.u., Dahlke: «Coloanele sănătăţii», KS.
Ficat
Interpretare simbolică: strîns legat cu viaţa (germ. Leber = ficat; Leben = viaţă; eng. Liver, to live); starea
ficatului răspunde la întrebarea: „cum mă raportez eu la viaţa mea?”; loc de renaştere a vieţii; în mituri, ficatul
este nemuritor: vulturul îl mănîncă în timpul zilei, iar noaptea el creşte la loc (Prometeu, Loki), se reflectă din
punct de vedere medical în capacitatea de refacere, chiar şi după excese îndelungate de intoxicare; ficatul creşte
pînă la dimensiunea sa iniţială, chiar şi dacă a fost îndepărtat parţial prin operaţie; apreciere, evaluare, concepţie
despre lume, legătura înapoi (cu începuturile şi originea) şi înainte (cu senzualitatea); laborator; sintetizează
dorul şi căutarea; în medicina chineză, „comandantul” răspunzător de reflecţii şi planuri. Repartizare: Yang.
Elementul: lemn. Emoţia: mînia / furia (îl roade la ficat), complementar → Vezicii biliare (Yin).
Sarcină / Temă: diferenţiere şi evaluare; asigură legătura cu temelia originară şi forma primordială a vieţii
(religio); a găsi dreapta măsură şi sensul vieţii; asigură sinteza sufletească: descompun albuminele străine şi o
compun pe cea proprie („a fi constructiv”), digerarea grăsimilor (a surplusului); dezintoxicare, producător al
dispoziţiilor (barometru), dar nu atît în privinţa dispoziţiei personale cît în ideea dacă viaţa are sens şi a
temperamentului fundamental (coleric, melancolic, sanguin şi flegmatic; cea de-a paisprezecea carte din Tarot
«Temperanţa» întrupează tema esenţială a ficatului, care este cumpătarea: melancolicului i s-au înecat corăbiile;
colericul tinde să „scuipe fiere” (lat. Chola = suc digestiv produs în laboratorul ficatului; în calitatea sa de
producător de lichid biliar, ficatul participă la un proces agresiv); sediul dezgustului
şi al supărării: „a se înverzi / îngălbeni de supărare”.
Bibl.: K191-195, CD-ul «Probleme ale ficatului».

Fisura calcarină
(Parte a encefalului)
Interpretare simbolică: loc în care iau naştere imaginile interioare; oglindă magică: face din stimulii luminoşi
imagini, cinematograf tainic.
Sarcină / Temă: transformarea impulsurilor de lumină în imagini.

Flexia articulaţiei cotului

Interpretare simbolică: reversul cotului: regiunea celei mai mari sensibilităţi.
Sarcină / Temă: semnifică deschidere şi disponibilitate de dăruire; oferă posibilitatea prelevării de sînge,
deoarece aici vasele sanguine se află direct sub pielea moale, aproape de suprafaţă.

Frunte
Interpretare simbolică: suprafaţă de atac pe care o oferim vieţii ca front; confruntare (lat. frons = frunte), a se
afirma, a înfrunta; forţă spirituală: „cu fruntea sus”.
Sarcină / Temă: conducere, confruntare, precedare; scut ocrotitor în spatele căruia se desfăşoară gîndirea.

Frunte, forma ei
Interpretare simbolică:
1. înaltă: „frunte de gînditor”, fiinţă condusă de raţiune, obiectivă, lipsită de prejudecăţi; raţiunea limpede
conduce gîndirea şi acţiunea;
2. îngustă: gîndire care urmăreşte un scop anume, imagine îngustă despre lume, pericolul unilateralităţii şi al
fanatismului;
3. Boltită în faţă: gîndirea necesită un spaţiu exagerat; capacităţi excepţionale de reprezentare, fantezie mare
(care se revarsă);
4. Teşită: strălucire arhaică a omului primitiv, cu posibilităţi intelectuale reduse şi care se află în schimb în
legătură cu lumea emoţiilor şi sentimentelor (creierul median), ca şi cu lumea instinctelor care au supravieţuit
(trunchiul cerebral);
5. Netedă, lipsită de cute: aparenţă jovială, fericită, tinerească, lipsită de griji, viaţa nu a lăsat urme, mască
netedă („ca şi cum nici o apă nu l-a putut atinge”), viaţă netrăită, persoană care nu a lăsat să o atingă nimic,
lipsă de experienţă;
6. Cute orizontale: „cute născute din griji”, gravitatea vieţii se află înscrisă pe faţa omului;
7. Cute verticale şi orizontale: a purta pe frunte crucea vieţii, a fi cu sine însuşi pe cruce; sifonare în timp,
nernulţumire, speranţe cărora li s-a pus cruce, a fi desemnat şi consemnat.
Sarcină / Temă:
1. Aducerea gîndirii la un înalt nivel, a lăsa spiritul să domine asupra materiei, a considera filozofia ca iubire a
înţelepciunii;
2. A se concentra înspre activitate; a gîndi domenii restrînse pînă la epuizare (specializare);
3. A oferi spaţiu fanteziilor, a le lăsa să crească; a crea expresie lumii imaginilor sufleteşti;
4. A vieţui temele timpurii, de exemplu sentimentele şi emoţiile; a dezvolta o personalitate care să treacă
dincolo de viaţă;
5. A cultiva o gîndire liniară şi limpede, a beneficia de iradierea tinerească, a se lăsa atins din punct de vedere
emoţional, a intra în contact cu copilul lăuntric;
6. A prelua consecvent şi cu seriozitate responsabilitatea faţă de viaţă;
7. A-şi lua crucea asupra sa, a se evidenţia.
Bibl.: KS.

G
Gambă
Interpretare simbolică: forţa de a sări; forţă încordată, elasticitate; folosirea forţei proprii pe calea evoluţiei;
spontaneitate (a fi mereu gata de „salt”); tezaur al încordării emoţionale; legătura cu muşchii implicaţi în salt
prin → Tendonul lui Ahile cu călcîiul; muşchii gambei unesc prin tendonul cel mai puternic muşchii care ocupă
locul doi ca forţă în organism, cu locul cel mai delicat (călcîiul lui Ahile); gambele groase indică
disponibilitatea continuă de a face salturi, de a trece cu multe emoţii prin viaţă.
Sarcină / Temă: a-şi lua elanul corect, a denota disponibilitatea de a face salturi; a exprima supra-împovărarea
nemărturisită; a produce modificări (bruşte); a înmagazina emoţii, a păşi cu certitudine, a-şi impune propria
voinţă, a aborda puncte de vedere (de situare) solide.
Bibl.: KS.

Ganglioni
(Nervi)
Interpretare simbolică: puncte nodale locale de comunicare.
Sarcină / Temă: a strînge informaţii, a le reuni şi a le conduce mai departe după principiul „Totul sau nimic”.

Ganglioni limfatici
Interpretare simbolică: staţiuni poliţieneşti ale corpului.
Sarcină / Temă: intercalate în curentul limfatic filtrează (supraveghează) neîncetat curentul în căutarea
intruşilor; menţine ordinea regională; realizează prima apărare împotriva duşmanilor, → Limfocitele formate în
ei atacînd tot ceea ce este străin: purtare ulterioară de grijă şi diferenţiere a impresiilor care au ajuns prea rapid
prea adînc.

Gît
Interpretare simbolică: încorporarea posesiunii; legătură, comunicare şi trecere între sus şi jos, între raţiune
(cap) şi sentiment / emoţie (abdomen / piept); punct unghiular şi de rotaţie (bază) a capului; eleganţă (a gîtului
de lebădă); loc de acumulare a fricii (frica obturează gîtul, gîtuire).
Sarcină / Temă: încorporare (a trece prin gît); a nu se sătura / a fi sătul pînă în gît; „a fi plin de datorii pînă în
gît”, expresie a temei: „inima îi bate pînă în gît”, a avea pe cineva atîrnat de gîtul său (în sarcina sa); a pune
cuiva în cîrcă (după gît = a împovăra); „a suci gîtul cuiva”; a oferi perspectivă de vedere prin posibilitatea
diverselor unghiuri de vedere, extinderea orizontului spiritual, a putea contempla toate aspectele unui lucru;
orgoliu, înţepenire, încremenire, încăpăţînare (torticolis); îndrăgostire: „a suci capul cuiva” (deci şi gîtul), „a se
arunca de gîtul cuiva”; interiorul gîtului ca loc de apărare (inelul Waldeyer, → Amigdale); a avea pretenţii („a
face gît”), a-şi risipi averea („a o da pe gît”).
Bibl.: S244-270.

Gîtul, forma lui

Interpretare simbolică:
1. Gros: lăcomie (a nu se sătura niciodată); vezi partea a doua a cărţii → Bărbie dublă;
2. Subţire: trecere îngustă, nevoie, lipsă; uşor de rănit, sensibil, adesea periclitat sufleteşte (legătură deficitară
între centrală şi corp);
3. Cutat: aspect îmbătrînit, consumat, epuizat;
4. Lung: graţie, eleganţă („gît de lebădă”); poziţie ieşită în relief, dar şi mîndrie şi aroganţă.
Sarcină / Temă:
1. A-şi lua cele necesare; a se alimenta bine, a se îngriji pentru o legătură stabilă între centrală şi corp;
2. A exersa îngrădiri înţelepte, a face o alegere, a selecta, a nu lăsa totul să pătrundă înăuntru;
3. A reduce cerinţele sufleteşti şi pretenţiile materiale;
4. A considera propriile predispoziţii ca daruri şi a le justifica lăuntric; în cazul gîtului lung, a-şi lua timp şi a
veni prin reflectare şi cumpănire în armonie cu sine şi cerinţele, a accepta evoluţia (în propriul tempo); în cazul
unor posibilităţi (materiale) reduse, a face din cotidian un ritual, a se ridica deasupra lui, dar nu în mod arogant,
ci cu modestie şi smerenie,
Bibl.: KS.

Genunchi, articulaţia lui

(Vezi Articulaţii, Menise, Ligamente încrucişate)
Interpretare simbolică: loc de întîlnire al celor mai puternice structuri osoase ale vieţii noastre: al femurului
cu tibia şi peroneul (→ Picioarele sînt responsabile de parcurgerea căii vieţii, tema lor fiind o bună înaintare);
punct de contact optim prin intermediul elementelor de intercalaţie (menise); legăturile de familie şi calea
proprie de individualizare corespund la nivel simbolic acestor puternice structuri şi forţe din viaţă; ele se
întîlnesc concret în genunchi, făcînd din acesta un punct critic, adesea nevralgic: articulaţia genunchiului
simbolizează legătura dintre calea tradiţională a strămoşilor şi propriile reprezentări din viaţă, care trebuie
armonizate între ele pentru a putea acţiona favorabil asupra căii vieţii; legătura ideală dintre acestea necesită
printre altele multă smerenie şi poate constrînge pe cineva să îngenuncheze sau să meargă în genunchi.
Sarcină / Temă: crearea legăturilor, a punţilor dintre generaţii, a(-şi) găsi calea între prezent şi strămoşi.

Genunchii
Interpretare simbolică: smerenie, sînt implicaţi în gesturile de smerenie cunoscute în lumea întreagă:
reverenţele ceremonioase de la curte, plecarea genunchilor în biserică, a îngenunchea, „a merge în genunchi”;
smerire: a constrînge pe cineva să stea în genunchi, „a îngenunchea pe cineva”; exprimă şi teama: „a i se înmuia
genunchii”, a-i tremura cuiva genunchii; în cazul în care sînt ascuţiţi pot fi folosiţi şi spre apărare; loc de
întîlnire dintre forţele moştenite ereditar, configurate în femur, şi cele clădite de sine, configurate în gambă (→
Genunchi, articulaţia lui, Ligamente încrucişate, Menisc).
Sarcină / Temă: îngenunchind aducem nivelelor superioare veneraţia ce li se cuvine, micşorîndu-ne pe noi;
exprimarea venerării şi a respectului (faţă de Dumnezeu şi de - mai înainte - regele de drept divin); a coborî
pînă la Pămîntul-Mamă; a recunoaşte ierarhizarea ce porneşte de la Dumnezeu; a învăţa smerenia (genunchii
proeminenţi şi groşi semnifică sarcini de viaţă proeminente); genunchii ascuţiţi denotă necesitatea dezvoltării
capacităţii de apărare.
Bibl.: KS.

Gingie
Interpretare simbolică: leagăn al armelor, pat al dinţilor; încredere primordială.
Sarcină / Temă: a asigura suportul şi îngrijirea; regenerarea utilajului agresiv.

Gland
Interpretare simbolică: focosul armei masculine, vîrful săbiei bărbăţiei; regiunea celor mai înalte sentimente
de plăcere masculine şi a celei mai mari excitabilităţi.
Sarcină / Temă: străpungere, răzbatere, eliberarea drumului; resimţirea de plăcere, simţire, intermediere.

Glanda salivară parotidă

(Parotis)
Interpretare simbolică: cea mai mare glandă salivară existentă în gură, umezeşte gura şi este activată prin
mestecare.
Sarcină / Temă: producerea salivei, determină adunarea apei în gură, îngrijindu-se ca alimentele să alunece
bine.

Glande
(Vezi şi fiecare glandă în parte)
Interpretare simbolică: conducere, informare.
Sarcină / Temă: autoconducere, adaptarea propriilor performanţe la nevoile întregului organism; producerea de
substanţe mesager.

Glande sudoripare apocrine

(Vezi şi Glandele sudoripare)
Interpretare simbolică: mirosul personal, parfumul propriu (în sfera organelor sexuale secundare)
Sarcină / Temă: ademenire, atracţie; delimitare, respingere; al doilea nivel, mai intim, al alegerii partenerului.

Glandele axilare
Glande sexuale secundare
Interpretare simbolică: mirosul personal.
Sarcină / Temă: secreţia propriului marcaj de recunoaştere; a se îngriji de mirosul personal, de (de)marcarea
teritoriului; a recunoaşte cînd putem mirosi şi cînd nu; mai înainte, tinerele doamne îşi treceau o batistă pe la
subraţ şi o aruncau eroilor lor.

Glandele Bartholinice
Interpretare simbolică: produc sucul feminin al plăcerii şi al vieţii.
Sarcină / Temă: umezirea antreului vaginal; „ungerea” intrării în templul plăcerii şi al primirii copiilor,

Glandele lacrimale
Interpretare simbolică: expresie a emoţiilor şi sentimentelor, energie sufletească supraabundentă; lacrimile =
simbol al durerii, tristeţii şi bucuriei.
Sarcină / Temă: spălarea ferestrelor sufletului; exprimarea sentimentelor intense care depăşesc puterea de
preluare.

Glandele salivare
Interpretare simbolică: poftă, apetit, plăcere („îi lasă gura apă”); apropiere, saliva ca fluid intim al plăcerii: a
săruta lingînd saliva.
Sarcină / Temă: amestec (al mîncărurilor şi al oamenilor): atunci cînd înghiţim cu drag ceva, încercăm să-l
impregnăm cu salivă; mai înainte exista obiceiul de a scuipa în mîini atunci cînd omul voia să-şi facă curaj sau
să-şi procure o plăcere; faptul de a scuipa de trei ori împreună cu formularea „toi, toi, toi!” se presupunea că
aduce noroc.
Bibl.: V66-68.

Glandele sudoripare
Interpretare simbolică: ecluze (dinlăuntru spre afară); reglatori ai pielii.
Sarcină / Temă: stabilizarea cadrului pielii; ocrotire (de uscare), apărare (creează mantia acidă a pielii),
răcoresc (în caz de supraîncălzire), curăţă (prin eliminare); delimitează domeniul.

Glezna
Vezi Piciorul, articulaţia lui Granulocite
(Fracţiune a globulelor albe ale sîngelui; vezi şi Leucocite, Sînge)
Interpretare simbolică: trupe de apărare nespecifice, unităţi generale militare şi de poliţie disponibile ale
corpului.
Sarcină / Temă: reperarea invadatorilor, oprirea şi încarcerarea acestora, împiedicarea înmulţirii lor şi
distrugerea lor.

Gura
Interpretare simbolică: sferă a gustului (oralitatea din psihanaliză): încorporare; comunicare; organ central de
expresie a limbajului corporal: gură gata de a săruta sau gură bosumflată; gura dreaptă sau gura strîmbă
trădează intenţiile drepte sau strîmbe; sexualitate (paralelă actuală curentă între sus şi jos): buzele ca simbol al
senzualităţii, expresie a capacităţii de a-şi însuşi ceva (drag); „a-l mînca pe cineva de drag”; poartă a limbajului;
intrare şi ieşire în şi din lumea corpului.
Sarcină / Temă: preluare şi exprimare.

Gură, forma ei
Interpretare simbolică:
1. Mare: sentiment larg faţă de viaţă, face posibil un rîs ispititor; buze pline: senzualitate debordantă; prietenie,
amabilitate, compasiune, înţelegere; „gură mare” expresivitate (prea) ridicată;
2. Mică: exprimare redusă, reţinerea sentimentelor, persoană raţională, adesea timidă, rezervată şi închisă;
bucurie redusă faţă de viaţă; cînd este ca şi cum ar fi cusută: reţinerea exprimării de sine, interdicţia exprimării;
forma mică, de inimioară a gurilor de păpuşă sau a celor gata de sărutat: este dispreţuită la bărbaţi din cauza
aspectului său dulce, feminin-copilăros, dar îndrăgit la femei; pretenţie redusă în privinţa exprimării verbale,
dar are în contrast cu o gură mare o iradiere decentă, modestă şi mai degrabă plăcută; pînă în ziua de azi ideal
(obţinut prin fardare) al modelelor şi al multor femei (mai degrabă conservative); mai înainte, cînd femeilor nu
le era îngăduită participarea la viaţa socială şi trebuiau în primul rînd să-şi ţină gura, a fost tipul ideal de gură
(de exemplu la gheişe); mica gură de sărutat, ce urma să reducă femeia la această temă, iese în orice caz din
moda actuală; în ziua de azi gura feminină este mărită prin intermediul rujurilor şi al tatuajului;
3. Gură cu colţurile lăsate: seriozitate, neîncredere, resemnare, depresie, „om veşnic nemulţumit”; rezultat al
experienţelor împovărătoare şi al trăirilor nedominate; respingerea arogantă şi dispreţuitoare a lumii;
4. Colţuri ridicate ale gurii: dispoziţie lăuntrică veselă, veselie, bucurie, bucuria de a trăi, optimism continuu
(zîmbetul delfinului), uneori o mină bună este folosită într-un scop rău; invitare, preluare.
Sarcină / Temă:
1. A exprima, a gîndi, a simţi şi a realiza ceea ce este mare; a sărbători sărbătorile simţurilor;
2. A se exprima selectiv; a se reţine, la deschiderea gurii trebuie să domnească precauţia; a-şi asuma conştient
maturitatea;
3. A face un bilanţ cinstit, a accepta Status quo-ul curent; a accepta tristeţile nevieţuite şi dezamăgirile
recunoscute ca atare; a se confrunta cu propria aroganţă şi a o pune în discuţie;
4. A lăsa zîmbetul să cuprindă şi ochii şi inima; a ceda şi altora starea lăuntrică de bună dispoziţie.
Bibl.: KS.

H
Hipofiza
Interpretare simbolică: glandă cerebrală, sediul de reşedinţă al Hormonilor: realizează armonia şi adaptarea la
cel mai înalt nivel.
Sarcină / Temă: conducerea lumii interioare, adaptarea lumii interioare la lumea exterioară; menţinerea
echilibrului metabolic (homeostazei) prin intermediul buclei de reacţie: conducere şi control (ca sistem
cibernetic).

Hipotalamus
Interpretare simbolică: sediu de rezidenţă subordonat, aflat în partea de sus a corpului (centrală a sistemului
nervos vegetativ, supraordonat hipofizei, subordonat direct conducerii centrale).
Sarcină / Temă: coordonarea sistemului nervos visceral şi a parcursurilor involuntare, cum ar fi cele ale
impulsurilor nervoase şi ale oglinzii hormonale.

Hormoni
(Vezi şi Neurotransmiţători)
Interpretare simbolică: mesageri (materiali) ai corpului, intermediari.
Sarcină / Temă: în general: intermediere între diversele instanţe ale organismului, între nivelele de conducere
şi cele de înfăptuire; pentru fiecare caz în parte:
Melatonina: şefa hormonilor, este produsă în timpul nopţii de epifiză (atunci cînd este întuneric şi traiectul
digestiv se află în repaus; este dereglată în cazul în care se mănîncă tîrziu, iar în camera de dormit este lumină şi
electrosmog); răspunzătoare pentru ritmul noapte-zi; favorizează producerea hormonului creşterii (HGH) şi a
hormonului neuro-transmiţător serotonină, inhibă producerea hormonilor sexuali.
Hormonul creşterii (HGH = Human Growth Hormone): stimulează toate procesele de creştere, se simte la fel
de minunat ca şi creşterea însăşi; este deranjat de tot ceea ce împiedică producţia de melatonina (lumină, cină
tîrzie, electrosmog)
Hormonii glandei tiroide: aduc metabolismul în circuit, „aprind focul”.
Hormonii sexuali feminini (estrogen [cel mai feminin dintre hormonii feminini], gestagen [contrapolul
estrogenului: cel mai „masculin” dintre hormonii feminini], oxitocina [hormon de legătură care este stimulat la
alăptare]): intermediază comportamentul feminin sexual specific, dirijează toate procesele corporale
„feminine", de la ciclul menstrual pînă la sarcină.
Hormonii sexuali masculini (androgeni, ca de exemplu testosteronul): intermediază comportamentul masculin
sexual specific, dirijează toate procesele corporale masculine, de la erecţie pînă la producerea de spermă.

I
Incisivi
Vezi Dinţi.

Inima
Interpretare simbolică: sediu al sufletului, izvor al energiei vieţii; centru al omului, punct central energetic (al
vieţii), punct cardinal ce reprezintă în noi unitatea / divinitatea; centru al existenţei noastre, poartă dinspre
polaritate spre unitate; centru şi punct de pornire al (capacităţii de) iubire şi al emoţiilor, patria sentimentelor şi
a temerii, barometru al emoţiilor, „a-i tresări inima de bucurie”, „a avea inima grea”; organ senzorial superior:
„a asculta cu inima”, „a-şi asculta inima”, „a asculta glasul inimii”; ţesutul cardiac este un exemplu model
pentru comportamentul cooperativ şi pentru rezonanţă; mărinimie, curaj („inimă de leu”); identitate a Eului; în
medicina chineză este considerat „împăratul”, din care porneşte influenţa dominantă, indicatoare de direcţie
asupra tuturor celorlalte organe (relaţia dintre „ministru” şi „funcţionar”). Repartizare: Yang. Elementul: Foc.
Emoţia: bucurie, complementară cu → Intestinul subţire (Yin).
Sarcină / Temă: iubire şi unitate; a exprima problemele inimii: „a-şi deschide inima”, „a-şi dărui inima”; a
percepe tema centrală a vieţii şi a o lăsa să se apropie („a pune ceva la inimă”); disponibilitate de preluare: „a
lua ceva în inima sa”; a se dezvolta, a evolua, a trece de la dualitate la unitate; a menţine energia vitală (sîngele)
în flux; a conduce ritmul vieţii.
Bibl.: H 75-223, M240-263, K 273-282.

Inimă, perete despărţitor

(Septum)
Interpretare simbolică: linie de demarcare a polarităţii inimii; prag dintre aici şi dincolo, aflat în centrul
nostru.
Sarcină / Temă: separarea încăperii iniţial unică şi încă strîns legată cu unitatea, la prima inspiraţie a nou-
născutului, în două părţi (partea stîngă şi partea dreaptă a inimii).
Bibl.: H.

Intestin
(Intestinum; vezi şi Intestinul gros şi Intestinul subţire)
Interpretare simbolică: sistem labirintic al trupului pentru prelucrarea impresiilor materiale (în contrast cu
labirintul creierului, care prelucrează impresiile imateriale).
Sarcină / Temă: preluarea, distrugerea şi asimilarea (integrarea) lumii materiale ca premisă a transformării ei
în ţesuturi şi energii specifice corpului; capacitatea de a face ceva pentru sine din toate acestea; preluarea celor
importante din viaţă şi eliminarea a ceea ce este inutil.
Bibl.: V123-251.

Intestin terminal
Vezi Rect

Intestinul gros
Interpretare simbolică: inconştientul; lumea de jos, împărăţia umbrelor şi a morţii, aspectul de noapte, Hades
(în limba greacă „tăcere timidă” şi totodată „dezvăluire lipsită de sfială”) al corpului; trezoreria materiei;
avariţie; în medicina chineză „ministerul eliminării”; atribuire: Yin, elementul Metal, complementar plămînului
(Yang).
Sarcină / Temă: a da şi a oferi (a împrăştia banii - măgăruşul care elimină bani); crearea vieţii (producţie de
vitamine prin intermediul florei intestinale); desprindere de vechi (material şi inconştient) şi de materie;
raportul cu materia: generozitate şi zgîrcenie; transformare (metamorfoză): „mori şi devino”; taina produselor
secundare; → Apendicele (Caecum) = fundătură a trecutului (din vechi perioade ale evoluţiei); apendicele
(Appendix) = fundătura fundăturii.
Bibl.: V181-253, K187-190.

Intestinul subţire
Interpretare simbolică: analiză (descompunere); asimilare (preluare) a mesajelor materiale; în medicina
chineză, mîna dreaptă a „împăratului" (inima), competent în privinţa puterii de a judeca, în separarea celor
importante de cele neimportante. Alocare: Yang. Element: Focul. Complementar → Inimii (Yin).
Sarcină / Temă: prelucrare analitică conştientă; digerarea impresiilor materiale; evaluarea celor integrate;
teamă existenţială; capacitate critică (apendicele); a-şi însuşi cele străine; preluare în lumea interioară.
Duodenum (Apendicele) = analiză; Jejunum (jejun) = preluare selectivă (asimilare, integrare); Ileum (ileon) =
echilibrare, „bazin de captare” în cazul supraîmpovărării cu impresii.
Bibl.: V125-163, K187-190.

Iris
(Iris = zeiţa greacă a intermedierilor şi a păcii, avînd acces ca şi Hermes în toate împărăţiile: în lumea de jos
[lumea lui Hades], în lumea oamenilor, în lumea apei [a lui Poseidon], în lumea zeilor [Olimp]).
Interpretare simbolică: diafragmă a aparatului fotografic a ochiului; Mandală circulară care conferă ochiului
culoarea şi adîncimea oglinzii sufletului; atlas al organelor (diagnoză prin iris).
Sarcină / Temă: reglarea cantităţii de lumină (cunoaştere), care ajunge înlăuntrul nostru.

L
Labii
(Vezi şi Vulvă)
Interpretare simbolică: poarta exterioară înspre lumea sexuală interioară.
Sarcină / Temă: labiile exterioare asigură închiderea exterioară a lumii sexuale; labiile interioare: delimitarea
interioară a acesteia.

Laringe
Interpretare simbolică: expresie; locaş al limbajului şi al cîntecelor; instrumentul muzical al corpului,
intermediază prin voce şi dispoziţia lăuntrică; ca măr al lui Adam, accesoriu masculin; respiraţie.
Sarcină / Temă: formarea şi exprimarea vocii (şi a dispoziţiei).
Bibl.: S248-254.

Leucocite
Vezi Granulocite

Lichidul cerebro-spinal
(Liquor cerebrospinalis)
Interpretare simbolică: înveliş protector lichid (sufletesc) al centralei şi al locaţiilor ei exterioare.
Sarcină / Temă: învelirea centrelor de reglare ale organismului, protejarea acestora (împotriva zguduiturilor şi
comoţiilor), izolare, scăldare în lichid şi alimentare.

Ligamente
(Vezi şi Ligamente încrucişate, Tendoane)
Interpretare simbolică: legătură, consolidare, menţinere laolaltă, suport.
Sarcină / Temă: a menţine şi a dura. a menţine laolaltă structurile corpului; transpunerea în practică a
propriilor forţe şi energii; împiedicarea dorurilor (extinderii) corporale extreme.

Ligamente încrucişate
(Vezi şi Genunchii, şi Genunchi, articulaţia lui)
Interpretare simbolică: → Ligamente care se îngrijesc de menţinerea ordinii în genunchi prin aceea că menţin
structurile la locul lor; conduc oasele şi le fac să colaboreze într-un mod plin de sens; asigură legătura sigură
dintre trecut, tradiţie (reprezentat de femur) şi propria cale de individualizare (reprezentată de tibie şi peroneu).
Sarcină / Temă: a oferi genunchiului direcţie şi sprijin; a intermedia între cele mai puternice structuri ale
corpului.

Limba
Interpretare simbolică: educarea limbajului: „a vorbi în multe limbi” şi „a vorbi în limbi” (din punct de
vedere biblic) ca expresie a unei conduceri superioare; directitudinea expresiei verbale, arma: „limbă ascuţită”,
„limbă despicată”; onestitate; ajutor la mestecat: împinge alimentele între molari; senzualitate: linge şi gustă,
sărutul cu limba.
Sarcină / Temă: determină gustul, diferenţiază; mijloceşte comunicarea, transmiterea, transportul, realizează
încorporarea; expresie agresivă: „a scoate limba cuiva”.
Bibl.; V62-66.

Limfocite
(fracţiune a globulelor sanguine albe; Vezi şi Granulocite, Sînge)
Interpretare simbolică: trupă de elită, unităţi speciale pentru combaterea duşmanilor.
Sarcină / Temă: combaterea şi eliminarea duşmanilor speciali identificaţi, în maniera kamikazelor; aplică
principiul jertfei de sine.

M
Mamelon
(În limba germană, „Brustwarze” = neg, sfîrc, mamelon al pieptului - n. tr.)
Interpretare simbolică: cuvîntul „neg” face să răsune domeniul depreciat şi care provoacă oroare al umbrei
(cine şi-ar dori să ia un neg în gură?); cauză din care mişcarea feminină se străduieşte să creeze noi termeni
semnificativi: „perle ale pieptului”, sau „muguri ai pieptului”; plăcere, ademenire erotică; loc al senzualităţii şi
al celei mai înalte excitabilităţi; indicatori ai excitaţiei; excitarea mugurilor mamari sporeşte eliminarea
hormonului oxitocină, care este desemnat ca „hormon de legătură”, ceea ce înseamnă că atît prin alăptare cît şi
prin sucţiune erotică ia naştere o legătură între mamă şi copil, respectiv între parteneri; hrănire, dăruire,
ambuşură pentru copilul alăptat, astăzi înlocuit în majoritatea cazurilor prin suzete de cauciuc.
Sarcină / Temă: instrument de măsură ofensiv, indicator pentru plăcerea senzuală, mesageri „neechivoci” şi
„oneşti”, iradiind ademenire şi atracţie sexuală: în starea de excitaţie erotică se manifestă erecţia mugurilor
mamari; cu cît sînt mai stimulaţi din partea copilului sau a bărbatului, cu atît sensibilitatea şi sentimentul de
plăcere cresc pînă la experienţa orgasmică şi chiar adevăratul orgasm; intermediază orgasmul; alimentare,
răsfăţ, hrănire (a copiilor), liniştire a lor (alăptare), satisfacerea partenerului.

Mamelon, forma lui

Interpretare simbolică:
1. Mari: senzualitate şi plăcere senzuală remarcabile; ambuşură mare, ofertă convenabilă gurii, pentru ca
sugarului să-i fie uşor să preia laptele; forma falică simbolizează componente agresive;
2. Mici: greu de abordat atît pentru copii cît şi pentru partener; desfătare mai redusă atît pentru sine cît şi pentru
ceilalţi, senzualitate infantilă care nu se dăruieşte atît de uşor;
3. Alunecoşi (cel stîng indică tematica maternală lunară, cel drept pe cea partenerială venusiană, → Partea a
doua: Mameloane concave): muguri timizi, inadecvati ca ambuşură; muguri negativi, introvertiţi, se ascund mai
mult decît înfloresc în afară, resping mai mult decît invită; boicotarea propriei feminităţi.
Sarcină / Temă:
1. A deveni senzuală pentru sine şi pentru ceilalţi, a împărţi cu uşurinţă şi fără condiţii daruri, a se dărui cu
plăcere;
2. A nu simplifica viaţa proprie nici pe a celorlalţi, a avea pretenţii înalte; a se dezvolta şi a înflori;
3. A se îndrepta către sine, a se dărui sieşi înainte să ajungă alţii la rînd; a-şi savura propria energie vitală, a se
hrăni pe sine însăşi; a menţine în afara jocului iubirii tot ceea ce este masculin-falic; a se lăsa cucerită: a ridica
ştacheta în mod conştient (foarte) sus.
Maxilar
(Vezi şi Maxilarul superior, Maxilarul inferior, Bărbia)
Interpretare simbolică: maxilarul superior reprezintă forţele superioare ale omului, dar şi provenienţa
(familia), cel inferior forţele inferioare şi individul; în această privinţă au loc adesea conflicte inconştiente între
tradiţie şi individualitate; procesele cu maxilarul corespund adesea problemelor dintre generaţii.
Sarcină / Temă: intermediere între forţele superioare şi cele inferioare ale omului, ca şi între generaţii.
Bibl.: KS.

Maxilar, articulaţia ternporo-mandibulară

(Vezi şi Maxilarul superior, Maxilarul inferior, Bărbia, Articulaţii)
Interpretare simbolică: aici se întîlnesc pretenţiile la putere ale strămoşilor cu cele proprii, trecutul cu
prezentul, conflictul dintre generaţii.
Sarcină / Temă: intermediere între puterile superioare şi cele inferioare ale omului, ca şi între generaţii;
aducerea acestora în armonie.

Maxilarul inferior
(Vezi şi Bărbia)
Interpretare simbolică: arsenal al armelor noastre, climat mobil şi bază a armelor (dinţi); ca bază a bărbiei
reprezintă expresia voinţei de putere şi a forţei de impunere.
Sarcină / Temă: doar datorită lui este posibilă masticaţia, pentru că → Maxilarul superior este imobil (în limba
germană „durchbeißen” înseamnă atît „a rupe”, „a găuri muşcînd”, cît şi „a răzbate”, „a o scoate la capăt”, „a-şi
croi drum înfruntînd greutăţi” - n. tr.). Prin masticaţie devine posibilă şi digestia; menţinerea strînsă a celor
captate.

Maxilarul superior
(vezi şi Maxilar)
Interpretare simbolică: depozit al armelor; bază statică a armelor noastre superioare (dinţii); în comparaţie cu
maxilarul inferior (atribuit elementului Pămînt) face deja parte din „cerul” feţei, fiind atribuit elementului Aer;
este reprezentativ pentru forţele superioare ale omului, dar şi în privinţa provenienţei (a familiei); precizează în
mod esenţial expresia feţei prin oasele zigomatice: oasele zigomatice înalte conferă expresia cu aspect de
suferinţă frecventă în ţările slave şi care corespunde în ziua de azi idealului de frumuseţe (vezi → Obraji).
Sarcină / Temă: a-şi activa dinţii în ceva (mai întîi trebuie captat ceva înainte de activarea maxilarului inferior
în cele captate); a răzbi prin osteneală.

Măduva spinării
Interpretare simbolică: autostradă de date a corpului (intermediară între partea de sus şi cea de jos);
administrare regională.
Sarcină / Temă: reglarea lucrurilor (aflată pe orizontală), conducerea informaţiilor importante în sus şi de sus
în jos.

Măduvă
Interpretare simbolică: loc de generare a forţei vitale (formarea sîngelui, în special la începutul vieţii), făurar
al armelor corpului, esenţă („1-a atins pînă în măduva oaselor”).
Sarcină / Temă: regenerarea vitalităţii; recunoaşterea unicităţii organismului şi apărarea ei, păstrarea esenţei în
adîncuri.

Mîinile
Interpretare simbolică:
1. În general: a cuprinde şi a lua în posesiune: „a-şi pune mîinile pe ceva”, a solicita: „a sta cu mîna întinsă”, „a
pleca cu mîna goală”; delicateţe: „cu o mînă delicată”, „a-şi da mîinile pentru tot restul vieţii”, protecţie: „a se
afla pe mîini sigure”, „a mînca din palma cuiva”, manipulare (lat. Manus = mînă): „o mînă spală pe alta”, „pe
sub mînă”, „a cădea în mîna cuiva”; capacităţi intelectuale: „a avea totul în mînă”, a cuprinde (a lua cu mîna)
stimulări şi idei; a înţelege (a cuprinde) şi a da drumul; capacitate de manevrare, mîinile sînt instrumentele cele
mai importante (a da şi a lua); „a lua ceva în mîini”; bază a comunicării prin gesturi şi gesticulare, gesturi de
conciliere prin salut: a întinde cuiva mîna; expresie a veneraţiei: a săruta mîna, respectiv dosul palmei;
onestitate: „cu mîinile deschise”, „a-şi spăla mîinile drept nevinovăţie”, a promite cuiva că-i dai ceva în mînă”;
exprimă agresiunea: a înhăţa ceva, demonstraţie de forţă: pumnul strîns; mîinile execută ceea ce a gîndit →
Capul; activitate „a lua viaţa în mîini”, „a nu sta cu mîinile în sîn”, „a da din mîini şi din picioare”
2. Mîna stîngă: subordonată arhetipului feminin, ceea ce este făcut cu mîna stîngă reuşeşte mai uşor şi mai
destins, căci stînga vine de la inimă (din sfera sentimentului); faptul de a fi stîngaci.
3. Mîna dreaptă: subordonată arhetipului masculin; plină de forţă, activă, urmează „calea cea dreaptă” dar într-
un mod mai obositor, mai plin de strădanie şi cheltuială, mai risipitor şi mai puţin inspirat decît la cei dominaţi
de partea stîngă; faptul de a fi dreptaci.
Sarcină / Temă:
1. Cunoaştere, învăţare, comunicare, contact; îndemînare, manipulare; a pune propria acţiune în punctul central
şi în discuţie;
2. A prelua, a aduce lucrurile în mişcare;
3. A exercita puterea, a se însărcina cu parcurgerea drumului celui bun, a fi just.
Bibl.: S 317-325, KS.

Mîna, articulaţia ei
(Vezi şi Articulaţii)
Interpretare simbolică: mobilitate a modului de acţiune, capacitate de manipulare, flexibilitate a acţiunii.
Sarcină / Temă: a lua viaţa şi lumea în mîini.

Mîna, forma ei
Vezi şi Degetele, forma lor
Interpretare simbolică:
1. delicată, fină: eleganţă, sensibilitate, fineţea simţi” mîinile „oamenilor din lumea bună” (mîinile doamnelor),
atractive, fermecătoare,
2. mari, puternice: labe de apucat şi ţinere strînsă (mîini bărbăteşti), a lua viaţa şi lucrurile în mînă;
3. păroasă: arhaică, animalică, masculină, „o problemă stufoasă”;
4. Necultivată: raport necultivat (eventual „necurat”) cu lumea înconjurătoare.
Sarcină / Temă:
1. A înfăptui frumuseţea, a acţiona cu precauţie, a cultiva sensibilitatea;
2. A aborda viaţa, a cîrmi cu putere corabia vieţii, a imprima vieţii propria ştampilă;
3. A menţine în vedere pretenţiile originare, arhaice al vieţii, a acţiona direct şi simplu, a deveni conştient de
originea şi instinctele sale, a avea încredere în propria sa forţă primitivă;
4. A deveni mai destins şi mai deconectat în domeniile esenţiale (mercuriene) ale vieţii, ca de exemplu în lumea
gîndurilor în loc de domeniul igienei.
Bibl.: KS.

Membrana mucoasă
Interpretare simbolică: înveliş protector, delimitare lăuntrică, constituie un al doilea prag spre interior: barieră
între lumea exterioară şi cea reală, interioară; membrană receptivă; mucozitatea reprezintă simbol al fertilităţii.
Sarcină / Temă: ocrotirea organelor, producerea elementului de alunecare (mucus); intermediază schimburile
interne şi trecerile, capacitate de preluare; crearea unui mediu favorabil vieţii.

Membrele
(Extremităţile; vezi şi Braţe, Picioare)
Interpretare simbolică: mobilitate, activitate, prelungire în afară.
Sarcină / Temă: extremităţile superioare apropie lumea de om sau îl delimitează de ea, cele inferioare îl aduc
pe om în lume sau îl menţin în afara ei; extremităţile aduc extremele la o distanţă abordabilă.

Meninge spinal
Interpretare simbolică: asigură ritmicitatea; împachetează traseul nervilor principali.
Sarcină / Temă: delimitare, ocrotire şi ritmizare (pulsare ritmică a fluxului cranio-sacral).

Meninge cerebral
(Exterior: Dura mater, median: Arachnoidea, direct pe creier: Pia mater)
Interpretare simbolică: împachetare, înveliş ocrotitor al centralei prin mama cea dură (Dura mater), aceasta
îngrijeşte centrala din afară (ea este totodată periostul calotei craniene); mama cea evlavioasă (Pia mater) ca
membrană a schimbului metabolic vine în contact direct cu creierul îngrijindu-l într-un mod mai delicat; între
Pia mater şi Arachnoidea (pînza de păianjen) se află spaţiul lichidului cerebral ca zonă tampon, astfel încît
centrala mai degrabă masculină a organismului să fie înconjurată din toate părţile de un înveliş lichid (sufletesc-
feminin).
Sarcină / Temă: ocrotire, compartimentare, depozitare în straturile de apă, funcţie de amortizare a şocurilor,
funcţie tampon, izolare; alimentare, învăluire cu sufletesc; intermedierea ritmului cranio-sacral.

Menisc
Interpretare simbolică: element de intercalaţie în → Articulaţia genunchiului; tampon între femur (tradiţiile de
familie) şi gambă (propria cale) care se uzează adesea prin suprasolicitare.
Sarcină / Temă: crearea unei legături care să unească; amortizarea izbiturilor, compensare, intermedierea unei
alunecări uşoare.

Meridiane
(Reţele ale căilor de conducere, respectiv vase energetice subtile denumite Nadis în medicina hindusă, care
unesc între ele toate părţile corpului, bază a medicinii energetice chineze şi în special a acupuncturii. Constau
din douăsprezece meridiane principale care sînt subordonate celor şase cercuri funcţionale Yin [plămînii,
splina, inima, rinichii, ficatul, pericardul] şi cele şase cercuri funcţionale Yang [intestinul gros, stomacul,
intestinul subţire, vezica urinară, vezica biliară, triplul încălzitor] şi corespund acestora. În plus există şi
meridiane separate, ca şi multe reţele de meridiane secundare.)
Interpretare simbolică: trasee energetice de o substanţialitate subtilă, care asigură un circuit neîntrerupt în
corp, făcînd din acesta un întreg integrat în locul unei serii de structuri independente.
Sarcină / Temă: coordonare şi conducere energetică a corpului şi a organelor sale, menţinerea echilibrului
energetic; în conformitate cu concepţia taoistă, omul este intermediar între Cer şi Pămînt; structura sa corporală,
cu toate funcţiile sale, este (ca în filozofia hermeneutică) o imagine a macrocosmosului.

Molari
Vezi Dinţi

Muntele lui Venus

Interpretare simbolică: sexualitate; colină a plăcerii ce se înalţă peste pubis şi care este acoperit cu triunghiul
de păr.
Sarcină / Temă: ocrotirea şi ascunderea intrării în palatul sexului; învăluire şi atragere: colina este cucerită şi
urcată.

Musculatură
Interpretare simbolică: dinamism, forţă a vieţii, motor al corpului (dezvoltare de forţă); conţine în sine
polaritatea: încordare şi relaxare.
Sarcină / Temă: cucerirea lumii exterioare printr-un mod antagonist de lucru; activitate, mobilitate,
flexibilitate (adaptare la lumea exterioară); apărare în domeniul corporal şi în cel sufletesc (scut de muşchi, scut
de caracter în domeniul pieptului format tot din masa musculară).
Bibl.: Dahlke: «Coloanele sănătăţii».

N
Nas
Interpretare simbolică: putere, mantie („a ţine nasul pe sus”); expresie a personalităţii; organ al luării de
contact: a adulmeca; sexualitate („cum este nasul bărbatului aşa este şi glandul său”), înlăuntrul nasului se află
zonele reflexogene pentru multe organe ale corpului; cele ale organelor sexuale pot fi foarte uşor atinse şi sînt
activate în special prin scobirea în nas şi prizatul de tabac; după piept, cel mai preferenţiat organ pentru
operaţiile cosmetice; în rest, nasul este mai degrabă dat la o parte sau atenuat, deoarece, în calitate de simbol
sexual sau simbol al puterii, este resimţit ca fiind prea pronunţat - de exemplu nimeni nu-l împinge poleit în
prim plan, ci mai degrabă este pudrat cu decenţă; tot aşa, nasul roşu al beţivului este pe cît de onest pe atît de
penibil, iar nasul plin de negi al vrăjitoarelor le exprimă fiinţa monstruoasă.
Sarcină / Temă: percepţie senzorială; „a adulmeca” pe cineva, a învăţa să-l cunoşti; crearea de încredere prin
adulmecare reciprocă; degustarea bucatelor cu nasul; sediul mirosului: „a mirosi”, respectiv a intui un pericol,
curiozitate, indiscreţie („a-şi băga nasul peste tot”), obrăznicie: „a-şi lua nasul la purtare”, curăţare, filtrare a
aerului respirator; adaptare la lumea exterioară şi încadrare în ea; încălzire a aerului respirat; a-şi căuta un
mediu înconjurător în care se poate respira un aer pur; canalizare a energiei vitale Prana (în conformitate cu
concepţia hindusă, la fiecare douăzeci de minute se schimbă dominanţa nărilor şi cu aceasta polii fluxului de
Prana); recunoaşterea mărcilor de parfum şi diferenţierea calităţilor subtile; marcare a domeniilor (cheie iniţială
şi principiu al perceperii); adulmecarea pericolelor, sondarea sentimentelor, indicator („a se lua după miros”) şi
în sfera intuitivă („a adulmeca ceva”); oglindă fidelă: în vîrful nasului se poate citi caracterul / adevărul.
Bibl.: S168-186.

Nas, forma lui

Interpretare simbolică:
1. Lung: bună impunere în viaţă şi perseverenţă („respiraţie lungă”); altruist, de sine-stătător, mărinimos,
întotdeauna aflat în faţă (cu o lungime de nas); „a-şi băga nasul în toate”, a preda mai departe cunoaşterea;
2. Lat, turtit: are aparent în urma sa multe lupte, „nas de boxer”, „s-ar părea că a primit una în nas”; a avea o
strînsă legătură cu corpul; a se retrage, a da puţin în afară din sine, „a nu se rezema la fereastră” (faţa); tip
energic, pragmatic, adesea prea puţin orientat intelectual;
3. Gros, carnal, rotund: tema putere şi mîndrie (exprimate de orientarea nasului) este ascunsă sub un nas jovial
şi inofensiv de clovn; viaţă sufletească bogată, orientare senzorial-erotică, adesea tolerant şi deschis, dar care
înclină cu uşurinţă spre iraţional; nasul roşu = „semafor” (→ Rinofim);
4. Cîrn: glumeţ pînă la impertinent; micuţ şi plăcut, corespunde imaginii copilului, declanşează compasiune şi
sentimente protectoare; inteligent, „a avea mereu nasul în vînt” şi o raţiune sănătoasă dobîndită prin direcţia
indicată mereu de nas; pericol al narcisismului şi al înfumurării; sarcină a devenirii una;
5. Coroiat, sau nasul de vultur: îndrăzneală, curaj, putere de a lupta, curaj nobil (nasul Habsburgilor).
Sarcină / Temă:
1. A trăi şi a gîndi pe picior mare, a-i lăsa şi pe ceilalţi să participe, a împărţi ceva cu ei;
2. A se strădui înspre o bază largă, a trăi în strînsă legătură cu corpul;
3. A dezvolta o viaţă de sentimente, a-şi împlini necesităţile senzoriale, a fi tolerant şi deschis faţă de viaţă, a-şi
aprecia şansele, a face din arta iubirii şi din cultură o temă a vieţii sale (Tantra);
4. A redeveni copil; a-şi dezvolta copilul lăuntric;
5. A îndrăzni plin de curaj, a prelua responsabilitatea conducerii.
Bibl.: KS.

Nervul auditiv
Vezi Nervus stato-acusticus.

Nervul echilibrului
Vezi Nervus stato-acusticus

Nervul facial
Vezi Nervus facialis

Nervus facialis
(Nervul facial)
Interpretare simbolică: expresie a dispoziţiei lăuntrice şi a identităţii; aduce pe scena feţei lumea
sentimentelor interioare, individualitate.
Sarcină / Temă: mimică, arătarea diferitelor chipuri.

Nervus opticus
(„Nervul vizual")
Interpretare simbolică: conducere interactivă a luminii, înţelegere, vedere limpede; este afectat de un punct de
vedere distructiv faţă de lume, respectiv de gînduri distrugătoare în propria lume, bazate adesea pe frică.
Sarcină / Temă: intermediere între stimulii luminoşi şi imaginile lăuntrice pe care le consideră a fi cele
exterioare; percepere a lumii exterioare vizibile.

Nervus stato-acusticus
(Nervul auditiv şi al echilibrului)
Interpretare simbolică: cablu telefonic interactiv, cablu de informare în privinţa echilibrului.
Sarcină / Temă: intermedierea echilibrului şi a auzului, găsirea centrului corporal (sufletesc); intermedierea
ascultării.

Neurotransmiţători
Interpretare simbolică: în general: substanţe mesageri între structurile sistemului nervos; intermedierea de
ştiri în ţinutul corporal; în general: Adrenalina (ca şi epinefrina): formată în medulara glandei suprarenale,
hormon eliminat în cazuri de stres; determină organismul „să dea gaz” ca să poată face faţă situaţiilor de
pericol. Noradrenalina: hormon asemănător (din punct de vedere chimic) adrenalinei, format în medulara
glandei suprarenale şi în sistemul nervos simpatic; acţionează preponderent în arterele circuitului sanguin,
crescînd tensiunea sanguină prin creşterea rezistenţei periferice (fără mărirea momentană a volumului),
scăderea frecvenţei pulsului. Serotonina: se constituie în sistemul nervos central, în plămîni, splină şi
membrana intestinală din aminoacidul L-Tryptophan şi este depozitată în globulele sanguine (trombocite) şi în
mastocite; o oglindă echilibrată, respectiv uşor mărită, a serotoninei în organism determină o stare de bine şi un
sentiment de pace pînă la starea de extaz şi fericire („hormonul fericirii”); este resorbit activ în celulele
nervoase (transport prin membrană) şi revalorificat (antidepresivele moderne, care frînează re-preluarea
selectivă a serotoninei, cum ar fi Prozac / Fluctin, frînează această re-preluare activă); acţionează în plămîni şi
rinichi, vasoconstrictor, şi dimpotrivă, vasodilatator în structura musculaturii scheletului; acţionează asupra
membranei celulelor nervoase, polarizînd şi frînînd; depresiile, stările de teamă şi cele bipolare se produc
probabil din cauza unei lipse de serotonina în creier; simptomele acestor tulburări se atenuează prin mărirea
nivelului de serotonina din organism; are influenţă asupra sexualităţii prin intermedierea sentimentelor extatice;
în doză mărită produce efectul de clopot de sticlă: omul se simte ca şi cum s-ar afla într-o altă lume, mai bună,
plină de iubire (de unde şi efectul său antidepresiv şi extatic). Dopamină: neuronii corespunzători, aşa-numiţi
dopaminici, se găsesc în sistemul nervos central; din creierul median urcă sisteme dopaminice pînă în creierul
terminal (endhirn) şi în diencefal; dar acestea sînt active şi reglează irigarea sanguină a organelor interne şi în
cadrul unor sisteme ce aparţin de sistemul nervos vegetativ; dopamina este importantă pentru un număr
considerabil de procese de reglare şi conducere necesare vieţii (printre altele de oglinda hormonală);
gospodărirea dopaminei se află în legătură cu diverse aspecte ale psihozelor şi cu diverse dereglări; în
conformitate cu aşa-numita ipoteză dopaminică, un conţinut crescut de dopamină în anumite zone ale creierului
este adus în legătură cu schizofrenia (cu psihozele); se pare că are un rol important decisiv în maladiile legate
de dependenţe: în cazul consumului de diferite stupefiante se elimină endorfine, dopamină şi serotonina; s-ar
părea că dereglările intervenite în oglinda de dopamină din organism sînt răspunzătoare pentru o parte din
simptomele de reacţie ale organismului faţă de oprirea administrării unor substanţe; folosirea greşită a
substanţelor puternic dopaminice (amfetamine cum ar fi extasy şi ritalina) se poate exterioriza în simptome
corespunzătoare şi la cei sănătoşi.
Sarcină / Temă: intermediere între diversele instanţe neuronale ale organismului, între nivelele de conducere şi
înfăptuire; favorizarea modificărilor de conştienţă.

Noduli sinusali
Interpretare simbolică: centru dătător de ton şi ritm aflat în inimă; vîrful ierarhiei: Primus inter pares (cel
dintîi dintre egali), devreme ce şi celelalte celule ale inimii reprezintă organe ritmice, numai că la un nivel de
frecvenţă mai redus.
Sarcină / Temă: impulsionarea inimii cu fiecare impuls electric cu preluarea simultană a puterii tuturor
celorlalte centre (depolarizare electrică) pentru menţinerea ierarhiei.
Bibl.:H174-177.

Nodulii AV (atrioventriculari)
Interpretare simbolică: al doilea centru, subordonat ierarhiei inimii, centru de rezervă în ierarhie.
Sarcină / Temă: disponibilitate existentă de-a lungul vieţii pentru a interveni în caz de nevoie (ca, de exemplu,
la o → Blocare AV).
Bibl.:H174 ş.u.
 O
Oase
(Vezi şi Schelet)
Interpretare simbolică: stabilitate lăuntrică, rezistenţă (a structurii personale), împlinirea normelor.
Sarcină / Temă: a conferi sprijin şi structură, funcţiune de suport, intermediază sentimentul consolidării
lăuntrice; fac posibile mersul vertical şi mărimea noastră; osificarea este importantă la începutul vieţii pentru
supravieţuire, pe cînd mai tîrziu împiedică viaţa.

Obraji
Interpretare simbolică:
1. În general, trădează stilul în care muşcă omul din hrană, respectiv îşi croieşte drum prin viaţă, şi constau din
muşchii masticatori; loc al unei receptivităţi deosebite şi al delicateţei mîngîierilor (Venus), însă predestinaţi şi
pentru schimbul de agresiuni sub forma de palme (Marte);
2. Obraji plini („obraji de hamster”): Probleme cu aspectul de „a lua”; expresie sinceră, încrezătoare; persoană
care lasă lucrurile (şi obrajii) să atîrne;
3. Obraji scobiţi: expresie severă, suferindă; denotă faptul de a nu fi primit suficient; aspect bătrîncios,
consumat, bolnav, slăbit; în ziua de azi este considerat atractiv (majoritatea modelelor din ziua de azi au obrajii
scobiţi, cu oasele zigomatice înalte).
Sarcină / Temă:
1. A exprima delicateţe; a prezenta un potenţial agresiv; a muşca şi a-şi croi drum în viaţă; a răzbate, a o scoate
la capăt;
2. A se îndrepta mai mult înspre propria bază, a prelua cele necesare, a se decupla conştient în sensul de
regenerare;
3. A dezvolta contururi; a învăţa austeritatea faţă de sine însuşi; a găsi raportul pozitiv faţă de suferinţă; a
înţelege asceza ca artă a vieţii.
Bibl.: KS.

Ochi
Interpretare simbolică: privire, ochire; privire în afară, fereastră; oglindă şi lumină a sufletului; intrare şi
ieşire a lumii sufleteşti; ochi scînteietori ca nişte stele (vitalitate scînteietoare); stabilesc perimetrul vizual: „a fi
orb de iubire”; a avea un singur ochi (a vedea lucrurile dintr-un singur unghi); simţ activ: a lua contact prin
privire, „a-şi arunca ochii asupra cuiva”, „a se sorbi din priviri”, „a fi numai ochi”, „a arunca fulgere” prin
priviri, a ucide din priviri (sau măcar a deochea), a fixa ceva cu ochii, a cîntări pe cineva din ochi, a pre-vedea
ceva, a fi treaz: „a avea ochii deschişi”, a evita ceva: „a închide ochii”; curaj: „a privi în ochi”, ezitare: „a ocoli
privirea”; „a vedea aşchia din ochiul celuilalt dar a nu vedea bîrna din propriul ochi”; cel de-al treilea ochi = a
şasea chakra („Ajna”).
Sarcină / Temă: a lăsa impresiile să pătrundă înăuntru, a lăsa sentimentele şi dispoziţiile lăuntrice să iasă în
afară, a reflecta sentimentele, a exprima apropierea şi distanţa sufletească, a percepe lumea, a exersa contactul
vizual strîns, intens; a se privi în ochi, a privi prin ochi ca ferestre ale sufletului înlăuntrul cuiva; a vedea în
sensul adunării de informaţii; a vedea în sensul contemplării lăuntrice şi ajungerii la viziuni (vederea exterioară
şi contemplarea interioară).
Bibl.: 5 150-156, K206-211

Ochi, culoarea lor

Interpretare simbolică:
1. Căprui: o mare adîncime insondabilă, plin de taină şi imprevizibil, pasiune ascunsă, izbucniri sentimentale,
introvertire, reţinere, adesea legare de Pămînt, îndreptare spre Pămînt, o bogată lume de sentimente; din punct
de vedere genetic este predominantă faţă de celelalte culori ale ochilor;
2. Albaştri: rari şi preţuiţi, ochi de copil, naivitate, bună-credinţă, deschidere şi capacitatea de a lăsa să se
privească adînc înăuntru (prin ferestrele sufletului), deschidere, mărinimie, naivitate, „nebunul” din Tarot;
culoarea fidelităţii şi a cerului, a iubirii pline de dăruire şi a pudorii;
3. Verzi: rari, fascinanţi, „ochi de pisică”, reflectă forţa înverzirii (viriditas); senzorial, pasional, capabil de
entuziasmare şi de o schimbare rapidă, tendinţa la oscilaţia dispoziţiilor lăuntrice, distanţare de raţiunea uscată
şi logică; culoarea încrederii, a credinţei şi a rodnicirii;
4. Cenuşii: rari; culoarea bătrîneţii („sur de ani”); lipsă de culoare, nediferenţiere („noaptea toate pisicile sînt
cenuşii”), stare intermediară între viaţă (alb) şi moarte (negru); evitare a contactului, distanţare (eminenţa
cenuşie); depresie, tristeţe: „a vedea totul în cenuşiu”.
Sarcină / Temă:
1. A cerceta adîncurile profunde ale propriului suflet; a realiza concilierea cu propriile sentimente şi pasiuni;
2. Trezirea copilului lăuntric, contemplarea lumii cu ochii uimiţi ai copilului;
3. Trăirea deschiderii faţă de evoluţie şi transformare; epuizarea posibilităţilor propriei senzorialităţi şi
pasionalităţi;
4. A deveni simplu, a învăţa să fii singur (în limba germană, „allein” înseamnă „singur”; „allein sein” înseamnă
„a fi singur”; autorul redactează cuvintele sub forma „All-ein-sein lernen”, care are şi sensul de „a învăţa că
toate sînt una”- n.tr), a recunoaşte singurătatea ca şansă, a transforma cunoaşterea în înţelepciune.
Bibl.: KS

Ochii, pleoapele
Interpretare simbolică:
1. Obişnuite: cortina sufletului;
2. Care atîrnă: a se ascunde în spatele cortinei, a evita contactul din privire, deplasarea privirii înlăuntrul
sufletului, îndreptare spre lăuntru, privire adormită (privirea somnorosului), izolare; expresia cufundării în sine
(de exemplu a lui Buddha); simptom maladiv la Myastenia gravis;
3. Umflate: ochi plînşi, întotdeauna există un motiv de plîns.
Sarcină / Temă:
1. Protecţie împotriva uscării, a intrării cu forţa şi a luminii prea intense (întunecare), reglare a pătrunderii
luminii şi informaţiilor, dependentă de starea de conştientă; pleoapele închise semnalizează retragere în lumea
lăuntrică, cele deschise deschidere şi disponibilitate de preluare;
2. A-şi acorda timpi de retragere în sine, a-şi clarifica şi savura propria viaţă lăuntrică, regenerare, atitudine
narcisistă faţă de propria persoană, cufundare meditativă;
3. A-şi explica de ce nu cedează presiunea lacrimilor; a plînge pînă la capăt, a-şi aduce viaţa emoţională în flux.
Bibl.: KS

Ombilic
Interpretare simbolică: centru fizic, Hara = centrul Universului uman (Durckheim).
Sarcină / Temă: legătura cu sursa primordială, cu mama, cu Raiul primei ţări a huzurului.

Omoplaţi
Interpretare simbolică: aripi osoase, asemănătoare aripilor plămînilor ca aripi lăuntrice; starea lor exemplifică
uşurinţa cu care plutim prin viaţă.
Sarcină / Temă: conferă suport şi sprijin (ca parte a centurii scapulare).

Organe de simţ
Interpretare simbolică: punţi între lăuntru şi afară: vedere, miros şi adulmecare, auz şi ascultare, îngust în
sens dublu, pipăire şi cel de-al şaselea simţ (intuiţia).
Sarcină / Temă: ne permit să cunoaştem lumea, ne ajută să-i găsim sensul (în limba germană, Sinn înseamnă
atît simţ cît şi sens - n. tr.); ne mijlocesc senzorialiatea şi bucuriile provocate prin simţuri.

Organele sexuale (Genitalien)

Interpretare simbolică: sexualitate; polaritate, Yin şi Yang, Lingam şi Yoni (indicativ pentru sabia
[masculină] şi teaca [feminină] (în limba germană Scheide = teacă, vagin - n. tr.); organe ale regenerării în sens
larg: asigură supravieţuirea omenirii, aflîndu-se în slujba generaţiei următoare; noua viaţă creşte întotdeauna din
polul de jos, principial arhetipal feminin; actul sexual prin care este fecundată celula-ou atrage sufletul copilului
în corp printr-o absorbţie în spirală; analogie cu templul, ca loc în care spiritualul coboară în materie (lat. Mater
= mamă) fecundînd-o; (în Orient: „Palatul sexului”):
La femeie: → Labii, corespund perdelelor din faţa curţii exterioare a templului, → Vaginul corespunde curţii
templului, → Orificiul uterin corespunde intrării în templu, → Uterul corespunde templului; organele sexuale
feminine în timpul patriarhatului au fost mai degrabă depreciate: pudoarea era cea care determina ruşinea
ş.a.m.d.
La bărbat → Penisul corespunde turnului; → Testiculele, care simbolizează ochii, aduc aspectul percepţiei
senzoriale care duce în final la senzualitate şi care urmează să ducă la ultimul simţ, în joacă; la fel cum glandul
corespunde nasului; în timpul patriarhatului, organele sexuale masculine au fost mai degrabă supraapreciate,
după cum o mărturisesc numele păstrate în popor: „mîndria”, „fuduliile”, „sabia”, „spada”, „bastonul fermecat”.
Sarcină / Temă: propagarea vieţii; dăruirea plăcerii; învingerea polarităţii şi trăirea extazului unităţii; lăsarea
polarităţii să moară (orgasmul ca mică moarte şi dispariţie a graniţei eu-tu), pentru ca să se nască o nouă viaţă.

Organul echilibrului
(Din urechea internă)
Interpretare simbolică: anunţă echilibrul.
Sarcină / Temă: menţinerea corpului şi a vieţii în echilibru; anunţă înclinarea bordului şi clătinarea corăbiei
vieţii; perceperea forţei de gravitaţie; găsirea centrului corporal şi al celui sufletesc.

Orificiu uterin
(Ostium uteri)
Interpretare simbolică: deschidere din partea de jos a trupului.
Sarcină / Temă: delimitare între lumea exterioară şi lumea interioară; poartă a vieţii.

Ostium uteri
Vezi Orificiu uterin.

Osul coccigian
(Os coccygis, vezi şi Coloana vertebrală)
Interpretare simbolică: reminiscenţă a evoluţiei, rest al cozii mamiferelor vertebrate, mai reprezintă la om
doar un pinten aflat într-un ţesut moale; cel mai de jos punct al bazinului, asigură legătura cu Pămîntul (chakra
rădăcină, Chakre); periclitat în caz de căderi, reprezentînd o atenuare (sensibilă la durere) în cazul izbirilor: a
cădea în fund = simbol pentru o aterizare ce implică suferinţă şi avarii şi care indică faptul că ceva fundamental
din viaţă nu este în ordine.
Sarcină / Temă: ocrotirea conţinutului bazinului; marcarea sfîrşitului coloanei vertebrale.
Bibl.: KS.

Osul sacral
Interpretare simbolică: partea dorsală şi terminaţia bazinului; domeniul pe care se sprijină → Coloana
vertebrală, axis mundi a noastră; în consecinţă, poartă povara existenţei noastre; patrie a şarpelui Kundalini,
care se află încolăcit de trei ori şi jumătate în adîncurile bazinului în faţa osului sfînt (lat. Os sacrum) şi care îşi
aşteaptă trezirea; punct de pornire al dezvoltării spirituale (→ Chakre).
Sarcină / Temă: fundament al axei lumii, cămin al energiei vitale; menţine bazinul laolaltă şi conferă un punct
de sprijin vasului vieţii.

Ovare
Interpretare simbolică: cămările de provizii ale fertilităţii; trezorerii ale evoluţiei, memorie a dezvoltării; loc
al creativităţii, adică al potenţialului feminin primordial.
Sarcină / Temă: dăruire a vieţii; redare a propriului bun moştenit; garantarea ritmului feminin ciclic.
Bibl.: F.

Oviducte
(Tuba)
Interpretare simbolică: fertilitate; sistem activ tip „mesaj în sticlă aruncat în mare”, ce realizează, în calitate
de canal musculos, legătura dintre ovare (depozitul) şi uter (cuibul); prima cale pe care alunecă viaţa.
Sarcină / Temă: transportul oului prin propria forţă musculară (peristaltism), intermedierea fertilităţii.
Bibl.: F.
 P
Palma, podul ei
Interpretare simbolică: simţul tactil; onestitate, deschidere; vas; disponibilitatea de a oferi şi dărui ceva
(căuşul palmei).
Sarcină / Temă: a conferi prin mîini sfinţenie şi binecuvîntare; expresie; comunicare ce vine din inimă: „a
întinde cuiva mîna”, „a reţine mîna cuiva”; conţine harta vieţii în liniile din palmă.

Pancreas
Interpretare simbolică: producerea de substanţe distructive necesare pentru descompunerea hranei: analiză
agresivă, energică (salivă abdominală); descoperirea de sine: a ajunge la esenţial; savurarea dulcelui (celule
producătoare de insulina); război şi pace.
Sarcină / Temă: digestie, descompunerea alimentelor în mici părţi separate; preluarea dulceţei vieţii (insulina);
punere la dispoziţie a energiei.
Bibl.: V158-164, K190 ş.u.

Papilele gustative
(Pe limbă şi în cerul gurii)
Interpretare simbolică: senzori gustativi, degustători.
Sarcină / Temă: ocrotire de pericole; respingerea gustului rău; dăruirea plăcerii; organe de selecţie: a pre-
degusta şi a decide ce gust are viaţa.

Parasimpaticul / Nervul vag

Interpretare simbolică: reprezintă una din jumătăţile sistemului nervos intestinal: contra-polul feminin al
masculinului sistem nervos → Simpatic.
Sarcină / Temă: regenerare şi repaus, încordarea şi relaxarea tuturor activităţilor feminine orientate spre
interior care au ca ţel menţinerea arterelor („puterea vine din linişte”).

Paratiroide, glande
(Corpusculi epiteliali, Gianduia parathyreoidea)
Interpretare simbolică: intermediază echilibrul dintre osificare şi lipsa de rezistenţă, dintre încordare şi
destindere (între oglinda de calciu şi cea de fosfat din organism); responsabile cu stabilitatea structurii de
rezistenţă şi a elementelor de mişcare.
Sarcină / Temă: conferirea de structură, intermedierea sprijinului, menţinerea osificării în limitele necesare
(reglarea metabolismului oaselor prin secreţia parathormonului); stabilitate, consistenţă; reglarea stării
tensionale.

Parotis
Vezi Glanda salivară parotidă.

Păr
(Vezi Barbă, Păr, culoarea lui şi Părul, structură şi formă)

Păr, culoarea lui

Interpretare simbolică:
1. Blond: persoană uşor influenţabilă, sensibilă, plină de compasiune, copilăresc naivă (vezi glumele despre
blonde), nevinovată şi pură, culoarea blond deschis (semn de rafinament, spiritualitate şi trezire) este culoarea
părului eroilor şi al prinţeselor; datorită condiţionării genetice, frecvenţa părului blond scade tot mai mult;
2. Roşu: culoare semnalizatoare, indicatoare a pericolului: culoarea vulpii, culoarea părului vrăjitoarelor; indică
pasiune, accentuare a sentimentelor, influenţabilitate adesea răzbunătoare, ispititoare, medială, plină de forţă,
dornică de aventuri; temperament clocotitor;
3. Negru: de rasă, temperament sudic, pasional („iubire de latin”), „femeia fatală”, capacitate de entuziasmare,
adesea cu tendinţe la fanatism şi visare; frumuseţe exotică, ascunzînd taine;
4. Maro, brunet: flexibilitate, capacitate de adaptare şi transformare; persoană plină de avînt şi dornică de
acţiune; apropiată de natură;
5. Gri: pierderea vitalităţii, a capacităţii de regenerare şi diferenţiere („noaptea toate pisicile sînt gri”), aspect
bătrînesc, lipsit de nuanţă şi culoare; părul argintiu al bătrînilor denotă demnitate;
6. Alb: coroană iradiantă ce încoronează capul; semn distinctiv al înţelepciunii bătrîneţii, al experienţei de viaţă,
al odihnirii în sine şi al apropierii de Dumnezeu (albul este culoarea care le conţine pe toate celelalte, care le-a
integrat pe toate celelalte - ceea ce ar fi cerinţa / pretenţia bătrîneţii).
Sarcină / Temă:
1. A transforma impresionabilitatea în sensibilitate şi a o cultiva (pînă la senzitivitate); a vieţui aspectele
deosebite, a se detaşa;
2. A vieţui cu pasiune sentimentele şi pasionalitatea pe deplin, a se lăsa influenţat de viaţă, a se remarca şi
evidenţia în sens pozitiv, a accepta distincţia şi a o justifica;
3. A entuziasma şi antrena, a interveni pentru idealurile sale, a trăi şi gusta pasionalitatea;
4. A-şi găsi şi trăi elanul; a alege activităţile care favorizează viaţa; a aborda activităţi ce-şi găsesc răsplata
ulterior;
5. A se confrunta şi concilia cu temele bătrîneţe şi moarte; a deveni matur şi înţelept, a-şi implica experienţele
de viaţă, a crea respect, a aduce şarmul tîmplelor gri (ale „bărbatului matur”); a dezvolta coroana de raze a
lotusului cu o mie de petale („Sahasrara-chakra”) şi a-şi găsi împlinirea, a deveni una cu Dumnezeirea, a deveni
înţelept, a afla odihnă în sine, a urma voinţa divină.
Bibl.: KS.

Părţile corpului
Interpretare simbolică:
1. Stîngă: partea feminină a sentimentului (Yin);
2. Dreaptă: partea masculină, volitivă (Yang).
Sarcină / Temă:
1. Partea receptivă, sensibilă; mîna care primeşte, care devine potir receptor;
2. Partea de acţiune, care dă, în contrast cu cea stîngă, care primeşte; activitate raţională, impunere, putere:
sabia puterii este mînuită cu mîna dreaptă; pumnul drept denotă voinţă concentrată.

Părul, structură şi formă

Interpretare simbolică:
1. Neted: denotă faptul de a fi direct şi previzibil; freza cu cărare denotă faptul că persoana îndrăgeşte ordinea;
cînd cărarea este pe mijlocul capului, denotă echilibru;
2. Cîrlionţat: sălbăticie ademenitoare, multitudine zăpăcitoare; denotă plăcerea de a merge pe propriile căi şi de
a intra în alte roluri; viaţă sufletească creativă, sentimente şi emoţii antrenante; amestecă multe la un loc,
prezentînd idei sucite şi neconvenţionale („păr creţ - minte creaţă”);
3. Des: vitalitate, „coamă de leu”, putere, pasionalitate, frumuseţe, legătură spirituală;
4. Rar: slăbiciune, timiditate, insuficienţă, „găină jumulită”, stadiu al proceselor de asimilare sau dezasimilare
(la copii mici şi la bătrîni)
Sarcină / Temă:
1. A se îngriji de raporturi clare, a merge pe drumul direct, a-şi aduce propria lume în ordine;
2. A urma căile încîlcite ale propriei vitalităţi, a ceda tentaţiei încurcăturilor; a se lăsa implicat în încurcăturile
vieţii şi a-i ademeni şi pe alţii; a-şi trăi propria originalitate;
3. A-şi implica într-un mod plin de sens forţa, a fi productiv, a rezolva problemele „compacte”;
4. Din punct de vedere homeopatic: a se retrage, a-şi trage antenele înăuntru, a se acorda cu sine însuşi, a se
reţine de exemplu de iradierea în afară; din punct de vedere alopat: a avea încredere în sine cu precauţie, dar
treptat tot mai mare, a dezvolta iradierea în afară; a deveni matur, a se uni cu energia divină, a-şi găsi şi ocupa
locul, a se impune.
Bibl.: KS.

Penis
Interpretare simbolică: mădularul care monopolizează acest nume printre toate celelalte, Phallus: puterea
masculină; organ al reproducerii şi convingerii, bastonul fermecat (care conferă viaţă); forţa pătrunzătoare,
ţeava de tun pentru spermă; sabia care tînjeşte după teacă (în limba germană Scheide = teacă, vagin - n. tr.)
pentru a găsi odihna (şi plăcerea); exercitarea puterii: penetrare, dezvirginare, rănire (ca „sabie”); dominarea şi
dăruirea sînt apropiate una de alta; mărimea sa este supraapreciată ca importanţă, mai importantă fiind (pentru
majoritatea femeilor) competenţa în raportul cu el; organul prin care bărbatul pătrunde în femeie; intrarea poate
fi constrînsă sau cîştigată prin joc sau rugăminţi, şi obţinută ca dar.
Sarcină / Temă: conducerea (noii) vieţi, dăruirea plăcerii; serveşte ca rampă de lansare pentru seminţe; pe de o
parte distribuie plăcerea puterii, pe de altă parte pătrunde în lumea feminităţii; oferă posibilitatea de a anula
pentru un moment, împreună cu pandantul său feminin, → Vaginul, diviziunea în două a oamenilor: mijloceşte
vieţuirea sentimentului unităţii în orgasm.

Pericard
Interpretare simbolică: înveliş hrănitor şi protextor al inimii, al inimii, asemănător marsupiului mamei-cangur
pentru puii ei conferă adăpost şi ocrotire pentru capitala ţării corpului; constituie un perete dublu de protecţie în
jurul inimii; în medicina chineză „trimisul dependent”, de la care pornesc plăcerea şi bucuria.
Sarcină / Temă: ecranarea inimii de îmbolnăvirile provenite din mediul înconjurător (Mediastinum); împiedică
dilataţia acută a inimii prin stabilirea unor graniţe precise.
Bibl.: H.

Peritoneu
Interpretare simbolică: aprovizionare şi avertizare, senzaţii abdominale; membrană interioară, tapet al
cavităţii abdominale.
Sarcină / Temă: îmbrăcarea cavităţii abdominale, acoperirea celor „devenite una” (organele abdominale sînt
învăluite ca într-un sac) în vederea aprovizionării cu energie (sînge) şi informaţii (nervi); sistem de avertizare
(singura instanţă din spaţiul abdominal prevăzută cu nervi, şi cu aceasta sensibilă la durere): izvor al durerilor
abdominale (resimţire a ceva „în neregulă" în privinţa organelor abdominale).

Picioare
Interpretare simbolică: mişcare, mobilitate; cale (de evoluţie) şi progres în viaţă, a avansa; capacitatea de a sta
pe loc (nu se poate sta pe un singur picior), independenţă, stabilitate, a sta pe propriile picioare, poziţie verticală
de mers, deplasare: „a o lua la picior”; puterea de a păşi (în sensul vindecării, de exemplu): „a pune pe cineva
pe picioare” cu extrema cealaltă: „a călca pe cineva în picioare”, a împiedica pe cineva în evoluţie: „a-i lega o
piatră de moară de picior”.
Sarcină / Temă: a arăta „cum stau lucrurile”; contactul cu solul, dovedirea capacităţii de stabilitate; a purta prin
viaţă, a înainta, a progresa; a se apăra (de a „fi călcat în picioare”); a înfăptui modificările necesare pe o cale; a-
şi dovedi propria stabilitate şi independenţă (Aici autorul face un joc de cuvinte intraductibil, enumerînd o serie
de compuşi ai verbului stehen = a sta în picioare: durchstehen = a trece cu bine peste un obstacol, bes-tehen = a
învinge, a birui greutăţile, a exista, a continua, a dura, verstehen = a înţelege, a se pricepe la, gestehen = a
mărturisi, a destăinui, abstehen = a sta la distanţă, a renunţa la ceva, a sta în picioare, a rezista pe poziţii - n. tr.).
Bibl.: S 370-379, Dahlke: «Coloanele sănătăţii».

Picioare (partea inferioară)

Interpretare simbolică: propriul punct de amplasare (vedere); statornicie, stabilitate, continuitate, durabilitate;
smerenie; înrădăcinare, bază a vieţii, contact cu Pămîntul-mamă, sau, din contră: a nu avea un contact viu cu
Pămîntul, a i se face frică, a nu-şi apăra punctul de amplasare (de vedere), a nu-şi putea apăra poziţiile („a-i fugi
pămîntul de sub picioare”, „a-şi călca norocul în picioare”, „a avea picioarele reci”).
Sarcină / Temă: a merge pe pămînt, a pune piciorul în viaţă: „a sta pe propriile picioare”, „a trăi pe picior
mare”; a avea simţul realităţii, a-şi reveni repede după o cădere: „a cădea în picioare”; sau, la polul opus: „a sta
la picioarele cuiva”; definirea ierarhiei sociale prin intermediul picioarelor: „a fi ştergător de picioare la uşa
cuiva”, sau, dimpotrivă, „a-i călca pe alţii în picioare”, a răzbate: „a da din mîini şi din picioare”; în vechime,
învingătorul punea un picior pe spinarea celui învins; vînătorii de trofee pozează tot în postura în care îşi pun un
picior pe pradă; dar există şi ca gest de smerenie: „a se arunca la picioarele cuiva”. „Spălarea picioarelor”.
Bibl.: S 380-390.

Picioare, forma lor

Interpretare simbolică:
1. Groase: coloane solide, portante, demonstrare a stabilităţii şi a puterii, încadrare dificilă în viaţă, probleme de
atitudine; impresie greoaie, neajutorată;
2. Subţiri poziţie şubredă, nesigură, punct nesigur de situare, atitudine prea puţin portantă;
3. Musculoase: poziţie sigură, atitudine puternică, punct de situare ferm şi care poate fi împovărat cu sarcini;
4. Picioare în X: confuzie, genunchii nu ajung să se separe, atitudine închisă, ocrotirea sferei intime, ascundere,
inaccesibilitate;
5. Picioare în O: atitudine deschisă, aroganţă, împăunare, a păşi îngîmfat ca un cavaler care, după toate
aparenţele, chiar şi atunci cînd merge pe picioarele sale, mai are calul încă sub el; a căuta sprijin.
Sarcină / Temă:
1. A-şi crea o stabilitate lăuntrică mai mare, a ajunge la perseverenţă şi certitudine, a răspîndi energie în locul în
care se află; a lua atitudine şi a-şi apăra punctele de vedere, a găsi centrul de greutate al vieţii, a deveni
statornic;
2. A aduce lucrurile la mobilitate, a tinde spre flexibilitate, a rămîne în flux;
3. A reprezenta şi impune propriile puncte de vedere într-un mod plin de angajare, aşi menţine poziţia, a rezista
la împovărare, a deveni autonom, a face paşi puternici;
4. A se îngriji în sens extins de realizarea unei personalităţi unitare; aşi lua timp şi spaţiu pentru a se clarifica cu
sine însuşi;
5. A găsi sprijin, a împlini şi marele sens, a lăsa viaţa să pătrundă în sine, a dovedi cu putere deschiderea
manifestată.
Bibl.: KS.

Picioare (laba piciorului), forma lor

Interpretare simbolică:
1. Late: situarea pe un punct de vedere larg, angajare realistă, bună împămîntare;
2. Mici, subţiri, considerate ca podoabă (la femei), dar sînt mai degrabă „aripioare”, deci adecvate mai degrabă
înotului decît împămîntării; la visători şi visătorii incorigibili cu fantezie bogată (avînd legătură mai degrabă cu
Apa şi Aerul decît cu Pămîntul) tinzînd la înălţare şi „înrădăcinare” în domeniile transcendentale;
neîmpămîntare, iuţeală şi mobilitate; constituie adesea o compensare a unei apariţii energice; la bărbaţi,
expresia unei capacităţi reduse de a sta pe propriile picioare;
3. Mari: capacitate bună de rezistenţă; a fi risipitor: „a trăi pe picior mare”, pas mare, urmă lată, potrivite
arhetipal unui bărbat; conţinînd însă pericolul aroganţei şi lăudăroşeniei;
4. Neîngrijite: se acordă prea puţină atenţie rădăcinilor, neglijarea propriei origini; nu se asigură o bază cultivată
pentru viaţă.
Sarcină / Temă:
1. Extinderea punctului de situare, împămîntare şi înrădăcinare;
2. A-şi înfige rădăcinile în cer, a-şi cuprinde cu privirea calea spirituală;
3. A sta în mod sigur pe propriile picioare, a-şi cuceri punctele de amplasare şi stabilitatea, a învăţa să păşeşti
înainte, a realiza ceva măreţ, a face impresie; a ţine pasul cu dezvoltarea sufletească; a interveni şi pleda pentru
sine; a deveni mărinimos;
4. A se desprinde mai mult, a se concilia cu teme cum ar fi patria, înrădăcinarea, statornicia.
Bibl.: KS.

