Revoluția Română din 1989

Revoluția Română din 1989 a fost o perioadă de proteste, lupte de stradă și demonstrații
desfășurate în România, între 16 și 25 decembrie 1989, făcând parte din șirul revoluțiilor de la
1989 din întreaga lume. Revoluția Română a început în Timișoara și s-a răspândit rapid în
întreaga țară, culminând cu procesul și execuția secretarului general al Partidului Comunist
Român (PCR), Nicolae Ceaușescu, și a soției sale Elena, și cu sfârșitul a 42 de ani de regim
comunist în România. A fost, de asemenea, ultima înlăturare a unui guvern marxist-leninist dintr-
o țară membră a Pactului de la Varșovia din timpul evenimentelor din 1989 și singura în care a
fost răsturnată violent conducerea țării și în care dictatorul a fost executat. Revoluția a avut loc în
urma unei perioade de austeritate severă, în care a fost impusă raționalizarea alimentelor și
energiei electrice, instituită de regimul Ceaușescu pentru a rambursa datoria externă a țării și
transformarea României în autarhie.
Primele proteste au avut loc la jumătatea lunii decembrie 1989, în Timișoara, ca răspuns
la încercarea regimului de a-l suprima pe pastorul Bisericii Reformate Maghiare, László Tőkés.
Protestele inițiale au fost urmate de solicitarea revoluționarilor români de înlăturare a lui
Ceaușescu și schimbare de regim, după modelul revoluțiilor din celelalte state comuniste.
Omniprezenta poliție politică, Securitatea, principalul factor de suprimare a disidenței în
perioada comunistă, s-a dovedit, în cele din urmă, incapabilă să oprească revolta populară.
La scurt timp după un discurs public ratat al lui Ceaușescu în București, care a fost
transmis la televiziunea de stat și vizionat de milioane de români, membrii de rând ai armatei au
trecut, aproape în unanimitate, de la susținerea dictatorului la susținerea protestatarilor. Revoltele
violente, care au avut loc în mai multe orașe din România pe parcursul a aproximativ o
săptămână, l-au determinat pe liderul român să fugă din capitală pe 22 decembrie, împreună cu
soția sa, Elena. Capturați la Târgoviște, cei doi au fost judecați de un tribunal militar, într-un
proces simulacru, fiind acuzați de genocid, de prejudicierea economiei naționale și de abuz de
putere pentru a executa acțiuni militare împotriva poporului român.[8] Au fost găsiți vinovați de
toate capetele de acuzare, condamnați la moarte și executați imediat în ziua de Crăciun 1989,
fiind ultimele persoane condamnate la moarte și executate în România.
Istoria României după 1989 s-a desfășurat în umbra moștenirii regimului Ceaușescu și a
despărțirii tumultuoase de acesta. După ce Ceaușescu a fost răsturnat, Frontul Salvării Naționale
(FSN), constituit în mare parte din foști membri PCR și condus de Ion Iliescu, a preluat rapid
puterea. Ales cu o majoritate zdrobitoare în mai 1990, FSN a instaurat o serie de reforme
economice și democratice, continuate de guvernările ulterioare. România după 1989 a devenit
integrată în sistemul occidental, devenind membră a NATO în anul 2004 și a Uniunii Europene
în anul 2007. Reformele democratice de după revoluție au avut un succes moderat, problemele
legate de corupție și proastă administrați persistând în România secolului XXI. Tranziția de la
economie planificată la economie de piață începând cu anii 1990 a dus la recuperarea, în mare
parte, a decalajului economic față de media europeană, accentuând totodată inegalitatea în țară și
ducând la emigrare masivă.