Florin Gabriel POPESCU

Dragoș PĂSCULESCU

GRAFICĂ ASISTATĂ DE
CALCULATOR – Note de curs

Editura UNIVERSITAS
PETROȘANI, 2021
Referenți ştiințifici:
Conf.dr.ing. Marius MARCU
Conf.dr.ing. Angela EGRI

© 2021 Editura Universitas Petroşani

Toate drepturile asupra acestei ediții sunt rezervate autorilor. Orice reproducere integrală
sau parțială, prin orice procedeu, a unor pagini din această lucrare, efectuate fără
autorizația editorului este ilicită şi constituie o contrafacere. Sunt acceptate reproduceri
strict rezervate utilizării sau citării justificate de interes ştiin țific, cu specificarea
respectivei citări.

© 2021 Editura Universitas Petroşani

All rights are reserved to the authors of this edition. Any reproduction in whole or in
part, by any means, of pages of this work, performed without the authors approval is
illegal and constitutes an infringement. Accepted are only those reproductions strictly
reserved for use or citation of justified scientific interest, specifying that citation.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României

POPESCU, FLORIN GABRIEL
Grafică asistată de calculator / Florin-Gabriel Popescu, Dragoş Păsculescu. -
Petroşani : Universitas, 2021
Conţine bibliografie
ISBN 978-973-741-804-3

I. Păsculescu, Dragoş

004

Tiparul executat la: Universitatea din Petroşani - Atelier Tipografie

 CUPRINS

INTRODUCERE................................................................................................ 6

CAPITOLUL 1. PREZENTAREA PROGRAMULUI SOLID EDGE ....... 16

1.1. CE ESTE SOLID EDGE ............................................................................... 16

1.2. MODULE SOLID EDGE .............................................................................. 20
1.3. PRINCIPII ALE PROIECTĂRII ASISTATE ....................................................... 22
1.4. INTERFAȚA DE UTILIZARE......................................................................... 24
Exercițiul 1.1. Deschiderea unui document Solid Edge ............................ 38
Exercițiul 1.2. Salvarea unui document Solid Edge .................................. 42

CAPITOLUL 2. REALIZAREA SCHIȚELOR ȘI PROFILURILOR ...... 47

2.1. DESENAREA SCHIȚELOR ........................................................................... 48

2.2. PLANURI DE REFERINȚĂ ........................................................................... 52
2.3. FOLOSIREA PROFILURILOR ȘI SCHIȚELOR .................................................. 53
2.4. INTERFAȚA DE REALIZARE A SCHIȚELOR .................................................. 54
Exemplul 2.1. Desenarea unei schițe ......................................................... 71
Exemplul 2.2. Desenarea unui poligon regulat ......................................... 75
Exemplul 2.3. Desenarea unui hexagon regulat restricționat cu ajutorul
tabelei de variabile .................................................................................... 77

CAPITOLUL 3. MODELAREA CURBELOR ŞI SUPRAFEȚELOR ...... 81

3.1 CREAREA CURBELOR ................................................................................. 83

Exemplu 3.1. Generarea unei curbe de tip spirală elicoidală ................... 84
3.2. CREAREA SUPRAFEȚELOR......................................................................... 85
Exemplu 3.2. Generarea unui melc de transport ....................................... 86
3.3. GENERAREA UNEI PIESE DE ROTAȚIE ........................................................ 88
3.4. OBȚINEREA UNEI SUPRAFEȚE DE TIP HIPERBOLOID CU O PÂNZĂ ............... 90

3
CAPITOLUL 4. GENERAREA MODELELOR SOLIDE.......................... 93

4.1. PROTUZII ȘI DECUPĂRI DE TRANSLAȚIE .................................................... 94

Exemplul 4.1. Utilizarea protuziilor și decupărilor de translație ............. 97
Exemplul 4.2. Piesă cu protuzii și găuri .................................................... 99
4.2. PROTUZII ȘI DECUPĂRI DE ROTAȚIE ........................................................ 103
Exemplul 4.3. Generarea unei piese de rotație........................................ 104
4.3. PROTUZII COMPLEXE: SWEPT, LOFT, HELICAL, NORMAL ....................... 108
4.3.1. Protuzii Swept ................................................................................ 109
Exemplul 4.5. Generarea unei entități swept ........................................... 109
4.3.2. Protuzii și degajări Lofted ............................................................. 114
Exemplul 4.7. Generarea unei entități loft............................................... 114
Exemplul 4.8. Entitate loft închisă ........................................................... 116
4.3.3. Entități elicoidale ........................................................................... 118
4.3.4. Protuzii normale ............................................................................ 121
Exemplul 4.9. Inscripționarea unui text pe un cilindru ........................... 121
4.4. ENTITĂȚI SOLID PENTRU PIESELOR INJECTATE DIN MATERIALE PLASTICE
...................................................................................................................... 123
Exemplul 4.10. Cutie cu nervuri de rigidizare ......................................... 124
4.5. MODIFICAREA ENTITĂȚILOR DE MODELARE ........................................... 128
4.5.1. Modificarea entităților în volum .................................................... 129
Exemplul 4.11. Realizarea unei cutii cu pereți de grosime constantă ..... 130
Exemplul 4.12. Subțierea pereților pe o zonă a piesei ............................ 133
4.5.2. Modificarea fețelor entităților solid............................................... 134
Exemplul 4.13. Modificarea fețelor unei piese ........................................ 136
4.5.3. Modificarea muchiilor entităților solid ......................................... 137
4.5.4. Copierea entităților ........................................................................ 143
Exemplul 4.14. Copiere în structură tabelară ......................................... 145
Exemplul 4.15. Capac din material plastic.............................................. 150

4
 Exemplul 4.16. Realizarea unei roți dințate parametrizate ..................... 152

CAPITOLUL 5. SOLID EDGE PE ÎNȚELESUL TUTUROR ................. 158

5.1. SOLID EDGE PART .................................................................................. 158

5.1.1. Crearea unui element 3D ............................................................... 158
5.1.2. Editarea secțiunilor 2D.................................................................. 161
5.1.3. Metode de dimensionare ................................................................ 163
5.1.4. Crearea secțiunii 3D ...................................................................... 165
5.1.5. Eliminarea unei părți de material în 3D........................................ 167
5.1.6. Vizualizare 3D ............................................................................... 169
5.2. CREAREA ANSAMBLELOR ....................................................................... 172
5.2.1. Solid Edge Assembly. Colorarea pieselor ..................................... 174
5.3. REALIZAREA DESENELOR DE EXECUȚIE .................................................. 174
5.4. TUTORIAL DE INTRODUCERE ÎN PROGRAMUL SOLID EDGE ..................... 176

BIBLIOGRAFIE ............................................................................................ 189

5
 INTRODUCERE

Secretele unui design mai bun cu Solid Edge

Solid Edge este un sistem complet hibrid 2D CAD și 3D CAD care

utilizează tehnologia sincronă pentru proiectarea accelerată, revizii mai rapide și
o reutilizare a datelor mai bună pentru a ajuta companiile să proiecteze mai
eficient.
 Tehnologie sincronă pentru proiectare rapidă și flexibilitate
 Modelarea avansată sheet metal
 Optimizare pentru ansambluri masive
 Drafting 2D pentru producție
 Tranziția și reutilizarea din 2D în 3D mai bună
 Analiza CAE
 Colaborare în lanțul de aprovizionare
 Design transparent și gestionarea datelor

Superioritatea Solid Edge

Avantajul principal al softului de proiectare Solid Edge constă în

combinarea dintre viteza și simplitatea modelării directe cu flexibilitatea și
controlul designului parametric – posibil prin tehnologia sincronă. De asemenea,
Solid Edge oferă diverse aplicații pentru ingineri.

6
 Cu o funcționalitate puternică de la Solid Edge 2D la un sistem Solid Edge
3D avansat – completată cu design de asambluri, generare automată de desen,
aplicații de simulare FEM – Solid Edge este un sistem cuprinzător și scalabil de
la Siemens pentru dezvoltarea digitală a produselor.
Solid Edge ST este preferat de inginerii din industrii precum: auto, mașini
și echipamente industriale, petroluri și gaze, echipamente de procesare a
alimentelor, dispozitive medicale, agricultură sau bunuri de larg consum.
Cu Solid Edge duceți dezvoltarea de produse la următorul nivel, un
portofoliu de instrumente software accesibile, ușor de utilizat, care abordează
toate aspectele procesului de dezvoltare a produsului. Aflați cum Solid Edge
conduce la o productivitate de proiectare și creativitate inginerie fără egal,
utilizând tehnologia sincronă pentru a oferi viteza și flexibilitatea modelării
directe cu controlul proiectării parametrice.
Puteți testa capabilitățile pentru:
 Importul și reutilizarea datelor
 Design avansat de piese 3D
 Design avansat de ansamblu 3D
 Tehnologia sincronă
 Pregătirea definiției bazate pe model (MBD).
 AR și exportați către terți AR/VR/MR
 Design din tablă
 Proiectare pentru cost
 Design cadru și sudură
 Modelarea suprafeței
 Design piese din plastic
 Design de jig și fixare
 Dispunerea conceptuală a ansamblului

7
 Design came
 Design angrenaj
 Design scripete și arbore
 Design de primăvară
 Design grinzi și stâlpi
 Dirijare electrică
 Colaborare PCB
 Dirijarea țevilor și tuburilor
 Desene 2D automatizate
 Biblioteca standard de piese (include conținutul mașinilor)
 Animație
 Redare fotorealistă avansată
 Import și export IFC pentru modelarea informațiilor despre clădiri (BIM)
 Reutilizarea datelor mesh (modelare convergentă)
 Inginerie inversă (scanare 3D)
 Pregătire și service pentru imprimare 3D
 Design generativ
 Migrarea datelor SolidWorks
 Migrarea datelor Inventor
 Migrarea datelor Pro/Engineer / Creo
 Simulare avansată a mișcării
 Simulare avansată a stresului
 Simularea vibrațiilor
 Optimizarea simulării
 Management de date
 Productivitate pregătită pentru cloud (licență de conectare, colaborare
bazată pe cloud, instrumente de vizualizare gratuite).

8
 Software de proiectare electrică pentru colaborarea ECAD - MCAD

Solid Edge vă ajută să depășiți provocările de proiectare electromecanică

cu o soluție dedicată pentru proiectarea electrică, permițând o adevărată
colaborare de co-proiectare în domeniile electric și mecanic. Bazate pe tehnologie
de vârf în industrie, produsele noastre de design electric sunt de încredere și
dovedite în întreaga lume.
Simplificați proiectarea produselor electromecanice cu Solid Edge.
Designul cablajului Solid Edge oferă un design electromecanic așa cum
este menit să fie.
 Obțineți succesul de primă trecere în proiectarea sistemelor
electromecanice complete.
 Validați proiectele folosind comportamentul electric integrat și
automatizarea proiectării.
 Pregătiți un aspect fizic precis și desene schematice pentru
panourile de control industriale.
 Proiectare cablare și cablaj. Creați un aspect 2D rapid și precis al
panourilor de control industriale cu capabilități de proiectare a
panourilor dulapului.

Soluțiile Solid Edge pentru proiectarea electrică vă permit să:

 Proiectați și simulați sisteme electrice, de la circuite electrice
simple până la cablaje complexe.
 Dirijați cablajul și plasați componentele în modele de asamblare
3D.
 Pregătiți aranjamentele panoului de control industrial 2D.

9
  Analizați-vă modelele pentru a calcula lungimile corecte de fire și
modelele cablajului de fire.
 Utilizați simularea virtuală pentru a vă asigura că circuitele
funcționează conform specificațiilor, fără a aștepta prototipuri
fizice.
 Colaborați interactiv între domeniile ECAD și MCAD, chiar și în
locații dispersate.
 Vizualizați aspectele electrice ale designului dumneavoastră într-
un mediu 3D.
 Integrați complet configurația PCB și mediile de proiectare
mecanică.
 Accesați biblioteci robuste și depozite de piese.
 Creșteți productivitatea cu sincronizarea completă a datelor
Teamcenter.

Design de cablare Solid Edge

Un mediu de proiectare grafică pentru crearea diagramelor de cablare și a

documentației de service. Dispune de analiză și simulare electrică integrată unică,

10
care vă permit să depășiți provocările de proiectare electromecanice mai devreme
în ciclul de proiectare. Include capabilități de proiectare configurabile și
reutilizabile pentru utilizare la pregătirea panourilor de control industriale 2D.
Obține succesul de primă trecere în proiectarea electromecanică folosind
instrumente dovedite în industrie care simulează și verifică comportamentul
electric pe măsură ce este creat un proiect. Solid Edge Wiring Design oferă o
proiectare rapidă și intuitivă a circuitelor electrice, cu verificare încorporată și
verificări ale regulilor de proiectare pentru a valida proiectele.
Solid Edge Wiring Design oferă o proiectare rapidă și intuitivă a
circuitelor electrice folosind instrumente dovedite în industrie care simulează și
verifică comportamentul electric pe măsură ce proiectul este creat. Mediul de
proiectare grafică creează scheme de cablare printr-o interfață intuitivă de
utilizator și biblioteci încorporate de simboluri electrice, componente și modele
de simulare. Peste 10.000 de piese industriale populare susțin selecția automată
de piese, dopuri terminale și etanșări pentru fiecare conector.
Simularea evidențiază provocările de proiectare, cum ar fi circuitele
scurte și deschise, căderea de tensiune, siguranța și erorile de dimensionare a
firelor pe măsură ce proiectarea continuă.
Solid Edge Wiring Design automatizează generarea diagramelor bazate
pe standarde și referințele încrucișate pentru schemele cu mai multe foi și
generează automat rapoarte pentru fire, conectori și dispozitive utilizate într-un
proiect.
Solid Edge Wiring Design este o soluție electromecanică care permite
datelor să circule fără probleme între aplicația de captură schematică 2D și
domeniile 3D MCAD, permițând echipelor să înțeleagă și să urmărească impactul
deciziilor de proiectare pe diferite domenii.

11
 Solid Edge Harness Design

Solid Edge Harness Design este cea mai bună aplicație de proiectare
grafică din clasă pentru crearea desenelor de cablaj și model, care pot fi utilizate
pentru producția internă sau în scopuri de build-to-print. Utilizează un proces
controlat și simplificat, corect prin proiectare, pentru a oferi continuitate digitală
în toate domeniile.

Accelerați timpul de proiectare și automatizați pașii din procesul de

proiectare a cablajului folosind instrumente de proiectare și inginerie dovedite în
industrie.
Solid Edge Harness Design face o punte între designul electric și cel
mecanic al unui cablaj într-o singură soluție, permițând inginerilor să introducă
pe piață produse rapid și cu încredere.
Designul cablajului Solid Edge include biblioteci inteligente încorporate
pentru componente și simboluri care conduc la selecția automată a terminalelor,

12
etanșărilor și firelor. Un selector puternic de piese configurează și selectează
terminalele, etanșările și firele pentru fiecare conector. Vederile și tabelele feței
conectorilor facilitează proiectanților să determine cum se termină firele.
Puteți proiecta cablaje într-un mod independent sau pot fi derivate din
cablarea furnizată de Solid Edge Wiring Design.
Odată ce un cablaj este complet, capabilități puternice de raportare pot fi
utilizate pentru a genera documentația necesară pentru producție, inclusiv listele
de materiale și listele de tăiere. Deoarece informațiile rapide și precise sunt
asigurate, acest lucru poate reduce semnificativ timpul de producție și poate
preveni erorile de fabricație.
Pentru o experiență 3D din lumea reală care implică o adevărată
colaborare ECAD/MCAD, Solid Edge Harness Design poate fi complet integrat
cu instrumentele de proiectare Solid Edge 3D.

Solid Edge Electrical Routing

Un mediu dedicat, bazat pe proces, pentru crearea, rutarea (dirijarea) și

organizarea eficientă a firelor, cablurilor și pachetelor într-un ansamblu mecanic.

13
 Permite transferul de date de topologie a cablajului între mediile MCAD-
ECAD, reducând timpul de proiectare și pregătirea pentru producție.
Caracteristica unică a modului conectat evidențiază modificările de design în
ambele medii prin sondare încrucișată. Feedback-ul live afișează imediat
potențiale provocări.
Definiți rapid o cale 3D între părți și definiți proprietățile firului, cablului
și pachetului. Dirijați cablajul de-a lungul corpurilor geometrice continue
neregulate. Utilizați vrăjitori intuitivi pentru a atribui componente electrice și
conectori pieselor Solid Edge preconfigurate. Odată ce proiectul este finalizat,
exportați fișiere netlist gata de utilizare în scheme, astfel încât firele să poată fi
adnotate cu lungimi și utilizate pentru analiza electrică.
Verificatoarele de erori de proiectare încorporate oferă feedback în direct,
avertizând asupra încălcărilor de proiectare, care sunt transmise prin simboluri
grafice de lângă fir. Un sfat instrument oferă sfaturi despre cum să remediați
problemele.
Treceți direct de la proiectare la producție, cu o reprezentare realistă a
firului pentru modele digitale complete ale designului dumneavoastră, eliminând
necesitatea prototipurilor fizice costisitoare.
Un mod conectat unic leagă mediile ECAD și MCAD, oferind o
actualizare dinamică a aspectelor de proiectare a cablajului. Când se face o
modificare într-un domeniu, aceasta este evidențiată în celălalt prin sondare
încrucișată. Modul conectat poate fi utilizat numai cu software-ul Siemens pentru
cablarea Solid Edge și design cablaj, Capital Logic și Harness XC.
Colaborați cu instrumente ECAD standard din industrie folosind formate
standard de fișiere de schimb pentru componente și date de conexiune prin
transferul de date într-un mod deconectat, oferind companiilor fără un sistem
ECAD dedicat să se bucure în continuare de beneficiile acestui instrument.

14
 Solid Edge Electrical Routing este un mediu dedicat, bazat pe proces,
pentru crearea, rutarea și organizarea eficientă a firelor, cablurilor și pachetelor
într-un ansamblu Solid Edge.

15
 CAPITOLUL 1. PREZENTAREA PROGRAMULUI SOLID
EDGE

1.1. Ce este Solid Edge

Solid Edge este un sistem de proiectare asistată de calculator (CAD)

folosit pentru modelarea pieselor, a ansamblurilor și pentru realizarea desenelor
tehnice. Solid Edge , este un soft CAE (Computer-aided engineering - Inginerie
asistată de calculator) care include module CAD (Computer-aided design -
Proiectare asistată de computer), CAM (Computer-aided manufacturing -
Fabricare asistată de calculator), FEA (Finite element analysis - Analiză cu
elemente finite), PDM/PLM (Product data management/Product lifecycle
management - Managementul datelor despre produs/Managementului ciclului de
viață al produsului). La momentul elaborărări acestei cărți, ultima variantă
apărută este Solid Edge 2021. Solid Edge este un produs al firmei UGS având
răspândire mondială, fiind utilizat în cele mai diverse domenii: industria
mecanică, aeronautică, industria auto, producerea și proiectarea bunurilor de larg
consum.
În 2007, UGS a fost achiziționată de divizia Automation & Drives
Division a Siemens AG. Compania UGS și-a schimbat numele în Siemens PLM
Software în 1 octombrie 2007. Practic nu există domeniu în care să nu găsim
referințe privind utilizarea Solid Edge, de la industria militară la industria
chimică, de la industria lemnului la ceasornicărie sau producerea flacoanelor
utilizate în parfumerie.
Pentru proiecte care conțin piese complexe sau ansambluri mari, crește
necesarul de memorie RAM, de viteză de calcul și se impune o placă grafică
performantă.

16
 La instalare apare panoul din fig.1.1, iar prima opțiune permite instalarea
Solid Edge (SE). Opțiunea Voyager Products permite conexiunea la adresa
www.solidedge.com/voyager care asigură cunoașterea principalelor proiecte ale
companiei UGS și unele utilizări de succes ale Solid Edge. Utilizând a doua
opțiune, Other Solid Edge Products, instalarea continuă cu fereastra din fig. 1.2.
Corespunzător acestei opțiuni, pot fi instalate mai multe module. Insight Connect
asigură funcțiuni de tip PDM precum gestiunea documentelor și fișierelor,
gestiunea reviziilor sau modificărilor documentelor Solid Edge. Gestiunea
documentelor Solid Edge este necesară mai ales la redenumirea sau mutarea
documentelor Solid Edge, când este necesară păstrarea legăturilor prestabilite la
proiectare sau asamblare. Gestiunea reviziilor sau modificărilor asigură funcții
precum redenumirea, adăugarea în arhive, căutarea și redefinirea legăturilor.

Fig.1.1. Panoul de instalare al aplicației Solid Edge

17
 Fig.1.2. Instalarea unor module ale aplicației Solid Edge

Opțiunea Tools permite instalarea unor utilitare prezentate în fig. 1.3, iar
opțiunea Mold Tooling instalează un modul special folosit pentru proiectarea
matrițelor de injecție a materialelor plastice. Opțiunea Standard Parts conduce
la meniul din fig. 1.4. Din acest panou se pot instala bibliotecile de piese standard
utilizate frecvent de proiectanți. Astfel, se pot instala componente de tip piese
standardizate, frecvent utilizate (Standard Parts Free Content), componente
standardizate de tip conducte, țevi, armături, fitinguri, elemente de conectare și
etanșare (Piping Library), piese speciale (Machinery Library).
Dacă în fig. 1.2 selectăm opțiunea Tools apare fereastra din fig. 1.3 care
prezintă, succesiv, instalarea utilitarului Solid Edge Viewer, folosit pentru
vizualizarea componentelor deja proiectate, dar și pentru marcarea atributelor
fișierelor în vederea realizării unui management eficient al sesiunilor de lucru,
atât pe un calculator, cât și pe întreaga rețea de proiectare, a driverului special

18
pentru licențiere Dongle Driver și a unui utilitar pentru import/export a unor
modele solid, create cu alte softuri CAD, Data Migration Component.

Fig.1.3. Instalarea componentelor de vizualizare, licențiere și conexiune cu alte

softuri CAD

Fig.1.4. Instalarea unor componente ale bibliotecilor de piese Standard Parts

19
 1.2. Module Solid Edge

Pentru a lansa în lucru Solid Edge, din butonul Start, folosind opțiunea-
meniu All Programs, se alege programul Solid Edge. Înaintea declanșării sesiunii
de lucru apare o fereastră (fig. 1.5) în care sunt prezentate modulele principale
ale aplicației, grupate după cum urmează. Grupul Create cuprinde principalele
module de proiectare, grupul Open asigură deschiderea unui document sau a
unuia dintre ultimele documente aflate în lucru, grupul Tutorials cuprinde mai
multe exemple, cu explicații amănunțite, privind lucrul cu principalele module
ale Solid Edge.
Conform grupului Create, Solid Edge are următoarele medii de lucru
distincte:
 Solid Edge Part (piese mecanice);
 Solid Edge Sheet Metal (piese din tablă);
 Solid Edge Assembly (ansambluri);
 Solid Edge Weldment (ansambluri sudate);
 Solid Edge Draft (desene tehnice).

Solid Edge Part și Solid Edge Sheet Metal creează modele solide 3D,
Solid Edge Assembly realizează ansambluri folosind piese deja proiectate sau
piese create în contextul de lucru al ansamblului, iar Solid Edge Draft conduce
la obținerea desenelor tehnice asociate pieselor și ansamblurilor.
Mediile Solid Edge sunt interconectate și oferă fiecare, o interfață proprie
de lucru, care permite accesul la comenzi specifice.

20
 Fig.1.5. Fereastra inițială a mediului SE

Pentru acționarea meniurilor sau iconurilor se utilizează mouse-ul.

