OMECI 5.099 Din 2009

PARTEA I
Anul 177 (XXI) — Nr. 764 bis LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ȘI ALTE ACTE Marți, 10 noiembrie 2009
SUMAR
Pagina
Anexa nr. 1 la Ordinul ministrului educației, cercetării și

inovării nr. 5.099/2009 privind aprobarea de programe
școlare pentru discipline de studiu din învățământul
liceal.......................................................................... 3—218
Vo l u m u l I
2 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 764 bis/10.XI.2009
ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE

ALE ADMINISTRAȚIEI PUBLICE CENTRALE
MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI INOVĂRII
ORDIN
privind aprobarea de programe școlare pentru discipline de studiu din învățământul liceal*)
În conformitate cu prevederile Legii învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare,
în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 51/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației, Cercetării și Inovării,
ministrul educației, cercetării și inovării emite prezentul ordin.

Art. 1. — Se aprobă programele școlare pentru următoarele curriculară „Educație fizică și sport”. Aceste programe școlare
discipline de studiu din aria curriculară „Limbă și comunicare”: sunt cuprinse în anexa nr. 4.
Limba și literatura română pentru clasele a IX-a—a X-a, Limba Art. 5. — Se aprobă programele școlare pentru următoarele
și literatura maternă maghiară pentru clasele a IX-a—a X-a, discipline de studiu din aria curriculară „Tehnologii”: Informatică
Limba și literatura maternă germană pentru clasa a IX-a, Limba pentru clasele a IX-a—a XII-a, Tehnologia informației și a
și literatura maternă rusă pentru clasele a IX-a—a X-a, Limba comunicațiilor pentru clasele a IX-a—a XII-a, Procesarea
modernă engleză (L2) pentru clasele a IX-a—a X-a, Limba computerizată a imaginii pentru clasa a XI-a. Aceste programe
modernă franceză (L2) pentru clasele a IX-a—a X-a, Limba școlare sunt cuprinse în anexa nr. 5.
modernă germană (L2) pentru clasele a IX-a—a X-a, Limba Art. 6. — Prevederile prezentului ordin se aplică începând cu
modernă rusă (L2) pentru clasele a IX-a—a X-a, Limba modernă anul școlar 2009—2010, în învățământul preuniversitar
italiană (L2) pentru clasele a IX-a—a X-a, Limba modernă secundar, ciclul inferior și ciclul superior al liceului, în
spaniolă (L2) pentru clasele a IX-a—a X-a, Limba modernă conformitate cu planurile-cadru pentru învățământul liceal.
portugheză (L2) pentru clasele a IX-a—a X-a. Aceste programe Art. 7. — (1) Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al
școlare sunt cuprinse în anexa nr. 1. României, Partea I.
Art. 2. — Se aprobă programele școlare pentru următoarele (2) La data intrării în vigoare a prezentului ordin, orice
discipline de studiu din aria curriculară „Matematică și Științe ale dispoziție contrară privind programele școlare menționate la
naturii”: Matematică pentru clasa a IX-a, Matematică pentru art. 1—5 se abrogă.
clasa a XI-a — Matematică — Programa 3, Chimie pentru Art. 8. — Secretariatul de Stat pentru Învățământul
clasele a IX-a—a XII-a. Aceste programe școlare sunt cuprinse Preuniversitar, Direcția generală educație timpurie, școli,
în anexa nr. 2. performanță și programe, Direcția generală învățământ în limbile
Art. 3. — Se aprobă programele școlare pentru următoarele minorităților și relația cu Parlamentul, Centrul Național pentru
discipline de studiu din aria curriculară „Om și societate”: Istorie Curriculum și Evaluare în Învățământul Preuniversitar,
pentru clasele a XI-a—a XII-a, Socio-umane/Educație pentru inspectoratele școlare județene și al municipiului București,
societate — Logică, argumentare și comunicare pentru clasa precum și conducerile unităților de învățământ duc la îndeplinire
a IX-a. Aceste programe școlare sunt cuprinse în anexa nr. 3. prevederile prezentului ordin.
Art. 4. — Se aprobă programele școlare pentru disciplina de Art. 9. — Anexele nr. 1—5 fac parte integrantă din prezentul
studiu Educație fizică pentru clasele a IX-a—a XII-a, din aria ordin.
Ministrul educației, cercetării și inovării,
Ecaterina Andronescu
București, 9 septembrie 2009.

Nr. 5.099.
*) Ordinul nr. 5.099/2009 a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 10 noiembrie 2009 și este reprodus și în acest număr bis.
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 764 bis/10.XI.2009 3
Anexa nr. 1
MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI INOVĂRII
PROGRAMA ŞCOLARĂ
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ
CLASA a IX-a
CICLUL INFERIOR AL LICEULUI
Aprobată prin ordin al ministrului

Nr. 5099/09.09.2009
Bucureşti, 2009
NOTĂ DE PREZENTARE
Disciplina Limba şi literatura română are un rol deosebit de important în formarea

personalităţii elevilor, în formarea unor deprinderi şi abilităţi necesare pentru a le asigura accesul
postşcolar la învăţarea pe toată durata vieţii şi integrarea activă într-o societate bazată pe cunoaştere.
Pe parcursul învăţământului obligatoriu, elevii trebuie să-şi formeze în primul rând
competenţele de comunicare indispensabile, în lumea contemporană, pentru orice tip de activitate
profesională: să se exprime corect, clar şi coerent în limba maternă, să asculte, să înţeleagă şi să
producă mesaje orale şi scrise, în diverse situaţii de comunicare.
Studiul limbii şi al literaturii române are de asemenea o contribuţie esenţială la formarea unei
personalităţi autonome a elevilor, capabile de discernământ şi de spirit critic, apte să-şi argumenteze
propriile opţiuni, dotate cu sensiblitate estetică, având conştiinţa propriei identităţi culturale şi
manifestând interes pentru varietatea formelor de expresie artistică.
Finalităţile disciplinei se reflectă nemijlocit în competenţele generale şi în setul de valori şi
atitudini enunţate în prezenta programă, din care derivă întreaga structură curriculară (competenţe
specifice, conţinuturi ale învăţării). Aceste finalităţi îşi găsesc corespondent, în principal, în domeniul
Comunicare în limba maternă, aşa cum apare acesta definit în documentele Uniunii Europene
(Competenţe cheie pentru învăţământul pe tot parcursul vieţii – Cadrul european de referinţă, Anexa
la Recomandarea Parlamentului şi a Consiliului European, 2006), cât şi în competenţele transversale,
menţionate în acelaşi document, din domeniile A învăţa să înveţi, Competenţe sociale şi civice,
Iniţiativă şi cultură antreprenorială, Conştiinţă şi exprimare culturală.
Paradigma programelor şcolare de Limba şi literatura română (pentru gimnaziu şi pentru
învăţământul liceal) este una comunicativ-funcţională. Aceasta presupune studiul integrat al limbii, al
comunicării şi al textului literar. Principiile actualului model sunt:
• urmărirea unui set unitar şi coerent de finalităţi ale studiului disciplinei pe parcursul întregii
şcolarităţi obligatorii;
• adoptarea unui model didactic coerent, în cadrul căruia să apară evidentă deplasarea accentului de
pe simpla achiziţionare de cunoştinţe pe formarea de competenţe şi atitudini, cu valenţe ulterioare
de actualizare şi de extindere;
• diversificarea strategiilor, a ofertelor şi a situaţiilor de învăţare şi adaptarea acestora la grupul-ţintă;
• asigurarea caracterului flexibil şi actual al studierii limbii române, prin conectarea sa la realităţile
vieţii cotidiene;
• reechilibrarea ponderii acordate în studiu variantei scrise şi celei orale;
• îmbinarea echilibrată a proceselor de receptare şi proceselor de producere a mesajului;
• adoptarea unei perspective consecvent comunicative, în cadrul căreia accentul să fie plasat pe
aspectele concrete ale utilizării limbii.
Domeniile în care vor fi contextualizate activităţile de învăţare pentru studierea limbii şi a

literaturii române în clasa a IX-a sunt:
I. Literatură;
II. Limbă şi comunicare.
Potrivit planurilor-cadru de învăţământ în vigoare, disciplinei limba şi literatura română îi sunt

alocate trei ore pe săptămână în trunchiul comun, la toate filierele, profilurile şi specializările.
În afara trunchiului comun, următoarele profiluri şi specializări au alocată câte o oră pe
săptămână în curriculum diferenţiat (CD)*: filiera teoretică – profilurile real şi umanist; filiera
vocaţională – profilul pedagogic, ordine şi securitate publică (licee M.A.I.), militar (licee M.A.N.) şi
teologic.
În prezentul document conţinuturile alocate pentru curriculum diferenţiat sunt marcate prin semnul
asterisc (*).
Limba şi literatura română – clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului 2

Structura programei pentru clasa a IX-a este următoarea:

• Notă de prezentare;
• Competenţe generale;
• Valori şi atitudini;
• Competenţe specifice şi conţinuturi asociate acestora;
• Recomandări privind conţinuturile învăţării;
• Sugestii metodologice.

COMPETENŢE GENERALE
1. Utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în receptarea şi în producerea mesajelor

în diferite situaţii de comunicare
2. Folosirea modalităţilor de analiză tematică, structurală şi stilistică în receptarea

diferitelor texte literare şi nonliterare
3. Argumentarea în scris şi oral a unor opinii în diverse situaţii de comunicare
VALORI ŞI ATITUDINI
• Cultivarea interesului pentru lectură şi a plăcerii de a citi, a gustului estetic în domeniul

literaturii
• Stimularea gândirii autonome, reflexive şi critice în raport cu diversele mesaje receptate
• Formarea unor reprezentări culturale privind evoluţia şi valorile literaturii române
• Cultivarea unei atitudini pozitive faţă de comunicare şi a încrederii în propriile abilităţi de

comunicare
• Abordarea flexibilă şi tolerantă a opiniilor şi a argumentelor celorlalţi
• Cultivarea unei atitudini pozitive faţă de limba maternă şi recunoaşterea rolului acesteia
pentru dezvoltarea personală şi îmbogăţirea orizontului cultural
• Dezvoltarea interesului faţă de comunicarea interculturală

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI
1. Utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în receptarea şi în producerea mesajelor în

diferite situaţii de comunicare
Competenţe specifice Conţinuturi
1.1 utilizarea adecvată a achiziţiilor - niveluri ale receptării textelor orale şi scrise: fonetic,
lingvistice în receptarea ortografic şi de punctuaţie, morfosintactic, lexico-
diverselor texte semantic, stilistico-textual, nonverbal şi paraverbal
- texte ficţionale; texte nonficţionale: memorialistice,
epistolare, jurnalistice, juridic-administrative sau
ştiinţifice, argumentative
1.2. identificarea elementelor - rolul verbelor în naraţiune
specifice din structura unor - rolul adjectivelor în descriere
tipuri textuale studiate - rolul formulelor de adresare, de iniţiere, de menţinere şi de
închidere a contactului verbal în monolog şi în dialog
- tipuri textuale şi structura acestora: narativ, descriptiv,
informativ, argumentativ
1.3 exprimarea orală sau în scris a - exprimarea orală a reacţiilor şi a opiniilor faţă de texte
propriilor reacţii şi opinii literare şi nonliterare, faţă de filme văzute (monolog,
privind textele receptate dialog)
- exprimarea în scris a reacţiilor şi a opiniilor faţă de
texte literare şi nonliterare, faţă de filme văzute (jurnal
de lectură, eseu structurat, eseu liber etc.)
1.4 redactarea unor texte diverse - relatarea unei experienţe personale, descriere,
argumentare, rezumat, caracterizare de personaj,
povestire*, fişe de lectură, referat; ştiri, anunţuri
publicitare, corespondenţă privată şi oficială, formulare
tipizate
1.5 utilizarea corectă şi adecvată a - normele limbii literare la toate nivelurile (fonetic,
formelor exprimării orale şi ortografic şi de punctuaţie, morfosintactic, lexico-
scrise în diverse situaţii de semantic, stilistico-textual)
comunicare - reguli şi tehnici de construire a monologului (povestire /
relatare orală, descriere orală, argumentare orală)
- reguli şi tehnici de construire a dialogului (conversaţie,
discuţie argumentativă)
- rolul elementelor verbale, paraverbale şi nonverbale în
comunicarea orală
2. Folosirea modalităţilor de analiză tematică, structurală şi stilistică în receptarea diferitelor
texte literare şi nonliterare
2.1. aplicarea unor tehnici vizând - stabilirea ideilor principale
înţelegerea textelor literare sau - rezumarea
nonliterare - identificarea câmpurilor semantice dominante dintr-un
text
2.2 identificarea temei textelor - temă, motiv, viziune despre lume
propuse pentru studiu - relaţii tematice între textele pentru studiu din clasa a
IX-a şi texte studiate în gimnaziu
2.3 compararea ideilor şi atitudinilor - modul de reflectare a unei idei sau a unei teme în mai
diferite în dezvoltarea aceleiaşi multe opere literare (aparţinând unor genuri sau epoci
teme literare diferite sau unor arii culturale diferite)
2.4 analizarea componentelor - componente structurale şi expresive (elemente de
structurale şi expresive ale construcţie a subiectului şi a personajelor în texte epice;


textelor literare studiate şi simboluri centrale în texte lirice; elemente de
discutarea rolului acestora în versificaţie, figuri de stil)
tratarea temelor
2.5 compararea trăsăturilor - ficţiune, imaginaţie, invenţie; realitate, adevăr

definitorii ale comunicării în - scopul comunicării (informare, delectare, divertisment etc.)
texte ficţionale şi nonficţionale - reacţiile receptorului (cititor, ascultător)
- „eu ficţional“ şi „eu real“, text ficţional şi text
nonficţional
2.6 aplicarea conceptelor de - genuri literare (epic, liric, dramatic)
specialitate1 în analiza şi - autor, narator, eu liric, cititor;
discutarea textelor literare - moduri de expunere
studiate - naraţiunea (naraţiunea la persoana a III-a şi la persoana I;
momentele subiectului; timpul şi spaţiul în naraţiune)
- descrierea (portretul literar, tabloul)
- dialogul (mijloc de caracterizare a personajelor)
- personajul (caracterizarea personajului, portretul fizic şi
portretul moral)
- figuri de stil (personificare, comparaţie, enumeraţie,
repetiţie, epitet, hiperbolă, antiteză, metaforă, alegorie,
inversiune)
2.7 compararea limbajului - raportul text-imagine
cinematografic cu acela al - limbajul cinematografic, limbajul literaturii (materialul
textului scris de expresie specific, posibilităţi de prelucrare a
acestuia, impact asupra publicului)
- concepte specifice cinematografiei: regie, scenariu,
imagine, coloană sonoră, interpretare actoricească
- cronica de film*
3.1 identificarea structurilor - construcţia textului argumentativ
argumentative într-un text dat - rolul conectorilor în argumentare
3.2 identificarea elementelor dintr- - textul critic în raport cu textul discutat
un text care confirmă sau
infirmă o opinie privitoare la
textul respectiv
3.3 argumentarea unui punct de - tehnica argumentării
vedere privind textele studiate - discurs argumentativ oral şi scris
1
Toate aceste concepte au fost asimilate în gimnaziu.

RECOMANDĂRI PRIVIND CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII

Conţinuturile învăţării sunt grupate în două domenii: I. Literatură, II. Limbă şi comunicare.
Domeniul Literatură este conceput cu o dominantă pentru fiecare an de studiu. În clasa a IX-a,
dominanta este Literatura şi viaţa.
Domeniul Literatură propune trei module: 1. Ficţiunea literară, 2. Ficţiune şi realitate şi 3.
Literatură şi alte arte.
Structura modulară permite profesorilor şi autorilor de manuale să caute soluţiile optime pentru
organizarea parcursului didactic (modalitatea de corelare a conţinuturilor, ordinea abordării acestora,
structurarea unităţilor didactice). În anumite cazuri, sunt date recomandări explicite, care solicită
integrarea conţinuturilor respective în alte module.
În actualul curriculum se specifică, pentru domeniul Literatură, distribuţia în module şi tipurile
de texte recomandate în cadrul fiecărui modul, precum şi numărul minimal de texte / creaţii artistice. În
clasa a IX-a, pentru profilurile şi specializările cu 3 ore pe săptămână (ore în trunchiul comun) se
recomandă ca număr minimal: 8 texte la modulul 1; 4 texte la modulul 2; 1 film la modulul 3, cu
menţiunea că, pentru studiul aprofundat al fiecărei teme alese, pot fi propuse mai mult de două texte
literare, încât profesorul poate extinde la 10 numărul minim al operelor literare studiate. Pentru
profilurile şi specializările care au alocată în plus câte o oră pe săptămână în curriculum diferenţiat (CD)*,
se recomandă ca număr minimal: 10 texte la modulul 1; 5 texte la modulul 2; 2 filme la modulul 3).
Profesorii (şi autorii de manuale) vor alege textele pe care le consideră potrivite cerinţelor formulate.
În alegerea textelor se va ţine seama, în plus faţă de criteriile indicate la fiecare modul de
conţinuturi, de următoarele criterii generale: accesibilitate în raport cu nivelul dezvoltării intelectuale şi
de cultură generală a elevilor; atractivitate; valoare; varietatea autorilor selectaţi; volumul de lecturi
propuse pe parcursul întregului an şcolar în raport cu timpul disponibil.
Se recomandă ca între textele / creaţiile artistice selectate pentru studiu să fie incluse şi scrieri
din literatura universală sau filme aparţinând cinematografiei universale.
Acolo unde consideră necesar, profesorul poate lărgi numărul de texte pentru studiu. De
asemenea, pot fi incluse texte suplimentare cu caracter ilustrativ.
I. LITERATURĂ
1. Ficţiunea literară
Se recomandă studierea unor grupaje tematice, urmărind tratarea diferită a unor teme literare
din punctul de vedere al concepţiilor şi al atitudinilor exprimate, al modalităţilor de expresie şi al
reacţiilor pe care textele le provoacă cititorilor.

În studiul acestor grupaje tematice se vor actualiza şi consolida conceptele de teorie literară dobândite
în clasele a V-a – a VIII-a. De asemenea, în cadrul lecţiilor de literatură, profesorii vor propune elevilor
discuţii de relaţionare a operelor studiate în acest an cu textele studiate în gimnaziu.
Se recomandă, de asemenea, familiarizarea elevilor cu o serie de concepte noi de estetică, de teorie
literară şi de stilistică, cu scopul deprinderii elevilor cu instrumentarul de analiză a textelor şi de comentare a
diverselor aspecte ale acestora: temă, motiv, viziune despre lume, procedeu artistic.
Teme propuse:
La alegere: Adolescenţa sau Joc şi joacă
La alegere: Familia sau Şcoala
La alegere: Iubirea sau Scene din viaţa de ieri şi de azi
La alegere: Aventură, călătorie sau Lumi fantastice (inclusiv SF)
La alegere*: Confruntări etice şi civice sau Personalităţi, exemple, modele
Se vor studia, integral sau fragmentar, cel puţin două texte literare pentru fiecare temă, de
preferinţă din epoci diferite, numărul minimal fiind de 8-10 opere literare studiate în clasa a IX-a. Se
vor alege, în ansamblu, atât scrieri în proză, cât şi în versuri, aparţinând celor trei genuri literare
studiate în gimnaziu (epic, liric, dramatic). De asemenea, cel puţin jumătate dintre textele literare
propuse pentru studiu (minimum 4 texte literare la profilurile şi specializările cu 3 ore pe săptămână/
minimum 5 texte literare la profilurile care au curriculum diferenţiat) vor fi selectate din opera scriitorilor
canonici: Mihai Eminescu, Ion Creangă, I. L. Caragiale, Titu Maiorescu, Ioan Slavici, G. Bacovia,
Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, G.
Călinescu, E. Lovinescu, Marin Preda, Nichita Stănescu.
Este recomandabil ca elevii să aibă acces (prin intermediul manualelor etc.) la informaţii privind
autorii textelor studiate (date bio-bibliografice esenţiale, caracteristici generale ale operei, locul
acesteia în literatura română sau în cea universală).
Pentru sugestii privind textele care pot fi propuse pentru studiu la fiecare temă, vezi Anexa.
2. Ficţiune şi realitate
Se recomandă studiul unor texte care nu aparţin domeniului ficţiunii literare, legate tematic de textele
literare de la punctul 1. Se va urmări cu prioritate sesizarea diferenţelor privitoare la scopul comunicării, la
situaţia de comunicare, la ceea ce se comunică şi la reacţia receptorului.
Se vor studia, în acest scop, cel puţin 4 texte la profilurile şi specializările cu 3 ore pe săptămână
(respectiv, cel puţin 5 texte la profilurile care au curriculum diferenţiat *), câte unul din fiecare dintre
următoarele categorii:
• texte memorialistice (amintiri, memorii, mărturii, jurnal intim, jurnal de călătorie etc.)
• texte epistolare (corespondenţă privată, corespondenţă oficială etc.)
• texte jurnalistice (reportaj, interviu, articol, anunţ publicitar etc.)
• texte juridic-administrative sau ştiinţifice (lege, regulament, raport, referat, studiu ştiinţific
etc.)
• texte argumentative (eseu, discurs oratoric, prelegere etc.)

Acestea pot fi repartizate fie mai multe la o temă, fie câte unul la fiecare temă. Concepte precum
ficţiune, imaginaţie, invenţie; realitate, adevăr; ”eu” ficţional / “eu” real; text ficţional / text nonficţional vor
fi abordate în studiul comparativ al textelor ficţionale şi nonficţionale.
Pentru sugestii privind textele care pot fi propuse pentru studiu la fiecare temă, vezi Anexa.
3. Literatură şi alte arte: literatură şi cinematografie

Se recomandă studiul unor creaţii cinematografice, în vederea sesizării relaţiilor dintre
literatură şi alte limbaje artistice. În şcolile care nu au dotare tehnică pentru vizionarea unor filme la
clasă, profesorii pot recomanda elevilor vizionarea unor filme din programele de televiziune, urmând
ca acestea să fie discutate la orele de Limba şi literatura română.
Se vor discuta următoarele noţiuni de artă cinematografică: scenariu, regie, imagine, coloană
sonoră, interpretare actoricească.
Se vor studia:
• cel puţin un film ales (două* filme alese), de preferinţă, dintre ecranizările unor opere
literare sau în relaţie cu scenariile cinematografice respective
Este de dorit ca, în măsura posibilităţilor, creaţiile cinematografice să fie alese astfel încât să
poată fi corelate cu grupajele tematice de la punctul 1.
II. LIMBĂ ŞI COMUNICARE
Studiul limbii române se axează pe două coordonate principale: (a) normativă şi (b) funcţională,
având ca obiectiv formarea la elevi a unor deprinderi de a folosi limba română corect, adecvat şi
eficient în producerea şi receptarea textelor orale şi scrise.
Abordarea conţinuturilor propuse se va face în ordinea aleasă de autorii de manuale sau de
profesori, integrându-le acolo unde consideră că au eficienţă didactică. Se recomandă, pentru studiul
limbii române, folosirea, de preferinţă, a textelor selectate pentru domeniul Literatură.
În funcţie de cunoştinţele elevilor se vor actualiza şi consolida noţiunile de fonetică, vocabular,
morfologie, sintaxă şi stilistică dobândite în gimnaziu.
Aspectele teoretice vor fi reduse la strictul necesar, în favoarea aplicaţiilor practice.
1. Producerea mesajelor orale şi scrise
1.1. Exprimarea orală
• Dialogul
- tipuri: conversaţia cotidiană, discuţia argumentativă
- reguli ale dialogului (atenţia acordată partenerului, preluarea/cedarea cuvântului la
momentul oportun, dozarea participării la dialog etc.)
- tehnici ale dialogului eficient
- adecvarea la situaţia de comunicare (partener, context etc.)
- adecvarea la scopul comunicării (informare, argumentare/persuasiune etc.)
- structura dialogului (replica; perechi de replici; grupaje de replici etc.)

- argumentare şi contraargumentare în dialog

• Monologul
- tipuri: povestirea/relatarea orală, descrierea orală, argumentarea orală
- reguli ale monologului (contactul vizual cu auditoriul; raportarea la reacţiile auditoriului
etc.)
- tehnici ale monologului eficient
- adecvarea la situaţia de comunicare (auditoriu, context)
- adecvarea la scopul comunicării (informare, argumentare/persuasiune, divertisment etc.)
- structura monologului (introducerea, cuprinsul, încheierea)
1.2. Exprimarea scrisă
- tipuri de texte: relatarea unei experienţe personale, descriere, argumentare, rezumat,
caracterizare de personaj, povestire*, fişe de lectură, jurnal de lectură, referat, eseu
structurat, eseu liber; ştiri, anunţuri publicitare, corespondenţă privată şi oficială,
formulare tipizate
- etapele redactării (pregătirea/documentarea, alcătuirea planului de idei, redactarea,
verificarea şi corectarea, forma finală)
- reguli generale în redactare (structurarea textului, adecvare la situaţie – de ex.
cerinţele privind tema textului, limita de spaţiu etc. –, adecvare stilistică, aşezare în
pagină, lizibilitate)
- etape şi reguli specifice de redactare în funcţie de tipul de text
1.3. Niveluri de constituire a mesajului
• fonetic, ortografic şi de punctuaţie
- pronunţarea corectă: pronunţarea neologismelor (hiat, diftong, accent), evitarea
cacofoniei
- scrierea corectă a cuvintelor (în special a neologismelor)*
- scrierea cu majusculă
- despărţirea cuvintelor în silabe
- folosirea corectă a semnelor de ortografie şi de punctuaţie
• morfosintactic
- folosirea corectă a formelor flexionare (de ex. pluralul substantivelor, articularea
substantivelor, forme cazuale etc.)
- folosirea corectă a acordului gramatical (între predicat şi subiect - acordul logic, acordul
prin atracţie; acordul atributului cu partea de vorbire determinată)
- evitarea anacolutului
• lexico-semantic
- cunoaşterea sensului corect al cuvintelor (în special al neologismelor)
- folosirea adecvată a cuvintelor în context
- erori semantice: pleonasmul, tautologia, confuzia paronimică
- utilizarea corectă a derivatelor şi a compuselor (prefixe, sufixe, prefixoide, sufixoide)
- schimbarea categoriei gramaticale
- cunoaşterea relaţiilor semantice (sinonimie, antonimie, polisemie; omonimie) şi
actualizarea lor în context
• stilistico-textual
- adecvarea registrelor stilistice (standard, colocvial, specializat etc.) la situaţia de
comunicare
- coerenţă şi coeziune în exprimarea orală şi scrisă
- tipuri de texte şi structura acestora: narativ, descriptiv, informativ, argumentativ
• nonverbal şi paraverbal
- gesturi, mimică, poziţie a corpului; tonalitate, accent, pauze în vorbire, ritm etc.
2. Receptarea mesajelor orale şi scrise

2.1. Receptarea diverselor tipuri de mesaje

- schema comunicării concepută de Roman Jakobson (componentele şi funcţiile actului
de comunicare)
- informaţia verbală în mass media audio-vizuale (ştiri radio, ştiri TV)
- factori care înlesnesc sau perturbă receptarea (codul, canalul, contextul)
- principiile ascultării active
2.2. Niveluri ale receptării
- dificultăţi de înţelegere a mesajului cauzate de forme incorecte de pronunţare
- rolul semnelor ortografice şi de punctuaţie în înţelegerea mesajelor scrise
• morfosintactic
- ambiguităţi morfosintactice care îngreunează înţelegerea mesajului
• lexico-semantic
- interpretarea sensului cuvintelor în context
- rolul câmpurilor semantice în interpretarea mesajelor scrise şi orale
- rolul figurilor de stil şi al procedeelor artistice
- rolul elementelor arhaice şi regionale în receptarea mesajelor*
- receptarea în funcţie de tipurile de texte (ficţionale şi nonficţionale)
- receptarea în raport cu genurile şi speciile literare în care se încadrează textele
respective
- tipuri de texte şi structura acestora: narativ, descriptiv, informativ, argumentativ
- influenţa elementelor nonverbale şi paraverbale asupra înţelegerii mesajului oral

SUGESTII METODOLOGICE
• Orientarea studiului către elev. Profesorii vor lua ca reper nevoile reale ale elevilor,
adaptându-şi demersurile didactice în funcţie de acestea. Finalităţile disciplinei se pot
realiza eficient prin centrarea pe procesul învăţării, pe activitatea elevului. De aici decurge
necesitatea de a pune un accent mai mare pe activităţile didactice de tip formativ şi
performativ, care presupun implicare şi interacţiune pentru rezolvarea unor sarcini de
învăţare concrete. Profesorii se vor ghida în activitatea la clasă în primul rând după
programa şcolară şi vor folosi manualele ca instrumente de lucru flexibile şi adaptabile
nevoilor concrete ale grupului de elevi cu care lucrează. Profesorii au libertatea de a selecta
atât metodele pe care le consideră cele mai adecvate pentru atingerea finalităţilor vizate, cât
şi temele şi textele pentru studiu. Opţiunea pentru selectarea temelor şi a textelor se poate
baza pe chestionare de evaluare a capacitaţilor şi a intereselor de studiu ale elevilor din
clasă.
• Caracterul funcţional, practic, aplicativ al predării-învăţării. Având în vedere că programa
are la bază competenţele generale şi cele specifice, conţinuturile apar, în acest context, drept
mijloace de realizare a finalităţilor disciplinei. În ceea ce priveşte producerea de mesaje
scrise şi orale se vizează competenţe procedurale care să poată fi transferate în contexte
diverse (rezumare, analiză, comparare, argumentare, descriere etc.). Textele ficţionale şi
nonficţionale vor fi folosite ca mijloace pentru formarea deprinderilor de receptare, care să
poată fi aplicate adecvat şi la lectura altor texte de acelaşi tip. Pentru sugestii şi exemple de
activităţi de învăţare, se poate consulta volumul Ghid metodologic. Aria curriculară Limbă
şi comunicare, liceu, Bucureşti, Editura Aramis, 2002, elaborat de Consiliul Naţional pentru
Curriculum.
• Diversificarea metodelor şi instrumentelor de evaluare. O eficienţă sporită a învăţării
decurge şi din tipurile de evaluare folosite în procesul didactic. Este recomandabil ca
profesorii să folosească în mod adecvat scopurilor educaţionale toate tipurile de evaluare:
evaluare iniţială, evaluare continuă şi evaluare sumativă; evaluare de proces, de produs şi de
progres. De asemenea, pentru a face învăţarea mai atractivă pentru elevi, se pot folosi
metode şi instrumente complementare de evaluare: observarea sistematică a
comportamentului elevilor, investigaţia, referatul, proiectul, portofoliul, autoevaluarea.
Pentru exemple şi sugestii, se poate consulta volumul Ghid de evaluare. Limba şi literatura
română, Bucureşti, Editura Aramis, 2001, elaborat de Serviciul Naţional de Evaluare şi
Examinare.

ANEXĂ
Listele de exemple cuprind sugestii care pot orienta selectarea textelor pentru studiu.
Aceste liste sunt deschise autorilor de manuale şi profesorilor, care le pot completa cu
propriile opţiuni. Ele nu au caracter de obligativitate.
I. LITERATURĂ
1. Ficţiunea literară
De exemplu:
- pentru tema Adolescenţa: M. Eminescu, Fiind băiet păduri cutreieram; Ionel
Teodoreanu, La Medeleni; Mircea Eliade, Romanul adolescentului miop; o povestire
de Radu Cosaşu din ciclul Supravieţuiri; J. D. Salinger, De veghe în lanul de
secară, Alain-Fournier, Cărarea pierdută, William Golding, Împăratul muştelor
etc.
- pentru tema Joc şi joacă: Ion Creangă, Amintiri din copilărie; Nina Cassian, Poezii în
limba spargă; Tudor Arghezi, Prefaţă la Ţara piticilor, Mircea Cărtărescu, Orbitor;
Simona Popescu, Exuvii, J.W.Goethe, Poezie şi adevăr, Mark Twain, Tom Sawyer,
Lewis Caroll, Alice în ţara minunilor, Italo Calvino, Baronul din copaci etc.
- pentru tema Familia: Ion Creangă, Amintiri din copilărie; Ioan Slavici, Mara, Duiliu
Zamfirescu, Viaţa la ţară, Hortensia Papadat-Bengescu, Concert din muzică de
Bach, Marin Preda, Moromeţii; Fănuş Neagu, Vară buimacă, Honoré de Balzac,
Moş Goriot, John Steinbeck, La răsărit de Eden etc.
- pentru tema Şcoala: C. Negruzzi, Cum am învăţat româneşte; Ion Ghica, Şcoala acum 50
de ani; I. L. Caragiale, Bacalaureat, Triumful talentului, Un pedagog de şcoală nouă; D.
R. Popescu, Leul albastru; Ioan Groşan, Marea amărăciune; Radu Petrescu, Ocheanul
întors, James Joyce, Portretul artistului în tinereţe, Branislav Nuşici, Anii de şcoală etc.
- pentru tema Iubirea: G. Galaction, De la noi la Cladova; G. Ibrăileanu, Adela; Mircea
Eliade, Maitreyi; Radu Petrescu, Matei Iliescu; Mircea Cărtărescu, Travesti;
Shakespeare, Romeo şi Julieta; poezii de M. Eminescu (Dorinţa, Floare albastră,
Sara pe deal etc.), G. Coşbuc (Mânioasă, Nu te-ai priceput, Rea de plată etc.),
Lucian Blaga (Nu-mi presimţi, Lumina raiului, Izvorul nopţii etc.), Tudor Arghezi
(Creion, Morgenstimmung etc.), poezii de Ion Minulescu, Nichita Stănescu
(Adolescenţi pe mare etc.), Mircea Cărtărescu (Când ai nevoie de dragoste, Poema
chiuvetei, Mica elegie etc.), Cântarea cântărilor, William Shakespeare, Romeo şi
Julieta, Octavio Paz, Dubla flacără etc.

- pentru tema Scene din viaţa de ieri şi de azi: Ion Ghica, O călătorie de la Bucureşti
la Iaşi înainte de 1848; V. Alecsandri, Balta Albă, Istoria unui galbân; Ion Marin
Sadoveanu, Sfârşit de veac în Bucureşti, G. Călinescu, Cartea nunţii; Gabriela
Adameşteanu, Dimineaţa pierdută; Silviu Angelescu, Calpuzanii; proză scurtă de
Mircea Nedelciu, Cristian Teodorescu; Victor Hugo, Mizerabilii, Honoré de Balzac,
Iluzii pierdute, Jack London, Martin Eden etc.
- pentru tema Aventură, călătorie: Calistrat Hogaş, Pe drumuri de munte; Panait
Istrati, Chira Chiralina; Jean Bart, Europolis; M. Sadoveanu, Zodia cancerului sau
Vremea Ducăi-Vodă; Radu Tudoran, Toate pânzele sus; Miguel de Cervantes
Saavedra, Don Quijote, Alexandre Dumas - tatăl, Cei trei muschetari; Herman
Melville, Moby Dick, E. Hemingway, Bătrânul şi marea etc.
- pentru tema Lumi fantastice: Mihai Eminescu, Sărmanul Dionis, I. L. Caragiale, La
Hanul lui Mânjoală, Kir Ianulea, Calul Dracului, Mircea Eliade, 12.000 de capete
de vite; Ov. S. Crohmălniceanu, Istorii insolite; V. Voiculescu, Şarpele Aliodor;
povestiri de Vladimir Colin (Broasca etc.), poezii de Leonid Dimov; Jules Verne,
20.000 de leghe sub mări; H. G. Wells, Oul de cristal; Dino Buzzati, Secretul
pădurii bătrâne; Michael Ende, Povestea fără sfârşit; Stanislaw Lem, Solaris etc.
- pentru tema Confruntări etice şi civice*: Ioan Slavici, Moara cu noroc; Liviu
Rebreanu, Pădurea spânzuraţilor; Augustin Buzura, Vocile nopţii; poezii de Ana
Blandiana, Mircea Dinescu, Ileana Mălăncioiu; Milan Kundera, Gluma etc.
- pentru tema Personalităţi, exemple, modele*: Mănăstirea Argeşului; N. Bălcescu,
Românii supt Mihai-Voievod Viteazul; M. Eminescu, Andrei Mureşanu; M.
Sadoveanu, Fraţii Jderi; G. Călinescu, Bietul Ioanid; Eugene Ionesco, Regele
moare; P. B. Shelley, Prometeu dezlănţuit etc.
2. Ficţiune şi realitate
- pentru tema Adolescenţa: un text despre psihologia adolescenţei; un fragment de
jurnal intim (de exemplu, Titu Maiorescu etc); Mircea Eliade, Memorii; Simone de
Beauvoir, Aventurile unei fete cuminţi etc.
- pentru tema Joc şi joacă: descrierea unui joc pentru calculator (text publicitar);
funcţiile jocului (text ştiinţific); L. Blaga, Hronicul şi cântecul vârstelor; Goethe,
Poezie şi adevăr; V. Nabokov, Vorbeşte, memorie! etc.
- pentru tema Familia: un text legislativ privitor la familie; un reportaj despre situaţii
de familie; Marin Preda, Viaţa ca o pradă etc.

- pentru tema Şcoala: un discurs oratoric pe tema învăţământului (Maiorescu, Delavrancea

etc.); un raport despre starea învăţământului; un fragment din legislaţia educaţională;
Cătălin Bursaci, Prima carte, ultima carte; Radu Petrescu, Ocheanul întors etc.
- pentru tema Iubirea: un text ştiinţific despre psihologia adolescentului; o scrisoare
de dragoste (Eminescu către Veronica Micle etc.); un eseu despre dragoste (Ortega
y Gasset, Octavio Paz etc.), un fragment din Cântarea cântărilor, un fragment de
jurnal sau de memorii etc.
- pentru tema Scene din viaţa de ieri şi de azi: un document de epocă; un text
istoriografic; un fragment de memorii sau de jurnal; un text publicistic din trecut sau
din actualitate etc.
- pentru tema Aventură, călătorie: un text documentar despre exploratori celebri; un
itinerar de călătorie; un eseu despre călătorie (Octavian Paler, Ana Blandiana etc.);
un reportaj despre un eveniment aventuros etc.
- pentru tema Lumi fantastice: un text ştiinţific despre fenomene “paranormale”; o
mărturie despre extratereştri; un eseu despre fantastic etc.
- pentru tema Confruntări etice şi civice*: un text eseistic (N. Steinhardt, Jurnalul
fericirii; Andrei Pleşu, Minima moralia; H. R. Patapievici, Cerul văzut prin lentilă
etc.); un discurs oratoric laic (Delavrancea, Cicero, Shakespeare, Antoniu şi
Cleopatra etc.) sau religios; o polemică jurnalistică pe probleme etice etc.
- pentru tema Personalităţi, exemple, modele*: un portret din G. Călinescu, Istoria
literaturii române…; I. L. Caragiale, În Nirvana; M. Sadoveanu, Anii de ucenicie;
un fragment de biografie sau de istorie romanţată etc.
3. Literatură şi alte arte: literatură şi cinematografie

De exemplu:
- ecranizări după opere de Ion Creangă, Ioan Slavici, I. L. Caragiale, Liviu Rebreanu,
Mihail Sadoveanu, Camil Petrescu, Marin Preda, Geo Bogza, William Shakespeare,
Franz Kafka, Stanislaw Lem ş.a.

Anexa nr. 1 la ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr. 5099/09.09.2009
PROGRAMA ŞCOLARĂ
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ
CLASA a X-a

Nr. 5099/09.09.2009
Bucureşti, 2009
NOTĂ DE PREZENTARE
Disciplina Limba şi literatura română are un rol deosebit de important în formarea personalităţii
elevilor, în formarea unor deprinderi şi abilităţi necesare pentru a le asigura accesul postşcolar la învăţarea
pe toată durata vieţii şi integrarea activă într-o societate bazată pe cunoaştere. Achiziţia, actualizarea
continuă şi ridicarea nivelului de cunoaştere, a deprinderilor şi a competenţelor sunt considerate o
condiţie preliminară pentru dezvoltarea tuturor cetăţenilor în vederea implicării acestora în societatea
învăţării, de la cetăţenia activă la integrarea pe piaţa muncii (cf. recentelor documente ale Comisiei
europene).
În perioada învăţământului obligatoriu, elevii trebuie să-şi formeze în primul rând competenţele de
comunicare, indispensabile în lumea contemporană, pentru orice tip de activitate profesională: să se
exprime corect, clar şi coerent în limba maternă, să asculte, să înţeleagă şi să producă mesaje orale şi
scrise, în diverse situaţii de comunicare.
Studiul limbii şi al literaturii române are, de asemenea, o contribuţie esenţială la formarea unei
personalităţi autonome a elevilor, capabile de discernământ şi de spirit critic, apte să-şi argumenteze
propriile opţiuni, dotate cu sensibilitate estetică, având conştiinţa propriei identităţi culturale şi
manifestând interes pentru varietatea formelor de expresie artistică.
atitudini enunţate în prezenta programă, din care derivă întreaga structură curriculară (competenţe
specifice, conţinuturi ale învăţării). Aceste finalităţi îşi găsesc corespondent, în principal, în domeniul
Comunicare în limba maternă, aşa cum apare acesta definit în documentele Uniunii Europene
(Competenţe cheie pentru învăţământul pe tot parcursul vieţii – Cadrul european de referinţă, Anexa la
Recomandarea Parlamentului şi a Consiliului European, 2006), cât şi în competenţele transversale,
menţionate în acelaşi document, din domeniile A învăţa să înveţi, Competenţe sociale şi civice, Iniţiativă
şi cultură antreprenorială, Conştiinţă şi exprimare culturală.
Paradigma programelor de limba şi literatura română (pentru gimnaziu şi pentru învăţământul liceal)
este una comunicativ-funcţională. Aceasta presupune studiul integrat al limbii, al comunicării şi al
textului literar. Principiile actualului model sunt:
• urmărirea unui set unitar şi coerent de finalităţi ale studiului disciplinei pe parcursul întregii şcolarităţi
obligatorii;
• adoptarea unui model didactic coerent, în cadrul căruia să apară evidentă deplasarea accentului de pe
simpla achiziţionare de cunoştinţe pe formarea de competenţe şi atitudini, cu valenţe ulterioare de
actualizare şi de extindere;
• diversificarea strategiilor, a ofertelor şi a situaţiilor de învăţare şi adaptarea acestora la grupul-ţintă;
• asigurarea caracterului flexibil şi actual al studierii limbii române, prin conectarea sa la realităţile vieţii
cotidiene;
• echilibrarea ponderii acordate în studiu variantei scrise şi celei orale;
• îmbinarea echilibrată a proceselor de receptare şi a proceselor de producere a mesajului;
• adoptarea unei perspective consecvent comunicative, în cadrul căreia accentul să fie plasat pe
Domeniile în care vor fi contextualizate activităţile de învăţare pentru studierea limbii şi a literaturii
române în clasa a X-a sunt:
I. Literatură;
II. Limbă şi comunicare.
Programa pentru clasa a X-a vizează consolidarea aceloraşi competenţe generale, valori şi atitudini
menţionate în programa pentru clasa a IX-a, dar dezvoltă, în plus, competenţe specifice noi. Ca atare,
programa este structurată pe aceleaşi domenii de conţinut. În domeniul limbă şi comunicare, vor fi
consolidate şi extinse cunoştinţele şi deprinderile de exprimare orală şi scrisă şi de receptare a mesajelor
orale şi scrise. Domeniul literatură cuprinde următoarele module: 1. Receptarea textului literar şi
2.Literatură şi alte arte.
Potrivit planurilor-cadru de învăţământ în vigoare, disciplinei limba şi literatura română îi sunt
alocate trei ore pe săptămână în trunchiul comun, la toate filierele, profilurile şi specializările.
Limba şi literatura română – clasa a X-a, ciclul inferior al liceului 2

În afara trunchiului comun, următoarele profiluri şi specializări au alocată câte o oră pe săptămână în
curriculum diferenţiat (CD): filiera teoretică – profilul umanist; filiera vocaţională – profilul pedagogic,
profilul ordine şi securitate publică (licee M.A.I.) şi profilul teologic.
Prezentul document oferă două tipuri de curriculum diferenţiat:
• CD de tip A, ale cărui conţinuturi sunt marcate în programă prin semnul *, destinat specializărilor
din cadrul filierei vocaţionale – profil pedagogic, profil ordine şi securitate publică (licee M.A.I.) şi profil
teologic.
• CD de tip B, ale cărui conţinuturi sunt marcate în programă prin semnul **, destinat specializărilor
din cadrul filierei teoretice – profil umanist.
Structura programei pentru clasa a X-a este următoarea:

1. Utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în receptarea şi în producerea mesajelor,

în diferite situaţii de comunicare

3. Argumentarea scrisă şi orală a unor opinii în diverse situaţii de comunicare
• Cultivarea interesului pentru lectură, a plăcerii de a citi şi a gustului estetic în domeniul

literaturii
• Stimularea gândirii autonome, reflexive şi critice în raport cu diversele mesaje receptate
• Formarea unor reprezentări culturale privind evoluţia şi valorile literaturii române
• Cultivarea unei atitudini pozitive faţă de comunicare şi a încrederii în propriile abilităţi de
comunicare
• Abordarea flexibilă şi tolerantă a opiniilor şi a argumentelor celorlalţi
• Cultivarea unei atitudini pozitive faţă de limba română şi recunoaşterea rolului acesteia în
dezvoltarea personală şi pentru îmbogăţirea orizontului cultural
• Dezvoltarea interesului pentru comunicarea interculturală

1. Utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în receptarea şi în producerea mesajelor în diferite

situaţii de comunicare
Conţinuturi
Competenţe specifice
Trunchi comun CD tip A∗ CD tip B∗∗
1.1. Identificarea - limbaj standard, limbaj
particularităţilor şi a literar, limbaj colocvial, limbaj
funcţiilor stilistice ale popular, limbaj regional,
limbii în receptarea limbaj arhaic; argou, jargon;
diferitelor tipuri de texte - expresivitatea în limbajul
comun şi în limbajul poetic;
- valori stilistice ale unor
categorii morfosintactice.
1.2. Receptarea adecvată a - sens denotativ şi sensuri - calităţile generale şi - calităţile generale
sensului / sensurilor unui conotative; particulare ale stilului: şi particulare ale
mesaj transmis prin - cunoaşterea sensului corect al claritate, proprietate, stilului: claritate,
diferite tipuri de texte cuvintelor (în special al concizie, precizie, proprietate,
orale sau scrise neologismelor); puritate, corectitudine, concizie, precizie,
- elemente care înlesnesc sau variaţie stilistică, puritate,
perturbă receptarea (canalul, simetrie, naturaleţe, corectitudine,
codul, contextul); cursivitate, eufonie. variaţie stilistică,
- mesaje din domeniul audio- simetrie, naturaleţe,
vizualului; cursivitate, eufonie.
- citirea graficelor, a schemelor
sau a tabelelor sinoptice, a
altor documente specifice
domeniilor cunoaşterii.
1.3. Folosirea adecvată a - diverse tipuri de monolog şi
strategiilor şi a regulilor de dialog pe teme de interes
exprimare orală în curent sau pornind de la
monolog şi în dialog textele literare studiate;
- dezbatere, interviu de angajare;
- elemente verbale, nonverbale
şi paraverbale;
- stilurile funcţionale adecvate
situaţiei de comunicare.
1.4. Redactarea unor - analiză, comentariu, eseu - documente specifice - sinteză, paralelă;
compoziţii despre textele structurat şi eseu liber; domeniului de - tipuri de frazare în
studiate şi alcătuirea unor - cerere, proces-verbal, specializare (de funcţie de tipul de
texte funcţionale sau a curriculum vitae, scrisoare de exemplu, referate text (concizie,
unor proiecte intenţie, scrisoare în format ştiinţifice, proces- prolixitate,
electronic (e-mail); verbal etc.). organizarea
- proiecte (planificarea discursului prin
activităţii, munca în echipă şi parataxă sau prin
atribuţii asumate, prezentarea hipotaxă etc.).
proiectului, finalităţi,
modalităţi de evaluare a
proiectului)
∗
Curriculum diferenţiat A (CD tip A) se adresează specializărilor din cadrul liceului teoretic, filiera
vocaţională – profil pedagogic, profil ordine şi securitate publică (licee M.A.I.) şi profil teologic.
∗∗
Curriculum diferenţiat B (CD tip B) se adresează specializărilor din cadrul liceului teoretic – profil
umanist.

Conţinuturi
1.5. Utilizarea, în - folosirea adecvată a - scrierea şi - folosirea adecvată
exprimarea proprie, a cuvintelor în context; pronunţarea corectă a a neologismelor în
normelor ortografice, - folosirea corectă a formelor numelor proprii şi a context
ortoepice, de punctuaţie, flexionare; neologismelor
morfosintactice şi folosirea - utilizarea corectă a specifice domeniului
adecvată a unităţilor elementelor de relaţie; de specializare
lexico-semantice, - utilizarea variantelor lexicale
compatibile cu situaţia de literare;
comunicare - utilizarea corectă a unităţilor
frazeologice;
- etimologia populară,
hipercorectitudinea;
- pronunţare corectă (pronunţii
hipercorecte).
2. Folosirea instrumentelor de analiză tematică, structurală şi stilistică în receptarea diferitelor texte

literare şi nonliterare
Conţinuturi
2.1. Analiza - particularităţi ale construcţiei - specii epice (în
principalelor subiectului în textele narative plus faţă de cele
componente de studiate; menţionate la
structură, de compoziţie - particularităţi ale compoziţiei conţinuturile de
şi de limbaj specifice în textele narative studiate trunchi comun):
textului narativ (incipit, final, episoade / povestirea;
secvenţe narative, tehnici - formule narative:
narative); povestirea în ramă,
- construcţia personajelor; povestirea în
- modalităţi de caracterizare a povestire
personajului; tipuri de
personaje;
- instanţele comunicării în
textul narativ;
- tipuri de perspectivă
narativă;
- specii epice: basm cult,
nuvelă, roman;
- registre stilistice, limbajul
personajelor, limbajul
naratorului;
- stilul direct, stilul indirect,
stilul indirect liber;
- momente ale evoluţiei prozei
în literatura română.
∗
Curriculum diferenţiat A (CD tip A) se adresează specializărilor din cadrul liceului teoretic, filiera vocaţională
– profil pedagogic, profil ordine şi securitate publică (licee M.A.I.) şi profil teologic.
∗∗
Curriculum diferenţiat B (CD tip B) se adresează specializărilor din cadrul liceului teoretic – profil umanist.

Conţinuturi
2.2. Identificarea şi - particularităţi ale construcţiei - specii dramatice - specii dramatice (în
analiza principalelor subiectului în textul dramatic; (în plus faţă de cea plus faţă de cea
componente de structură - particularităţi ale compoziţiei prevăzută pentru prevăzută pentru
şi de limbaj specifice textului dramatic; trunchiul comun): trunchiul comun):
textului dramatic - modalităţi de caracterizare a drama drama
personajelor;
personajelor, notaţiile autorului;
- specii dramatice: comedia;
- momente ale evoluţiei
dramaturgiei (creaţie dramatică şi
spectacol) în cultura română.
2.3. Identificarea şi - titlu, incipit, relaţii de - lirism obiectiv şi
analiza elementelor de opoziţie şi de simetrie, lirism subiectiv
compoziţie şi de limbaj elemente de recurenţă (motiv
în textul poetic poetic, laitmotiv);
- figuri semantice (tropi);
- elemente de prozodie;
- poezie epică, poezie lirică
instanţele comunicării în textul
poetic;
- momente ale evoluţiei
poeziei în literatura română.
2.4. Folosirea unor - temă şi viziune despre lume;
modalităţi diverse de - sensuri multiple ale textelor
înţelegere şi de literare.
interpretare a textelor
literare studiate
3. Argumentarea în scris sau oral a unor opinii în diverse situaţii de comunicare

Conţinuturi
3.1. Identificarea - structuri şi tehnici - structuri
structurilor argumentative în texte literare argumentative în
argumentative în şi nonliterare, scrise sau orale texte nonliterare
vederea sesizării logicii (consolidare); specifice
şi a coerenţei mesajului - logica şi coerenţa textului. domeniului de
specializare.
3.2. Compararea unor - interpretări şi judecăţi de - momente ale
argumente diferite valoare exprimate în critica şi evoluţiei criticii
pentru formularea în istoria literară, în cronici de literare în cultura
judecăţilor proprii spectacol. română;
- dosarul critic.
∗
Curriculum diferenţiat A (CD tip A) se adresează specializărilor din cadrul liceului teoretic, filiera vocaţională
– profil pedagogic, profil ordine şi securitate publică (licee M.A.I.) şi profil teologic.
∗∗
Curriculum diferenţiat B (CD tip B) se adresează specializărilor din cadrul liceului teoretic – profil umanist.

Conţinuturi
3.3. Elaborarea unei - tehnici de argumentare; - argumentări orale
argumentări orale sau - verbe evaluative, adverbe de şi scrise uzuale în
scrise pe baza textelor mod / predicative ca mărci ale domeniul de
studiate subiectivităţii evaluative; specializare.
cuvinte cu rol argumentativ;
structuri sintactice în
argumentare;
- tipuri de texte: eseu,
comentariu, analiză.
Conţinuturile învăţării sunt grupate în două domenii: I. Literatură şi II. Limbă şi comunicare.
Pentru domeniul Literatură, programa clasei a X-a urmăreşte aprofundarea studiului privind principalele
tipuri de texte literare; noţiunile şi tehnicile de analiză şi de interpretare menite să înlesnească receptarea
textelor epice, dramatice şi lirice, în proză sau în versuri; repere de ordin istoric, care să ajute la formarea unei
viziuni de ansamblu asupra valorilor şi evoluţiei literaturii române.
Modul de prezentare a conţinuturilor permite profesorilor şi autorilor de manuale să caute soluţiile
optime pentru organizarea parcursului didactic (modalitatea de corelare a conţinuturilor, ordinea abordării
acestora, structurarea unităţilor didactice).
În clasa a X-a se vor studia minimum 12 texte literare la profilurile şi specializările cu 3 ore pe
săptămână / minimum *13 texte literare la profilurile care au curriculum diferenţiat de tip A şi minimum
**14 texte literare la profilul umanist, care are curriculum diferenţiat de tip B. La acestea, se adaugă studiul
integral sau fragmentar al unor texte ilustrative pentru recenzie / cronică literară (1 text), eseu sau studiu critic
(1 text) şi cronică de spectacol (1 text), alte texte nonliterare specifice domeniului de specializare (*3 texte).
În alegerea textelor, se va ţine seama, în plus faţă de criteriile indicate la fiecare listă minimală, de
următoarele criterii generale: accesibilitate în raport cu nivelul dezvoltării intelectuale şi de cultură generală a
elevilor; atractivitate; valoare; varietatea autorilor selectaţi; volumul de lecturi propuse pe parcursul
întregului an şcolar în raport cu timpul disponibil.
Cel puţin jumătate dintre textele selectate vor aparţine autorilor canonici din următoarea listă: Mihai
Eminescu, Ion Creangă, I. L. Caragiale, Titu Maiorescu, Ioan Slavici, G. Bacovia, Lucian Blaga, Tudor Arghezi,
Ion Barbu, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, G. Călinescu, E. Lovinescu, Marin Preda,
Nichita Stănescu, Marin Sorescu. Profesorii (autorii de manuale) pot alege şi alţi autori, ale căror texte ilustrează
în mod adecvat şi relevant cerinţele programei.
Este bine să se acorde atenţie, în măsura posibilităţilor, studiului unor texte integrale. Evident, lucrul
acesta nu exclude recursul la texte fragmentare, mai ales în cazul speciilor literare de mari dimensiuni (nuvelă,
roman etc.).
Profesorii pot să lărgească numărul de texte propuse pentru studiu sau să recurgă la lecturi suplimentare
în corelaţie cu tipurile de texte studiate. Pentru ilustrare, pot fi recomandate şi scrieri din literatura universală
în traducere românească.
I. LITERATURĂ
1. Receptarea textelor literare
1.1. Lectura textelor literare
A. Lectura prozei narative: înţelegere şi interpretare
• Proză scurtă - cel puţin 2/**3 texte: un basm cult, o nuvelă, **o povestire.
• Roman - 3 texte, reprezentative pentru aspectele esenţiale ale genului şi ale evoluţiei acestuia:
acţiune şi personaje; perspectivă narativă; tehnici narative, stil, expresivitate.
• Evoluţia prozei în literatura română: repere istorice şi actualitate.

