SOACRA

CU
TREI NURORI
(Adaptare după textul Soacra cu trei nurori de Ion
Creangă)

1
2
 Păcală(venind din coltul din stânga al sălii):
-Hei, dar unde-am nimerit?
La vreo nuntă-am fost poftit?
Stai puţin, cred că afară
Am văzut că scrie <<Şcoală>>.

Ionică ( venind încet din colţul din dreapta):

-Ieri, când mă plimbam agale
M-am întâlnit cu două verişoare
Ce m-au rugat să mă-ntâlnesc aici
Cu copii, părinţi şi cu bunici.

(Cei doi se întâlnesc faţă în faţă)

Păcală:
-Bună ziua, dragă vere!
Eşti chiar tu sau e-o părere?

Ionică:
-Bună ziua, măi, Păcală!
Cu ce scop aici la şcoală?

Păcală:
-De ieri am fost invitat
De o fată blondă şi de un băiat.

Ionică:
-Iară eu de bruna Smărăndiţa
Care-şi împleteşte în patru cosiţa.
3
 Păcală:
-Stimaţi părinţi, bunici şi dragi copii
Ce veţi dori noi azi vom povesti.

Ionică:
-Pentru că am un strămoş povestitor
O să vă zicem de trei nurori şi soacra lor.

Păcală:
-Era odată o babă-n vârf de munte
Ce avea trei fii nalţi, tari de virtute,
Dar…putem să vă spunem în puţine cuvinte
Că erau voinici, dar slabi de minte.

Ionică:
-Avea o casă, vite, livadă şi o vie
Şi cu tot ce are-n sine o gospodărie,
Strângea parale multe şi avan
Îi tremura bărbia când da câte un ban.

Păcală:
-Pentru a nu-i pleca feciorii-n lume
Înălţă alături două căsuţe bune.

Soacra:
-Feciorii-s mari…Dar ce trebuie să fac
Să îmi găsesc nişte nurori pe plac?
Să ‘nălbească pânzele la râu
Şi până-n noapte să stea cu furca-n brâu,
4
Să mănânce turtă şi cu ceapă
Şi-n loc de vin să vrea să bea doar apă,
Şi eu în orice clipă le-oi veghea
Să nu le las să sufle-n faţa mea!

Ionică:
-Mai trecu o vreme şi fiului cel mare
Îi veni timpul de-nsurătoare.

Feciorul cel mare:

-Mămucă dragă, tare te-aş ruga
În lumea mare daca-i căuta
Pentru mine-o dulce nevestică
Iar pentru tine- ascultătoare fiică!

Soacra:
-Lasă, dragul mamei, asta-n seama mea,
C-o fată bună eu te-oi însura!

Păcală:
-Colindă bătrâna şapte sate,
Se întoarse bucuroasă peste poate
C-o noră cam trecută, subţirică,
Nici prea frumoasă, dar nici urâţică.

Ionică:
-Făcură nuntă mare şi cu dar
(Că n-alergase baba în zadar),
5
A doua zi plecară iar feciorii
Iar baba face un program nurorii.

Soacra:
-Iată, noră, m-am gândit că poţi lucra
Ziua la războiul de ţesut iară noaptea
Ai cânepă de tors şi câlţi de pieptănat...

Nora cea mare:

-Am înţeles, mămucă, dar...ce-i de mâncat?
Soacra:
-Mămăligă rece şi cu ceapă,
Din doniţa din tindă vei bea apă.
Lapte, brânză, unt şi ce-o mai fi
Le-om vinde şi ceva parale-om sclipui.

Păcală:
-Iar nora zi şi noapte muncea, biata de ea,
Şi soacra ei avan o speria
Că are-un ochi neadormit la spate
Şi când doarme-o poate controla în toate.

Ionică:
-Trecu un an şi-al doilea dintre fii
La mămuca-n prag aşa grăi:

Feciorul cel mijlociu:

- Mămucă dragă, tare te-aş ruga
În lumea largă daca-i căuta
6
Pentru mine-o dulce nevestică
Iar pentru tine- ascultătoare fiică!

Păcală:
-Vântură bătrâna lumea toată
Cu greu găsi un puişor de fată
Cam coaptă şi puţin lălâie
Dar nimeni n-o-ntrecea în hărnicie.

Ionică:
-După nuntă feciorii pleacă iară,
Mămuca lor, din zori şi până-n seară
Bombănea şi huzurea de bine
Cu nurorile cele ca nişte-albine.

Nora cea mare(şoptind cu teamă):

-Cumnată dragă, să nu care cumva
Să te opreşti puţin din treaba ta!

Nora cea mijlocie(vorbind la fel de incet):

-Aşa-i, cumnată, că mămuca are-n spate
Un ochi deschis cu care vede toate!

Păcală:
-Dar vine vremea de-nsurat celui mezin.
Se pune baba pe-alergat...şi ce mai chin!
Într-o dimineaţă de toamnă ăst fecior
Îi aduce babei o noră pe cuptor.