Comenzile executate cu mouse-ul sunt:
 Selectarea elementelor click-buton stânga;
 Selectarea opțională a mai multor elemente tasta Ctrl + click-buton
stânga;
 Selectarea elementelor aflate într-o zonă de lucru (fence) click-buton
stânga și deplasarea mouse-ului cu butonul apăsat, în zona selectată
care poate fi dreptunghiulară sau poligonală;
 Selectarea meniurilor și comenzilor;
 Acționarea butoanelor și iconurilor de comandă;
 Selectarea și tragerea elementelor selectate (drag);
 Acționarea obiectelor legate Dbl-click;

21
  Tasta Shitf + buton mouse dreapta realizează rotirea interactivă a
modelului, comanda este echivalentă cu deplasarea mouse-ului având
rozeta apăsată;
 Tasta Ctrl + buton mouse dreapta realizează un zoom dynamic, comandă
echivalentă cu rotirea rozetei mouse-ului.
Prin acționarea butonului dreapta al mouse-ului se afișează meniul
contextual al comenzii în lucru.

1.3. Principii ale proiectării asistate

Utilizarea unor metode de proiectare solidă impune, în primul rând, o

concepție clară asupra scopului urmărit, în vederea dezvoltării unor produse noi,
sau îmbunătățirii unora deja existente. Metodele CAD (Computer-aided design)
au schimbat modul tradițional de lucru la planșetă, când proiectul începea prin
desenarea vederilor 2D ale pieselor și ansamblului. În proiectarea asistată, prima
etapă constă în realizarea modelului 3D după care se obțin desenele tehnice, iar
realizarea documentației tehnice devine astfel o activitate secundară, cu durată
redusă.
Demararea unui proiect implică construirea unor modele capabile să
înglobeze calcule și cunoștințe care descriu aceste modele și care permit
simularea virtuală a unor condiții de lucru, în vederea determinării limitelor sau
greșelilor de concepție.
În funcție de softul folosit, un proiectant poate opta între mai multe
metode de modelare. Pentru oricare dintre metodele de proiectare folosite este
nevoie de o bună cunoaștere a principiilor de funcționare și a tehnologiilor de
prelucrare, precum și a programului software folosit în proiectare.
Principiile conceptului de proiectare asistată de calculator (CAD)
constituie baza care impune folosirea diferitelor soluții și softuri de proiectare.

22
 Aceste principii au apărut prin compararea metodelor tradiționale de
proiectare cu metodele de proiectare asistate de calculator. Referindu-ne la
proiectarea bazată pe modele solid 3D, trebuie cunoscute câteva dintre
caracteristicile acestora, prezentate în continuare.
1. Modelele solid sunt parametrice, adică forma și dimensiunile
componentelor proiectate sunt controlate prin parametri dimensionali, care sunt
disponibili pentru vizualizare, editare, actualizare, modificare, relaționare sau
calculare.
2. Modelele solid se bazează pe entități, iar entitatea este cel mai simplu
element constituent al modelului 3D. Un model este constituit din entități solide
simple, precum cilindrii, conurile, prismele, din entități de tip suprafețe sau
plane de referință, din curbe, profilurile, schițe constructive sau construcții
geometrice care stau la baza entităților volumice. Gestionarea modelului constă
în managementul entităților componente, care are la bază stabilirea structurii
fiecărei entități, relaționarea și ordonarea entităților, modelarea și modificarea
entităților. Literatura de specialitate utilizează frecvent noțiunile de entități
constructive (CAD) așa cum sunt cele din Solid Edge, prezentate în continuare
și entități tehnologice (CAM- Computer-aided manufacturing) care reprezintă
metodele de prelucrare atașate modelelor constructive. Prin urmare, se
recomandă ca în cadrul unui proiect să existe o bună corelare între modul de
proiectare și ordonare a entităților constructive și metodele de prelucrare
mecanică adecvate.
3. Modelele solid sunt asociative, fapt ce permite translatarea facilă a
unui model dintr-un modul de proiectare, în altul. Spre exemplu, modificările
unei piese solide în mediul Part se vor regăsi în mediul Assembly sau în cel de
desen, Draft. Particularizând, dacă se proiectează un ansamblu ce cuprinde un ax
și o bucșă, montate fără joc, modificarea diametrului axului trebuie să se

23
regăsească, în mod automat la piesa conjugată–bucșa, dar și în ansamblu și în
desenele tehnice asociate.
4. Modelele solid sunt eficiente din punct de vedere al contextului de
proiectare. Astfel, proiectarea asistată de calculator este orientată spre conceperea
pieselor dar și spre modificarea și adaptarea componentelor deja proiectate la
contextul constructiv, tehnologic sau funcțional. În acest mod se economisește
timp pentru modificările multiple și adaptarea primei variante de proiect pentru
obținerea proiectului ce poate fi lansat în fabricație.
5. Modelele solid sunt tehnologice, iar una dintre proprietățile unui
model solid este tehnologicitatea. Această proprietate determină gradul de
corespondență dintre entitățile constructive (solid) și metodele de prelucrare
generice așa cum sunt: turnarea, injecția maselor plastice, strunjirea, găurirea,
frezarea, îndoirea tablelor etc. Simplificând, se poate afirma că generarea
modelelor solid cuprinde comenzi care conduc la adăugarea de material piesei
dar și comenzi asemănătoare ca structură, care elimină material din piesă. Cu
toate că modelele solid, ca modele CAD nu definesc tehnologiile de prelucrare,
proiectarea constructivă este dependentă de metodele de prelucrare. În acest
context, se poate afirma că Solid Edge are comenzi specializate pentru diferite
tipuri de piese cum sunt: piesele din plastic realizate prin injectare, piesele din
tablă, realizarea ansamblurilor sudate sau a ansamblurilor care au în componență
conducte sau țevi.

1.4. Interfața de utilizare

Fiecare modul din Solid Edge are o interfață proprie, care cuprinde
comenzile adecvate. Fig. 1.6 prezintă interfața de lucru a mediului Part (piesă).
La demararea procesului de lucru, iconurile butoanelor aparținând barelor de
instrumente ale mediilor de lucru pot fi însoțite de texte explicative, necesare în

24
etapa de învățare a Solid Edge. Pentru afișarea butoanelor fără text explicativ se
poate folosi comanda ToolsOptionsHelpers unde, în secțiunea ToolBar
Buttons se poate marca opțiunea Text on buttons.

Fig.1.6. Interfața de lucru SolidEdge (mediul PART)

Fereastra mediului PART din Solid Edge conține următoarele:

Bara de titlu [Title bar] - afișează numele softului Solid Edge și numele
documentului activ.
Meniul principal [Control Menu] - accesează comenzile Windows
standard pentru minimizarea și maximizarea ferestrei, sau chiar pentru comutarea
între aplicațiile deschise.

25
 Bara de meniuri [Menu bar] - conține numele meniurilor din Solid Edge.
Punctând pe un nume din meniu se deschide/afișează o listă de comenzi (opțiuni
sub-meniu), comenzi regăsite și în barele de butoane (Fig.1.7).

Fig. 1.7. Bara de meniuri

Bara principală de butoane [Main Toolbar] - asigură acces imediat la

comenzile folosite frecvent (Fig.1.8).

Fig. 1.8. Bara principală de butoane (Toolbar)

Bara principală are mai multe părți distincte, iar prima secțiune conține
comenzile lucrului cu fișiere din Windows, tabelul 1.1.
A doua secțiune cuprinde comenzi pentru simplificarea activității de
modelare prin afișarea sau ascunderea unor bare de iconuri sau prin reactualizarea
unor legături între piesele ansamblului din care face parte piesa respectivă.
A treia secțiune cuprinde comenzi de tip zoom, zoom dinamic, necesare
pentru afișarea modelului solid pe întregul ecran și pentru deplasarea zonei de
vizualizare în direcția dorită de utilizator (Pan). Ultima parte accesează zona de
asistență Help a softului. Aceste comenzi sunt prezentate în cele ce urmează.
În zona de Help se poate accesa meniul Tutorials care prezintă, pas cu
pas, comenzile și opțiunile necesare pentru proiectarea, asamblarea și desenarea
pieselor mecanice. Acest meniu poate fi accesat și din fereastra inițială (fig. 1.5)
și constituie un instrument util celor care aprofundează mediul de proiectare Solid
Edge.

26
 Comenzile din meniul principal sunt detaliate în tabelele 1.1 și 1.2. Aceste
tabele cuprind iconul comenzii, denumirea în limba engleză și semnificația
fiecărei comenzi.

Tabelele următoare prezintă principalele comenzi (butoane) ale barei

principale de butoane.

Tabelul 1.1. Butoane ale barei principale

new deschide un nou fișier, pentru oricare din
modulele Solid Edge/Insight.

open deschide un fișier deja existent, pentru oricare

din modulele Solid Edge/Insight.

save salvează fișierul activ, pentru oricare din

modulele Solid Edge.

print deschide caseta de dialog, referitoare la opțiunile

de imprimare
cut decupează elementele selectate și le plasează în
memoria clipboard.
copy copiază elementele selectate din fereastra activă
și le plasează în clipboard.
paste inserează informația din clipboard, în fereastra
activă.
undo anulează ultima comandă.

redo repetă ultima acțiune, anulată prin comanda

undo.

27
 To do list activează caseta de dialog cu avertismentele
referitoare la unele neconcordanțe sau lipsa unor
anumiți parametri. Comanda aparține modulului
ASSEMBLY; și este inactivă în modulul PART.
edge bar activează fereastra entităților, Edge Bar.
Update reactualizează relațiile în mediul de lucru, fiind
relationships specifică modulului ASSEMBLY (inactivă în
modulul PART)
update all links reactualizează relațiile cu alte piese, care sunt în
legătură cu piesa respectivă.
visible edges Activează modul de reprezentare a pieselor prin
muchii vizibile

Tabelul 1.2. Iconuri pentru vizualizare

visible and activează modul de reprezentare cu muchii vizibile
hidden edges și ascunse.
Shaded activează modul de reprezentare cu fețe vizibile.

shaded with activează modul de reprezentare cu fețe și muchii

visible edges vizibile.
activează dialogul pentru diferite nivele de
reprezentare grafică. Prin apăsarea succesivă a
Sharpen
butonului principal se trece prin diferite nivele de
calitate ale reprezentării grafice. Prin apăsarea
butonului marcat cu o săgeată se deschide caseta de
dialog ce permite selectarea nivelului dorit.

În continuare se detaliază unele comenzi din bara principală de comenzi.

Comanda (Named views), permite deschiderea casetei de dialog pentru

selectarea vederii active a piesei. La apăsarea butonului principal al comenzii se

28
deschide caseta de dialog din fig. 1.9 ce permite selectarea, modificarea sau
ștergerea vederilor predefinite sau definirea unor vederi noi.

Fig. 1.9. Selectarea vederilor în Solid Edge

La apăsarea butonului secundar al comenzii, marcat cu o săgeată, se

deschide caseta de dialog pentru selectare rapidă (Fig.1.10).

Fig. 1.10. Selectare rapidă Named Views

Ambele variante oferă posibilitatea alegerii unui tip de reprezentare,

predefinit, de către program sau utilizator.

Comanda (Rotate), activează rotirea modelului în spațiul de lucru. La

activarea acestei comenzi, programul afișează o bară adițională ce permite
precizarea unghiului de rotire căutat, existând și posibilitatea selectării unei
drepte (muchie sau axă), pentru a servi ca axă de rotație.

29
 Solid Edge permite rotirea piesei, prin comanda Rotate (fig.1.11). Pentru
accesarea butoanelor din submeniu, este necesară menținerea în poziție apăsată
a butonului stânga al mouse-lui.

Fig. 1.11. Meniul Rotate

Acest submeniu conține comenzile (Spin about), care permite

atașarea unei axe de rotație uneia dintre fețele piesei, sau unui punct ales de

utilizator, de pe un plan de referință și comanda (Look at face), care permite

selectarea unei fețe ce va fi adusă în planul frontal.

Următoarea comandă este (Common Views) care activează modul de

rotire a piesei, în poziții, precum vedere din față, spate, sus, jos, stânga și dreapta
sau izometric. La apăsarea butonului este activată fereastra din fig. 1.12 care
permite selectarea vederii căutate.

Fig. 1.12. Fereastra de selectare Common Views

30
 La efectuarea “click“-ului pe oricare din colturile cubului sau pe fețele
cubului de proiecție, imaginea se va roti în funcție de preferințe. La efectuarea
“click“-ului pe una din fețe, aceasta va fi adusă în planul frontal.

Comanda (Zoom area), permite selectarea unei regiuni a desenului,

pentru a fi mărită. La apăsarea butonului comenzii, cursorul mouse-ului se
schimbă într-un cursor specific, format din intersecția a două drepte
perpendiculare, de dimensiunea ecranului, pentru ca selectarea zonei de interes
să fie mai comodă. Selectarea se face prin menținerea în poziție apăsată a
butonului stânga al mouse-ului, încadrând zona dorită. La eliberarea butonului,
programul aduce automat, în prim plan, zona selectată. Părăsirea comenzii se
face apăsând tasta ESC, sau prin click pe butonul din dreapta al mouse- ului.

Comanda (Zoom), permite activarea modului de apropiere sau

depărtare activă a piesei. După apăsarea butonului efectuarea zoom-ului se poate
face dinamic, prin menținerea în poziție apăsată a butonului stânga al mouse-ului
și deplasarea pe verticală a acestuia (în jos pentru apropiere, în sus pentru
îndepărtare), sau prin efectuarea click-ului pe butonul stânga. Părăsirea comenzii
se face similar ca la Zoom Area.

Comanda (Fit), asigură încadrarea întregii piese în fereastra activă.

Comanda (Pan), permite deplasarea manuală a ferestrei active. Prin

apăsarea butonului stânga al mouse-ului și deplasarea acestuia în orice direcție,
se deplasează spațiul de lucru.

Comanda (Help), permite activarea ferestrei de ajutor. La activarea

comenzii, cursorul ia o formă asemănătoare iconului comenzii, iar la apăsarea
oricărui alt buton din fereastra programului este activată fereastra de ajutor,
corespunzătoare respectivului buton.
Bara configurabilă de comenzi (Ribbon Bar) este activată în funcție de
comanda executată și conține elemente ce variază de la o comandă la alta.

31
Conținutul acestei bare depinde de comanda accesată (este contextual) și
cuprinde parametrii sau opțiunile comenzii în ordinea solicitată. Această
componentă este o bară dinamică care afișează opțiuni contextuale, care reflectă
evoluția comenzii curente; cu ajutorul acestei bare utilizatorul poate reveni sau
alege etapa dorită în derularea comenzii, bara având un rol important în lucrul cu
Solid Edge. Opțiunile din Ribbon-Bar lucrează similar opțiunilor din casetele de
dialog Windows.
Butoanele din fig.1.13 au semnificațiile:

- Edit Definition permite editarea secvențelor de construire a

entităților;

- Edit Profile, asigură editarea profilului din planul de desenare a

entității,

- Edit Dimensions permite editarea (modificarea) dimensiunilor

entității selectate.

Fig.1.13. Bara configurabilă de comenzi (Ribbon Bar)

Această bară este activată la selectarea oricărui element din fereastra

activă. Cele trei butoane sunt folosite pentru modificarea unor parametri
aparținând entităților piesei, la modificarea formei sau dimensiunilor acestor
elemente.
Fereastra Edge Bar este activată la apăsarea butonului (Edge Bar) de
pe bara principală. Ea este în mod normal poziționată în partea stângă a ferestrei
de lucru, dar utilizatorul o poate plasa în zona dorită, prin tragerea cu mouse-ul,
în interiorul spațiului de lucru. Această fereastră conține numele documentului
Solid Edge și entitățile componente ale acestuia precum: planele de referință,

32
schițele, entitățile solide, entitățile de modificare a solidelor, a fețelor solidelor și
a muchiilor solidelor.
Această fereastră are 6 opțiuni, care sunt prezentate în fig. 1.14.

a) b) c)

d) e) f)
Fig.1.14. Opțiunile ferestrei Edge Bar: a) Feature PathFinder; b)Feature
Library; c) Family of Parts; d) Layers; e) Sensors; f) Feature Playback

33
 Opțiunea a). Feature PathFinder din EdgeBar afișează entitățile de
modelare ale solidului, favorizând selectarea entităților de modelare în vederea
editării, a manipulării sau a reordonării și oferă o imagine sugestivă asupra
concepției piesei.
Conținutul acestei opțiuni poate fi utilizat pentru:
 Selectarea entităților de modelare;
 Reordonarea acestor entități, realizată prin selectare și poziționare prin
tragerea cu mouse-ul în alte stadii ale modelării;
 Inserarea de entități prin mutarea entităților în stadii anterioare modelării.

Opțiunea b). Feature Library gestionează entitățile la nivelul unor

biblioteci de entități sau piese. Această opțiune este utilă pentru detalii
constructive (entități) normalizate sau pentru piese tipizate. În etapa inițială,
fereastra permite explorarea mediului de foldere și fișiere pentru accesarea
bibliotecilor.

Opțiunea c). Family of Parts permite definirea unei familii de piese,

având configurație specifică care derivă dintr-o piesă inițială. Această facilitate
permite gestionarea într-un singur document a informațiilor necesare pentru o
familie de piese.
O familie de piese este o colecție de piese similare, cu dimensiuni diferite
și/sau cu entități diferite. Membrii familiei sunt definiți prin nume, fig. 1.15, prin
entitățile de modelare existente sau prin particularizarea unor valori pentru
parametri, asigurându-se astfel diferențierea pieselor obținute din piesa inițială,
fig. 1.15.

34
 Fig.1.15. Introducerea unui membruîntr-o familie de piese

La introducerea noilor membri într-o familie de piese se specifică

entitățile de modelare care trebuie eliminate fără a afecta alți membri ai familiei.

Opțiunea d). Layers (straturi) ajută la gruparea elementelor dintr-o foaie

de desen pentru a le manevra mai ușor. Fiecare foaie dintr-un document poate
conține mai multe straturi. Starturile și setările privind afișarea simplifică lucrul
cu foaia de desen.

Opțiunea e). Sensors, permite definirea unor “observatori”, care

informează utilizatorul cu privire la alterarea unor valori stabilite anterior, de
către utilizator, în momentul apariției unor modificări.

Fig.1.16. Folosirea opțiunii Sensors din EdgeBar

35
 Secțiunea Sensors permite respectarea unor condiții inițiale, iar în
exemplul precedent se “urmărește” respectarea unei distanțe, indicate de
utilizator, fig. 1.16. În cazul în care această valoare nu se încadrează în limitele
prestabilite, senzorul emite un avertisment. Senzorul avertizează că valoarea nu
se încadrează în limitele stabilite.

Opțiune f). Feature Playback vizualizează derularea etapelor de

construire a entităților ce compun piesa. Această animație parcurge entitățile de
modelare în ordinea în care acestea apar în Feature Pathfinder.
Aceste secțiuni pot fi activate prin apăsarea butonului corespunzător, aflat
în fereastra de accesare Edge Bar.
Bara de instrumente specifică mediului (Environment-specific
Toolbar) cuprinde comenzile necesare pentru modelarea pieselor, modelarea
pieselor din tablă, a ansamblurilor sau pentru obținerea desenelor tehnice.
Butonul de selectare (Select Tool) este pe prima poziție (de sus) a acestui toolbar
și permite selectarea pieselor, entităților etc.
Suprafața de lucru (Working Area) conține, la declanșarea sesiunii de
lucru, planurile de referință și afișează entitățile generate.
Bara de stare (Status Bar) - afișează descrieri ale comenzilor, mesaje de
stare și informații contextuale care se referă la comanda curentă, la acțiuni ale
utilizatorului, la datele care trebuie introduse sau la selecțiile ce trebuie realizate
în diferite faze de lucru.
O caracteristică de bază a Solid Edge este ușurința cu care se revine
asupra unor elemente anterior create, pentru modificarea unor caracteristici
dimensionale sau de formă, fără a fi necesară reconstruirea integrală a acestora,
precum și capacitatea de a stabili o serie de relații între elementele piesei de
proiectat, facilitând astfel activitatea de proiectare.

36
 Interfața de lucru ajută la desenarea precisă a profilurilor 2D folosite în
generarea entităților 3D și face acest lucru prin previzualizarea punctelor de
intenție.
Mecanismul IntelliSketch asistă construirea precisă a elementelor
geometrice prin alegerea, validarea și fixarea de relații (orizontalitate,
verticalitate, paralelism, perpendicularitate, conectare la puncte cheie, tangență)
între elementele care se desenează și alte elemente sau muchii existente ale piesei.
Solid Edge pune la dispoziție instrumente de selecție care ușurează
abordarea interactivă a entităților de modelare, respectiv a componentelor
modelelor foarte complexe.
Solid Edge fiind o aplicație compatibilă Microsoft Office, se utilizează
bare de instrumente (Toolbar), bare de asistență (Ribbon-bar) și de casete sau
ferestre de dialog (Dialog box) care se folosesc similar celor din Windows și MS
Office.
Barele de instrumente din Solid Edge asigură un acces rapid la comenzi
și pot fi plasate oriunde în cadrul ferestrei de lucru. În barele de instrumente Solid
Edge, butoanele care au în colțul dreapta-jos o săgeată, permit afișarea unui
meniu cu butoane auxiliare care oferă acces la comenzi înrudite.
Pentru a plasa o bară de instrumente sau o bară de asistență se realizează
un dublu-click pe bara de titlu (antetul casetei). Pentru eliberarea unei bare se
emite un dublu-click pe muchia laterală a barei. Se pot amplasa, elibera sau muta
bare de instrumente sau de asistență prin tragerea acestora cu mouse-ul. Pentru a
evita andocarea lor, se apasă tasta Ctrl.

37
 Exercițiul 1.1. Deschiderea unui document Solid Edge

Pentru deschiderea unui nou fișier se accesează comanda New , sau,

din meniu principal, FileNew. Fig. 1.17 arată template-urile corespunzătoare
mediilor specifice de lucru ale Solid Edge și permite selectarea mediului de lucru
dorit. Fișierele șablon (template) pentru noile modele au numele Normal și
terminația corespunzătoare tipului de fișier de lucru, .asm pentru ansambluri, .dft
pentru desene, .par pentru piese, .psm pentru piese din tablă, .pwd pentru
ansambluri realizate prin sudare. Pentru particularizarea anumitor caracteristici
se pot crea noi șabloane, iar fig.1.18 arată un șablon special, pentru desen
(Normal_CISE.dft).

Fig. 1.18. Fișierele template corespunzătoare mediului de lucru Solid Edge

Selectând șablonul mediului de lucru dorit, sau dacă, din fereastra inițială
prezentată în fig.1.5 se accesează una dintre opțiunile grupului Create, Solid
Edge afișează interfața de lucru corespunzătoare. În mod implicit, unitățile de

38
măsură sunt în conformitate cu recomandările ISO, dar se pot alege șabloane cu
unități de măsură dorite.
Pentru deschiderea unor fișiere existente se folosesc variantele următoare.
Din meniul principal sau din bara principală de instrumente se accesează

comanda FileOpen ( ). Din fereastra inițială (fig.1.5) se accesează grupul

Open din care se utilizează variantele Existing Document... sau Recently Used
Document... Se deschid fișierele căutate fie din fereastra Open, fie selectând
unul dintre ultimele fișiere în lucru.
În cazul lucrului în echipă, când fișierele sunt dispuse într-o rețea, sau
când numărul fișierelor realizate este apreciabil se recomandă căutarea pe baza
proprietăților fișierelor utilizând Property Manager... (fig. 1.18).