B. Lectura poeziei
• Se vor studia minimum 6 texte poetice, care să ilustreze aspecte specifice şi diferite ale genului
şi ale evoluţiei acestuia: poezie epică, poezie lirică; instanţele comunicării în textele poetice;
sugestie şi ambiguitate; diversitate prozodică etc.
• Evoluţia poeziei în literatura română: repere istorice şi actualitate.
1.2. Confruntarea cu receptarea de către ceilalţi a textelor literare
A. Discutarea textului literar
• Argumentarea interpretărilor şi a judecăţilor de valoare
B. Utilizarea judecăţilor de valoare ale criticii literare
• Recenzia / cronica literară; eseul / studiul critic
C. **Receptări diferite ale aceleiaşi opere literare de-a lungul timpului
• **Dosarul critic
• **Evoluţia criticii literare în cultura română: repere istorice şi actualitate
Studiul textelor critice se va face prin raportare la operele literare la care se referă acestea.
2. Literatură şi alte arte
2.1. Textul dramatic şi arta spectacolului
• Lectura unui text dramatic / a două texte dramatice** şi familiarizarea elevilor cu arta
spectacolului. În acest scop, profesorii pot să vizioneze împreună cu elevii spectacole de teatru, pot
folosi înregistrări video ale unor spectacole sau înregistrări audio ale unor dramatizări radiofonice,
fotografii din spectacole sau pot realiza împreună cu elevii dramatizări ale piesei citite, astfel încât
aceştia să înţeleagă elementele specifice artei spectacolului şi relaţia dintre textul dramatic şi
punerea lui în scenă.
• Cronica de spectacol, discutată în relaţie cu textul dramatic şi punerea în scenă a acestuia.
• Evoluţia dramaturgiei (creaţie dramatică şi spectacol) în cultura română: repere istorice şi actualitate.
Studiul limbii române se axează pe două coordonate: (a) normativă şi (b) funcţională, având ca
obiectiv formarea la elevi a deprinderilor de a folosi limba română corect, adecvat şi eficient în
producerea şi în receptarea textelor orale şi scrise.
Abordarea conţinuturilor propuse se face fie în ordinea aleasă de autorii de manuale, fie în funcţie de
opţiunea profesorilor, prin integrarea acestora în segmentul care le asigură eficienţă didactică. Se
recomandă pentru studiul limbii folosirea textelor-suport selectate pentru domeniul „Literatură“, ca
şi stabilirea de corelaţii între diverse discipline, având ca obiect folosirea limbajului (retorică, stilistică,
pragmatică etc.).
Prezenţa unui anumit element de conţinut din programă nu impune existenţa unei lecţii cu acelaşi titlu
în manual. Se recomandă abordarea conţinuturilor prin modalităţile care permit înţelegerea fenomenului
respectiv: exerciţii, exemplificări, explicaţii succinte etc. Aspectele teoretice vor fi reduse la strictul
necesar, în favoarea aplicaţiilor practice.

A. Dialogul
- dezbaterea; interviul (interviul publicistic, interviul de angajare);
- actualizarea regulilor, a tehnicilor şi a structurii dialogului.
B. Monologul
- monolog argumentativ;
- actualizarea regulilor, a tehnicilor şi a structurii monologului.
C. Evaluarea discursului oral, în funcţie de următoarele repere:
- conţinutul discursului (adecvarea la tema expunerii, a dialogului; pertinenţa intervenţiilor,
claritatea ideilor, înlănţuirea logică a acestora);

- componenta verbală (utilizarea corectă a aspectelor de ordin fonetic, lexical şi de sintaxă a propoziţiei şi
a frazei; utilizarea adecvată a regulilor şi procedeelor care asigură organizarea generală a unui text:
legătura între fraze, coerenţa între părţi, structura textuală dialogală sau argumentativă, utilizarea
regulilor şi procedeelor care determină folosirea limbii în context: utilizarea registrelor limbii, a normelor
de interacţiune verbală, adaptarea la parametrii situaţiei de comunicare etc.);
- componenta nonverbală (privire, atitudini corporale, mişcări, gesturi, expresia feţei; poziţia locutorilor
etc.) şi componenta paraverbală (vocea: calitate, debit, inflexiuni, intonaţie, pauze etc.).
Elevii vor redacta următoarele tipuri de texte:
- rezumat, caracterizare de personaj, eseu structurat şi eseu liber (actualizare), comentariu, analiză,
**sinteză, **paralelă;
- cerere, proces-verbal, curriculum vitae, scrisoare de intenţie, scrisoare în format electronic, *alte
texte specifice domeniului de specializare;
- proiecte.
1.3. Niveluri de constituire a mesajului în comunicarea orală şi scrisă
- pronunţarea corectă (pronunţarea şi scrierea corectă a numelor proprii, evitarea pronunţiilor
hipercorecte);
- pronunţarea nuanţată (ton, pauză, intonaţie);
- norme ortografice şi de punctuaţie;
• morfosintactic
- folosirea corectă a formelor flexionare (forme flexionare ale verbului, adjective fără grade de
comparaţie, numerale etc.);
- utilizarea corectă a elementelor de relaţie (prepoziţii, conjuncţii, pronume relative etc.);
• lexico-semantic
- utilizarea corectă şi adecvată a sensurilor pe care le au cuvintele în context (mai ales neologismele);
- utilizarea variantelor lexicale literare;
- utilizarea corectă a unităţilor frazeologice;
- etimologia populară, hipercorectitudinea;
- sens denotativ, sensuri conotative;
- stilurile funcţionale adecvate situaţiei de comunicare;
- limbaj standard, limbaj literar, limbaj colocvial, limbaj popular, limbaj regional, limbaj arhaic;
argou, jargon;
- stil direct şi stil indirect, stil indirect liber;
- **calităţile generale şi particulare ale stilului: claritate, proprietate, precizie, puritate,
corectitudine, variaţie stilistică, simetrie, naturaleţe, cursivitate, eufonie;
- **tipuri de frazare în funcţie de tipul de text (concizie, prolixitate, organizarea discursului prin
parataxă sau prin hipotaxă etc.);
- rolul elementelor nonverbale şi paraverbale în comunicarea orală: privire, gestică, mimică, spaţiul
dintre persoanele care comunică, tonalitate, ritmul vorbirii etc.
2. Receptarea diverselor tipuri de mesaje

Conţinuturile menţionate mai jos se abordează în raport cu textele studiate, cu accent asupra
interpretării semnificaţiilor acestora.
- informaţia verbală în domeniul audio-vizual (ştiri radio, ştiri TV);
- factori care înlesnesc sau perturbă receptarea (codul, canalul, contextul).
- dificultăţi de înţelegere a mesajului cauzate de forme incorecte de pronunţare;
- rolul semnelor ortografice şi de punctuaţie în înţelegerea mesajelor scrise;

• morfosintactic
- ambiguităţi morfosintactice care îngreunează înţelegerea mesajului;
- valori stilistice ale unor categorii morfosintactice;
• lexico-semantic
- înţelegerea sensului cuvintelor în context;
- câmpurile semantice şi rolul acestora în interpretarea mesajelor scrise şi orale;
- rolul figurilor de stil şi al procedeelor artistice;
- rolul elementelor arhaice şi regionale în receptarea mesajelor;
- receptarea în funcţie de tipurile de texte (ficţionale şi nonficţionale);
- receptarea în raport cu genurile şi speciile literare în care se încadrează textele respective;
- interpretarea semnificaţiilor textelor studiate;
- tipuri de texte şi structura acestora: textul narativ, textul poetic, textul dramatic; diverse texte de
tip funcţional; textul argumentativ;
- influenţa elementelor nonverbale şi paraverbale asupra înţelegerii mesajului oral.
• Orientarea studiului către elev. Profesorii vor lua ca reper nevoile reale ale elevilor, adaptându-şi
demersurile didactice în funcţie de acestea. Finalităţile disciplinei se realizează eficient prin centrarea pe
procesul învăţării, pe activitatea elevului. De aici, necesitatea de a pune accent pe activităţile didactice de
tip formativ şi performativ, care presupun implicare şi interacţiune în rezolvarea unor sarcini de învăţare
concrete. În activitatea la clasă, profesorii vor respecta programa şcolară şi vor folosi manualele ca
instrumente de lucru flexibile şi adaptabile nevoilor concrete ale grupului de elevi cu care lucrează.
Profesorii au libertatea de a selecta atât metodele pe care le consideră cele mai adecvate pentru atingerea
finalităţilor vizate, cât şi temele şi textele pentru studiu. Opţiunea pentru selectarea temelor şi a textelor se
poate face şi pe baza unor chestionare de evaluare a capacitaţilor şi a intereselor de studiu ale elevilor din
clasă.
• Caracterul funcţional, practic, aplicativ al predării-învăţării. Având în vedere că programa are la bază
competenţele generale şi cele specifice, conţinuturile sunt mijloace de realizare a finalităţilor disciplinei. În
ceea ce priveşte producerea de mesaje scrise şi orale se vizează competenţe procedurale care să poată fi
transferate în contexte variate (rezumare, analiză, comparare, argumentare, descriere etc.). Textele
ficţionale şi nonficţionale vor fi folosite ca mijloace pentru formarea deprinderilor de receptare, care să fie
aplicate adecvat şi la lectura altor texte de acelaşi tip. Pentru sugestii şi exemple de activităţi de învăţare, se
va consulta volumul Ghid metodologic. Aria curriculară Limbă şi comunicare, liceu, Bucureşti, Editura
Aramis, 2002, elaborat de Consiliul Naţional pentru Curriculum.
• Diversificarea metodelor şi instrumentelor de evaluare. O eficienţă sporită a învăţării poate fi asigurată şi
prin diversificarea tipurilor de evaluare aplicate în procesul didactic. Este recomandabil ca profesorii să
folosească în mod adecvat scopurilor educaţionale toate tipurile de evaluare: evaluare iniţială, evaluare
continuă şi evaluare sumativă; evaluare de proces, de produs şi de progres. De asemenea, pentru a-i motiva
pe elevi, se vor folosi metode şi instrumente complementare de evaluare: observarea sistematică a
comportamentului elevilor, investigaţia, referatul, proiectul, portofoliul, autoevaluarea. Pentru exemple şi
sugestii, se va consulta volumul Ghid de evaluare. Limba şi literatura română, Bucureşti, Editura Aramis,
2001, elaborat de Serviciul Naţional de Evaluare şi Examinare.

PROGRAME ŞCOLARE
LIMBA ŞI LITERATURA MAGHIARĂ MATERNĂ

CLASELE a IX-a – a X-a
Aprobate prin ordinul ministrului

Nr. 5099/09.09.2009
Bucureşti, 2009
MAGYAR NYELV ÉS IRODALOM
A középfokú oktatás két szintre tagolódik: alsó középfokra (V−VIII. osztály) és felső
középfokra (IX−XII. osztály). A felső középfoknak két szakasza van: a IX−X. osztály a kötelező
alsó szakasz, a XI−XII. osztály a nem kötelező felső szakasz.
A középiskolai alsó szakasznak a képzési folyamat szempontjából kettős funkciója van: a
gimnáziumi tanulmányok folytatásaként és a tankötelezettség záró szakaszaként az alapképzést
biztosítja azok számára, akik nem folytatják a tanulmányaikat, ugyanakkor előképzést nyújt
azoknak, akik a középiskola felső szakaszán szeretnének továbbtanulni.
A módosított kerettantervek műveltségterületei és tantárgyi struktúrája olyan
tudásterületekre épül, amelyek felkészítik az egyént a tudásalapú társadalom elvárásaihoz
igazodó permanens tanulásra: anyanyelvi kommunikáció; kommunikáció idegen nyelven,
matematika, tudományok és technológia; kommunikációs technológiák, az interperszonális,
interkulturális és állampolgári viszonyulásokat magába foglaló szociális kompetencia, vállalkozói
kultúra, kulturális nyitottság, a tanulás tanulása.
Az iskolatípusokként és szakirányokként differenciált kerettantervek három egységből
állnak: a törzsanyag, az iskolatípusonként eltérő differenciált tanterv és a helyi, iskolai tanterv. A
törzsanyag tantervében szereplő tantárgyaknak együttesen kell biztosítaniuk az alapkészségek,
képességek és beállítódások fejlődését az előbbiekben felsorolt tudásterületeken. Az
alapkompetenciák kialakítása tehát nem egy tantárgy feladata, hanem tantárgyközi
összefüggésrendszerben történik. A felső középfok alsó szakaszában a differenciált tanterv a
szakiránynak megfelelő speciális kompetenciák megalapozását szolgálja, tehát előképzést nyújt a
felső szakaszban történő fokozatos elmélyítéshez.
A felső középfok alsó szakaszának tantárgyi programjai (IX−X. osztály) a jelenlegi
tantervek szemléletére és szerkezetére épülve a különböző szakirányok és szakok szerint
differenciálódnak az új óraterveknek megfelelően.
Az anyanyelvi kommunikációs kompetencia olyan készségek, képességek, motívumok és

ismeretkészletek komplex és folyamatosan bővülő rendszere, amely megalapozza a személyiség
alapvető kompetenciáinak működését (szociális, kognitív és más specifikus kompetenciák).
A középiskola alsó szakaszának első évfolyamán a kompetenciák, képességek
megszilárdítása, tizedik osztályban pedig ezek fokozatos elmélyítése, bővítése történik.
Az anyanyelv a tantárgyi struktúrában az elméleti tagozaton heti 3 órás tanítási idővel a
kötelező törzsanyag része.
A középiskolai nyelvi képzés és irodalomtanítás a megelőző tanulási szakasz
folytatásaként a kommunikációs, irodalmi és kognitív kompetencia fejlődését célozza az alábbi
területeken:
Limba şi literatura maghiară, clasele a IX-a şi a X-a, ciclul inferior al liceului 1

KOMPETENCIÁK
1. Anyanyelvhasználat és tudatos nyelvi viselkedés különböző élethelyzetekben;

kommunikáció szóban és írásban
2. Szövegolvasás; az olvasói szerep, az esztétikai magatartás gyakorlása
3. Történeti látásmód, kulturális viszonyulások gyakorlása
ÉRTÉKTUDAT/ÉRTÉKLÁTÁS, ATTITŰDÖK
A tanterv követelményrendszere az alábbi értékviszonyulások és beállítódások alakítását

segíti:
• A kultúra folyamatába való belépés, a kulturális viszonyulások gyakorlása

• Az önértés, a világértés, a problémák megfogalmazásának és megoldásának képessége
• Az olvasói szerep, az esztétikai magatartás gyakorlása
• A másság elfogadása, tolerancia és rugalmasság mások véleményével szemben
• A tudatos nyelvhasználat, a sikeres kommunikáció igénye
• Az önálló információszerzés és tájékozódás igénye
A tanulás folyamata a nyelvi, irodalmi és kognitív kompetencia új helyzetekben történő

együttes működésére és újjászerveződésére irányul. A kompetenciákat a tanterv képességbeli
alapokra és ezen képességek fejlesztésére alkalmas ismeretkészletekre bontja (képességek,
tartalmak). Az ismeretkészleteket a Tartalmak című alegység részletezi.
A tanterv nem tartalmaz ugyan konkrét javaslatokat a tanulási tevékenységekre
vonatkozóan, de a kompetenciák fejlődése, a folyamatosan bővülő és újjászerveződő képesség- és
ismeretkészletek működése eleve csak tevékenységhelyzetben valósulhat meg. A tanulási
folyamatban tehát a kommunikáció, az olvasás valós tapasztalatát kínáló tevékenységrendszerek
és feladathelyzetek teszik lehetővé a képességek, ismeretek tudatos szintre való fejlődését. A
tanítás megtervezésére, a módszertani és értékelési szemléletre vonatkozóan a Tartalmak
alegység bevezető fejezetei kínálnak szempontokat.

IX. osztály
1. Anyanyelvhasználat és tudatos nyelvi viselkedés különböző élethelyzetekben; kommunikáció

szóban és írásban
Kompetenciák, képességek Törzsanyag Differenciált
tanterv*
1.1. A különböző közlési helyzetek - a nyelvhasználat és a viselkedés
felismerése, a közlési helyzethez közötti összefüggések
igazodó nyelvhasználat és nyelvi - magán és nyilvános
viselkedés kommunikációs helyzetek
- a párbeszéd szabályai, formai
követelményei és technikái
- a magánbeszéd szabályai,
szerkezete, technikái
1.2. Eltérő nyelvhasználati módok - nyelvváltozatok
felismerése adott kommunikációs - az anyanyelv szerepe a
helyzetekben kommunikációban, más nyelvekhez
való viszonya, kétnyelvűség
1.3. Az identitástudat és a kulturális - a magyar nyelv eredete
háttér összefüggéseinek felismerése - a magyar nyelv a Kárpát-
medencében
- a magyar irodalmi nyelv és a
magyar köznyelv (közmagyar)
kialakulása.
1.4. Szövegértés. Szóbeli és írott - különböző típusú szövegek
szövegek megértése. A szövegértés - a közlés általános modellje
mint az információszerzés alapja - az üzenet megértését gátló tényezők
- információforrások; az önálló
ismeretszerzés, tájékozódás
technikái
1.5. A szövegszerűség, - a szövegszerűség követelményei
szövegkohézió, koherencia - a szövegkohéziót biztosító
felismerése tényezők: nyelvtani és jelentésbeli
kapcsolóelemek
1.6. Szövegtípusnak megfelelő - szöveg, szövegszerűség
szövegalkotás és szövegszerkesztés - az írott és szóbeli szövegek
szóban és írásban különbségei
- tömegkommunikációs és közéleti
szövegtípusok
*
A differenciált tanterv azokra a szakokra vonatkozik, ahol a magyar nyelv és irodalom óraszáma heti 4 óra.


tanterv
2.1 A szöveg felolvasása különböző - a hangoztatás jelentésteremtő
hangnemekben szerepe
2.2. Az irodalmi és nem irodalmi - a jelentésképződés sajátosságai a
kommunikációs helyzet jellemzőinek művészi és nem művészi
felismerése, az eltérések tudatosítása, olvasásban
a jelentésképződés sajátosságainak - olvasási módok: szó szerinti,
felfedezése a művészi és nem beleélő, értelmező
művészi olvasásban
2.3. Az irodalmi kommunikációs - szöveg-szerző viszony, szöveg-
helyzet komponenseinek, a olvasó viszony, szöveg-szöveg
kommunikációt működtető viszony
eljárásoknak az azonosítása az
olvasás során; az olvasói
tevékenység tudatosítása (a megértés
akadályai és feloldási kísérletek adott
szöveg kapcsán)
2.4. Az irodalmi szövegnek mint - az irodalmi szöveg jellemzői:
nyelvi alkotásnak a megfigyelése; az fikcionalitás, nyelvi
irodalmi kódok és formák megalkotottság, történetiség,
szövegszerveződésben betöltött szövegköziség
szerepének felfedezése; - értelmezési szempontok az olvasás
kapcsolatteremtés a szöveggel folyamatában
- az irodalmi kódok és formák
szövegszerveződésben betöltött
szerepe
2.5. Az irodalmi szöveg - értékek, értékviszonyok (adott
értékszerkezetének, irodalmi művekben)
értékviszonyainak a felfedezése; az - hangnemek
irodalmi/művészi érték érzékelése - esztétikai minőségek
2.6. Epikus művek olvasása. Az - epika: epikum, történet, - monda, gesta,
epikus művek szerkezeti elemeinek történetmondás, elbeszélő, karcolat
elkülönítése, a műfaji jegyek elbeszélői nézőpont, elbeszélői
felismerése szólam, szereplő, szereplői szólam,
szereplők rendszere
- epikai műfajok: mítosz, novella,
regény
2.7. Elbeszélés és tanítás elkülönítése, - elbeszélés, tanítás - tézisregény
elbeszélő és címzett azonosítása a - példázat, tanító mese, legenda
példázatos elbeszélésben; a manipulációs
szándék felismerése
2.8. Lírai művek olvasása - líra, líraiság; a lírai én, vershelyzet,
beszédhelyzet

- lírai műfajok: dal, epigramma,

himnusz, óda
2.9. A közösségi én - a közösségi líra formái; közösségi - zsoltár,
beszédhelyzeteinek, a közösségi én én, beszédhelyzetek; zsoltárfordítások
megnyilatkozásformáinak az himnuszköltészet, közösségi óda
azonosítása
3. A történeti látásmód megalapozása, kulturális viszonyulások gyakorlása

tanterv
3.1. Adott szövegtípus, irodalmi - a műfajok történeti változatai közti
forma történeti változatai közötti különbségek
különbségek felfedezése; az irodalmi - az értelmezett szövegek és
és kulturális hagyomány történelmi, művelődéstörténeti
összefüggéseinek megragadása hátterük kapcsolata
3.2. Az író, írói életrajz, nyelvújítás - író, írói életrajz, kronológia,
fogalmak használata, ezek kultúra, világkép, történetiség,
jelentőségének, összefüggéseinek irodalmi korszak
magyarázata egy-egy korszakra - a nyelvújítás, Erdély szerepe a
vonatkozóan magyar nyelv és művelődés
történetében
3.3. Elbeszélés és tanítás - példázatos elbeszélés a középkor és a - példázatos
viszonyának összekapcsolása a reformáció irodalmában elbeszélés az
kulturális háttérrel újkori
tézisregényben
3.4. A közösségi líra és a világkép - a közösségi himnusz történeti
összefüggéseinek megragadása; a változatai (középkor, romantika); a
közösségi én történeti változatainak a közösségi óda történeti változatai
megkülönböztetése (klasszicizmus, romantika)
TARTALMAK
A tartalmi elemek didaktikai elrendezése, rendszerezése tekintetében a tankönyvszerzőnek és a

tanárnak teljes szabadsága van.
Az iskolában az anyanyelv tanításában és tanulásában a nyelv funkcionális és társas

szemléletének kell érvényesülnie: a figyelem a nyelv változatosságára és változataira irányul,
nem az elszigetelt nyelvi elemekre és az elvont nyelvi rendszerre. Ennek az elvnek a
szellemében és az életkori sajátosságoknak megfelelően a tanulásban és az értékelésben a
szöveggel végzett gyakorlatok, műveletek dominálnak, nem a meghatározások, öncélú
osztályozások.
A szóbeliségben el kell fogadni, sőt bátorítani kell a tanulók saját nyelvi változatának
használatát, figyelembe kell venni a kisebbségi nyelvhasználat sajátos helyzetét és igényeit. A
köz- és irodalmi nyelvet az írásbeliséggel ajánlatos összekapcsolni.
A nyelvi tartalmak, a nyelvtani ismeretek nem öncélúak, hanem funkcionális és gyakorlati

szerepük van abban, hogy a helyzetnek megfelelő, hatékony nyelvi közlés valósuljon meg.
A helyesírás, az érthető beszéd és a helyes nyelvhasználat kérdésköre állandó didaktikai
feladat.
Az irodalomolvasás tartalmai beépülnek a kompetenciákra, képességekre vonatkozó

követelményrendszer belső logikai rendjébe, tehát a nem irodalmi és irodalmi beszédhelyzetben
történő szövegértés és értelmezés nem választható el a beszédnek, a beszédértésnek, illetve a
szövegalkotásnak a követelményrendszer belső összefüggéseit szem előtt tartó tartalmi
egységeitől. A tartalmak sorrendje, elrendezése, egymásra építése magának a szövegolvasás
folyamatának rendelődik alá. Ennek a folyamatnak a belső logikáját a tartalmak és a választott
szövegek rendezésével a tankönyvszerző, illetve a tanár határozza meg.
A tartalmak a tantervben nem lineáris sorrendiségben, hanem témakörök szerint rendeződnek;
figyelembe veszik az előző évfolyamokhoz viszonyított bővítést, újrarendszerezést, az új
alapfogalmaknak, ismereteknek a már működő ismeretrendszerbe való tapasztalati úton
történő beépítését.
Az új fogalmak, ismeretek félkövér szedéssel jelennek meg.
I. Nyelv és kommunikáció
A magyar nyelv iskolai tanulmányozása nincs alárendelve a magyar irodalom oktatásának.
Ezért a nyelv és kommunikáció tartalmai az irodalommal közös tankönyvben és önálló
tankönyvben egyaránt feldolgozhatók, és a tanárnak is megvan a lehetősége a hatékonynak vélt
egyéni módszertani megközelítésre.
A középiskolai szakaszban is a nyelvhasználat áll a figyelem középpontjában: a nyelvváltozatok
célszerű és igényes váltogatása a kommunikációs helyzetnek megfelelően. Továbbra is fontos
szempont a nyelv beszélt és írott változatában egyaránt a megértés, a befogadás és a
szövegalkotás készségeinek fejlesztése, a produktív és kreatív nyelvhasználat bátorítása. A
nyelvi helyességet, az érthető szép beszédet mindig a helyzetnek megfelelően kell megítélni és
minősíteni. A kifogástalan helyesírás állandó és elengedhetetlen tantárgyi követelmény.
RÉSZLETEZETT TARTALMAK
1.1. A szóbeli kifejezés

A szóbeli kifejezés formái:
A párbeszéd
köznapi beszélgetés, vita
vélemény, magyarázat, érvelés és rábeszélés
a párbeszéd szabályai: a kölcsönös figyelem, a szó átvevése/átengedése a megfelelő
időben, a részvétel mértéke
a hatékony dialógus (disputa) technikája: a helyzethez való alkalmazkodás, a célhoz való
alkalmazkodás, az érvelés módszerei
a párbeszéd szerkezete: érvelés és cáfolat
A magánbeszéd
elbeszélés, tájékoztatás, leírás, jellemzés, elemzés, meghatározás
a magánbeszéd (előadás) szabályai: kapcsolat a hallgatósággal, visszajelzés
a hatékony előadás technikája: a helyzethez való alkalmazkodás, a hallgatóság, ismeret és
meggyőződés, hatásosság
a célhoz való alkalmazkodás: tájékoztatás, meggyőzés, befolyásolás

az előadás szerkezete: bevezetés, tárgyalás, befejezés

1.2. A magyar nyelv belső változatossága: területi változatok, közös változatok (irodalmi nyelv,
magyar köznyelv)
A magyar nyelv a világ nyelvei között: használati értéke, művelődési értéke,
tudományos értéke. A nyelv szerepe az identitásban. Alapvető nyelvi jogok: a
nyelvhasználat joga, a névjog
A magyar és a román nyelv viszonya, kölcsönhatása. A kétnyelvűség: az egyéni és a
közösségi kétnyelvűség, a hozzátoldó (gazdagító) kétnyelvűség és a felcserélő
(szegényítő) kétnyelvűség. A nyelvmegtartás és a nyelvcsere
1.3. A magyar nyelv eredete: kora, az őshaza feltételezett helye, a rokon nyelvek. A magyar
nyelv a Kárpát-medencében: latin betűs írás, latin nyelvi és műveltségi elemek, hatás és
kölcsönhatás a szomszéd nyelvekkel. A magyar nyelv változása: a magyar irodalmi
nyelv és a magyar köznyelv (közmagyar) kialakulása.
1.4. Szövegértés
A közlés általános modellje: adó, vevő, csatorna, nyelv, üzenet, kommunikációs helyzet,
kommunikációs környezet
Az üzenet megértését gátló tényezők: zaj a csatornában; a kontextusnak nem megfelelő
szavak, szószerkezetek használata; a jelentések nem értése, illetve félreértése; a nem
szándékos és szándékos félreértés; a szövegalkotó elemek nem megfelelő használata; a
jelentésviszonyok fel nem ismerése
Információforrások, az önálló ismeretszerzés, tájékozódás technikái: (nyomtatott és
digitális) könyvtárak, lexikonok, szótárak, számítógépes adatbázisok, az internet szerepe
az információszerzésben; a forráshasználat etikai normái és formai kötöttségei
1.5. A szövegszerűség követelményei: nyelvhasználat; nyelvi és nem nyelvi elemek
kapcsolata; nyelvi-jelentéstani összetartó erők (cím, a jelentés nyelvi kifejezési formái, a
visszatérő utalás nyelvi eszközei, a felsorolás, felosztás, részletezés, tartalmi-logikai
kapcsolatok, közbevetett kapcsoló elemek, aktuális mondattagolás); a szöveg
szintaktikai szintje (szövegösszetartó elemek: egyeztetés, névelőhasználat, anafora,
katafora, deixis, elhagyás)
1.6. Szövegtípusok: beszélt – írott, spontán – tervezett; monológ – párbeszéd
Szövegfajták: leírás, elbeszélés, érvelés, a formai követelményeknek eleget tevő
szövegfajták (önéletrajz, hivatalos levél, (kis)előadás)
Az írott és szóbeli szövegek különbségei
Tömegkommunikációs és közéleti szövegtípusok
- tömegkommunikáció (nyomtatott média, hangos média, hangos-képes média) és
szövegtípusai: hír, tudósítás, riport, hirdetés;
- közéleti szövegtípusok: a formai követelményeknek eleget tevő szövegfajták
II. Irodalmi és nem irodalmi művek olvasása

A tantervben megjelenő tartalmak a tanulási folyamatban képességfejlesztő működő
ismeretekként hasznosíthatók. Így például a képességek mellé rendelt tartalmi egységek arról
tájékoztatnak, hogy melyek azok a viszonyba állítható tartalmak – előzetes és új ismeretek −,
amelyek kapcsolatának felismerése maga a képesség. A tartalmi egységeket részletező ismeretek
teljes készlete (részletezett tartalmak, fogalmak) és sorrendje nem kötelező, hanem a tanulási
folyamatnak és a tanulók adottságainak megfelelően a tankönyvíró, illetve a tanár választja ki
a megítélése szerint szükséges ismeretelemeket, esetleg ki is egészítheti őket.
Az ismeretelemek működő jellegéből adódóan a stilisztikai, retorikai, verstani, narratológiai,

műfajelméleti fogalmak szövegszerveződésben betöltött szerepének a felfedezése kerül előtérbe.

Ezeknek az ismereteknek az értelmezés támpontjaként kell működniük, a fogalmak kialakítása
tehát nem a felismerés, azonosítás, a fogalmi szintű meghatározás érdekében történik.
A félkövér szedés jelzi az új tartalmi egységeket. A differenciált tanterv elemei a Tartalmak
tantervi egységben *-gal szerepelnek.
A tanterv nem írja elő évfolyamonként a kötelező műveket. A tankönyvíró és a tanárok
választják ki a követelményeknek leginkább megfelelő műveket. A tanterv javasol ugyan egy
teljességre törekvő olvasmányjegyzéket, ám az itt felsorolt művek helyett vagy mellett más
szövegek is választhatók.
A tanterv meghatározza az értelmezendő szövegek számát: minimum 10 a törzsanyagban, 14 a
differenciált tantervben. A nehezebben olvasható művekből (pl. középkori alkotások) megfelelő
részletek feldolgozását javasolja.
2.1. A hangoztatás jelentésteremtő szerepe

Helyes artikuláció, intonáció, hangsúly és szünet, beszédtempó, hangerő.
2.2. Olvasási módok: szó szerinti, beleélő, értelmező; az irodalmi kommunikáció elemei: szerző,
szöveg, olvasó; az irodalmi kommunikációt működtető eljárások: írás és olvasás
2.3. Szöveg-szerző viszony, szöveg-olvasó viszony, szöveg-szöveg viszony
2.4. Szóképek: metafora, megszemélyesítés, szinesztézia, allegória, metonímia, archetípus;
Hasonlat; Retorikai alakzatok: az ismétlés, ellentét alakzatai
Verstani alapfogalmak: ritmus, hangsúlyos ritmus, ütem, időmértékes ritmus, verslábak,
klasszikus időmértékes verselés, modern időmértékes verselés, rím és rímfajták, szonett
Térszerkezet, időszerkezet a lírai és epikai művekben
Beszédhelyzet az irodalmi műben: a beszélőnek a tárgyhoz és a címzetthez való viszonya;
tény és fikció; történet, történetmondás, elbeszélő, elbeszélői nézőpont
2.5. Érték, értékosztályok: megjelenített értékek, értékrend
Hangnemek: ünnepélyes, patetikus, humoros, szatirikus, tárgyilagos
Esztétikai minőségek: fenséges, alantas, tragikus, idilli, komikus, ironikus, szatirikus;
az esztétikai érték
2.6. Epika: epikum, történet, történetmondás, elbeszélő, elbeszélői nézőpont, szereplő, szereplők
rendszere; epikai műfajok: mítosz, *monda, *gesta, novella, *karcolat, regény
2.7. Elbeszélés, tanítás. A tanítás szerepe a különböző példázatos elbeszélésekben. Példázat,
bibliai példázat, legenda, tanító mese, *tézisregény
2.8. Líra, líraiság; a lírai én, vershelyzet, beszédhelyzet; lírai műfajok: dal (népdal, népies dal),
epigramma, himnusz, óda
2.9. A közösségi líra változatai. Közösségi én; beszédhelyzetek. Himnuszköltészet: *zsoltár,
*zsoltárfordítások, közösségi himnusz; közösségi óda
3.1. A műfajok történeti változatai közti különbségek. Az értelmezett szövegek és

történelmi, művelődéstörténeti hátterük kapcsolata
3.2. Író, írói életrajz, kronológia; kultúra, világkép, történetiség, irodalmi korszak,
stílusirányzat.
A nyelvújítás. Erdély szerepe a magyar művelődés és a magyar nyelv történetében
3.3. Példázatos elbeszélés a középkor (legenda), a reformáció irodalmában (tanító mese),
*az újkori tézisregényben
3.4. A közösségi himnusz történeti változatai (középkor, romantika); a közösségi óda
történeti változatai (klasszicizmus, romantika)

Memoriter
3–4 lírai alkotás, 20–25 soros prózarészlet
Egyéni olvasás: Min. 2 novella, 1 regény
Javasolt szövegek
A javasolt szövegek, szerzők listája nem előíró jellegű. A tantervben megjelölt kompetenciákhoz
igazodva a kötelező tartalmaknak megfelelően a tankönyvszerző és a tanár más szövegeket is
választhat. A tanterv 10–14 szöveg elmélyülő olvasását javasolja, amelyek között szerepelnie
kell a klasszikus magyar irodalom jelentős alkotásainak, teljes szövegeknek vagy
szövegrészleteknek. A tanórára kiválasztott szövegek, illetve részletek ne haladják meg az 1–2
lapot, az ennél hosszabb szövegeket a tanterv otthoni olvasásra és tanórai megbeszélésre
javasolja (évente minimum 2 hosszabb terjedelmű szöveget).
Epikai műfajok:
3–4 mítosz, 2 bibliai történet, 2 bibliai példázat
Boccaccio, Kosztolányi Dezső, Örkény István vagy más szerző novellája a magyar és
világirodalomból
Mikszáth Kálmán: Szent Péter esernyője; Tamási Áron: Ábel a rengetegben; Gárdonyi Géza:
Isten rabjai vagy más szerző regénye a magyar és világirodalomból
Anonymus: Gesta Hungarorum (részletek)
Margit-legenda (részletek); Heltai Gáspár: Száz fabula (1–2 fabula); Voltaire: Candide; Jókai
Mór: Egy magyar nábob vagy Fekete gyémántok; William Golding: A legyek ura
Lírai műfajok:
népdalok, Csokonai Vitéz Mihály dalai, Petőfi Sándor népies dalai
Jacopone da Todi: Állt az anya; Ómagyar Mária-siralom; Assisi Szent Ferenc: Naphimnusz;
Kölcsey Ferenc: Hymnus; Kovács András Ferenc: Kiben Máriát dicséri; Weöres Sándor: Mária
siralma
Bibliai zsoltárok, 42. zsoltár – Balassi Bálint és Szenczi Molnár Albert fordítása
Kölcsey Ferenc: Huszt, Vörösmarty Mihály: A Guttenberg-albumba
Berzsenyi Dániel: A magyarokhoz (I–II), Vörösmarty Mihály: Szózat, Liszt Ferenchez

X. OSZTÁLY
1. Anyanyelvhasználat és tudatos nyelvi viselkedés különböző élethelyzetekben; kommunikáció

szóban és írásban
Kompetenciák, képességek Törzsanyag Differenciált tanterv*
1.1. A különböző nyelvváltozatok, - a kommunikáció, a nyelvi közlés - az újságbeli, a rádiós
nyelvi regiszterek, stílusrétegek és tényezői és funkciói, a közvetlen és televíziós
stílusárnyalatok felismerése és emberi beszéd információközvetítés
használata a kommunikációs - a tömegkommunikáció meghatározó műfajai,
helyzetnek megfelelően; az - nyelvváltozatok; rétegzettség és ezek nyelvi kifejezési
alapváltozat, a köz- és irodalmi norma a nyelvhasználatban, a formáinak, hatáskeltő
nyelv megfelelő használata szóban magyar nyelv fontosabb belső eszközeinek azonos és
és írásban változatai, a nyelvváltozatok különböző
eltérő kifejezési formái, tartalmi sajátosságai
és magatartásbeli követelményei
- a stílusrétegek
1.2. A beszédhelyzetnek megfelelő - az igényes egyéni és közösségi
nyelvi viselkedés, a párbeszéd kommunikációs magatartás
fenntartása, együttműködés a közös követelményei; kommunikációs
értelem megteremtésében technikák
1.3. Érvelés szóban egy bizonyos - retorikai alapismeretek: az - a beszéd
álláspont mellett, érvelés írásban érvelés technikája, a téma megszólaltatása: a
megadott témára megnevezése, a kérdésfelvetés hatásos meggyőzés és
szempontjai, az érvek véleménynyilvánítás
felsorakoztatása, az elmondás, nyelvi kifejezésbeli
hangoztatás eljárásai; az érvelő eszközei a különböző
szöveg, az érvelő szöveg szerkezete, szövegműfajokban
a szövegszervezés eljárásai, a
deduktív és induktív érvelés, a
meggyőzés rejtett formái, a
cáfolat módszerei
- a beszéd kidolgozása: előkészítés,
elrendezés, kidolgozás
1.4. Az érvelő-meggyőző - érvelő-meggyőző szövegtípusok - prédikáció
szövegtípusok felismerése (szónoklat)
1.5. A magyar helyesírás - a magyar helyesírás alapelvei
egységének felismerése és a - a mozaikszók és az idegen szavak
helyesírás alapelveinek tudatosítása írásmódja

Kompetenciák, képességek Törzsanyag Differenciált tanterv
2.1. Epikus művek olvasása. A - történeti tárgyú elbeszélés: eposz, - a komikus eposz
történeti elbeszélés kötött és kötetlen történeti tárgyú műballada,
formáinak a megkülönböztetése, az történelmi regény
epikus idő alakulásának a
*
A differenciált tanterv azokra a szakokra vonatkozik, ahol a magyar nyelv és irodalom óraszáma heti 4 óra.

megragadása ezekben a műfajokban
2.2. Elbeszélő és címzett - énelbeszélés különböző
viszonyának megfigyelése az beszédhelyzetekben: napló,
énelbeszélésben, az elbeszélő ént levélregény
létrehozó narrációs eljárások
megragadása, gyakorlása
2.3. Az imitációelv és esztétikai - az imitációelv a lírai
alapjának felismerése lírai alkotásokban: imitáció, antik
alkotásokban minta; imitáció és versszerkezet:
piktúra, szentencia; imitáció és
verselés; imitáció és műfajok
2.4. A drámai mű szerkezeti - dráma, a drámaiság, a drámai - drámatípusok:
elemeinek (cselekmény, szereplők, szituáció, drámai cselekmény, a konfliktusos,
beszédfajta) azonosítása a különböző drámai hős, konfliktus, beszédfajták középpontos,
műfaji változatokban - drámai műfajok: tragédia, komédia kétszintes dráma
3. Történeti látásmód, kulturális viszonyulások gyakorlása

3.1. A történeti tárgyú elbeszélések - barokk eposz
és kulturális összefüggésük - történelmi háttér és előtér a
megragadása történelmi regényben
3.2. Énelbeszélés és kulturális háttér - az énelbeszélés történeti
viszonyának felismerése változatai: az énelbeszélés
rokokó, szentimentális
művekben; szentimentalista
énregény; levél; napló
3.3. Az imitáció történeti - az imitációelv történetisége: - az imitációelv
változatainak a megkülönböztetése; imitáció humanista, barokk és történetisége:
a költőszerep és imitáció klasszicista művekben imitáció rokokó
összefüggéseinek megragadása művekben
3.4. A drámaváltozatok és a kultúra - dráma a színpadon: - drámaváltozatok és
kapcsolatának felismerése romantikus dráma kulturális hátterük:
dráma a kultuszban
(antik dráma), dráma
a színpadon
(klasszicista dráma)
TARTALMAK
I. Nyelv és kommunikáció
A magyar nyelv iskolai tanulmányozása nincs alárendelve a magyar irodalom oktatásának.
Ezért a nyelv és kommunikáció tartalmai az irodalommal közös tankönyvben és önálló
tankönyvben egyaránt feldolgozhatók, és a tanárnak is megvan a lehetősége a hatékonynak
vélt egyéni módszertani megközelítésre.
A középiskolai szakaszban is a nyelvhasználat áll a figyelem középpontjában: a
nyelvváltozatok célszerű és igényes váltogatása a kommunikációs helyzetnek megfelelően.

Továbbra is fontos szempont a nyelv beszélt és az írott változatában egyaránt a megértés
(befogadás) és a szövegalkotás készségeinek fejlesztése, a produktív és kreatív nyelvhasználat
bátorítása. A nyelvi helyességet, az érthető szép beszédet mindig a helyzetnek megfelelően kell
megítélni és minősíteni. A kifogástalan helyesírás állandó és elengedhetetlen tantárgyi
követelmény.
Az differenciált tanterv elemei a Tartalmak tantervi egységben *-gal szerepelnek.
1.1. A kommunikáció.
A nyelvi közlés tényezői és funkciói. A közvetlen emberi beszéd.
A tömegkommunikáció.
Rétegzettség és norma a nyelvhasználatban. A magyar nyelv fontosabb belső változatai.
A nyelvváltozatok eltérő kifejezési formái, tartalmi és magatartásbeli követelményei.
A stílusrétegek: magánéleti, közéleti, tudományos és publicisztikai szövegek stílusa
*Az újságbeli, a rádiós és televíziós információközvetítés meghatározó műfajai (hír,
hirdetés, tudósítás, riport, interjú, cikk, kritika, jegyzet), ezek nyelvi kifejezési formáinak,
hatáskeltő eszközeinek azonos és különböző sajátosságai
1.2. Az igényes egyéni és közösségi kommunikációs magatartás követelményei: a
beszédhelyzetnek megfelelő nyelvhasználat; a megformáltság; a kommunikációs
partnerek, szereplők és nézőpontok; a háttérismeret és tudáskeret; a közös nyelvűség
(a közös nyelvváltozat ismerete). Kommunikációs technikák. A nyelv ismeretközlő,
érzelemkifejező, felhívó, kapcsolatteremtő, metanyelvi és stilisztikai funkciója. Nyelvi
illem
1.3. Alapvető retorikai ismeretek.
Az érvelés technikája: érvek, ellenérvek, deduktív és induktív érvelés, a cáfolat
módszerei.
A beszéd kidolgozása: előkészítés, elrendezés, kidolgozás, egy alkalmi beszéd
előkészítése és megszólaltatása.
*A beszéd megszólaltatása: a hatásos meggyőzés és véleménynyilvánítás nyelvi
kifejezésbeli eszközei a különféle szövegműfajokban. *A szónoklat (alkalmi beszéd)
előadásának követelményei
1.4. Az érvelő-meggyőző szövegtípusok: szónoki beszéd; *prédikáció
1.5. A helyesírás alapelvei: a kiejtés, a szóelemzés, a hagyomány, az egyszerűsítés elve. A
mozaikszók helyesírása. A gyakran használt idegen szavak írásmódja. Eltérések az
idegen szavak magyar és román helyesírásában
II. Irodalomolvasás
A tantervben megjelenő tartalmak a tanulási folyamatban képességfejlesztő működő
ismeretekként hasznosíthatók. Így például a képességek mellé rendelt tartalmi egységek arról
tájékoztatnak, hogy melyek azok a viszonyba állítható tartalmak előzetes és új ismeretek −,
amelyek kapcsolatának felismerése maga a képesség. A tartalmi egységeket részletező
ismeretek teljes készlete (részletezett tartalmak, fogalmak) és sorrendje nem kötelező, hanem
a tanulási folyamatnak és a tanulók adottságainak megfelelően a tankönyvíró, illetve a tanár
választja ki a megítélése szerint szükséges ismeretelemeket, esetleg ki is egészítheti őket.
Az ismeretelemek működő jellegéből adódóan a stilisztikai, retorikai, verstani, narratológiai,
műfajelméleti fogalmak szövegszerveződésben betöltött szerepének a felfedezése kerül
előtérbe. Ezeknek az ismereteknek az értelmezés támpontjaként kell működniük, a fogalmak
kialakítása tehát nem a felismerés, azonosítás, a fogalmi szintű meghatározás érdekében
történik.
A félkövér szedés jelzi az új tartalmi egységeket. A differenciált tanterv elemei a Tartalmak
tantervi egységben *-gal szerepelnek.
A tanterv nem írja elő évfolyamonként a kötelező műveket. A tankönyvíró és a tanárok
választják ki a követelményeknek leginkább megfelelő műveket. A tanterv javasol ugyan egy
teljességre törekvő olvasmányjegyzéket, ám az itt felsorolt művek helyett vagy mellett más
szövegek is választhatók.
A tanterv meghatározza az értelmezendő szövegek számát: minimum 12–14. A nehezebben
olvasható művekből megfelelő részletek feldolgozását javasolja.
RÉSZLETEZETT TARTALMAK
2.1. Epikus művek olvasása. Az epikus idő; az elbeszélés ideje, az elbeszélt idő. A hősteremtés
eljárásai. Történeti tárgyú elbeszélés: eposz, *komikus eposz, történeti tárgyú műballada,
történelmi regény
2.2. Énelbeszélés: levél, napló, levélregény
2.3. Az imitációelv: imitáció, antik minta; imitáció és versszerkezet: piktúra, szentencia;
imitáció és verselés (klasszikus időmértékes verselés); imitáció és műfajok (óda, elégia,
epigramma, episztola, leíró költemény)
2.4. Drámai művek olvasása. A dráma, a drámaiság, a drámai szituáció, drámai cselekmény, a
drámai hős, konfliktus, beszédfajták
A drámai műfajok: tragédia, komédia
*Drámaváltozatok: konfliktusos, középpontos, kétszintes dráma
3.1. A történeti tárgyú elbeszélések és kulturális összefüggésük megragadása.

A barokk eposz. Történelmi háttér és előtér a történelmi regényben
3.2. Az énelbeszélés rokokó, szentimentális művekben. Szentimentalista énregény; levél; napló
3.3. Az imitációelv történetisége: imitáció humanista, barokk, *rokokó, klasszicista művekben
3.4. Drámaváltozatok és kulturális hátterük: *dráma a kultuszban (antik dráma); dráma a
színpadon (*klasszicista dráma, romantikus dráma)
Javasolt szövegek
A javasolt szövegek, szerzők listája nem előíró jellegű. A tantervben megjelölt kompetenciákhoz
igazodva a kötelező tartalmaknak megfelelően a tankönyvszerző és a tanár más szövegeket is
választhat. A tanterv 12–14 szöveg elmélyülő olvasását javasolja, amelyek között szerepelnie kell a
klasszikus magyar irodalom jelentős alkotásainak, teljes szövegeknek vagy szövegrészleteknek. A
tanórára kiválasztott szövegek, illetve részletek ne haladják meg az 1–2 lapot, az ennél hosszabb
szövegeket a tanterv otthoni olvasásra és tanórai megbeszélésre javasolja (évente minimum 2
hosszabb terjedelmű szöveget).
Arany János: Szondi két apródja, V. László;

Homérosz: Iliász (részletek), Odüsszeia (részletek); Zrínyi Miklós: Szigeti veszedelem (részletek);
Petőfi Sándor: A helység kalapácsa
Jókai egy történelmi regénye/Jósika Miklós: Abafi/Kemény Zsigmond: Zord idő, Rajongók/Kós
Károly: Az országépítő, Varju nemzetség/Mikszáth Kálmán: A fekete város/Móricz Zsigmond:
Erdély
Mikes Kelemen. Törökországi levelek (részletek); Kazinczy Ferenc: Fogságom naplója; Kármán
József: Fanni hagyományai; J. W. Goethe: Az ifjú Werther szenvedései; Széchenyi István: Napló

(részletek);
Janus Pannonius: Mikor a táborban megbetegedett, Egy dunántúli mandulafáról, Pannónia
dicsérete, Névváltoztatásáról, Önmagáról, Martialishoz; Martialis epigrammái
Balassi Bálint: Júliát hasonlítja a szerelemhez, Kiben az kesergő Céliáról ír
Csokonai Vitéz Mihály: Az Estve, Újesztendei gondolatok, A Reményhez
Berzsenyi Dániel: Horác, A közelítő tél; Horatius: Taliarchushoz
Szophoklész: Antigoné; Moliere: Tartuffe; Katona József: Bánk bán; Vörösmarty Mihály: Csongor
és Tünde

Anexa nr. 1 la ordinul ministrului edcaţiei, cercetării şi inovării nr. 5099/09.09.2009
PROGRAMĂ ŞCOLARĂ
LIMBA ŞI LITERATURA GERMANĂ MATERNĂ
CLASA A IX-A

Nr. 5099/09.09.2009
Bucureşti, 2009
LEHRPLAN FÜR DAS FACH DEUTSCH
ALS MUTTERSPRACHE
Klasse 9
Curricularer Lehrplan des Faches Deutsch als Muttersprache

Klassen 9-12
I.Vorbemerkungen
Der Deutschunterricht dient der Entwicklung, Erweiterung und Differenzierung der

Ausdrucks- und Kommunikationsfähigkeit, des Sprachbewußtseins, der ästhetischen
Kompetenz, des historischen Bewußtseins sowie dem Selbst- und Weltverständnis der
Schüler durch sprachliches Handeln und Auseinandersetzung mit Sprache in all ihren
Erscheinungsformen und mit Texten aller Art und aller Medien; der Deutschunterricht
befähigt die Jugendlichen mit dazu, sich in ihrer literarisch-kulturellen und medial
vermittelten Umwelt auszukennen und an ihr teilzuhaben.
1.Aufgaben des Deutschunterrichts
Der Deutschunterricht hat die Aufgabe der sprachlichen und literarischen Bildung junger
Menschen. Er erweitert ihren ästhetischen, historischen und gesellschaftlichen
Erfahrungs- und Wissenshorizont. Dadurch leistet er einen wesentlichen Beitrag zu ihrer
Erziehung.Grundlagen für den gelungenen Deutschunterricht sind das Interesse und die
Freude an Sprache und Literatur; sie müssen bei den Schülern geweckt und ständig
gefördert werden.
Die im Deutschunterricht erworbenen Kenntnisse und Fähigkeiten, Einsichten und
Verhaltensweisen bereiten die Schüler darauf vor, sich in der Welt zu orientieren und
weiterzubilden; sie tragen zu Selbstständigkeit und Verantwortungsbereitschaft,
Flexibilität, Kreativität und Kooperationsbereitschaft bei. Sie geben die spezifisch im
Deutschunterricht zu vermittelnde Grundlage ab für eine weiterführende
Auseinandersetzung mit den Kernproblemen.
Dabei ist die Art und Weise des Erarbeitungsprozesses im Unterrichtsalltag - z. B. für den
zwischenmenschlichen Umgang, für Gleichstellung und Partizipation - von modellhafter
Bedeutung.
Die menschliche Persönlichkeit findet ihren Ausdruck vorrangig in der Sprache. Sie in
allen ihren Möglichkeiten zu erfassen und gebrauchen zu können, ist für den Schüler
unbedingt notwendig. Sprache fungiert als Ausdrucksmittel der Emotionen,
Überzeugungen, Phantasien, Analysen von Problemen und Wünschen. Gleichzeitig dient
sie dem Zusammenleben der Menschen in ihren jeweiligen Gemeinschaften.
Kommunikative Techniken aller Art sind also wesentliche Elemente des
Deutschunterrichts, in der praktischen Gesprächsführung ebenso wie in der theoretischen
Auseinandersetzung mit Sachverhalten. Sprache vermittelt über die Literatur einen
Zugang zur Welt. Hier findet der Schüler verschiedene zeit- und gesellschaftsbedingte
Ausdrucksformen der eigenen Kultur und fremder Kulturen, setzt sich mit ihren
ästhetischen, philosophischen und sozialen Inhalten auseinander.
Er hat die Möglichkeit, das traditionelle und eigene Lebensmodell mit alternativen
Denkweisen in Verbindung zu bringen. Die Erkenntnis der historischen Bedingtheit aller
Lebens- und Weltdeutungen schützt davor, Sichtweisen ideologisch zu verengen oder
absolut zu setzen.
2. Ziele des DaM-Unterrichts
Aus dem bisher Gesagten ergeben sich die Ziele desDeutschunterrichts :
-eine möglichst fehlerfreie, funktionale und rationale Verwendung der Sprache

-Texte verstehen, eigenständig wiedergeben, analysieren und kritisch beurteilen
-Sachverhalte und Probleme anhand von Literaturbeispielen bzw. an allgemeinen Fragen
des Menschseins erörtern
-Arbeitstechniken sachgemäß anwenden und mit der entsprechenden Fachterminologie
umgehen
-Entwicklung und Förderung kreativen Gestaltens
II. Prinzipien des curricularen Lehrplans
1.Beschreibung der spezifischen Eigenheiten der Lyzealstufe

