Surse regenerabile de energie

6. HIDROENERGETICA

6.1 Introducere

Apa este o resursă naturală esenĠială desfăúurării úi evoluĠiei vieĠii pe pământ, de calităĠile ei
trebuind să beneficieze toĠi oamenii úi vieĠuitoarele de pe un teritoriu dat.

În zonele aride, lipsite de apă, gestiunea calitativă a acesteia s-a făcut prin reglementări
locale încă de la începutul mileniului I úi probabil úi înainte. Sunt cunoscute astfel de
reglementări în Egipt, Grecia, Imperiul Roman, Orientul Apropiat, Spania etc. Una din
calităĠile cursurilor de apă este energia potenĠială úi cinetică a acestora, care încă din
antichitate a fost folosită pentru uúurarea muncii colectivităĠilor omeneúti. Sunt cunoscute
mori pentru măcinat, ciocane pentru sfărâmat minereurile, pentru producerea de Ġesături
pentru îmbrăcăminte etc.

Resurse de apă Rezervoare de apă

Agricultură

Industrie

Centrală hidroelectrică
Energetică

Figura 6.1. Utilizarea resurselor de apă

-1-
 6. Hidroenergetica

Odată cu explozia industrială din secolul XIX, cînd s-a început introducerea masivă a
utilizării energiei electrice úi a fost posibilă despărĠirea sursei de producere a energiei de
locul de consumare a ei, s-au dezvoltat centrale hidroelectrice care să folosească energia
cursurilor de apă.

În secolul XX, odată cu dezvoltarea industrială pe bază de tehnologii noi úi a concentrărilor

umane în oraúe mari, a apărut pregnant pericolul de poluare a cursurilor de apă, poluare care
face practic inutilizabile volume mari de apă. În consecinĠă protecĠia calităĠii apelor a
devenit o activitate majoră, ea fiind în multe Ġări, în special a celor dezvoltate,
preponderentă faĠă de gestiunea cantitativă a apei.

În majoritatea Ġărilor apele curgătoare úi marea teritorială cu toate calităĠile lor, inclusiv cele
energetice, sunt considerate bunuri publice de interes major care nu pot fi vândute ci
exploatarea lor este posibilă să fie realizată numai prin concesionare sau închiriere a
obiectelor respective.

Hidroenergetica este un domeniu tehnic interdisciplinar, aflat la confluenĠa dintre mediul

înconjurător geologic úi biologic, tehnologie, economie úi viaĠă socială. Acest sistem
presupune rigurozitate úi precizie în abordarea etapelor existenĠei sale. Buna lui funcĠionare
aduce bunăstare úi confort perspective de dezvoltare complexă, după cum proasta
funcĠionare, necontrolată corespunzător, poate duce la catastrofe. Toate lucrările
hidroenergetice care s-au realizat „în lupta cu natura” pentru a stabili úi valorifica
potenĠialul apelor, úi-au pus amprenta pe însuúirile oamenilor care lucrează în acest sector.

Energia apei, la fel ca úi energia vîntului a fost folosită de

către om înca din cele mai vechi timpuri. Oamenii s-au
folosit de energia apei cu ajutorul morilor de apa (figura
6.2), care erau întrebuinĠate la măcinatul cerealelor. Astăzi,
energia apei este captată úi transformată în electricitate de
către hidrocentrale. Hidrocentralele, pentru a produce
electricitate, au nevoie în permanenĠă de un volum mare de
apă, de aceea sunt aúezate pe rîuri. Apa curge cu mare
putere úi învîrteúte turbina care este conectată la generator,
transformînd astfel energia apei in energie electrica.

Figura 6.2. Moară de apă

-2-
Surse regenerabile de energie

Hidrocentralele asigură producerea a 19% (2.650 TWh/an) din energia electrică la nivel
mondial.