Fig.1.18. Accesarea fișierelor folosind Property

39
 Fereastra corespunzătoare acestui utilitar (fig.1.19) permite parcurgerea
folderelor și fișierelor dorite, dar și selectarea, conform criteriilor specificate de
utilizator a fișierelor, Search, fig. 1.20.
Fereastra corespunzătoare acestui utilitar (fig.1.19) permite parcurgerea
folderelor și fișierelor dorite, dar și selectarea, conform criteriilor specificate de
utilizator a fișierelor, Search, fig. 1.20.

Fig.1.19. Procedura Select a utilitarului Property Manager

Conform fig.1.20 căutarea se realizează după mai multe criterii cum sunt:
directoarele sau numele fișierelor, proprietăți ale modelelor realizate sau după
data realizării documentelor sau reviziilor acestora. Rezultă că este necesară
completarea documentelor realizate cu Solid Edge cu proprietățile
corespunzătoare modelului. După căutare și găsirea directorului ce conține
fișierul se procedează la utilizarea acestuia.

40
 Fig.1.20. Căutarea fișierelor și directoarelor (Folder) pe baza proprietăților
caracteristicie ale modelului CAD

Solid Edge permite lucrul cu documente proiectate cu alte softuri CAD.

Fig.1.21a) prezintă fereastra de deschidere a documentelor în Solid Edge, iar
fig.1.21b) arată tipurile de documente create cu alte softuri CAD, care pot fi
accesate.
Una din facilitățile softului este și aceea de preluare directă a unor
proiecte din softuri CAD cunoscute, precum Catia, AutoCAD, Pro/Engineering,
Unigraphics etc. Se pot deschide documente PARASOLID, IGES sau STEP
direct, folosind comanda Open din meniul File al Solid Edge. Acestea sunt
standarde internaționale care definesc formate pentru reprezentarea datelor
geometrice, topologice și textuale.

41
 a) b)
Fig.1.21. Deschiderea documentelor în Solid Edge: a) fereastra Open; b) tipuri
de documente accesate

Exercițiul 1.2. Salvarea unui document Solid Edge

Proiectarea unui model solid de tip piesă (Part) presupune realizarea unor
entități, inter-relaționate.
Pentru ca documentul să fie complet definit se impune folosirea
proprietăților piesei, din meniul principal FilePart Properties. Proprietățile
unui document constituie o componentă importantă a gestionării documentelor.
Folosind aceste proprietăți se pot stoca odată cu documentul, informații
importante despre acesta. Această posibilitate ușurează găsirea documentelor
Solid Edge și a informațiilor despre ele. Folosind comanda Properties din meniul
File se pot vizualiza, edita și stoca proprietăți pentru elementul curent proiectat,
fig.1.22.

42
 a) b)

c) d)
Fig.1.22. Proprietăți ale documentelor Solid Edge

Fereastra din fig.1.22 prezintă câteva dintre aceste proprietăți. Se pot

preciza unele informații generale cum sunt: a) date generale privind contextul de
proiectare, b) date privind proiectul căruia îi aparține documentul (autor, titlul,
managerul, compania etc.), c) starea documentului în etapa curentă, d) unitățile
de măsură utilizate precum și date particulare ale proiectului. Conținutul grafic
al unui document poate fi salvat ca imagine bitmap, sub forma unei proprietăți a
respectivului document. Această imagine va fi automat folosită în casetele de
dialog Open File pentru a oferi o previzualizare a documentelor. Pentru
crearea/salvarea previzualizării se folosesc opțiunile corespunzătoare din
secțiunea Preview a casetei de dialog Properties.

43
 Solid Edge actualizează automat anumite proprietăți cum sunt: titlul,
autorul, cuvinte cheie de identificare a informațiilor importante. Aceste
proprietăți pot include și date precum mărimea documentului, data creării și a
ultimei actualizări. Dacă se dorește schimbarea stării unui document, se
accesează secțiunea Status din cadrul casetei de dialog Properties. Stările în care
se poate afla un document, reflectând fazele sale în cadrul fluxului de lucru, sunt:
 disponibil (Available);
 în lucru (In Work);
 în revizie/verificare (In Review);
 declarat valabil pentru fabricație, în forma finală (Released);
 înghețat temporar (Baselined).
Dacă doriți gruparea sau găsirea unor documente Solid Edge după
anumite criterii, puteți recurge la crearea de proprietăți utilizator.
Un model CAD al unei piese impune stabilirea materialului din care este
realizată piesa. Pentru stabilirea materialului unei piese se utilizează opțiunea
ToolsMaterial Table, din meniul principal, fig. 1.23.

Fig. 1.23. Definirea materialului

44
 Din lista implicită a materialelor furnizată de Solid Edge, utilizatorul
poate selecta materialul dorit, dar poate adăuga materiale noi acestei liste. Pentru
un material nou se pot edita: denumirea sau codul materialului, proprietățile
fizice și de rezistență mecanică, aspectul.
Dacă materialul este stabilit, modelul CAD al unei piese se completează
cu unele elemente calculate precum: masa, volumul, aria, coordonatele centrelor
de masă și de volum, momentele inerțiale, razele de girație și direcțiile axelor
principale ale solidului. Aceste elemente se obțin, din meniul principal, selectând
InspectPhysical Properties, fig. 1.24.

Fig. 1.24. Obținerea proprietăților fizice ale modelului CAD

Completarea documentației proiectelor necesită aceste informații și se

recomandă parcurgerea acestor pași de obținere.
După definirea completă a modelului compus din entități solid, definirea
proprietăților documentului și a proprietăților fizico-mecanice se poate salva

45
documentul folosind comenzile FileSave, FileSave As ( ). Când se
salvează prima oară un document, Solid Edge îi furnizează acestuia un nume și o
locație implicite. Solid Edge permite salvarea documentelor și în alte formate de
fișiere, corespunzătoare altor softuri CAD sau unor standarde de manipulare și
transfer a informațiilor CAD, iar lista Save As Type din caseta de dialog Save As
prezintă toate tipurile de ieșire disponibile.

46
 CAPITOLUL 2. REALIZAREA SCHIȚELOR ȘI
PROFILURILOR

Fiecare entitate solid este generată cu ajutorul unor elemente 2D care

satisfac cerințele geometrice specifice comenzii de generare. Astfel, în cadrul
oricărei comenzi de generare a unei entități solid se impune desenarea unui
element pe un plan, element denumit în continuare profil.
Profilul este compus din curbe, linii și arce de cerc conectate, formând
contururi închise sau deschise, singulare sau multiple. Elementele componente
ale unui profil sunt, în mod obligatoriu conectate, adică punctul final al unui
element desenat coincide cu punctul de start al următorului element.
Dacă elementul desenat (profilul) este realizat ca o entitate distinctă,
avem o schiță (Sketch). Schița este un element desenat, care apare în bara de
entități Edge Bar, dar ale cărui elemente nu sunt verificate pentru a stabili cerințe
sau restricții impuse de folosirea ulterioară pentru generarea unor entități solid.
Când se desenează un profil sau când se acceptă un profil selectat dintr-o schiță
creată anterior, comanda de creare sau editare a entității de modelare verifică
dacă profilul este valid pentru acea entitate. Dacă profilul este invalid, se afișează
un mesaj care permite fie părăsirea mediului de desenare fără a pierde geometria
profilului, fie rămânerea în mediul de desen pentru corectarea eventualelor erori.
Un profil poate include construcții auxiliare care sunt ignorate pe durata validării
profilului.
Prin desenarea schițelor se pot stabili unele cerințe funcționale ale unei
piese, înainte de construirea entităților de modelare.
Desenarea schițelor înainte de modelarea entităților solid poate asigura
câteva avantaje:
 O entitate de tip schiță permite desenarea mai multor profiluri pe

47
 un plan de referință, iar aceste profiluri pot fi selectate în mod
opțional.
 Realizarea unei schițe îngăduie definirea relațiilor sau
constrângerilor, precum conexiunea, tangența, paralelismul,
perpendicularitatea, concentricitatea, simetria sau egalitatea,
între elemente situate pe diferite planuri de referință, importate
în entitatea schiță (Sketch).
 Schițele permit desenarea profilurilor dorite fără a crea imediat
entitățile de modelare corespunzătoare, acestea putând fi
generate ulterior.

2.1. Desenarea schițelor

Când se acționează butonul Sketch ( ) și se alege un plan de referință

sau un plan coincident cu o față plană a unei entități solid, se deschide o fereastră
de desenare, orientată pe planul selectat. Orientarea planului de desenare este
realizată în funcție de marcajul dreptunghiular plasat într-unul din colțurile
planului selectat.
Acest marcaj își poate schimba poziția cu ajutorul tastaturii, folosind
tastele „n” (next) – schimbarea colțului, „b” (back) - revenire, „t” (toogle), „f”
(flip), „p” (base plane, determinând poziționarea dorită pe planul de desen, care
este plasat pentru desen cu marcajul în partea stânga jos. Comenzile de desenare
pentru schița geometrică 2D, se folosesc în același mod ca la desenarea de
profiluri 2D sau ca la realizarea desenelor tehnice.
Validarea unui profil sau a unei schițe se realizează după următoarele
verificări:
 Nu se admit suprapuneri de elemente desenate;
 Elementele desenate trebuie să fie conectate între ele;

48
  Relațiile dintre elementele geometrice desenate trebuie să fie
corect și complet stabilite.
Pentru a controla poziția și dimensiunile elementelor desenate trebuie
adăugate cote și/sau relații. Modificarea dimensiunilor unor elemente realizate
deja, se poate face prin:
 Selectarea elementelor și modificarea valorilor care apar în bara
de stare;
 Selectarea cotelor aferente acestor dimensiuni și modificarea
cotelor;
 Modificarea parametrilor care afectează elementele desenate din
tabela de variabile obținută prin comenzile Tools  Variables.
Pentru a face mai comodă modificarea elementelor constitutive ale
profilurilor sau schițelor se recomandă cotarea și stabilirea relațiilor între
elemente. Astfel, pentru fiecare cotă realizată, apare un parametru în tabela de
variabile, care poate fi modificat foarte ușor.
În contextul desenării 2D, Solid Edge permite utilizatorilor să execute
următoarele acțiuni:
 Mutarea, rotirea, scalarea și oglindirea elementelor;
 Retezarea și extinderea elementelor; adăugarea de teșiri și
racordări;
 Crearea de elemente grafice precise din schițe trasate liber.

Schițele sunt vizualizate în secțiunea Feature PathFinder din caseta

EdgeBar, împreună cu entitățile de modelare, putând fi editate, modificate sau
mutate. În meniul entităților, schițele se pot reordona sau redenumi, așa cum se
operează cu oricare altă entitate.
La terminarea desenului profilului sau schiței se părăsește fereastra de
desenare folosind butonul Return din bara de asistență.

49
 Dacă în cadrul unui document se folosesc mai multe schițe, afișarea lor
poate îngreuna accesul la selectarea unor elemente sau poate face dificilă
vizualizarea unor detalii. Afișarea schițelor se poate controla folosind atributele

de context Show/Hide sau, prin comanda (Construction Display), din a cărei

casetă de comandă (fig.2.1) se pot selecta atributele de vizualizare sau ascundere.

Fig.2.1. Caseta de dialog Construction Display

O schiță activă este afișată folosind culoarea rezervată profilurilor. Când

schița nu este activă, culoarea ei este cea rezervată elementelor de construcție.
Culorile de afișare se pot controla prin comanda Tools  Color manager.
Schițele se pot folosi la construirea entităților de modelare în următoarele
moduri:
• Direct, prin selectarea opțiunii Select From Sketch (selectare din
schițe) din bara SmartStep asociată entității aflate în construcție.
• Indirect, prin selectarea butonului Draw (desenare) din bara de

50
 asistență a entității aflate în construcție și apoi copiind asociativ

geometria schiței în planul profilului activ, folosind comanda

(Include) din toolbar-ul principal al ferestrei de desenare, fig.2.2.

Fig.2.2. Comanda Include

Folosind această comandă, entitățile de modelare construite sunt

asociative cu schițele selectate și vor fi actualizate corespunzător dacă schițele
respective sunt modificate. La includerea în profilul de generare a entităților solid
se poate opta pentru includere cu offset, când se preia în profilul curent un profil
echidistant cu cel din schiță și se pot menține geometrii asociative care permit
modificarea profilurilor la modificarea schițelor (Inter-Part Locate).
După ce s-au copiat elementele de schiță, profilul poate fi completat sau
modificat cu ajutorul comenzilor de desenare, de dimensionare sau prin stabilirea
de relații noi între elemente.
Elementele preluate din schiță, pot fi asociative cu schița originală și vor
fi actualizate automat. Această funcție este folosită mai ales în cazul
ansamblurilor în care piesele de bază au la origine o schiță.

51
 Schițele și profilurile care sunt folosite pentru construirea de entități
modelate prin rotația unui profil generator trebuie să aibă definită și o axă de
revoluție.

2.2. Planuri de referință

Construirea unui profil sau a unei schițe se face pe un plan de referință,

construit anterior desenării sau selectat în cadrul comenzii de desenare. În cazul
unor plane cu poziționare particulară, care nu coincid sau nu sunt paralele cu
plane existente se recomandă construirea lor, înaintea apelării comenzilor de
desenare. Planele realizate astfel apar în fereastra entităților Edge Bar, pot fi
selectate și editate după dorință. În bara de instrumente Draw există butoane
destinate construirii unor plane de referință, (fig.2.3), iar semnificația acestor
comenzi este prezentată în tabelul 2.1.

Fig.2.3. Planuri de referință

52
 Tabelul 2.1. Iconurile și semnificația planurilor de referință
Coincident plane plan coincident cu un plan de referință sau cu o suprafață
plană;
parallel plane plan paralel cu un plan de referință sau cu o față
plană;
angled plane plan înclinat la un unghi față de un plan de referință
sau o față plană a unei entități;
perpendicular plan perpendicular pe un plan de referință sau pe o față
plane plană;
Coincident planeplan ce se intersectează cu un plan de referință sau cu o
by axis față plană, după o axă;
Plane Normal toplan de referință normal pe o dreaptă sau pe o curbă, într-
Curve un punct de referință selectat;
plane by 3 points plan definit prin trei puncte.

2.3. Folosirea profilurilor și schițelor

Profilurile folosite pentru generarea entităților solide sunt, în cele mai

multe cazuri, închise. Se utilizează profiluri deschise când se construiesc entități
de modelare care intersectează fețe ale piesei.
Când se construiește o entitate de modelare folosind mai mult de un
profil, acestea trebuie să fie închise. Comenzile următoare permit construirea
entităților de modelare utilizând profiluri multiple:
 Comanda de generare a entităților solid prin translație,
Protusion;
 Comanda de generarea entităților solid prin rotire (Revolved
protusion), când profilurile trebuie să folosească aceeași axă de
rotație;

53
  Comanda de eliminare de material (Cutout);
 Comanda de înlăturare de material prin rotire (Revolved cutout),
când toate profilurile trebuie să folosească aceeași axă de rotație.

Când profilul generator este simplu (cerc, dreptunghi, poligon cu număr

redus de laturi sau profil cu restricții simple) acesta poate fi realizat în cadrul
comenzii de generare a entității solid. Când entitatea de generare necesită un
profil complex, care solicită un timp apreciabil pentru analiză și execuție se
recomandă folosirea schițelor. Dacă se preconizează modificări frecvente ale
geometriei profilului generator al unei entități, se vor folosi, de asemenea, schițe.
Schița proiectată este tratată ca o entitate, fiind mai ușor de modificat și
actualizat.

2.4. Interfața de realizare a schițelor

Folosirea metodelor de generare a entităților solid din Solid Edge impune

apelarea modulului de desenare a profilului, iar barele de instrumente, mai puțin
cea principală, sunt înlocuite de cele specifice mediului de desenare. Planul
profilului, selectat inițial, devine planul frontal, de lucru, iar programul permite
desenarea profilului.
În locul barei de instrumente inițiale apar două bare de lucru, bara Draw,
(fig. 2.4) care conține comenzi pentru desenarea elementelor profilului/schiței, în
planul de lucru și bara feature and relationships care asigură comenzi pentru
editarea entităților și stabilirea relațiilor între entități. Comenzile specifice acestor
bare sunt prezentate în continuare.

54
 Fig.2.4. Barele de instrumente Draw și Feature and Relationships utilizate
pentru desenarea și relaționarea profilului

După butonul de selecție urmează un buton destinat desenării liniilor.

Submeniul corespunzător (fig.2.5) conține opțiunile:

- Line, pentru desenarea unui segment de dreaptă, prin determinarea

punctelor de capăt.
- Point, permite definirea unui punct.

- Freesketch, asigură desenarea unui profil, prin trasarea liberă cu

mouse-ul; profil de la care Solid Edge creează apoi un profil compus din arce și
segmente de dreaptă.

Fig.2.5. Submemiul comenzii Line

Următorul buton - Curve, este folosit pentru desenarea unei

curbe, prin determinarea punctelor prin care aceasta trece. Programul SE
construiește o curbă netedă prin metode de interpolare cunoscute în CAD
(curbe spline, B- spline).

55
 Fig.2.6. Submeniul comenzii Arc

Următorul buton conține comenzi necesare trasării arcelor de cerc, după

diferite metode (fig.2.7):

Fig.2.7. Submeniul comenzii Circle

- Tangent arc, pentru desenarea unui arc de cerc tangent, în punctul

de start, la un element existent.

- Arc by 3 points, permite desenarea unui arc prin definirea a 3 puncte

prin care trece arcul (doua capete și un altul pe arc).

- Arc by center, permite desenarea unui arc definind inițial centrul și

punctele de început și sfârșit.
Pentru desenarea cercurilor sau elipselor folosim butonul din fig. 2.7.

- Circle by center, permite desenarea unui cerc prin definirea inițială

a centrului sau și apoi a unui punct prin care trece.

56
 - Circle by 3 points, desenează un cerc prin definirea a trei puncte
prin care trece.

- Tangent circle, permite desenarea unui cerc pornind de la un

element față de care acesta este tangent.

- Elipse by 3 points, permite desenarea unei elipse prin definirea a

trei puncte prin care trece (capetele axei mari și un capăt al axei mici).

- Elipse by center, permite desenarea unei elipse prin indicarea

centrului, urmată de indicarea capetelor axelor.

Următorul buton, Rectangle ( ) se folosește pentru desenarea unui

dreptunghi. La activarea comenzii, se indică punctul de pornire a unei laturi, apoi
de punctul de sfârșit al aceleași laturi și colțul dreptunghiului opus primului
punct. O altă posibilitate de trasare a unui dreptunghi este aceea de desenare
aproximativă a unei diagonale, prin menținerea în poziție apăsată a butonului
stânga al mouse-ului. În acest caz, Solid Edge consideră punctul de start și cel
final, ca fiind colturi opuse ale dreptunghiului, laturile fiind construite paralel cu
axele de referință.

Următorul buton este destinat desenării razelor de racordare sau teșirii

colțurilor (fig. 2.8), cuprinzând comenzile:

Fig.2.8. Comenzi pentru editarea colțurilor

57
 - Fillet, folosit pentru raze de racordare(rotunjire).

- Chamfer permite realizarea teșiturilor.

Următoarele comenzi se folosesc pentru corectarea unor elemente de

desen precum ștergeri parțiale, prelungiri etc.

- Trim, permite ștergerea unor elemente sau a unor porțiuni din

elementele profilului.

- Trim corner, se utilizează pentru reunirea a două elemente și

îndepărtarea porțiunilor redundante, prin prelungirea sau scurtarea lor, până la
punctul de intersecție.

- Extend to next, permite conectarea a două elemente, prin

prelungirea unuia, până la intersecția cu celălalt, cel de-al doilea rămânând
nemodificat.
Comenzile Offset (fig.2.9), se utilizează pentru obținerea unui contur
situat la o anumită distanță față de un profil de selectat.

Fig.2.9. Comenzi Offset

Butonul (Offset) se folosește pentru obținerea unui contur închis,

echidistant în raport cu cel selectat.

58
 Butonul (Symmetric Offset), permite realizarea unui contur simetric
în raport cu un profil deschis, iar opțiunile acestei comenzi sunt prezentate în
fig.2.10.

Fig.2.10. Opțiunile comenzii Symmetric Offset

Opțiunile acestei comenzi permit obținerea, la capete, a unui contur

dreptunghiular sau racordat precum și racordarea colțurilor intermediare.

Comanda (Include) este destinată includerii în planul de lucru a unor

elemente, aparținând unor schițe sau unor entități ale piesei, fig. 2.11. Folosind
această comandă se pot prelua într-o schiță elemente ale altei schițe sau ale
entităților solid, create anterior. Preluarea se poate face la aceleași dimensiuni
sau offset când se preiau curbe echidistante în raport cu cele selectate, la o
distanță precizată. De asemenea, în partea a doua a casetei de dialog se poate
marca opțiunea Make included geometry associative care stabilește o geometrie
asociativă între profilul selectat și modificările operate asupra schiței inițiale.

59
 Fig.2.11. Comanda Include

Comanda - (Construction), transformă elementele selectate ale

desenului în elemente de construcție geometrică. Când sunt necesare construcții
geometrice pentru determinarea unor elemente ale schiței sau profilului, dar
aceste elemente nu sunt necesare la generarea entităților solide, se recomandă
transformarea acestora în elemente constructive, ajutătoare. În schiță sau profil
aceste elemente sunt reprezentate cu linie-punct.
Comenzile de editare a elementelor desenate sunt prezentate în fig.2.12.

Fig.2.12. Comenzi de editare în schițe sau profiluri

60
 Conform figurii, se pot utiliza următoarele comenzi:

(Move/Copy), pentru mutarea sau copierea elementului (sau

elementelor) selectate;

(Rotate) care permite rotirea cu un unghi precizat, în jurul unui punct,

a elementului sau elementelor selectate; utilizând această comandă se pot realiza
și copieri multiple în structuri de tip circular;

(Mirror) permite copierea simetrică (oglindirea) a elementelor

selectate, în raport cu o axă selectată sau definită dinamic prin introducerea a
două puncte din planul de lucru; pentru a simplifica utilizarea acestei comenzi se
recomandă ca la desenarea profilurilor și schițelor, axele de referință să fie axe
de simetrie;

(Scale), asigură modificarea dimensiunilor elementelor selectate cu

un coeficient de scară;

(Stretch) permite selectarea unor elemente și mutarea lor, păstrând

conexiunile cu elementele nemodificate din planul de desen;

(Delete) șterge elementele selectate; același efect se obține prin

selectarea elementelor și tasta Delete.
În continuare se prezintă comenzile folosite pentru definirea cotelor
liniare sau unghiulare, fig.2.13.

Fig.2.13. Opțiuni pentru dimensionare sau cotare

61
 Prin stabilirea dimensiunilor se definesc forma și gabaritul unor schițe sau
entități de volum, impunându-se și restricții suplimentare care permit modificarea
ulterioară a elementelor profilurilor sau schițelor.

Comanda (Smart Dimension) se utilizează pentru cotarea

elementelor singulare cum sunt lungimea unui segment, raza sau diametrul unui
arc/cerc.

Comanda (Distance Between) se folosește pentru stabilirea unei cote

între două elemente sau plasarea unui șir de cote dispuse pe o direcție impusă.

(Angle Between) stabilește o cotă unghiulară între două elemente.

(Coordinate Dimension) definește un lanț de cote liniare, având o

origine comună.

(Angular Coordinate Dimension) stabilește un lanț de cote

unghiulare, având ca origine o axă comună.

(Symmetric Diameter), stabilește o cotă de tip diametru, în raport cu

axa de simetrie.

(Dimension Axis), generează o cotă atașată unei axe de simetrie.