Der Lehrplan für das Fach Deutsch als Muttersprache verfolgt als Hauptziel die
Heranbildung kultureller und interkultureller Anschauungen, sowie eine Welt von
kohärenten Gefühlen und Haltungen.
Der Lehrplan ist nach den Erkenntnissen heutiger Lernforschung von zentraler
Bedeutung, da nur in den bisher konsequent durchlaufenen Phasen von Einführung,
Anwendung, Variation und Transfer nachhaltige Ergebnisse zu erzielen sind. Mit dem
Ziel der Werteorientierung wird das Thema „Mensch und Menschlichkeit“ von Anfang
an verfolgt. Es spielt unter historisch-politischen, ethisch-philosophischen, sozialen und
ästhetischen Aspekten in allen Einheiten eine zentrale Rolle. Entscheidender als bisher
folgt die grundsätzlich neu konzipierte intentionale Sprech- und Schreiberziehung, die
situations- und kontextbezogen ist, den Einsichten der modernen Lernpsychologie:
analog zum Verstehen, das intensiv nur als Prozess erfolgt, müssen auch Sprechen und
Schreiben prozessorientiert sein, um erfolgreich vermittelt und erlernt werden zu können.
Bei der Erstellung des Rahmenlehrplans wurde folgendes berücksichtigt:
-der Lehrplan schließt an die allgemeinen Bildungs- und Erziehungsziele der
Gymnasialstufe an
-er formuliert die Aufgabenstellungen und Kompetenzen für die Lyzealstufe
Die Lernbereiche sind folgendermaßen gegliedert: I. Sprache und Kommunikation, II.
Literatur
Sie sind jedoch nicht isoliert voneinander zu sehen, sondern sind selbstverständlich
miteinander verknüpft. Das Getrennte wird zusammengeführt im pädagogischen
Wechselspiel zwischen Schüler, Lerngegenstand und Lehrer. Somit haben die Lehrer die
Freiheit, ihren Unterricht selbstständig zu gestalten (Verbinden der Inhaltsbereiche, ihre
Reihenfolge, die Struktur der Unterrichtseinheiten).
Die ausgewählten Texte sollen attraktiv und altersgerecht sein sowie verschiedenen
Gattungen und Epochen angehören. Dabei soll beachtet werden, dass bis zum Ende der
Lyzealstufe mindestens ein für folgende Autoren typischer Text behandelt werden muss:
G.E. Lessing, J.W. Goethe, F. Schiller, J. von Eichendorff, Fr. Hölderlin oder H. von
Kleist, H. Heine, G. Büchner, Th. Fontane, G. Keller oder Th. Storm, R.M. Rilke, Th.
Mann, F. Kafka, B. Brecht, H. Böll, W. Borchert, F. Dürrenmatt.
Unter den ausgewählten Texten sollten auch Werke der Weltliteratur in deutscher
Übersetzung wie auch Werke rumäniendeutscher Schriftsteller enthalten sein. Die
Themenkreise sowie die Ganzschriften sollen je nach Interesse und Niveau der Schüler,
am besten in Absprache mit diesen, ausgewählt werden.
In jedem Semester soll wenigstens ein Werk größeren Umfangs als Ganzschrift behandelt
werden (Roman, Novelle, Drama), und in jedem Schuljahr mindestens ein Themenkreis /
Ganzwerk projektbezogen unterrichtet werden.
2. Kurze Beschreibung des Fächerübergreifenden Unterrichts

Bei der Behandlung bestimmter Unterrichtsthemen ist die Zusammenarbeit mit anderen
Fächern anzustreben. Dies gilt für alle Fächer, mögen sich auch besonders Geschichte,
Erdkunde, Gemeinschaftskunde, bildende Kunst und Musik dafür eignen. Diesen
fächerübergreifenden Unterricht sind die Schüler aus der Gymnasialstufe sowohl als
implizites Verfahren als auch als explizites Verfahren gewohnt; es erscheint sinnvoll,
diesen Unterricht zu vertiefen.
III.Relevante Kompetenzen für den DaM-Untericht
1.Direkte Kompetenzen
-Alltägliche kommunikative Situationen und Sachverhalte zu erfassen.
-Mögliche sprachliche Mittel oder Bedeutungen damit zu verbinden
-Fähigkeit anderen zuzuhören,sie zu verstehen und Aussagen in eigene Wissenshorizonte
einzubinden
-Texte so zuverfassen, dass sie der Anforderungssituation entsprechen,also sie
sachgerecht darzustellen
-Informationen aus Texten zu entnehmen ,zu verknüpfen und mit Vorwissen zu
verbinden
-Sprachliche Mittel richtig und zielgerichtet anzuwenden
2.Indirekte Kompetenzen
-Sachverhalte mit dem Vorwissen in Bezug zu setzen
-Schlussfolgerungen damit verbinden, diese in Bezug auf Situation zu reflektieren und
auszuwählen
-Aussagen in eigene Wissenshorizonte einbinden und dabei auch Beziehungs-und
Sachaspekte zu unterscheiden
-Texte so zu verfassen, dass sie der Anforderungssituation entsprechen, sie folgerichtig
zu argumentieren, ansprechend zu erzählen oderkreativ zu variieren
-Sprachverhalte zu überdenken und anzupassen
-Verständnis für die Funktion und das System der Sprache zu entwickeln
3.Transversale Kompetenzen
-Informationen zu sammeln und die nützlichen zu selektieren
-Vertrauen in die eigenen kommunikativen Fähigkeiten zu erlangen
-Selbständiges, reflektierendes und kritisches Denken zu zeigen
-Flexibilität und Toleranz gegenüber den Argumenten und Meinungen anderer zu zeigen
-Eigenes Wertesystem aufzustellen
-Eigene Vorstellungen zu vertreten
IV. Aufbau des Fachs Deutsch f ü r die Gymnasialstufe
1. Allgemeine Kompetenzen
a.Der richtige und angemessene Gebrauch der deutschen Sprache in verschiedenen
Kommunikationssituationen
b.Die Anwendung und Erweiterung der Grundlagen wissenschaftlichen Arbeitens

sowie die Aneignung von literaturwissenschaftlichem Hintergrundwissen anhand
verschiedener literarischer und nichtliterarischer Texte
c.Schriftliche und mündliche Argumentation, fundierte Meinungsäußerung und
differenzierte Urteilsfindung zu literarischen und nichtliterarischen Texten
d.Verständnis für fremde kulturelle Äußerungen und Meinungen
Anmerkung: Aus der Auflistung der “Allgemeinen Kompetenzen” ergibt sich, dass im
Deutschunterricht Spracharbeit, Textarbeit, Anleitung zu Diskussion und Erörterung
von Problemen sowie Projektarbeit zu landeskundlichen und interkulturellen Themen
gleichwertig nebeneinander stehen. Jedem dieser vier Bereiche muss entsprechend Raum
gegeben werden, wobei ein Ineinandergreifen natürlich möglich, manchmal sogar nötig
ist.
2.Werte und Haltungen

a.Freude am Lesen, Sensibilität und ästhetisches Feingefühl im Bereich der Literatur
b.Einsicht in die kulturellen Werte und in die Entwicklung der deutschen Literatur
c.Selbständiges, reflektierendes und kritisches Denken
d.Vertrauen in die eigenen kommunikativen Fähigkeiten
e.Flexibilität und Toleranz gegenüber den Argumenten und Meinungen anderer
f.Offenheit für das Andere, Fremde
g.Interkulturelle Kommunikationsfähigkeit, Verbindungen zwischen der Literatur in
der Muttersprache und der rumänischen Literatur herstellen.
3.Lerninhalte
Die Lernbereiche sind folgendermaßen gegliedert: I. Sprache und Kommunikation, II.
Literatur
Sie sind jedoch nicht isoliert voneinander zu sehen, sondern sind selbstverständlich
miteinander verknüpft. Das Getrennte wird zusammengeführt im pädagogischen
Wechselspiel zwischen Schüler, Lerngegenstand und Lehrer. Somit haben die Lehrer die
Freiheit, ihren Unterricht selbstständig zu gestalten (Verbinden der Inhaltsbereiche, ihre
Reihenfolge, die Struktur der Unterrichtseinheiten).
4.Aufbau des Lehrplans. Hinweise zur Arbeit mit dem Lehrplan
Für das Fach Deutsche Sprache und Literatur 9. und 10. Klasse sind für alle
Fachrichtungen 4 Wochenstunden vorgesehen, wobei in drei Wochenstunden dieselben,
gemeinsamen Unterrichtsinhalte zu behandeln sind und in der vierten je nach Profil
differenziert werden soll. In der Aufstellung der Feinkompetenzen finden sich drei
Spalten: A für den mathematisch-naturwissenschaftlichen, B für den philologischen und
C für den pädagogischen Zweig.
Für die11. und 12. Klasse sind für alle Fachrichtungen drei Wochenstunden vorgesehen,
in welchen dieselben, gemeinsamen Unterrichtsinhalte zu behandeln sind,wobei das
philologische und das pädagogische Profil noch je eine vierte Wochenstunde haben, in
der aber differenziert vorgegangen werden soll. In der Aufstellung der Feinkompetenzen
finden sich drei Spalten: gemeinsame Inhalte , A für den philologischen und B für den
pädagogischen Zweig.
Der Lehrplan ist folgendermaßen strukturiert:
-Allgemeine Kompetenzen, Werte und Haltungen und Lerninhalte
-Feinkompetenzen und Inhalte, sowie Bemerkungen zu den Lernbereichen
-Empfehlungen zu Inhalten und Fachbegriffen (Anhang)
-Methodische Hinweise
Der Lehrplan bietet dem Lehrer die Freiheit:
-aus dem Literaturkanon die der Klasse am meisten entsprechenden Werke auszuwählen
-Arbeitstechniken und Sozialformen des Unterrichts situationsbedingt anzuwenden
(Gruppenarbeit, Einzelarbeit, Interview, Projektunterricht, etc.)
-fächerübergreifend zu unterrichten und somit einen Transfer von Wissen zwischen den
Fächern: Geschichte, Erdkunde, Musik, Religion, etc. und Deutsch zu leisten
Im vorliegenden Dokument werden aus formulierungstechnischen Gründen durchgehend die

Begriffe "der Schüler" und "der Lehrer" verwendet; gemeint sind selbstverständlich jeweils
"Schüler und Schülerinnen" beziehungsweise "Lehrer und Lehrerinnen
9.Klasse
ANMERKUNGEN ZU DEN LERNBEREICHEN
I. SPRACHE UND KOMMUNIKATION

Im Sinne eines integrierten Sprachunterrichts werden die sprachlichen Erscheinungen aus
drei Gesichtspunkten verfolgt: Normativ, funktional und kreativ. So kann der
Sprachunterricht ein Mittel zur Förderung der Sprachkompetenz des Schülers werden und
ihn dazu befähigen, sich ein korrektes literarisches Deutsch in der Textrezeption
anzueignen und dieses in der Textproduktion zu gebrauchen.
Es ist nun Aufgabe der unterrichtenden Lehrer (oder der Lehrbuchautoren) in den
thematischen Unterrichtseinheiten (siehe Bereich Literatur) Schwerpunkte für das Üben
der sprachlichen Erscheinung zu setzen, wobei die theoretischen Ausführungen auf ein
notwendiges Minimum zu reduzieren sind.
A. Mündliche und schriftlicheTextproduktion
1. Mündliche Sprachverwendung
a. Gespräch
- Formen: Unterrichtsgespräch, Diskussion, Streitgespräch
- inhaltliche Regeln: Argumentieren (Behauptung, Begründung, Beispiel,
Schlussfolgerung), Eingehen auf die Argumente des Vorredners
- formale Regeln: Achtung des Gesprächspartners, ihn aussprechen lassen
b. Rede, freies Sprechen
- Vortrag eines Sachverhaltes (Kurzreferat)
- Aufbau der Rede: Einleitung, Hauptteil, Schluss
Im verbalen Bereich sind zu beachten:

- richtige Aussprache und Betonung der Wörter (Länge und Kürze der Vokale,
Neuansatz usw.)
- grammatikalische Richtigkeit insofern, dass das Verständnis nicht beeinträchtigt
wird
- Verwendung der entsprechenden Stilebene
2. Schriftliche Sprachverwendung
Beim Verfassen von Texten wird folgendes verfolgt:
- orthographische Korrektheit (unter Berücksichtigung der neuen deutschen
Rechtschreibung)
- grammatikalische Richtigkeit (Flexionsendungen, Artikel, syntaktischer Aufbau)
- treffende Wortwahl, entsprechende Stilebene
B. Rezeption mündlicher und schriftlicher Texte (auditiv, visuell, audio-visuell)

Bei der Rezeption der mündlichen und schriftlichen Texte spielen eine Rolle:
- die Betonung (in der mündlichen Aussage)
- die Satzzeichen ( in der schriftlichen Mitteilung)
- die Bedeutung der Wörter im Kontext
- die Wortfelder
- die Stilfiguren, literarische Gattungen, stilistische Mittel und Möglichkeiten
- die Textsorten (literarische, wissenschaftliche Texte, usw.)
II. LITERATUR
In der Behandlung der Literatur geht man von folgenden Gesichtspunkten aus:
1. Themenkreise
2. literarische Epochen
3. literarische Gattungen
1. Es werden folgende Themenkreise empfohlen:

a. Held (in “Hildebrandslied”, “Nibelungenlied” dazu Preußler, “Wanja”
oder
M. Ende, “Momo”, Wildwest-Filme…)
oder: Phantasiewelten und Abenteuer (in “Parzival” und “Harry Potter” oder
“Herr
der Ringe”…)
b. Liebe (im Minnesang, Liebeslyrik vom Barock bis zur Moderne)
c. Toleranz und Menschlichkeit; Emanzipation und Partizipation (in
“Nathan” und in Dürrenmatts “Der Richter und sein Henker” o.Ä.)
2. Der Schwerpunkt fällt auf mittelalterliche Literatur und Aufklärung. Dabei sollen
Bezüge hergestellt werden zu motiv- oder themengleichen Werken aus anderen
literarischen Epochen bis zur Gegenwart.
3. Es sind Textbeispiele der drei literarischen Hauptgattungen zu behandeln:
a. epische Formen: Heldenepos und wahlweise Sage, Mythos, Roman, Parabel,
Kurzgeschichte, usw.
b. lyrische Formen: Minnelied, Liebesgedicht, Sonett u.a.
c. dramatische Formen: Drama
Zusätzlich sollen Sachtexte (Bericht, wissenschaftlicher Text, usw.) behandelt werden,

die sich in die oben genannten Themenkreise eingliedern.
Ausgehend von den vorgeschlagenen Themen oder literarischen Werken soll das
Verhältnis zwischen Literatur und den Ausdrucksmöglichkeiten anderer Kunstformen
erarbeitet werden. Zu diesem Zweck sollen wahlweise Theater- und Filmvorführungen,
Hörspiele, Gedichtvorträge, Gemälde, Plastiken, Buchillustrationen, usw. herangezogen
werden.
Im Anhang zu vorliegendem Rahmenplan werden Literaturvorschläge genannt, auf die

man zurück greifen kann.
ANHANG
1. Empfehlungen zu den Inhalten
a. Held/Phantasiewelten und Abenteuer

- Das Hildebrandslied, Das jüngere Hildebrandslied
- Das Nibelungenlied bzw. Lechner, Die Nibelungen
- Wolfram von Eschenbach, Parzival bzw. Lechner, Parzival
- Michael Ende, Momo; Die unendliche Geschichte
- Ottfried Preußler, Wanja
- Mark Twain, Ein Yankee an König Arthus Hof
- Comics
- Wildwestromane
- J. Rowling, Harry Potter; Tolkien, Herr der Ringe
- Sachreportagen
b. Liebe
- Minnelieder, z.B. von Walther von der Vogelweide, Der von Kürenberg, anonyme
…
- Liebeslyrik, z.B. von Gryphius, Goethe, Brentano, Heine, Morgenstern, Brecht,
Kästner, Ringelnatz, Fried, Shakespeare, Eminescu
- Gottfried von Strassburg, Tristan und Isolde
- William Shakespeare, Romeo und Julia
- Gottfried Keller, Romeo und Julia auf dem Dorfe
- Liebesromane aus der Konsumliteratur
c. Toleranz und Menschlichkeit. Emanzipation und Partizipation

- Fabeln von Gellert und Lessing
- G. E. Lessing, Nathan der Weise
- Kant, Was ist Aufklärung? (Auszüge)
- F. Dürrenmatt, Der Richter und sein Henker, Der Verdacht
2. Begriffe im Deutschunterricht
Es wird empfohlen folgende Begriffe zu festigen und zu systematisieren:
- Handlungsverlauf, Aufbau/Struktur, Konflikt, Personenkonstellation
- lyrisches Ich, subjektive und objektive Darstellung, Gedichtaufbau,
Grundstimmung; Metapher, Personifikation, Hyperbel, Wiederholung; Strophe,
Vers, Metrum, End-, Binnen- und Kehrreim, Alliteration (Stabreim)
- Monolog, Dialog, Regieanweisung, Bühnenbild…; Akt/Aufzug, Szene/Auftritt,
Drama, Tragödie, bürgerliches Trauerspiel, Komödie; dramatischer Aufbau
Desgleichen sollen neue Begriffe aus folgenden Bereichen eingeführt werden: Ästhetik,
Literaturtheorie, Stilistik, Rhetorik, Linguistik als Instrumentarium der Texterschließung.
Die weiter unten angeführten Begriffe sollen eine Orientierungshilfe für den Lehrer
darstellen.
1. Im Bereich Literatur
- Thema, Motiv, Weltanschauung, Lebensgefühl, Stilmittel
- Fiktion, Phantasie, Belletristik, Trivialliteratur, Funktionalstil (Stil der Alltags-rede,
Zeitungsstil, literarischer Stil, usw.), Kommunikation, Kommunikations-absicht,
Elemente der Rhetorik
- Begriffe aus der Filmkunst (Drehbuch, Regie, Bild, Ton, schauspielerische
Darbietung), Begriffe aus der Bühnenkunst (Regie, Bühnenbild, schauspiele-rische
Darbietung), Vortragskunst
2. Im Bereich Sprache und Kommunikation

- Kommunikation, Begriffe der Kommunikationssituation (Sender, Empfänger,
Mitteilung, Kontext), Mitteilungsformen ( auditive, visuelle, audio-visuelle)
- Formen des mündlichen Ausdrucks: Gespräch (Alltagsgespräch, Diskussion,
Streitgespräch), Rede (freies Sprechen, Vortrag, Meinungs- und Überzeugungsrede)
- Wortfelder, Kongruenz, Pleonasmus, Zusammensetzung und Ableitung (Präfixe und
Suffixe), semantische Beziehungen im Wortschatz (Synonymie, Antonymie,
Polysemie, Homonymie)
- non-verbale Elemente der Kommunikation (Gestik, Mimik, usw.)
Methodische Hinweise
Neben den herkömmlichen Lehrmethoden sollten moderne Unterrichtsformen im
Deutschunterricht zunehmend an Bedeutung gewinnen. Hier zwei konkrete
Möglichkeiten:
Schülerzentriertes Lernen\ Autonomes Lernen:

Der Lehrer sollte ermutigt werden, im Hinblick auf die Kompetenzen, die entwickelt
werden, auch autonome Lernformen in den Unterricht zu integrieren. Autonomes Lernen
bedeutet, die Schüler die zentralen Entscheidungen über ihr Lernen selbst treffen zu
lassen. Den Schülern wird das Recht auf ihren eigenen Lernprozess und Lernrhythmus
eingeräumt. Ihnen wird dabei geholfen, sich die Lernstrategien anzueignen und selbsttätig
anzuwenden. Der Lehrplan ist der verbindliche Ausgangspunkt fur die Gestaltung des
Unterrichts. Der Lehrer hat die pädagogische Freiheit, Methoden und Mittel einzusetzen,
um autonomes Lernen zu fördern.
Vielfalt der Methoden in der Leistungsmessung

Leistungsbewertung wird verstanden als Beurteilung und Dokumentation der
individuellen Lernentwicklung und des jeweils erreichten Leistungsstandes. Sie
berücksichtigt sowohl die Ergebnisse als auch die Prozesse des schulischen Lernens und
Arbeitens. Deshalb ist es wichtig, verschiedene Formen der Bewertung und
unterschiedliche Testverfahren entsprechend dem Lernziel anzuwenden: Einstufungstest,
Lernfortschritsttest, Abschlusstest, Teiltest, etc. Es ist empfehlenswert, auch besondere
Leistungen zu bewerten: Referate, Projekte, Lernmappen, eigene literarische Versuche.
Als besondere Form der Bewertung ist zB. die Selbstbewertung zu berücksichtigen.
9.Klasse
FEINKOMPETENZEN UND INHALTE mit Differenzierung für die 4. Wochenstunde
1. Der richtige und angemessene Gebrauch der deutschen Sprache in verschiedenen Kommunikationssituationen
Feinkompetenzen gemeinsame Inhalte A *1 B** C***

1.1 Mündliche Ausdrucksformen • Dialogführung (bes.
situationsgerecht verwenden Unterrichtsgespräch) unter
Beachtung der Gesprächsregeln
und –techniken Monologführung,
freies Sprechen (mündliches
Erzählen, Kurzreferat)
- Rollenspiel
1.2 Schriftliche • gehobene Ausdrucksweise (z.B. in zusätzliche Übungen zusätzliche Übungen
Ausdrucksformen beim Inhaltsangabe, Exzerpt,
Verfassen Stellungnahme, Anzeige…)
verschiedenartiger Texte • Alltagssprache (z.B. in Brief,
richtig und Tagebuch, Erzählung)
situationsgerecht
verwenden
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 764 bis/10.XI.2009
1
A* = mathematisch-naturwissenschaft-liches Profil; B** = philologisches Profil; C*** = pädagogisches Profil
55
56

1.3 Treffsicherheit im • Wortschatzerweiterung und Schwerpunkt: Schwerpunkt:
Ausdruck und stilistische Übungen Fachsprache und ihre Stilbruch und Stilblüte
Sprachrichtigkeit • richtige Verwendung der Flexion stilistischen (stilistische Übungen)
verbessern (z.B. bei Adjektiven, starken Besonderheiten
Verben…)
• komplexere syntaktische
Konstruktionen, richtige
Verwendung der
Verbindungswörter
1.4 Fachtermini sinngemäß s. Anhang 2, Begriffe im differenziertere s. syntaktische,
erfassen und angemessen Deutschunterricht,(Literatur und Begriffe morphologische und
verwenden Sprache) semantische Aspekte
der Wortarten
1.5 Verfassen von Gebrauchs- Verfassen von Kurzreferat, evtl. Verfassen von
und Sachtexten Anzeige, Beschwerde wissenschaftlichen
Referaten
Erlernen von
naturwissenschaftliche
n Protokolltechniken
1.6 * Morphologie (nur Bestimmung des
pädagogisches Profil) Verbs, Nomens, der
Begleiter und
Stellvertreter des
Nomens, des
Adjektivs, Adverbs
2. Die Anwendung und Erweiterung der Grundlagen wissenschaftlichen Arbeitens sowie die Aneignung von literaturwissenschaftlichem
Hintergrundwissen anhand verschiedener literarischer und nichtliterarischer Texte
2.1 Zwischen literarischen und • vergleichen von literarischen und
nichtliterarischen Texten nichtliterarischen Texten zum
unterscheiden, Textsorten selben Thema
bestimmen • Gattungen: Lyrik, Epik, Dramatik
und Textsorten: Epos, lyrisches
Gedicht, politisches Gedicht,
Fabel, Erzählung, Schauspiel,
Bericht, Reportage, Nachricht
bestimmen
2.2 Texte mündlich und • Verfassen von Inhaltsangaben und
schriftlich wiedergeben schriftlichen
Textzusammenfassungen
• Hauptgedanken/wichtige Ideen
herausschreiben (exzerpieren)
• Kennzeichnung von Zitaten,
Quellenangabe
2.3 Texte analysieren, • Form, Aufbau beschreiben Schwerpunkt: Schwerpunkt:
Hauptmerkmale • sprachlich-stilistische Mittel Sprachanalyse des Sprachanalyse des
literarischer und bestimmen Sachtextes literarischen Textes
nichtliterarischer Texte • Entwicklung von Handlung,
erkennen Gestalten, Ideen untersuchen
• Analyseaufsätze verfassen (z.B.
Gedichtanalyse, Charakterisierung
einer Hauptgestalt)
2.4 Textstellen deuten, Texte • poetische Bilder, Stilfiguren

interpretieren, Bedeutung deuten
des literarischen Textes • sich mit literarischen Gestalten
erschließen identifizieren, sie für unsere Zeit
2
57
58

umdeuten
• Aussage des literarischen Textes
für die Entstehungszeit erarbeiten,
auf Aktualität prüfen
2.5 Vergleich unterschiedlicher • formale und inhaltliche Parallelen kritischer Umgang mit
Texte zur selben Thematik und Unterschiede feststellen (z.B. Skundärliteratur
älteres und jüngeres
“Hildebrandslied”)
2.6 Merkmale einer Epoche • Verbindung zwischen
bzw. Gattung am konkreten nichtliterarischem Text
Textbeispiel nachweisen (Sekundärliteratur) und
literarischem Text (Primärliteratur)
herstellen
3. Schriftliche und mündliche Argumentation, fundierte Meinungsäußerung und differenzierte Urteilsfindung zu literarischen und
nichtliterarischen Texten und Themen
3.1 Stellungnahme zu einem • persönliche Meinung ausdrücken
Text, einer Gestalt, einem und begründen (von spontaner
Problem Reaktion bis zu differenzierender
Beurteilung)
• schriftliche Stellungnahme
verfassen
3.2 Gegenüberstellung von • Konfrontation von Themenstellung je
unterschiedlichen gegensätzlichen Positionen (z.B. Themenstellung je nach Profil Themenstellung je
Meinungen pro und contra Siegfried, nach Profil nach Profil

Kriemhild, Hagen) im
Streitgespräch oder Rollenspiel
• Argumente pro und contra
schriftlich festhalten
3

3.3 Vergleich des • Unterschiede feststellen und ihre
geschriebenen Textes mit Bedeutung und Wirkung beurteilen
einer anderen Kunstform • Diskussion verschiedener
(z.B. Theateraufführung, Meinungen
Verfilmung)
3.4 Vergleich des Dramentextes - Unterschiede feststellen evtl. szenisches
mit einer Theaterinszenierung (Weglassungen, Hinzufügungen, Interpretieren
oder filmischen Umsetzung Interpretation)
- Bühnentechnik/filmische Effekte
verfolgen und beurteilen
- eigene Meinung äußern,
unterschiedliche Meinungen diskutieren
- evtl. Verfassen einer Theater- bzw.
Filmkritik
59
60
4. Verständnis für fremde kulturelle Äußerungen und Meinungen

Feinkompetenzen gemeinsame Inhalte A*4 B** C***
4.1 Informationen über ferne, • Germanische Sitten, Sagenstoffe, z.B. Artussage
fremde Zeiten und Orte Werte in Projektform erarbeiten
finden und präsentieren und vorstellen
• Höfische Kultur und Sitten
vorstellen
• Judenverfolgung vom Mittelalter
bis zum II.Weltkrieg darstellen
4.2 Interkulturelle Beispiel:
Erscheinungen erkennen, • Gemeinsamkeiten und
Verständnis für andere Unterschiede der drei
Positionen entwickeln monotheistischen Religionen und
Kulturen erarbeiten (Aktualität,
politische Brisanz)
4.3 Aktualisierung der • Problematisierung der Begriffes
Thematik eines älteren “Held”, z.B. anhand von moderner
Werkes Konsumliteratur (“Harry Potter”,
Wildwest-Filme etc.)
• Aufklärung heute – z.B. in der
Kriminalistik (Dürrenmatt, “Der
Richter und sein Henker”)
4.4 * Fehleranalyse aufgrund - Regeln der Zeitenfolge
sprachlicher Interferenzen - Vorgangspassiv
(nur für pädagogisches Profil) - Deklination des
Nomens (Genus)
- Rektion der
Präposition und des

Verbs
- Fragen: wo? wohin?
woher? wann?
4
Anexa nr. 1 la ordinul ministrului, cercetării şi inovării nr. 5099/09.09.2009
PROGRAMA ŞCOLARĂ
LIMBA ŞI LITERATURA RUSĂ MATERNĂ
CLASA a IX-a
Aprobată prin ordinul ministrului

Nr. 5099/09.09.2009
Bucureşti, 2009
NOTĂ DE PREZENTARE
Disciplina limba şi literatura maternă are un rol esenţial în formarea personalităţii elevilor, în formarea
unor deprinderi şi abilităţi necesare pentru a le asigura accesul postşcolar la învăţarea pe toată durata vieţii şi
integrarea activă într-o societate bazată pe cunoaştere.
Prin studierea disciplinei limba şi literatura maternă pe parcursul învăţământului obligatoriu, elevii
trebuie să-şi formeze în primul rând competenţele de comunicare indispensabile, în lumea contemporană,
pentru orice tip de activitate profesională: să se exprime corect, clar şi coerent în limba maternă, să asculte,
să înţeleagă şi să producă mesaje orale şi scrise, în diverse situaţii de comunicare. De asemenea, studiul
limbii şi al literaturii materne contribuie semnificativ la formarea unei personalităţi autonome a elevilor,
capabile de discernământ şi de spirit critic, apte să-şi argumenteze propriile opţiuni, dotate cu sensiblitate
estetică, având conştiinţa propriei identităţi culturale şi manifestând interes pentru varietatea formelor de
expresie artistică.
Finalităţile disciplinei se reflectă nemijlocit în competenţele generale şi în setul de valori şi atitudini
enunţate în prezenta programă şcolară, din care derivă întreaga structură curriculară (competenţe specifice,
cărora le sunt asociate conţinuturile învăţării). Aceste finalităţi îşi găsesc corespondent, în principal, în
domeniul Comunicare în limba maternă, aşa cum apare acesta definit în documentele Uniunii Europene
(Competenţe cheie pentru învăţământul pe tot parcursul vieţii – Cadrul european de referinţă, Anexa la
Recomandarea Parlamentului şi a Consiliului European, 2006), cât şi în competenţele transversale,
menţionate în acelaşi document, din domeniile A învăţa să înveţi, Competenţe sociale şi civice, Conştiinţă
şi exprimare culturală.
Paradigma de proiectare didactică a programelor şcolare de limba şi literatura rusă maternă (atât
pentru gimnaziu, cât şi pentru liceu) este una comunicativ-funcţională. Aceasta presupune studiul integrat
al limbii, al comunicării şi al textului literar şi nonliterar. Principiile actualului model sunt:
Â urmărirea unui set unitar şi coerent de finalităţi ale studiului disciplinei pe parcursul întregii şcolarităţi;
Â adoptarea unui model didactic coerent, în cadrul căruia să apară evidentă deplasarea accentului de pe
simpla achiziţionare de cunoştinţe pe structura de competenţe, valori şi atitudini, pe baza celor patru
dimensiuni integratoare ale actului comunicativ (înţelegerea după auz, lectura, vorbirea şi scrierea);
Â diversificarea strategiilor, a metodelor şi a situaţiilor de învăţare şi adaptarea acestora la grupul-ţintă;
Â asigurarea caracterului flexibil al studierii limbii materne ruse, prin conectarea sa la realităţile
vieţii cotidiene şi la lumea contemporană ;
Â renunţarea la compartimentarea disciplinei în "limbă" şi "literatură", asigurarea unei baze
conceptuale pentru abordarea eficientă a studiului limbii, literaturii şi al culturologiei ruse;
Â reechilibrarea ponderii acordate în studiu variantei scrise şi celei orale;
Â îmbinarea echilibrată a proceselor de receptare şi a celor de producere a mesajului;
Â adoptarea unei perspective consecvent comunicative în cadrul căreia accentul să fie plasat pe
Continuitatea faţă de programele anterioare de limba şi literatura rusă maternă (pentru învăţământul
primar şi gimnazial) este asigurată prin paradigma comunicativ-funcţională a disciplinei. Aceasta presupune
studiul integrat al limbii, al comunicării şi al literaturii în vederea dezvoltării atât a competenţelor de comunicare
orală şi scrisă, cât şi a deprinderilor de lectură (capacitatea de a înţelege şi de a interpreta textele, de a fi un cititor
competent şi autonom, capacitatea de a înţelege şi de a valoriza dintr-o perspectivă personală viziunea despre
lume, despre condiţia umană sau despre artă, exprimate în textele studiate).
Programele şcolare de limba şi literatura rusă maternă pentru clasele a IX-a şi a X-a, ciclul inferior
al liceului, sunt unitare din punctul de vedere al competenţelor generale, al setului de valori şi atitudini
urmărite pentru acest segment de şcolaritate şi al principiului de organizare a conţinuturilor pe durata celor
doi ani de studiu.
Domeniile în care vor fi contextualizate activităţile de învăţare pentru studierea disciplinei limba şi
literatura rusă maternă în clasa a IX-a sunt: limbă şi comunicare; literatură; concepte operaţionale.
Potrivit planurilor-cadru de învăţământ în vigoare, în clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului, disciplina
Limba şi literatura rusă maternă are acelaşi statut şi regim orar ca şi disciplina „limba şi literatura română”,
având alocate trei ore pe săptămână în trunchiul comun, la toate filierele, profilurile şi specializările.
În afara trunchiului comun, următoarele filiere, profiluri şi specializări au alocată câte o oră pe
săptămână în curriculum diferenţiat (CD)*:
Â filiera teoretică, profilurile real şi umanist, toate specializările;
Â filiera vocaţională, profil pedagogic, toate specializările;
Â filiera vocaţională, profil teologic, toate specializările;
Â filiera vocaţională, profil ordine şi securitate publică, specializarea ştiinţe sociale;
Â filiera vocaţională, profil militar, specializarea matematică-informatică.
În prezentul document conţinuturile alocate pentru curriculum diferenţiat sunt marcate prin semnul
asterisc (*).
Structura programei şcolare pentru clasa a IX-a este următoarea:
Limba şi literatura rusă maternă – clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului 3

1. Utilizarea corectă şi adecvată a limbii ruse în receptarea şi în producerea mesajelor în



4. Identificarea specificului culturii ruse în context multi- şi intercultural, naţional şi universal
√ Cultivarea plăcerii de a citi, a gustului estetic în domeniul literaturii
√ Stimularea gândirii autonome, reflexive şi critice în raport cu diversele mesaje receptate
√ Formarea unor reprezentări culturale privind evoluţia şi valorile literaturii ruse
√ Stabilirea unor conexiuni între literatura rusă şi literatura universală
√ Cultivarea unei atitudini pozitive faţă de comunicare şi a încrederii în propriile abilităţi de

comunicare
√ Abordarea flexibilă şi tolerantă a opiniilor şi argumentelor celorlalţi
√ Dezvoltarea interesului faţă de comunicarea interculturală
√ Manifestarea interesului faţă de cultura şi civilizaţia rusă şi faţă de specificul cultural al etniei
ruşilor-lipoveni


1. Utilizarea corectă şi adecvată a limbii croate în receptarea şi producerea mesajelor în diferite
1.1. Utilizarea adecvată a achiziţiilor - niveluri ale receptării orale şi scrise: fonetic, ortografic şi de
lingvistice în receptarea diverselor texte punctuaţie, morfosintactic, lexico-semantic, stilistico-textual,
nonverbal şi paraverbal;
- texte ficţionale şi texte nonficţionale: care reflectă o
experienţă personală, jurnalistice, juridic-administrative sau
ştiinţifice, argumentative.
1.2. Identificarea elementelor specifice din - rolul verbelor în naraţiune;

structura unor tipuri textuale studiate - rolul adjectivelor în descriere;
- rolul formulelor de adresare, de iniţiere, de menţinere şi de
încheiere a dialogului;
- rolul conectorilor în argumentare.
1.3. Exprimarea orală sau în scris a - exprimarea orală a reacţiilor şi a opiniilor faţă de texte literare
propriilor reacţii şi opinii privind şi nonliterare (monolog, dialog, dezbateri);
receptarea textelor - exprimarea în scris a reacţiilor şi a opiniilor faţă de texte
literare şi nonliterare.
1.4. Redactarea unor texte diverse - relatarea unei experienţe personale, rezumat, caracterizare de
personaj, *povestire, fişe de lectură, referat; ştiri, anunţuri
publicitare, corespondenţă privată şi oficială, formulare
tipizate.
1.5. Utilizarea corectă şi adecvată - normele limbii literare la toate nivelurile (fonetic, ortografic
a formelor exprimării orale şi scrise în şi de punctuaţie, morfosintactic, lexico-semantic,
diverse situaţii de comunicare stilistico-textual);
- reguli şi tehnici de construire a monologului (*povestire/
relatare orală, descriere orală, argumentare orală);
- reguli şi tehnici de construire a dialogului (conversaţie,
discuţie argumentativă);
- rolul elementelor verbale, paraverbale şi nonverbale în
comunicarea orală.
2. Folosirea instrumentelor de analiză tematică, structurală şi stilistică în receptarea diferitelor texte

literare şi nonliterare
2.1. Aplicarea unor tehnici vizând înţelegerea - stabilirea ideilor principale;
textelor literare sau nonliterare - rezumarea ;
- identificarea câmpurilor semantice dominante dintr-un text.
2.2. Identificarea temei textelor studiate - temă, motiv, viziune despre lume;
- relaţii tematice între textele propuse pentru studiu în clasa a
IX-a şi texte studiate în gimnaziu.
2.3. Compararea ideilor şi atitudinilor - modul de reflectare a unei idei sau a unei teme în mai multe
diferite în dezvoltarea aceleiaşi teme opere literare (aparţinând unor genuri, unor epoci diferite sau
literare unor arii culturale diferite).


2.4. Analizarea componentelor structurale şi - componente structurale şi expresive: elemente de construcţie
expresive ale textelor literare studiate şi a subiectului şi a personajelor în texte epice; simboluri
discutarea rolului acestora în tratarea temelor centrale în texte lirice; figuri de stil, elemente de versificaţie.
2.5. Compararea trăsăturilor definitorii ale - realitate, ficţiune, text ficţional, text nonficţional;
comunicării în textele ficţionale şi - scopul comunicării (informare, delectare, divertisment etc.);
nonficţionale - reacţiile receptorului (cititor, ascultător).
2.6. Aplicarea conceptelor de teorie literară1 - genuri literare;

în analiza şi discutarea textelor literare - specii literare;
studiate - autor, narator, eu liric, cititor;
- moduri de expunere;
- personajul;
- figuri de stil.
2.7. Compararea limbajului literaturii cu - limbajul literaturii, limbajul muzicii (materialul de expresie
cel al muzicii specific, impactul asupra cititorului, ascultătorului);
- concepte specifice muzicii.
3. Argumentarea în scris şi oral a propriilor opinii în diverse situaţii de comunicare

3.1. Identificarea structurilor argumentative - construcţia textului argumentativ.
într-un text dat
3.2. Identificarea elementelor dintr-un text - textul critic în raport cu textul discutat.
care confirmă sau infirmă o opinie privitoare
la textul respectiv
3.3. Compararea unor argumente diferite în - interpretări şi judecăţi de valoare.

vederea formulării unor judecăţi proprii
3.4. Argumentarea unui punct de vedere - tehnica argumentării;

- discursul argumentativ oral şi scris.

4.1. Identificarea în diverse surse literare şi - texte care relevă rolul bisericii în spiritualitatea etniei;
nonliterare a unor elemente de cultură şi - ghicitori, proverbe, zicători, obiceiuri populare;
civilizaţie proprii etniei ruşilor-lipoveni - elemente de iconoplastie.
4.2. Evidenţierea componentelor de cultură - rolul personalităţilor culturale în viaţa etniei: scriitori,
şi civilizaţie cu valoare universală lingvişti, filozofi, muzicieni, istorici, pictori;
- creaţii reprezentative ale personalităţilor aparţinând etniei
ruşilor-lipoveni;
- locul şi rolul culturii materne în cultura naţională şi
universală.
1
Toate aceste concepte au fost asimilate în gimnaziu.


Conţinuturile învăţării sunt grupate în trei domenii: I. Literatură, II. Limbă şi comunicare, III. Concepte
operaţionale.
Domeniul „Literatură” propune două module: 1) Lumea cărţilor, 2) Ficţiune şi realitate.
Structura modulară permite profesorilor şi autorilor de manuale să caute soluţiile optime pentru
organizarea parcursului didactic (modalitatea de corelare a unităţilor de conţinut, ordinea abordării acestora,
structurarea unităţilor de învăţare).
În afara textelor, se va ţine seama, în plus faţă de criteriile indicate la fiecare modul de conţinuturi, de
următoarele criterii generale: accesibilitate în raport cu nivelul dezvoltării intelectuale şi de cultură generală a
elevilor; atractivitate; valoare; varietatea autorilor selectaţi; volumul de lecturi propuse pe parcursul
întregului an şcolar în raport cu timpul disponibil.
Profesorii (şi autorii de manuale) pot alege alte texte (creaţii artistice), care nu figurează între cele propuse.
Acolo unde consideră necesar, profesorul poate lărgi numărul de texte pentru studiu. De asemenea, pot fi incluse
texte suplimentare cu caracter ilustrativ, după cum pot fi selectate doar fragmente din textele recomandate.
I. LITERATURĂ
1) Lumea cărţilor
Se recomandă studierea unor grupaje tematice, urmărind tratarea diferită a unor teme literare din
punctul de vedere al concepţiilor şi al atitudinilor exprimate, al modalităţilor de expresie şi al reacţiilor pe
care textele le provoacă cititorului.
Pentru întregul an şcolar se vor selecta în vederea studiului aprofundat, 8 texte literare de bază (la
clasele cu 3 ore pe săptămână), respectiv 10* texte literare de bază (la clasele cu 4 ore pe săptămână).
Teme propuse:
Natura
Copilăria şi adolescenta
Patria
Viaţa la ţară
Pentru fiecare temă se vor studia, integral sau fragmentar, minimum două texte literare. Se vor
alege, în ansamblu, atât scrieri în versuri, cât şi în proză.
Sugestii de texte literare:
Â pentru tema Natura
«Есть в осени первоначальной» (Ф.И. Тютчев)
«Ветхая избушка», «Снег да снег» (А.А. Блок)
«Эx, вы сани! А кони, кони!» (С.А. Есенин)
«Зимний дуб» (Ю.М. Нагибин)
«Тихое утро» (Ю.П. Kaзаков)
Â pentru tema Copilăria şi adolescenţa
«Дети подземелья» (В.Г. Короленко)
«Детство», «В людях» (М. Горький)
«Кащеева цепь» (M.М. Пришвин)
«Ты откуда эту песню, Мать, на старость запасла» (А.А. Твардовский)

Â pentru tema Patria:

«Россия» (А.А. Блок)
«Гой, ты Русь, моя родная» (С.А. Есенин)
«Родина» (В.В. Набоков)
«Я знаю Россию по песням», «Стихи о России» (А.А. Прокофьев)
«Земля родная» (Д.С. Лихачёв)
«Тихая моя родина!» (Н.М. Рубцов)
Â pentru tema Viaţa la ţară:
«Наши на Дунае» (В.Г. Короленко)
«Матрёнин двор» (А.И. Солженицын)
«О чём плачут лошади» (Ф.Б. Абрамов)
«Сельские жители» (В.М. Шукшин)
«Старуха» (В.Г. Распутин)
2) Ficţiune şi realitate
Se recomandă studiul unor texte care nu aparţin domeniului ficţiunii literare (proză literară, poezie,
dramaturgie), legate tematic de textele literare de la punctul 1. Se va urmări reliefarea diferenţelor dintre
textele literare şi cele nonliterare.
Se vor studia în acest scop cel puţin patru texte de tipul: memorii, texte publicistice, ştiinţifice,
administrative, religioase, jurnal de călătorie, jurnal în timp, eseuri, scrisori, dezbateri ştiinţifice, discursuri
oratorice. Acestea pot fi repartizate fie mai mult la o temă, fie câte unul la fiecare temă. Profesorii (şi
autorii de manuale) pot alege tipuri de texte diferite de cele enumerate.
Pentru întregul an şcolar se vor selecta, după caz, 4 texte nonliterare (la clasele cu 3 ore pe săptămână),
respectiv 5* texte nonliterare (la clasele cu 4 ore pe săptămână).
Sugestii de texte:
Â pentru tema Natura:
un eseu privind reflectarea naturii în pictură (de ex., Дмитрий Лихачёв, «О русской пейзажной
живописи» sau un discurs despre natură (de ex., Л.Н. Ситникова, «Любить природу», în Изложения
и диктанты для 9 класса, изд. «Учитель», 1997) sau un eseu privind comunicarea om-natură (de ex.,
Н. Томышева, «Человек и природа», în 107 сочинений для школьников и aбитуриентов, Юрга:
Илона, 1996).
Â pentru tema Copilăria şi adolescenţa:
un fragment de memorii (de ex. , С. Есенин, «O себе») sau un text publicistic (de ex. , Elizaveta
Demidov, în ziarul “Zorile”, nr. 6 (119)/2002).
Â pentru tema Patria:
o dezbatere ştiinţifică (de ex., Б.С. Батенина «Дискуссии о месте Росии в мировой истории и
особенности её исторического пути», în Россия в мировой истории, Москва, 1996) sau un eseu critic
(de ex., Г.В.Горкунова, «Тема Родины в лирике Есенина», în Как писать сочинение, Айрис Рольф,
1996) sau un text publicistic (de ex., Галина Рыжова, «Пасха в России - праздник для всех» în ziarul
“Zorile” nr. 5/118, 2002) sau un jurnal imaginar de călătorie (de ex., А.А. Позднякова «Путешествие по
России» în Работа над сочинением, Москва, 1996) sau un eseu compoziţional (de ex., Н. Тамышева,.
«Это всё о России», în 107 сочинений для школьников и aбитуриентов, Юрга: Илона, 1996).
Â pentru tema Viaţa la ţară:
un fragment de text ştiinţific (de ex., Л. Головатенко, «Крепостное право и попытки социальной
реформы в XVIII – XIX веках», în История России – спорные проблемы, Москва, 1994) sau un
fragment de jurnal de călătorie (de ex., Petre Moiseev «Переправа вчера и сегодня», în ziarul
Zorile, nr.5/129, 2003).
Recomandăm, de asemenea, şi abordarea unor unităţi de dezvoltare a vorbirii, legate tematic precum
proverbe, zicători, ghicitori, anecdote, cântece, frazeologisme, jocuri, concursuri, rebusuri (cuvinte încrucişate).


Studiul limbii ruse materne are în centrul atenţiei atât coordonata normativă, cât şi cea funcţională,
urmărind cu preponderenţă formarea la elevi a deprinderilor de folosire corectă şi eficientă a limbii ruse în
producerea şi receptarea unei varietăţi de texte orale şi scrise.
Abordarea conţinuturilor propuse se va face în ordinea aleasă de autorii de manuale sau de profesori,
care le vor integra acolo, unde consideră că au eficienţă didactică.
Producerea de texte orale şi scrise
EXPRIMAREA ORALĂ
√ Forme ale exprimării orale:
¾ Dialogul (tipuri)
- conversaţia cotidiană
- reguli ale dialogului (atenţia acordată partenerului, preluarea/ cedarea cuvântului la momentul
oportun, dozarea participării la dialog etc.).
- tehnici ale dialogului eficient
- integrarea în situaţia de comunicare
- înţelegerea scopului comunicării
- structura dialogului (replica, perechi de replici, grupaje de replici etc.)
- principiile ascultării active
¾ Monologul
- povestirea / relatarea orală, descrierea orală
- reguli ale monologului (contactul vizual cu auditoriul; raportarea la reacţiile auditoriului)
- tehnici ale monologului eficient
- integrarea în situaţia de comunicare (auditoriu, contact)
- înţelegerea scopului comunicării
- structura monologului ( introducerea, cuprinsul , încheierea)
√ Rolul elementelor verbale (cuvânt, propoziţie, frază)
√ Niveluri de constituire a mesajului oral
- nivelul fonetic
- pronunţia corectă
- respectarea regulilor intonaţionale
- nivelul morfosintactic
- folosirea corectă a formelor flexionare ale substantivelor, adjectivelor, verbelor, participiilor
- acord (între subiect şi predicat; acordul atributului)
- roluri sintactice ale cuvintelor:
a) subiect d) complement: direct, indirect, circumstanţial
b) predicat verbal, predicat verbal compus, – de loc, de timp, de mod, scop, cauză
predicat nominal e) fraza formată prin coordonare
c) atribut acordat, atribut neacordat f) fraza formată prin subordonare: explicativă,
atributivă, circumstanţială (aspecte generale)
- elemente de relaţie în propoziţie şi frază: и, а, но, или; что, кто, потому что, где, куда, который
- nivelul lexico-semantic
- cunoaşterea şi folosirea sensului corect al cuvântului în context: pleonasmul, tautologia,
recunoaşterea dialectismelor şi evitarea acestora în exprimarea literară
- erori semantice: confuzia, paronimia, interferenţa cu graiul lipovenesc
- utilizarea corectă a derivatelor şi a compuselor (prefixe, sufixe, sufixoide)
- schimbarea categoriei gramaticale
- cunoaşterea şi folosirea corectă a sinonimelor, antonimelor, omonimelor şi cuvintelor polisemantice.
√ Rolul elementelor nonverbale şi paraverbale (gesturi, mimică, poziţia corpului, tonalitate, accent, pauza în
vorbire, ritm).

EXPRIMAREA SCRISĂ
Redactarea de texte (rezumat, caracterizare de personaj, povestire, eseu structurat, tipuri de corespondenţă).
√ Niveluri de constituire a textului scris
- nivelul ortografic şi de punctuaţie
- scrierea corectă a cuvintelor
- scrierea cu majuscule
- folosirea corectă a semnelor de ortografie
- folosirea corectă a semnelor de punctuaţie
Receptarea textelor orale şi scrise

√ Niveluri ale receptării:
- fonetic, ortografic şi de punctuaţie
- influenţa elementelor paraverbale asupra înţelegerii mesajului oral
- lexico-semantic – interpretarea sensului cuvintelor în context
- stilistic – figurile de stil, procedee artistice
- textual – tipuri de texte (ficţionale şi nonficţionale), genuri şi specii literare
III. CONCEPTE OPERAŢIONALE

Se recomandă consolidarea şi sistematizarea noţiunilor dobândite în clasele a V-a – a VIII-a: genuri
şi specii literare (opera epică, opera lirică, opera epico-lirică, opera dramatică, oda, meditaţia, imnul, pastelul,
fabula, poemul, basmul, legenda, povestirea, bâlina, nuvela, romanul, tragedia, comedia, drama), naraţiunea,
descrierea, dialogul, personajul, portretul fizic şi portretul moral, figurile de stil şi procedeele artistice.
Se recomandă, de asemenea, familiarizarea elevilor cu noţiuni noi de teorie a literaturii în stilistică,
precum momentele subiectului, timpul şi spaţiul naraţiunii, autorul şi naratorul, viziunea, urmărindu-se
integrarea lor operaţională în celelalte module de conţinuturi ale învăţării, cu scopul deprinderii elevilor cu
instrumentarul de analiză a textelor.
1. În domeniul Literatură
Temă, motiv, viziune despre lume, procedeu artistic ; ficţiune, imaginaţie, literatură de divertisment,
stil publicistic, administrativ, eseu, memorialistică, scrisoare.
2. În domeniul Limbă şi comunicare
Comunicare, elementele situaţiei de comunicare (emiţător, receptor, mesaj, cod, canal, context)
funcţiile comunicării, ascultare activă; tipuri de mesaje (audio, video, audio-vizuale); forme ale exprimării orale;
dialog (conversaţie), monologul (relatarea, descrierea orală); elemente verbale ale comunicării (cuvinte,
propoziţii, fraze), forme flexionare, acord, erori semantice (atracţia paronimică, interferenţa), derivate şi
compuse (prefixe, sufixe, sufixoide), schimbarea categoriei gramaticale, sinonime, antonime, omonime, cuvinte
polisemantice; elemente nonverbale (gesturi, mimică etc.), elemente paraverbale (tonalitate, accent, pauze în
vorbire, ritm); ortografie, punctuaţie.

Â Orientarea studiului către elevi
Profesorii se vor ghida în activitatea de predare în primul rând după programa şcolară şi vor folosi
manualele ca instrumente de lucru flexibile şi adaptabile disponibilităţilor comunicative şi particularităţilor
psihologice ale elevilor cu care se lucrează. Profesorii vor lua ca reper nevoile reale ale elevilor, adaptându-
şi demersurile didactice în funcţie de acestea. Finalităţile disciplinei se pot derula eficient prin centrarea lor
pe activitatea elevului. În acest context profesorii au libertatea de a selecta temele şi textele pentru studiu ca
şi metodele, procedeele, mijloacele de învăţare pe care le consideră adecvate pentru atingerea finalităţilor
vizate. Profesorul şi elevul vor deveni parteneri egali în procesul comunicativ, dacă se va pune un accent
mai mare pe activităţile didactice de tip formativ şi numai unde este posibil, performativ, ceea ce-i va da
profesorului posibilitatea de a iniţia, organiza şi facilita activităţile de învăţare în funcţie de condiţiile din
şcoală şi de nivelul de stăpânire a limbii de către elevi.
Â Caracterul funcţional, practic, aplicativ al predării-învăţării
Funcţia fundamentală a limbii este funcţia de comunicare, iar actuala programă ţine cont de acest
adevăr, propunând activităţi didactice ce cuprind o varietate de experienţe de comunicare. Acest mod de
abordare presupune implicarea elevilor în actul comunicativ şi permite interacţiuni pentru rezolvarea unor
sarcini de învăţare concrete. Programa are la bază competenţele generale şi cele specifice, conţinuturile
fiind doar mijloacele de realizare a finalităţilor propuse. În ceea ce priveşte producerea de mesaje orale şi
scrise se vizează competenţe procedurale aplicabile în diverse contexte, iar textele ficţionale şi
nonficţionale se folosesc ca mijloace pentru formarea deprinderilor de receptare. Pentru sugestii şi exemple
de activităţi de învăţare, se pot consulta şi adapta la specificul limbii şi literaturii ruse materne cele
referitoare la limba şi literatura română, cuprinse în volumul „Ghid metodologic. Aria curriculară Limbă şi
comunicare, Liceu”, Bucureşti, Ed. Aramis – 2002, elaborat de Consiliul Naţional pentru Curriculum.
Â Diversificarea metodelor şi instrumentelor de evaluare
Eficienţa învăţării decurge şi din tipurile de evaluare întrebuinţate în procesul didactic. Pentru ca
evaluarea să conducă la o mare eficientizare a procesului predare-învăţare se recomandă folosirea tuturor
tipurilor de evaluare : iniţială, continuă, sumativă, evaluare de proces, evaluare de produs, evaluare de
progres. În afara modalităţilor tradiţionale este necesar să se apeleze la metode şi instrumente
complementare de evaluare: investigaţia, referatul, proiectul, portofoliul, autoevaluarea. În acest fel
învăţarea poate deveni mai atractivă pentru elevi. Pentru exemple şi sugestii orientative puteţi consulta
volumul „Ghid de evaluare. Limba şi literatura română” Bucureşti – Ed. Aramis 2001, elaborat de
Serviciul Naţional de Evaluare şi Examinare.