Centralele hidroelectrice au cele mai reduse costuri de operare úi cea mai mare durată de
viaĠă în comparaĠie cu alte tipuri de centrale electrice. Există o experienĠă de peste un secol
în realizarea úi exploatarea lor, ceea ce face ca ele să atingă niveluri de performanĠă tehnică
úi economică foarte ridicate. Energia hidro nu mai este de mult o promisiune, ci o
certitudine pentru toate Ġările lumii, dezvoltate sau în curs de dezvoltare.

PotenĠialul tehnic amenajabil este de cca. 14.400 TWh/an úi se consideră că peste 8.000
TWh/an pot fi produúi în condiĠii economice. Puterea electrică instalată în hidrocentrale este
de cca. 692 GW úi alĠi 110 GW sunt în construcĠie. O situaĠie pe zone geografice privind
capacitatea instalată (în MW) úi producĠia de energie electrică în hidrocentrale în anul 1999
este prezentată în tabelul 6.1.
Tabelul 6.1. Hidrocentrale: puterea instalată úi energia
Energia electrică
ZONA Capacitatea instalată, MW
produsă GWh
Africa, din care: 20.170 73.159
- Egipt 2.810 11.450
- Congo 2.440 5.350
- Mozambic 2.180 11.548
America de Nord, din care: 60.113 711.225
- SUA 79.511 319.484
- Canada 66.954 341.312
- Mexic 9.390 32.005
America de Sud, din care: 106.277 496.016
- Brazilia 57.517 285.603
- Venezuela 13.165 60.600
- Argentina 8.981 21.598
Asia, din care: 174.076 567.501
- China 65.000 204.300
- Japonia 27.229 84.500
- India 22.083 82.237
- Turcia 10.820 34.678
Europa, din care: 214.368 735.655
- FederaĠia Rusă 44.000 160.500
- Norvegia 27.528 121.824
- FranĠa 25.335 77.500
- România 5.795 17.857
Orientul Mijlociu 4.185 8.434
Australia – Oceania 13.231 41.918
TOTAL MONDIAL 692.420 2.633.908

-3-
 6. Hidroenergetica

6.2 Principiile generării úi utilizării energiei hidraulice

Aúa cum s-a arătat în capitolul introductiv, deúi apele uscatului prezintă un volum foarte
redus faĠă de cel existent pe glob, ele au un rol foarte mare în societatea industrială. Una din
utilizările apelor uscatului este hidroenergetica. Energia hidraulică, adică energia cursurilor
de apă este în principal utilizată pentru producerea energiei electrice.

6.2.1. Caracteristicile energiei hidraulice

Există unele aspecte ce impun incontestabil necesitatea utilizării energiei hidraulice.

 Energia hidraulică deúi este limitată este regenerabilă prin circuitul apei în natură úi sub
acest aspect inepuizabilă.
 Energia hidraulică transformată în electricitate, reprezintă numai o parte componentă a
utilizării complexe a cursurilor de apă. Alte servicii, cum ar fi alimentările cu apă, irigaĠiile,
navigaĠia, regularizarea cursurilor apelor ú.a. pot fi realizate prin amenajările
hidroenergetice.
 Aspectele economiei ale producerii úi utilizării energiei hidroelectrice sunt deosebit de
favorabile deoarece amenajările hidroenergetice au o durată mare de funcĠionare úi cheltuieli
anuale de producĠie reduse (în lipsa utilizării oricăror tipuri de combustibili).
 Din punct de vedere tehnic există de asemenea avantaje considerabile, pe de-o parte
datorită tehnologiilor de transformare a energiei hidraulice în electrice care sunt verificate úi
transformarea are loc la randamente ridicate úi pe de altă parte datorită manevrabilităĠii
ridicate în exploatarea utilajelor ceea ce asigură preluarea cu uúurinĠă a variaĠiilor de sarcină
impuse de consumatori.
 Impactul ecologic al producerii energiei hidroelectrice este deosebit de redus, chiar dacă
realizarea lacurilor de acumulare perturbă mediul natural, se constituie noi biotopi cu rol de
stabilizare.

