De la Generalul Bonaparte la Împăratul Napoleon

1. Conflictul dintre „vechiul regim” și „noul regim”;

2. Generalul Bonaparte - o stea în ascensiune, sau „Micul Caporal” în perioada Directoratului;
3. Consulatul;
4. Imperiul.

1. ,,Vechiul Regim" = sintagmă prin care este denumit modul feudal de organizare a statului:
-absolutism monarhic
-existența claselor privilegiate (nobilime și cler superior)
-excluderea de la conducerea statului a claselor inferioare (țărani, muncitori și orășeni îmbogățiți =
BURGHEZI)
Exponenta „Noului Regim” este burghezia, clasă socială apărută ca urmare a „REVOLUȚIEI
INDUSTRIALE'” și care îi reprezintă pe NOII ÎMBOGĂȚIȚI. Burghezul este locuitor al unui
BURG (=oraș), este industriaș, proprietar de fabrici, bănci, restaurante etc. și dorește să
participe/contribuie la CONDUCEREA STATULUI. Burgezul dorește MODERNIZARE ȘI
REFORME politice și economice) care să îi asigure o și mai mare influență în societate și în viața
politică (burghezia este liberal reformatoare).
Conflictul dintre Vechiul și Noul regim a luat formă LUPTEI PENTRU PUTERE concretizată
în revoluțîi burgheze (americană șifranceză), dar și în cele care au urmat pe continentul european ( în
prima jumătate a secolului al XIX-lea ).
2. – Asediul Toulon-ului (sept.-dec. 1793) – a reprezentat momentul în care caporalul Bonaparte,
prin contribuția esențială (inclusiv prin planul de acțiune și acțiunea propriu-zisă… în care a fost
rănit) devine Maior și apoi General.
- Campania din Italia (1796-97 ) cu bătălii câștigate contra austriecilor la Lodi (mai 1796),
Castiglione (aug. 1796), Arcole (nov. 1796), Rivoli (ian. 1797) și asediul și cucerirea orașului
Mantua (1796-97) l-a propulsat ca fiind principala figură militară a Franței. Pacea pe care a impus-o
Austriei, personal, fără a accepta intruziunea Directoratului (care făcuse tot posibilul ca Bonaparte să
nu primească întăriri, tocmai pt a fi învins) arăta dimensiunea personalității acestuia.
- Campania din Egipt (1798-99), chiar dacă s-a soldat cu un eșec strategic, totuși l-a impus pe
Generalul Bonaparte ca adevăratul lider al națiunii franceze (pe lângă faptul că a determinat
declanșarea cercetării istoriei vechi a Egiptului)
3. Consulatul (1799-1804): Generalul Bonaparte (din 1804, împăratul Napoleon) va conduce
Franța, între 1799 și 1815, de o manieră ce amintea de ABSOLUTISMUL LUMINAT:
* Acest lucru îl asemăna monarhilor europeni absolutisti/despoților luminați (aspect specific
vechiului regim).
* Pe de altă parte, Napoleon a fost un REFORMIST cea ce îl plasa în zona "noului regim " și îl
făcea să fie asemănător modernismului englez, mai ales economic, dar cu un plus de eficiență
administrativă și organizatorică .
Aceste caracteristici l-au făcut să fie perceput că un intrus de către monarhiile absolutiste de pe
"Bătrânul continent” (pentru că familia sa NU PROVENEA DIN CLASA NOBILIARĂ), iar
reformismul lui l-a făcut să fie considerat un PERICOL ECONOMIC ȘI MILITAR de către Marea
Britanie industrială și colonială (Aceasta se temea că datorită lui Napoleon , Franța se va moderniza
foarte mult, va domina politic și economic Europa Continentală, pentru ca apoi să înlăture
SUPREMAȚIA NAVALĂ BRITANICĂ și să preia COLONIILE ACESTEIA .
Prima parte a conducerii lui Napoleon asupra Franței s-a numit Consulat (1799- 1804). Acesta a
avut două faze:
a) Generalul Bonaparte - ”PRIM-CONSUL” (1799-1802)
b) Generalul Bonaparte- ”CONSUL PE VIAȚĂ” (1802-1804)
 După îlnlăturarea lui Barass, în 1799 este elaborată o nouă CONSTITUȚIE care restabilește
SUFRAGIUL UNIVERSAL (dreptul de vot doar pentru bărbați), dar impune și DICTATURA PRIMULUI
CONSUL, <deși existau 3 consuli aleși pentru 10 ani> ce deținea PREROGTIVE (= puteri/atribuții):
- de politica internă (propunea legi și numea miniștri)
- de politică externă (conducea diplomația și încheia tratate)
- militare (comanda armata)
Măsuri luate de Napoleon în perioada CONSULATULUI:
- administrative – numește funcționari și impune CENTRALIZAREA (capitala conduce și
controlează provinciile);
- juridice – numește MAGISTRAȚII (judecătorii) care devin INAMOVIBILI (nu pot fi trași la
răspundere pentru deciziile luate);
- economice – înființează Banca Franței în anul 1800
- în educație - înlocuiește Școlile Centrale cu LICEE supuse unor discipline militare unde era
dezvoltată dragostea pentru ordine , simțul datoriei și patriotismul.
CONCORDATUL cu VATICANUL 1801
 Înțelegerea cu Papa, pe care o realizează Napoleon , avea menirea de a-i spori prestigiul la
nivel european și autoritatea în Franța.
 Conform înțelegerii, confesiunea catolică era declarată ”MAJORITARĂ ÎN FRANȚA” (dar
nu obținuse statutul de ”RELIGIE DE STAT”).
 Papa reprimește dreptul de a numi episcopii din Franța,, dar dintr-o listă stabilită de Guvernul
Franței.
 Biserica Catolică din Franța primea înapoi proprietățile confiscate de R.F în 1790.
 Se renunță la calendarul Revoluționar revenindu-se la calendarul Gregorian.
 Preoții catolici depuneau jurământul față de statul francez, iar acesta le plătea salariile.