Anexa nr. 1 la ordinul ministrului, cercetării şi inovării nr. 5099/09.09.2009
PROGRAMA ŞCOLARĂ
LIMBA ŞI LITERATURA RUSĂ MATERNĂ
CLASA a X-a
Aprobată prin ordinul ministrului

Nr. 5099/09.09.2009
Bucureşti, 2009
NOTĂ DE PREZENTARE
Disciplina limba şi literatura maternă are un rol esenţial în formarea personalităţii elevilor, în
formarea unor deprinderi şi abilităţi necesare pentru a le asigura accesul postşcolar la învăţarea pe toată
durata vieţii şi integrarea activă într-o societate bazată pe cunoaştere.
Prin studierea disciplinei limba şi literatura maternă pe parcursul învăţământului obligatoriu, elevii
trebuie să-şi formeze în primul rând competenţele de comunicare indispensabile, în lumea contemporană,
pentru orice tip de activitate profesională: să se exprime corect, clar şi coerent în limba maternă, să
asculte, să înţeleagă şi să producă mesaje orale şi scrise, în diverse situaţii de comunicare. De asemenea,
studiul limbii şi al literaturii materne contribuie semnificativ la formarea unei personalităţi autonome a
elevilor, capabile de discernământ şi de spirit critic, apte să-şi argumenteze propriile opţiuni, dotate cu
sensiblitate estetică, având conştiinţa propriei identităţi culturale şi manifestând interes pentru varietatea
formelor de expresie artistică.
atitudini enunţate în prezenta programă şcolară, din care derivă întreaga structură curriculară (competenţe
specifice, cărora le sunt asociate conţinuturile învăţării). Aceste finalităţi îşi găsesc corespondent, în
principal, în domeniul Comunicare în limba maternă, aşa cum apare acesta definit în documentele
Uniunii Europene (Competenţe cheie pentru învăţământul pe tot parcursul vieţii – Cadrul european de
referinţă, Anexa la Recomandarea Parlamentului şi a Consiliului European, 2006), cât şi în competenţele
transversale, menţionate în acelaşi document, din domeniile A învăţa să înveţi, Competenţe sociale şi
civice, Conştiinţă şi exprimare culturală.
Paradigma de proiectare didactică a programelor şcolare de limba şi literatura rusă maternă (atât
pentru gimnaziu, cât şi pentru liceu) este una comunicativ-funcţională. Aceasta presupune studiul
integrat al limbii, al comunicării şi al textului literar şi nonliterar. Principiile actualului model sunt:
Â urmărirea unui set unitar şi coerent de finalităţi ale studiului disciplinei pe parcursul întregii
şcolarităţi;
Â adoptarea unui model didactic coerent, în cadrul căruia să apară evidentă deplasarea accentului de pe
simpla achiziţionare de cunoştinţe pe structura de competenţe, valori şi atitudini, pe baza celor patru
dimensiuni integratoare ale actului comunicativ (înţelegerea după auz, lectura, vorbirea şi scrierea);
Â diversificarea strategiilor, a metodelor şi a situaţiilor de învăţare şi adaptarea acestora la grupul-
ţintă;
Â asigurarea caracterului flexibil al studierii limbii materne ruse, prin conectarea sa la realităţile
vieţii cotidiene şi la lumea contemporană ;
Â renunţarea la compartimentarea disciplinei în "limbă" şi "literatură", asigurarea unei baze
conceptuale pentru abordarea eficientă a studiului limbii, literaturii şi al culturologiei ruse;
Â reechilibrarea ponderii acordate în studiu variantei scrise şi celei orale;
Â îmbinarea echilibrată a proceselor de receptare şi a celor de producere a mesajului;
Â adoptarea unei perspective consecvent comunicative în cadrul căreia accentul să fie plasat pe
Continuitatea faţă de programele anterioare de limba şi literatura rusă maternă (pentru învăţământul
primar şi gimnazial) este asigurată prin paradigma comunicativ-funcţională a disciplinei. Aceasta presupune
studiul integrat al limbii, al comunicării şi al literaturii în vederea dezvoltării atât a competenţelor de
comunicare orală şi scrisă, cât şi a deprinderilor de lectură (capacitatea de a înţelege şi de a interpreta textele,
de a fi un cititor competent şi autonom, capacitatea de a înţelege şi de a valoriza dintr-o perspectivă personală
viziunea despre lume, despre condiţia umană sau despre artă, exprimate în textele studiate).
Programele şcolare de limba şi literatura rusă maternă pentru clasele a IX-a şi a X-a, ciclul
inferior al liceului, sunt unitare din punctul de vedere al competenţelor generale, al setului de valori şi
atitudini urmărite pentru acest segment de şcolaritate şi al principiului de organizare a conţinuturilor pe
durata celor doi ani de studiu.
Limba şi literatura rusă maternă – clasa a X-a, ciclul inferior al liceului 2

Domeniile în care vor fi contextualizate activităţile de învăţare pentru studierea disciplinei limba şi
literatura rusă maternă în clasa a X-a, ciclul inferior al liceului, sunt: (I) Literatură; (II) Limbă şi
comunicare.
Prin domeniul „limbă şi comunicare” vor fi consolidate şi extinse cunoştinţele şi deprinderile de
exprimare orală şi scrisă şi de receptare a mesajelor orale şi scrise. Domeniul „literatură” cuprinde modulele
„receptarea textului literar“ şi „literatură şi alte arte“.
Potrivit planurilor cadru de învăţământ în vigoare, în clasa a X-a, ciclul inferior al liceului,
disciplina limba şi literatura maternă are acelaşi statut şi regim orar ca şi disciplina „limba şi literatura
română”, având alocate 3 ore pe săptămână în trunchiul comun (TC) la toate profilurile şi
specializările.
În afara celor 3 ore pe săptămână din TC, au alocată în plus câte o (una) oră pe săptămână
în curriculum diferenţiat (CD) următoarele filiere, profiluri şi specializări:
Â filiera teoretică, profil umanist, toate specializările;
Â filiera vocaţională, profil pedagogic, toate specializările;
Â filiera vocaţională, profil teologic, toate specializările;
Â filiera vocaţională, profil ordine şi securitate publică, specializarea „ştiinţe sociale”.
Programa şcolară conţine două tipuri de curriculum diferenţiat:

• CD tip A (ale cărui conţinuturi sunt marcate în programă prin semnul *): destinat tuturor
specializărilor din cadrul filierei vocaţionale, profilurile pedagogic şi teologic;
• CD tip B (ale cărui conţinuturi sunt marcate în programă prin semnul **): destinat specializărilor
„filologie” şi „ştiinţe sociale” din cadrul filierei teoretice, profil umanist, specializării „ştiinţe
sociale” din cadrul filierei vocaţionale, profil ordine şi securitate publică.
Structura programei şcolare pentru clasa a X-a este următoarea:

• Competenţe generale.
• Valori şi atitudini.
• Competenţe specifice şi conţinuturi asociate acestora.
• Recomandări privind conţinuturile învăţării.

1. Utilizarea corectă şi adecvată a limbii ruse în receptarea şi în producerea mesajelor în



√ Cultivarea plăcerii de a citi, a gustului estetic în domeniul literaturii
√ Stimularea gândirii autonome, reflexive şi critice în raport cu diversele mesaje receptate
√ Formarea unor reprezentări culturale privind evoluţia şi valorile literaturii ruse
√ Stabilirea unor conexiuni între literatura rusă şi literatura universală
√ Cultivarea unei atitudini pozitive faţă de comunicare şi a încrederii în propriile abilităţi de

comunicare
√ Abordarea flexibilă şi tolerantă a opiniilor şi argumentelor celorlalţi
√ Dezvoltarea interesului faţă de comunicarea interculturală
√ Manifestarea interesului faţă de cultura şi civilizaţia rusă şi faţă de specificul cultural al etniei
ruşilor-lipoveni

Toate competenţele specifice şi toate conţinuturile din coloana TC aparţin trunchiului comun şi sunt
obligatorii pentru toate filierele, profilurile şi specializările din cadrul ciclului inferior al liceului.
1. Utilizarea corectă şi adecvată a limbii ruse în receptarea şi în producerea mesajelor în diferite

Conţinuturi
TC CD tip A∗ CD tip B∗∗
1.1. Identificarea - registrele limbii: limbaj arhaic, - valori stilistice ale - valori stilistice ale
funcţiilor stilistice ale popular, regional, colocvial, unor categorii unor categorii
limbii în interpretarea argou, jargon morfosintactice morfosintactice
şi în studiul - expresivitatea în limbajul
diferitelor tipuri de comun şi în limbajul poetic
texte
1.2. Receptarea - sens denotativ şi sensuri - citirea graficelor, a - calităţile generale
adecvată a sensului/ conotative schemelor sau a ale stilului:
sensurilor unui mesaj - cunoaşterea sensului corect al tabelelor sinoptice, claritate,
transmis prin diferite cuvintelor (în special al a altor documente proprietate,
tipuri de texte orale neologismelor) specifice precizie, puritate,
sau scrise domeniului de corectitudine,
- elemente care înlesnesc sau specializare variaţie stilistică,
perturbă receptarea (canalul, simetrie, naturaleţe,
codul, contextul) cursivitate, eufonie
- mesaje din domeniul audio-
vizualului
1.3. Folosirea adecvată - diverse tipuri de monolog şi
a strategiilor şi a dezbatere pe teme de interes
regulilor de curent sau pornind de la textele
exprimare orală în literare studiate
monolog şi în dialog - interviu de angajare
- elemente verbale, nonverbale şi
paraverbale
1.4. Redactarea unor - analiză, comentariu, eseu - documente - paralelă
compoziţii despre structurat şi eseu liber specifice - tipuri de frazare în
textele studiate şi a - cerere, proces-verbal, CV, domeniului de funcţie de tipul de
unor texte funcţionale scrisoare de intenţie, scrisoarea specializare (de text (concizie,
sau a unor proiecte în format electronic (e-mail) exemplu, referate prolixitate,
ştiinţifice, proces- organizarea
- proiecte (planificarea verbal etc.)
activităţii, munca în echipă şi discursului prin
atribuţii asumate, prezentarea parataxă sau prin
proiectului, finalităţi, hipotaxă etc.)
modalităţi de evaluare a
proiectului)
∗
Conţinuturile din coloana CD tip A se adresează tuturor specializărilor din cadrul filierei vocaţionale, profilurile
pedagogic şi teologic.
∗∗
Conţinuturile din coloana CD tip B se adresează specializărilor „filologie” şi „ştiinţe sociale” din cadrul filierei teoretice,
profil umanist, precum şi specializării „ştiinţe sociale” din cadrul filierei vocaţionale, profil ordine şi securitate publică.

Conţinuturi
1.5. Utilizarea, în - folosirea adecvată a cuvintelor - pronunţarea corectă - folosirea adecvată
exprimarea proprie, a în context a numelor proprii şi a neologismelor
normelor ortografice, - folosirea corectă a formelor a neologismelor în context
ortoepice, de punctuaţie, flexionare specifice
morfosintactice şi domeniului de
folosirea adecvată a - utilizarea corectă a elementelor specializare
unităţilor lexico- de relaţie
semantice - utilizarea variantelor lexicale
literare
- utilizarea corectă a unităţilor
frazeologice
- etimologia populară,
hipercorectitudinea
- pronunţare corectă (pronunţii
hipercorecte)
2. Folosirea instrumentelor de analiză tematică, structurală şi stilistică în receptarea diferitelor

texte literare şi nonliterare
Conţinuturi
2.1. Identificarea şi - construcţia subiectului în textul - specii epice (în plus
analiza principalelor narativ faţă de cele
componente de - compoziţia textului narativ menţionate la
structură şi de limbaj conţinuturile de
specifice textului - personajele în textul narativ trunchi comun):
narativ - modalităţi de caracterizare a povestire
personajului; tipuri de personaje
- formule narative:
- instanţele comunicării în textul povestirea în
narativ ramă, povestirea
- perspectiva narativă în povestire
- specii epice: roman, nuvelă,
basm cult
personajelor, limbajul naratorului
- stilul direct, stilul indirect,
stilul indirect liber
- evoluţia prozei în literatura rusă
∗
∗∗

Conţinuturi
2.2. Identificarea şi - construcţia subiectului în textul - specii dramatice
analiza principalelor dramatic (în plus faţă de
componente de structură - compoziţia textului dramatic cea prevăzută
şi de limbaj specifice pentru trunchiul
textului dramatic - modalităţi de caracterizare a comun): drama
personajelor dramatice
personajelor, notaţiile autorului
- specii dramatice: comedia,
evoluţia dramaturgiei (creaţie
dramatică şi spectacol) în
cultura rusă
2.3. Identificarea şi - titlu, incipit, relaţii de opoziţie - lirism obiectiv şi
analizarea elementelor şi de simetrie, elemente de lirism subiectiv
de compoziţie şi de recurenţă (motiv poetic,
limbaj în textul poetic laitmotiv)
- figuri semantice (tropi)
- elemente de prozodie
- poezie epică, poezie lirică
- instanţele comunicării în textul
poetic
- momente ale evoluţiei poeziei
în literatura rusă
2.4. Folosirea unor - temă şi viziune despre lume
modalităţi diverse de - sensuri multiple ale textelor
înţelegere şi de literare
interpretare a textelor
literare studiate
3. Argumentarea în scris sau oral a unor opinii în diverse situaţii de comunicare

Conţinuturi
3.1. Identificarea - structuri şi tehnici argumentative - structuri
structurilor argumen- în texte literare şi nonliterare, argumentative în
tative în diverse scrise sau orale (consolidare) texte nonliterare
situaţii de comunicare - logica şi coerenţa textului specifice domeniului
în vederea sesizării de specializare
logicii şi coerenţei
mesajului
∗
∗∗

Conţinuturi
3.2. Compararea unor - interpretări şi judecăţi de - evoluţia criticii
argumente diferite valoare exprimate în critica şi literare în cultura
pentru a-şi formula istoria literară, în cronici de rusă
judecăţi proprii spectacol - dosarul critic
3.3. Elaborarea unei - tehnici de argumentare - argumentări orale şi
argumentări scrise pe - verbe evaluative, adverbe de mod/ scrise uzuale în
baza textelor studiate predicative ca indici ai domeniul de
subiecti-vităţii evaluative; specializare
cuvinte cu rol argumentativ;
structuri / tipare sintactice în
argumentare
- tipuri de texte (eseu, comentariu,
analiză)
4.Identificarea specificului culturii ruse în context multi- şi intercultural, naţional şi universal

4.1. Analiza - elemente privind tradiţiile şi - proiecte privind
elementelor specifice obiceiurile etniei, evoluţia specificul culturii
de cultură şi civilizaţie acesteia; manifestări şi trăsături ruse, pornind de la
rusă în operele studiate ale culturii ruse în textele date prezente în
studiate operele studiate
- modalităţi de reflectare a
elementelor specifice de
cultură şi civilizaţie în diverse
arte (dans, muzică, film,
literatură, etc.)
4.2. Evidenţierea - rolul personalităţilor culturale - proiecte privind - ilustrări ale
formelor actuale de actuale provenite din rândurile manifestări culturale tendinţelor actuale
manifestare ale culturii etniei, în context local / semnificative din ale literaturii ruse.
ruse naţional actualitate (dans,
- forme actuale de manifestare muzică, film,
ale culturii ruse (dans, muzică, literatură, arte
film, literatură, arte vizuale etc.) vizuale etc.)
∗
∗∗

În clasa a X-a, ciclul inferior al liceului, conţinuturile învăţării sunt grupate în două domenii:
I. Literatură şi II. Limbă şi comunicare.
Domeniul Literatură urmăreşte familiarizarea elevilor cu: principalele tipuri de texte literare;
noţiunile şi tehnicile de analiză şi de interpretare menite să înlesnească înţelegerea textelor epice,
dramatice şi lirice, în proză sau în versuri; repere de ordin istoric care să ajute la formarea unei viziuni de
ansamblu asupra literaturii ruse.
Maniera de prezentare a conţinuturilor permite profesorilor şi autorilor de manuale să caute
soluţiile optime pentru organizarea parcursului didactic (modalitatea de corelare a conţinuturilor, ordinea
abordării acestora, structurarea unităţilor didactice).
În clasa a X-a se vor studia minimum 12 texte literare la filierele/ profilurile/ specializările cu 3 ore pe
săptămână/ minimum *13 texte literare la filierele/ profilurile/ specializările care au curriculum diferenţiat de tip A
(CD tip A) şi minimum **14 texte literare la filierele/ profilurile/ specializările care au curriculum
diferenţiat de tip B (CD tip B). La acestea se adaugă studiul integral sau fragmentar al unor texte ilustrative
pentru recenzia/ cronica literară, eseul sau studiul critic şi cronica de spectacol. Profesorii (şi autorii de manuale)
vor alege textele pe care le consideră potrivite cerinţelor formulate.
Se recomandă să se acorde atenţie, în măsura posibilităţilor, studiului unor texte integrale. Aceasta
nu exclude recurgerea la texte fragmentare, în special în cazul speciilor literare de mari dimensiuni
(nuvelă, roman etc.).
În alegerea textelor se va ţine seama, în plus faţă de criteriile indicate la fiecare listă minimală, de
următoarele criterii generale: accesibilitate în raport cu nivelul dezvoltării intelectuale şi de cultură
generală a elevilor; atractivitate; valoare; varietatea autorilor selectaţi; volumul de lecturi propuse pe
parcursul întregului an şcolar în raport cu timpul disponibil.
Programa oferă sugestii, cu titlu de exemplificare, menite să ajute opţiunile profesorilor. Listele de
exemple sunt deschise, profesorii (autorii de manuale) având libertatea de a alege alţi autori sau alte texte,
care nu figurează în aceste liste.
În măsura în care nivelul clasei şi interesele de învăţare ale elevilor o permit, profesorul poate să
lărgească numărul de texte propuse pentru studiu sau poate să recurgă la lecturi suplimentare, în corelaţie cu
tipurile de texte studiate. Pentru ilustrare, pot fi recomandate şi scrieri din literatura universală în traducere
rusă.
Cel puţin jumătate dintre textele literare selectate vor aparţine autori: А.С. Пушкин, А.А. Фет,
М.Ю Лермонтов, М.Е Салтыков-Щедрин, Н.В Гоголь, И.С Тургенев, А.П Чехов, Л.Н. Толстой,
С.А Есенин, И.А Бунин, А.Н Толстой, Б.Л. Пастернак, М.А Шолохов, В.Г. Распутин.
I. LITERATURĂ
Domeniul „Literatură” propune două module : 1. «Receptarea textelor literare» şi 2. «Literatura şi
alte arte».
1. Receptarea textelor literare
1.1. Lectura textelor literare
A. Cum citesc proză narativă?
• Proză scurtă – cel puţin 2 / **3 texte. De exemplu:
- un basm cult (de exemplu: «Повесть о том, как один мужик двух генералов прокормил» –
М.Е. Салтыков-Щедрин; «Аленький цветочек» – С.Т. Аксаков; «Конёк-горбунок» – П.П.Ершов etc.)
- o nuvelă (de exemplu: «Первая любовь» – И.С.Тургенев»; «Смерть чиновника» – А.П.Чехов;
«Старуха» – В.Г.Распутин; «Танька» – И.А.Бунин etc.)
- o povestire (de exemplu: «Шинель» – Н.В. Гоголь; «Человек в футляре» – А.П. Чехов; «Судьба
человека» – М.А. Шолохов etc.)

• Roman – 3 texte care să reliefeze aspecte legate de construcţia subiectului, caracterizarea personajelor,
tehnici narative, stil, expresivitate. De exemplu: «Герой нашего времени» – М.Ю.Лермонтов; «Война и
мир» – Л.Н.Толстой; «Дворянское гнездо» – И.С.Тургенев; «Сёстры» – А.Н.Толстой; Б.Л.Пастернак –
«Доктор Живаго» etc.
B. Cum citesc poezie?
• Poezie lirică – minimum 3 texte. Recomandăm selectarea unor texte de mare valoare artistică, de exemplu:
«К***», «Я вас любил» – A.С. Пушкин; «Какая ночь! Как воздух чист» – А.А.Фет ; «Не жалею, не зову,
не плачу», «Шаганэ, ты моя Шаганэ», «Письмо к сестре», « Ну, целуй меня, …» – С.А. Есенин etc.; «Всё
начинается с любви » – Р.А. Рождественский; «Я не люблю» – В.В. Высоцкий etc.
• Poezie epică – minimum 3 texte. Recomandăm texte de mare valoare artistică, de exemplu: «Медный
всадник» – A.С.Пушкин; «Демон» – М.Ю.Лермонтов; «Анна Снегина» – С.А. Есенин; «Василий
Тёркин» – А.Т. Твардовский etc.
• Grupajele care vor fi selectate vor ilustra aspecte legate de semnificaţia titlului, lirism obiectiv şi lirism
subiectiv, analiza semantico-stilistică, elemente de recurenţă (motiv poetic, laitmotiv).
1.2. Confruntarea cu receptarea de către ceilalţi a textelor literare
A. Cum discut despre un text literar?
• Argumentarea interpretărilor semantico-stilistice
B. Cum folosesc sugestiile criticii literare?
• Realizarea de argumentări scrise – prin eseu, comentariu, analiză, recenzie.
Se vor avea în vedere texte critice care să facă referire la textele literare selectate pentru analiză.
2. Literatură şi alte arte
2.1. Textul dramatic şi arta spectacolului : o comedie, **o dramă.
• Lectura unui text dramatic şi vizionarea punerii în scenă.
Profesorii vor selecta un text dramatic în care să se identifice elemente de construcţie a subiectului,
compoziţie, registre stilistice, modalităţi de caracterizare a personajelor. Dacă va exista posibilitatea, profesorii
vor propune dezbaterii o piesă din dramaturgia rusă fie prezentate la TV, fie interpretate pe scena teatrului din
localitate, fie vizionând /ascultând casetă video/înregistrare audio. Totodată, profesorii pot realiza împreună cu
elevii dramatizări ale piesei citite, astfel încât ei să realizeze elemente specifice ale artelor spectacolului şi să
înţeleagă relaţia dintre textul dramatic şi punerea lui în scenă.

Studiul limbii ruse se axează pe două coordonate: (a) normativă şi (b) funcţională, având ca
obiectiv deprinderea elevilor de a folosi limba maternă corect, adecvat şi eficient în producerea şi
receptarea textelor orale şi scrise.
Abordarea conţinuturilor propuse se va face în ordinea aleasă de autorii de manuale sau de
profesori, integrându-le acolo unde consideră că au eficienţă didactică. Se recomandă folosirea ca texte-
suport pentru studiul limbii a celor selectate pentru domeniul „Literatură“, ca şi stabilirea de
corelaţii între diverse discipline având ca obiect folosirea limbajului (retorică, stilistică, pragmatică etc.).
Apariţia unui anumit element de conţinut în programă nu impune existenţa unei lecţii cu acelaşi
titlu în manual. Se recomandă abordarea acestor elemente prin modalităţile care permit înţelegerea
fenomenului respectiv: exerciţii, exemplificări, explicaţii succinte etc. Aspectele teoretice vor fi reduse la
strictul necesar, în favoarea aplicaţiilor practice.
A. Dialogul
- tipuri: dezbaterea; interviul (interviul mass-media, interviul de angajare)
- actualizarea regulilor, a tehnicilor şi a structurii dialogului
B. Monologul

- tipuri: monolog argumentativ

- actualizarea regulilor, a tehnicilor şi a structurii monologului
C. Evaluarea discursului oral, în funcţie de următoarele repere:
- conţinutul discursului (adecvarea la tema expunerii, a dialogului; pertinenţa intervenţiilor, claritatea
ideilor, înlănţuirea logică a acestora);
- componenta verbală (utilizarea corectă a aspectelor de ordin fonetic, lexical, a aspectelor de sintaxă a
propoziţiei şi a frazei; utilizarea adecvată a regulilor şi procedeelor care asigură organizarea generală a unui
text: legătura între fraze, coerenţa între părţi, structura textuală, narativă, descriptivă argumentativă, utilizarea
regulilor şi procedeelor care determină folosirea limbii în context: utilizarea registrelor limbii, a normelor de
interacţiune verbală, adaptarea la parametrii situaţiei de comunicare etc.);
- componenta nonverbală (elemente chinestezice: privire, atitudini corporale, mişcări, gesturi, expresia
feţei; poziţia locutorilor etc.) şi componenta paraverbală (vocea: calitate, debit, inflexiuni, intonaţie, pauze
etc.).
√ Tipuri de texte pentru redactare:
- rezumat, caracterizare de personaj, eseu structurat şi eseu liber (actualizare), comentariu, analiză,
**paralelă;
- cerere, proces-verbal, CV, scrisoare de intenţie, scrisoare în format electronic (e-mail), *alte texte
specifice domeniului de specializare;
- proiecte.
1.3. Niveluri de constituire a mesajului în comunicarea orală şi scrisă
- pronunţarea corectă (pronunţarea şi scrierea corectă a numelor proprii, pronunţii hipercorecte)
- pronunţarea nuanţată (ton, pauză, intonaţie)
- norme ortografice şi de punctuaţie
• morfosintactic
- folosirea corectă a formelor flexionare (forme flexionare ale verbului, adjective fără grade de
comparaţie, numerale etc.)
- utilizarea corectă a elementelor de relaţie (prepoziţii, particule, conjuncţii, pronume relative etc.)
- utilizarea variantelor lexicale literare
• lexico-semantic
- utilizarea corectă a unităţilor frazeologice
- etimologia populară, hipercorectitudinea
- sens denotativ, sensuri conotativ
- stilurile funcţionale adecvate situaţiei de comunicare
- limbaj standard, limbaj literar, limbaj colocvial, limbaj popular, limbaj regional, limbaj arhaic; argou, jargon
- stil direct şi stil indirect, stil indirect liber
- **calităţile generale şi particulare ale stilului: claritate, proprietate, precizie, puritate, corectitudine,
variaţie stilistică, simetrie, naturaleţe, cursivitate, eufonie
- **tipuri de frazare în funcţie de tipul de text (concizie, prolixitate, organizarea discursului prin
parataxă sau prin hipotaxă etc.)
- rolul elementelor nonverbale şi paraverbale: privire, gestică, mimică, spaţiul dintre persoanele care
comunică, tonalitate, ritmul vorbirii etc.
2. Receptarea diverselor tipuri de mesaje1
- informaţia verbală în domeniul audio-vizual (ştiri radio, ştiri TV)
- factori care înlesnesc sau perturbă receptarea (cod, canal, context)
1
Conţinuturile recomandate în cadrul acestui paragraf vor fi abordate în raport cu textele studiate, cu accent
asupra interpretării semnificaţiilor acestora.


- dificultăţi de înţelegere a mesajului cauzate de forme incorecte de pronunţare
• morfosintactic
- ambiguităţi morfosintactice care îngreunează înţelegerea mesajului
• lexico-semantic
- interpretarea sensului cuvintelor în context
- rolul câmpurilor semantice în interpretarea mesajelor scrise şi orale
- rolul figurilor de stil şi al procedeelor artistice
- rolul elementelor arhaice şi regionale în receptarea mesajelor
- receptarea în funcţie de tipurile de texte (ficţionale şi nonficţionale)
- receptarea în raport cu genurile şi speciile literare în care se încadrează textele respective
- tipuri de texte şi structura acestora: textul narativ, textul poetic, textul dramatic; diverse texte de tip
funcţional, textul argumentativ
- influenţa elementelor nonverbale şi paraverbale asupra înţelegerii mesajului oral
Â Orientarea studiului către elevi

Profesorii vor lua ca reper nevoile reale ale elevilor, adaptându-şi demersurile didactice în funcţie
de acestea. Finalităţile disciplinei se pot realiza eficient prin centrarea pe procesul învăţării, pe activitatea
elevului. De aici decurge necesitatea de a pune un accent mai mare pe activităţile didactice de tip formativ
şi performativ, care presupun implicare şi interacţiune pentru rezolvarea unor sarcini de învăţare concrete.
Profesorii se vor ghida în activitatea la clasă în primul rând după programa şcolară şi vor folosi manualele
ca instrumente de lucru flexibile şi adaptabile nevoilor concrete ale grupului de elevi cu care lucrează.
Profesorii au libertatea de a selecta atât metodele pe care le consideră cele mai adecvate pentru atingerea
finalităţilor vizate, cât şi temele şi textele pentru studiu. Opţiunea pentru selectarea temelor şi a textelor se
poate baza pe chestionare de evaluare a capacitaţilor şi a intereselor de studiu ale elevilor din clasă.
Â Caracterul funcţional, practic, aplicativ al predării-învăţării
Având în vedere că programa are la bază competenţele generale şi cele specifice, conţinuturile apar,
în acest context, drept mijloace de realizare a finalităţilor disciplinei. În ceea ce priveşte producerea de
mesaje scrise şi orale, se vizează competenţe procedurale care să poată fi transferate în contexte diverse
(rezumare, analiză, comparare, argumentare, descriere etc.). Textele ficţionale şi nonficţionale vor fi
folosite ca mijloace pentru formarea deprinderilor de receptare, care să poată fi aplicate adecvat şi la
lectura altor texte de acelaşi tip. Pentru sugestii şi exemple de activităţi de învăţare, se poate consulta
volumul Ghid metodologic. Aria curriculară Limbă şi comunicare, liceu, Bucureşti, Editura Aramis,
2002, elaborat de Consiliul Naţional pentru Curriculum.
Â Diversificarea metodelor şi instrumentelor de evaluare
O eficienţă sporită a învăţării decurge şi din tipurile de evaluare întrebuinţate în procesul didactic. Este
recomandabil ca profesorii să folosească în mod adecvat scopurilor educaţionale toate tipurile de evaluare:
evaluare iniţială, evaluare continuă şi evaluare sumativă; evaluare de proces, de produs şi de progres. De
asemenea, pentru a face învăţarea mai atractivă pentru elevi, se pot folosi metode şi instrumente complementare
de evaluare: observarea sistematică a comportamentului elevilor, investigaţia, referatul, proiectul, portofoliul,
autoevaluarea. Pentru exemple şi sugestii, se poate consulta volumul Ghid de evaluare. Limba şi literatura
română, Bucureşti, Editura Aramis, 2001, elaborat de Serviciul Naţional de Evaluare şi Examinare.


PROGRAME ŞCOLARE
LIMBA ENGLEZĂ
L I M B A M O D E R N Ă 2
CLASA A IX-A
Aprobate prin ordin al ministrului

Nr. 5099/09.09.2009
Bucureşti, 2009
______________________________________________________________________________________________________________________
Limba engleză, clasa a IX-a – ciclul inferior al liceului 1
NOTĂ DE PREZENTARE
1. Principii
Curriculumul de LIMBI MODERNE pentru clasele a IX-a-a X-a de liceu a fost elaborat avându-se în
vedere următoarele:
• structura sistemului de învăţământ liceal din România;
• curriculumul parcurs de elevi până în clasa a VIII-a;
• reperele impuse de OMECT 3410/16.03.2009 , OMECT 3411/16.03.2009 şi OMECT
3412/16.03.2009 privind aprobarea Planurilor cadru de învăţământ;
• documentele europene privind achiziţionarea competenţelor cheie în cadrul învăţământului
obligatoriu;
• necesitatea de a oferi prin curriculum un răspuns mult mai adecvat cerinţelor sociale, exprimat în
termeni de achiziţii finale uşor evaluabile la încheierea ciclului inferior al liceului.
Prezentul curriculum urmăreşte structurarea ciclului inferior al liceului pe filiere şi profiluri şi a fost elaborat
urmărindu-se:
A. practica raţională a limbii. Prin dezvoltarea competenţelor de receptare şi producere, elevul va
putea, în limitele cunoştinţelor dobândite, să decodifice şi să producă, atât oral cât şi în scris, mesaje
corecte şi adecvate diverselor situatii de comunicare.
B. formarea şi dezvoltarea de competenţe de comunicare şi interacţiune. Elevul va fi capabil să
utilizeze conştient şi adecvat funcţional modalităţi şi tehnici de interacţiune (orală şi în scris) în diverse
contexte comunicative.
C. dezvoltarea unor tehnici de muncă intelectuală. Elevul va învăţa să utilizeze strategii şi tehnici de
studiu prin care să valorifice cunoştinţe şi deprinderi achiziţionate prin studiul altor discipline, dintr-o
perspectivă cross-curriculară, să utilizeze informaţii din tabele, scheme, să folosească dicţionare şi alte
tipuri de lucrări de referinţă, alte surse de informare, inclusiv Internetul.
În aceste condiţii, proiectarea curriculară porneşte de la trei puncte de reper: programele din clasele anterioare,
documentele Comisiei Europene referitoare la dezvoltarea competenţelor cheie şi „Cadrul European Comun
de Referinţă pentru limbi: învăţare, predare, evaluare” publicat de Consiliul Europei în 1998 şi revizuit în
2000. Din această perspectivă, prezentul curriculum construieşte, pe baza achiziţiilor dobândite până la
sfârşitul învăţământului gimnazial, competenţe de comunicare derivate dintr-un consens larg, european şi
contribuie la dezvoltarea de competenţe cheie în patru dintre cele opt domenii de competenţe cheie
identificate la nivel european: (2) comunicarea în limbi străine (Communication in foreign languages), (5)
”a învăţa să înveţi” (Learning to learn), (6) competenţe interpersonale, interculturale, sociale şi civice
(Interpersonal, intercultural, social and civic competences), (8) sensibilizarea la cultură (Cultural awareness),
domenii asumate şi de sistemul de învăţământ românesc.
Obiectivul fundamental al disciplinei LIMBI MODERNE este achiziţionarea şi dezvoltarea de către elevi a
competenţelor de comunicare necesare pentru o comunicare adecvată situaţional si acceptată social prin
însuşirea de cunoştinţe, deprinderi şi atitudini specifice, în conformitate cu ”Key Competences for Longlife
Learning”, la niveluri echivalente cu cele prevăzute în Cadrul European Comun de Referinţă.
______________________________________________________________________________________________________________________

2. Regimul de predare şi alocarea orară
Pentru clarificarea alocărilor orare, în programe s-a adăugat Regimul de predare şi alocare
orară, din care reiese numărul exact de ore pe săptămână din Trunchiul comun (TC) şi
Curriculum diferenţiat( CD) pentru toate filierele şi profilurile.
Pentru specializările la care este alocată 1 oră în TC sunt obligatorii:
-competenţele specifice, funcţiile comunicative şi elementele de construcţie prezentate prin
tehnoredactare normală;
-conţinuturile prezentate în coloana TC din rubrica” Forme de prezentare a conţinuturilor”
Pentru specializările la care sunt alocate 2 ore pe săptămână (TC)-filiera tehnologica, clasa a IX-a ,
L2, sunt obligatorii:
-toate competenţele specifice şi elementele de construcţie, inclusiv cele marcate prin aldine ;
-toate conţinuturile specificate din coloanele TC şi CD, din rubrica “ Forme de prezentare a
conţinuturilor”;
Temele recomandate nu au suferit modificări, având în vedere gama variată de teme cuprinse în
manualele alternative. Acestea pot fi selectate de profesor în funcţie de manualul alternativ folosit
şi de competenţele generale şi specifice pe care urmăreşte să le dezvolte la elevi.
În conformitate cu planurile cadru aprobate prin OMECT 3410/16.03.2009, OMECT 3411/16.03.2009 şi
OMECT 3412/16.03.2009 disciplina limba engleză ca L2 are următorul regim de predare la clasele
a IX-a şi a X-a, liceu1:
Număr de ore pe săptămână

Filieră Profil Specializare (TC + CD)
Clasa a IX-a Clasa a X-a
Teoretică
Real toate specializările 2 (1 + 1) 2 (1 + 1)
Umanist toate specializările 2 (1 + 1) 2 (1 + 1)
Tehnic toate specializările 2 (2 + 0) 2 (1 + 1)

Tehnologică
Resurse naturale şi
toate specializările 2 (2 + 0) 2 (1 + 1)
protecţia mediului
Servicii toate specializările 2 (2 + 0) 2 (1 + 1)
Militar (M.Ap.N.) Matematică-informatică 2 (1 + 1) 2 (1 + 1)
Ordine şi securitate Ştiinţe sociale 2 (1 + 1) 2 (1 + 1)

publică
Vocaţională
Pedagogic toate specializările 2 (1 + 1) 2 (1 + 1)
Artistic toate specializările 1 (1 + 0) 1 (1 + 0)
Sportiv toate specializările 1 (1 + 0) 1 (1 + 0)
Teologic toate specializările 1 (1 + 0) 1 (1 + 0)
1
Pentru filiera tehnologică sunt prevăzute 2 ore în TC, la clasa a IX-a
______________________________________________________________________________________________________________________

3. Structura programelor
1 COMPETENŢE GENERALE (definite ca ansambluri structurate de cunoştinţe şi deprinderi care
se formează pe întreaga durată a liceului);
2 VALORI ŞI ATITUDINI (ce urmează a fi formate pe întreg parcursul învăţământului liceal pentru
educarea tinerilor în spiritul valorilor europene);
3 COMPETENŢE SPECIFICE (derivate din competenţele generale şi care se formează pe durata
unui an de studiu) corelate cu FORME DE PREZENTARE A CONŢINUTURILOR. Această
corelare constituie pivotul curriculum-ului, care accentuează latura sa pragmatică: devine astfel
transparent nu numai ce se învaţă, dar mai ales pentru ce anume se învaţă anumite conţinuturi.
4 SUGESTII METODOLOGICE structurate pe două domenii:
¾ Conţinuturi recomandate care sunt structurate, pentru fiecare limbă, în:
Teme (prezintă domeniile şi temele care vor constitui contextul pentru realizarea activităţilor
de învăţare pe parcursul orelor de limba engleză şi vor delimita tematica ce va fi folosită în
evaluare.)
Funcţii comunicative ale limbii (precizează actele de vorbire utile pentru adecvarea
funcţională a comunicării)
Elemente de construcţie a comunicării (conţin categorii de structuri lingvistice care vor fi
utilizate în comunicare)
¾ Scurt ghid metodologic (sugestii oferite ca sprijin pentru proiectarea şi realizarea demersului
didactic)
La nivelul ciclurilor primar şi gimnazial, parcursul formativ s-a concentrat pe dezvoltarea capacităţilor de
receptare şi de producere a unor mesaje orale şi scrise; în clasa a IX-a şi următoarele, alături de două competenţe
generale care continuă acest parcurs, se adaugă interacţiunea în comunicarea orală şi scrisă, precum şi transferul
şi medierea mesajelor. Delimitarea unei competenţe de interacţiune este necesară pentru ca elevii de vârsta
liceală să devină conştienţi de modul în care o interacţiune orală / scrisă este eficientă şi să cunoască
criteriile de evaluare a acestor interacţiuni. În cazul medierii şi transferului mesajelor avem de-a face cu o
competenţă generală de ordin superior, a cărei formare poate fi asumată în mod legitim la nivelul liceului.
Aceasta presupune treceri de la un cod la altul (între două limbi, de exemplu, sau de la verbal la non-verbal şi
invers) sau adaptări şi reformulări ale diverselor mesaje în funcţie de situaţia de comunicare.
Valorile şi atitudinile sunt comune pentru toate tipurile de programe.
Seturile de competenţe specifice corelate cu forme de prezentare a conţinuturilor constituie esenţa
programelor. Competenţe specifice sunt formulate astfel încât să poată fi formate pe durata unui an de
studiu şi să permită evaluarea standardizată. Rubricile ”Forme de prezentare a conţinuturilor” cuprind
conţinuturi conceptuale (tipuri şi categorii de text) şi conţinuturi procedurale (tehnici ce trebuie însuşite de
elevi), atât pentru TC, cît şi pentru CD.
Structura de competenţe specifice corelate cu tipuri de conţinut oferă un cadru adecvat şi util pentru procesul de
evaluare a învăţării, sprijinindu-l şi asigurându-i un caracter mai practic şi mai transparent.
Capitolul de sugestii metodologice de aplicare este menit a veni în sprijinul cadrelor didactice în vederea
organizării unui demers didactic modern şi eficient şi este structurat în două subcapitole:
1) Conţinuturi recomandate de Comisia Naţională pentru fiecare programă, pentru construirea demersului
didactic;
Listele de conţinuturi recomandate conţin arii tematice pentru contextualizarea activităţilor de învăţare,
elemente de construcţie a comunicării (structuri lingvistice) care vor fi achiziţionate şi cu care se va
opera pe parcursul activităţilor, şi funcţii comunicative care vor fi exersate şi utilizate de elevi.
2) Scurt ghid metodologic pentru proiectarea şi derularea activităţii la clasă.
______________________________________________________________________________________________________________________

4. Evaluarea
În elaborarea programelor s-au avut în vedere, în conformitate cu documentele de politică educaţională ale
MECI şi cu prevederile documentelor europene asumate de România, competenţele şi nivelurile de
performanţă prevăzute de Cadrul European Comun de Referinţă. Pentru a se crea condiţiile de realizare a
unei evaluări unitare şi standardizate a nivelului de achiziţie a competenţelor, şi în scopul de a se crea
premisele pentru o eventuală certificare a competenţelor de comunicare în limba modernă dobândite în
şcoală, se vor elabora, pentru finele ciclului inferior al liceului, standarde curriculare de performanţă.
Acestea vor fi corelate cu nivelurile prevăzute de Cadrul European Comun de Referinţă, în conformitate cu
recomandările Comisiei Europene.
Nivelurile ţintă din Cadrul European Comun de Referinţă vor fi, la finele ciclului inferior al liceului,
următoarele:
• Limba 2 - nivel B1 pentru competenţele de receptare; nivel A2+ pentru competenţele de
producere
______________________________________________________________________________________________________________________

Limba modernă 2
1. Receptarea mesajelor transmise oral sau în scris în diferite situaţii de comunicare
2. Producerea de mesaje orale sau scrise adecvate unor anumite contexte de comunicare
3. Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală sau scrisă
4. Transferul şi medierea mesajelor orale sau scrise în situaţii variate de comunicare
• Manifestarea flexibilităţii în cadrul schimbului de idei şi în cadrul lucrului în echipă în

• Conştientizarea rolului limbii engleze ca mijloc de acces la patrimoniul culturii
universale
• Disponibilitatea pentru acceptarea diferenţelor şi pentru manifestarea toleranţei prin
abordarea critică a diferenţelor şi a stereotipurilor culturale
• Dezvoltarea interesului pentru descoperirea unor aspecte culturale specifice, prin
receptarea unei varietăţi de texte în limba engleză şi prin raportarea la civilizaţia spaţiului
cultural anglo-saxon
______________________________________________________________________________________________________________________

Programa de limbi moderne pentru L2 pentru toate filierele, profilurile şi specializările
COMPETENŢE SPECIFICE ŞI FORME DE PREZENTARE A CONŢINUTURILOR
Clasa aIX-a
1 Receptarea mesajelor transmise oral sau în scris în diferite situaţii de comunicare
Competenţe specifice Forme de prezentare a conţinuturilor
TC CD
1.1 Extragerea ideilor esenţiale dintr-un text oral / • Povestiri • Rapoarte / prezentări
scris , pe baza unor întrebări de sprijin. • Texte de informare orale / scrise
1.2 Deducerea înţelesului unor elemente lexicale din generală • Înregistrări audio-
context , dintr-un text citit • Dialoguri, conversaţii video din prezentări de
1.3 Selectarea unor informaţii relevante din ştiri radio-TV
fragmente de texte informative, instrucţiuni, • Diagrame, grafice,
tabele, hărţi tabele sinoptice
2 Producerea de mesaje orale sau scrise adecvate unor anumite contexte de comunicare
TC CD
2.1 Redactarea de instrucţiuni, reclame, articole de • Povestire / • Articole
jurnal Prezentare orală • Paragrafe
2.2 Elaborarea (oral sau în scris) unei descrieri • Descrieri de
simple / unui eveniment / a unor experienţe obiecte, persoane
personale, pe bază de suport vizual sau plan de idei • Paragrafe pe diverse
2.3 Redactarea de paragrafe arii tematice
3 Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală sau scrisă

TC CD
3.1 . Comunicarea interactivă într-un schimb simplu • Dialogul • Conversaţia
şi direct de informaţii • Mesaje personale cotidiană
3.2. Redactarea unor mesaje / scrisori personale • Scrisori personale • Notiţe
simple de răspuns la o solicitare simple
3.3. Notarea informaţiilor dintr-o comunicare
simplă, rostită clar şi rar, cu solicitare de
reformulări sau repetări
3.4Exprimarea si justificarea acordului /
dezacordului faţă de opiniile exprimate în
cadrul unui schimb de idei pe teme de interes
4 Transferul şi medierea mesajelor orale sau scrise în situaţii variate de comunicare

TC CD
4.1 Reformularea, pentru clarificare, a unei replici • Dialoguri, • Înregistrări audio
în cadrul unei conversaţii pe teme familiare conversaţii, • Notiţe
4.2 Înregistrarea informaţiilor receptate oral sau inregistrari audio
în scris sub formă de notiţe cu suport dat • Texte de informare
4.3 Reducerea unui paragraf la o idee esenţială, generală
cu sprijin verbal/ vizual
______________________________________________________________________________________________________________________
NOTE:
1. Comisia naţională de limba engleză recomandă ca, pentru formarea şi dezvoltarea competenţelor
specifice şi a valorilor şi atitudinilor prevăzute în programe, să fie utilizate conţinuturile din listele de mai
jos.
2. La alegerea temelor şi textelor pe care se va lucra se va avea în vedere corelarea lor cu filiera, profilul
şi domeniul de prespecializare al fiecărei clase.
3. Echilibrarea sarcinilor de lucru se va realiza astfel: la texte dificile se vor stabili sarcini de lucru cu grad
mic de dificultate, la texte uşoare, se va avea în vedere ca gradul de dificultate a sarcinilor de lucru să
fie sporit.
CONŢINUTURI RECOMANDATE
pentru L2 pentru toate filierele, profilurile şi specializările
TEME
Se recomandă ca activităţile de învăţare la L. 2 să fie proiectate şi realizate în contextul următoarelor teme:
- DOMENIUL PERSONAL
Relaţii interpersonale
Alimentaţie
Sănătate
Timpul liber
Universul adolescenţei (stiluri de viaţă)
- DOMENIUL PUBLIC
Ecologie
Aspecte necunoscute ale lumii
- DOMENIUL OCUPAŢIONAL
Profesiuni
- DOMENIUL EDUCAŢIONAL
Universul cultural de limba engleză: trecut şi prezent, obiceiuri şi tradiţii
Călătorii
FUNCŢII COMUNICATIVE ALE LIMBII:
Pe parcursul clasei a IX-a la limba modernă 2 se vor exersa următoarele funcţii comunicative ale limbii :
A solicita şi a oferi informaţii generale
A solicita şi a oferi informaţii de ordin personal
A solicita confirmarea unei informaţii
A solicita şi a oferi informaţii despre evenimente, experienţe şi activităţi trecute
A cere şi a da detalii şi explicaţii
A descrie persoane şi obiecte
A cere şi a oferi o părere
A exprima probabilitatea
A exprima o dorinţă sau o preferinţă
A formula o interdicţie
A invita
A da instrucţiuni
A cere şi a da clarificări pentru înţelegerea unui mesaj
A oferi, a accepta sau a refuza ajutorul cuiva
A-şi exprima acordul sau dezacordul
A cere permisiunea de a întrerupe o conversaţie
______________________________________________________________________________________________________________________
ELEMENTE DE CONSTRUCŢIE A COMUNICĂRII:

Categoriile gramaticale enumerate la acest capitol aparţin metalimbajului de specialitate. Terminologia
elementelor de construcţie a comunicării nu va face obiectul unei învăţări explicite. În cadrul activităţii
didactice nu se va apela la conceptualizarea unităţilor lingvistice utilizate în situaţiile de comunicare.
Structurile gramaticale de mai mare dificultate, dar necesare pentru realizarea unor funcţii comunicative, nu vor
fi tratate izolat şi analitic, ci vor fi abordate global. Elementele de gramatică se vor doza progresiv, conform
dificultăţii lor şi nevoilor de comunicare, fără a se urmări epuizarea tuturor realizărilor lingvistice ale categoriilor
gramaticale enumerate.
Pe parcursul clasei a IX-a la limba modernă 2 se recomandă să se opereze cu următoarele elemente de construcţie
a comunicării:
Substantivul
Substantive colective
Adjectivul
so + adjectiv + that
such + adjectiv + substantiv + that
Verbul
timpuri: present perfect simple / present perfect continuous
past perfect simple
diateza pasivă
verbe modale
Adverbul
Ordinea adverbelor circumstanţiale de mod, loc şi timp în propoziţie
Fraza
Fraza condiţională de tipul III
Vorbirea indirectă
______________________________________________________________________________________________________________________
SCURT GHID METODOLOGIC
Procesul de formare / învăţare / instruire, privit global, la nivelul clasei, presupune:

- proiectarea de la Curriculum-ul Naţional – la planificarea anuală – la proiectarea unităţilor de învăţare;
- transpunerea proiectului în activităţi didactice concrete;
- evaluarea procesului care se desfăşoară în clasă în vederea reglării lui prin analiza feedback-ului
obţinut.
I. PLANIFICAREA CALENDARISTICĂ – este un instrument de interpretare personalizată a programei,
care asigură un demers didactic concordant cu situaţia concretă din clasă. Se recomandă ca planificările
calendaristice să fie elaborate pentru întreg anul şcolar, pentru a se avea o imagine de ansamblu asupra
realizării curriculum-ului pe întreg anul.
Elaborarea planificărilor pentru clasa a IX-a-a X-a presupune următoarele etape:
1. Studierea atentă a programei şi a manualului pentru care s-a optat.
2. Corelarea competenţelor şi conţinuturilor din programă cu unităţile / lecţiile din manual în care se
regăsesc.
3. În cazul în care manualul nu acoperă în totalitate programa, căutarea altor resurse didactice.
4. Stabilirea succesiunii unităţilor de învăţare (oră / ore de curs) şi detalierea conţinuturilor tematice
pentru fiecare unitate în raport cu acele competenţe specifice care le sunt asociate prin programă.
5. Alocarea timpului considerat necesar pentru fiecare unitate de învăţare, în concordanţă cu competenţele
specifice vizate
Structura planificării calendaristice
Nr. Conţinuturi ale U.Î. Competenţe specifice Valori şi Obser
U.Î detalieri tematice vizate* Număr de atitudini vaţii
Săptămâna
. elemente de construcţie a ore alocate (amenda
comunicării mente)
funcţii comunicative
*În această rubrică vor fi incluse şi valorile şi atitudinile vizate cu preponderenţă de unitatea de învăţare
respectivă.
II. PROIECTAREA UNEI UNITĂŢI DE ÎNVĂŢARE
Metodologia de proiectare a unei unităţi de învăţare constă într-o succesiune de etape înlănţuite logic,
ce contribuie la detalierea conţinuturilor, în vederea formării competenţelor specifice.
Etapele proiectării sunt aceleaşi, oricare ar fi unitatea de învăţare vizată.
Detalieri ale conţinuturilor Competenţe Activităţi de Resurse Evaluare
unităţii de învăţare specifice vizate învăţare
Ce? De ce? Cum? Cu ce? Cât? (În ce măsură?)
- tema (detaliată pe lecţii)
- text / tip de text
- elemente de construcţie a
comunicării
- funcţii comunicative
-
______________________________________________________________________________________________________________________
III. TIPURI DE ACTIVITĂŢI ŞI EXERCIŢII RECOMANDATE PENTRU DEMERSUL

DIDACTIC
- exerciţii de identificare
- exerciţii de discriminare
- exerciţii de verificare a înţelegerii sensului global dintr-un text oral sau scris
- exerciţii de selectarea ideilor principale dintr-un text (oral sau scris)
- exerciţii de desprindere / înţelegere a ideilor dintr-un text (dialog structurat, conversaţie, descriere,
discuţie, raport, grafic, prezentare, povestire)
- exerciţii de operare cu fragmente de texte / texte de informare sau literare (completare de tabele /
diagrame, ordonare în ordinea logică a desfăşurării unor evenimente,
- proiecte
- exerciţii de formulare de întrebări şi răspunsuri
- exerciţii de completare de formulare, text lacunar
- exerciţii de construire a paragrafului
- exerciţii de redactare simplă cu întrebări de sprijin şi plan
- exerciţii de prezentare, relatare / repovestire, rezumare
- dialog, conversaţie dirijată sau liberă, simulare, interviu, joc de rol, dezbatere
- discuţii, descrieri, asocieri, comparaţii, povestire, comentariu, brainstorming
- expunere / prezentare sub formă de monolog
- exerciţii de formulare de corespondenţă personală / oficială (mesaje, scrisori, e-mail, felicitare)
- exerciţii de redactare: paragraf, rezumat, eseu structurat
- exerciţii de rezumare / expansiune (oral şi în scris)
- proiecte
3. Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală şi scrisă
- exerciţii pe perechi şi în grup: dialog, conversaţie (faţă în faţă sau telefonică), interviu, mesaj, scrisoare
de răspuns,
- joc de rol, discuţie, dezbatere
- prezentare
- exerciţii de grup: formulare / ordonare / esenţializare a unor idei / enunţuri
- exerciţii de formulare / construire a unei argumentări
- exerciţii de redactare a unor texte / scrisori ghidate
- exerciţii de luare de notiţe
- proiecte
- exerciţii de transfer şi transformare
- exerciţii de transfer de informaţie în şi din coduri non-lingvistice (grafice, scheme, imagini)
- exerciţii de traducere şi retroversiune
- exerciţii de reformulare şi transpunere în alt registru funcţional, luare de notiţe
- exerciţii de transformare a unui text narativ în dialog şi invers
- proiecte
IV. EVALUAREA
Evaluarea formativă curentă este implicită demersului pedagogic în orele de limbă modernă,
permiţând atât profesorului cât şi elevului:
• să stabilească nivelul de achiziţie a competenţelor şi a cunoştinţelor
• să identifice lacunele şi cauzele lor
• să regleze procesul de predare / învăţare
______________________________________________________________________________________________________________________

Pentru a se realiza o evaluare completă a învăţării, este necesar să se aibă în vedere evaluarea
proceselor de învăţare, a competenţelor achiziţionate, a progresului realizat, a produselor activităţii şi a
învăţării elevilor. Este evident că metodele şi instrumentele tradiţionale de evaluare nu pot acoperi toată
această paletă de rezultate şcolare care trebuie evaluate. În aceste condiţii, pentru a putea obţine cât mai
multe date relevante privind învăţarea, este necesar ca pentru evaluare profesorii să facă apel şi la metode
şi instrumente complementare de evaluare.
Pentru evaluarea achiziţiilor (în termeni cognitivi, afectivi şi performativi) elevilor, a competenţelor
lor de comunicare şi inter-relaţionare, la limbi moderne se recomandă utilizarea următoarelor metode şi
instrumente:
Observarea sistematică (pe baza unei fişe de observare)
Tema de lucru (în clasă, acasă) concepută în vederea evaluării
Proiectul
Portofoliul
Autoevaluarea
PORTOFOLIUL PENTRU LIMBI MODERNE
Este un document sau o culegere structurată de documente în care fiecare titular (elev / persoană care
studiază limbi străine) poate să reunească de-a lungul anilor şi să prezinte într-un mod sistematic
calificativele, rezultatele şi experienţele pe care le-a dobândit în învăţarea limbilor precum şi eşantioane din
lucrări personale. Ca exemplu ar putea fi luat ”Portofoliul European al Limbilor”, EQUALS – ALTE
La baza acestui portofoliu se află două obiective majore:
¾ motivarea elevului (celui care învaţă) prin recunoaşterea eforturilor sale şi diversificarea studierii
limbilor la toate nivelurile de-a lungul întregii vieţi;
¾ prezentarea competenţelor lingvistice şi culturale dobândite (achiziţionate)
Conceput ca un document personal în care elevul poate să înscrie calificativele şi experienţele sale
lingvistice, portofoliul conţine trei părţi:
1. un paşaport (carnet) care atestă calificările formale naţionale;
2. o biografie lingvistică ce descrie competenţele atinse în domeniul limbilor străine şi experienţa de
învăţare. Se utilizează scări de evaluare şi autoevaluare care se regăsesc în cadrul european comun
de referinţă.
3. un dosar care conţine alte materiale cu privire la procesul de învăţare, obiectivele fixate de titular,
«carnetul de bord», cu notaţiile privind experienţele de învăţare, eşantioane din lucrări personale şi
/ sau documente
”Portofoliul European al Limbilor” ar putea fi folosit ca model pentru elaborarea portofoliilor
elevilor. În acest caz, dosarul care ar face parte din portofoliul lingvistic al elevului ar putea conţine
documente cum ar fi:
• listă cu texte literare sau de altă natură citite într-o limbă străină (sub formă imprimată sau
electronică);
• listă de texte prezentate audio-vizual, ascultate / văzute (emisiuni de radio / TV, filme, casete
audio-video, CD-ROM-uri etc.);
• interviuri scrise sau pe casetă audio, integrale sau secvenţe;
• răspunsuri la chestionare, interviuri;
• proiecte / părţi de proiecte realizate;
• traduceri;
• fotografii, ilustraţii, pliante, afişe publicitare, colaje, machete, desene, caricaturi (reproduceri /
creaţii personale);
• texte literare (poezii, fragmente de proză);
• lucrări scrise curente / teste;
• compuneri / creaţii literare personale;
• contribuţii personale la reviste şcolare;
• extrase din presă şi articole redactate pe o temă dată;
• corespondenţă care implică utilizarea unei limbi străine.
Portofoliul se realizează prin acumularea în timp, pe parcursul şcolarităţii, a acelor documente
considerate relevante pentru competenţele deţinute şi pentru progresul înregistrat de elev.
______________________________________________________________________________________________________________________