Aceste comenzi, sunt întâlnite și în mediul Draft, unde sunt folosite

pentru definitivarea desenelor tehnice.
Următoarele comenzi definesc relații geometrice între elementele
profilului sau schiței.

Comanda - (Connect), asigură conectarea unor elemente geometrice.

Una dintre condițiile de realizare a profilurilor corecte este aceea a conectării

62
elementelor desenate. Câteva exemple de elemente conectate sunt prezentate în
fig. 2.14.

Fig.2.14. Relații stabilite între elementele unui profil desenat

Figura prezintă restricțiile necesare pentru realizarea unui pătrat. Etapele

de lucru sunt următoarele: se desenează inițial un dreptunghi; se conectează apoi
mijloacele laturilor stânga – jos cu axele de referință. Pe lângă marcajul „+” care

arată mijlocul segmentului, pe axele de referință apar marcaje de conexiune .

Pentru a obține un pătrat, se introduce restricția de egalitate între două
laturi adiacente. În fig. 2.14 s-a introdus această restricție între laturile de sus și
cea din dreapta, iar relația restrictivă este reprezentată prin marcajul “=”. În
continuare, prin introducerea unei cote pe o latură se poate stabili dimensiunea
dorită a pătratului. Pentru a avea un profil valid, laturile pătratului trebuie să fie
conectate, conexiunea fiind reprezentată prin marcajul „ ”, reprezentat la
capetele segmentelor desenate. Pentru ștergerea unei relații se procedează la
selectarea marcajului și apăsarea tastei Delete.
Dacă se dorește modificarea unui element al profilului se începe prin
selectarea acestuia cu mouse-ul. Se observă schimbarea culorii de afișare și

63
umplerea marcajelor de conexiune de tip pătrat. Dacă un profil nu are elementele
conectate sau nu respectă cerințele comenzii de generare a entității solid, la
încercarea de a părăsi mediul de desenare a profilului apare un mesaj eroare care
permite corectarea desenului sau salvarea acestuia ca schiță, care nu necesită
verificarea profilului, fig. 2.15.

Fig. 2.15. Mesaj de semnalare a unor erori la desenarea unui profil

Ulterior schița poate fi corectată, modificată pentru a fi validă în etapa de

generare a entității solid.
Următoarele comenzi stabilesc relații geometrice între elementele
desenate:

Comanda - (Concentric), se folosește pentru stabilirea unei relații de

concentricitate, între două cercuri sau arce.

Comanda - (Horizontal/Vertical), asigură dispunerea pe orizontală

sau verticală, pentru o dreaptă sau pentru două puncte.

Comanda - (Coliniar), permite stabilirea unei relații de colinearitate

între două linii sau între un punct și o linie.

Comanda - (Parallel) stabilește o relație de paralelism între două

linii.

64
 Comanda - (Perpendicular), se folosește pentru stabilirea unei relații
de perpendicularitate între elemente de tip linie sau arc de cerc.

Comanda - (Lock), stabilește o poziție fixă pentru un punct.

Relația de tangență între elemente de tip arc de cerc, cerc, sau între o

dreaptă și un arc de cerc sau un cerc, se definește cu ajutorul comenzii -

(Tangent).
Următoarele comenzi se folosesc pentru stabilirea unor relații de egalitate
sau simetrie între două elemente:

- (Equal), stabilește o relație de egalitate între două elemente.

Comenzile - (Symmetric relationship) și (Set symmetry axis)

stabilesc relații de simetrie în raport cu una sau cu două axe.
Următoarele comenzi realizează copii ordonate ale elementelor desenate,
în structură tabelară și circulară:

- Rectangular pattern, pentru copiere multiplă în structură tabelară;

- Circular pattern, pentru aranjarea după un model circular.

a) b)
Fig.2.16. Fereastra IntelliSketch;
a) relații între elemente; b) cursorul și zona de intenție

65
 Copierile multiple se pot realiza în cadrul profilurilor sau schițelor, dar
în etapa de desenare, nu se recomandă folosirea acestor proceduri. Astfel, dacă o
anumită entitate, spre exemplu o gaură, trebuie copiată într-o structură ordonată,
este recomandată realizarea separată a entității, cu o comandă de tip Hole
(Gaură) sau Cutout (eliminare de material), după care se procedează la copierea
multiplă a acelei entități. Modelele astfel create se pot modifica mai ușor și pot
fi mai ușor de realizat.
Bara de comenzi Ribbon Bar, își schimbă conținutul de la o comandă la
alta. Configurarea acestei bare de comenzi ghidează utilizatorul prin mesaje și
solicită, pas cu pas, modul de selectare sau introducere a datelor, secvențele de
lucru fiind documentate prin mesaje afișate în bara de mesaje.
În timpul elaborării profilurilor sau schițelor, comanda IntelliSketch
recunoaște și aplică în mod automat relații între elementele desenate, relații care
controlează mărimea, forma și poziția acestora, fig.2.16. Dacă se fac modificări
ulterioare asupra elementelor desenate, relațiile existente permit desenului să
păstreze caracteristicile stabilite.
Când, în timpul desenării unui profil este afișat un indicator dinamic de
relație în imediata apropiere a cursorului de mouse, apăsarea butonului stânga al
mouse-lui permite aplicarea acelei relații elementelor în lucru. De exemplu, dacă
apare indicatorul de relație orizontală (care înseamnă impunerea orizontalității)
când se selectează capătul unei linii, acea linie va fi orizontală.
Se pot anula oricare dintre relații, selectând și apoi ștergând din desen
simbolul aferent relației. Pentru a asigura afișarea sau ascunderea simbolurilor de
relații se folosește comanda Relationship Handles din meniul Tools.
Menținerea relațiilor dintre elementele unui desen determină
asociativitatea lor. Când se modifică un element relaționat cu altul, ultimul se
actualizează automat. Spre exemplu, dacă se mută un cerc care are o relație de

66
tangență cu o linie, linia se va muta și ea, astfel încât elementele să rămână
tangente.
Există și posibilitatea de a desena liber elementele, adică non-asociativ
(fără relații). Când se modifică o porțiune non-asociativă a unui desen,
elementele modificate se mișcă liber, fără a modifica alte porțiuni ale desenului.
De exemplu, dacă se mută un cerc tangent unei linii (dar care nu are o relație de
tangență cu aceasta) linia nu se va muta odată cu cercul. Dacă o linie și un arc au
în comun o relație de conectare, atunci ele rămân conectate când se modifică
poziția sau dimensiunea unuia dintre ele.
Elementele desenate în profilurile folosite pentru generarea entităților de
modelare solidă și în generarea ansamblurilor pot fi elemente de profil sau
elemente de construcție. Elementele de profil sunt componente ale entității
construite, pe când elementele de construcție sunt utilizate ca elemente ajutătoare
în desenare. Aceste tipuri de elemente se disting prin faptul că elementele de
profil sunt reprezentate cu linii pline, iar elementele de construcție cu linii
întrerupte (linie-două-puncte).
Folosind comanda IntelliSketch din meniul Tools se pot impune relațiile
dorite. Dacă sunt selectate relațiile între elemente, IntelliSketch afișează relația
corespunzătoare printr-un marcaj aflat în apropierea cursorului de mouse. Când
IntelliSketch recunoaște două relații, se vor afișa ambii indicatori de relație lângă
cursorul de mouse.
Instrumentele FreeSketch permit schițarea unei figuri și determină Solid
Edge să o convertească într-un desen.
Menținând apăsat butonul mouse-ului și trăgând cursorul pe suprafața de
desenare, apare o schiță neregulată a proiectului. La eliberarea butonului mouse-
ului, software-ul recunoaște formele din schiță și transformă schița desenată liber,
într-un desen precis. Se poate controla precizia de recunoaștere a formelor
utilizând opțiunile din bara de asistență.

67
 Folosind dimensionările sau cotările se pot adăuga valori geometriei de
proiect prin măsurarea unor caracteristici, precum mărime, localizare și orientare
(lungimea unei linii, distanța dintre puncte, unghiul dintre o linie și direcțiile
orizontală sau verticală etc.).
Dimensionările (cotările) sunt asociative elementelor la care se referă,
astfel că ușurează eventualele modificări ale proiectului. Solid Edge furnizează o
gamă completă de unelte de dimensionare (cotare), astfel încât utilizatorul poate
să documenteze piesele, ansamblurile și desenele.

Tabelul 2.2 . Semnificația indicatorului dinamic al mouse-lui

Relație [semnificație] Indicator dinamic
Endpoint Capăt segment
Midpoint Mijloc segment
Intersection Intersecție elemente
Horizontal Poziție orizontală
Vertical Poziție verticală
Point On Element Punct pe element

Perpendicular Perpendicularitate

Parallel Paralelism
Tangent Tangență
Center Centru arc/cerc
Colinear Coliniaritate

Connect Conectare

Concentric Concentricitate

Equal Egalitate

68
 Horizontal/Vertical Orizontal/vertical

Tangent Tangență
Symmetric Simetrie
Parallel Paralelism
Perpendicular Perpendicularitate
link to Layout Legătură compoziție

Mărimea, poziția sau orientarea unui element 2D se pot modifica cu

ajutorul mouse-ului prin manevre drag-and-drop (selectare și apoi tragere cu

mouse-ul). Când utilizatorul folosește comanda (Select Tool), în pozițiile

cheie ale acestuia sunt afișate niște simboluri grafice interactive numite mânere
(handles).
Selectând anumite elemente precum linii, arce, cote, planuri și axe de
referință, se creează premizele pentru executarea unor comenzi de
editare/modificare a acelor elemente. La selectarea unui element se schimbă
culoarea acestuia (conform culorii de selecție prestabilite, controlată din meniul
Tools  Options  Colors), iar la capetele elementului apar puncte marcate ce
pot fi folosite pentru modificare prin tragere directă cu mouse-ul. Caracteristicile
elementului selectat sunt afișate în bara de asistență și pot fi modificate cu
ușurință. Comanda Select Tool asigură mai multe modalități de selectare a
elementelor, fig.2.17.
Butonul de comandă se află în prima poziție (de sus) a barei de
instrumente care se găsește implicit pe latura stângă a ferestrei Solid Edge. După
ce se selectează butonul Select Tool cursorul mouse-ului se transformă într-o
săgeată și se pot selecta elementele dorite (fig. 2.17).

69
 Fig. 2.17. Comanda de selecție Select Tool

Pentru selectarea mai multor elemente din fereastra de desen se poate opta

pentru o zonă de selectare dreptunghiulară (Rectangular Fence) sau

poligonală (Polygon Fence) .

Forma unui element selectat se modifică trăgând cu mouse-ul de
"mânerele" sale. Folosind mouse-ul se poate trage un element selectat pentru a-l
muta, fără a-i modifica forma.
La deschiderea unui model în Solid Edge, entitățile de modelare nu sunt
recalculate (actualizate) automat, dar la editarea unei entități de modelare, aceasta
se recalculează automat, conform noilor valori dimensionale sau poziționale.
Entitățile de modelare care depind de entitatea modificată sunt, de asemenea,
recalculate asigurându-se menținerea integrității modelului.
În cele ce urmează sunt prezentate câteva exemple pentru a ilustra
performanțele și ușurința de utilizare a mediului de realizare a profilurilor sau
schițelor în Solid Edge.

70
 Exemplul 2.1. Desenarea unei schițe

Acest exemplu prezintă o modalitate de desenare a unei pentagrame

regulate, având vârfurile racordate cu raze de 10 mm și distanța între centrele a
două cercuri de racordare succesive de 100 mm. Algoritmul de lucru presupune
parcurgerea următorilor pași:
1. Se accesează comanda Sketch selectând planul (xy) pentru desenare,
fig.2.18.
2. Se desenează o dreaptă verticală, la distanța de 50 mm față de originea
planului de referință (xy).

Fig.2.18. Accesarea comenzii Sketch și selectarea planului (xy) pentru

desenarea schiței

71
 Fig.2.19. Folosirea comenzii Rotate

Fig.2.20. Identificarea colțului stânga jos al pentagramei

72
 3. Se desenează o dreaptă verticală, din origine, care se rotește apoi
folosind comanda Rotate ( ) cu un unghi de 360°/5, fig.2.19.
4. Se desenează un cerc cu raza de 10 mm, la intersecția dintre dreapta
verticală desenată la punctul (1) și una dintre dreptele obținute la punctul (4),
fig.2.20.
Poziția centrului cercului este corectă când în apropierea cursorului de
mouse apare identificatorul Intellisketch de intersecție. Pentru afișarea acestui
identificator, se verifică dacă opțiunea este selectată și dacă se plasează cursorul
în apropierea punctului de intersecție.

Fig.2.21. Definitivarea schiței

5. Se copie acest cerc într-o structură circulară, cu centrul în origine, în

cinci puncte echidistante, folosind comanda Rotate ( ).
6. Se trasează dreptele tangente acestor cercuri conform fig. 2.21. La
selectarea comenzii Line , se punctează un punct de pe un cerc de plecare,
evitându-se alegerea unui punct relaționat, recunoscut prin marcajul de intenție
reprezentat punctat din fig. 2.22.

73
 Fig. 2.22. Marcaj de intenție

Dacă se punctează într-o astfel de situație, dreapta desenată are punctul

inițial relaționat cu punctul final al dreptei deja desenate tangente la cerc, ceea ce
conduce la dificultăți în cazul modificării poziției sau dimensiunii dreptei
desenate.
O astfel de situație apare în cazul schițelor complexe, cu multe elemente
desenate când apar marcaje de intenție multiple, relaționate cu puncte de început,
de sfârșit sau de mijloc a unor elemente anterior desenate.

7. Cu ajutorul comenzii Trim ( ) se șterg elementele care nu sunt

utilizate în generarea entităților viitoare și se transformă în elemente de
construcție secțiunile utilizate la construcția schiței, obținându-se schița finală,
fig.2.23.

Fig.2.23. Finalizarea schiței

74
 Exemplul 2.2. Desenarea unui poligon regulat

Exemplul prezintă modul de desenare a unui poligon regulat, cu 7 laturi,

circumscris unui cerc cu diametrul de 80 mm. Desenarea schiței trebuie să
respecte cerințele de restricționare și relaționare care să mențină poligonul regulat
la valori diferite ale diametrului cercului înscris.
1. În planul de desenare selectat, se trasează un cerc, cu raza de 40 mm,
având centrul în origine.
2. Se desenează apoi o dreaptă orizontală, tangentă la cerc în punctul de
jos.

3. Folosind comanda (Rotate) se copiază de șapte ori dreapta realizată

la punctul precedent, la un unghi de 360°/7, conform setărilor din bara de stare
(fig.2.24).

Fig.2.24. Rotirea unui element

75
 Din bara de stare se observă că sunt solicitate, în ordine, următoarele
elemente:
a. Selectarea elementului de modificat (de rotit), a dreptei în cazul
exemplului;
b. Selectarea punctului central, în raport cu care se realizează rotirea
multiplă;
c. Introducerea unghiului de rotire (Smart Step);
d. Introducerea unghiului de rotire 72°;
e. Precizarea unghiului de poziție a cursorului, în raport cu centrul de
rotație, pentru punctare în vederea realizării copierii;
4. Se șterg capetele ce depășesc punctele de intersecție dintre dreptele
obținute la pasul precedent. Dacă aceste drepte nu se intersectează se folosește

comanda (Extend) pentru a realiza prelungirea și conexiunea elementelor

adiacente.
5. Pentru menținerea poligonului regulat, la modificarea razei cercului de
construcție, se construiesc relații de tangență între laturile acestuia și cercul
inițial, iar apoi se fixează prin cotare ( ) unghiurile dintre laturi, la valoarea
360°/7.
6. Se transformă cercul desenat la punctul 1, în element de construcție;

un astfel de element nu participă la analiza realizată de o eventuală comandă

de generare a entităților solid. Aplicarea acestei comenzi face ca elementul
selectat (cercul) să apară în schiță, cu linie punct, fig. 2.25.
7. Se modifică valoarea razei cercului de construcție, obținându-se
rezultatul din fig. 2.25. Poligonul își păstrează forma la modificarea razei cercului
înscris. Se face mențiunea că algoritmul prezentat anterior nu permite
modificarea numărului de laturi a poligonului regulat.

76
Fig.2.25. Relații între elementele poligonului regulat: tangență, conexiune între
laturi, egalitatea unghiurilor dintre laturi

Exemplul 2.3. Desenarea unui hexagon regulat restricționat cu

ajutorul tabelei de variabile

Acest exemplu prezintă modul de realizare a unui hexagon regulat, care

folosește tabela de variabile pentru modificarea dimensiunilor și menținerea
formei. Algoritmul prezentat în continuare realizează un hexagon regulat, care să
poată fi modificat în funcție de deschiderea la cheie K, pentru orice valoare
precizată ulterior. Pentru realizarea acestor cerințe, selectăm comanda Sketch, și
planul (xz) pentru lucru și se parcurg următoarele etape:
1. Se desenează o dreaptă orizontală, la o distanță oarecare (stabilind o
cotă de tip Distance Between ( ) față de originea sistemului de referință),

dreaptă al cărei mijloc se conectează ( ) la axa de referință verticală.

77
 2. Se copiază de șase ori această dreaptă, folosind comanda (Rotate),

la un unghi de referință de 60°, fig. 2.26. Folosind comanda Trim ( ) se șterg

porțiunile care depășesc punctele de intersecție și rezultă astfel o schiță formată

din segmente conectate ( ). Dacă segmentele obținute nu sunt conectate se vor

prelungi și conecta cu ajutorul uneia dintre comenzile (Trim Corner) sau

(Extend to Next).

Fig.2.26. Restricționarea prin cote

3. Se restricționează prin cote distanța dintre originea sistemului de

referință și laturile hexagonului obținute la punctul precedent. Pentru a preveni
erorile care pot să apară în cazul modificării cotelor, acestea trebuie să fie definite
între originea planului de referință și laturile hexagonului; dacă se alege un punct

78
particular aparținând dreptei (spre exemplu mijlocul sau unul dintre capete), la
modificarea cotei se deplasează punctul selectat și nu dreapta, denaturându-se
hexagonul.
4. Se apelează tabela de variabile din meniul ToolsVariables și se
operează în fereastra de referință, fig. 2.27. În această fereastră se impun restricții
privind distanța dintre laturile poligonului și originea sistemului de referință.
Dacă s-au înscris cotele de la punctul 3, acestea vor apare în tabela de parametri.
Întrucât schița depinde de un parametru important, care este deschiderea la cheie,
sau distanța dintre două laturi opuse ale hexagonului, se introduce parametrul K
în tabela de variabile și i se atribuie valoarea 40 mm. Apoi, în coloana Formula
a tabelei de variabile se introduce relația K/2 pentru parametrii definiți prin cote,
corespunzători distanțelor dintre originea planului de schiță și laturile
hexagonului, fig. 2.27.
5. Pentru a menține o schiță de tip poligon regulat sunt necesare și niște
restricții suplimentare cum sunt: colțurile de pe orizontală ale hexagonului se
conectează la axa orizontală iar mijloacele laturilor verticale se conectează axei
verticale sau se stabilesc prin cote unghiurile poligonului regulat.
Dacă relaționările sunt corecte iar parametrii din tabela de variabile sunt
bine condiționați, forma hexagonului se păstrează la modificarea valorii
parametrului K din tabelă.
În concluzie, definirea unui profil sau a unei schițe este posibilă prin:
 Conectarea elementelor ce compun profilul sau schița;
 Relaționarea elementelor cuprinse în profil/schiță, (paralelism,
coliniaitate, concentricitate, perpendicularitate);
 Parametrizarea profilului prin stabilirea cotelor necesare.

79
 Fig.2.27. Restricționarea schiței cu ajutorul tabelei de variabile

Se menționează că definirea profilului sau schiței prin cote nu utilizează

strict principiile desenului tehnic. În cele mai frecvente cazuri prin cotare se
realizează dimensionarea modelului. Adăugarea unei cote determină apariția unui
parametru în tabela de variabile, ceea ce facilitează modificarea modelului.

80
 CAPITOLUL 3. MODELAREA CURBELOR ŞI
SUPRAFEțELOR

Curbele şi suprafețele sunt elemente de construcție necesare procesului

de proiectare a entităților solid.
Solid Edge are două stiluri distincte de modelare 3D, modelarea solid şi
modelarea de tip suprafață (Surfacing).
Modelarea prin suprafețe utilizează puncte, drepte, curbe plane, dar şi
curbe spațiale şi suprafețe obținute prin diferite metode.
Modelarea suprafețelor cuprinde următorii paşi:
1. Crearea desenelor inițiale prin desenarea sau importarea schițelor sau
profilurilor de pe plane de referință;
2. Utilizarea geometriei 2D pentru a dezvolta curbe 3D (proiectarea unor
curbe aparținând unor plane pe suprafețe, în vederea determinării proiecției
acestora);
3. Utilizarea curbelor 3D pentru generarea suprafețelor utilizând
proceduri asemănătoare cu cele de la generarea entităților solid (extruziunea,
rotirea, generare cu ajutorul unei curbe directoare);
4. Crearea entităților solid pe baza curbelor şi suprafețelor;
5. Analiza preciziei suprafeței prin determinarea curburilor, continuității
muchiilor de intersecție, modificarea suprafețelor şi tangența lor.

81
 Fig.3.1. Comenzi pentru entități de tip curbe şi suprafețe

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18
Fig.3.2. Entități de tip curbe şi suprafețe

1. Blue Surf – Editează suprafețe folosind curbe parametrice ale

suprafețelor;
2. Sweep Surface – suprafață obținută prin deplasarea unei curbe
generatoare pe o curbă directoare;
3. Bounded Surface – Suprafață definită prin curbele limită;

82
 4. Extruded / Revolved Surface – Suprafață extrudată / de revoluție
obținută dintr-o curbă plană, deplasată perpendicular pe planul curbei / rotită în
jurul unei axe;
5. Offset Surface – suprafață echidistantă cu o suprafață dată;
6. Blue Dot – Modifică poziția unui punct de intersecție a două curbe;
7. Trim Surface – Suprafață ştearsă până la entitatea selectată;
8. Parting Split – Divizarea suprafeței unei piese;
9. Stitched Surface – Suprafața de unire între două suprafețe;
10. Replace Face – Înlocuieşte suprafețele selectate;
11. Keypoint Curve / Curve by Table – Curbă definită prin puncte / Curba
definită prin puncte aflate într-o foaie de calcul Excel;
12. Intersection Curve – Curbă obținută ca intersecție a două suprafețe;
13. Project Curve – Curbă obținută prin proiecția unei curbe pe o
suprafață. Astfel de curbe se pot utiliza pentru generarea de protuzii normale.
14. Contour Curve – Crearea unei curbe pe o suprafață;
15. Intersection Point – Punct definit ca intersecția a două curbe;
16. Divide Part – Împarte pisa în mai multe fişiere;
17. Boolean Feature - Extragerea unei entități solid din altă entitate
solidă;
18. Part Copy – Inserează o copie a suprafeței alese ca o entitate de bază
sau de construcție.

3.1 Crearea curbelor

Curbele netede în plan se generează cu ajutorul comenzii Curve. Altă

metodă utilizată la generarea curbelor este Convert to Curve, care permite
generarea unor curbe sau suprafețe plecând de la elemente definite analitic
precum liniile sau arcele.

83
 De asemenea, curbele pot fi generate şi cu ajutorul tabelelor de calcul,
Curve by table. Utilizând Microsoft Office Excel se pot calcula coordonatele unor
puncte de pe curbă.