Piciorul, articulaţia lui

(Articulaţia talo-crurală [tibio-tarsiană], glezna; vezi şi Articulaţiile)
Interpretare simbolică: articulaţia cea mai apropiată de pămînt, baza unei avansări maleabile; indică modul în
care îi merge cuiva în viaţă; cine are probleme la acest nivel este înlănţuit (în limba germană Fessel = gleznă;
fesseln = a încătuşa, a lega - n. tr.): „a pune cuiva cătuşe”; dinamica propriei atitudini şi a propriilor puncte de
situare în viaţă, pe calea vieţii; prima articulaţie implicată în procesul de ridicare pe verticală; bază de lansare
pentru toate salturile (mici şi mari): a fi gata de „lansare”.
Sarcină / Temă: face posibilă rotirea labei piciorului în timpul mersului, permiţînd în felul acesta o înaintare
lină; elasticitate, progres elegant; posibilitatea de sprijinire; salt pînă nivelul zeilor.
Bibl.: S 383 ş.u., Dahlke: «Coloanele sănătăţii».

Piciorul, bolta lui

Interpretare simbolică: specific uman, dubla arcuire a labei piciorului (în lungime şi transversală) pe care se
întemeiază faptul de a fi om; proces unic al creaţiei (în contrast cu creierul mare); bază de orientare în sus, spre
cer, dorul după extinderea învingerii forţei gravitaţionale (a se ridica în spaţiul liber la o libertate spirituală);
bază de desprindere pentru toate salturile (mici şi mari).
Sarcină / Temă: face posibilă (din cele mai vechi timpuri) înălţarea pe picioarele dinapoi şi mersul vertical;
orientare de sus în jos; încadrarea omului între cer şi Pămînt; conferă elasticitate mersului: baza pentru o
avansare armonioasă.

Piele
Interpretare simbolică: hartă a sufletului; cine a îndurat multe suferinţe o arată prin semnele corespunzătoare:
pielea „i s-a tăbăcit”, îşi poartă rănile ca urme ale vieţii, caracterul ca evidenţiere, sau se simte marcat de acesta:
graniţă (înspre afară), consolidarea graniţei; intermedierea contactului şi a tandreţei; respiraţie cutanată.
Pielea brună: mai robustă, mai groasă, mai puţin sensibilă, ocrotită prin mai mulţi pigmenţi; are efect vital şi
dinamic şi constituie astăzi o modă, deşi înainte era considerat marcaj al clasei de jos pentru că era asociată cu
munca la cîmp; culoarea brună este reacţia pielii albe la iradierea solară; desemnează persoane active sau
trîndave, care îşi petrec mult timp în soarele vieţii.
Pielea albă: mai puţin ocrotită, mai receptivă şi mai sensibilă, mai iritabilă, mai atrăgătoare din punct de vedere
senzual; pielea albă şi pielea bronzată se află în concurenţă în privinţa favorii acordate (oamenii conservatori
preferă pielea albă / paloarea nobilă care le apare mai plină de taină; pe cînd corpul integral bronzat constituie
la noi idealul maselor).
este
Tenul roz deschis / roşiatic: piele şi mai sensibilă decît cea albă, avînd puţini pigmenţi protectori, reacţionează
sensibil la razele soarelui, desemnînd oameni sensibili, uşor de rănit, „cu pielea subţire” şi care nu au „pielea
groasă”; constituie „becul cel roşu” ale tipului coleric exploziv, căruia îi intră totul imediat sub piele şi care îşi
iese corespunzător de rapid din aceasta.
Tenul galben: este considerat la cei cu pielea albă ca fiind nesănătos, indicînd probleme cu ficatul (icter);
dimpotrivă, la asiatici culoarea galbenă a pielii este considerată un vechi ideal. Ceea ce este pentru albi tenul
bronzat este la chinezi tenul oliv, care se formează la soare şi care anterior nu era îndrăgit, în conformitate cu
tradiţia, la fel cum nu a fost îndrăgită la noi bronzarea la soare.
Pielea neagră: cea mai groasă şi mai rezistentă; scutul ideal faţă de soare; ideală pentru viaţa în emisfera sudică
a Pămîntului şi pentru viaţa la soare, este de-a dreptul „pielea cea groasă” şi aparţine oamenilor cu un sentiment
bun al ritmului, care se încadrează într-un mod robust pe Pămînt şi de regulă sînt mai dotaţi din punct de vedere
senzorial decît, de exemplu, oamenii cu pielea albă.
Sarcină / Temă: scut ocrotitor, formează un strat izolator care poate deveni închisoare pentru suflet: „a-şi ieşi
din piele”; contact: intermediază căldura şi apropierea umană; atingere, percepţie (simţul tactil), comunicare (a
fi permeabil şi prin piele); oglindă a lumii sufleteşti interioare (culoarea feţei ş.a.m.d.); indicator al proceselor şi
reacţiilor psihice: „piele subţire”, „piele groasă”, „a nu se simţi bine în pielea sa”, a roşi de ruşine, a
experimenta ceva „pe propria piele” sau „pe pielea altuia”, suprafaţă de proiecţie a organelor interne (zone
reflexogene).
Bibl.: K227-237, M178-192, KS, Dublul CD „Probleme ale pielii”.

Piept feminin/ Glandele mamare

(Mamma)
Interpretare simbolică: maternitate, hrănire, refugiu, după cordonul ombilical, a doua legătură importantă cu
mama; plăcere, sex appeal, ispitire; forţă feminină / iradiere a feminităţii (în diversele culturi sînii au fost
simbolul feminităţii); sentiment al propriei valori feminine; schimbare a rolurilor sexuale: sînii devin ofensiv
pătrunzători (atitudine specifică penisului), gura partenerului devenind receptor; în societatea patriarhală, sînii
de mărime mijlocie încordaţi, de mărime medie, constituiau idealul; sîni mici = făptură insignifiantă; sîni foarte
mari = provocare; singurul organ care se dezvoltă abia în paralel cu devenirea ca femeie (existînd apoi
permanent şi independent de alăptare numai la om); organul cel mai frecvent „colectat” cu rezultatul de răni la
toate nivelele; apropiere: „în sînul naturii” (aproape de natură), „a hrăni un şarpe la sînul său” (a lăsa un duşman
să se apropie foarte mult).
Sarcină / Temă: hrănire, cultivarea unei relaţii, alimentare; atracţie sexuală, alint, ademenire, ispitire; în
raporturile moderne se încadrează între alimentare şi ispitire
Bibl.: S 333-337, F 357-396, KS.

Piept, forma pieptului feminin

Interpretare simbolică:
1. Mare, plin feminitate demonstrativă, maternitate şi alimentare, senzualitate şi erotism, plenitudine feminină şi
prisos, belşug moliciune, „rotunjime”;
2. Sîni plini, care atîrnă: feminitate şi maternitate trăite;
3. Sîni destinşi, care atîrnă: a fi epuizată de viaţă, vitalitate epuizată; rezultat al oferirii alimentaţiei pînă la
consumarea de sine, a fi slăbită; stoarsă ca o lămîie, a fi dat totul copiilor şi a nu fi păstrat nimic pentru sine; în
societăţile moderne această atitudine fiind defăimată în loc de a fi venerată (ca aproape tot ceea ce este
feminin); depunere a armelor, înjosire, atîrnare;
4. Mici, de fetiţă: iradiere tinerească neajunsă la maturitate (uneori avînd caracterul Lolita). foarte apreciaţi de
bărbaţii imaturi; tip masculin, figură sportivă, amazoană: tipul ideal de a întruchipa şi calităţile masculine;
5. Ascuţiţi: în majoritatea cazurilor, sîni puternici, tineri, neconsumaţi; obraznici; provocatori („falici”), cocheţi,
impertinenţi, care vor să se arate, „ascuţiţi” în sensul provocării, iradiere tinerească proaspătă provocatoare.
Sarcină / Temă:
1. A satisface darurile bogate şi cele două aspecte ale feminităţii: pe cel hrănitor (Luna) şi pe cel ademenitor
(Venus); a hrăni viaţa şi a trăi iubirea;
2. A se lăsa antrenată în curgere, în sensul pozitiv, în privinţa marilor teme feminine ale ademenirii (Venus) şi
ale hrănirii (Luna), aceasta jin urmă şi în sensul figurat al hrănirii sufletesc-spirituale; a deveni rotundă, a face
din sîn regiunea plăcerii orgiastice şi a experimentării unităţii;
3 A se lăsa conştient să atîrne; a-şi acorda răgaz, a se deconecta, a destinde şi a regenera totul din sine, a separa
temele feminităţii de restul dorinţelor copilăriei;
4. A justifica idealul modern; a merge liniştită pe propriul drum masculin arhetipal; a nu se lăsa împiedicată de
feminitate, de temele şi argumentele feminine;
5. Provocare, combinarea feminităţii cu modelul masculin de comportare şi trăire ofensivă.
Bibl.: KS.

Pilozitate corporală
Interpretare simbolică: forţă animalică primară, neîmblînzită; pieptul bărbătesc foarte pilos: accentuarea
provenienţei impulsive, animalice; picioarele feminine cu mult păr denotă ecoul provenienţei animale.
Sarcină / Temă: a demonstra putere „animalică”; în epoca glaciară constituia o protecţie: blana cea groasă.

Pilozitate facială, forma ei

Interpretare simbolică:
1. Pilozitate completă, mustaţă şi barbă lungă, bogată: fiinţă arhaică, natură în loc de cultură, ascunziş ideal
pentru riduri şi mesajele gurii, bărbiei şi obrajilor, omul nu se arată, lipsă de deschidere pînă la neonestitate
(pseudo-)bărbăţie; barbă de marinar, în ziua de azi: imagine neîngrijită; comoditate pînă la lene (urs lăţos
neîngrijit); barbă scurtă, îngrijită: ferocitate cultivată artificial, sălbăticie domesticită;
2, Mustaţă: ascunderea sezualităţii, marcarea masculinităţii (tema unor întregi cercuri de cultură, ca de exemplu
a celor islamice), a se răsti la ceilalţi (mustaţă mare, pleoştită), intangibilitate, respingere arţăgoasă,
îndărătnicie, nesupunere (mustaţă de morsă);
3. Barbă: accentuarea pretenţiei la putere (bărbia) şi la voinţă; tip intelectual, exagerat de rafinat şi de subtil
(barbă ascuţită) pînă la tipul de escroc (barbă de capră); tendinţe constrictive (barba lui Lenin);
4. Trei-zile barbă: moda de trei zile a masculului Macho modern, „Coolness” demonstrată, neconvenţionalitate
şi masculinitate înţepătoare, cultivare costisitoare a imaginii necultivate;
5. Pilozitate configurată artistic: demonstrare de programe, ca de exemplu a faptului de a voi să fii (micul) rege
din propriul regat (mustaţă răsucită în sus = mustaţă stil regele Wilhelm); excentricitate, snobism (mustaţă
răsucită în sus ca la Dali, sau tunsă scurt tip Menjou, ca la Davin Niven); pretenţii autoritare, alură dictatorială
(mustaţa lui Hitler);
6. Pilozitate accentuată, deosebit de mare: extinderea feţei, exploatarea brutală a impresiei create, „a se da
mare” (a se umfla în pene).
Sarcină / Temă:
1. A rămîne la propriile pretenţii arhaice originare; a renunţa conştient la cultură, naturaleţe, a lăsa totul să
crească, nu numai barba;
2. Dezvoltarea adevăratei înţelegeri masculine de sine;
3, Cucerirea adevăratei puteri interioare, cultivarea unui intelect ascuţit şi rafinat;
4. Dovedirea unui adevărat animus, de exemplu devenind onest faţă de propriile probleme;
5. A deveni conştient de tematica exprimată, a-şi croi propria viaţă, cea care convine;
6. A crea un spaţiu mai mare, a face mai multă impresie.
Bibl.: KS
Pilozitatea capilară
Vezi şi Barba, Pilozitate corporală
Interpretare simbolică: forţe de expunere, libertate (Hippy, Musical hair); vitalitate, impasibilitate („a nu lăsa
să i se scoată peri albi”); forţă primitivă neîngrădită (Samson); frumuseţe, gingăşie, iradiere; percepere a
exteriorului: antene; loc de abordare în caz de conflict: „a se lua de păr”, „a se trage de păr”; exprimă teamă: „i
s-a făcut părul măciucă”, „i s-a zbîrlit părul în cap”; dorinţe care cresc mereu şi care pot fi şi tăiate; femeile tind
să-şi ascundă urechile (organe ale ascultării şi auzirii) sub păr; tinerii hippy au făcut acelaşi lucru într-un mod
îndrăzneţ, soldaţilor le este interzis să o facă; ei trebuie să aibă urechile şi bărbia (expresie a voinţei şi a
capacităţii de impunere) libere, şi au voie să-şi ascundă cel mult senzualitatea (buzele) în spatele unei mustăţi;
denotă o percepere suprarafinată: „a despica firul în patru”, „a găsi un fir de păr în supă”.
Sarcină / Temă: reflectă putere şi strălucire; reprezintă pretenţia la libertate: demonstraţie de putere, demnitate
şi tărie; exprimă pretenţiile; intermediază frumuseţea; constituie antene îndreptate înspre afară.
Bibl.: S 114-125, M192-198, KS.

Placentă
Interpretare simbolică: hrănire; prima hrană (prăjitură) pe care o oferă mama copilului său (termenul german
este „Mutterkuchen” = prăjitura mamei - n. tr,): imagine simbolică pentru tot ceea ce va urma; hrănirea noii
vieţi din propria forţă de viaţă (sîngele) - aşa cum este pelicanul simbol religios pentru că şi-ar sfîşia pieptul
pentru puii său) ca să-i hrănească cu sîngele său.
Sarcină / Temă: hrănire, alimentarea noii vieţi.

Plămîni
Interpretare simbolică: stabilirea legăturii dintre arborele interior reprezentat de către plămîni şi arborii din
afară, cu care sîntem legaţi în circuitul respirator; contact, comunicare, schimb (limbajul = modularea fluxului
expirat); inspirare: a prelua viaţa în sine; expirare: a dărui vieţii ceva (de exemplu lumii vegetale bioxidul de
carbon ca hrană); libertatea; a putea respira liber, uşurinţă: cei doi lobi ai plămînului, asemănători unor aripi, fac
din noi fiinţe înaripate asemănătoare îngerilor (viaţa ne-a fost insuflată prin răsuflarea divină); în medicina
chineză reprezintă „ministrul” subordonat „împăratului” (inima), răspunzător de ordinea ritmică şi de respiraţie
şi care reglează Qi-ul; desemnat şi drept „tată”. Repartizare: Yin. Elementul: Metal. Emoţia: tristeţea /
resemnarea, complementar cu intestinul gros (Yang).
Sarcină / Temă: stabilirea şi menţinerea contactului cu lumea exterioară, realizarea schimbului de gaze;
aducerea în acord a celor două aspecte de a da şi a lua; asigurarea legăturii dintre Eu şi non-Eu. După piele,
reprezintă al doilea organ de contact; respiraţia este cordonul ombilical al vieţii; ea stabileşte legătura între toate
fiinţele vii: respirăm cu toţii acelaşi aer.
Bibl.: K 158-162, CD «Fumatul».

Pleură
Interpretare simbolică: tapet exterior al plămînilor; membrana cu care sînt învelite aripile plămînilor şi care
tiveşte suprafaţa interioară a cutiei toracice; cadru de fixare şi totodată înveliş; suport, delimitare a aripilor
noastre.
Sarcină / Temă: învelirea plămînului ca organ de contact şi menţinerea deschisă a acestuia prin extinderea în
deschiderea existentă între plămîni şi coaste; capacitate de alunecare şi de adaptare în domeniul comunicării.

Plexul solar
Interpretare simbolică: încredere în sine, bucuria de a trăi (corespunde chakrei Manipura), → Chakre.
Sarcină / Temă: conducerea stomacului şi a traiectului intestinal.

Prepuţ
Interpretare simbolică: perdeaua vîrfului săbiei.
Sarcină / Temă: a ocroti, a dovedi sensibilitate.

Prostata
Interpretare simbolică: glandă de mărimea degetului mare care înconjură uretra contribuind la ejacularea
volumului principal al fluidului seminal; reprezintă unguentul vîrfului săbiei masculine (→ Penis), respectiv
este responsabilă de umiditatea acesteia şi de capacitatea ei de a aluneca; reprezintă încrederea în sexualitate
(masculină), vitalitate, încrederea masculină în sine şi în plăcerea vieţii; constituie păzitorul pragului la cea de-a
doua jumătatea vieţii.
Sarcină / Temă: împreună cu secreţia sa se îngrijeşte ca spermiile să aibă mediul adecvat şi hrana pe calea lor
înspre celula-ou; determină aşadar bărbatul competent senzorial să devină la fel de umed pe cît devine vaginul
la femeia care nu este frigidă (ceea ce însă a fost aproape uitat la stilul masculin occidental al erotismului rapid
sau, altfel spus: aproape toţi bărbaţii rămîn uscaţi, fiind în felul acesta frigizi în sens propriu-zis); dacă bărbaţii
ar contribui în sensul originar-natural (via prostata) la reuşita alunecării în cadrul actului sexual, nu ar mai
exista femei frigide.

Pubis
Interpretare simbolică: baza osoasă a muntelui lui Venus, ocrotire a regiunii sexuale.
Sarcină / Temă: închiderea şi stabilizarea bazinului.

R
Rect
(Intestin terminal, Intestinum rectum)
Interpretare simbolică: ieşire din lumea de jos; loc de reţinere a excrementelor (simbol al zgîrceniei); ultima
staţiune a căii de producţie înainte de eliminarea produsului final; evacuare.
Sarcină / Temă: colectarea şi eliminarea deşeurilor (fecale), asigură eliminarea gazelor; „măgăruşul care făcea
bani de aur”, „banii nu au miros”, a risipi ceva în această manieră.

Regiunea inghinală
Interpretare simbolică: anticameră a regiunii genitale intime; moliciune, vulnerabilitate (vase sanguine mari
se află direct sub suprafaţă), sensibilitate.
Sarcină / Temă: legătura dintre partea de jos a trupului şi membre; limitare a împovărării corporale.

Retina
(Vezi şi Ochi)
Interpretare simbolică: membrană convertoare, placă fotografică regenerabilă a ochilor.
Sarcină / Temă: transformarea impulsurilor de lumină în impulsuri electrice, pas intermediar la crearea
imaginilor lăuntrice ca reflectare a imaginilor exterioare.

Rinencefal (Rhinencephalon)
Interpretare simbolică: cel care miroase uneşte adulmecarea (în limba germană Witterung înseamnă vreme,
timp, miros, adulmecare, presimţire (n.tr) cu lumea sentimentelor, respectiv simţul / instinctul cu intuiţia.
Sarcină / Temă: ca parte filogenetică cea mai veche a encefalului, ne uneşte cu începuturile noastre, aşadar cu
lumea instinctelor şi a senzaţiilor; prelucrează adulmecarea şi presimţirile.

Rinichi
Interpretare simbolică: organe ale echilibrului şi parteneriatului.
Sarcină / Temă: stabilirea echilibrului dintre forţele acide (masculine) şi cele bazice (feminine) pentru
stabilirea arrnoniei între polul masculin şi cel feminin; menţinerea forţelor pentru producerea armoniei între
polul masculin şi cel feminin; modulare între extreme pentru găsirea mijlocului între poli; egalizarea
diferenţelor, armonizarea diferenţelor şi a contrastelor; aprecierea contactului interuman ca întîlnire cu aspectul
inconştient al sufletului (umbra); filtrare; totalizare; în medicina chineză sînt responsabili cu prima potenţare a
puterii şi a forţei volitive; domină naşterea şi creşterea, reproducerea şi evoluţia în general; sediul energiei
înnăscute Qi, bază substanţială a organismului şi a constituţiei. Repartizare: Yin. Element: Apă. Emoţia: teamă /
spaimă. Complementari cu → Vezica urinară.
Bibl.: K239-249, M198-211.

S
Sare
(Electrolitul)
Interpretare simbolică: sarea vieţii, esenţa vieţii, esenţialul acesteia (cine îşi sărează prea mult mîncărurile
trădează faptul că îi lipseşte sarea din supa [vieţii] şi că viaţa sa a devenit fadă şi lipsită de gust); sarea (Sal) are
rădăcina etimologică identică cu sănătatea (în limba germană, Heil - n. tr.).
Sarcină / Temă: menţinerea corectă a potenţialelor tensiunii membranelor celulare (baterie); element de
legătură al apei: sarea ţine din scurt elementul sufletesc, din punct de vedere alchimic sarea corespunde
corpului.

Sînge
(Vezi şi Eritrocite [globule roşii], Granulocite / Leucocite [globule albe], Trombocite)
Interpretare simbolică: forţă a vieţii, flux al vieţii; legătura dintre cele patru elemente: lichidul sanguin (Apă)
ca bază, electrolitul = sare (Pămînt), oxigenul (Aer) şi culoarea roşie = hemoglobina (Foc).
Sarcină / Temă: purtător material al vieţii (a fi „din carnea şi sîngele cuiva”, „a suge cuiva tot sîngele”);
expresia dinamicii individuale („sîngele este un suc absolut deosebit” (Goethe); a avea sîngele fierbinte sau rece
= a fi calm şi liniştit, „a-i sta cuiva ceva în sînge” = a aparţine pe deplin ca obicei de cineva); energetizare,
hrănire; pilon fundamental al misteriilor religioase; sîngele (în ebraică: dam) însemna şi mamă şi femeie, avînd
în limbile indo-germanice semnificaţiile: Madame, Dame = doamnă, dar şi blestem, condamnare: vechile
denumiri conţineau adesea în sine şi polul opus, ca expresie a polarităţii mereu existente.
Bibl.:// 230-233, A.

Sîni
(Vezi Piept, feminin)

Schelet
(Scheletul osos; vezi şi Oase)
Interpretare simbolică: elementul care conferă structură corpului, sprijinul său.
Sarcină / Temă: adeverirea structurii individuale care ne menţine verticali şi ne face posibil mersul vertical.
Conferirea unui schelet vieţii şi cu aceasta conferirea de stabilitate şi consolidare.

Septum
Vezi inimă, perete despărţitor.

Simpatic, sistem nervos

Interpretare simbolică: un aspect al sistemului nervos intestinal: cel „masculin”, contrapolul sistemului
nervos parasimpatic feminin; aduce organismul în postura „veghează!”
Sarcină / Temă: răspunzător pentru atac şi evaziune, pentru confruntare, pentru asalt şi pentru toate activităţile
masculine îndreptate înspre afară care urmează să ducă specia mai departe.

Sinusul maxilar
(Vezi şi Sinusuri paranazale)
Interpretare simbolică: uşurinţă şi aerare a capului; element dătător de formă.
Sarcină / Temă: uşurarea capului; aerisirea structurii dure şi compacte a oaselor; aducerea elementului Aer în
elementul Pămînt, avînd ca sarcină faptul de a face capul mai uşor (su)portabil; căci abia uşurinţa existenţei
face posibilă unei firi senine să tindă spre nivelele spirituale superioare (pentru antroposofi, sinusul maxilar se
află în legătură cu sediul conştienţei); umezirea şi încălzirea aerului inspirat ca pregătire a comunicării cu lumea
exterioară; teren de rezonanţă pentru voce (vocea nazală apare atunci cînd sinusurile, respectiv nasul, sînt
pline); formarea chipului individual.

Sinusuri paranazale
(Vezi şi Sinusul maxilar)
Interpretare simbolică: uşurinţă şi aerare a capului; uşurinţa existenţei îşi are baza în pernele de aer existente
în oasele craniului; în cazul în care sinusurile paranazale nu sînt obturate, sentimentul de viaţă este acela de
libertate şi uşurinţă cu tendinţa spre veselie, în contrast cu sentimentul de cap greu şi de blocaj pe care-l are
cineva atunci cînd nasul (sinusurile paranazale) este cronic plin; element care conferă forma.
Sarcină / Temă: aerare; uşurare a capului prin aerarea structurii osoase compacte şi dure (aducerea elementului
Aer în elementul Pămînt); umezirea şi încălzirea aerului inspirat ca element pregătitor al comunicării cu lumea
exterioară; teren de rezonanţă al vocii (modificare vocală nazală de îndată ce sinusurile sînt blocate, respectiv
nasul este plin); la guturai uşurinţa existenţei se acutizează, la nasul cronic plin (sinusuri paranazale pline)
această uşurinţă se pierde; formare a chipului individual.

Sistem imunitar
Interpretare simbolică: apărare
Sarcină / Temă: apărare împotriva „duşmanilor” exteriori, prelucrarea conflictului prin măsuri războinice (→
Anticorpi).
Bibl.: A 157-167, M264-284, VCD «Egoism sănătos, agresivitate sănătoasă»

Sistem limbic
(Parte componentă principală a trunchiului cerebral, care conţine talamusul, hipotalamusul şi hipofiza)
Interpretare simbolică: creierul emoţiilor (la animal reprezintă partea cea mai mare şi mai importantă a
creierului, la om este depăşit în mărime şi importanţă de creierul mare, nefiind însă subordonat acestuia, ci
alăturat lui).
Sarcină / Temă: centrală supraordonată întregului sistem de reglare vegetativ-nervoasă şi hormonală;
supraveghere şi conducere a aşa-numitelor procese primitive ale vieţii (cum ar fi respiraţia, digestia ş.a.m.d.)
care constituie baza vieţii; prelucrarea şi coordonarea semnalelor venite din interiorul corpului cu cele venite
din lumea înconjurătoare.

Sistem limfatic
Interpretare simbolică: cel de-al treilea sistem de vase al organismului; realizează transportul înapoi la inimă;
purificarea ţesuturilor prin spălare: → Limfocitele (= poliţişti) merg împreună cu fluxul la staţiunile limfatice
(lat. lympha = apă).
Sarcină / Temă: alături de vene constituie sistem de transportare a moleculelor mai mari (grăsimi, albumină);
cel mai mare vas îl constituie canalul toracic, care este cel mai mare vas limfatic şi o cale de transport de prim
rang pentru grăsimi şi plasma sanguină.

Sistem nervos
(General)
Interpretare simbolică: transmiţătorul la distanţă al corpului, asigură serviciul de transmitere a ştirilor.
Sarcină / Temă: comunicarea într-un sistem multidimensional: intermediere, conducere, reglare, control,
crearea de combinaţii electrochimice, intermedierea ştirilor; asigură legătura dintre conştientă şi corp; sistem
nervos voluntar: ajutor al voinţei şi simţirii conştiente; noul sistem nervos „omenesc”; sistem nervos involuntar
(sistemul nervos intestinal, → Parasimpatic, → Parasympathicus, → Symphathicus): organ de execuţie al
proceselor inconştiente şi al reflexelor (vechiul sistem nervos animal).
Bibl.: S187-243, M284-298.

Smalţul dentar
(Adamantin)
Interpretare simbolică: pol al durităţii: oţel al armelor, substanţa diamantină a corpului, smalţul îl face pe
partener să se topească datorită durităţii şi vitalităţii sale orbitoare.
Sarcină / Temă: a oţeli armele, a înarma dinţii pentru duritatea luptei vieţii; a tăia şi a măcina.

Somnul
Interpretare simbolică: partea întunecată a vieţii, jumătatea feminină a existenţei, coşmarul sufletului.
Sarcină / Temă: regenerare, prelucrarea conflictelor zilei şi vieţii; compensarea veghii din timpul zilei,
arhetipal masculină.
Bibl.: Sch.

Spate
(Vezi şi Coloana vertebrală)
Interpretare simbolică: trădează vîrsta (anii pe care îi avem pe cocoaşă); purtător al poverilor vieţii, indică
povara vieţii şi strădania („a se cocoşa muncind pentru cineva”); a avea putere, sprijin; frumuseţe, graţie (un
spate frumos poate fi şi o încîntare); denotă onestitate şi verticalitate: a fi drept, a se îndrepta pentru cineva, a
sta chezaş pentru cineva.
Sarcină / Temă: îndreptare pe verticală; a purta şi a suporta; capacitatea de a suporta (şi de a aduce beneficii).
Bibl.: S 271-300, CD «Probleme cu spatele».

Splina
Interpretare simbolică: Izvor al bucuriei vieţii, poartă de intrare pentru forţele eterice, răspunzătoare pentru
conducerea forţelor vitale pranice, vitalizează corpul eteric, corpul energiilor, reglează şi preluarea de energie,
pentru ca trupul să nu fie supraîncărcat; în caz de supraîncărcare elimină energia aflată în surplus; filtru al forţei
vitale, rezervor al vitalităţii (sîngelui), leagăn şi mormînt al globulelor roşii şi al celor albe - asemănător zeiţelor
Hekate şi Kali, care predau şi preiau viaţa; ţinut limfatic în slujba apărării organismului; ideile fixe, spleen-ul îşi
au originea într-un dezechilibru din cadrul splinei (engl. spleen); încăpăţînarea dusă pînă la încremenire îşi
poate afla aici originea; în medicina chineză este „funcţionarul” subordonat „împăratului” care este responsabil
cu apărarea şi reglează şi raţiunea; desemnat şi drept „mamă”. Conduce procesele de limpezire, respectiv de
hrănire, sevele şi influenţele energetice. Repartizare: Yin. Elementul: Pămînt. Emoţia: Reflectarea /
îngrijorarea. Complementar cu Stomacul (Yang).
Sarcină / Temă: purificarea forţei vieţii; în medicina spirituală constituie organul responsabil cu substanţele
subtile; la teosofi s-a aflat la rangul unei chakre; în medicina antroposofică este pus în legătură cu tema morţii.

Sprîncene
Interpretare simbolică: antet al ochilor, expresie.
Sarcină / Temă: „organe de execuţie” esenţiale ale mimicii intuitive, naturale, ca şi ale celei conştient
implicate; expresie a sentimentului, protecţie a ochilor împotriva umezelii sau a luminii prea mari; oferă un
cadru al ochilor.
Bibi.: KS

Sprîncene, forma lor

Interpretare simbolică:
l.Arce înalt arcuite: uimire, surpriză, uluire;
deschidere copilărească, sensibilitate, vulnerabilitate;
2. Linii aproape drepte: neutralitate, răbdare şi atenţie, ezitare, adesea inerţie;
3. Dublu arcuite: a fi antrenat încoace şi încolo, în dispoziţii pozitive şi negative, neechilibrare, oscilante, reacţii
violente, adesea exagerate;
4. Care coboară mult în jos: forţă primordială, adumbrire, tristeţe, expresie de pîndă, intensă şi nefamiliară;
5. Concrescute la mijloc: aici „fierbe ceva” (pericolul acceselor de mînie), capacitate înaltă de concentrare,
gîndire creatoare, impresionare, intensitate;
6. Cu arcuire înaltă şi bine formate: fire veselă, predispoziţie la ordine, echilibru reuşit între corp şi suflet,
bucurie lăuntrică;
7. Scurte: o bună încredere în sine, o mare vitalitate, capacitate de a lua rapid decizii şi de a păşi înainte pe calea
cea mai scurtă;
8. Puternic conturate: plenitudine de forţă, vitalitate, capacitate de a purta poveri; vederea este ameninţată de
pericolul autoorbirii;
9. Stufoase: capacitate de rezistenţă, constituţie robustă; proliferarea necultivată a gîndirii, creativitate; pericolul
de a pierde perspectiva prin pătrundere în junglă;
10. Firave, doar schiţate: lipsă de patos, capacitate redusă de rezistenţă şi impunere, negăsire a elanului propriu,
tipul cade adesea pradă micozei candida sau leprei;
11. Care coboară abrupt: prezintă adesea accesul direct la intuiţie şi tendinţa la iraţional;
12. Colţuroase: vitalitate, foame de trăiri, dorinţă de a experimenta multe lucruri, interes faţă de multe lucruri;
pericolul unei vieţi colţuroase, ne-line.
Sarcină / Temă:
1. A transforma vulnerabilitatea în sensibilitate, a învăţa autocritica, a învăţa „ajungerea la capătul arcului”, a
ajunge la traseul propriu în viaţă, a menţine atitudinea de uimire din copilărie;
2. A găsi drumul drept, direct;
3. A-şi găsi propriul elan, a integra conştient pozitivul şi negativul în fluxul vieţii, a găsi echilibrul;
4. A găsi temeiul propriilor aspecte întunecate, a trăi intens, a pîndi ocaziile favorabile;
5. Concentrare asupra lucrurilor esenţiale, cum ar fi mijlocul vieţii;
6. Înfăptuirea armoniei, a-şi găsi calea şi propriul elan în viaţă;
7. A vedea la sine ceea ce este scurt; a folosi încrederea în sine şi înfăptuirea prin sine;
8. A rămîne fidel sieşi, a-şi găsi propria cale şi a o urma cu forţă şi perseverenţă;
9. A-şi dezvolta propriile păreri, a merge pe propriile căi, a se strădui înspre un mod de vedere şi soluţii
creative; a se raporta la propria simplitate în sensul cuvîntului atavism (lat. Atavus = strămoş, predecesor;
reapariţia caracteristicilor anatomice care au fost de fapt tipice pentru strămoşi): a rămîne în legătură cu trecutul
său (cu strămoşii);
10. A începe cu paşi mici („mai bine mai puţin decît deloc”), a se regăsi în propria viaţă;
11. A dezvolta sentimentul împlinirii şi a face din el o forţă constructivă;
12. A se dărui conştient vieţii; a nu exclude nimic, dar a prelucra totul.
Bibl.: KS

Statura corporală
Vezi: Constituţie.

Sternul
(Sternum)
Interpretare simbolică: scut de protecţie, centru al Eului: conştienţă de sine şi a egoului (locul în care
ciocănim pentru a ne face curaj şi a ne demonstra pretenţia la dominanţă sau tărie); închiderea anterioară a
cutiei toracice.
Sarcină / Temă: protecţie, scut al pieptului, marchează centrul (pieptul).

Stomac
Interpretare simbolică: simţire; capacitate de a prelua; loc de păstrare a tuturor celor înghiţite, forma sa de
seceră aminteşte de Lună; cuib al simţirii, cuib al copilăriei, loc de pregătire şi de ocrotire; în medicina chineză
„funcţionarul fanarului de stat”, primeşte hrana şi o face asimilabilă. Repartizare: Yang. Elementul Pămînt,
complementar cu → Splina (Yin).
Sarcină / Temă: preluare, dăruire, capacitate de impresionare, pasivitate, disponibilitate, deschidere; pol
feminin: a simţi, „iubirea trece prin stomac”, „ceva îl roade la stomac”; pol masculin: descompunere agresivă
(acidul gastric), „sînt acru ca o lămîie”, „mi-a venit acru în gît”; loc de păstrare a emoţiilor înghiţite, foame
după umplere (împlinire), dor.
Bibl.: V99-122, K182-186.

Suprarenale
(Glande hormonale care constau din zone corticale şi medulare producătoare a peste 40 de hormoni steroizi,
dintre care hormoni de stres, adrenalină şi noradrenalină; vezi şi Hormoni, neurotransm iţători)
Interpretare simbolică: centrală subordonată hipofizei pentru reglarea stresului, a echilibrului de apă din
organism şi a vieţii sexuale; transformare corporală reală datorată comenzilor venite de sus.
Sarcină / Temă: raportul cu stresul (eliminarea de cortizon şi noradrenalină / adrenalină); reglarea conţinutului
de apă din organism: secreţia de hormoni minerali corticoizi, cum ar fi aldosteronul; producţia de hormoni
sexuali; intervenţie activă în fluxul vieţii.

Ş
Şezut, forma lui
Interpretare simbolică:
1. Gras: „Fastfood” sau „Fund de elefant” ca rezultat al alimentaţiei greşite (prea mulţi hidraţi de carbon rafinaţi
şi a lipsei de mişcare; totodată semn al inerţiei şi comodităţii, al stîngăciei şi neîndemînării; împăcare cu sine;
forţă lăuntrică de impunere redusă; stabilitate;
2. Mic: fund de copil - băieţandru, idealul modern al femeilor, androgin;
3. Musculos, încordat, rotund: expresia unor coapse puternice; idealul modern pentru ambele sexe; produce un
efect de tinereţe şi masculinitate; sex appeal, ispititor, „poponeaţa în formă de măr”;
4. Flasc, lipsit de forţă; fund „deprimat”, coborît, care atîrnă, delăsat; semnifică delăsare în privinţa capacităţii
de impunere şi fructul supracopt în comparaţie cu forma de „măr”;
5. În formă de pară: bază lăţită în sectorul feminin.
Sarcină / Temă:
1. A se impune, a aborda probleme grele; a se implica cu tărie. Din punct de vedere alopat: a reajunge în
mişcare;
2. A căuta şi accepta copilul interior; a integra baza copilărească în lumea patriarhală dură;
3. A implica forţa dorsală spre propria bucurie şi spre bucuria altora;
4. A se destinde, a se dărui pe sine în locul ţesutului;
5. A-şi găsi locul şi a se înrădăcina adînc.
Bibl.: KS.

Şezutul
Interpretare simbolică: capacitate pasivă de rezistenţă, de impunere şi odihnă; pondere (greutate), bogăţie:
semnal sexual.
Sarcină / Temă: a se aşeza, a se impune, a-şi ocupa locul, a face impresie; a lua în posesie.
Bibl.: KS.

Şold / articulaţia cocso-femurală

(Vezi şi Bazin, Articulaţii)
Interpretare simbolică: a păşi, a face primul pas, a progresa; rază de acţiune, bătaie; avînt în viaţă.
Sarcină / Temă: bază a păşirii înainte: punct de origine al paşilor noştri, progres şi ascensiune în mic şi în
mare, în bine şi în rău; bază a călătoriilor exterioare, ca şi a celor interioare; păşire măsurată (în contrast cu
exagerările şi lipsa de măsură); a se îngriji ca totul să meargă (uns) strună.
Bibl: S 368 ş.u.

Talie
Interpretare simbolică: după gît, în principiu, cea mai îngustă parte a corpului; această strîmtoare, respectiv
măsura taliei, decide în privinţa figurii şi a siluetei feminine sau masculine; la femeie reprezintă cifra mediană
fermecată din cadrul triadei magice: piept - talie - coapse; bărbaţii apreciază la femei accentuarea superioară şi
cea inferioară (forma de clepsidră), la care separarea netă a părţii superioare de cea inferioară printr-o talie
îngustă este decisivă pentru impresia generală; aşadar femeile trebuie să aibă o legătură limpede cu ceea ce se
află în partea de sus, respectiv în partea de jos (cu Cerul inimii şi cu Pămîntul bazinului), dar acestea nu trebuie
în niciun caz să se continue una dintr-alta fără fază tranzitorie; la bărbaţi, talia îngustă, împreună cu bazinul de
acelaşi calibru este importantă ca prototip masculin; aşadar aici este suficientă legătura cu Partea de sus (cu
Cerul), înrădăcinarea şi legătura cu Pămîntul fiind mai puţin solicitată; la bărbaţi, bazinul nu trebuie sa fie
proeminent (este preferabilă forma de Y).
Sarcină / Temă: pentru femei: diferenţierea dintre nivelele superior şi inferior ale vieţii; dezvoltarea rădăcinilor
a inimii, dar dezvoltare separată; pentru bărbaţi: a crea spaţiu inimii şi a dezvolta umeri largi, de nădejde, şi a se
întineri încontinuu în jos, spre talie.
Bibl.: KS.

Talie, forma ei
Interpretare simbolică:
1. Îngustă: strîmtoare a vieţii; idealul modern de talie de viespe; în cazul accentuări ei prin cordoane sau centuri
se creează pericolul leşinului, deoarece partea de sus nu mai rămîne în contact cu cea de jos (iar ceea ce este
principal primeşte prea puţină energie de la bază); flexibilitate;
2. Groasă: „colacul de salvare” alcătuit din grăsime îngăduie cuiva să înoate la suprafaţă, în orice caz la un
nivel problematic; a face ca teama să piară; model de figură feminină cu coapse moi şi centru de greutate al
corpului situat mai aproape de bază.
Sarcină / Temă:
1. Separarea Cerului de Pămînt, în sensul ca acestea să nu se atingă decît într-un punct;
2. A avea grijă să nu te scufunzi, ci să înoţi la suprafaţa apei; a se implica la un nivel pretenţios în privinţa
polului feminin inferior; a-şi integra temele legate de Pămînt în viaţă; a hrăni acele teme care se află în centrul
vieţii; a aduce laolaltă inima şi bazinul, sentimentul şi plăcerea, unindu-le pe o bază largă.
Bibl.: KS.
Tendoane
(Vezi şi Tendonul lui Ahile, Ligamente)
Interpretare simbolică: funii de care atîrnă, de care depinde totul; curele de transmitere în cadrul aparatului
locomotor, şi cu aceasta de transmitere a impulsurilor de voinţă; odgoane de consolidare (a muşchilor), transmit
dinamica mişcării asupra elementelor structurale (oase); constituie legătura dintre oase şi muşchi; dacă ar lipsi,
nici oasele şi nici muşchii nu ar avea sens; atunci cînd lipseşte legătura / contactul dintre doi oameni, ia naştere
dorul şi căutarea legăturii (în limba germană, joc de cuvinte: Sehnsucht = dor; Sehne = tendon, ligament, coardă
- n. tr.).
Sarcină / Temă: transpunerea propriilor forţe şi energii în practică (transferarea forţei musculare asupra
oaselor); conferă forţa încordării la fel ca şi coarda unui arc, ce trebuie încordată dar nu trebuie supraîncordată
(de aceea este de preferat ca maratonul să se desfăşoare pe un teren care oferă o rezistenţă. şi nu pe nisip).

Tendonul lui Ahile

Interpretare simbolică: forţa sufletească necesară elanului, progres, ascensiune, tendonul cel mai rezistent al
corpului (→ Ligamente), pe care este fixată musculatura folosită în cazul unei sărituri; face posibil marele salt
înainte (legat de marile vise ce plutesc în înălţimi şi ţelurile îndepărtate); constituie punctul clasic de slăbiciune:
deşi tendonul rezistă la o greutate de 400 pînă la 800 de kilograme, el se poate rupe, dar numai atunci „cînd se
rup toate firele”, atunci cînd situaţia nu mai poate fi dominată şi arcul a fost „supraîncordat” în mod dramatic;
ruperea are loc brusc, cu un zgomot puternic ce accentuează dramatismul situaţiei; vulnerabilitatea tendonului
lui Ahile: Ahile a fost ţinut de călcîi atunci cînd a fost scufundat în fluviul nemuririi, astfel că acesta a fost
singurul loc ce i-a rămas vulnerabil.
Sarcină / Tema: ajută la salturi, făcînd posibil progresul şi ascensiunea.
Bibl.: S 376-378

Tensiunea arterială
Interpretare simbolică: fenomen de opunere de rezistenţă (pereţii vaselor sanguine) unei energii (sîngele);
armonie între om şi lume; indicator al stării de tensiune sufleteşti şi a prezenţei: tensiune înaltă = luptă,
încordare; tensiune scăzută = deconectare, care poate merge pînă la leşin.
Sarcină / Temă: aprovizionarea organismului (cu energie, substanţe hrănitoare, substanţe mesageri), asigurarea
dinamicii; echilibrul dintre forţa propulsare şi acceptarea datelor existente.
Bibl.: H230-283, CD «Tensiunea arterială scăzută», CD «Probleme ale inimii (Tensiunea arterială ridicată,
infarct)».

Testicule
Interpretare simbolică: fertilitate (vorba din popor: „şi bărbatul are <ouă>”, destoinicie faţă de viaţă,
vitalitate, creativitate, supraproducţie; a merge pe propriul drum masculin, a-şi folosi predispoziţiile, a-şi utiliza
potenţialul; partea cea mai sensibilă a bărbatului; simbol al puterii, forţă a bărbatului (castrare = lipsire de
putere şi de bărbăţie).
Sarcină / Temă: a dărui viaţa, a aplica politica de siguranţă a naturii (supraabundenţă), raport risipitor în
privinţa resurselor în favoarea menţinerii vieţii; plesnesc de vitalitate şi de forţă; organe ale plăcerii.

Timus
Interpretare simbolică: centrală de apărare şi centru de şcolire al proprilor armate pentru apărarea lăuntrică;
dezvoltarea imunităţii; bază originară a limfocitelor (Thymus); loc de maturare a personalităţii (a recunoaşte
ceea ce este propriu, a delimita ceea ce este străin); amplificare a energiei vieţii (înainte de luptă gorilele se bat
cu pumnii în dreptul timusului, ceea ce fac mai recent şi noii Kineziologi); legătura cu încrederea în Dumnezeu,
care este reliefată în copilărie atîta timp cît glanda timusului este încă pe deplin activă; aceasta se subţiază tot
mai mult în decursul vieţii, respectiv se tapetează cu grăsime.
Sarcină / Temă: a învăţa să deconspiri şi să ataci duşmanii; autoapărare lăuntrică.

Tipul atletic
Vezi Constituţie

Tipul leptozom
Vezi Constituţie

Tipul picnic
Vezi Constituţie.

Tiroida
(Vezi şi Hormoni)
Interpretare simbolică: loc de reglare a metabolismului, determină rata schimburilor metabolice (produsul
social brut al corpului); dezvoltare, evoluţie, maturizare; reglator al temperaturii; instanţă determinantă a
vitalităţii şi activităţii, motivaţie şi autodeterminare.
Sarcină / Temă: reglarea situaţiei temperamentale şi a dispoziţiei lăuntrice; dezvoltare în continuare, creştere.
Bibl: S 254-270.

Trahee
Interpretare simbolică: schimb de gaze.
Sarcină / Temă: conducerea aerului înăuntru şi în afară, spre şi de la cele două părţi ale plămînului.

Triplul încălzitor
(Meridian şi cerc funcţional [organ] în medicina chineză tradiţională; vezi şi Meridiane)
Interpretare simbolică: „responsabil cu asanarea”; reglează aprovizionarea cu sevele proprii corpului.
Alocare: Yang. Elementul Foc. Este complementar → Pericardului; Yin.
Sarcină / Temă: păzitor corporal al „împăratului” (inima), care trebuie ocrotit.

Trombocite
(Corpusculi formaţi în Măduvă; vezi şi Sînge)
Interpretare: intermediază coagularea sîngelui.
Sarcină / Temă: oprirea sîngerărilor, captarea corpusculilor sanguini în reţele (de fibrină), închiderea rănilor.

Trunchi cerebral
(Vezi şi Sistem limbic, care constituie cea mai mare parte a sa)
Interpretare simbolică: coordonarea iniţială, primul model de computer (din punctul de vedere al istoriei
evoluţiei), vechiul creier care reglează străvechile procese ale supravieţuirii (cum ar fi respiraţia), trunchiul
creierului din care s-au putut dezvolta toate celelalte ramuri ale sale (şi encefalul).
Sarcină / Temă: prelucrează şi coordonează semnalele provenite din interiorul corpului cu semnalele provenite
din lumea înconjurătoare; reglează procesele vitale necesare supravieţuirii.

Ţ
Ţesut conjunctiv
Interpretare simbolică: legătură, sprijin, comunicare - în contrast cu ţesuturile specific funcţionale ale
organelor: sistem de bază (al reglării vegetative).
Sarcină / Temă: a da formă (organelor, feţei, corpului); a asigura întreţese-rea; şi ţesutul gras şi cel osos fac
parte din ţesutul conjunctiv: depozitarea de energie (grăsimi). conferirea de sprijin (sistemul osos),
Bibl.: H 241-243.

Ţesutul adipos
Interpretare simbolică: abundenţă, rezervă; material depozitat cu cea mai înaltă putere calorică dintre toţi
purtătorii de energie; în ziua de azi, datorită supraofertei, s-a depreciat considerabil.
Sarcină / Temă: conferirea de forme moi (de exemplu la chip), tapetare cu perne, izolare (termică),
supragreutatea constituie în ziua de azi o temă a izolării sociale; strat protector; pondere.
Bibl.: G, KS, Dahlke: «îndepărtarea zgurii, dezintoxicare, deconectare».

Ţesutul cartilaginos
Interpretare simbolică: elasticitate, substanţă din care sînt alcătuite punţile, capacitate de legătură; ţesut al
tinereţii (forţă de încordare elastică, maleabilitatea copacilor tineri).
Sarcină / Temă: ca element de intercalaţie al articulaţiilor garantează legările (→ Articulaţii), funcţie de punte;
Premergător oaselor: croieşte drum elementului structural şi care conferă suportul la începutul vieţii şi la noile
îriceputuri.

U
Umeri
Interpretare simbolică: fac parte dintre cele mai mobile părţi ale corpului (vezi → Articulaţia scapulo-
humerală); umărul drept reprezintă problemele cu care ne împovărează ceilalţi; umărul stîng, cele pe care ni le
creăm singuri; în general, umerii reprezintă posibilitatea de împovărare a omului („a căra o povară pe umeri”) şi
disponibilitatea de a prelua răspunderea; atitudinea faţă de viaţă (vezi → Umeri, forma lor); faptul de a-şi tapisa
umerii reprezintă intenţia de a prezenta lumii nişte umeri largi, ca şi cum ar putea purta (suporta) multe;
reprezintă şi atitudinea faţă de ceilalţi oameni („a întinde cuiva un umăr rece” înseamnă în limba germană „a fi
indiferent faţă de problemele celuilalt” - n. tr.); a fi „umăr la umăr” semnifică o uniune şi o coeziune de
interese: a-i reprezenta şi pe ceilalţi şi a se implica pentru ei; „a-şi pune capul pe umărul cuiva” semnifică „a se
baza pe cineva”; confruntarea cu lumea: umerii care atîrnă semnifică resemnare şi sentimente de inferioritate;
(„a prelua ceva pe umărul uşor” semnifică în limba germană „a nu o lua în serios”, „a nu-şi bate capul cu
ceva”); „a privi pe cineva peste umăr” (a se uita de sus, dispreţuitor şi arogant la cineva); „a bate pe cineva pe
umeri” (a-l încuraja, respectiv lăuda şi / sau a-l minimaliza?), „a ridica din umeri” ca lipsă de soluţie sau
cunoaştere într-o situaţie.
Sarcină / Temă: a purta şi a suporta, a-şi căra poverile cu sine; a reflecta atitudinea lăuntrică în afară; a uni
expresivitatea mîinilor şi a braţelor cu pieptul ca loc al centrului şi al integrării; a oferi braţelor libertate de
acţiune.
Bibl.: KS, S 301-308, Dahlke: «Coloanele sănătăţii».

Umeri, forma lor

Interpretare simbolică:
1. Laţi, largi: a lua viaţa pe umeri, a putea prelua multe asupra sa, a acorda protecţie şi ocrotire, a mijloci
siguranţă; siluetă arhetipal masculină;
2. Înguşti: nu există un spate lat, care să poată prelua multe asupra sa; capacitate redusă de a se încărca,
împovăra cu ceva; nevoie de ajutor; la bărbaţi: semn de slăbiciune, de lipsă de forţă şi de posibilitatea de a face
eforturi mari, ceea ce este ne-masculin; la femei: denotă fragilitate şi nevoie de ocrotire; siluetă arhetipal
feminină;
3. Atîrnînd: conferă impresia de persoană deprimată, resemnată, incapabilă de efort, suprasolicitată, avînd
sentimente de vinovăţie insuportabile, lipsită de energie, epuizată, care lasă totul să treacă pe lîngă sine;
4. Strînşi în sus: încremenire, teamă, şoc, nevoie de ocrotire.
Sarcină / Temă:
1.A dovedi curaj şi forţă de acţiune; a purta grija altora;
2. A-şi purta de grijă sieşi;
3. A nu lua asupra sa mai mult decît poate duce; mai bine mai puţin decît mai mult; a supune poverile şi
împovărările apăsătoare unei revizii; a coborî conştient în depresiunile propriului inconştient şi al propriei
umbre; a elibera ceea ce este inutil, a-l îndepărta de la sine, a curge neîmpovărat împreună cu fluxul vieţii; a se
ocroti, a-şi aduce sfera centrală în siguranţă, a învăţa folosirea capului la tipul potrivit; a aduna la un loc
întreaga forţă şi întregul curaj; a deveni capabil de acţiune, a nu se lăsa folosit ca marionetă.
Bibl.: KS.

Unghii
Vezi Degete

Unghiile degetelor
Interpretare simbolică: ghearele, moştenirea noastră agresivă, instrumentele agresivităţii („a-şi arăta
ghearele”, pisica sălbatică); reprezintă animalul din noi; indică provenienţa.
Sarcină / Temă: lupta pentru viaţă; exprimă agresiunea („a-şi arăta colţii şi ghearele”, „a-şi ascuţi ghearele”);
zgîrcenia („a-şi roade unghiile”); unghiile roşii (lăcuite) radiază vitalitate şi disponibilitate de intervenţie (roşu
ca sîngele): asemenea pisicii sălbatice înspăimîntă firile slabe, dar ademenesc în mod magic partenerii curajoşi
(luptele dintre animale în vederea împerecherii); stabilirea de graniţe,
Bibl.: S 322-325, A.

Unghiile degetelor de la picioare

Interpretare simbolică: ghearele noastre de jos.
Sarcină / Temă: a se crampona, a găsi sprijin.

Urechea, forma ei
Interpretare simbolică:
1. Urechi mari, depărtate de cap: puternică orientare înspre afară, lăcomia de a primi, de a recepta; hartă mare a
zonelor reflexogene; încredere sănătoasă în sine testată prin simptomul „urechi de măgar” sau „urechi de
elefant” ca bază a tachinăriilor; gîndire logică bine dezvoltată, fantezie şi stăpînire de sine, acces redus la
sentimente; perseverenţă şi forţa de a se impune, denotă capacitatea de a fi matur pentru lume;
2. Mici: atenţie îndreptată spre lăuntru interese reduse faţă de lumea de aferă, introvertire; tendinţa la imagini
sirnple, puţin diferenţiate ale lumii, şi la contur necomplicat al vieţii;
3. Ascuţite: a poseda contururi ascuţite, a fi cu ochii în patru cu urechile ciulite (a se aştepta la rău), raportare
dificilă la Dumnezeu şi la lume (urechile lui Mefistofel sînt de obicei prezentate ascuţite); lipsă de rotunjime;
faptul de a fi colţuros şi dur faţă de sine şi faţă de lume, de a se ciocni uşor, de a acţiona revoltător, de a găsi
peste tot motive de ciocnire (colţuri şi muchii);
4. Puternic rotunjite, viaţă lăuntrică bogată, iradiere atractivă, personalitate împlinită în sine;
5. Lobi mari ai urechii: semn al unei evoluţii superioare şi a maturităţii (a se vedea imaginile lui Buddha şi
urechile bătrînilor); raportare idealistă cu tendinţe vizionare dar adesea şi ireale faţă de lume, gîndire
imaginativă, experienţe transcendentale;
6. Lobi mici ai urechii: persoană raţională ancorată în realitate, interesată în realitatea de aici, lucidă, obiectivă,
orientată în privinţa rezultatelor, pregătită pentru control;
7. Lobi ai urechii foarte apropiaţi de cap: amplificare a situaţiei lobilor mici ai urechii, luciditate raţională
extremă, control, asigurare, simplitate, sobrietate, lipsă de înflorituri, gîndire şi vieţuire mecanică.
Sarcină / Temă:
1. A fi deschis faţă de toate, a creşte şi a se arăta matur faţă de lume;
2. A cerceta lumea lăuntrică şi a se afla în ea acasă, a vieţui în sine însuşi pacea şi împlinirea, a începe treptat
ieşirea în exterior;
3. A-şi cunoaşte propriile hachiţe, a le accepta şi a le clarifica; a se ajuta pe sine însuşi pentru a-i putea ajuta
ulterior şi pe alţii, a fi atent („a-şi ascuţi urechile”); a dezvălui secretele;
4. A folosi mandala urechii ca indicator de drum pentru înfăptuirea desăvîrşirii;
5. A-şi dezvolta personalitatea în sens spiritual; a-şi aborda propriile viziuni ca fiind reale şi importante, a aduce
un farmec explicativ (transfigurator) în recea lume raţională;
6. A se apropia de lumea din afară pe căi obiective, a considera ştiinţele naturii ca sarcină şi şansă;
7. A învăţa într-adevăr să înţeleagă lumea ce poate fi cuprinsă obiectiv, a se îndrepta apoi cu metode obiective
înspre ceea ce nu poate fi cuprins.
Bibi.: KS.

Urechi / Auz
Interpretare simbolică: auzul - simţul ascultării - a fi ascultător; auzul este mai important decît ochii şi simţul
văzului (surzenia este mai greu de suportat decît orbirea); pavilioanele urechii reprezintă un organ pasiv, mereu
pregătit pentru receptare; antene telescop pentru spaţiul exterior, firma noastră exterioară; pavilionul urechii
constituie mandala şi copie exterioară a mandalei interioare, melcul auditiv; purtătoare ale zonelor reflexogene
ce oglindesc întreg omul, făcînd posibil accesul terapeutic la el pe această cale; mărimea lor indică orientarea
persoanei respective înspre afară (urechi mari) sau înspre lăuntru (urechi mici).
Sarcină / Temă: a admite pătrunderea înăuntru; a auzi, a asculta, a integra exteriorul la nivelul oscilator, a
deveni ascultător; smerenie; a asculta adîncurile rădăcinilor vieţii; a oscila împreună, simţire împreună cu
celălalt; „cine nu vrea să audă ar trebui să simtă”; unirea interiorului cu exteriorul, respectiv a microcosmosului
cu macrocosmosul (zone reflexogene) şi aducerea acestora la echilibru; aducerea interiorului la un acord
armonios cu exteriorul, lăsîndu-l să oscileze; strîns legat de Organul echilibrului şi avînd aceeaşi funcţiune cu
el.
Bibl.: S156-162, K211 ş.u., CD «Tinnitus-ul şi deficienţele de auz».

Uretere
(Legătura dintre rinichi şi vezica urinară)
Interpretare simbolică: canale pentru apa reziduală.
Sarcină / Temă: eliminarea temelor sufleteşti consumate.

Uretra
Interpretare simbolică: legătura sufletească cu lumea exterioară; eliminarea apei reziduale (sufleteşti) prin
robinet (sfincter); la bărbat conduce şi sperma în afară; conductă pentru apa reziduală şi apa vieţii (lichidul
spermatic).
Sarcină / Temă: eliminarea, canalizarea şi îndepărtarea elementelor sufleteşti depăşite.

Uter
(Uterus)
Interpretare simbolică: fertilitate; cavitate primordială a oricărui început (aproape de Pămîntul-Mamă cu
grotele sale, care i-au oferit omului primul adăpost, ca şi de femininul primordial), mlaştina primordială rodnică
în care se poate dezvolta viaţa: (primul) cuib, ocrotire, loc de protecţie pentru viaţa ce se dezvoltă, pentru
celula-ou ce se maturizează; organ ce conferă expresie ritmului (feminin); muşchi foarte puternic (forţa
feminină se află în interior, devenind vizibilă în afară numai arareori).
Sarcină / Temă: maternitate, adăpostirea vieţii, hrănire; deschidere şi dăruire a vieţii (la naştere).
Bibl.; F, W.

V
Vagin
(Vagina)
Înterpretare simbolică: a se deschide, a se dărui; a prelua viaţa în propriul corp; plăcere senzuală; teacă pentru
sabia masculină (în limba germană Scheide înseamnă atît teacă cît şi vagin - n. tr.); intrare şi ieşire înspre lumea
sexuală; intermedierea vieţii şi a plăcerii (în învăţătura orientală a iubirii constituie trezoreria plăcerii); cu cît
este mai mare şi mai deschisă, cu atît se poate deschide mai mult femeia şi cu atît capacitatea ei de dăruire poate
merge mai departe şi mai adînc; corelată cu creşterea capacităţii de dăruire şi de a avea orgasm a femeilor care
au născut copii; bărbaţii maturi preferă această deschidere, strîmtorii şi închiderii, în timp ce bărbaţii tineri,
luptători, care trebuie să-şi mai dovedească încă bărbăţia, preferă vaginul strîmt, virginal, pe care vor să-l
cucerească printr-o anumită putere falică penetrantă; oferă posibilitatea ca împreună cu pandantul masculin al
penisului să anuleze pentru un moment dualitatea omenească, intermediind vieţuirea unităţii în orgasm.
Sarcină / Temă: a adăposti, a prelua şi a elibera; dăruire şi plăcere.

Valvele inimii
Interpretare simbolică: ventile ale fluxului vieţii şi ale fluxului energetic.
Sarcină / Temă: conferă direcţie şi ordine fluxului de energie vitală şi creează legături între compartimentele
inimii.
Bibl.: H.

Vase sanguine (Vezi şi Artere şi Vene)

Interpretare simbolică: căi de transport ale forţei vitale, trasee de energie; intermediere, comunicare.
Sarcină / Temă: a furniza, a hrăni, a aproviziona şi a elimina deşeurile, a transporta.
Bibl.: H225-285.

Vasele coronariene
Interpretare simbolică: canale de alimentare ale inimii.
Sarcină / Temă: alimentarea cu energie a inimii: inima trebuie să-şi procure cu ajutorul lor energie vitală
proaspătă de viaţă (sînge).
Bibl.: H.

Vene (Vezi şi Vase sanguine)

Interpretare simbolică: căile de întoarcere acasă (lat. venire = a sosi); căile de întoarcere ale energiei; vechea
energie vitală consumată se întoarce pe această cale la fîntîna tinereţii (sistemul inimii şi al plămînilor). Sarcină
/ Temă: transportul înapoi la inimă al sîngelui epuizat.
Bibi.: H.

Vertebre lombare (Vezi şi Coloana vertebrală)

Interpretare simbolică: a (su)porta povara principală a vieţii; sarcină dublă: asigură stabilitatea şi mobilitatea,
ceea ce accentuează totodată atît aspectul de vertebră cît şi acela de coloană; zona-problemă a coloanei
vertebrale (peste 95% din toate herniile de disc se formează în zona lombară), locul în care se manifestă
conflictele între impulsurile interioare provenite din bazin şi cele superioare venite de la cap şi inimă.
Sarcină / Temă: a purta şi a suporta: a purta poveri şi a duce răspunderea (existenţială), a-şi lua crucea pe
umeri; a duce partea superioară a corpului prin viaţă; realizează legătura dintre baza sfîntă a corpului (os
sacrum = osul cel sfînt) cu axa vieţii.
Bibl.: Dahlke: «Coloanele sănătăţii»

Vertebre toracice (Vezi şi Coloana vertebrală)

Interpretare simbolică: stabilitate, coloană a pieptului.
Sarcină / Temă: asigurarea stabilităţii pentru lumea sentimentelor din spaţiul inimii; oferirea de sprijin pentru
sentimente şi emoţii; oglindă a atitudinii vieţii: „a se cocoşa”, „a se apleca”, ,.a merge cocoşat prin viaţă”, dar şi
„a se verticaliza”, a fi onest şi cinstit.

Vertebre cervicale Vezi şi Atlas- Axis şi Coloana vertebrală

Interpretare simbolică: accentuarea aspectului dinamic al vertebrelor faţă de tema statică a coloanei;
mobilitatea capului şi a gîtului.
Sarcină / Temă: a crea privirea de ansamblu şi a privirii împrejur pentru cap; a ţine capul sus, respectiv
deasupra apei, exprimă problemele acute.

Vezica biliară (Colecist)

Interpretare simbolică: agresivitate rafinată (acizii biliari): „a-şi vărsa fierea”, amărăciune ajunsă în flux: „a
scuipa fiere”; transformare; în medicina chineză „însărcinatul cu deciziile”; de aici vine curajul de a decide.
Repartizare: Yang. Elementul: lemn, complementar cu → Ficat (Yin).
Sarcină / Temă: descompunerea agresivă, separare, decizie; agresivitate, dar nu ca atac frontal ci ca unguent;
digestie a grăsimilor; îmblînzirea grăsimilor, preluarea acestora; domesticirea surplusului şi a abundenţei; a
deveni stapîn peste prisos; finisare şi transformare rafinată şi temeinică; savurarea cu intensitate a plenitudinii şi
abundenţei vieţii; a turna agresivitatea sălbatică şi furtunoasă în forme cultivate. Pentru coleric (în greacă chole
= bilă, airein = a ridica): a lăsa să curgă spontan şi înfocat energia vieţii; pentru melancolic (în greacă melas =
negru, cholé = bilă): a reflecta asupra frumuseţii vieţii omeneşti şi a căii patimilor.
Bibl.: V136-158, K 196 ş.u., A.

Vezica urinară
Interpretare simbolică: rezistenţă la presiune, eliberare voluntară şi dare mai departe; cazan sub presiune al
corpului; capacitate de a se raporta la tensiuni; rezervor de lichid; în medicina chineză este considerată
„depozitul lichidelor”, repartizare: Yang. Elementul: Apa. Complementară cu → Rinichi (Yin).
Sarcină / Temă: colectarea apei (sufleteşti) destinată eliminării şi eliberarea ei în porţii mari; a-şi crea uşurarea
(plînsul din partea de jos a corpului); a rezista la presiuni (psihice) şi a le putea elibera; echilibrare de presiune:
descărcare şi uşurare; deconectare plină de încredere, a lăsa barajul să curgă; a putea menţine apa sau a nu putea
(„a face în pantaloni de frică”); adesea locul de păstrare a lacrimilor neplînse, care iau adesea naştere din
problemele cu partenerul (vezi legătura cu → Rinichi).
Bibl.:K 250-253.

Vezică
Vezi Vezica urinară

Vise
Interpretare simbolică: lumi de imagini sufleteşti drept compensare a imaginilor raţionale din timpul zilei.
Sarcină / Temă: balanţă între forţele arhetipale masculine şi cele feminine; menţinerea vieţii în echilibru; a
acorda timp şi spaţiu fiinţelor mitice din împărăţia umbrelor şi temelor pe care le reprezintă acestea; de
exemplu: Nemesis (răsplată) şi Eriniile (răzbunarea), Moirele (destinul şi umbra sub forma → Coşmarurilor) şi
Cupidon (plăcere, dor).
Bibl.: Sch.

Voce
Interpretare simbolică: exprimarea dispoziţiei lăuntrice; comunicare.
Sarcină / Temă: articulare, formarea limbajului; expresia informaţiei şi a sentimentelor (a dispoziţiei
lăuntrice).
Bibl.: S 248-253.

Vulvă
Interpretare simbolică: perete ocrotitor la intrarea în corp.
Sarcină / Temă: ascunderea şi ocrotirea sexului.

Z
Zone erogene
(Clitoris, labii, gland, partea dorsală a penisului, regiunea mameloanelor, regiunea perineului, gîtul, partea
interioară a coapselor şi a părţii de sus a braţelor)
Interpretare simbolică: plăcere; locurile de desfăşurare a jocurilor erotice, grădini corporale ale plăcerii,
suprafeţe excitabile.
Sarcină / Temă: intermedierea şi resimţirea plăcerii, asigurarea reproducerii.

PARTEA a 2-a

Registru de simptome

A
Abces
(Acumulare de puroi prin degenerarea ţesutului; vezi şi Abces anal, Inflamaţie, Furuncul)
Nivelul corporal: aproape toate ţesuturile şi domeniile pielii (contact, graniţă. delicateţe).
Specificul simptomelor: problema de exprimare a substanţei conflictuale: sufleteşti şi de a o lăsa să ajungă la
suprafaţă; explozia conflictelor acumulate; conflictul din adîncuri se ridică la suprafaţă, depăşeşte graniţa pielii
şi vrea să ajungă la lumina conştienţei; conflict de graniţă; mînie capsulată, necaz şi disperare; abces fierbinte:
situaţie încărcată de energie care tinde să explodeze; abces rece: mînie rece care s-a transformat în resemnare şi
dezamăgire, situaţie lipsită de energie, pericol de încapsulare fără posibilitate de descărcare din cauza lipsei de
energie); abces steril: nu poate fi dovedit niciun agent patogen; nu există un adversar (uman) conştient, ci o
temă imprecisă; există în schimb pericolul formării de fistule (energia agresivă este direcţionată pe căi greşite
sau false, cu descărcare în propriile cavităţi corporale pînă la distrugerea de sine (→ Sînge, intoxicarea lui).
Prelucrarea motivului: trăirea conştientă a agresiunii: practicarea artelor marţiale, a boxului, exerciţiilor de
strigat, a dansului agresiv, a culturii conflictelor; a se vieţui pe sine ca vulcan; a da drumul la nivelul imaginilor
la ceea ce trebuie să iasă în afară, a străbate ofensiv graniţele: explozie în loc de implozie.
Compensarea situaţiei: dominarea curajoasă a conflictelor prin depăşirea propriilor graniţe; exprimarea temei:
descărcare prin străpungerea graniţelor conştientei.

Abces anal (Vezi şi Abces)

Nivelul corporal: pielea (graniţă, contact, sensibilitate), anus (intrarea şi ieşirea în lumea de jos).
Specificul simptomelor: un conflict întunecat legat de lumea de jos răzbate peste graniţă în domeniul delicat al
eliminării, al desprinderii de aspectul de umbră; substanţe conflictuale explozive şi presiunea din lumea de jos
îşi caută calea de ieşire, „rupînd” traiectul.
Prelucrarea motivului: a lăsa substanţa conflictuală să iasă în afară, a se confrunta cu partea întunecată
existentă în domeniile dificile, lăsînd-o să iasă la lumină; a întîmpina reziduurile sufleteşti cu atenţie şi
deschidere.
Compensarea situaţiei: a aduce temele întunecate în mod curajos şi activ la lumină.
Bibl.: A.

Abces cerebral (Vezi şi Abces)

Nivelul corporal: creierul (comunicare, logistică).
Specificul simptomelor: poartă de intrare prin ureche (a auzi, a asculta, la propriu şi la figurat), nasul (a mirosi,
a adulmeca), prin traume (→ Accidente) sau din cauza metastazelor (recoltare a ceea ce s-a însămînţat cîndva;
de exemplu la → Febră puerperală); conflict central care ameninţă viaţa şi care nu pătrunde în conştientă; →
Dureri de cap şi ameţeli (→ Tulburări de echilibru): ceva nu este în regulă în domeniul central, te amăgeşti într-
o anumită privinţă, te înşeli; rigiditatea cefei: încăpăţînarea devine evidentă; sentimentul de slăbiciune:
reducerea forţelor vieţii devine evidentă; hipotensiunea avansată: coeziunea sevei vitale se reduce, corpusculii
sanguini se separă rapid de ser, distrugere a energiei vitele; încetinirea pulsului: circuitul sanguin devine mai
slab, încercînd să se opună febrei, slăbiciune în lupta de apărare necesară menţinerii vieţii.
Prelucrarea motivului: a deveni conştient de modul în care a luat naştere acest conflict central şi de locul în
care-şi are rădăcinile; a duce în mod curajos lupta decisivă pentru viaţă; a transforma încăpăţînarea şi
îndărătnicia în tindere spre ţel şi consecvenţă, a-şi implica propria energie vitală (a o jertfi) pentru o
problematică centrală.
Compensarea situaţiei: a lua atitudine curajoasă, deschisă şi ofensivă în bătălia decisivă, a se apăra şi a lupta.

Abces pulmonar
Nivelul corporal: plămînii (contact, comunicare, libertate).
Specificul simptomelor: conflict delimitat în domeniul schimbului, contactului şi comunicării; a avea un
vulcan în domeniul comunicării, care vrea să se reverse în afară.
Prelucrarea motivului: confruntare agresivă şi combativă cu cercul respectiv de probleme care intervine în
această situaţie.
Compensarea situaţiei: a face faţă noului iritant şi a lupta pentru soluţionarea conflictului.

Ablatio retinae
Vezi Desprindere de retină.

Absenţa (Întunecarea maladivă a conştienţei; vezi şi Epilepsie)

Nivelul corporal: creierul (comunicare, logistică).
Specificul simptomelor: îndepărtare de această lume, fugă de realitate. Prelucrarea motivului: dezvoltarea
înţelegerii pentru faptul că trupul trăieşte aici, dar sufletul trăieşte atît aici, în această realitate, cît şi dincolo; a
deveni călător între cele două lumi.
Compensarea situaţiei: a se familiariza cu cealaltă lume invizibilă, dar a trăi, cu toate acestea, aici: a deveni o
persoană care trece cu uşurinţă şi în mod obişnuit graniţa dintre cele două lumi.
Bibl.: S 233 ş.u., 240.

Abuz (Folosire incorectă maladivă; vezi şi Droguri, dependenţa de ele)

Specificul simptomelor: confundarea nivelului corporal cu cel sufletesc (alcoolicul ar trebui să se preocupe cu
teme spirituale, în loc de spiritul alcoolului) (în limba germană, Spiritus = spirt, alcool, spirit, aspiraţie -n. tr.);
(pedofilul cu aspectul copilăresc nerezolvat din sine, conciliind dorul după nevinovăţie şi puritate pe calea
corectă).
Prelucrarea motivului: meditare asupra propriilor ţeluri (sufletesc-spirituale) şi pofte; a descoperi beţia şi
extazul în sine însuşi şi fără mijloace ajutătoare.
Compensarea situaţiei: a deveni una cu cele căutate (la persoanele dependente de droguri sau medicamente); a
se identifica cu feminitatea din sine (la violatori); în general, a cerceta dimensiunea spirituală (religioasă) a
vieţii, pentru a ieşi din constrîngerea repetată a exceselor.
Bibl.: CD «Dependenţă şi căutare», VCD «Boală şi manie».

Abuz medicamentos
Vezi Abuz, Droguri, dependenţa de ele, Farmacomanie.

Acantoză
(Îngroşarea celulelor epidermei: Acanthosis nigricans; Hipercheratoză = cheratinizare excesivă a pielii) Nivelul
corporal: pielea (graniţă, contact, sensibilitate).
Specificul simptomelor: cuirasare în special a zonelor sensibile ale pielii (înmulţirea celulelor din stratul
cornos al pielii); apărarea locurilor sensibile prin întunecare (pigmentare anormală, în special a cefei, a axilelor,
a regiunii inghinale, a coatelor, a regiunii ano-genitale, a buzelor); a se camufla prin urîţenie (creştere de negi
pe piele, hipercheratoză, → Cheratoză).
Prelucrarea motivului: a-şi mărturisi teama de rănire a locurilor deosebit de sensibile şi a lua conştient
măsurile de protecţie şi apărare cuvenite; a-şi fortifica locurile sensibile şi punctele slabe.
Compensarea situaţiei: apărarea conştientă a punctelor slabe şi a locurilor vulnerabile.

Accelerare
Vezi Maturizare pretimpurie.

Accidente
(Vezi şi Accidente de muncă / Accidente în gospodărie, Accidente sportive, Accidente de circulaţie, Traume)
Nivelul corporal: pot fi afectate toate nivelele corpului.
Specificul simptomelor: erupţie a unei agresiuni ascunse; învăţare de nevoie în cazul unor probleme
nerezolvate; un conflict ignorat erupe ca aparentă nenorocire în viaţă, pentru a constrînge la trezire; ameninţarea
exterioară indică într-un mod care nu poate fi trecut cu vederea, ceea ce nu a fost cunoscut şi nici considerat
important în propriul cerc strîmt; accidentul pune în mod direct şi brusc sub semnul întrebării un mod de a
proceda, respectiv calea abordată de om în viaţă; cenzură în fluxul vieţii, întrerupere cu forţa a căii abordate,
scuturare bruscă în vederea trezirii, pentru o participare atentă la viaţă; caricatură a propriei problematici.
Prelucrarea motivului: a reconstrui structura / etapele accidentului, transpunîndu-le asupra propriei situaţii; a
vedea procesul accidentului ca intervenţie în viaţă, ajutînd acestei desfăşurări bruşte de forţă să se exprime la alt
nivel şi într-un mod mai favorabil: în loc de a schimba lucrurile prin accident, schimbare conştientă a situaţiei,
ieşire din rînd şi din limitele impuse; lăsare a noilor impulsuri creatoare să pătrundă în viaţă; a recunoaşte şi a
accepta ceea ce ţi se trimite, pentru a te cruţa de nenorociri (joc de cuvinte în limba germană: geschickt =
trimis; Missgeschick = ghinion, nenorocire - n. tr.). Compensarea situaţiei: a găsi ventile salvatoare, respectiv
forme de expresie creatoare pentru energia marţiană agresivă; a proceda de bunăvoie la schimbări şi la
întreruperea bruscă şi spontană a parcursurilor monotone (ale vieţii); a-şi configura propriul parcurs al vieţii
într-un mod mai tensionat, mai bogat în alternări şi mai „periculos”: a deveni conştient de faptul că modul în
care trăieşti poate fi în principiu periculos pentru viaţă şi că viaţa se încheie în orice caz cu polul său opus,
moartea; a nu provoca destinul, dar a se deschide de bunăvoie şi din timp semnelor sale.
Bibl.: K 306-316, A, VCD «Boala ca simbol».

Accidente de circulaţie
(Vezi şi Accidente, Accidente de muncă / Accidente în gospodărie) Nivelul corporal: pot fi afectate toate
nivelele corpului.
Specificul simptomeior: căutarea unor confruntări agresive: a se ciocni de cineva, a se izbi de cineva; în
funcţie de circumstanţe, se pot face încercări de apropiere privind interpretarea situaţiei: a se lovi de cineva, a
izbi pe cineva; a voi să schimbe direcţia vieţii: „a fi aruncat de pe traiectorie”, „a se abate de la drumul
prescris”, a se împrăştia, a fi catapultat, a nu reuşi să ia curba; a voi să fie mai destins şi necontrolat: „a-şi
pierde controlul / sprijinul / stăpînirea”.
Prelucrarea motivului / Compensarea situaţiei (în general): a găsi ventile mai salutare, respectiv forme de
expresie creatoare pentru energia marţiană agresivă; transpunerea desfăşurării accidentului la actuala situaţie de
viaţă; de exemplu: „a nu mai putea frîna” = cerinţă de a încetini tempoul (vieţii); a prefera un contact erotic în
locul „bubuirii” unor maşini străine (joc de cuvinte în limba germană: „bumsen” = a bubui, a lovi, a izbi, a se
culca cu..., a avea un raport sexual - n. tr.); a merge de bunăvoie pe căi noi în loc de a se lăsa azvîrlit de pe
traiectorie.
Bibl.: K 310-314, A.

Accidente de muncă / Accidente în gospodărie (Vezi şi Accidente, Accidente de circulaţie)

Nivelul corporal: toate nivelele corporale pot fi afectate.
Specificul simptomelor: „a-şi arde gura (limba)”, „a-şi arde degetele”, „a se poticni”; a se tăia; a aluneca (a
face o gafă, o greşeală, a suporta o înfrîngere surprinzătoare), a se lovi, a se izbi, a se prăbuşi (de pe scara
carierei), a cădea pe scară în jos (de pe scara socială); a sîngera (într-o acţiune), a trebui să laşi păr (fulgi) în
urma ta, a deveni KO (la serviciu), a cauteriza (a curăţa prin ardere), a suferi o lovitură dată pe la spate, „a-i
fugi cuiva podeaua de sub picioare”, a nimeri pe alături, a merge (a călca) strîmb, a se abate de la drum, a se
pierde, a răsturna pe cineva, respectiv a-l da la o parte din drum, a pune pe cineva la perete, a da pe cineva
deoparte, a neglija, a dispreţui, a întinde cuiva o cursă, a primi o palmă răsunătoare, a-şi provoca vătămare ca
urmare a ridicării unui obiect prea greu (a face hernie), a se supraaprecia (îngîmfare, aroganţă); „orgoliul vine
înaintea accidentului" (în limba germană, Unfall = accident, cuvînt interpretat în acest context sub forma
[Un-]Fall = a nu se pleca, a nu cădea - n. tr.).
Prelucrarea motivului: reconstruirea evenimentului accidentului şi transpunerea lui asupra situaţiei actuale de
viaţă în sens spiritual-sufletesc, ca de exemplu a se lăsa azvîrlit de pe traiectoria vieţii = a aborda noi căi, în loc
de a fi constrîns cu forţa să abordezi o nouă direcţie; sau să te preocupi cu tema căderii din unitate (unitatea
paradisiacă) şi să-ţi prelucrezi propriul orgoliu de dinaintea căderii, în loc de a aştepta loviturile destinului.
Compensarea situaţiei: a înfăptui la nivel superior procesul accidentului în sens spiritual-sufletesc; a găsi
ventile însănătoşitoare, respectiv forme creatoare de expresie pentru energia agresivă de tip marţian, de
exemplu a merge pe căi noi în loc de a se împotmoli sau a devia; a nu se alinia la regulile general valabile în loc
de a se împiedica; a fi atent în loc de a-şi arde limba; „a bate fierul (tematic) cît e cald” în loc de a-şi arde
degetele, a face incizii în conştienţă în loc de a-şi tăia propria carne; a manifesta mobilitate în toate direcţiile în
loc de a aluneca; a-şi coborî la timp lumina şi a-şi consolida baza în loc de a se prăbuşi; a-şi implica de
bunăvoie şi la timpul potrivit energia vitală în loc de a sîngera; a plăti la timpul potrivit (de preferinţă cu bani)
în loc de a sîngera ulterior sau a-şi lăsa părul (penele sau fulgii); a aborda la timpul cuvenit fundamentul
realităţii, în loc de a fi trimis prin KO la podea; a arde de dorinţa de a soluţiona lucrurile în loc de a fi ars; a se
îngriji de propria legătură cu pămîntul în loc de a avea probleme cu împămîntarea; a epuiza mai degrabă
cognitiv toate posibilităţile şi căile în loc de a se rătăci la modul concret; a exersa creativitatea şi a se pierde în
sarcina / determinarea sa în loc de se pierde pe sine; a-i întîmpina / îndepărta pe alţii în mod ofensiv la timpul
potrivit pentru a nu trebui să-i expulzezi ulterior din viaţa ta; a medita asupra propriei stări muritoare în loc de
a-i judeca (verbal) pe ceilalţi; a aborda lucrurile la timpul cuvenit cu toată forţa în loc de a trebui să ridici
ulterior lucruri prea grele etc.
Bibl.: K 314 ş.u., A, VCD «Boala ca simbol».