Dosarul va prezenta la început o listă cu documentele existente, organizată fie tematic, fie tematic şi
cronologic. Documentele dosarului se acumulează fie la cererea profesorului, fie la dorinţa elevului (care
va include acele documente pe care le consideră ca fiind semnificative pentru propriul progres) şi vor fi
alese astfel încât să arate etapele în evoluţia elevului.
Portofoliul permite elevului:
• să-şi pună în evidenţă achiziţiile lingvistice;
• să-şi planifice învăţarea;
• să-şi monitorizeze progresul
• să ia parte activ la propriul proces de învăţare.
Portofoliul permite profesorului:
• să înţeleagă mai bine obiectivele şi nevoile elevului;
• să negocieze obiectivele învăţării şi să stimuleze motivaţia;
• să programeze învăţarea;
• să evalueze progresul şi să propună măsuri şi acţiuni de remediere unde (şi dacă) este nevoie
• să evalueze activitatea elevului în ansamblul ei.
Profesorul poate proiecta un portofoliu în raport de obiectivele / competenţele din Curriculum-ul
Naţional şi de situaţia în care îl va utiliza. Perioada de realizare a portofoliului de către elev va fi mai
îndelungată şi îi va fi adusă la cunoştinţă.
______________________________________________________________________________________________________________________
PROGRAME ŞCOLARE
LIMBA ENGLEZĂ
L I M B A M O D E R N Ă 2
CLASA A X-A
Aprobate prin ordin al ministrului

Nr. 5099/09.09.2009
Bucureşti, 2009
Limba engleza, clasa a X-a, ciclul inferior al liceului

NOTĂ DE PREZENTARE
1. Principii
Curriculumul de LIMBI MODERNE pentru clasele a IX-a-a X-a de liceu a fost elaborat
avându-se în vedere următoarele:
• reperele impuse de OMECT 3410/16.03.2009, OMECT 3411/16.03.2009 şi OMECT
3412/16.03.2009 privind aprobarea Planurilor cadru de învăţământ;
• documentele europene privind achiziţionarea competenţelor cheie în cadrul învăţământului
obligatoriu;
• necesitatea de a oferi prin curriculum un răspuns mult mai adecvat cerinţelor sociale,
exprimat în termeni de achiziţii finale uşor evaluabile la încheierea ciclului inferior al
liceului.
Prezentul curriculum urmăreşte structurarea ciclului inferior al liceului pe filiere şi profiluri şi a
fost elaborat urmărindu-se:
A. practica raţională a limbii. Prin dezvoltarea competenţelor de receptare şi producere, elevul
va putea, în limitele cunoştinţelor dobândite, să decodifice şi să producă, atât oral cât şi în scris,
mesaje corecte şi adecvate funcţional şi comunicativ.
B. formarea şi dezvoltarea de competenţe de comunicare şi interacţiune. Elevul va fi capabil
să utilizeze conştient şi adecvat funcţional modalităţi şi tehnici de interacţiune (orală şi în scris) în
diverse contexte comunicative.
C. dezvoltarea unor tehnici de muncă intelectuală. Elevul va învăţa să utilizeze strategii şi
tehnici de studiu prin care să valorifice cunoştinţe şi deprinderi achiziţionate prin studiul altor
discipline, dintr-o perspectivă cross-curriculară, să utilizeze informaţii din tabele, scheme, să
folosească dicţionare şi alte tipuri de lucrări de referinţă, alte surse de informare, inclusiv Internetul.
În aceste condiţii, proiectarea curriculară porneşte de la trei puncte de reper: programele din
clasele anterioare, documentele Comisiei Europene referitoare la dezvoltarea competenţelor cheie şi
„Cadrul European Comun de Referinţă pentru limbi: învăţare, predare, evaluare” publicat de Consiliul
Europei în 1998 şi revizuit în 2000. Din această perspectivă, prezentul curriculum construieşte, pe baza
achiziţiilor dobândite până la sfârşitul învăţământului gimnazial, competenţe de comunicare derivate
dintr-un consens larg, european şi contribuie la dezvoltarea de competenţe cheie în patru dintre cele opt
domenii de competenţe cheie identificate la nivel european: (2) comunicarea în limbi străine
(Communication in foreign languages), (5) ”a învăţa să înveţi” (Learning to learn), (6) competenţe
interpersonale, interculturale, sociale şi civice (Interpersonal, intercultural, social and civic
competences), (8) sensibilizarea la cultură (Cultural awareness), domenii asumate şi de sistemul de
învăţământ românesc.
Obiectivul fundamental al disciplinei LIMBI MODERNE este achiziţionarea şi dezvoltarea de
către elevi a competenţelor de comunicare necesare pentru o comunicare adecvată situaţional /
acceptată social prin însuşirea de cunoştinţe, deprinderi şi atitudini specifice, în conformitate cu ”Key
Competences for Longlife Learning”, la niveluri echivalente cu cele prevăzute în Cadrul European
Comun de Referinţă.
Limba engleză, clasa aX‐a, ciclul inferior al liceului Page 2

2. Regimul de predare şi alocarea orară
Pentru clarificarea alocărilor orare, în programe s-a adăugat Regimul de predare şi

alocare orară, din care reiese numărul exact de ore pe săptămână din Trunchiul comun
(TC) şi Curriculum diferenţiat( CD) pentru toate filierele şi profilurile.
Pentru specializările la care este alocată 1 oră pe săptămână (TC) , sunt obligatorii:
-competenţele specifice, funcţiile comunicative şi elementele de construcţie prezentate prin
tehnoredactare normală;
- conţinuturile prezentate în coloana TC din rubrica” Forme de prezentare a conţinuturilor”
Pentru specializările la care sunt alocate 2 ore pe săptămână la L2, sunt obligatorii:
- toate competenţele specifice şi elementele de construcţie, inclusiv cele marcate prin corp
de literă boldat ;
- toate conţinuturile specificate din coloanele TC şi CD, din rubrica “ Forme de prezentare a
conţinuturilor”;
Temele recomandate nu au suferit modificări, având în vedere gama variată de teme
cuprinse în manualele alternative. Acestea pot fi selectate de profesor în funcţie de manualul
alternativ folosit şi de competenţele generale şi specifice pe care urmăreşte să le dezvolte la
elevi.
În conformitate cu planurile cadru aprobate prin OMECT 3410/16.03.2009, OMECT
3411/16.03.2009 şi OMECT 3412/16.03.2009 disciplina limba engleză ca L2 are următorul regim
de predare la clasele a IX-a şi a X-a, liceu:

Teoretică

Tehnologică
protecţia mediului

publică
Vocaţională

1 COMPETENŢE GENERALE (definite ca ansambluri structurate de cunoştinţe şi deprinderi
care se formează pe întreaga durată a liceului);
2 VALORI ŞI ATITUDINI (ce urmează a fi formate pe întreg parcursul învăţământului liceal
pentru educarea tinerilor în spiritul valorilor europene);
3 COMPETENŢE SPECIFICE (derivate din competenţele generale şi care se formează pe
durata unui an de studiu) corelate cu FORME DE PREZENTARE A CONŢINUTURILOR.
Această corelare constituie pivotul curriculum-ului, care accentuează latura sa pragmatică:
devine astfel transparent nu numai ce se învaţă, dar mai ales pentru ce anume se învaţă anumite
conţinuturi.
Teme (prezintă domeniile şi temele care vor constitui contextul pentru realizarea
activităţilor de învăţare pe parcursul orelor de limba engleză şi vor delimita tematica ce va fi
folosită în evaluare.)
Funcţii comunicative ale limbii (precizează actele de vorbire utile pentru adecvarea
funcţională a comunicării)
Elemente de construcţie a comunicării (conţin categorii de structuri lingvistice care
vor fi utilizate în comunicare)
¾ Scurt ghid metodologic (sugestii oferite ca sprijin pentru proiectarea şi realizarea
demersului didactic)
La nivelul ciclurilor primar şi gimnazial, parcursul formativ s-a concentrat pe dezvoltarea
capacităţilor de receptare şi de producere a unor mesaje orale şi scrise; în clasa a IX-a şi următoarele,
alături de două competenţe generale care continuă acest parcurs, se adaugă interacţiunea în comunicarea
orală şi scrisă, precum şi transferul şi medierea mesajelor. Delimitarea unei competenţe de interacţiune
este necesară pentru ca elevii de vârsta liceală să devină conştienţi de modul în care o interacţiune
orală / scrisă este eficientă şi să cunoască criteriile de evaluare a acestor interacţiuni. În cazul medierii
şi transferului mesajelor avem de-a face cu o competenţă generală de ordin superior, a cărei formare
poate fi asumată în mod legitim la nivelul liceului. Aceasta presupune treceri de la un cod la altul (între
două limbi, de exemplu, sau de la verbal la non-verbal şi invers) sau adaptări şi reformulări ale diverselor
mesaje în funcţie de situaţia de comunicare.
Valorile şi atitudinile sunt comune pentru toate tipurile de programe.
Seturile de competenţe specifice corelate cu forme de prezentare a conţinuturilor
constituie esenţa programelor. Competenţe specifice sunt formulate astfel încât să poată fi formate pe
durata unui an de studiu şi să permită evaluarea standardizată. Rubricile ”Forme de prezentare a
conţinuturilor” cuprind conţinuturi conceptuale (tipuri şi categorii de text) şi conţinuturi procedurale
(tehnici ce trebuie însuşite de elevi), atât pentru TC, cît şi pentru CD..
Structura de competenţe specifice corelate cu tipuri de conţinut oferă un cadru adecvat şi util
pentru procesul de evaluare a învăţării, sprijinindu-l şi asigurându-i un caracter mai practic şi
mai transparent.
Capitolul de sugestii metodologice de aplicare este menit a veni în sprijinul cadrelor
didactice în vederea organizării unui demers didactic modern şi eficient şi este structurat în două
subcapitole:
1) Conţinuturi recomandate de Comisia Naţională pentru fiecare programă, pentru construirea
demersului didactic;

Listele de conţinuturi recomandate conţin arii tematice pentru contextualizarea activităţilor

de învăţare, elemente de construcţie a comunicării (structuri lingvistice) care vor fi achiziţionate şi
cu care se va opera pe parcursul activităţilor, şi funcţii comunicative care vor fi exersate şi utilizate
de elevi.
2) Scurt ghid metodologic pentru proiectarea şi derularea activităţii la clasă.
4. Evaluarea
În elaborarea programelor s-au avut în vedere, în conformitate cu documentele de politică
educaţională ale MECI şi cu prevederile documentelor europene asumate de România, competenţele
şi nivelurile de performanţă prevăzute de Cadrul European Comun de Referinţă. Pentru a se crea
condiţiile de realizare a unei evaluări unitare şi standardizate a nivelului de achiziţie a competenţelor,
şi în scopul de a se crea premisele pentru o eventuală certificare a competenţelor de comunicare în
limba modernă dobândite în şcoală, se vor elabora, pentru finele ciclului inferior al liceului,
standarde curriculare de performanţă. Acestea vor fi corelate cu nivelurile prevăzute de Cadrul
European Comun de Referinţă, în conformitate cu recomandările Comisiei Europene.
Nivelurile ţintă din Cadrul European Comun de Referinţă vor fi, la finele ciclului inferior al
liceului, următoarele:
Limba 2 - nivel B1 pentru competenţele de receptare; nivel A2 pentru competenţele de producere

Limba modernă 2

2. Producerea de mesaje orale sau scrise adecvate unor anumite contexte de
comunicare
• Manifestarea flexibilităţii în cadrul schimbului de idei şi în cadrul lucrului în

echipă în diferite situaţii de comunicare
• Conştientizarea rolului limbii engleze ca mijloc de acces la patrimoniul culturii
universale
• Disponibilitatea pentru acceptarea diferenţelor şi pentru manifestarea toleranţei
prin abordarea critică a diferenţelor şi a stereotipurilor culturale
• Dezvoltarea interesului pentru descoperirea unor aspecte culturale specifice, prin
receptarea unei varietăţi de texte în limba engleză şi prin raportarea la civilizaţia
spaţiului cultural anglo-saxon

Programa de limbi moderne pentru L2 pentru toate filierele, profilurile şi specializările

Clasa a X-a

TC CD
1.1 Recunoaşterea unor informaţii specifice dintr-un text • Texte de • Prezentări orale /
citit / ascultat pe subiecte familiare, articulat clar şi cu complexitate medie, scrise (de dificultate
viteză normală autentice sau şi lungime medie) pe
1.2 Identificarea ideilor esenţiale dintr-un text, pe baza adaptate (articole, teme de interes
unor întrebări de sprijin fragmente din • Dialoguri,
1.3Selectarea unor informaţii relevante din fragmente de articole, extrase din conversaţii
texte informative, instrucţiuni, tabele, hărţi, pentru a presa de tineret)
îndeplini o sarcină de lucru • Diverse
1.4 Deducerea din context a înţelesului unor elemente configuraţii text-
lexicale necunoscute dintr-un mesaj audiat imagine
• Grafice şi tabele
• Înregistrări
audio/video din
prezentări de ştiri
radio/TV
2. Producerea de mesaje orale sau scrise adecvate unor contexte variate de comunicare
TC CD
2.1 Redactarea de instrucţiuni, anunţuri de mică • Scurte anunţuri • Redactări cu
publicitate, pagini de jurnal destinate caracter personal
2.2 Prezentarea succintă – oral sau în scris –a unei spaţiului public • Articole
descrieri simple, a unui eveniment sau a unor experienţe (anunţuri de • Scurte anunţuri
personale, pe bază de suport vizual sau pornind de la un mică publicitate) destinate spaţiului
plan de idei • Povestiri, public (anunţuri de
descrieri mică publicitate
• Descrieri de
obiecte,
persoane
• Paragrafe pe
diverse arii
tematice
Limba engleza, clasa a X-a, ciclul inferior al liceului


TC CD
3.1 Exprimarea poziţiei personale faţă de opiniile • Dialogul • Notiţe
exprimate în cadrul unor discuţii pe teme de interes • Conversaţia • Discutia
3.2 Comunicarea în vederea realizării unei sarcini care cotidiană
necesită un schimb de informaţii simplu şi direct • Mesaje personale
3.3 Redactarea unor mesaje de răspuns în care sunt • Scrisori personale
exprimate mulţumiri sau scuze cu explicaţii simple simple
3.4 Notarea informaţiilor pertinente dintr-o
comunicare pe subiecte cunoscute, rostită clar şi cu
viteză normală, pe care o poate întrerupe pentru a cere
formulări sau repetări

TC CD
4.1. Reducerea unui paragraf la o idee esenţială • Fragmente • Fişe şi instrucţiuni
4.2. Reformularea, la cererea interlocutorului, a unei de texte de de lucru
replici în cadrul unui schimb de informaţii/idei informare • Înregistrări audio
4.3 Înregistrarea informaţiilor receptate oral sau în scris generală / video pe teme
sub formă de notiţe cu suport dat • Dialogul şi de interes
conversaţia • Dialogul şi
conversaţia
Limba engleză, clasa a X‐a, ciclul inferior al liceului Page 8

Note:
1. Comisia Naţională de limba engleză recomandă ca, pentru formarea şi dezvoltarea competenţelor
specifice şi a valorilor şi atitudinilor prevăzute în programe, să fie utilizate conţinuturile din listele de
mai jos
2. La alegerea temelor şi textelor pe care se va lucra se va avea în vedere corelarea lor cu filiera şi
domeniul de prespecializare al fiecărei clase.
3. Echilibrarea sarcinilor de lucru se va realiza astfel: la texte dificile se vor stabili sarcini de lucru cu grad
mic de dificultate, la texte uşoare, se va avea în vedere ca gradul de dificultate a sarcinilor de lucru să
fie sporit.
CONŢINUTURI RECOMANDATE pentru L2

pentru toate filierele, profilurile şi specializările de licee
TEME
Se recomandă ca activităţile de învăţare la L. 2 să fie proiectate şi realizate în contextul următoarelor teme:
DOMENIUL PERSONAL
• Viaţa personală (relaţii interpersonale, alimentaţie, educaţie, timp liber)
• Timpul liber
• Universul adolescenţei (cultura, arte, sport)
DOMENIUL PUBLIC
• Lumea contemporană (aspecte sociale, economice, politice, istorice, ecologice, tehnice)
• Democraţie, civism şi drepturile omului
• Mass-media
• Ecologie
DOMENIUL OCUPAŢIONAL
• Aspecte legate de profesiuni şi de viitorul profesional
• Texte din domeniul specialităţii
DOMENIUL EDUCAŢIONAL
• Universul cultural de limba engleză: trecut şi prezent, obiceiuri şi tradiţii
• Repere culturale anglo-saxone (literatură, film, muzică, arhitectură)

Pe parcursul clasei a X-a, la limba modernă 2 se vor exersa următoarele funcţii comunicative ale limbii :
1. A da şi a solicita informaţii:
a oferi şi a solicita informaţii privind locul de unde vin diverse persoane;
a oferi informaţii despre programul zilnic / săptămânal (orar şcolar, materii şcolare etc.);
a solicita / oferi informaţii despre diverse evenimente;
a oferi şi a solicita informaţii despre preţuri, alimente, servicii etc.
a descrie locuri, întâmplări, evenimente;
2. A descoperi şi a exprima atitudini
a exprima şi a solicita o opinie;
a exprima motive;
a refuza o ofertă / invitaţie;
a exprima obligaţia de a face ceva;
a trage concluzii;
a exprima puncte de vedere personale.
3. A descoperi şi a exprima emoţii:
a exprima necesitatea;
a exprima intenţia;

4. A descoperi şi a exprima atitudini morale:

a da sfaturi;
a cere scuze.
5. A convinge, a determina cursul unei acţiuni:
a exprima propuneri;
a exprima decizii;
a exprima planul unei acţiuni;
6. A comunica în societate:
a face prezentări;
a oferi un obiect în mod politicos;
a cere permisiunea de a întrerupe o conversaţie;
a face urări cu o anumită ocazie

elementelor de construcţie a comunicării nu va face obiectul unei învăţări explicite. În cadrul activităţii
didactice nu se va apela la conceptualizarea unităţilor lingvistice utilizate în situaţiile de comunicare.
Structurile gramaticale de mai mare dificultate, dar necesare pentru realizarea unor funcţii comunicative, nu vor
fi tratate izolat şi analitic, ci vor fi abordate global. Elementele de gramatică se vor doza progresiv, conform
dificultăţii lor şi nevoilor de comunicare, fără a se urmări epuizarea tuturor realizărilor lingvistice ale categoriilor
Pe parcursul clasei a X-a, la limba modernă 2 se recomandă a se opera cu următoarele elemente de
construcţie a comunicării:
Substantivul
pluralul substantivelor (plurale neregulate) (sistematizare)
genul substantivului(sistematizare)
cazul genitiv (‘s) (sistematizare)
Articolul
articolul zero / omisiunea articolului
cazuri speciale de folosire a articolului
Adjectivul
tipuri de adjective
comparativul dublu
ordinea adjectivelor
Verbul
modalităţi de exprimare a prezentului, trecutului şi viitorului (+ timpurile verbale aferente-
sistematizare)
modalitatea: verbe modale (sistematizare)
mijloace de exprimare a modalităţii
Adverbul
comparaţia adverbelor şi comparativul dublu
Fraza condiţională
fraze condiţionale mixte
Afirmaţia, interogaţia, negaţia (sistematizare)
Intonaţia
Acordul predicatului cu subiectul (sistematizare)
Întrebări disjunctive


Procesul de formare / învăţare / instruire, privit global, la nivelul clasei, presupune:
- evaluarea procesului care se desfăşoară în clasă în vederea reglării lui prin analiza feedback-ului
obţinut.

Elaborarea planificărilor pentru clasa a IX-a presupune următoarele etape:
regăsesc.
specifice vizate
Nr. Conţinuturi ale U.Î. Competenţe
U.Î detalieri tematice specifice Număr de Observaţii
Săptămâna
. elemente de construcţie a comunicării vizate* ore (amendamente)
funcţii comunicative alocate
……………
……………
……………
__________
respectivă.

Metodologia de proiectare a unei unităţi de învăţare constă într-o succesiune de etape înlănţuite logic, ce
contribuie la detalierea conţinuturilor, în vederea formării competenţelor specifice.
Etapele proiectării sunt aceleaşi oricare ar fi unitatea de învăţare vizată.
Ce? De ce? Cum? Cu ce? Cât? (În ce
măsură?)
comunicării
-
-
-

III. TIPURI DE ACTIVITĂŢI ŞI EXERCIŢII RECOMANDATE PENTRU DEMERSUL DIDACTIC

- exerciţii de desprindere / înţelegere a ideilor dintr-un text (dialog structurat, conversaţie, descriere,
- exerciţii de operare cu fragmente de texte / texte de informare sau literare (completare de tabele /
diagrame, ordonare în ordinea logică a desfăşurării unor evenimente,
- proiecte
- exerciţii de formulare de corespondenţă personală / oficială (mesaje, scrisori, e-mail, felicitare)
- proiecte
de răspuns,
- prezentare
- exerciţii de grup: formulare / ordonare / esenţializare a unor idei / enunţuri
- exerciţii de formulare / construire a unei argumentări
- exerciţii de redactare a unor texte / scrisori ghidate
- proiecte
- proiecte
IV. EVALUAREA1
Evaluarea formativă curentă este implicită demersului pedagogic în orele de limbă modernă,
permiţând atât profesorului cât şi elevului:
• să stabilească nivelul de achiziţie a competenţelor şi a cunoştinţelor
• să identifice lacunele şi cauzele lor
• să regleze procesul de predare / învăţare
1. Pentru detalii privind evaluarea recomandăm studierea „Ghidului de evaluare – limbi moderne”, SNEE, Aramis,
Bucureşti, 2001.

Pentru a se realiza o evaluare completă a învăţării, este necesar să se aibă în vedere evaluarea
proceselor de învăţare, a competenţelor achiziţionate, a progresului realizat, a produselor activităţii şi a
învăţării elevilor. Este evident că metodele şi instrumentele tradiţionale de evaluare nu pot acoperi toată
această paletă de rezultate şcolare care trebuie evaluate. În aceste condiţii, pentru a putea obţine cât mai
multe date relevante privind învăţarea, este necesar ca pentru evaluare profesorii să facă apel şi la metode
şi instrumente complementare de evaluare.
Pentru evaluarea achiziţiilor (în termeni cognitivi, afectivi şi performativi) elevilor, a competenţelor
lor de comunicare şi inter-relaţionare, la limbi moderne se recomandă utilizarea următoarelor metode şi
instrumente:
Proiectul
Portofoliul
Autoevaluarea

Este un document sau o culegere structurată de documente în care fiecare titular (elev / persoană
care studiază limbi străine) poate să reunească de-a lungul anilor şi să prezinte într-un mod sistematic
calificativele, rezultatele şi experienţele pe care le-a dobândit în învăţarea limbilor precum şi eşantioane din
lucrări personale. Ca exemplu ar putea fi luat ”Portofoliul European al Limbilor”, EQUALS – ALTE
¾ motivarea elevului (celui care învaţă) prin recunoaşterea eforturilor sale şi diversificarea studierii
¾ prezentarea competenţelor lingvistice şi culturale dobândite (achiziţionate)
Conceput ca un document personal în care elevul poate să înscrie calificativele şi experienţele sale
lingvistice, portofoliul conţine trei părţi:
1. un paşaport (carnet) care atestă calificările formale naţionale;
2. o biografie lingvistică ce descrie competenţele atinse în domeniul limbilor străine şi experienţa de
învăţare. Se utilizează scări de evaluare şi autoevaluare care se regăsesc în cadrul european comun
de referinţă.
3. un dosar care conţine alte materiale cu privire la procesul de învăţare, obiectivele fixate de titular,
«carnetul de bord», cu notaţiile privind experienţele de învăţare, eşantioane din lucrări personale şi
/ sau documente
”Portofoliul European al Limbilor” ar putea fi folosit ca model pentru elaborarea portofoliilor
elevilor. În acest caz, dosarul care ar face parte din portofoliul lingvistic al elevului ar putea conţine
documente cum ar fi:
• listă cu texte literare sau de altă natură citite într-o limbă străină (sub formă imprimată sau
electronică);
• listă de texte prezentate audio-vizual, ascultate / văzute (emisiuni de radio / TV, filme, casete
• interviuri scrise sau pe casetă audio, integrale sau secvenţe;
• răspunsuri la chestionare, interviuri;
• proiecte / părţi de proiecte realizate;
• traduceri;
• fotografii, ilustraţii, pliante, afişe publicitare, colaje, machete, desene, caricaturi (reproduceri /
creaţii personale);
• texte literare (poezii, fragmente de proză);
• lucrări scrise curente / teste;
• compuneri / creaţii literare personale;
• contribuţii personale la reviste şcolare;
• extrase din presă şi articole redactate pe o temă dată;
• corespondenţă care implică utilizarea unei limbi străine.

Portofoliul se realizează prin acumularea în timp, pe parcursul şcolarităţii, a acelor documente

considerate relevante pentru competenţele deţinute şi pentru progresul înregistrat de elev.
Portofoliul permite elevului:
• să-şi pună în evidenţă achiziţiile lingvistice;
• să-şi planifice învăţarea;
• să-şi monitorizeze progresul
• să ia parte activ la propriul proces de învăţare.
Portofoliul permite profesorului:
• să înţeleagă mai bine obiectivele şi nevoile elevului;
• să negocieze obiectivele învăţării şi să stimuleze motivaţia;
• să programeze învăţarea;
• să evalueze progresul şi să propună măsuri şi acţiuni de remediere unde (şi dacă) este nevoie
• să evalueze activitatea elevului în ansamblul ei.
Profesorul poate proiecta un portofoliu în raport de obiectivele / competenţele din Curriculum-ul
Naţional şi de situaţia în care îl va utiliza. Perioada de realizare a portofoliului de către elev va fi mai
îndelungată şi îi va fi adusă la cunoştinţă.

PROGRAMĂ ŞCOLARĂ
LIMBA FRANCEZĂ
CLASA a IX-a
LIMBA MODERNĂ 2

Nr. 5099/09.09.2009
Bucureşti, 2009
NOTĂ DE PREZENTARE
Curriculumul de LIMBĂ MODERNĂ L2 pentru clasa a IX-a a fost elaborat avându-se în vedere
următoarele:
• reperele impuse de OM 3410/16.03.2009, OM 3411/16.03.2009 şi OM 3412/16.03.2009 privind
aprobarea Planurilor cadru de învăţământ pentru clasele a IX-a - a XII-a (teoretic şi vocațional),
respectiv pentru clasele a IX-a şi a X-a, profil tehnologic;
• documentele europene privind achiziţionarea competenţelor-cheie în cadrul învăţământului obligatoriu;
• necesitatea de a oferi un răspuns mult mai adecvat cerinţelor sociale exprimat în termeni de achiziţii
finale uşor evaluabile la încheierea ciclului inferior al liceului.
urmărindu-se:
corecte şi adecvate funcţional şi comunicativ.
C. dezvoltarea unor tehnici de muncă intelectuală. Elevul va învăţa să utilizeze strategii şi tehnici
de studiu prin care să valorifice cunoştinţe şi deprinderi achiziţionate prin studiul altor discipline, dintr-o
tipuri de lucrări de referinţă.
În aceste condiţii, proiectarea curriculară a pornit de la trei puncte de reper: programele din clasele
anterioare, documentele Comisiei Europene referitoare la dezvoltarea competenţelor cheie şi Cadrul
Comun de Referinţă European pentru învăţarea limbilor străine publicat de Consiliul Europei în 1998. Din
această perspectivă, curriculumul de faţă construieşte, pe baza achiziţiilor dobândite până la sfârşitul
învăţământului gimnazial, competenţe de comunicare derivate dintr-un consens larg, european şi contribuie
la dezvoltarea de competenţe cheie din patru dintre cele opt domenii de competenţe cheie identificate la
nivel european: (2) comunicarea în limbi străine, (5) ”a învăţa să înveţi”, (6) competenţe interpersonale,
interculturale, sociale şi civice, (8) aptitudini şi competenţe de exprimare culturală, domenii asumate şi
de sistemul de învăţământ românesc.
competenţelor de comunicare necesare pentru o comunicare eficientă prin însuşirea de cunoştinţe,
deprinderi şi atitudini specifice, în conformitate cu ”Compétences clés pour l’ apprentissage tout au long
de la vie” (2006), la niveluri echivalente cu cele prevăzute în Cadrul comun de referinţă european pentru
Limbi.
Limba franceză L2, clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului 2

În conformitate cu planurile cadru aprobate prin OM 3410/16.03.2009, OM 3411/16.03.2009 OM şi

3412/16.03.2009, disciplina LIMBA MODERNĂ L2 are următorul regim de predare la clasele a IX-a şi
a X-a:
Teoretică

Tehnologică
protecţia mediului

publică
Vocaţională
Pornind de la regimul de predare a limbilor moderne, curriculum-ul pentru clasa a IX-a și a X-a,
ciclul inferior de liceu L2 este format din:
- PROGRAMA pentru limba modernă 2 (anul V de studiu), care se adresează elevilor de liceu
de la toate filierele şi profilurile care au început studiul limbii moderne în clasa a V-a.
Delimitarea parcursului de învăţare se realizează pe baza unui model care îmbină competenţe şi
forme de prezentare a conţinuturilor.

Structura programelor este următoarea:

1. COMPETENŢE GENERALE (definite ca ansambluri structurate de cunoştinţe şi deprinderi
NOTA:
Termenul de „competenţe generale” se sprijină pe conceptul de „competenţe generale individuale”, aşa cum
acesta este definit în Cadrul European Comun de Referinţă dar adaugă la abilităţile subiectului în situaţie de învăţare
şi de comunicare (a stăpâni sistemul limbii, a utiliza cunoştinţele noţionale şi empirice despre lume, a şti să fii, a şti
să înveţi) şi alte ansambluri de cunoştinţe referitoare la producerea şi receptarea mesajelor orale şi scrise în diverse
situaţii de comunicare. Din acest punct de vedere, formularea competenţelor generale în curriculum-ul de limbi
străine pentru liceu include, în mod deliberat, şi elemente pe care autorii Cadrul European Comun de Referinţă le
explicitează la capitolul „activităţi de limbaj” (2.1.3.) Insistenţa asupra receptării, a producerii, a interacţiunii şi a
medierii chiar în enunţul competenţelor generale nu este întâmplătoare. Ea atestă orientarea spre praxis a actualului
curriculum şi ar trebui să inducă un comportament dinamic, atât la profesor, cât şi la elev, în sensul că sarcinile de
comunicare, atinse prin activităţi, dezvoltă competenţa de comunicare în şi prin schimbul verbal, atât în codul scris
cât şi în codul oral al limbii.
În acelaşi timp, prezenţa semnificativă a unor termeni, care aparţin sferei activităţilor, în formularea generică
a celor patru competenţe este de natură să sublinieze că scopul învăţării este nu transmiterea de cunoştinţe despre
limba în sine, ci antrenarea elevilor în operaţii discursive din ce în ce mai complexe. Pe de altă parte, din
considerente de politică educaţională, accentul pus pe comportament justifică evidenţierea valorilor şi a atitudinilor
în mod distinct, pentru a fi scoasă la iveală mai pregnant legătura cu finalităţile şi profilul de formare în
învăţământul obligatoriu din România. Astfel, trăsături de personalitate şi atitudini, care ţin de imaginea de sine şi
respectiv imaginea celuilalt în comunicare (lingvistică şi interculturală) sunt reorganizate în jurul unui ansamblu de
valori şi poziţionate în curriculum-ul de limbi moderne în mod diferit, dar nu divergent, faţă de referenţialul european
care aşează trăsăturile de personalitate şi atitudinile sub genericul competenţei generale individuale „a şti să fii”.
Cele două opţiuni vehiculează, în principiu, aceeaşi termeni şi propun, în particular, configuraţii compatibile.
Observaţiile precedente îşi menţin pertinenţa şi în perspectiva evoluţiei procesului de învăţare la limbi
moderne.
2. VALORI ŞI ATITUDINI (ce urmează a fi formate pe întreg parcursul liceal);
3. COMPETENŢE SPECIFICE (derivate din competenţele generale şi care se formează pe durata
unui an de studiu) corelate cu FORME DE PREZENTARE A CONŢINUTURILOR. Această corelare
constituie pivotul curriculum-ului, care accentuează latura sa pragmatică: devine astfel transparent nu
numai ce se învaţă, dar mai ales de ce anume se învaţă anumite forme de prezentare a conţinuturilor. În
rubrica ”competenţe specifice” se găsesc şi competenţe/ elemente de competenţă scrise cu aldine; formarea
acestora va fi urmărită numai la elevii din clasele care au prevăzută o oră în CD. Rubricile ”Forme de
prezentare a conţinuturilor” cuprind conţinuturi conceptuale (tipuri de text, categorii de conţinuturi
lingvistice), conţinuturi factuale şi conţinuturi procedurale (tehnici ce trebuie însuşite de elevi); aceste
rubrici sunt structurate pe Trunchiul comun (TC) şi Curriculum diferenţiat (CD), iar tipurile de conţinut din
rubrica ”Forme de prezentare a conţinuturilor CD” se vor utiliza numai la clasele care au prevăzută o oră în
CD la limba modernă 2. Structura de competenţe corelate cu forme de prezentare a conţinuturilor oferă un
cadru adecvat şi util pentru procesul de evaluare a învăţării, sprijinindu-l şi asigurând acestuia un caracter
mai practic şi mai transparent.
4. SUGESTII METODOLOGICE structurate pe două domenii:
Teme (prezintă domeniile şi temele care vor constitui contextul pentru realizarea activităţilor de
învăţare pe parcursul orelor de limba franceză şi vor delimita tematica ce va fi folosită în evaluare)
Elemente de construcţie a comunicării (conţin categorii de structuri lingvistice utilizate în
comunicare)
Funcţii comunicative ale limbii (precizează actele de vorbire utilizate în adecvarea funcţională a
comunicării)
¾ Scurt ghid metodologic (sugestii oferite ca sprijin pentru proiectarea şi realizarea demersul didactic)

La nivelul ciclurilor primar şi gimnazial, parcursul formativ s-a concentrat pe formarea şi dezvoltarea
deprinderilor integratoare, polarizate de fapt pe receptarea şi producerea de mesaje orale şi scrise; în clasa a
IX-a şi următoarele, alături de două competenţe generale care continuă acest parcurs, se adaugă interacţiunea
în comunicarea orală şi scrisă, precum şi transferul şi medierea mesajelor. Delimitarea unei competenţe de
interacţiune este necesară în condiţiile în care comunicarea reală implică în majoritatea situaţiilor un receptor
şi un emiţător în cadrul unei relaţii parteneriale. În cazul medierii şi transferului mesajelor avem de-a face cu o
competenţă de ordin înalt, legitim de format la nivelul liceului. Aceasta presupune treceri de la un cod la altul
(între două limbi, de exemplu, sau de la verbal la non-verbal şi invers) sau adaptări şi reformulări ale
diverselor mesaje în funcţie de situaţia de comunicare.
Seturile de Competenţe specifice corelate cu Forme de prezentare a conţinuturilor sunt urmate de
sugestii metodologice de aplicare, menite a veni în sprijinul cadrelor didactice în vederea organizării unui
demers didactic modern şi eficient. Capitolul de sugestii metodologice este structurat în două domenii: 1)
liste de conţinuturi recomandate de Comisia Naţională pentru fiecare programă pentru construirea
demersului didactic, şi 2) un scurt ghid metodologic pentru proiectarea şi derularea activităţii la clasă.
elemente de construcţie a comunicării (structuri lingvistice) care vor fi achiziţionate şi cu care se va opera
pe parcursul activităţilor, şi funcţii comunicative (acte de vorbire) care vor fi exersate şi utilizate de elevi.
educaţională ale MECI şi cu prevederile documentelor europene asumate de România, nivelurile de
competenţă prevăzute de Cadrul European Comun de Referinţă pentru Limbi. Acest document de
referinţă creează premisele unei evaluări standardizate a nivelului de dezvoltare a competenţelor şi permite,
în perspectivă, certificarea competenţelor de comunicare în limba modernă dobandite în şcoală.
Nivelul ţintă din Cadrul European Comun de Referinţă va fi, la finele ciclului inferior al liceului,
următorul:
• Limba 2 - nivel B1 pentru competenţele de receptare; nivel A2 pentru competenţele de
producere
Elemente din programa de limbi străine pentru clasa a IX a ( L2)
a. COMPETENŢE GENERALE
LIMBA MODERNĂ 2
2. Producerea de mesaje orale sau scrise adecvate unor anumite contexte
b. VALORI ŞI ATITUDINI
• Manifestarea flexibilităţii în cadrul schimbului de idei şi în cadrul lucrului în echipă în diferite

• Conştientizarea rolului limbii moderne ca mijloc de acces la patrimoniul culturii universale
• Disponibilitatea pentru acceptarea diferenţelor şi pentru manifestarea toleranţei prin abordarea
critică a diferenţelor şi a stereotipurilor culturale transmise cu ajutorul limbii franceze

• Dezvoltarea interesului pentru descoperirea unor aspecte culturale specifice, prin receptarea
unei varietăţi de texte în limba franceză şi prin raportarea la civilizaţia spaţiului cultural
francofon
Programa L2 (limba modernă 2 – pentru toate filierele, profilurile şi specializările de licee)1

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI FORME DE PREZENTARE A CONŢINUTURILOR2
Forme de prezentare a conţinuturilor

Trunchi comun Curriculum diferenţiat
1.1 Extragerea ideilor esenţiale dintr-un text, pe baza • Rapoarte/ prezentări
unor întrebări de sprijin • Interviuri orale/ scrise
1.2 Deducerea din context a înţelesului unor elemente • Texte / fragmente de • Diagrame, grafice,
necunoscute dintr-un text citit informare tabele sinoptice
1.3 Identificarea unor informaţii specifice dintr-un generală/publicitare • Articole de presă,
text ascultat pe subiecte familiare, articulat clar şi • Dialoguri, conversaţii emisiuni de ştiri radio/ TV
cu viteză normală • Povestiri/ înregistrări
1.4 Selectarea unor informaţii relevante din audio şi video
fragmente de texte informative, instrucţiuni, tabele,
hărţi, pentru a îndeplini o sarcină de lucru

2.1 Redactarea de pagini de jurnal, instrucţiuni. • Povestire
2.2 Elaborarea – oral sau în scris – a unor descrieri • Descrieri de obiecte,
simple, cu referire la evenimente sau experienţe persoane
personale, pe bază de suport vizual sau de plan de idei • Paragrafe pe diverse
arii tematice
3.1 Comunicarea interactivă într-un schimb de • Dialogul
informaţii simplu şi direct • Conversaţia cotidiană
3.2 Redactarea unor mesaje/ scrisori personale simple • Mesaje personale
de răspuns la o solicitare • Scrisori personale
3.3 Exprimarea acordului/ dezacordului faţă de simple
opiniile exprimate în cadrul unui schimb de idei pe
teme de interes
comunicare pe subiecte cunoscute, rostită clar şi
rar, pe care o poate întrerupe pentru a cere
1
Pentru Filiera tehnologică (2 ore/ săptămână în TC), toate conţinuturile şi toate formele de prezentare ale
conţinuturilor sunt obligatorii;
2
Competenţele scrise cu aldine şi conţinuturile din rubrica ”Forme de prezentare a conţinuturilor CD” aparţin curriculumului
diferenţiat şi se adresează numai claselor de liceu, care au prevăzută 1 oră în CD în planul cadru.

4.1 Reducerea unui paragraf la ideea esenţială • Fragmente de texte de • Înregistrări audio în
4.2 Reformularea, la cererea partenerului de dialog, a unei informare generală contexte variate
replici în cadrul unei conversaţii pe teme familiare • Dialoguri, conversaţii
4.3 Explicarea utilizării unor termeni / expresii între interlocutori cu
statut diferit.
CONŢINUTURI RECOMANDATE pentru Programa L2

(limba modernă 2 – pentru toate filierele, profilurile şi specializările de licee) 3
TEME4
Se recomandă ca activităţile de învăţare la L 2 să fie proiectate şi realizate în contextul următoarelor teme:
- DOMENIUL PERSONAL
Familia: membrii familiei
Viaţa personală (locuinţă, cumpărături, alimentaţie, sănătate , sport )
Universul adolescenţei (stiluri de viaţă), activităţi de timp liber.
- DOMENIUL PUBLIC
Ţări, regiuni, oraşe – obiective turistice şi culturale
Aspecte din viaţa socială (locuri şi servicii publice)
Relaţia cu instituţiile şi serviciile publice
Meserii, ocupaţii.
- DOMENIUL EDUCAŢIONAL ŞI CULTURAL
Corespondenţă şi proiecte şcolare
Universul cultural francez – trecut şi prezent – obiceiuri şi tradiţii; personalităţi din sfera
artistică / literară / ştiinţifică / sportivă

Pe parcursul clasei a IX-a la limba modernă 2 se vor achiziţiona şi utiliza următoarele funcţii comunicative
ale limbii:
1. a se prezenta / a-şi prezenta colegii / mediul de lucru
2. a situa în spaţiu persoane / obiecte / acţiuni
3. a da / a cere informaţii practice despre persoane, obiecte, locuri, acţiuni
4. a relata la prezent
5. a exprima gusturi, preferinţe
6. a exprima intenţia
7. a exprima acordul/dezacordul
8. a exprima o ipoteză
9.
NOTĂ: Formele lingvistice de realizare a acestor funcţii vor fi consolidate, cu îmbogăţirea variantelor şi /
sau diversificarea contextelor de utilizare.
3
Cu excepţia profilului Militar M.A.I. şi M.A.P.N., unde curriculum-ul pentru ora din CD va fi elaborat în şcolile
respective;
4
Domeniile tematice notate cu aldine vor fi utilizate numai la clasele care au prevăzută 1 oră/ săptămână în CD;

ELEMENTE DE CONSTRUCŢIE A COMUNICĂRII5:

Pe parcursul clasei a IX-a la limba modernă 2 se recomandă a se opera cu următoarele elemente de
I. LEXIC
- cuvinte, sintagme corespunzând funcţiilor comunicative şi domeniilor tematice
- relaţii semantice (sinonime, antonime, omonime, familii de cuvinte)
II. GRAMATICĂ
• Articolul şi substantivul (consolidare)
- articolul hotărât şi nehotărât (consolidare)
- cazuri de substituire a articolului partitiv (sistematizare)
• Adjectivul
- adjectivul calificativ :acordul şi gradele de comparaţie (consolidare)
- adjectivul posesiv şi demonstrativ(consolidare)
- adjectivul nehotărât (formele frecvente) (consolidare)
- adjectivul numeral cardinal (consolidare)
• Pronumele
- pronumele personal subiect (forme accentuate şi neaccentuate) (consolidare)
- pronumele personale complement direct şi indirect (locul lor în fraza asertivă şi
imperativă)
- pronumele demonstrativ
- pronumele relativ simplu (consolidare)
- pronumele adverbiale en şi y (consolidare)
• Verbul
- modul indicativ: prezent, imperfect, perfect compus, mai mult ca perfect, viitor (consolidare)
- modul imperativ (consolidare)
- forme verbale perifrastice
- modul condiţional: condiţionalul prezent; „si condiţional”, I şi II
• Adverbul (elemente cu mare frecvenţă în comunicare)
- adverbe de mod, de cantitate, de timp, de loc, de afirmaţie şi de negaţie (consolidare)
• Prepoziţii şi conjuncţii (elemente cu mare frecvenţă în comunicare) (consolidare)
• Tipuri de frază (reactualizare)

regăsesc.
specifice vizate
5
Elemente de construcţie a comunicării notate cu aldine vor fi utilizate numai la clasele care au prevăzută 1 oră/
săptămână în CD.

U.Î. tematic specifice Număr de Observaţii
Săptămâna
elemente de construcţie a comunicării vizate** ore alocate

comunicării

DIDACTIC
1. Receptarea de mesaje transmise oral şi în scris în diverse situaţii de comunicare

- exerciţii de confirmare a înţelegerii sensului global / detaliat dintr-un text oral sau scris
- exerciţii de selectare a ideilor principale dintr-un text (oral sau scris)
- exerciţii de desprindere/ înţelegere a ideilor dintr-un text oral sau scris (dialog structurat, conversaţie,
descriere, raport, grafic, prezentare, povestire)
- exerciţii de operare cu fragmente de texte - texte de informare sau literare
- exerciţii de completare de propoziţii, texte lacunare, formulare
- exerciţii de relatare a unor activităţi
- dialog, conversaţie dirijată sau liberă, interviu, joc de rol
- descrieri, comparaţii, povestire
- exerciţii de formulare de corespondenţă personală/oficială (mesaje, scrisori, e-mail, felicitare, carte
poştală, invitaţie, cerere de informaţii)
- exerciţii de redactare: paragraf, pagină de jurnal


de răspuns
- joc de rol
- exerciţii de grup: formulare/ordonare a unor idei/enunţuri
- exerciţii de construire a unui interviu
- exerciţii de redactare a unor texte/scrisori cu paşi daţi
- proiecte de grup
- exerciţii de traducere şi retroversiune (pornind de la paragrafe / texte simple)
- exerciţii de transformare a unui dialog într-o relatare
- proiecte individuale sau de grup

PROGRAMĂ ŞCOLARĂ
LIMBA FRANCEZĂ
CLASA a X-a
LIMBA MODERNĂ 2

Nr. 5099/09.09.2009
Bucureşti, 2009
NOTĂ DE PREZENTARE
Curriculumul de LIMBĂ MODERNĂ L2 pentru clasa a X-a a fost elaborat avându-se în vedere
următoarele:
aprobarea Planurilor cadru de învăţământ pentru clasele a IX-a - a XII-a (teoretic şi vocațional),
respectiv pentru clasele a IX-a şi a X-a, profil tehnologic;
urmărindu-se:
corecte şi adecvate funcţional şi comunicativ.
tipuri de lucrări de referinţă.
anterioare, documentele Comisiei Europene referitoare la dezvoltarea competenţelor cheie şi Cadrul
Comun de Referinţă European pentru învăţarea limbilor străine publicat de Consiliul Europei în 1998. Din
această perspectivă, curriculumul de faţă construieşte, pe baza achiziţiilor dobândite până la sfârşitul
învăţământului gimnazial, competenţe de comunicare derivate dintr-un consens larg, european şi contribuie
la dezvoltarea de competenţe cheie din patru dintre cele opt domenii de competenţe cheie identificate la
nivel european: (2) comunicarea în limbi străine, (5) ”a învăţa să înveţi”, (6) competenţe interpersonale,
interculturale, sociale şi civice, (8) aptitudini şi competenţe de exprimare culturală, domenii asumate şi
de sistemul de învăţământ românesc.
competenţelor de comunicare necesare pentru o comunicare eficientă prin însuşirea de cunoştinţe,
deprinderi şi atitudini specifice, în conformitate cu „Compétences clés pour l’ apprentissage tout au long
de la vie” (2006), la niveluri echivalente cu cele prevăzute în Cadrul comun de referinţă european pentru
Limbi.
Limba franceză L2, clasa a X-a, ciclul inferior al liceului 2


3412/16.03.2009, disciplina LIMBA MODERNĂ L2 are următorul regim de predare la clasele a IX-a şi
a X-a:
Teoretică

Tehnologică
protecţia mediului

publică
Vocaţională
Pornind de la regimul de predare a limbilor moderne, curriculum-ul pentru clasa a IX-a si a X-a,
ciclul inferior de liceu L2 este format din:
- PROGRAMA pentru limba modernă 2, care se adresează elevilor de liceu de la toate filierele
şi profilurile care au început studiul limbii moderne în clasa a V-a..
forme de prezentare a conţinuturilor.