5. Imperiul (1804-1815)
A. Generalul Bonaparte, o stea în ascensiune.
S-a evidențiat prin:
 Asediul Toulon-ului (“micul Gibraltar”), în 1793, când recunoaște recucerirea acestui port
strategic, ocupat de englezi, în Sudul Franței.
 Campania din Italia (1796 – 1797) unde conduce cea mai slabă și prost echipată armată
franceză, care luptă cu austriecii în Nordul Peninsulei Italice, dar care se încununează de
glorie, impunând Austriei armistițiul de la VILLAFRANCA după numeroase victorii ce îi
aduc o faimă extraordinară Generalului Bonaparte în Europa dar mai ales în Franța, unde
este apreciat și iubit.
 Barras, conștient de faima acestuia, încearcă să îl țină pe Bonaparte cât mai departe de
Franța, fapt pentru care propune campania din Egipt (argumentul fiind unul solid: tăierea
punctului de comunicare dintre Marea Mediterană și Marea Roșie, ce asigura legătura
economică dintre Marea Britanie și principala ei colonie, India).
 Campania din Egipt 1798 – 1799, pe lângă armată au fost luați și foarte mulți savanți care
au cercetat pentru prima dată Egiptul. Piatra de la Rosetta a fost descoperită de soldați
francezi, iar pe baza ei Francois Champollion a descifrat scrierea hieroglifică.
 Flota franceză care a adus armata în Egipt este surprinsă de flota engleză in portul Abukir
și este învinsă de amiralul Nelson (conducea flota engleză). În paralel, Napoleon obține
victoria de la Piramide.
 B. Napoleon, reformatorul!