Exemplu 3.1. Generarea unei curbe de tip spirală elicoidală

Generarea unei curbe de tip spirală elicoidală, când se cunosc raza spiralei
şi pasul acesteia.
Ecuația spiralei elicoidale este:

x  R  cos  pas  i 
y  R  sin pas  i  (3.1)
z  Pas  i
unde i – contorul curent; αpas – pasul unghiular, Pas – valoarea obținută
prin divizarea pasului spiralei la numărul de puncte calculate pe spirala.

a) b)
Fig.3.3. Calcularea coordonatelor punctelor de pe o spirală elicoidală:
a) foaia de calcul; b) foaia datelor inițiale raza, pas, nr. Puncte

84
 Fig.3.4. Reprezentarea grafica a rezultatului curve by table

3.2. Crearea suprafețelor

Procedurile de generare a entităților complexe se bazează pe deplasarea

unor profiluri generatoare pe curbe directoare.
În Solid Edge se acceptă faptul că suprafața nu are grosime. În sens
matematic, definirea unei suprafețe utilizează curbe de secțiune prin suprafața,
definite pe doua direcții, rezultând astfel curbele de generare și curbe de ghidare.
Suprafețele simple se generează prin:
a) Extruziune, când se deplasează o curbă pe o direcție perpendiculară
planului curbei.
b) Rotație, când se roteşte o curbă în jurul unei axe ce aparține planului
curbei.

85
 Generarea suprafețelor complexe:
- Swept Surface – care foloseşte o curbă ce se deplasează de-a lungul
unei curbe directoare;
- BlueSurf – permite inserarea de noi secțiuni sau curbe directoare;
- Bounded Surface – suprafața mărginită de curbe sau muchii care
trebuie să formeze un contur închis.

Exemplu 3.2. Generarea unui melc de transport

Entitățile necesare şi forma suprafeței sunt cele prezentate în fig.3.5, iar

paşii de urmat sunt prezentați în cele ce urmează:
1. Prin metoda de proiectare a spiralelor elicoidale folosită anterior se
generează o spirală cu raza 70 mm, pasul 90 mm, fiecare element al spiralei fiind
calculat în 30 de puncte. Pentru obținerea unei spirale cu înălțimea de 360 mm,
spirala trebuie generată în 120 puncte;
2. Se generează o alta spirală elicoidală cu parametrii R = 140 mm, pasul
şi înălțimea fiind aceiaşi ca şi la spirala de la punctul 1;
3. Se desenează două schițe care unesc punctele de început şi sfârşit ale
celor doua elice. Elementele desenate în acest moment determină un contur
închis;
4. Folosind comanda Bounded Surface, prin selectarea celor două spirale
şi a dreptelor care unesc capetele lor se obține suprafața dorită;
5. Pentru generarea unui şurub conducător, se generează cilindrul de bază,
acesta având diametrul de 145 mm şi lungimea de 440 mm;
6. Se transforma apoi suprafața de la punctul 4 într-o entitate solid, plasată
simetric în raport cu suprafața elicoidului, cu o grosime de 4 mm, folosind
comanda Thicken.

86
 Fig.3.5. Entitățile necesare şi forma suprafeței

Fig.3.6. Generarea unui şurub conducător, prin generarea unui cilindru de bază

87
 3.3. Generarea unei piese de rotație

Fig.3.7. Selectarea planului de lucru, trasarea curbei și alegerea axei verticale

ca axă de rotație a curbei

Fig.3.8. Generarea suprafeței de rotație

88
 1. Folosind comanda Revolved Surface, se selectează planul de lucru şi
se trasează o curbă, cu ajutorul comenzii Curve, conform fig. 3.7.
2. Se alege axa verticală ca axă de rotație a curbei.
3. Se generează suprafața de rotație, fig.3.8.
4. Folosind comanda Thicken se generează o entitate solidă cu o grosime
de 5 mm, dispusă simetric în raport cu suprafața generată la punctul precedent,
fig.3.9.

Fig.3.9. Generarea entității solide

89
 3.4. Obținerea unei suprafețe de tip hiperboloid cu o pânză

Acest exemplu prezintă modul de realizare a unei suprafețe de tip

hiperboloid cu o pânză, având diametrul minim, în zona centrală Ø100, diametrul
de capăt Ø250 şi înălțimea de 300 mm.
Întrucât, dreapta care generează suprafața hiperboloidală nu se află în
planul axei de rotație, hiperboloidul va fi generat ca o suprafața swept, deplasând
dreapta generatoare pe cercul de diametru minim.
Paşii de lucru sunt prezentați în cele ce urmează:
1. Într-un plan de referință se generează o schiță care cuprinde cercul
median, reprezentând diametrul minim al suprafeței hiperboloidale.
2. Pe un plan paralel cu planul de referință, aflat la distanță de 150 mm,
vom realiza o altă schiță.
Aceasta schiță va avea două cercuri cu diametrele de Ø100, respectiv
Ø250. Tangent cercului cu diametrul minim se desenează o dreaptă ce
intersectează cercul cu diametrul maxim.
3. Se determină dreapta generatoare care este tangentă cercului median şi
trece prin punctul determinat la pasul 2.
4. Folosind comanda Swept Surface în care cercul cu diametrul minim
este curba directoare, iar dreapta generată la punctul precedent este curba
generatoare, se obține suprafața hiperboloidului.
5. Folosind comanda Thiken se transformă suprafața într-o entitate solid.

90
Fig. 3.10. Schița care cuprinde cercul median, reprezentând diametrul minim al
suprafeței hiperboloidale, cele două cercuri pe un plan paralel cu planul de
referință și tangentă o dreaptă ce intersectează cercul cu diametrul maxim

Fig. 3.11. Suprafața hiperboloidului

91
Fig.3.12. Suprafeță de tip hiperboloid solid

92
 CAPITOLUL 4. GENERAREA MODELELOR SOLIDE

Mediul Part se folosește pentru modelarea pieselor solide din Solid Edge
și permite construirea modelelor solid 3D cu ajutorul entităților de modelare.
Procesul de modelare începe cu generarea unei entități de bază, la care se adaugă
alte entități, până la obținerea formei finale a piesei.
Entitățile de modelare sunt cele folosite pentru generarea efectivă a
entităților solid și pot fi grupate în:
 Protuzii și decupări (sau tăieri) de translație, obținute prin deplasarea
unui profil închis, normal pe planul profilului;
 Protuzii și decupări de rotație, obținute prin rotirea unui profil închis în
jurul unei axe care aparține planului profilului;
 Entități Sweep, obținute prin deplasarea unui profil 2D de-a lungul unei
curbe oarecare;
 Entități Loft la care generarea solidului constă în parcurgerea unei
succesiuni de secțiuni transversale,
 Entități complexe așa cum sunt entitățile elicoidale sau protuziile generate
pe direcții normale unor suprafețe ale solidelor;
 Entități de tip gaură (Hole) care au opțiuni multiple referitoare la formă
precum: găuri simple, găuri filetate, găuri conice, găuri teșite, găuri
lamate pentru șurub cu cap înecat, opțiuni referitoare la adâncimea
găurii, etc.;
 Entitățile specifice proiectării pieselor din materiale plastice, realizate
prin injecție, care pot fi: nervuri de rigidizare (Rib), rețele de nervuri

93
 (Web Network), buze (Lip) pentru îmbinarea pieselor, bosaje (Mounting
Boss) pentru asamblare cu șuruburi autofiletante, măști de aerisire
(Vent).
Proiectarea cu Solid Edge se bazează pe generarea unor entități solid care
sunt create pe baza unor entități de construcție cum sunt profilele 2D, dar și a
unor elemente adiționale, definite de utilizator, cum sunt: suprafețele, curbele de
intersecție, curbele de proiecție, punctele de intersecție sau construcțiile
geometrice.
Construirea unei entități de modelare necesită parcurgerea mai multor
pași: poziționarea în planul de lucru, desenarea profilului generator, alegerea
opțiunilor de generare, previzualizarea și validarea entității.

4.1. Protuzii și decupări de translație

Protuziile de translație generează entități solid prin deplasarea unui profil

plan pe o direcție perpendiculară planului profilului. Opțiunile acestei comenzi
sunt prezentate în continuare. Fig. 4.1 arată modul de lucru cu această comandă.
Bara de configurare arată fluxul de lucru, care cuprinde:
 Selectarea planului de lucru în care se desenează profilul sau a schiței din
care se alege profilul necesar;
 Intrarea în mediul de desenare pentru realizarea profilului;
 Selectarea direcției de deplasare a profilului care, în mod implicit, se
alege prin punctare cu mouse-ul de o parte sau alta a planului profilului;

cu ajutorul butonului se obține o protuzie simetrică în raport cu planul

profilului, iar cu se obțin protuzii cu înălțimi diferite, de o parte și alta

a planului de profil;
 Alegerea unor metode de editare a fețelor laterale ale protuziei; în mod

94
 implicit fețele laterale ale protuziei sunt perpendiculare pe planul

profilului de generare; folosind butonul se poate opta pentru:

o Înclinarea fețelor folosind butonul ;

o Rotunjirea fețelor laterale, dacă folosim butonul .

Opțiunile comenzii pentru înclinarea fețelor sunt prezentate în fig.4.2.
Încheierea comenzii are loc după introducerea unghiului și precizarea sensului de

înclinare .

Fig.4.1. Configurația comenzii Protusion

95
 Fig.4.2. Protuzare cu fețe laterale curbate

Fig.4.3. Protuzare cu înclinarea fețelor laterale la 15°

Dacă se dorește curbarea fețelor se acționează butonul (Crown), iar

configurația ferestrei de lucru este cea din fig.4.2. Fereastra Crown Parameters

96
permite introducerea razei de curbare și selectarea unor opțiuni de orientare a
racordării.
Rezultatul obținut după realizarea celor trei protuzii poate fi asemănător
cu cel prezentat în fig.4.4.

Fig.4.4. Tipuri de protuzii

Exemplul 4.1. Utilizarea protuziilor și decupărilor de translație

Exemplul prezintă modul de creare a unei protuzii de translație și a unor

decupări de translație, conform fig.4.5.
Pentru realizarea acestei piese se parcurg următorii pași.
1. În planul de profil (xy) se desenează un pătrat cu latura de 120 mm și
se conectează mijloacele laturilor cu axele de referință.
2. Se protuzează acest profil pe o înălțime de 180 mm, la care se adaugă

comanda (Add Drafts) pentru a înclina cele patru fețe laterale la un unghi de
4°, spre interior.

3. Folosind comanda (Draft) se înclină două fețe adiacente cu

unghiuri de 8° și 12°, față de verticală.

97
 Fig.4.5. Protuzii și decupări de translație

4. Pentru două fețe adiacente se generează plane paralele cu fețele

protuziei, la distanțe de 30 mm (plane reprezentate cu o culoare deschisă), folosite
pentru realizarea decupărilor, fig.4.6.

Fig.4.6. Decuparea materialului

5. Se folosește comanda (Cutout) pentru eliminarea materialului,

fig.4.6. În cadrul acestei comenzi se desenează un profil deschis, definit prin
Sketch2, conform fig.4.6. Acest exemplu arată că nu sunt necesare în toate
cazurile, profiluri închise la generarea și decuparea de translație. Se admit

98
profiluri deschise atunci când prelungirea segmentelor de capăt ale profilului
intersectează fețele piesei.

6. Comanda (Cutout) elimină materialul și de pe fața opusă

(Sketch3), fig.4.6.
7. După parcurgerea pașilor precedenți se obține piesa cerută,
reprezentată în fig.4.7.

Fig.4.7. Exemplul 4.1

Exemplul 4.2. Piesă cu protuzii și găuri

Exemplul prezintă etapele pentru realizarea piesei din fig. 4.8. Acest
exemplu presupune parcurgerea următorilor pași:

1. Selectarea comenzii (Protuzie) și desenarea în planul de bază (xy)

a unui pătrat cu latura 150 mm.
2. Părăsirea comenzilor de desenare (Return) și selectarea direcției de
protuzare pe o înălțime de 20 mm.
3. Racordarea colțurilor acestei protuzii cu raze de R 20 mm.
4. Realizarea unei găuri simple cu diametru de 15 mm, pe toată grosimea
protuziei, având axa găurii în centrul racordărilor de la pasul 3.

99
 Fig.4.8. Realizarea modelului 4.2

5. Copierea acestei găuri într-o structură tabelară folosind opțiunile din

fig. 4.9, începe cu selectarea găurii ca entitate de copiere. Apoi se alege planul de

lucru, planul superior al protuziei de bază, folosind opțiunea (Smart).

Folosind opțiunea de copiere multiplă în structură tabelară , se alege modul

de umplere a structurii tabelare Fill, numărul entităților copiate pe cele două axe
(X2 și Y2), și se stabilește dimensiunea pătratului de copiere la 110 mm. Comanda
Return determină generarea structurii de patru găuri. Umplerea dreptunghiului
cu entități se realizează și prin opțiunile Fit când se cunosc numerele entităților
copiate pe cele două axe și se determină automat distanțele dintre entități, Fill
când se cunosc distanțele dintre entități și se determină numărul entităților copiate
pe cele două axe și Fixed când cunoaștem numărul entităților, dar și distanțele
dintre ele.

100
 Fig. 4.9. Copiere multiplă într-o structură tabelară

6. Realizarea unei protuzii circulare cu diametrul de 90 mm pe o înălțime

de 120 mm.
7. Racordarea cu o rază de 3 mm a acestei protuzii, cu protuzia de bază.
8. Teșirea muchiei superioare cu valoarea 3 x 45°.
9. Executarea găurii centrale, cu lamare pentru locașul șurubului cu cap
înecat. Opțiunile acestei comenzi sunt prezentate în fig. 4.10. Tipurile de găuri
care se pot genera sunt:
1. Simple, cilindrice (Simple);
2. Filetate (Threaded);
3. Conice (Tapered);
4. Cu lamare (Counterbore);
5. Teșite (Countersink).

101
 Fig.4.10. Opțiunile comenzii folosite pentru generarea găurilor (Hole)

Se stabilesc următoarele dimensiuni: diametrul de bază Ø40 mm,

diametrul lamajului Ø60 mm și adâncimea acestuia 30 mm.
Pentru vizualizarea interiorului piesei se folosește comanda ViewSet
Clipping Plans care afișează o configurație a barei de lucru de forma:

. Primul buton permite selectarea planului după care se

realizează secțiunea; al doilea permite stabilirea poziției de start a planului de
secționare dinamică, iar cel de-al treilea buton stabilește poziția planului curent
de secționare, plan paralel cu planul selectat la prima opțiune. Se realizează astfel
o vizualizare dinamică a secțiunii obținute ca intersecție a piesei cu planul curent
de secționare. Pentru planul de secțiune care trece prin origine se obține imaginea
din fig.4.11. O astfel de vedere permite observarea interiorului piesei, dar și
poziționarea și selectarea unor elemente care sunt dificil de abordat prin altă
metodă.

102
 Fig.4.11. Vedere secționată folosind comanda Set Clipping Planes

Pentru determinarea masei piesei se parcurg următorii pași:

Se stabilește materialul piesei folosind comanda Tools  Material Table,
în care se alege sau se definește tipul materialului. Pentru fiecare material selectat
sunt disponibile proprietățile fizico-mecanice (cap.1, fig.1.23). Folosind
comanda Inspect  Physical Properties se determină masa piesei, volumul,
suprafața, centrul de masă și centrul de volum, reprezentate prin puncte de
culoare verde, respectiv roșu. Rezultă și momentele de inerție raportate la axele
de referință, momentele principale de inerție, direcția axelor principale și razele
de girație.

4.2. Protuzii și decupări de rotație

Protuziile sau decupările de rotație utilizează profiluri închise, rotite în

jurul unei axe care aparține planului profilului, axă care poate fi în contact, dar

103
care nu intersectează profilul. Când se construiește prima entitate folosind
comanda Revolved Protusion se utilizează un profil închis. Când se adaugă o
protuzie rotită sau o decupare rotită, se pot folosi și profiluri deschise.
La desenarea unui profil pentru o protuzie sau decupare de rotație trebuie
definită și axa de rotație. Entitățile de generare/decupare prin rotație au o singură
axă de revoluție. Aceasta poate fi o linie care face parte din profil sau o axă de
referință și va fi afișată ca linie discontinuă (linie-punct).

Exemplul 4.3. Generarea unei piese de rotație

Acest exemplu prezintă etapele și modul de abordare a unei piese

generate cu ajutorul unor protuzii de rotație. Fig. 4.12 prezintă dimensiunile și
configurația ce trebuie generată.
Etapele de generare ale piesei sunt prezentate în cele ce urmează:
1. Se desenează profilul din fig. 4.13 în planul de referință (xz) și se alege
axa verticală ca axă de rotație.
2. Folosind comanda Thin Region și o grosime de 4 mm a peretelui
se selectează zona tronconică și laterală a piesei și se obține configurația din fig.
4.14.
3. Pe flanșa de bază se execută o gaură simplă cu diametrul de 8 mm, la
o distanță de 70 mm față de axa de rotație.
4. Se copiază această gaură într-o structură circulară cu 16 entități.
5. Se generează un plan înclinat la 11,25 grade în raport cu planul (xz),
6. Pe suprafața conică, dar cu poziționare în planul creat la punctul 5, se
execută o gaură cu diametrul de 10 mm la jumătatea generatoarei. O variantă de
realizare se bazează pe execuția unei schițe care reprezintă axa găurii. Se execută
gaura folosind opțiunea Gaură simplă, care străpunge toată piesa.

104
 7. Se copiază gaura de la punctul 5, într-o structură circulară cu 16 entități
și se obține modelul din fig. 4.15.

Fig.4.12. Configurația și dimensiunile piesei generate printr-o protuzie de rotație

105
 Fig.4.13. Schița folosită pentru generarea protuziei de rotație

Fig.4.14. Configurația piesei obținute după subțierea pereților la grosimea de 4

mm perpendicular pe planul de bază (xy).

Fig.4.15. Configurația unei piese generate prin protuzie de rotație (Revolved

Protusion)

106
 Exemplul 4.4. Proiectarea unei piulițe M20

Exemplul prezintă modul de proiectare a unei piulițe normale, M20.

Proiectarea piuliței folosește exemplul 2.3, referitor la desenarea unui hexagon
regulat, care este definit prin deschiderea la cheie. Pașii de lucru sunt prezentați
în continuare.
1. Se realizează o schiță cu forma de hexagon regulat cu deschiderea la
cheie de 30 mm.
2. Folosind opțiunea Select from Sketch se preia profilul din schița de la

punctul 1 și se protuzează, simetric față de planul de bază, pe o înălțime de

16 mm. Această protuzare simplifică operațiile ulterioare de copiere prin
oglindire (Mirror) a teșirilor colțurilor.
3. Teșirea colțurilor la 30°. Se folosește comanda Revolved Cutout
pentru care se utilizează profilul din fig. 4.16.

Fig.4.16. Profilul de decupare prin rotație și axa de rotație

4. Se copiază prin oglindire (Mirror) teșirea de la punctul precedent,

pentru fața opusă a piuliței.
5. Se execută gaura filetată M20, pe întreaga adâncime a piesei.

107
 6. Se realizează teșirea găurii filetate 1,5×120°, și apoi oglindirea teșiturii
în raport cu planul de bază, fig. 4.17.

Fig.4.17. Piuliță M20

La realizarea pieselor standardizate (sau tipizate) trebuie avute în vedere

câteva observații:
a. Piesele standardizate suntdisponibile în biblioteci specializate ale
mediului Solid Edge, biblioteci folosite frecvent la realizarea ansamblurilor
mecanice.
b. După realizarea unei astfel de piese este posibilă multiplicarea ei prin
modificarea parametrilor din tabela de variabile atașată modelului și salvarea cu
nume diferite, a pieselor din familie.
c. Se pot crea familii de piese pentru întreaga gamă recomandată de
standard (procedură prezentată într-un exemplu următor).

4.3. Protuzii complexe: Swept, Loft, Helical, Normal

În categoria comenzilor de generare speciale se întâlnesc comenzile din

fig. 4.18. Similar protuziilor de translație sau rotație și în cazul acestor comenzi
de generare există comenzi case asigură adăugare de material, dar și comenzi de
eliminare (tăiere) a materialului, folosind metodologii asemănătoare de lucru.

108
 Fig.4.18. Generări complexe: a)cu aport de material-Protuzii; b)cu eliminare
material-Cutout

4.3.1. Protuzii Swept

Protuziile și tăierile de tip swept sunt generate prin deplasarea unuia sau
a mai multor profiluri generatoare de-a lungul uneia sau a mai multor curbe
directoare. Profilul generator (secțiune) trebuie să fie plan (2D) și închis, iar
curbele directoare pot fi curbe sau profiluri deschise, plane sau spațiale.
O curbă directoare 3D se poate obține prin comanda Intersection Curve.
După ce s-a definit fiecare profil generator se specifică și punctele lor de start
pentru a evita și controla răsucirea.

Exemplul 4.5. Generarea unei entități swept

Prezintă pașii de lucru și opțiunile specifice comenzii Swept, pentru

o bară complexă, de secțiune circulară, modelată după o curbă 3D.

109
 1. Se generează o suprafață de extruziune folosind o schiță (Schița 1),
fig.4.19.

Fig. 4.19. Schița 1

2. Schița 2 din fig. 4.20 se utilizează pentru generarea suprafeței de

extruziune.

Fig.4.20. Schița 2

3. Se determină curba de intersecție a suprafețelor realizate mai înainte,

cu ajutorul comenzii (Intersection Curve), fig. 4.21.

110
 Fig.4.21. Obținerea curbei de intersecție a două suprafețe

4. Entitatea complexă se generează folosind comanda Swept. La

accesarea comenzii, utilizatorul precizează dacă entitatea utilizează una sau mai
multe curbe generatoare sau directoare. Fluxul datelor solicitate corespunde

următoarei bare de configurație . Fluxul de lucru este

dat de ordinea butoanelor, iar semnificația acestora este:

a. permite selectarea curbei directoare;

b. asigură selectarea curbei generatoare sau desenarea ei (în exemplul

curent se desenează un cerc Ø20);

c. controlează răsucirea.

Opțiunile următoare precizează dacă secțiunea generatoare este

normală în orice punct la curba directoare sau se menține într-un plan paralel cu
cel al schiței inițiale. Folosind prima opțiune, se obține reperul din fig.4.22 în
care secțiunea circulară este, în orice plan, perpendiculară pe curba directoare.

111
 Fig.4.22. Entitate Swept

Exemplul 4.6. Generarea unei entități swept cu mai multe generatoare

și directoare

Exemplul prezintă modul de construire a unei entități swept definite prin

două curbe generatoare și trei curbe directoare. Pașii de lucru sunt următorii:
1. Se desenează două schițe generatoare, una circulară Ø50 în planul de
bază și o elipsă, fig.4.23, situată într-un plan perpendicular pe cel al primei schițe,
la distanța de 50 mm față de planul de referință vertical, fig.4.23.

Fig.4.23. Secțiunea de generare eliptică

112
 2. Se desenează trei schițe directoare care unesc puncte de pe schițele de
la punctul 1.
3. Se generează entitatea swept, urmând fluxul de comenzi specific.

4. Folosind comanda (Thin Region) se modifică entitatea swept

într-o entitate cu perete de 4 mm grosime, cu ambele capete libere. Fluxul datelor
este cel din bareta de configurație a comenzii:

. Primul buton selectează zona de

capăt liberă (se selectează suprafața swept și capătul corespunzător schiței
eliptice după care se precizează capătul liber – butonul 2). Obținerea unei secțiuni
libere și în zona secțiunii circulare este posibilă prin butonul 3, când se introduce
valoarea offset egală cu 0 mm.
Se obține piesa din fig.4.24.

a) b)
Fig.4.24. Piesă swept cu pereți subțiri, reprezentată în secțiune (Set Clipping
Plans) (a) și izometric (b)

113
 4.3.2. Protuzii și degajări Lofted

Aceste protuzii se bazează pe una sau mai multe secțiuni generatoare

(Cross Section) ghidate, cărora li se impun condiții de contur, închis sau deschis,
ori modul de trecere prin secțiuni (natural, normal pe secțiune, tangent). Când
se construiește o entitate lofted cu mai mult de două secțiuni, se poate folosi

butonul Closed Extent pentru a crea o buclă închisă.

