„…Toate sunt cu putinţă celui ce crede.

… Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va

osândi”(Marcu 9, 23; 16, 16);
„…Daca veţi avea credinţă în voi cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi
nimic nu va fi voua cu neputinţă.”(Matei 17, 20);
„Aşa şi cu credinţa: dacă nu are fapte, e moartă în ea însăşi. Dar va zice cineva: Tu ai credinţa, iar eu am fapte; arată-mi
credinţa ta fără fapte şi eu iţi voi arăta, din faptele mele, credinţa mea. Tu crezi că unul este Dumnezeu? Bine faci; dar şi
demonii cred şi se cutremură.”( Iacob cap. 2, vers. 17-20).
„Zic dar: în Duhul să umblaţi şi să nu împliniţi pofta trupului. Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelunga-
răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia; împotriva unora ca acestea nu este lege. Iar cei
ce sunt ai lui Hristos Iisus şi-au răstignit trupul împreună cu patimile şi cu poftele. Dacă trăim în Duhul, în Duhul să şi umblăm.
Să nu fim iubitori de mărire deşartă, supărându-ne unii pe alţii şi pizmuindu-ne unii pe alţii.” (Ep. către Galateni cap. 5, vers. 16,
22-26).
„Să nu fii desfrânat.”(Ieşire 20, 14); „Ştii poruncile: Să nu ucizi, să nu săvârşeşti adulter, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb,
să nu inşeli pe nimeni, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta.”(Marcu 10, 19); „Fugiţi de desfrânare! Orice păcat pe care-l va
săvârşi omul este in afară de trup. Cine se dedă însă desfrânării păcătuieşte în însuşi trupul său. Sau nu ştiţi că trupul vostru este
templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveţi de la Dumnezeu şi că voi nu sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu
preţ! Slăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul vostru şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.”(1 Corinteni 6, 18-20); „Aţi auzit
că s-a zis celor de demult: "Să nu săvârşeşti adulter". Eu însa vă spun voua: Că oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit
adulter cu ea în inima lui.”(Matei 5, 27).
„…Iubirea de argint este rădăcina tuturor relelor si cei ce au poftit-o cu înfocare au rătăcit de la credinţă, si s-au străpuns cu
multe dureri. Dar tu, o, omule al lui Dumnezeu, fugi de acestea si urmează dreptatea, evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea,
blândeţea.”(Ep.1 către Timotei 6, 10-11).
„...Toate vi le-am arătat, căci ostenindu-vă astfel, trebuie să ajutati pe cei slabi si să vă aduceti aminte de cuvintele Domnului
Iisus, căci El a zis: Mai fericit este a da decat a lua.”(Faptele Sfinţilor Apostolilor 20, 35). „Cel ce fură să nu mai fure, ci mai vârtos
să se osteneasca lucrând cu mâinile sale, lucrul cel bun, ca să aibă să dea şi celui ce are nevoie.”(Epistola către Efeseni cap. 4,
vers. 28).
„… voi, cei mai tineri, supuneţi-vă celor bătrâni. îmbrăcaţi-vă toţi întru smerenie unii faţă de alţii, pentru că
Dumnezeu le stă'mpotrivă celor mândri, dar celor smeriţi le dă har.” (Epistola sobornicească I a Sf. Ap. Petru cap.
5, vers. 5)
= Despre smerenie: „Fiule, fa-ti treburile cu modestie si vei fi iubit de omul placut [Domnului]. Cu cat esti mai
mare, cu atat fa-te mai mic si vei afla har in fata Domnului; caci multi sunt oamenii mari si slaviti, dar numai celor
smeriti li se descopera tainele; caci mare e puterea Domnului, dar cinstirea Ii vine de la cei smeriti. Nu umbla dupa
ceea ce e prea greu pentru tine si nu iscodi ceea ce e peste puterile tale. La ceea ce ti s'a poruncit, la aceea
gandeste; caci tu nu ai nevoie de lucrurile ascunse.Nu scormoni in ceea ce nu-ti trebuie, caci ceea ce ti s'a aratat e
mai mult decat poate omul sa priceapa; fiindca pe multi ii insala parerile lor desarte si reaua inchipuire le-a stalcit
judecata… Fă-te iubit adunării şi'n faţa omului mare înclinăţi capul.”= Isus Sirah 3, 17-24; 4, 7)
„Orice aţi face, cu cuvântul sau cu lucrul, toate să le faceţi în numele Domnului Iisus si prin El să mulţumiţi lui Dumnezeu-
Tatăl.”(Coloseni 3, 17).