Accidente sportive / Răniri în sport (Vezi şi Accidente)

Nivelul corporal: pot fi afectate toate zonele corpului.
Specificul simptomelor: exagerarea lucrurilor la modul corporal şi nu spiritual; acordarea incorectă duce la
atitudine problematică în fiecare proces sportiv; imobilitatea spiritual-sufletească este compensată printr-o
solicitare exagerată a corpului.
Prelucrarea motivului: a deveni mai curajos în sens transpus, respectînd în schimb corpul în graniţele sale; a-
şi transpune ambiţiile la un nivel mai plin de sens.
Compensarea situaţiei: a accepta cu recunoştinţă propria condiţionare corporală; a se solicita în privinţa
spiritual-sufletească şi a îndrăzni abordarea unor căi noi. chiar neobişnuite.
Bibl.: A.

Achinospermie
(Imobilitatea spermatozoizilor masculini; vezi şi Necrospermie, Sterilitate)
Nivelul corporal: testiculele (fertilitate, creativitate).
Specificul simptomelor: lipsă de fertilitate din cauza incapacităţii de mişcare a spermatozoizilor; imobilitate în
privinţa propriei bărbaţii; incapacitatea de a putea împlini cu adevărat rolul de bărbat; a nu mai putea fi un
adevărat soţ („a nu se mai putea împerechea”) (în limba germană, „Gatte” = „soţ”, iar „begatten” = „a
împerechea” - n. tr.).
Prelucrarea motivului: renunţarea la reprezentările tradiţionale în privinţa bărbăţiei; verificarea propriului rol
aşteptat; recunoaşterea lipsei de fertilitate şi schimbarea modului de a gîndi în această direcţie; renunţarea la
„forfota” neobligatorie şi inutilă; a ajunge la repaus ca om, în locul spermatozoizilor.
Compensarea situaţiei: a găsi propriul ritm al vieţii; a înfăptui starea de repaus lăuntric (linişte interioară).

Achromatopsie
Vezi Daltonism.

Acid gastric, deficit de -

Vezi Aclorhidrie.

Acidoză (Supraaciditate)
Nivelul corporal: sistemul lichid (temele sufleteşti).
Specificul simptomelor: prea mult element masculin (acizii elimină ionii pozitivi H+, în timp ce la polul opus
bazele absorb ionii pozitivi H+) scoate apa corpului (sufletul) din echilibru; supraaciditate în microcosmos şi în
macrocosmos (rigidizare, reumatism muscular pe de o parte, soluri acide şi moartea pădurilor pe de altă parte);
„o situaţie de ţi se face acru”, care ne roade lăuntric şi ne supără extrem de mult; adesea denotă un raport
dereglat faţă de elementul feminin, faţă de aspectul matern în general sau faţă de mama concretă; elementul
feminin, maternal, are o pondere prea redusă în viaţă.
Prelucrarea motivului: pătrunderea sufletului cu mijloace masculine; analiza corpului arhetipal feminin şi al
Mamei Natură pentru a găsi căi de ieşire din unilateralitate; a fi consecvent şi strict cu sine însuşi, a nu se cruţa
şi a nu-şi înfrumuseţa viaţa; a privi problemele în ochi din polul opus, feminin, de vedere. Compensarea
situaţiei: recunoaşterea, acceptarea şi înfăptuirea polului masculin; recunoaşterea în această supraaciditate a
întregii lumi interioare şi exterioare, a sarcinii de a folosi polul masculin în însuşirile sale eliberate, pentru a
compensa mizeria în care ne-a adus prin tendinţele sale nerezolvate; înfăptuirea spiritualului (masculin) ca pol
opus al materialismului nesoluţionat care, feminin prin esenţa sa, a fost propagat fără niciun obstacol de
elementul masculin nerezolvat; ţel îndepărtat, îndreptat spre polul opus: armonia dintre poli.
Bibl.: M215 ş.u., Dahlke: «Să mîncăm corect», 117-130; Dahlke: «îndepărtarea zgurii, dezintoxicare,
deconectare», CD împreună cu cartea însoţitoare «Dezintoxicare, îndepărtarea zgurii, desprindere».

Aclazie
Vezi Stenoză esofagiană.

Aclorhidrie
(Lipsă de acid gastric)
Nivelul corporal: stomacul (senzaţie, capacitate de preluare).
Specificul simptomelor: lipsă a forţei de distrugere marţiene masculine.
Prelucrarea motivului: renunţarea la reacţiile acide în domeniul lunar propriu; lăsarea acidului în locul de care
aparţine.
Compensarea situaţiei: trăirea domeniului senzaţiilor fără forţe masculine distructive; preluarea şi prelucrarea
lumii fără reacţii acide.
Bibl.: V 99-103.

Acnee
Vezi Acnee juvenilă, Erupţii cutanate.

Acnee juvenilă
(Vezi şi Foliculită, Erupţie cutanată, Infiamaţie)
Nivelul corporal: pielea (graniţă, contact, sensibilitate).
Specificul simptomelor: lupta lăuntrică răzbate în afară, în domeniul vizibil; răzbatere a sexualităţii la
pubertate, dincolo de graniţă: încercare de refulare a ei; tema „fierbinte” a sexualităţii şi parteneriatului aprinde
suprafaţa de graniţă; excitare şi presiune exercitată de aspectele noi şi teamă faţă de acest nou; ocrotire de sine
în întîlniri prin intermediul coşurilor, în sensul de a nu lăsa pe nimeni să se apropie de tine; lipsă de sentiment al
valorii de sine; deformare inconştientă a propriei imagini pentru a nu trebui să priveşti în ochi tema conflictuală
fierbinte, avînd drept consecinţă înrăutăţirea datorită sexualităţii care în continuare nu este vieţuită; a se ruşina
pentru propria sexualitate; a-şi ataca propriile graniţe împreună cu normele prescrise la nivel corporal în loc de
nivelul conştientei; chipul de pe care s-au stors coşurile iar locurile rămase s-au cicatrizat arată ca un vechi
cîmp de bătălie al confruntărilor de la pubertate şi denotă plăcerea de a-şi stoarce coşurile pentru a se alege în
schimb cu cicatrice.
Prelucrarea motivului: a descoperi şi vieţui sexualitatea în cadrul pubertăţii; a acorda o atenţie plină de iubire
sieşi şi organului de contact pielea; a încerca practicarea contactelor cutanate erotice prin jocuri de pubertate,
disco; a-şi deschide graniţele (pielii) dinăuntru spre afară; a da urmare imboldurilor impulsionatoare; lumina
Soarelui îmbunătăţeşte situaţia: a oferi pielii o atenţie plină de căldură; a urma presiunea la care s-a ajuns, a o
cerceta şi a i se conforma; în loc de a-şi stoarce coşurile, este preferabilă exprimarea necesităţilor sexuale.
Compensarea situaţiei: a realiza breşa spre celălalt sex, a savura erupţia sexualităţii.
Bibl.: L178ş.u., K232 ş.u., CD «Crizele de viaţă ca şansă de evoluţie», dublul CD «Probleme ale pielii».

Acnee rozacee (Erizipel al feţei; vezi şi Zona Zoster)

Nivelul corporal: faţa (carte de vizită, individualitate, percepţie, faţadă).
Specificul simptomelor: conflictul îndelung suprimat devine inevitabil şi poate fi simţit; explozie a unei
bombe temporare; rezistenţa enormă faţă de domeniul central al vieţii devine limpede pe oglinda feţei: „îi stă
scris pe faţă”; cu multă vreme în urmă ceva i-a intrat sub piele, respectiv în nervi; teamă faţă de smulgere,
erupere şi ţîşnire în afară; sfîntă mînie arzătoare (Ignis sacer); a fi însemnat (desemnat: semnul lui Cain);
înflorire a unui trandafir (în limba germană, cuvîntul Gesichtsrose = acnee rozacee este format din cuvintele
Gesicht = faţă şi Rose = trandafir); dezvoltare de sine la nivel nesoluţionat; înroşire (de durată) care are legătură
cu ruşinea.
Prelucrarea motivului: a lăsa lucrurile suprimate să ajungă la lumină; în funcţie de locul afectat al feţei,
confruntare cu energiile feminine suprimate (partea stîngă) sau cu cele masculine (partea dreaptă); a exprima
cele nespuse pînă acum fără floricele; a-şi aduce la înflorire adevărata fiinţă, a lăsa să înflorească şi ceea ce se
află în fundalurile sau adîncurile fiinţei; a învăţa să faci faţă dorinţelor şi fanteziilor tale erotice.
Compensarea situaţiei: deschidere şi francheţe (neînflorire a situaţiei); a aduce la înflorire miezul propriei
fiinţe.
Bibl.: S 140-144.

Acromegalie
(Creştere tîrzie a extremităţilor corpului din cauza unei maladii a hipofizei ce implică o eliminare sporită a
hormonului de creştere; vezi şi Adenom hipofizar)
Nivelul corporal: mărirea mîinilor (apucare, cuprindere, capacitate de a acţiona, expresie), picioarele
(stabilitate, înrădăcinare), urechile (a asculta şi a fi ascultător), nasul (putere, mîndrie, sexualitate), bărbia
(voinţă, impunere).
Specificul simptomelor: creştere la nivel corporal în loc de creştere spiritual-sufletească. Prelucrarea
motivului: exersarea paşilor mari în sens transpus; a învăţa să apuci (lăuntric), a învăţa să asculţi (meditaţii
pentru descoperirea vocii lăuntrice).
Compensarea situaţiei: a trăi din punct de vedere spiritual pe picior mare; a-şi lua viaţa în mîini; a dezvolta
forţa de a se impune; a asculta şi a fi ascultător; a avea un miros bun (intuiţie).

Actinomicoza
(Boală infecţioasă produsă de o ciupercă cu infiltraţii în membrana mucoasă şi formarea de incluziuni mici şi
dure, nedureroase)
Nivelul corporal: în primul rînd membrana mucoasă (graniţă interioară, barieră) a cavităţii bucale (gura =
preluare, expresie, majorat) (în limba germană, Mund = gură, Mündigkeit = majorat).
Specificul simptomelor: încapsulare, pătrunderea de corpi străini la nivelul maturităţii proprii.
Prelucrarea motivului: recunoaşterea problemelor existente în privinţa maturităţii şi a majoratului; a intruşilor
posibili (ciupercă = parazit); a da atenţie lucrurilor străine care se introduc în gură.
Compensarea situaţiei: a deveni major (responsabil); a-şi urma propria linie în viaţă; a găsi graniţele sănătoase
ale Eului; la polul opus: a nu găzdui decît cuvinte sănătoase în gură.

Adenită
(Inflamaţie a ganglionilor limfatici)
Nivelul corporal: pretutindeni unde se află ganglioni limfatici (staţii de poliţie: gîtul, regiunea inghinală,
ş.a.m.d.).
Specificul simptomelor: conflict, luptă, bătălie de apărare: război la nivel local limitat şi într-un fort care
supraveghează accesul la o regiune a corpului.
Prelucrarea motivului: a se confrunta curajos, deschis şi ofensiv cu temele impuse, a le ataca în loc de a
aştepta pînă se formează o stagnare (ganglioni); a se apăra şi a învăţa confruntarea cu lumea înconjurătoare.
Compensarea situaţiei: a duce o viaţă ofensivă şi curajoasă.
Bibl.: A

Adenocarcinom
Vezi Cancer al plămînilor.

Adenom
(Tumoare benignă care porneşte de la ţesuturile glandelor)
Nivelul corporal: diversele ţesuturi ale glandelor (acumulare, informaţii).
Specificul simptomelor: umflare, proliferare, eventual hiperfuncţia ţesutului glandei afectate, adesea creat pe
baza unei trăiri de şoc: energia şocului este captată în organul sau ţesutul corespunzător şi se condensează sub
formă de tumoare.
Prelucrarea motivului: expandare în domeniul simbolic corespunzător (de exemplu la adenom bronhial,
extinderea comunicării).
Compensarea situaţiei: creştere spiritual-sufletească la nivelul corespondentului simbolic al fiecărei glande.

Adenom hipofizar
Nivelul corporal: hipofiza (armonie şi adaptare la niţelul cel mai înalt).
Specificul simptomelor: tumoare benignă, care produce adesea hormoni, de care sînt afectate mai des femeile,
1. Afectarea ochilor, pentru că tumoarea apasă pe traiectul nervilor optici,
2. Alte simptome dependente de hormonii produşi: la prolactină rezultă galactoree (30% din cazuri);
3. În cazul hormonului de creştere (HGH): → Acromegalie (toate extremităţile posibile ale corpului, cum ar fi:
bărbia, vîrful nasului ş.a.m.d. încep să crească; 20% din cazuri);
4. în cazul producerii de ACTH (hiper-producţie de cortizol): → Sindrom Cushing (10% din cazuri).
Prelucrarea motivului:
1. În cazul afectării luminii ochilor: solicitare de a privi mai puţin în afară şi mai mult înăuntru, vedere lăuntrică
în locul vederii exterioare;
2. A implica propriul aspect matern-feminin în fluxul vieţii; a deveni mai generos cu darurile sale feminine
arhetipale;
3. A îndrăzni să mergi tot mai departe în lume, a-ţi aloca mai mult spaţiu, a ieşi curajos din tine; a face posibilă
propria creştere curajoasă la nivel spiritual şi sufletesc;
4. A se concentra asupra propriului centru lăuntric.
Compensarea situaţiei:
1. A-şi cuceri vederea lăuntrică; a deveni înţelegător şi atoatevăzător;
2. A dărui de bunăvoie lumii înconjurătoare din Anima sa (darurile sale feminine);
3. A creşte dincolo de sine la nivel spiritual-sufletesc;
4. A-şi fortifica centrul şi a-1 recunoaşte ca fiind esenţialul.

Aderenţe (Concreşteri, lipiri)

Nivelul corporal: toate organele interne din sectorul abdominal pot fi afectate (în special în urma operaţiilor).
Specificul simptomelor: lucruri care iniţial nu trebuiau să fie împreună cresc laolaltă şi se împiedică reciproc,
provocînd durere.
Prelucrarea motivului: stabilirea unor legături neobişnuite în domeniul sufletesc-spiritual, în caz că este
nevoie chiar dureroase, care să aducă laolaltă căile diferite ale digestiei şi prelucrării.
Compensarea situaţiei: stabilirea de noi legături neobişnuite la nivel transpus; concreşterea diferitelor domenii
străine între ele, a fi una cu intuiţia sa.

Adipozitate
(Corpolenţă adipoasă; vezi şi Supraponderabilitate şi Lipofilie)
Nivelul corporal: poate fi afectat întregul corp, în special burta (sentiment, instinct, plăcere, centru), şezutul
(capacitatea de a rezista, impunere), coapsele (progres, stabilitate), gîtul (încorporare, legătură, comunicare)
ş.a.m.d.
Specificul simptomelor: plenitudine exterioară în loc de plenitudine lăuntrică; zid exterior de apărare în locul
siguranţei lăuntrice.
Prelucrarea motivului: expandarea în sensul transpus, lărgirea propriului domeniu de influenţă; a deveni
important în loc de ponderal. Compensarea situaţiei: împlinire; a prelua spaţiul cuvenit şi a-l umple; extinderea
conştienţei.
Bibl.: G, CD-urile împreună cu cartea însoţitoare «Greutatea mea ideală», VCD «Probleme cu greutatea».

Adipozitate abdominală (Vezi şi Supraponderabilitate)

Nivelul corporal: abdomenul (sentiment, instinct, plăcere, centru).
Specificul simptomelor: platoşa de grăsime ocroteşte şi acoperă, în acest caz, organele sexuale, la fel cum
şorţul purtat în jurul şalelor acoperă goliciunea la popoarele din regiunile calde; ferire de murdărie şi pătare;
refugiu în slănina dobîndită pe fond nervos; a nu voi să iei atitudine faţă de partea de jos a trupului şi nevoile
acesteia: accentuarea importanţei burţii aminteşte burta copilului, burta mare implică neutralitatea sexuală şi cu
aceasta o anumită inofensivitate; legată adesea de o vulnerabilitate: conflict pe tema maternităţii; burta mare ca
simbol al sarcinii.
Prelucrarea motivului: a se confrunta cu propria-i sexualitate, cu propria ruşine şi propria pudoare; a se feri de
abuzurile sexuale la nivel transpus; a recunoaşte încercarea de a rămîne nepătată şi a verifica dacă nu există în
conştientă metode mai eficiente („a redeveni precum copiii”); a nu limita plenitudinea jupiteriană la munţii de
grăsime.
Compensarea situaţiei: plenitudine în locul umplerii (corporale); a realiza aspectele eliberatoare ale pudorii
(sensibilitate); asceză conştientă (ca artă a vieţii).
Bibl.: F 460-463, G 140-142, KS, CD «Probleme ale femeilor».

Adipozitate dorsală
(Vezi şi Cocoaşă de grăsime, Supraponderabilitate)
Nivelul corporal: ceafa (forţă, vulnerabilitate).
Specificul simptomelor: iluzia unui spate puternic: dincolo de muntele de grăsime se ascunde o istovire;
incapacitatea de a scoate căruţa din gunoi, odată ce s-a împotmolit acolo; imobilitate inertă pe baza capacităţii
reduse de suportare a sarcinii (G 147); dar ansamblul corporal conferă o impresie de putere; adesea şi obrazul
este gros (atît la propriu cît şi la figurat).
Prelucrarea motivului: a recunoaşte propria nevoie de ajutor; a-şi crea o forţă reală în locul aparenţei de forţă,
a dezvolta din prisosul jupiterian forţa marţiană; a deveni taur în sens transpus şi a-şi scoate căruţa din gunoi.
Compensarea situaţiei: a dobîndi o adevărată pondere (la nivel transpus); încredere în sine.
Bibl.: KS.

Adonţie (Lipsă congenitală a dinţilor)

Nivelul corporal: gura (preluare, expresie, maturitate), maxilarul superior şi cel inferior (depozitele de arme).
Specificul simptomelor: lipsă de dinţi şi implicit de capacitatea de a muşca; deficit de vitalitate; a nu-şi putea
însuşi partea din viaţă care i se cuvine; lipsă de atractivitate: aspect bătrînicios şi slăbit; pe toate fronturile se
oferă o imagine lipsită de vitalitate.
Prelucrarea motivului / Compensarea situaţiei: a face exerciţii pentru a se impune fără agresiune (prototip:
Mahatma Gandhi); descoperirea şi înfăptuirea frumuseţii lăuntrice.

ADS (Sindromul deficitului de atenţie)

Vezi Hiperchinezie

Aerofagie (înghiţirea de aer)

Nivelul corporal: stomac (simţire, capacitate de preluare), esofag (încorporare, apărare), organe digestive („a
mînca lumea şi a o digera" = hind. Bhoga).
Specificul simptomelor: disponibilitate aparentă de a înghiţi ceva şi de a şi-l încorpora; elementul aer este
înghiţit, fiind transpus pe negîndite: o neînţelegere ce declanşează aversiune; „un biet coate-goale care înghite
aer”, care nu are nimic de spus, care înghite totul fără contrazicere, care trebuie să înghită şi ordinele celorlalţi;
manifestînd în schimb pretenţii înalte, respectiv intelectuale: a se umfla, a se dilata (de importanţă?); a se afla
sub presiune, a se exprima insuficient, a nu ajunge la cuvînt (copiii încep adesea să spună ceva, nu reuşesc să o
facă şi-şi înghit vorba).
Prelucrarea motivului: a beneficia de aerul disponibil; a înghiţi elementul aer în forma gîndurilor, fanteziilor,
ideilor şi cărţilor, a-l digera şi a-l pune din nou în libertate sub formă de idei ofensive şi inovatoare; a se
exprima concret în loc de a elimina bule de aer şi de a încălzi aerul degeaba; a recunoaşte unde exagerăm în
propriile privinţe; a aduce gîndirea şi conştienta în domeniul sufletesc.
Compensarea situaţiei: a deveni conştient de calitate în timpul înghiţirii şi al vorbirii; a prelucra gîndurile, a
simţi şi resimţi în mod conştient, a prelua cele de care avem nevoie în mod ideal.
Bibl.: V 76-78.

Afazie
(Tulburare de vorbire, de exemplu după → Contuzie cerebrală, → Apoplexie cerebrală)
Nivelul corporal: creierul (comunicare, logistică).
Specificul simptomelor: centrul vorbirii este blocat şi în felul acesta sînt solicitate (agrăite) celelalte simţuri
(pînă acum neglijate?) şi căi de comunicaţii: limbajul emoţiilor şi al sentimentelor dobîndeşte o şansă de
exprimare; această boală este o posibilă corectare a unei supraponderabili-tăţi intelectuale.
Prelucrarea motivului: recunoaşterea a ceea ce ne îngrădeşte limbajul; a asculta în loc de a vorbi; a simţi, a
presimţi, comunicare fără cuvinte: a învăţa să comunici lucruri ce nu pot fi comunicate verbal; a-şi deschide noi
căi de exprimare; Input în loc de Output.
Compensarea situaţiei: preţuirea tăcerii, a asculta lăuntric („tăcerea e de aur”); a-şi asculta inima; viaţă
contemplativă.

Afonie
Vezi Răguşeală.

Afte (Mici ulceraţii inflamatorii, vezi şi Stomatita ulceroasă)

Nivelul corporal: gură (preluare, expresie, majorat), limba (expresie, limbaj, armă), cerul gurii (gust).
Specificul simptomelor: conflicte inofensive dar foarte dureroase în sectorul gustului; consumul oral de
alimente devine o procedură dureroasă, compromise în privinţa purităţii şi a suportabilităţii mîncărurilor; apar
adesea la copii: prea multă murdărie în gură, respectiv prea multe lucruri resimţite inconştient ca fiind murdare
şi impure, şi în orice caz insuportabile; indicaţie asupra unei lipse de atenţie şi igienă în sens transpus; după
perioadele de post ele trădează lipsa de atenţie şi de conştientă pe care de fapt pacientul şi le propusese şi
intenţiona să le aibă.
Prelucrarea motivului: confruntare ofensivă, deschisă şi curajoasă cu temele gustului şi al alegerii mîncării
(de exemplu după post); a se pune întrebarea: „ce este bun pentru mine?”; a asculta limbajul simptomelor, care
ne constrîng aproape la post negru (în cazul stomatitei ulceroase): a găsi plăcerea la alte nivele senzoriale.
Compensarea situaţiei: a se putea apăra de ceea ce nu este suportabil; lipsă de compromis în privinţa calităţii,
cantităţii şi conştientei.

Agitaţie (Vezi şi Nervozitate)

Nivelul corporal: sistemul nervos vegetativ (serviciul de informaţii) din întregul organism, de la inimă pînă la
piele.
Specificul simptomelor: stare de excepţie în ţara corpului, agitaţie în sistemul nervos vegetativ; ieşire din
starea de echilibru; disponibilitate de alarmare, atitudine de aşteptare.
Prelucrarea motivului: a asculta conştient lăuntrul corpului şi a-i resimţi tensiunile, a percepe neliniştile din
ţinutul corpului şi a le lua în serios. Compensarea situaţiei: a fi deschis faţă de toate şi pregătit pentru orice.

Agnozie
(Pierderea capacităţii de a recunoaşte impresiile provenite la creier din diversele domenii senzoriale)
Nivelul corporal: creierul (comunicare, logistică).
Specificul simptomelor: incapacitatea cunoaşterii de sine {S 241), de exemplu în cazul →Bolii Alzheimer sau
al → Contuziilor cerebrale.
Prelucrarea motivului / Compensarea situaţiei: a învăţa să o scoţi la capăt cu cele mai simple percepţii şi a le
prefera pe acestea; a înfăptui simplitatea la nivel transpus („fericiţi cei săraci cu duhul [cei simpli], căci a lor
este împărăţia Cerurilor”).
Agorafobie
(Teamă de pieţe, teamă de locurile largi, deschise, vezi şi Fobie)
Specificul simptomelor: a nu îndrăzni să te aventurezi în lumea mare şi largă, a avea teamă de depărtări şi de
deschidere în sens spiritual-sufletesc; a avea teamă de a-şi prelua propriul loc (în limba germană, Platzangst,
care are sensul de agorafobie, este format din două cuvinte: „Angst” = teamă şi „Platz” = piaţă, loc - n. tr.).
Prelucrarea motivului: a deveni conştient de ultima fază a naşterii: pasul de la strîmtorare la lărgime (pierdere
în lume); a deveni conştient de propria strîmtorare a conştientei; a-şi accepta propria micime; a accepta faptul
că sîntem un grăunte de nisip în acest Cosmos şi a împlini sarcina acestui grăunte de nisip; a se concentra pe
esenţial, a-şi asigura propriii patru pereţi; a accepta golul şi lărgimea din propria viaţă.
Compensarea situaţiei: concilierea cu îngustimea constrictivă, a găsi siguranţă în cele mai restrînse domenii;
a-şi mărturisi şi a suporta faptul de a fi „singur în lumea mare”; la polul opus: a deveni larg lăuntric, a ocupa
spaţiul; a-şi găsi locul (în lume) şi propria patrie; ţel mai îndepărtat: recunoaşterea faptului că împărăţia propriu-
zisă nu este din lumea aceasta.
Bibl.: CD cu cartea însoţitoare «A trăi fără teamă», VCD «Teamă».

Agranulocitoză (Lipsa globulelor albe)

Nivelul corporal: sistemul imunitar (apărare).
Specificul simptomelor: incapacitate mortală de a se apăra împotriva atacurilor din afară (lipsă de forţă de
apărare împotriva bacteriilor din cauza lipsei de globule albe).
Prelucrarea motivului: exersarea pătrunderii în sine în sens transpus, în loc de a renunţa la modul corporal la
orice rezistenţă şi autoapărare. Compensarea situaţiei: disponibilitate spirituală de preluare a lucrurilor;
deschidere, lipsă de graniţe înlăuntrul graniţelor propriului destin; a găsi echilibrul între delimitare şi
deschidere.
Bibl.: A.

Agresivitate
(Aspectul negativ şi distructiv al agresiunii; vezi şi Furie, accese de -şi Amoc)
Nivelul corporal: creierul (comunicare, logistică).
Specificul simptomelor: energia agresivă acumulată îşi caută diferite ventile de evacuare: prin musculatură, în
sensul neliniştii (→ Hiperchinezie), abuzul de acte de violenţă sau Accidente; expresii verbale în sensul
atacurilor verbale; manifestare la nivelul corpului în sensul infecţiilor (→ Inflamaţii) şi → Alergiilor pînă la →
Sistem imunitar, Autoîmbolnăvire / Autoagresiune (de exemplu → Reumatism, → Depresii).
Prelucrarea motivului / Compensarea situaţiei: confruntare constructivă cu propria energie agresivă: a face
sport, a dezvolta o cultură a conflictelor, a-şi fortifica sistemul imunitar.
Bibl.: A.

Akathisie (Incapacitatea de a rămîne aşezat, liniştit)

Nivelul corporal: creierul (comunicare logistică), aparatul locomotor.
Specificul simptomelor: (A-şi clarifica situaţia de bază): lipsă de direcţie, învîrtire în cerc, abatere de la drum,
de exemplu în cazul → Alzheimer (S 421).
Prelucrarea motivului: exerciţii de orientare în privinţă sufietesc-spirituală; dansuri de rotire, cum ar fi
valsurile şi jocurile în cerc, pictarea de mandale şi meditarea asupra acestora ca ritualuri conştiente; a se
îndrepta conştient de ţel pe un drum (a avea în vedere marele ţel, Unitatea).
Compensarea situaţiei: a se încredinţa conştient cercului vieţii (mandala); a trăi deschiderea în toate direcţiile;
a medita asupra afirmaţiei lui Heraklit: „Panta rhei” („Totul curge”).

Alăptarea - probleme ale ei (Vezi şi Galactostază, Hipogalactie)

Nivelul corporal: pieptul feminin (maternitate, hrănire, ocrotire, senzualitate, plăcere).
Specificul simptomelor: pentru mamă: lipsa disponibilităţii de a hrăni copilul; a nu mai voi să dea nimic de la
sine, sau în cazul în care nu doreşte să-şi înţarce copilul: a nu lăsa copilul să-şi parcurgă propria cale de
evoluţie, a voi să-l păstreze ca sugar; pentru copil: dispreţuirea mamei prin intermediul laptelui ei, sau în cazul
în care nu se mai voieşte încetarea alăptatului: singura metodă a copilului ca mama să stea liniştită şi să o aibă
întru totul pentru sine (joc de cuvinte în limba germană: still = liniştit, calm, tăcut; stillen = a linişti, a alina, a
potoli, a calma, a opri, a alăpta - n. tr.).
Prelucrarea motivului: conciliere cu rolul matern (de hrănire), cu propriul copil şi faptul de a fi copil într-un
anumit interval, ca şi cu tatăl copilului şi pretenţiile sale; prelucrare a lipsei de conştienţă: în cazul în care
copilul refuză alăptatul: copiii respinşi iniţial pot să-şi manifeste la rîndul lor respingerea în acest mod, uneori
respingerea de care beneficiază mama din partea copilului ei poate fi recunoscută şi acceptată numai în şirul
vieţilor.
Compensarea situaţiei: a ajunge la cunoaşterea şi la concretizarea situaţiei de viaţă în care totul este suficient
pentru toată lumea.
Bibl.: W 462-483, L 145 ş.u.

Albinism (Lipsă generală de pigmenţi)

Nivelul corporal: pielea (graniţă, contact, sensibilitate) şi formaţiunile ei auxiliare; ochii (vedere, oglinda şi
ferestrele sufletului).
Specificul simptomelor: lipsa deplină a culorii în domeniul de graniţă (pielea): viaţă lipsită de culoare; lipsă
deplină de culoare a simbolurilor libertăţii şi puterii, al antenelor (părul); ferestre ale sufletului străbătute de
sclipiri roşii (ochii); avertizare: albul în calitatea sa de culoare a unităţii este vieţuit la nivel corporal în loc de
nivelul conştienţei; a nu fi pregătit pentru viaţa în polaritate; a rămîne la nevinovăţia situaţiei paradisiace
embrionare; vitalitatea pare periculoasă (evitarea soarelui din cauza pericolului arsurilor solare).
Prelucrarea motivului: conturarea contrastelor esenţiale din cadrul activităţii exterioare: „fii fierbinte sau
rece”, a trăi în contraste.
Compensarea situaţiei: a justifica la nivelul conştientei albul, culoarea unităţii care le conţine pe toate celelalte
culori; luminozitate lăuntrică; ţel îndepărtat aflat la polul opus: a se deschide vieţii cu toate culorile şi nuanţele
ei intermediare.

Albuminurie
(Eliminarea de albumine prin urină în cazul problemelor renale sau al suprasolicitării)
Nivelul corporal: rinichii (echilibru, parteneriat).
Specificul simptomelor: pietrele de construcţie ale vieţii se pierd prin filtrul rinichilor; rinichii, răspunzători de
echilibru, lasă lucruri esenţiale să treacă în afară; permeabilitate la nivel corporal în loc de nivelul transpus.
Prelucrarea motivului: desprinderea de probleme de parteneriat importante; a lăsa lucrurile să treacă, a învăţa
să ierţi, dar şi a recunoaşte unde „se pierde” ceva important pentru viaţă.
Compensarea situaţiei: a lăsa lucrurile să se întîmple, a te putea desprinde, dez-implica de lucrurile importante
pentru viaţă; ţelul îndepărtat de la polul opus: a găsi echilibrul dintre eliberare şi menţinere.

Alcaloză
(Creşterea valorii pH-ului din sînge, contrapolul→ Acidozei [supraaciditate])
Nivelul corporal: la început se manifestă în ţesuturi (ca punct de sprijin), ulterior trece în sînge (forţa de viaţă).
Specificul simptomelor: existenţa prea multor elemente bazice „feminine” în corp, în loc de suflet.
Prelucrarea motivului: a dovedi un aspect mai feminin la nivelele transpuse; a se deschide conştient în mod
prietenos (în loc de a reacţiona „cu acreală”).
Compensarea situaţiei: a justifica propriul pol feminin; a acorda spaţiul feminităţii în lume; ţel îndepărtat: a
găsi şi menţine echilibrul dintre polul masculin şi cel feminin (Yin şi Yang).
Bibl.: Dahlke /Neumann: «Minunata forţă vindecătoare a respiraţiei».

Alcoolism
(Vezi şi Dependenţă, Depresii, Degenerare hepatică adipoasă, Ciroza ficatului, Pancreatită)
Nivelul corporal: aproape toate domeniile sînt afectate, dar în special ficatul (viaţă, apreciere, legătură
informaţională inversă), stomacul (senzaţie, capacitate de preluare) şi sistemul nervos (serviciul de informaţii).
Specificul simptomelor: încercarea de a face ca lumea dură să pară moale, respectiv de a se simţi rotund şi
moale; drogul evaziunii: a pleca pe furiş prin intermediul alcoolului într-o lume mai frumoasă, plină de iluzii şi
de vise; acoperirea sentimentelor de vinovăţie sau a acţiunilor nereuşite; expresia nesiguranţei de sine şi a
slăbiciunii; a lipsei de curaj: a-şi face curaj bînd; a înmuia în alcool fricile; a acoperi abisul golului lăuntric şi al
sentimentelor de lipsă de sens cu alcool; a nu putea prelucra traumele; a refula în alcool pustiul propriei istorii
şi / sau al existenţei; a da pe gît ceea ce altfel ar fi greu de digerat; a da totul pe gît; a înghiţi ceea ce îi revine; a
fi plin de băutură şi beţie în loc de a fi în extaz; lipsă de prieteni: sticla devine prietenul cel mai bun; dorul după
apropierea umană şi o lume mai sănătoasă, fraternă şi lipsită de conflicte, obţinută pe calea evitării conflictelor;
regresie a personalităţii: omul care bolboroseşte, se împiedică şi se poticneşte, cade din punct de vedere
lingvistic şi motric la nivelul copilului mic, devenind la fel de dependent ca şi acesta de sticlă; suptul din
biberon dă „sugarului” sentimentul securităţii; acelaşi sentiment transferat la adult conduce la impotenţă.
Prelucrarea motivului: împrietenirea cu propria moliciune şi găsirea oazelor de moliciune (ale polului
feminin) în lumea cea dură; a se îngriji de sentimentul protecţiei în domeniul spiritual şi cel social; a face din
propria viaţă un lucru rotund, desăvîrşit în sine, ale cărui părţi moi sînt recunoscute şi apreciate; a practica
exerciţii de regresie în apa caldă, exerciţii de depăşire a traumelor din trupul matern (dinainte de naştere); a
învăţa „înghiţirea” în sens transpus, a dobîndi toleranţa frustrării: a practica exerciţii de extaz: sexualitatea
extatică, dansul corespunzător, a cînta la instrumente, a practica sporturi ca surfingul sau mersul cu vehicule
prin zăpada adîncă; concilierea cu copilul din sine; rituale ale maturizării; regăsirea legăturii cu esenţialul;
rituale ale căutării: Vision Quest; spiritualitate în loc de spirt (a medita în loc de a bea); a intra în contact cu
grupuri ale Alcoolicilor Anonimi (AA).
Compensarea situaţiei: preluarea şi acceptarea celor care ne vin în întîmpinare; căutarea sensului, a unităţii, a
vindecării: a înfăptui o lume sănătoasă înlăuntru, devenirea una cu Totul (adevărata fraternitate); la polul opus:
a stăpîni lumea în loc de a fugi de ea.
Bibi.: L (Rituale), CD «Dependenţă şi căutare», VCD «Boală şi dependenţă».

Alergie
(Vezi şi Sistem imunitar deficitar, Inflamaţie, Vaccinare, complicaţii la-)
Nivelul corporal: pielea (graniţă, contact, sensibilitate): ceea ce se desfăşoară împotriva voinţei cuiva sub
piele, este combătut aici; membrane mucoase (învelişuri protectoare, graniţă interioară) în special membrana
mucoasă a nasului (putere, mîndrie, sexualitate): temele rău famate (neplăcut mirositoare) devin clare aici;
plămîni (contact, comunicare, libertate): temeri care ameninţă să ne înăbuşe se concentrează aici, sistemul
digestiv („a mînca lumea şi a o digera” = hind. Bhoga): temele nedigerate ajung să se revolte la acest nivel.
Specificul simptomelor: a se împotrivi, a se opune: „a face alergie în prezenţa cuiva sau a ceva”; intoleranţă,
iritabilitate şi hiperactivitate care se manifestă faţă de anumite substanţe şi faţă de ceea ce simbolizează ele; o
parte a inimii este respinsă şi combătută masiv la nivelul simbolurilor, cu implicarea întregii capacităţi de
apărare; alergia constituie o posibilitate de a spune „nu”; conflict între agresiune ridicată şi sensibilitate înaltă;
război la nivel corporal: hiperreactivitate, înarmare, apărare, imagine fără acoperire a duşmanului: atacarea
prietenilor (de exemplu alimentelor) în locul duşmanilor (de exemplu bacteriile); agresivitate inconştientă
puternică, agresiune nerecunoscută şi nemanifestată: proiecţie agresivă oarbă, blocarea agresiunii, vitalitate
suprimată; combaterea celor care provoacă teamă, teama de vitalitate: teama faţă de răzbaterea celor vitale (ca
de exemplu teama de mugurii şi germenii care apar primăvara pe copaci sau pe pajişti; chiar şi teama de salata
care creşte); jocul puterii: impunerea prin evitarea alergenilor, tiranizarea celor din preajmă şi cu aceasta
vieţuirea agresiunii; sentimentele de vinovăţie (→ Sentimente de vinovăţie) rezultate de aici duc la suprimarea
în continuare a agresiunii. Alergeni: simbol pentru ceva vital sau murdar, considerat periculos; adesea legat în
mod simbolic de un eveniment sau de o persoană faţă de care există o aversiune sau o furie violentă; pot fi
încadrate în două cercuri ce se întrepătrund:
1. Alergeni cu teme erotic-sexuale (seminţe, polen, păr de animale, fructe şi tot ceea ce este mucilaginos, moale
şi cu aspect de piure).
2. Alergeni avînd tema murdărie, lipsă de valoare sau aspect feminin în sens restrîns sau extins. Micul cerc 1
este inclus în marele cerc 2 deoarece alergenii acestuia pot acţiona ca atare numai dacă sexualitatea şi erotismul
sînt evaluate inconştient tot ca fiind murdare şi lipsite de valoare. Adesea se găsesc ambele aspecte într-un
singur alergen. Legătura simbolică nu trebuie să fie conştientă celui afectat, ci ajunge ca aceasta să fie
cunoscută în inconştientul colectiv (de exemplu copilul mic nu ştie că penicilina este produsă din ciuperca de
mucegai).
Grupa 1: „murdării” erotic-senzoriale
Fructe = rezultatul unirii sexuale dintre masculin şf feminin; fructul ispititor interzis se află dincolo de gard; „ce
mai poamă!”
Banană = fruct cu formă de falus care, zdrobit ca adaos la musli sau piureul copiilor are un aspect lipicios,
mucilaginos.
Căpşună = fructul roşu umflat, ispititor; „îţi sărut sălbatic gura-ţi de căpşună” (Francois Villon);
Cireşe - „cireşele din grădina vecinului”, care atîrnă mereu cîte două, ca o parafă denunţătoare în copac;
Măr = simbolul ispitirii (din grădina Raiului), aspectul curiozităţii; dorinţa de a merge pe noi căi;
Piersică = pielea atrăgătoare de culoarea piersicii, fesele erotice cu aspect de piersică;
Înţepăturile de insecte = pătrundere, act sexual (pătrunderea acului falic ce injectează o substanţă veninoasă,
care face ca locul inflamat să se umfle); împunsătură (maliţiozitate) emoţională; în special înţepăturile de
albine, la care se manifestă jertfa propriei fiinţe; înţepăturile de viespi = propriul mod agresiv.
Nuci = fertilitate (testicule), iubire, sexualitate, instinctualitate, probleme insolubile sau măcar dificile (în limba
germană, „Eine harte Nuss” = o chestiune dificilă).
Păr de animale: teama faţă de iubirea cu legături animalice, sexuale; orice blană mijloceşte ceva animalic,
moale, cald, şi cu aceasta senzual-erotic şi poate fi combătut ca atare în mod alergic:
Păr de cal = impulsivitate (tinerele fete au adesea înainte de pubertate o „fază de călărie” în care încearcă să se
împrietenească cu aspectul instinctual în mod cavaleresc, de exemplu călare), aspectul masculin (cow-boy-ul
care domină lumea cu puterea coapselor sale); a-şi rata succesul deoarece nu dispune de forţa sa masculină,
respectiv feminină;
Păr de cîine = bucuria atacării (lătratul), forţe masculine agresive (cîinele de pază şi cîinele poliţist); capacitatea
de a muşca (eventual din iubire, „îţi vine să mănînci pe cineva de drag”);
Păr de pisică = erotism pur (vorbărie, flecăreală, pisică mieunătoare, pisicuţă) devenită agresivă dintr-odată (a-
şi arăta ghearele, pisică sălbatică) cu libertatea de a-şi schimba partenerul; „pisică ipocrită”, a păşi uşor, a se
furişa, magie, farmece.
Polen floral, seminţe („spermatozoizi vegetali”) = fertilitate, iubire, sexualitate, instinctualitate (vezi şi alergia
împotriva spermatozoizilor).
Razele soarelui:
1. Alergie împotriva mijloacelor cosmetice care împiedică arsurile solare, adică al aspectului plăcerii dării cu
cremă, corpul alunecos, uleiat fiind considerat obiect sexual sau simbol al forţei erotice;
2. Teama faţă de atingerea mîngîietoare, erotică şi încălzitoare a pielii de către razele soarelui; însemnătatea
razelor solare ca alergene se face astăzi şi pe baza actualelor avertizări împotriva găurilor din straturile de ozon.
Sperma = aspectul bărbătesc, apreciat ca fiind impur şi periculos; femeia nu doreşte niciun contact cu bărbatul
şi nu doreşte să facă nici o treabă comună cu el (sub forma unui copil); cea mai mare respingere inconştientă a
partenerului.
Grupa 2: „murdărie” în prim-plan, lucruri nedemne şi „amestecate”
Aliajele metalelor în calitatea lor de combinaţii şi contopire a diverselor elemente realizează o paralelă sexuală,
iar alergia faţă de ele constituie respingerea contopirii sexuale.
Alimente
Albumina (proteinele cum sînt cazeina, → Intoleranţă la lapte) = evitarea vieţii (albumina este substanţa
elementară de construcţie a vieţii);
Alcoolul = beţia extatică, pierderea controlului, erupţia forţelor întunecate, scăparea frînelor.
Gluten (lipiciul cerealelor) = unguentul, elementul de legătură;
Laptele = aspectul maternal-feminin;
Medicamentele sînt puse tot mai mult în discuţie ca fiind periculoase, impure şi dăunătoare (de aceea sînt tot
mai frecvent considerate ca fiind alergene); în special penicilina (preluată de la ciuperca de mucegai
Aspergillus penicillinum) = murdărie.
Vitalitate (în general) = ceea ce este murdar, impur, periculos în hrană; cereale (ca piure de cereale sau aluat
lipicios) = elementul alunecos, mucilaginos, dulce (pîinea mestecată îndelung devine dulce datorită conţinutului
de glucoză); combătute din cauza asemănării cu aspectul alunecos ce intervine în actul sexual; în plus, există
învăţătura plină de modestie preluată din familie de a se mulţumi cu lucrurile simple, cum este pîinea.
Culorile, dizolvanţii: de cînd au fost descoperiţi ca fiind periculoşi şi toxici apar tot mai mult ca alergeni (acest
aspect este ancorat acum în inconştientul colectiv).
Detergenţii: prin care se combate ceea ce este murdar, pătat, necurat, impur; prin detergenţi se combate în mod
limpede şi categoric polul opus (murdăria).
Lumina zilei (a se diferenţia de adevăratele → Fotodermatoze, care au mai puţin caracter alergic cît de reacţie
de apărare a pielii faţă de soare şi de lumină) = apărare şi teamă faţă de dezvăluirea tainelor: „a nu voi să stai în
lumina rampei”, „a nu voi să arunci lumină asupra a ceva”, „a evita lumina adevărului”, „a nu lăsa să iasă la
lumină nimic din ceea ce ne-ar putea compromite”, „a nu se arăta în adevărata sa lumină”, „acolo unde este
umbră se află şi lumină”; a nu voi să arunci lumina conştienţei asupra plăcerilor sexuale întunecate şi respinse,
şi resimţite ca fiind impure („cartierul cu lumină infraroşie” = cartier de amuzament cu prostituate - n. tr.);
teamă faţă de stimularea forţei de viaţă („forţa verde” după aprecierile lui Hildegard von Bingen): „a primi undă
verde” (lumină) sau, şi mai mult, „să se facă lumină!”; teama faţă de lumină constituie totodată teama faţă de
viaţă: a nu voi să priveşti în lumina lumii.
Metale: este vorba exclusiv de metalele nenobile şi de aliajele lor, în special în legătură cu monezile =
respingerea lucrurilor nenobile, lipsite de valoare; teama de a-şi murdări degetele cu banii.
Praful din casă (excremente ale larvelor de praf de casă) = ceea ce este murdar, necurat, impur, dar şi banal,
obişnuit, murdăria cea de toate zilele; devine motiv de alergie la oamenii care tind spre mai mult sau se simt
chemaţi înspre ceva mai înalt, dar cărora le lipseşte curajul de a suporta consecinţele necesare din această
convingere a lor.
Prelucrarea motivului: a învăţa exprimarea deschisă a respingerii; a exersa capacitatea de a spune „nu”; a
învăţa apărarea la nivele suplimentare sistemului imunitar; realizarea de exerciţii de exprimare a agresiunii
(meditaţii dinamice, exerciţii de confruntare, activitate acorporală - Energie în loc de Alergie!), împreună cu
educarea sensibilităţii (învăţarea diferenţierii prietenilor de duşmani); a diminua exercitarea agresiunii la nivel
corporal şi, în schimb, a gîndi şi acţiona mai agresiv, a îndrăzni să trăieşti, a accepta conştient cerinţele vieţii în
loc de a cultiva o atitudine de evitare; a acţiona ofensiv; a deveni pregătit pentru reacţie, de a duce lupta vieţii; a
învăţa degustarea erotismului; desensibilizare la nivel psihic prin confruntarea conştientă cu domeniile evitate,
respectiv subapreciate; acceptarea în conştientă şi asimilarea celor evitate; de exemplu în cazul alergiei faţă de
praful din casă: concilierea cu glumele murdare, spălarea conştientă a rufelor murdare; psihoterapie în sensul
muncii cu umbra.
Compensarea situaţiei: „iubiţi-vă duşmanii”; recunoaşterea faptului că elementul advers se află şi în noi
înşine; acceptarea conştientă a simbolurilor evaluate ca ostile şi acceptarea întregii lor semnificaţii,
recunoaşterea faptului că în realitate aceşti „duşmani” sînt prieteni ai noştri; a trăi curajos, a bate fierul cît e cald
(Marte), a se confrunta cu viaţa, a învinge teama faţă de pedeapsă; a accepta şi a prelua cerinţele într-un mod
curajos şi recunoscător, lăsîndu-se solicitat şi încurajat de acestea; a lăsa să se aprindă erotismul vital (Venus)
de la săgeata iubirii (Marte); a menţine energia feminină şi cea masculină într-o tensiune armonioasă. Bibl.: A
212-235, M264-284, K150-156, VCD «Egoism sănătos-agresiune sănătoasă», CD «Alergiile».

Alexie (Incapacitatea de a înţelege cuvintele scrise)

Specificul simptomelor: a respinge în mare măsură această lume intelectuală.
Prelucrarea motivului: în loc de a interpreta literele (care iniţial erau beţigaşe de fag ce înfăţişau intuitiv
voinţa lui Dumnezeu), a învăţa să se înţeleagă direct limbajul lui Dumnezeu, care poate fi recunoscut limpede
în toate creaturile Sale; a se preocupa de aspectele concrete în locul celor abstracte.
Compensarea situaţiei: a învăţa lectura în creaţiile lui Dumnezeu ca din-tr-o carte.

Alopecia areata
Vezi Păr, căderea lui.

Alopecia pityrodes
Vezi Păr, căderea lui, Mătreaţă.

Alunite
Vezi Naevus maternus.

Alzheimer, boala
Nivelul corporal: creierul (comunicare, logistică), nervii (serviciul de informaţii).
Specificul simptomelor: îmbătrînire pretimpurie (mai înainte: demenţă presenilă); a se refugia în bătrîneţe
pentru a nu mai trebui să preiei responsabilităţi; a arăta că nu mai poţi (nu poţi să-ţi mai aminteşti nimic, nu poţi
să mai ştii nimic, nu poţi să mai faci nimic); demonstraţie inconştientă de incapacitate generală; pierderea
legăturii cu calea evoluţiei; în loc de a deveni din nou copilăroşi, devenire infantilă; cedarea responsabilităţii
faţă de cele apropiate şi cei apropiaţi (prima care cedează este memoria recentă); abatere de la drum, pierderea
orientării (a nu mai găsi orientul, de unde vine lumina): la sfîrşitul vieţii nu se atinge ţelul ci se pierde drumul
din ochi: încîlcirea în cele lăsate să se scufunde în umbră; „amurgul zeilor”: marea uitare; nelinişte exterioară
(→ Acathisie), denotă tensiunea interioară: a face paşi mici, a se învîrti dinamic în cerc); tulburările de vorbire
(→ Disfazie) arată că omul nu mai are nimic de spus şi nu mai oscilează în ritm; nu se mai vine în contact cu
lumea; instalarea incapacităţii de recunoaştere (→ Agnozie) arată că nu mai există nici o posibilitate de a
cunoaşte şi a recunoaşte; în stadiul final, omul nu se mai recunoaşte nici măcar pe sine: constituie contrapolul
cunoaşterii de sine; imobilitatea (Apraxie) denotă incapacitatea de a domina şi împlini necesităţile practice ale
vieţii; alternanţă dintre → Depresie (cerinţa de a se preocupa cu moartea) şi euforie (aducerea Cerului în sine);
refugiul în copilărie, cedarea responsabilităţilor faţă de mediul înconjurător; situaţie creată posibil datorită
suprasolicitării la zgomote şi mijloace chimice (aluminiu inoculat prin vaccinuri, vasele de bucătărie, folia de
aluminiu ş.a.m.d.), ca şi suprasolicitare generală a stimulilor (creierul ca organ digestiv în domeniul imaterial
fiind supraîmpovărat, îşi epuizează pretimpuriu posibilităţile).
Prelucrarea motivului: desprinderea de trecut cu toate legăturile şi obligaţiile acestora; a-şi regăsi calea: e
preferabil să faci paşi mici decît să nu mergi deloc; a deveni liniştit, a te deconecta; perceperea patriei sufleteşti;
a învăţa să contempli din nou lumea cu uimire copilărească (fără cuvinte); a o scoate la capăt cu moartea (a
termina cu depresiile); a transforma caricatura fericirii (euforia) în adevărata fericire.
Compensarea situaţiei: agnozie: transformarea cunoaşterii în înţelepciune şi renunţarea la aceasta: „ştiu că nu
ştiu nimic”; a nu se mai recunoaşte pe sine: Ulise, care se recunoaşte ca fiind Nimeni; a înfăptui simplitatea
copilului la nivel transpus: „redeveniţi precum copiii”, a trăi aici şi acum; reîntoarcere la unitate.
Bibl.: S 417-425.

Amastie
(Absenţa congenitală a glandelor mamare)
Nivelul corporal: pieptul feminin (hrănire, senzualitate).
Specificul simptomelor: lipsesc atributele feminităţii mature şi cu aceasta capacitatea de a alăpta şi de a-şi
atrage partenerul pe această cale.
Prelucrarea motivului: acceptarea situaţiei naturale de amazoană: a vieţui simultan temele şi însuşirile
feminine şi masculine.
Compensarea situaţiei: acceptarea situaţiei androgine de viaţă (îngerii nu au sîni).
Bibl.: F 357-363 (capitolulSîni).

Amenoree
Nivelul corporal: ovarele (fertilitate), uterul (fertilitate, ocrotire).
Specificul simptomelor: evitare de a fi femeie prin neiniţializarea ciclului (amenoree primară), ca de exemplu
în cazul → Caşexiei, sau prin suprimarea ciclului (amenoree secundară), ca urmare a folosirii de
anticoncepţionale, a stresului, a tristeţii, alimentaţiei greşite sau supraexcitaţiei; regresie în perioada anterioară
sexualităţii, în care toate erau mai puţin polare şi cu aceasta mai puţin sexuale (şi rele); a nu fi în acelaşi ritm cu
propria sa determinare (sexuală); a-şi menţine sevele vitale pentru sine însăşi (ca de exemplu în cazul stărilor de
criză în privinţa hrănirii); a fi repliată asupra sa însăşi; a fi renunţat la deschiderea faţă de impulsurile străine
(fertilizatoare); lipsă de disponibilitate de jertfă şi dăruire; neglijarea şi omiterea purificării şi regenerării lunare.
Prelucrarea motivului: regresare conştientă în fazele anterioare stadiului de femeie (copilărie, tinereţe);
exerciţii şi ritualuri pentru soluţionarea sarcinilor fazelor anterioare: încredere primordială în perioada
intrauterină, infantilism în perioada copilăriei, învăţare în perioada gimnaziului, jucarea de jocuri la pubertate,
exerciţii de extaz (sexualitate, muzică, sport, dans).
Compensarea situaţiei: a elibera stadiul de copil, soluţionînd şi însuşindu-şi specificul său pentru a se putea
desprinde de el; pregătire pentru prima menstruaţie şi existenţa ca femeie prin ritualuri corespunzătoare
colective de transformare (vezi capitolul «Pubertatea» din L.).
Bibl.: F125-142, L (Ritualuri).

Ameţeală (la întoarcerea capului)

(Vezi şi Tulburări de echilibru, Boala Menière)
Nivelul corporal: organul echilibrului din urechea internă, responsabil cu echilibrul.
Specificul simptomelor: pierderea controlului: a sta pe un teren oscilant; a nu fi găsit „rotaţia” (mutarea)
potrivită; în loc de a „învîrti” tu însuţi lucrurile şi de a le „muta” în viaţă, lucrurile se învîrtesc şi se mişcă într-
un mod necontrolat, de jur-împrejur.
Prelucrarea motivului: exerciţii (spirituale) conştiente de a renunţa la control (a învăţa desprinderea); a
redescoperi jocurile copilăreşti (dintre care multe sînt de rotaţie); a dansa valsuri (fără să ameţeşti), a se îngriji
ca cineva să rotească lucrurile (să le aşeze) în sens transpus la locul potrivit; a deplasa (mişca) în mod conştient
ceva în viaţă, a se roti şi a se întoarce conştient în loc de a deveni jertfa iluziilor de mişcare corporală.
Compensarea situaţiei: a găsi rotaţia (mutarea) corectă în viaţă, a descoperi aspectele plăcute dintr-o situaţie
(chiar şi neplăcută) lăsată să se desfăşoare (dansul dervişilor = rotire pînă se ajunge la extaz).

Ameţeli
Vezi Tulburări de echilibru.
Amidiază
Vezi Dizenterie.

Amigdalită (Angina tonsillaris)

Nivelul corporal: gîtul (încorporare, legătură, comunicare), inelul limfatic faringian Waldeyer (inel de
apărare).
Specificul simptomelor: luptă agresivă pentru accesul la lumea corpului; agenţii patogeni irită trupele de
apărare la intrarea îngustă în corp; strîmtoare, teamă: închidere, etanşeizare; a nu mai putea / voi să înghiţi totul;
încercare de închidere faţă de influenţele exterioare; mînie pentru faptul de a trebui să înghiţi mult pentru a le
place celorlalţi, deoarece eşti dependent de iubirea şi atenţia lor; propria iubire scurgîndu-se în jos şi umilindu-
se în acest proces.
Prelucrarea motivului: a-şi exprima agresiunea, a învăţa să-ţi aperi propria piele; a te lăsa provocat şi iritat de
elementele noi; a învăţa să te delimitezi în mod deschis şi ofensiv; a învăţa să te închizi, respectiv să etanşeizezi
breşele de intrare atunci cînd este cazul.
Compensarea situaţiei: a spune „nu” în mod ofensiv şi curajos.
Bibl.: A.

Amincolpitis (Vezi şi Boli sexuale)

Nivelul corporal: vaginul (dăruire, plăcere).
Specificul simptomelor: miros de peşte în domeniul intim, provocat de bacteriile Gardnerella, transmise prin
contactul sexual; secreţie umedă continuă (→ Secreţie); partea de jos a propriei sexualităţi miroase neplăcut atît
pentru sine cît şi pentru partener; respingere inconştientă a sexualităţii; persoana respectivă se face pe sine
însăşi (inconştient) neatrăgătoare.
Prelucrarea motivului: abordarea problemei neplăcut mirositoare; ferirea de intruşi dubioşi; apărarea de
oaspeţi nepoftiţi, ocrotirea domeniului intim. Compensarea situaţiei: a face o alegere înţeleaptă şi potrivită
pentru a se putea deschide într-adevăr lăuntric.
Bibl.: F 302 ş.u.

Amnezie (Pierderea memoriei)

Nivelul corporal: creierul (comunicare, logistică).
Specificul simptomelor: a nu mai voi să-şi amintească nimic, a nu-şi mai face nici o imagine; a uita viaţa de
pînă acum, respectiv evenimentele separate, a le scoate din amintirea sa şi cu aceasta şi din viaţa sa; a nu voi să
mai aibă nimic de a face cu ele şi a se refugia de aceea în uitare.
Prelucrarea motivului: exerciţii de desprindere, a învăţa încrederea: a sări conştient, aproape ritualic, cu capul
în apă; a se lăsa să cadă în braţele deschise care îl aşteaptă în spate; a se lăsa să cadă orbeşte în braţele întinse
ale unui cerc de prieteni, a găsi domeniul vieţii în care poate fi aflat un nou început.
Compensarea situaţiei: eliberare de trecut; desprindere de ceea ce este vechi, vieţuirea în clipa lui aici şi
acum; descoperirea adevăratei identităţi.

Amnios, inflamatia lui

(Amniotitis, în cazul inflamării amniosului sau a unei naşteri foarte îndelungate, complicaţii în legătură cu
pielea în cazul examinării lichidului amniotic)
Nivelul corporal: uterul (fertilitate, ocrotire).
Specificul simptomelor: conflict ce ameninţă viaţa, care poate porni atît de la mamă cît şi de la copil;
agresiune a copilului faţă de cuib (amnios), în care se simte reţinut; furie manifestată împotriva cojii oului, care
îi împiedică încercările de eliberare; mama reţine prea mult copilul; agresiune a mamei împotriva copilului, care
este expulzat din cavitatea ocrotitoare şi hrănitoare.
Prelucrarea motivului: a se confrunta cu conflictul în problema sarcinii şi a-l conştientiza.
Compensarea situaţiei: a lua atitudine în această situaţie şi a trece conştient în acest conflict de partea
copilului, pentru a lupta din partea sa pentru viaţa lui.
Bibl.: W301 ş.u.

Amniotită
Vezi Amnios, infiamaţia lui.

Amoc (Vezi şi Agresivitate)

Specificul simptomelor: agresiune îndelung stocată (în limba malaeză, amoc = furie), care se îndreaptă sub
formă de atac, fără nici o reţinere, asupra persoanelor în general neimplicate; ruptură a digului barajului
agresiunilor; revărsare emoţională, explozie după ce ventilul de evacuare la suprapresiune a fost mult timp
înfundat, tema umbrei îşi croieşte cale printr-o mişcare agresivă bruscă, bolnavul de amoc fiind considerat în
cultura tradiţională indonezian-malaeziană ca fiind victima iresponsabilă „a forţelor lăuntrice întunecate”, şi ca
atare lăsat nepedepsit.
Prelucrarea motivului: a-şi exprima părerea şi a învăţa să suporte consecinţele ce rezultă de aici; a învăţa să-şi
manifeste agresiunea la timpul potrivit; a face exerciţii de agresiune, cum ar fi meditaţia dinamică, artele
marţiale, a folosi sportul şi mişcarea ca supapă a agresiunii.
Compensarea situaţiei: autodominare (care presupune cunoaşterea propriilor agresiuni) în locul suprimării
acestora; a-şi integra agresiunea în viaţă ca aspect sănătos al vitalităţii; ţel mai îndepărtat, cu includerea polului
opus: concilierea dintre război (Marte) şi pace (Venus); a găsi armonia la mijloc, între extreme (poli); a încheia
prietenie cu Harmonia, zeiţa echilibrului, fiică a lui Venus şi Marte.
Bibl.: A 108-112, VCD «Egoism sănătos-agresiune sănătoasă».

Amputare
(Vezi şi Accidente, Cangrenă umedă, Diabetes mellitus)
Nivelul corporal: pot fi afectate toate membrele şi toate organele. Specificul simptomelor: jertfirea
inconştientă a unei părţi a corpului, sentimentul de vinovăţie, respectiv pierdere din cauza unor fapte „rele” (în
ţările cu standard juridic aflat la nivelul Evului Mediu, mai contează şi astăzi ca pedeapsă pentru crimă; hoţilor
li se taie mîna.
Prelucrarea motivului: a realiza ispăşirea corespunzătoare din propria iniţiativă; a aduce pe cont propriu şi în
regie proprie o jertfă.
Compensarea situaţiei: a se autojertfi în sens transpus, în loc de a-şi jertfi părţile corpului.

Anafilaxie
Vezi Alergii, Colaps.

Analgezie
Vezi Insensibilitate la durere.

Anancastism
Vezi Nevroză

Anchiloză (înţepenire a articulaţiei)

Nivelul corporal: articulaţii (mobilitate, articulare).
Specificul simptomelor: înţepenirea articulaţiilor din cauza atrofierii învelişului oaselor, atrofierii cartilajului
şi inflamaţiei; anularea mobilităţii şi a capacităţii de articulare din acest domeniu; limitarea mobilităţii generale;
lipsă de flexibilitate, iar în locul acesteia încremenire în domeniul semnificativ pentru fiecare articulaţie;
încăpăţînare, opunere, rezistenţă.
Prelucrarea motivului: a deveni mai strict, mai sever şi mai esenţial în articulare; a formula exprimări referitor
la anumite domenii (pe teme corespunzătoare articulaţiilor), a-şi recunoaşte propria încremenire (încăpăţînare);
a opune rezistenţă la nivel sufletesc.
Compensarea situaţiei: înlocuirea nivelului corporal al articulaţiilor prin articularea spiritual-sufletească ce se
manifestă verbal; limitarea şi orientarea mişcărilor asupra a ceea ce este esenţial; recunoaşterea obstacolelor
esenţiale, opunerea faţă de mişcările şi dezvoltarea care sînt în contradicţie cu propria viaţă.

Anemie (Vezi şi Lipsă de fier, numită mai demult Cloroză)

Nivelul corporal: sîngele (forţa vieţii), în special eritrocitele (purtătoarele de energie din fluxul vieţii).
Specificul simptomelor: prea puţini corpusculi sanguini sau coloranţi sanguini: prea puţină culoare şi
intensitate în viaţă; lipsă de vitalitate, lipsă de energie (vitală), → Oboseală, senzaţie de slăbiciune; nu există o
bucurie a vieţii, lipseşte curajul de a trăi; evitare de a prelua partea de energie vitală ce ţi se cuvine şi de a o
transpune în forţă de acţiune; interes redus faţă de viaţă; boala ca alibi pentru propria pasivitate (K274);
incapacitate (sufletească) de deschidere faţă de energia vitală, inerţie psihică; aspectul palid semnifică o viaţă
lipsită de culoare; paloare provenită din spaimă sau de epuizare; jertfa continuă de sînge ce se repetă lunar a
ciclului menstrual nu poate fi compensată; hemoglobinemie (descompunerea colorantului sanguin): culoarea
este îndepărtată din corp.
Prelucrarea motivului: a lăsa viaţa în mod conştient să se desfăşoare liniştit; a se cufunda în centrul aflat în
repaus; a învăţa adevărata modestie; întoarcere conştientă de la agitaţia lumii exterioare în sensul exerciţiilor
desfăşurate în linişte: a găsi puterea în şi din slăbiciune.
Compensarea situaţiei: a-şi găsi polul repaosului din propriul său centru; a se mulţumi cu esenţialul; a se
deschide faţă de viaţa lăuntrică.
Bibl: H239 ş.u.

Anemie pernicioasă (Vezi Biermer, boala lui-)

Nivelul corporal: intestinul gros (inconştientul, lumea de jos).
Specificul simptomelor: lipsă de vitamina B12 datorită unor probleme cu membrana mucoasă stomacală, care
duce la dereglări de maturizare a globulelor roşii, purtătoare a forţei vitale; slăbiciune în privinţa realizării
oricărui tip de performanţă: a nu mai putea şi a nu mai voi; ameţeli (→ Tulburări de echilibru) şi → Leşin: a-şi
propune ceva şi a fugi de responsabilitate; tulburări de mers (disbazie): a nu mai putea înainta; → Icter: blocaj în
domeniul descompunerii sîngelui; → Glosodinie, atrofiere a musculaturii limbii: în ciuda cerinţei arzătoare de a
spune ceva, a nu mai putea spune nimic.
Prelucrarea motivului (După administrare de vitamina Bl2): retragere din domeniul performanţelor şi al
puterii, a deveni onest şi a ceda răspunderea, a-şi declina funcţiile; a-şi pune frîne din punct de vedere exterior
în favoarea evoluţiei lăuntrice; a afirma în exterior ceea ce-ţi stă pe limbă, atîta timp cît acest lucru mai este
posibil.
Compensarea situaţiei: în loc de a reduce fluxul forţei vitale, retragere tot mai mare în privinţa activităţilor
sale.

Anestezie
Vezi Insensibilitate la durere.

Anevrism
(Dilatarea arterelor sau a pereţilor inimii)
Nivelul corporal: pereţii arterelor (arterele = traseele energiei). Specificul simptomelor: apare adesea pe baza
daunelor pereţilor cordului (infarct) sau blocării vaselor sanguine ale cordului; domeniile moarte ale pereţilor
(→ Necroză după infarct) rămîn locuri potenţial slabe a căror fracturare duce la scurgerea sîngelui în pericard,
astfel încît inima este sugrumată din afară: umflare în domeniul central din cauza slăbiciunii; subţierea şi
îndepărtarea pereţilor duc la formarea de puncte slabe; extinderile arterelor datorate modificărilor structurilor
pereţilor pot duce la fracturarea lor: în acest caz moartea este imediată dacă inima (pereţii inimii sau pereţii
aortei) se rupe.
Prelucrarea motivului: lărgirea căilor propriei energii vitale în sens transpus; conducerea energiei vitale pe căi
noi; a-şi lăsa puterea de viaţă să se reverse în afară; a deveni conştient de locurile slabe din propriul sistem
energetic; a lăsa să pătrundă în conştientă ameninţarea potenţial permanentă a vieţii, a deveni conştient de
temele imperioase şi apăsătoare ale inimii.
Compensarea situaţiei: lărgirea inimii în sens transpus şi lăsarea ei să crească dincolo de graniţă; a asculta la
timp încotro (te) împinge inima.
Bibl: H106.

Anexită
(Inflamaţia părţii de jos a trupului şi a organelor anexe uterului; a colului uterin şi a ovarelor; vezi şi Ovar,
inflamaţia lui, respectiv Ovar purulent)
Nivelul corporal: regiunea genitală feminină (fertilitate, sexualitate).
Specificul simptomelor: conflicte pe tema fertilitate, reproducere, interpretarea sexului ca sport de
performanţă, supraexcitarea regiunii afectate şi a temei.
Prelucrarea motivului: a da atenţie curăţeniei în sfera genitală, a recunoaşte schimbarea frecventă a
partenerului sexual ca expresie a unui conflict; a beneficia de dezbateri în domeniul fertilitate / sexualitate.
Compensarea situaţiei: a împleti cu mijloace proprii, ofensive, propriile reprezentări despre fertilitate şi
natalitate.
Bibl: F, A.

Angina pectoris
(îngustarea vaselor sanguine coronariene / Scleroză coronariană)
Nivelul corporal: inima (sediu al sufletului, iubirii, sentimentului, centru energetic), vasele sanguine (căile de
circulaţie a forţei vitale).
Specificul simptomelor: treaptă anterioară → Infarctului miocardic: a da prea puţină hrană (energie, oxigen)
inimii, a o strangula prin cramponare sau prin „betonarea” conductelor de aprovizionare cu energie; îngustarea
inimii (K 280); îngustime = spaimă: angina (K165); inimă întărită, împietrită, a avea o piatră în piept, sentiment
de anihilare, situaţie stringentă (H 20); strigăt de ajutor din partea stîngă, feminină; cramponare şi luptă pentru
problemele inimii; încercarea de a merita iubirea sau chiar de a o cumpăra sfîrşeşte prin dezamăgire; inima ca
sălaş al forţelor care să o distrugă, umplută cu ură, furie şi lacrimi.
Prelucrarea motivului: a-şi crea momente de pace şi linişte; a-şi acorda viaţa pe frecvenţa inimii, a asculta cu
atenţie vocea inimii. A-şi asculta inima şi a da ascultare spuselor sale; a-şi mărturisi sentimentele de teamă şi de
ură, a-şi cunoaşte propria îngustime în punctele centrale şi a o accepta ca pe un fapt dat; a plînge pînă ţi se
înmoaie inima; a nu mai face din inimă sălaş al forţelor care să o distrugă; a se concentra asupra propriului său
centru şi asupra esenţialului din viaţă, a asculta tresăririle delicate ale inimii, a recunoaşte pretenţia la putere în
frecventul → Sindrom al ajutătorului, a se ajuta pe sine însuşi în problemele inimii; practic: meditaţii şi exerciţii
pe mandale, Tai Chi pentru concentraţie asupra propriului centru.
Compensarea situaţiei: concentrare asupra inimii, aducerea ei în centrul vieţii, înconjurarea acestui centru, a
dansa în jurul centrului, ţel îndepărtat la polul opus: a crea din nou spaţiu pentru inimă, a o deschide şi lărgi
pentru ceilalţi oameni cu nevoile lor: „iubeşte-l pe aproapele tău ca pe tine însuţi”, după ce inima se va putea
din nou hrăni pe sine însăşi; deschidere faţă de stimulii cordiali şi cei inimoşi; jertfirea forţelor Eului şi
dorinţelor de putere, înfăptuirea atenţiei şi iubirii faţă de sine.
Bibl.:H 90-102.

Angina tonsillaris
Vezi Amigdalită.

Angi ocolită
Vezi Colangită.

Angiom
Vezi Hemangiom.

Angiospasm
Vezi Vasospasm.

Anomalie cardiacă congenitală

Nivelul corporal: inima (sediu al sufletului, al iubirii, al sentimentului, centru energetic).
Specificul simptomelor: sarcini de viaţă centrale aduse cu sine; lipseşte ceva central în propriul său centru, a
nu fi pe deplin acordat în privinţa vieţii în lumea polară; evitare (inconştientă) de a lua parte la circuitul vieţii; a
nu voi în mod suficient de hotărît să rămîi în lume; a fi dependent de ajutorul exterior străin.
Prelucrarea motivului (Pentru părinţi şi viitorul adult): a se acorda pe vechile sarcini aduse cu sine, respectiv
a-l ajuta pe cel afectat să se acordeze, a merge în căutarea a ceea ce lipseşte în centru; a se deschide faţă de viaţa
în lumea contrastelor, fără să se piardă din vedere centrul şi semnificaţia propriu-zisă a vieţii; a recunoaşte
necesităţile din circuitul vieţii; a alege între scurtături periculoase pentru viaţă, sau o cale lungă, pe traseul
prestabilit, ce favorizează viaţa; a se decide în mod conştient pentru lume; a învăţa să accepţi ajutorul din afară.
Compensarea situaţiei: a se dărui conştient circuitului vieţii, cu necesităţile şi constrîngerile sale; numai prin
dizolvarea polarităţii se creează accesul la unitate; „orice ai face, fă-o din toată inima” (Confucius).
Bibl: H142-172.

Anorexia nervosa
Vezi Caşexie.

Anorgasmie
Vezi Orgasmul, problemele cu el.

Anovulaţie
Vezi Ovulaţie, lipsa ei.

Antrax
Nivelul corporal: pielea ([forma cea mai frecventă de antrax] graniţă, contact, sensibilitate), plămînii (contact,
comunicare, libertate), intestinul (prelucrarea impresiilor materiale).
Specificul simptomelor: dintr-o pustulă, ca loc de intrare a agenţilor patogeni, se dezvoltă un furuncul
antracoid purulent; dacă simptomele maladive se extind, boala este aproape întotdeauna mortală; febră, umflare
a ganglionilor limfatici: mobilizare generală şi lupte locale de apărare; procese inflamatorii care dizolvă sîngele:
lupte distrugătoare a forţei vieţii; luptă agresivă, pe viaţă şi pe moarte, care se desfăşoară la graniţa exterioară.
Prelucrarea motivului: a se implica cu toate puterile în lupta pentru propria viaţă; a-şi apăra propria graniţă
(pielea) cu toate mijloacele şi pînă în sînge; ocazional, a se pregăti pentru trecerea pragului în lumea de dincolo.
Compensarea situaţiei: a-şi apăra curajos şi ofensiv pielea; conciliere cu propria moarte.

Anurie
(Tulburări de eliminare a urinei)
Nivelul corporal: rinichii (echilibru, parteneriat).
Specificul simptomelor: apa sufletească reziduală (urina) şi conţinuturile sufleteşti vieţuite nu se mai pot
desprinde; din cauza lipsei de producere a urinei se ajunge la autointoxicaţie (uremie → Insuficienţă renală).
Prelucrarea motivului: a considera în continuare vechi teme sufleteşti ca fiind importante şi a încerca să-ţi
însuşeşti esenţa lor; a-şi clarifica faptul că în domeniul sufletesc sîntem incapabili să mai dăm drumul la ceva.
Compensarea situaţiei: a se concilia cu otrava sufletească ce revine ciclic în viaţă prin timp; a deveni una cu
totul la nivelul transpus, a face din otravă (sufletească) un remediu.

Anus contra naturii

Vezi Anus praeter (naturalis).

Anus praeter (naturalis)

(Ieşire artificială din intestin; vezi şi Cancer al rectului)
Nivelul corporal: rectul (lumea de jos), anusul (intrarea şi ieşirea în lumea de jos).
Specificul simptomelor: probleme cu desprinderea; locul cedării este transpus din spate în faţă; excluderea
lumii de jos din viaţă; dorinţă tainică după raportarea la învingerea inconştientului; cele eliminate devin
vizibile.
Prelucrarea motivului: a recunoaşte unde eliminăm în sens transpus lucruri urîte în locuri nepotrivite; terapia
umbrei: a vedea lucrurile din propria viaţă pe care nu am dori în niciun caz să le lăsăm să vină la lumina zilei;
preocuparea cu cele vechi, demult vieţuite (reziduuri = excremente) la nivelul conştienţei; a prelucra şi
îndepărta conştient cele eliminate din domeniul umbrei (aducîndu-le în prealabil în faţă, la lumină).
Compensarea situaţiei: integrarea umbrei şi concilierea cu Eul, cu scopul împlinirii de sine (Eu + umbra =
Sinele).
Bibl.: V300ş.u.

Apatie (Vezi şi Depresii)

Specificul simptomelor: disponibilitate redusă de a lua parte la lupta pentru viaţă: a-şi dormi viaţa; ezitare de a
participa la viaţă şi de a se înflăcăra de pasiuni (în limba greacă a-pathos = lipsit de pasiuni); întoarcere de la
viaţă, sentimente lipsite de senzualitate; a voi să faci totul fără participare lăuntrică (S 223); lipsă completă de
pasionalitate, motivaţie şi angajament; indiferenţă.
Prelucrarea motivului: reflectare conştientă în privinţa propriei persoane; a se delimita conştient faţă de
sentimentele covîrşitoare; a realiza exerciţii de simplitate şi atenţie, de renunţare: de exemplu exerciţii Zen;
retragere în singurătate: a găsi forţa în linişte şi din linişte; în loc de a evita pasionalitatea, a învinge
ataşamentul: limitare înţeleaptă la cele esenţiale (Buddha: „Orice suferinţă ia naştere ca urmare a ataşării”).
Compensarea situaţiei: a le privi pe toate ca avînd aceeaşi valoare, în sens budist (Uppekha); a practica asceza
ca artă a vieţii; a-şi fi suficient sieşi, a fi singur în sensul de a avea Totul în sine (în limba germană, joc de
cuvinte: Alleinsein poate fi considerat atît drept „allein” „sein” = a fi singur, cît şi „All” „ein” „sein” = totul
este una - n. tr.).
Bibl.: D 375-379 (lipsa de impulsionare).

Apendicită
Nivelul corporal: apendice în intestinul gros (fundătură a fundăturii din inconştient, din împărăţia morţii),
staţie de poliţie şi loc de formare a armelor (organ de apărare) din lumea de jos.
Specificul simptomelor: război, conflict în lumea de jos (în fundătura fundăturii); sentimentul de a fi ajuns
într-o fundătură; adesea prima confruntare dificilă cu umbra copilului: conflict în zona de graniţă dintre
„copilăria nevinovată” şi „lumea periculoasă a adulţilor”; confruntare cu aşteptările şi modelele rolurilor din
propria tradiţie familială, care pare a fi nedigerabilă, sau abia digerabilă; incapacitatea de a înghiţi şi digera
miezul dur al lucrurilor; pătrunderea domeniului umbrei în lumea de zi cu zi; agresiunea întunecată suprimată
iese la lumină (S177ş.u.).
Prelucrarea motivului: a recunoaşte fundăturile în care nu vrem să renunţăm la a ne lupta, confruntare cu
umbra (cu „omul cel negru”); a aduce din nou la lumina conştienţei cele refulate şi suprimate, a face posibile
copilului căile în „lumea periculoasă a adulţilor” (ritualuri de pubertate).
Compensarea situaţiei: recunoaşterea partenerului inferior întunecat, a polului opus; concilierea cu fratele
întunecat, respectiv cu sora cea întunecată.
Bibl.: V237-244.

Apetit nemăsurat
Vezi Mania de a mînca.

Aplazie
(Lipsă congenitală a unor organe sau părţi ale corpului, de exemplu din cauza consumului somniferului
Contergan)
Nivelul corporal: poate fi afectat întregul organism.
Specificul simptomelor: lipsă a prelucrării temelor reprezentate pe organul respectiv.
Prelucrarea motivului: efectuarea de exerciţii pentru a face faţă fără tema respectivă şi recunoaşterea
importanţei acesteia; compensarea lipsei în conştienţă.
Compensarea situaţiei: soluţionarea tematicii (ce lipseşte din corp) la nivel spiritual-sufletesc.

Apnee
(Stop respirator; vezi şi Stop respirator în timpul somnului)
Nivelul corporal: plămînii (contact, comunicare, libertate), centrul respirator din creier (comunicare, logistică).
Specificul simptomelor: desprindere de lumea polară a inspiraţiei şi expiraţiei; a fi deconectat de la polaritate;
a ajunge aproape de trăirea transcendentală a unităţii; eliminare din polaritate (în momentele de experienţă
transcendentală, respiraţia se opreşte ca semn al contactului cu unitatea).
Prelucrarea motivului (de către însoţitor, pentru că persoana afectată abia dacă o mai poate face în mod
conştient): revitalizare în sensul reîntoarcerii în polaritate prin respiraţie şi masajul inimii din afară sau, în
funcţie de situaţie, însoţirea în moarte; exerciţii respiratorii: a învăţa să primeşti, a lăsa să se desfăşoare procesul
de a da; exerciţii cu respiraţia legată; exersarea schimbului la nivel spiritual-sufletesc; exerciţii de polaritate.
Compensarea situaţiei: a învăţa să o scoţi la capăt cu un schimb şi o comunicare reduse, limitarea la ceea ce
este esenţial sub aspect energetic, a deveni econom cu propria energie.

Apoplexie
Vezi Apoplexie cerebrală.