1. COMPETENŢE GENERALE (definite ca ansambluri structurate de cunoştinţe şi deprinderi
NOTA:
şi de comunicare (a stăpâni sistemul limbii, a utiliza cunoştinţele noţionale şi empirice despre lume, a şti să fii, a şti
să înveţi) şi alte ansambluri de cunoştinţe referitoare la producerea şi receptarea mesajelor orale şi scrise în diverse
situaţii de comunicare. Din acest punct de vedere, formularea competenţelor generale în curriculum-ul de limbi
străine pentru liceu include, în mod deliberat, şi elemente pe care autorii Cadrul European Comun de Referinţă le
explicitează la capitolul „activităţi de limbaj” (2.1.3.) Insistenţa asupra receptării, a producerii, a interacţiunii şi a
medierii chiar în enunţul competenţelor generale nu este întâmplătoare. Ea atestă orientarea spre praxis a actualului
curriculum şi ar trebui să inducă un comportament dinamic, atât la profesor, cât şi la elev, în sensul că sarcinile de
comunicare, atinse prin activităţi, dezvoltă competenţa de comunicare în şi prin schimbul verbal, atât în codul scris
cât şi în codul oral al limbii.
În acelaşi timp, prezenţa semnificativă a unor termeni, care aparţin sferei activităţilor, în formularea generică
a celor patru competenţe este de natură să sublinieze că scopul învăţării este nu transmiterea de cunoştinţe despre
limba în sine, ci antrenarea elevilor în operaţii discursive din ce în ce mai complexe. Pe de altă parte, din
considerente de politică educaţională, accentul pus pe comportament justifică evidenţierea valorilor şi a atitudinilor
în mod distinct, pentru a fi scoasă la iveală mai pregnant legătura cu finalităţile şi profilul de formare în
învăţământul obligatoriu din România. Astfel, trăsături de personalitate şi atitudini, care ţin de imaginea de sine şi
respectiv imaginea celuilalt în comunicare (lingvistică şi interculturală) sunt reorganizate în jurul unui ansamblu de
valori şi poziţionate în curriculum-ul de limbi moderne în mod diferit, dar nu divergent, faţă de referenţialul european
care aşează trăsăturile de personalitate şi atitudinile sub genericul competenţei generale individuale „a şti să fii”.
Cele două opţiuni vehiculează, în principiu, aceeaşi termeni şi propun, în particular, configuraţii compatibile.
Observaţiile precedente îşi menţin pertinenţa şi în perspectiva evoluţiei procesului de învăţare la limbi
moderne.
constituie pivotul curriculum-ului, care accentuează latura sa pragmatică: devine astfel transparent nu
numai ce se învaţă, dar mai ales de ce anume se învaţă anumite forme de prezentare a conţinuturilor. În
rubrica ”competenţe specifice” se găsesc şi competenţe/ elemente de competenţă scrise cu aldine; formarea
acestora va fi urmărită numai la elevii din clasele care au prevăzută o oră în CD. Rubricile ”Forme de
prezentare a conţinuturilor” cuprind conţinuturi conceptuale (tipuri de text, categorii de conţinuturi
lingvistice), conţinuturi factuale şi conţinuturi procedurale (tehnici ce trebuie însuşite de elevi); aceste
rubrici sunt structurate pe Trunchiul comun (TC) şi Curriculum diferenţiat (CD), iar tipurile de conţinut din
rubrica ”Forme de prezentare a conţinuturilor CD” se vor utiliza numai la clasele care au prevăzută o oră în
CD la limba modernă 2. Structura de competenţe corelate cu forme de prezentare a conţinuturilor oferă un
cadru adecvat şi util pentru procesul de evaluare a învăţării, sprijinindu-l şi asigurând acestuia un caracter
mai practic şi mai transparent.
învăţare pe parcursul orelor de limba franceză şi vor delimita tematica ce va fi folosită în evaluare)
comunicare)
comunicării)

deprinderilor integratoare, polarizate de fapt pe receptarea şi producerea de mesaje orale şi scrise; în clasa a
IX-a şi următoarele, alături de două competenţe generale care continuă acest parcurs, se adaugă interacţiunea
în comunicarea orală şi scrisă, precum şi transferul şi medierea mesajelor. Delimitarea unei competenţe de
interacţiune este necesară în condiţiile în care comunicarea reală implică în majoritatea situaţiilor un receptor
şi un emiţător în cadrul unei relaţii parteneriale. În cazul medierii şi transferului mesajelor avem de-a face cu o
(între două limbi, de exemplu, sau de la verbal la non-verbal şi invers) sau adaptări şi reformulări ale
diverselor mesaje în funcţie de situaţia de comunicare.
demersului didactic, şi 2) un scurt ghid metodologic pentru proiectarea şi derularea activităţii la clasă.
educaţională ale MECI şi cu prevederile documentelor europene asumate de România, nivelurile de
competenţă prevăzute de Cadrul European Comun de Referinţă pentru Limbi. Acest document de
referinţă creează premisele unei evaluări standardizate a nivelului de dezvoltare a competenţelor şi permite,
în perspectivă, certificarea competenţelor de comunicare în limba modernă dobandite în şcoală.
următorul:
• Limba 2 - nivel B1 pentru competenţele de receptare; nivel A2 pentru competenţele de
producere
Elemente din programa de limbi străine pentru clasa a X-a ( L2)
A. COMPETENŢE GENERALE
LIMBA MODERNĂ 2
B. VALORI ŞI ATITUDINI

critică a diferenţelor şi a stereotipurilor culturale transmise cu ajutorul limbii franceze

• Dezvoltarea interesului pentru descoperirea unor aspecte culturale specifice, prin receptarea unei
varietăţi de texte în limba franceză şi prin raportarea la civilizaţia spaţiului cultural francofon
PROGRAMA L2 (limba modernă 2 – pentru toate filierele, profilurile şi specializările)

1

1.1 Identificarea ideilor esenţiale dintr-un text de • Dialoguri, conversaţii
complexitate medie • Înregistrări audio/ video • Diverse configuraţii
1.2 Deducerea din context a înţelesului unor elemente din prezentări de ştiri text-imagine, grafice şi
necunoscute dintr-un mesaj audiat radio/ TV, fragmente de tabele
1.3 Recunoaşterea unor informaţii specifice dintr-un text interviu
citit/ ascultat pe subiecte familiare, articulat clar şi cu • Texte scrise de
viteză normală complexitate medie,
1.4 Selectarea unor informaţii relevante din fragmente autentice sau adaptate
de texte informative, instrucţiuni, tabele, hărţi, pentru
a îndeplini o sarcină de lucru
2.1 Redactarea de instrucţiuni, anunţuri de mică • Redactări cu caracter • Scurte texte narative
publicitate, pagini de jurnal personal si functional
2.2 Prezentarea succintă – oral sau în scris – a unui • Scurte anunţuri
eveniment sau a unor experienţe personale, utilizând destinate spaţiului
elemente de descriere şi naraţiune public (anunţuri de
mică publicitate)
• Descrieri de obiecte,
persoane, situatii

3.1 Exprimarea poziţiei faţă de opiniile exprimate în cadrul • Dialogul
unei discuţii • Conversaţia cotidiană
3.2 Comunicarea în vederea realizării unei sarcini care • Mesaje personale
necesită un schimb de informaţii simplu şi direct • Scrisori personale
3.3 Redactarea unor mesaje de răspuns în care sunt simple
exprimate mulţumiri sau scuze
comunicare pe subiecte cunoscute, rostită cu viteză
normală, pe care o poate întrerupe pentru a cere

4.1 Reducerea unui paragraf la ideea esenţială • Fragmente de texte de • Înregistrări audio/
4.2 Reformularea, la cererea interlocutorului, a unei replici informare generală video pe teme de
1
în cadrul unui schimb de informaţii/ idei pe teme familiare • Dialogul şi conversaţia interes
4.3 Înregistrarea informaţiilor receptate oral sau în • Fişe şi instrucţiuni de
scris sub formă de notiţe si prelucrarea lor lucru
CONŢINUTURI RECOMANDATE pentru Programa 2

(limba modernă 2 – pentru toate filierele, profilurile şi specializările de licee)
I. TEME
Se recomandă ca activităţile de învăţare la L2 să fie proiectate şi realizate în contextul următoarelor teme:
DOMENIUL PERSONAL
Relaţii interpersonale în familie şi în societate
Viaţa personală (locuinţa∗, alimentaţie∗, hobby, activităţi de timp liber)
Universul adolescenţei (viaţa cotidiană), stiluri de viata
DOMENIUL PUBLIC
Ţări, regiuni, oraşe – obiective turistice, culturale
Aspecte din viaţa socială / locuri publice
Mediul înconjurător
Cunoaşterea unor aspecte semnificative din viaţa profesională (activităţi şi profesiuni)
DOMENIUL EDUCAŢIONAL SI CULTURAL
Elemente importante din universul cultural francez şi francofon (de exemplu : datini, obiceiuri,
sărbători tradiţionale, mâncăruri specifice etc.)
Mass-media, literatura pentru tineret
Personalităţi din sfera culturală / ştiinţifică / sportivă
II. FUNCTII COMUNICATIVE

Pe parcursul clasei a X-a, la limba modernă 2 se vor achiziţiona / consolida şi utiliza următoarele funcţii
comunicative:
• A solicita şi a expune o opinie
• A invita / a face o propunere; a accepta / a refuza o invitaţie / propunere
• A descrie persoane şi obiecte
• A exprima obligaţia
• A exprima o dorinţă sau o preferinţă
• A da instrucţiuni
• A cere/ a da explicatii
• A exprima intentia si ipoteza
• A relata evenimente/fapte/întâmplări din trecut
Actele de vorbire enumerate mai sus pot fi introduse potrivit nevoilor de exersare / îmbogăţire a
funcţiilor de comunicare (fără o prezentare punctuală, explicită).
III. ELEMENTE DE CONSTRUCŢIE A COMUNICĂRII:
a. Elemente fonetice şi lexicale
- cuvinte, sintagme corespunzând domeniilor tematice şi actelor de vorbire specificate mai sus
- sinonime şi antonime.
b. Elemente gramaticale
• Adjectivul
- adjectivul nehotărât∗ (îmbogăţire)
- adjectivul numeral cardinal∗
• Pronumele
- pronumele posesiv
- pronumele demonstrativ∗
- pronumele relativ simplu∗ şi compus

- pronumele nehotărât (consolidare)
• Verbul
- modul indicativ∗: prezent, imperfect, perfect compus, mai mult ca perfect, viitor [consolidare]
- modul condiţional: condiţionalul prezent∗şi trecut; si condiţional (I, II∗, III)
- modul subjonctiv: subjonctivul prezent: formare (verbe regulate şi neregulate frecvente) şi contexte de
utilizare de mare frecvenţă
- acordul participiului trecut.
- modul infinitiv: construcţiile V + Inf., V + à+ Inf., V + de+ Inf.
- adverbe cu grade comparaţie neregulate (completare si consolidare)
• Prepoziţii şi conjuncţii
- elemente cu mare frecvenţă în comunicare∗ [consolidare]
• Tipuri de fraze: imperativă∗ , impersonala *
•Exprimarea raporturilor cauzale si temporale (fără abordarea explicită a concordanţei timpurilor)

regăsesc.
specifice vizate
U.Î. tematic specifice Număr de Observaţii
Săptămâna
elemente de construcţie a comunicării vizate** ore alocate
comunicării


DIDACTIC
Aceste liste pot fi modificate (eliminări, adăugiri) în funcţie de specificul predării fiecărei limbi moderne
- exerciţii de confirmare a înţelegerii sensului global dintr-un text oral sau scris
- exerciţii de desprindere/ înţelegere a ideilor dintr-un text oral sau scris (dialog structurat, conversaţie,
descriere, discuţie, raport, grafic, prezentare, povestire)
- exerciţii de operare cu fragmente de texte - texte de informare sau literare
- exerciţii de completare de propoziţii, texte lacunare, formulare
- exerciţii de relatare a unor activităţi
- dialog, conversaţie dirijată sau liberă, interviu, joc de rol
- descrieri, comparaţii, povestire
- exerciţii de formulare de corespondenţă personală/oficială (mesaje, scrisori, e-mail, felicitare, carte
poştală, invitaţie, cerere de informaţii)
- exerciţii de redactare: paragraf, rezumat
de răspuns
- joc de rol, discuţie
- exerciţii de grup: formulare/ordonare a unor idei/enunţuri
- exerciţii de construire a unui interviu
- proiecte de grup
- exerciţii de traducere şi retroversiune (pornind de la paragrafe / texte simple)
- exerciţii de transformare a unui dialog într-o relatare

PROGRAME SCOLARE

PROFIL VOCATIONAL, ARTISTIC, SPORTIV, TEOLOGIC
1 oră pe săptămână
LIMBA GERMANĂ
LIMBA MODERNĂ 2
CLASA A IX-A – A X-A
Aprobat prin ordinul ministrului

Nr. 5099/09.09.2009
BUCURESTI
2009
1
Nivelurile ţintă din Cadrul European Comun de Referinţă la finalul ciclului

inferior al liceului pentru clasele la VOCAŢIONAL ARTISTIC, SPORTIV,
TEOLOGIC, vor fi următoarele:
- Limba 2 nivel B1-1 pentru competenţele de receptare; nivel A2-2 pentru
competenţele de producere
Programa de limbi moderne pentru L2- profil vocaţional

ARTISTIC, SPORTIV, TEOLOGIC
1 oră pe săptămână

CLASA A IX-A
1. Receptarea mesajelor transmise oral sau scris în diferite situaţii de

comunicare
Competenţe specifice Forme de prezentare a
conţinuturilor din TC
1.1 Deducerea înțelesului unor elemente lexicale Povestiri
din context, dintr-un text citit. Texte informative
1.2 Extragerea de informaţii cheie simple, din texte Dialoguri, Conversaţii
informative, pe baza unor întrebări de sprijin. Ştiri radio-TV

de comunicare
2.1 Redactarea de instrucţiuni, reclame simple. Povestiri/ prezentare orala
2.2 Elaborarea (oral sau în scris) a unei Descrieri de persoane/ obiecte
descrieri simple
2.3 Redactarea unor texte oficiale simple Texte oficiale simple
(cerere.)
3. Realizarea de interacțiuni în comunicarea orală sau scrisă

3.1 Comunicarea interactivă într-un schimb Dialog
simplu şi direct de informaţii. Conversaţia cotidiana
3.2 Redactarea unor mesaje/ scrisori simple de Mesaje personale
răspuns la o solicitare. Scrisori simple
3.3 Solicitarea de repetări / reformulări
4. Transferul şi medierea mesajelor orale sau scrise în situaţii variate de

comunicare
4.1 Reformularea, pentru clarificare, a unei replici în Texte de informare
cadrul unei conversaţii pe teme familiare. generală
4.2 Reducerea unui paragraf la o idee esenţială, cu Înregistrări audio
sprijin verbal/vizual
2
CLASA A X-A
1. Receptarea mesajelor transmise oral sau scris în diferite situații de

comunicare
Competențe specifice Forme de prezentare a
conținuturilor din TC
1.1 Desprinderea sensului global dintr-un text pe baza Prezentări scrise de
unor întrebări de sprijin. complexitate medie
1.2 Deducerea înţelesului unor elemente lexicale Texte informative
necunoscute din context. Dialoguri, Conversaţii
1.2 Extragerea de informaţii cheie simple, din texte Tabele
informative, instrucţiuni pentru a îndeplini o sarcină de Înregistrări audio
lucru .
2.1 Redactarea de instrucţiuni, anunţuri simple. Anunţuri de mică
2.2 Elaborarea (oral sau în scris) a unei descrieri publicitate
simple Prezentare orala
a unui eveniment sau a unor experienţe personale pe Descrieri de persoane/
baza unui suport vizual sau pornind de la elemente obiecte
lexicale de sprijin. Texte scurte din arii
tematice diverse
Articole/ fragmente
de articole

3.1 Comunicarea în vederea realizării unei sarcini Dialog
care necesită un schimb de informaţii simplu şi Conversaţia cotidiană
direct. Mesaje personale
3.2 Redactarea unor mesaje de răspuns în care Scrisori simple
sunt exprimate mulţumiri sau scuze.
3.3 Solicitarea de repetări / reformulări

4.1 Înregistrarea informaţiilor receptate oral sau scris Texte de informare
sub forma de notiţe simple. generală
4.2 Reducerea unui paragraf la o idee esenţială. Înregistrări audio
4.1 Reformularea, la cererea interlocutorului, a unei Dialoguri
replici în cadrul unei conversaţii pe teme familiare.
3
NOTE:
1.Comisia Naţională de limba germană recomandă ca, pentru formarea şi
dezvoltarea competenţelor, valorilor şi atitudinilor prevăzute în programe, să
fie utilizate conţinuturile din listele de mai jos.
2. La alegerea temelor şi textelor pe care se va lucra se va avea în vedere
corelarea lor cu filiera, profilul şi domeniul de specializare al fiecarei
clase.
3. Echilibrarea sarcinilor de lucru se va realiza astfel: la textele dificile se vor
stabili sarcini de lucru cu grad mic de dificultate, la texte uşoare, se va avea
în vedere ca gradul de dificultate a sarcinilor de lucru să fie sporit.
CONŢINUTURI RECOMANDATE pentru L2

(profil teoretic-vocaţional artistic, sportiv, teologic 1 - oră pe săptămână)
TEME:
Se recomandă ca activităţile de învățare la L2 să fie proiectate şi realizate în
contextul următoarelor teme:

DOMENIUL PERSONAL DOMENIUL PERSONAL
• Relaţii interpersonale • Relaţii interpersonale în societate
• Alimentaţia • Universul adolescenţei ( interese,
• Sănătate activităţi)
• Timpul liber • Timpul liber
• Universul adolescenţei ( stiluri de
viaţa)
DOMENIUL PUBLIC DOMENIUL PUBLIC

• -Aspecte necunoscute ale lumii • Probleme ale vieţii cotidiene
(economice, sociale)
• Mass-media pentru tineret
DOMENIUL OCUPAŢIONAL DOMENIUL OCUPATIONAL

• Profesiuni • aspecte din viaţa profesională
DOMENIUL EDUCATIONAL DOMENIUL EDUCAŢIONAL

• Universul cultural de limba • Personalităţi din sfera culturală/
germană: trecut, prezent, obiceiuri şi ştiinţifică/ sportivă germană
tradiţii
• Călătorii
4

Categoriile gramaticale enumerate la acest capitol aparţin metalimbajului de
specialitate. Terminologia elementelor de construcţie a comunicării nu vor face
obiectul unei învăţări explicite. În cadrul activităţii didactice nu se va apela la
conceptualizarea unităţilor lingvistice utilizate în situaţii de comunicare.
Structurile gramaticale mai dificile, dar necesare pentru realizarea unor funcţii
comunicative, nu vor fi tratate izolat şi analitic, ci vor fi abordate global. Elementele
de gramatică se vor prezenta progresiv,în funcție de dificultate şi de nevoile de
comunicare, fără a se urmări epuizarea tuturor realizărilor lingvistice ale categoriilor
Pe parcursul ciclului inferior al liceului, se recomandă să se opereze cu următoarele

elemente de construcţie a comunicării:

Substantivul Substantivul
Declinare Declinare (sistematizare)
Forme de compunere şi de derivare
Pronumele Pronumele
personal, reflexiv ,posesiv, interogativ relativ,
(sistematizare)
Adjectivul Adjectivul
Formare prin derivare Formare prin compunere
Comparatia regulata/neregulata (sistematizare)
Numeralul Numeralul
Numeralul cardinal peste 1000 Numeralul cardinal (numere
Numeralul ordinal complexe)
Verbul Verbul
Indicativul/ diateza activă: toate timpurile Indicativul
(recapitulare, sistematizare ) participiul I
Imperativul
Conjunctivul I
Verbe modale (recapitulare, sistematizare) Diateza pasivă prezent (pasivul
Verbe cu particulă separabilă cu werden)
Adverbul Adverbul
de loc, mod, timp (completare) interogative
Prepoziţiile Prepoziţiile
care cer dativul, acuzativul, genitivul (recapitulare) sistematizare
Bicazuale (sistematizare)
Conjuncţiile Conjuncţiile
weil damit
5
Topica Propoziţiei Topica Propoziţiei

Locul verbelor în propoziţia principală şi recapitulare
secundară.
Propoziţii secundare Propoziţii secundare

weil-Satz propoziţia relativă
damit-Satz
FUNCŢII COMUNICATIVE ALE LIMBII
Pe parcursul ciclului inferior al liceului, se vor exersa următoarele funcţii

comunicative ale limbii:
• a solicita şi a oferi informaţii de • A comunica la telefon
ordin personal. • a face un anunţ/ a răspunde la un anunţ
• a solicita confirmarea unei • a oferi/ a cere sprijin în mod politicos
informaţii • a solicita informaţii legate de
• a solicita şi a oferi informaţii completarea unui formular
despre evenimente • a da informaţii despre un eveniment
• a descrie persoane şi obiecte • a da/ solicita informaţii referitoare la
• a exprima o părere orientarea în spaţiu şi timp
• a formula o interdicţie • a identifica un obiect/ o persoană după
• a invita descriere
• a da instrucţiuni simple • a compara obiecte
• a refuza politicos • a relata cronologic o întâmplare
• a oferi/ a refuza ajutorul • a exprima un sfat/ scuze
• a exprima preferinţe
6
Anexa nr. 1 la Ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr. 5099/09.09.2009
PROGRAMĂ ŞCOLARĂ
L I M B A R U S Ă (LIMBA MODERNĂ 2)
CLASA A IX-A
Aprobat prin Ordinul ministrului
nr. 5099/09.09.2009
Bucureşti, 2009
NOTĂ DE PREZENTARE
Prezentul document conţine programa şcolară de Limba rusă (limba modernă 2) pentru clasa a IX-a,
ciclul inferior al liceului, şi stabileşte oferta educaţională care urmează să fie realizată prin studierea
disciplinei Limba rusă (limba modernă 2), pe parcursul clasei a IX-a, la diferitele filiere, profiluri şi
specializări din structura învăţământului liceal, în bugetul de alocat acestei discipline în planurile-cadru
de învăţământ în vigoare.
1. Principii
În stabilirea ofertei educaţionale pentru disciplina Limba modernă 2 au fost avute în vedere:
Â prevederile documentelor normative, în vigoare începând cu anul şcolar 2009–2010, referitoare
la statutul şi locul disciplinei Limba modernă 2 în planurile-cadru de învăţământ pentru clasa
a IX-a, ciclul inferior la liceului, precum şi la alocările orare corespunzătoare diferitelor filiere/
profiluri/ specializări;
Â apartenenţa clasei a IX-a la ciclul inferior al liceului, ca segment final în structura învăţământului
obligatoriu, ceea ce determină necesitatea de a oferi prin curriculum un răspuns adecvat cerinţelor
sociale, exprimat în termeni de achiziţii finale uşor evaluabile la încheierea acestui nivel de învăţământ;
Â competenţele, cunoştinţele şi experienţele de învăţare dobândite de către elevi prin studierea
limbii moderne 2 pe parcursul claselor a V-a – a VIII-a;
Â recomandările europene privind studiul limbilor străine şi achiziţionarea competenţelor-cheie
pentru educaţia pe parcursul întregii vieţi.
Obiectivul fundamental al studierii disciplinei Limba modernă 2 în ciclul inferior al liceului este dobândirea de
către elevi a competenţelor de comunicare într-o limbă străină, astfel încât să permită o comunicare adecvată
situaţional/ acceptată social; aceasta se realizează prin achiziţionarea de cunoştinţe şi deprinderi şi prin formarea
de atitudini specifice, în conformitate cu Recomandările Parlamentului şi Consiliului European, privind
competenţele-cheie pentru educaţia pe parcursul întregii vieţi, prin raportare la niveluri echivalente cu cele
prevăzute în Cadrul European Comun de Referinţă pentru limbi: învăţare-predare-evaluare.
Contribuţia disciplinei limba modernă 2 la formarea şi dezvoltarea competenţelor-cheie europene este
nuanţată şi diversificată, incluzând atât contribuţia directă (prin susţinerea formării şi dezvoltării anumitor
competenţe-cheie), cât şi contribuţia indirectă/ sensibilizarea cu privire la alte competenţe-cheie. Astfel,
disciplina limba modernă 2 contribuie la formarea progresivă a competenţelor-cheie pentru educaţia pe
parcursul întregii vieţi, recomandate de Parlamentul şi Consiliul Uniunii Europene, îndeosebi în ceea ce
priveşte domeniile de competenţe-cheie Comunicare în limbi străine şi Sensibilizare şi exprimare culturală,
dar şi a celor din domeniile Competenţe sociale şi civice, Competenţă digitală, A învăţa să înveţi.
Prezentul curriculum respectă şi a fost elaborat urmărindu-se:
A. Practica raţională a limbii. Prin dezvoltarea competenţelor de receptare şi de producere, elevul
va fi capabil, în limitele cunoştinţelor dobândite, să decodifice şi să producă, atât oral cât şi în
scris, mesaje corecte şi adecvate funcţional şi comunicativ.
B. Formarea şi dezvoltarea de competenţe de comunicare şi interacţiune. Elevul va fi capabil să
utilizeze conştient – în comunicarea interpersonală, orală şi scrisă, – modalităţi şi tehnici de
interacţiune adecvate funcţional diverselor contexte socio-culturale şi diverşilor interlocutori.
C. Dezvoltarea unor tehnici de muncă intelectuală. Elevul va învăţa să practice strategii şi
tehnici de studiu prin care să mobilizeze şi să integreze deprinderi şi cunoştinţe achiziţionate în
cadrul diverselor discipline de învăţământ, utilizând informaţii din tabele, scheme, folosind
dicţionare şi alte tipuri de lucrări de referinţă, alte surse de informare, inclusiv Internetul.
Parcursul de învăţare se realizează pe baza unei proiectări didactice care îmbină competenţe şi tipuri de
conţinuturi în diverse forme de prezentare.
Limba rusă (limba modernă 2) – clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului 2

2. Structura programei şcolare cuprinde:

• Competenţele generale ale disciplinei Limba rusă (limba modernă 2) în învăţământul liceal.
• Valorile şi atitudinile vizate în studiul disciplinei Limba rusă (limba modernă 2) pe întreaga
durată a învăţământului liceal, urmărind educarea tinerilor în spiritul valorilor europene.
• Competenţele specifice (derivate din competenţele generale) corelate cu forme de prezentare
a conţinuturilor, pentru clasa a IX-a.
• Sugestii metodologice pentru învăţarea-predarea-evaluarea disciplinei Limba rusă (limba modernă 2)
în învăţământul liceal, organizate pe două domenii:
• Conţinuturi recomandate (de Comisia naţională de limba rusă) pentru clasa a IX-a, care
sunt grupate pe teme, acte de vorbire şi elemente de construcţie a comunicării.
• Scurt ghid metodologic, oferind profesorului informaţii care orientează proiectarea
demersului didactic, organizarea şi realizarea activităţilor de predare-învăţare-evaluare la
nivelul clasei de elevi.
Corelarea competenţelor specifice cu diversele elemente de conţinut (tematic, funcţional, lingvistic) recomandate
de comisia naţională de specialitate în programa şcolară va fi realizată de către profesor, în procesul de proiectare
didactică pe unităţi de învăţare.
3. Alocări orare
În clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului, disciplina Limba modernă 2 se studiază conform următoarelor
alocări orare:
(a) 1 oră pe săptămână
• la filiera vocaţională:
- profil artistic, toate specializările;
- profil sportiv, toate specializările;
- profil teologic, toate specializările.
(b) 2 ore pe săptămână
• la filiera teoretică, toate profilurile şi specializările;
- profil pedagogic, toate profilurile şi specializările;
- profil militar, specializarea matematică-informatică;
- profil ordine şi securitate publică, specializarea ştiinţe sociale;
• la filiera tehnologică, toate profilurile şi calificările profesionale.
Nivelurile-ţintă vizate la finele ciclului inferior al liceului pentru performarea competenţelor de

receptare şi de producere orală şi scrisă sunt corelate cu descriptorii din Cadrul European Comun
de Referinţă pentru limbi: învăţare-predare-evaluare, după cum urmează:
• pentru competenţele de receptare Æ B1[nivel prag/ independent – Utilizator independent]
• pentru competenţele de producere Æ A2 [(nivel intermediar/ de supravieţuire – Utilizator elementar]

C O M P E T E N Ţ E G E N E R A L E
V A L O R I Ş I A T I T U D I N I
√ Manifestarea flexibilităţii în cadrul schimbului de idei şi în cadrul lucrului în echipă în

√ Conştientizarea rolului limbii ruse ca mijloc de acces la piaţa muncii şi la patrimoniul
culturii universale
√ Disponibilitatea pentru acceptarea diferenţelor şi pentru manifestarea toleranţei prin
√ Dezvoltarea interesului pentru descoperirea unor aspecte socio-culturale şi profesionale
specifice, prin receptarea unei varietăţi de texte în limba rusă

CLASA A X-A
► La filierele/ profilurile/ specializările la care pentru Limba modernă 2 sunt alocate 2 ore pe
săptămână sunt obligatorii:
- toate competenţele specifice, inclusiv cele marcate prin corp de literă aldin şi asterisc;
- toate conţinuturile specificate în coloanele TC şi CD 1 din rubrica „Forme de prezentare
a conţinuturilor”.
► La specializările la care pentru Limba modernă 2 este alocată 1 oră pe săptămână sunt obligatorii:
- competenţele specifice prezentate în fiecare tabel deasupra liniei punctate, prin tehnoredactare
normală (fără evidenţiere prin corp de literă aldin şi asterisc);
- conţinuturile prezentate în coloana TC din rubrica „Forme de prezentare a conţinuturilor”.
1. Receptarea mesajelor transmise oral sau in scris in diferite situaţii de comunicare

TC CD
1.1. Extragerea ideilor esenţiale dintr-un text, pe • Descrieri, povestiri, • Prezentări orale pe
baza unor întrebări de sprijin/ a unor imagini rapoarte teme de interes
însoţitoare • Înregistrări audio/
• Texte de informare
1.2. Deducerea din context a înţelesului unor generală, de complexitate video din prezentări
elemente lexicale necunoscute dintr-un text citit medie de ştiri radio/ TV
• Dialoguri, conversaţii • Grafice şi tabele
*1.3. Identificarea unor informaţii specifice pe
probleme de interes, dintr-un mesaj articulat • Texte de complexitate
• Diverse configuraţii
clar şi cu viteză normală medie, autentice sau
text-imagine
adaptate (articole,
*1.4. Selectarea unor informaţii relevante din Pagini de Internet
• fragmente din
fragmente de texte informative, din
articole, extrase din
instrucţiuni, tabele, hărţi, pentru a îndeplini
presa de tineret)
o sarcină de lucru

TC CD
2.1. Descrierea simplă, oral sau în scris, a unui • Prezentare orală/ scrisă • Redactări cu caracter
eveniment sau a unor experienţe personale, pe • Descrieri de obiecte, personal (pagini de
baza unui plan de idei sau a unui suport vizual persoane jurnal)
2.2. Redactarea de instrucţiuni, reclame, *pagini • Paragrafe pe diverse arii
tematice
de jurnal
• Structuri de redactare
pentru texte publicitare
(scurte anunţuri, reclame
destinate spaţiului public)
1
TC = trunchi comun; CD = curriculum diferenţiat


TC CD
3.1. Utilizarea adecvată a unor formule • Conversaţia cotidiană • Acte de vorbire:
conversaţionale de susţinere a comunicării în - a exprima
• Mesaje personale
cadrul unui schimb de informaţii simplu şi direct acordul/
• Scrisori personale simple dezacordul
3.2. Redactarea unor mesaje de răspuns la o
solicitare/ ofertă/ invitaţie, în care sunt exprimate • Materiale din publicaţii şi
mulţumiri sau scuze emisiuni pentru tineret
• Acte de vorbire:
*3.3. Exprimarea acordului/ a dezacordului - a susţine un schimb
faţă de opinii exprimate în cadrul unui scurt verbal
schimb de idei pe teme de interes - a exprima interesul

TC CD
4.1. Reducerea unui paragraf la o idee esenţială, • Paragrafe, fragmente de • Anunţuri, ştiri,
cu sprijin verbal/ vizual texte de informare programe, prospecte
generală referitoare la
*4.2. Reformularea, la cererea partenerului de
evenimente literare/
dialog, a unei replici în cadrul unei conversaţii • Dialogul şi conversaţia
ştiinţifice/ tehnologice
pe teme familiare
(în funcţie de profil/
specializare)
*4.3. Înregistrarea informaţiilor receptate oral
sau în scris, sub formă de notiţe cu suport dat • Fişe şi instrucţiuni de
lucru
A. CONŢINUTURI RECOMANDATE
Â Comisia naţională de limba rusă recomandă ca, pentru formarea şi dezvoltarea competenţelor
specifice, precum şi a valorilor şi atitudinilor prevăzute în programa şcolară, să fie utilizate
conţinuturile menţionate în continuare, la rubricile „Teme”, „Acte de vorbire” şi „Elemente de
construcţie a comunicării”.
Â Categoriile gramaticale enumerate la rubrica „Elemente de construcţie a comunicării”, aparţin
metalimbajului de specialitate şi nu vor face obiectul unei învăţări explicite; în cadrul activităţii
didactice, acestea vor fi introduse în mod raţional, potrivit nevoilor de exersare/ îmbogăţire a
actelor de vorbire şi în strânsă legătură cu acestea.
Â La alegerea temelor şi a textelor pe care se va lucra, se va avea în vedere corelarea lor cu filiera şi
domeniul de prespecializare al fiecărei clase, dar şi cu interesele concrete de cunoaştere ale
elevilor.
Â Echilibrarea sarcinilor de lucru se va realiza astfel: pentru texte dificile vor fi stabilite sarcini de
lucru cu grad mic de dificultate, iar pentru texte uşoare se va avea în vedere ca gradul de dificultate
a sarcinilor de lucru să fie sporit.

NOTE:
Â La specializările la care pentru Limba modernă 2 sunt alocate 2 ore pe săptămână sunt
recomandate toate temele, actele de vorbire şi elementele de construcţie a comunicării
(inclusiv cele marcate prin corp de literă aldin şi asterisc).
Â La specializările la care pentru Limba modernă 2 este alocată 1 oră pe săptămână sunt
recomandate exclusiv temele, actele de vorbire şi elementele de construcţie a comunicării
prezentate prin tehnoredactare normală (fără evidenţiere prin corp de literă aldin şi asterisc).
Pe parcursul clasei a IX-a, activităţile de învăţare vor fi proiectate şi realizate în contextul următoarelor
TEME :
DOMENIUL PERSONAL
Date personale (vârstă, localitate de reşedinţă)
Relaţii interumane/ interpersonale
Viaţa personală (familie, sănătate, educaţie, hobby-uri)
Universul adolescenţei: activităţi de timp liber, cultură, arte, sport
DOMENIUL PUBLIC
Ţări şi oraşe – România în context european
Aspecte de interes din viaţa contemporană: civice, ecologice, *literare/ *ştiinţifice/
*tehnologice etc. (în funcţie de profil/specializare)
Mass-media pentru tineret
Activităţi/ profesiuni ale membrilor familiei
*Aspecte legate de profesiuni şi de viitorul profesional (în funcţie de profil/specializare)
Repere ale spaţiului de cultură şi civilizaţie rusă şi universală
*Figuri reprezentative ale literaturii (sec. al XIX-lea)/ muzicii/ artelor plastice etc. din
Rusia (în funcţie de profil/specializare)
ACTE DE VORBIRE:
Pe parcursul clasei a IX-a, în contextele tematice prezentate mai sus se vor exersa următoarele acte de
vorbire:
1. a angaja/a susţine/a încheia un schimb verbal
2. a se prezenta/ a prezenta pe cineva
3. a descrie activitatea/ statutul/ atribuţiile unei persoane
4. a solicita/ a da informaţii despre un program/ un orar/ un itinerar
5. a descrie circumstanţele spaţio-temporale ale unei acţiuni
6. a exprima mişcarea (punctul de plecare, direcţia, modul de deplasare)
7. a descrie persoane/ obiecte/ activităţi
8. a exprima scuze
9. a exprima interesul, curiozitatea
10. *a exprima acordul/ dezacordul

Pe parcursul clasei a IX-a, la limba modernă 2 se recomandă a se opera cu următoarele elemente de

1. VOCABULAR
- 150–200 de cuvinte şi structuri lexico-gramaticale corespunzătoare domeniilor tematice şi actelor
de vorbire prezentate în listele de mai sus;
- relaţii semantice (sinonime, antonime, omonime, familii de cuvinte).
2. FONETICĂ ŞI ORTOGRAFIE
- intonaţia: afirmativă, negativă, interogativă, exclamativă;
- rostirea şi scrierea desinenţelor nominale (forme regulate);
- rostirea şi scrierea desinenţelor verbale (forme regulate).
3. ELEMENTE ŞI STRUCTURI GRAMATICALE corespunzând următoarelor părţi de vorbire şi construcţii sintactice:
Â Substantivul şi grupul nominal
- paradigma nominală regulată – singular (sistematizare);
- funcţii ale cazului genitiv: exprimarea posesiei; exprimarea cantităţii (după numerale şi cuvinte
cantitative); exprimarea circumstanţelor temporale (dată calendaristică; limite temporale, cu
prepoziţiile с, до, после); exprimarea circumstanţelor spaţiale (cu prepoziţiile до, от, у, из);
- funcţii ale cazului dativ: exprimarea direcţiei/ ţintei deplasării (cu prepoziţia к); *exprimarea
periodicităţii unei acţiuni (cu prepoziţia по);
- funcţii ale cazului acuzativ: exprimarea direcţiei mişcării (cu prepoziţiile в, на); exprimarea
circumstanţelor temporale (cu prepoziţiile в, через);
- funcţii ale cazului instrumental: asocierea de obiecte/ persoane (cu prepoziţia c); exprimarea
instrumentului acţiunii; *situarea în spaţiu a unui obiect în funcţie de alt obiect (cu prepoziţiile
под, над, за, перед);
- funcţii ale cazului prepoziţional: exprimarea circumstanţelor temporale; exprimarea obiectului acţiunii;
- numerale cardinale şi ordinale în structuri cantitative şi temporale.
Â Verbul şi grupul verbal:
- verbe reflexive şi nereflexive de conjugarea I şi a II-a (sistematizare); timpurile verbului;
- aspectul verbal: perechi aspectuale (derivarea prin prefixare şi prin sufixare); *perechi aspectuale
formate de la rădăcini diferite;
- verbe de mişcare cu şi fără prefixe (cele mai uzuale);
- adverbe: de timp, de loc, de direcţie, de mod; *rolul adverbelor în contextualizarea modului
de desfăşurare a acţiunii.
Â Elemente de relaţie:
- prepoziţiile menţionate pentru exprimarea funcţiilor cazuale specificate mai sus;
- conjuncţii: и, а, или, но, *если, *потому что.
B. SCURT GHID METODOLOGIC 2
Procesul de formare/ învăţare/ instruire, privit global, la nivelul clasei, presupune:

9 proiectarea: de la Curriculumul Naţional (planul-cadru de învăţământ corespunzător profilului/
specializării, programa şcolară a disciplinei) Æ la stabilirea unităţilor de învăţare şi planificarea
anuală a acestora Æ la detalierea unităţilor de învăţare;
9 transpunerea proiectului în activităţi didactice concrete;
9 evaluarea procesului de predare–învăţare care se desfăşoară în clasă (inclusiv a rezultatelor
învăţării), în vederea reglării acestuia pe baza analizării feedbackului obţinut.
2
Pentru detalii, a se consulta “Ghid metodologic. Aria curriculară Limbă şi comunicare. Liceu”, MEC, CNC, Bucureşti, 2002.

I. PLANIFICAREA CALENDARISTICĂ – este un instrument de interpretare personalizată a programei şcolare,

calendaristice să fie elaborate pentru întreg anul şcolar, pentru a se configura imaginea de ansamblu asupra
realizării programei şcolare pe întreg anul.
1. Lectura integrală şi personalizată atentă a programei şcolare şi a manualului pentru care s-a optat.
2. Corelarea competenţelor şi conţinuturilor din programă cu lecţiile din manual în care se regăsesc.
4. Stabilirea unităţilor de învăţare care vor sta la baza realizării planificării calendaristice, a bugetului de timp
(oră/ ore de curs) alocat fiecăreia şi detalierea conţinuturilor tematice pentru fiecare unitate, prin corelare/
asociere cu un set de competenţe specifice selectate din programa şcolară.
specifice vizate.
Nr. Conţinuturi ale U.Î.
Competenţe Număr de Observaţii
U.Î. (teme, acte de vorbire, elemente Săptămâna
specifice vizate* ore alocate (amendamente)
de construcţie a comunicării)
- tematic
- acte de vorbire
1
comunicării
… - …
__________
* În această rubrică vor fi notate numerele criteriale sub care apar în programa şcolară competenţele specifice vizate în
unitatea de învăţare. Tot aici vor fi incluse valorile şi atitudinile vizate cu preponderenţă de unitatea de învăţare respectivă.

Metodologia de proiectare a unei unităţi de învăţare constă într-o succesiune de etape înlănţuite logic, care
Detalieri ale conţinuturilor Competenţe Activităţi
Resurse Evaluare
unităţii de învăţare specifice vizate de învăţare
- tema (detaliată pe lecţii) … … … …
- text/ tip de text
- acte de vorbire
- elemente de construcţie a comunicării
- …
- …
- …

- exerciţii de confirmare a înţelegerii sensului global al unui mesaj ascultat sau citit
- exerciţii de desprindere/ înţelegere a ideilor dintr-un text (dialog structurat, conversaţie, descriere,
- exerciţii de operare cu fragmente de texte/ texte de informare sau literare (completare de tabele/
diagrame, aşezare în ordinea logică sau cronologică a desfăşurării unor evenimente etc.)
- proiecte individuale

- exerciţii de completare a unor formulare, a unor texte lacunare
- exerciţii de prezentare, relatare/repovestire, rezumare
- dialog, conversaţie dirijată sau liberă, simulare, joc de rol
- expunere/ prezentare sub formă de monolog
- exerciţii de redactare de corespondenţă personală (scrisoare, e-mail, felicitare)
- exerciţii de redactare: paragraf, rezumat, eseu structurat şi semistructurat
- exerciţii de rezumare/ expansiune (oral şi în scris)
- exerciţii pe perechi şi în grup: dialog, conversaţie (faţă în faţă sau telefonică)
- interviu, mesaj, scrisoare de răspuns
- prezentare
- exerciţii de grup: formulare/ ordonare/ esenţializare a unor idei/enunţuri
- exerciţii de formulare/construire a unei argumentări/a unui interviu
- proiecte de grup
- exerciţii de transfer de informaţie în şi din coduri nonlingvistice (grafice, scheme, imagini)
IV. EVALUAREA3
Evaluarea formativă, continuă şi regulată este implicită demersului pedagogic curent în orele de limbă modernă,
permiţând, atât profesorului cât şi elevului, să cunoască nivelul de achiziţionare a competenţelor şi a
cunoştinţelor, să identifice lacunele şi cauzele lor, să facă remedierile care se impun în vederea reglării (ajustării)
procesului de predare/ învăţare. Pentru a se realiza o evaluare completă a învăţării, este necesar să se aibă în
vedere, mai ales în evaluarea formativă continuă, evaluarea nu numai a produselor activităţii şi învăţării elevilor,
ci şi a proceselor de învăţare, şi a competenţelor achiziţionate, a atitudinilor dezvoltate, precum şi a progresului
elevilor. Modalităţile (metode, instrumente) tradiţionale de evaluare nu pot acoperi întreaga paletă de rezultate
şcolare care trebuie măsurate sau cuantificate. Astfel, pentru a putea obţine cât mai multe date relevante privind
învăţarea ca proces şi rezultatele acesteia, este necesar ca profesorii să facă apel la metode şi instrumente
complementare de evaluare.
Pentru evaluarea achiziţiilor învăţării (în termeni cognitivi, afectivi şi performativi), a competenţelor de
comunicare şi de inter-relaţionare, la limbi moderne se recomandă utilizarea următoarelor metode şi instrumente:
9 Observarea sistematică (pe baza unei fişe de observare)
9 Tema de lucru (în clasă, acasă) concepută în vederea evaluării
9 Proiectul
9 Portofoliul
9 Autoevaluarea
3
Pentru detalii şi sugestii privind evaluarea a se consulta „Ghid de evaluare – limbi moderne”, SNEE, Aramis,
Bucureşti, 2001.

PROIECTUL este o activitate complexă de învăţare care se pretează foarte bine a fi folosită şi ca instrument de
evaluare, atât formativă, cât şi sumativă. Proiectul este o activitate individuală şi/sau în grup, dar sunt de
preferat proiectele de grup deoarece încurajează cooperarea şi dezvoltă competenţe de lucru în echipă.
Un avantaj important al proiectului este că acesta le dă elevilor posibilitatea de a lucra în ritm propriu, de a-şi
folosi mai bine stilul propriu de învăţare, permiţându-le în acelaşi timp să înveţe şi de la colegi.
Proiectul îi pune pe elevi în situaţia de a lua decizii, de a comunica şi negocia, de a lucra şi învăţa în
cooperare, de a realiza activităţi în mod independent, de a le împărtăşi colegilor cele realizate/ învăţate,
punându-i astfel în situaţia de a participa în mod direct la propria formare.
Metoda proiectului presupune lucrul pe grupe şi necesită pregătirea profesorului şi a elevilor în ideea
lucrului în echipă, prin cooperare, atât în clasă, cât şi în afara clasei.
Grupul poate fi alcătuit din două până la zece persoane, în funcţie de mărimea clasei, de natura
obiectivelor şi de experienţa participanţilor; un număr de patru-cinci participanţi reprezintă mărimea
optimă pentru grupurile care au de îndeplinit obiective precise. Cu cât creşte numărul membrilor, cu atât
scade posibilitatea participării efective la toate activităţile a fiecăruia, dar poate creşte complexitatea
obiectivelor urmărite. Proiectele realizate de grupuri mari sunt de asemenea greu de monitorizat.
Proiectul este o activitate complexă care îi solicită pe elevi:
Â să facă o cercetare (investigaţie);
Â să realizeze proiectul propriu-zis (inclusiv un produs care urmează a fi prezentat: dosar tematic,
ghid, pliant, ziar, afiş publicitar, carte, film, expoziţie, corespondenţă, spectacol/serbare etc.);
Â să elaboreze raportul final;
Â să facă prezentarea publică a proiectului.
Etapele realizării unui proiect sunt:
1. Alegerea temei.
2. Planificarea activităţii:
- Stabilirea obiectivelor proiectului;
- Alegerea subiectului în cadrul temei proiectului de către fiecare elev/grup;
- Distribuirea responsabilităţilor în cadrul grupului;
- Identificarea surselor de informare (manuale, proiecte mai vechi, cărţi de la bibliotecă, presă,
persoane specializate în domeniul respectiv, instituţii, organizaţii guvernamentale etc.).
3. Cercetarea propriu-zisă.
4. Realizarea materialelor.
5. Prezentarea rezultatelor cercetării şi/sau a materialelor create.
6. Evaluarea (cercetării în ansamblu, a modului de lucru, a produsului realizat).
Deşi proiectul presupune un grad înalt de implicare a elevului în propria formare, aceasta nu are drept
consecinţă nonangajarea profesorului. Dacă elevii urmează să-şi conceptualizeze, să-şi îndeplinească şi
să-şi prezinte eficient proiectele, atunci ei au nevoie de orientare, consiliere şi monitorizare discretă în
toate fazele activităţii. Profesorul rămâne aşadar un factor esenţial al procesului, mai ales dacă proiectul
este folosit şi ca instrument de evaluare a rezultatelor şcolare.
Sarcinile profesorului vizează organizarea activităţii, consilierea (oferirea de sugestii privind surse sau
proceduri) şi încurajarea participării elevilor; este esenţial ca profesorul să nu se implice în activitatea
propriu-zisă a grupurilor de elevi (lăsând grupul să lucreze singur în cea mai mare parte a timpului),
intervenţia sa fiind minimă şi doar atunci când este absolut necesară. Luarea de decizii pentru rezolvarea
pe cont propriu de către elevi a dificultăţilor întâmpinate constituie o parte importantă a învăţării prin
proiect. Elevii nu trebuie să fie puşi în situaţia de a avea eşecuri majore, întrucât eşecul are un important
efect negativ asupra învăţării. Asigurarea şi evidenţierea succesului fiecăruia dintre elevi (chiar dacă este
vorba de succes mic sau parţial) este una dintre sarcinile importante ale profesorului.
Este esenţial ca instrucţiunile emise de profesor să fie clare, specifice şi să conţină şi precizarea unei limite de
timp pentru îndeplinirea obiectivelor. Este foarte eficient ca instrucţiunile să fie scrise pe tablă şi/ sau pe foi de
hârtie şi să fie distribuite şi precizate pe persoane rolurile fiecăruia în grup (de ex. secretar – scrie ideile emise
de participanţi; mediator – asigură participarea tuturor membrilor grupului la discuţii; timer – urmăreşte
încadrarea în limitele de timp stabilite; raportor – prezintă întregii clase concluziile grupului).

Esenţa proiectului constă:

1. într-un scop concret care să permită folosirea limbii străine pentru comunicare în contexte autentice;
2. într-o responsabilitate comună a elevilor şi a profesorului în planificare şi execuţie;
3. într-o sarcină concretă în care activităţile lingvistice şi cele practice (scris, tipărire, pictare, decupare etc.)
se întrepătrund;
4. într-o utilizare autonomă a unor mijloace auxiliare (costume, computer, aparat foto, microfon, cameră de
luat vederi, dicţionare, scrisori, creioane, foarfece etc.)
5. în dobândirea unei experienţe concrete, practice, extinsă dincolo de clasă.
Evaluarea cu ajutorul proiectului. Elevii pot fi notaţi pentru modul de lucru, pentru modul de prezentare
şi/ sau pentru produsul realizat. Activitatea în proiect a elevilor poate fi evaluată pe cinci dimensiuni:
1. operarea cu fapte, concepte, deprinderi rezultate din învăţare (dacă cerinţa este ca elevii să-şi
elaboreze proiectul pe baza cunoştinţelor şi înţelegerii dobândite în şcoală, ei au ocazia astfel să
selecteze şi să decidă ce date, fapte, concepte, deprinderi doresc să includă în proiect);
2. competenţele de comunicare – se pot urmări toate categoriile de competenţe de comunicare atât pe
perioada elaborării proiectului, cât şi la prezentarea acestuia (proiectele oferă elevilor ocazii de
comunicare cu un public mai larg: cu profesorii, cu alţi adulţi şi colegi într-un efort de colaborare şi,
nu în ultimul rând, cu ei înşişi);
3. calitatea muncii (sunt examinate în mod obişnuit inovaţia şi imaginaţia, judecata şi tehnica estetică,
execuţia şi realizarea, dezvoltarea unui proiect pentru a pune în lumină un anumit concept);
4. reflecţia (capacitatea de a se distanţa faţă de propria lucrare, de a avea permanent în vedere
obiectivele propuse, de a evalua progresul făcut şi de a face rectificările necesare). Elevul ajunge cu
timpul să interiorizeze aceste practici, astfel încât ajunge la performanţa de a-şi aprecia singur
munca. In plus, când elevul continuă să creeze într-un anumit gen, se familiarizează cu criteriile
acestuia şi învaţă progresiv să gândească în acel domeniu.
5. produsul proiectului – în măsura în care se face evaluarea competenţelor elevului aşa cum sunt ele
materializate în produs, şi nu a unor aspecte ale proiectului nerelevante pentru învăţarea care se
doreşte a fi evaluată.
Evaluatorul este interesat şi de alte două aspecte: profilul individual al elevului (ceea ce evidenţiază
proiectul în domeniul capacităţilor cognitive şi al stilului de învăţare ale elevului) şi, respectiv, modul în
care elevul s-a implicat în comunicarea şi cooperarea nu numai cu alţi elevi, dar şi cu profesori, experţi
din exterior, precum şi folosirea judicioasă de către acesta a diferitelor resurse (bibliotecă, internet).
Experienţa a arătat că proiectele pot servi foarte bine mai multor scopuri:
Â proiectul îi angajează pe elevi pentru o perioadă de timp semnificativă, determinându-i să conceapă
schiţe, să le revizuiască şi să reflecteze asupra lor;
Â pe baza proiectului elevii dezvoltă relaţii interpersonale, cooperarea;
Â activităţile din cadrul proiectului se constituie în oportunităţi de comunicare şi de utilizare de către
elevi a limbii moderne în contexte autentice;
Â proiectul oferă o ucenicie pentru tipul de muncă ce va fi desfăşurată după încheierea şcolii;
Â proiectul le permite elevilor să-şi descopere “punctele forte” şi să şi le pună în valoare: se
mobilizează, astfel, un sentiment al implicării care generează, la rândul său, o puternică motivaţie
interioară;
Â proiectul constituie un cadru propice în care elevii îşi pot exersa şi demonstra competenţele dobândite
prin parcurgerea curriculumului şcolar.
Este un document sau o culegere structurată de documente în care fiecare titular (elev/ persoană care
calificativele, rezultatele şi experienţele pe care le-a dobândit în învăţarea limbilor precum şi eşantioane
din lucrări personale. Ca exemplu ar putea fi luat ”Portofoliul European al Limbilor”, EAQUALS – ALTE.
Â motivarea elevului (celui care învaţă) prin recunoaşterea eforturilor sale şi diversificarea studierii
Â prezentarea competenţelor lingvistice şi culturale dobândite (achiziţionate).

Conceput ca un document personal în care elevul poate să înscrie calificativele şi experienţele sale lingvistice,
portofoliul conţine trei părţi:
(a) un paşaport (carnet) care atestă calificările formale naţionale;
(b) o biografie lingvistică în care sunt descrise competenţele atinse în domeniul limbilor străine şi
experienţa de învăţare; în descrierea acestora se utilizează scări de evaluare şi autoevaluare care se
regăsesc în Cadrul european comun de referinţă pentru limbi: învăţare-predare-evaluare;
(c) un dosar care conţine alte materiale cu privire la procesul de învăţare, obiectivele fixate de titular,
«carnetul de bord», cu notaţiile privind experienţele de învăţare, eşantioane din lucrări personale şi/
sau documente.
Portofoliul European al Limbilor ar putea fi folosit ca model pentru elaborarea portofoliilor elevilor.
În acest caz, dosarul care ar face parte din portofoliul lingvistic al elevului ar putea conţine documente cum ar fi:
Â o listă cu texte literare sau de altă natură citite într-o limbă străină (sub formă imprimată/ electronică);
Â o listă de texte ascultate/ văzute (emisiuni de radio/ TV, filme, casete audio-video, CD-ROM-uri etc.),
în prezentare audio-vizuală;
Â interviuri scrise sau pe casetă audio, integrale sau secvenţe;
Â răspunsuri la chestionare, interviuri;
Â proiecte/ părţi de proiecte realizate;
Â traduceri ;
Â fotografii, ilustraţii, pliante, afişe publicitare, colaje, machete, desene, caricaturi (reproduceri/ creaţii
personale);
Â texte literare (poezii, fragmente de proză);
Â lucrări scrise curente/ teste;
Â compuneri/ creaţii literare personale;
Â contribuţii personale la reviste şcolare;
Â extrase din presă şi articole redactate pe o temă dată;
Â corespondenţă care implică utilizarea unei limbi străine.
Portofoliul se realizează prin acumularea în timp, pe parcursul şcolarităţii, a acelor documente considerate
relevante pentru competenţele deţinute şi pentru progresul înregistrat de elev.
Portofoliul îi permite elevului:
9 să-şi pună în evidenţă achiziţiile lingvistice;
9 să-şi planifice învăţarea;
9 să-şi monitorizeze progresul;
9 să ia parte activ la propriul proces de învăţare.
Portofoliul îi permite profesorului:
9 să înţeleagă mai bine obiectivele şi nevoile elevului;
9 să negocieze obiectivele învăţării şi să stimuleze motivaţia;
9 să programeze învăţarea;
9 să evalueze progresul şi să propună măsuri şi acţiuni de remediere unde (şi dacă) este nevoie;
9 să evalueze activitatea elevului în ansamblul ei.
Profesorul poate proiecta un portofoliu în raport de competenţele din Curriculumul Naţional şi de situaţia
în care îl va utiliza. Perioada de realizare a portofoliului de către elev va fi mai îndelungată şi îi va fi
adusă la cunoştinţă.

Anexa nr. 1 la Ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr. 5099/09.09.2009
PROGRAMA ŞCOLARĂ
pentru
CLASA A X-A
Aprobat prin Ordinul ministrului
nr. 5099/09.09.2009
Bucureşti, 2009
NOTĂ DE PREZENTARE
Prezentul document conţine programa şcolară de Limba rusă (limba modernă 2) pentru clasa a X-a, ciclul
inferior al liceului, şi stabileşte oferta educaţională care urmează să fie realizată prin studierea disciplinei
Limba rusă (limba modernă 2), pe parcursul clasei a X-a, la diferitele filiere, profiluri şi specializări din
structura învăţământului liceal, în bugetul de alocat acestei discipline în planurile-cadru de învăţământ în
vigoare.
1. Principii
În stabilirea ofertei educaţionale pentru disciplina Limba modernă 2 au fost avute în vedere:
Â prevederile documentelor normative, în vigoare începând cu anul şcolar 2009–2010, referitoare
la statutul şi locul disciplinei Limba modernă 2 în planurile-cadru de învăţământ pentru clasa
a X-a, ciclul inferior la liceului, precum şi la alocările orare corespunzătoare diferitelor filiere/
profiluri/ specializări;
Â statutul clasei a X-a, ciclul inferior al liceului, de clasă finală în structura învăţământului obligatoriu,
ceea ce determină necesitatea de a oferi prin curriculum un răspuns adecvat cerinţelor sociale,
exprimat în termeni de achiziţii finale uşor evaluabile la încheierea acestui nivel de învăţământ;
Â competenţele, cunoştinţele şi experienţele de învăţare dobândite de către elevi prin studierea
limbii moderne 2 în clasele anterioare;
Â recomandările europene privind studiul limbilor străine şi achiziţionarea competenţelor-cheie
pentru educaţia pe parcursul întregii vieţi.
Obiectivul fundamental al studierii disciplinei Limba modernă 2 în ciclul inferior al liceului este dobândirea de
către elevi a competenţelor de comunicare într-o limbă străină, astfel încât să permită o comunicare adecvată
situaţional/ acceptată social; aceasta se realizează prin achiziţionarea de cunoştinţe şi deprinderi şi prin formarea
de atitudini specifice, în conformitate cu Recomandările Parlamentului şi Consiliului European, privind
competenţele-cheie pentru educaţia pe parcursul întregii vieţi, prin raportare la niveluri echivalente cu cele
prevăzute în Cadrul European Comun de Referinţă pentru limbi: învăţare-predare-evaluare.
Contribuţia disciplinei limba modernă 2 la formarea şi dezvoltarea competenţelor-cheie europene este
nuanţată şi diversificată, incluzând atât contribuţia directă (prin susţinerea formării şi dezvoltării anumitor
competenţe-cheie), cât şi contribuţia indirectă/sensibilizarea cu privire la alte competenţe-cheie. Astfel,
disciplina limba modernă 2 contribuie la formarea progresivă a competenţelor-cheie pentru educaţia pe
parcursul întregii vieţi, recomandate de Parlamentul şi Consiliul Uniunii Europene, îndeosebi în ceea ce
priveşte domeniile de competenţe-cheie Comunicare în limbi străine şi Sensibilizare şi exprimare culturală,
dar şi a celor din domeniile Competenţe sociale şi civice, Competenţă digitală, A învăţa să înveţi.
Prezentul curriculum respectă şi a fost elaborat urmărindu-se:
A. Practica raţională a limbii. Prin dezvoltarea competenţelor de receptare şi de producere, elevul
va fi capabil, în limitele cunoştinţelor dobândite, să decodifice şi să producă, atât oral cât şi în
B. Formarea şi dezvoltarea de competenţe de comunicare şi interacţiune. Elevul va fi capabil să
utilizeze conştient – în comunicarea interpersonală, orală şi scrisă, – modalităţi şi tehnici de
interacţiune adecvate funcţional diverselor contexte socio-culturale şi diverşilor interlocutori.
C. Dezvoltarea unor tehnici de muncă intelectuală. Elevul va învăţa să practice strategii şi
tehnici de studiu prin care să mobilizeze şi să integreze deprinderi şi cunoştinţe achiziţionate în
cadrul diverselor discipline de învăţământ, utilizând informaţii din tabele, scheme, folosind
dicţionare şi alte tipuri de lucrări de referinţă, alte surse de informare, inclusiv Internetul.
conţinuturi în diverse forme de prezentare.
Limba rusă (limba modernă 2) – clasa a X-a, ciclul inferior al liceului 2

2. Structura programei şcolare cuprinde:

• Competenţele generale ale disciplinei Limba rusă (limba modernă 2) în învăţământul liceal.
• Valorile şi atitudinile vizate în studiul disciplinei Limba rusă (limba modernă 2) pe întreaga
durată a învăţământului liceal, urmărind educarea tinerilor în spiritul valorilor europene.
• Competenţele specifice (derivate din competenţele generale) corelate cu forme de prezentare
a conţinuturilor, pentru clasa a X-a.
• Sugestii metodologice pentru învăţarea-predarea-evaluarea disciplinei Limba rusă (limba modernă 2)
în învăţământul liceal, organizate pe două domenii:
• Conţinuturi recomandate (de Comisia naţională de limba rusă) pentru clasa a X-a, care
sunt grupate pe teme, acte de vorbire şi elemente de construcţie a comunicării.
• Scurt ghid metodologic, oferind profesorului informaţii care orientează proiectarea
demersului didactic, organizarea şi realizarea activităţilor de predare-învăţare-evaluare la
nivelul clasei de elevi.
Corelarea competenţelor specifice cu diversele elemente de conţinut (tematic, funcţional, lingvistic) recomandate
de comisia naţională de specialitate în programa şcolară va fi realizată de către profesor, în procesul de proiectare
didactică pe unităţi de învăţare.
3. Alocări orare
În clasa a X-a, ciclul inferior al liceului, disciplina Limba modernă 2 se studiază conform următoarelor
alocări orare:
(a) 1 oră pe săptămână
- profil teologic, toate specializările.
(b) 2 ore pe săptămână
• la filiera teoretică, toate profilurile şi specializările;
- profil pedagogic, toate profilurile şi specializările;
- profil ordine şi securitate publică, specializarea ştiinţe sociale;
• la filiera tehnologică, toate profilurile şi calificările profesionale.
Nivelurile-ţintă vizate la finele ciclului inferior al liceului pentru performarea competenţelor de

receptare şi de producere orală şi scrisă sunt corelate cu descriptorii din Cadrul European Comun
de Referinţă pentru limbi: învăţare-predare-evaluare, după cum urmează:
• pentru competenţele de receptare Æ B1[nivel prag/ independent – Utilizator independent]
• pentru competenţele de producere Æ A2 [(nivel intermediar/ de supravieţuire – Utilizator elementar]

C O M P E T E N Ţ E G E N E R A L E
V A L O R I Ş I A T I T U D I N I
√ Manifestarea flexibilităţii în cadrul schimbului de idei şi în cadrul lucrului în echipă în

√ Conştientizarea rolului limbii ruse ca mijloc de acces la piaţa muncii şi la patrimoniul
culturii universale
√ Disponibilitatea pentru acceptarea diferenţelor şi pentru manifestarea toleranţei prin
√ Dezvoltarea interesului pentru descoperirea unor aspecte socio-culturale şi profesionale
specifice, prin receptarea unei varietăţi de texte în limba rusă

CLASA A X-A
► La filierele/ profilurile/ specializările la care pentru Limba modernă 2 sunt alocate 2 ore pe
săptămână sunt obligatorii:
- toate competenţele specifice, inclusiv cele marcate prin corp de literă aldin şi asterisc;
- toate conţinuturile specificate în coloanele TC şi CD 1 din rubrica „Forme de prezentare
a conţinuturilor”.
► La specializările la care pentru Limba modernă 2 este alocată 1 oră pe săptămână sunt
obligatorii:
- competenţele specifice prezentate în fiecare tabel deasupra liniei punctate, prin tehnoredactare
normală (fără evidenţiere prin corp de literă aldin şi asterisc);
- conţinuturile prezentate în coloana TC din rubrica „Forme de prezentare a conţinuturilor”.
1. Receptarea mesajelor transmise oral sau in scris in diferite situaţii de comunicare

TC CD
1.1. Extragerea unor informaţii specifice, pe probleme • Prezentări orale/ scrise (de • Înregistrări de
de interes, dintr-un text citit/ dintr-un mesaj oral complexitate medie) scurte conversaţii
articulat clar şi cu viteză normală • Texte autentice/ adaptate, situaţionale între
1.2. Desprinderea sensului global şi a ideilor esenţiale de complexitate medie, pe vorbitori nativi
dintr-un text autentic/ adaptat, pe teme de interes teme de interes
• Fragmente din
1.3. Selectarea unor informaţii relevante din • Dialoguri, conversaţii
înregistrări de
fragmente de texte informative, instrucţiuni, tabele, • Grafice şi tabele interviuri
hărţi, pentru a îndeplini o sarcină de lucru • Extrase din publicaţiile şi
• Ştiri radio/ TV pe
emisiunile pentru tineri
1.4. Deducerea din context a înţelesului unor elemente teme de interes
lexicale necunoscute dintr-un scurt mesaj pe subiecte • Anunţuri radio/ TV pe teme
familiare, citit sau *audiat (atunci când este articulat de interes
clar şi cu viteză normală) • Diverse configuraţii
text-imagine (spoturi
publicitare, videoclipuri)

TC CD
2.1. Prezentarea succintă, oral sau în scris, a unor • Paragrafe pe diverse arii
evenimente/ întâmplări/ experienţe personale, tematice
utilizând elemente de descriere şi de povestire • Prezentare orală/ scrisă
2.2. Redactarea de instrucţiuni, anunţuri de mică • Structuri descriptive şi
publicitate, pagini de jurnal narative
• Redactări de uz personal
(scrisori, pagini de jurnal)
• Scurte anunţuri destinate
spaţiului public (anunţuri
de mică publicitate)
1
TC = trunchi comun; CD = curriculum diferenţiat


TC CD
3.1. Exprimarea poziţiei personale faţă de opinii • Conversaţia cotidiană • Prezentări orale pe
exprimate în cadrul unei discuţii pe teme de interes teme de interes
• Mesaje personale
3.2. Comunicarea eficientă în vederea realizării unei • Acte de vorbire:
• Scrisori personale simple
sarcini care necesită schimb de informaţii simplu şi - a cere
direct • Dialogul permisiunea
Acte de vorbire: de a întrerupe
3.3. Redactarea unor răspunsuri la solicitări/ oferte/ •
- a angaja/ a susţine/ a
o conversaţie
invitaţii, în care sunt exprimate mulţumiri sau scuze
- a cere
*şi se oferă/ se solicită explicaţii simple încheia un schimb
verbal clarificări
- a exprima scopul/
pentru
*3.4. Notarea informaţiilor pertinente dintr-o
cauza unei acţiuni înţelegerea
unui mesaj

TC CD
4.1. Reducerea unui paragraf la o idee esenţială • Paragrafe, fragmente de • Înregistrări audio/
texte de informare generală video pe teme de
4.2. Reformularea, la cererea interlocutorului, a unei
interes (spoturi
replici în cadrul unui schimb de informaţii/ de idei pe • Înregistrări audio/ video pe
publicitare, ştiri
teme de interes teme de interes (reclame,
despre evenimente
spoturi publicitare, ştiri
ştiinţifice, culturale
*4.3. Înregistrarea informaţiilor receptate oral • Dialogul şi conversaţia
• Pagini de Internet
sau în scris, sub formă de notiţe cu suport dat
• Fişe şi instrucţiuni
de lucru
S U G E S T I I M E T O D O L O G I C E
A. CONŢINUTURI RECOMANDATE
Â Comisia naţională de specialitate recomandă ca, pentru formarea şi dezvoltarea competenţelor
specifice, precum şi a valorilor şi atitudinilor prevăzute în programa şcolară, să fie utilizate
conţinuturile menţionate în continuare, la rubricile „Teme”, „Acte de vorbire” şi „Elemente de
construcţie a comunicării”.
Â Categoriile gramaticale enumerate la rubrica „Elemente de construcţie a comunicării”, aparţin
metalimbajului de specialitate şi nu vor face obiectul unei învăţări explicite; în cadrul activităţii
didactice, acestea vor fi introduse în mod raţional, potrivit nevoilor de exersare/ îmbogăţire a actelor
de vorbire şi în strânsă legătură cu acestea.
Â La alegerea temelor şi a textelor pe care se va lucra, se va avea în vedere corelarea lor cu filiera şi
domeniul de prespecializare al fiecărei clase, dar şi cu interesele concrete de cunoaştere ale elevilor.
Â Echilibrarea sarcinilor de lucru se va realiza astfel: pentru texte dificile vor fi stabilite sarcini de
lucru cu grad mic de dificultate, iar pentru texte uşoare se va avea în vedere ca gradul de
dificultate a sarcinilor de lucru să fie sporit.