6.2.2. Energia úi puterea căderilor de apă

Volumele de apă care se deplasează de-a lungul râurilor din motive gravitaĠionale reprezintă
o sursă de energie care poate fi utilizată.

Să considerăm un segment dintr-un curs natural al unui rîu, delimitat de secĠiunile A úi B:

-4-
Surse regenerabile de energie

HT
HT=ZA-ZB B
ZA

ZB
EAB=EA-EB
N N

Figura 6.3. Energia unui sector de rîu

Considerând că pe acest segment se scurge debitul Q, care se conservă, volumul scurs în

timpul t va fi W.

Dacă notăm cu VAB vitezele în secĠiunile caracteristice cu PA,B presiunile la suprafaĠa apei,
cu ZA,B cotele faĠă de planul de referinĠă N-N, energia teoretică a segmentului AB va fi după
aplicarea ecuaĠiei transferului energiei mecanice pe acest segment, în ipoteza pierderilor
nule:

E AB UgWH T ; [J] (6.1)

úi Ġinînd cont că 1kWh = 3,6 106J, energia segmentului exprimată în KWh va fi:

W ˜ HT
E AB ; [kWh] (6.2)
367

Puterea hidraulică va fi:

PAB UgQH AB ; [W] (6.3)

RelaĠiile de mai sus oferă valorile teoretice ale energiei úi puterii unui segment de râu.
Pentru obĠinerea unui randament global de transformare trebuie Ġinut seama de pierderile de
debit, de cădere úi de randamentele de transformare a energiei hidraulice în mecanică úi apoi
electrică.

-5-
 6. Hidroenergetica

Astfel se consideră:

• coeficientul de utilizare al debitului:

Wu Qu
q ; (6.4)
Wa Qa

unde cu indicii "u" úi "a" s-au marcat volumele (debitele) utilizate úi natural (afluent);

• randamentul hidraulic al amenajării (sectorului):

H T  ¦ hPS
Kh
H net
(6.5)
HT HT
unde: hps – pierderile hidraulice pe sector, în care intră pierderile de frecare úi de formă ale
albiei;
Hnet – căderea netă;
• randamentul transformării energiei hidraulice dată de căderea netă în energie mecanică în
turbina hidraulică, „Kt”;
• randamentul transformării energiei mecanice în energie electrică în generatorul electric,
„Kg”,

de unde se observă că randamentul global este:

KG q ˜ Kh ˜ Kt ˜ Kg (6.6)

Valorile uzuale ale randamentelor parĠiale sunt:

q= 0,90÷0,98

Kh = 0,94÷0,98

Kt = 0,86÷0,92

Kg = 0,95÷0,97

ceea ce conduce la KG = 0,71÷0,75.

Aplicând relaĠiile de calcul pentru determinarea energiei úi puterii teoretice la toate cursurile
de apă ale unei Ġări se obĠine potenĠialul hidroenergetic teoretic al Ġării respective.

-6-
Surse regenerabile de energie

6.3. PotenĠialul hidroenergetic al cursurilor de apă

6.3.1. PotenĠialul hidroenergetic teoretic, tehnic úi economic

Creúterea rapidă a consumului de energie úi implicit a gradului de utilizare a resurselor

hidroenergetice, a pus problema valorificării optime a resurselor energetice, în acest scop
este însă necesar să se cunoască mărimea úi caracteristicile resurselor hidroenergetice
disponibile în raport cu celelalte categorii de resurse energetice.

Prin inventarierea resurselor hidroenergetice se urmăreúte determinarea cantităĠii de energie

care poate fi obĠinută, variaĠia ei în timp úi localizarea ei geografică. Inventarierea resurselor
hidroenergetice se efectuează prin studii pe fiecare curs de apă în parte, pe baza datelor
fizico-geografice, tehnice úi economice, Ġinând seama de condiĠiile specifice ale regiunii sau
Ġării respective.