Apoplexie cerebrală
Nivelul corporal: creierul (comunicare, logistică), vasele sanguine (căile de circulaţie ale forţei de viaţă),
nervii (serviciul de informaţii).
Specificul simptomelor: a-şi clarifica situaţia de bază şi a o interpreta, adesea ea a fost creată de Hipertensiune
arterială; apoplexia loveşte în centru şi încheie cu putere viaţa obişnuită (omul este ca lovit şi doborît de fulger);
ca printr-o lovitură se manifestă o putere superioară; un cheag de sînge înfundă un vas cerebral central, ducînd
la acumularea sîngelui în partea afectată a corpului şi la depuneri aproape aleatorii pe partea opusă: a nu-şi
putea aduce laolaltă cele două aspecte arhetipale ale fiinţei (partea stîngă, feminină şi cea dreaptă, masculină) şi
a voi să deconecteze şi ulterior chiar să suprime prin intermediul apoplexiei această sferă problematică a vieţii;
tendinţă de a-şi întoarce atenţia de la partea blocată, aşa cum au procedat deja de multă vreme la nivel transpus
(pacienţii îşi privesc focarul [din partea dreaptă, respectiv stîngă a creierului], care este situat în partea opusă
părţii corporale afectate de apoplexie [încrucişarea traseelor nervoase]); decuplarea unei părţi a vieţii (a
corpului) la nivelul conducerii: blocată la cel mai înalt nivel; în cazul existenţei unei tensiuni (presiuni) înalte: a
aborda cu recunoştinţă toate luptele, pentru a nu trebui să faci faţă luptei decisive în viaţă la nivel corporal.
Prelucrarea motivului: a conştientiza partea (arhetipală) a vieţii care i-a fost sustrasă omului şi de care este
dependent acum; a se concilia cu partea încă intactă în privinţa principiilor primordiale (feminin-masculin) în
aşa fel încît toate posibilităţile să fie epuizate; a-şi îndrepta atenţia asupra capacităţilor polului blocat (al vieţii),
trezindu-le din nou la viaţă: şi la fel cum îşi face un copil mic primele mişcări şi primii paşi, a reîncepe
implicarea acestei părţi în viaţă; a prelucra în mod conştient experienţa faptului că pentru a trăi este nevoie de
amîndouă părţile, aşa cum este nevoie de dezvoltarea ambelor aspecte sufleteşti (masculin şi feminin) pentru a
participa la viaţă; a porni în căutarea jumătăţii pierdute: a-şi integra aspectul de umbră, polul opus; a pătrunde
întru totul în partea feminină (Yin înseamnă a descoperi în adîncurile ei miezul elementului masculin (Yang);
pătrunderea totală în partea fiinţială masculină (Yang) duce la descoperirea miezului feminin (Yin), vezi
simbolurile Tai-Chi; preocuparea cu mitul omului prezentat în «Banchetul» lui Platon, căruia i s-au luat toate
părţile corpului şi care trebuie să le caute; în această măsură, apoplexia cu hemi-pareza implicată devine o
reeditare a căderii în păcat şi a celui mai profund arhetip, care este înmînat fiecărui om aflat pe cale.
Compensarea situaţiei: a folosi lovitura primită în propria clădire a vieţii, pentru un nou început; a admite
amîndouă părţile vieţii, pentru a deveni un om deplin.
Bibl.: S 216-221.

Apraxie
(Incapacitate de mişcare, fără ca pacientul să fie paralizat)
Nivelul corporal: creierul (comunicare logistică).
Specificul simptomelor: a nu se mai putea raporta la lume, ca de exemplu la maladia → Alzheimer, sau la →
Contuzia cerebrală (a voi să apuci ceva fără a-l putea cuprinde).
Prelucrarea motivului: a-şi recunoaşte propriile insuficienţe; a se întoarce de la viaţa practică pentru a dobîndi
o înţelegere supraordonatoare; a prefera lumile lăuntrice; a învăţa să te deplasezi în alte lumi. Compensarea
situaţiei: pregătire în vederea alternării lumii exterioare cu cea interioară.

Arahnofobie (Frica de păianjeni)

Vezi Fobie.

Aritmie
Vezi Ritm cardiac, tulburări.

Aritmie
(Extrasistolă)
Nivelul corporal: inima (sediul sufletului, al iubirii, al sentimentului, centru energetic).
Specificul simptomelor: propriul centru şi-a ieşit din ritm; extravaganţă; incapacitatea de a se subordona unei
idei mai înalte; încăpăţînare în problemele centrale.
Prelucrarea motivului: a ieşi conştient din rolul impus şi a-şi manifesta pretenţii centrale în privinţa
specificului şi originalităţii; a renunţa la paşii obişnuiţi şi a accepta să-ţi vină idei noi; a-ţi vieţui
individualitatea; a ieşi din rînd, a-şi îngădui idei „trăznite”, a-şi vieţui impulsurile creatoare.
Compensarea situaţiei: a-şi găsi propriul ritm, a se implica pentru specificul său.
Bibl.: H 185-787.

Arsuri
(Vezi şi Accidente, Accidente de muncă / Accidente în gospodărie, Accidente de circulaţie)
Nivelul corporal: pielea (graniţă, contact, sensibilitate).
Specificul simptomelor: Focul = element masculin şi expresie a energiei masculine; foc lăuntric nevieţuit care
atacă din afară; corpul încearcă să stingă locul incendiului, aducînd apă (element sufletesc) la faţa locului (în
veziculele rezultate prin ardere se strînge această apă folosită pentru stingerea incendiului): cine nu îndrăzneşte
să abordeze fierul fierbinte şi temele arzătoare ale vieţii, este întîmpinat de acestea din afară; a se juca cu focul
apropiindu-se prea mult de el; joc cu pericolul, apreciere incorectă a pericolelor; iluzionare; adesea mînia („a
fierbe de furie”) duce la arsuri: tema sufletească neînfăptuită îl întîmpină pe om din afară; controverse
conflictuale cu iubirea / sexualitatea: „a se înflăcăra”, „a-şi arde degetele” atunci cînd dă peste un „tip fierbinte”
sau corespondentul său feminin; violare a graniţelor, punere a Eului sub semnul întrebării.
Prelucrarea motivului: a da foc graniţelor; a arde lăuntric, a dezvolta iniţiativă; a se juca cu focul
(entuziasmului); a se lăsa înflăcărat, a fi tot numai foc şi pară pentru „flacăra” lăuntrică; a-şi deschide graniţele
Eului; a fi fierbinte faţă de ceilalţi oameni: a merge pe urmele lui Eros, care îşi aruncă săgeţile arzătoare sau
faclele aprinse în inimi; a întrezări dezamăgirile şi iluziile: de exemplu a recunoaşte faptul că prin vezicile
rezultate pe piele în urma arsurilor nu se pot rezolva temele arzătoare; a întîmpina aspectele masculine arzătoare
care ameninţă să pătrundă din afară cu energie sufletească feminină lăuntrică.
Compensarea situaţiei: a se bucura de văpaia iubirii; a-şi lăsa inima să ardă; a descoperi şi înfăptui propriul
foc lăuntric: a aduce foc în suflet.
Bibl.: A.

Arteră, dilatare
Vezi Anevrism.

Artere, calcifierea lor

Vezi Arterioscleroză.

Arterele, inflamaţia peretelui arterial

Vezi Panarterită.

Arteriitis
Vezi Arterită.

Arterioscleroză
(Artere, calcifierea lor; vezi şi Angina pectoris, Claudicaţie intermitentă, Creier, tulburări de irigare sanguină a
lui)
Nivelul corporal: arterele (trasee energetice), vasele sanguine (căi de circulaţie a forţei vitale.
Specificul simptomelor: cea mai frecventă bază a infarctului cardiac şi a celui cerebral; „betonare” parţială sau
generală a fluxului vital viu; durificări în domeniul fluxului vieţii; vasele sanguine calcifiate corespund traseelor
energetice îngustate, zidite; aspectul este tipic pentru oamenii care îşi subordonează calea vieţii, constrîngerilor
exterioare (familie, firmă, posesiuni) şi care în viaţa lor merg pe căi prestabilite, care nu corespund intereselor şi
predispoziţiilor lor; care fac totul pentru asigurarea căii vieţii, dar prea puţin pentru posibilităţile individuale de
evoluţie, în cazul acestora, odată cu creşterea vîrstei scad flexibilitatea şi capacitatea de adaptare; creşte în
schimb presiunea interioară (K 276) şi îngustimea sufletească (H 92); polul feminin este prea puţin reprezentat
(H 93); se manifestă o situaţie încordată, inflexibilă şi în final durificată în domeniul căilor de comunicare ale
energiei vitale.
Prelucrarea motivului: concentrare asupra esenţialului în sens energetic; împărţire severă pînă la stringentă a
propriei energii; reglarea şi încetarea risipei de energie; recunoaşterea luptelor între reprezentanţi şi încheierea
lor consecventă; abordarea nivelului decisiv; concentrare asupra problemei centrale / esenţiale; a da dovadă de
o adevărată eficienţă în locul risipei; exemplu din macrocosmos: betonarea albiilor fluviilor prezintă avantaje
numai pe termen scurt; pe termen lung este dăunătoare.
Compensarea situaţiei: punerea în practică a soluţiilor de economisire a energiei; pe principiul „ceea ce este
mai important este deservit mai întîi” (de exemplu conflictele în privinţa autorităţii se rezolvă la nivelul cel mai
înalt).
Bibl.:H 260.

Arterită (Arteriitis)
Nivelul corporal: vasele sanguine (trasee de aprovizionare), arterele (căi de aprovizionare cu energie).
Specificul simptomelor: conflicte cronice inconştiente în problema repartizării energiei: „lupte de stradă”.
Prelucrarea motivului: confruntarea cu problema repartizării energiei.
Compensarea situaţiei: a duce lupte curajoase, ofensive, pentru implicarea propriei energii; a percepe noile
posibilităţi de implicare a energiei.

Articulaţia cocso-femurală, boli / dureri ale ei

(Vezi şi Artroză, Reumatism)
Nivelul corporal: femurul / articulaţia cocso-femurală (păşire).
Specificul simptomelor: înaintarea (progresul) şi fiecare pas dor: înaintarea / păşirea sînt împiedicate;
progresul în viaţă este pus sub semnul întrebării; persoana respectivă nu mai poate face paşi mari sau sărituri;
situaţie împotmolită; sentiment de ruginire.
Prelucrarea motivului: recunoaşterea propriei imobilităţi, a durerilor pe care le determină orice progres şi
orice înaintare, a resimţi conştient învingerea (de sine) necesară la fiecare pas; a se adapta la repaosul constrîns;
a recunoaşte că progresul şi mişcarea cad greu; a face paşi lăuntrici în locul celor exteriori.
Compensarea situaţiei: călătorii interioare: repaus exterior şi paşi mari în interior; a-şi accepta vîrsta şi a o
preţui.
Bibl.: S 368 ş.u.

Articulaţia cocso-femurală, luxarea ei

(Ieşire a capului articular din cavitatea articulară cocso-femurală)
Nivelul corporal: femurul / articulaţia cocso-femurală (păşire).
Specificul simptomelor: articularea este mult îngreunată în privinţa progresului şi înaintării (pe baza unei stări
retardate de dezvoltare a sistemului scheletic): mers legănat, de raţă, care nu permite decît o înaintare lentă;
înaintarea este împiedicată, progresul în viaţă este pus sub semnul întrebării; nu se mai pot face paşi mari sau
sărituri: picioarele pot purta corpul doar cu greutate; povara vieţii este greu de dus; înaintarea elegantă este
împiedicată, accentuarea polarităţii: cu fiecare pas, cufundare adîncă în polul stîng, respectiv în cel drept.
Prelucrarea motivului: a-şi acorda timp de refacere în domeniile structurale (la fel cum în medicină articulaţia
cocso-femurală este pusă în repaus, pentru a da cavităţii articulare timp de refacere); a cădea de a cord cu
problemele fundamentale în privinţa progresului; a înţelege aspectul comic al propriului mers ca simbol şi a
recunoaşte unde se manifestă un comportament asemănător în sens transpus; a-şi acorda timp în evoluţie; a
înainta în mod confortabil şi propriu, chiar dacă acest mod este neobişnuit; recunoaştere a propriei imobilităţi, a
se adapta în mod concret la raza mică de acţiune a vieţii impuse; a recunoaşte că paşii exteriori cad greu şi a se
acorda pe paşii lăuntrici, a se cufunda în adînc şi a se ridica în înalturile vieţii la nivel transpus.
Compensarea situaţiei: căutarea căilor interioare în locul celor exterioare, obositoare; folosirea repausului
exterior relativ pentru realizarea progresului lăuntric.

Articulaţia mîinii, inflamaţia ei

Vezi Reumatism.

Articulaţie instabilă
Nivelul corporal: articulaţiile (mobilitate, articulare).
Specificul simptomelor: lipsă de sprijin în zona articulaţiilor ca şi în aceea a relaţiilor şi legăturilor (de la
legăturile familiale pînă la asocierile din cadrul serviciului); lipsă de conducere în mişcare; mobilitate mărită în
detrimentul unei conduceri sigure.
Prelucrarea motivului: a deveni mai destins şi mai calm în legăturile, respectiv obligaţiile şi datoriile proprii;
a acţiona mai mult în regie proprie şi din proprie iniţiativă; a-şi extinde raza de mişcare spirituală.
Compensarea situaţiei: a învăţa să-ţi menţii legăturile mai destinse şi tratîndu-le cu indiferenţă la nevoie; a-şi
extinde cadrul spiritual de mişcare punînd accentul pe conducerea lăuntrică, în timp ce conducerea exterioară îşi
pierde tot mai mult din importanţă.

Articulaţii, boli ale lor

Nivelul corporal: articulaţiile (mişcare, articulare).
Specificul simptomelor: a se rigidiza într-o problemă, a trece cu vederea un lucru, a merge prea departe; a izbi
pe cineva, respectiv a-l supăra, a zdruncina, a (se) scrînti, a luxa, a exagera, a-şi disloca un picior; a fi
supraîncordat, tensionat sau răsucit.
Prelucrarea motivului: a se îndrepta în privinţa unui lucru, a-i face faţă; a trece dincolo de propriile graniţe; a
apăra pe cineva cu intensitate; a-şi spune perseverent părerea; a repune lucrurile la locul lor sau a le corecta /
îndrepta; a face exerciţii de deconectare / încordare a forţelor (Jacobson-Training).
Compensarea situaţiei: a se raporta corect la lucruri; a-şi cunoaşte propriile graniţe şi a creşte dincolo de ele; a
se comporta corespunzător cu propriile sale posibilităţi.

Artrita membrului inferior

(Frecventă la fumători); vezi şi Irigare sanguină, dereglări, Cangrenă umedă, Claudicaţie intermitentă. Fumatul)
Nivelul corporal: vasele sanguine (căile de circulaţie ale forţei vitale), picioarele (mobilitate, înaintare,
consolidare), tălpile picioarelor (stabilitate, consolidare, înrădăcinare).
Specificul simptomelor: a-şi lăsa propriile picioare să moară: forţa vitală nu mai este trimisă pînă jos, la
picioare şi tălpile picioarelor, renunţarea la pretenţiile privind înaintarea, urcarea şi evoluţia; a avea de mult
„picioarele reci”, a nu se mai putea îndrepta înspre nimeni şi înspre nimic; picioarele nu îl mai duc pe om: a nu
mai avea nici o speranţă.
Prelucrarea motivului: a realiza strangularea propriilor perspective exterioare de viitor; a-şi îndrepta toate
strădaniile spre interior; a-şi mărturisi marea teamă faţă de viaţă; a înainta atît de mult în teamă şi strîmtoare
pînă cînd acestea se pierd în depărtarea lăuntrică aflată dincolo de ele; a-şi recunoaşte renunţarea lăuntrică la
toate speranţele de viitor în domeniul contactului; a te întreba dacă ai pretenţia de a îndrăzni o evoluţie
lăuntrică.
Compensarea situaţiei: a fi onest cu tine însuţi; a-ţi pune întrebarea: „Îmi voi lăsa şi restul trupului să
putrezească, rămînînd putred din punct de vedere spiritual-sufletesc şi inert, sau îmi mai dau un impuls şi
găsesc înlăuntrul meu soluţii ce nu se mai pot aştepta din afară?”

Artrită
Vezi Reumatism.

Artroză
Nivelul corporal: aproape toate articulaţiile (mobilitate, articulare), în special articulaţia cocso-femurală,
articulaţia genunchiului, articulaţia talo-crurală (tibio-tarsiană) şi articulaţiile degetelor.
Specificul simptomelor (în general): modificări ale articulaţiilor care le împiedică funcţionarea; tocire şi uzură,
articulaţie consumată; capacitate de mişcare şi de articulare limitate, poziţie încremenită, faptul de a fi împreună
(al oaselor) nu mai este posibil, căci uleiul din mecanism e de mult consumat (situaţia de gripare a pistonului);
articulaţia consumată reflectă nevoia de o mai mare apropiere, respectiv a unei legături mai strînse (oasele se
rod între ele micşorîndu-se spaţiul articular).
1. Articulaţia cocso-femurală (a păşi, a depăşi limite)
Specificul simptomelor: cerinţe prea înalte în trecut, atît la nivel static cît şi dinamic; diminuarea capacităţii de
articulare la nivelul afectat al păşirii; orice pas înainte (şi orice progres) doare; înaintarea în viaţă este pusă sub
semnul întrebării; nu mai este posibil să se facă paşi mari / salturi.
Prelucrarea motivului: recunoaşterea propriei imobilităţi şi a durerilor care însoţesc orice pas înainte; a simţi
conştient învingerea de sine cu care trebuie plătit fiecare pas.
Compensarea situaţiei: repaus exterior, şi în locul activităţii exterioare realizarea de paşi interiori; a se
proceda la călătorii interioare. Bibl.: S368 ş.u.
2. Articulaţia genunchiului (smerenia)
Specificul simptomelor: diminuarea capacităţii de articulare la nivelul afectat al aplecării; gestul smereniei -
cum ar fi statul sau mersul în genunchi -doare (tabloul clinic al bolii profesionale a pavatorului, care trebuie să
stea în genunchi o viaţă întreagă pentru a pregăti altor oameni podeaua pe care să calce); mersul mai departe
prin viaţă este adesea posibil numai cu mari dureri; simptomele atrag atenţia asupra temei smereniei, respectiv
asupra axei smerenie-smerire.
Prelucrarea motivului: recunoaşterea propriei imobilităţi şi a durerilor pe care le determină orice aplecare şi
orice păşire înainte; a deveni conştient de efortul necesar la orice îngenunchere; a realiza exerciţii conştiente de
smerire la nivel spiritual-sufletesc; a despovăra nivelul corporal şi a îngenunchea la nivel lăuntric; a-şi lua
propria situaţie în serios.
Compensarea situaţiei: smerenie lăuntrică.
3. Articulaţia talo-crurală (tibio-tarsiană) (baza salturilor, avîntului şi elanului).
Specificul simptomelor: diminuarea capacităţii de articulare la nivelul saltului; manifestarea dificultăţilor în a
ajunge la saltul (elanul potrivit); a nu mai fi pregătit de salt; a nu mai putea face salturi mari, căci fiecare salt
generează dureri; sfîrşitul mersului arcuit: înaintarea în viaţă mai este posibilă doar cu dureri; articulaţia tibio-
tarsiană dureroasă atrage atenţia asupra temei avînt (elan).
Prelucrarea motivului: a-şi mărturisi aterizarea (constrînsă) pe terenul realităţii cît şi faptul că nu ne mai
putem ridica fără dureri; a deveni condescendent în mod conştient; a face exerciţii de aterizare; a-şi lua rămas
bun de la visele de zbor la înălţime.
Compensarea situaţiei: a face saltul lăuntric în loc de în afară; a dobîndi elasticitate şi dinamism lăuntric, a fi
lăuntric gata de salt. Bibl.: S 383 ş.u.
4. Articulaţia mîinii şi articulaţiile degetelor (cuprindere, capacitate de acţiune)
Specificul simptomelor: diminuarea capacităţii de articulare la nivelul apucării şi cuprinderii (înţelegerii); se
manifestă probleme în abordarea vieţii; manipularea doare; capacitatea de acţiune este îngrădită în mod dureros;
articulaţiile dureroase ale mîinii şi degetelor atrag atenţia asupra temei desprinderii, care a determinat apariţia
simptomelor.
Prelucrarea motivului: mărturisirea faptului că nu mai putem apuca (cuprinde) lucrurile şi nu ne mai putem
desprinde de ele; exerciţii de desprindere; renunţare conştientă la orice manipulare.
Compensarea situaţiei: renunţare la viaţa exterioară în favoarea celei interioare; a-şi lua în mîini viaţa
lăuntrică; calm interior.
Bibl.: K, Dahlke: «Îndepărtarea zgurii, dezintoxicare, deconectare», CD cu cartea însoţitoare «Dezintoxicare,
îndepărtarea zgurii, desprindere».

Ascită
(Hidropizie, tendinţa la edeme; în cazul maladiilor inimii, circuitului sanguin, plămînilor, rinichilor, ficatului
sau al cancerului)
Nivelul corporal: cavitatea abdominală (ocrotire) şi părţile corpului dependente de aceasta. Specificul
simptomelor: apa - acumulare sufletească; din fluxul sanguin (forţa vieţii) se desprinde partea sufletească şi iese
în afară: a-şi purta sufletescul cu greutate; a-şi tîrî sufletescul după sine; retenţia energiei vitale înaintea
centrului sentimentului (inima) şi a centrului simţirii (ficatul): sufletescul părăseşte fluxul vitalităţii şi nu mai
participa la circuitul vital, şi îl împiedică: funcţie centrală la pericardita exsudativă, activitatea de digestie în
cazul ascitei clasice se desfăşoară în cavitatea abdominală, respiraţia la hidrotorax (colectare de lichid în
cavitatea pleurală - n. tr.).
Prelucrarea motivului: a da atenţie celor sufleteşti, a le aprecia importanţa şi a le lăsa să devină rodnice; a-şi
face timp pentru impulsurile sufletului.
Compensarea situaţiei: a oferi spaţiu temelor sufleteşti; a permite sentimentelor (stocate în burtă) să se facă
remarcate; la polul opus: menţinerea forţelor sufleteşti în flux.

Astenie de primăvară (Schimbarea metabolismului)

Specificul simptomelor: în vremurile vechi, condiţionată de hrană (amplificată de lipsa de vitamină C, care se
manifestă primăvara); respingerea schimbării ca simbol la această schimbare a anotimpului; spaimă faţă de
urcarea sevelor (proprii); combaterea propriei forţe marţiene în cadrul activităţii marţiene ofensive din afară
(înmugurirea copacilor, încolţirea ierbii, mulţimea de germeni încolţiţi ce străbat pămîntul răzbătînd la
suprafaţă şi de muguri care ies din învelişurile lor); teamă faţă de ajungerea la maluri noi, faţă de energia ce-şi
găseşte expresia primăvara, a nu fi beneficiat suficient de somnul de iarnă, a nu fi acumulat suficientă forţă.
Prelucrarea motivului: a înţelege schimbarea ca esenţă a creaţiei şi a o prelua în sine; a-şi întîmpina propria
energie vitală în mod deschis; a învăţa să te bucuri de ea; a învăţa să iubeşti noul ca şansă de creştere.
Compensarea situaţiei: a trăi în acord cu calităţile timpului: a dezvolta repaosul şi activitatea la momentele
potrivite pentru fiecare dintre ele; a se încadra în cursul anotimpului.

Astigmatism (Boltirea anormală a corneei)

Nivelul corporal: ochii (vedere, străvedere, oglinzi şi ferestre ale sufletului).
Specificul simptomelor: a privi strîmb (lucrurile), a deforma anumite domenii ale propriei sale vieţi şi a le
vedea într-o lumină strîmbă, a avea un mod strîmb de a considera lucrurile: acest glob ocular nu este ceva
rotund în sine (razele de lumină nu se concentrează într-un singur punct, astfel încît nu există un focar precis [în
limba greacă, stigma = punct]; imagine deformată despre lume, discrepanţă frecventă între imaginea despre
lume moştenită prin tradiţie şi propriile ambiţii; incapacitatea de a se vedea pe sine aşa cum este.
Prelucrarea motivului: a urmări propriile moduri de vedere strîmbe; a percepe lumea în mod propriu şi
conştient; a dezvolta o vedere largă făcînd abstracţie de o concentrare prea puternică; a considera valabile
diverse imagini despre lume; a-şi dezvolta o imagine a lumii originală şi plăcută; alopat: a se îngriji de
pătrunderea cu vederea în domeniile vederii confuze.
Compensarea situaţiei: considerare creativă a lumii; acceptarea propriei imagini individuale despre lume care
să devină obligatorie pentru sine însuşi, şi nu pentru ceilalţi.

Astm bronşic
(Vezi şi Alergie)
Nivelul corporal: plămîni (contact, comunicare, libertate), sistemul imunitar (apărare).
Specificul simptomelor:
1. A prelua prea mult; încercare de a prelua prea mult şi de a nu da (suficient) înapoi; dereglare a polarităţii „a
lua şi a da”: ameninţare de a se sufoca din cauza faptului de a fi (pre)luat prea mult; vrea să păstreze totul şi se
otrăveşte datorită acestui fapt, decuplîndu-se de la plenitudine: nu primeşte suficient aer; tînjeşte după iubire,
dar nu poate oferi iubirea la rîndul său; prezintă nevoia puternică de a fi îngrijit şi dădăcit.
2. Aversiune faţă de contact; teama de păşire în libertate şi autonomie; autonomia este vieţuită drept pierdere a
îngrijirii de către ceilalţi şi cu aceasta ca o ameninţare (a vieţii); aversiunea vieţuită lăuntric constituie
îngustimea toracică, teama; vieţuită exterior, pretenţie exagerată la dominare şi putere (torace în formă de butoi,
→ Emfizem pulmonar); apărare faţă de ceea ce este viu, dorinţă de a se închide / a se încapsula în faţa viului;
refugiu în planul ideatic şi în cel formal.
3. A se făli, a se îngîmfa (a-şi umfla pieptul), ar dori să-şi însuşească cît mai mult aer; agresiunea rămîne în
plămîni; „a tuşi ceva cuiva”, „a înghiţi aer de furie”.
4. Exercitarea puterii şi autojertfire prin accese şantajiste care pun în pericol viaţa; lipsă de echilibru între putere
şi neputinţă: „mi se opreşte vorba în gît”, „nu am aer” la confruntarea cu tendinţa de a-i domina pe ceilalţi;
dorul după aer curat, după înălţimile munţilor; a dori să stea deasupra lucrurilor şi a celorlalţi oameni: „doar eu,
şi după mine potopul”; a-şi vărsa lacrimile în interior.
5. Apărare faţă de domeniile întunecate ale vieţii, în majoritatea cazurilor cu punerea accentului la nivelul
capului (intelectual); deplasarea sexualităţii în piept (producţia de mucus la un nivel problematic şi discutabil).
6. Agresiune: erupţie, a scuipa în faţa cuiva, şi anume întreaga sa viaţă, întreaga sa neputinţă.
7. A nu putea respira liber: a nu-şi putea vieţui modul specific; semenii (mama?) nu oferă suficient spaţiu
pentru dezvoltare; autonomia este jertfită.
Rezumăm cercul de probleme în cîteva cuvinte esenţiale: 1. A da şi a lua, 2. A voi să se închidă, 3. Agresiune.
Micime şi pretenţie la dominanţă, Sexualitate, iubire şi murdărie, Agresiune, 7. Libertate şi spaţiu.
Prelucrarea motivului:
1. Terapia respiraţiei: vieţuirea şi acceptarea echilibrului, tensiunii dintre a da şi a lua în cadrul respiraţiei;
2. Deschidere şi onestitate fără compromisuri;
3. Vieţuirea agresiunii sănătoase; articularea agresiunii în cuvinte: „a trage aer în piept”; a trăi ofensiv;
4. Realizarea şi acceptarea micimii în conştientă; a învăţa să te impui fără să exerciţi simptomatica puterii;
5. A învăţa să dăruieşti şi să primeşti iubirea; a înălţa sexualitatea în conştienţă în loc de piept; a accepta
pătrunderea înăuntru în conştienţă a celor evitate, a-şi prelua din nou propria murdărie, a se confrunta cu ea şi a
o integra (de exemplu prin terapia cu propria urină);
6. A vieţui o agresiune sănătoasă;
7. A-şi prelua spaţiul şi libertatea necesare împlinirii de sine şi a le oferi şi altora.
Compensarea situaţiei: extinderea conştienţei; a-şi crea spaţiul în sens transpus; a se înălţa deasupra polarităţii
dar a recunoaşte ambele feţe ale medaliei; a recunoaşte în expiraţie şi inspiraţie principiul ,.mori şi devino”; a-şi
înfăptui conştient visele de zbor la înălţime; a fi singur în sensul contopirii cu Totul, al suficienţei de sine şi
autonomiei.
Bibl.: K163-169, A 235-238, VCD «Egoism sănătos-agresiune sănătoasă», CD «Alergiile», CD «Munca cu
umbra», CD «Iubirea de sine».

Astmul cardiac (Asthma cardiale)

Nivelul corporal: inima (sediu al sufletului, al iubirii, al sentimentului, centru energetic), plămînii (contact,
comunicare, libertate).
Specificul simptomelor: astm şi îngustime în plămîni din cauza performanţelor reduse ale inimii (ventriculul
stîng nu reuşeşte să pompeze sîngele în circuitul sanguin, astfel încît acesta se blochează în plămîn: ameninţare
de sufocare datorită propriei energii vitale, care nu mai poate fi folosită în circuitul normal; a fi prea plin de
energie nevieţuită: problema centrală a inimii ajunge în punctul central al atenţiei.
Prelucrarea motivului: în situaţii ca aceasta, mai puţin înseamnă mai mult: a se cruţa de lumea exterioară (sau
de circuitul sanguin corporal) în loc de a se dedica blocajului interior de energie; a se concentra asupra inimii şi
asupra temelor reprezentate de aceasta, a se strădui în această privinţă şi a ajunge la esenţial.
Compensarea situaţiei: (alopat) a aduce exteriorul şi interiorul într-o colaborare armonioasă.
Bibl.: CD «Iubirea de sine».

Ataxie (Tulburări în parcursul fluent al mişcărilor)

Nivelul corporal: creier (comunicare, logistică), aparatul locomotor (mobilitate, înaintare).
Specificul simptomelor: mişcări smucite, sacadate: întreruperea fluxului mişcării şi al acţiunilor. Prelucrarea
motivului: admiterea impulsurilor în salt şi care uneori duc chiar dincolo de ţel; a învăţa să accepţi pauzele şi
întreruperile.
Compensarea situaţiei (la polul opus): a găsi calea aurită de mijloc şi a o parcurge; a fi în flux: a descoperi
fluxul existenţial care curge în adîncurile sinelui propriu şi a fi corespunzător lui.

Atetoză
Vezi Coree.

Atonie (Relaxare pronunţată a muşchilor)

Nivelul corporal: musculatură (motor, forţă).
Specificul simptomelor: renunţarea la forţele de mişcare dinamică; pierderea capacităţii de încordare.
Prelucrarea motivului: exerciţii de relaxare (destindere) pentru spirit şi pentru suflet.
Compensarea situaţiei: a se complace în slăbiciune: dăruire; calm spiritual sufletesc (în termeni budişti,
Uppekha = linişte, calm, sînge rece); la polul opus: arcul îşi pierde puterea atunci cînd este supraîncordat şi
devine pe deplin destins: a-şi găsi centrul propriu între destindere şi supraîncordare.

Atrezie
(Lipsa unor deschideri naturale ale corpului)
Nivelul corporal: suprafaţa corpului.
Specificul simptomelor: lipsa ventilelor pentru tematica legată de zona respectivă a corpului.
Prelucrarea motivului: terapie chirurgicală pentru a deschide domeniul respectiv (cu forţa); deschiderea lui
ulterioară cu conştienta în sens spiritual-sufletesc.
Compensarea situaţiei: a crea acces (a da atenţie) în conştientă temei respective.

Atrofie
(Involuţia unor organe sau ţesuturi; vezi şi Atrofie musculară)
Nivelul corporal: posibilă în multe domenii, atît exterioare cît şi interioare.
Specificul simptomelor: regresul şi involuţia anumitor structuri în trupul altfel viu.
Prelucrarea motivului: renunţarea la şi desprinderea de temele simbolizate, de regiunile sau organele pe cale
de a muri.
Compensarea situaţiei: a sustrage anumitor teme energia vitală şi a se separa de ele.

Atrofie cerebrală
(Micşorarea volumului creierului, îngustare a circumvoluţiunilor cerebrale, mărire a ventriculelor [a spaţiilor
goale], înmulţire a ţesutului conjunctiv, micşorare a celulelor ganglionare, acumulare de pigmenţi)
Nivelul corporal: creierul (comunicaţie, logistică).
Specificul simptomelor: retragere a creierului, în primul rînd la vîrsta bătrîneţii: retragere a spiritului, gol la
nivel fizic în loc de nivel spiritual, mărirea cavităţilor goale („cap sec”).
Prelucrarea motivului: a transforma la timp cunoaşterea în înţelepciune („ştiu că nu ştiu nimic”); a-şi planifica
şi realiza conştient retragerea, începînd de la mijlocul vieţii; a-şi retrage primatul intelectului în favoarea unei
vieţi sentimentale bogate, a-şi lua rămas bun conştient de la lumea fizică; a se pregăti pentru trecerea în lumea
de dincolo.
Compensarea situaţiei: a te strădui să realizezi golirea la nivel transpus (Nirvana budistă).

Atrofie musculară (Vezi şi Atrofie)

Nivelul corporal: este posibilă peste tot în domeniul musculaturii (motor, forţă).
Specificul simptomelor: muşchii nefolosiţi se atrofiază (datorită inactivităţii după bandaje cu ghips şi un stil de
viaţă sărac în mişcări); atrofie musculară degenerativă din cauza dereglării nervilor motrici stimulatori; a nu
mai fi în posesia deplină a forţelor sale: dependenţă creată din cauza lipsei de forţă; atenuare a dinamismului
mişcării (nu arareori pentru a impune ajutorul celorlalţi); în funcţie de localizarea şi funcţia muşchilor, la bază
se află o altă problemă.
Prelucrarea motivului: a despovăra domeniul afectat în sens transpus; a-şi asigura pe o cale conştientă
sprijinul celorlalţi.
Compensarea situaţiei: a-şi retrage pretenţiile şi a se retrage pe sine.

Atrofie renală (Nefroscleroză, vezi şi Rinichi atrofiei)

Nivelul corporal: rinichii (echilibru, parteneriat).
Specificul simptomelor: întărirea (sclerozarea) finelor vase renale duce la o creştere a tensiunii sanguine (care
constituie o încercare plină de sens a corpului de a îndrepta încă suficient sînge prin rinichi, în ciuda îngustării
vaselor): persoanele afectate se află sub presiune (adesea din punct de vedere partenerial); ulterior albuminurie,
ca în cazul → Nefrozei, şi, în fine, pericolul de → Insuficienţă renală şi → Rinichi atrofiei: se pierd substanţe
vitale (şi teme) esenţiale, omul nu mai reuşeşte să-şi menţină centrul şi armonia.
Prelucrarea motivului: a deveni conştient de presiunea ce intervine în relaţiile interumane; a trece mai multe
cu vederea; a deveni mai mărinimos datorită presiunii lăuntrice care creşte, a da drumul în afară.
Compensarea situaţiei: a realiza la timp cînd nu mai poţi face singur totul, a găsi centrul şi a trăi în armonie, a
cere ajutorul de preferinţă mai devreme decît mai tîrziu.

Autism (Autismus)
Specificul simptomelor: închidere deplină de sine faţă de lumea exterioară (vezi filmele Rain Man şi House of
Cards); la unii pacienţi se manifestă explozii agresive; a trăi în propria lume interioară; în azilul lăuntric; azilul
exterior este considerat drept răspuns al unei societăţi neajutorate; fuga faţă de mediul social înconjurător, de
necesitatea de a încheia compromisuri cu ceilalţi; în loc de a trăi într-un univers, pacienţii trăiesc într-un
multivers: ei nu au niciun simţ faţă de aspectele generale, avînd în schimb cu atît mai mult un simţ faţă de
aspectele concrete; uneori prezintă acces la lumea pitagoreică a cifrelor; recunosc faptul că în univers totul este
număr şi răsunet; prezintă capacităţi incredibile (în mod normal), minunate, în jocul cu cifrele; persoane sortite
eşecului în mare şi în general, dar dovedindu-se a fi genii în firide înguste ale realităţii; mutismus: întrucîtva
autism localizat, adică restrîns numai la anumite persoane; amuţire pe baza problemelor psihice, incapacitatea
temporară de a vorbi a copiilor.
Prelucrarea motivului: (pentru părinţii copiilor afectaţi): încercarea de a deschide căi neobişnuite de contact şi
comunicare (de exemplu prin intermediul computerului), deoarece pacienţii practic nu sînt accesibili şi capabili
de un contact normal; deschidere înspre o altă lume, neobişnuită; încercarea de a stimula exprimarea ofensivă
de sine, aducerea vitalităţii în afară într-un mod eliberator.
Compensarea situaţiei: reculegere lăuntrică în sensul de a reuni Totul în sine (joc de cuvinte în limba
germană: Alleinsein poate fi considerat atît drept „allein” „sein” = a fi singur, cît şi „AH” „ein” „sein” = totul
este una - n. tr.).

Autointoxicare (Vezi şi Intoxicare)

Nivelul corporal: este afectat întregul metabolism (echilibrul fluidelor din organism).
Specificul simptomelor: temele neprelucrate încep să otrăvească întregul organism şi să-l blocheze; a nu mai
face faţă anumitor sarcini.
Prelucrarea motivului: a deveni mai otrăvitor în afară, în loc de a se otrăvi pe sine însuşi; a-şi face şi a-şi lăsa
mai mult timp pentru anumite operaţii de curăţire şi îndepărtare a zgurii; a deveni conştient de domeniul
temelor sufleteşti care nu au fost rezolvate şi care ameninţă să blocheze şi să otrăvească viaţa.
Compensarea situaţiei: a găsi căi de eliminare din viaţă a otrăvurilor (şi toxinelor) care ne periclitează
existenţa; a rezolva problema produselor-deşeu ale vieţii.
Bibl.: Dahlke: «îndepărtarea zgurii, dezintoxicare, deconectare», CD împreună cu cartea însoţitoare:
«Dezintoxicare, îndepărtarea zgurii, desprindere».

Auz deficitar
Vezi Hipoacuzie.

Avort (gîndul de)

Nivelul corporal: uterul (fertilitate, ocrotire).
Specificul simptomelor: respingerea conştientă a copilului nenăscut; teama faţă de rolul de mamă; teama faţă
de cerinţe (în domeniul corporal, sufletesc, spiritual şi / sau în domeniul social); a lăsa să pătrundă ceva
inconştient înăuntru şi a nu fi ulterior la înălţimea cerinţei; a fugi de responsabilitate; incapacitatea de a
răspunde cerinţelor vieţii.
Prelucrarea motivului: a se feri de aprecieri şi în schimb a stră-vedea relativitatea aprecierilor considerate ca
valoroase (la război se conferă chiar ordine pentru uciderea premeditată); a-şi crea spaţii libere pentru sine; a se
asigura de propriile posibilităţi de evoluţie, chiar şi independent de sarcină; a recunoaşte şansele de evoluţie pe
care le-ar putea aduce sarcina cu sine (de exemplu maturizarea); a învăţa să răspunzi cerinţelor; a concilia
dorinţa conştientă cu cea inconştientă de a avea copii; a medita asupra propriului rol ca tînără fată, femeie şi
mamă; a-şi conştientiza tematica egoului.
Compensarea situaţiei: din punctul de vedere al filozofiei esoterice, viaţa nu poate fi nici creată şi nici
distrusă, ea nu începe şi nu se termină, ci este; a deveni receptivă la marile sarcini ale destinului; a dezvolta
dăruire şi responsabilitate; a deveni cu adevărat matură: împlinirea de sine (Sine = Eu + umbră).
Bibl.: L 64-80, W 309-318.

Avort spontan
(Abortus, încheiere prematură a sarcinii, greutatea fetusului sub 500 de grame; vezi şi Naşterea unui fat mort
[greutatea fetusului trebuie să fie de minimum 500 de grame])
Nivelul corporal: uterul (fertilitate, ocrotire).
Specificul simptomelor: evadare a rodului (nenăscut): greşeală genetică ca expresie a unei poveri moştenite;
problema pare de nerezolvat, respectiv mult prea greu de rezolvat; încheiere a unei evoluţii prea scurte; evadare
a mamei dintr-o situaţie suprasolicitantă din punct de vedere corporal, sufletesc sau social: respingerea unui
oaspete nepoftit; expulzarea inconştientă; inflamaţie crescîndă ca expresie a conflictelor acumulate; stres,
supraîncărcare a muncii ca semn al lipsei de admitere.
Prelucrarea motivului (pentru mamă): a învăţa să facă faţă (la nivel superior) deciziilor luate, să primească şi
să menţină; să verifice dorinţa de a avea copii la un nivel mai profund în privinţa respingerii nemărturisite; a
face exerciţii de clădire a unui cuib în sens fizic şi în sens sufletesc.
Compensarea situaţiei: conciliere cu tema dăruirii vieţii şi a primirii vieţii în dar; a accepta voinţa
supraordonată propriilor dorinţe şi voinţe.
Bibl.: W 386-393, CD «Probleme ale femeilor».

B
Balanită
(Inflamaţia glandului cu eliminarea simultană a unei secreţii [urît mirositoare])
Nivelul corporal: glandul (vîrful săbiei masculinităţii), partea interioară a prepuţului (perdeaua vîrfului săbiei).
Specificul simptomelor: „foc la fitil”, penis arzător: pericol în domeniul superficial al masculinităţii; conflict
în jurul vîrfului săbiei; excitaţie dureroasă în vîrful săbiei: penisul este suprairitat, „vîrful săbiei arde spre a fi
răcit”; membrul a fost suprasolicitat (s-a încins prea tare?); autopedepsire pentru o folosire prea intensă sau
incorectă a sa (onanie?); autopedepsire pentru necurăţenie (la nivel corporal sau la nivel transpus); omului îi
pute în privinţa vîrfului săbiei masculinităţii sale, care a devenit necurat, urît mirositor, s-a înroşit şi nu este în
formă; experienţe neplăcute, rele, în domeniul sexual, care miros îngrozitor de urît.
Prelucrarea motivului: a deveni conştient de pericolele existente în domeniul masculinităţii falice superficiale;
a purta ofensiv, deschis şi curajos conflictele create în jurul vîrfului săbiei; a se îngriji de acordarea ajutorului
necesar; a-şi implica mai mult sau mai puţin conştient masculinitatea, în loc de a-şi supraîncălzi penisul; a
aborda tema masculinităţii şi a o cuceri purtînd o luptă fierbinte; a depune conştient judecata / pedeapsa în
mîinile unui nivel superior, a se concilia cu plăcerea; a se îngriji de propriile-i arme (mai multă grijă şi îngrijire
în domeniul igienei sau al psiho-igienei); a avea încrederea în a purta împreună cu femeile excitante lupta dintre
sexe.
Compensarea situaţiei: a exercita în orice privinţă o îngrijire curajoasă a armelor: a nu coborî armele; a folosi
armele cu mai multă responsabilitate, cu plăcere şi iubire; a-şi dovedi masculinitatea în maniera de joacă-luptă.
Bibl.:A.

Balonare
Vezi Meteorism.

Bartolinită
(Inflamaţie a glandelor bartolinice)
Nivelul corporal: labiile (porţi către lumea sexuală de jos), vulva (perete ocrotitor).
Specificul simptomelor: pe baza unui → Abces sau a unui → Chist, curtea anterioară vaginului nu mai este
suficient umezită de către glande; chiar şi aglomerări în curs de inflamaţie împiedică raportul sexual; a nu fi
pregătit pentru raportul sexual; a bloca intrarea în templul plăcerii; opoziţie, nimic nu mai alunecă; pe ea o
roade frecuşul lui şi pofta sa nebinevenită; lipsă de plăcere, mînie puternică în loc de erotism aprins.
Prelucrarea motivului: a îndrăzni să spui nu şi să închizi porţile lumii sexuale de jos cu energie, în loc de
durere; a-şi articula curajos şi deschis propriile nevoi sexuale, a-şi urma propriile plăceri şi reprezentări.
Compensarea situaţiei: autodeterminare sexuală; a-şi prelua responsabilitatea pentru propria sexualitate; lupta
sexelor la nivelul plăcerii iubirii erotice.
Bibl.: F 329-332, A.

Basedow (Vezi şi Hipertiroidie şi Guşă)

Nivelul corporal: glanda tiroidă (dezvoltare, maturizare), gîtul (încorporare, legătură, comunicare).
Specificul simptomelor: globi oculari ieşiţi în afară (Exophthalmus): întregul iris devine vizibil şi conferă
ochilor o expresie pofticioasă, ca şi cum ar voi să sară din cavităţile lor; ochi mari, deschişi de spaimă, ca şi
cum ar fi avut parte de groaza primordială; guşa (gîtul gros) dezvăluie tema: gîtul nu se satură niciodată; puls
rapid şi bătăi corespunzătoare ale inimii: agitaţie, teamă, nelinişte, hăituiala: pretenţia de activitate; scăderea
greutăţii corporale: a se consuma din cauza a ceva; tremurături: teamă generală de viaţă; căderea frecventă a
părului indică jertfirea libertăţii, a forţei şi a iradierii.
Prelucrarea motivului: a învăţa să priveşti asupra lucrurilor; a învăţa să-ţi însuşeşti cele necesare; a transfera
activitatea în mişcare lăuntrică; a se entuziasma pentru anumite teme; a se implica în viaţă, a tăi intens; a-şi
aborda sarcinile în mod totalitar şi a deveni răspunzător de ele; a transforma teama faţă de viaţă în prelucrare
concentrată a temelor existente; a găsi tema mobilizatoare; a se confrunta cu groaza lăuntrică; a aduce jertfa
sarcinii care îţi mişcă inima şi te menţine în mers.
Compensarea situaţiei: a aborda curajos tema în care este implicată inima pînă la gît şi care face ca ochii să
iasă în afară.
Bibl.: S254-266.

Bazalion
(Carcinom fără formare de metastaze dar cu tendinţă de a recidiva după operaţie; vezi şi Cancer, Cancer al
pielii)
Nivelul corporal: doar în sfera capului (capul = capitala corpului), şi în primul rînd pe faţă (carte de vizită,
individualitate, percepţie, faţadă).
Specificul simptomelor: prea multă radiaţie solară (lumină ultravioletă) duce la îngroşarea stratului cornos al
pielii (→ Cheratoză) şi ulterior (frecvent) la bazalion: chipul se desfigurează, apar toate tendinţele →
Cancerului, numai că mai puţin malign, deoarece se limitează la desfigurarea feţei: a-şi mînca ţesuturile din
cauza emoţiilor şi sentimentelor nevieţuite; apariţia de modificări tumorale ale expresiei pînă la aspectul de
mască oribilă.
Prelucrarea motivului: a aduce mai multă lumină interioară decît exterioară în jocul vieţii; confruntare cu
propria individualitate (→ Cancer); a-şi ataca propria mască (falsă) pentru a descoperi şi a accepta adevărata
expresie a umbrei de dedesubt; a-şi exprima pe faţă emoţiile şi sentimentele, şi în primul rînd pe cele întunecate
(„îi stă scris pe faţă”: pacientului bolnav de bazalion nu îi stă multă vreme nimic înscris pe faţă, pînă cînd dintr-
odată apar toate înscrise).
Compensarea situaţiei: a avea Soarele în inimă; a-şi prelucra umbra pînă în adîncurile sufletului; expresie de
sine curajoasă, ofensivă.
Bibl.:S 81-113, CD «Cancerul», dublul CD «Probleme ale pielii».

Bărbie dublă
(Vezi şi Supraponderabilitate)
Nivelul corporal: gîtul (posesie, legătură, teamă), bărbia (voinţă, impunere).
Specificul simptomelor: retenţie la capacitate dublă de impunere datorită bărbiei proeminente (vezi Ludwig
Erhald, economistul german ca organizator remarcabil, cu bărbia sa multiplă); lipsă de saţietate încorporată;
pretenţie la putere, îngîmfare, la polul opus, cu bărbia puţin proeminentă: a lăsa întreaga voinţă să se cufunde
într-o grăsime moale; fiinţă comodă, slăbiciune de voinţă, moliciune, orientare spre plăcere.
Prelucrarea motivului: a se implica într-o problemă cu avînt dublu, impunîndu-şi propria voinţă; a-şi
astîmpăra foamea la nivele mai pretenţioase; a dobîndi importanţă în loc de supragreutate; a transpune
moliciunea la nivele mai adecvate: de exemplu a dezvolta o inimă sensibilă, impresionabilă; a crea o legătură
armonioasă şi curgătoare între sus şi jos.
Compensarea situaţiei: a înfăptui impresia, voinţa şi greutatea la nivel spiritual-sufletesc, a deveni îndatorat în
sens transpus, a exersa Bhoga (mîncarea lumii) şi a consuma conştient fructele karmice.
Bibl.: G146ş.u., KS.

Bătături
Nivelul corporal: locuri de suprasolicitare şi împovărare a pielii (graniţă, contact, sensibilitate).
Specificul simptomelor: excrescenţe benigne ale stratului cheratinos al pielii, blindare în locurile supra-
împovărării relative: încercare a organismului de a se feri de rănirile produse prin exploatare exagerată.
Prelucrarea motivului: / Compensarea situaţiei: a-şi crea o ocrotire mai bună faţă de suprasarcini, în sens
transpus.

Bătături la picioare
Nivelul corporal: labele picioarelor (stabilitate, înrădăcinare).
Specificul simptomelor: indică „locul unde te bat pantofii” (unde este problema); anumite domenii ale capului
(în zona degetelor de la picioare se găsesc zonele reflexogene ale capului) au ajuns sub presiune; a se călca
singur pe degetele de la picioare; încercare de cuirasare a punctelor slabe, însă orice cuirasă exagerată începe la
un moment dat să doară.
Prelucrarea motivului: a descoperi care este punctul exact de apăsare (folosind o hartă cu zonele reflexogene
din talpa piciorului); a lua măsuri spiritual-sufleteşti de autoocrotire (ecranare); a realiza ce anume te apasă; a
renunţa la punctul de vedere care produce contrapresiunea, sau a-l asigura cu argumente combative; a te întreba
unde te bate pantoful (vieţii); a trăi pe picior mare (mai mare?); a acorda mai multă libertate picioarelor
(folosind pantofi mai mari); a descoperi puncte de situare (de vedere) mai comode, în care se poate sta (face
faţă) într-adevăr bine.
Compensarea situaţiei: a fi mărinimos cu sine însuşi; a adopta poziţii mai comode, a oferi spaţiu rădăcinilor
sale; a acorda aripioarelor sale spaţiu de mişcare.
Bibl: S 385 ş.u.

Bătrîneţea, simptomele ei
(Vezi şi Inimă de bătrîni, Prezbiacuzie, Presbitism, Cărunteţe, Maladii cronice, Depresii, Insomnie, Somnul,
problemele cu el)
Specificul simptomelor la nivel general: totul se îndepărtează (→ Presbitism), chiar şi moartea, şi în felul
acesta viaţa pare mai lungă; paşii devin mai mici, cauză din care calea şi viaţa par mai lungi: ţelul se
îndepărtează (chiar şi momentul morţii apare mai îndepărtat, deşi de fapt el se apropie tot mai mult); durata
somnului se reduce, ceea ce face ca zilele să pară mai lungi; se creează iluzia de a avea timp mult, deşi în
realitate acesta se reduce tot mai mult; la polul opus există impresia că timpul zboară, iar calea de întoarcere (în
Mandala vieţii) apare ca fiind cu mult mai scurtă decît calea de venire; cu cît viaţa este trăită mai puţin intens cu
atît trece mai repede.
Specificul simptomelor: Lentigo senilis (dereglare pigmentară inofensivă a pielii): a fi marcat de bătrîneţe;
verucă senilă (excrescenţe inofensive manifestate la bătrîneţe): aspectele întunecate nedominate şi nerezolvate
se ridică la suprafaţă; → Păr, căderea lui, pînă la formarea de chelie: a-şi lăsa părul (penele) în urmă; uitarea
(tulburări ale memoriei recente): cele petrecute de curînd se pierd din conştientă; calcifiere (→ Arterioscleroză):
calea vitalităţii se îngustează şi rigidizează; formarea de riduri: atitudinea sufletească fundamentală se reflectă
pe chip, făcînd din acesta o mască; cutele şi ridurile trădează urmele pe care le-a lăsat viaţa; dezvoltarea de
trăsături ale sexului opus: masculinizarea femeii (trăsături dure ale feţei, → Pilozitate facială la femei) şi
feminizarea bărbatului (trăsături faciale „feminine”); fuga senilă de pat: aspectele întunecate, încă neprelucrate
ale vieţii, nu ne lasă să ne odihnim.
Prelucrarea motivului / Compensarea situaţiei: a învăţa să-ţi trăieşti vîrsta; a o accepta şi a te bucura de ea; a
transforma stigmatizarea într-o evidenţiere de-a lungul vieţii, un marcaj care şi-a lăsat urmele; a se concilia cu
propriile însuşiri întunecate de caracter; a-şi aminti socotelile neîncheiate (a lăsa în urmă fulgi şi pene sau peri
din blană = a trebui să plăteşti); a te îngriji de firul roşu din viaţă, uitînd mărunţişurile şi amănuntele
nesemnificative apropiate; a reduce viaţa la ceea ce este esenţial; a învăţa să rămîi la trăsăturile tale
fundamentale de caracter; a purta urmele vieţii ca semne distinctive; a se îngriji de polul sufletesc opus
(Animus la femeie, Anima la bărbat); a prelucra cele rămase nerezolvate pe calea de întoarcere spre centrul
Mandalei vieţii; trezire spirituală.
Bibl.: L.

Bîlbîială
Nivelul corporal: gura (preluare, expresie, maturitate), gîtul (încorporare, legătură în comunicare), limba
(expresie, limbaj, armă).
Specificul simptomelor: încercare nereuşită de a controla prin limbaj cele care urcă din subconştient în
conştientă; înfrînare a fluxului pentru a-l putea controla mai bine; a nu rosti în mod liber ceea ce îi vine;
deplasarea liniei de centură (diafragmei) la înălţimea gîtului, respectiv a sexualităţii la nivelul capului; blocaj în
centrul intelectual al vorbirii, deoarece limbajul emisferei cerebrale feminine şi faptul de a cînta sînt de obicei
libere; încercare inconştientă de a beneficia de atenţia celorlalţi, de a se afla în punctul central; exercitare a
puterii: ceilalţi trebuie să asculte - cît de tensionat şi chinuit este omul şi nimeni nu poate îndrăzni să-l întrerupă
(exploatare a reţinerii de a lovi existentă la cei mai slabi); la copii: teamă de a nu lăsa în afară ceva refulat în
adîncuri; a se afla sub presiunea de a fi expus unei autorităţi atotputernice; nesiguranţă; a voi să spui prea multe
şi prea repede.
Prelucrarea motivului: a se preocupa de conţinuturile inconştiente, conciliindu-se cu ele pentru a elimina
teama care porneşte de la ele; a dezvolta mai mult curaj faţă de gîndurile care urcă din străfunduri: a învăţa să
faci faţă propriilor gînduri şi să ai încredere în imaginile cognitive din emisfera dreaptă; a-şi recunoaşte
dorinţele de putere şi de controlare a celorlalţi şi a găsi căi mai eliberatoare de înfăptuire a lor; a învăţa alte căi
de controlare a gîndirii şi a vorbirii: de exemplu a se linişti lăuntric, a-şi repeta lăuntric gîndurile înainte de
exprimarea lor şi a reflecta asupra lor, în loc de a lăsa aceasta în sarcina instrumentelor vorbirii; a voi să vrei să
fii într-adevăr înţeles, a voi să împărtăşeşti şi celorlalţi cele vieţuite de tine: a te strădui să găseşti înţelegere; a-ţi
creşte siguranţa de sine şi a trăi ca în transă acolo unde cuvintele se revarsă fără probleme, ca şi cîntecele.
Compensarea situaţiei: a-i întreţine pe ceilalţi încordaţi (persoanele care se bîlbîie sînt adesea ascunse sau
glumeţe); a-şi extrage bucurie din tensiune, pentru a putea da din nou drumul tensiunii, de exemplu în fluxul
limbajului; a se încredinţa fluxului vieţii şi a extrage din el putere, a se dărui şi fluxului vorbirii.
Bibl.: K 302-304, CD împreună cu cartea însoţitoare «A trăi fără frică».

Biermer, boala lui -

Vezi Anemie pernicioasă.

Bilirubinie
(Trecerea lichidului biliar în sînge în cazul unor boli ale ficatului [vezi → Ficatul, bolile lui] cu eliminarea de
pigment biliar prin urină)
Nivelul corporal: ficatul (viaţă, evaluare, informaţie returnată).
Specificul simptomelor: mînia şi agresiunea nemanifestată se amestecă în fluxul vieţii colorîndu-l pînă în apa
sufletească reziduală.
Prelucrarea motivului: a-şi lăsa propria agresiune să trăiască; a-şi lăsa mînia să iasă în afară la locul potrivit.
Compensarea situaţiei: a lăsa ca în cadrul propriei vitalităţi să participe la viaţă şi forţele agresive.
Bibl.: CD «Probleme cu ficatul».

Blefarită
Nivelul corporal: pleoapele (perdele ale sufletului).
Specificul simptomelor: pe terenul unor → Inflamaţii, → Alergii şi → Eczeme se ajunge la conflict în
problema închiderii, respectiv deschiderii ochilor; probleme matinale în a deschide ochii lipiţi; a nu voi să
priveşti ziua în faţă, a menţine mai degrabă ochii închişi, a nu voi să te confrunţi cu viaţa cotidiană; a lăsa
cortina închisă: nu se desfăşoară nimic (nici o reprezentaţie).
Prelucrarea motivului: a realiza conştient problemele momentane cu confruntarea vieţii; pauză de relaxare, a
crea spaţiu pentru vederea interioară: a închide conştient ochii pentru a nu trebui să priveşti în afară; a nu se mai
îngriji de toate, a lupta pentru propria odihnă, a se angaja deschis şi ofensiv în retragere.
Compensarea situaţiei: a folosi posibilităţile de retragere dobîndite prin luptă: în loc de a privi în afară, a privi
înăuntru şi a practica vederea interioară în sensul căutării viziunilor.
Bibl.: A.

Blocaj atrio-ventricular (Vezi şi Ritm cardiac, tulburări)

Nivelul corporal: ţesuturile conducătoare ale stimulilor din inimă: trecerea de la nodului sinusal la nodul atrio-
ventricular (inima = sediu al sufletului, al iubirii, al sentimentului, centru energetic; muşchii = forţă). Specificul
simptomelor: semnalele provenite din primul centru al ritmului, aflat în atriu, se blochează, total sau parţial,
pînă să ajungă în ventriculul de bază: mesajele inimii nu pot fi conduse total de la nivelul de sus al inimii la cel
de jos; blocaj de gradul întîi, doi sau trei, în funcţie de numărul impulsurilor care nu se transmit; blocadă
informaţională în centrul vieţii (sentimentului); adevărata cale este închisă; se foloseşte o cale ocolită în
problemele inimii.
Prelucrarea motivului: eliminarea conştientă a unor impulsuri; a nu-şi urma fiecare impuls (al inimii); a nu
dansa la toate nunţile; a elimina pe ici şi pe colo diverse ocazii; a-şi urma doar cel de-al doilea sau al treilea
impuls; a deveni conştient de blocajul central (în problemele inimii).
Compensarea situaţiei: a deveni liniştit în privinţa problemelor inimii; a-şi face timp, a nu forţa nimic, a
învăţa să eviţi ofertele; a încetini şi linişti ritmul vieţii.
Bibl.:H 192.

Boala Bechterew
Vezi Morbus Bechterew.

Boala Creutzfeldt-Jakob
(Probabil varianta umană a bolii vacilor nebune [BSE = encefalopatie bovină spongiformă, creiere-burete al
vitelor])
Nivelul corporal: creierul (comunicare, logistică), sistemul nervos central (serviciul de informaţii).
Specificul simptomelor: transmite prin albumine specifice corpului (prione), care, cu o modificare infimă a
planului lor de alcătuire, se depozitează în celulele nervoase ale creierului constrîngîndu-l să le urmeze planul:
moartea celulelor nervoase, porozitatea creierului, transmitere de la un creier la altul (prin operaţii sau
transplanturi); calea de la vită la om este încă incertă, dar probabilă (în acest context este importantă constatarea
că vitele au fost hrănite cu cadavre de oi infectate); creierul devine poros ca un burete, prezintă depuneri
(papule), pentru ca în final să se cirozeze: moarte în comă; insomnie: a nu-şi mai afla odihna, a nu se mai putea
„deconecta”; dureri de cap, a nu mai afla linişte în cap; fenomene de lipsă de reacţii motrice: împiedicare a
tuturor paştilor şi mişcărilor ulterioare; lacune în memorie pînă la încetarea completă a acesteia; ieşire din orice
responsabilitate; sentimente de amorţire în membre: insensibilitate
pornind dinspre înăuntru înspre afară; oscilaţii de dispoziţie lăuntrică, izbucniri agresive pînă la depresie: a fi
jertfa propriilor sale emoţii care nu mai pot fi dominate; reprezentări iluzorii pînă la → Halucinaţii, cu tendinţe
paranoide: nebunie, a nu mai funcţiona în contextul acestei lumi, a fi chinuit de propriile imagini lăuntrice;
tabloul clinic reprezintă oglinda societăţii actuale, respectiv a raportului ei cu animalele.
Prelucrarea motivului (din partea alor săi şi a societăţii, căci pentru persoana afectată tabloul clinic a dus pînă
acum, fără excepţie, la moarte): însoţire conştientă în moarte şi pregătirea acesteia; a realiza răspunderea faţă de
această Creaţie împreună cu toate fiinţele simţitoare din cadrul ei; a împiedica efectuarea de alţi paşi în direcţie
inumană, respectiv în cea a exploatării animalelor; a stră-vedea lipsa de sensibilitate a timpului actual faţă de
fiinţele dependente de om cum sînt animalele; a ieşi din nebunia modului nostru modern de a vedea lumea
(iluzia puterii, care a dus, de exemplu, din lăcomia de profit, la hrănirea vitelor erbivore cu cadavre de oi); a
realiza că odată cu animalele pe care le mîncăm ingerăm şi stresul şi agresiunea vieţuite de acestea în lupta cu
moartea; a-şi face imagini în privinţa suferinţelor creaturilor chinuite pentru scopurile omeneşti; a se confrunta
cu moartea în sine.
Compensarea situaţiei: a dezvolta conştienta responsabilităţii faţă de lume şi fiinţele care trăiesc în ea, a
dezvolta disponibilitatea de a se transforma.
Bibl.: A 186-196.

Boala Föhn-ului
Vezi şi Meteodependenţă)
Nivelul corporal: poate fi afectat întregul organism.
Specificul simptomelor: modificările de presiune dintre fronturile aeriene ale atmosferei declanşează o
multitudine de simptome; fronturile atmosferice accentuează caracterul instabil al unei situaţii; vremea nu
reprezintă altceva decît echilibrarea instabilităţilor atmosferice; acestea sînt resimţite puternic şi respinse
lăuntric, fiind combătute în simptomele corespunzătoare manifestate: dureri de cap (a combate modificările
intervenite în cap); hiperexcitabilitate, greaţă, a reacţiona cu aversiune la modificări; oboseală, deprimare: la
modificări se răspunde prin resemnare; senzaţie de disconfort general: noile evenimente declanşează pasivitate;
→ Depresii, pînă la tendinţa la → Suicid: deprimare.
Prelucrarea motivului: în loc de a pupta împotriva situaţiei (vremii), a o accepta ca pe o provocare cognitivă;
a se lăsa stimulat de excitanţii exteriori; a întîmpina modificările cu forţa voinţei, în loc de aversiune; a trece la
ofensivă şi a lua atitudine faţă de nou în loc de a se lăsa combătut de aceasta; a dezvolta încrederea în sine şi
puterea lăuntrică pentru a putea întîmpina pe această bază modificările lăuntrice şi exterioare ale dispoziţiei
(vremii) după moto-ul: „nu există vreme proastă, ci numai îmbrăcăminte neadecvată şi raportare nepotrivită la
ea”; a deveni sensibil faţă de modificările colective de dispoziţie.
Compensarea situaţiei: a întîmpina în mod deschis transformările vremii: a înţelege schimbările vremii ca
simbol al fluxului continuu schimbător al vieţii; a înţelege şi accepta sentinţa „Totul curge” (Heraclit) ca lege
universală, a transforma atitudinea pasivă „să sperăm că nu se va întîmpla nimic” în cea activă „să sperăm că se
va întîmpla ceva care să ne ducă mai departe pe calea evoluţiei”.

Boala Gaucher
Vezi Boli de depozitare a grăsimilor.

Boala Hodgkin
(Limfogranulomatoză; vezi şi Cancer)
Nivelul corporal: sistemul ganglionilor limfatici (apărare).
Specificul simptomelor: creştere proliferantă, sălbatică şi care nu ţine seamă de nimic în centralele de apărare;
abatere atît de mare de la direcţia iniţială de evoluţie, respectiv de la principiile de apărare, încît corpul trebuie
să exprime tema în regie proprie; creşterea spiritual-sufletească a fost într-atît de blocată în acest domeniu încît
acum se manifestă într-un mod agresiv, dezordonat şi care nu ţine seama de nimic, ajutînd energiile nevieţuite
să se manifeste la nivelul scenei corporale; cancerul înfăptuieşte la nivel corporal, în domeniul apărării, ceea ce
trebuia schimbat în mod sufletesc la nivelul corespunzător al conştientei.
Prelucrarea motivului: a se deschide în domeniul apărării propriilor reprezentări sălbatice şi fantezii
îndrăzneţe, a le lăsa să crească în mod curajos şi nestăpînit, a învăţa să te aperi într-un mod creativ şi angajat,
fără de graniţe sau de respect; a-şi aminti visele anterioare din viaţă şi propria disponibilitate agresivă, lăsîndu-
le în mod hotărît să reînvie şi transpunîndu-le în practică; a nu mai avea nimic de pierdut şi a-şi lua curajos în
mîini propria sa viaţă, a pune toate forţele în slujba noului program, în sensul unei mobilizări generale (puseuri
febrile); a se lăsa solicitat şi a-şi ataca propriile graniţe iritante (prurit); a trăi bine-dispus (în limba germană
cuvîntul aufkratzen are sensul de a scărpina, a zgîria, dar şi de a bine-dispune pe cineva - n. tr.); a acorda
importanţă crescîndă domeniilor filozofiei vieţii (inflamarea ficatului); tot aşa, amplificarea regenerării forţei
vitale (inflamarea splinei); a considera toate măsurile menţionate sub titlul → Cancer: deoarece cancerul
afectează întregul organism, el trebuie întîmpinat pe toate liniile.
Compensarea situaţiei: a descoperi iubirea care depăşeşte orice graniţă, faţă de sine şi faţă de lume; a se opune
determinărilor străine şi normelor create de sine însuşi sau de ceilalţi, a trăi numai în conformitate cu cea mai
înaltă lege şi a se dezvolta în sensul ei; a recunoaşte necesitatea de a trece de la nivelul corporal al manifestării
simptomelor (periculos pentru viaţă) la nivelul solicitant, dar salvator de viaţă, sufletesc-spiritual, pentru a
începe acolo o creştere expansivă în privinţa curajului şi înnoirii forţei vieţii.
Bibl.: S 81-113, CD «Cancerul», VCD «Boala ca simbol».

Boala lui Addison

(Desprinderea şi căderea [parţială] a scoarţei suprarenalelor; tabloul clinic al lui J. F. Kennedy, care a
compensat în mod limpede simptomele acestuia în calitatea sa de erou al Mişcării feministe şi de asemenea prin
deviza sa „Nu te întreba ce poate face ţara ta pentru tine, ci întreabă-te ce poţi face tu pentru ţara ta”).
Nivelul corporal: scoarţa suprarenalelor (suprarenalele = centrală de reglare a stresului, gospodărire a apei şi a
vieţii sexuale).
Specificul simptomelor: lipsă a hormonilor (substanţe-mesageri) cortizon şi aldosteron, ca şi a hormonilor
sexuali: însetare după sufletesc (apă); lipsă de apetit pentru viaţă (lipsă de poftă de mîncare) şi pierderea
greutăţii (corporale şi spirituale); a avea teamă (pînă la diaree); lipsă de putere (slăbiciune); supra-pigmentarea
pielii şi a membranei mucoase: care produce iluzia vitalităţii.
Prelucrarea motivului: preocuparea cu elementul sufletesc; a renunţa în loc de a încorpora: renunţarea la
putere (greutate); concentrare asupra esenţialului; depăşirea dezamăgirilor; recunoaşterea şi compensarea
situaţiilor de lipsă materială, emoţională şi spirituală, exerciţii de dăruire; observarea părţilor întunecate / a
temei umbrei, care conferă sau necesită forţă.
Compensarea situaţiei: integrarea polului feminin; dăruirea ca temă de viaţă.

Boala lui Boeck

Vezi Sarcoidoză.

Boala Menière
(Vezi şi Tulburări de echilibru, Hipoacuzie, Surzenie)
Nivelul corporal: urechile (ascultare).
Specificul simptomelor: blocare a fluidului în urechea internă (endolimfa); ajungere pe un teren oscilant:
nesiguranţă în privinţa bazei vieţii; a nu mai fi sigur de viaţa sa; a oscila în privinţa propriei baze vitale;
pămîntul îi fuge omului de sub picioare; stabilitatea este pusă sub semnul întrebării; urcare în înălţimi
ameţitoare.
Prelucrarea motivului: a se încredinţa jocurilor alternante din viaţă; a pune de bunăvoie sub semnul întrebării
propriile puncte de vedere; a privi aşa-numitele certitudini din viaţă drept aparenţă; a renunţa de bunăvoie la
sprijin (material); a sta cu amîndouă picioarele pe pămîntul vieţii şi a-i simţi mişcările neîncetate.
Compensarea situaţiei: a fi onest faţă de tine însuţi şi faţă de viaţă; a aduce laolaltă visele făurite în privinţa
vieţii şi realitatea; a dansa dansul vieţii: a-şi ridica la rangul de deviză formula „totul curge” {„Panta rhei”).
Bibl.: S165-167.

Boala Paget
Vezi Ostitis deformans.

Boala papagalilor
Vezi Ornitoză.

Boala Parkinson
Nivelul corporal: creierul (comunicare logistică), nervii (serviciul de informaţii).
Specificul simptomelor: tremurare care se manifestă la intenţia de a concretiza un impuls de mişcare,
împiedicat în felul acesta; altfel, apare → Paralizia: pe terenul unei incapacităţi (sufleteşti) generale de mişcare,
devine limpede supraîncordarea voinţei (simptom maladiv prezentat de Tito, Mao Tse-dun, Papa Ioan Paul al
II-lea); prăpastie între pretenţia de a realiza (mişca) ceva în lume şi paralizia / încremenirea interioară, a fi
cuprins de spaima morţii sau de o mare mînie (tremurături), a voi să scuturi în afară experienţa (de groază) a
realităţii, încremenire în expresie şi mobilitate fără a putea realiza o mină corespunzătoare, existenţă de zombi;
teamă de nereuşită; dereglare a comunicării; incapacitate de adaptare la modificările necesare în viaţă;
schimbările de vreme şi de fază lunară pot înrăutăţi situaţia, la fel ca şi alte schimbări; paralizia poate afecta şi
corzile vocale ca organ al comunicării, mîinile şi picioarele reci sînt expresia problemelor de contact;
gesticulaţia frecventă cu mîinile şi lupta de a-şi găsi cuvintele demonstrează voinţa neînfrîntă; discrepanţă între
a voi şi a putea: oameni ai voinţei care trebuie să facă experienţa că nu se poate înfăptui orice; a se fi blocat şi
risipit prea mult în relaţii dificile (familiale, sociale, politice) în privinţa emoţiilor şi sentimentelor; cu toate
acestea, nereuşită de a-i convinge pe ceilalţi la modul intelectual şi de a adapta lumea înconjurătoare la propriile
sale idei şi reprezentări; teama sau furia ce rezultă din acestea se manifestă în tremurat, chipul impasibil de
jucător de poker exprimă încremenirea lăuntrică; epuizarea polului masculin prin risipă exagerată; periclitarea
vieţii din cauza paraliziei respiratorii: devine limpede întreruperea comunicării şi a schimbului.
Prelucrarea motivului: a digera viaţa plină de supra-activitate: a stabili repausul exterior în favoarea
mobilităţii lăuntrice; a aborda, de preferinţă, cantităţi mici spre digerare (a impresiilor), dînd atenţie calităţii; a
se preocupa cu moartea şi eliberarea (mîntuirea); a privi realitatea în ochi pînă cînd aceasta îşi pierde caracterul
înspăimîn tător (privire impenetrabilă, nestrămutată); a pătrunde întru totul în propria teamă, pînă cînd aceasta
se pierde în depărtare; a-şi arăta propriul chip; a se reîntoarce pe terenul realităţii, a face exerciţii care se rotesc
în jurul echilibrului interior şi servesc la (re)găsirea propriului centru.
Compensarea situaţiei: a recunoaşte unitatea dintre om şi lume; a deveni dintr-un monument (petru ceilalţi) un
om lăuntric viu şi exterior liniştit, afla pe propria sa cale.
Bibl.: S 203-212.

Boala Recklinghausen
Vezi Osteodystrophia fibrosa generalisata.
Boala Scheuermann
(Osteochondropathia juvenilis deformans; vezi şi Dureri de spate)
Nivelul corporal: coloana vertebrală (dinamism şi sprijin), spatele (încordare, verticalitate).
Specificul simptomelor: ţesutul discurilor intervertebrale pătrunde în plăcile care delimitează vertebrele, ceea
ce le deformează, conducînd în ansamblu la un → Spate rotund, încremenit; atitudine „îndoită”, fară
flexibilitate: a fi încremenit în umilire; atitudinea lăuntrică devine vizibilă în afară (cu capul atîrnînd în direcţia
încăpăţînare); probleme cu verticalitatea: acestea iau naştere în special în tinereţe, într-o perioadă în care
impulsurile acţionează cel mai puternic, fără posibilitatea unui ventil de evacuare.
Prelucrarea motivului: a sprijini întrepătrunderea dintre elementele feminin şi masculin ca sprijin şi susţinere
în viaţă: a permite energiei feminine să pătrundă în domeniile masculine, fertilizîndu-le; a se concentra asupra
unei atitudini fundamental smerite: a lăsa tăria ca dizolvare şi soluţie a încremenirii să pătrundă în atitudinea de
smerenie.
Compensarea situaţiei: smerenie.
Bibl.: CD «Probleme ale spatelui».

Boala vitrinei
Vezi Claudicaţie intermitentă.

Boala Waldenström
Nivelul corporal: sistemul imunitar (apărare).
Specificul simptomelor: înmulţire a imunoglobulinei din fracţiunea M (IgM) peste valoarea normală, de la 250
mg / dl pînă la peste 6.000; medicina universitară tratează această boală cu citostatice; măsuri de apărare
corporală exagerate: nevoie de a se apăra, de a opune rezistenţă.
Prelucrarea motivului: a învăţa să te aperi la alte nivele decît nivelul corporal imunologic: însă aceasta trebuie
să meargă pînă în măduva oaselor, pînă în oase.
Compensarea situaţiei: a-şi găsi propria putere sufletesc-spirituală.
Bibl.: A.

Boala Werlhof
Vezi Trombocitopenie.

Boli contagioase
Nivelul corporal: la un individ pot fi afectate toate părţile corpului; oglindă pentru conştienţa colectivă.
Specificul simptomelor: epidemiile sînt boli contagioase limitate din punct de vedere spaţial şi temporal,
pandemiile se răspîndesc asupra unui continent întreg sau asupra mai multor continente: destin colectiv care
confruntă mulţi oameni în acelaşi timp, cu acelaşi tip de sarcini, deşi reacţia fiecăruia rămîne în mare măsură
individuală; drept epidemie modernă poate fi văzută şi radiaţia radioactivă din diferite ţinuturi ale Pămîntului,
desigur nefiind vorba în acest caz de o infecţie, respectiv infectare în sens clasic, dar noi îndrăznim să afirmăm
că este vorba de un destin colectiv.
Prelucrarea motivului: aspectul colectiv şi destinul asemănător trădează sarcini specifice timpului (unei
anumite epoci): aşa cum TBC-ul şi-a avut perioada sa de înflorire şi ravagii, şi aşa cum au bîntuit în trecut
holera şi ciuma, în ziua de azi se află în punctul central → SIDA şi →Iradiere.
Compensarea situaţiei: a face faţă, din punct de vedere principial primordial, sarcinilor care se concretizează
în simptomele maladive; o soluţie esenţială pentru bolile ce ameninţă polul feminin nesoluţionat în societatea
actuală (cancerul, sida, radioactivitatea) ar fi metamorfoza, transformarea radicală respectiv Metanoia, căinţa în
sensul transformării atitudinii lăuntrice şi a modului de a gîndi.
Bibl.: A.

Boli de călătorie
Vezi Chinetoză, Tulburări de echilibru.

Boli de depozitare a grăsimilor

(De exemplu boala Gaucher)
Nivelul corporal: ficatul (viaţă, evaluare, informaţie returnată), splina (filtru al forţei de viaţă), mai rar măduva
spinării (apărare, vitalitate, specificitate), pielea (graniţă, contact, sensibilitate), ganglionii limfatici (staţii de
poliţie).
Specificul simptomelor: mărire a organelor afectate datorită depozitelor de lichide (cherasină): grăsimile sînt
înmagazinate în loc de a fi arse (consumate); se creează probleme neurologice: tulburări ale transmiterii
informaţiei.
Prelucrarea motivului (Indicaţii pentru părinţi, pentru că cei afectaţi sînt copiii): a păstra aspectele valoroase
ale vieţii, a păstra şi ceea ce este de prisos pentru propria plăcere; a acorda mai mult spaţiu temelor sens al vieţii
şi plăcere, dar şi reglării propriei vitalităţi; a descoperi valorile centrale, a învăţa să recuperezi şi să valorifici.
Compensarea situaţiei: a se concilia cu sensul vieţii, a accepta prisosul şi a învăţa să-l păstrezi.

Boli ereditare
Nivelul corporal: poate fi afectat întregul organism.
Specificul simptomelor: sarcini de viaţă ce reapar mereu în cadrul unei familii; destin de familie, karmă a unei
familii: a continua tradiţiile şi / sau a ridica modelul strămoşilor la un nivel eliberator.
Prelucrarea motivului: a se concilia cu istoria familiei, a-şi accepta locul şi rolul în cadrul ei şi a-l valorifica la
modul optim; a creşte împreună cu sarcina şi pe cît posibil dincolo de ea (această situaţie favorizează evoluţia în
majoritatea cazurilor mai mult decît o rebeliune, care este legată de pericolul căderii în polul opus.
Compensarea situaţiei: a se îmbina conştient în lanţul strămoşilor şi a prelua asupra sa sarcina transmisă
referitoare la eliberarea şi mîntuirea neamului.

Boli profesionale
(Vezi de exemplu Intoxicaţiile)
Nivelul corporal: pot fi afectate toate zonele corpului.
Specificul simptomelor: simptome diferite, în funcţie de profesiune.
Prelucrarea motivului: a-şi pune întrebarea ce anume îi oferă omului profesiunea, ce preia din ea; ce anume îi
lipseşte în , jobul” respectiv, de ce şi prin ce îl îmbolnăveşte.
Compensarea situaţiei: a asculta lăuntric vocea care îi vesteşte propria chemare şi a face din aceasta o
profesiune.

Boli sexuale
(Boli venerice, transmisibile pe cale sexuală; vezi şi Sida, Amincolpitis, Carcinom in situ, Candida micoză,
Chlamydiază, Gonoree, Herpes genitalis, Sifilis, Trichomonază, Dermatomicoze)
Nivelul corporal: toate domeniile corporale pot fi implicate, poarta de intrare o constituie regiunea sexuală
(sexualitate, polaritate, reproducere).
Specificul simptomelor: grupă de boli apreciată ca fiind extrem de negativă, deşi nu se pune problema
judecării, ci a interpretării; în rest, din punct de vedere statistic, întreaga viaţă este pusă în pericol de o boală
transmisă prin contactul sexual, pentru că aceasta duce în orice caz la moarte; contrar sensului biologic propriu-
zis al contactului sexual, acela de a transmite seminţe de viaţă (spermatozoizi), se ajunge la transmiterea altor
animăluţe, care pun în pericol întreaga viaţă; se manifestă limpede pericolul contactului sexual cu parteneri
diferiţi; biologia (Bios-logos) pare să răsplătească în mod partinic fidelitatea; conflicte (inconştiente) în
problema sexualităţii: → Sentimente de vinovăţie, respectiv excitaţie sexuală; sentimente de vinovăţie la nivel
sexual cu tendinţa inconştientă de a (se) pedepsi pentru sărirea peste cal; a face rău la nivel sexual atît sieşi cît şi
partenerului (în mod inconştient); a suferi din cauza agenţilor patogeni, pentru că te-ai excitat fară să ţi-o
permiţi într-adevăr (joc de cuvinte în limba germană: erregen = a irita, a agita, a excita, a stimula; Erreger =
agent patogen - n. tr.).
Prelucrarea motivului: a recunoaşte sexualitatea ca fiind partea integrală dintr-o viaţă împlinită; în cazul în
care ea există separată de spiritual-sufletesc, are tendinţa de a integra pe alte căi viaţa care îi lipseşte; a se lăsa
stimulat în mod extatic în loc de a se deschide faţă de agenţii patogeni; a deschide propriile graniţe pentru
partener şi pentru extazele erotice; a se ocroti prin curăţenie în problemele sexuale; a deveni conştient că din
cele mai mici conflicte şi impurităţi în raportul cu domeniul sexual, care reprezintă în mod simbolic raportul cu
polaritatea, pot creşte toate complicaţiile posibile, chiar şi cele mai grave; a elibera domeniul sexual de toate
consideraţiile negative (joc de cuvinte în limba germană: cuvîntul Geschlecht = sex este scris de autor sub
forma Geschlecht; unde schlecht = rău, prost, ticălos, imoral - n. tr.) şi a-l recunoaşte ca pe o garanţie a
supravieţuirii omenirii şi a împărăţiei plăcerii, şi a învăţa a-l savura; a învăţa să selectezi; alegerea potrivită a
partenerului rezolvă problema care ia naştere printr-o alegere nepotrivită; a aduce foc în suflet cu flacăra
sexualităţii; a-şi lăsa întreaga fiinţă să fie cuprinsă de focul extazului.
Compensarea situaţiei: a aduce forma la un loc cu conţinutul: iubirea sexuală dublată de cea spiritual-
sufletească duce la relaţii stabile şi constituie cea mai eficientă profilaxie şi preîntîmpinare a pericolului; a
stăpîni problema raportului cu polaritatea şi a transpune cunoştinţele corespunzătoare în practica vieţii; a
descoperi forţele adînci, care cuprind toate nivelele existenţei, existente în sexualitate (Tantra-yoga).
Bibl: F 284-313.

