Într-un mic sat îngropat în sărăcie și dezolarea anilor interbelici, trăia un tânăr pe nume Andrei.

Crescut
în mijlocul mizeriei și in conditii minime, el știa de mic că viața nu este niciodată ușoară. Părinții săi,
lucrători agricoli săraci, îl învățaseră de la o vârstă fragedă să se descurce în ciuda tuturor greutăților.

Când al Doilea Război Mondial a izbucnit, Andrei, ca mulți tineri din sat, a fost chemat să-și slujească
țara. În uniforma militară și cu inima plină de speranță, el s-a alăturat pregătit să lupte pentru o cauză în
care credea cu tărie.

În zilele care au urmat, Andrei a fost martorul ororilor războiului în toată splendoarea lui crudă. A văzut
prieteni căzuți, camarazi mutilați și orașe aduse la ruine. Fiecare zi era o luptă pentru supraviețuire, iar
fiecare noapte aducea cu sine coșmaruri cumplite.

În timpul unei bătălii îngrozitoare, Andrei a fost rănit grav. Corpul său a fost lovit de mai multe gloante și
mintea sa schimbata complet de traumele războiului. A fost trimis acasă pentru a se recupera.

În satul său natal, Andrei s-a confruntat cu o realitate dură. Oamenii pe care îi cunoscuse întreaga viață
păreau acum străini. Fiecare zâmbet era plin de ipocrizie, se simțea singur și izolat, chiar și printre cei
apropiați.

Încercând să-și găsească liniștea interioară, Andrei s-a întors la munca câmpului, dar chiar și aici, în
liniște, gândurile sale erau tulburate de amintiri și vise tulburătoare. Războiul își pusese amprenta
asupra sa într-un mod pe care nu-l putea uita sau înțelege.

Anii au trecut, dar războiul rămăsese mereu prezent în viața lui Andrei. Chiar și în cele mai luminoase
zile, umbra trecutului îl bântuia constant. În cele din urmă, el a înțeles că războiul nu se terminase
niciodată pentru el. Lupta continuă în mintea și sufletul său, iar pacea era o iluzie.

Astfel, în tăcere și singurătate, Andrei a trăit restul vieții sale, purtând povara războiului pe umerii săi și
căutând mereu un strop de alinare într-o lume care părea că nu îl mai poate înțelege. Trauma războiului
l-a marcat pentru totdeauna, iar cicatricele sale, invizibile ochilor lumii, au rămas adânc îngropate în
inima sa până în ultima clipă a existenței sale.