PotenĠialul hidroenergetic reprezintă resursele hidraulice de pe un anumit teritoriu în scopul

utilizării lor pentru producerea energiei electrice.

Termenul de potenĠial este utilizabil în cazul resurselor regenerabile de energie primară ca

energia eoliană, solară, hidraulică, în timp ce resurselor neregenerabile cum sunt
combustibilii, le corespunde termenul de rezervă.

PotenĠialul hidroenergetic se exprimă de preferinĠă în energie productibilă [kWh], valoare

ce suferă variaĠii mici în timp, sau în unităĠi de putere [kW], ce caracterizează puterea
tuturor centralelor hidroelectrice realizabile pe teritoriul pe care s-a evaluat potenĠialul.

Este oportun să despărĠim de la început potenĠialul hidroenergetic în categoriile de potenĠial

hidroenergetic teoretic úi potenĠial hidroenergetic amenajabil.

Cel teoretic reprezintă producĠia teoretică de energie electrică pe baza unei energii furnizate
de un teritoriu, Ġinându-se seama de pierderile de debit úi cădere úi de randamentele
transformărilor energetice, în această mare categorie intră potenĠialul hidroenergetic de
suprafaĠă cu alte subclase úi potenĠialul teoretic liniar al râurilor.

PotenĠialul hidroenergetic teoretic (sau brut) reprezintă totalitatea resurselor de energie

naturală ale unui bazin, fără să Ġină seama de posibilităĠile tehnice úi economice de
amenajare. El corespunde unei utilizări integrale a căderii úi a disponibilului de apă al
bazinului úi unui randament total de 100%. Acest potenĠial teoretic include atît potenĠialul
de suprafaĠă, cît úi potenĠialul liniar.

-7-
 6. Hidroenergetica

PotenĠialul teoretic de suprafaĠă se referă la apele de la suprafaĠa pământului úi anume la

cele de precipitaĠii úi la cele de scurgere. PotenĠialul teoretic de precipitaĠii Ep, reprezintă
echivalentul energetic al întregului volum de apă rezultat din precipitaĠiile ce cad pe o
anumită suprafaĠă:

Ep = 2,725·h·S·Ho; [kWh/an] (6.7)

unde: h – reprezintă înălĠimea medie a precipitaĠiilor, în mm/an;

S – mărimea suprafeĠei, în km2;

HO – altitudinea medie a suprafeĠei, faĠă de nivelul mării, sau faĠă de alt reper, în m.

Dacă se Ġine seama că numai o parte din precipitaĠii se scurg la suprafaĠa bazinului, restul
pierzîndu-se prin infiltraĠii, evaporaĠie, evapotranspiraĠie, se obĠine potenĠialul teoretic al
apelor de scurgere:

Esc=2,725V·S·h·H0; [kWh/an] (6.8)

în care V - coeficient de scurgere.

PotenĠialul teoretic (brut) liniar al cursurilor de apă reprezintă energia (sau puterea) maximă
care se poate obĠine pe rîul respectiv (sau pe un anumit sector al său). Pentru un anumit
sector al cursului de apă se obĠine:

Plij=9,81QmijHij; [kW] (6.9)

Elij = 86.000 QmijHij; [kWh/an] (6.10)

PotenĠialul teoretic (brut) este o mărime bine precizată care rezultă din anumite operaĠii de
calcul ce nu pot fi altfel interpretate. Din acest punct de vedere el reprezintă o mărime
invariabilă în timp úi independentă de condiĠiile tehnice sau economice. De aceea, deúi
prezintă dezavantajul de a nu fi o mărime fizică reală, potenĠialul hidroenergetic teoretic
este folosit pentru studii comparative.

PotenĠialul hidroenergetic amenajabil se mai subdivide în potenĠialul tehnic amenajabil,

care reprezintă energia produsă sau puterea tuturor centralelor ce pot fi realizate pe cursurile
de apă din teritoriul în cauză úi potenĠialul economic amenajabil care restricĠionează
producĠia de energie, la una avantajoasă economic într-o anumită stare de dezvoltare a
tehnicii.