Boli spirituale
(Veche denumire pentru „dereglări patologice ale funcţiei psihice”; vezi şi Psihoză, Schizofrenie, Depresii,
Criză spirituală)
Specificul simptomelor: rezistenţă împotriva întunericului; teamă colectivă faţă de umbră, amplificată pînă la
ideea persecuţiei şi obsesiei; temele care ţineau iniţial de viaţă sînt scindate, iar energiile corespunzătoare sînt
eliminate.
Prelucrarea motivului: a considera aspectele şi configuraţiile umbrei drept adevărate şi importante; a lua în
serios propriile părţi întunecate şi a le da atenţie; a recunoaşte în loc de a respinge.
Compensarea situaţiei: integrarea umbrei, individualizare.
Bibl.: D, CD «Munca cu umbra».

Boli venerice
Vezi Boli sexuale.

Bolile copilăriei
(vezi şi Inflamaţie, Erupţie cutanată)
Nivelul corporal: sînt afectate diverse organe, dar în primul rînd pielea (graniţă, contact, sensibilitate).
Specificul simptomelor: multe boli ale copilăriei, cum ar fi pojarul, scarlatina, rujeola şi vărsatul de vînd se
exprimă prin intermediul pielii (→ Eflorescente) deoarece în acest caz ceva nou răzbate în existenţă indicînd un
alt pas în dezvoltare; bolile copilăriei sînt maladii infecţioase, aşadar conflicte prin care copilul este provocat să
facă un salt în maturizare, respectiv în evoluţie; propriile graniţe sînt puse sub semnul întrebării pornind din
interior şi răzbat în afară după perioada de → Incubare; uneori copiii vor să fie lăsaţi în pace şi să stea în
întuneric atîta timp cît tema însăşi se mai află în întuneric; atunci cînd tema a răzbătut în afară, cînd erupţia
apare pe piele, răul cel mai mare (din acest nou) a trecut; tensiune / incertitudine faţă de pasul următor; după
afirmaţiile lui R. Steiner, bolile copilăriei apar în primul rînd datorită luptei dintre predispoziţiile moştenite şi
forţele Eului (spiritului) copilului. Steiner porneşte de la faptul că în primii şapte ani copilul trebuie să-şi creeze
mai întîi corpul care îi corespunde cu adevărat şi pe care el îl formează din predispoziţiile moştenite, care este
posibil să nu fie chiar adecvate ţelurilor sale. Din această cauză, bolile copilăriei nu trebuie suprimate, ci copilul
trebuie sprijinit în mod activ în lupta sa (→ Vaccinare, complicaţii la-).
Prelucrarea motivului (Atît pentru părinţi cît şi pentru copii): a accepta faptul că noile începuturi din viaţă
apar aproape întotdeauna prin crize (pericole, şanse, decizii) care vor să fie dominate; a se raporta în mod
deschis la noua evoluţie; a pune de bunăvoie în discuţie propriile graniţe; a fi bucuros de contact în privinţa
noilor spaţii de experienţă şi noilor nivele de trăiri; a manifesta o disponibilitate conştientă la conflicte şi
confruntări, la propriile suprafeţe de graniţă, luînd în calcul faptul că ele sînt inevitabile pentru creştere.
Compensarea situaţiei: a întreprinde paşi curajoşi şi conştienţi în noul ţinut a vieţii (şi prin conflicte şi prin
dureri; a se raporta în mod deschis şi ofensiv faţă de propriul progres lăuntric.
Bibl.: L 166-168, A 155 ş.u., CD «Crizele de viaţă ca şanse de evoluţie».

Borelioză
(Infecţie bacteriana transmisă prin muşcăturile de căpuşă; vezi şi Muşcături)
Nivelul corporal: la început pot fi afectate toate părţile pielii (graniţă, contact, sensibilitate), apoi, după o
perioadă de incubaţie, se trece la organe şi nervi.
Specificul simptomelor: muşcătură a micului şi periculosului vampir perfid şi otrăvitor; războiul se poartă la
suprafaţă pentru a pătrunde ulterior în diverse domenii tematice, afectînd sistemul informaţional (sistemul
nervos), pînă cînd este afectat şi nervul vieţii.
Prelucrarea motivului: preocuparea cu motivul plutonic (a se lăsa înţepat din cînd în cînd de tarantulă); a se
confrunta cu propria perfidie şi cantitate de otravă; a verifica cine se agaţă de altcineva ca o căpuşă, respectiv de
cine ne agăţăm noi înşine ca o căpuşă, şi a proceda în mod curajos la decuplare; a urmări conflictele superficiale
pînă în profunzime; confruntare inclusiv cu temele care ne calcă pe nervi, a oferi de bunăvoie şi la timpul
potrivit mici jertfe de energie vitală concurenţilor, în sensul de donaţii, pentru a nu deveni jertfa lor involuntară
şi pentru a nu avea parte ca efecte secundare de conflicte mai mari (de exemplu în sensul donaţiilor budiste
făcute atît spiritelor benefice cît şi celor periculoase); din punct de vedere alopatic: a exersa delimitarea şi
marcarea graniţelor la timpul potrivit.
Compensarea situaţiei: conciliere cu principiul plutonic „mori şi devino”, care se adresează tuturor, fără nici o
diferenţă; a nu elimina nimic de bunăvoie din sfera sa de cunoaştere, care oricum nu ne cruţă, şi a cuprinde în
felul acesta totul.
Bibl.: A 183-186.

Botulism
(Intoxicaţie de la carne, cîrnaţi, peşte, în special prin conserve alterate, prin toxinele bacilului botulinic;
bolnavul trebuie tratat cu serul specific)
Nivelul corporal: paralizie în domeniul sistemului nervos (serviciul de informaţii).
Specificul simptomelor: a nu mai putea vedea (tulburări de vedere); a nu mai putea înghiţi (prelua ceva;
tulburări de înghiţire); în loc de aceasta, a învăţa să dai (spălaturi stomacale ca măsură de prim ajutor); a nu mai
participa la comunicare (tulburări respiratorii) pînă la boicotul total al polarităţii (paralizia respiraţiei ca stop al
comunicării); blocaj general al transmisiei la distanţă (paralizie datorată veninului care distruge sistemul
nervos; în ziua de azi se practică terapia Botox: injecţii cu venin procurat de la cadavre, şi chiar în axile, pentru
paralizarea secreţiilor sudoripare - măsură extrem de periculoasă din punct de vedere naturist, pentru că duce la
autootrăvire).
Prelucrarea motivului (reflecţii după învingerea bolii): a deveni conştient de ce anume te otrăveşte, ce anume
nu poţi prelucra; a cultiva vederea în lucruri în loc de trecerea cu vederea asupra lor; a înceta să preiei totul, să
înghiţi totul; a realiza ritualuri libere de cedare, a acorda nervilor o pauză de odihnă.
Compensarea situaţiei: a se goli (în sensul marii goliri, Nirvana); a învinge intenţionat polaritatea (în cazul
experienţelor de unitate, respiraţia se opreşte).

Bradicardie
(Încetinirea frecvenţei inimii la mai puţin de 55 de bătăi pe minut)
Nivelul corporal: inima (sediu al sufletului, al iubirii, al sentimentului, centru energetic), nodul sinuzal
(dătătorul superior de ritm).
Specificul simptomelor: la sportivii de performanţă este un simptom pe deplin normal, semn al unei funcţii
inimă-circuit sanguin excelente; bradicardia maladivă se manifestă de exemplu la eliminarea completă a
nodului sinuzal şi la preluarea vîrfului ierarhiei de către nodurile atrio-ventriculare, de frecvenţă mai mică.
Prelucrarea motivului: a se linişti în sensul cel mai profund: a-şi încetini ritmul vieţii; a prelucra lucrurile
esenţiale încet, pas cu pas; a deveni tot mai liniştit în problemele inimii; a exclude graba şi tempoul rapid din
viaţă.
Compensarea situaţiei: a trăi încet şi cu atenţie.

Brahialgie
Nivelul corporal: braţe (forţă, tărie, putere).
Specificul simptomelor: dureri în zona braţelor prin contuzia nervilor corespunzători (Plexux brachialis),
adesea pe baza unor probleme cu coloana vertebrală cervicală: lucrurile nu stau aşa cum trebuie pe axa vieţii, a
nu fi în echilibru în domeniul superior, ceea ce determină incapacitate de acţiune, a nu mai putea ridica braţul, a
fi la capăt.
Prelucrarea motivului: a lăsa braţele în jos pentru a se preocupa de problemele esenţiale din axa propriei lumi;
a pune din nou la loc ceea ce a ieşit din echilibru.
Compensarea situaţiei: a se preda şi a căuta ceea ce este drept (la nivel superior, acolo unde se află problema
propriu-zisă).

Braţ / Cot de tenisman

Vezi Epicondilită.

Bronhiectazie
Nivelul corporal: bronhiile (canale de legătură între lumea interioară şi cea exterioară), plămînii (contact,
comunicare, libertate).
Specificul simptomelor: lipsa formării de ramificări ale bronhiilor pînă la alcătuirea de mari spaţii goale în
plămîni, care împiedică schimbul de gaze deoarece ocupă prea mult spaţiu; maladie pe sfert congenitală, pe trei
sferturi moştenită (prin maladii infecţioase la vîrsta copilăriei, → TBC pulmonar, → Abces pulmonar,
→Mucoviscidoză; expectoraţie, spută, flegmă; conflictele anterioare lasă urme şi necesită în continuare spaţiu
pentru că nu au fost soluţionate definitiv.
Prelucrarea motivului: a se extinde în domenii comunicative, de intermediere, şi a le crea spaţii, a deschide
gura şi a îngădui să iasă afară din ea ceea ce trebuie să iasă; a exprima agresiunile la nivelul adecvat în loc de a
scuipa dimineaţa (Sputum); a recunoaşte în acest gen de eliminare o expresie a agresiunii („a-i scuipa cuiva în
faţă”).
Compensarea situaţiei: a-şi crea spaţiu pentru schimburi; a deveni matur şi a deschide gura la timpul şi locul
potrivit pentru a se exprima verbal.

Bronşita
Nivelul corporal: bronhiile (canale de legătură între lumea dinăuntru şi cea din afară).
Specificul simptomelor: conflict din pricina căilor de contact; conflictele suprimate (care trebuiau exprimate
verbal) se stabilizează; gîndurile critice sînt reţinute; omul tuşeşte în loc de a-i spune celuilalt ceva; astupare a
căilor de comunicaţie cu teme sufleteşti (mucus); compensarea ipocriziei (obligativitate linguşitoare,
controversă mieroasă şi făţarnică); în cazul bronşitei spastice: crampe deoarece agresiunea a fost îndelung
blocată; din cauza încordării, căile respiratorii se blochează; strîmtorare şi primire de prea puţin aer; în cazul
copiilor mici este adesea vorba de preluarea conflictelor cronice dintre părinţi pe care aceştia nu le pot rezolva
şi le predau copiilor (aspect deosebit de limpede în cazul părinţilor fumători, care au împovărat copilul în acest
sens deja din timpul cînd acesta se afla în trupul matern).
Prelucrarea motivului: a căuta controversele ofensive şi a se lupta pentru soluţionarea unei probleme pe cale
verbală; a avea curajul şi încrederea de a afirma (tuşi) cuiva în faţă cele gîndite; a se lăsa determinat de
problemele sufleteşti, în sensul de a-şi crea momente de linişte lăuntrică; a se strădui să ungă bine căile de
comunicaţie, pentru ca aceasta să se poată desfăşura în mod fluent.
Compensarea situaţiei: disponibilitate de conflict: preluarea curajoasă a cerinţelor; a se lăsa stimulat de teme
noi şi străine şi a realiza un schimb pe căi bine unse.
Bibl.: R 62, CD «Fumatul».

Bruxism (Scrîşnirea nocturnă a dinţilor)

Nivelul corporal: dinţii (agresiune, vitalitate).
Specificul simptomelor: armele lumii de sus se află în război cu cele ale lumii de jos; comprimarea şi
tensionarea zilnică se descarcă în scrîşnitul nocturn al dinţilor; situaţii agresive esenţiale neprelucrate din timpul
zilei se reiau noaptea (metoda rumegătoarelor); ascuţire nocturnă a propriilor arme; (în cazul în care dinţii sînt
tociţi): agresiune neputincioasă, dorinţă nemărturisită de a muşca; energie vitală valoroasă care se pierde cu
mult zgomot pentru nimic; aversiune puternică faţă de situaţia existentă: a nu se putea încadra în propria sa
viaţă decît scrîşnind din dinţi.
Prelucrarea motivului: a deveni conştient de propriile agresiuni şi a se concilia cu ele; a învăţa să te aperi: să
arăţi dinţii, să muşti; a recunoaşte caracterul periculos al propriilor arme şi a-l micşora prin cunoaştere; a le
ascuţi prin folosire; a nu se lăsa abătut prin dificultăţi şi a le aborda frontal (dacă e cazul, cu dinţii) (joc de
cuvinte în limba germană: durchbeißen = a rupe, a sfîşia, a sfîrteca cu dinţii; a-şi croi drum înfruntînd greutăţi, a
o scoate la capăt, a răzbate în viaţă - n. tr.); a muşca în mod conştient, a dezvolta toleranţa faţă de frustrare.
Compensarea situaţiei: a se îngriji de o confruntare rodnică mergînd pînă în oase dintre propria lume spiritual-
sufletească (reprezentată de maxilarul superior) şi cea fizică (maxilarul inferior); a recunoaşte agresiunea ca
principiu vital, integrînd-o în propria viaţă.
Bibl.: A 308 s.u., Sch 124, VCD «Egoism sănătos - agresiune sănătoasă».

BSE
Vezi Boala Creutzfeldt-Jakob.

Bufeuri
Vezi Climacteriu, tulburări de -.

Bufeuri (de căldură)

(Vezi şi Climacteriu, tulburări de -)
Nivelul corporal: circuitul sanguin (circuit al energiei vitale, aprovizionare şi eliminare a deşeurilor).
Specificul simptomelor: organismul lucrează în continuare la temele rămase deschise: feminitate nevieţuită
(„femeie fierbinte”); cele nevieţuite, cele interzise, aduc „fierbinţeală”, fierbinţeală sexuală volatilă; teama de a
fi scăpat prilejul: în trecut s-a ales cu prea puţin şi acum vrea să compenseze cu orice prilej scăpările; dispoziţie
de panică: faptul de a fi omis ceva, de a fi scăpat prilejurile şi de a nu le mai putea retrăi.
Prelucrarea motivului: a-şi recunoaşte în mod curajos scăpările; a recupera ceea ce este de recuperat; a face
faţă propriei fierbinţeli; a-şi încheia temele (de viaţă) în loc de a se lăsa încheiat de viaţă: a reţine lăuntric
esenţialul din ceea ce a trecut; a vieţui fertilitatea spiritual-creatoare cu o inimă fierbinte la nivel transpus: a
trezi în sine focul entuziasmului pentru o temă / proiect, a-şi dezvolta angajamentul faţă de ea; fierbinţeala =
temă a focului; a recunoaşte ca atare focul (impulsurile încă nesatisfăcute = Marte) care te face să transpiri, şi a -
l transforma în focul (Soarelui), care are în vedere căldura inimii şi entuziasmul arzător al unei inimi.
Compensarea situaţiei: a trece în privinţa dependenţei de principiul primordial de la Lună la Soare; în locul
căldurii superficiale ce se îndepărtează repede, a dezvolta căldura inimii ce vine dinăuntru; dăruire faţă de cele
ce pot fi făcute şi vieţuire profundă a perioadei de viaţă care urmează.
Bibl.: F 445, L291-304, CD «Probleme ale femeilor», CD «Crizele de viaţă ca şanse de evoluţie».

Buimăceală
Nivelul corporal: capul (capitala corpului), creierul (comunicare, logistică).
Specificul simptomelor: ceva nu este în regulă cu sine însuşi; omul nu este întru totul în sine, respectiv în
posesia deplină a forţelor sale; respingerea responsabilităţii; persoana respectivă devină insensibilă şi
nereceptivă faţă de lumea înconjurătoare; pledoarie pentru circumstanţe mai blînde.
Prelucrarea motivului: rugăminte conştientă pentru un tratament mai blînd şi pentru luarea în considerare.
Compensarea situaţiei: a simţi lumea transcendentală sau chiar a călători în ea.

Bulimie
(Mania de a mînca din plictiseală; vezi şi Caşexie, Mania de a mînca)
Nivelul corporal: întregul corp, în special în configuraţiile sale feminine, stomacul (senzaţie, capacitate de a
prelua).
Specificul simptomelor: evitare de trecere de la adolescentă la femeie (extrem de rar şi de la tînăr la bărbat); a
nu-şi accepta propriul corp (majoritatea cazurilor feminin), ci a-l combate, de exemplu prin vomitarea
mîncărurilor ingerate; fugă din polaritatea resimţită ca impură a aspectului feminin impus, respectiv aspectului
sexual: deprecierea plenitudinii şi rotunjimilor feminine, respectiv a propriei sexualităţi; căutare zadarnică de
umplere lăuntrică prin umplerea stomacului; încercare de a umple golul lăuntric prin accesele de mîncare; mod
cramponat de a lua şi de a da; a nu savura nimic (iubire, mîncare), voma ca pedeapsă şi totodată purificare; a
reda în forţă ceea ce a fost încorporat oarecum ilegal; teama faţă de experienţele (unităţii) orgasmice cu
existenţa simultană a dorului după unitate (pofta nepotolită se luptă cu dorul după asceză): alternanţă rapidă
între asceză (vomă în sensul purificării şi golirii) şi a plenitudinii orgiastice (înfulecarea); conflict între lumea
materială şi cea spirituală: probleme cu polaritatea în căutarea centrului (a înfuleca = element orgiastic, a
vomita = auto-mortificare, purificare); încorporare limitată la aspectul substanţial, lipsă de extindere a
conştientei; foame de viaţă, este astîmpărată prin îndopare în locul experienţelor: „a încorpora totul”; îngrăşare
pe fond nervos; a căuta pe tărîm greşit confirmarea, răsplata şi iubirea în loc de a se deschide faţă de iubire.
Prelucrarea motivului: în faza de caşexie: a cuceri lumi spirituale; în fazele de îngurgitare: a lăsa lumea fizică
să pătrundă în sine; a se accepta ca fiinţă sexuată (ritualuri de pubertate); a dezvolta disponibilitatea de a atinge
polarităţi le şi de a renunţa la copilăria pură şi nevinovată (a deveni, nu a rămîne precum copiii!); a-şi
conştientiza dorul după puritate şi virginitate; a-şi îngădui cîte ceva: a prelua conştient multe impresii,
experienţe, senzaţii; a dezvolta o manieră angajată de a primi şi a recepta, a învăţa maniera angajată de a da şi a
dărui; a învăţa să cunoşti şi să preţuieşti temele lui Venus: a învăţa să savurezi senzualitatea care conferă
împlinire; a practica exerciţii de purificare, cum ar fi postul, transpiraţia, eliminarea (voma constituia un
remediu al vechii terapii naturiste, aşa cum mai sînt pînă în ziua de azi clismele); exerciţii de severitate şi
consecvenţă faţă de sine însăşi în locul moliciunii copilăreşti; a transforma fuga de polaritate în încercarea de a
o învinge, în sensul căii evolutive în direcţia găsirii unităţii: a domina lumea (mitologic: balaurul) şi nu a o
evita; a face frecvent popasuri pe drumul de la caşexie la vindecare: a le recunoaşte pe acestea ca atare; a prelua
lupta cu cerinţele feminităţii, respectiv rolul sexual: conciliere cu propria determinare (ca femeie); extinderea
spaţiului experienţelor la nivelele sufletesc şi spiritual; a avea aventuri amoroase cu partenerul şi a mînca cărţile
ca trecere la plăcerile normale; a recunoaşte accesele de foame, foamea de viaţă şi a le transpune la nivelele
spiritual-sufleteşti; a prelua toate impresiile primite şi a prelucra ceea ce este favorabil; a tinde cu consecvenţă
înspre trăirile de vîrf (ale unităţii); exerciţii de conciliere cu polaritatea („fii fierbinte sau rece, pe cei călduţi îi
voi îndepărta”); a recunoaşte sistemul din alternarea rapidă a pendulului şi a-şi face din centru un ţel: a privi
drept unilaterale atît evitarea vieţii (voma) cît şi foamea de viaţă exagerată; a face exerciţii pentru ajungerea la
centru, la mijlocul dintre cei doi poli: Tai Chi, a medita asupra oalelor de la roata olarului (a-şi găsi propriul
centru pornind de la mijlocul vasului), a picta Mandale şi a face meditaţii pe Mandale ca ritual; a deschide
graniţele Eului, a-i lăsa pe ceilalţi oameni să pătrundă înăuntru şi să iasă în afară.
Compensarea situaţiei: a deveni femeie adultă (de exemplu concepînd un copil, căruia îi dăruieşte apoi la
rîndul ei viaţa); a domina trecerea de la pubertate (în mod ritualic); a lăsa în urmă copilăria şi tinereţea;
conciliere cu aspectul pămîntesc; a vieţui iubirea cu aspectele ei atît sufleteşti cît şi corporale, de a primi şi a da:
a-şi încorpora omul (femeia) iubit (iubită), a-i fi drag pînă la a dori să-l mănînci; a savura totul, a şti să apreciezi
extazul (de exemplu sexual) ca pregătire la degustarea Unităţii; a exersa mîncarea lumii (hind. Bhoga) în loc,de
a devora lumea frigiderului; concilierea cu unitatea ca sumă cuprinzătoare a formelor aparenţei, care include şi
domeniul umbrei.
Bibl.: L 181-185 (Ritualuri de pubertate: L 185-216), CD «Dependenţă şi căutare», VCD «Boală şi
dependenţă».

Bursită (Inflamaţia bursei sinoviale)

Nivelul corporal: în majoritatea cazurilor se manifestă în zona genunchiului (smerenie).
Specificul simptomelor: ceea ce a fost proiectat ca protecţie şi amortizare ajunge sub presiune, consecinţa
constituind-o adesea acumularea de lichid în cavitatea respectivă (perne de apă); majoritatea fiind formate din
cauza supra-împovărării, respectiv după o îndelungă umblare în genunchi pe la picioarele altora, cărora li s-au
frecat podelele sau li s-a pus gresia: adaptabilitatea şi maleabilitatea sînt împiedicate în domeniul smereniei;
conflict în privinţa furiei refulate din cauza supunerii impuse, neacceptate la modul sufletesc; a fi slujit
celorlalţi şi a fi întreprins multe pentru a le fi pe plac, eventual chiar pe căi şi mai mucilaginoase, în moduri şi
cu atitudini (cel puţin ulterior) insuportabile (slugărnicie); dorinţă intensă de apreciere; nevoie crescîndă de a-şi
crea straturi ocrotitoare şi de o mai bună amortizare.
Prelucrarea motivului: a-ţi clarifica punctele în care eşti suprasolicitat, şi în care ai procedat fără nici o
consideraţie faţă de tine însuţi, respectiv cu prea multă duritate; a se concilia cu atitudinea de supuşenie
necesară sau a se înălţa deasupra ei (prin schimbarea profesiunii); a transforma în circumstanţele impuse
supuşenia impusă în smerenie; a recunoaşte punctele în care trebuie să te constrîngi (unde există prea puţină
influenţă a sufletului asupra propriei atitudini şi prea multă forţă de voinţă); a-ţi sluji ţie însuţi şi a te recunoaşte
pe tine în această nouă realitate de a fi.
Compensarea situaţiei: a recunoaşte în perioada de lipsă de mobilitate impusă de corp o perioadă de odihnă şi
repaus făcîndu-i de bunăvoie loc de durată în viaţa şi fiinţa sa; a face ca din umilire să crească o adevărată
smerenie.

Burta în formă de tobă

(Vezi şi Burtă flască, Supraponderabilitate)
Nivelul corporal: burta (senzaţie, instinct, plăcere, centru).
Specificul simptomelor: demnitate exagerată / umflată; importanţă (greutate) exagerată; alimente incorecte în
locul alimentelor sănătoase (Fastfood ! = hrană pentru oameni?); predigerare insuficientă în gură, masticaţie
insuficientă: mesele constituie un timp de înghiţire (pe nemestecate); disbioză (dizarmonie) în intestin, care
constituie una dintre Bazele vieţii omului (în conformitate cu F. X. Mayr, sediul morţii se află în intestin, fapt în
orice caz necontestat la modul simbolic [intestinul gros = împărăţia morţii a corpului]).
Prelucrarea motivului: a lăsa un damf în urma sa; a dezvolta greutate la nivel transpus; a schimba atitudinea
faţă de mîncare de la supravieţuire la asigurarea vieţii, a se îngriji de o bună masticaţie; a-şi asigura armonia cu
puterile întunecate ale sufletului.
Compensarea situaţiei: a-şi acorda spaţiul necesar dezvoltării lăuntrice; a se sătura prin plenitudine în loc de
umplere; conciliere cu umbra.
Bibl.: G 140 ş.u., KS.

Burtă flască
(Vezi şi Supraponderabilitate, Adipozitate abdominală; în ginecologie se manifestă în situaţiile în care bazinul
matern este prea strîmt şi copilul rămîne întru totul în afara bazinului, astfel încît burta atîrnă în jos)
Compensarea situaţiei: abdomenul (senzaţie, instinct, plăcere, centru).
Specificul simptomelor: a se purta cu greu pe sine; putere (aparentă: burta cea mare) simultan cu lipsă de
putere (povara cea grea, tîrîtă cu sine); mîndrie în privinţa propriei importanţe (greutăţi).
Prelucrarea motivului: integrare sufletesc-spirituală a celor preluate; a-şi permite sentimentul de a se lăsa să
atîrne; a se însărcina cu idei în loc de alimente; a-şi dovedi importanţa (ponderea, greutatea) la nivele mai puţin
împovărătoare.
Compensarea situaţiei: a-şi înfăptui conceptele de putere, influenţă şi pondere la un nivel mai puţin corporal.
Bibl.: G 140 ş.u., KS.

Buze crăpate, plesnite

Nivelul corporal: gura (preluare, expresie, maturitate), buzele (senzualitate).
Specificul simptomelor: teamă de senzualitate care îşi atinge ţelul prin buzele respingătoare, buzele crăpate
semnalizează faptul că prin fluiditatea ţesuturilor (suflet) şi prin sînge (energie vitală) ceva vrea să iasă afară
prin ele: a voi să te deschizi şi să te dăruieşti senzualităţii; a fi sfîşiat în domeniul senzualităţii sau în acest
punct; destrămare la nivelul gurii; situaţie prea uscată, prea puţin suflet (apă) în jocul vieţii.
Prelucrarea motivului: deschidere faţă de senzualitate cu găsirea nivelului corect la care se poate manifesta
plăcerea; a deschide mai degrabă buzele pentru sărut.
Compensarea situaţiei: a vieţui şi savura senzualitatea şi dăruirea, a răspîndi prin buze plăcerea.
Bibl.: KS.

Calcifiere
Vezi Arterioscleroză.

Calculi biliari
(Vezi şi Litiază, Colici biliare)
Nivelul corporal: canalul biliar şi vezica biliară (agresiune, fiere şi otravă).
Specificul simptomelor: energie încremenită, agresiune pietrificată, în primul rînd în contextul constrîngerilor
familiale (cel mai adesea suferă de această boală femeile măritate şi cu copii); agresiune otrăvită de fundal
(V145) care determină acumularea de energie; formare de fiere nevieţuită, otravă consolidată; concentrare şi
condensare a acceselor de furie şi mînie, suprimate un timp atît de îndelungat.
Prelucrarea motivului: exprimarea energiei agresive prin atacuri verbale şi acţiuni concrete, şi vieţuirea ei; a
savura cu intensitate plenitudinea, aroma şi abundenţa vieţii; mişcările şi strigătele puternice pot uşura
„naşterea” calculilor biliari; practicate la timp, acestea îi pot face inutili; profilactic este tot ceea ce menţine în
plus temele sus-menţionate.
Compensarea situaţiei: vezi Colici biliare.
Bibl.: V148-152.

Calculi vezicali
(Vezi şi Litiază)
Nivelul corporal: vezica urinară (menţinerea presiunii şi eliminarea ei).
Specificul simptomelor: elementele sufleteşti de prisos sînt reţinute; ele sînt pietrificate şi rămîn consolidate ca
atare în rezervorul de eliminare a apei reziduale, în loc de a fi eliminate.
Prelucrarea motivului: a avea în vedere vechile teme sufleteşti şi a le menţine în flux, a asculta conştient
înăuntrul său şi a simţi locul în care vor să cristalizeze temele; a se confrunta în mod concentrat şi disciplinat cu
ele; a aduce un aport suficient de fluiditate sufletească nouă; terapie cu propria urină, pentru a se confrunta încă
o dată şi din punct de vedere corporal cu cele de prisos.
Compensarea situaţiei: a îngădui consolidarea şi stabilizarea celor sufleteşti în loc de a voi să te desprinzi
imediat de ele (perlele cresc din particulele de murdărie introduse în scoică); a lăsa aspectele sufleteşti să
devină concrete, în loc să se concretizeze la nivel corporal.

Calvitie
Vezi Păr, căderea lui.

Cancer
(Vezi şi Sistem imunitar, Autoîmbolnăvire / Autoagresiune, Agresivitate)
Nivelul corporal: pot fi afectate aproape toate regiunile şi organele corpului.
Specificul simptomelor: neoplasm: ceva nou creşte, se formează, se modelează, creştere la nivelul nepotrivit,
necaz adînc, rănire neprelucrată, sentimente de vinovăţie devenite insuportabile (faţă de sine însuşi şi de viaţa
pierdută) şi deosebit de frecvent trăiri de şoc ce blochează forţele proprii de apărare, devenind declanşatori ai
bolii. Cancerul începe, din punct de vedere imunologic, după prăbuşirea sistemului de apărare (în cazul în care
sistemul de apărare este intact, celulele canceroase care se formează sînt suprimate, proces care se pare că se
petrece adesea); problemă de viaţă autodistrugătoare şi nerecunoscută pregăteşte baza: a se învîrti şi a da înapoi
ca racul (aluzie la zodia Racului = Cancer - n. tr.); degenerare: abatere de la specificul propriu, de la calea sa
primordială; abatere de la propria linie de evoluţie (în domeniul de teme afectat) într-o măsură atît de mare încît
corpul trebuie să-i ajute temei (uitate sau refulate) să se exprime, ca să nu lipsească în întregime; cancerul
înfăptuieşte la nivel corporal ceea ce ar fi trebuit schimbat la modul sufletesc în domeniul corespunzător al
conştienţei; degenerarea celulelor trebuie înţeleasă ca o luptă disperată de supravieţuire a celulei iritate pînă la
moarte (de exemplu prin toxine), comparabile cu mlădiţele născute din disperarea copacilor pe cale de a muri;
un eveniment decisiv, o cenzură decisivă în viaţă; greşeală intervenită în conceptul înfăptuirii libertăţii şi
nemuririi; suprimarea posibilităţilor de realizare a experienţelor de graniţă, a impulsurilor de viaţă; respectare
strictă a normelor; adaptare socială perfectă (normopatie); agresiune şi egoism manifestate în procesul
cancerului: politică a înaintării prin „datul din coate” reprimată agresiv, dreptul celui mai puternic, infiltrare,
invazie, oprimare, exploatare a sclavilor (a celulelor cu rol de sclav); cancerul preia sarcina sufletului:
înfăptuire de sine, înfrîngerea regulilor convieţuirii normale; punerea accentului preponderent pe cap
(accentuarea aspectului intelectual); transformarea idealurilor demne de veneraţie în principiul totalitar al
egoului; dorinţă nevieţuită de impunere a propriilor interese fără a ţine cont de nimic; manifestarea părţii
întunecate a femininului (Hekate / Kali): umbră a iubirii ca răzbunare a principiului feminin prea îndelung
chinuit; egoism în locul comunicării cu mediul înconjurător, omul-potenţă, pretenţii la nemurire; căutarea
nemuririi şi atotputerniciei (sufletului) se manifestă în celulele canceroase în loc de a se manifesta în conştientă;
iubire (ca principiu care depăşeşte toate graniţele) la nivelul nepotrivit; proces de regresie: reflectarea asupra
originii, sursa lui Religio s-a cufundat în tendinţele regresive ale celulelor canceroase ale corpului; creşterea şi
progresul ca ţeluri pervertite în vremea şi societatea noastră; a recunoaşte metastazele ca filiale (lat. filiae =
fiice întunecate aducătoare de pieire) cu care acoperim corpul Pămîntului; model colectiv de expansiune şi
înfăptuire a propriilor interese care nu ţine seama de nimic; oglindă a exploatării Pămîntului de către om;
polarizare a Eului şi a societăţii: lipsa unei conştienţe faţă de o unitate superioară, cuprinzătoare.
Prelucrarea motivului: a face bilanţul: „corespunde calea mea de pînă acum, căii mele iniţiale?”; a se
deschide în domeniul de teme respectiv pentru propriile idei, reprezentări şi fantezii îndrăzneţe lăsate deoparte,
lăsîndu-le în mod curajos, liniştit şi îndrăzneţ să crească şi să se extindă; a despovăra corpul de lupta pentru
supravieţuire, abordînd-o la nivel sufletesc-spiritual; a lăsa noul (neo-plasma) să crească; a-şi aminti visele
anterioare, propriile ţeluri şi dorinţe din viaţă şi a le revivifia în mod hotărît transpunîndu-le în practică; a prelua
corpului impulsul de creştere dirijîndu-l la nivele eliberatoare; din conştienţa de a nu mai avea nimic de pierdut
să extrag curajul pentru propria înfăptuire şi propria cale; a te ridica împotriva regulilor (limitate, încremenite,
de fier); a da la o parte normele care împiedică înfăptuirea de sine; în loc de a te adapta la mica ordine impusă
din afară (normopatie), a-ţi găsi locul în marea ordine (Religio); a ieşi din rînd, a dansa după propriul ritm,
pentru a învăţa să-ţi cunoşti egoul; impunere hotărîtă de sine; punere sub semnul întrebării a încremenirii Eului
şi a propriei delimitări: expansiunea conştientei; recunoaşterea lipsei de graniţe şi a nemuririi sufletului; a (re)
stabili legătura primordială în sensul lui Religio („de unde vin, încotro merg, cine sînt?”); a creşte dincolo de
egoul său; a se reîntoarce la propriile începuturi primordiale; a restabili legătura cu temelia primordială a
existenţei; a învăţa să spui „nu” şi să faci faţă solicitărilor; a recunoaşte că este preferabil să-ţi trăieşti propriile
greşeli decît să preiei însuşiri străine; a duce deschis, ofensiv şi agresiv lupta de supravieţuire la nivelul
imaginilor lăuntrice; terapia reîncarnării, terapia Simonton, terapia respiraţiei.
Compensarea situaţiei: a te exprima pe tine în loc de a lăsa corpul să te exprime; a se exprima singur pe sine
însuşi în loc de a lăsa corpul să vorbească; a recunoaşte necesitatea de a trece de la nivelul corporal al
manifestării simptomelor (periculos pentru viaţă) la nivelul solicitant, dar salvator de viaţă, sufletesc-spiritual,
pentru a începe acolo o creştere expansivă; a descoperi iubirea care depăşeşte orice graniţă, faţă de sine şi faţă
de lume; a se opune determinărilor străine şi normelor create de sine însuşi sau de ceilalţi, a trăi numai în
conformitate cu cea mai înaltă lege şi a se dezvolta în sensul ei; a face experienţe de graniţă în sensul trăirilor
culminante (peak experiences); a tinde spre nemurire la nivel sufletesc în locul celui corporal (a pune pe primul
loc nemurirea sufletului); a studia în mitul lui Herakles lupta cu Hidra: cînd Herakles este muşcat de un Rac
(Cancer) el nu cade într-o regresie insolubilă, ci acceptă provocarea, zdrobeşte Racul şi domină în felul acesta
monstrul care l-a atacat.
Bibl.: S 81-113, V253-303, A, VCD «Boala ca simbol», CD «Cancerul», CD « Crizele de viaţă ca şanse de
evoluţie».

Cancer al colului uterin

(Carcinom al cervixului; vezi şi Cancer uterin. Cancer)
Nivelul corporal: membrana mucoasă (graniţă interioară, delimitare) în sfera colului uterin.
Specificul simptomelor: ia naştere pe baza unei infecţii virotice, în mod frecvent la femeile mai tinere, înainte
de menopauză, după acumularea mai multor → Vaginite şi a schimbării frecvente a partenerului sexual;
conflicte cronice nerezolvate în domeniul sexual care tind să devină maligne, punînd întreaga viaţă sub semnul
întrebării; poate fi aproape văzută ca → Boală sexuală (pentru că, de exemplu, nu apare niciodată la virgine
[călugăriţe]), în schimb apare întotdeauna pe terenul infecţiilor datorate contactului sexual; adesea sînt afectate
femeile ai căror bărbaţi merg frecvent la prostituate şi descarcă ulterior acasă tot ce au adus cu sine; adesea la
femeile de care au abuzat bărbaţii lor „murdari”; incapacitate de a se apăra în mod adecvat de atacuri şi abuzuri;
a nu putea face ceva în mod corect împreună cu alţii; a strînge în sine toate grijile, răcelile şi germenii; speranţa
de a primi iubire prin contactul sexual prin schimbarea partenerului; activarea permanentă a cuibului (uterului),
fără o adevărată şansă de fertilitate; a găsi în orgasm cel puţin gustul iubirii, dar în final a obţine numai
murdărirea cuibului; este o boală legată de o igienă redusă (ungerea prepuţului [smegma]) pentru că apare
foarte rar în culturile în care se practică circumcizia.
Prelucrarea motivului: a realiza o confruntare ofensivă pe tema sexualităţii; a-şi realiza propria iritabilitate şi
excitabilitate în acest domeniu, a învăţa să te aperi de abuzuri şi atacuri şi de interesele străine, protejîndu-ţi
sfera sexuală; a merge pe propria ta cale, a căuta iubirea în tine însăşi, în loc să o cauţi în ceilalţi; a te îngriji de
o igienă sexuală satisfăcătoare a partenerului în loc de a face în permanenţă critici, care duc adesea la rezultate
doar aparent pozitive; a cumpăni toate măsurile menţionate sub titlul → Cancer; deoarece cancerul afectează
întregul organism, trebuie întîmpinat pe toate liniile.
Compensarea situaţiei: a te îngriji de raporturi curate (în conformitate cu propriile criterii); a se decide pentru
acele confruntări în domeniul intim care sînt în favoarea ta; a recunoaşte necesitatea de a trece de la nivelul
corporal al manifestării simptomelor (periculos pentru viaţă) la nivelul solicitant, dar salvator de viaţă,
sufletesc-spiritual, pentru a începe acolo o creştere expansivă; a descoperi iubirea care depăşeşte orice graniţă, a
se opune determinărilor străine şi normelor create de sine însuşi sau de ceilalţi, a trăi numai în conformitate cu
cea mai înaltă lege şi a se dezvolta în sensul ei.
Bibl.: F 348-351, S 81-113, CD «Probleme ale femeilor», CD «Cancerul», CD «Munca cu umbra», CD
«Iubirea de sine», VCD «Boala ca simbol».

Cancer al ficatului
(Vezi şi Cancer)
Nivelul corporal: ficatul (viaţă, evaluare, informaţie returnată).
Specificul simptomelor: degenerarea în domeniul filozofiei vieţii, a lui Religio, a problemei sensului vieţii sau
în domeniul evaluării: creştere proliferantă sălbatică şi care nu ţine cont de nimic la nivel corporal; conflict cu
implicaţii adînci care are de a face cu sensul vieţii şi este inconştient celui afectat sau pare insolubil; abatere atît
de mare de la propria linie evolutivă originară în privinţa concepţiei despre lume, a spiritualităţii, a sensului şi
ţelului vieţii, încît corpul trebuie să ajute tema (uitată / suprimată) să se manifeste, creşterea sufletesc-spirituală
din acest domeniu tematic este atît de blocată încît îşi croieşte cale în corp într-un mod agresiv şi dezordonat;
cancerul înfăptuieşte la nivel corporal în domeniul tematic respectiv ceea ce ar fi trebuit înfăptuit la modul
sufletesc în domeniul corespunzător al conştientei; distrugere agresivă a celulelor in laboratorul ficatului cu
pericolul de duce la încetarea funcţiilor ficatului (prognoză asemănătoare ca în cazul → Ciroza ficatului).
Prelucrarea motivului: a pune radical sub semnul întrebării vechile obiceiuri moştenite şi tradiţii în ceea ce
priveşte religia, filozofia de viaţă şi problema valorii propriei vieţi, distrugînd ocazional ceea ce este lipsit de
sens şi îmbătrînit, pentru a ajunge la o autonomie spirituală; a se deschide faţă de propriile idei, reprezentări şi
fantezii îndrăzneţe date la o parte din domeniul filozofiei vieţii şi din sfera lui Religio, lăsîndu-le să crească şi
să se extindă în mod curajos şi liber; a-şi aminti visele anterioare în privinţa ţelurilor religioase, dorinţelor şi
reprezentărilor, în privinţa sensului propriei vieţi, vivifiindu-le cu hotărîre şi transformîndu-le în practică; a
extrage din certitudinea de a nu mai avea nimic de pierdut curajul pentru înfăptuirea propriilor ţeluri şi a
străbaterii propriei sale căi; a prelua corpului impulsul de creştere îndreptîndu-l asupra unor nivele eliberatoare;
a se exprima în domeniul spiritual în loc de a lăsa corpul să vorbească pentru sine; a cumpăni toate măsurile
menţionate sub titlul → Cancer: deoarece cancerul afectează întregul organism trebuie întîmpinat pe toate
liniile.
Compensarea situaţiei: a pune pe primul loc în viaţă căutarea sensului propriu-zis al vieţii; a recunoaşte
necesitatea de a trece de la nivelul corporal al manifestării simptomelor (periculos pentru viaţă) la nivelul
solicitant, dar salvator de viaţă, sufletesc-spiritual, pentru a începe acolo o creştere expansivă; a descoperi
iubirea care depăşeşte orice graniţă, faţă de sine şi faţă de lume; a se opune determinărilor străine şi normelor
create de sine însuşi sau de ceilalţi, a trăi numai în conformitate cu cea mai înaltă lege şi a se dezvolta în sensul
ei.
Bibl.: S 81-113, CD «Cancerul», VCD «Boala ca simbol», CD «Probleme ale ficatului»

Cancer al orificiului uterin

(Vezi şi Carcinom in situ ca stadiu premergător al acestei maladii canceroase, Cancerul)
Nivelul corporal: orificiul uterin, membrana mucoasă (graniţă interioară, delimitare), uterul (fertilitate,
ocrotire).
Specificul simptomelor: luptă de graniţă; au fost acceptate prea multe abuzuri; incapacitate de a se apăra în
mod adecvat faţă de atacuri şi abuzuri.
Prelucrarea motivului: a realiza în mod ofensiv confruntări pe tema autodeterminării sexuale; a-şi recunoaşte
propria vulnerabilitate şi hiperexcitabilitatea cronică în acest domeniu; a învăţa să te ocroteşti în privinţa
propriei feminităţi faţă de abuzurile şi atacurile intereselor străine; a reflecta la toate măsurile menţionate sub
titlul → Cancer; devreme ce cancerul afectează întregul organism, trebuie întîmpinat pe toate liniile; a trece în
revistă sfaturile medicinii universitare de la capitolul „profilaxie”, pentru că profilaxia este preferabilă
vaccinării sau reducerii drastice; a-şi determina partenerul să ia măsuri de igienă; cea mai bună şi singura
profilaxie adevărată: confruntarea sufletesc-spirituală cu temele conflictuale.
Compensarea situaţiei: a-şi apăra propriile interese în cazul confruntărilor din domeniul intim; a recunoaşte
necesitatea de a trece de la nivelul corporal al manifestării simptomelor (periculos pentru viaţă) la nivelul
solicitant, dar salvator de viaţă, sufletesc-spiritual, pentru a începe acolo o creştere expansivă; a descoperi
iubirea care depăşeşte orice graniţă, a se opune determinărilor străine şi normelor create de sine însuşi sau de
ceilalţi, a trăi numai în conformitate cu cea mai înaltă lege şi a se dezvolta în sensul ei.
Bibl.: F 346-348, CD «Cancerul», CD «Probleme ale femeilor», CD «Munca cu umbra», CD «Iubirea de
sine».

Cancer al ovarului
(Carcinom ovarian, vezi şi Cancer)
Nivelul corporal: ovarul (fertilitate).
Specificul simptomelor: afectează în majoritatea cazurilor femeile între 65 şi 70 de ani; tumoarea prezintă
complicaţii adesea abia cînd metastaza a cuprins întreaga cavitate abdominală iar apa ţesuturilor inundă
abdomenul (→Ascită); rănire a izvorului vieţii, trauma feminină primordială; a fi mereu nedreptăţită; adesea în
perioada anterioară îmbolnăvirii se manifestă probleme cu copiii sau proiectele familiale de care nu se poate
desprinde şi delimita; propriile ei roade devin o ameninţare; nu arareori, de pe urma zăbovirii prea îndelungate
din motive exterioare (tradiţie, căpătuire) într-o relaţie profund nesatisfăcătoare; jertfirea de sine şi a
posibilităţilor sale: în moartea datorată cancerului, această jertfă îşi găseşte uneori punctul culminant.
Prelucrarea motivului: a învăţa să te aperi împotriva abuzurilor şi atacurilor intereselor străine în privinţa
propriei creativităţi; a acorda libertate lăuntrică propriilor copii şi în primul rînd propriilor fiice; a pune în mod
critic în discuţie propriile tendinţe la autojertfire; a reflecta la toate măsurile menţionate sub titlul → Cancer:
deoarece cancerul afectează întregul organism, el trebuie întîmpinat pe toate liniile.
Compensarea situaţiei: a merge consecvent pe propria cale feminină creatoare; a recunoaşte necesitatea de a
trece de la nivelul corporal, periculos pentru viaţă, la nivelul spiritual-sufletesc solicitant, dar salvator pentru
viaţă, pentru a începe acolo o creştere expansivă; a descoperi iubirea care depăşeşte orice graniţă, a se opune
determinărilor străine şi normelor impuse de sine însăşi şi de străini şi a se simţi îndatorată numai faţă de
propria creativitate şi de cea mai înaltă lege proprie, şi a se dezvolta în acest sens.
Bibl.: F 353-356, CD «Probleme ale femeilor», CD «Cancerul», CD «Munca cu umbra», CD «Iubirea de
sine».

Cancer al pielii
(Vezi şi Cancer)
Nivelul corporal: pielea (graniţă, contact, sensibilitate).
Specificul simptomelor: creştere proliferantă sălbatică în domeniul propriilor graniţe şi norme şi a contactului
direct; abatere atît de mare de la propria linie de dezvoltare în privinţa domeniului de graniţă şi de contact, încît
corpul a trebuit să preia tema în regie proprie, pentru a o ajuta să se exprime; creşterea spiritual-sufletească pe
acest tărîm a fost blocată o vreme atît de îndelungată încît acum îşi croieşte cale în corp erupînd într-un mod
agresiv şi care nu ţine seama de nimic; cancerul înfăptuieşte la nivel corporal în domeniul graniţei şi al
contactului ceea ce ar fi necesar (de schimbat) în domeniul corespunzător al conştientei.
Prelucrarea motivului: a-şi deschide conştient, curajos şi în mod angajat propriile graniţe faţă de lume; a se
deschide cu iubire faţă de lumea înconjurătoare (M184); a se deschide în domeniul de graniţă şi de contact faţă
de propriile reprezentări sălbatice şi fantezii îndrăzneţe, lăsîndu-le să crească şi să prospere în mod curajos; a-şi
aminti visele anterioare despre viaţa fără graniţe şi obligaţii profunde şi a le revitaliza cu o hotărîre sălbatică; a
aborda toate măsurile menţionate sub titlul → Cancer: deoarece cancerul afectează întregul organism, el trebuie
întîmpinat pe toate liniile.
Compensarea situaţiei: a descoperi iubirea care depăşeşte orice graniţă, faţă de sine şi faţă de lume; a se opune
determinărilor străine şi normelor create de sine însuşi sau de ceilalţi, a trăi numai în conformitate cu cea mai
înaltă lege proprie, în mod deschis şi bucuros de contacte; a putea conta de fiecare dată pe propria forţă în
privinţa stabilirii graniţelor faţă de încălcările şi abuzurile străine; a recunoaşte necesitatea de a trece de la
nivelul corporal al manifestării simptomelor (periculos pentru viaţă) la nivelul solicitant, dar salvator de viaţă,
sufletesc-spiritual, pentru a începe acolo o creştere expansivă.
Bibl.: S 81-113, CD «Cancerul», dublul CD «Probleme ale pielii», CD «Munca cu umbra», CD «Iubirea de
sine», VCD «Boala ca simbol».

Cancer al plămînilor
(Carcinom bronhial [aflat în primul rînd în legătură cu → Fumatul] şi adenocarcinom [legătură mai redusă cu
fumatul]; vezi şi Cancer)
Nivelul corporal: plămînii (contact, comunicare, libertate).
Specificul simptomelor: degenerare pe tărîmul contactului şi comunicării, respectiv al schimburilor şi al
contactelor care nu corespund miezului fiinţial profund şi consumă multă energie (în funcţie de tipul
predominant de ţesut bronhial, se merge pe propriile căi ale acestuia); creştere proliferantă, sălbatică, ce nu ţine
seama de nimic, în acest domeniu tematic; distrugere agresivă a comunicării (în primul rînd prin fumat - vezi şi
problema de comunicare aflată la baza → Fumatului şi care se exprimă în acesta, în al doilea rînd prin creştere
specific canceroasă); creştere ce se infiltrează în domeniul străin; pătrundere în domeniul tabu; străpungere a
unor graniţe care nu ar trebui trecute (membranele bazale): comunicare (plină de iubire) nevieţuită, care creează
legături şi trece peste graniţe, care a coborît în corp; contactul şi schimburile care depăşesc graniţele se
realizează în mod agresiv şi infiltrator la nivel corporal; a nu mai primi aer, a nu mai putea respira: strîmtoare în
domeniul vieţii şi teamă pentru propria viaţă; abatere atît de mare de la propria linie de evoluţie în domeniul
contactului şi comunicării încît corpul ajută la exprimarea temei (uitate / refulate); creşterea spiritual-
sufletească în acest domeniu a fost blocată un timp atît de îndelungat încît îşi croieşte acum calea în corp într-un
mod agresiv şi dezordonat; cancerul înfăptuieşte la nivel corporal ceea ce ar fi fost necesar de transformat la
modul sufletesc în domeniul corespunzător de conştientă; căutarea nemuririi şi atotputerniciei (sufletului) se
manifestă în celulele canceroase în loc de a se manifesta în conştienţă: străpungere spre nemurire (la nivel
celular); retragerea spre origine, izvorul lui Religio s-a cufundat în tendinţele regresive ale celulelor corporale
canceroase: regresie la nivelele primitive (ale schimburilor metabolice).
Prelucrarea motivului: a-şi aduce în conştienţă şi a-şi contempla mersul de rac (faptul de a nu-şi fi parcurs
propria cale în privinţa comunicării); a se deschide faţă de propriile idei, reprezentări şi fantezii îndrăzneţe din
domeniul contactului şi al schimburilor, lăsîndu-le în mod curajos să crească necontrolate (de alţii) şi să se
dezvolte; implicare ofensivă răzbătătoare pentru propria cale din viaţă: a-şi aminti visele anterioare şi propriile
forme de exprimare în privinţa comunicării, a le revivifia în mod hotărît şi a le transpune în practică; a căuta şi a
obţine confruntări în domeniul comunicării; a extrage din certitudinea de a nu mai avea nimic de pierdut, curaj
pentru propria înfăptuire / pentru propria cale: înfăptuirea schimburilor nelimitate şi a contactelor pline de
iubire; pătrundere curajoasă (cognitivă) în domenii străine, care „oficial” nu au nimic de a face cu noi: forţarea
străpungerilor spirituale; întoarcere la forme simple şi modeste de viaţă, reflectare asupra propriei origini („de
unde vin eu?”); conciliere cu mortalitatea propriului corp; privire anticipativă asupra propriului ţel: nemurirea
(sufletului); a cumpăni toate măsurile menţionate sub titlul → Cancer: deoarece cancerul afectează întregul
organism, el trebuie întîmpinat pe toate liniile; a aborda un tip de comunicare ce trece dincolo de graniţe, plin
de iubire şi care creează legături; a o impune cu mijloace deschise, ofensive şi curajoase prin distrugerea
vechilor structuri de comunicare; a lua în propriile mîini problema ţelului şi originii întregului, despovărînd
celulele corporale de această temă.
Compensarea situaţiei: exprimare liberă; comunicare individuală; a recunoaşte necesitatea de a trece de la
nivelul corporal al manifestării simptomelor (periculos pentru viaţă) la nivelul solicitant, dar salvator de viaţă,
sufletesc-spiritual, pentru a începe acolo o creştere expansivă; a descoperi iubirea care depăşeşte orice graniţă,
faţă de sine şi faţă de lume; a se opune determinărilor străine şi normelor create de sine însuşi sau de ceilalţi, a
trăi numai în conformitate cu cea mai înaltă lege şi a se dezvolta în sensul ei; a stabili comunitatea la un nivel
superior; a căuta comunicarea cu Dumnezeu (de exemplu prin rugăciune, meditaţie); a lua în propriile mîini
căutarea nemuririi şi a atotputerniciei (sufletului).
Bibl.: S 81-113, R, VCD «Boala ca simbol», CD «Cancerul», CD împreună cu cartea însoţitoare «Fumatul».

Cancer al prostatei
Nivelul corporal: prostata (păzitor al pragului în cea de-a doua jumătate a vieţii, aprovizionare cu
spermatozoizi), organele sexuale (sexualitate, polaritate, reproducere).
Specificul simptomelor: fenomen asemănător ca la → Prostată, hipertrofia ei, cauză din care tematica acesteia
trebuie implicată şi aici; distrugere agresivă a prostatei pornind dinăuntru înspre afară; degenerare în domeniul
sistemului de aprovizionare cu spermatozoizi şi lichid unguent pentru contactul sexual; creştere proliferantă,
sălbatică şi care nu ţine seamă de nimic a celulelor degenerate ale prostatei sub influenţa hormonilor masculini;
declanşator este adesea un conflict de descompunere (putrefacţie) respingător din domeniul sexual; încheiere
prematură cu sexualitatea masculină; abatere atît de mare de la propria linie primordială de evoluţie încît corpul
ajută temele uitate sau refulate să se exprime; creşterea spiritual-sufletească în acest domeniu tematic a fost atît
de blocată încît acum se manifestă la nivelul corpului într-un mod agresiv şi dezordonat; cancerul înfăptuieşte la
nivel corporal în domeniul prostatei ceea ce ar fi fost necesar de schimbat la modul sufletesc în domeniul
corespunzător al conştientei: creştere ofensivă, expansivă, dincolo de propriul model (rol) deprins.
Prelucrarea motivului: a pune în mod radical sub semnul întrebării vechile obiceiuri şi tradiţii general
acceptate în ceea ce priveşte participarea masculină la reproducere şi sexualitate, respectiv a le distruge
ocazional fără a ţine seama de nimic; deschidere în domeniul masculinităţii şi fertilităţii faţă de propriile idei,
reprezentări şi fantezii îndrăzneţe refulate, a le lăsa să crească şi să se extindă în mod curajos şi liber; a lăsa
propriile impulsuri de creştere creatoare să încolţească, îngrijindu-se ca angrenajele să fie bine unse; a ajuta
prostatei să reintre în rolul ei secundar de producătoare a lichidului unguent pentru contactul sexual; a promova
o senzualitate mai evoluată şi o sexualitate care să ducă la o îndelungă sărbătoare a iubirii, plină de minuni; a-şi
aminti visele anterioare şi propriile ţeluri, dorinţe, idei şi reprezentări în privinţa erotismului şi a iubirii, a le (re)
vivifia cu hotărîre şi a le transpune în practică; din certitudinea de a nu mai avea nimic de pierdut, a extrage
curajul pentru propria împlinire / propria cale; a prelua corpului impulsul de creştere, dirijîndu-l la nivele mai
eliberatoare; a cumpăni toate măsurile menţionate sub titlul → Cancer, deoarece cancerul afectează întregul
organism, el trebuie întîmpinat pe toate liniile.
Compensarea situaţiei: a o rupe în mod hotărît cu vechile idei şi reprezentări, de fapt străine propriei fiinţe,
din domeniul afectat al reproducerii şi sexualităţii, pentru a putea lupta agresiv, deschis şi ofensiv pentru
propria cale în viaţă şi pentru sensul vieţii; a se exprima în domeniile spiritual-sufleteşti în loc de a lăsa corpul
să vorbească; a recunoaşte necesitatea de a trece de la nivelul corporal al manifestării simptomelor (periculos
pentru viaţă) la nivelul solicitant, dar salvator de viaţă, sufletesc-spiritual, pentru a începe acolo o creştere
expansivă; a descoperi iubirea care depăşeşte orice graniţă, faţă de sine şi faţă de lume; a se opune
determinărilor străine şi normelor create de sine însuşi sau de ceilalţi, a trăi numai în conformitate cu cea mai
înaltă lege şi a se dezvolta în sensul ei; a recunoaşte extazul ca ţel.
Bibl.: S 81-113, Dahlke «Uşurinţa plutirii» (capitolul «Sexualitate»), VCD «Boala ca simbol», CD
«Cancerul».

Cancer al rectului
(Cel mai frecvent cancer intestinal; vezi şi Cancer, Anus praeter (naturalis). Constipaţie)
Nivelul corporal: rectul (lumea de jos), intestinul gros (inconştientul, lumea de jos).
Specificul simptomelor: se formează adesea pe terenul unei constipaţii (zgîrcenie): iritare cronică a graniţelor
împărăţiei umbrelor (membrana intestinului gros); temă nerezolvată a umbrei: conflicte înspăimîntătoare,
respingătoare, comune; degenerare în domeniul eliminării şi desprinderii: reţinerea împiedică procesul de
creştere - procesul „mori şi devino” (Goethe) este întrerupt atunci cînd se rămîne la nivelul morţii (problemă
tipic masculină de colectare, strîngere şi posedare; datorită acestui fapt, tip de cancer foarte răspîndit); creştere
proliferantă inconştientă şi care nu ţine seama de nimic în lumea de jos; abatere atît de mare de la propria linie
de evoluţie în domeniul desprinderii şi eliminării încît corpul ajută tema (uitată / refulată) să se exprime;
creşterea spiritual-sufletească în acest domeniu tematic a fost blocată un timp atît de îndelungat încît acum îşi
croieşte cale în corp în mod agresiv şi dezordonat; cancerul înfăptuieşte la nivel corporal ceea ce trebuia
înfăptuit (schimbat) în mod sufletesc la nivelul corespunzător al conştientei; împiedicare a eliminării deşeului la
trecerea dintr-o lume într-alta; teamă fundamentală de inundare de către fluxul propriului haos lăuntric; spirit de
economie dus pînă la zgîrcenie şi care se opune sarcinii de viaţă; ostilitate faţă de evoluţie: a nu-şi finaliza
afacerile; a se fi abătut de la propriile concepte faţă de viaţă, teamă de a se vieţui pe sine, relaţie „degenerată”
(care nu corespunde specificului propriu) cu domeniul de umbră al inconştientului; forţa ofensivă nevieţuită
este declanşată, agresiunea îşi croieşte cale în lumea de jos; orientare înapoi; regresie la nivelul corporal.
Prelucrarea motivului: a învăţa să elimini la timp şi în maniera cea mai potrivită deşeurile sufleteşti (Heracle,
cel care a trebuit să cureţe grajdul regelui Augias, ca prototip mitic); a învăţa să păstrezi ceea ce este esenţial (la
nivel spiritual-sufletesc); a problematiza conştient desprinderea şi eliminarea, recunoscînd-o ca sarcină pe calea
vieţii; a restabili graniţele spre împărăţia umbrei; a pătrunde în teama faţă de propriul flux feminin lăuntric pînă
cînd aceasta se destramă; a evita anumite preocupări şi afaceri (care se referă exclusiv la aspecte materiale); a se
deschide în domeniul desprinderii şi eliminării faţă de propriile idei, reprezentări şi fantezii înd/ăzneţe date
cîndva la o parte; a cumpăni toate măsurile menţionate sub titlul → Cancer, deoarece cancerul afectează
întregul organism, el trebuie întîmpinat pe toate liniile; a-şi recunoaşte îndepărtarea şi abaterea de la sarcina
iniţială de viaţă; a reflecta asupra aspectelor proprii, asupra specificului propriu şi asupra proprietăţilor sale; a
resimţi teama faţă de specificul propriu; a căuta căi neobişnuite (neumblate) de confruntare cu umbra; a aborda
în mod curajos şi ofensiv propriul inconştient. Compensarea situaţiei: a-şi integra în mod curajos, deschis şi
ofensiv propria lume a umbrei într-un mod individual (propriu); a recunoaşte necesitatea de a trece de la nivelul
corporal al manifestării simptomelor (periculos pentru viaţă) la nivelul solicitant, dar salvator de viaţă,
sufletesc-spiritual, pentru a începe acolo o creştere expansivă; a descoperi iubirea care depăşeşte orice graniţă,
faţă de sine şi faţă de lume; a se opune determinărilor străine şi normelor create de sine însuşi sau de ceilalţi, a
trăi numai în conformitate cu cea mai înaltă lege şi a se dezvolta în sensul ei.
Bibl.: V296-303, S 81-113, VCD «Boala ca simbol», CD «Cancerul».

Cancer al stomacului
(Vezi şi Stomacul, boli ale lui, Cancer)
Nivelul corporal: stomacul (senzaţie, capacitate de preluare).
Specificul simptomelor: în istoria premergătoare acestei boli - perioadă care durează în majoritatea cazurilor
mult - mod agresiv (inconştient) şi acru de a fi, alură de copil răsfăţat; resemnare; ceva din propria viaţă i-a
rămas omului ca o piatră în stomac şi nu poate fi digerat, crescînd pînă la un conflict aparent insolubil; propriul
cuib este pus în mod inconştient în discuţie şi ameninţă să se distrugă din interior spre afară; peretele stomacal
ca simbol al pereţilor cuibului copilăriei este „mîncat" într-un mod agresiv-distructiv, iar resturile rămase încep
să prolifereze în felul lor şi să se extindă; degenerare în domeniul senzaţiilor şi preluării, de exemplu al preluării
lucrurilor şi sentimentelor care nu corespund miezului profund al fiinţei şi în schimb constituie o risipă de
energie pentru persoana afectată; creştere proliferantă (inconştientă), sălbatică şi care nu ţine seama de nimic, în
lumea senzaţiilor şi în perimetrul preluării; abatere atît de mare de la propria linie de evoluţie în domeniul
sentimentelor, preluării şi al senzaţiei de cuib, încît corpul ajută la înfăptuirea temei (uitată / refulată); creşterea
spiritual-sufletească din acest domeniu tematic a fost blocată o vreme atît de îndelungată încît acum îşi croieşte
cale în corp într-un mod agresiv şi dezordonat; cancerul înfăptuieşte la modul corporal ceea ce ar fi trebuit
transformat în mod sufletesc la nivelul corespunzător al conştientei; sentimentele nevieţuite de obligativitate, de
iubire care depăşeşte graniţele şi de schimb cuprinzător au coborît în corp; căutarea nemuririi şi atotputerniciei
(sufletului) se manifestă în celulele canceroase în loc de a se manifesta în conştientă; întoarcerea la origine, la
izvorul lui Religio s-a cufundat în tendinţele corporale regresive ale celulelor canceroase.
Prelucrarea motivului: a se elibera agresiv din colivia (de aur) a copilăriei, a deveni de sine stătător şi
autonom, a învăţa să stai pe propriile picioare, a-şi ataca vechiul cuib al provenienţei într-un mod deschis,
ofensiv şi agresiv şi a lăsa să se nască ceva cu totul nou şi absolut propriu din energiile rămase; a se deschide în
domeniul sentimentelor şi al preluării faţă de propriile idei, reprezentări şi fantezii îndrăzneţe refulate, lăsîndu-
le în mod curajos să crească necontrolate (de ceilalţi) şi să se dezvolte; a-şi aminti visele anterioare în privinţa
propriului cuib confortabil, împreună cu plenitudinea sentimentelor şi modul de preluare a lumii, (re)vivifiindu-
le în mod hotărît şi transpunîndu-le în practică; a extrage din certitudinea de a nu mai avea nimic de pierdut
curajul propriei împliniri, curajul de a-şi parcurge propria cale şi de a-şi alcătui propriul cuib; a vieţui
sentimente care creează obligativitate şi iubirea care depăşeşte graniţele; a le vieţui în mod deschis şi ofensiv,
chiar dacă se impune distrugerea - de exemplu - a vechilor structuri de tip cuib ale copilăriei; a-şi lua în mîini
întrebările referitoare la originea şi sensul întregului, despovărînd celulele corporale de aceasta; a cumpăni toate
măsurile menţionate sub titlul → Cancer, deoarece cancerul afectează întregul organism, el trebuie întîmpinat
pe toate liniile.
Compensarea situaţiei: a se exprima pe sine însuşi în loc de a lăsa corpul să vorbească; a recunoaşte
necesitatea de a trece de la nivelul corporal al manifestării simptomelor (periculos pentru viaţă) la nivelul
solicitant, dar salvator de viaţă, sufletesc-spiritual, pentru a începe acolo o creştere expansivă; a descoperi
iubirea care depăşeşte orice graniţă, faţă de sine şi faţă de lume; a se opune determinărilor străine şi normelor
create de sine însuşi sau de ceilalţi, a trăi numai în conformitate cu cea mai înaltă lege şi a se dezvolta în sensul
ei.
Bibl.: V289-296, S 81-113, VCD «Boala ca simbol», CD «Cancerul».

Cancer al vezicii biliare

(Vezi şi Cancer)
Nivelul corporal: vezica biliară (agresiune, fiere şi otrav|).
Specificul simptomelor: agresiunea suprimată, neînfăptuită, care a devenit în fundal amară, otrăvitoare şi
perfidă datorită îndelungii acumulări, începe să-şi croiască propriile căi, să se manifeste zgomotos în domeniul
corporal şi să se înfăptuiască în felul acesta; în legătură cu rezervorul şi bazinul de acumulare al agresiunilor, se
constată o asemenea abatere într-atît de la determinarea sa de viaţă încît forţele nevieţuite un timp prea
îndelungat se declanşează pe cont propriu, străbătînd sfera corporală în sensul degenerării. Prelucrarea
motivului: a deveni conştient de propria fiere; a lăsa conştient forţele corespunzătoare spiritual-sufleteşti
îndelung suprimate să se manifeste, pentru despovărarea corpului; celor care le este îngăduit să se desfăşoare la
nivelul conştientei devin neimportante la nivelul corporal şi îşi încetează adesea manifestarea la acest ultim
nivel; a lăsa să intre în conştientă agresiunile otrăvitoare suprimate; a-şi aduce în mod ofensiv la expresie
propria fiere (dar a vieţui ceva nu înseamnă neapărat a vieţui exhaustiv, pînă la capăt); a aborda toate măsurile
menţionate sub titlul —» Cancer: deoarece cancerul afectează întregul organism, el trebuie întîmpinat pe toate
liniile.
Compensarea situaţiei: a se reîntoarce la calea sa primordială, a nu se lăsa împiedicat de agresiunile
acumulate, stătute, în privinţa împlinirii de sine; a recunoaşte necesitatea de a trece de la nivelul corporal al
manifestării simptomelor (periculos pentru viaţă) la nivelul solicitant, dar salvator de viaţă, sufletesc-spiritual,
pentru a începe acolo o creştere expansivă; a descoperi iubirea care depăşeşte orice graniţă, a se opune
determinărilor străine şi normelor create de sine însuşi sau de ceilalţi, a trăi numai în conformitate cu cea mai
înaltă lege şi a se dezvolta în sensul ei.
Bibl.: S 81-113, CD «Cancerul», VCD «Boala ca simbol».

Cancer al vezicii urinare

(Vezi şi Cancer)
Nivelul corporal: vezica urinară (menţinerea presiunii şi eliminarea ei).
Specificul simptomelor: creştere proliferantă sălbatică în domeniul rezervorului lichidului de eliminat (al
deşeurilor sufleteşti); conflict nesoluţionat împins în umbră, în privinţa graniţelor domeniului de influenţă
sufletească, distanţare atît de mare de linia primordială proprie trasată în raport cu deşeurile sufleteşti, încît
corpul a trebuit să preia tema în regia sa proprie, pentru a-i conferi o expresie; creşterea spiritual-sufletească din
acest domeniu a fost blocată un timp atît de îndelungat încît se manifestă acum în corp într-un mod agresiv şi
care nu ţine seama de nimic; cancerul încorporează în domeniul eliminării lichidului rezidual ceea ce ar fi fost
necesar să se întîmple în mod sufletesc la nivelul corespunzător al conştientei.
Prelucrarea motivului: a se dedica propriilor deşeuri sufleteşti într-un mod conştient, curajos şi angajat; a se
deschide în domeniul sufletesc faţă de propriile sale reprezentări sălbatice şi fantezii îndrăzneţe, lăsîndu-le în
mod curajos să crească; a-şi extinde graniţele şi a le apăra; a-şi aminti visurile de suflet din tinereţe şi a le
revivifia în mod deschis, ofensiv şi hotărît; a aborda toate măsurile menţionate sub titlul Cancer: deoarece
cancerul afectează întregul organism, el trebuie întîmpinat pe toate liniile.
Compensarea situaţiei: a descoperi iubirea care depăşeşte orice graniţă, faţă de sine şi faţă de lume; a se opune
determinărilor străine şi normelor create de sine însuşi sau de ceilalţi, a trăi numai în conformitate cu cea mai
înaltă lege şi a se dezvolta în sensul ei; a trăi deschis faţă de toate problemele sufleteşti şi în special a acorda
atenţie deşeurilor sufleteşti (în loc de a-l purta cu sine - eventual ca ranchiună); a recunoaşte necesitatea de a
trece de la nivelul corporal al manifestării simptomelor (periculos pentru viaţă) la nivelul solicitant, dar salvator
de viaţă, sufletesc-spiritual, pentru a începe acolo o creştere expansivă.
Bibl.: S 81-113, CD «Cancerul», CD «Munca cu umbra», CD «Iubirea de sine», VCD «Boala ca simbol».
Cancer intestinal
Vezi Intestinul gros, cancer.

Cancer la penis
(Vezi şi Cancer)
Nivelul corporal: penisul (plăcere, putere).
Specificul simptomelor: distrugere agresivă (în majoritatea cazurilor) a vîrfului lăncii (penisului): distrugere
pînă la pierderea instrumentului puterii; aproape întotdeauna consecinţa unor conflicte cronice de durată (→
Inflamaţie) în zona prepuţului, proces la care participă smegma (tema curăţenie): degenerare în domeniul
impunerii agresive a forţei falice masculine, creştere proliferantă, sălbatică şi care nu ţine seama de nimic a
celulelor cutanate degenerate; porneşte aproape întotdeauna de la capul penisului; abatere atît de mare de la
propria linie de evoluţie, respectiv impunere masculină şi reproducere, încît corpul ajută temelor respective
(uitate / refulate) să se exprime în afară; creşterea spiritual-sufletească din acest domeniu tematic a fost blocată
într-atît încît acum se încorporează în mod agresiv şi dezordonat; cancerul înfăptuieşte la modul corporal în
domeniul falie ceea ce ar fi fost necesar de schimbat la nivel sufletesc în domeniul corespunzător al conştientei.
Prelucrarea motivului: a pune radical în discuţie vechile obiceiuri şi tradiţii moştenite în ceea ce priveşte
impunerea masculină, comportamentul sexual-falic şi sexualitatea în general, ocazional distrugîndu-le fără a
ţine cont de nimic; deschidere în domeniul masculinitate, reproducere faţă de propriile idei şi fantezii îndrăzneţe
refulate, lăsîndu-le în mod curajos şi liber să crească şi să se extindă; a-şi aminti visele anterioare şi propriile
ţeluri, dorinţe şi reprezentări despre sexualitate, bărbăţie şi reproducere, revivifiindu-le în mod hotărît şi
transpunîndu-le în practică; a începe la nivel spiritual-sufletesc lupta pentru frontul cel mai înaintat; a extrage
din certitudinea de a nu mai avea nimic de pierdut curajul înfăptuirii şi parcurgerii propriei căi; a prelua
corpului impulsul de creştere, dirijîndu-l asupra unor nivele mai eliberatoare; a cumpăni toate măsurile
menţionate sub titlul → Cancer: deoarece cancerul afectează întregul organism, el trebuie întîmpinat pe toate
liniile.
Compensarea situaţiei: a se exprima în domeniul spiritual-sufletesc în loc de a lăsa corpul să vorbească; a
recunoaşte necesitatea de a trece de la nivelul corporal al manifestării simptomelor (periculos pentru viaţă) la
nivelul solicitant, dar salvator de viaţă, sufletesc-spiritual, pentru a începe acolo o creştere expansivă în
domeniul creativităţii; a descoperi iubirea care depăşeşte orice graniţă, faţă de sine şi faţă de lume; a se opune
determinărilor străine şi normelor create de sine însuşi sau de ceilalţi, a trăi numai în conformitate cu cea mai
înaltă lege şi a se dezvolta în sensul ei.
Bibl: S 81-113, VCD «Boala ca simbol», CD «Cancerul».

Cancer la rinichi
(Vezi şi Cancer)
Nivelul corporal: rinichii (echilibru, parteneriat).
Specificul simptomelor: distrugere agresivă a celulelor renale cu tendinţa de colaps a funcţiilor renale: abatere
prea mare de la propria cale în domeniul parteneriatului şi armoniei; a nu-şi fi găsit propria identitate în privinţa
raporturilor cu ceilalţi, a nu se fi putut delimita suficient (cancerul depăşeşte toate graniţele); a nu-şi putea apăra
propriul domeniu, propria împărăţie; degenerare în domeniul spiritului, respectiv al parteneriatului: creştere
proliferantă, sălbatică, ce se abate de la propria-i cale şi care nu ţine seama de nimic; depărtare atît de mare de
la propria linie de evoluţie în privinţa relaţiilor şi concilierii dintre polii opuşi, respectiv cu adevărata armonie
(ca mijloc între război şi pace) încît corpul trebuie să ajute temei (uitate / refulate) să se exprime; creştere
sufletesc-spirituală din acest domeniu tematic a fost atît de blocată încît acum se înfăptuieşte în corp în mod
agresiv şi dezordonat; cancerul înfăptuieşte la nivel corporal, în domeniul tematic respectiv, ceea ce ar fi fost
necesar de schimbat la mod sufletesc în domeniul corespunzător al conştienţei. Prelucrarea motivului: a aborda
în mod curajos şi agresiv propriile idei şi reprezentări în privinţa parteneriatului şi armonizării forţelor opuse,
lăsîndu-le să crească fără a ţine cont de prescripţiile normale şi sociale obişnuite; a nu se lăsa împiedicat de
nimic şi a merge, ofensiv şi îndrăzneţ, pe propria sa cale; a pune radical în discuţie vechile obişnuinţe şi tradiţii
- în ceea ce priveşte parteneriatul, relaţiile interumane şi concilierea contrastelor - respectiv ocazional a le
distruge; în cazul în care persistă indicaţiile că există o vină (în primul rînd în domeniul partenerial) a pune sub
semnul întrebării propriile proiectări ale acesteia în afară; a revivifia cu hotărîre visele anterioare în privinţa
propriilor ţeluri / dorinţe, ca şi a reprezentărilor în domeniul parteneriat şi echilibrare / armonizare a polilor
opuşi, transpunîndu-le în practică; din certitudinea de a nu mai avea nimic de pierdut, a extrage curajul de a-ţi
înfăptui propria cale; a nu mai încheia compromisuri putrede şi a le face faţă; a exprima în relaţiile interumane
cele de care ai nevoie, ceea ce vrei şi ceea ce eşti dispus să oferi; a face din reflectarea asupra propriei origini şi
din relegarea cu originea sa o temă centrală a vieţii; a se deschide faţă de nemurirea sufletului şi a se strădui
înspre omnipotenţă în unitate ca ţel al întregii vieţi; a cumpăni toate măsurile menţionate sub titlul → Cancer:
deoarece cancerul afectează întregul organism, el trebuie întîmpinat pe toate liniile.
Compensarea situaţiei: a o rupe cu toate ideile şi reprezentările vechi, de fapt străine propriei fiinţe în ceea ce
priveşte parteneriatul şi relaţiile interumane, ca şi concilierea contrariilor; a duce o luptă ofensivă pentru
conţinutul şi sensul propriei vieţi; a se exprima în domeniul spiritual-sufietesc în loc de a lăsa corpul să
vorbească pentru sine; a recunoaşte necesitatea de a trece de la nivelul corporal al manifestării simptomelor
(periculos pentru viaţă) la nivelul solicitant, dar salvator de viaţă, sufletesc-spiritual, pentru a începe acolo o
creştere expansivă; a-şi retrage proiecţiile (de exemplu a înceta să-ţi faci răspunzător partenerul pentru propria
viaţă); a descoperi iubirea care depăşeşte orice graniţă, faţă de sine şi faţă de lume; a se opune determinărilor
străine şi normelor create de sine însuşi sau de ceilalţi, a trăi numai în conformitate cu cea mai înaltă lege şi a se
dezvolta în sensul ei.
Bibl.: S 81-113, VCD «Boala ca simbol», CD «Cancerul».

Cancer laringian
(Cancer al corzilor vocale; vezi şi Cancer)
Nivelul corporal: laringele (expresie, dispoziţie), corzile vocale (expresie, limbaj).
Specificul simptomelor: teama gîtuie omul: teamă ce apasă pe viaţă, de spaimă. Omului i se taie vocea;
degenerare în domeniul comunicării, creştere proliferantă sălbatică şi care nu ţine seama de nimic în domeniul
vocii; deviere atît de mare de la propria cale de evoluţie, respectiv vorbire şi exprimare de sine, încît corpul
trebuie să ajute la exprimarea acestei teme (uitată sau oprimată); creşterea spiritual-sufletească în acest domeniu
tematic a fost blocată o vreme atît de îndelungată, încît trebuie să-şi croiască acum cale în corp într-un mod
agresiv şi dezordonat; cancerul înfăptuieşte la nivel corporal, în domeniul formulării limbajului, ceea ce ar fi
fost necesar de schimbat în domeniul sufletesc la nivelul corespunzător de conştientă.
Prelucrarea motivului: a se deschide în domeniul limbajului faţă de propriile idei şi reprezentări refulate, ca şi
faţă de propriile fantezii îndrăzneţe, lăsîndu-le în mod curajos să crească şi să se extindă; a-şi aminti de visele şi
formele de expresie anterioare şi a le revivifia şi înfăptui cu hotărîre; a-şi extrage curaj din certitudinea că nu
mai ai nimic de pierdut pentru înfăptuirea propriei căi; a cumpăni toate măsurile menţionate sub titlul →
Cancer: deoarece cancerul afectează întregul organism, el trebuie întîmpinat pe toate liniile.
Compensarea situaţiei: a se exprima verbal în loc de a lăsa corpul să vorbească; a recunoaşte necesitatea de a
trece de la nivelul corporal al manifestării simptomelor (periculos pentru viaţă) la nivelul solicitant, dar salvator
de viaţă, sufletesc-spiritual, pentru a începe acolo o creştere expansivă; a descoperi iubirea care depăşeşte orice
graniţă, faţă de sine şi faţă de lume; a se opune determinărilor străine şi normelor create de sine însuşi sau de
ceilalţi, a trăi numai în conformitate cu cea mai înaltă lege şi a se dezvolta în sensul ei.
Bibl.: S 81-113, VCD «Boala ca simbol» CD «Cancerul», CD «Mînie şi furie».