7
 Ionică:
-Se scarmănă bătrăna şi de mustăţi se trage,
Dar treaba e făcută, n-are ce mai face,
Oftează-adânc, scrâşneşte din măsele
Şi pregăteşte pentru nuntă toate cele.

Păcală:
-Bărbaţii iar se pregătiră de plecare,
Mămuca-şi ia din nou năravul la purtare,
Le dă nurorilor de lucru-n mare tihnă
Apoi se pregăteşte tacticoasă de odihnă.

Nora cea mare(zice-n şoaptă celei mici):

-Hai, cumnăţică, pune-ţi furca-n bete,
Nu te codi că mămuca vede!

Nora cea mică (cu mirare):

-Cum o să vadă că ea doarme-n pace?
Iar noi putem să facem ce ne place.

Nora cea mijlocie:

-Mămuca are-n ceafă un ochi neadormit!

Nora cea mică(râzând):

-Nu-l văd nicicum! Ce scump e la privit!
Aş vrea să vă întreb, fie-mi iertat,
În seara asta ce-avem de mâncat?

8
 Nora cea mare:
-Cumnăţică, iaca, nişte răbdări prăjite
Cu miros de brânză, cu umbră de plăcinte,
O mămăligă rece şi-o ceapă cam bătrână.
Îmbucă, dragă soră, de foame să îţi ţină!

Nora cea mică(cu silă):

-Ceapă? Mămăligă? Astea sunt bucate?
Dar în pod slănină nu e, dragi cumnate?

Nora cea mijlocie:

-Slănină,ouă, unt şi nişte brânză, poate,
Smântână şi cârnaţi...Ale mămucăi-s toate!

Nora cea mică:

-Eu cred că-s şi-ale noastre că doară noi muncim.
De ce să stăm lângă mămuca s-o păzim?
Mă duc să scot un peţte pus la sare,
Fac saramură, pun trei pui la frigare.

Nora cea mare (plângând):

-Vai de noi, cumnată, ce vrei să faci acum?
Dacă ne vede baba şi ne azvârle-n drum?

Nora cea mică:

-Dragele mele, nu vă mai căinaţi
Ci la mine cu-atenţie ascultaţi,
Dacă baba ceva v-o intreba
Voi să spuneţi că este vina mea.
9
 Ionică:
-După-un ceas mezina le pune dinainte
Pui fripţi şi-un munte de plăcinte,
Mănâncă bine şi până-a zice <<Amin>>
Dau pe gâtlej şi-un cofăiel cu vin.

Păcală:
-Când deschide baba ochii cei din frunte
Ia nurorile dacă ai de unde...
Le caută pe-afară speriată,
Când intră în bordeiu... ce să vadă?

Ionică:
-Fărâmături şi blide aruncate
Şi cofăielul răsturnat pe spate.

Soacra:
-Dar ce-i aici? Ce blestemăţie!

Nora cea mică:

-Să-ţi explic, mămucă, ce a putut să fie:
Ne-au cătat părinţii şi ne-au vizitat...

Soacra (răcnind):
-Cum asa? Şi m-au văzut în pat?

Nora cea mică:

-Văzut, mămucă, şi s-au cam supărat,
Iar noi, ca să-i mai îmbunăm puţin
10
Le-am dat plăcinte şi un pahar cu vin.

Soacra:
-Ei, lasă, ticăloaselor, că vă voi dobzăla,
Să vă mai bateţi altă dată joc de munca mea,
Ceas de ceas la muncă-o să vă-ndemn
Şi am să rod la voi cum roade cariu-n lemn!

Păcală:
-Sărmanele nurori munceau fără cruţare
Dar prea puţin mămucăi i se pare.
Într-o zi nora cea mică se gândi
Cum să facă ele pe babă-a linişti.

Ionică:
-Când crede ea că soacra o poate auzi
Cea mică începe cumnatelor a povesti
Că ar fi scris un mare narator
Despre trei nurori şi soacra lor,

Păcală:
-Şi-acelea trei de chin s-au săturat,
Pe soacră de cosiţe au luat
Şi-au frământat-o ca pe coca de plăcinte,
Au scărmănat-o ca să le ţină minte.

Ionică:
-Auzind povestea soacra s-a cam înspăimântat,
De toate cele rele seama şi-a cam luat,
11
De-a doua zi a început să fie
O altă soacră cu o altă pălărie.

Păcală:
-Toată ziua pe nurori le dezmierda
Şi cot la cot cu ele ea muncea,
Şi astfel fericite au trăit
Şi-or mai trăi şi azi de n-au murit.

Ionică:
-Aceasta a fost povestea, dragi ascultători.
Ei, v-a plăcut?

Păcală:
-Mie mi-a dat fiori!

Ionică:
-Vă las cu bine şi prieteni vă socot
Eu, al lui Ion Creangă stră-strănepot!

12