NOTE:
Â La specializările la care pentru Limba modernă 2 sunt alocate 2 ore pe săptămână sunt
recomandate toate temele, actele de vorbire şi elementele de construcţie a comunicării,
inclusiv cele marcate prin corp de literă aldin şi asterisc.
Â La specializările la care pentru Limba modernă 2 este alocată 1 oră pe săptămână sunt
recomandate exclusiv temele, actele de vorbire şi elementele de construcţie a comunicării
prezentate prin tehnoredactare normală (fără evidenţiere prin corp de literă aldin şi asterisc).
Pe parcursul clasei a X-a, activităţile de învăţare vor fi proiectate şi realizate în contextul următoarelor
TEME :
DOMENIUL PERSONAL
Viaţa personală: mod de viaţă – timp liber/ timp ocupat, relaţii interpersonale, studii
Universul adolescenţei: ocupaţii în timpul liber, hobby-uri (de exemplu: bricolaj, sport etc.)
DOMENIUL PUBLIC
Aspecte de interes din viaţa contemporană: sociale, culturale, ecologice (de exemplu:
conservarea patrimoniului cultural, a celui istoric, protecţia mediului etc.)
Mass-media pentru tineret
Aspecte legate de profesiuni şi de viitorul profesional (în funcţie de profil/specializare)
*Aspecte practice ale specialităţii (în funcţie de profil/specializare)
Repere de cultură şi civilizaţie ale spaţiului cultural de limbă rusă şi ale culturii universale
(secolul al XIX-lea)
Viaţa culturală şi lumea artelor
*Descoperiri ştiinţifice/ tehnice sau *Interferenţe culturale româno-ruse sau *Pagini de
literatură rusă (secolul al XIX-lea) – în funcţie de profil/ specializare
ACTE DE VORBIRE:
Pe parcursul clasei a X-a, în contextele tematice prezentate mai sus se vor exersa următoarele acte de
vorbire:
1. a angaja/a susţine/a încheia un schimb verbal (formal/ informal)
2. a solicita/a da informaţii despre un program/ un orar/ un itinerar
3. a exprima scopul
4. cauza unei acţiuni
5. a exprima mişcarea (punctul de plecare, direcţia, modul de deplasare)
6. a descrie locuri/ situaţii
7. a exprima disponibilitatea/ interesul (formal/ informal)
8. a da instrucţiuni
9. *a exprima opinia
10. *a cere permisiunea de a întrerupe o conversaţie
11. *a cere clarificări pentru înţelegerea unui mesaj


1. VOCABULAR
- 150–200 de cuvinte şi structuri lexico-gramaticale corespunzătoare domeniilor tematice şi actelor
de vorbire prezentate în listele de mai sus;
- relaţii semantice: sinonime, antonime, omonime, familii de cuvinte (afixe frecvente de derivare
lexicală).
- intonaţia afirmativă, negativă, interogativă (cu şi fără cuvânt interogativ), exclamativă; topică şi frazare
- rostirea şi scrierea desinenţelor nominale şi verbale (forme regulate şi excepţii cu utilizare
frecventă în comunicare);
- semne de punctuaţie în propoziţie şi în frază (discriminatoare de sens, cu utilizare frecventă în
comunicare).
3. ELEMENTE ŞI STRUCTURI GRAMATICALE corespunzând următoarelor părţi de vorbire şi construcţii sintactice:
Â Substantivul şi grupul nominal
- paradigma nominală regulată – plural (sistematizare);
- funcţii ale cazului genitiv: exprimarea limitelor spaţiale şi temporale (cu prepoziţiile до, из, от, c);
exprimarea cauzei (cu prepoziţiile из, из-за); *exprimarea cantităţii aproximative (cu prepoziţia
около);
- funcţii ale cazului dativ: exprimarea canalului de comunicare (cu prepoziţia по); exprimarea
suprafeţei de mişcare (cu prepoziţia по); exprimarea periodicităţii unei acţiuni (cu prepoziţia по);
- funcţii ale cazului acuzativ: exprimarea direcţiei mişcării (cu prepoziţiile в, на; за, через); exprimarea
circumstanţelor temporale (cu prepoziţiile в, на, через, за); exprimarea scopului (cu prepoziţia за);
- funcţii ale cazului instrumental: exprimarea poziţionării în spaţiu (cu prepoziţiile под, над, за, перед);
exprimarea scopului (cu prepoziţia за); exprimarea scopului deplasării (cu prepoziţia за);
- funcţii ale cazului prepoziţional: exprimarea circumstanţelor temporale (cu prepoziţiile в, на);
- numerale cardinale şi ordinale în structuri cantitative şi temporale (sistematizare).
Â Verbul şi grupul verbal:
- timpurile verbului (sistematizare);
- aspectul verbal: perechi aspectuale formate de la rădăcini diferite; *utilizări ale aspectului verbal –
sistematizare, contexte tipice de realizare;
- verbe de mişcare cu şi fără prefixe; recţiunea verbelor de mişcare (sistematizare);
- adverbe: по-моему, поэтому, во-первых, во-вторых,; rolul adverbelor în contextualizarea modului
de desfăşurare a acţiunii.
Â Elemente de relaţie:
- conjuncţii: если, потому что, *так как, *итак, *следовательно;
- prepoziţiile menţionate pentru exprimarea funcţiilor cazuale specificate mai sus.
B. SCURT GHID METODOLOGIC2

9 proiectarea: de la Curriculumul Naţional (planul-cadru de învăţământ corespunzător profilului/
specializării, programa şcolară a disciplinei) Æ la stabilirea unităţilor de învăţare şi planificarea
anuală a acestora Æ la detalierea unităţilor de învăţare;
9 transpunerea proiectului în activităţi didactice concrete;
9 evaluarea procesului de predare-învăţare desfăşurat în clasă (inclusiv a rezultatelor învăţării), în
vederea reglării acestuia pe baza analizării feedbackului obţinut.
2
Pentru detalii, a se consulta “Ghid metodologic. Aria curriculară Limbă şi comunicare. Liceu”, MEC, CNC, Bucureşti, 2002.

I. PLANIFICAREA CALENDARISTICĂ – este un instrument de interpretare personalizată a programei şcolare,

calendaristice să fie elaborate pentru întreg anul şcolar, pentru a se configura imaginea de ansamblu asupra
realizării programei şcolare pe întreg anul.
Elaborarea planificărilor pentru clasa a X-a presupune următoarele etape:

1. Lectura integrală şi personalizată atentă a programei şcolare şi a manualului pentru care s-a optat.
2. Corelarea competenţelor şi conţinuturilor din programă cu lecţiile din manual în care se regăsesc.
4. Stabilirea unităţilor de învăţare care vor sta la baza realizării planificării calendaristice, a bugetului de timp
(oră/ ore de curs) alocat fiecăreia şi detalierea conţinuturilor tematice pentru fiecare unitate, prin corelare/
asociere cu un set de competenţe specifice selectate din programa şcolară.
specifice vizate.
Competenţe Număr de Observaţii
U.Î. (teme, acte de vorbire, elemente Săptămâna
specifice vizate* ore alocate (amendamente)
de construcţie a comunicării)
- tematic
- acte de vorbire
1
comunicării
… - …
__________
* În această rubrică vor fi notate numerele criteriale sub care apar în programa şcolară competenţele specifice vizate în
unitatea de învăţare. Tot aici vor fi incluse valorile şi atitudinile vizate cu preponderenţă de unitatea de învăţare respectivă.

Metodologia de proiectare a unei unităţi de învăţare constă într-o succesiune de etape înlănţuite logic, care
Detalieri ale conţinuturilor Competenţe Activităţi
Resurse Evaluare
unităţii de învăţare specifice vizate de învăţare
- tema (detaliată pe lecţii) … … … …
- text/ tip de text
- acte de vorbire
- …
- …

- exerciţii de confirmare a înţelegerii sensului global al unui mesaj ascultat sau citit
- exerciţii de desprindere/ înţelegere a ideilor dintr-un text (dialog structurat, conversaţie, descriere,
- exerciţii de operare cu fragmente de texte/ texte de informare sau literare (completare de tabele/
diagrame, aşezare în ordinea logică sau cronologică a desfăşurării unor evenimente etc.)

- dialog, conversaţie dirijată sau liberă, simulare, joc de rol
- exerciţii de formulare de corespondenţă personală (scrisoare, e-mail, felicitare)
- exerciţii pe perechi şi în grup: dialog, conversaţie (faţă în faţă sau telefonică)
- interviu, mesaj, scrisoare de răspuns
- prezentare
- exerciţii de grup: formulare / ordonare / esenţializare a unor idei/enunţuri
- exerciţii de formulare/construire a unei argumentări/a unui interviu
- proiecte de grup
- exerciţii de transfer de informaţie în şi din coduri nonlingvistice (grafice, scheme, imagini)
IV. EVALUAREA3
permiţând, atât profesorului cât şi elevului, să cunoască nivelul de achiziţionare a competenţelor şi a
procesului de predare/ învăţare. Pentru a se realiza o evaluare completă a învăţării, este necesar să se aibă în
vedere, mai ales în evaluarea formativă continuă, evaluarea nu numai a produselor activităţii şi învăţării elevilor,
ci şi a proceselor de învăţare, şi a competenţelor achiziţionate, a atitudinilor dezvoltate, precum şi a progresului
elevilor. Modalităţile (metode, instrumente) tradiţionale de evaluare nu pot acoperi întreaga paletă de rezultate
şcolare care trebuie măsurate sau cuantificate. Astfel, pentru a putea obţine cât mai multe date relevante privind
învăţarea ca proces şi rezultatele acesteia, este necesar ca profesorii să facă apel la metode şi instrumente
complementare de evaluare.
Pentru evaluarea achiziţiilor învăţării (în termeni cognitivi, afectivi şi performativi), a competenţelor de
comunicare şi de inter-relaţionare, la limbi moderne se recomandă utilizarea următoarelor metode şi instrumente:
9 Observarea sistematică (pe baza unei fişe de observare)
9 Tema de lucru (în clasă, acasă) concepută în vederea evaluării
9 Proiectul
9 Portofoliul
9 Autoevaluarea
3
Pentru detalii şi sugestii privind evaluarea a se consulta „Ghid de evaluare – limbi moderne”, SNEE, Aramis,
Bucureşti, 2001.

PROIECTUL este o activitate complexă de învăţare care se pretează foarte bine a fi folosită şi ca instrument de
evaluare, atât formativă, cât şi sumativă. Proiectul este o activitate individuală şi/sau în grup, dar sunt de
preferat proiectele de grup deoarece încurajează cooperarea şi dezvoltă competenţe de lucru în echipă.
Un avantaj important al proiectului este că acesta le dă elevilor posibilitatea de a lucra în ritm propriu, de a-şi
folosi mai bine stilul propriu de învăţare, permiţându-le în acelaşi timp să înveţe şi de la colegi.
Proiectul îi pune pe elevi în situaţia de a lua decizii, de a comunica şi negocia, de a lucra şi învăţa în
cooperare, de a realiza activităţi în mod independent, de a le împărtăşi colegilor cele realizate/ învăţate,
punându-i astfel în situaţia de a participa în mod direct la propria formare.
Metoda proiectului presupune lucrul pe grupe şi necesită pregătirea profesorului şi a elevilor în ideea
lucrului în echipă, prin cooperare, atât în clasă, cât şi în afara clasei.
Grupul poate fi alcătuit din două până la zece persoane, în funcţie de mărimea clasei, de natura
obiectivelor şi de experienţa participanţilor; un număr de patru-cinci participanţi reprezintă mărimea
optimă pentru grupurile care au de îndeplinit obiective precise. Cu cât creşte numărul membrilor, cu atât
scade posibilitatea participării efective la toate activităţile a fiecăruia, dar poate creşte complexitatea
obiectivelor urmărite. Proiectele realizate de grupuri mari sunt de asemenea greu de monitorizat.
Proiectul este o activitate complexă care îi solicită pe elevi:
Â să facă o cercetare (investigaţie);
Â să realizeze proiectul propriu-zis (inclusiv un produs care urmează a fi prezentat: dosar tematic,
ghid, pliant, ziar, afiş publicitar, carte, film, expoziţie, corespondenţă, spectacol/serbare etc.);
Â să elaboreze raportul final;
Â să facă prezentarea publică a proiectului.
Etapele realizării unui proiect sunt:

1. Alegerea temei.
2. Planificarea activităţii:
- Stabilirea obiectivelor proiectului;
- Alegerea subiectului în cadrul temei proiectului de către fiecare elev/grup;
- Distribuirea responsabilităţilor în cadrul grupului;
- Identificarea surselor de informare (manuale, proiecte mai vechi, cărţi de la bibliotecă, presă,
persoane specializate în domeniul respectiv, instituţii, organizaţii guvernamentale etc.).
3. Cercetarea propriu-zisă.
4. Realizarea materialelor.
5. Prezentarea rezultatelor cercetării şi/sau a materialelor create.
6. Evaluarea (cercetării în ansamblu, a modului de lucru, a produsului realizat).
Deşi proiectul presupune un grad înalt de implicare a elevului în propria formare, aceasta nu are drept
consecinţă nonangajarea profesorului. Dacă elevii urmează să-şi conceptualizeze, să-şi îndeplinească şi
să-şi prezinte eficient proiectele, atunci ei au nevoie de orientare, consiliere şi monitorizare discretă în
toate fazele activităţii. Profesorul rămâne aşadar un factor esenţial al procesului, mai ales dacă proiectul
este folosit şi ca instrument de evaluare a rezultatelor şcolare.
Sarcinile profesorului vizează organizarea activităţii, consilierea (oferirea de sugestii privind surse sau
proceduri) şi încurajarea participării elevilor; este esenţial ca profesorul să nu se implice în activitatea
propriu-zisă a grupurilor de elevi (lăsând grupul să lucreze singur în cea mai mare parte a timpului),
intervenţia sa fiind minimă şi doar atunci când este absolut necesară. Luarea de decizii pentru rezolvarea
pe cont propriu de către elevi a dificultăţilor întâmpinate constituie o parte importantă a învăţării prin
proiect. Elevii nu trebuie să fie puşi în situaţia de a avea eşecuri majore, întrucât eşecul are un important
efect negativ asupra învăţării. Asigurarea şi evidenţierea succesului fiecăruia dintre elevi (chiar dacă este
vorba de succes mic sau parţial) este una dintre sarcinile importante ale profesorului.
Este esenţial ca instrucţiunile emise de profesor să fie clare, specifice şi să conţină şi precizarea unei limite de
timp pentru îndeplinirea obiectivelor. Este foarte eficient ca instrucţiunile să fie scrise pe tablă şi/ sau pe foi de
hârtie şi să fie distribuite şi precizate pe persoane rolurile fiecăruia în grup (de ex. secretar – scrie ideile emise
de participanţi; mediator – asigură participarea tuturor membrilor grupului la discuţii; timer – urmăreşte
încadrarea în limitele de timp stabilite; raportor – prezintă întregii clase concluziile grupului).

Esenţa proiectului constă:

1. într-un scop concret care să permită folosirea limbii străine pentru comunicare în contexte autentice;
2. într-o responsabilitate comună a elevilor şi a profesorului în planificare şi execuţie;
3. într-o sarcină concretă în care activităţile lingvistice şi cele practice (scris, tipărire, pictare, decupare etc.)
se întrepătrund;
4. într-o utilizare autonomă a unor mijloace auxiliare (costume, computer, aparat foto, microfon, cameră de
luat vederi, dicţionare, scrisori, creioane, foarfece etc.)
5. în dobândirea unei experienţe concrete, practice, extinsă dincolo de clasă.
Evaluarea cu ajutorul proiectului. Elevii pot fi notaţi pentru modul de lucru, pentru modul de prezentare
şi/ sau pentru produsul realizat. Activitatea în proiect a elevilor poate fi evaluată pe cinci dimensiuni:
1. operarea cu fapte, concepte, deprinderi rezultate din învăţare (dacă cerinţa este ca elevii să-şi
elaboreze proiectul pe baza cunoştinţelor şi înţelegerii dobândite în şcoală, ei au ocazia astfel să
selecteze şi să decidă ce date, fapte, concepte, deprinderi doresc să includă în proiect);
2. competenţele de comunicare – se pot urmări toate categoriile de competenţe de comunicare atât pe
perioada elaborării proiectului, cât şi la prezentarea acestuia (proiectele oferă elevilor ocazii de
comunicare cu un public mai larg: cu profesorii, cu alţi adulţi şi colegi într-un efort de colaborare şi,
nu în ultimul rând, cu ei înşişi);
3. calitatea muncii (sunt examinate în mod obişnuit inovaţia şi imaginaţia, judecata şi tehnica estetică,
execuţia şi realizarea, dezvoltarea unui proiect pentru a pune în lumină un anumit concept);
4. reflecţia (capacitatea de a se distanţa faţă de propria lucrare, de a avea permanent în vedere
obiectivele propuse, de a evalua progresul făcut şi de a face rectificările necesare). Elevul ajunge cu
timpul să interiorizeze aceste practici, astfel încât ajunge la performanţa de a-şi aprecia singur
munca. In plus, când elevul continuă să creeze într-un anumit gen, se familiarizează cu criteriile
acestuia şi învaţă progresiv să gândească în acel domeniu.
5. produsul proiectului – în măsura în care se face evaluarea competenţelor elevului aşa cum sunt ele
materializate în produs, şi nu a unor aspecte ale proiectului nerelevante pentru învăţarea care se
doreşte a fi evaluată.
Evaluatorul este interesat şi de alte două aspecte: profilul individual al elevului (ceea ce evidenţiază
proiectul în domeniul capacităţilor cognitive şi al stilului de învăţare ale elevului) şi, respectiv, modul în
care elevul s-a implicat în comunicarea şi cooperarea nu numai cu alţi elevi, dar şi cu profesori, experţi
din exterior, precum şi folosirea judicioasă de către acesta a diferitelor resurse (bibliotecă, internet).
Experienţa a arătat că proiectele pot servi foarte bine mai multor scopuri:
Â proiectul îi angajează pe elevi pentru o perioadă de timp semnificativă, determinându-i să conceapă
schiţe, să le revizuiască şi să reflecteze asupra lor;
Â pe baza proiectului elevii dezvoltă relaţii interpersonale, cooperarea;
Â activităţile din cadrul proiectului se constituie în oportunităţi de comunicare şi de utilizare de către
elevi a limbii moderne în contexte autentice;
Â proiectul oferă o ucenicie pentru tipul de muncă ce va fi desfăşurată după încheierea şcolii;
Â proiectul le permite elevilor să-şi descopere “punctele forte” şi să şi le pună în valoare: se mobilizează,
astfel, un sentiment al implicării care generează, la rândul său, o puternică motivaţie interioară;
Â proiectul constituie un cadru propice în care elevii îşi pot exersa şi demonstra competenţele dobândite
prin parcurgerea curriculumului şcolar.
Este un document sau o culegere structurată de documente în care fiecare titular (elev/ persoană care
calificativele, rezultatele şi experienţele pe care le-a dobândit în învăţarea limbilor precum şi eşantioane
din lucrări personale. Ca exemplu ar putea fi luat ”Portofoliul European al Limbilor”, EAQUALS – ALTE.
Â motivarea elevului (celui care învaţă) prin recunoaşterea eforturilor sale şi diversificarea studierii
Â prezentarea competenţelor lingvistice şi culturale dobândite (achiziţionate).

Conceput ca un document personal în care elevul poate să înscrie calificativele şi experienţele sale lingvistice,
portofoliul conţine trei părţi:
(a) un paşaport (carnet) care atestă calificările formale naţionale;
(b) o biografie lingvistică în care sunt descrise competenţele atinse în domeniul limbilor străine şi
experienţa de învăţare; în descrierea acestora se utilizează scări de evaluare şi autoevaluare care se
regăsesc în Cadrul european comun de referinţă pentru limbi: învăţare-predare-evaluare;
(c) un dosar care conţine alte materiale cu privire la procesul de învăţare, obiectivele fixate de titular,
«carnetul de bord», cu notaţiile privind experienţele de învăţare, eşantioane din lucrări personale şi /
sau documente.
Portofoliul European al Limbilor ar putea fi folosit ca model pentru elaborarea portofoliilor elevilor. În
acest caz, dosarul care ar face parte din portofoliul lingvistic al elevului ar putea conţine documente cum ar fi:
Â o listă cu texte literare sau de altă natură citite într-o limbă străină (sub formă imprimată sau electronică);
Â o listă de texte prezentate audio-vizual, ascultate / văzute (emisiuni de radio / TV, filme, casete
Â interviuri scrise sau pe casetă audio, integrale sau secvenţe;
Â răspunsuri la chestionare, interviuri;
Â proiecte / părţi de proiecte realizate;
Â traduceri;
Â fotografii, ilustraţii, pliante, afişe publicitare, colaje, machete, desene, caricaturi (reproduceri / creaţii
personale);
Â texte literare (poezii, fragmente de proză);
Â lucrări scrise curente / teste;
Â compuneri / creaţii literare personale;
Â contribuţii personale la reviste şcolare;
Â extrase din presă şi articole redactate pe o temă dată;
Â corespondenţă care implică utilizarea unei limbi străine.
Portofoliul se realizează prin acumularea în timp, pe parcursul şcolarităţii, a acelor documente considerate
relevante pentru competenţele deţinute şi pentru progresul înregistrat de elev.
Portofoliul îi permite elevului:
9 să-şi pună în evidenţă achiziţiile lingvistice;
9 să-şi planifice învăţarea;
9 să-şi monitorizeze progresul;
9 să ia parte activ la propriul proces de învăţare.
Portofoliul îi permite profesorului:
9 să înţeleagă mai bine obiectivele şi nevoile elevului;
9 să negocieze obiectivele învăţării şi să stimuleze motivaţia;
9 să programeze învăţarea;
9 să evalueze progresul şi să propună măsuri şi acţiuni de remediere unde (şi dacă) este nevoie;
9 să evalueze activitatea elevului în ansamblul ei.
Profesorul poate proiecta un portofoliu în raport de competenţele din Curriculumul Naţional şi de situaţia
în care îl va utiliza. Perioada de realizare a portofoliului de către elev va fi mai îndelungată şi îi va fi
adusă la cunoştinţă.

PROGRAMĂ ŞCOLARĂ
LIMBA ITALIANĂ
(LIMBĂ MODERNĂ 2)
CLASA A IX-A

Nr. 5099/09.09.2009
Bucureşti, 2009
NOTĂ DE PREZENTARE
Curriculumul de LIMBĂ MODERNĂ L2 pentru clasa a IX-a a fost elaborat avându-se în vedere
următoarele:
aprobarea Planurilor cadru de învăţământ pentru clasele a IX-a - a XII-a (teoretic şi vocaţional), respectiv
pentru clasele a IX-a şi a X-a, profil tehnologic;
urmărindu-se:
putea, în limitele cunoştinţelor dobândite, să decodifice şi să producă, atât oral cât şi în scris, mesaje corecte
şi adecvate funcţional şi comunicativ.
perspectivă cross-curriculară, să utilizeze informaţii din tabele, scheme, să folosească dicţionare şi alte tipuri
de lucrări de referinţă.
anterioare, documentele Comisiei Europene referitoare la dezvoltarea competenţelor cheie şi Cadrul Comun
de Referinţă European pentru învăţarea limbilor străine publicat de Consiliul Europei în 1998. Din această
perspectivă, curriculumul de faţă construieşte, pe baza achiziţiilor dobândite până la sfârşitul învăţământului
gimnazial, competenţe de comunicare derivate dintr-un consens larg, european şi contribuie la dezvoltarea de
competenţe cheie din patru dintre cele opt domenii de competenţe cheie identificate la nivel european: (2)
comunicarea în limbi străine, (5) ”a învăţa să înveţi”, (6) competenţe interpersonale, interculturale,
sociale şi civice, (8) sensibilizarea la cultură, domenii asumate şi de sistemul de învăţământ românesc.
competenţelor de comunicare necesare pentru o comunicare eficientă prin însuşirea de cunoştinţe, deprinderi
şi atitudini specifice, în conformitate cu ”Key Competences for Long Life Learning” programme (2006), la
niveluri echivalente cu cele prevăzute în Cadrul comun de referinţă european pentru Limbi.
Limba italiană – L2 – clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului 2


3412/16.03.2009, disciplina LIMBA MODERNĂ L2 are următorul regim de predare la clasele a IX-a şi a
X-a:
Teoretică

Tehnologică
protecţia mediului

publică
Vocaţională
Pornind de la regimul de predare a limbilor moderne, curriculum-ul pentru clasa a IX-a, ciclul
inferior de liceu L2 este format din:
de la toate filierele şi profilurile care au început studiul limbii moderne în clasa a V-a
Forme de prezentare a conţinuturilor.
1. COMPETENŢE GENERALE (definite ca ansambluri structurate de cunoştinţe şi deprinderi care

NOTA:
şi de comunicare (a stăpâni sistemul limbii, a utiliza cunoştinţele noţionale şi empirice despre lume, a şti să fii, a şti să
înveţi) şi alte ansambluri de cunoştinţe referitoare la producerea şi receptarea mesajelor orale şi scrise în diverse
situaţii de comunicare. Din acest punct de vedere, formularea competenţelor generale în curriculum-ul de limbi străine
pentru liceu include, în mod deliberat, şi elemente pe care autorii Cadrul European Comun de Referinţă le explicitează
la capitolul „activităţi de limbaj” (2.1.3.) Insistenţa asupra receptării, a producerii, a interacţiunii şi a medierii chiar
în enunţul competenţelor generale nu este întâmplătoare. Ea atestă orientarea spre praxis a actualului curriculum şi ar
trebui să inducă un comportament dinamic, atât la profesor, cât şi la elev, în sensul că sarcinile de comunicare, atinse
prin activităţi, dezvoltă competenţa de comunicare în şi prin schimbul verbal, atât în codul scris cât şi în codul oral al
limbii.
În acelaşi timp, prezenţa semnificativă a unor termeni, care aparţin sferei activităţilor, în formularea generică a
celor patru competenţe este de natură să sublinieze că scopul învăţării este nu transmiterea de cunoştinţe despre limba
în sine, ci antrenarea elevilor în operaţii discursive din ce în ce mai complexe. Pe de altă parte, din considerente de
politică educaţională, accentul pus pe comportament justifică evidenţierea valorilor şi a atitudinilor în mod distinct,
pentru a fi scoasă la iveală mai pregnant legătura cu finalităţile şi profilul de formare în învăţământul obligatoriu din
România. Astfel, trăsături de personalitate şi atitudini, care ţin de imaginea de sine şi respectiv imaginea celuilalt în
comunicare (lingvistică şi interculturală) sunt reorganizate în jurul unui ansamblu de valori şi poziţionate în
curriculum-ul de limbi moderne în mod diferit, dar nu divergent, faţă de referenţialul european care aşează trăsăturile
de personalitate şi atitudinile sub genericul competenţei generale individuale „a şti să fii”. Cele două opţiuni
vehiculează, în principiu, aceeaşi termeni şi propun, în particular, configuraţii compatibile.
Observaţiile precedente îşi menţin pertinenţa şi în perspectiva evoluţiei procesului de învăţare la limbi moderne.
constituie pivotul curriculum-ului, care accentuează latura sa pragmatică: devine astfel transparent nu numai
ce se învaţă, dar mai ales de ce anume se învaţă anumite forme de prezentare a conţinuturilor. În rubrica
”competenţe specifice” se găsesc şi competenţe/ elemente de competenţă scrise cu aldine; formarea acestora
va fi urmărită numai la elevii din clasele care au prevăzută o oră în CD. Rubricile ”Forme de prezentare a
conţinuturilor” cuprind conţinuturi conceptuale (tipuri de text, categorii de conţinuturi lingvistice),
conţinuturi factuale şi conţinuturi procedurale (tehnici ce trebuie însuşite de elevi); aceste rubrici sunt
structurate pe Trunchiul comun (TC) şi Curriculum diferenţiat (CD), iar tipurile de conţinut din rubrica
”Forme de prezentare a conţinuturilor CD” se vor utiliza numai la clasele care au prevăzută o oră în CD la
limba modernă 2. Structura de competenţe corelate cu forme de prezentare a conţinuturilor oferă un cadru
adecvat şi util pentru procesul de evaluare a învăţării, sprijinindu-l şi asigurând acestuia un caracter mai
practic şi mai transparent.
învăţare pe parcursul orelor de limba italiană şi vor delimita tematica ce va fi folosită în evaluare)
comunicare)
comunicării)
deprinderilor integratoare, polarizate de fapt pe receptarea şi producerea de mesaje orale şi scrise; în clasa a IX-
a şi următoarele, alături de două competenţe generale care continuă acest parcurs, se adaugă interacţiunea în
comunicarea orală şi scrisă, precum şi transferul şi medierea mesajelor. Delimitarea unei competenţe de
interacţiune este necesară în condiţiile în care comunicarea reală implică în majoritatea situaţiilor un receptor şi
un emiţător în cadrul unei relaţii parteneriale. În cazul medierii şi transferului mesajelor avem de-a face cu o
(între două limbi, de exemplu, sau de la verbal la non-verbal şi invers) sau adaptări şi reformulări ale diverselor
mesaje în funcţie de situaţia de comunicare.

demersului didactic, şi 2) un scurt ghid metodologic pentru proiectarea şi derularea activităţii la clasă. Listele
de conţinuturi recomandate conţin arii tematice pentru contextualizarea activităţilor de învăţare, elemente de
construcţie a comunicării (structuri lingvistice) care vor fi achiziţionate şi cu care se va opera pe parcursul
activităţilor, şi funcţii comunicative (acte de vorbire) care vor fi exersate şi utilizate de elevi.
educaţională ale MECI şi cu prevederile documentelor europene asumate de România, competenţele şi
nivelurile de performanţă prevăzute de Cadrul European Comun de Referinţă pentru Limbi. Pentru a se
crea condiţiile de realizare a unei evaluări unitare şi standardizate a nivelului de achiziţie a competenţelor, şi
în scopul de a se crea premisele pentru o eventuală certificare a competenţelor de comunicare în limba
modernă dobândite în şcoală, se vor elabora, pentru finele ciclului inferior al liceului, standarde curriculare
de performanţă. Acestea vor fi corelate cu nivelurile prevăzute de Cadrul European Comun de Referinţă,
în conformitate cu recomandările Comisiei Europene.
următorul:
• Limba 2 - nivel B1 pentru competenţele de receptare; nivel A2 – pentru competenţele de
producere
LIMBA MODERNĂ 2
- Manifestarea flexibilităţii în cadrul schimbului de idei şi în cadrul lucrului în echipă în diferite
- Conştientizarea rolului limbii italiene ca mijloc de acces la patrimoniul culturii universale
- Disponibilitatea pentru acceptarea diferenţelor şi pentru manifestarea toleranţei prin abordarea critică a
diferenţelor şi a stereotipurilor culturale transmise cu ajutorul limbii italiene
- Dezvoltarea interesului pentru descoperirea unor aspecte culturale specifice, prin receptarea unei
varietăţi de texte în limba italiană şi prin raportarea la civilizaţia spaţiului cultural italian


1.1 Extragerea ideilor esenţiale dintr-un text, pe baza • Povestiri • Rapoarte/ prezentări
1.2 Deducerea din context a înţelesului unor elemente • Texte/ fragmente de • Diagrame, grafice,
necunoscute dintr-un text citit informare generală tabele sinoptice
1.3 Identificarea unor informaţii specifice dintr-un • Dialoguri, conversaţii • Articole de presă,
text ascultat pe subiecte familiare, articulat clar şi emisiuni de ştiri radio/ TV
cu viteză normală
1.4 Selectarea unor informaţii relevante din
2.1 Redactarea de instrucţiuni, reclame, pagini de • Povestire • Prezentare scrisă
jurnal • Prezentare orală
personale, pe bază de suport vizual sau de plan de idei • Paragrafe pe diverse
arii tematice
opiniile exprimate în cadrul unui schimb de idei pe • Funcţiile comunicative necesare:
teme de interes
3.4 Notarea informaţiilor pertinente dintr-o - a solicita şi a oferi informaţii - a cere permisiunea pentru a
comunicare pe subiecte cunoscute, rostită clar şi generale şi de ordin personal; putea întrerupe;
- a saluta, a face prezentări; - a exprima intenţia/ opinia
- a face urări cu o anumită personală;
formulări sau repetări ocazie; - a exprima acordul/
dezacordul.

4.1 Reducerea unui paragraf la o idee esenţială • Fragmente de texte de • Înregistrări audio
4.2 Reformularea, la cererea partenerului de dialog, a unei informare generală • Notiţe
4.3 Înregistrarea informaţiilor receptate oral sau în
scris sub formă de notiţe, cu suport dat
1
2
RECOMANDĂRI PRIVIND CONŢINUTURILE ÎNVĂȚĂRII

NOTE:
1. Comisia naţională de limba italiană recomandă ca, pentru formarea şi dezvoltarea competenţelor specifice şi a
valorilor şi atitudinilor prevăzute în programe, să fie utilizate conţinuturile din listele de mai jos
2. La alegerea temelor şi textelor pe care se va lucra se va avea în vedere corelarea lor cu filiera şi domeniul de
prespecializare al fiecărei clase.
3. Echilibrarea sarcinilor de lucru se va realiza astfel:
• pentru texte dificile se vor stabili sarcini de lucru cu grad mic de dificultate;
• pentru texte uşoare, se va avea în vedere ca gradul de dificultate a sarcinilor de lucru să fie sporit.

(limba modernă 2 – pentru toate filierele, profilurile şi specializările de licee) 3
TEME4
• DOMENIUL PERSONAL
Alimentaţie
Sănătate
Timpul liber
• DOMENIUL PUBLIC
Călătorii
Protecţia mediului
• DOMENIUL OCUPAŢIONAL
Profesiuni
• DOMENIUL EDUCAŢIONAL
Universul cultural italian – trecut şi prezent
Obiceiuri şi tradiţii
ELEMENTE DE CONSTRUCŢIE A COMUNICĂRII5:
Categoriile gramaticale enumerate aparţin metalimbajului de specialitate. În cadrul comunicării
didactice, ele vor fi introduse în mod raţional, potrivit nevoilor de exersare/ îmbogăţire a funcţiilor
comunicative şi nu vor face obiectul unei evaluări explicite. Structurile gramaticale de mai mare dificultate,
dar necesare pentru realizarea unor funcţii comunicative, nu vor fi tratate izolat şi analitic, ci vor fi abordate în
cadrul achiziţiei globale. Elementele de gramatică se vor doza progresiv, conform dificultăţii lor şi nevoilor de
comunicare, fără a se urmări epuizarea tuturor realizărilor lingvistice ale categoriilor gramaticale enumerate.
Pe parcursul clasei a IX-a la limba modernă 2 se recomandă a se opera cu următoarele elemente de
regulile de pronunţie
accentul
reguli de despărţire în silabe
eliziunea
2. VOCABULAR
cuvinte şi sintagme corespunzând funcţiilor comunicative şi domeniilor tematice (expresii, familii de
cuvinte, sinonime, antonime)
3. ELEMENTE ŞI STRUCTURI GRAMATICALE
RELUARE ŞI CONSOLIDARE
1. Articolul (hotărât, nehotărât, partitiv)
2. Prepoziţiile articulate
3. Substantivul (genul, numărul, formarea pluralului)
3 Cu excepţia profilului Militar M.A.I. şi M.A.P.N., unde curriculum-ul pentru ora din CD va fi elaborat în şcolile
respective.
4 Domeniile tematice notate cu aldine vor fi utilizate numai la clasele care au prevăzută 1 oră/ săptămână în CD.
5 Elemente de construcţie a comunicării notate cu aldine vor fi utilizate numai la clasele care au prevăzută 1 oră/
săptămână în CD.
Limba italiană - L2, clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului 8
4. Adjectivul calificativ (gradele de comparaţie) şi pronominal (demonstrativ, posesiv)

5. Pronumele personale în nominativ, dativ, acuzativ
6. Pronumele combinate
7. Verbul (recapitularea indicativului şi a condiţionalului) la diateza activă şi reflexivă
ELEMENTE NOI
Modul conjunctiv prezent şi trecut - forme şi principalele contexte de utilizare
Modul imperativ (forma afirmativă, forma negativă)
Conjuncţia – formele cel mai frecvent utilizate în coordonare şi subordonare
Prepoziţia – formele cele mai frecvente în comunicare
Interjecţia
Pe parcursul clasei a IX-a la limba modernă 2 se vor achiziţiona şi utiliza următoarele funcţii comunicative6
ale limbii:
• A solicita şi a oferi informaţii generale • A descrie persoane şi obiecte
• A solicita şi a oferi informaţii de ordin personal • A cere şi a exprima o părere
• A solicita şi a oferi informaţii despre sănătate • A exprima probabilitatea
• A solicita şi a oferi informaţii despre locuri de interes • A exprima o dorinţă sau o preferinţă
cultural / turistic • A formula o interdicţie
• A solicita confirmarea unei informaţii • A invita pe cineva / a răspunde la o
• A cere şi a da clarificări pentru înţelegerea unui invitaţie
mesaj • A da instrucţiuni
• A solicita şi a oferi informaţii despre evenimente, • A planifica o acţiune
experienţe şi activităţi trecute • A cere permisiunea
• A oferi, a accepta sau a refuza ajutorul cuiva
SCURT GHID METODOLOGIC7

- evaluarea procesului care se desfăşoară în clasă în vederea reglării lui prin analiza feedback-ului obţinut.
calendaristice să fie elaborate pentru întreg anul şcolar, pentru a se avea o imagine de ansamblu asupra realizării
curriculum-ului pe întreg anul.
2. Corelarea competenţelor şi conţinuturilor din programă cu unităţile/ lecţiile din manual în care se regăsesc.
4. Stabilirea succesiunii unităţilor de învăţare (oră/ ore de curs) şi detalierea conţinuturilor tematice pentru
fiecare unitate în raport cu acele competenţe specifice care le sunt asociate prin programă.
specifice vizate.
Nr. Conţinuturi ale U.Î. Competenţe Număr de ore Săptămâna Observaţii
U.Î. tematic specifice alocate (amendamente)
elemente de construcţie a vizate
comunicării
6
Funcţiile comunicative ale limbii notate cu aldine vor fi utilizate numai la clasele care au prevăzută 1 oră/ săptămână
în CD.
7
Pentru detalii, a se consulta “Ghid metodologic – aria Limbă şi comunicare, liceu”, MEC, CNC, Bucureşti, 2002

Metodologia de proiectare a unei unităţi de învăţare constă într-o succesiune de etape înlănţuite logic, ce contribuie la
detalierea conţinuturilor, în vederea formării competenţelor specifice.
comunicării
- exerciţii de confirmarea înţelegerii sensului global dintr-un text oral sau scris
- exerciţii de desprindere/ înţelegere a ideilor dintr-un text (dialog structurat, conversaţie, descriere, discuţie,
raport, grafic, prezentare, povestire)
- exerciţii de operare cu fragmente de texte/texte de informare sau literare (completare de tabele/ diagrame,
ordonare în ordinea logică a desfăşurării unor evenimente
- dialog, conversaţie dirijată sau liberă, simulare, interviu, joc de rol
- discuţii, descrieri, asocieri, comparaţii, povestire, comentariu
- exerciţii de formulare de corespondenţă personală/oficială (mesaje, scrisori, e-mail, felicitare, carte poştală,
cerere, curriculum vitae, proces verbal, referate)
- proiect
- exerciţii pe perechi şi în grup: dialog, conversaţie (faţă în faţă sau telefonică), interviu, mesaj, scrisoare de
răspuns
- prezentare
- exerciţii de grup: formulare/ ordonare/ esenţializare a unor idei/ enunţuri
- exerciţii de formulare/ construire a unei argumentări/ a unui interviu
- exerciţii de redactare a unor texte/ scrisori cu paşi daţi
- proiecte de grup


IV. EVALUAREA
Evaluarea formativă, continuă şi regulată este implicită demersului pedagogic curent în orele de limbă
modernă, permiţând, atât profesorului cât şi elevului, să cunoască nivelul de achiziţionare a competenţelor şi a
procesului de predare/ învăţare. Pentru a se realiza o evaluare cât mai completă a învăţării, este necesar să se aibă
în vedere, mai ales în evaluarea formativă continuă, evaluarea nu numai a produselor activităţii şi învăţării
elevilor, ci şi a proceselor de învăţare, şi a competenţelor achiziţionate, a atitudinilor dezvoltate, precum şi a
progresului elevilor. Este evident că modalităţile (metode, instrumente) tradiţionale de evaluare nu pot acoperi
toată această paletă de rezultate şcolare care trebuie evaluate. În aceste condiţii, pentru a putea obţine cât mai
multe date relevante privind învăţarea, este necesar ca pentru evaluare profesorii să facă apel la metode şi
instrumente complementare de evaluare.
Pentru evaluarea achiziţiilor (în termeni cognitivi, afectivi şi performativi) elevilor, a competenţelor lor de
comunicare şi inter-relaţionare, la limbi moderne se recomandă utilizarea următoarelor metode şi instrumente:
• Observarea sistematică (pe baza unei fişe de observare)
• Tema de lucru (în clasă, acasă) concepută în vederea evaluării
• Proiectul
• Portofoliul
• Autoevaluarea

PROGRAMĂ ŞCOLARĂ
LIMBA ITALIANĂ
(LIMBĂ MODERNĂ 2)
CLASA A X-A

Nr. 5099/09.09.2009
Bucureşti, 2009
NOTĂ DE PREZENTARE
Curriculumul de LIMBĂ MODERNĂ L2 pentru clasa a X-a a fost elaborat avându-se în vedere următoarele:
pentru clasele a IX-a şi a X-a, filieră tehnologică;
• necesitatea de a oferi prin curriculum un răspuns mult mai adecvat cerinţelor sociale, exprimat în termeni
de achiziţii finale uşor evaluabile la încheierea ciclului inferior al liceului.
urmărindu-se:
putea, în limitele cunoştinţelor dobândite, să decodifice şi să producă, atât oral cât şi în scris, mesaje corecte
şi adecvate funcţional şi comunicativ.
C. dezvoltarea unor tehnici de muncă intelectuală în vederea învăţării pe toată durata vieţii.
Elevul va învăţa să utilizeze strategii şi tehnici de studiu prin care să valorifice cunoştinţe şi deprinderi
achiziţionate prin studiul altor discipline, dintr-o perspectivă cross-curriculară, să utilizeze informaţii din
tabele, scheme, să folosească dicţionare şi alte tipuri de lucrări de referinţă, alte surse de informare, inclusiv
Internetul.
documentele Comisiei Europene referitoare la dezvoltarea competenţelor cheie şi ”Cadrul European Comun de
Referinţă pentru limbi: învăţare, predare, evaluare” publicat de Consiliul Europei în 1998 şi revizuit în 2000.
Din această perspectivă, curriculumul de faţă construieşte, pe baza achiziţiilor dobândite până la sfârşitul
învăţământului gimnazial, competenţe de comunicare derivate dintr-un consens larg, european şi contribuie la
dezvoltarea de competenţe cheie în patru dintre cele opt domenii de competenţe cheie identificate la nivel
european: (2) comunicarea în limbi străine (Communication in foreign languages), (5) ”a învăţa să înveţi”
(Learning to learn), (6) competenţe interpersonale, interculturale, sociale şi civice (Interpersonal, intercultural,
social and civic competences), (8) sensibilizarea la cultură (Cultural awareness), domenii asumate şi de
sistemul de învăţământ românesc.
competenţelor de comunicare necesare pentru o comunicare adecvată situaţional / acceptată social prin
însuşirea de cunoştinţe, deprinderi şi atitudini specifice, în conformitate cu ”Key Competences for Long Life
Learning” programme (2006), la niveluri echivalente cu cele prevăzute în Cadrul comun de referinţă
european pentru Limbi.
Limba italiană - L2 – clasa a X-a, ciclul inferior al liceului 2


X-a:
Teoretică

Tehnologică
protecţia mediului

publică
Vocaţională
Pornind de la regimul de predare a limbilor moderne, curriculum-ul pentru clasa a X-a, ciclul
- PROGRAMA pentru limba modernă 2 (anul VI de studiu), care se adresează elevilor de liceu
Delimitarea parcursului de învăţare se realizează pe baza unui model care îmbină competenţe şi Forme
de prezentare a conţinuturilor.
Structura programelor
1 COMPETENŢE GENERALE (definite ca ansambluri structurate de cunoştinţe şi deprinderi care
3 COMPETENŢE SPECIFICE (derivate din competenţele generale şi care se formează pe durata
constituie pivotul curriculumului, care accentuează latura sa pragmatică: devine astfel transparent nu numai
ce se învaţă, dar mai ales de ce anume se învaţă anumite conţinuturi.
• Teme (prezintă domeniile şi temele care vor constitui contextul pentru realizarea activităţilor de învăţare
pe parcursul orelor de limba italiană şi vor delimita tematica ce va fi folosită în evaluare.)

• Elemente de construcţie a comunicării (conţin categorii de structuri lingvistice care vor fi utilizate în
comunicare)
• Funcţii comunicative ale limbii (precizează actele de vorbire utile pentru adecvarea funcţională a
comunicării)
deprinderilor integratoare, polarizate de fapt pe receptarea şi producerea de mesaje orale şi scrise; începând
cu clasa a IX-a şi în următoarele, alături de două competenţe generale care continuă acest parcurs, se adaugă
interacţiunea în comunicarea orală şi scrisă, precum şi transferul şi medierea mesajelor. Delimitarea unei
competenţe de interacţiune este necesară pentru ca elevii de vârsta liceală să devină conştienţi de modul în
care o interacţiune orală/ scrisă este eficientă şi să cunoască criteriile de evaluare a acestor interacţiuni. În
cazul medierii şi transferului mesajelor avem de-a face cu o competenţă de ordin înalt, legitim de format la
nivelul liceului. Aceasta presupune treceri de la un cod la altul (între două limbi, de exemplu, sau de la
verbal la non-verbal şi invers) sau adaptări şi reformulări ale diverselor mesaje în funcţie de situaţia de
comunicare.
programelor. Rubricile ”Competenţe specifice” conţin competenţe cu un grad de generalitate suficient de
scăzut pentru a putea fi formate pe durata unui an şcolar. Rubricile ”Forme de prezentare a conţinuturilor”
cuprind conţinuturi conceptuale (tipuri şi categorii de text) şi conţinuturi procedurale (tehnici ce trebuie
însuşite de elevi).
În rubrica ”competenţe specifice” se găsesc şi competenţe/ elemente de competenţă scrise cu aldine;
acestea vor fi formate la elevii din clasele care au prevăzută oră de CD. În această programă, rubricile
”Forme de prezentare a conţinuturilor” sunt structurate pe Trunchi comun (TC) şi Curriculum diferenţiat
(CD), tipurile de conţinut din rubrica ”Forme de prezentare a conţinuturilor CD” urmând a se utiliza numai la
clasele care au prevăzută oră de CD la limba modernă 2.
Structura de competenţe corelate cu tipuri de conţinut oferă un cadru adecvat şi util pentru procesul de
Capitolul de sugestii metodologice de aplicare este menit a veni în sprijinul cadrelor didactice în
vederea organizării unui demers didactic modern şi eficient şi este structurat în două subcapitole:
¾ conţinuturi recomandate de Comisia Naţională;
¾ scurt ghid metodologic pentru proiectarea şi derularea activităţii la clasă.
Listele de conţinuturi recomandate conţin arii tematice pentru contextualizarea activităţilor de
învăţare, elemente de construcţie a comunicării (structuri lingvistice) care vor fi achiziţionate şi cu care se va
opera pe parcursul activităţilor, şi funcţii comunicative (acte de vorbire) care vor fi exersate şi utilizate de
elevi.
În elaborarea programelor s-au avut în vedere, în conformitate cu documentele de politică educaţională
ale MECI şi cu prevederile documentelor europene asumate de România, competenţele şi nivelurile de
unei evaluări unitare şi standardizate a nivelului de achiziţie a capacităţilor/ competenţelor, şi în scopul de a
se crea premisele pentru o eventuală certificare a competenţelor de comunicare în limba modernă dobândite
în şcoală, se vor elabora, pentru finele ciclului inferior al liceului, standarde curriculare de performanţă.
următoarele:
• Limba modernă 2 - nivelul B1 pentru competenţele de receptare; nivelul A2 pentru competenţele de
producere

LIMBA MODERNĂ 2


• Conştientizarea rolului limbii italiene ca mijloc de acces la piaţa internaţională a muncii şi la
patrimoniul culturii universale
critică a diferenţelor şi a stereotipurilor culturale
• Dezvoltarea interesului pentru descoperirea unor aspecte culturale specifice, prin receptarea
unei varietăţi de texte în limba modernă şi prin raportarea la civilizaţia spaţiului cultural italian

PROGRAMA L2 (limba modernă 2 – pentru toate filierele, profilurile şi specializările)

1

1.1 Identificarea a ideilor esenţiale dintr-un text de • Prezentări scrise (de • Prezentări orale
complexitate medie dificultate şi lungime
1.2 Deducerea din context a înţelesului unor elemente medie) pe teme de interes
necunoscute dintr-un mesaj audiat • Texte de complexitate
1.3 Recunoaşterea unor informaţii specifice dintr-un text medie, autentice sau
citit/ ascultat pe subiecte familiare, articulat clar şi cu adaptate
viteză normală • Dialoguri, conversaţii
1.4 Selectarea unor informaţii relevante din fragmente de • Diverse configuraţii text-
texte informative, instrucţiuni, tabele, hărţi, pentru a imagine, grafice şi tabele
îndeplini o sarcină de lucru • Înregistrări audio/ video
din prezentări de ştiri
radio/ TV
2.1 Redactarea de instrucţiuni, anunţuri de mică • Redactări cu caracter • Descrieri de obiecte,
publicitate, pagini de jurnal personal persoane
2.2 Prezentarea succintă – oral sau în scris – a unui • Scurte anunţuri • Paragrafe pe diverse
eveniment sau a unor experienţe personale, utilizând destinate spaţiului arii tematice
mică publicitate)
• Prezentare orală/
scrisă

exprimate mulţumiri sau scuze • Funcţiile
3.4 Notarea informaţiilor pertinente dintr-o comunicative ale
comunicare pe subiecte cunoscute, rostită cu viteză limbii necesare
normală, pe care o poate întrerupe pentru a cere exercitării acestor
formulări sau repetări competenţe

4.1 Reducerea unui paragraf la o idee esenţială • Fragmente de texte de • Înregistrări audio/
scris sub formă de notiţe lucru
1

NOTE:
1. Comisia Naţională de limba italiană recomandă ca, pentru formarea şi dezvoltarea competenţelor specifice şi
a valorilor şi atitudinilor prevăzute în programe, să fie utilizate conţinuturile din listele de mai jos
prespecializare al fiecărei clase.