Cancer orhitic
(Vezi şi Cancer)
Nivelul corporal: testiculele (fertilitate, creativitate).
Specificul simptomelor: creştere proliferantă, sălbatică, în domeniul fertilităţii; proliferare lipsită de structură
şi dezordonată a creşterii în domeniul creativităţii şi fertilităţii; abatere atît de mare de la propria cale
primordială de dezvoltare în acest domeniu al fertilităţii încît corpul va trebui să intervină pentru a ajuta acestei
teme să se exprime; blocare atît de îndelungată a creşterii spiritual-sufleteşti în acest domeniu, încît aceasta îşi
creează cale prin corp erupînd în mod agresiv şi care nu ţine seama de nimic; cancerul înfăptuieşte la nivel
corporal în domeniul creativităţii ceea ce trebuia înfăptuit în mod sufletesc la nivelul de conştientă
corespunzător.
Prelucrarea motivului: a-şi deschide în mod conştient, curajos şi angajat propriile graniţe (faţă de lume); a se
deschide în iubire faţă de lumea înconjurătoare (M184), dedicîndu-i propria sa viaţă; a se deschide în domeniul
fertilităţii şi creativităţii faţă de propriile reprezentări sălbatice şi fantezii îndrăzneţe, a le lăsa să crească în mod
curajos şi (uneori) îndrăzneţ; a creşte dincolo de graniţele impuse de sine însuşi sau de alţii, a-şi aminti şi repeta
asupra viselor anterioare din viaţă în privinţa creativităţii supraabundente şi a le lăsa să trăiască din nou printr-o
decizie fermă; a aborda toate măsurile menţionate sub titlul → Cancer; deoarece cancerul afectează întregul
organism, trebuie întîmpinat pe toate liniile.
Compensarea situaţiei: a descoperi iubirea care depăşeşte orice graniţă, faţă de sine şi faţă de lume; a se opune
determinărilor străine şi normelor create de sine însuşi sau de ceilalţi, a trăi numai în conformitate cu cea mai
înaltă lege şi a se dezvolta în sensul ei; a se încrede în propriile idei şi fantezii; a recunoaşte necesitatea de a
trece de la nivelul corporal al manifestării simptomelor (periculos pentru viaţă) la nivelul solicitant, dar salvator
de viaţă, sufletesc-spiritual, pentru a începe acolo o creştere expansivă.
Bibl: S 81-113, CD «Cancerul», VCD «Boala ca simbol».

Cancer osos
(Vezi şi Cancer)
Nivelul corporal: oasele (stabilitate, rezistenţă).
Specificul simptomelor: dereglare agresivă a structurilor care conferă sprijinul şi rezistenţa cu pericolul de a le
lăsa să se frîngă; degenerare în domeniul structurii; creştere proliferantă sălbatică şi care nu ţine cont de nimic;
distanţare de propria linie evolutivă iniţială, respectiv de propria continuitate, formă şi structură într-o asemenea
măsură încît corpul trebuie să ajute la exprimarea temei (uitate / suprimate); ruptură în sentimentul valorii
proprii care se manifestă ulterior în prăbuşirea structurii corporale (trebuie interpretată fiecare zonă a
scheletului osos care este implicată: coloana vertebrală = axa vieţii ş.a.m.d.; creşterea sufletesc-spirituală în
acest domeniu a fost blocată o vreme atît de îndelungată încît îşi croieşte cale acum în corp într-un mod agresiv
şi dezordonat; cancerul înfăptuieşte la nivel corporal în domeniul structural ceea ce trebuia schimbat cu
necesitate sub aspect sufletesc la nivelul corespunzător al conştientei.
Prelucrarea motivului: a pune radical în discuţie vechile structuri moştenite şi elemente care ofereau un
sprijin în propria sa viaţă, şi eventual a le distruge ţinînd cont de nevoia de a o rupe cu multe elemente
învechite; a se deschide în domeniul structurii şi a formei pentru propriile idei şi fantezii îndrăzneţe care au fost
date cîndva deoparte, lăsîndu-le să crească şi să se extindă într-un mod curajos şi necontrolat; a-şi aminti visele
anterioare în privinţa propriei forme de exprimare şi a le revivifia într-un mod hotărît, transpunîndu-le în
practică; a-şi extrage din certitudinea de a nu mai avea nimic de pierdut curajul înfăptuirii propriei căi; a prelua
de la corp impulsul de creştere, dirijîndu-l la nivele eliberatoare; a cumpăni toate măsurile menţionate sub titlul
→ Cancer; deoarece cancerul afectează întregul organism, el trebuie întîmpinat pe toate liniile. Compensarea
situaţiei: a o rupe cu toate structurile vechi, străine propriei fiinţe, a întrerupe continuitatea, a lupta agresiv,
deschis şi ofensiv pentru propriile forme de viaţă şi structuri; a-şi crea expresie în domeniul structural, în lumea
formelor, în loc de a lăsa corpul să vorbească pentru ele; a recunoaşte necesitatea de a trece de la nivelul
corporal al manifestării simptomelor (periculos pentru viaţă) la nivelul solicitant, dar salvator de viaţă,
sufletesc-spiritual, pentru a începe acolo o creştere expansivă; a descoperi iubirea care depăşeşte orice graniţă,
faţă de sine şi faţă de lume; a se opune determinărilor străine şi normelor create de sine însuşi sau de ceilalţi, a
trăi numai în conformitate cu cea mai înaltă lege şi a se dezvolta în sensul ei.
Bibl.: S 81-113, CD «Cancerul», VCD «Boala ca simbol».

Cancer tiroidian
(Vezi şi Cancer)
Nivelul corporal: glanda tiroidă (dezvoltare, maturizare); gîtul (încorporare, legătură, comunicare). Specificul
simptomelor: impulsurile de dezvoltare suprimate, neînfăptuite, încep să meargă pe propriile lor căi, să se
manifeste în domeniul corporal şi să se înfăptuiască totuşi în felul acesta; boala denotă faptul de a fi dus
întotdeauna o viaţă lipsită de obligaţii şi de a fi stabilit întotdeauna relaţii lipsite de obligaţii; a fi mereu plin de
nelinişte şi pe cale de a pleca; în privinţa maturizării şi dezvoltării, abatere atît de mare de la propria
determinare în viaţă încît forţele prea îndelung suprimate erup pe cont propriu începînd să-şi manifeste
parcursul corporal în sensul degenerării; reflectarea asupra originii în sensul de Religio ajunge la nivel evolutiv
într-un stadiu de retragere corporală înspre viaţa celulară primitivă primordială: a lăsa potenţialele de evoluţie
să degenereze, a folosi în mod neadecvat posibilităţile disponibile.
Prelucrarea motivului: a lăsa forţele spiritual-sufleteşti ale maturizării şi evoluţiei îndelung suprimate să se
manifeste pentru a despovăra corpul de această temă; ceea ce se poate derula pe scena conştientei devine
neimportant şi inutil la nivel corporal; a se îngriji în mod curajos de despovărarea domeniului evolutiv; a lăsa
tendinţele ofensive de maturizare suprimate să-şi parcurgă propria cale; a aduce în mod agresiv la expresie
propria forţă evolutivă; a aborda toate măsurile menţionate sub titlul → Cancer: deoarece cancerul afectează
întregul organism, el trebuie întîmpinat pe toate liniile.
Compensarea situaţiei: a se reîntoarce la propria cale primordială de evoluţie; a nu se mai împiedica în
procesul împlinirii de sine; a recunoaşte necesitatea de a trece de la nivelul corporal al manifestării simptomelor
(periculos pentru viaţă) la nivelul solicitant, dar salvator de viaţă, sufletesc-spiritual, pentru a începe acolo o
creştere expansivă; a descoperi iubirea care depăşeşte orice graniţă, faţă de sine şi faţă de lume; a se opune
determinărilor străine şi normelor create de sine însuşi sau de ceilalţi, a trăi numai în conformitate cu cea mai
înaltă lege şi a se dezvolta în sensul ei.
Bibl.: S 254-259, VCD «Boala ca simbol», CD «Cancerul».

Cancer uterin
(Carcinom uterin; vezi şi Cancer)
Nivelul corporal: membrana mucoasă (graniţă interioară, delimitare) a uterului (fertilitate, ocrotire).
Specificul simptomelor: cancer care intervine în cea de-a doua jumătate a vieţii, mai frecvent însoţit de →
Hipertensiune arterială, → Diabetes mellitus şi → Adipozitate; conflict sexual cronic nerezolvat şi cu o mare
frustrare, împins în umbră; hipertensiunea arterială vorbeşte despre tensiunea la care este supusă femeia,
diabetul despre problemele cu iubirea, iar supragreutatea corporală despre faptul că tema împlinirii a fost
deplasată în corp; se manifestă adesea la femeile al căror dor după împlinire sexuală nu a fost niciodată
satisfăcut, sau a trecut chiar în contrarul său: adversitate faţă de contact („închide ochii şi rezistă''), sau chiar
ajungerea la sentimentul de viol sau profitare de propria persoană; creştere proliferantă fără ordine şi structură
în domeniul fertilităţii şi al creativităţii; a se fi depărtat într-atît de propria cale primordială de dezvoltare în
ceea ce priveşte domeniul feminin maternal, încît propria evoluţie să fi trecut la nivelul corporal, preluînd
această temă; creşterea spiritual-sufletească pe acest tărîm a fost atît de mult timp blocată încît şi-a croit cale în
corp, manifestîndu-se în mod agresiv şi lipsit de orice considerente; cancerul înfăptuieşte la modul corporal, în
sfera uterină, ceea ce ar trebui înfăptuit în mod sufletesc la nivelul conştientei; se formează adesea pe baza a
prea mult estrogen („hormonul iubirii”), după menopauză; în locul pregătirii pentru încuibărire, degenerare
proliferantă a membranei mucoase; maternitate nevieţuită (degenerată) sau dor de iubire nevieţuit (sînt afectate
frecvent femeile fără copii, călugăriţele şi prostituatele); dorinţe neîmplinite de a avea copii; a sta ca femeie sub
tensiunea cea mai înaltă şi a vieţui polul masculin. Prelucrarea motivului: a găsi împlinirea la alte nivele decît
cel sexual; a deschide poarta şi uşa în domeniul fertilităţii şi creativităţii propriilor idei şi îndrăznelii ofensive; a
urma impulsurile de creştere curajoase şi îndrăzneţe; a-şi reaminti şi vivifia din nou visurile de viaţă referitoare
la tema copiilor şi fertilităţii; a-şi urma propria cale, a evita curele de întinerire (cu estrogen); a aborda toate
măsurile menţionate sub titlul → Cancer: deoarece cancerul afectează întregul organism, trebuie întîmpinat pe
toate liniile. Compensarea situaţiei: a descoperi unde se află propria creativitate şi identitate; a recunoaşte
necesitatea de a trece de la nivelul corporal al manifestării simptomelor (periculos pentru viaţă) la nivelul
solicitant, dar salvator de viaţă, sufletesc-spiritual, pentru a începe acolo o creştere expansivă; a vieţui conştient
şi pînă la capăt maternitatea: înainte de menopauză în sens concret, iar după aceasta în sensul mamei-mari (pe
plan social, sau familial).
Bibl.: F 351 ş.u., S 81-113, CD «Probleme ale femeilor», CD «Cancerul», CD «Munca cu umbra», CD
«Iubirea de sine», VCD «Boala ca simbol».

Candida micoza
(Candidoză; vezi şi Dermatomicoze)
Nivelul corporal: în primul rînd, partea exterioară a pielii (graniţă, contact, sensibilitate), membranele mucoase
interioare (graniţă interioară, delimitare) dar şi în cazul capacităţii reduse de apărare (de exemplu → SIDA) sau
a tratamentului de durată cu antibiotice (micoze organice).
Specificul simptomelor: propriile graniţe sînt ocupate, în ciuda scutului protector format din mantaua acidă şi
apărarea organizată de celulele imunitare, de către trupe străine care se extind cu obrăznicie (micelii a căror
ramificaţii proliferează): a fi prea slab pentru a-şi apăra pielea şi pentru a digera impresiile cu suficientă
vivacitate (ciupercile intestinale); tot ceea ce nu este viu este ameninţat de invazia ciupercilor (ciupercile sînt
saprofite, care trăiesc din materie organică); confruntarea prin luptă începe prea tîrziu şi adînc în ţara corpului;
raport mortificator cu sine însuşi.
Prelucrarea motivului: a-ţi mărturisi cîtă încărcătură moartă porţi cu tine; a-ţi deschide propriile graniţe în
domeniul spiritual-sufletesc, în loc de a le apăra; a oferi spaţiu elementelor străine pentru a ţi le însuşi; a
deschide domeniile proprii, lipsite de viaţă, altor impulsuri vitale; a lăsa măcar o dată impulsurile străine de
viaţă să se apropie de tine, pentru a le cunoaşte prin propria vieţuire, înainte de a începe o confruntare critică
beligerantă cu ele; exerciţii concrete: a-i lăsa şi pe alţii să mănînce împreună cu tine, de exemplu a primi străini
şi a-i admite, a se confrunta cu ei critic şi ofensiv atunci cînd ei doresc să-şi extindă modul de a trăi în propriul
tău domeniu; a prelua hrană vie, care poate transforma corpul într-o structură vie, pe care ciupercile nu o pot
valorifica.
Compensarea situaţiei: altor impulsuri şi forme de viaţă; a-ţi crea propriul teren viu (al conştientei).
Bibl.: A 169.
Candidoză
Vezi Candida micoza.

Cangrenă
Vezi Cangrenă umedă.

Cangrenă gazoasă
Nivelul corporal: pielea / ţesutul subcutanat (graniţă, contact, sensibilitate).
Specificul simptomelor: război secundar: pe cîmpul de luptă deja existent (răni deschise) izbucneşte
agresiunea propriu-zis mortală; gazele otrăvitoare ce se dezvoltă în luptă îşi înfăptuiesc opera lor de nimicire;
septicemie: inundarea întregului sistem cu toxine (ale bacteriilor); pericolul prăbuşirii structurilor de
aprovizionare centrală (a circuitului sanguin); conflict pe viaţă şi pe moarte: rată înaltă a mortalităţii.
Prelucrarea motivului: a fi precaut cu cîmpurile de luptă neelucidate şi nepurificate; a avea în vedere
produsele toxice secundare ale confruntărilor combative; a aborda curajos şi ofensiv rănile încă nevindecate
pentru a le dezinfecta; a învăţa să te confrunţi cu efectele secundare toxice; a se lăsa afectat în totalitate de
aceste efecte, care pot deveni uşor, la rîndul lor, o cauză principală.
Compensarea situaţiei: a admite curajos controversele decisive pentru viaţă, în care sînt implicate toate
mijloacele.

Cangrenă senilă
Vezi Cangrenă umedă.

Cangrenă umedă
(Ţesuturi moarte care se descompun prin autodizolvare; vezi şi Irigare sanguină, dereglări de, care constituie
problema lor fundamentală)
Nivelul corporal: extremităţile membrelor (mobilitate, activitate), intestinul (prelucrarea impresiilor materiale),
plămîni (contact, comunicare, libertate), cavitatea bucală (gură = preluare, expresie, maturitate).
Specificul simptomelor: viaţa se retrage din anumite zone ale corpului, la fel cum s-a retras anterior conştienta
din domeniile tematice respective; prin deconectarea de la fluxul vieţii lăsăm o parte din noi să putrezească;
situaţie aflată adesea în legătură cu mînia sau ura ascunsă, legată în mod simbolic de acea parte a corpului care
putrezeşte.
1. Cangrenă uscată: uscare (mumificare); a se usca (mumifica), trupul fiind viu;
2. Cangrenă umedă datorită putrefacţiei bacteriene: putrezire a ţesuturilor vii; descompunere cu miros neplăcut
a propriului organism.
Prelucrarea motivului: renunţarea la anumite teme care nu mai sînt actuale şi retragerea din aceste domenii; a
le lăsa să moară lăuntric (de exemplu înaintarea, atunci cînd sînt afectate picioarele); rezervarea energiei vitale
rămase pentru temele centrale esenţiale (de exemplu problemele inimii), a-şi pune întrebarea: „ce este putred în
viaţa mea?”, „ce pute în mine?”, „ce pute pînă la cer?”.
Compensarea situaţiei: conciliere; linişte lăuntrică, recunoaşterea faptului că tot ceea ce este pămîntesc este
trecător; a muri pentru a trăi.
Carcinofobie
(Teama de cancer, vezi şi Fobie, Cancer, Ipohondrie)
Specificul simptomelor: gînduri copleşitoare care se impun (adesea după depistarea unor boli de cancer în
familie), teamă de viaţă = teamă de moarte; teamă de viaţă şi de suferinţe; mari aşteptări la nivel nerezolvat;
plăcere inconştientă de a eşua în viaţă.
Prelucrarea motivului: a-şi studia propriul model de cancer (adaptarea socială şi structurile de normopatie) şi
a merge în consecinţă pe propria sa cale; a-şi înfăptui aşteptările din propria sa viaţă; a recunoaşte că orice viaţă
este suferinţă (Buddha).
Compensarea situaţiei: conciliere cu propria moarte; a recunoaşte faptul că viaţa şi moartea fac parte din
acelaşi tot, la fel ca lumina şi întunericul (Cartea tibetană şi egipteană a morţilor); a-şi duce viaţa în
conformitate cu propria structură şi propria determinare.
Bibl.: S 81-113, VCD «Boala ca simbol», CD «Cancerul», VCD «Teama».

Carcinom al canalului biliar

Vezi Cancer al vezicii biliare.

Carcinom al cervixului
Vezi Cancer al colului uterin.

Carcinom bronhial
Vezi Cancer al plămînilor, Fumatul.

Carcinom in situ
(Cancer de suprafaţă al orificiului uterin; vezi şi Cancer al orifîciului uterin, Boli sexuale, Cancer)
Nivelul corporal: orificiul uterin, membrana mucoasă (graniţă interioară, delimitare), uterul (fertilitate,
ocrotire).
Specificul simptomelor: luptă de graniţă şi luptă între extreme ce reflectă luptele interne; incapacitate de a se
feri în mod adecvat de atacurile şi abuzurile sexuale.
Prelucrarea motivului: a realiza în mod ofensiv confruntări pe tema autodeterminării sexuale; a-şi cunoaşte
propria vulnerabilitate şi supraexcitare cronică în acest domeniu; a învăţa să se apere faţă de abuzurile şi
atacurile intereselor străine în privinţa propriei feminităţi; a reflecta la toate măsurile menţionate sub titlul —>
Cancer. Deoarece cancerul afectează întregul organism, el trebuie întîmpinat pe toate liniile.
Compensarea situaţiei: a-şi menţine propriile interese în cazul confruntărilor legate de domeniile intime; a
trece de la nivelul corporal (periculos pentru viaţă) la nivelul solicitant, dar salvator pentru viaţă, la nivel
spiritual-sufletesc, pentru a începe acolo creşterea (sufletească) expansivă; a descoperi iubirea care trece
dincolo de graniţe; a se opune determinărilor străine şi normelor impuse de sine însăşi sau de străini; a se simţi
obligată numai faţă de propria sa lege superioară, a trăi şi a se dezvolta în conformitate cu ea.
Bibl.: F 346-348, CD «Probleme ale femeilor».

Carcinom mamar
(Vezi şi Cancer)
Nivelul corporal: pieptul feminin (maternitate, hrănire, ocrotire, senzualitate, plăcere).
Specificul simptomelor: teamă de a se trăi pe sine însăşi; stare de sfîşiere între vechiul rol de femeie şi cel nou
(conflicte referitoare la emancipare şi tradiţie); a nu-şi cunoaşte propria identitate sufletească, a vieţui în
sentimente străine; a-şi neglija calea feminină, individuală; a fi străină faţă de"propria feminitate (lumea de
sentimente, maternitate ş.a.m.d.); relaţie maternă nesoluţionată, iubire maternă dezamăgită; relaţie „degenerată"
faţă de regiunea afectată (de exemplu tema de mamă nu este corect apreciată); forţa ofensivă nevieţuită
reacţionează; agresiunea îşi croieşte cale în corp, necazul profund, neprelucrat, a dus la resemnare; retragere
inconştientă; a fi profund rănită şi supărată, fără a reacţiona ca atare în afară (încăpăţînare lăuntrică şi
sentimente de/ăzbunare), şi în loc de a le manifesta apar reproşurile şi atributele acuzatoare; ezitare de a lovi
(verbal), de a-şi elimina presiunea, de a deveni insistentă, de a acuza şi a învinui; mîndria de a nu fi egoistă;
modul blînd, feminin de dominare a vieţii a devenit o piedică (amazoane).
1. Sînul stîng: partea arhetipal-moale, feminină se află în prim-plan (pieptul ca organ hrănitor; probleme cu
maternitatea, tematica sentimentului de siguranţă şi adăpost (Anima);
2. Sînul drept: partea feminină ofensivă se află în prim-plan (pieptul ca „armă” feminină, mamelonul ca
principiu primordial pătrunzător: Venus); conflicte cu partenerul şi / sau tatăl (tematică Animus).
Prelucrarea motivului: a-şi regăsi propriul ritm feminin; a învăţa să-ţi vieţuieşti propria feminitate fără să iei
în considerare pierderile; a se concentra asupra specificului său individual şi a-l impune sau a se deschide total
faţă de rolul feminin tradiţional; a aborda ofensiv tema pieptului (Mamma): maternitate, hrănire, aprovizionare,
hrănire de sine; a implica ofensiv pieptul; a-şi cuceri partea sa (feminină) din viaţă; a-şi găsi propria forţă şi a o
folosi curajos; a-şi manifesta în afară furia şi emoţiile; a-şi deschide pieptul, a-şi exprima necazul în afară; a
reveni la esenţial; retragere conştientă a propriilor dorinţe; printre altele, renunţare conştientă la o parte a
feminităţii sale; a reflecta la toate măsurile menţionate la → Cancer; deoarece cancerul afectează întregul
organism, el trebuie întîmpinat pe toate liniile (ceea ce include psihoterapia în sensul terapiei simptomelor
maladive, ca şi explicaţiile medicinii universitare şi - acolo unde are sens - operaţia).
Compensarea situaţiei: găsirea identităţii proprii; a deveni din nou esenţial, referitor la propriile pretenţii
originare asupra vieţii; retragere la tema propriu-zisă de viaţă: a-şi vieţui propriile vise; a-şi elibera cu o forţă
pătrunzătoare feminitatea, pentru a aduce la viaţă inima impresionabilă şi înţelegerea maternă; dăruire altruistă
după ce a fost găsită şi vieţuită identitatea; recunoaşterea necesităţii de a trece de la nivelul corporal, periculos
pentru viaţă, la nivelul pretenţios, dar salvator de viaţă, spiritual-sufletesc, pentru a trece acolo la o creştere
expansivă; a descoperi iubirea care depăşeşte graniţele, care pătrunde totul, necondiţionată (nemuritoare - de
exemplu iubirea maternă); a merge pe propria răspundere, pe propria sa cale feminină.
Bibl.: F 384-396, S 81-113, 337-345, CD «Probleme ale femeilor», CD «Cancerul», CD «Munca cu umbra»,
CD «Furie şi supărare», CD «Iubirea de sine».

Carcinom vulvar
(Cancer al organelor sexuale feminine exterioare; vezi şi Lichen sclerosus et atrophicus ca treaptă
premergătoare acestei boli.
Nivelul corporal: vulva (perete ocrotitor).
Specificul simptomelor: tip rar de cancer de piele la femeia bătrînă; sexualitatea a fost resimţită drept povară şi
se dovedeşte acum prin tumoarea malignă drept o temă nerezolvată, lipsa de iubire suportată şi abuzurile
partenerului se materializează în acest caz ca excrescenţe maligne care put pînă la cer, dezgust faţă de
partenerul murdar şi plăcerile sale.
Prelucrarea motivului: a aborda în mod ofensiv confruntările şi prelucrarea unor teme cum ar fi „plăcerile
sexuale" şi „exploatarea sexuală"; a-şi recunoaşte respingerea propriei sexualităţi; a învăţa să se ferească de
atacurile şi abuzurile intereselor străine, a cumpăni toate măsurile menţionate sub titlul -» Cancer; deoarece
cancerul afectează întregul organism, el trebuie întîmpinat pe toate liniile.
Compensarea situaţiei: a-şi apăra propriile interese în cadrul confruntărilor în privinţa iubirii şi a sexualităţii;
a recunoaşte necesitatea de a trece de la nivelul corporal al manifestării simptomelor (periculos pentru viaţă) la
nivelul solicitant, dar salvator de viaţă, sufletesc-spiritual, pentru a începe acolo o creştere expansivă; a
descoperi iubirea care depăşeşte orice graniţă, faţă de sine şi faţă de lume; a se opune determinărilor străine şi
normelor create de sine însuşi sau de ceilalţi, a trăi numai în conformitate cu cea mai înaltă lege şi a se dezvolta
în sensul ei; a-şi găsi propria forţă feminină şi a trăi în mod ofensiv.
Bibl.: F 344-346, CD «Cancerul».

Cardiomiopatie
(Vezi şi Miocardită, Insuficienţă cardiacă acută)
Nivelul corporal: inima (sediu al sufletului, al iubirii, al sentimentelor, centru energetic).
Specificul simptomelor: diverse forme, în majoritatea cazurilor dilatare slăbită a muşchiului inimii, cu
subţierea musculaturii.
Prelucrarea motivului / Compensarea situaţiei: a-şi lărgi inima în sens transpus, astfel încît să poată rămîne
în corp în forma sa moştenită de la strămoşi.

Cardită
Vezi Endocardită, Miocardită, Pericardită.

Carii
Nivelul corporal: dinţii (agresiune, vitalitate).
Specificul simptomelor: forţă de viaţă descompusă, mîncare a propriilor dinţi, vătămare a armelor; suprimare a
agresiunii, a capacităţii de apărare şi de apucare; evitare, respectiv incapacitate de „a-i arăta cuiva dinţii”
(colţii); reducerea capacităţii de a muşca şi a capacităţii de a se impune; compromis putred; pierdere de
vitalitate, energie şi potenţă; probleme cu exprimarea agresivă şi prelucrarea esenţialului (măcinarea hranei);
pierdere a sentimentului valorii proprii odată cu pierderea sănătăţii dinţilor; a se simţi nedemn şi lipsit de
valoare („calul de dar nu se caută la dinţi”); a „digera” cu greu problemele; preferare a hranei moi, care nu
solicită dinţii şi forţa lui Marte, ci le lasă să degenereze.
Prelucrarea motivului: a învăţa să lupţi pentru armele tale; a exersa cultivarea armelor (a-şi curăţa bine dinţii)
şi a agresiunilor (forţele vitale); prin cunoaşterea simbolisticii dinţilor să înveţi să îi apreciezi corect şi să faci
ceva pentru ei, pentru ca şi ei să poată face ceva pentru tine; a-ţi clădi sentimentul valorii proprii pe sănătatea
dinţilor şi pe vitalizarea parcursului vieţii, a-ţi cuceri un partener „dulce” în loc să mănînci întruna dulciuri; a
învăţa să înmoi în mod activ partea dură a vieţii şi să dizolvi încremenirile; a-şi îngădui o alimentaţie naturală,
integrală, care reprezintă un adversar demn pentru dinţi.
Compensarea situaţiei: a recunoaşte că este periculos să te afli pe picior de război cu Marte, pentru că aici el
este în elementul său: este preferabil să te conciliezi cu el şi să găseşti bucurie în el şi energiile sale; a deveni la
un nivel spiritual precum copiii, adică fără dinţi.
Bibl.: A 312-315.

Caşexie
(Consumpţie)
Nivelul corporal: afectează întregul organism.
Specificul simptomelor: cedare a corpului: corodare, ruinare corporală din cauza tablourilor maladive ce tind
spre moarte; sistemele îşi încetează treptat funcţiile: moarte lentă, corpul cedează, renunţă la activităţile sale,
adesea în locul unei renunţări spirituale conştiente.
Prelucrarea motivului: a se pregăti de părăsirea locuinţei corporale distruse: a lăsa sufletul să păşească în
prim-plan; a se îngriji de suflet în loc de a investi în continuare în locuinţa ce urmează să fie părăsită în curînd;
sarcina este acum renunţarea: a părăsi corpul pe cît posibil de conştient, a fi înarmat pentru călătoria sufletului,
pentru zborul liber al sufletului; a se îngriji pentru merindele spirituale de drum: oratorii, lecturi din Cărţile
morţilor, ritualuri de moarte.
Compensarea situaţiei: a se pune în mod conştient sub ocrotirea unei voinţe mai înalte: „facă-se voia Ta”.
Referinţă principială primordială: Saturn (ca omul cu coasa pentru corp şi păzitor al pragului pentru suflet).
Bibl.: S 91 ş.u., V261-263, L 359-370 (ritualuri).

Caşexie
(Anorexia nervosa; vezi şi Bulimie, Maniile, dependenţele)
Nivelul corporal: întregul corp, în special în conformaţia sa specific feminină; stomacul (senzaţie, capacitate
de preluare); afectează aproape exclusiv fetele şi doar rareori băieţi efeminaţi.
Specificul simptomelor: evitare a trecerii de la stadiul de fetiţă la acela de femeie; conflict între spirit şi
materie, între puritate şi impuls, între poftă şi asceză, foame şi renunţare, egocentrism şi dăruire; teamă faţă de
experienţa orgasmică (a unităţii), cu dor simultan după unitate; pofta neîmplinită luptă cu dorul de asceză;
teamă de ceea ce este viu, cu foame arzătoare simultană după acesta; ţelul îl constituie puritatea şi
spiritualizarea, pudoarea şi asexualitatea, dematerializarea; dorinţă inconştientă sau semi-conştientă de a
dispărea pur şi simplu; ideal ascetic: a nu-şi permite nimic plăcut (iubire, mîncare); un „nu” hotărît adresat
corporalităţii, volatilizare, fugă din polaritatea resimţită ca impură cu suprimarea feminităţii; teamă faţă de
iubirea sexuală, opunere faţă de sexualitate, feminitate şi maternitate; dezgust faţă de feminitate şi orice tip de
preluare şi introducere în sine; dor de atenţie; exercitare a puterii; revoltă inconştientă faţă de tipul de feminitate
dominantă; a nu fi mulţumită cu corpul primit, a nu se concilia cu el.
Prelucrarea motivului: a se accepta ca femeie: ritualul de pubertate; exerciţii de conciliere cu polaritatea („fiţi
fierbinţi sau reci, pe cei călduţi îi voi îndepărta”): primire şi recepţionare angajată, dăruire şi cedare angajată; a
deveni onestă faţă de sine însăşi şi de propria umbră; a părăsi turnul de fildeş al purităţii acorporale;
recunoaşterea principiului feminin, matern; a învăţa să cunoşti şi să apreciezi temele lui Venus: a învăţa să
savurezi senzualitatea împlinitoare; a face exerciţii de purificare, cum ar fi: postul, transpiraţia, eliminarea (în
vechile terapii naturiste voma constituia un remediu); exerciţii de fortificare şi consecvenţă faţă de sine însăşi: a
sta temporar într-o mănăstire pentru a vieţui idealul de asceză; transformarea fugii din polaritate în încercarea
de a o învinge în direcţia unităţii, în sensul căii de evoluţie; a tinde în mod consecvent spre trăiri de unitate şi de
vîrf (Peak experiences); a face exerciţii de aflare a centrului dintre poli: Tai Chi, oalele de la roata olarului,
pictare de Mandale şi meditare asupra lor; psihoterapie pentru conciliere cu propriile rotunjimi şi propria
fertilitate.
Compensarea situaţiei: conciliere cu faptul de a fi femeie: a deveni femeie prin descoperirea forţelor
feminităţii în sine şi prin găsirea în sine a unei perspective (de exemplu concepînd un copil căruia să-i dăruieşti
viaţa); a face faţă trecerii la pubertate (în mod ritualic); a lăsa în urmă copilăria şi tinereţea; a savura iubirea cu
aspectele ei atît sufleteşti cît şi corporale de a primi şi a dărui; a aprecia extazul (de exemplu sexual) ca treaptă
premergătoare a unităţii; conciliere cu unitatea ca totalitate cuprinzătoare a formelor de aparenţă, care include şi
domeniul umbrei.
Bibl.: F 438-440, L 180-185, G 148 ş.u., K197-201, KS, CD «Crizele de viaţă ca şansă de evoluţie», CD
«Dependenţă şi căutare», VCD «Boală şi manie».

Catar
Vezi Căile respiratorii, bolile lor / Infecţiile gripale, Răceli, Gripă, Influenza.

Catar intestinal
Vezi Intestinul gros, inflamaţia lui, Intestinul subţire, inflamaţia lui.

Cataractă
Nivelul corporal: ochii (vedere, stră-vedere, oglinda şi ferestrele sufletului).
Specificul simptomelor: privire întunecată, difuză, voalată; a nu putea (voi) să vezi realitatea în contururile ei;
privire înceţoşată asupra propriei sale vieţi: perdea întunecată trasă în faţa adevărului şi a realităţii; prin acest
văl cenuşiu lumea îşi pierde din claritate, dar şi din tăişurile care rănesc; a vedea totul „în gri” şi fără contraste,
lumea este văzută aşa cum o duce omul, aşadar fără înălţimi şi adîncimi; distanţare liniştitoare de lumea
înconjurătoare, reducerea geloziilor pentru a nu trebui să vezi ceea ce nu vrei să vezi; „a nu-şi crede ochilor”; „a
avea solzi pe ochi”; privire mohorîtă, lipsită de strălucire, ca un contra-pol al privirii strălucitoare a copilului:
perspective mohorîte; stelele strălucitoare ale ochilor pălesc sub vălul cenuşiu al cataractei; apare în special
după mijlocul vieţii, ca teamă de bătrîneţe, de pierderea atractivităţii şi a puterii; tabloul clinic denotă aspectul
bătrîncios; preferarea aspectelor de siguranţă, vioiciunii şi vitalităţii.
Prelucrarea motivului: a lăsa lumea exterioară să devină neclară ca imagine, a-şi îndrepta privirea spre şinele
interior, a se distanţa de lumea exterioară, pentru a se putea dedica lumii lăuntrice; a trage storurile spre exterior
şi a se îngriji de ordinea lăuntrică; a transforma perspectivele mohorîte în înţelegere limpede; a se preocupa cu
întrebarea: care este atitudinea lăuntrică greşită ce tulbură vederea exterioară limpede?
Compensarea situaţiei: a proceda la o alegere în sensul însărcinării creştine: „Fii fierbinte sau rece, pe cei
călduţi îi voi alunga”; a dezvolta înţelegerea şi vederea lăuntrică în locul privirii exterioare, a ridica vălul mayei
şi a învăţa să vezi realitatea şi adevărul; a dezvolta înăuntru deschidere faţă de claritatea cea mai profundă.

Cavernită
Vezi Corpi cavernoşi, inflamaţie.

Căderea dinţilor / Lipsa dinţilor la vîrsta adultă

(Vezi Adonţie în cazul lipsei congenitale de dinţi; vezi şi Strungăreaţă)
Nivelul corporal: dinţii (agresiune, vitalitate).
Specificul simptomelor: evitarea agresiunii, lipsă de vitalitate, neputinţă; regresie în sfera primei copilării
(lipsită de dinţi): „a redeveni precum copiii” la nivel corporal.
Prelucrarea motivului: formă ne-benefică: improvizări, puncte, proteză = vitalitate şi capacitate de a muşca
împrumutate, arme cumpărate (A 320-324); formă benefică: a-şi arăta dinţii, a răzbate; reducere la esenţial.
Compensarea situaţiei: conversiune şi redevenire precum copiii în sens transpus.
Bibl.: A 282-311.

Căile respiratorii, bolile lor / Infecţiile gripale

(Vezi şi Astm bronşitic, Răceli, Gripă)
Nivelul corporal: nasul (putere, mîndrie, sexualitate), gîtul (încorporare, apărare) laringele (repartizare),
traheea (schimb), plămînii (contact, comunicare, libertate).
Specificul simptomelor: închidere spre afară (nasul este plin, gîtul se închide, vocea răguşeşte, urechile se
blochează, ochii se înroşesc, bronhiile tind să se închidă); manifestări agresive înspre afară (tuse, sforăit,
răsuflare zgomotoasă, strănut); dereglări ale vitalităţii, ale ritmului, ale raportului încordare / destindere, ale
schimburilor.
Prelucrarea motivului: a învăţa să te delimitezi înspre afară; a-şi crea propriul spaţiu, a ţine lumea
înconjurătoare la distanţă („nu te apropia prea mult - că sînt răcit!”); a-şi apăra ofensiv spaţiul vital.
Compensarea situaţiei: a se implica pentru propriile nevoi; a-şi marca la timp graniţele; a-şi stabili cu putere
spaţiul vital şi a şi-l apăra.
Bibl: A 176-183.

Cărunteţe
Nivelul corporal: părul (libertate, vitalitate).
Specificul simptomelor: resemnare, reducere, moderare; a-şi,face griji („îmi cresc peri albi”); spaimă, teamă
de moarte; groază (în limba germană, grauen = a încărunţi; Grauen = groază, spaimă - n. tr.); multitudinea
culorilor vieţii păleşte sub vălul cenuşiu, care îi egalizează pe aproape toţi oamenii; tîmplele cărunte sugerează
experienţă; înţelepciunea capetelor încărunţite.
Prelucrarea motivului: retragere conştientă în direcţia repaosului şi odihnei; a învăţa ce este teama (faţă de
ultimul şi cel mai important pas din viaţă, pierzînd în felul acesta în mod definitiv teama; a aborda partea de
noapte a vieţii, a face experienţele care mai sînt încă deschise.
Compensarea situaţiei: a încărunţi în înţelepciune: a transforma cunoaşterea în înţelepciune.
Bibl.: S 412-417, CD «Crizele de viaţă».

Cîrcel
Nivelul corporal: pulpa piciorului: muşchii tibiei (forţă de avînt, elasticitate) şi ai peroneului (emoţii).
Specificul simptomelor: lipsă de săruri minerale: lipseşte sarea din supa vieţii; tensiune emoţională acumulată;
a fi supraîncordat, cramponat; a nu mai putea face salturi mari, a se frînge, a nu mai putea; semn de resemnare
lăuntrică nemărturisită şi de cedare: a nu mai reuşi să facă salturi în viaţă; simptom frecvent în perioada sarcinii,
deoarece aceasta nu mai permite salturi mari.
Prelucrarea motivului: a se încorda, a-şi aduna puterile, a se forţa şi a vieţui această atitudine pînă la capăt, în
loc de a o înscena pe scena corpului; a se mobiliza împotriva celor ameninţătoare; a se confrunta cu propriile
temeri; în cazul cîrceilor nocturni: a-şi aborda temerile inconştiente.
Compensarea situaţiei: încordare conştientă şi strădanie pentru împlinirea marelui ţel.
Bibl.: S 374-376, A.

Cearcăne
(Vezi şi Glande lacrimale, inflamarea lor)
Nivelul corporal: marginea ochilor (oglinda şi ferestrele sufletului), ţesutul conjunctiv (legătură, suport, unire).
Specificul simptomelor: îl caracterizează pe acela căruia îi merge prost; reacţie la o viaţă obositoare: nedormit,
obosit, acaparat; în cazul problemelor cu rinichii, cearcănele cenuşii (în limba germană, grau = sur, cenuşiu,
cărunt - n. tr.) dau impresia de bătrîneţe din cauza filtrării renale insuficiente; în cazul problemelor cu ficatul,
cearcănele galbene pînă la maroniu mărturisesc existenţa problemelor de prelucrare şi de toxifiere, conferind
persoanei afectate un aspect neviu; cearcănele albăstrui conferă chipului un aspect întrucîtva nobil şi obosit.
Prelucrarea motivului: a-ţi pune în mod conştient temele care îţi împovărează viaţa; de ta echilibrul din relaţii
pînă la dezintoxicare; a justifica cele mai înalte pretenţii. Compensarea situaţiei: a realiza transformarea de la
„marcat” la „excepţional” (în limba germană „Gezeichnet” = marcat, stigmatizat; „Ausgeseichet” = excepţional,
excelent, eminent).
Bibl.: KS.

Cecitate nocturnă
Vezi Hemeralopie.

Celulita (Vezi şi Ţesut conjunctiv, insuficienţa lui)

Nivelul corporal: pielea (graniţă, contact, sensibilitate), ţesutul gras de sub suprafaţa pielii (abundenţă,
rezerve). Specificul simptomelor: boală la modă, în măsura în care este vorba de un fenomen care înainte de
ultima schimbare de secol nu avea valoare de boală ci, dimpotrivă, aparţinea idealului de frumuseţe al acelui
timp; însă pentru idealul de trup zvelt al timpului nostru acumularea de ţesuturi grase pe coapse, şezut etc. nu se
mai încadrează în ordinea curentă; fenomen al pielii cu aspect de portocală prin formarea de blocaje uşoare ale
limfei şi de → Edeme; în ziua de azi aspectele propriu-zis feminine ale staturii sînt combătute într-un mod
angajat (în majoritatea cazurilor cu mijloace care folosesc numai producătorilor lor, lăsînd fenomenul
neinfluenţat pe o perioadă de timp mai îndelungată); odată cu vîrsta, forţa de gravitaţie dobîndeşte tot mai multe
influenţe, ţesutul conjunctiv istovit reflectă atitudinea de delăsare lăuntrică; în legătură cu →
Supraponderabilitatea: abundenţă la locul nepotrivit.
Prelucrarea motivului: homeopatic: acceptarea modului principial de viaţă feminin primordial, a slăbiciunii şi
moliciunii, care se amplifică prin procesul de îmbătrînire; înfăptuirea dăruirii ca temă vitală feminină arhetipală
(în locul insuficienţei ţesutului conjunctiv şi delăsării); alopatic: reducerea greutăţii prin mişcare, antrenament şi
arimaj (în direcţia figurii masculine ideale); a ajunge în mişcare şi din punct de vedere spiritual, a aduce în
mişcare elementul sufletesc fluid, odată cu vîrsta, a înfăptui plenitudinea la nivelul cunoaşterii, al înţelepciunii
şi al perniţelor de grăsime.
Compensarea situaţiei: a se încredinţa fluxului vital feminin, a rămîne în flux şi a se concilia cu propriile
tematici de viaţă.
Bibl.: F 464-468, Dahlke: «Coloanele sănătăţii» (Coloanele mişcării), KS.

Cervicită
Vezi Colpită.

Cezariană (Vezi şi Complicaţii la naştere, în general)

Nivelul corporal: uterul (fertilitate, ocrotire), peretele abdominal (protecţie).
Specificul simptomelor:
1. (Pentru copil): dorinţă de a rămîne mai multă vreme ghemuit în ţara huzurului; pierdere a momentului în care
ar fi trebuit să facă saltul; a-şi da importanţă; model de viaţă: „ceilalţi să se îngrijească pentru ce se va întîmpla
cu mine”;
2. (Pentru mamă): evitare de a ceda copilul, a nu voi să se separe de el, a fi vieţuit prea puţin conştient sarcina,
a-şi da importanţă; teamă de a fi prea strîmtă, de a deveni neatrăgătoare; eliminarea iniţierii conştiente în faptul
de a fi mamă; teama de durere faţă de cezariana conştient dorită; respingere generală a mărimii sarcinii de
asumat; strigăt de ajutor adresat ajutătorilor: „nu pot, nu vreau şi nu reuşesc!”
Prelucrarea motivului:
1. (Pentru copil - viitorul adult): a învăţa raportarea la graniţă şi în caz de nevoie depăşirea ei; a învăţa preluarea
propriei responsabilităţi dar şi faptul de a accepta ajutorul; a învăţa să aibă încredere în puterea proprie pentru
învingerea strîmto(ră)rilor; a fi atent la momentul potrivit; a se confrunta în mod critic cu propriul model de
viaţă; a vedea şi înţelege la timp că ceilalţi nu se ocupă decît prea puţin (şi anume la început) de viitorul
celorlalţi;
2. (Pentru mamă): a învăţa să-şi ia rămas bun conştient şi să se retragă la timp în procesul devenirii şi existenţei
materne; a învăţa să accepte frumuseţea faptului de a fi mamă şi maturizarea necesară; prelucrare a propriei
traume de naştere în privinţa temei primordiale faţă de strîmtoarea primordială; a se lăsa introdusă în mod
conştient în iniţierea faptului de a fi mamă (ritualuri).
Compensarea situaţiei: a găsi mijlocul între raportarea ca spectator la lucru şi acţiunea nerăbdătoare şi
pretimpurie; a întîmpina modelul spectatorului, respectiv al aşteptării, în mod conştient; a se îngriji pentru ca
cineva să devină ceva.
Bibl.: W442-456, L 120-126.

CFS (Chronic Fatigue Syndrome)

Vezi Sindromul Burnout.

Cheaguri de sînge
(Vezi şi Hipervîscozitate sanguină, Tromboză şi Embolie)
Nivelul corporal: sîngele (forţa vieţii), vasele sanguine (căile de circulaţie ale forţei vieţii).
Specificul simptomelor: flux vital blocat; solidificare a celor dizolvate, încremenire a ceea ce curgea (H107);
împiedicarea / astuparea fluxului vieţii (H161).
Prelucrarea motivului: a-şi acorda mai mult timp; a micşora tempoul vieţii, a nu se repezi; a consolida ceva
din fluxul vieţii, a extrage ceva din el, a face ceva din el; a cristaliza esenţialul; a bloca, respectiv reduce
anumite domenii ale vieţii (afectate de embolie).
Compensarea situaţiei: folosirea energiei vitale aflate în flux pentru proiecte concrete.

Cheirospasm
Nivelul corporal: mîna (cuprindere, apucare, dexteritate manuală, expresie).
Specificul simptomelor: problematica siguranţei / nesiguranţei: ambiţie extremă, nivel exagerat de pretenţii;
dorinţă de ascensiune socială sub masca modestiei expuse la vedere; cramponare în strădania de a nu avea (în
realitate) nimic de spus (de scris).
Prelucrarea motivului: a deveni conştient de toate pretenţiile care se revarsă şi confluează în scris; a aduce
dorinţele şi aşteptările în concordanţă cu comportamentul: orice comportament aparent duce pe durată la
cramponări; a recunoaşte în mod onest dacă cele scrise meritau într-adevăr să fie scrise şi dacă cele rostite
merită într-adevăr să fie rostite.
Compensarea situaţiei: a face faţă propriului scris; a se concilia cu propriile-i cuvinte; a lăsa gîndurile să
curgă: a deveni conştient că mereu trebuie încheiate compromisuri şi că nu este uşor să aşterni pe hîrtie
adevărul absolut.
Bibl.: K 298 ş.u.

Chelie
Vezi Păr, căderea lui.

Cheloid
Nivelul corporal: cicatrice de la suprafaţa corpului, pielea (graniţă, contact, sensibilitate).
Specificul simptomelor: excrescenţă a cicatricei după operaţii şi arsuri grele, ca semn că evenimentul nu a
trecut fără urme pe lîngă cel afectat şi că nu a fost într-adevăr prelucrat; ţesutul conjunctiv al cicatricei începe să
prolifereze şi să formeze îngroşări neaspectuoase, ca şi cum procesul care adus la formarea cicatricei refuză să
se cufunde în uitare; apare în mod frecvent şi frapant atunci cînd pentru persoana afectată este deosebit de
important ca din rană să nu mai rămînă nici o cicatrice, sau cel mult una infimă: a nu fi învăţat nimic sau prea
puţin din evenimentul traumatic şi a trebui să-şi amintească în felul acesta vreme îndelungată de el; în urma
arderilor provocate prin exploziile atomice apar practic mereu cheloide, ceea ce demonstrează că organismul
nostru nu poate pune un capăt definitiv efectelor acestui tip de forţe.
Prelucrarea motivului: a-şi readuce în conştientă procesul care a dus la formarea cicatricei şi a-l rezolva la
modul sufletesc, a recunoaşte sensul cicatricei / vechii răni, derulînd încă o dată procesul lor de apariţie; a
despovăra organismul de sarcina de a menţine trează amintirea prin menţinerea de bunăvoie a amintirii în
conştientă.
Compensarea situaţiei: conciliere cu procesele originare; menţinerea lor în conştientă fără a suferi din cauza
lor.

Cheratită (Inflamaţia corneei)

Nivelul corporal: corneea (geamurile ochilor, vedere în afară şi înăuntru).
Specificul simptomelor: conflicte în jurul celui mai înalt nivel al văzului şi al cunoaşterii. Au fost văzute
lucruri care declanşau mînia, şi cu toate acestea ele au fost trecute cu vederea; dureri puternice: pacientul ar dori
să strige de durere; confruntare în domeniul modului de vedere în urma căreia corneea devine adesea opacă,
limitînd vederea limpede, nu arareori se formează ulceraţii: fereastra spre lume devine netransparentă; omul nu
mai vrea să mai vadă (şi să mai audă) nimic, a clădi o barieră între sine şi lume, împiedicarea vederii: a nu mai
putea vedea, vedere întunecată, voalată.
Prelucrarea motivului: a se confrunta în mod critic cu propriul mod de vedere; a fi dispus să lupţi pentru
cunoaştere, a recunoaşte că ai probleme grave cu stră-vederea lucrurilor (cu înţelegerea); a-şi procura alte
moduri de vedere, a învăţa să contempli viaţa cu alţi ochi, a pune o distanţă între sine şi lume.
Compensarea situaţiei: stră-vedere şi înţelegere (vedere înăuntru); luptă deschisă şi ofensivă cu propriul mod
de vedere; a se întoarce de la lumea exterioară şi a găsi lumina interioară.
Bibl.: A.

Cheratoză / Hipercheratoză
(Vezi şi Psoriazis, Clavus) Nivelul corporal: pielea (graniţă, contact, sensibilitate).
Specificul simptomelor: cheratinizare maladivă a pielii (de exemplu delimitată la formarea de bătături, ca
treaptă premergătoare pentru → Bazalion): cuirasare a graniţei exterioare, încercare de a se asigura şi închide
faţă de exterior; clădire a unei armuri de cavaler, clădire a propriei cetăţi.
Prelucrarea motivului: a învăţa să te fereşti de supraîncordare - generală sau punctuală, a restabili siguranţa în
privinţă transpusă, a învăţa să te ocroteşti în propria piele şi să te simţi bine în ea.
Compensarea situaţiei: a-şi apăra pielea şi fără armură exterioară, eventual printr-o armură spirituală.
Chinetoză
(Boală de călătorie sau datorată mişcării; vezi şi Tulburări de echilibru)
Nivelul corporal: organul echilibrului din urechea internă (informator asupra stării de echilibru).
Specificul simptomelor: bolile de călătorie se datorează unei neadmiteri a călătoriei: omul îşi imaginează ceva
în această privinţă, ceva pe care îl opunem realităţii exterioare; parcurs tipic: informaţii diferite care se
contrazic şi chiar se exclud sosesc de la organele senzoriale la centrală (creierul); de exemplu răul de mare:
ochii relatează liniştea, organul de echilibru relatează mişcări de ruliu; ameţeala indică o înşelătorie: cineva nu a
admis întru totul marea; răul de înălţime şi de zbor: a nu se fi acordat cu capacităţile sale la zbor şi la
modificările intervenite în calitatea aerului; greaţă şi ameţeli în cazul mersului cu maşina: a nu se încredinţa
călătoriei, a nu privi suficient în afară; în general: a se vieţui pe un teren oscilant, a nu se simţi în elementul său;
a nu fi aici sau acolo; a se afla între două lumi (sau în două luntri); se execută mişcări prea rapide pentru a fi
percepute conştient; senzaţie de a vomita (în aceste situaţii).
Prelucrarea motivului: a aduce informaţiile la concordanţă, de exemplu în cazul răului de mare: să mergi pe
puntea vaporului şi să percepi conştient mişcările apei sau să închizi ochii excluzînd în felul acesta sursa de
eroare; a te încredinţa în felul acesta terenului oscilant / elementului străin, a te dărui lui; a adapta viteza
reducînd-o la propria viteză de prelucrare a impresiilor sau a ridica propria viteză de prelucrare (de exemplu pe
aparatele de amuzament din parcurile gălăgioase de distracţie); a dezvolta acordarea lăuntrică la situaţia
exterioară; a fi deschis faţă de posibilitatea ca ochii să intermedieze impresii greşite.
Compensarea situaţiei: a se dărui situaţiei cu elementele ei respective.
Bibl.: S163-165.

Chist
(Vezi şi Chist mamar, Chjst ovarian, Chist al corpului galben, Gîtul, chist la acest nivel)
Nivelul corporal: pot fi afectate diverse organe, cum ar fi ovarele (fertilitate), pieptul (maternitate, hrănire,
ocrotire, senzualitate, plăcere), glanda tiroidă (dezvoltare, maturizare).
Specificul simptomelor: dezvoltare care se încapsulează; în majoritatea cazurilor este vorba de un element
sufletesc (apă) care se încapsulează, proces declanşat adesea printr-un şoc sufletesc; creştere pe traiectorii
greşite în domeniul de simboluri ale organului afectat; taine neproductive care prezintă pericolul plesnirii.
Prelucrarea motivului: a-şi crea spaţiu pentru propria evoluţie în domeniul respectiv afectat; a lua lucrurile
importante de o parte pentru sine; a învăţa să păstrezi tainele (sufleteşti).
Compensarea situaţiei: a dezvolta toleranţa în privinţa evoluţiilor încăpăţînate (independente); creştere
sufletească în domeniul afectat.

Chist al corpului galben

(Corpus-luteum-kystis; vezi şi Chist ovarian)
Nivelul corporal: ovarele (fertilitate).
Specificul simptomelor: după ovulaţie, resturile primului cuib nu sînt eliminate ci cresc în continuare în cazul
unei sarcini; în mod frecvent dispar în cea de-a treia lună de sarcină. A se afla sub presiune mai mare sau mai
mică (în funcţie de mărimea chistului) în privinţa fertilităţii şi a naşterii de copii.
Prelucrarea motivului: confruntare cu problema aderării prea îndelungate la vechile reprezentări în privinţa
naşterii de copii.
Compensarea situaţiei: desprindere de tradiţiile care îţi pun piedici.
Bibl.: F 244 ş.u.

Chist dermoid
Vezi Teratom.

Chist mamar
(Mastopathia fibrosa cystica; vezi şi Mastopatie, Dereglarea hormonală a femeii, Chist, Noduli mamari benigni)
Nivelul corporal: pieptul feminin (maternitate, hrănire, ocrotire, senzualitate, plăcere).
Specificul simptomelor: apare la trei sferturi din femeile ţărilor industrializate; expresie a unui sistem
hormonal iritat; adesea în legătură cu → Sindrom premenstrual şi simultan cu → Chistul ovarian; dispare în
majoritatea cazurilor la menopauză; revelează existenţa unui dezechilibru sau inexistenţa unui echilibru;
afectează adesea femeile care se identifică cu tipul virginal şi nu reuşesc să realizeze trecerea la tipul matern;
lacrimi încapsulate din cauza rănirii sufleteşti în sfera sarcinii şi a alăptării, ca şi pe baza trăirilor de şoc şi a
dezamăgirilor; durificarea sentimentelor; sentimente de vinovăţie din cauza faptului că dăruirea feminităţii
materne şi a hranei sufleteşti nu funcţionează cum se cuvine; a nu i se acorda suficient interes; conflict în
domeniul hrănirii celorlalţi şi al hrănirii proprii de către ceilalţi.
Prelucrarea motivului: a menţine conştient pentru sine sentimentele şi experienţele valoroase şi a le adăposti
la sînul său; a realiza că merită să te îngrijeşti de tine însăţi; a-ţi descărca tensiunile emoţionale şi pe cele
sufleteşti, a rezolva tensiunile în sfera de acasă.
Compensarea situaţiei: a trăi din linişte şi activitate în armonie cu circuitul feminin; a da atenţie ritmurilor
vieţii, a se îngriji de o delicateţe blîndă şi de ocrotire şi a le savura.
Bibl.: F 377-383, CD «Probleme ale femeilor», CD «Cancerul».

Chist ovarian
Nivelul corporal: ovarul (fertilitate).
Specificul simptomelor: acumulare de lichide în spaţiile goale ale ovarelor, care pot deveni periculoase numai
în cazurile rare ale plesnirii acestora, sau în cazul unei mărimi extreme (prin împingere); în ziua de azi ele pot fi
detectate din timp cu ajutorul ultrasunetelor, ecografii, dar în majoritatea cazurilor nu trebuie operate: apa
sufletească se acumulează în ovar; pe baza dereglărilor hormonale de pe urma stresului se ajunge la o creştere
greşită care poate atrage după sine sîngerări: pierdere a energiei vieţii; dereglări ale formării de foliculină: a ieşi
din echilibrul (feminin); iluzia de producere a mari cantităţi de foliculină şi a unei activităţi intense în domeniul
fertilităţii, fără ca această temă să fie într-adevăr abordată; lacrimi înghiţite (încapsulate); probleme cu
principiul matern (cu propria maternitate sau cu propria mamă); a se simţi rămasă în urma propriilor sale
posibilităţi creatoare, şi în plus a fi mînioasă la nivel inconştient; nemulţumirea neexprimată se încapsulează
într-un chist.
Prelucrarea motivului: a aborda tema fertilităţii cu propriile forţe sufleteşti; a deveni conştientă de propriile
intenţii în sfera fertilităţii proprii: a-şi mărturisi ce doreşte doamna să lase să crească acolo şi ce anume lasă să
crească.
Compensarea situaţiei: conciliere cu rolul fertilităţii în propria sa viaţă.
Bibl.: F234-246.

Chist uterin
(Mola hydatiformis; vezi şi Sarcină aparentă)
Nivelul corporal: uterul (fertilitate, ocrotire).
Specificul simptomelor: sarcină formată doar din ţesut postnatal vezicular: multă substanţă uterină şi nimeni
care să vrea să trăiască din ea; a nu voi să percepi realitatea; celula-ou şi sămînţa fertilizatoare sînt atît de masiv
dereglate încît fructul format datorită lor consumă ţesutul, ca în cazul cancerului, periclitînd mult pacienta:
creativitate periculoasă ce lasă la o parte conţinutul şi sensul, proprie orbire ameninţătoare.
Prelucrarea motivului: a dezvolta sensul pentru ceea ce poate fi înfăptuit. Compensarea situaţiei: a lăsa
productivitatea să se reverse pe traiectorii constructive.
Bibl.: W384ş.u.

Chlamydiază (Vezi şi Boli sexuale)

Nivelul corporal: organele sexuale (sexualitate, polaritate, reproducere).
Specificul simptomelor: bacteriile se cuibăresc în celule ducînd în stadiul avansat al bolii la simptome cum ar
fi lipirea oviductelor, respectiv →Epididimită, →Prostată, inflamarea ei, →Sterilitate; împlinirea tîrzie a
dorinţelor din copilărie este zădărnicită, respectiv rezistenţă inconştientă faţă de nenăscut (W364 ş.u.); sexul ca
sport de performanţă sau drog la modă duce la neîmplinirea lăuntrică, a prelua tot posibilul în mod
nediferenţiat.
Prelucrarea motivului: a avea în vedere în cadrul parteneriatului esenţa partenerului, în loc de a se concentra
exclusiv asupra sexului; a coborî în profunzime în sexualitate; a dezvolta putere psihică de apărare; a face o
alegere sănătoasă; a pune sub semnul întrebării respingerea fertilităţii şi sarcina.
Compensarea situaţiei: a recunoaşte sexul drept aspect corporal formal, al cărui conţinut ar fi iubirea
sufletească, a căuta sensul; a auzi vocea lăuntrică şi a o asculta.
Bibl.: F 295-298.

Cianoză
(Colorare în albastru a pielii; vezi şi Stenoză mitrală, Stenoză tricuspidală)
Nivelul corporal: sîngele (forţa vieţii), plămînii (contact, comunicare, libertate).
Specificul simptomelor: sub-aprovizionare a mădularelor corpului; a se ascunde înlăuntrul său, lăsînd graniţele
exterioare sub-aprovizionate, neglijate şi ne-vivifiate; invitaţie la intervenţiile abuzive şi încălcarea graniţelor
din afară.
Prelucrarea motivului: a se raporta mai economic la propria energie vitală; a-şi vivifia lăuntrul, rezolvînd
temele interioare; la polul opus: după ce viaţa interioară a fost asigurată, ieşire în afară şi preocupare de graniţă
şi suprafeţele de contact cu exteriorul.
Compensarea situaţiei: a aduce interiorul în armonie cu exteriorul; a realiza acordul între propriile pretenţii şi
cele străine.

Cifoză
(Curbare anormală a coloanei vertebrale toracice) Vezi Cocoaşă.

Cifoză lombară
Nivelul corporal: coloana vertebrală (dinamism şi sprijin, verticalitate).
Specificul simptomelor: compensare a copilăriei frînte, respectiv a stării de adult (→ Spate rotund); atitudine
de compensare tîrîtă prin viaţă, persoana afectată ar dori să le facă bine pe toate: verticalitate aparentă.
Prelucrarea motivului: a învăţa să te îndrepţi pornind dinăuntru spre afară şi a te implica pentru propriile
nevoi, în loc să accepţi poziţia (impusă); a redescoperi copilul frînt sub povara pseudo-verticalizării care a avut
această consecinţă; a învăţa să te îndrepţi şi pe tine însuţi.
Compensarea situaţiei: acordare şi atitudine lăuntrică (verticalizare) ca bază a ţinutei şi atitudinii exterioare.
Bibl.: S 288-291, CD «Probleme cu spatele».

Circuit sanguin, probleme

Vezi Inimă - circuit sanguin, probleme.

Ciroza ficatului
Nivelul corporal: ficatul (viaţă, evaluare, informaţie returnată).
Specificul simptomelor: puncte încremenite de vedere în privinţa evaluării vieţii şi a întrebărilor referitoare la
sensul vieţii: ficat întărit prin transformarea ţesuturilor laboratorului ficatului în ţesuturi de cicatrice incapabile
de funcţionare (din cauza maladiilor: →Alcoolism, →Icter nevindecat, →Intoxicare): ficatul nu mai face faţă
sarcinilor sale; temele sale intervin prea puţin în ansamblul tematic al organismului; menţinere încăpăţînată a
conceptului de lipsă de sens a vieţii; la polul opus al expandării şi creşterii incipiente se află adesea atrofia (ca
stadiu premergător eventual al unei degenerări adipoase a ficatului); autointoxicare: laboratorul ficatului este
nimicit; scăderea performanţei se amplifică în paralel cu progresul cirozei; bucuria faţă de viaţă dispare la toate
nivelele: inapetenţă pînă la apatie; evacuare a sevei vieţii (diateză hemoragică din cauza lipsei factorilor de
coagulare); →Varice esofagian şi crampe abdominale (aşa-numitul „cap al meduzei”) prin acumularea,
respectiv blocarea fluxului de energie vitală în domeniul ficatului, respectiv în faţa lui; feminizare a bărbaţilor
în sensul indus prin castrare, deoarece hormonii cu acţiune feminină nu mai pot fi descompuşi: dezvoltarea
glandelor mamare, pilozitate specific feminină în regiunea glandelor genitale, retracţia testiculelor; → Ascită:
elementul sufletesc se acumulează în centru şi nu mai poate fi menţinut în flux; apar steluţele vasculare: în loc
de a-şi îndrepta privirea asupra stelelor de pe firmamentul ceresc văzîndu-le drept expresie a marii ordini în
care fiecare îşi are locul său, apar steluţe (vase capilare plesnite) pe propria piele care captează atenţia persoanei
afectate.
Prelucrarea motivului: a deveni conştient de propria învîrtoşare şi încremenire în problemele de sens al vieţii
şi de evaluare a ei şi a se transforma lăuntric în această direcţie, în loc de a obliga ficatul să se transforme; a
renunţa la lipsa de măsură, lăsînd cele exagerate să se atrofieze; a începe să abordezi o atitudine şi o confruntare
critică cu toxicitatea propriului mod de viaţă; renunţarea la pretenţiile de performanţă manifestate în afară şi
îndreptarea înspre problemele lăuntrice esenţiale; a se detaşa de posibilitatea de a fi „înghiţit de lume” şi a
învăţa modestia; a-şi cheltui energia vitală în mod conştient şi pentru lucruri esenţiale; a se confrunta cu
blocările din propria lume de energii, indicate de propria burtă; a justifica polul feminin al vieţii sale
desprinzîndu-se de aspectul masculin (simptomul Macho-grande la unii alcoolici înveteraţi); a acorda
importanţă sufletului (aspectului feminin concretizat în apa adunată în abdomen), centrîndu-se asupra lui; a
aplica terapia postului ca proces sănătos de atrofiere şi de redobîndire a măsurii corecte.
Compensarea situaţiei: a se atrofia (limita, respectiv micşora) la momentul potrivit şi la esenţial; a găsi sensul
propriei vieţi prin calităţile specifice ficatului: diferenţiere şi evaluare; a recunoaşte în ciroza ficatului (care
deţine în Germania pe lista cauzelor mortalităţii locul patru) preţul creşterii cu orice preţ (M234).
Bibl.: CD «Probleme ale ficatului».

Cistită
Nivelul corporal: vezica urinară (menţinerea presiunii şi eliminarea ei).
Specificul simptomelor: conflict, război în privinţa desprinderii (eliminarea lichidului = eliminare a deşeurilor
sufleteşti); dureri arzătoare trimit pacientul la toaletă: nevoie arzătoare de a elimina apa reziduală sufletească (la
modul sufletesc); desprindere dureroasă incompletă a balastului sufletesc; plîns dureros în partea de jos a
trupului; a se simţi mereu sub o presiune dureroasă, a-şi reţine sentimentele impulsionatoare; a se afla
inconştient sub presiune; a-şi conştientiza presiunea exterioară doar prin intermediul vezicii urinare; a-şi
exercita presiunea / puterea sub dureri; conflict între menţinere (rezistenţă) şi desprindere; adesea constrîngere
de a trebui să jertfeşti ceva sufletesc esenţial „prea devreme” (jertfă falsă).
Prelucrarea motivului: a deveni conştient de presiunea sufletească sub care te afli; a recunoaşte caracterul
imperios al desprinderii de deşeurile sufleteşti, a percepe cît de arzătoare este dorinţa de a lăsa acest deşeu în
urma sa, a învăţa să scazi presiunea în privinţe spiritual-sufleteşti; a învăţa reducerea presiunii sub dureri; a
exersa desprinderea la nivel transpus; a-şi presimţi nevoile arzătoare şi a le face faţă; a lăsa apa (sufletească) să
curgă la toate nivelele, a nu o acumula vreme prea îndelungată.
Compensarea situaţiei: disponibilitate la conflict în privinţa presiunii sufleteşti, a se dărui cerinţelor sufleteşti,
chiar şi atunci cînd acestea dor; a se desprinde de interesele arzătoare şi de deşeurile sufleteşti: a face o
atitudine de viaţă din desprinderea celor vieţuite; pe de o parte a păstra esenţialul specificului sufletesc, iar pe
de altă parte a jertfi gunoiul sufletesc.
Bibl.: K 250-253.

Cistopielită
Vezi Cistită, Pielită.

Ciupercă intestinală
Vezi Candida micoza.

Claudicaţie (Vezi şi Claudicatie intermitentă)

Nivelul corporal: picioarele (mobilitate, înaintare, stabilitate), labele picioarelor (statornicie, înrădăcinare).
Specificul simptomelor: a-şi trage un picior după sine, a merge cu greu prin viaţă: parcurs neobişnuit al
mişcării; a fi împiedicat la înaintare (progres); a fi altfel decît ceilalţi (outsider).
Prelucrarea motivului: a învăţa să rămîi outsider şi a deveni neobişnuit în sens bun; a aduce elemente
originare ieşite din comun în viaţă; a ridica neobişnuinţa banală a parcursului împiedicat al mişcării la un nivel
mai plin de pretenţii. A ieşi din rînd, a se îngriji de surprize creative; a aduce alternanţe în parcursul monoton al
vieţii; a progresa lent şi cu răbdare.
Compensarea situaţiei: a-l urma pe Hephaistos, genialul zeu-fierar din panteonul grecesc, cel care şchiopăta
de ambele picioare după prăbuşirea sa din cer: el a creat obiecte de artă într-adevăr minunate, din spiritul său
genial.

Claudicaţie intermitentă
(Claudicatio intermittens) (Paralizie intermitentă, „Boala vitrinei”; vezi şi Arterioscleroză)
Nivelul corporal: sîngele (forţa vieţii), vasele sanguine (căi de circulaţie a forţei vieţii).
Specificul simptomelor: nimic nu mai merge în viaţă înainte şi nici în sus; graniţe strîmte, obstacole puternice;
mobilitate redusă, rază de acţiune minimă: „a nu ajunge departe”, „a nu o scoate la capăt”.
Prelucrarea motivului: a renunţa conştient la ambiţii, fanteziile de ascensiune şi ambiţia de a progresa; a voi
să nu mai ajungi nicăieri, a renunţa la luptă: a învăţa să respecţi graniţele prestabilite; a accepta obstacolele ca
indicaţii; a clădi noi căi pentru forţa vieţii şi a le demonta pe cele vechi (training vascular).
Compensarea situaţiei: resemnare în sensul retragerii din faţa ţelurilor stabilite cîndva şi a viselor de a zbura
la înălţime: a se dărui fluxului energiei vitale devenit cu mult mai slab; a se lăsa antrenat de curent, fără
pretenţii şi fără luptă; a coborî din turnul egoului şi a se odihni cu scopul de a găsi pacea lăuntrică; schimbare a
atitudinii, întoarcere acasă şi reculegere în locul marşurilor lungi şi ascensiunilor.
Bibl.: H260, R 97.
Claustrofilie (Nevoie pronunţată de a se închide)
Specificul simptomelor: preferinţă nevrotică pentru situaţiile strîmtorate şi pentru închiderea de sine; tendinţă
de întoarcere în trupul mamei în situaţia strîmtorată primordială de dinainte de naştere; teamă paradoxală.
Prelucrarea motivului: a-şi conştientiza încă o dată sentimentul de ocrotire din trupul matern şi strîmtoarea de
dinainte de naştere şi din timpul naşterii şi a le vieţui exhaustiv, astfel încît acestea să poată fi lăsate cu adevărat
în urmă, a-şi crea o ocrotire şi o certitudine suficiente în viaţă.
Compensarea situaţiei: a dobîndi încrederea primordială prin experienţa unităţii (Dahlke: «Călătorie spre
interior»).

Claustrofobie
(Vezi şi Fobie)
Specificul simptomelor: teamă extremă faţă de spaţiile înguste, închise: conştientizarea lipsei căii de ieşire;
retrăirea traumei de naştere nedominate.
Prelucrarea motivului: prelucrarea traumei naşterii (de exemplu prin terapia reîncarnării, terapia respiraţiei); a
recunoaşte, pe lîngă aspectul de strîmtoare al trupului matern, şi aspectul său hrănitor, a se lăsa conştient în
adîncurile temei şi ale strîmtorii pînă cînd aceasta se pierde în depărtare; a descoperi în ocrotire şi adăpostire
aspectul pozitiv a apropierii.
Compensarea situaţiei: a vedea întreaga viaţă ca o înlănţuire de naşteri pe care trebuie să le vieţuim una după
alta; după fiecare strîmtorare ne acordăm din nou pe lărgime, care ne oferă o nouă perspectivă asupra vieţii.
Bibl.: CD cu cartea însoţitoare «A trăi jără teamă», VCD «Teama».

Clavus
Vezi Bătături.

Cleptomanie (Tendinţă constrictiva de a fura)

Specificul simptomelor: furt constrîns, la care se pune mai puţin problema posesiunii decît cea a sustragerii (se
petrece în majoritatea cazurilor fără a fi justificat de vreo nevoie oarecare).
Prelucrarea motivului: a-şi analiza nevoia de a rupe regulile posesiunii; a duce o viaţă plină de tensiune şi de
riscuri şi de bucuria de a le parcurge; a-şi găsi în trecut o situaţie care are de a face cu tema posesiunii (fiind o
temă adusă cu sine în majoritatea cazurilor); a schimba partea devenind, de exemplu, detectiv într-un magazin,
punîndu-şi propria plăcere de a fura în serviciul ordinii şi şcolind detectivi în vederea preîntîmpinării propriei
sale însuşiri.
Compensarea situaţiei: a încălca în sens transpus graniţele şi regulile; a-şi însuşi acele lucruri ale vieţii despre
care atît părerea proprie cît şi a celorlalţi este că nu se cuvine; alopatic: a se concilia cu ordinea, a-şi găsi
propria ordine lăuntrică.

Climacteriu pretimpuriu
(Klimax praecox, intervenire a climacteriului deja în cel de-al treilea deceniu de viaţă sau la începutul celui de-
al patrulea)
Nivelul corporal: organele sexuale (sexualitate, polaritate, reproducere), glandele hormonale / hormonii
(coordonare, informare).
Specificul simptomelor: tulburări de reglare între hipofiză şi hipotalamus; consum excesiv; ardere totală;
afectate sînt în general femeile care au polul inteligenţei supraaccentuat, care sînt atît de consumate încît „nimic
nu mai merge”, viaţă suprasolicitată, prea multă activitate şi lipsă de ritm; energia vitală este consumată în
cantitate prea mare într-un timp prea scurt; a ajunge prea repede la punctul de răscruce, fără să o fi vrut; femei
suprasolicitate, care de obicei au avut un ciclu prea abundent; maturizare corporală pretimpurie pentru că a
existat o lipsă de maturizare sufletească; a rămîne lăuntric copilă; trecere directă de la stadiul de copilă la acela
de bătrînă.
Prelucrarea motivului: a se acorda pe frecvenţa răspîntiei; a celebra întoarcerea spre casă, interiorizarea; a
învăţa că intensitatea nu rezultă din cantitate, ci din calitate (nu din multitudinea aventurilor, ci din trăirea
lăuntrică profundă).
Compensarea situaţiei: a deveni lăuntric matură pentru aceşti ani de schimbare.
Bibl.: F 441-444, CD «Crizele de viaţă ca şansă de evoluţie», CD «Probleme ale femeilor».
Climacteriu, tulburări de -
(Vezi şi Bufeuri de căldură. Uscăciune vaginală, Pilozitate facială la femei, Depresie de involuţie)
Nivelul corporal: organele sexuale (sexualitate, polaritate, reproducere), glandele hormonale / hormonii
(coordonare, informare).
Specificul simptomelor: simptome referitoare la bilanţul primei jumătăţi a vieţii: simptomele indică temele
rămase deschise, organismul lucrează în continuare asupra lor: feminitate nevieţuită, tema de a fi scăpat
situaţiile nefavorabile, dispoziţie de panică, nevoia de a recupera;
1. —> Bufeuri de căldură, fierbinţeală trecătoare: cele nevieţuite „înfierbîntă" şi înspăimîntă;
2. Transpiraţii abundente: femeie fierbinte;
3. Membrană mucoasă vaginală uscată, fierbinte (—> Vaginism): fierbinţeală care arde;
4. Secreţii abundente; frapează —> înroşirea, ca în cazul excitaţiei sexuale;
5. Excitabilitate: a se provoca în sensul de a se lăsa excitată de anumiţi stimuli;
6. Stare de nervozitate, de agitaţie: a resimţi nelinişte lăuntrică înainte de izbucnire / schimbare;
7. Insomnie: din cauza aşteptărilor şi agitaţiei, a nu-şi găsi somnul;
8. Sentimente de teamă: sentimente de strîmtorare în faţa noului, înaintea pătrunderii în noul ţinut. Primele
patru simptome ţin de orgasm, însă acestea apar numai dacă anterior au intervenit prea puţin sau dacă există
teama de desprindere de această fază; următoarea grupă de patru simptome se manifestă şi la adolescente.
Sîngerări frecvente ca manifestare a iluziei de fertilitate; excrescenţe / miom ca dorinţă inconştientă de sarcină;
pericol de → Depresie, pînă la suicid.
Prelucrarea motivului: a reactiva încă o dată în mod conştient femeia „fierbinte”, lăsînd-o să trăiască total în
ideea încheierii acestei faze: a parcurge încă o dată faza de tînără fată înainte de a se desprinde într-adevăr de
ea; a se înflăcăra entuziasmată în sens transpus: a fi foc şi flacără pentru temele actuale; a înfăptui fertilitatea la
alte nivele; a avea copii în sens transpus; a se confrunta cu ţelul drumului, cu eliberarea şi cu moartea: a citi
Cărţile morţilor şi a medita în privinţa originii şi destinaţiei căii.
Compensarea situaţiei: în locul fierbinţelilor de acest gen, a dezvolta o căldură a inimii şi a se înfierbînta
pentru alte teme care sînt acum prioritare; a se acorda pe frecvenţa noilor sarcini de întoarcere în patria
sufletească: a deveni femeie odată cu începutul ciclului menstrual, mamă în timpul suprimării sale temporare şi
mare mamă (spirituală) la încetarea definitivă a acestuia; a trece din rolul de femeie şi mamă în acela de femeie
înţeleaptă, achitînd socotelile rămase deschise (neachitate) la nivel transpus: a-şi pune întrebarea „cu ce am
rămas eu datoare faţă de prima jumătate a vieţii?” şi a se dedica noilor mari teme aduse de calea de întoarcere
spre patria sufletelor.
Bibl.: F 444-447, L 291-304, D, CD «Crizele de viaţă ca şansă de evoluţie», CD «Probleme ale femeilor».

Climacterium virile
(Climacteriu masculin; vezi şi Depresii)
Nivelul corporal: organele sexuale (sexualitate, polaritate, reproducere), glandele hormonale / hormonii
(coordonare, informare).
Specificul simptomelor: schimbări frapante în comportamentul exterior: dintr-odată, omul se îmbracă în haine
la modă, îşi ia o maşină sport deschisă, o prietenă tînără; înţelegere greşită: în loc de a redeveni copil la nivel
sufletesc-spiritual (prin întinerire treptată), încercare de a o face la nivelul social; rezultatul: comportament
infantil, înmuiere: modificare în sens feminin a trăsăturilor feţei, dezvoltare în zona pectorală; înţelegere
greşită: în loc de a înfăptui polul opus, Anima, la nivel de conştientă, înfăptuirea lui la nivel corporal; rezultatul:
moliciune exterioară, inflamaţia prostatei; împiedicarea evacuării apei: iradierea mîndră, ca atribut masculin,
devine un canal lamentabil de scurgere, iar posesorul său, cel nevoit să facă apel la toaletă în încercarea sa
repetată de a desprinde şi a da drumul celor care trebuie evacuate; punct de inflexiune în domeniul
performanţei: marchează punctul de întoarcere pe calea vieţii, momentul schimbării acolo unde ar trebui să
înceapă de fapt schimbarea atitudinii şi reculegerea; depresie pînă la tendinţa de suicid: înţelegere greşită;
sarcina care se impune acum, de soluţionare şi de desprindere, de preocupare cu moartea ca ţel al vieţii, este
deplasată de la nivelul sufletesc-spiritual la cel banal-corporal.
Prelucrarea motivului: a deveni conştient la nivel sufletesc-spiritual de sarcina arhetipică „redeveniţi precum
copiii”; a trezi în sine la viaţă polul sufletesc feminin, Anima; a exersa desprinderea (de exemplu în profesiune,
sport, familie); a recunoaşte momentul de răscruce şi a-l folosi pentru reculegere; a parcurge treapta de
maturizare de la tată la mare tată (tatăl cel mare); a se confrunta cu moartea.
Compensarea situaţiei: a practica reflectarea în sensul lui Religio şi a se încadra conştient în modelul vieţii
prezentat de Mandale.
Bibl.: L 277-287, 305-310, D.
Cloasma
Vezi Pete pigmentare.

Coccigodinie
Nivelul corporal: osul coccis (amortizor, protecţie a bazinului).
Specificul simptomelor: „a fi căzut în fund” în diferite privinţe; modificări dureroase ale statismului lăuntric în
cazul în care axa vieţii a trebuit să fie repoziţionată, respectiv echilibrul interior necesită o nouă ajustare, care
nu se manifestă însă la nivelul conştientei: rămînerea în vechile modele doare; coloana vertebrală strigă după
ajutor pentru că nu este adaptată la noua situaţie datorită vechilor atitudini.
Prelucrarea motivului: a auzi strigătele şi a asculta în sine ce direcţie trebuie abordată pe axa vieţii; a se
strădui pentru a realiza noua acordare a axei vieţii.
Compensarea situaţiei: a-şi aduce propria atitudine lăuntrică în concordanţă cu poziţia sa în viaţă, astfel încît
viaţa să se echilibreze din nou.

Cocoaşă
(Curbare extremă a coloanei vertebrale toracice [Cifoză])
Nivelul corporal: coloana vertebrală (sprijin şi dinamism, verticalitate).
Specificul simptomelor: statura pocăinţei; a fi îndoit de viaţă / destin; privirea îndreptată spre pămînt (în jos)
constrînge la o înţelegere smerită a propriei sale provenienţe: în cerul său nu cresc copaci, creşte doar iarba; a fi
smerit, umilit (în limba germană se foloseşte expresia „cîine strîmb” - n. tr); a-i întîlni pe toţi în mod constrîns
cu smerenie: a trebui să priveşti de jos în sus; duritate faţă de sine însuşi (L 320); condensare în zona cefei:
tristeţe nevieţuită.
Prelucrarea motivului: a ispăşi de bunăvoie acolo unde este necesar; a învăţa respectul faţă de Pămîntul-
mamă; a învăţa să-i întîmpini pe oameni cu smerenie: a învăţa să slujeşti; a învăţa să priveşti cu smerenie în sus
(spre Dumnezeu?); a fi consecvent şi puternic faţă de sine însuşi, a dizolva şi elimina prin lacrimi cele întărite şi
consolidate.
Compensarea situaţiei: a lăsa să crească din smerenia ţinutei exterioare umilitoare adevărata smerenie ca
atitudine lăuntrică.
Bibl.: S 291-293, KS, CD «Probleme cu spatele».