Condițiile de capăt definesc controlul asupra capetelor loft-ului. Sunt
disponibile următoarele opțiuni privind condițiile de capăt:
 Natural, când nu se impun condiții de constrângere a capetelor, este
opțiunea implicită și este validă pentru orice tip de secțiune.
 Perpendicular pe secțiune, când entitatea este perpendiculară pe planul
profilului generator (secțiune).
 Tangență, când secțiunile de capăt sunt realizate respectând condițiile de
tangență cu alte entități ale modelului.

Exemplul 4.7. Generarea unei entități loft

Exemplul prezintă o entitate loft, bazată pe două secțiuni, plasate în plane

diferite. Pașii de lucru sunt prezentați în continuare.
1. Se desenează schița din planul de bază, fig.4.25.
2. A doua schiță, se plasează într-un plan vertical situat la 200 mm față de
planul de referință, fig.4.26.
3. Se generează entitatea loft, respectând fluxul de comenzi din
următoarea bară de configurație:

114
 Fig.4.25. Schița din planul de bază Fig.4.26. A doua schiță folosită
pentru generarea entității loft

Fluxul de comenzi este cel rezultat din ordinea butoanelor aparținând

barei de configurație, parcurse de la stânga la dreapta:

a. Primul buton asigură generarea sau selectarea secțiunilor

generatoare entității loft.

b. Al doilea buton permite configurarea conexiunilor între schițele

generatoare; dacă numărul vertexurilor (punctelor de pe profilul schițelor
generatoare) este identic, acest buton stabilește conexiunile și evită eventualele
răsuciri ale loft-ului; când numărul vertexurilor este diferit, stabilirea ordinii de
conectare a secțiunilor are o mare importanță pentru generarea corectă a entității.

c. Cel de-al treilea buton stabilește sensul de generare și stabilirea

condițiilor de capăt; corespunzător acestei secvențe, după butonul Preview, apar
trei butoane care asigură, în ordine, editarea conexiunii vertexurilor secțiunilor,
selectarea opțiunii loft deschis (aplicabil mai ales în cazul în care se lucrează cu
două secțiuni), loft închis (când se lucrează cu minim trei secțiuni). Urmează
apoi, precizarea condițiilor de capăt pentru cele două secțiuni (natural sau normal
pe secțiune).

115
 4. Se generează entitatea loft, combinând condițiile de capăt. Se obțin
rezultatele din fig.4.27.

a) b)

c) d)
Fig.4.27. Opțiuni de capăt pentru entități loft; a) natural-natural; b) normal-
natural; c) natural-normal; d) normal-normal

Exemplul 4.8. Entitate loft închisă

Exemplul prezintă generarea unei entități loft închise, în următorii pași:

1. Definirea unor plane înclinate care conțin axa Z, cu 30 și 60°.
2. Desenarea, într-un plan de referință a unei schițe, fig. 4.28.

116
 Fig.4.28. Schița generatoare pentru entitatea loft

3. Desenarea alternativă, la distanța de 12 mm a unor schițe conform

figurii precedente.
4. Generarea entității loft, închise, fig.4.29. În figură se observă planele
înclinate, amplasarea schițelor generatoare și entitatea generată.

a)

b)

117
 c)
Fig.4.29. Entitatea loft închisă: a) vedere izometrică; b) vedere frontală;
c)vedere de sus

4.3.3. Entități elicoidale

Protuziile și decupările elicoidale folosesc profiluri generatoare

(denumite și profiluri secțiune) care pot fi plasate într-un plan paralel cu planul
ce conține axa elicei sau într-unul perpendicular pe axă. Bara de asistență pentru
protuzii elicoidale este următoarea:

Prima opțiune permite selectarea planului schiței generatoare în raport cu

planul axei elicei, fig.4.30. Dacă se dorește obținerea unui arc elicoidal, realizat
din sârmă rotundă, secțiunea acestuia poate fi amplasată numai în pozițiile

118
precizate în figură; pentru a avea o secțiune dorită, în orice secțiune normală pe
elicea directoare se poate utiliza o comandă de tip swep.

Fig.4.30. Selectarea planului schiței generatoare în raport cu axa elicei

Al doilea buton permite desenarea (selectarea) profilului generator,

dimensionarea și amplasarea acestuia în raport cu axa elicei. Al treilea buton
selectează axa elicei și precizează punctul de start al elicei. Următorul buton
permite definirea parametrilor elicei, fig.4.31. Astfel, elicea se definește prin
lungimea axei și pas, prin lungimea axei și numărul de spire sau prin pas și număr
de spire.

Fig.4.31. Definirea parametrilor elicei

Dacă se acționează butonul More din această figură, din fereastra de

dialog, fig.4.32, se pot selecta mai multe opțiuni.

119
 Fig.4.32. Parametrii spiralei elicodale

Opțiunile frecvent folosite permit:

 Selectarea sensului spiralei elicodale (stânga, dreapta);
 Alegerea parametrilor elicei, pas, spire, lungime axă;
 Generarea elicei cu pas constant sau variabil;
 Obținerea arcurilor conice sau (în secțiune) dispuse după un arc de
cerc.
Fig.4.33 prezintă diferite opțiuni de generare a unor elice elicodale.

a) b)

120
 c) d)
Fig.4.33. Opțiuni de generare a elicelor: a) arc cu înfășurare pe dreapta, b) arc
cu spire pe stânga; c) arc conic 8° (exterior Outward); d) arc conic 8° (interior
Inward)

4.3.4. Protuzii normale

La modelarea pieselor mecanice se pot utiliza protuzii și decupări

folosind comenzile specializate Normal Protrusion sau Normal Cutout

Aceste comenzi se folosesc atunci când trebuie adăugat sau eliminat material
după o direcție perpendiculară pe o suprafață a piesei, fiind utile la aplicarea unui
text în relief. Exemplul următor parcurge etapele necesare pentru plasarea unui
text pe un cilindru.

Exemplul 4.9. Inscripționarea unui text pe un cilindru

Etapele de lucru sunt prezentate în cele ce urmează.

1. Se generează un cilindru cu diametrul 100 mm și o lungime de 140
mm, dispusă simetric în raport cu un plan de referință.

121
 2. Se realizează o schiță, plasată într-un plan paralel, situat la 60 mm față
de planul xz. În planul de schiță, folosind comanda InsertText Profile, se
introduce un text conform fig.4.34. Se poate selecta orice font Windows TTF
(True Type Files), pentru care se precizează mărimea (Size), spațierile și
alinierea și se plasează acest text la centrul planului de schiță, selectat inițial,
fig.4.35.

Fig.4.34. Opțiunile textului introdus într-o schiță

Fig. 4.35. Amplasarea unui text într-o schiță

122
 3. Se proiectează textul pe suprafața exterioară a protuziei cilindrice,

folosind comanda (Projection). Proiecția se poate realiza conform

opțiunilor din fig.4.36, după direcția unui vector de proiecție sau pe direcție
normală în raport cu suprafața de proiecție.

4. Se folosește comanda (Normal Protusion) pentru a genera

protuzia din fig. 4.36. Elementele selectate pentru protuzare sunt curbele de
proiecție realizate la pasul precedent.

Fig. 4.36. Protuzie normal

Utilizarea comenzii Normal Cutout este asemănătoare.

4.4. Entități solid pentru pieselor injectate din materiale plastice

În mediul Part se pot crea entități de modelare specifice construirii de

piese turnate sau injectate din material plastic sau din metal. Caracteristicile
acestor metode de prelucrare sunt:
 Piesele din plastic sunt, în cele mai frecvente cazuri, de tip carcasă cu
pereți subțiri;
 Grosimea pereților trebuie să fie, pe cât posibil, uniformă fără variații care
duc la răcire neuniformă a materialului injectat în matriță, la retasuri sau
fisuri;

123
  Se recomandă folosirea racordărilor la colțuri;
 Se recomandă înclinarea pereților pentru a ușura scoaterea din formă sau
din matrița de injecție;
 Rigidizarea pereților se realizează cu ajutorul unor nervuri sau a unor
rețele de nervuri;
 Se folosesc buze pentru asamblarea semicarcaselor;
 Bosajele de fixare a pieselor din plastic au o geometrie specifică;
 Carcasele din plastic se prevăd cu fante pentru aerisire.

Fig.4.37. Comenzi pentru proiectarea pieselor din plastic

În Solid Edge, aceste cerințe sunt îndeplinite prin comenzi speciale.

Fig.4.37 prezintă o parte dintre aceste Comenzi: Rib se folosește pentru nervuri
de rigidizare, Web Network pentru rețele de nervuri, Lip creează buze sau canale
de asamblare, Vent generează măști de aerisire, Mounting Boss pentru bosaje
pentru asamblare.
Pentru înțelegerea comenzilor specifice pieselor din plastic se vor
prezenta câteva exemple.

Exemplul 4.10. Cutie cu nervuri de rigidizare

Exemplul prezintă o piesă din plastic cu nervuri de rigidizare și o rețea de

nervuri, realizată în următoarele etape:

124
 1. Se generează o protuzie de 120 x 60 mm, cu o înălțime de 30 mm.

2. Folosind comanda Draft se realizează înclinarea pereților laterali

cu un unghi de 8°.
3. Se racordează colțurile cu raze de 8 mm.

4. Se folosește comanda Thin-Wall pentru a obține o piesă cu pereți

de grosime 4 mm.
5. Se generează rețeaua de nervuri cu comanda Web Network.
Acționarea acestei comenzi determină o bară configurabilă de forma:

Corespunzător acestor butoane, realizarea rețelei de nervuri se respectă

următoarea procedură:
a. Se precizează planul de desenare al rețelei de nervuri; se recomandă ca
acest plan să fie selectat ca un plan paralel cu fundul cutiei, la o distanță egală cu
înălțimea nervurilor.
b. Se desenează rețeaua de nervuri, fig.4.38. Această rețea este
reprezentată de liniile de amplasare, fără a fi necesar ca liniile respective să atingă
pereții cutiei.

Fig.4.38. Planul rețelei de nervuri

125
 c. Se continuă cu introducerea grosimii nervurilor și selectarea direcției
de poziționare a nervurilor. Se poate opta pentru generarea nervurilor numai
pentru dimensiunea liniilor din figură sau pentru extinderea nervurilor până la
pereții cutiei, fig.4.39. Cu ajutorul comenzii Web Network se construiesc nervuri
pentru a ranforsa piese cu rol de carcasă atunci când acestea trebuie să
îndeplinească condiții de rezistență sau rigiditate. În mod normal nervurile se
întind în interiorul piesei, între pereții acesteia sau între pereți și alte entități de
modelare.

Fig.4.39. Selectarea direcției de generare a rețelei de nervuri

d. Pentru a scoate ușor piesa din matriță se poate opta pentru înclinarea
pereților laterali ai nervurilor. Rețeaua de nervuri este construită perpendicular
pe planul profil, iar grosimea nervurilor este aplicată simetric pe ambele părți ale
profilului.

126
 6. Se generează o nervură, folosind comanda Rib. Bara de configurare

a comenzii este următoarea .

Etapele de lucru sunt asemănătoare comenzii precedente și sunt prezentate în
continuare:
a. Se selectează planul în care se desenează profilul nervurii;
b. Se desenează profilul nervurii;
c. Se precizează sensul de extindere a nervurii;
d. Se alege sensul de plasare a nervurii în raport cu linia de profil,
comanda Rib permițând specificarea părții pe care se consideră materialul
nervurii.
Se obține piesa din fig. 4.40.

Fig.4.40. Piesă din plastic cu nervuri

127
 4.5. Modificarea entităților de modelare

În Solid Edge sunt disponibile entități de editare sau de modificare a

entităților solid, deja create. Entitățile de editare pot fi grupate în:
 Entități de modificare a volumelor:
o Subțierea pereților (Thin wall);
o Divizarea pieselor după un plan sau o suprafață.
 Entități de modificare a fețelor solidului:
o Înclinarea fețelor (Draft);
o Înlocuirea fețelor pieselor cu suprafețe complexe (Replace Face).
 Entități de modificare a muchiilor:
o Teșirea muchiilor (Chamfers);
o Rotunjirea muchiilor (Rounds).
 Operații de copiere, de oglindire sau de copiere multiplă a unor entități de
modelare existente, grupate în:
o Copiere simplă CopyPaste;
o Copierea unor entități într-o bibliotecă de entități și apoi
folosirea lor; se recomandă această variantă mai ales în cazul
entităților tipizate, normalizate;
o Oglindirea entităților (Mirror);
o Copierea multiplă în structuri de tip:
- Tabelar (dreptunghiular)
- Circular.
Pentru editarea entităților se folosește aceeași interfață ca și la crearea
acestora. Când se selectează o entitate, prin click cu mouse-ul pe entitatea dorită
din spațiul de lucru sau prin selecția din șirul de entități din Edge Bar secțiunea
Feature PathFinder, bara de asistență oferă următoarele opțiuni de editare:

128
  Edit Feature modifică entitatea de modelare selectată
parcurgând etapele de modelare ale entității, de la selectarea
planului de referință, desenarea profilului de generare, selectarea
direcției sau sensului de generare a entității, până la stabilirea
dimensiunilor caracteristice ale entității.

 Edit profil asigură editarea profilului de generare a entității.

Modificările efectuate asupra profilului pot fi realizate prin
schimbarea cotelor profilului, stabilirea unor noi relații sau
constrângeri, sau schimbarea profilului inițial.

 Select Dimension permite modificarea dimensiunilor

entității. Se menționează faptul că, în anumite situații, se pot
modifica dimensiunile entităților cu ajutorul tabelei de variabile a
modelului, folosind comanda ToolsVariables.

În contextul entităților de modelare, cotarea nu este identică cu cea din

desenul tehnic, fiind mai potrivită denumirea de dimensionare, întrucât ea
stabilește și nu reflectă dimensiunile piesei.
În fereastra de lucru vor apărea toate elementele de referință sau de
construcție folosite la crearea respectivei entități de modelare. Aceste entități se
pot accesa și modifica.

4.5.1. Modificarea entităților în volum

Solid Edge permite modificarea volumului entităților prin subțierea

pereților. Există posibilitatea de a face toți pereții de aceeași grosime sau de a
aplica grosimi diferite pereților individuali; se poate opta și pentru introducerea
unor fețe deschise. Comenzile folosite sunt Thin wall pentru subțierea pereților

129
și Thin Region pentru subțierea anumitor regiuni ale piesei. Se apreciază că
divizarea pieselor după un plan sau după o suprafață se încadrează tot în această
categorie de comenzi. Exemplul următor prezintă modul de proiectare a unei
cutii, înclinarea fețelor laterale plecând de la planul de separație și transformarea
piesei într-o piesă cu pereți subțiri urmată de divizarea ei în două piese.

Exemplul 4.11. Realizarea unei cutii cu pereți de grosime constantă

Etapele de realizare a unei cutii sunt prezentate în continuare:

1. Se generează o protuzie paralelipipedică cu dimensiunile 120×80×60
mm, plasată simetric în raport cu planele de referință;

2. Folosind comanda Draft se înclină fețele laterale. Fluxul de lucru

este cel precizat în bara configurabilă care are forma:

Prima opțiune stabilește forma și poziția suprafeței în raport cu care se

realizează înclinarea fețelor, fig.4.41.

Fig.4.41. Opțiuni de înclinare a fețelor laterale ale pieselor

130
 A doua opțiune selectează planul de la care se consideră înclinarea fețelor,
a treia opțiune selectează fețele ce se vor înclina, iar ultima precizează sensul de
înclinare.

3. Se folosește comanda Thin Wall pentru obținerea unei cutii cu

pereți de grosime uniformă de 4 mm, fig.4.42.

Fig.4.42. Cutie cu pereți de grosime uniformă

4. Folosind comanda Divide Part se obțin cele două semicutii.

Această comandă solicită planul sau suprafața în raport cu care se realizează
divizarea și, în funcție de sensul ales, se obțin semicutiile, fig.4.43. Figura
prezintă piesele obținute după divizare, în funcție de planul de referință. Aceste
componente pot fi salvate, editate sau șterse. Cele două cutii sunt prezentate în
fig.4.44.

131
 Fig.4.43. Opțiuni pentru divizarea piesei

Fig.4.44. Semicutii obținute prin divizarea unei piese

Comanda Draft realizează înclinarea unei fețe a piesei la un unghi

specificat, relativ la un plan de referință.

132
 Exemplul 4.12. Subțierea pereților pe o zonă a piesei

Exemplul prezintă modul de lucru pentru obținerea unei piese de forma

celei din fig.4.45. Etapele de lucru sunt:
1. Se generează o protuzie cu dimensiunile 120×120×20 mm, dispusă
simetric față de planele de referință.
2. Pentru obținerea entității loft trunchi de piramidă se construiesc două
schițe. Prima schiță se află pe fața superioară a protuziei de bază și este un pătrat
cu latura 80 mm. A doua schiță este situată într-un plan paralel cu cel al primei
schițe, la o distanță de 60 mm și este tot un pătrat dar cu latura de 50 mm. Se
generează entitatea loft cu opțiuni Natural la capetele reprezentate de cele două
schițe.

Fig.4.45. Exemplu de piesă având pereți cu regiuni subțiate

3. Folosind ca bază fața superioară a entității loft se adaugă o protuzie cu

înălțimea de 25 mm.

133
 4. Folosind comanda Thin Region se stabilește grosimea pereților
laterali. Bara configurabilă are forma:

Opțiunile comenzii și ordinea de introducere a datelor sunt următoarele:

a. Selectarea „capacului” sau a zonei de unde se începe programarea
subțierii pereților; în cazul exemplului, selectăm suprafețele laterale dar și
suprafața superioară a ultimei protuzii create. Se introduce grosimea pereților de
10 mm.
b. Se alege zona liberă, ultima suprafață selectată.
c. Se alege planul de bază ca zonă offset a comenzii. Pentru ca și pe
această suprafață să apară o deschidere, valoarea offset trebuie să fie zero.
5. Se racordează colțurile protuziei de bază cu raza de 15 mm.
6. Într-unul din centrele racordărilor se poziționează o gaură simplă, cu
diametrul de 10 mm.
7. Se copiează această gaură într-o structură tabelară de două entități pe
orizontală și două pe verticală, într-un tabel definit de centrele racordărilor.

4.5.2. Modificarea fețelor entităților solid

Cele mai comune tipuri de modificări a fețelor entităților solid sunt

înclinarea fețelor și înlocuirea fețelor pieselor cu suprafețe complexe.
Înclinarea fețelor se realizează cu ajutorul comenzii Draft.
Pentru a realiza o înclinare simplă, se identifică o față plană a piesei sau
planul de referință.
Apoi se introduce unghiul de înclinare și se selectează fețele care se
înclină. Se poziționează cursorul mouse-ului pentru definirea direcției de
înclinare corecte. Conform fig.4.41 elementul de la care se realizează înclinarea
fețelor laterale poate fi:

134
  Un plan de referință;
 Un plan sau o față a piesei;
 Un plan sau o suprafață definită de utilizator;
 Linie sau o curbă de pe fața laterală care se înclină.
Când se folosesc elemente de separație se pot înclina fețele la unghiuri
diferite pe părțile separate sau se pot programa retrageri ale fețelor înclinate.
Înclinarea frântă aplică două unghiuri de înclinare folosind opțiunea Split
draft. Cele două unghiuri sunt aplicate în direcții opuse față de planul sau
suprafața de separație selectată. Dacă se dorește aplicarea unui unghi de înclinare
doar deasupra suprafeței de separare se va utiliza opțiunea de înclinare frântă la
care se aplică un unghi de înclinare de valoare zero pentru partea de piesă de sub
suprafața de separare. Fețele suplimentare sunt create datorită formei suprafeței
de separare în raport cu planul de înclinare. Se evită crearea de fețe suplimentare
prin opțiunea Step draft.
Înclinarea în trepte se realizează cu opțiunea Step draft.
Cu opțiunea Perpendicular fețele înclinate în trepte sunt create
perpendicular pe fața înclinată. Cu opțiunea taper fețele în trepte sunt create
înclinat relativ la fața înclinată.
Fig.4.46 prezintă câteva dintre opțiunile comenzii Draft, iar în partea din
dreapta sunt vizualizate rezultatele obținute.

a) b)

135
 c) d)
Fig.4.46. Opțiuni ale comenzii Draft

Exemplul 4.13. Modificarea fețelor unei piese

Se prezintă modalitatea de utilizare a comenzii Replace Face.

Fig.4.47. Schița folosită la obținerea unei suprafețe swep

1. Se generează o protuzie cu dimensiunile 120×80×60 mm, simetrică în

raport cu planele de referință.
2. În planul median, tangent feței superioare se desenează o schiță (un arc
de cerc, fig.4.47.

136
 3. În plan perpendicular, în același punct de tangență se desenează o
schiță, care are capetele la aceiași distanță în raport cu suprafața superioară.

4. Folosind comanda Swep Surface se determină o suprafață tangentă

feței superioare a protuziei.

5. Comanda Replace Face determină rezultatul din fig.4.48a.

6. Reluând construcții asemănătoare pe fețele de jos, pe fețele laterale față
și spate se poate obține o configurație ca în fig.4.48b.

a) b)
Fig.4.48. Modificarea fețelor solidului

4.5.3. Modificarea muchiilor entităților solid

Muchiile entităților solid se pot teși sau rotunji. Pentru obținerea unor
bune rezultate editarea muchiilor se va realiza cât mai târziu în procesul de
proiectare. Deși operațiile de editare a muchiilor se pot aplica în orice moment,
în modelele complexe acestea pot afecta timpul necesar actualizării piesei. De
asemenea teșirile și racordările pot complica afișarea piesei în vederile
ortogonale.
Operația de racordare realizează o rotunjire cu rază constantă sau cu rază
variabilă pentru una sau pentru mai multe muchii ale piesei.

137
 În cazul reperelor cu geometrie complexă existența teșirilor și racordărilor
poate crea dificultăți în manipulare sau reprezentare. Pentru a evita aceste
dificultăți, în ansambluri care conțin astfel de repere se poate opta pentru
reprezentări simplificate.

4.5.3.1. Teșirea muchiilor (Chamfer)

Comanda Chamfer construiește o suprafață plană între două fațete ale

solidului, de-a lungul muchiei comune. De asemenea, în majoritatea situațiilor,
teșirile nu trebuie desenate în profilul 2D de generare a entității de bază. Astfel,
teșirea muchiilor se poate aplica mai târziu în procesul de modelare, ceea ce face
ca modificările să fie simple și rapide.
Fluxul de lucru pentru operația de teșire a muchiilor este următorul:
1. Stabilirea opțiunilor pentru definirea teșirilor unghiurilor.
2. Selectarea muchiilor sau fețelor.
3. Introducerea valorilor teșiturii, (distanță, unghi).