Cea mai importantă măsură LEGISLATIVĂ, din care s-au inspirat CODURILE CIVILE
ulterioare, a fost adoptată în martie 1804 -> CODUL CIVIL:
• toți bărbații erau egali
• sclavia era permisă
• nu prevedea emanciparea femeii
• enunța dreptul la proprietăți
• susține drepturile civile
• reglementa căsătoria și relațiile copii-părinți
• legiferat DIVORȚUL
A fost încoronat ca împărat în 1804 (la ceremonie a participat și Papa care i-a înmânat
coroana iar Bonaparte și-a pus-o singur pe cap).
După acest eveniment SCOPUL militar urmărit de către Napoleon a fost înfrângerea Marii
Britanii iar pentru asta era necesară o invazie dincolo de Canalul Mânecii. În acest scop a pregătit o
armată de 200 mii soldați; cantonați la tabăra de la BOULOGNE. De asemenea, era pregătită o
alianță navală cu Spania, flota celor două fiind unificată, trebuind să acționeze împreună împotriva
flotei engleze, conduse de Nelson.
• Bătălia navală la Trafalgar (octombrie 1805), flotele franceză și spaniolă sunt
învinse de flota engleză condusă de amiralul Horatio Nelson, care moare în
această bătălie.
• Aliații Angliei (Rusia și Austria) atacă Franța dinspre răsărit dar sunt învinși
catastrofal la AUSTERLITZ, cea mai răsunătoare victorie a lui Napoleon (2
decembrie 1805)-> supranumită “Bătălia celor trei împărați”.
• În anul 1806 învinge la JENA și FRIEDLAND Prusia (care tocmai declarase
război) și Rusia
• După aceste victorii, Napoleon pătrunde în Berlin, trupele franceze defilează pe
sub “Poarta Brandenburg”…
• În 1806, din Berlin, Napoleon proclamă “BLOCADA CONTINENTALĂ”, prin
care niciun stat european nu are voie să cumpere mărfuri englezești. Astfel
Napoleon spera să sufoce economia Imperiului Britanic.
 În 1807 pacea și înțelegerea de la TILSIT cu Rusia
 Chiar și așa Napoleon constată că în multe regiuni ale Europei se dezvoltă
CONTRABANDA cu produse englezești (ex: Portugalia). Rusia este interesată de
înfrângerea Imperiului Otoman, pe care îl atacase în1806 și cu care va purta război până
în 1812 (anexarea Basarabiei).
 Napoleon abuzează de autoritatea s-a în Europa și își impune frații ca monarhi în Olanda
și Spania
 În Spania (aliata Franței) izbucnește o revoltă împotriva impunerii unui monarh francez.
Napoleon trimite trupele pentru a ocupa Spania și Portugalia.(ultima este susținătoarea
Angliei)
 În Spania izbucnește un război de GUERILĂ („guerrilla”, în spaniolă) iar englezii
trimit trupe, în Peninsula Iberică, conduse de generalul WELINGTON (1808 – 1814)
 Campania din Rusia (iunie 1812) Bătălia de la BORODINO (victoria lui Napoleon),
ocuparea Moscovei, în septembrie 1812, apoi retragerea și Bătălia de la BEREZINA (pe
care rușii o consideră victoria lor)=> Rusia nu mai respectă ,,Blocada continentală” și se
aliază cu Anglia.
 Insuccesul din Rusia a făcut ca foarte multe state să reia lupta împotriva lui Napoleon.
 În toamna anului următor are loc BĂTĂLIA NAȚIUNILOR (la LEIPZIG) în care
Napoleon avea aproximativ 200 mii soldați iar adversarii peste 350 mii de soldați. Din
cauza trădării celor 30 de mii de saxoni, aliați ai lui Napoleon, chiar în timpul bătăliei,
înfrângerea este certă.
 Napoleon se retrage în Franța, spre care se îndreptau acum numeroase armate europene.
 Este părăsit de generalii săi și abdică ( = renunța la tron ), la 20 aprilie 1814 în Palatul de
la Fontainebleau.
  Napoleon este exilat în Insula Elba situată între Corsica și Italia. Este conducătorul
insulei, pe care o administrează și o organizează, timp de 11 luni.
 La 20 martie 1815, Napoleon revine în Franța, urmând să o conducă pentru încă “100 de
zile”.
 Statele europene mobilizează armatele care se îndreaptă către Franța.
 Napoleon acționează rapid pentru a le distruge.
 În apropiere de Bruxelles, în localitatea Waterloo (18 iunie 1815) are loc ultima bătălie a
lui Napoleon cu trupele engleze (conduse de generalul WELLINGTON) și cu cele
prusace (conduse de generalul BLÜCHER).
 Napoleon abdică a doua oară, este arestat de englzi și exilat pe Insula Sf. Elena (vestul
continental al Africii), ținut sub supraveghere de englezi și “cazat” în condiții insalubre.
Își dictează memoriile, probabil este și otravit lent cu arsenic și avea să moară la 5 mai
1821.
 Înmormântat initial pe insula, trupul său a fost adus la Paris în 1840 și INMORMÂNTAT
în DOMUL INVALIZILOR.
Europa de după Napoleon
1. Congresul de Pace de la Viena
2. “Sfânta Alianță”
3. Anglia și “Splendida Izolare”

1. La Congresul de la Viena încheiat la 8 iunie 1815, participă reprezentanții țărilor învingătoare

(Rusia, Marea Britanie, Austria, Persia etc.) dar și statul învins (Franța). Congresul este preocupat de
două aspecte esențiale:
a) RESTAURAȚIA (dorită de monarhiile absolutiste continentale ce considerau ,,LEGITIMĂ=
LEGALĂ" revenirea la vechiul regim și la granițele anterioare războaielor cu Napoleon
<<ex: readucerea familiei BOURBON pe tronul Franței>>
b) ECHILIBRUL EUROPEAN dorit de Marea Britanie /Anglia care observase ce înseamnă pericolul
unei puteri HEGEMONE(=dominante) pe continent (zona continentală europeană).

2.Cancelarul Austriei, VON METTERNICH spunea: ,,nu există în Europa, decât o singură
problemă și aceasta este REVOLUȚIA. Ea încearcă să răstoarne orice lucru legal”.
În septembrie 1815, la Paris era anunțată formarea ,,Sfintei Alianțe "-nu era o alianță între state, ci
între conducători- Țarul Rusiei (era ortodox), Împăratul Austriei (era catolic) și Regele Persiei (era
protestant).
La Paris s-a format ,,Sfânta Alianță" pentru că era considerat locul cu potențialul
revoluționar cel mai mare => Era, de fapt, o amenințare la adresa francezilor.

3. Anglia /Marea Britanie refuză să facă parte din ,,Sfânta Alianță" și din orice alt tip de alianță cu
puterile absolutiste continentale. Motivul constă în aceea că Imperiul Britanic dorea să își
păstreze ,,NEUTRALITATEA" față de înțelegerile politico-militare europene, în scopul împiedicării
apariției unei puteri HEGEMONE continentale.
În cazul unei astfel de situații, Marea Britanie s-ar fi aliat cu tabăra mai slabă pentru a impune
ECHILIBRUL EUROPEAN ÎNTRE MARILE PUTERI. Această atitudine de ,,NEUTRALITATE
ATENTĂ" a Marii Britanii este cunoscută prin sintagma ,,SPLENDIDA IZOLARE".