Cocoaşă de grăsime
(Vezi şi Cocoaşă, Adipozitate dorsală)
Nivelul corporal: ţesutul adipos (prisos, rezervă), spatele (încordare, verticalitate).
Specificul simptomelor: rucsac plin de rezerve, tîrît cu sine din cauza unei vieţi împovărătoare (→
Supraponderabilitatea); a se cocoşa sub povara propriei supraabundenţe.
Prelucrarea motivului: a constata balastul împovărător pe care îl tîrăşti prin viaţă; a-şi clarifica ce anume
cărăm în spate.
Compensarea situaţiei: a învăţa să porţi cu o adevărată smerenie ceea ce constituie propria sa sarcină şi ceea
ce vrem să purtăm cu noi.
Bibl.: KS.

Codependenţă
Vezi Sindromul ajutătorului.

Colangită
(Inflamaţie a canalului vezicii biliare pornind de la intestin sau de la vezica biliară; vezi şi Colecistită)
Nivelul corporal: vezica biliară (agresiune, otravă şi fiere).
Specificul simptomelor: luptă ofensivă în domeniul eliminării agresiunilor de fundal.
Prelucrarea motivului: a se dedica în mod curajos şi ofensiv eliminării vechilor agresiuni, parţial sedimentate.
Compensarea situaţiei: a rezolva problema prin desprinderea şi eliminarea agresiunilor acumulate.

Colaps
(Trecere fluentă spre şoc; vezi şi Colaps datorat căldurii)
Nivelul corporal: inimă-circuitul sanguin (inima = sediul sufletului, al iubirii, al sentimentului, centru
energetic; circuitul sanguin = cerc al energiei vitale, aprovizionare şi eliminare).
Specificul simptomelor: aport deficitar de energie vitală în centrală; prin irigare sanguină insuficientă a
creierului se ajunge la colaps acut, paloare, transpiraţii, tahicardie paroxistică, atenuare a respiraţiei: simptome
de panică, energia vitală se blochează în regiunea inferioară a corpului (picioare) sau înăuntrul lui (ficat,
intestin), lipsind în sediul rezidenţial, ca şi în circuitul periferic; diminuarea apei sufleteşti feminine din
sistemul central al vaselor sanguine: lipsă a acestuia în creier şi în inimă; o altă realitate care pînă acum a fost
trecută (în mod evident) cu vederea, îşi croieşte cale (cu forţa) impunîndu-se atenţiei; cei afectaţi nu mai sînt
întru totul în sine; centrala îşi întrerupe funcţia.
Prelucrarea motivului: ca măsură de urgenţă, pacientul este culcat în aşa fel încît capul să fie situat la un nivel
mai coborît iar picioarele sînt ridicate; aport de aer proaspăt (oxigen), mijloc de compensare a sîngelui (plasma
expander); măsură imediată pentru salvarea vieţii: preferenţierea regiunilor centrale (capul şi inima: tratament
alopat); pe durată mai îndelungată punerea capului pe planul doi în privinţa aprovizionării cu energie şi atenţiei
acordate (tratament homeopatic); a deplasa treptat centrul de greutate al vieţii la polul feminin, îndreptîndu-l în
direcţia prelucrării (digerării) experienţelor; întîlnire de bunăvoie cu vechiul zeu Pan al naturii; a coborî capul
de pe tronul său înalt; a se odihni (cu picioarele ridicate); a se îngriji de prospeţimea comunicării (aport de aer
proaspăt); a lua la cunoştinţă despre evenimentele şocante; a învăţa din trăirile de şoc.
Compensarea situaţiei: în loc de a intra în colaps (prăbuşire totală), a-şi da drumul de bunăvoie (la locul
potrivit şi momentul potrivit; a-şi găsi propriul ritm în viaţă; a găsi mijlocul între suprasolicitare şi subsolicitare,
între influenţa apei sufleteşti feminine şi a energiei masculine de foc; a se acorda de bunăvoie şi în mod
conştient cu marea desprindere (de la sfîrşitul vieţii).

Colaps datorat căldurii

(Vezi şi Colaps)
Nivelul corporal: circuitul sanguin (circuitul energiei vitale, aprovizionare şi eliminare a deşeurilor).
Specificul simptomelor: colaps al circuitului sanguin din cauza influenţei durabile a unei călduri extreme: prin
extinderea membranei vaselor sanguine, din acestea dispare prea mult sînge, care lipseşte din centrala
creierului; prea multă apă sufletească se volatilizează prin transpiraţie din corp, şi se retrage prin extinderea
vaselor sanguine la periferia corpului; suprasolicitare a elementului lichid feminin (element sufletesc) sub
influenţa masivă a elementului masculin Foc: prea mult Foc - prea puţină Apă; sub influenţa elementului
masculin puternic Foc, se elimină prea mult element sufletesc (Apă) înspre afară, astfel încît omul se alege cu
prea puţin.
Prelucrarea motivului: acut, alopatic: a se îngriji de compensarea dezechilibrului: umbră răcoroasă, aport de
apă; homeopatic, de durată: preocuparea cu elementul Foc şi efectele sale, descoperirea nivelelor eliberatoare
cum ar fi entuziasmul şi focul lăuntric etc; a-şi îndrepta sufletescul înspre afară în loc de a elimina apa la nivel
corporal.
Compensarea situaţiei: a găsi mijlocul dintre influenţa elementului lichid sufletesc feminin şi energia
masculină a Focului, a căuta echilibrarea celor patru elemente în propria sa viaţă.

Colecistită (Vezi şi Colangită)

Nivelul corporal: vezica biliară (agresiune, fiere şi otravă). Specificul simptomelor: luptă ofensivă în domeniul
acumulării agresiunilor de fundal; agresiunile suprimate, nevieţuite, devin în fundal amare, otrăvitoare şi
perfide din cauza îndelungii lor reţineri; la erupţia lor (corporală) această formă de agresiune se manifestă
dureros de limpede; fierea ofensivă răzbate (în mod corporal) în afară.
Prelucrarea motivului: a lua atitudine curajoasă faţă de rezervorul vechilor agresiuni stătute; a restabili în mod
ofensiv legătura cu situaţia originară care le-a declanşat.
Compensarea situaţiei: a se clarifica în privinţa agresiunilor acumulate, înainte ca acestea să se îndrepte
împotriva ta.

Colesterinemie ridicată
(Problema fundamentală este nivelul ridicat al stresului, care duce prin intermediului oscilaţiilor presiunii
sanguine la rănirea membranei interioare a vaselor sanguine; vezi şi Hipercolesterinemie familială)
Nivelul corporal: arterele (căi ale energiei), colesterina (material de legătură şi etanşeizare a corpului).
Specificul simptomelor: încercare de a se apăra, de a baricada toate fisurile, de a se proteja şi etanşeiza; căile
energetice suprasolicitate sînt pline de locuri de construcţie şi coloane de reparaţie: fluxul energiei vitale
transportă mari cantităţi de material de legătură şi etanşeizare; pericolul îngustării căilor de circulaţie (reducerea
cavităţii arterelor), blocare (închiderea vaselor) şi infarct al căilor de circulaţie (colaps de aprovizionare).
Prelucrarea motivului: a căuta şi a etanşeiza locurile neetanşe din structura sufletească; a-şi ocroti propriul
arsenal nervos de supraîncărcare, iar sufletul de îngrijire insuficientă; deplasarea controverselor din cadrul
stresului supravieţuirii zilnice de la nivelul corporal la cel spiritual (de exemplu exerciţii de exprimare verbală
în loc de exerciţii permanente de încordare şi presiune în sistemul arterial); a constata unde, cînd şi de ce se
ajunge la strîmtoare; a fi înarmat pentru toate (ne)cazurile în sens transpus; a deveni conştient de strîmtorile
intervenite în aprovizionarea cu energie (sînt lucruri cărora li se acordă prea puţină atenţie în acest context al
creşterii circulaţiei şi al vitezei iraţionale - de exemplu problemele inimii); a-şi cunoaşte propriile răni şi puncte
slabe: a-şi acorda timp pentru a lăsa rănile să se vindece; a dezvolta o tărie a nervilor (ca şi cum ar fi din sîrme
de oţel); a face inutil transportul materialului de legătură prin măsuri profilactice, a reduce tempoul ridicat de
viaţă - vizibil pe tensiunea ridicată din artere - prin domolirea transportului (istmuri artificiale).
Compensarea situaţiei: energia curge la timp şi cu toată liniştea în domeniile decisive (ale inimii, ale
progresului lăuntric [picioare], al înţelegerii atotcuprinzătoare [creierul]).
Bibl.: V152-158.

Colici
Nivelul corporal: pot fi afectate diferite organe; cel mai frecvent apar în domeniul rinichilor (echilibru,
parteneriat), canalului biliar (agresiune), intestinului (prelucrarea impresiilor materiale) şi a vezicii urinare
(menţinerea presiunii şi eliminarea ei); vezi şi fiecare dintre acestea.
Specificul simptomelor: a se îndrepta înspre o piedică cu valuri agresive mereu noi; a împinge piedicile prin
strădanii ritmice (încercări de eliminare, evacuare); dureri ca de naştere care ajută în majoritatea cazurilor la
punerea în libertate a unei pietre; amplificarea extremă a peristaltismului natural ce se desfăşoară în fiecare
dintre aceste regiuni.
Prelucrarea motivului: a aduce în mişcare şi a evacua prin contracţii ofensive ale muşchilor cele încremenite
şi reţinute de mult; a ajunge la soluţii (pînă în fizic) prin implicarea de durată a acţiunilor ritmice care cresc şi
descresc: a aborda blocajele prin strădanii repetate şi exerciţii de destindere; a da drumul la (a se desprinde de)
ceea ce constituie o piedică în viaţă (chiar dacă aceasta se petrece în mod dureros).
Compensarea situaţiei: eliminarea piedicilor ce apar pe cale.

Colici biliare (Vezi şi Colici, Calculi biliari)

Nivelul corporal: vezica biliară (agresiune, fiere şi otravă).
Specificul simptomelor: dureri ca de naştere, care împing piatra poticnirii (alcătuită din agresiuni împietrite,
cum ar fi furia şi mînia) înainte şi în afară, părînd să atace piedicile cu valuri mereu reînnoite de agresiune; cine
a înghiţit un timp prea îndelungat fiere şi otravă în loc să le fi eliminat în afară, trebuie să se lase atacat de
asemenea accese de mînie otrăvită şi încremenită; prin dureri puternice ale facerii, realizarea unei naşteri grele:
crearea unui nou început, aducerea agresiunii otrăvite, consolidate şi încremenite în lume; a dizolva încleştările;
a elibera blocajul de energie creat prin această blocare.
Prelucrarea motivului: a se elibera prin puteri ritmice de propriile pietre, pe care ni le-am pus singuri în cale;
a ne învinge propria inerţie (simbolizată de piatră); a ne elibera prin perseverenţă de încrîncenările reţinute; a nu
ajunge la o abordare permanentă a acestui aspect şi a realiza desprinderea prin încercări amplificate ritmic; a
lăsa propria otravă să iasă în afară; este preferabil să scuipi fiere şi otravă decît să dai naştere unor pietre la
vezica biliară; demonstraţii deschise (evidente) a propriei energii agresive; a readuce în flux în mod deschis şi
ofensiv propria energie agresivă; a face în mod curajos primii paşi; a desprinde (în mod dureros) şi a da drumul
celor care se pun în calea unei vieţi detensionate; a învinge piedicile în loc de a fugi din calea lor: alternativa
(chiar şi după operaţie) - fie regim alimentar, fie viaţă ofensivă.
Compensarea situaţiei: a deveni conştient în ce privinţă este această piatră de la vezica biliară o piatră de
poticnire (otravă?, amărăciune?) şi a aduce această tematică pe viitor într-un mod mai conştient şi mai blînd; a
se desprinde de şi a domina piedicile care ne stau în cale.
Bibl.: V148-152.

Colici la sugarul de trei luni

Nivelul corporal: intestinul subţire (analiză, asimilaţie).
Specificul simptomelor: evitare de a digera atît de multe şi atît de repede la momentul nepotrivit, copilul
doreşte contact, atenţie şi îngrijire, însă pe baza unei neînţelegeri este hrănit (la propriu); în felul acesta, în
intestinul său apar toate treptele de lapte: în prim stadiu de digerare, pe jumătate digerat şi complet digerat, fapt
care suprasolicită intestinul şi îl determină să intre în grevă: a nu putea încă justifica cerinţele vieţii (de digerare
a ei); prelucrare dureroasă a lumii: copilul trebuie să înveţe mai întîi să digere; începînd dintr-a patra lună de
viaţă, copilul are şi alte posibilităţi la dispoziţie de a intra în contact (de exemplu prin piele), ceea ce duce la o
îmbunătăţire a situaţiei.
Prelucrarea motivului: (pentru părinţi): alăptare doar la interval de cîteva ore (nu neapărat în conformitate cu
un sistem rigid, dar nici la fiecare ţipăt al copilului, pentru că aceasta duce la impresia că orice problemă poate
fi rezolvată prin mîncare); a oferi suficient contact (prin piele), independent de alăptare; revendicare şi
încurajare sufletească a copilului, în loc de suprasolicitarea lui corporală.
Compensarea situaţiei: a nu întîmpina copilul cu concepte preformulate (alăptare la cerere sau la interval de
patru ore ş.a.m.d.), ci cu propria sa simţire.
Bibl.: W503-507, L 144 ş.u.

Colită
(Colitis ulcerosa; vezi şi Enterită, Colon iritabil)
Nivelul corporal: intestinul gros (inconştientul, lumea de jos), sîngele (forţa vieţii).
Specificul simptomelor: mari pierderi de apă (fluiditate sufletească), săruri (electrolitul ca sare a vieţii),
energie vitală (sîngele); război în lumea de jos pe fronturi de nestrăbătut: război bogat în pierderi împotriva
propriei fiinţe; autoagresiune; în lumea de jos, în iad, demonul este liber: rituale magice în care este implicat
sîngele în lumea de jos; rol de jertfă; a aduce jertfă de sînge (jertfire inconştientă a propriei vitalităţi); la polul
opus: încercări disperate de a se purifica pînă la nivelul sîngelui; zeci de goliri (clisme); constrîngerea spălării la
nivel inferior, forţa vieţii se concentrează în lumea de jos; teamă de a-şi împlini propria viaţă şi propria
personalitate, „a transpira cu apă şi sînge” din teamă; „a face pe el” de frică este umilitor; sentimente de
penibilitate şi ruşine; renunţare la propria viaţă în favoarea unei unităţi simbiotice cu o alta; fenomen exploziv
atunci cînd se pune în mişcare raportul de dependenţă; a rămîne blocat într-o fază anterioară; a fi la stadiul de
bebeluş, în sensul de a avea nevoie de scutece; mamă resimţită ca ameninţătoare şi controlatoare, şi care cere
supunere; a se crampona de mamă; simbioză constrînsă; teama de singurătate din cauza propriei
responsabilităţi, resemnare, sarcini proprii, lipsa de speranţă; compromis putred între a da la iveală şi a păstra.
Prelucrarea motivului: în loc de a-şi manifesta sentimentele de vinovăţie, a dovedi o adevărată căinţă (gr.
metanoia: schimbarea atitudinii); confruntare curajoasă cu propriile forţe opuse din domeniul umbrei; a fi dur
cu tine însuţi; a se strădui în lupta cu propriile teme sufleteşti ale umbrei, a dezvolta o disponibilitate de jertfă
pe plan extins (a-şi pune propria forţă vitală la dispoziţie); a se strădui cu responsabilitate şi obligativitate faţă
de alţii; a deveni conştient de tematica dependenţei şi de cea a independenţei, respectiv de puterea sufletească şi
de puterea exercitată asupra sufletelor, a recunoaşte îngustimea raporturilor interumane şi a o aduce în legătură
cu teama faţă de viaţă (traumă neprelucrată a naşterii?); psihoterapie: realizarea şi dizolvarea „pactului”
sufletesc ce ne încătuşează de lumea de jos - şi descoperirea cu acest prilej a „lumii însorite de sus” (sîngele ca
aspect al vitalităţii); reflectare asupra ta însuţi; retragere în propriul regat: a învăţa să răspunzi la cerinţele
destinului; a desface legăturile de sînge cu rudele de sînge şi ocazional a înnoda alte legături pe o bază liberă.
Compensarea situaţiei: iluminare ofensivă şi curajoasă a lumii de jos şi a umbrei; conciliere cu propriile
rătăciri magice; lupte lăuntrice dure pe calea spre propriulsine; disponibilitate de jertfă pînă la capăt la locul
potrivit; a renunţa conştient la puterea exercitată asupra altor suflete, pentru a le acorda libertate şi pentru a fi
liber; a înfăptui marea transformare din propria sa forţă: Metanoia.
Bibl.: V216-232, CD «Probleme digestive».

Colon iritabil
(Vezi şi Constipaţie, Diaree, Greaţă, Crampe abdominale)
Nivelul corporal: intestinul (prelucrarea impresiilor materiale), şi în special intestinul gros (inconştientul,
lumea de jos).
Specificul simptomelor: constipaţia şi diareea indică (din diferite puncte de vedere) problematica desprinderii
şi teama de aceasta; greaţa indică lipsa de conciliere cu actuala situaţie de viaţă, omului i se face greaţă de
propria sa viaţă; crampele abdominale: strădanii supraîncordate de a digera viaţa cu toată puterea şi de a o
aborda, intenţii care însă nu îşi au corespondentul la nivel corporal; durerile reprezintă strigăte de ajutor din
sfera inconştientului, a lumii umbrei şi indică faptul că lucrurile nu mai pot merge aşa, că este necesar un ajutor
şi că domeniul digestiei (al hranei şi al vieţii) necesită mai multă atenţie.
Prelucrarea motivului: a exersa desprinderea la diferite nivele; a-şi recunoaşte îngustimea la digestia
propriilor teme de viaţă; a se strădui în sensul rezolvărilor sarcinilor vieţii şi a digerării cerinţelor şi
provocărilor; a aborda cu intensitate sarcinile de prelucrare (a impresiilor şi alimentelor); a-şi asigura în mod
conştient ajutorul necesar.
Compensarea situaţiei: a exersa în mod conştient Bhoga (= a mînca lumea şi a o digera”), a învăţa să digeri
viaţa, a o accepta şi a se raporta conştient la ea cu toate sarcinile şi cerinţele ei.
Bibl.: V, CD «Probleme de digestie».

Colpită (Cervicitis)
Nivelul corporal: colul uterin (poartă spre cavitatea primordială a oricărui început), membrana mucoasă
(graniţă interioară, delimitare).
Specificul simptomelor: luptă la intrarea în lumea feminină de jos, conflict în problema fertilităţii şi a
creativităţii.
Prelucrarea motivului: a-şi recunoaşte furia faţă de partener; a se lăsa iritată de confruntarea legată de cea mai
lăuntrică portiţă; purificare a compromisurilor putrede din domeniul fertilităţii; punerea în discuţie a
pseudosoluţiilor şi înlocuirea lor prin soluţii justificabile faţă de propriul plan al vieţii.
Compensarea situaţiei: apărare curajoasă a încăperii lăuntrice, sacră pentru sine; a-şi da răspuns limpede la
întrebarea: „cui îi este îngăduit să intre aici şi cui nu?” şi a apăra decizia luată, dacă este nevoie, combativ, în
raport cu lumea înconjurătoare.
Bibl: F268 ş.u.

Coma
Nivelul corporal: creierul (comunicare, logistică).
Specificul simptomelor: inconştienţă profundă pe baza dereglării metabolismului cervical; se manifestă adesea
la capătul unei boli, adesea ieşire din viaţă printr-un stadiu intermediar între viaţă şi moarte; prelungire a
perioadei pregătitoare a sufletului de trecere prin stările Bardo din lumea de dincolo, uneori zăbovire
intermediară a sufletului (perioadă de reculegere), înainte ca el să se decidă să părăsească locuinţa corporală.
Prelucrarea motivului: (Pentru cei afectaţi nu mai este nimic posibil; indicaţii pentru persoanele implicate):
luarea de măsuri cu sens de însoţire a sufletului, care percepe (încă) totul: de exemplu slujbe, oratorii şi
recviemuri, lecturi din Cărţile morţilor; ritualuri de trecere (L 359-370); a se îngriji de furnizori de energie (Od)
pentru suflet (fiori proaspete, lumînări aprinse): grija este vieţuită indiferent sub ce formă se manifestă, ca
gînduri de îngrijorare sau prezenţă fizică).
Compensarea situaţiei: disponibilitate lăuntrică pentru călătoria sufletului

Comisură bucală
Vezi Ragade.

Comoţie cerebrală
(Commotio; vezi şi Contuzie cerebrală, Accidente, Accidentele de muncă / Accidentele în gospodărie,
Accidente sportive şi Accidente de circulaţie)
Nivelul corporal: creierul (comunicare, logistică), capul (capitala ţării corpului).
Specificul simptomelor: zguduire a sistemului gîndirii, a modelului obişnuit de gîndire de pînă atunci (cineva
care de altfel nu poate fi zguduit - clin¬tit - cu nimic, poate fi totuşi zguduit în felul acesta); retragere a
dominării capului, lovitură pe creier, „a primi una în cap”; s-a făcut cel puţin un pas prea mult în plus; corectare
cu forţa a abordării unei căi greşite; încercarea de a se impune cu capul a eşuat în mod dureros şi lamentabil; a-
şi fi făcut iluzii; cedare temporară a responsabilităţii şi rămînere fără putere asupra sa şi asupra lumii; a renunţa
la responsabilitate; a nu şti ce se întîmplă în propria ta viaţă şi cum se ajunge la lucrurile decisive; încercare de
a se situa în afara luptei; deconectarea creierului pentru a nu trebui să-ţi mărturiseşti o anumită situaţie (amnezie
retrogradă = pacientul nu-şi aminteşte condiţiile în care s-a produs accidentul); posibilă ieşire dintr-o situaţie
inconştient insuportabilă, prin refugiul la alt nivel.
Prelucrarea motivului: a-şi revizui obişnuinţele de gîndire de pînă la accident, care au dus la catastrofă; a
acorda din plin capului (şi sieşi în general) pauze de odihnă; a fi atent la avertizări, a păşi cu precauţie; a
verifica în mod fundamental calea abordată; a face la timp pauze în gîndire; a coborî de pe armăsarul cel falnic;
a învăţa să priveşti peste anumite lucruri: a învăţa să uiţi şi să ierţi; a ceda de bunăvoie temporar
responsabilitatea şi puterea, pentru a te putea odihni; a te preda la nivel spiritual în locul nivelului fizic; a
accepta confruntările în sens transpus.
Compensarea situaţiei: a recunoaşte punctul de răscruce în cadrul catastrofei (în limba greacă he katastrophe =
catastrofă, punct de întoarcere) şi a-1 accepta ca prilej de întoarcere şi reculegere; a se lăsa zguduit şi a-şi
schimba modul de gîndire.
Bibl.: S192-195.

Complex de simptome gastrocardiale

Vezi Sindrom Roemheld.

Complicaţii la naştere: Distocie scapulo-umerală

Nivelul corporal: capul (partea principală) copilului s-a născut deja, dar umerii (împovărare, atitudine) rămîn
în bazinul matern (bază a vieţii) într-o poziţie transversală.
Specificul simptomelor: se întîmplă frecvent la mamele supraponderale, diabetice sau mamele la care
greutatea corporală a crescut peste măsură în timpul sarcinii, şi în general la naşterea copiilor avînd o greutate
mai mare de 4.500 de grame; în general: disproporţionat exagerată (într-un sens sau într-altul), indecizie, probă
la rupere; a-şi crea sie însuşi şi celorlalţi probleme inutile;
1. (Din partea mamei): a nu voi să dea copilul, a-l fi hrănit şi purtat prea bine şi o vreme prea îndelungată, şi cu
aceasta a-i periclita autonomia şi naşterea;
2. (Din partea copilului): a nu face pasul decisiv în viaţă, a rămîne înfundat pe undeva, a se propti, a se umfla în
pene, a se opune şi a-şi risca propria dexteritate ulterioară (pericol al paraliziei plexului).
Prelucrarea motivului:
1. a hrăni şi îngriji copilul vreme îndelungată în sens transpus; a nu-l lăsa să devină autonom în viaţă decît pas
cu pas; a se îngriji în continuare ca toate să-i meargă bine;
2. (Pentru viitorul adult): a întîmpina chiar şi situaţiile neobişnuite cu o mare consecvenţă; a recunoaşte şi
elimina conştient situaţiile critice (în limba germană, Schieflage are sensul propriu de „poziţie oblică”, iar
sensul figurat este de „situaţie critică, criză” -n. tr.), a-şi da importanţă şi a-şi ocupa în mod conştient spaţiul
necesar.
Compensarea situaţiei:
1. A da copilului totul;
2. A vieţui hotărîrea ce favorizează viaţa; a merge pas cu pas pe calea autonomiei şi a propriei răspunderi; a
ajunge pe propriile sale picioare etapă cu etapă.
Bibl.: W416ş.u.

Complicaţii la naştere: Dureri premature

Nivelul corporal: uterul (fertilitate, ocrotire), traiectul naşterii (tobogan în viaţă).
Specificul simptomelor: copilul este pus prea devreme pe calea vieţii;
1. (Din partea mamei): încercare de a se desprinde pretimpuriu de copil, de a-l azvîrli în afară, de a-l transpune
în aer, încercare inconştientă de alungare;
2. (Din partea copilului): năvălire prematură (înainte) fugă, caracter activ, dinamic.
Prelucrarea motivului:
1. (în timpul educării): a-i acorda copilului timp şi spaţiu; a-l îndrăgi, a-l avea la inimă; a se exersa în privinţa
răbdării; a accepta cu recunoştinţă „moşirea” socială realizată temporar, a se supune odihnei;
2. (Din partea viitorului adult): a exersa precauţia şi luarea în considerare a celorlalţi (joc de cuvinte în limba
germană: Vorsicht, care literalmente înseamnă „privire înainte”, are sensul de: precauţie, prevedere, prudenţă;
Rucksicht, care literalmente înseamnă „privire înapoi”, are sensul de consideraţie, scrupul - n. tr.); a învăţa să
cunoască pericolele nerăbdării; corectarea celor realizate greşit este de multe ori mai obositoare decît
perseverenţa necesară în timpul executării; a învăţa să se raporteze la propria viteză; a transforma agitaţia şi
impulsul de acţiune în activitate energică.
Compensarea situaţiei (Atît pentru educator cît şi pentru copil): a duce lucrurile la încheiere; a rămîne pînă la
capăt la datorie (la drapel).
Bibl.: L 85-88.

Complicaţii la naştere: Fisurare a amniosului (amnion + corion + decidua)

Nivelul corporal: uterul (fertilitate, ocrotire).
Specificul simptomelor: (Din partea mamei): a aduce copilul prea devreme pe lume (→ Naştere prematură); a-i
sustrage apa vieţi; a nu mai voi să-i pună la dispoziţie adăpostul matern (→ Amniotită).
Prelucrarea motivului: de către mamă şi viitorul adult): a da atenţie direcţiilor prehiature şi negîndite.
Compensarea situaţiei: a stăpîni arta momentului potrivit.
Bibl.: W423 ş.u., L 126ş.u.

Complicaţii la naştere: în general

(Vezi şi Naştere prematură, Cezariană, Insuficienţă placentară, Placenta praevia, Desprindere de placentă,
Naşterea unui făt mort)
Nivelul corporal: uterul (fertilitate, ocrotire).
Specificul simptomelor: tipul naşterii este relevant pentru raporturile ulterioare cu începuturile noi şi cu
răzbaterea în viaţă, şi pentru multe simptome de frică ulterioare: „totul stă în început” - cunoaştere
fundamentală a filozofiei ezoterice.
Prelucrarea motivului: (Viaţa de mai tîrziu): a deveni conştient de modelul imprimat la naştere şi a-i înfăptui
tema fundamentală la un nivel pe cît posibil, eliberator; de exemplu în loc de a aştepta mereu ajutorul străin în
calitatea de copil născut prin cezariană, a accepta ajutorul, în cazul în care este disponibil, dar în rest a învăţa să
apelezi la mîna ajutătoare situată la capătul propriului braţ; în loc de a afirma: „ceilalţi să se îngrijească pentru a
se alege şi din mine ceva”, să prefere atitudinea: „ceilalţi vor vedea ce anume iese din mine!”; a-şi clarifica şi
accepta specificul naşterii prin procese terapeutice; ocazional, a realiza prelucrarea propriei sale traume de
naştere.
Compensarea situaţiei: conciliere cu forţele agresive, forţele lui Marte, ale începutului.
Bibl.: W, L 106-133, CD «Sarcina şi naşterea».

Complicaţii la naştere: Poziţia pelviană a fătului în uter

Nivelul corporal: uterul (fertilitate, ocrotire).
Specificul simptomelor (Pentru copil): opoziţie, refuz, protest: „puteţi să mă lingeţi în fund”; a îndrepta către
lume ce are mai valoros pentru salut; meconiu (primul scaun) este exprimat în semn de salut; pătrundere de
acest gen în împărăţia aerului (W409); sînt în mod frecvent copiii care nu au sexul pe care şi l-au dorit în mod
deschis sau în taină părinţii; evitarea principiului lui Marte şi a unui salt curajos, cu capul înainte, în lumea
polară; întoarcere pretimpurie, plină de teamă, din faţa vieţii; strategie ulterioară de ţinere a capului sus cu orice
preţ; încăpăţînare.
Prelucrarea motivului (De către viitorul adult): a învăţa dăruirea.
Compensarea situaţiei: conciliere cu principiul lui Marte.
Bibl.: W406-410, L 115-117.

Complicaţii la naştere: Poziţie transversală a fătului

Nivelul corporal: uterul (fertilitate, ocrotire).
Specificul simptomelor (La copil): a nu mai voi să participe; refuz total, aptitudine încăpăţînată distructivă:
„eu mă pun în drum (în limba germană, querlegen are sensul de „a se pune de curmezişul” atît la propriu cît şi
la figurat - n. tr.), ceilalţi vor vedea ce fac cu mine” (→ Cezariană); fază timpurie de încăpăţînare; a se pune de-a
curmezişul în privinţa propriei sale căi de evoluţie; a nu învăţa să treacă prin strîmtoare şi teamă; a veni pe lume
fără să se nască; a aştepta să fie eliberat în loc de a se elibera (atitudinea de prinţesă): a aştepta eliberarea în loc
de a te strădui să o dobîndeşti.
Prelucrarea motivului (La ulteriorul adult): a desfiinţa atitudinea de aşteptare; a recupera experienţa strîmtorii
cu teama ei, ca iniţiere în lumea polarităţii.
Compensarea situaţiei: a fi de acord cu propria sa cale (inclusiv cu cezariana.
Bibl.: W410-413, R 177-120.

Complicaţii la naştere: Ptoză ombilicală

Nivelul corporal: gîtul (încorporare, legătură, comunicare), uterul (fertilitate, ocrotire).
Specificul simptomelor: 1. (Din partea mamei): tendinţă de a sufoca copilul şi ulterior (de exemplu prin
„iubire”); iubire care te sufocă; confuzie, haos lăuntric; 2. (Din partea copilului): autoagresiune, încercare de a
se strangula: „mai bine mă omor decît să mă desprind de aici şi să mă încredinţez fluxului”; teamă faţă de ceea
ce va urma; a fi prea grăbit, iritat sau jignit; adesea în legătură cu o poziţie transversală abordată în ideea
eliberării pe calea de →Cezariană; copilul se lasă în seama altora, şi în sens transpus; el nu îşi mobilizează
forţele pentru a se elibera; evită lupta pentru viaţă şi ameninţă cu propria strangulare.
Prelucrarea motivului: 1. A avea în vedere pericolul grijii sufocante (Over-protection); a-şi controla
pretenţiile la dominare; 2. (De către ulteriorul adult): a deveni conştient de propriile forţe plutonice
(încercuitoare şi înconjurătoare); a învăţa să stră-vadă forţele distructive şi să recunoască → Suicidul ca
evaziune.
Compensarea situaţiei: (Atît pentru mamă cît şi pentru copil): a recunoaşte principiul „mori şi devino!” drept
una dintre temele primordiale ale existenţei omeneşti; a evolua în loc de a se încurca (joc de cuvinte în limba
germană: Sich entwickeln = a evolua; sich verwickeln = a se încurca, încîlci, întortochea, complica - n. tr.).
Bibl.: W413-416, L 129.

Complicaţii la naştere: Ruptura simfizei pubiene

(Simphysen ruptur)
Nivelul corporal: bazinul (bază a vieţii, teren de rezonanţă), pubis (bază a muntelui lui Venus, ocrotire a
regiunii sexuale).
Specificul simptomelor: străpungere a bazinului afînat înainte de naştere datorită nivelului ridicat de estrogen,
de către copilul care tinde spre afară;
1. Mama nu este pregătită pentru această năvălire, care o afectează în substanţa ei, pînă la oase; sarcina proprie
a fost (dusă) împinsă prea departe;
2. Pentru copil: a devenit în mod „egoist” prea mare; a răzbate cu capul fără să ţină seama de nimic (în limba
germană, grolikopfig = macrocefal; g. = vanitos, îngîmfat; dickkopfig = cu cap gros; fig. = tare de cap,
încăpăţînat - n. tr.); copilul beneficiază de o oprelişte din partea mamei.
Prelucrarea motivului:
1. A se implica în sens transpus pentru copilul său şi a se zdrobi (rupe) pentru interesele sale vitale; a se
deschide şi mai mult, oferind spaţiu dincolo de toate graniţele, a se adapta şi a ceda chiar în caz de
suprasolicitare;
2. (De către ulteriorul adult): a aduce daune propriei mame, propriei origini (provenienţe); a-şi distruge cuibul.
Compensarea situaţiei: a se implica pînă la capăt, a merge pînă la capăt; a se zdrobi (rupe) pentru viaţă.
Bibi.: W487ş.u.

Complicaţii la naştere: Ruptură de col uterin (Cervix ruptur)

Nivelul corporal: colul uterin (poartă spre cavitatea tuturor începuturilor).
Specificul simptomelor:
1. Mama nu deschide de bunăvoie copilului poarta spre lumea polară; nu doreşte să-l cedeze;
2. Copilul parcurge cu forţă calea spre libertate; „a străpunge peretele cu capul”.
Prelucrarea motivului:
1. A lăsa copilul să devină independent, a-l desprinde de sine; a se deschide pentru căi noi în viaţă: deschidere
largă;
2. (De către ulteriorul adidt): a-şi aroga drepturile la viaţă aproape cu orice preţ; a se impune fără a ţine seama
de ceilalţi şi a-şi parcurge calea în sensul individualizării.
Compensarea situaţiei (Atît pentru mamă cît şi pentru copil): a se lăsa sfîşiat (rupt) pentru a face posibilă o
nouă viaţă; jertfire de sine, dăruire pînă la capăt.
Bibl.: W419ş.u.

Complicaţii la naştere: Ruptură de perineu

Nivelul corporal: vaginul (dăruire).
Specificul simptomelor: în cazul unei poziţii (dorsale) nepotrivite a mamei în timpul naşterii, capul copilului
apasă pe perineu în loc să se îndrepte spre deschidere, şi îl rupe; suprasolicitare; constrîngere spre o deschidere
care nu este corespunzătoare.
Prelucrarea motivului (De către persoana care asistă la naştere): a nu pune mama pe cruce (Episiotomia ca
profilaxie a coborîrii ulterioare a uterului este combătută şi de către medicina universitară; trebuie acceptate
mici rupturi de perineu, pentru că acestea se vindecă la fel de bine ca şi cusăturile); a prezenta femeii deja din
timpul perioadei de pregătire a naşterii atitudini mai înţelepte, ca de exemplu aceea de a sta pe propriile picioare
şi de a prelua responsabilitatea în cadrul acestei autonomii.
Compensarea situaţiei (Din partea mamei): a dărui copilului viaţa de pe poziţii de forţă.
Bibl.: W421 ş.u.,L95ş.u.

Complicaţii la naştere: Ruptură de vagin

(Kolporrhexis; poate include şi ruptura de perineu)
Nivelul corporal: vaginul (dăruire, preluare).
Specificul simptomelor: ultima poartă este prea îngustă, după ce uterul a eliberat deja capul copilului; raport
incorect între mamă şi copil;
1. Fie mama a hrănit copilul vreme prea îndelungată supraapreciindu-şi propriile posibilităţi de devenire şi
oferire a spaţiului, fie tatăl a fost prea mare în raport cu ea, ceea ce are ca efect tot o supraevaluare; poate duce
pînă la jertfirea de sine pentru copil, la a se rupe în adevăratul înţeles al cuvîntului pentru copilul comun;
2. Pentru copil: acesta şi-a arogat şi alocat prea mult spaţiu, s-a repezit înainte fără să ţină cont de nimic, şi-a
suprasolicitat mama.
Prelucrarea motivului:
1. A se dărui şi deschide procesului naşterii; a-şi alege în mod liber poziţia de naştere adecvată propriei
individualităţi;
2. A-şi croi cale în viaţă cu toate puterile; a merge pe propria sa cale, fără compromisuri.
Compensarea situaţiei:
1. Jertfire de sine pentru generaţia următoare, deschiderea căii pentru aceasta;
2. A rămîne fidel căii sale, a lupta în mod curajos pentru eliberarea acesteia.
Bibl.: W420ş.u.

Complicaţii la naştere: Transpoziţii

Nivelul corporal: uterul (fertilitate, ocrotire).
Specificul simptomelor:
1. (Din partea mamei): ezitare de a preda copilul; a nu voi să dai drumul (copilului); forţă de eliminare
(respingere) redusă;
2. (Din partea copilului): a nu îndrăzni să facă săritura curajoasă cu capul înainte în viaţă; lipsă de încredere
primordială; a nu voi să se desprindă din cuibul confortabil (comoditate).
Prelucrarea motivului:
1. A evita supraprotecţia copilului (Oberprotection); orice măsură de compensare ascunde în sine pericolul
exagerării (de exemplu supraalimentarea pînă la îndopare); a deveni conştientă că faptul de a fi mamă nu
înseamnă numai a ocroti şi a adăposti, ci şi a naşte şi a preda în lume;
2. (Din partea viitorului adult): a avea la timp în vedere pericolul de a zăbovi pretutindeni prea mult, de a
exagera lucrurile, de a rămîne prea mult pe loc; a se acorda pe o anumită adversitate faţă de evoluţie, pentru a o
putea întîmpina.
Compensarea situaţiei:
1. A oferi copilului propriul său spaţiu în viaţă;
2. A prinde curaj; a aborda la timp lucrurile necesare.
Bibl.: W399-403, L 106-111.

Compressio cerebri
Vezi Presiune intra-craniană, sindrom.

Concrescenţe
Vezi Aderenţe.

Condrodistrofie
Nivelul corporal: oase (stabilitate, rezistenţă).
Specificul simptomelor: dereglarea congenitală a osificării duce la creştere pitică; capul şi trupul sînt normale,
dar braţele şi picioarele sînt prea scurte; împiedicarea cuceririi lumii fizice transferă într-un mod plin de sens
centrul de greutate al vieţii în domeniul dezvoltării spiritual-sufleteşti.
Prelucrarea motivului: a-şi accepta micimea în domeniul fizic, a învăţa smerenia, a privi în sus, a contempla
lumea de jos, a experimenta lumea din perspectiva copilului.
Compensarea situaţiei: a accepta această deosebire de ceilalţi oameni şi a deveni cineva deosebit.

Condylomata acuminata
(infecţie cu virusul Kondylom)
Nivelul corporal: suprafaţa pielii (graniţă, contact, sensibilitate), în special în locurile ocrotite, umede:
organele sexuale (sexualitate, polaritate, reproducere) şi anusul (intrare şi ieşire din lumea de jos).
Specificul simptomelor: mici excrescenţe inofensive fisurate, cu aspect de conopidă sau de creastă de cocoş
(deranjante cel mult din punct de vedere al aspectului cosmetic general).
Prelucrarea motivului: a-şi permite mici jocuri inofensive (în domeniile afectate); a lăsa să crească „mici
lucruri” care nu urmăresc un anumit scop, care nu folosesc la nimic şi nu dăunează nimănui, dar reprezintă ceva
propriu; a înfăptui şi ceva inutil; a accepta conflicte inofensive în domeniile afectate.
Compensarea situaţiei: expresie jucăuşă a posibilităţilor de creştere; confruntări creative inofensive şi jucăuşe
în sfera intimă.

Conjunctivită
(Vezi şi Ochi, uscăciune a lor)
Nivelul corporal: ochii (vedere, stră-vedere, oglinda şi ferestrele sufletului).
Specificul simptomelor: conflict între a privi şi a închide ochii; a-şi închide ochii în faţa conflictelor, a nu voi
să priveşti conflictul în ochi (politica struţului de a-şi băga capul în nisip); tensiunea dintre propriile păreri şi
punctul străin de vedere se aprinde (inflamaţie) în propriii ochi şi stă înscrisă în felul acesta pe chip; adesea prea
puţină încredere faţă de propriul mod de a vedea lucrurile.
Prelucrarea motivului: a descoperi strategia copilărească de evitare a situaţiilor neplăcute: („eu nu te văd,
aşadar nici tu nu mă vezi”); a beneficia totodată de faze de repaus conştiente, pentru deconectarea ochilor; a
privi lucrurile în mod curajos; confruntare ofensivă; a evita intenţionat şi conştient anumite aspecte; a învăţa să
faci legătura între realitatea exterioară şi cea interioară.
Compensarea situaţiei: a privi în ochi viaţa cu toate conflictele sale; înţelegerea propriilor modele; privirea
adevărului (urît sau frumos) în faţă.

Constipaţia turistului
(Vezi şi Constipaţie)
Nivelul corporal: intestinul gros (inconştientul, lumea de jos).
Specificul simptomelor: teamă faţă de abaterea de la normal, de la norme şi reguli de viaţă; teamă faţă de haos,
de lumea străină („neigienică”); teamă faţă de elementul feminin primordial, de viul primordial, de mlaştina din
propria lume de jos care, pentru siguranţă, este adusă uscată la lumină (în caz de constipaţie, intestinului gros i
se sustrage prea multă apă); incertitudine în privinţa situaţiei de aprovizionare; noua hrană este nesigură, cea
veche, sigură, este menţinută cu plăcere: evitare a schimburilor cu noua ţară (grevă inconştientă); intenţie de a
purta mai degrabă acasă comorile nou dobîndite; probleme cu „a primi” şi „a da”; închidere, lipsă de viaţă.
Prelucrarea motivului: a-şi recunoaşte legarea strictă de norme şi structuri prescrise drept teamă faţă de nou,
a-şi recunoaşte propria respingere a lumii profunde de jos (feminine); a transpune cu toată onestitatea în
practică cu următoarea ocazie sentimentul „mai bine rămîneam acasă”; a realiza că este lipsit de sens să vizitezi
o ţară numai ca să faci grevă pe teritoriul ei.
Compensarea situaţiei: a-şi (re)cunoaşte propria îngustime şi a-şi forma rădăcini în mica sa lume, înainte de a
îndrăzni să te aventurezi la polul opus; conciliere cu lumea şi dizolvare a propriilor frici; a intra într-un schimb
viu.
Bibl.: V204-206, CD «Probleme digestive».

Constipaţie
(Vezi şi Constipaţia turistului)
Nivelul corporal: intestinul gros (inconştientul, lumea de jos).
Specificul simptomelor: a nu voi să dea ceva mai departe, a ţine strîns (a se vedea paralela dintre materiile
fecale şi bani: măgăruşul care „făcea” aur); a nu mai lăsa nimic în afară: economie / zgîrcenie; incapacitate de
desprindere (de a da drumul) în domeniul material; teamă de a rămîne fără mijloace; reţinere a ceea ce ar trebui
redat înapoi lumii şi care a devenit inutil pentru sine însuşi: împovărare cu lucruri inutile, care sînt reţinute de la
destinaţia lor; încetinire: a nu o mai scoate la capăt cu digestia, a nu se ajunge la scaun; perfecţionismul în
sensul „fără rebuturi” este luat textual; a nu denigra pe nimeni, a păstra totul la inimă, a nu refuza pe nimeni, a
nu critica pe nimeni, oricît de mult ar merita-o (de exemplu folosind expresii din arealul „troacă de porci”) (joc
de cuvinte în limba germană: scheißen = a defeca, iar în expresie are sensul de a denigra, a bîrfi pe cineva sau
ceva, a nu-i păsa de ceva, a refuza cu brutalitate - n. tr.); teamă de a lăsa conţinuturi inconştiente (ale împărăţiei
umbrei să iasă la lumina zilei); a se ruşina de aspectele propriei umbre; apărare faţă de adîncurile umbrei;
incapacitate de a lăsa impresiile sufleteşti în urma sa; rezistenţă: transformarea vechiului (materiile fecale) în
nou (viaţă) prin intermediul marilor circuite din natură este boicotată; lipsă de participare la circuitul vieţii;
încremenire şi încetinire; viaţă uscată, dură; uscarea mlaştinii plutonice a lumii de jos, din cauza temei (faţă de
femininul primordial: elementul lichidic); atitudine interioară:
1. Lumea nu are nici o valoare şi nu este vrednică să primească niciuna din comorile mele (din punct de vedere
simbolic, conţinutul umbrei şi al împărăţiei morţii este extrem de valoros: vezi măgăruşul care face bani
ş.a.m.d.);
2. Faptul de a poseda ceva face plăcere: plăcerea puterii rezultate din posedare, lăcomie, aviditate (apar
sentimente de plăcere la reţinerea materiilor fecale deoarece în rect se află multe terminaţii nervoase sensibile);
3. Drepturile lumii nu îl interesează pe cel în cauză.
Prelucrarea motivului: a trasa graniţe şi a învăţa să păstrezi cele necesare; a învăţa să reţii structurile pe care
se poate conta; a-şi mărturisi incapacitatea de desprindere, iar atunci cînd omul se simte sigur în graniţele sale
ajunge la integrarea polului opus şi învăţarea faptului de a desprinde; a aduce conţinuturile inconştiente în
manifestare: psihoterapie; a cunoaşte şi accepta fluxul vieţii („Totul curge”); confruntare cu umbra: conciliere
cu aspectul feminin primordial întunecat; a păstra comori lăuntrice atunci cînd există pericolul ca acestea să se
risipească repede (a păstra tainele pentru sine); a dezvolta mai multă integritate în loc de „a-i bîrfi pe ceilalţi”.
Compensarea situaţiei: a găsi centrul între impulsurile de păstrare şi cele de predare mai departe; a învăţa de
la propriul intestin interdependenţa proceselor de „a da” şi „a lua”; a recunoaşte şi înţelege principiul „mori şi
devino” (Goethe) şi a învăţa că totul în viaţă este trecător.
Bibl.: V199-206, CD «Probleme de digestie».

Constricţie toracică, senzaţia de

Vezi Inima, probleme cu ea.

Contact sexual dureros

Vezi Dispareunie.

Contracţia Dupuy
(Vezi şi Mîna, probleme cu ea)
Nivelul corporal: suprafaţa mîinilor (onestitate, deschidere), rareori şi aponevroza picioarelor (stabilitate,
înrădăcinare), musculatura (motor, forţă).
Specificul simptomelor: în funcţie de mîna sau piciorul afectat, se pune problema modului feminin (stînga) sau
masculin (dreapta) de a înţelege; mîna strînsă, închisă: a nu mai putea / voi să primească, a se abţine de la a
deveni fericit, a nu mai putea apuca viaţa în mîini (mîna indică încercările cramponate de a o face); pumnul
strîns: agresiune inconştientă, adversitate, închidere, lipsă de onestitate: mîna deschisă reprezintă onestitatea;
mîna lacomă, rapacitatea: a nu mai fi deschis
pentru viaţă, a nu mai fi pregătit să o cuprinzi; teamă, nimicuri ascunse; a nu putea pune piciorul pe pămînt.
Prelucrarea motivului: a-şi conştientiza agresiunea şi a încerca abordarea vieţii la nivelul transpus, a profita
de ocazie, respectiv a pune piciorul în prag; a-şi mărturisi lipsa de onestitate (faţă de sine sau faţă de alţii); a se
confrunta cu propria rapacitate. A învăţa să dai şi să primeşti în mod conştient, a pătrunde în teamă şi îngustime
pînă cînd aceasta se pierde în depărtare şi deschidere.
Compensarea situaţiei: a-şi mărturisi calitatea acţiunilor sale manuale; a păşi în viaţă; armonia, mîna cea
frumoasă, provine din război (Marte) şi pace (Venus); a încheia pace cu lumea.
Bibl.: S 319-322.

Contracţie (scurtare, atrofiere)

Nivelul corporal: este posibilă în multe părţi ale corpului.
Specificul simptomelor: scurtare a părţilor moi pe baza atrofierii ţesuturilor rănite: prelucrare nereuşită a unui
cîmp de probleme; locurile întărite constituie resturi ce amintesc de vechile cîmpuri de bătaie.
Prelucrarea motivului: a face ca vechile răni să dispară prin încorporarea energiilor aflate la baza lor;
prelucrare în continuare a vechiului cîmp de probleme; recucerea înlocuitorului de ţesut de valoare mai redusă
decît ţesutul iniţial „rănile cicatrizate”; a aborda cu consecvenţă şi rigurozitate vechile cîmpuri de bătaie.
Compensarea situaţiei: prelucrarea pînă la capăt a evenimentelor trecute înainte de a le lăsa definitiv să se
odihnească.

Contusio
Vezi Contuzie cerebrală.
Contuzie cerebrală
(Contuzie simptomatică amplificată → Comoţie cerebrală).
Nivelul corporal: creierul (comunicare logistică), capul (capitala corpului).
Specificul simptomelor: ca şi comoţia cerebrală, numai că există pericolul ca daunele să se menţină: urcarea la
suprafaţă a conţinuturilor refulate în urma zguduirii puternice; obişnuinţele de gîndire de pînă atunci sînt
scuturate; ciocnirea de graniţe; a fi izbit în cap; retragere temporală a dominanţei centralei: regresie în
neputinţă.
Prelucrarea motivului: a oferi de bunăvoie centralei de conectare pauze îmbelşugate de odihnă; a-şi
recunoaşte lipsa de conştientă şi neputinţă; a se lăsa de preferinţă zguduit la timp în lumea gîndurilor sale, decît
pe plan fizic la nivelul creierului.
Compensarea situaţiei: un nou început.
Bibl.: S 194 ş.u.

Contuzii
(Vezi şi Accidente, Accidente de muncă / Accidente în gospodărie, Accidente sportive, Accidente de circulaţie)
Nivelul corporal: pielea (graniţă, contact, sensibilitate).
Specificul simptomelor: ajungere „sub roţi”, a fi strîns cu şurubul fără a o observa (vezi principiul menghinei).
Prelucrarea motivului: a deveni conştient de forţele opuse din propria viaţă; a învăţa să faci faţă tensiunii
sufleteşti.
Compensarea situaţiei: după ce ai învăţat să faci faţă presiunii şi să-i opui rezistenţă, a trece la integrarea
polului opus: a-ţi da cărţile pe faţă în sens transpus şi a lua hotărîri.

Convulsii
(Contracţii musculare incontrolabile de voinţă, desfăşurate într-o succesiune rapidă şi fără să aibă vreun rezultat
cu sens; vezi şi Claudicaţie intermitentă)
Nivelul corporal: musculatura (motor, forţă).
Specificul simptomelor:
1. Convulsii de durată (tonic) = contracţii permanente fără sens (exterior);
2. Convulsii care vin şi trec (clonic) = alternanţă de durată între încordare şi detensionare, neproductive;
strădanie fără sens şi ţel; învîrtoşare a muşchilor pe baza încordării exagerate, de exemplu →Claudicaţie
intermitentă ce se manifestă la oamenii care se află mereu pe punctul de a face un salt, dar nu-l execută;
cramponare de o situaţie căreia nu i se face faţă, care nu este stăpînită, care nu este voită; convulsiile împiedică
atunci, într-un mod foarte eficient, obligativitatea de a continua să rămîi în situaţia respectivă, exprimînd în
mod clar cramponarea de musculatura încordată încremenită.
Prelucrarea motivului: a te strădui, chiar fără urmărirea vreunui rezultat; a accepta tensionarea şi destinderea
care nu au un sens direct (de exemplu în cadrul orgasmului sau în terapia cu respiraţia legată; a transforma
tensiunea continuă în atenţie şi trezie; a-şi clădi conştient tensiunile, aducîndu-le mereu la descărcare; a exersa
tensiunea alternativă: exerciţii referitoare la polii opuşi (de exemplu a argumenta vehement 10 minute pentru o
cauză şi apoi zece minute împotriva ei); a acţiona de dragul acţiunii (rituale) (în filozofia indiană: a acţiona prin
non-acţiune), exersînd în acest sens renunţarea la roade (în budism: Phala varja: a deveni independent
de roadele aşteptate ale muncii şi a o face, în ciuda acestui fapt, cu dăruire şi conştienţă.
Compensarea situaţiei: a recunoaşte tensiunea şi deconectarea drept contra-polii fireşti ai fluxului energetic.

Convulsii febrile
(În special la copii; vezi şi Febra)
Nivelul corporal: musculatura scheletului (motor, forţă).
Specificul simptomelor: mobilizare generală crispată în lupta împotriva unei invazii inamice; a fi cuprins de
febră exagerînd lupta pentru o soluţie; a nu mai străvedea lucrurile în aşteptarea febrilă şi încordată; a lupta
pentru viaţa sa cu o încordare îndîrjită.
Prelucrarea motivului: mobilizarea tuturor forţelor în lupta pentru decizie (criză); a se apropia de lucruri cu o
disponibilitate de luptă încordată; a-şi retrage intelectul şi a arunca toate forţele în luptă.
Compensarea situaţiei: a lua atitudine curajoasă şi hotărîtă în luptă şi a lupta pentru viaţa sa (pentru
supravieţuire).

Copii plîngăcioşi
(Adesea coincid cu copiii balonaţi, cu colici abdominale; vezi şi Colici la sugarul de trei luni)
Nivelul corporal: dureri (corporale / sufleteşti) în majoritatea cazurilor de provenienţă necunoscută.
Specificul simptomelor: disperare manifestată cu voce (foarte) tare, care-i poate aduce pe părinţi la graniţele
disperării, revărsare de agresiune care mobilizează cu uşurinţă probleme de agresiune neprelucrate ale
martorilor implicaţi.
Prelucrarea motivului (Pentru părinţii ale căror probleme sînt adesea reflectate de copii): adesea se manifestă
o îmbunătăţire la schimbarea continuă a peisajului (mersul cu maşina), care implică o distragere / captare a
atenţiei: se petrece ceva în sensul unei vibraţii (oscilaţii); pot ajuta masajele uşoare, care mijlocesc sentimentul
de ocrotire; a-şi recunoaşte propriile oscilaţii de dispoziţie lăuntrică şi a le manifesta în afară; a accepta fluxul
şi refluxul sentimentelor atît la sine cît şi la copil; a deveni conştient de durerile şi suferinţele proprii, niciodată
exprimate; a găsi căi de a-şi manifesta în afară propriile ţipete înăbuşite; a recunoaşte agresiunea drept forţă
vitală fundamentală; renunţare la ceea ce este indigest (la modul concret: hrănire la intervale prea mici şi
preluare a unei hrane incorecte; în sens transpus: intrare în panică la orice plîns al copilului); a învăţa să ai
răbdare şi să slujeşti; a învăţa să fii mamă / tată pînă la graniţele suportabilităţii; a da tot ce este mai bun din tine
şi a învăţa să-ţi menţii liniştea / pacea lăuntrică în ciuda furtunilor exterioare.
Compensarea situaţiei: conciliere cu rolul de mamă / tată; a-şi clădi un cuib (lăuntric) şi a mijloci şi celorlalţi
sentimentul de cuib.
Bibl.:v4.

Cor pulmonale
(Creşterea presiunii pulmonare)
Nivelul corporal: plămînii (contact, comunicare).
Specificul simptomelor: neremarcat în domeniul comunicării (tabloul clinic abia dacă prezintă simptome), a
ajunge sub presiune (problema fundamentală a plămînilor; de exemplu indică → Astmul şi constituie un
început al lui); a se distruge din cauza epuizării inimii (pericolul insuficienţei cardiace acute, manifestată în
partea dreaptă a inimii).
Prelucrarea motivului: a-şi mărturisi presiunea existentă în domeniul contactelor şi a-i face faţă (respectiv a
face faţă cerinţelor impuse); a-şi descărca la timp inima; a împărtăşi şi altora problemele inimii.
Compensarea situaţiei: a cheltui pe măsura inimii; a stabili legături (desăvîrşite) între lumea lăuntrică şi cea de
afară, implicîndu-se total.

Cordită
Vezi Laringită, Răguşeală.

Coree
Nivelul corporal: părţile superioare ale ganglionilor bazali (noduli locali de comunicare), sistemul nervos
(serviciul de informaţii).
Specificul simptomelor: dereglare ereditară a metabolismului neurotransmiţătorilor, care se instalează între 30
şi 50 de ani, ducînd în final la distrugerea centralei (creier) cu → Hebefrenie; impulsuri de mişcare aparent
iraţionale, bruşte, involuntare, cărora le sînt expuşi pacienţii: se oferă o imagine jalnică; mişcările sînt executate
în special de mîini şi de picioare, care amintesc de Mudras-urile de la dansurile din templu (în limba greacă,
chorea = dans): a executa un dans demonic; în afara impulsurilor de mişcare are loc deschiderea musculaturii:
fuga de propria determinare; foame de viaţă; perioadă de „furtună şi avînt” nevieţuită.
Prelucrarea motivului: a-şi accepta imuabilitatea propriului destin şi a folosi timpul care îi mai este dăruit; a
învăţa să recunoască şi să accepte sabia lui Damokles; a se preocupa de determinare şi libertate; confruntare cu
moştenirea de familie; a exersa Uppekha (calmul); a se orienta înspre centrul vieţii; a-şi integra în viaţă dansuri
rituale (pacienţii sînt excluşi de la problemele lor doar în timpul cîntecelor şi dansurilor extatice); cerinţă de a
merge dansînd prin viaţă şi de a oscila împreună cu ceilalţi, de a sărbători clipa, de a transpune intenţiile în
fapte.
Compensarea situaţiei: a dansa în mod conştient dansul vieţii în conformitate cu regulile fiecărui moment.
Bibl.: S212-216.

Corpi cavernoşi, inflamaţie

Nivelul corporal: penis (plăcere, putere).
Specificul simptomelor: conflict inconştient în jurul consolidării penisului; război în propria casă (corporală)
în locul războiului dintre sexe.
Prelucrarea motivului: a deveni conştient în mod ofensiv şi curajos de problemele sale în privinţa forţelor
falice, slujindu-se de ele în relaţiile sale, în loc de a le îndrepta împotriva sa.
Compensarea situaţiei: a aduce fierbinţeala şi ardoarea în contactul sexual din cadrul jocului vieţii.
Bibl.: A.

Corpolenţă adipoasă
Vezi Supraponderabilitate.

Corpus luteum (chist al său)

Vezi Chist al corpului galben.

Cortexul glandei suprarenale - hiperfuncţie

Vezi Sindrom Cushing.

Cortexul glandei suprarenale - insuficienţă funcţională

Vezi Boala lui Addison.

Coşmaruri
(Vezi şi Somnul, probleme cu el, Frica)
Nivelul corporal: în majoritate, probleme de conştienţă.
Specificul simptomelor: întîlnirea cu propria forţă îndreptată greşit; încercarea rezolvării unui conflict evitat în
timpul zilei; terapia nocturnă a umbrei; teama de a nu putea satisface cerinţele sarcinilor vieţii.
Prelucrarea motivului: conflictele evitate trebuie aduse la lumina conştientei de zi şi abordate în mod curajos;
a conduce mai departe visele neterminate în calitatea lor de călătorii ale fanteziei, deoarece soluţiile aspectelor
simbolice pot fi găsite în vise; a învăţa visarea lucidă; exerciţii de desprindere.
Compensarea situaţiei: a termina cu fricile existenţiale şi cu viaţa în materie, a dezvolta disponibilitatea de a
merge pe calea sa primordială; a cultiva o cultură elaborată a conflictelor; a avea deschidere faţă de adevărurile
sufleteşti.
Bibl.: Sch, CD «Somnul, mai bine de jumătate din viaţă», CD «Probleme cu somnul», CD «Călătorii în vis»,
CD împreună cu cartea însoţitoare «A trăi fără frică».
Coşuri
Vezi Foliculită.

Cot, dureri
Vezi Braţ / Cot de tenisman.

Cot, inflamaţie
Vezi Reumatism.

Crampe abdominale
Nivelul corporal: abdomenul (senzaţie, instinct, plăcere, centru).
Specificul simptomelor: un mod supărat de a digera experienţele, impresiile şi lumea.
Referinţă principială primordială: a proceda în mod conştient, curajos, ofensiv, energic şi combativ la
prelucrarea impresiilor; a considera bucăţile greu de digerat ca solicitări care ne pot stimula; a recunoaşte
abdomenul ca fiind intermediar între sentimentele (pure?) ale inimii şi interesele instinctuale (animale?) ale
părţii de jos a trupului.
Compensarea situaţiei: digerarea lumii (hind. Bhoga = „a mînca lumea şi a o digera”), ceea ce înseamnă a
digera toate fructele karmei (= a fi conştient pregătit să recoltezi ceea ce ai semănat); a trăi urmîndu-ţi propriile
impulsuri.
Creier, tulburări de irigare sanguină a lui
(vezi şi Arterioscleroză, Irigare sanguină, dereglări de)
Nivelul corporal: creierul (comunicare, logistică).

Specificul simptomelor: slăbirea prematură a forţelor la bătrîneţe, cu simptomele critice: uitare, tulburări de
concentrare, scăderea performanţei, ameţeli, dureri de cap; în stadiul avansat, ramolisment cerebral, pericol de
→ Apoplexie şi demenţă; aprovizionare deficitară a centralei cu energie vitală; „betonare" parţială sau generală
a fluxului vital viu ce duce la centrală, avînd ca rezultat reducerea capacităţii mentale; pericol al izolării
centrului de comutare şi al lapsusului general (ratare, muncă fără folos), care poate afecta toate domeniile vieţii,
sînt afectate în primul rînd capacitatea de amintire şi de memorare, scăderea capacităţii de performanţă în
domeniul (masculin) intelectual; polul feminin care a intervenit prea puţin de-a lungul unei jumătăţi (?) de viaţă
se manifestă acum mai pregnant: adesea rămîne doar aspectul feminin arhetipal.
Prelucrarea motivului: concentrare asupra nevoilor esenţiale în privinţă energetică; limitare a centralei asupra
a ceea ce este necesar: a acorda mai multă atenţie inimii şi abdomenului, cărora destinul nu le-a „tăiat” încă
energia; a le lăsa pe amîndouă să vină la rînd; repartizare riguroasă pînă la redusă a energiei pentru nivelurile
superioare; reducerea risipei de energie, recunoaşterea izolării centralei şi a direcţiilor unilaterale de lucru ale
acesteia; reducerea de bunăvoie a memoriei intelectuale şi a activităţii de memorare în favoarea percepţiei
unitare şi totalitare şi a raportului jucăuş cu capacităţile centralei; a se dărui de bunăvoie arhetipului feminin,
înainte de a o face pentru că nu mai există o altă alegere. A dezvolta moliciunea şi adaptabilitatea; a se întoarce
spre interior.
Compensarea situaţiei: a pune în practică soluţiile de economisire a energiei (vitale); a trăi după principiul
„cele superioare au prioritate” şi a recunoaşte că centrul de greutate trebuie transferat din creier; a urmări ceea
ce este cu adevărat important şi esenţial (sentimentul) în loc de a acorda importanţă intelectului); a descoperi şi
vieţui în sine şi pentru sine principiul feminin; pregătire pentru lumile transcendentale.
Bibi.: H 93, 260.

Criptorhidie (Criptorhism)
(Maldescensus testis; rămînere în urmă a unui testicul în cavitatea abdominală sau pe canalul inghinal)
Nivelul corporal: testiculele (fertilitate, creativitate), regiunea genitală (sexualitate, polaritate, reproducere).
Rămînere evolutivă în urmă a testiculelor, care nu coboară în regiunea sexuală: corpul exprimă lipsă de
maturitate sufletească; testicule (gonade) care rămîn la un nivel superior (din punct de vedere corporal), anterior
(din punct de vedre evolutiv), incapabile de funcţionare (nefertile): evitare a coborîrii în domeniul de jos, fertil,
al lucrurilor sexuale (de exemplu din cauza unor fantezii prea pure); simptomul este la fel de penibil şi de greu
de suportat pentru cel afectat ca şi tema împiedicată în felul acesta: reţinerea propriilor posibilităţi creatoare
masculine şi resimţirea, în consecinţă, a sentimentelor de inferioritate în faţa celorlalţi bărbaţi „normali”, dar în
primul rînd în faţa femeilor.
Prelucrarea motivului (pentru părinţii copilului afectat, ale căror probleme sînt adesea reflectate de către
copil): a lăsa sexualitatea să vieţuiască de la început la locul cuvenit: lumea de jos (sexuală); a recunoaşte la
timp pericolul infertilităţii (la toate nivelele) şi sentimentele germinînde de inferioritate şi a le preîntîmpina prin
coborîrea (constrînsă) în lumea de jos: în caz de nevoie se poate proceda la o corectare cu forţa a poziţiei
(testiculelor) abordate:
1. Prin intermediul terapiei hormonale, sau
2. Prin operaţie; în cazul se lasă mai multă masculinitate să se infiltreze în organism, iar în cazul se realizează o
deplasare impusă a atributelor masculine în lumea de jos, şi anume în scrotul special prevăzut pentru acestea.
Compensarea situaţiei: a înţelege că o creare a unei vieţi noi este posibilă doar în lumea de jos (cea sexuală),
la fel cum metamorfozarea materiei moarte în viaţă nouă (sau vitamine) se poate realiza tot numai în împărăţia
morţii, a intestinului; a se împrieteni cu propria masculinitate, a se concilia cu ea şi a o savura.

Criză convulsivă
Vezi Epilepsie.

Criză de nervi
Nivelul corporal: nervii (serviciul de informaţii).
Specificul simptomelor: ardere a siguranţelor din centrală, semnal de alarmă, a trage şnurul de deschidere al
paraşutei înainte ca lucrurile să devină într-adevăr periculoase; comunicare dereglată din cauza
supraîmpovărării: prăbuşire a comunicării în cadrul sistemului nervos, blocare, împiedicare; a se considera pe
sine prea mult ca fiind centrul lucrurilor şi a ajunge prin supraîmpovărare sub nivelul de plutire; prea mult input
şi prea puţin output, sau deloc; a vîna viaţa şi a se lăsa hăituit la rîndul său; lipsă de încredere şi de capacitate de
a-şi convinge lumea înconjurătoare şi pe sine însuşi de propria sa valoare; a fi sfîşiat de tot soiul de probleme, a
trăi în tensiuni multiple; a nu da atenţie regulilor de comunicare şi intermediere interumană, adesea a se strădui
prea mult pentru a face totul corect, uitîndu-se pe sine în acest proces; suprasolicitare în numele imaginii care se
formează datorită acestui fapt; a fi mînat de vînt şi dus de ape („mă faci să înnebunesc!”).
Prelucrarea motivului: a recunoaşte starea de suprasolicitare deplină a centralei şi a fi bucuros că au zburat
siguranţele, împiedicînd astfel să se producă ceva şi mai rău; a înceta de bunăvoie temporar orice comunicare
pînă la o nouă ordine şi o nouă orientare; a-şi dezvolta „nervi de oţel"; a reduce temporar imput-ul, crescînd
output-ul; a se ecrana, a nu lăsa temporar nimic să pătrundă înăuntru, lăsînd în schimb pe cît de mult posibil de
multe să se reverse în afară; a învăţa să dai drumul, să elimini, respectiv să te desprinzi, înainte de a accepta
orice altceva care să fie introdus şi înmagazinat în sistemul de informaţii; a-şi îngădui odihnă, a renunţa la lupta
în afară; în loc de a te lăsa supraîncordat de mulţimea impresiilor şi cerinţelor, a învăţa să te distanţezi la timp şi
în mod conştient; a te strădui să dobîndeşti din vreme o privire de ansamblu, a aborda perspectiva păsării în
zbor şi a învăţa să selectezi; la polul opus (din punct de vedere alopat) la tipul de om robust, obiectiv
supraîncărcat (la care criza de nervi se produce cu mult mai rar decît la persoanele hipersensibile): a despovăra
capul ca unică centrală în care au loc procesele de conectare şi coordonare a tuturor deciziilor, implicînd în
conducere inima (sensibilitate, intuiţie) şi abdomenul (instinctul).
Compensarea situaţiei: a se alia cu inima: comunicare de la inimă la inimă; a acţiona din instinct.
Bibl.: S188-192, CD «De la stres la bucuria de a iubi».

Criză spirituală
(Proces Kundalini; vezi şi Psihoză)
Specificul simptomelor: prin exerciţii spirituale exagerate se dizolvă membrana dintre împărăţia umbrei şi
conştienţa de zi, iar sufletul este predat umbrei fără nici o protecţie; deschiderea spre care s-a tins cu atîta
rapiditate şi adesea cu ambiţie devine un blestem: persoanele afectate nu mai sînt stăpîni în propria lor casă
(corporală): imaginile lăuntrice îl inundă pe pacient, dobîndind putere asupra lui; frica (de a se dizolva sau de a
se pierde pe sine) devine copleşitoare; Panica egoului în faţa apusului său devine sentimentul determinant al
vieţii.
Prelucrarea motivului: încercare de împămîntenire pentru a putea suporta experienţele curente dintr-un
sentiment corporal de siguranţă: de exemplu prin grădinărit (care duce la transpiraţie) şi orice activitate care
solicită corpul, inclusiv contactul sexual, în măsura în care el duce la epuizare corporală şi nu este exercitat cu
intenţii tantrice; mîncare consistentă, grea, care să împovăreze corpul; plimbări în natură care să accentueze
contactul cu Pămîntul-mamă; legătura cu materia în cele mai diferite forme, cum ar fi curăţenia (confruntare
simbolică în mod ordonat şi ordonator cu lumea de jos); toate celelalte măsuri de sensibilizare (cum ar fi
meditaţiile şi alte exerciţii care au în vedere nivelul transcendental) trebuie să înceteze momentan; se interzice
consumul de droguri (sau se admite cel mult clasica nicotină ca drog-ventil, în cazul în care există o solicitare în
această privinţă).
Compensarea situaţiei: după relaţia cu elementul Foc (energia Kundalini), a admite şi elementul Apă
(cufundarea în marea de sentimente şi de imagini), cu uşurinţa lumii de gîndire (elementul Aer) dar şi cu
elementul Pămînt, zilnic şi în mod practic, lăsîndu-le să pătrundă în sine; a recunoaşte împărăţia umbrei fără a o
reţine; a-şi îndrepta capul înspre Tatăl ceresc abia cînd picioarele s-au înrădăcinat bine în Pămîntul-mamă.
Bibl.: L, CD «Crizele de viaţă ca şanse de evoluţie».

Crize subintrante epileptice

Vezi Epilepsie.

Crup / Angină difterică

Nivelul corporal: laringele (expresie, voce), gîtul (încorporare, legătură, comunicare).
Specificul simptomelor: umflare conflictuală a membranei mucoase a laringelui în cazul difteriei şi a altor
tipuri de inflamaţii (Pseudocrup); se manifestă adesea la copiii (de la oraş) expuşi în mod deosebit împovărării
lumii exterioare (şi care nu mai pot face faţă necesităţilor corpurilor lor): război la nivelul gîtului: „i-a ajuns
pînă în gît”; confruntare agresivă în domeniul vocii şi al înghiţirii; umplere peste măsură a gîtului cu deşeuri de
război care devin ameninţătoare pentru viaţă prin localizarea lor; pericol de sufocare; gîtul se umflă, sugrumare
interioară de sine; a nu mai putea striga de răguşeală şi durere; a nu mai putea înghiţi din cauza durerilor din
sectorul inflamat; descărcare agresivă: tuse răguşită tipică anginei; omului i se strîmtează gîtul, prea mult chiar
şi pentru a respira; legătura dintre cap şi corp ameninţă să fie întreruptă.
Prelucrarea motivului (Indicaţii pentru părinţii copilului afectat): a învăţa să te confrunţi deschis şi ofensiv; a
duce lupta pentru supravieţuire, a se apăra; a purta lupta în domeniul vocii (al exprimării) şi al înghiţirii (al
acceptării); a învăţa să-ţi exprimi propria părere şi să ţi-o impui; a stabili legătura dintre cap şi corp în privinţa
nevoilor lor comune.
Compensarea situaţiei: a-şi înlătura agresiunile din sfera gîtului, prin eliminarea lor.
Bibl.: A.

Crusta lactea
Vezi Eczema sugarului.

D
Dacrioadenită
(Inflamarea glandelor lacrimale)
Nivelul corporal: glandele lacrimale (expresie a emoţiilor şi sentimentelor).
Specificul simptomelor: conflict în problema vivifierii şi curăţării corneei; confruntare agresivă în jurul
producţiei simbolului durerii şi bucuriei: conflict inconştient în problema plînsului.
Prelucrarea motivului: a admite, în mod curajos, deschis şi ofensiv, atît bucuria cît şi durerea.
Compensarea situaţiei: a permite energiei sufleteşti debordante să spele sub forma lacrimilor ferestrele
sufletului.
Bibl.: A

Dactilogripoză
(Deformarea degetelor) Vezi şi Mîna, probleme cu ea
Nivelul corporal: degetele de la mîini (a lua viaţa în mîini), degetele de la picioare (sprijin).
Specificul simptomelor: dezvoltarea de mîini şi picioare în formă de gheară: manifestarea de lăcomie şi
aviditate: manifestarea de lăcomie şi aviditate pornind de la nevoile existente şi a căutării sprijinului în cazul
lipsei de sprijin.
Prelucrarea motivului / Compensarea situaţiei: a realiza situaţia de bază şi a se îngriji de satisfacerea
propriilor necesităţi; a-şi crea un sprijin exterior şi interior şi o retragere interioară.

Daltonism
(Acromatopsie)
Nivelul corporal: ochii (vedere, stră-vedere, oglinda şi ferestrele sufletului).
Specificul simptomelor: orbire faţă de multitudinea culorilor vieţii: nimic nu apare sub aspectul bucuros al
culorilor; a vedea totul în cenuşiu; încercare de a nivela diferenţele; ceea ce viaţa ar colora, rămîne exclus,
posibil de generaţii întregi; în cazul daltonismului roşu-verde: a nu putea diferenţia culorile creşterii (roşu =
forţa începutului, energie pur şi simplu; verde = natură, speranţă); roşul (energia regnului uman) şi verdele
(energia regnului vegetal) sînt culori complementare, care se completează şi au nevoie una de alta - incapacitate
de a diferenţia aceste două regnuri între ele; a nu cunoaşte diferenţa dintre stimulare (roşu) şi liniştire (verde).
Prelucrarea motivului: a recunoaşte unilateralitatea propriilor percepţii; a recunoaşte pericolul unei vieţi
lipsite de culoare; a nu se lăsa deviat de la sarcinile sale propriu-zise; a învăţa să vezi totul ca nuanţe ale
aceluiaşi întreg; a trece conştient prin cenuşiu (şi prin groază); a recunoaşte culorile lumii ca expresie a ceva ce
lipseşte (fiecărei culori îi lipseşte culoarea complementară pentru întregirea ei, care se exprimă în alb); în
special pentru daltonismul roşu-verde: a învăţa să vezi energia şi creşterea ca unitate; a învăţa să vezi în polurile
opuse ale culorilor complementare roşu şi verde aceeaşi forţă fundamentală, şi să recunoşti că ele au nevoie una
de cealaltă; a se lăsa sedus / captivat de jocul de culori a mayei: meditaţie asupra farmecului fotografiilor alb-
negru.
Compensarea situaţiei: a recunoaşte de fiecare dată unitatea din spatele polarităţii; a recunoaşte unitatea în
adîncul a toate.

Daună provocată de alimentaţie

(La adulţi, în ţările industrializate)
Nivelul corporal: metabolismul (echilibrul fluid), articulaţiile (mobilitate, articulare), vasele sanguine (căile de
circulaţie a forţei vieţii), în final sînt afectate toate ţesuturile şi organele.
Specificul simptomelor: de la → Arterioscleroză pînă la → Reumatism, de la Supraponderabilitate şi →
Subponderabilitate pînă la → Hipertensiune arterială; produce în Germania daune economice de peste 70
miliarde € pe an; în ultimă instanţă reprezintă o problemă de conştientă: de regulă se mănîncă prea incorect, în
primul rînd prea multă albumină animală şi prea multe alimente rafinate lipsite de substanţele lor nutritive
esenţiale (feluri gata preparate, fastfood ş.a.m.d.).
Prelucrarea motivului: „eşti ceea ce mănînci”; a mînca rapid şi în grabă, la fel cum trăieşti, sau a mînca şi a
trăi conştient şi savurînd deplina valoare; a străvedea mecanismele propriilor greşeli de hrănire şi a compensării
nevoilor fundamentale cum ar fi cea a senzualităţii prin supraalimentare şi hrănire incorectă; dezvoltarea
înţelegerii pentru o alimentaţie adecvată speciei (Homo sapiens); a descoperi de ce anume avem într-adevăr
nevoie (pentru a trăi).
Compensarea situaţiei: a savura o alimentaţie corectă, valoroasă şi care satisface specia din punct de vedere
senzorial; a pune la toate nivelele de încorporare calitatea deasupra cantităţii.
Bibi.: Dahlke: «Coloanele sănătăţii», Dahlke: «Să ne hrănim corect».

Debilitate (Oligofrenie)
Nivelul corporal: creierul (comunicare, logistică).
Specificul simptomelor: intelectualitate redusă, avînd adesea drept compensare o mare profunzime de
sentimente şi o emoţionalitate bogată.
Prelucrarea motivului (pentru părinţi şi persoanele însoţitoare): a accepta limitarea intelectuală rezervată de
destin (autorul derivă cuvîntul german Schicksal = destin din cuvintele „geschicktes Heil" = ajutor, folos,
mîntuire, priceput, iscusit, îndemînatic - n. tr.) (lat. Salus - ajutor, folos, mîntuire) învăţînd să aprecieze celelalte
puncte de greutate ale evoluţiei (a trăi din sfera sentimentelor; a-şi urma propriile nevoi emoţionale; a se limita
de bunăvoie la activităţi mai simple.
Compensarea situaţiei: a pătrunde în domeniile mai vechi, originare ale existenţei umane şi ale creierului; a
trăi ca om simţitor; a înfăptui lucruri simple şi esenţiale cu iubire.

Decubit
(Ulcer de decubit - rană cangrenată - care apare din cauza şederii îndelungate la pat)
Nivelul corporal: pielea (graniţă, contact, sensibilitate); osul sacru şi osul coccis, călcîiele şi toate părţile în
care pielea se află imediat deasupra oaselor.
Specificul simptomelor: lipsa de mişcare duce la dereglări de aprovizionare cu energie (irigare sanguină);
pielea exterioară plesneşte şi carnea apare la lumina zilei: răni care apar în cazul în care pacientul este obligat să
stea vreme îndelungată la pat.
Prelucrarea motivului: acceptarea poziţiei de repaus exterior şi folosirea ei pentru mobilitatea interioară: a
face excursii în gînd, a fantaza; a face călătorii lăuntrice în loc de a-şi forma gînduri despre activităţile
exterioare; a-şi deschide învelişurile protectoare interioare în locul pielii exterioare; a aprecia just lumea
interioară evidentă; a deveni sensibil pentru toate impulsurile senzoriale (a avea pielea subţire); a învăţa să faci
faţă propriilor slăbiciuni.
Compensarea situaţiei: a-ţi umple cu viaţă lumea interioară; a dizolva graniţa dintre interior şi exterior (a
deveni una cu totul); pregătire spiritual-sufletească în privinţa lumii inferioare şi ulterior în privinţa lumii de
dincolo - a face ca graniţa să devină transparentă: a se deschide pentru următorul pas în viaţă.

Defecte de ţinută
(Vezi şi Spate rotund, Cifoză lombară)
Nivelul corporal: coloana vertebrală (dinamism şi sprijin, verticalitate).
Specificul simptomelor: atitudinea lăuntrică existentă dar nevieţuită se exprimă în afară; devine vizibil
domeniul umbrei.
Prelucrarea motivului: a percepe mesajul atitudinii incorecte şi a-i acorda importanţă: a ajuta atitudinii
lăuntrice nevieţuite să se manifeste în viaţă, pentru a despovăra corpul de ea; exerciţii la nivel corporal: Hatha-
yoga, Tai Chi; la nivel sufletesc-spiritual: pictarea de Mandale şi meditarea asupra lor.
Compensarea situaţiei: a aborda o atitudine de mijloc, în care interiorul corespunde cu exteriorul.
Bibl.: S 287-291, KS, CD «Problemele cu spatele».
Degenerare hepatică adipoasă
Nivelul corporal: ficatul (viaţă, evaluare, informaţie returnată), ţesutul adipos (prisos, rezerve).
Specificul simptomelor: expansiune pe baza cerinţelor înalte de prelucrare a prisosului (în majoritate băuturi
spirtoase); la început reprezintă o creştere plină de sens, dar ulterior nu se mai constituie decît o masă de
grăsime prin pierderea funcţiei iniţiale; apreciere greşită a ceea ce este util sau dăunător / toxic; lipsă de măsură
în cazul preluării: înmagazinarea - care constituie o sarcină subordonată a ficatului, este exagerată în acest caz
şi devine funcţia predominantă; dorinţe exagerate de expansiune, idealuri înalte, mari fantezii; pierdere de
energie şi potenţial ca o corectare a unor intenţii prea înalte; neglijarea temelor de concepţie despre lume legate
de aceasta.
Prelucrarea motivului: expansiune în domeniul filozofiei şi religiei în locul nivelului vieţii; confruntare
spirituală cu concepţiile despre lume în locul confruntării cu băuturi spirtoase (,In vino veritas” nu este
suficient); a se considera capabil la nivel spiritual-sufletesc; a găsi nivele de înmagazinare eliberatoare: chiar şi
depozitele în conturile bancare oferă mai multă siguranţă decît cele din ficat; a deveni mai econom în ceea ce
priveşte risipirea energiei (şi a celei sexuale).
Compensarea situaţiei: a menţine măsura cea justă: „doza constituie otrava” (Paracelsus); încredere.
Bibl.: K191-195, CD «Probleme ale ficatului».