-8-
Surse regenerabile de energie

PotenĠialul hidroenergetic tehnic reprezintă acea parte din potenĠialul brut care ar putea fi
obĠinută prin amenajarea cursului de apă, Ġinînd seama de condiĠiile tehnice ale momentului
respectiv. Acest potenĠial se poate determina pe baza elaborării schemelor de amenajare ale
fiecărui curs de apă úi se calculează Ġinînd seama de pierderile care apar în instalaĠiile unei
amenajări úi care se datorează următoarelor cauze principale:

- neutilizarea întregii căderi brute a rîului din cauza remuului, variaĠiei nivelului în lacurile
de acumulare, neamenajării zonei de izvoare a rîului úi a altor zone, etc;

- neutilizarea energetică a întregului stoc de apă a rîului din cauza deversărilor, pierderilor
de apă prin infiltraĠii úi evaporaĠie, consumului de apă pentru alte folosinĠe, a pierderilor de
apă de pe suprafaĠa de bazin cuprinsă între baraj úi centrală;

- pierderilor din turbine úi generatoare, ca urmare a ciclului de transformare energie

hidraulică o energie mecanică o energie electrică.

PotenĠialul tehnic reprezintă o mărime mai apropiată de realitate. Deoarece în calcularea lui
se Ġine seama de posibilităĠile tehnice, prezintă însă dezavantajul de a fi variabil în timp (în
funcĠie de gradul de dezvoltare al tehnicii) úi de a putea fi interpretat în mod diferit (în
sensul că alegerea schemelor de amenajare, cotelor, distanĠelor, parametrilor de bază,
prezintă o mare doză de subiectivitate).

PotenĠialul hidroenergetic economic amenajabil reprezintă acea parte a potenĠialului

hidroenergetic tehnic amenajabil, care se poate obĠine în condiĠii economice. Această
mărime este cea mai susceptibilă de modificări, fiind influenĠată de progresul tehnic, restul
altor categorii de centrale, dinamica acestora, amplasarea teritorială a surselor de energie
primară, condiĠii economice ale Ġării sau regiunii respective. De aceea valoarea acestui
potenĠial trebuie raportată la o anumită dată, iar evaluarea trebuie reluată periodic.

6.3.2. PotenĠialul hidroenergetic al Ġării noastre úi al altor Ġări

Evaluarea resurselor hidroenergetice se poate face destul de greu, din cauza diversităĠii
metodelor de calcul úi a gradului diferit de cunoaútere a datelor hidrologice de bază. Pe baza
unor date mai exacte asupra debitelor úi căderilor cursurilor de apă, se apreciază în ultimul
timp, că potenĠialul teoretic liniar mondial este repartizat conform datelor din tabelul 6.2.

-9-
 6. Hidroenergetica

Tabelul 6.2. PotenĠialul teoretic

Continentul SuprafaĠa PotenĠialul teoretic
106km2 MW % kW/km2
Africa 30,4 720.000 19 23,7
America de Nord 20,4 700.000 18,5 34,3
America de Sud 18,2 620.000 16 34,1
Asia 44,7 1.330.000 35 29,8
Australia 7,6 170.000 4,5 22,4
Europa 9,8 240.000 6,5 24,5
Regiunile polare 12,4 (20.000) (0,5) -
Total mondial 143,5 3.800.000 100 26,2

Se observă că se consideră valoarea potenĠialului teoretic liniar mondial ca fiind de

aproximativ 3.800.000 MW, la care corespunde o producĠie anuală de energie electrică de
circa 36.000 TWh/an, aceste cifre reprezentînd niúte limite superioare. PotenĠialul teoretic
amenajabil, este evaluat la circa 15.000 TWh/an, deci la aproximativ 45% din potenĠialul
teoretic liniar. PotenĠialul economic amenajabil (sau echipabil) se apreciază la
9.800 TWh/an, adică la 27%. Din potenĠialul tehnic amenajabil, în anul 1990 era exploatat
numai 14%, în curs de amenajare 3,2%, iar în curs de proiectare 7,4%.