Fig.4.49. Opțiunile de definire ale teșiturii

138
 Fig.4.49. prezintă opțiunile pentru definirea teșirii. Dacă teșirea are valori
egale pe cele două fețe aferente muchiei selectate, este utilă prima opțiune. A
doua variantă este cea prin care se precizează mărimea și unghiul teșiturii,
utilizată mai ales pentru suprafețe cilindrice sau conice. Ultima variantă,
definește mărimile celor două teșituri, caz în care se impune selectarea prealabilă
a fețelor de teșire.
Fig.4.50a, prezintă teșirea unui colț convex, iar fig.4.50b, teșirea unui colț
concav.
Teșirea muchiilor nu afectează în mod semnificativ geometria colțurilor,
chiar dacă aceste colțuri sunt convexe sau concave.

a) b)
Fig.4.50. Teșiri ale muchiilor; a) colț convex; b) colț concav

4.5.3.2. Rotunjirea muchiilor

Rotunjirea (Rounding) permite înlocuirea unei muchii ascuțite cu o

suprafață rotunjită pentru a-i îmbunătăți aspectul sau rolul funcțional. Bara

configurabilă este:

139
 Fig.4.51. Opțiunile de rotunjire a muchiilor

Prima secvență precizează opțiunile folosite pentru rotunjirea muchiilor,

fig.4.51.
Pentru rotunjirea cu rază constantă a unei muchii este necesară selectarea
muchiei și precizarea valorii razei de racordare. Pentru racordarea cu rază
variabilă a unei muchii se vor selecta puncte distincte ale muchiei pentru care se
precizează valorile razelor de racordare. Când se construiește o rotunjire cu rază
variabilă se specifică valori ale razelor diferite pentru orice punct de-a lungul
muchiei sau al conturului de racordat. Se pot folosi puncte cheie (capete,
mijloace, centre) sau puncte de intersecție pentru a modifica raza de rotunjire
între puncte. Solid Edge permite utilizarea valorilor nule pentru raze la crearea
rotunjirilor cu raze variabile. Următoarele opțiuni se referă la racordarea
incompletă și la racordarea suprafețelor.
A doua etapă stabilește muchiile de racordat, iar cea de-a treia, fig.4.52,
precizează opțiunile de racordare la întâlnirea colțurilor. Ultima opțiune este
activă la racordarea colțurilor, când se impune retragerea suplimentară a colțului.

140
 Fig.4.52. Opțiunile privind parametrii de rotunjire

Fără a introduce opțiuni suplimentare pentru raze variabile sau retrageri

suplimentare ale colțurilor, folosirea comenzii Round conduce la rezultatele
prezentate în fig.4.53.

a) b)
Fig.4.53. Rotunjirea muchiilor și colțurilor:
a) colț convex; b) colț concav

141
 Solid Edge pune la dispoziție pentru rotunjirile cu rază constantă sau cu
rază variabilă, retrageri de racordare. Cu un colț astfel tratat, racordarea se
termină la o distanță specificată față de vertexul implicit de racordare, astfel încât
se creează un petec de trecere la colț.
O situație specială apare în cazul racordărilor cu rază variabilă. Fig.4.54
prezintă configurația racordărilor cu rază variabilă, pentru colțuri concave sau
convexe.

a)

b)
Fig.4.54. Rotunjirea cu rază variabilă a muchiilor și colțurilor:
a) colț convex; b) colț concav

142
 Modul în care rotunjirea interacționează cu muchiile depinde de opțiunile
de depășire stabilite în caseta de dialog Round Parameters care includ:
 rularea peste muchiile tangente (Roll Across Tangent Edges), modifică
rotunjirea, astfel încât aceasta să se deruleze peste oricare dintre muchiile
tangente pe care le întâlnește;
 acoperirea muchiilor ascuțite (Cap Sharp Edges);
 rularea de-a lungul muchiilor ascuțite (Roll Along Sharp Edges) modifică
racordarea, astfel încât să se deruleze și să se întrerupă la orice muchie
ascuțită pe care o întâlnește;
 rularea forțată de-a lungul capetelor de racordare (Force Roll Along at
Blend Ends) modifică racordarea și o forțează să se deruleze sau să
păstreze forma muchiei originale;
 îmbinarea ascuțită a colțurilor (Miter at Corner) modifică racordarea
astfel încât să se formeze muchie la colțurile ascuțite întâlnite;
 rularea în jurul colțurilor (Roll Around Corner) modifică racordarea,
astfel încât să rotunjească toate colțurile ascuțite pe care le întâlnește.

Când se utilizează linii de menținere a tangenței există posibilitatea de

definire a razei de racordare ca rază implicită (Default radius) sau ca rază plină
(Full radius).

4.5.4. Copierea entităților

Solid Edge pune la dispoziție mai multe comenzi pentru copierea

entităților, începând cu posibilitatea de copiere în memoria clipboard, folosirea
bibliotecilor de entități, oglindirea entităților și până la copierea multiplă, în
structuri tabelare sau circulare.

143
 Multiplicarea regulată prin care se obține un tablou ordonat de entități de
modelare se realizează prin copierea unei entități numite și entitate părinte într-
o structură tabelară (dreptunghiulară), circulară (polar), sau oglindită. Copiile
sunt asociative cu entitatea părinte, adică atunci când se modifică mărimea sau
forma entității inițiale, toate copiile acesteia se actualizează în mod automat.

Comanda Pattern creează tablouri rectangulare sau circulare. În

fereastra de editare a profilului se selectează tipul tabloului de copiere multiplă,

prin punctarea unuia dintre butoanele Rectangular Pattern (tablou

dreptunghiular), sau Circular Pattern (structură cirulară). Se pot desena linii,

arce sau alte elemente de construcție pentru definirea profilului de multiplicare.
Dacă se multiplică entități de editate ale fețelor sau muchiilor (spre
exemplu racordările sau teșirile), în setul de selecție trebuie incluse entitățile
părinte. Bara de configurare a comenzii de copiere multiplă este:

.
Prima opțiune permite selectarea entităților copiate în structura de puncte.
Următoarea opțiune selectează planul în care se definește structura tabelară sau
circulară în care se desfășoară copierea multiplă. Al treilea buton permite
desenarea profilului de copiere multiplă, utilizatorul având acces la comenzile de
desenare și dimensionare.

Solid Edge permite construirea unor tablouri rapide (Fast) pentru

geometrie simplă, dar și a unor tablouri inteligente (Smart) pentru situațiile

de modelare complexe.
Orice linii, arce sau cercuri desenate vor fi convertite automat în elemente
geometrice de construcție, atunci când se închide fereastra de editare a profilului.
Pentru modelele de copiere rectangulare se folosește una dintre
următoarele opțiuni de plasare:

144
  potrivire (Fit);
 umplere (Fill);
 fixat (Fixed).

Cu opțiunea Fit se specifică numărul de copii pe direcțiile X și Y, precum

și înălțimea și lățimea tabloului/modelului, iar soft-ul va calcula spațierile pe X
și pe Y.
Cu opțiunea Fill se specifică spațierile pe X și pe Y, precum și înălțimea
și lățimea tabloului sau modelului, iar soft-ul va calcula numărul de incidențe pe
cele două direcții X și Y.
Cu opțiunea Fixed se specifică numărul de copii pe direcțiile X și Y,
precum și spațierile pe axele X și Y, iar soft-ul va calcula înălțimea și lățimea
tabloului.

Exemplul 4.14. Copiere în structură tabelară

Exemplul prezintă detalierea comenzii de copiere multiplă într-o structură

tabelară, în etapele următoare.
1. Se creează o protuzie 120×120×30 mm, poziționată simetric în raport
cu planele de referință.
2. Se creează o gaură cu diametrul de 12 mm și o adâncime de 12 mm, în
centrul de simetrie al protuziei.

3. Se accesează comanda Pattern și se desenează un pătrat cu

latura de 100 mm, centrat în raport cu protuzia de bază.

4. Se optează pentru o copiere multiplă într-o structură tabelară .

5. Se introduc numerele de entități copiate corespunzător celor două axe;
în exemplul curent se aleg cinci entități pe fiecare dintre axe.

145
 6. Se precizează punctul de referință , în centrul protuziei, fig.4.55a.
Dacă nu se folosește această opțiune, punctul de referință este ales în mod implicit
într-unul din punctele de început sau sfârșit a poligonului de copiere multiplă.
Într-o astfel de situație, structura de puncte va fi copiată în mod decalat,
fig.4.55b).

Se pot construi atât tablouri circulare complete, pe întreg arcul de cerc,

cât și parțiale, pe un arc de cerc.

a) b)
Fig.4.55. Copierea entităților într-o structură tabelară: a) cu punctul de referință
în centrul poligonului de multiplicare; b) cu punctul de referință preluat în mod
implicit

Când se desenează profilul de multiplicare, primul punct marcat (stabilit

printr-un click al mouse-ului) devine punctul de referință implicit. Indiferent de
locul în care se desenează profilul de multiplicare, tabloul de entități este
construit relativ la acest punct de referință și la entitatea părinte, în cazul
exemplului, entitatea este situată în centrul protuziei.

Folosind butonul Suppress Occurrence aflat în fereastra de editare a

profilului de multiplicare se pot elimina anumite entități copiate, astfel încât

146
modelul de multiplicare să nu mai fie complet. În acest scop se punctează pe
simbolurile "x" pentru a specifica entitățile care se elimină. Simbolurile astfel
punctate își vor modifica mărimea și culoarea pentru a indica faptul că incidențele
respective sunt anulate, fig.4.56a). Există posibilitatea de selectare individuală a
entităților pe care le eliminați sau să se deseneze un chenar care să încadreze
simultan mai multe incidențe.
Această opțiune este folositoare când se definesc goluri într-un tablou
pentru a lăsa spațiu unei alte entități de modelare, fig.4.56b).

a) b)
Fig.4.56. Selectarea entităților eliminate a) și rezultatul acestei acțiuni b)

Când se construiesc tablouri inteligente (cu opțiunea Smart Pattern), se

pot șterge incidențe ale entității multiplicate. Pentru aceasta, se poziționează
cursorul peste incidența de multiplicare de șters, se așteaptă până când apare local
simbolul de selecție individuală, după care se apasă butonul stânga al mouse-ului.
Când se șterge o incidență de multiplicare, soft-ul elimină simbolul x
corespunzător profilului de multiplicare. Ștergerea unei incidențe, este
folositoare când se lucrează cu modele complexe, deoarece nu mai trebuie
utilizată fereastra de editare a profilului pentru a elimina incidența.

147
 În cazul unei structuri tabelare se poate folosi opțiunea Stagger
Option, pentru dispunerea entităților în interiorul poligonului de lucru. Fig.4.57
prezintă câteva dintre posibilitățile de selecție ale acestei opțiuni.

a)

b)
Fig.4.57. Opțiuni de amplasare a entităților într-o structură tabelară:
a) optimizare după linii; b) optimizare după coloane

148
 Pentru copierea multiplă într-o structură circulară se parcurg aceleași
etape. Există diferențe în ceea ce privește selectarea punctului de referință,

reprezentat prin și eliminarea incidențelor dintre entitățile multiplicate .

Comanda Mirror Copy Feature permite oglindirea uneia sau a mai
multor entități de modelare.
Pentru oglindire se procedează la selectarea unei entități, apoi se definește
planul de oglindire care poate fi un plan de referință, o față plană a piesei sau un
plan paralel unei entități. Comanda este utilă la proiectarea pieselor care sunt
simetrice în raport cu un plan sau cu o axă, deoarece se poate modela o porțiune
a piesei și apoi se completează modelul prin oglindire.
Utilizând mecanismul Clipboard se pot elimina, copia și insera entități de
modelare a pieselor. Pentru aceste opțiuni se folosesc comenzile Cut, Copy și
Paste, fie din meniul principal Edit, din toolbar-ul Main, fie din meniul
contextual deschis cu un click dreapta de mouse, după poziționarea cursorului
pe o entitate.
Biblioteca de entități stochează fiecare membru ca document individual.
Se poate stoca o singură entitate de modelare sau se pot stoca mai multe entități
înrudite ca o componentă unică. Când se stochează o entitate singulară aceasta
poate fi bazată pe profil generator.
În esență manevrele privind bibliotecile de entități sunt aceleași ca pentru
copierea și inserarea de entități:
În mod implicit, copiile pieselor sunt asociative, ceea ce înseamnă că la
modificarea documentului original, aceste modificări se transmit la următoarea
deschidere a copiei piesei.
Se poate actualiza copia piesei prin selectarea entității respective din
Feature PathFinder și apoi, punctând pe opțiunea Update Link din meniul său
contextual.

149
 Dacă nu se dorește în proiectul curent o copie asociativă a piesei originale
trebuie anulată opțiunea Link To File din caseta de dialog Part Copy Parameters.
Dacă s-a plasat copia piesei ca entitate de bază, acesteia i se pot adăuga entități
de modelare ca oricărei alte piese.
Cu opțiunea Shrink Factor copia unei piese se modifică folosind o
valoare egală cu factorul de contractare al materialului din care este construită
piesa. Această opțiune este folositoare la determinarea unui volum precis de
material pentru piesele turnate.
În continuare se prezintă două exemple care utilizează comenzi de
generare și modificare a entităților solid.

Exemplul 4.15. Capac din material plastic

Exemplul prezintă etapele de generare a reperului din fig.4.58. Piesa este

realizată prin injecție din material plastic. În etapa de proiectare se va prevedea o
grosime constantă a peretelui (2 mm). Subțierea peretelui se realizează după
generarea unei protuzii de translație și înclinarea feței cilindrice laterale cu un
unghi de 3°.

Fig.4.58. Proiectarea unui reper injectat din material plastic

150
 Partea de sus este o suprafață de tip șea obținută printr-o comanda swept,
suprafață care înlocuiește partea superioară a piesei.
Etapele de lucru sunt prezentate în cele ce urmează.
1. Generarea unei protuzii de translație Ø40×50 mm.

2. Folosind comanda Draft se înclină fața laterală cu un unghi de 3°,

spre interior; înclinarea spre interior a suprafeței cilindrice se poate realiza și în
cadrul comenzii precedente de protuzare.
3. La distanța de 50 mm față de baza piesei se construiesc două schițe, de
forma unor arce de cerc cu razele de 28 și 30 mm, utilizate pentru crearea unei
suprafețe swept, fig.4.59. Se recomandă conectarea centrului arcelor la axa
piesei. Pentru selectarea punctelor în care se vor preciza razele de racordare de
pe muchia superioară a piesei, capetele arcelor se vor conecta la suprafața
laterală, conică a reperului.

Fig.4.59. Suprafață swept

4. Suprafața de la punctul precedent înlocuiește fața superioară a piesei.

151
 5. Folosind comanda Round și opțiunea care permite raza de racordare
variabilă se obține partea superioară a piesei. Bara configurabilă de comenzi are
forma:

.
Folosind opțiunea de selectare a unor puncte de pe muchia superioară a
piesei se introduc valori ale razelor de racordare de 5 și 10 mm.
6. Subțierea pereților utilizează comanda Thin Wall, pentru a obține o
grosime de 2 mm, având fața de jos deschisă.
7. Se generează o protuzie de rotație la interiorul piesei, dispusă simetric
față de profilul desenat, la un unghi de 348°.
Rezultatul este cel din fig. 4.60.

Fig.4.60. Piesă complexă

Exemplul 4.16. Realizarea unei roți dințate parametrizate

Exemplul prezintă modul de proiectare a unei roți dințate cu dinți drepți,

parametrizate. Parametrizarea are rolul de a obține orice roată dințată, la
modificarea valorilor parametrilor de definiție. Parametrii de definiție ai roții sunt

152
numărul de dinți, modulul, parametrii cremalierei de referință, lățimea danturii și
diametrul găurii de montare. Întrucât în acest exemplu se lucrează cu tabela de
variabile se vor prezenta câteva elemente privitoare la modul de operare cu
parametrii acestui tabel. În primul rând, se poate restricționa afișarea de variabile
în tabel folosind comanda Filter din meniul contextual. De exemplu, (cu opțiunea
„Named by: System”) se vor afișa doar variabilele de dimensionare create de
Solid Edge. În aceiași casetă de filtrare se poate opta pentru afișarea variabilelor
care sunt asociate cu elemente:
 din documentul curent;
 din fereastra activă;
 din setul de elemente selectate în cadrul documentului.
În tabelul de variabile se aplică următoarele convenții asupra
argumentelor de funcții folosite în formule:
 În linia de sintaxă, argumentele obligatorii apar îngroșate, spre
deosebire de argumentele opționale care sunt scrise normal;
 Numele variabilelor respectă regulile clasice din Visual Basic.
Există mai multe metode de a introduce date în tabela de variabile
(Variable Table). Se pot introduce toate variabilele dorite pe câte o linie nouă a
tabelului, cu precizarea valorilor. În acest mod au fost introduse variabilele de
definire a roții dințate: număr de dinți, modul, lățime dantură etc. O altă metodă
constă în introducerea de relații dimensionale (cote) în model. În tabel apare
fiecare dimensiune precizată de utilizator. Metoda oferă posibilitatea de a
redenumi în timpul lucrului dimensiunile generate de Solid Edge cu nume mai
sugestive.
Etapele de generare a roții sunt prezentate în cele ce urmează.
1. Generarea unei schițe care să cuprindă diametrele principale ale roții
dințate: diametrul exterior, diametrul de divizare, diametrul de picior al danturii
și diametrul de bază (de generare a flancului dintelui).

153
 Fiecare dintre aceste cercuri se cotează pentru ca în tabela de variabile să
apară parametrii corespondenți pentru care se precizează formulele de calcul,
cunoscute din manualele de proiectare a roților dințate, fig.4.61. În cadrul
formulelor se folosesc funcții trigonometrice pentru care se vor considera valorile
de intrare ale funcțiilor în radiani și vor întoarce rezultate tot în radiani și nu în
grade.

Fig.4.61. Generarea geometriei danturii

2. Desenarea și calcularea grosimii estimate a dintelui și generarea

flancului pe baza razei acestuia la nivelul diametrului de divizare.
3. Generarea unei jumătăți din dinte prin protuzarea profilului de la pasul
precedent. Profilul inițial al dintelui se preia în mod asociativ din schița
precedentă. Acest lucru este necesar pentru o modifica mai ușor roata cu ajutorul
parametrilor din tabela de variabile.

154
 a) b)
Fig.4.62. Schița unui dinte al roții dințate

4. Se generează prin oglindire protuzia de bază a unui dinte, fig.4.63.

Fig.4.63. Protuzia unui dinte

5. Se introduc razele de racordare de la piciorul dintelui.

6. Se copiază într-o structură circulară dintele obținut la etapa precedentă.
Parametrizarea roții dințate utilizează tabela de variabile, fig.4.64.

155
 Fig.4.64. Tabela de variabile a modelului Roată dințată

În această tabelă apar elementele precizate anterior, dar și parametrii

introduși de proiectant. Parametrii vizualizați în figura precedentă se grupează în
următoarele categorii:
a. Parametri calculați, cum sunt De (diametrul exterior), Dd (diametrul de
divizare) etc., pentru care este prezentă și formula de calcul;
b. Parametri de sistem, aparținând modelului solid, care rezultă din
cotarea sau restricționarea anumitor elemente ale roții. Acești parametri sunt
recunoscuți prin nume V431, V555 etc.

156
 Conexiunea parametrilor din tabela de variabile cu celulele foii de calcul
Excel permite modificarea comodă a datelor parametrizate. Astfel, dacă se
dorește modificarea numărului de dinți se accesează celula corespunzătoare din
foaia Excel și, în mod automat, se regenerează roata dințată pentru noua valoare
introdusă. Rezultatul este cel prezentat în fig.4.66.

Fig.4.65. Conexiunea modelului solid cu o foaie de calcul Excel

Fig.4.66. Roata dințată

157
 CAPITOLUL 5. SOLID EDGE PE ÎNȚELESUL TUTUROR

În acest capitol, vă prezentăm programul Solid Edge, astfel că, studenții

care doresc să asimileze cunoștințe fundamentale despre acest program, vor reuși
în câteva ore să cunoască noțiunile de bază a programului.
Solid Edge este un utilitar pentru componentele unui ansamblu, realizarea
ansamblelor și obținerea rețelelor de execuție. Utilitarul este format din mai
multe programe:
1. Solid Edge Part
Pentru realizarea 3D a elementelor componente ale unui ansamblu
2. Solid Edge Assembly
Pentru realizarea ansamblelor sau subansamblelor
3. Solid Edge Draft
Pentru realizarea desenelor de execuție

5.1. Solid Edge Part

În cazul programului Solid Edge Part fișierele au extensia .par, în cazul

Solid Edge Assembly extensia este .asm, iar pentru Solid Edge Draft va fi .dft.
Exemple: nume.par ; nume.asm ; nume.dft.

5.1.1. Crearea unui element 3D

Se realizează cu ajutorul butonului Protrusion .

După activarea butonului se alege planul de referință sau fața unui alt
obiect în care se realizează secțiunea obiectului desenat (Fig.5.1).

158
 Fig.5.1. Planul de referință

Prin alegerea planului orizontal apare fereastra de desenare 2D (Fig.5.2).

Fig.5.2. Fereastra de desenare 2D

159
 În cadrul ferestrei de desenare a unei secțiuni există butoane de:
 desenare: pentru linii, arcuri de cerc, cercuri, dreptunghiuri;
 editare: pentru realizarea unor teșituri, pentru mutare unor elemente,
creazrea unor relații între elemente(de ex. conectarea a 2 elemente în
funcție de relații de paralelism sau de perpendicularitate);
 dimensionare: pentru realizarea cotelor.

După desenarea secțiunii se apasă butonul al ferestrei,

revenindu-se în fereastra de desenare 3D, în care se furnizează cea de-a 3-a
dimensiuneaa elementului desenat (Fig.5.3).

Fig.5.3. Fereastra de desenare 3D

160
 Observație!!! După desenare se poate observa că devin acesibile și
celelalte butoane.
La desenarea secțiunii trebuie ca toate elementele desenate să fie
interconectare, în caz contrar programul ne va afisa o eroare.
Pentru crearea unei găuri într-un element desenat sau elminarea unei părți

se utilizează butonu cutout

În cazul acestei operații se alege planul de referință, de unde pornește
eliminarea materialului, se intră în fereastra de desenare a secțiunii, iar după
desenarea acestuia se revine în fereastra 3D furnizându-se cea de-a 3-a
dimensiune.

5.1.2. Editarea secțiunilor 2D

Pentru crearea desenelor 2D, dimensiunile elementelor se realizează cu

ajutorul mouse-ului sau prin introducerea valorilor corespunzătoare în căsuțele
din bara de meniu.
Dacă se dorește modificarea dimeniunilor unui element, se selectează
elementul respectiv și în căsuța corespunzătoare dimensiunii se trece noua
valoare.
În figura următoare se poate observa cum se realizează modificarea
dimeniunilor unui element.

161
 Fig.5.4. Modificarea dimeniunilor unui element

Crearea unor rotunjiri a colțurilor elementelor se face cu ajutorul

butonului Fillet . Pentru crearea rotunjirii se selecteaza elementele care

formează colțul respectiv după care se furnizează raza de racord, fie cu ajutorul
mouse-ului, fie în căsuța corespunzătoare.

Realizarea unei teșituri se face cu bunotnul Chamfer

Eliminarea unor porțiuni de element:

Se face cu ajutorul butonului Trim eliminându-se porțiunea selectată

dintr-un element până la intersecția cu un alt element.

162
 (Trim corner) - Prelungirea sau eliminarea unor porțiuni de element
până la intersectarea lor și se selecteaza cele 2 elemente care le vrem să le
intersectăm și să formăm un colț.

(Extend to next) – Prelungirea unui element până la întâlnirea cu un

alt element. Se apasă pe buton și se selectează elementul care se prelungește până
la întâlnirea cu un alt element

(Offsets) – Crearea sau copierea unui element cu modificarea

dimensiunilor și păstrarea centrului de greutate. Se precizează distanța de offsets
și sensul de realizare a copierii după selectarea elementului la care se dorește
efectuarea modificării.