= (Despre păcatul mândriei: „Nu fi făţarnic înaintea oamenilor şi fii cu luare-aminte la buzele tale. Nu te înălţa, ca
să nu cazi şi să aduci necinste sufletului tău. Căci va descoperi Domnul cele ascunse ale tale şi în mijlocul adunării
te va înjosi, pentru că nu te-ai apropiatcu inimă curată de frica Domnului, şi inima ta este plină de vicleşug… Nu
porni la drum cu cel cutezător, ca să nu-ţi cadă povară, căci el nu face decât după capul său şi nebunia lui te va
pierde… Trufia nu-i plăcută nici lui Dumnezeu, nici omului; pentru amândoi, nedreptatea e o grşsală. Începutul
trufiei omului este a-L părăsi pe Domnul şi a-şi ţine inima departe de Cel ce l-a făcut;
căci păcatul e începutul trufiei, iar purtătorul ei revarsă urâciune; iată de ce Domnul le-a adus [trufaşilor] pedepse
straşnice şi, până la urmă, i-a nimicit. Domnul a surpat scaunele celor puternici şi'n locul lor i-a pus pe cei blânzi.
Domnul a smuls rădăcinile păgânilor şi'n locul lor i-a sădit pe cei smeriţi… Frica de Domnul este începutul ridicării,
iar împietrirea şi trufia sunt începutul căderii. Fie că omul e bogat, nobil sau sărac, lauda lui e frica de Domnul. Nu-i
bine să dispreţuieşti un sărac înţelept, după cum nu-i potrivit să cinsteşti un păcătos… Săracului i se dă cinste
pentru iscusinţa minţii sale, bogatului, pentru avuţiile lui… Nu te mândri cu hainele de pe tine şi nu te trufi când ţi
se dă cinstire, căci lucrurile Domnului sunt minunate, dar oamenilor le sunt ascunse.”= Vechiul Testament= Cartea
înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul) 1, 29-30; 8, 15; 10, 7, 12-15, 21-23, 30; 11, 4).
=(Duminica, adevărata sărbătoare săptămânală:„…fiindcă astfel a zis undeva despre ziua a şaptea: Şi în ziua a
şaptea S'a odihnit Dumnezeu de toate lucrurile Sale. Dar aici, în acest loc, înca o data: Întru odihna Mea nu vor
intra! Prin urmare, pentru că unora le rămâne să intre întru odihnă, iar primii cărora li s'a binevestit nu au intrat din
pricina nesupunerii lor, Dumnezeu rânduieşte din nou o zi, astăzi, dupa atâta vreme rostind El prin David, aşa cum
s'a spus mai'nainte: Astăzi, dacă veţi auzi glasul Său, nu vă învârtoşaţi inimile. Că dacă odihna le-ar fi adus-o Iosua,
atunci Dumnezeu n'ar mai fi vorbit după aceea de o alta zi de odihnă. Aşadar, poporului lui Dumnezeu i s'a lăsat o
altă sărbătoare de odihnă. Fiindcă cel ce a intrat întru odihna lui Dumnezeu s'a odihnit şi el de lucrurile lui, aşa
precum Dumnezeu de ale Sale. Prin urmare, să ne străduim a intra întru acea odihnă, pentru ca nimeni să nu cadă
după aceeaşi pildă a neascultării.”= Epistola Sfântului Apostol Pavel către Evrei cap. 4, vers. 4 -11; „ Aceasta este
ziua pe care Domnul a făcut-o: să ne bucurăm şi să ne veselim într'insa!”= Psalmul 117, versetul 24).