MenĠionăm că în timp există o tendinĠă de creútere a valorii potenĠialului hidroenergetic

teoretic úi amenajabil. Aceasta pe de o parte datorită precizării datelor de bază, hidrologice
úi topografice, iar pe de altă parte progreselor tehnicii în general úi în domeniul amenajării
uzinelor hidroelectrice în special, ceea ce a creat condiĠii pentru folosirea unui potenĠial
considerat înainte ca neeconomic sau de neutilizat.

Un astfel de exemplu îl constituie FederaĠia Rusă (fosta URSS) al cărui potenĠial teoretic era
evaluat în 1916 la 170 TWh/an, în 1934 la 2.452 TWh/an (647 râuri), în 1960 la
3.000 TWh/an (1.477 rîuri), iar în 1961 la 3.300 TWh/an (4.500 rîuri), din care tehnic
amenajabil 2.100 TWh/an, iar economic amenajabil 1.100 TWh/an. În prezent potenĠialul
hidroenergetic teoretic al acestei Ġări este apreciat la 4.000 TWh/an. Cazuri asemănătoare
prezintă Canada, Japonia, Argentina.

În alte cazuri, datorită conjuncturii economice la un moment dat, mărimea potenĠialului

hidroenergetic economic amenajabil se poate reduce. Astfel în ElveĠia în 1964, potenĠialul
economic amenajabil era apreciat la 38-40 TWh/an. Scumpirea lucrărilor hidrotehnice úi

- 10 -
Surse regenerabile de energie

ieftinirea costului centralelor termoelectrice úi nucleare, a făcut ca în 1965 potenĠialul

economic amenajabil să fie apreciat doar la 32-33 TWh/an.

În ceea ce priveúte repartiĠia teritorială se observă că Africa, considerată mult timp drept
continentul cel mai bogat în resurse hidroenergetice, nu deĠine întâietatea, Asia avînd un
potenĠial de aproape două ori mai mare, iar în ceea ce priveúte potenĠialul specific
(kWh/km2) Africa prezintă o valoare mai redusă chiar decît media mondială.

În tabelul 6.3 sunt date valorile potenĠialului teoretic al apelor de scurgere úi al celui
economic amenajabil în cîteva Ġări europene, calculat faĠă de nivelul mării.

Aúa cum se observă din acest tabel, se poate aprecia că potenĠialul economic amenajabil
reprezintă cam 15 - 40 % din potenĠialul teoretic al apelor de scurgere.

Tabelul 6.3. PotenĠialul teoretic úi economic

PotenĠialul teoretic PotenĠialul economic
ğara % din cel
TWh/an GWh/km2 TWh/an
teoretic
Austria 152,5 1,820 44,0 28,9
Cehoslovacia 39,3 0,308 7,0 17,8
ElveĠia 179,0 4,500 33,0 18,4
Finlanda 46,0 0,138 18,5 40,0
FranĠa 314,0 0,571 68,0 21,6
Italia 340,9 1,130 50,0 14,7
Norvegia 556,0 1,715 104,5 18,8
Polonia 31,9 0,103 6,0 18,8
România 90,0 0,379 24,0 26,7
Suedia 196,1 0,436 100,0 51,0
FederaĠia Rusă 4000,0 0,219 1.100,0 28,0
Aúa cum s-a mai menĠionat, resursele de apă datorate râurilor interioare sunt evaluate la
aproximativ 37 miliarde m3/an, dar în regim neamenajat se poate conta numai pe
aproximativ 19 milioane m3/an, din cauza fluctuaĠiilor de debite ale rîurilor.

- 11 -