(Move) – Mutarea elementelor. Se selectează elementul, se furnizează

punctul de pornire și distanța de mutare a obiectului. Dacă se dorește copierea

elementului se selectează butonul de multiplicare din bara de meniuri (Copy)

(Rotate) – Rotirea unor elemente. Poate realiza doar rotirea obiectelor

sau copierea și rotirea obiectelor copiate.

(Mirror) – Copierea în oglindă. Realizează copierea în oglindă a unui

element sau oglinda acestuia. După selectarea elementului se selecteaza axa după
care se face oglindirea.

(Scale) – Scalarea. Permite scalarea obiectului sau copierea și scalarea

noului obiect (permite obținerea la o scară a obiectului).

5.1.3. Metode de dimensionare

1) Smart Dimension
2) Dimensionarea sau plasarea cotei între două elemente:

163
 a) Distance between – Se selectează cele 2 elemente între care se
plasează cota, iar apoi se realizează un clic pentru plasearea cotei.

b) Angle between – Cotarea unghiulară – se realizează ca la Distance

between

c) Coordinate dimensions – Cotarea succesivă față de un punct de

referință. Se alege punctul de referință după care se plasează cotele prin
seletarea elementelor.

Modificarea unei valori/cote se realizează prin selectarea cotei respective

și introducerea noii valori atrăgând după sine și modificarea corespunzătoare a

desenului(prin alegerea cotei cu căsuța ).

Cotele date în 2D sunt vizibile și în fereastra 3D.
Relații de interdependență între elemente:
- crearea unui punct de contact între 2 elemente cu ajutorul butonului

Connect prin selectarea celor 2 elemente

- realizează conexicității a 2 elemente cu butonul Concentric (pentru

cercuri)
(Horizontal-Vertical) – Modificarea unui element, astfel încât să fie
vertical sau orizontal. Rotește elementul față de cea mai apropiată origine.
(Colinear) – realizarea coliniarității între două elemente.

(Parralel relationship) – crearea unei relații de paralelism

(Perpendicular) – crearea unei relații de perpendicularitate

(Tangent) – crearea unei relații de tangență

(Equal) – realizarea egalității între 2 elemente

164
 După realizarea secțiunii 2D se revine în fereastra 3D prin apăsarea
butonului Return.
Crearea unei referință a secțiunii:

(Sketch) – După selectarea butonului se alege planul de referință, se

intră în fereastra de desenare 2D unde se desenează toate elementele care apar ca
secțiune în planul respectiv
Orice operație care se realizează în 3D asupra secțiunii de referință se face
cu ajutorul butonului Select from sketch. După selectarea elementului din
secțiunea de referință se face cu ajutorul butonului Accept sau se invalidează cu
Cancel.
Orice secțiune 3D se face prin selectarea unui plan deja existent sau
crearea unui alt plan de referință.
Crearea unor planuri diferite se poate realiza:

- Prin paralelism cu ajutorul butonului

- Prin crearea unui plan sub un anumit unghi(angled plan)

- Prin crearea unui plan dreptunghi pe altul (perpendicular plan)

- Prin crearea unui plan dreptunghi la o curbă (plane normal to curve)

5.1.4. Crearea secțiunii 3D

Pentru crearea unui profil sau eliminarea se alege un plan de referință

după care se crează secțiunea secțiunea 2D sau se alege secțiunea de referință
desenată anterior cu ajutorul secțiunii Sketch.
În cazul în care există o secțiune de referință în locul planului se alege
secțiunea respectivă cu ajutorul butonului Select from sketch aflat în bara de
meniuri.

165
 1) Crearea unui profil simplu se realizează cu ajutorul butonului Protrusion

Se selectează planul, se crează secțiunea 2D care trebuie să fie

închisă, se apasă butonul Return pentru revenirea în editorul de desenare
3D, unde se furnizează a 3-a dimensiune fie prin deplasarea cu mouse-ul,
fie prin specificarea dimensiunii în căsuța corespunzătoare.

În cazul în care este activat butonul Symetric extend cea de-a 3-a
dimensiunea se generează simetric față de planul secțiunii.
Distanța până la care se face extensia celei de-a 3-a dimensiunea poate fi
setată cu ajutorul unor butoane astfel:

a) Through all – Creează extensie până la întâlnirea ultimei suprafețe

de pe direcția respectivă;

b) Through next – Se crează extensie până la prima prima suprafață

întâlnită pe direcția respectivă;

c) From/to extend – se creează extensie între 2 secțiuni alese;

d) Finite extend – se furnizează cea de-a 3-a dimensiune.

2) Crearea unui profil prin rotirea circulară în jurul unei axe.

Se realizează cu ajutorul butonului Revolved Protrusion . În planul 2D

se creează secțiunea care se rotește și axa de revoluție. Rotirea secțiunii poate fi
sub un anumit unghi sau inchisă la 360o.

3) Crearea unui profil prin deplasarea unei secțiuni de-a lungul unei curbe

(Swept Protrusion).
La primul pas se desenează curba după care se face deplasarea. După
desenarea curbei se apasă butonul Return și cu ajutorul butonului Next se trece

166
la desenarea secțiunii prin selectarea punctului de pe curbă de unde începe
desenarea secțiunii. După desenarea secțiunii se stabilește un punctde referință al
secțiunii care se deplasează paralel cu curba apoi se apasă butonul Finish Next si
Preview pentru vizualizare.

4) Crearea unui profil prin furnizarea a 2 sau mai multe secțiuni de referință

(Lofted Protrusion)
Se creează secțiunile de reerință alegându-se punctele de bază după care
profilul este desenat prin unirea elementelor secțiunilor.

5) Crearea unui profil prin rotirea elicoidală în jurul unei axe de revoluție

(Helical Protrusion)
Se desenează secțiunea care se rotește, se stabilește secțiunea de revoluție
după care se furnizează distanța dintre 2 spire succesive sau numărul de spire și
punctul de pe axă de unde începe desenarea profilului.

5.1.5. Eliminarea unei părți de material în 3D

Se realizează cu ajutorul butonului Cutout, alegându-se planul în care

se desenează secțiunea profilului de material care se elimină, iar după desenarea
secțiunii se stabilește adâncimea profilului.

 Eliminarea unei părți de material prin rotire circulară a secțiunii:

(Revolved cutout) – Se alege planul în care se desenează secțiunea

care se rotește și se alege axa de simetrie,după care se revine în fereastra 3D și se
stabilește sensul și distanța după care se face rotirea secțiunii respective.

167
  Eliminarea unei părți de material prin deplasarea unei secțiuni de-a lungul
unei curbe:

(Swept cutout) – Se alege planul care se desenează curba de-a lungul

căreia se deplasează secțiunea, se revine în fereastra de desenare 3D, se apasă
butonul next, se stabilește punctul de început pe curba desenată și planul în care
se desenează secțiunea. Se revine în fereastra 3D și se stabilește direcția de
deplasare.

 Eliminarea unei părți de material prin crearea a 2 sau mai multe secțiuni:

(Lofted cutout) – Se stabilește pe rând secțiunile intermediare și

punctele de referință pentru fiecare secțiune (pentru desenare se apasă butonul
Draw).

 Eliminarea unei părți de material prin deplasarea unei secțiuni în jurul

unei axe de simetrie (deplasarea se face după o curbă sub formă de
spirală):

(Helical cutout) – Se desenează secțiunea, se stabilește axa de

simetrie după care se furnizează elementele de realizare a deplasării secțiunii, fie
prin furnizarea distanței dintre 2 spire succesive, fie prin furnizarea numărului de
spire, fie prin furnizarea ambelor elemente.

 Crearea unor găuri pentru bolțuri:

(Hole) – Se alege planul de început al găurii, se stabilesc parametrii

găurii după care se stabilește distanța și direcția de realizare a găurii.

168
  Multiplicarea circulară sau după 2 axe a unui profil:

Se realizează cu ajutorul butonului (Pattern) – Se alege profilul și

se stabilesc parametrii de multiplicare.

 Oglindirea unui profil in 3D:

(Mirror copy feature) – Se selectează profilele care se oglindesc și

se stabilește planul de oglindire.

 Crearea unei teșituri sau a unui racord:

Se face cu ajutorul butoanelor (Chamfer) și (Round). Se aleg

muchiile asupra cărora se execută operația și se stabilesc parametrii teșiturii sau
racordului.

5.1.6. Vizualizare 3D

1) Pentru mărirea sau micșorarea părții care se vizualizează în fereastra de

desenare se folosește comanda Zoom existent în următoarele posibilități
de vizualizare:

a) Zoom Area sau din meniu ViewZoom Area. Partea din desen care
se dorește a se vizualiza se încadrează într-un dreptunghi aplicându-se
zona aflată în dreptunghiul respectiv.

b) Zoom Out sau din meniul ViewZoom Out. Realizează depărtarea

obiectului față de planul de vizualizare.

c) Fit sau din meniul ViewFit. Realizează încadrearea în fereastră a

întregului obiect desenat.

169
2) Pentru vizualizarea din mai multe unghiuri a obiectului desenat se poate
folosi:

 comanda Rotate sau din meniul ViewRotate. Cu ajutorul acestuia

se poate roti obiectul în jurul a 3 axe de referință.

 Common Views sau din meniu ViewCommon Views. Se alege

una din stările predefinite de vizualizare a obiectului.

Fig.5.5. Alegerea vizualizării obiectului

3) Pentru colorarea obiectului se folosește comanda (Shade), iar din

meniu cu comanda FormatView se pot creea efecte de umbrire și
modificarea luminozitatea diferitelor puncte din fereastră sau din spațiul
de lucru.

170
 4) Pentru vizualizarea tuturor operațiilor de desenare realizate desupra unui

obiect se folosește obțiunea Feature Path Finder deschizându-se o

fereastră în care apar toate operațiile efectuate asupra obiectului putându-
se selecta una dintre ele și apoi modifică corespunzător.

5) Pentru modificarea dimensiunilor obiectului desenat se foloseste

comanda ToolsVariables din meniu în care sunt toate dimensiunile
furnizate în timpul desenării obiectului, dimensiuni care se pot modifica.
În cazul în care dimensiunile nu apar din ferestre cu valorile
dimensiunilor se selectează butonul , iar din fereastra deschisă de
filtrare din grupul Named By se selectează butonul Both, iar din grupul
Grafic In butonul File.

Fig.5.6. Modificarea dimeniunilor obiectului cu ajutorul comenzii Variables

171
 Se poate da dimensiune cu ajutorul căsuței Formules, unde de exemplu,
se introduce semnul =1/2 din altă dimensiune și se modifică automat secțiunea.
Cu ajutorul comezii ToolsPhysical Properties se pot obține informații
privind greutatea, volumul, poziția centrului de greutate corespunzător obiectului
desenat.
6) Pentru ascunderea sau vizualizarea unor anumite elemente se folosește
comanda ToolsHide All (pentru ascundere) și ToolsShow All(pentru
vizualizare).

5.2. Crearea ansamblelor

Se realizează cu ajutorul programului Solid Edge Assembly și presupune

plasarea elementelor componentelor ansamblului și stabilirea relațiilor de
legătură între elemente.
Plasarea elementelor componente se face cu ajutorul butonului Place
Part, alegându-se din directoriul curent elementul care face parte din ansamblu.
Acest element poate fi o parte având ex. nume.par (extensie par) sau un
subansamblu nume.asm(extensi asm).
Relațiile de interdependență sunt următoarele:
1) Plasarea unei fețe a elementului peste o altă față a unui alt element cu
ajutorul butonului după care se alege elementul dacă se plasează
un subansamblu, fața elementului, apoi un element din porțiunea de
ansamblu deja desenat și fața elementului respectiv. În final se
stabilește distanța dintre cele 2 fețe.

2) Relație de paralelism, care presupune aceeași pasi ca și în cazul

anterior.

172
 3) Relație de conectare între margini sau colțuri, presupune alegerea
părților și a muchiilor sau colțurilor care se conectează.

4) Plasarea sub un anumit unghi al fețelor, presupune alegerea unui

element dacă se plasează în subansamble, alegerea feței elementului
respectiv, alegerea muchiei față de care se măsoare unghiul de
plasare, alegerea unui element din ansamblul existent, alegerea feței
elementului, alegerea modului de măsurare a unghiului și stabilirea
valorii unghiului.

5) Relație de introducere în interiorul unei găuri de material.

Presupune alegerea elementului care se introduce dacă plasez un
subansamblu, alegerea suprafeței care va fi paralel cu o altă suprafață,
alegerea elementului din ansamblul existent, alegerea celeilalte
suprafețe paralele cu cea anterioară, alegerea unei suprafețe din planul
care se plasează care va fi suprapusă peste o altă suprafață, alegerea
suprafeței din elementul selectat anterior din ansamblul precedent,
care se suprapune peste suprafața anterioară.

Pentru editarea unei relații de poziționare se alege partea care se editează

cu ajutorul mouseului sau cu butonului (Path Finder), iar apoi se apasă

butonul Edit. Din lista de relații se alege cel care se dorește a fi editat.
Pentru editarea unui element se execută dublu click pe elementul care
dorim sa modificăm. După editare se revine la ansamblu cu comanda FileClose
and Return.

173
 5.2.1. Solid Edge Assembly. Colorarea pieselor

ToolsAll Parts Same Color

Dacă se dorește un material diferit de cel existent în listă. Din meniul
FormatView se bifează opțiunea Textures, după care se selectează elementul
dorit și din meniul FormatFaces, se alege opțiunea Texture, alegându-se un
alt tip de material din directorul în care se află Solid Edge.
Se pot alege tipuri de materiale (lemn, marmură, textile etc.) în funcție de
ce dorim să obținem. De asemenea și culoarea pe care vrem să o obținem.

5.3. Realizarea desenelor de execuție

Se face cu ajutorul programului Solid Edge Draft.

1) Inițial se stabilește formatul pe care se realizează desenul de execuție cu
ajutorul meniului FileSheet Setup.
2) Se plasează ansamblul sau elementul a cărui desen de execuție se

realizează cu ajutorul butonului . Se intră în meniul de selectare a

elementului part sau assembly. Se selectază elementul și se deschide o
fereastră în care se vede ansamblul dintr-o anumită poziție.
3) Dacă se dorește prezentarea mai multor vederi, acest lucru se realizează
cu ajutorul Drawing View Layout și se deschide o fereastră din care
alegem și alte vederi. Se apasă OK și se plasează.

În cazul în care se dorește reprezentarea altor vederi decât cele selectate,

acest lucru se realizează cu ajutorul butonului Principal View.

174
 Se selectează una din vederile prezentate și prin plasarea în lateral cu
ajutorul mouse-ului se poate plasa imaginea corespunzătoare.
Se pot realiza vederi privite dintr-un anumit unghi dat de conturarea
elementului desenului cu ajutorul butonului Auxilliary View.
Pentru realizarea unei secțiuni, inițial se desenează linia de realizare a

secțiunii cu ajutorul butonului Cutting Plane, intrându-se într-un meniu de

desenare în plan, după care se revine la desenul de execuție, se stabilește selecția

de vedere a secțiunii iar cu ajutorul butonului Selection View, se plasează

secțiunea.

Fig.5.7. Realizarea desenelor de execuție

Pentru detaliile foarte mici se poate realiza o vedere de detalii la o scară

mai mare cu ajutorul butonului Detail View.

175
 După plasarea vederilor se pot realiza cote liniare sau cote față de un
punct de referință. Se pot plasa informații privind caracteristicile suprafeței
materialului sau informații de tip text. Mai există posibilitatea de realizare cu
prefix sau sufix pentru o dimensiune(de ex.+ sau – daca nu suntem siguri ca am
făcut desenul la scară).

5.4. Tutorial de introducere în programul Solid Edge

Acest tutorial are rolul de a vă ajuta, să faceți cunostiință cu mediul de lucru

al programului Solid Edge Part, precum și alte tehnici de modelare precum:
- Desenarea și dimensionarea profilelor;
- Utilizarea relațiilor de geometrie;
- Funcțiile de construire și editare;
- Asigurarea simetriei și stabilitatea piesei.
La finalizarea acestui tutorial o să obțineți piesa afișată în fig.5.8:

Fig.5.8. Piesa finală

176
 Acest tutorial nu va prezenta toate funcțiile programului Solid Edge. Are
rolul de a arăta cât de puternic este programul în domeniul modelării 3D și va
arăta funcțiile principale ale acestuia.

Se alege butonul Protrusion (Fig.5.9).

Fig.5.9. Selectarea butonului Protrusion

De pe bara de meniul se va alege Coincident Plane (Fig.5.10).

Fig.5.10. Alegerea Coincident Plane

Cu ajutorul cursorului vom alege planul de lucru (Fig.5.11).

Fig.5.11. Alegerea planului de lucru

177
De pe bara de meniuri se alege butonul Line (Fig.5.12).

Fig.5.12. Alegerea butonul Line

Cu ajutorul mouseului vom desena un patrulater conform fig.5.13:

Fig.5.13. Desenarea unui patrulater

178
 Pentru a asigura relațiile de simetrie va trebui să efectuăm următorii pași:

- de pe bara de comenzi vom alege butonul Horizontal/Vertical ;

- vom plasa cursorul pe latura desenului la mijlocul lungimii acestuia până
va apărea semnul , precum în fig.5.14:

Fig.5.14. Asigurarea relațiilor de simetrie

- după apăsarea unui click vom selecta planul orizontal cu un alt click,
astfel creându-se relația de orizontalitate (Fig.5.15);

Fig.5.15. Asigurarea relației de orizontalitate

179
 - la fel vom proceda și pentru a crea relația de verticalitate (Fig.5.16);

Fig.5.16. Asigurarea relației de verticalitate

De pe bara de comenzi vom alege Smart Dimension. Poziționați

cursorul pe linia orizontală, iar după un click pe acesta vom muta cursorul în sus,
precum este prezentat în fig. 5.17:

Fig.5.17. Alegerea Smart Dimension

Vom observa că se va afișa dimeniunea (Fig.5.18). Pe bara de meniu la

dimensiune vom introduce 130 după care apăsăm tasta Enter.

Fig.5.18. Afișarea dimeniunii

180
 Comanda Smart Dimension fiind activă vom alege linia verticală și vom
proceda asemănător, precum la linia orizontală (Fig.5.19).

Fig.5.19. Alegerea liniei verticale

Pe bara de meniu la dimensiune vom introduce valoarea 90 și apăsăm

tasta Enter.

Profilul fiind terminat de pe bara de meniu vom selecta tasta

Return. Poziționați cursorul sub profilul desenat, iar în funcție de cum mișcăm
cursorul vom vedea cum își schimbă dinamic dimensiunea piesa desenată
(Fig.5.20).

Fig.5.20. Revenirea la sistemul 3D

181
 Pe bara de meniu vom scrie la dimensiunea 40 și apăsăm tasta Enter
(Fig.5.21).

Fig.5.21. Crearea dimensiunii piesei

Poziționat cursorul sub profilul creat și apăsăm click pentru finalizarea

desenului.

Vom alege butonul Finish pentru terminarea comenzii

Protrusion.

Rotunjirea piesei. De pe meniul de comenzi vom alege tasta Round

Cu mouse-ul vom alege muchiile care formează colțul care dorim să îl
rotunjim, precum în fig.5.22:

Fig.5.22. Rotunjirea piesei

182
 După selectarea muchiilor la căsuța Radius vom introduce 18, apoi

apăsăm butonul Accept .

Pentru a previzualiza piesa creată apăsăm butonul Preview

În cazul în care rotunjirea nu este cea dorită apăsăm butonul Cancel

și reintroducem valori noi. În cazul în care corespunde așteptărilor noastre vom

apăsa butonul Finish .

Construirea unui perete subțire.

De pe panoul de comenzi vom alege butonul Thinwall . În casuță

vom introduce valoarea 8 și apăsăm butonul Enter (Fig.5.23).

Fig.5.23. Construirea unui perete subțire

Vom alege laturile de unde vom înlătura materialul, pentru a vrea peretele
piesei (Fig.5.24).

Fig.5.24. Alegerea laturilor pentru a înlătura materialul

183
 După alegerea celor 2 laturi vom apăsa butonul Accept .

Pentru a previzualiza piesa creată apăsăm butonul Preview , iar

dacă piesa este în corespondență la ce ne așteptăm vom apăsa butonul Finish

.
Ar trebui sa avem rezultatul din fig.5.25:

Fig.5.25. Piesa creată după înlăturarea materialului

Se va alege din nou comanda Protrusion

De pe bara de meniu se va alege Parallel Plane (Fig.5.26).

Fig.5.26. Alegerea Parallel Plane

184
 Se va alege planul de referință, iar la distanță vom introduce valoarea 10
(Fig.5.27).

Fig.5.27. Alegerea planului de referință

De pe bara de comenzi se va alege butonul Line și se va desena

profilul cu dimensiunile date din fig.5.28:

Fig.5.28. Desenarea profilului cu dimensiunile dorite

185
 Dimensiunea notată cu roșu se realizează cu ajutorul butonului Distance

Between de pe bara de comezi.

După ce terminăm profilul vom apăsa butonul Return

pentru a intra în modul de desenare 3D. Va apărea o sageată roșie la profilul
desenat anterior, se va orienta săgeata spre stânga, apoi se apasă click (Fig.5.29).

Fig.5.29. Revenirea la modul de desenare 3D

La distanță vom introduce 8 și vom alege să se creeze profilul în partea

inferioară a piesei. Apoi apăsăm butonul Finish.

De pe bara de comenzi vom alege butonul Round . Se vor selecta

colțurile afișate în fig.5.30:

186
 Fig.5.30. Rotunjirea piesei cu butonul Round

La Radius vom introduce valoarea 8 după care butonul Accept și

Preview.
Dacă suntem mulțumiți de rezultat vom apăsa butonul Finish (Fig.5.31).

Fig.5.31. Introduce valorii de rotunjire

De pe bara de comezi se va selecta butonul Mirror Copy Feature .

187
 Odată apăsat de pe bara de meniu vom alege Butonul Smart .
Din căsuța din partea stânga vom selecta Protrusion 2 și Round 2, după

care apăsăm butonul Accept (Fig.5.32).

Fig.5.32. Selectarea Protrusion 2 și Round 2

După apăsarea butonului va trebui să avem următorul

rezultat prezentat în fig.5.33.

Fig.5.33. Piesa finală obținută

188
 BIBLIOGRAFIE

[1]. Badut, M., Iosip, M., Bazele proiectarii cu Solid Edge, Editura Albastra,
Cluj-Napoca, 2002.
[2]. Ganea B., Schnakovszky C., Proiectarea tehnologică asistată de
calculator, Alma Mater, Bacău, 2008.
[3]. Muscă G., Proiectarea asistată folosind Solid Edge, Editura Junimea,
Iaşi 2006.
[4]. Muscă G., SolidEdge, soluția completă pentru proiectarea mecanică,
Pim, Iasi, 2008.
[5]. Popescu F.G., Slusariuc R., Uțu I., Maşini şi acționări electrice -lucrări
de laborator, Editura Universitas, Petroşani, 2017.
[6]. Popescu F.G., Păsculescu D., Păsculescu V.M., Modern methods for
analysis and reduction of current and voltage harmonics, Editura LAP
LAMBERT Academic Publishing, 2020.
[7]. https://ro.wikipedia.org/wiki/Solid_Edge
[8]. https://solidedge.siemens.com/en/
[9]. https://solidedge.siemens.com/en/solutions/products/electrical-design/
[10]. https://www.adacomputers.ro/
[11]. https://www.digitaltwin.ro/produse-siemens-plm/solid-edge/
[12]. * * * Solid Edge. User's manual

189