Degeraturi
(Permiones)
Nivelul corporal: pielea (graniţă, contact, sensibilitate).
Specificul simptomelor: inflamaţie locală cronică cu manifestare de degeraturi pe baza efectului extrem al
frigului: a-şi expune organul său de graniţă şi contact unei răciri cronice; conflict de durată cu tendinţa de a
muri; pericol de dezvoltare a tumorilor cronice.
Prelucrarea motivului: a se îndrepta în mod pozitiv înspre propria piele; a o savura ca pe o protecţie, dar a
resimţi şi însărcinarea de a o proteja; a se îngriji de graniţele sale într-un mod plin de jertfă, a stimula
aprovizionarea acestora cu viaţă (energie vitală) prin măsuri care favorizează circulaţia sanguină.
Compensarea situaţiei: a te îmbrăca cu haine călduroase atunci cînd ieşi în frig, a te feri la timp de
adversităţile emoţionale.

Degete în baghetă de toboşar

Vezi Mîna, problemele cu ea.

Delirium
Nivelul corporal: creier (comunicare, logistică) ca bază a conştientei.
Specificul simptomelor: distrugerea zidului dintre conştienta de zi şi propriile straturi profunde, de exemplu
prin → Intoxicare şi sub influenţa drogurilor: temele nevieţuite tind să ajungă în conştienţă, fără controlul
intelectului; răzbatere în afară a umbrei / a părţilor întunecate profunde, care s-au aflat un timp prea îndelungat
sub control strict.
Prelucrarea motivului: a face exerciţii pentru a pune în discuţie zidul dinspre inconştient: a privi de bunăvoie
în noi lumi (ale conştientei); a găsi accesul la împărăţia umbrei; a acorda importanţă viselor şi temerilor
nevieţuite; confruntare cu acestea într-un mod controlabil; terapia conştientă a umbrei, care răzbate cu precauţie
stratul despărţitor dintre nivelul conştient şi cel inconştient pentru a pătrunde în domenii mai adînci şi pentru a
elibera treptat conţinutul umbrei.
Compensarea situaţiei: a folosi conştient intrarea şi ieşirea din împărăţia umbrei; a-şi integra umbra în sensul
procesului de individuaţie al lui Jung sau terapia reîncarnării: cunoaştere de sine; acceptarea conştientă a
relativităţii „lumii noastre reale”.

Delirium tremens
Vezi Delirium, Alcoolism, Halucinaţii. (Vezi şi Alzheimer, boala)
Nivelul corporal: creier (comunicaţie, logistică).
Specificul sitnptomelor: marea uitare: cele ce se desfăşoară în intervale apropiate de timp sînt uitate imediat,
cele mai îndepărtate, mai încet; centrala (computerul central) este desfiinţată; în timp ce intelectul dispare rapid,
capacităţile emoţionale şi sentimentale se menţin vreme mai îndelungată; se cedează întreaga responsabilitate
(fugă, refugiu), dar şi ea trebuie cedată pentru că omul nu mai este capabil să o perceapă.
Prelucrarea motivului: a renunţa la încercarea de a continua viaţa ca pînă acum; a pune pe planul doi toate
aspectele cotidiene şi a se dedica prelucrării trecutului; se mai pune doar problema marilor corelaţii, a
structurilor vieţii; mărunţişurile trebuie ignorate (uitate): tot ceea ce este neesenţial (referitor la formele terestre)
piere, esenţialul (evoluţia sufletească) rămîne vreme îndelungată; a-şi pune întrebarea: „cu ce am rămas eu dator
în viaţa mea?”; a pune pe planul doi intelectul şi raţiunea; a percepe lumea dincolo de cele vizibile şi a-i acorda
importanţă; a transfera responsabilitatea mai departe în fluxul generaţiilor; în loc de fugă este preferabilă
retragerea în aspectele bătrîneţii; reculegere, întoarcere acasă.
Compensarea situaţiei: a îndeplini pe plan spiritual-sufletesc ceea ce rămîne limitat la creier în cadrul
demenţei; a fi modest în spirit şi înţelegător, în loc de a fi simplist.
Bibl.: S417-425 (Boala Alzheimer).

Demineralizare (Pierdere de minerale)

Nivelul corporal: pot fi afectate diverse sisteme de organe şi zone corporale.
Specificul simptomelor: sărăcire în minerale: lipseşte sarea vieţii; la lipsa de calciu: → Osteoporoză; la lipsa
de calciu şi fosfor: → Anemie → Lipsă de fier; la lipsa de fier → Lipsă de fier, → Anemie datorată lipsei de
fier; la lipsa de sare de bucătărie: → Vomă, transpiraţii puternice.
Prelucrarea motivului: a aborda problema fundamentală la nivel corporal şi sufletesc; a constata elementele
esenţiale care îţi lipsesc.
Compensarea situaţiei: a te îngriji să ai sare în supa vieţii.

Dentiţia a doua, lipsa ei

Nivelul corporal: dinţii (agresiune, vitalitate), gingia (încredere primordială).
Specificul simptonielor: al doilea septenal din viaţă — de la intrarea în şcoala primară şi pînă la pubertate,
perioadă care serveşte pregătirii vieţii adultului - nu se mai desfăşoară: evitarea unui pas în evoluţie; persoana
afectată rămîne cu dantura de lapte; armele copilăriei nu sînt pe măsura vieţi adultului.
Prelucrarea motivului: a face următorul pas în evoluţia spiritual-sufletească, căutarea copilului interior.
Compensarea situaţiei: a-şi vieţui copilul lăuntric, a găsi în sine copilul de aur.

Dependenţă
Vezi Droguri, dependenţa de ele.

Depresia lăuzei / Psihoza alăptării

Nivelul corporal: metabolismul (echilibrul fluid al organismului); schimbare bruscă a echilibrului hormonal
după naştere.
Specificul simptomelor: a fi covîrşită de realitate, a fi trebuit să se desprindă brusc de sarcină; încetarea vieţii
cotidiene obişnuite, tendinţă de evaziune; suprasolicitare din cauza rolului modern de mamă încadrată în cîmpul
muncii; în cazul alăptării la cererea copilului, ritmul somnului poate fi întrerupt la fiecare două ore sau chiar
una, astfel încît timpul de somn nu ajunge niciodată la faza de vis: imaginile şi vocile lăuntrice neprelucrate
devin tot mai puternice şi răbufnesc în conştienta de zi, provocînd →Halucinaţii optice şi acustice. Prelucrarea
motivului: a-şi crea conştient spaţii pentru sine însăşi, pentru a se retrage acolo după plac; conciliere cu rolul
de mamă şi cu responsabilitatea legată de acesta; acceptarea conştientă a morţii vechilor obişnuinţe;
desprinderea de noul-născut, îngăduindu-i să pătrundă în viaţă; a se deschide mai conştient faţă de domeniile de
graniţă ale altor realităţi; a se îngriji de perioade mai îndelungate de somn neîntrerupt (→Colici la sugarul de
trei luni), sau dăruire conştientă faţă de perioadele crescute de veghe; a lua starea de veghe drept exerciţiu (Sch
105 ş.u.).
Compensarea situaţiei: conciliere cu noua perioadă şi noua sarcină: dăruire faţă de noua situaţie din viaţă;
disponibilitate faţă de creşterea lăuntrică: a realiza creşterea şi trecerea de la femeie la mamă.
Bibi.: L 138-140, W48-485, D 346-350, CD «Sarcina şi naşterea».

Depresie de iarnă
(Vezi şi Depresii)
Specificul simptomelor: iarna, întunericul şi moartea din natură amintesc omului tema refulată a morţii.
Prelucrarea motivului: ca şi în cazul →Depresiei, conciliere cu propria moarte; a recunoaşte liniştea, repausul
şi întunericul drept perioadă necesară de regenerare.
Compensarea situaţiei: a învia ca pasărea Phoenix, din propria cenuşă; a vieţui faptul că adevărata viaţă
începe abia dincolo de moarte şi că din întunericul cel mai mare se naşte lumină (vezi Crăciunul).
Bibi.: D 364-367, CD «Depresia».
Depresie de involuţie
(Vezi şi Depresii, Climacteriu, tulburări de -)
Specificul simptomelor: stagnare spirituală după mijlocul vieţii; întoarcerea spre sine şi în patria de origine a
sufletului omenesc după cea de-a doua jumătate a vieţii nu se realizează la nivel spiritual-sufletesc: corpul
trebuie să intervină şi să abordeze în mod amplificat această întoarcere; a nu da atenţie ocaziei de întoarcere,
revenire, convertire, îndreptare şi reculegere de la mijlocul vieţii; a se preocupa prea puţin cu ţelul vieţii,
eliberarea prin moarte.
Prelucrarea motivului: oprire la vremea mijlocului vieţii: reflectare asupra căii vieţii şi direcţiei acesteia; a
pune în punctul central aspectul întoarcerii acasă şi al reculegerii începînd de la jumătatea vieţii, preocupare şi
conciliere cu dizolvarea vieţii, cu desprinderea de aceasta care se realizează în moarte; a recunoaşte caracterul
pieritor al materiei şi cu aceasta şi al corpului.
Compensarea situaţiei: a se adapta de bunăvoie modelului vieţii, cercului vieţii sau Mandalei şi a urma căile
arhetipale prestabilite.
Bibi.: F 447, D, L 281 ş.u., CD «Crizele de viaţă ca şanse de evoluţie».

Depresii
(Vezi şi Depresie de iarnă, Mania, dependenţele, Depresia lăuziei / Psihoza alăptării)
Nivelul corporal: pot fi afectate toate nivelele corporale, în special creierul (comunicare logistică) în sensul
unei reacţii exagerate de apărare într-o situaţie (de stres) aparent fără perspectivă de soluţionare.
Specificul simptomelor: agresiune / energie vitală oprimată, care se îndreaptă împotriva sa însuşi,
manifestîndu-se ca →Tendinţă de suicid, →Sentimente de vinovăţie, sau mascată în forma diferitelor simptome
(depresie incipientă); lipsă de conţinut şi sens în viaţă, lipsă de impuls şi de raportare sentimentală la viaţă;
tristeţe suprimată; suprimarea energiei vitale într-un punct de răscruce a vieţii; fugă de presiune (De-presiune în
sensul de de-comprimare); incapacitatea de a trăi şi de a muri; formă nerezolvată de întoarcere pe calea vieţii; a
fi blocat între furie şi tristeţe; a avea teamă de răspundere, a se comporta ca şi cum ar fi mort; forma
nesoluţionată de preocupare cu moartea (gîndurile de suicid) şi cu arhetipul feminin „întunecat”; regres la un
nivel mai adînc al creierului şi al evoluţiei: a-i lăsa pe ceilalţi să aibă grijă de tine ca de un copil mic;
deconectare la un nivel incorect (corporal): forţa musculară cedează pentru că în muşchi nu mai apare nici o
tensiune; constipaţie pentru că peristaltismul intestinal încetează; impotenţă şi lipsă de plăcere, pentru că şi
sexualitatea trăieşte pe alcătuirea de tensiuni; respiraţie estompată şi performanţe reduse ale inimii, pentru că şi
la acest nivel central se manifestă prea puţin alternanţa dintre poli; incapacitatea de a exprima adecvat ceea ce
este esenţial şi care conduce printre altele la lipsă de impulsuri pentru acţiune, →Oboseală, →Inapetenţă,
→Insomnie, nelinişte.
Prelucrarea motivului: a ataca cu forţă şi intensitate propriile ziduri de apărare (a îndrepta focul cunoaşterii
către sine însuşi); a-şi vedea traumele anterioare, a le prelucra şi a le desprinde de sine; a se retrage din faţa
presiunilor cotidiene cu scopul de a găsi timp pentru ceea ce este esenţial (a găsi conţinutul şi sensul prin
contemplare, meditaţie = retragerea conştientă în centrul vieţii); măsuri conştiente de schimbare în sensul unei
retrageri eliberatoare în direcţia centrului Mandalei vieţii (L 23-30); a pătrunde în frică pînă cînd, în cea mai
mare strîmtoare, se deschide orizontul cunoaşterii; a învăţa să răspunzi la cerinţele destinului; a se preocupa cu
propria moarte (a corpului), comparativ cu nemurirea sufletului: „dacă nu mori înainte de a muri, eşti pe veci
pierdut” (Angelus Silesius); Cartea tibetană / egipteană a morţilor, Ars moriendi a Evului Mediu; a îndrăzni
călătoria (eroului) în propria lume de jos; confruntare conştientă cu dramele şi tragediile clasice; trezire faţă de
propriile nevoi vitale din viaţă, terapie pragmatică: post de somn (a nu dormi o noapte, pentru a modifica
ulterior ritmul somn-veghe); confruntare conştientă atît cu tristeţea suprimată cît şi cu mînia suprimată.
Compensarea situaţiei: conciliere cu ritmul vieţii: pe de o parte cu descompunerea, cu moartea, cu tristeţea, şi
pe de altă parte cu renaşterea şi bucuria vieţii; a găsi lumina în întuneric, a-şi urma chemarea, a-şi găsi propriul
sens şi conţinut individual al vieţii; a merge pe calea individualizării; a intra în rezonanţă cu iubirea.
Bibl.: D, L 277-282, K 321-323, CD «Depresia», CD «Munca cu umbra», CD cu cartea însoţitoare «A trăi
fără teamă», CD «Iubirea de sine».

Deranjament stomacal
(Vezi şi Nevroză gastrică)
Nivelul corporal: stomacul (senzaţie, capacitate de preluare).
Specificul simptomelor: stomacului nu-i plac - parţial sau total - cele ingerate: este deranjat, nu poate digera
cele care erau intenţionate: sentiment apăsător; suprasolicitare în domeniul prelucrării mai departe: a se
supraaprecia, a voi să integrezi prea mult, a pretinde prea mult; a se fi considerat mult mai capabil în această
privinţă; se manifestă adesea la copiii care nu se pot delimita încă în mod suficient şi îşi supraapreciază
capacitatea de digestie şi de prelucrare sau pur şi simplu nu le cunosc - iar cînd au recunoscut problema
reacţionează în modul „deranjat".
Prelucrarea motivului: a da atenţie calităţii şi cantităţii înainte de a-şi transpune stomacul într-o dispoziţie
proastă; a învăţa să savurezi lucrurile: a face ca la masă să predomine calităţile zeiţei Venus (cum ar fi: estetica,
armonia şi frumuseţea); a deplasa accentul pus pe cantitate asupra calităţii.
Compensarea situaţiei: împlinire în loc de umplere, sau chiar ghiftuire.

Dereglare bipolară
Vezi Sindrom maniaco-depresiv.

Dereglarea hormonală a femeii

(Vezi şi Insuficienţă ovariană)
Nivelul corporal: ovarele (fertilitate) sau hipofiza (conducere centrală).
Specificul simptomelor: a nu-şi găsi propriul ritm, a ieşi din ritm, a nu putea împlini regulile (în limba
germană, Regel = regulă, normă, menstruaţie - n. tr.); a merge pe propriile căi în problema feminităţii.
Prelucrarea motivului: acceptarea căilor neobişnuite ale feminităţii; vieţuirea propriei creativităţi,
desprinderea de ideile şi constrîngerile exterioare (impuse de societate).
Compensarea situaţiei: a-şi găsi stilul de viaţă individual şi a-l înfăptui.
Bibl.: F134 ş.u.

Dereglarea capacităţii de învăţare

Specificul simptomelor: a nu voi să accepţi şi să preiei nimic; a evita schimburile cu lumea înconjurătoare; în
legătură cu →Depresie, →Hiperchinezie, →Tulburări de concentrare.
Prelucrarea motivului: a rămîne în sine, a dezvolta ceea ce îi este propriu; a găsi propriul mod de raportare la
viaţă; a obţine ceea ce vrei într-adevăr; a-şi simţi propria chemare.
Compensarea situaţiei: a se găsi pe sine, a ajunge în centrul său; a-şi găsi propria viziune, a auzi chemarea şi a
o transforma în dorinţa de a exercita o anumită profesiune.

Dereglări de limbaj
Vezi Afazie, Disfazie.

Dereglări de nutriţie
Vezi Bulimie, Caşexie, Mania de a mînca, Supraponderabilitate, Depresii.

Dermatită
(Inflamaţia pielii)
Nivelul corporal: pielea (graniţă, contact, sensibilitate).
Specificul simptomelor: conflicte în jurul graniţei, exprimate în afară; confruntare în domeniul de contact.
Prelucrarea motivului: a-şi apăra curajos şi ofensiv graniţele (la tablourile clinice care duc la umflări şi
îngroşări ale pielii); a deschide curajos şi ofensiv graniţele (la tablourile clinice care duc la fisuri, →Ragade şi
alte deschideri ale pielii).
Compensarea situaţiei: a purta o luptă deschisă pentru apărarea sau deschiderea graniţelor; a-şi apăra cu
succes pielea.
Bibl.: dublul CD «Probleme ale pielii».

Dermatomicoze
(Vezi şi Candida micoza, Micoze ale piciorului, Onicomicoza)
Nivelul corporal: pielea (graniţă, contact, sensibilitate).
Specificul simptomelor: propriile fortăreţe de graniţă sînt ocupate, în ciuda scutului protector acid, de trupe
străine ce se extind cu obrăznicie: a fi prea slab să-ţi aperi pielea (într-o situaţie de apărare prea slabă provocată
de exemplu de →Sida sau de o terapie prea îndelungată cu antibiotice); tot ceea ce nu este viu poate deveni
jertfa a invaziei ciupercilor (ciupercile sînt saprofite, care se hrănesc cu material organic mort).
Prelucrarea motivului: a-şi deschide graniţele în privinţă spiritual-sufletească, în loc de a le apăra; a oferi
spaţiu celor străine şi a şi le însuşi în loc de a se lăsa copleşit de străini; a se dărui relaţiilor, dar şi a învăţa să te
delimitezi; a se confrunta cu tema parazitismului; a deschide domeniile proprii lipsite de viaţă, adică moarte -
care nu mai sînt folosite, şi în consecinţă nu mai sînt nici utilizate -, impulsurilor străine de viaţă; a admite,
curajos, deschis şi ofensiv, temele stimulatoare de la suprafeţele de contact exterior şi a se confrunta cu ele (A
1264 ş.u.); exerciţii concrete: a cunoaşte ceea ce este străin, a-i accepta pe străini şi a se confrunta critic,
deschis şi ofensiv cu ei; a se hrăni cu hrană vie, pe care ciupercile nu o pot valorifica, dar care poate transforma
corpul în structuri vii; a deveni conştient de posibilitatea zilnică de a alege între hrănirea ciupercii cu alimentele
moarte sau propria hrănire cu alimente vii.
Compensarea situaţiei: a accepta impulsurile străine şi formele străine de viaţă la graniţele sale, a le cunoaşte,
a le accepta şi a le integra în propria sa viaţă; a admite şi alte păreri despre lume; a-şi alcătui un teren propriu
viu (al conştientei) fără domenii moarte.
Bibl.: dublul CD «Probleme ale pielii».

Dermatomiom
Nivelul corporal: pielea (graniţă, contact, sensibilitate), musculatura (motor, forţă).
Specificul simptomelor: maladie generală grea, cu umflarea şi înroşirea pielii, cu dureri musculare care se
extind şi instalare treptată a →Atrofiei musculare; a nu se mai putea simţi bine în propria sa piele; conflicte
pentru propriile graniţe şi în privinţa dorinţelor de contact; conflicte în privinţa mobilităţii (spiritual-sufleteşti).
Prelucrarea motivului: a se confrunta cu definirea propriilor graniţe, a-şi exprima dorinţele de contact şi a le
impune curajos sau a le retrage conştient; a-şi marca ofensiv spaţiul de deplasare şi a-şi determina prin luptă
domeniul influenţelor proprii.
Compensarea situaţiei: a face paşi curajoşi în cunoaşterea de sine, pentru a se simţi bine în propria sa piele şi
în spaţiul său de mişcare.

Dermatoză seboreică a feţei

(Rosaceea; vezi şi Rinofimă, Acnee juvenilă)
Nivelul corporal: pielea (graniţă, contact, sensibilitate).
Specificul simptomelor: înroşire a pielii pe baza unei secreţii nefiresc de amplificate a glandelor sebacee
(Seboree), care poate merge de la o uşoară extindere a vaselor sanguine pînă la formarea de pustule şi papile, la
creşterea proliferantă a glandelor sebacee şi cu aceasta la deformare şi desfigurare: faţa se înroşeşte atrăgînd
atenţia; situaţie de bază conflictuală (inflamatoare) pe baza căreia se poate dezvolta un cîmp de luptă; ultima
încercare disperată a pubertăţii şi transformarea în adult.
Prelucrarea motivului: a găsi sursa înroşirii în ruşine; a aborda tema pubertate / devenire adultă ajutînd
sexualitatea corespunzătoare să se manifeste; a lăsa ca noua treaptă în viaţă să înflorească cu aceeaşi intensitate
ca şi rozaceea; a găsi alte căi, mai adecvate, de a atrage atenţia (respectiv consideraţia) celorlalţi asupra sa.
Compensarea situaţiei: a deveni conştient de sarcinile aflate în calităţile temporale ale vieţii, oferindu-le şansa
să înflorească; a înflori la nivel transpus.
Bibl.: A.

Desprindere de placentă, prematură

(Vezi şi Complicaţii la naştere: în general)
Nivelul corporal: uterul (fertilitate, ocrotire).
Specificul simptomelor: apare aproape numai pe terenul altor probleme, cum ar fi →Gestoză, →Eclampsie, →
Hipertensiune arterială, dereglări de irigare sanguină, →Accidente sau cordon ombilical prea scurt; pentru
mamă: a voi să se desprindă prematur de copil, cu periclitarea propriei vieţi şi a vieţii acestuia; reacţie la panică,
şocuri: a voi să deplaseze problema, să o predea; la copil: aruncare prematură în afară, care îi periclitează viaţa;
pentru amîndoi: a fi dependenţi de ajutorul străin (operativ).
Prelucrarea motivului: a se concilia cu rolul de mamă, pentru a-i face faţă pînă la sfîrşit; a-şi verifica
disponibilitatea de a dărui viaţă unui copil în privinţa unor tendinţe inconştiente ambivalenţe sau chiar contrare;
pentru mamă şi viitorul adult: a accepta de bunăvoie ajutorul oferit din afară şi a recunoaşte cît de necesar este.
Compensarea situaţiei: aşteptare răbdătoare şi cu smerenie a momentului potrivit; a face de bunăvoie şi în
succesiunea corectă ceea ce trebuie făcut: responsabilitate = răspundere (la cerinţele destinului).
Bibl.: W422ş.u., L 128.

Desprindere de retină
(Ablatio retinae; vezi şi Orbire)
Nivelul corporal: ochii (vedere, stră-vedere, oglinda şi ferestrele sufletului), retina (placă fotografică a
ochilor).
Specificul simptomelor: 60% din cazuri se manifestă pe bază de →Miopie, 35% din cazuri sînt condiţionate
de vîrstă, 5% apar în caz de afakie; ca mesageri premergători orbirii parţiale, apar străfulgerări, văluri şi umbre
în vedere; a fi văzut ceva atît de înspăimîntător încît imaginea se rupe şi rupe chiar odată cu ea şi peretele pe
care s-a format; mesajele de avertizare trecute cu vederea la nivel sufletesc devin atît de limpezi la nivel
corporal încît aici nu mai pot fi trecute cu vederea; ele indică faptul că ceva nu este în regulă cu perceperea
lumii; micşorare a cîmpului vizual: nu se mai percepe întreaga realitate, omul devine orb pentru o parte a
realităţii exterioare; tendinţă la orbirea totală (→Orbire).
Prelucrarea motivului: a învăţa să percepi la nivel transpus cele trecute cu vederea; a deveni înţelegător şi
văzător; a-şi îndrepta în mod conştient privirea asupra esenţialului, a se concentra şi a-şi concentra privirea, a
restrînge şi delimita în mod conştient; a învăţa să vezi lăuntric.
Compensarea situaţiei: a pune imaginile interioare alături de, respectiv deasupra celor exterioare; orientare
lăuntrică, înţelegere şi vedere.

Deviaţia septului nazal

Nivelul corporal: nasul (putere, mîndrie, sexualitate).
Specificul simptomelor: una dintre părţi este preferată în detrimentul celeilalte; unilateralitate înnăscută faţă de
viaţă cu accentuarea jumătăţii feminine stîngi sau a celei masculine drepte: a funcţiona mai bine pe o parte (a
primi mai mult aer [forţă vitală prana] pe o anumită parte); flux unilateral în privinţa schimbului şi comunicării.
Prelucrarea motivului: a aborda conştient partea privilegiată (ca şi respiraţia); a le pune pe celelalte pentru
început la locul lor; a reflecta asupra părţilor sale forte şi a se încrede în ele.
Compensarea situaţiei: din forţa care creşte dintr-unul dintre poli eliberîn-du-1, a introduce polul opus în
viaţă: a se aduce în echilibru.
Bibl.: S178 ş.u.

Diabetes insipidus
Nivelul corporal: rinichi (echilibru, parteneriat), organele de eliminare a urinei (canale de evacuare).
Specificul simptomelor: incapacitate a rinichilor de a concentra urina; ca problemă fundamentală, se pierd
mari cantităţi de energie sufletească (urină neconcentrată - aproape de consistenţa apei); sete enormă la nivel
sufletesc (apa vieţii).
Prelucrarea motivului: a interpreta şi clarifica fundamentul maladiei, respectiv problematica acesteia (rinichii
= echilibru, parteneriat); a-şi lăsa sufletescul să se reverse în afară: a lăsa energiile să curgă în domeniul
relaţiilor; a prelua cu mult mai mult element sufletesc în sine.
Compensarea situaţiei: schimb sufletesc intens, care să despovăreze corpul de această temă.

Diabetes mellitus
(Diabetul zaharat)
Nivelul corporal: pancreasul (analiză agresivă, plăcere dulce).
Specificul simptomelor: trebuie diferenţiate următoarele categorii:
1. Tipul I, posibil condiţionat genetic: epuizare treptată sau bruscă a secreţiei de insulina, pînă la lipsa completă
de insulina (IDDM = Insulin-Dependent Diabetes Mellitus, D. m. Dependent de insulina, sau D. m. juvenil);
2. în majoritatea cazurilor dobîndit pe baza modului nesănătos de viaţă (→Supraponderabilitate), adesea tipul
II, independent de insulina (NIDDM = Non-Insulin-Dependent Diabetes Mellitus); după WHO, epidemia
viitoare a timpului nostru (alături de supraponderabilitate, împreună cu care se manifestă adesea);
3. Diabet în timpul sarcinii. Diareea iubirii: teamă faţă de iubire; a nu fi acordat pe recepţie în problemele iubirii
(celulele nu se deschid faţă de glucoza); adesea există dorinţa de a savura dulciurile (iubirea) şi viaţa cea dulce,
dar totodată incapacitatea de a accepta iubirea şi de a o lăsa să pătrundă întru totul în sine; a nu putea prelua
dulceaţa iubirii, respectiv a nu o putea lăsa să intre în interiorul său (al celulelor sale); a nu se deschide faţă de
iubire; dorinţă nemărturisită după împlinirea iubirii şi din cauza aceasta, a capacităţii reduse de iubire, tendinţa
de a deveni acru / acră; a nu fi învăţat să dăruieşti iubirea, a nu avea încredere să abordezi activ domeniul
iubirii; nemulţumire fundamentală în privinţa vieţii.
Prelucrarea motivului: recunoaşterea fricii şi a strîmtorării, respectiv a problemelor din sfera iubirii; a-şi
mărturisi incapacitatea de a lăsa iubirea să pătrundă în interiorul său (pătrunderea zahărului în celule); a învăţa
să eviţi nivelele nerezolvate ale vieţii, respectiv să te închizi faţă de ele; să vieţuieşti cu mai multă claritate
apropierea şi distanţa şi să nu intri în relaţie cu cele neîndrăgite, pentru a putea lăsa plăcerea şi savoarea să
pătrundă în interiorul tău; a te delimita la nivel sufletesc şi a învăţa să spui „nu”; la polul opus: a se deschide
iubirii în privinţă corporală, sufletească şi spirituală.
Compensarea situaţiei: a găsi calea de mijloc între a primi şi a da; a accepta dependenţa emoţională în loc de a
deveni dependent la nivel corporal de insulina sau de dializă; a recunoaşte şi vieţui cele două aspecte „a primi”
şi „a da" ca fiind cele două aspecte ale iubirii şi ale realităţii; a savura dulceaţa vieţii la nivel transpus.
Bibl.: K 190 ş.u., Dahlke «Să mîncăm corect».

Diabetul gravidei
Vezi Diabetes mellitus.

Diaree
(Vezi şi Gastroenterită acută, Diareea turistului)
Nivelul corporal: intestinul subţire (analiză, asimilaţie), intestinul gros (inconştientul, lumea de jos). Specificul
simptomelor: a nu (putea) accepta ofertele vieţii, a pierde ocaziile şi şansele; supramăsură de analiză, detalii şi
critică, a avea mereu de obiectat ceva la toate şi a nu voi să preiei nimic (diaree masivă); a lăsa impresiile să
treacă nedigerate, a lăsa lucrurile să-şi urmeze cursul lor din teamă; sarea vieţii şi fluidul sufletesc sînt jertfite
pentru a nu prelua ceea ce am pretins că ne place (V59); teamă existenţială, „a face de frică în pantaloni”, teamă
de viaţă; lipsă de flexibilitate (pierdere de fluide); încercare nereuşită de a reţine lucrurile; recădere în atitudinea
copilului mic: „a face pe el”, a fi moale şi permeabil ca un copil; curăţare, aruncarea balastului (clisme).
Prelucrarea motivului: a supune propria tendinţă la critică unei critici severe; a posti, a nu prelua de bunăvoie şi
conştient nimic material, a învăţa să consideri lucrurile fără păreri preconcepute şi a le accepta pe unele
neverificate; a dezvolta disponibilitatea la jertfa şi a învăţa să primeşti şi să dăruieşti de bunăvoie; a se cufunda
în profunzimile temei şi îngustimii pînă cînd aceasta se pierde în depărtare şi deschidere faţă de existenţă; a
oferi spaţiu copilului lăuntric la nivelul conştientei; a se desprinde de pretenţiile exagerate şi a se detaşa în cazul
probelor de curaj (→Diareea turistului la cei ce călătoresc des în lumea întreagă); a se extinde, a deveni flexibil,
a lăsa lucrurile să se întîmple, a deveni onest şi a recunoaşte presiunea sub care te afli.
Compensarea situaţiei: a lăsa să se întîmple ceea ce trebuie să se întîmple; a exersa Uppekha (linişte, sînge
rece, calm) fără să te intereseze rezultatul; a găsi claritate şi structură, a descoperi miezul propriei fiinţe.
Bibl.: V192-199, CD «Probleme digestive».

Diareea turistului
(Vezi şi Diaree)
Nivelul corporal: intestinul subţire (analiză, asimilaţie).
Specificul simptomelor: rîvnă, zel, agitaţie nervoasă peste măsură; incapacitate de preluare şi prelucrare a
lucrurilor; teamă de deschiderea faţă de lume; omul se simte într-adevăr atras de „locşorul cel liniştit” unde
poate fi cu sine însuşi, în linişte; dorinţă de odihnă / regenerare în loc de cucerire; deschidere exagerată /
vioiciune şi atitudine de om întreprinzător, sigur de sine; atitudine lăuntrică deformată în afară pentru că în
realitatea interioară omul se teme de o vreme îndelungată.
Prelucrarea motivului: a-şi lăsa la o parte planurile şi intenţiile ambiţioase; a recunoaşte că de fapt nu poţi
prelua şi prelucra nimic; a se retrage şi a ajunge la sine în toată liniştea, a deveni onest cu sine însuşi, a
descoperi palavragiul din tine (acel principiu din sine care abordează lucrurile cu uşurinţă, predîndu-le în
aceeaşi manieră - inconsistentă - mai departe).
Compensarea situaţiei: a rămîne cu toată onestitatea acasă, trăind pe picior mai mic; a începe foarte lent - în
funcţie de propria capacitate de digestie - exersare lui Bhoga („a mînca lumea şi a o digera”) şi a-şi stăpîni
teama din faţa lumii şi a vieţii.
Bibl.: V 196 ş.u.., CD «Probleme digestive».

Diateză hemoragică
Nivelul corporal: sîngele (forţă vitală).
Specificul simptomelor: pierderea vitalităţii, →Oboseală, istovire, pierderea bucuriei vieţii.
Prelucrarea motivului: a aduce jertfă; exerciţii de desprindere, a lăsa lucrurile să se înfăptuiască, deconectare
profundă; exerciţii care armonizează fluxul vieţii, cum ar fi Tai Chi, Qi Gong.
Compensarea situaţiei: a dărui conştient propria forţă vitală, a se desprinde de pretenţiile egoiste.

Difterie
(Maladie infecţioasă care reapare în zilele noastre într-un mod agravant)
Nivelul corporal: în special laringele (încorporare, sector de apărare) şi amigdalele (staţii de poliţie); dar din
cauza toxinelor se manifestă complicaţii la inimă (→Miocardită), circuitul sanguin (→Colaps) şi sistemul
nervos (→Paralizie).
Specificul simptomelor: conflict masiv de comunicare; a nu-şi putea articula nevoile, a înghiţi totul şi a nu
manifesta nimic; război purtat în jurul porţii de intrare înlăuntrul corpului; depuneri inflamatorii în gît şi în
laringe: de durere nu se mai poate înghiţi (şi nici nu se mai vrea); pericolul extinderii acestei lupte pînă la
inimă: miocardită = bătălia pentru inimă; sau pînă la nervi: paralizii = grevă în starea comunicaţiilor la distanţă;
pericol de insuficienţă circulatorie acută: nu se mai participă la circuitul vieţii; există pericolul de a încheia
pentru totdeauna polaritatea (viaţa în această lume polară) (moarte prin asfixiere); de la depunerile inflamatorii
porneşte un miros dulceag specific bolii: tendinţă la comunicare dulceagă, neveritabilă.
Prelucrarea motivului: a prezenta disponibilitate de luptă în sfera pătrunderii în propriul teritoriu: „ce îmi este
îngăduit să las să intre în viaţa mea şi ce nu?”; a conştientiza cît de mult doare înghiţirea, ca şi faptul că ai
înghiţit suficient şi nu mai vrei să înghiţi nimic („nu mai pot = constatare a strigătului de ajutor din partea
copilului lăuntric); a conştientiza şi a se închide; a accepta conştient războiul în problemele inimii; a apăra
ofensiv domeniul comunicării şi pe acela al contactului; confruntare activă cu polaritatea; a învăţa să-ţi
formulezi propriile nevoi într-un mod şarmant şi plăcut, dar cu toate acestea, cu toată hotărîrea.
Compensarea situaţiei: a duce în mod curajos lupta vieţii, a îndrăzni să te expui confruntărilor referitoare la
sfera de intrare; a decide în mod curajos ce anume laşi să pătrundă înăuntru, a-ţi formula cerinţele faţă de viaţă
în mod corespunzător şi a le comunica.

Dilatarea pereţilor despărţitori ai inimii

Vezi Anevrism.

Diplopie
Nivelul corporal: ochii (vedere, stră-vedere, oglinda şi ferestrele sufletului), retină (placă fotografică a
ochilor); de exemplu la →Scleroză multiplă: creierul (comunicare, logistică).
Specificul simptomelor: a percepe lumea în mod dublu; a nu putea suprapune cele două părţi ale polarităţii;
scindarea polară a lumii în două părţi opuse se impune în mod optic; a se simţi sfîşiat între cele două părţi ale
realităţii.
Prelucrarea motivului: a-şi clarifica faptul că orice are două aspecte şi că întotdeauna contrapolul aparţine de
pol; a învăţa să vezi şi să recunoşti contrastele în propria ta viaţă.
Compensarea situaţiei: a percepe întotdeauna cele două aspecte ale unei probleme; a avea mereu în vedere
polaritatea tuturor celor create şi a şti că dincolo de aceasta se află unitatea.
Bibl.: S228.

Disbioză
(Raport incorect între bacteriile utile şi cele patologice din intestin)
Nivelul corporal: intestinul gros (inconştientul, lumea de jos).
Specificul simptomelor: dereglarea convieţuirii (simbiozei) din intestin şi a culturilor sale naturale de bacterii,
în primul rînd din cauza terapiilor cu antibiotice: →Tulburări digestive, →Meteorism, →Diaree.
Prelucrarea motivului: în loc de a duce lupta cu locuitorii intestinului gros prin antibiotice, este preferabil să
mergem cu armele luminii (conştientei) pe cîmpul de luptă cu temele întunecate din propria lume de jos;
conciliere cu forţele oponente din domeniul umbrei, psihoterapie, hrănire conştientă şi refacere activă a unui
mediu intestinal natural; dirijarea simbiozei.
Compensarea situaţiei: a fi în acord cu celelalte forme de viaţă care vivifiază acest corp (microcosmos) şi
Pămîntul (macrocosmos).
Bibi.: V.

Discalculie
(Vezi şi Dereglarea capacităţii de învăţare)
Nivelul corporal: creier (comunicare, logistică).
Specificul simptomelor: a face greşeli în tipurile fundamentale de calcul ca urmare a unei logici subiective;
neînţelegerea lumii cifrelor în privinţa cantităţii, haos lăuntric în privinţa ordinii lumii şi armoniei sferelor;
pericolul de a-şi greşi socotelile cu viaţa într-o lume dominată tot mai mult de cifre; a nu voi / putea să dai
socoteală; a respinge structurile masculine; teamă faţă de cunoaşterea încifrată, de modelele cifrelor şi de lumea
abstractă incomprehensibilă.
Prelucrarea motivului: a-şi descoperi propriile daruri care pot fi implicate în viaţă acolo unde alţii au
dificultăţi în domeniul respectiv, ca de exemplu talente aduse cu sine (de exemplu în domeniul sentimentelor
sau în simţirea estetică); a opune ceva propriu, calitativ diferit, lumii cifrelor, aşa cum îşi găseşte aplicarea de
exemplu în economie.
Compensarea situaţiei: a învăţa să cuprinzi esenţa cifrelor în sensul pitagoreic, a răzbate de la cantitate la
calitate; a însufleţi lumea cifrelor şi a economiei.

Disfagie
(Tulburare de înghiţire; vezi şi Stenoză esofagiană, Gît, dureri de, Amigdalită)
Nivelul corporal: gîtul (încorporare, apărare).
Specificul simptomelor: apare pe terenul unei piedici de trecere în esofag sau adesea dintr-o cauză sufletească;
evitare inconştientă a preluării (impresiilor materiale); a introduce ceva pe calea greşită.
Prelucrarea motivului: a învăţa să nu înghiţi orice, să te închizi conştient faţă de unele lucruri, să respingi cele
neprielnice.
Compensarea situaţiei: a merge pe alte căi, neconvenţionale, la digerarea şi prelucrarea lumii.

Disfazie
(Tulburări de vorbire, de exemplu la →Alzheimer)
Nivelul corporal: creierul (comunicare, logistică).
Specificul simptomelor: dezorientare, a pierde firul; a nu mai avea nimic de spus; a nu mai fi în ritm cu
ceilalţi.
Prelucrarea motivului: a se detaşa de structurile şi regulile moştenite prin tradiţie; a renunţa de bunăvoie la
orice putere; a se acorda pe propriul ritm.
Compensarea situaţiei: vedere lăuntrică în locul orientării exterioare.

Dismenoree
Vezi Menstruaţii, dureroase.

Dismenoree
(Menstruaţie dureroasă)
Nivelul corporal: uterul (fertilitate, ocrotire).
Specificul simptomelor: vieţuire dureroasă a faptului de a fi femeie; a nu se concilia cu propria feminitate;
adesea, trecere a problematicii de la mamă la fiică: tema este trăită de celălalt (moştenire sufletească); probleme
sexuale: lipsă de capacitate de dăruire; înregistrare dureroasă a ciclului din cauza dorinţelor de copil
neîmplinite; posibilitate de evaziune; instrument de forţă; vieţuire a propriei rupturi între cerinţele exterioare şi
nevoile interioare.
Prelucrarea motivului: a-şi accepta propria feminitate; a beneficia de şansele existenţei ca femeie; a aduce
conştient jertfă (de sînge) pentru propria sarcină de viaţă ca femeie; a înţelege perioada menstruaţiei ca timp de
cruţare şi refacere şi ca ritual de purificare; a acorda atenţie corpului său.
Compensarea situaţiei: conciliere cu propriul rol sexual şi cu ritmurile de viaţă care ţin de el; desprindere şi
dăruire în ceea ce priveşte propria forţă feminină.
Bibl.: F157-165, K257-261, L 176 ş. u.

Dispareunie
(Dureri în cazul contactului sexual; vezi şi Sîngerări după contactul sexual)
Nivelul corporal: vaginul (dăruire, plăcere).
Specificul simptomelor: vagin fierbinte, uscat; dispareunia se manifestă în primul rînd în cea de-a doua fază a
ciclului, în care nu este de aşteptat nici o fertilizare; opoziţie împotriva unui partener grosier, neîndemînatic sau
egoist: „mă doare"; respingerea actului sexual care nu duce la conceperea unui copil, traumatizare a terenului
bazinului după o naştere, prin violare sau abuz; încercarea de a-l ţine departe de trup pe omul nepotrivit; alibi
pentru a nu se culca cu el, pentru a nu avea de a face cu el; teamă faţă de presupusul penis mare.
Prelucrarea motivului: a pune în discuţie teama faţă de dăruire şi contopire; a învăţa să te deschizi şi să ai
încredere în elementul masculin; a te îngriji de un joc abundent al iubirii; a învăţa să spui nu.
Compensarea situaţiei: a depăşi polaritatea prin orgasm.
Bibl.: F 416-421, CD «Probleme ale femeilor».
Dispepsie de fermentaţie
(Vezi şi Diaree, Meteorism)
Nivelul corporal: intestinul gros (inconştientul, lumea de jos), rectul (lumea de jos).
Specificul simptomelor: dereglările digestiei hidraţilor de carbon duc la fermentaţie în intestinul gros; cale
tipică de apariţie: evitarea agresiunilor duce adesea la alimentaţia vegetariană (a nu voi să faci vreun rău
vreunui animal); însă alimentaţia integral vegetariană are nevoie de o implicare agresivă deosebit de bună a
armelor din gură (dinţii), pentru că altfel boluri indigerabile ajung în intestinul gros, unde devin bucătăria
vrăjitoarelor pentru miliardele de locuitori ai iadului, care îşi gătesc aici supa: fermentaţia cu formarea
corespunzătoare de gaz (miros agresiv); diaree de fermentaţie cu spumă (a face spume din cauza agresiunii
oprimate); a nu putea digera lucrurile dulci (hidraţii de carbon = zahăr), ci a-i lăsa să devină material inflamabil
în lumea de jos.
Prelucrarea motivului: confruntare cu propria problemă a agresiunii; a lua decizia de a mesteca mai bine
pentru a evita această situaţie neplăcută; a-şi mărturisi propria frică şi a merge pe firul ei pînă la capăt, acolo
unde se transformă, dispărînd în depărtare; a admite în mod deschis şi ofensiv aspectele dulci ale vieţii.
Compensarea situaţiei: a recunoaşte agresiunea ca forţă fundamentală şi a admite în mod conştient polul ei
opus (Venus; plăcere); a fi onest cu sine însuşi, respectiv cu propriile forţe agresive.

Dispepsie de înţărcare
(înţărcare pretimpurie care duce la probleme cu digestia)
Nivelul corporal: traiectul digestiv („a mînca lumea şi a o digera” = hind. Bhoga), abdomenul (sentiment,
instinct, plăcere, centru).
Specificul simptomelor: sugarul nu poate digera separarea (bruscă) de pieptul matern, nu o poate prelucra şi
accepta; rebeliunea se manifestă prin intermediul burţii.
Prelucrarea motivului (de către mamă): recunoaşterea în crampele copilului propriile crampe şi tendinţe la
cramponări; recunoaşterea restricţiei de libertate prin intermediul copilului; desprinderea de părerile şi
programele preconcepute; adaptarea la situaţiile individuale; concilierea ocrotirii (a maternităţii) cu naşterea
(desprinderea).
Compensarea situaţiei: însoţirea cu precauţie a sugarului pe următoarea treaptă de independenţă, care duce la
o independenţă mai mare între mamă şi copil.
Bibl.: W244ş.u.

Dispnee
(De exemplu la bronşită, pneumonie)
Nivelul corporal: căile respiratorii (schimb), plămîni (contact, comunicare, libertate).
Sarcină / Temă: a fi deconectat de la polaritate; a nu putea respira, respiraţie prea scurtă; probleme cu uşurinţa
elementului aeric şi cu zborul liber în lumea gîndurilor; evitarea comunicării cu viaţa; probleme la inspiraţie:
respingerea vieţii, nelăsarea acesteia să se apropie şi să intre în sine; probleme la expiraţie: a nu mai putea da,
lipsa credinţei de a primi ceva înapoi; prea multă dăruire anterioară de sine.
Prelucrarea motivului: recunoaşterea a ceea ce ne taie respiraţia, a ceea ce ne ia aerul; a se întreba în ce
constă suprasolicitarea; exerciţii de respiraţie: exersarea gestului primirii, a lăsa să se înfăptuiască gestul
cedării; exerciţii cu respiraţia legată; exersarea schimbului la nivel spiritual-sufletesc; exerciţii în privinţa
polarităţii: deplasare conştientă în cadrul propriilor posibilităţi.
Compensarea situaţiei: a o scoate la capăt cu un schimb şi o comunicare reduse; limitare la esenţial sub raport
energetic, a deveni econom cu propria energie, a o valorifica maj bine; a simţi apropierea transcendentalului
atunci cînd se opreşte respiraţia.

Distonie vegetativă
(Vezi şi Simpaticotonie, Hipertensiune arterială)
Nivelul corporal: sistemul nervos intestinal (nervi = serviciu de informaţii).
Specificul simptomelor: tensiune în cadrul sistemului nervos vegetativ, sindrom psihovegetativ: deplasarea
echilibrului firesc dintre energiile simpaticotone (masculine) şi parasimpaticotone (feminine) în favoarea celor
masculine active, care aduc întregul organism într-o tensiune de durată pînă la dereglarea completă împreună cu
un număr foarte mare de simptome, pentru care ştiinţa nu găseşte nici o bază substanţială; raport incorect între
acceleraţie (sistemul nervos simpatic) şi frînă (sistemul nervos parasimpatic): a fi mereu pe drum, fără frîne şi
mergînd cu acceleraţia la maximum; simp-tomele se manifestă de la hipertensiune arterială, trecînd prin dureri
de cap şi de spate, senzaţie de ameţeală, oboseală, transpiraţie abundentă, teamă şi dereglări ale funcţiei
sexuale, şi ajungînd pînă la probleme respiratorii şi cardiace (extrasistole, dureri de inimă). Prelucrarea
motivului / Compensarea situaţiei: a admite tensiunile vieţii, a duce o viaţă încordată („Fiţi fierbinţi sau reci,
pe cei călduţi îi voi îndepărta”); după ce polul masculin (partea fierbinte a vieţii) a fost stimulat şi a devenit
limpede că soluţia acestui fapt nu se află în unilateralitate, a regăsi din
nou frîna învăţînd să o foloseşti; a găsi mijlocul, respectiv echilibrul între forţele masculine ce tind înainte şi
forţele feminine regeneratoare; a interpreta simptomele individuale implicînd tema „a găsi calea de mijloc
(centrul)”.
Bibl.: D, CD «Deconectareprofundă».

Distorsiune
(Vezi şi Distorsiunea piciorului, Accidente, Accidente de muncă / Accidente în gospodărie, Accidente sportive,
Accidente de circulaţie)
Nivelul corporal: articulaţiile (mobilitate, articulare), musculatura (motor, forţă).
Specificul simptomelor: a opune o rezistenţă prea mare într-un mod neîndemînatic; a fi tras la răspundere
pentru o greşeală şi a fi chemat la judecată: a fi „la înghesuială”, respectiv a fi mustrat (în limba germană,
zusammenstauchen = a îndesa, a îngrămădi, a mustra - n. tr.).
Prelucrarea motivului / Compensarea situaţiei: a lua atitudine faţă de răspundere şi responsabilitate, a-şi
vedea propriile greşeli şi a integra ceea ce lipseşte în propria sa viaţă (joc de cuvinte în limba germană: Fehler =
lipsă, greşeală, eroare, omisiune - n. tr.).
Bibl.: A.

Distorsiune de coloană cervicală

(Vezi şi Accidente de circulaţie)
Nivelul corporal: coloana vertebrală cervicală (mobilitate a capului).
Specificul simptomelor: în primul rînd prin accidente de circulaţie se ajunge la o deplasare a gîtului cu
afectarea coloanei vertebrale, în cazurile extreme mergîndu-se pînă la →Paraplegie (→Fractură a cefei) şi
deteriorarea vaselor sanguine: a fi azvîrlit (de pe traiectoria vieţii); dereglări de simţire şi dureri în umeri şi
braţe (→ Sindromul umăr-braţ): a nu mai reuşi să abordezi (să apuci) nimic; a fi neglijat o vreme atît de
îndelungată semnele timpului încît primeşti o lovitură din spate pentru a da cu nasul de ceva.
Prelucrarea motivului: a folosi timpul impus de odihnă pentru a se linişti şi a dobîndi o privire de ansamblu
nedeformată asupra propriei vieţi; a-şi prelucra constatarea de a fi mers prin viaţă prea repede şi cu prea puţină
precauţie (prevedere); a creşte mobilitatea capului în sens transpus, pentru a ajunge la mai multă prevedere şi la
o mai mare flexibilitate (în viaţă); a creşte flexibilitatea gîtului, a reduce încremenirea, a opune rezistenţă numai
acolo unde aceasta are sens.
Compensarea situaţiei: a găsi mijlocul între dinamism şi stabilitatea unei coloane; a aduce într-o armonie
perfectă calităţile dinamice şi cele statice.
Bibl.: A.

Disurie
(Tulburări ale golirii vezicii urinare; vezi şi Anurie)
Nivelul corporal: vezica urinară (rezervor al lichidului de eliminat, menţinerea şi eliminarea presiunii).
Specificul simptomelor: eliminarea deşeului sufletesc este îngreunată sau dureroasă; apare de exemplu în
cazul →Prostata, inflamarea ei; cramponare în loc de deschidere.
Prelucrarea motivului: reţinere curajoasă a vechilor teme sufleteşti, pentru a le prelucra definitiv; deschidere
ofensivă a coşului de gunoi sufletesc.
Compensarea situaţiei: a menţine din sufletesc cele care mai sînt necesare pentru a ajunge cu adevărat la o
înţelegere cu el.

Diverticulită
(Inflamaţie acută a unui diverticul; precedată de o diverticuloză)
Nivelul corporal: intestinul gros (inconştientul, lumea de jos).
Specificul simptomelor; datorită reţinerilor şi acumulărilor din inconştient, se ajunge la numeroase mici
conflicte în domeniul buzunarelor de hamster ale intestinului.
Prelucrarea motivului: confruntare deschisă, ofensivă şi curajoasă în privinţa conţinuturilor inconştiente (a
duce disponibilitatea de conflict pînă în cele mai întunecate şi mai îndepărtate colţuri ale domeniului undei); a
se întreba ce anume depozităm în buzunarele de hamster.
Compensarea situaţiei: disponibilitate şi ofensivă de luptă faţă de propriile rezerve întunecate.
Bibi.: V233-235, CD «Probleme digestive».

Diverticuloză
(Persistenţa cronică a formaţiunilor de tip diverticul în intestin)
Nivelul corporal: intestinul gros (inconştientul, lumea de jos).
Specificul simptomelor: mici grămezi de gunoi strînse în colţurile întunecate, buzunare de hamster, ciorapi de
strîns banii, grămadă de gunoi pentru deşeuri toxice cu regim special, nevoie de siguranţă, economie,
strîmtoare, dorinţă nemărturisită de a face rezerve; pe baza reţinerii şi a acumulării în inconştient se poate
ajunge la multe mici conflicte în domeniul buzunarelor de hamsteri (→ Diverticulită).
Prelucrarea motivului: a-şi îngădui mai multe rezerve, printre care şi lucruri în plus, cum ar fi substanţele de
balast din alimente; a avea cîteva rezerve în propria casă sau la bancă, în loc de a ascunde organiza ascunzători
în intestin; confruntare deschisă, ofensivă şi curajoasă cu conţinuturile inconştiente (a privi în colţurile
întunecate ale inconştientului): a face curăţenie în propria pivniţă - în cea lăuntrică în sens psihoterapeutic, iar
în cea exterioară în cadrul unui ritual.
Compensarea situaţiei: a-şi manifesta în mod just nevoia de siguranţă şi economisire la nivelul corespunzător;
a dobîndi siguranţă la alte nivele, de exemplu prin sentimentul valorii proprii.
Bibl.: V233-235, CD «Probleme digestive».

Dizenterie
(Vezi şi Diaree)
Nivelul corporal: membrana mucoasă (graniţă lăuntrică, delimitare) a intestinului gros (inconştientul, lumea de
jos).
Specificul simptomelor: mobilizare generală febrilă a corpului împotriva duşmanilor veniţi din lumea de jos;
teamă de a nu face în pantaloni, „a transpira sînge şi apă” (diaree cu sînge: apa şi sarea vieţii se pierd; evaziune
în neputinţă (colaps al circuitului sanguin).
Prelucrarea motivului: a prelua lupta epuizantă şi cuprinzătoare cu lumea umbrei în mod curajos şi cu toate
mijloacele existente la dispoziţie; a se lăsa incitat de temde umbrei, în loc de a se deschide faţă de agenţii
patogeni ai lumii de jos; a-şi recunoaşte propria strîmtoare / teamă şi a o prelucra în mod consecvent şi
concentrat; a ceda (preda) lucruri existenţiale, importante pentru viaţă; a învăţa să dăruieşti, pînă la propria
sarcină; a-şi depune de bunăvoie puterile.
Compensarea situaţiei: a cuceri împărăţia umbrei, luminînd-o cu facla conştientei; a transforma teama în
consecvenţă şi disciplină; a înfăptui dăruirea pînă la ultima ei consecinţă; a se pune la picioarele Universului; ţa
acestei puteri.
Bibl.: A, CD «Probleme digestive».

Droguri, dependenţa de ele

(Vezi şi Maniile, Farmacomanie)
Nivelul corporal: deosebit de frecvent este afectat creierul (comunicare, logistică) şi ficatul (viaţă, evaluare,
informaţie returnată).
Specificul simptomelor: manie -dependenţă - evaziune - căutare: a se opri prea devreme pe calea căutării,
respectiv a trece în evaziune, a se împotmoli la un nivel înlocuitor; gol lăuntric, sentimentul de a nu avea nimic
suficient, suferinţa lipsei: a căuta în droguri un înlocuitor, a se amăgi prin metode discutabile, a-şi crea o
senzaţie surogat în locul ţelului propriu-zis; proiectarea ţelului ultim al unităţii asupra a ceva mai uşor de atins,
încercare de a obţine ceva foarte uşor; încorporare a surogatului, care nu poate sătura pe o perioadă îndelungată,
a se rătăci pe calea către ţel; toleranţă redusă la frustrare (a nu fi învăţat să prelucreze înfrîngerile şi să se
distanţeze de ceea ce trebuie); teama de noi experienţe; o prea mare comoditate (lene); pretenţii prea ridicate în
privinţa propriei stări de bine, atitudine copilărească pînă la atitudine infantilă faţă de viaţă = dor mult prea
redus spre sănătate (sufletească).
Prelucrarea motivului: a-şi conştientiza tendinţa de a folosi scurtături inadmisibile; căutare a viziunilor,
exerciţii de meditaţie: Zen ş.a.m.d.; exerciţii de definire a propriului ţel în viaţă; a cuceri toleranţa faţă de
frustrare, de exemplu prin psihoterapie: a recunoaşte că numai ceea ce a fost prelucrat de sine însuşi prin
strădanie conştientă are caracter transformator (fără strădanie nu se ajunge la ţel); a se dărui - în cadrul
proceselor terapeutice - fricii şi îngustimii, pînă cînd acestea se transformă în curaj şi depărtare; a învăţa să iei
atitudine în loc de a evada şi a se eschiva; a recunoaşte că este nevoie de cea mai mare implicare pentru
atingerea celui mai înalt ţel (unitatea): a învăţa să recunoşti urmărirea acestui ţel propriu-zis prin stările atinse
datorită consumului de droguri; a aduce în prim-plan deziluzia: a recunoaşte lumea aparentă (a extazului
provocat de droguri; a descoperi tendinţele regresive (a voi să ai ceva fără a plăti preţul cuvenit); a vivifia
motivaţia iniţială a consumurilor de droguri (dorul după unitate şi sentimentul Unităţii (pe cale corectă).
Compensarea situaţiei: a înţelege viaţa ca pe o călătorie, a deveni din nou căutător; a descoperi Unitatea ca
ultim ţel, a percepe meditaţia şi Religio ca instrumente pentru atingerea acestui ţel.
Bibl.: K 330-334, CD «Dependenţă şi căutare», VCD «Boală şi dependenţă». Particularităţile drogurilor
individuale
(Trebuie reflectat la faptul că într-o societate care a încetat să mai fie o societate de cultură şi a pierdut din
vedere marea căutare, aproape orice poate deveni drog, ca de exemplu: munca, posesia, joaca, sexul ş.a.m.d.; →
Maniile)
1. Heroină
Specificul simptomelor: evadare totală, fugă din faţa confruntării cu lumea; sentimentul invincibilităţii;
pericole: potenţial de dependenţă enormă, alunecare în criminalitatea de profesie, →SIDA (prin ace infectate),
reducerea creierului, a deveni parazit (al societăţii sau al familiei).
Prelucrarea motivului: a îndrăzni să parcurgi adevărata cale a eroului (Heroine, Heros); a întreprinde cercetări
pline de sens; detestare a maturităţii, a măreţiei şi a puterii; a învăţa să-ţi retragi proiecţiile (căminul părintesc,
societatea ş.a.m.d. ca responsabil de propriul pustiu).
Compensarea situaţiei: a realiza unitatea (prin exerciţii) în loc de a zbura dintr-odată în afara polarităţii.
2. Alcool (vezi şi Alcoolism)
Specificul simptomelor: autoînşelare dublă, pentru că este un drog legal; drog tipic de evadare; conferă
sentimentul că lumea ar fi rotundă (desăvîrşită); efect de înmuiere (moliciune): evitarea durităţii vieţii; regresie
la nivelul de copil: a se clătina pe picioare, a merge împleticindu-se, a se bîlbîi, a ganguri, a fi dependent de
sticlă (biberon); pericole: →Ciroza ficatului, afectarea nervilor, →Delirium, decădere socială.
Prelucrarea motivului: a-şi căuta alte nivele de experienţă pentru necesitatea legitimă de dăruire, moliciune şi
rotunjime (perfecţiune), deschidere, curaj, bucurie şi extaz.
Compensarea situaţiei: a se cufunda în marea unităţii, în loc de alcool: spiritualitate în loc de spirt (lat.
spiritus = spirit).
3. Cocaină
Specificul simptomelor: foame după împlinire şi iubire; succesul înţeles greşit drept iubire; capacitate de
performanţă enormă, supranaturală, prin dispoziţie lăuntrică ridicată pe scenă, în pat sau oriunde, acolo unde
propria energie nu (mai) este suficientă; drogul purtător al performanţei; imboldul creativităţii în cercurile de
artişti; pericolul: epuizarea corpului şi al sufletului.
Prelucrarea motivului: în loc de a priza în şir cocaina (una după alta), a-şi înşirui (a-şi pune în ordine) viaţă; a
amplifica performanţa în mod natural: Fitness training obositor dar sănătos; a găsi calea de a ajunge cu propria
putere la propriul potenţial de performanţă; a învăţa faptul că potenţialul creativ poate fi şi elaborat, a învăţa să
străvezi înţelegerea greşită a faptului că aplauzele şi succesele ar avea ceva de a face cu iubirea.
Compensarea situaţiei: a o încheia cu piedicile lăuntrice pe calea dezvoltării de sine; a deveni una cu sine şi
cu omul iubit, independent de succes şi de mijloacele ajutătoare artificiale.
4. Amfetamina, Speed şi alte stimulente
Specificul simptomelor: mărirea vitezei sentimentelor faţă de viaţă (impresii care se schimbă tot mereu şi tot
mai rapid); a voi să faci mai mult din tine şi din timp (amplificarea artificială a performanţelor); pericole:
ruinare nervoasă, epuizare a corpului şi a sufletului.
Prelucrarea motivului: a fi mai şi a deveni mai mult decît eşti, în loc de a trăi mai repede; a vieţui mai mult, în
sensul de a pătrunde mai adînc; îmbunătăţirea naturală a capacităţii de performanţă prin propria forţă.
Compensarea situaţiei: a experimenta existenţa acolo unde viteza cea mai înaltă şi repausul absolut sînt una.
5. MDMA (Ecstasy, Discodroge)
Specificul simptomelor: extaz artificial prin eliminarea întregii serotonii existente în Synapsenspalt 258;
deschiderea chakrei inimii pentru a se vieţui pe sine în iubire (sentimentul ajungerii la ţel); formă de onanie
sufletească; dereglarea circuitului sanguin avînd drept consecinţă moartea, în cazul mişcărilor puternice şi cu
consum insuficient de lichide (în discotecile Techno, unde Ecstasy se poate cumpăra relativ mai ieftin decît apa
minerală).
Prelucrarea motivului: a găsi căi fireşti de deschidere a inimii; iubire extatică; a admite într-adevăr legăturile
de la o inimă la alta; a vieţui societatea şi solidaritatea.
Compensarea situaţiei: a se simţi una cu Totul în iubirea faţă de un om şi faţă de lume, trăiri de vîrf,
experienţa Unităţii.
6. Valiu şi alte droguri (iniţial prescrise medical) (micile ajutoare ale mamei: somnifere, amplificatoare de
performanţă, antidepresive); vezi şi Farmacomanie.
Specificul simptomelor: în general: înseninează dispoziţia lăuntrică; în funcţie de drog: eliminarea realităţii
cotidiene (Fluctină / Prozac = medicament din ultima generaţie de antidepresive, de inhibatori ai preluării de
serotonină, asemănători din punct de vedere farmacologic cu Ecstasy în sensul că oferă tot o creştere a ofertei
de serotonină în Synapsenspalt 258, numai că mai redusă), înseninarea dispoziţiei lăuntrice (Lexotanil), mărirea
capacităţii de performanţă (Kaptagon), combaterea fricii (Valium); pericole potenţiale de o dependenţă parţial
ridicată; cei afectaţi se leagănă adesea într-o certitudine iluzorie, pentru că şi-au primit drogurile de la medici,
tendinţă ridicată de suicid.
Prelucrarea motivului: a învăţa să abordezi respectivele teme într-un mod mai pretenţios şi cu propriile puteri.
Compensarea situaţiei: a experimenta fericirea prin propriile puteri, a domina viaţa într-un mod mai obositor
cu propriile forţe şi cu propriul angajament; în loc de a fi mereu nemulţumit cu dificultăţile şi a solicita imediat
ajutor exterior, a considera piedicile ca sarcini naturale şi provocări pe calea vieţii; a căuta mîna ajutătoare în
primul rînd la capătul propriului braţ, abia apoi la ceilalţi oameni şi în niciun caz sub forma chimică.
7. Produse tip Cannabis (haşiş, marijuana)
Specificul simptomelor: sentiment de ocrotire adormitor al conştientei; fugă din faţa realităţii dure; creşterea
sensibilităţii faţă de muzică şi sentimente, intensificarea dispoziţiilor lăuntrice; bucurie artificială (rîs continuu
stupid); poate dezlipi limbile (lipite); potenţial maniac de dependenţă redus, dar pericol de dezintegrare socială
crescut datorită fantasmagoriei; înmuiere lăuntrică: a fi mereu lipsit de voinţă, neglijent (în sens negativ -
existenţă tip „piftie”).
Prelucrarea motivului: a căuta securitatea în raporturile interumane; a dezvolta ritualuri comunitare (modul de
raportare la Joints se aseamănă frapant de mult cu trecerea în cerc a pipei păcii la indieni şi are o semnificaţie
asemănătoare); a-şi amplifica sensibilitatea printr-o conştientă trează; a face exerciţii de confruntare cu
realitatea, a amplifica intensitatea vieţii în mod firesc (de exemplu printr-o activitate interesantă).
Compensarea situaţiei: a experimenta adevărata securitate şi ocrotire; a putea vedea lucid minunile vieţii şi a
se bucura de ele.
8. Drogurile psihedelice (LSD, Mescalină ş.a.m.d., drogurile hippioţilor)
Specificul simptomelor: încercare de a răzbate cu forţa în transcendental; străpungere la alte nivele de
conştientă (beţia imaginilor); căutarea adevăratei realităţi interioare; dor după iniţierea în ultima realitate;
străpungerea bruscă, neaşteptată a inconştientului duce pînă la experienţe psihotice ale umbrei (de tip horror);
căutarea aventurii în sensul maturizării; pericole: potenţial de dependenţă foarte redus; practic nu se creează o
dependenţă corporală, totuşi declanşează episoade psihotice, consolidînd în felul acesta accesul la propria
umbră prin căi oneste şi mai eficiente ca durată, deşi mai obositoare.
Prelucrarea motivului: exerciţii de meditaţie pentru a ajunge la trăiri oneste obţinute prin propriile puteri şi
propria dăruire; a învăţa răbdarea de a aştepta să primească în dar experienţele dorite; psihoterapie pentru
concilierea cu umbra înainte de a fi atacat de aceasta în forma neaşteptată produsă de transa prin drogare;
meditaţii şi exerciţii pentru a vieţui propriile imagini sufleteşti arhetipale într-un mod onest şi dozat raţional;
pentru hipioţii tîrzii: a căuta iniţierea prin devenirea matură.
Compensarea situaţiei: adevărata experienţă a iniţierii.
Ductus Botalli, deschis
(Vezi şi Anomalie cardiacă congenitală)
Nivelul corporal: inima (sediu al sufletului, iubirii, sentimentului, centru energetic).
Specificul simptomelor: rămînere la o fază anterioară (se menţine situaţia embrionară din trupul matern); a
merge pe o cale greşită cu forţa vieţii; a evita să pătrunzi în polaritatea (considerată nefastă).
Prelucrarea motivului: a se supune jocului contrariilor; a exersa schimbul şi comunicarea pe căi prevăzute de
la început.
Compensarea situaţiei: a părăsi această situaţie infantilă (a fluxului energetic) pentru a o recuceri ulterior la un
nivel superior în sens spiritual-sufletesc.
Bibl:H149 ş.u.

Dureri
(Vezi şi Dureri fantomă)
Nivelul corporal: pretutindeni unde există nervi senzitivi (serviciul de informaţii, sînt posibile şi durerile.
Specificul simptomelor: constrîngere de a simţi; sistemul de avertizare al corpului lansează un semnal; strigăt
de ajutor al ţesuturilor în sensul irigării sanguine sau al despovărării; durerea inflamării din cadrul conflictelor
agresive; durerea rănirilor fizice; durere a nervilor de pe traseele oprimate şi îngustate; durerile sufleteşti ale
unui suflet chinuit: furie suprimată, nevieţuită, sau chiar act de autopedepsire în cazul sentimentelor de
vinovăţie; strîmtorarea extremă (socială sau a relaţiilor) poate provoca teamă, pînă la dureri.
Prelucrarea motivului / Compensarea situaţiei: a reacţiona pe cît posibil de devreme la avertizări; a răspunde
la strigătele de ajutor; a considera conflictele agresive din ţesuturi drept prilej într-o confruntare curajoasă la
nivel spiritual-sufletesc, durerea fiind doar deplasată, la nivel sufletesc existînd şansa de a încheia definitiv
această temă; a considera durerile rănilor drept prilej de abordare a rănirilor apărute în paralel în suflet; a folosi
durerile nervilor pentru a veni în ajutorul impulsurilor şi informaţiilor suprimate; a aprecia în mod just durerile
sufleteşti la nivelul lor, de exemplu acordînd atenţie domeniilor sufleteşti neglijate; despovărarea părţilor
sufleteşti apăsate şi supra-împovărate, acordarea de atenţie părţilor sufleteşti rănite, sprijinirea domeniilor
combative ale sufletului; pasiune în locul suferinţei dureroase (joc de cuvinte în limba germană: Leiden
=suferinţă, chin, durere, boală; Leidenschaft = pasiune, înflăcărare - n. tr.).
Bibl.: A 263-274.

Dureri anale
Nivelul corporal: anus (ieşirea din lumea de jos).
Specificul simptomelor: strigăte de ajutor provenite din regiunea anală; plagă chinuitoare, necaz (în limbajul
actual „apain in the ass"); ieşirea din împărăţia umbrelor necesită atenţie, sentimentele de vinovăţie suprimate
şi tendinţele inconştiente la autoflagelare dor, ca şi cum omul şi-ar fi dat lovituri la fundul gol.
Prelucrarea motivului: a se îndrepta către lumea de jos şi tema umbrei cu energie şi curaj; a se confrunta fără
cruţare cu propriile poveri îmbătrînite.
Compensarea situaţiei: a aduce lumină (energie) în întuneric.

Dureri de cap / Dureri de cap datorate tensiunii

(Vezi şi Migrene)
Nivelul corporal: capul (capitala corpului).
Specificul simptomelor: primele impulsuri (cognitive) se blochează la nivelul capului; a vieţui în cap ceea ce
aparţine de alt loc; încercare de a domina teme emoţionale şi sentimentale bătîndu-ţi capul;
1. Situaţii de tensiune încordată, respectiv supraîncordată: supraaccentuarea polului superior masculin; sînt
afectaţi în primul rînd „intelectualii”: „capetele pătrate”, care se simt la fel de pătrăţoşi ca şi lumea cvadruplă
din care provine problema; punerea accentului pe cap cu neglijarea inimii (cel de-al doilea centru); separare de
polul inferior / trup; lipsa legăturii (Religio) cu propriile rădăcini; protecţie a egoului, „capul zbîrnîie” (de idei
şi de gînduri); impunerea (primului impuls)duce la zdrobirea capului; a trece „cu capul prin zid”: „acolo unde
este voinţă se găseşte şi o cale”, a-şi folosi capul pe post de berbec pentru spargerea zidurilor; a vrea să domini
prea mult şi ca totul să se desfăşoare după capul tău, a-şi impune propriul cap, voinţă puternică; pretenţie la
putere, impunerea forţată; supraapreciere de sine: „a-şi băga ceva în cap”; durerea se manifestă ca avertizare
asupra unei gîndiri incorecte: faptul de a-şi „sparge” capul doare, desigur; dureri de cap de mahmureală;
tensiune datorată intenţiei de performanţă ridicată, suprasolicitare: ambiţie, carierism, pretenţii de perfecţiune;
situaţie critică de ascensiune.
Durere pe creştetul capului: închidere faţă de iluminarea venită de sus, faţă de inspiraţii, a resimţi presiunea, a
se simţi strivit ca şi cum „a primit o lovitură în cap”.
Dureri de frunte (în spatele frunţii se află lobii frontali ai encefalului (gîndire raţională): a se confrunta cu viaţa,
a înfrunta viaţa; fruntea puternic brăzdată a omului încăpăţînat trădează încordarea şi tensiunea acestei atitudini,
care doare încontinuu.
Dureri occipitale (în partea din spate a capului se află creierul mic; durerile manifestate aici reprezintă tema
echilibrului în viaţă): a avea ceva „în cap” (în partea de dinapoi = în sensul de a reţine ceva în ideea unei
„revanşări" ulterioare); regiune a problemelor nerezolvate şi a socotelilor neîncheiate care vor să fie soluţionate
şi care se fac remarcate prin dureri.
Dureri de tîmple, de ambele părţi: a se simţi ca strîns în menghină, a nu şti cum să ieşi din această situaţie, a nu
putea înainta şi nici a se retrage, a rămîne pe loc, ca în menghină; senzaţia de zvîcnire: viaţa bate la uşă şi
avertizează de necesitatea unei confruntări, şi / sau de inevitabilitatea unei lupte.
2. Situaţii de subpresiune, respectiv de presiune redusă, irigaţie sanguină insuficientă: gîndire confuză,
ameţeală, a nu fi stăpîn pe situaţie.
3. Datorată înfundării cronice a nasului. A avea guturai (→Sinuzită); a avea capul greu.
Prelucrarea motivului: a se încrede în primul impuls; ceea ce nu ţine de cap trebuie vieţuit la nivelul inimii, al
abdomenului sau al muşchilor;
1. A găsi soluţia, nu a o căuta; a deveni conştient de supraaprecierea polului masculin; a simţi presiunea sub
care te afli şi gîndeşti; a învăţa să vezi egoul în graniţele şi dorinţele sale; a recunoaşte că faptul de a gîndi
mereu „de la sine” este o soluţie lipsită de perspective; a învăţa să preţuieşti şinele în locul supraaprecierii în
sensul accentuării egoului; a preîntîmpina unilateralitatea prin implicarea polului feminin; a se detaşa de
încăpăţînarea lui „eu vreau”, de ambiţii, de mărginire, după ce acestea au fost străvăzute; a-şi conştientiza
rădăcinile, a reflecta asupra polului inferior / picioarele; a despovăra capul: a lăsa să se dezvolte şi să se
desfăşoare fantezii şi gîndire jucăuşă; a întreprinde în mod curajos primii paşi în domenii noi; a lua decizii şi a
le impune, respectiv a se impune în sensul superior al cuvîntului.
2. A găsi soluţii intuitive, a înfăptui lucrurile în mod conştient cu emisfera cerebrală stîngă.
3. A posti; a azvîrli balastul peste bord; a-şi aşeza capul golit de balast pe propriile-i picioare.
Compensarea situaţiei: a crea armonie în pretenţiile referitoare la cap, inimă şi abdomen; a se afirma pe scene
ne-intelectuale, a păşi înainte, respectiv a progresa, cu capul liber.
Bibl.: K 216-225, A 268-274, CD «Durerile de cap».

Dureri de ceafă
Nivelul corporal: ceafa (forţă, vulnerabilitate), gîtul (încorporare, legătură, comunicare).
Specificul simptomelor: strigăt de ajutor al cefei supra-împovărate, punctul vulnerabil al coloanei vertebrale;
teamă de o nouă împovărare şi de experienţe neplăcute, deja făcute în acest loc sensibil; încăpăţînarea şi
îndărătnicia se pot croniciza şi pot duce la o imobilitate în propria atitudine, care ajunge să doară determinînd
ca centrala (capul) să devină imobilă: → Opistotonus.
Prelucrarea motivului: a da atenţie strigătelor de ajutor şi a le recunoaşte mesajul (a găsi răspuns la
întrebările: Ce anume trebuie luat de pe grumaz pentru ca acesta să fie uşurat? Ce modele învechite sau
experienţe neplăcute, sau ce conflicte nerezolvate sau adunate în spatele omului îi atîrnă de ceafa? Ce aşteptări
ale altor lovituri în această zonă îl îngrijorează pe om şi îl dor deja înainte de primire?); a recunoaşte vechile
lovituri primite în această zonă (în aceste domenii) şi a le da la o parte.
Compensarea situaţiei: a-şi îndrepta atenţia asupra cefei, locul cel mai sensibil al coloanei vertebrale; a realiza
concilierea cu vechile lovituri primite în această zonă, astfel încît grumazul să nu mai strige de teamă şi să nu
trebuiască să-şi amintească lucruri dureroase.

Dureri de spate
(Vezi şi Defecte de ţinută)
Nivelul corporal: spatele (încordare, verticalitate), coloana vertebrală (dinamism şi sprijin, verticalitate).
Specificul simptomelor: atitudinea lăuntrică nu corespunde celei exterioare; protest datorită faptului că
atitudinii lăuntrice / domeniului umbrei nu îi este îngăduit să se manifeste; compensarea atitudinii oneste dar
neîndrăgite doare în mod durabil, pentru că ea trebuie menţinută în permanenţă cu cheltuială de energie: lipsă
de verticalitate („cocoşare”): omul nu se mai poate îndrepta nici faţă de sine însuşi; a nu face faţă problemelor;
a fi apăsat şi îndoit de supărare; supărarea neprelucrată se manifestă în ţinută şi atitudine; a fi pus sub presiune
de împovărările existenţiale (probleme cu discurile intervertebrale); turtire a polului feminin (discul
intervertebral moale) pe axa vieţii (coloana vertebrală) între două vertebre dure (pol masculin); dureri în
domeniul cervical şi toracic: strigăte de ajutor după sprijin emoţional; dureri în zona lombară: strigăte de ajutor
după sprijin existenţial (material); conflict inconştient în privinţa următorilor paşi decisivi din punct de vedere
existenţiali; încordare şi tensiune în zona spatelui: exprimarea de sine este reţinută; propria forţă nu îşi găseşte
un sprijin.
Prelucrarea motivului: a-şi descoperi non-verticalitatea inconştientă, recunoscînd-o; a descoperi atitudinea
greşită fundamentală şi, pornind de la aceasta, a-şi elabora o adevărată verticalitate; a verifica tensiunile care se
manifestă în spate, în privinţa autenticităţii lor; a despovăra spatele de poverile devenite inutile şi cel puţin a
conştientiza alte poveri purtate în mod inconştient; a transforma tensionările în atenţie conştient încordată şi
acţiune; exerciţii de Tai Chi în privinţa cultului mişcării. Compensarea situaţiei: a face faţă sieşi şi propriei
atitudini lăuntrice conştiente.
Bibl.: 5 271-279, K286-288, CD «Probleme ale spatelui».

Dureri de şale
Vezi Dureri de spate, Sciatică, Lumbago.

Dureri fantomă
Specificul simptomelor: membre care au fost pierdute (îndepărtate din cop), dar şi dinţi care dor în continuare
deşi nu mai există de multă vreme din punct de vedere fizic; structuri care continuă să existe în conştientă atîta
timp cît imaginea lor nu a fost ştearsă şi din domeniul astral: strigăte de ajutor într-o situaţie de şoc / pierdere
neprelucrată la nivelul conştientei. Prelucrarea motivului / Compensarea situaţiei: a retrăi încă o dată conştient
fenomenul pierderii (chiar şi operaţiile desfăşurate sub anestezie totală pot fi conştientizate prin tehnicile
terapiei reîncarnării) pentru a se putea într-adevăr desprinde de membrul respectiv.
Bibi.: A 266ş.u.

Dureri în articulaţia temporo-mandibulară

Nivelul corporal: maxilarul (depozit de arme), articulaţia (mobilitate, articulare).
Specificul simptomelor: ciocnirea dintre pretenţiile de forţă ale nivelului superior (provenienţă familială,
trecut) şi ale nivelului inferior (individualitate, prezent) duce la strigăte de durere şi de ajutor ale articulaţiei
care nu o mai scoate la capăt cu tensiunea; conflictul inconştient dintre tradiţie şi individualitate este tipic
pentru societatea modernă.
Prelucrarea motivului: a lua atitudine conştientă faţă de tensiunile vieţii; a-şi reface dantura, în loc de a-şi
dezvolta răutatea (joc de cuvinte în limba germană: Biss = îmbucătură, muşcătură; Bissigkeit = caracter rău,
răutate - n. tr.); a-şi dezvolta capacitatea de a-şi revendica drepturile în locul mîniei reţinute.
Compensarea situaţiei: a căuta un compromis portant între interesele sferei de sus şi ale celei dejos, a găsi un
echilibru acceptabil cu tendinţe spre calm (în sensul budist al lui Uppekha).

Dureri în mijlocul ciclului menstrual

Nivelul corporal: ovarele (fertilitate). Specificul simptomelor: ovulaţia este resimţită în mod dureros; propria
fertilitate feminină devine o problemă dureroasă care strigă după atenţie; sensibilitatea a trecut în
hipersensibilitate; respingere a procesului „mori şi devino”.
Prelucrarea motivului: a-şi dirija marea sensibilitate pe căi pline de sens; a urmări cu atenţie procesul ciclic şi
a se adapta la el.
Compensarea situaţiei: a dezvolta disponibilitatea de a realiza salturi în necunoscut şi a se confrunta cu
îndrăzneala de a deveni mamă; a lupta în mod curajos pentru propria fertilitate.
Bibl.: F183-185.

Dureri musculare
Vezi Fibromialgie, Intoxicaţii cu amalgam.