TEME
DOMENIUL PERSONAL
Viaţa personală (relaţii interpersonale, alimentaţie, educaţie, timp liber)
Timpul liber
Universul adolescenţei (cultură, arte, sport)
DOMENIUL PUBLIC
Lumea contemporană (aspecte sociale, economice, politice, istorice, tehnice)
Democraţie, civism şi drepturile omului
Mass-media
Ecologie
Aspecte legate de profesiuni şi de viitorul profesional
Texte din domeniul diferitelor specialităţi
Universul cultural de limba italiană trecut şi prezent, obiceiuri şi tradiţii
Repere culturale italiene (literatură, film, muzică, artă)
Pe parcursul clasei a X-a la limba modernă 2 se vor exersa următoarele funcţii comunicative ale limbii:
1. a exprima acordul/ dezacordul/ aprecieri pozitive şi negative/ satisfacţia sau regretul
2. a solicita şi oferi informaţii generale şi de ordin personal
3. a exprima sentimente şi stări sufleteşti (dorinţa, teama, îndoiala, plictiseala)
4. a da/ cere lămuriri/ sfaturi
5. a redacta o felicitare/ scrisoare
6. a descrie obiecte/ persoane/ stări sufleteşti/ personaje
elementelor de construcţie a comunicării nu va face obiectul unei învăţări explicite. În cadrul activităţii didactice
nu se va apela la conceptualizarea unităţilor lingvistice utilizate în situaţiile de comunicare. Structurile
gramaticale de mai mare dificultate, dar necesare pentru realizarea unor funcţii comunicative, nu vor fi tratate
izolat şi analitic, ci vor fi abordate global. Elementele de gramatică se vor doza progresiv, conform dificultăţii lor
şi nevoilor de comunicare, fără a se urmări epuizarea tuturor realizărilor lingvistice ale categoriilor gramaticale
enumerate.
Pe parcursul clasei a X-a la limba modernă 2 se recomandă a se opera cu următoarele elemente de
Articolul
• folosirea articolului
Substantivul
• pluralul substantivelor, substantive cu plural neregulat
Adjectivul
• gradele de comparaţie: formele sintetice
Pronumele
• pronumele şi adjectivul relativ: che, chi, il/la quale, il/le quali, cui
• pronumele şi adjectivul interogativ
• pronumele şi adjectivul nehotărât: qualcuno, chiunque, ognuno, niente, nulla, ogni, qualche, qualsiasi
Numeralul
• numeralul distributiv
• exprimarea secolelor şi a procentelor
Verbul
• imperativul (forma negativă); imperativul cu folosirea pronumelui personal
• conjunctivul imperfect şi mai mult ca perfect
• modurile nepersonale: infinitiv, participiu, gerunziu (prezent/perfect)
Adverbul
• formarea adverbului de mod
• gradele de comparaţie
Fraza
• concordanţa timpurilor la indicativ/ conjunctiv

- proiectarea de la Curriculumul Naţional – la planificarea anuală – la proiectarea unităţilor de învăţare;
I. PLANIFICAREA CALENDARISTICĂ – este un instrument de interpretare personalizată a programei, care

asigură un demers didactic concordant cu situaţia concretă din clasă. Se recomandă ca planificările calendaristice
să fie elaborate pentru întreg anul şcolar, pentru a se avea o imagine de ansamblu asupra realizării curriculumului
pe întreg anul.
specifice vizate.
Nr. Conţinuturi ale U.Î. Competenţe Număr de ore Săptămâna Observaţii
U.Î. tematic specifice alocate (amendamente)
elemente de construcţie a vizate*
comunicării
_____________
respectivă
2


comunicării

- exerciţii de operare cu fragmente de texte/ texte de informare sau literare (completare de tabele/ diagrame,
ordonare în ordinea logică a desfăşurării unor evenimente,
- exerciţii de prezentare, relatare/ repovestire, rezumare
- dialog, conversaţie dirijată sau liberă, simulare, interviu, joc de rol
- discuţii, descrieri, asocieri, comparaţii, povestire, comentariu
- exerciţii de formulare de corespondenţă personală/ oficială (mesaje, scrisori, e-mail, felicitare, carte poştală,
- proiect
răspuns
- prezentare
- exerciţii de formulare/ construire a unei argumentări/ a unui interviu
- exerciţii de redactare a unor texte/ scrisori cu paşi daţi
- proiecte de grup

IV. EVALUAREA
procesului de predare/ învăţare. Pentru a se realiza o evaluare cât mai completă a învăţării, este necesar să se aibă
în vedere, mai ales în evaluarea formativă continuă, evaluarea nu numai a produselor activităţii şi învăţării
elevilor, ci şi a proceselor de învăţare, şi a competenţelor achiziţionate, a atitudinilor dezvoltate, precum şi a
progresului elevilor. Este evident că modalităţile (metode, instrumente) tradiţionale de evaluare nu pot acoperi
toată această paletă de rezultate şcolare care trebuie evaluate. În aceste condiţii, pentru a putea obţine cât mai
multe date relevante privind învăţarea, este necesar ca pentru evaluare profesorii să facă apel la metode şi
instrumente complementare de evaluare.
• Observarea sistematică (pe baza unei fişe de observare)
• Tema de lucru (în clasă, acasă) concepută în vederea evaluării
• Proiectul
• Portofoliul
• Autoevaluarea

Anexa nr.1 la ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr. 5099/09.09.2009
PROGRAMĂ ŞCOLARĂ
LIMBA SPANIOLĂ
(LIMBĂ MODERNĂ 2)
CLASA A IX-A
Nr. 5099/09.09.2009
Bucureşti, 2009
N O T Ă D E P R E Z E N T A R E
Curriculumul de LIMBĂ SPANIOLĂ L2 pentru clasa a IX-a a fost elaborat avându-se în vedere
următoarele:
urmărindu-se:
A. practica raţională a limbii. Prin dezvoltarea competenţelor de receptare şi producere, elevul va putea, în
limitele cunoştinţelor dobândite, să decodifice şi să producă, atât oral cât şi în scris, mesaje corecte şi adecvate
funcţional şi comunicativ.
perspectivă cross-curriculară, să utilizeze informaţii din tabele, scheme, să folosească dicţionare şi alte tipuri
de lucrări de referinţă.
În aceste condiţii, proiectarea curriculară a pornit de la trei puncte de reper: programele din clasele anterioare,
documentele Comisiei Europene referitoare la dezvoltarea competenţelor cheie şi Cadrul Comun de Referinţă
European pentru învăţarea limbilor străine publicat de Consiliul Europei în 1998. Din această perspectivă,
curriculumul de faţă construieşte, pe baza achiziţiilor dobândite până la sfârşitul învăţământului gimnazial,
competenţe de comunicare derivate dintr-un consens larg, european şi contribuie la dezvoltarea de competenţe
cheie din patru dintre cele opt domenii de competenţe cheie identificate la nivel european: comunicarea în limbi
străine , ”a învăţa să înveţi”, competenţe interpersonale, interculturale, sociale şi civice, sensibilizarea la
cultură, domenii asumate şi de sistemul de învăţământ românesc.
competenţelor de comunicare necesare pentru o comunicare eficientă prin însuşirea de cunoştinţe, deprinderi
şi atitudini specifice, la niveluri echivalente cu cele prevăzute în Cadrul comun de referinţă european.

X-a:
Teoretică

Tehnologică
protecţia mediului

publică
Vocaţională
Pornind de la regimul de predare a limbilor moderne, curriculum-ul pentru clasa a IX-a, ciclul
Forme de prezentare a conţinuturilor.
1 COMPETENŢE GENERALE (definite ca ansambluri structurate de cunoştinţe şi deprinderi care se
formează pe întreaga durată a liceului);
2 VALORI ŞI ATITUDINI (ce urmează a fi formate pe întreg parcursul liceal);
3 COMPETENŢE SPECIFICE (derivate din competenţele generale şi care se formează pe durata unui an de
studiu) corelate cu FORME DE PREZENTARE A CONŢINUTURILOR. Această corelare constituie
pivotul curriculum-ului, care accentuează latura sa pragmatică: devine astfel transparent nu numai ce se învaţă,
dar mai ales pentru ce anume se învaţă anumite conţinuturi. În rubrica ”competenţe specifice” se găsesc şi
competenţe/ elemente de competenţă scrise cu aldine; formarea acestora va fi urmărită numai la elevii din
clasele care au prevăzută oră de CD. Rubricile ”Forme de prezentare a conţinuturilor” cuprind atât tipuri şi
categorii de suporturi/ texte cât şi tehnici ce urmează a însuşite de elevi). Rubricile sunt structurate pe Trunchiul
comun (TC) şi Curriculum diferenţiat (CD), iar tipurile de conţinut din rubrica ”Forme de prezentare a
conţinuturilor CD” se vor utiliza numai la clasele care au prevăzută oră de CD la limba modernă 2. Structura de
competenţe corelate cu forme de prezentare a conţinuturilor oferă un cadru adecvat şi util pentru procesul de
evaluare a învăţării, sprijinindu-l şi asigurând acestuia un caracter mai practic şi mai transparent.
Limba spaniolă – L2– clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului 3

a. conţinuturi recomandate de Comisia Naţională;
b. scurt ghid metodologic pentru proiectarea şi derularea activităţii la clasă.
pe parcursul activităţilor, şi funcţii comunicative ale limbii, care vor fi exersate şi utilizate de elevi.
MECI şi cu prevederile documentelor europene asumate de România, competenţele şi nivelurile de
La finele ciclului inferior al liceului, competenţele lingvistice ale elevilor se vor situa la următoarele niveluri
din Cadrul European Comun de Referinţă :
Limba 2 - nivel B1 pentru competenţele de receptare; nivel A2 pentru competenţele de producere
LIMBA MODERNĂ 2
Receptarea mesajelor transmise oral sau în scris în diferite situaţii de comunicare
Producerea de mesaje orale sau scrise adecvate unor anumite contexte
Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală sau scrisă
Transferul şi medierea mesajelor orale sau scrise în situaţii variate de comunicare
- Manifestarea flexibilităţii în cadrul schimbului de idei şi în cadrul lucrului în echipă în

- Conştientizarea rolului limbii spaniole ca mijloc de acces la patrimoniul culturii universale
- Disponibilitatea pentru acceptarea diferenţelor şi pentru manifestarea toleranţei prin abordarea
critică a diferenţelor şi a stereotipurilor culturale transmise cu ajutorul limbii spaniole
- Dezvoltarea interesului pentru descoperirea unor aspecte culturale specifice, prin receptarea
unei varietăţi de texte în limba spaniolă şi prin raportarea la civilizaţia spaţiului cultural
hispanic

Programa L2 (limba modernă 2 – pentru toate filierele, profilurile şi specializările de licee) 1


1.1 Extragerea ideilor esenţiale dintr-un text, pe baza • Povestiri • Rapoarte/ prezentări
1.2 Deducerea din context a înţelesului unor elemente • Texte/ fragmente de • Diagrame, grafice,
necunoscute dintr-un text citit informare generală tabele sinoptice
1.3 Identificarea unor informaţii specifice dintr-un • Dialoguri, conversaţii • Articole de presă,
text ascultat pe subiecte familiare, articulat clar şi cu emisiuni de ştiri radio/ TV
viteză normală
1.4 Selectarea unor informaţii relevante din
2.1 Redactarea de instrucţiuni, reclame, pagini de • Povestire • Prezentare scrisă
jurnal • Prezentare orală
personale, pe bază de suport vizual sau de plan de idei • Paragrafe pe diverse arii
tematice
opiniile exprimate în cadrul unui schimb de idei pe • Funcţiile comunicative
teme de interes necesare
4.3 Înregistrarea informaţiilor receptate oral sau în
scris sub formă de notiţe, cu suport dat
1
2

NOTE:
1. Comisia naţională de limba spaniolă recomandă ca, pentru formarea şi dezvoltarea competenţelor specifice şi
a valorilor şi atitudinilor prevăzute în programe, să fie utilizate conţinuturile din listele de mai jos
pre-specializare al fiecărei clase.

TEME
- DOMENIUL PERSONAL
Relaţii interpersonale (Familia)
Alimentaţie
Sănătate
Timpul liber
- DOMENIUL PUBLIC
Călătorii
Ecologie
Aspecte ale vieţii cotidiene din Spania
Profesiuni
Universul cultural hispanic – trecut şi prezent – Obiceiuri şi tradiţii
Sărbători specifice (Reyes Magos, Carnaval, Las Fallas, Semana Santa etc.)

Categoriile gramaticale enumerate la acest capitol aparţin metalimbajului de specialitate. Terminologia elementelor
de construcţie a comunicării nu va face obiectul unei învăţări explicite. În cadrul activităţii didactice nu se va apela
la conceptualizarea unităţilor lingvistice utilizate în situaţiile de comunicare. Structurile gramaticale de mai mare
dificultate, dar necesare pentru realizarea unor funcţii comunicative, nu vor fi tratate izolat şi analitic, ci vor fi
abordate în cadrul achiziţiei globale. Elementele de gramatică se vor doza progresiv, conform dificultăţii lor şi
nevoilor de comunicare, fără a se urmări epuizarea tuturor realizărilor lingvistice ale categoriilor gramaticale
enumerate.
Pe parcursul clasei a IX-a, la limba modernă 2 se recomandă a se opera cu următoarele elemente de construcţie a
comunicării:
Articolul hotărât şi nehotărât
Modificări eufonice
Substantivul
Plurale neregulate
Modificări de sens în funcţie de gen şi număr
Adjectivul
Apocopare
Comparaţia
Pronumele
Pronumele personal în dativ şi acuzativ (forme accentuate şi neaccentuate)
Pronumele reflexiv
Numeralul
Numeralul cardinal şi ordinal
Verbul
Modul indicativ:
- verbe neregulate la timpul prezent
- folosirea timpurilor trecute

Stilul direct/ indirect
Modul conjunctiv:
- folosirea timpurilor prezent şi perfect
Imperativ afirmativ şi negativ
Perifraze verbale cu infinitivul (dejar de, acabar de, ir a, volver a cu infinitivul)
Prepoziţia
Sensuri de bază ale prepoziţiilor: a, con de, en, por, para, sobre.
Conjuncţia
Locuţiuni temporale, condiţionale şi cauzale
FUNCŢII COMUNICATIVE ALE LIMBI:
Pe parcursul clasei a IX-a, la limba modernă 2 se vor achiziţiona şi utiliza următoarele funcţii comunicative
ale limbii:
- a solicita şi a oferi informaţii generale
- a solicita şi a oferi informaţii de ordin personal
- a solicita şi a oferi informaţii despre sănătate
- a solicita şi a oferi informaţii despre locuri de interes turistic
- a solicita confirmarea unei informaţii
- a solicita şi a oferi informaţii despre evenimente, experienţe şi activităţi trecute
- a cere şi a da detalii şi explicaţii
- a descrie persoane şi obiecte
- a cere şi a oferi o părere
- a exprima o dorinţă sau o preferinţă
- a formula o interdicţie
- a invita
- a convinge
- a da instrucţiuni
- a planifica o acţiune
- a cere şi a da clarificări pentru înţelegerea unui mesaj
- a oferi, a accepta sau refuza ajutorul cuiva
- a exprima cantitatea

- proiectarea didactică: de la Curriculum-ul Naţional – la planificarea anuală – la proiectarea unităţilor de învăţare;
I. PLANIFICAREA CALENDARISTICĂ – este un instrument de interpretare personalizată a programei, care asigură un
demers didactic concordant cu situaţia concretă din clasă. Se recomandă ca planificările calendaristice să fie elaborate pentru
tot anul şcolar, pentru a se avea o imagine de ansamblu asupra realizării curriculumului pe întreg anul.
5. Alocarea timpului considerat necesar pentru fiecare unitate de învăţare, în concordanţă cu competenţele specifice
vizate
3 Pentru detalii, a se consulta “Ghid metodologic – aria Limbă şi comunicare, liceu”, MEC, CNC, Bucureşti, 2002

Nr. Conţinuturi ale U.Î. Competenţe Număr de Săptămâna Observaţii
U.Î. detalieri tematice specifice ore alocate (amendamente)
elemente de construcţie a comunicării vizate*
respectivă
măsură?)
comunicării
-

- proiecte
- exerciţii de formulare de corespondenţă personală/ oficială (mesaje, scrisori, e-mail, felicitare)
- proiecte
răspuns,
- prezentare
- exerciţii de formulare/ construire a unei argumentări

- exerciţii de redactare a unor texte/ scrisori ghidate

- proiecte
- proiecte
4
IV. EVALUAREA
Evaluarea formativă curentă este implicită demersului pedagogic în orele de limbă modernă, permiţând atât
profesorului cât şi elevului:
- să stabilească nivelul de achiziţie a competenţelor şi a cunoştinţelor
- să identifice lacunele şi cauzele lor
- să regleze procesul de predare/ învăţare
Pentru a se realiza o evaluare completă a învăţării, este necesar să se aibă în vedere evaluarea proceselor de
învăţare, a competenţelor achiziţionate, a progresului realizat, a produselor activităţii şi a învăţării elevilor. Este
evident că metodele şi instrumentele tradiţionale de evaluare nu pot acoperi toată această paletă de rezultate
şcolare care trebuie evaluate. În aceste condiţii, pentru a putea obţine cât mai multe date relevante privind
învăţarea, este necesar ca pentru evaluare profesorii să facă apel şi la metode şi instrumente complementare de
evaluare.
Proiectul
Portofoliul
Autoevaluarea
4 Pentru detalii privind evaluarea recomandăm studierea „Ghidului de evaluare – limbi moderne”, SNEE, Aramis,
Bucureşti, 2001.

PROGRAMĂ ŞCOLARĂ
LIMBA SPANIOLĂ
(LIMBĂ MODERNĂ 2)
CLASA A X-A
Nr. 5099/09.09.2009
Bucureşti, 2009
NOTĂ DE PREZENTARE
Prezentul curriculum urmăreşte structurarea ciclului inferior al liceului pe filiere şi profiluri şi a fost
elaborat urmărindu-se:
A. practica raţională a limbii. Prin dezvoltarea competenţelor de receptare şi producere,
elevul va putea, în limitele cunoştinţelor dobândite, să decodifice şi să producă, atât oral cât şi în
B. formarea şi dezvoltarea de competenţe de comunicare şi interacţiune. Elevul va fi
capabil să utilizeze conştient şi adecvat funcţional modalităţi şi tehnici de interacţiune (orală şi în
scris) în diverse contexte comunicative.
C. dezvoltarea unor tehnici de muncă intelectuală în vederea învăţării pe toată durata
vieţii. Elevul va învăţa să utilizeze strategii şi tehnici de studiu prin care să valorifice cunoştinţe şi
deprinderi achiziţionate prin studiul altor discipline, dintr-o perspectivă cross-curriculară, să
utilizeze informaţii din tabele, scheme, să folosească dicţionare şi alte tipuri de lucrări de referinţă,
alte surse de informare, inclusiv Internetul.
În aceste condiţii, proiectarea curriculară porneşte de la trei puncte de reper: programele din clasele
anterioare, documentele Comisiei Europene referitoare la dezvoltarea competenţelor cheie şi ”Cadrul
European Comun de Referinţă pentru limbi: învăţare, predare, evaluare” publicat de Consiliul
Europei în 1998 şi revizuit în 2000. Din această perspectivă, curriculumul de faţă construieşte, pe
baza achiziţiilor dobândite până la sfârşitul învăţământului gimnazial, competenţe de comunicare
derivate dintr-un consens larg, european şi contribuie la dezvoltarea de competenţe cheie în patru
dintre cele opt domenii de competenţe cheie identificate la nivel european: comunicarea în limbi
străine, ”a învăţa să înveţi”, competenţe interpersonale, interculturale, sociale şi civice,
sensibilizarea la cultură, domenii asumate şi de sistemul de învăţământ românesc.
Obiectivul fundamental al disciplinei LIMBI MODERNE este achiziţionarea şi dezvoltarea de către
elevi a competenţelor de comunicare necesare pentru o comunicare adecvată situaţional/ acceptată
social prin însuşirea de cunoştinţe, deprinderi şi atitudini specifice, în conformitate cu ”Key
Competences for Long Life Learning” programme (2006), la niveluri echivalente cu cele prevăzute în
Cadrul comun de referinţă european pentru Limbi.
Limba spaniolă – L2 – clasa a X-a, ciclul inferior al liceului 2


X-a:
Teoretică

Tehnologică
protecţia mediului

publică
Vocaţională
Delimitarea parcursului de învăţare se realizează pe baza unui model care îmbină competenţe şi Forme de
prezentare a conţinuturilor.
conţinuturi.
Structura programelor
1 . COMPETENŢE GENERALE (definite ca ansambluri structurate de cunoştinţe şi deprinderi care
2 . VALORI ŞI ATITUDINI (ce urmează a fi formate pe întreg parcursul învăţământului liceal
pentru educarea tinerilor în spiritul valorilor europene);
3 . COMPETENŢE SPECIFICE (derivate din competenţele generale şi care se formează pe durata
constituie pivotul curriculum-ului, care accentuează latura sa pragmatică: devine astfel transparent nu numai
ce se învaţă, dar mai ales de ce anume se învaţă anumite conţinuturi.
pe parcursul orelor de limba spaniolă şi vor delimita tematica ce va fi folosită în evaluare).
comunicare).

comunicării).
¾ Scurt ghid metodologic (sugestii oferite ca sprijin pentru proiectarea şi realizarea demersul didactic).
deprinderilor integratoare, polarizate de fapt pe receptarea şi producerea de mesaje orale şi scrise; începând
cu clasa a IX-a şi in următoarele, alături de două competenţe generale care continuă acest parcurs, se adaugă
interacţiunea în comunicarea orală şi scrisă, precum şi transferul şi medierea mesajelor. Delimitarea unei
competenţe de interacţiune este necesară pentru ca elevii de vârsta liceală să devină conştienţi de modul în
care o interacţiune orală/ scrisă este eficientă şi să cunoască criteriile de evaluare a acestor interacţiuni. În
cazul medierii şi transferului mesajelor avem de-a face cu o competenţă de ordin înalt, legitim de format la
nivelul liceului. Aceasta presupune treceri de la un cod la altul (între două limbi, de exemplu, sau de la
verbal la non-verbal şi invers) sau adaptări şi reformulări ale diverselor mesaje în funcţie de situaţia de
comunicare.
În rubrica ”competenţe specifice” se găsesc şi competenţe/ elemente de competenţă scrise cu aldine;
acestea vor fi formate la elevii din clasele care au prevăzută oră de CD. Rubricile ”Forme de prezentare a
conţinuturilor” sunt structurate pe Trunchi comun (TC) şi Curriculum diferenţiat (CD), tipurile de conţinut
din rubrica ”Forme de prezentare a conţinuturilor CD” urmând a se utiliza numai la clasele care au prevăzută
oră de CD la limba modernă 2.
Structura de competenţe corelate cu tipuri de conţinut oferă un cadru adecvat şi util pentru procesul de
Capitolul de sugestii metodologice de aplicare este menit a veni în sprijinul cadrelor didactice în
vederea organizării unui demers didactic modern şi eficient şi este structurat în două subcapitole:
¾ conţinuturi recomandate de Comisia Naţională;
Listele de conţinuturi recomandate conţin arii tematice pentru contextualizarea activităţilor de
învăţare, elemente de construcţie a comunicării (structuri lingvistice) care vor fi achiziţionate şi cu care se va
opera pe parcursul activităţilor, şi funcţii comunicative (acte de vorbire) care vor fi exersate şi utilizate de
elevi.
În elaborarea programelor s-au avut în vedere, în conformitate cu documentele de politică educaţională
ale MECI şi cu prevederile documentelor europene asumate de România, competenţele şi nivelurile de
următoarele:
• Limba modernă 2 - nivel B1 pentru competenţele de receptare
- nivel A2 pentru competenţele de producere

LIMBA MODERNĂ 2

• Manifestarea flexibilităţii în cadrul schimbului de idei şi în cadrul lucrului în echipă în diferite situaţii de
comunicare
• Conştientizarea rolului limbii spaniole ca mijloc de acces la piaţa internaţională a muncii şi la
• Disponibilitatea pentru acceptarea diferenţelor şi pentru manifestarea toleranţei prin abordarea critică a
diferenţelor şi a stereotipurilor culturale
varietăţi de texte în limba modernă şi prin raportarea la civilizaţia spaţiului cultural hispanic

PROGRAMA L2 (limba modernă 2 – pentru toate filierele, profilurile şi specializările de licee)

radio/ TV
mică publicitate)
scrisă
1


NOTE:
1. Comisia Naţională de limba spaniolă recomandă ca, pentru formarea şi dezvoltarea competenţelor specifice şi
a valorilor şi atitudinilor prevăzute în programe, să fie utilizate conţinuturile din listele de mai jos.
pre-specializare al fiecărei clase.

TEME
DOMENIUL PERSONAL
- Relaţii interumane/ interpersonale în familie şi în societate
- Viaţa cotidiană (locuinţa, alimentaţie, hobby, activităţi de timp liber)
- Universul adolescenţei (fapte de viaţă)
- Stiluri de viaţă în lumea hispanică din perspectivă sincronică şi diacronică; datini, obiceiuri, sărbători
tradiţionale, mâncăruri specifice
DOMENIUL PUBLIC
- Ţări, regiuni, oraşe – obiective turistice, culturale
- Aspecte din viaţa socială; date importante din universul contemporan spaniol
- Mediul ambiant
- Mass-media
- Cunoaşterea unor aspecte semnificative din viaţa profesională (meserii, ocupaţii)
- Proiecte de viitor
- Universul cultural hispanic
- Limbă şi comunicare (anunţuri, cărţi poştale, scrisori personale)
- Personalităţi din sfera culturală/ ştiinţifică/ sportivă
FUNCŢII COMUNICATIVE:
Pe parcursul clasei a X-a la limba modernă 2 se vor achiziţiona şi utiliza următoarele funcţii comunicative:
A solicita şi a oferi informaţii generale
A solicita şi a oferi informaţii de ordin personal
A solicita şi a oferi informaţii despre locuri de interes turistic
A solicita şi a oferi informaţii despre evenimente, experienţe şi activităţi trecute
A solicita şi a expune o părere
A invita, a accepta / a refuza o invitaţie/ propunere/ solicitare
A descrie persoane/ personaje şi obiecte
A exprima obligativitatea
A exprima o dorinţă sau o preferinţă
A exprima un sentiment
A exprima opinia
A da instrucţiuni / soluţii
A relata activităţi la prezent, trecut şi viitor
A cere/ a acorda permisiunea
1. Elemente fonetice şi lexicale din sfera tematică abordată
- cuvinte, sintagme corespunzând funcţiilor comunicative şi domeniilor tematice

2. Elemente gramaticale
• Articolul
- omiterea articolului
• Substantivul (consolidare)
- formarea prin derivare şi compunere
• Adjectivul
- adjectivul calificativ: acordul şi gradele de comparaţie (consolidare)
- apocopare
- poziţie şi modificare de sens
• Pronumele
- pronumele personal complement direct şi indirect (locul lor în fraza asertivă şi imperativă) (consolidare)
- pronumele relativ
• Verbul
- modul indicativ : prezent, imperfect, perfect compus, mai mult ca perfect, viitor (consolidare)
- modul condiţional: condiţionalul prezent şi perfect;
- modul imperativ: forma afirmativă şi negativă
- modul conjunctiv: conjunctiv imperfect şi mai mult ca perfect
- folosirea verbelor ser / estar cu adjective
- perifraze incoative cu infinitivul şi perifraze care exprima obligativitate
- adverbe de mod, de cantitate, de timp, de loc, de afirmaţie şi de negaţie (consolidare)
• Prepoziţii şi conjuncţii: elemente cu mare frecvenţă în comunicare (consolidare)
• Sintaxa
- subordonata temporală şi condiţională
- si condiţional
Categoriile gramaticale enumerate aparţin metalimbajului de specialitate. În cadrul comunicării didactice, ele vor
fi introduse în mod raţional, potrivit nevoilor de exersare/ îmbogăţire a funcţiilor comunicative şi nu vor face
obiectul unei evaluări explicite. Consolidarea se referă la reluarea elementelor de construcţie a comunicării, cu
îmbogăţirea valenţelor comunicative şi/ sau diversificarea contextelor de utilizare, fără o prezentare punctuală,
explicită, ele fiind abordate în cadrul achiziţiei globale.

- proiectarea didactică: de la Curriculum-ul Naţional – la planificarea anuală – la proiectarea unităţilor de învăţare;
demers didactic concordant cu situaţia concretă din clasă. Se recomandă ca planificările calendaristice să fie elaborate pentru
tot anul şcolar, pentru a se avea o imagine de ansamblu asupra realizării curriculumului pe întreg anul.
vizate
2
Pentru detalii, a se consulta “Ghid metodologic. Aria curriculară Limbă şi comunicare, liceu”, MEC, CNC,
Bucureşti, 2002.


Nr. Conţinuturi ale U.Î. Competenţe Număr de Săptămâna Observaţii
U.Î. detalieri tematice specifice ore alocate (amendamente)
elemente de construcţie a comunicării vizate*
…
…
…

_____________
respectivă.

măsură?)
- …

- proiecte
- exerciţii de formulare de corespondenţă personală/ oficială (mesaje, scrisori, e-mail, felicitare)
- proiecte
- exerciţii pe perechi/ în grup: dialog, conversaţie (faţă în faţă sau telefonică), interviu, mesaj, scrisoare de răspuns
- prezentare


- exerciţii de formulare/ construire a unei argumentări
- exerciţii de redactare a unor texte/ scrisori ghidate
- proiecte
- proiecte
IV. EVALUAREA3
Evaluarea formativă curentă este implicită demersului pedagogic în orele de limbă modernă, permiţând atât
profesorului cât şi elevului:
- să stabilească nivelul de achiziţie a competenţelor şi a cunoştinţelor
- să identifice lacunele şi cauzele lor
- să regleze procesul de predare / învăţare
Pentru a se realiza o evaluare completă a învăţării, este necesar să se aibă în vedere evaluarea proceselor de
învăţare, a competenţelor achiziţionate, a progresului realizat, a produselor activităţii şi a învăţării elevilor. Este
evident că metodele şi instrumentele tradiţionale de evaluare nu pot acoperi toată această paletă de rezultate
şcolare care trebuie evaluate. În aceste condiţii, pentru a putea obţine cât mai multe date relevante privind
învăţarea, este necesar ca pentru evaluare profesorii să facă apel şi la metode şi instrumente complementare de
evaluare.
Pentru evaluarea achiziţiilor (în termeni cognitivi, afectivi şi performativi) elevilor, a competenţelor lor de comunicare şi
inter-relaţionare, la limbi moderne se recomandă utilizarea următoarelor metode şi instrumente:
Proiectul
Portofoliul
Autoevaluarea
3
Pentru detalii privind evaluarea recomandăm studierea „Ghidului de evaluare – limbi moderne”, SNEE, Aramis,
Bucureşti, 2001.

PROGRAMĂ ŞCOLARĂ
LIMBA PORTUGHEZĂ
(LIMBĂ MODERNĂ 2)
CLASA A IX-A
Nr. 5099/09.09.2009
Bucureşti, 2009
NOTĂ DE PREZENTARE
Curriculumul de LIMBĂ MODERNĂ L2 pentru clasa a IX-a a fost elaborat avându-se în vedere următoarele:
• reperele impuse de OM 3410/16.03.2009, OM 3411/16.03.2009 şi OM 3412/16.03.2009 privind aprobarea
Planurilor cadru de învăţământ pentru clasele a IX-a - a XII-a (teoretic şi vocaţional), respectiv pentru
clasele a IX-a şi a X-a, filieră tehnologică;
• necesitatea de a oferi un răspuns mult mai adecvat cerinţelor sociale exprimat în termeni de achiziţii finale
uşor evaluabile la încheierea ciclului inferior al liceului.
urmărindu-se:
B. formarea şi dezvoltarea de competenţe de comunicare şi interacţiune. Elevul va fi capabil să utilizeze
conştient şi adecvat funcţional modalităţi şi tehnici de interacţiune (orală şi în scris) în diverse contexte
comunicative.
perspectivă cross-curriculară, să utilizeze informaţii din tabele, scheme, să folosească dicţionare şi alte tipuri de
lucrări de referinţă, alte surse de informare, inclusiv internetul.
documentele Comisiei Europene referitoare la dezvoltarea competenţelor cheie şi ”Cadrul European Comun de
Referinţă pentru limbi: învăţare, predare, evaluare” publicat de Consiliul Europei în 1998 şi revizuit în 2000. Din
această perspectivă, prezentul curriculum faţă construieşte, pe baza achiziţiilor dobândite până la sfârşitul
învăţământului gimnazial, competenţe de comunicare derivate dintr-un consens larg, european şi contribuie la
dezvoltarea de competenţe cheie din patru dintre cele opt domenii de competenţe cheie identificate la nivel european:
(2) comunicarea în limbi străine (Communication in foreign languages), (5) ”a învăţa să înveţi” (Learning to learn),
(6) competenţe interpersonale, interculturale, sociale şi civice (Interpersonal, intercultural, social and civic
competences), (8) sensibilizarea la cultură (Cultural awareness), domenii asumate şi de sistemul de învăţământ
românesc.
competenţelor de comunicare necesare pentru o comunicare adecvată situaţional / acceptată social prin însuşirea de
cunoştinţe, deprinderi şi atitudini specifice, în conformitate cu ”Key Competences for Long Life Learning”
programme (2006), la niveluri echivalente cu cele prevăzute în Cadrul comun de referinţă european pentru
Limbi.
Limba portugheză - L2 – clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului 2


3412/16.03.2009, disciplina LIMBA MODERNĂ L2 are următorul regim de predare la clasele a IX-a şi a X-
a:
Teoretică

Tehnologică
protecţia mediului

publică
Vocaţională
Pornind de la regimul de predare a limbilor moderne, curriculum-ul pentru clasa a IX-a, ciclul inferior
de liceu L2 este format din:
- PROGRAMA pentru limba modernă 2 (anul V de studiu), care se adresează elevilor de liceu de la
toate filierele şi profilurile care au început studiul limbii moderne în clasa a V-a.
Delimitarea parcursului de învăţare se realizează pe baza unui model care îmbină competenţe şi Forme de
prezentare a conţinuturilor.
1 COMPETENŢE GENERALE (definite ca ansambluri structurate de cunoştinţe şi deprinderi care se
3 COMPETENŢE SPECIFICE (derivate din competenţele generale şi care se formează pe durata unui an
de studiu) corelate cu FORME DE PREZENTARE A CONŢINUTURILOR. Această corelare constituie
pivotul curriculum-ului, care accentuează latura sa pragmatică: devine astfel transparent nu numai ce se
învaţă, dar mai ales pentru ce anume se învaţă anumite conţinuturi.
Teme (prezintă domeniile şi temele care vor constitui contextul pentru realizarea activităţilor de învăţare pe
parcursul orelor de limba portugheză şi vor delimita tematica ce va fi folosită în evaluare.)

Elemente de construcţie a comunicării (conţin categorii de structuri lingvistice care vor fi utilizate în
comunicare)
Funcţii comunicative ale limbii (precizează actele de vorbire utile pentru adecvarea funcţională a
comunicării)
La nivelul ciclului gimnazial, parcursul formativ s-a concentrat pe dezvoltarea capacităţilor de receptare a şi de
producere a mesajelor orale şi scrise; în clasa a IX-a şi următoarele, alături de două competenţe generale care
continuă acest parcurs, se adaugă interacţiunea în comunicarea orală şi scrisă, precum şi transferul şi medierea
mesajelor. Delimitarea unei competenţe de interacţiune este necesară pentru ca elevii de vârstă liceală să devină
conştienţi de modul în care o interacţiune orală/ scrisă este eficientă şi să cunoască criteriile de evaluare a acestor
interacţiuni. În cazul medierii şi transferului mesajelor avem de-a face cu o competenţă de ordin superior, a cărei
formare poate fi asumată în mod legitim la nivelul liceului. Aceasta presupune treceri de la un cod la altul (între
două limbi, de exemplu, sau de la verbal la non-verbal şi invers) sau adaptări şi reformulări ale diverselor mesaje
în funcţie de situaţia de comunicare.
Rubricile ”Competenţe specifice” conţin competenţe formulate astfel încât să poată fi formate pe parcursul unui
an de studiu şi să permită evaluarea standardizată. Rubricile ”Forme de prezentare a conţinuturilor” cuprind
atât tipuri şi categorii de suporturi/ texte cât şi tehnici ce urmează a însuşite de elevi).
În rubrica ”competenţe specifice” se găsesc şi competenţe/ elemente de competenţă scrise cu aldine; acestea vor
fi formate la elevii din clasele care au prevăzută 1 oră în CD. Rubricile ”Forme de prezentare a conţinuturilor”
sunt structurate pe Trunchi comun (TC) şi Curriculum diferenţiat (CD), tipurile de conţinut din rubrica ”Forme
de prezentare a conţinuturilor CD” urmând a se utiliza numai la clasele care au prevăzută 1 oră în CD.
1) conţinuturi recomandate de Comisia Naţională;
2) scurt ghid metodologic pentru proiectarea şi derularea activităţii la clasă.
Listele de conţinuturi recomandate conţin arii tematice pentru contextualizarea activităţilor de învăţare, elemente
de construcţie a comunicării (structuri lingvistice) care vor fi achiziţionate şi cu care se va opera pe parcursul
activităţilor, şi funcţii comunicative (acte de vorbire) care vor fi exersate şi utilizate de elevi.
MECI şi cu prevederile documentelor europene asumate de România, de competenţele şi de nivelurile de
performanţă prevăzute de Cadrul European Comun de Referinţă. Pentru a se crea condiţiile de realizare a unei
evaluări unitare şi standardizate a nivelului de achiziţionare a capacităţilor/ competenţelor, şi în scopul de a se
crea premisele pentru o eventuală certificare a competenţelor de comunicare în limba modernă dobândite în
şcoală, se vor elabora, pentru finele ciclului inferior al liceului, standarde curriculare de performanţă. Acestea
vor fi corelate cu nivelurile prevăzute de Cadrul European Comun de Referinţă, în conformitate cu
următoarele:
Limba 2 - Pentru competenţele de receptare – nivel B1; Pentru competenţele de producere – nivel A2

LIMBA MODERNĂ 2
comunicare
critică a diferenţelor şi a stereotipurilor culturale transmise cu ajutorul limbii portugheze
varietăţi de texte în limba modernă şi prin raportarea la civilizaţia spaţiului cultural lusofon


COMPETENŢE SPECIFICE ŞI TIPURI DE CONŢINUTURI2
1 Receptarea mesajelor transmise oral sau în scris în diferite situaţii de comunicare
1.1 Extragerea ideilor esenţiale dintr-un text, pe baza unor • Povestiri • Rapoarte/ prezentări
întrebări de sprijin • Interviuri orale/ scrise
1.2 Deducerea din context a înţelesului unor elemente • Texte/ fragmente de • Diagrame, grafice, tabele
necunoscute dintr-un text citit informare generală sinoptice
1.3 Identificarea unor informaţii specifice dintr-un text • Dialoguri, conversaţii • Articole de presă,
ascultat pe subiecte familiare, articulat clar şi cu viteză emisiuni de ştiri radio/ TV
normală
1.4 Selectarea unor informaţii relevante din fragmente
de texte informative, instrucţiuni, tabele, hărţi, pentru
a îndeplini o sarcină de lucru
2 Producerea de mesaje orale sau scrise adecvate unor contexte variate de comunicare
2.1 Redactarea de instrucţiuni, reclame, pagini de jurnal • Povestire • Prezentare scrisă
2.2 Elaborarea – oral sau în scris – a unor descrieri simple, • Prezentare orală
cu referire la evenimente sau experienţe personale, pe bază • Descrieri de obiecte,
de suport vizual sau de plan de idei persoane
• Paragrafe pe diverse arii
tematice
3 Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală sau scrisă

3.1 Comunicarea interactivă într-un schimb de informaţii • Dialogul
simplu şi direct • Conversaţia cotidiană
3.2 Redactarea unor mesaje/ scrisori personale simple de • Mesaje personale
răspuns la o solicitare • Scrisori personale simple
3.3 Exprimarea acordului/ dezacordului faţă de • Funcţiile comunicative
opiniile exprimate în cadrul unui schimb de idei pe necesare
teme de interes
comunicare pe subiecte cunoscute, rostită clar şi rar,
pe care o poate întrerupe pentru a cere formulări sau
repetări
4 Transferul şi medierea mesajelor orale sau scrise în situaţii variate de comunicare
4.3 Înregistrarea informaţiilor receptate oral sau în scris
sub formă de notiţe, cu suport dat
1
Pentru Filiera tehnologică (2 ore/ săptămână în TC), toate conținuturile și toate formele de prezentare ale conținuturilor
sunt obligatorii;
2


TEME
- DOMENIUL PERSONAL
Alimentaţie
Sănătate
Timpul liber
- DOMENIUL PUBLIC
Călătorii
Probleme ecologice (poluarea şi ocrotirea mediului)
Profesiuni
Universul cultural lusofon – trecut şi prezent – Obiceiuri şi tradiţii
Obiective turistice şi culturale
Categoriile gramaticale enumerate la acest capitol aparţin metalimbajului de specialitate. Terminologia elementelor de
construcţie a comunicării nu va face obiectul unei învăţări explicite. În cadrul activităţii didactice nu se va apela la
conceptualizarea unităţilor lingvistice utilizate în situaţiile de comunicare. Structurile gramaticale de mai mare dificultate,
dar necesare pentru realizarea unor funcţii comunicative, nu vor fi tratate izolat şi analitic, ci vor fi abordate în cadrul
achiziţiei globale. Elementele de gramatică se vor doza progresiv, conform dificultăţii lor şi nevoilor de comunicare, fără a
se urmări epuizarea tuturor realizărilor lingvistice ale categoriilor gramaticale enumerate.
Pe parcursul clasei a IX-a, la limba modernă 2 se recomandă a se opera cu următoarele elemente de construcţie a
comunicării:
Substantivul
substantive colective
pluralul substantivelor compuse
Adjectivul
comparaţia adjectivelor (sistematizare)
superlativul – cazuri speciale
contragerea adjectivului demonstrativ cu prepoziţiile: de, em
Pronumele
locul pronumelui personal complement (sistematizare)
contragerea pronumelor atone cu funcţie de complement direct şi indirect
Verbul
indicativ – prezent , perfect compus, imperfect, mai mult ca perfect, viitor (sistematizare)
conjunctiv prezent (sistematizare)
alternanţa indicativ prezent/ conjunctiv prezent
Adverbul
gradele de comparaţie (sistematizare)
folosirea adverbelor já , ainda
Prepoziţia
Contextele de utilizare ale prepoziţiilor: a , para , de , em , por (sistematizare)
Conjuncţia
conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale care cer conjunctivul (sistematizare)
Sintaxa
vorbirea directă/ indirectă (cu referire la pronume şi la regimul verbelor)


Pe parcursul clasei a IX-a la limba modernă 2 se vor achiziţiona şi utiliza următoarele funcţii comunicative ale limbii:
− a prezenta/ a se prezenta
− a descrie persoane/ locuri
− a cere/ a da informaţii practice
− a localiza persoane/ obiecte/ acţiuni
− a exprima o intenţie/ o dorinţă
− a exprima cantitatea
− a relata acţiuni la prezent, trecut şi viitor
− a spune ce iţi place/ nu iţi place
− a cere/ a acorda/ a refuza permisiunea

demers didactic concordant cu situaţia concretă din clasă. Se recomandă ca planificările calendaristice să fie elaborate
pentru întreg anul şcolar, pentru a se avea o imagine de ansamblu asupra realizării curriculum-ului pe întreg anul.
4. Stabilirea succesiunii unităţilor de învăţare (oră/ ore de curs) şi detalierea conţinuturilor tematice pentru fiecare
unitate în raport cu acele competenţe specifice care le sunt asociate prin programă.
5. Alocarea timpului considerat necesar pentru fiecare unitate de învăţare, în concordanţă cu competenţele specifice vizate
U.Î. tematic Competenţe Număr Observaţii
Săptămâna
elemente de construcţie a comunicării specifice de ore (amendamente)
funcţii comunicative vizate* alocate
*În această rubrică vor fi incluse şi valorile şi atitudinile vizate cu preponderenţă de unitatea de învăţare respectivă
Detalieri ale conţinuturilor unităţii Competenţe Activităţi de Resurse Evaluare
de învăţare specifice vizate învăţare
măsură?)
3


- exerciţii de formulare de corespondenţă personală/ oficială (mesaje, scrisori, e-mail, felicitare, carte poştală,
- exerciţii pe perechi şi în grup: dialog, conversaţie (faţă în faţă sau telefonică), interviu, mesaj, scrisoare de răspuns
- joc de rol, discuţie, debate
- prezentare
IV. EVALUAREA
permiţând, atât profesorului cât şi elevului, să cunoască nivelul de achiziţionare a competenţelor şi a cunoştinţelor, să
identifice lacunele şi cauzele lor, să facă remedierile care se impun în vederea reglării (ajustării) procesului de
predare/ învăţare. Pentru a se realiza o evaluare cât mai completă a învăţării, este necesar să se aibă în vedere, mai ales
în evaluarea formativă continuă, evaluarea nu numai a produselor activităţii şi învăţării elevilor, ci şi a proceselor de
învăţare, şi a competenţelor achiziţionate, a atitudinilor dezvoltate, precum şi a progresului elevilor. Este evident că
modalităţile (metode, instrumente) tradiţionale de evaluare nu pot acoperi toată această paletă de rezultate şcolare care
trebuie evaluate. În aceste condiţii, pentru a putea obţine cât mai multe date relevante privind învăţarea, este necesar
ca pentru evaluare profesorii să facă apel la metode şi instrumente complementare de evaluare.
Pentru evaluarea achiziţiilor elevilor (în termeni cognitivi, afectivi şi performativi), a competenţelor lor de comunicare
şi inter-relaţionare, la limbi moderne se recomandă utilizarea următoarelor metode şi instrumente:
Proiectul
Portofoliul
Autoevaluarea

PROGRAMĂ ŞCOLARĂ
LIMBA PORTUGHEZĂ
(LIMBĂ MODERNĂ 2)
CLASA A X-A
Nr. 5099/09.09.2009
Bucureşti, 2009
NOTĂ DE PREZENTARE
Curriculumul orientează proiectarea predării/ învăţării pe următoarele linii directoare:
B. formarea şi dezvoltarea de competenţe de comunicare şi interacţiune. Elevul va fi capabil să utilizeze
conştient şi adecvat funcţional modalităţi şi tehnici de interacţiune (orală şi în scris) în diverse contexte
comunicative.
C. dezvoltarea unor tehnici de muncă intelectuală în vederea învăţării pe toată durata vieţii. Elevul va
învăţa să utilizeze strategii şi tehnici de studiu prin care să valorifice cunoştinţe şi deprinderi achiziţionate prin
studiul altor discipline, dintr-o perspectivă cross-curriculară, să utilizeze informaţii din tabele, scheme, să
folosească dicţionare şi alte tipuri de lucrări de referinţă, alte surse de informare, inclusiv Internetul.
Obiectivul fundamental al disciplinei LIMBI MODERNE este achiziţionarea şi dezvoltarea de către elevi
a competenţelor de comunicare necesare pentru o comunicare adecvată situaţional/ acceptată social prin
însuşirea de cunoştinţe, deprinderi şi atitudini specifice, în conformitate cu ”Key Competences for Long Life
Learning” programme (2006), la niveluri echivalente cu cele prevăzute în Cadrul comun de referinţă
european pentru Limbi: învăţare, predare, evaluare.
Limba portugheză - L2, clasa a X-a – ciclul inferior al liceului 2


X-a:
Teoretică

Tehnologică
protecţia mediului

publică
Vocaţională
Delimitarea parcursului de învăţare se realizează pe baza unui model care îmbină competenţe şi Forme
de prezentare a conţinuturilor.
¾ COMPETENŢE GENERALE (definite ca ansambluri structurate de cunoştinţe şi deprinderi care se
¾ VALORI ŞI ATITUDINI (ce urmează a fi formate pe întreg parcursul învăţământului liceal pentru
¾ COMPETENŢE SPECIFICE (derivate din competenţele generale şi care se formează pe durata unui
an de studiu) corelate cu FORME DE PREZENTARE A CONŢINUTURILOR. Această corelare constituie
pivotul curriculumului şi accentuează latura sa pragmatică: devine astfel transparent nu numai ce se învaţă,
dar mai ales de ce anume se învaţă anumite conţinuturi.
¾ SUGESTII METODOLOGICE structurate pe două domenii:
Conţinuturi recomandate care sunt structurate, pentru fiecare limbă, în:
pe parcursul orelor de limba portugheză şi vor delimita tematica ce va fi folosită în evaluare.)
comunicării)
comunicare)
Scurt ghid metodologic (sugestii oferite ca sprijin pentru proiectarea şi realizarea demersul didactic)
La nivelul ciclului gimnazial, parcursul formativ s-a concentrat pe formarea şi dezvoltarea deprinderilor
integratoare, polarizate de fapt pe receptarea şi pe producerea de mesaje orale şi scrise.
Începând cu clasa a IX-a şi în următoarele, alături de două competenţe generale care continuă acest
parcurs, se adaugă interacţiunea în comunicarea orală şi scrisă, precum şi transferul şi medierea mesajelor.
Delimitarea unei competenţe de interacţiune este necesară pentru ca elevii de vârsta liceală să devină
conştienţi de modul în care o interacţiune orală/ scrisă devine eficientă şi să cunoască criteriile de evaluare a
acestor interacţiuni. În cazul medierii şi transferului mesajelor avem de-a face cu o competenţă de ordin înalt,
legitim de format la nivelul liceului. Aceasta presupune treceri de la un cod la altul (între două limbi, de
exemplu, sau de la verbal la non-verbal şi invers) sau adaptări şi reformulări ale diverselor mesaje în funcţie
de cerinţele concrete ale situaţiei de comunicare.
Structura de competenţe corelate cu tipuri de conţinut oferă un cadru adecvat şi util pentru procesul de evaluare
a învăţării, sprijinindu-l şi asigurându-i un caracter mai practic şi mai transparent.
¾ conţinuturi recomandate de Comisia Naţional;
În elaborarea programelor s-au avut în vedere – în conformitate cu documentele de politică educaţională ale
Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi cu prevederile documentelor europene asumate de România – competenţele
şi nivelurile de performanţă prevăzute de Cadrul european comun de referinţă pentru limbi: învăţare, predare,
evaluare. Pentru a se crea condiţiile de realizare a unei evaluări unitare şi standardizate a nivelului de achiziţie a
capacităţilor / competenţelor, şi în scopul de a se crea premisele pentru o eventuală certificare a competenţelor de
comunicare în limba modernă dobândite în şcoală, se vor elabora, pentru finele ciclului inferior al liceului,
standarde curriculare de performanţă. Acestea vor fi corelate cu nivelurile prevăzute de Cadrul european comun
de referinţă pentru limbi: învăţare, predare, evaluare, în conformitate cu recomandările Comisiei Europene.
La sfârşitul clasei a X-a, nivelurile ţintă vor fi compatibile cu următoarele niveluri ţintă din Cadrul
European Comun de Referinţă pentru limbi: învăţare, predare, evaluare:
LIMBA MODERNĂ 2
o nivelul B1 – pentru competenţele de receptare
o nivelul A2 – pentru competenţele de producere

LIMBA MODERNĂ 2
comunicare
• Conştientizarea rolului limbii portugheze ca mijloc de acces la piaţa internaţională a muncii şi la
• Disponibilitatea pentru acceptarea diferenţelor şi pentru manifestarea toleranţei prin abordarea critică a
diferenţelor şi a stereotipurilor culturale
varietăţi de texte în limba modernă şi prin raportarea la civilizaţia spaţiului cultural lusitan

PROGRAMA L2: limba modernă 2 – liceu, toate filierele, profilurile şi specializările

radio/ TV
mică publicitate)
scrisă
1

Programa L2: limba modernă 2 (anul VI de studiu) – liceu, toate filierele, profilurile şi specializările
TEME
Se recomandă ca activităţile de învăţare pentru limba modernă 2 să fie proiectate şi realizate în contextul
următoarelor teme:
DOMENIUL PERSONAL
Relaţii interumane / interpersonale în familie şi în societate
Viaţa cotidiană (locuinţa, alimentaţie, hobby, activităţi de timp liber)
Universul adolescenţei (fapte de viaţă)
Stiluri de viaţă în lumea lusofonă; (datini,obiceiuri, sărbători tradiţionale, gastronomie)
DOMENIUL PUBLIC
Ţări, regiuni, oraşe – obiective turistice, culturale
Aspecte din viaţa socială; date importante din universul contemporan portughez
Mediul ambiant
Mass-media
Aspecte semnificative din viaţa profesională (meserii, ocupaţii)
Proiecte de viitor
Universul cultural portughez/lusofon
Personalităţi din sfera culturală / ştiinţifică / sportivă
FUNCŢII COMUNICATIVE ALE LIMBII
Pe parcursul clasei a X-a, la limba modernă 2, se vor achiziţiona şi utiliza următoarele funcţii comunicative
ale limbii:
- a solicita şi a oferi informaţii generale
- a solicita şi a oferi informaţii de ordin personal
- a solicita şi a oferi informaţii despre locuri
- a solicita şi a oferi informaţii despre evenimente, experienţe şi activităţi trecute
- a solicita o părere
- a exprima o opinie pozitivă/ negativă
- a invita, a accepta/ a refuza o invitaţie/ propunere/ solicitare
- a descrie persoane şi obiecte
- a exprima necesitatea şi obligaţia
- a exprima o dorinţă sau o preferinţă
- a exprima acordul/ dezacordul
- a da instrucţiuni/ soluţii
ELEMENTE DE CONSTRUCŢIE A COMUNICĂRII
Pe parcursul clasei a X-a la limba modernă 2 se recomandă a se opera cu următoarele elemente de
ELEMENTE FONETICE ŞI LEXICALE DIN SFERA TEMATICĂ ABORDATĂ
Cuvinte, sintagme corespunzând funcţiilor comunicative şi domeniilor tematice
Sinonime şi antonime
ELEMENTE GRAMATICALE
Articolul şi substantivul [consolidare]
- hotărât şi nehotărât; contragerea cu prepoziţii [consolidare]
- numărul substantivelor, cazuri particulare
Adjectivul
- adjectivul calificativ: acordul şi gradele de comparaţie [consolidare]
- adjectivul şi pronumele posesiv∗
- adjectivul şi pronumele demonstrativ∗; contragerea cu prepoziţii [consolidare]
- adjectivul şi pronumele nehotărât∗: formele frecvente
- adjectivul numeral cardinal şi ordinal [consolidare]
∗
Conţinuturile marcate cu asterisc nu vor fi abordate autonom, ci global, integrate în structurile care se impun.
Pronumele
- pronumele personal complement direct şi indirect: locul lor în fraza asertivă şi imperativă
- contragerea pronumelor atone cu funcţia de complement direct şi indirect [consolidare]
- pronumele relativ
- pronumele interogativ [consolidare]
Verbul
- modul indicativ: prezent, perfect simplu, imperfect, perfect compus, mai mult ca perfect, viitor
[consolidare]
- modul condiţional: condiţionalul prezent
- modul imperativ [consolidare]
- modul participiu: forme regulate şi neregulate;
Adverbul: elemente cu mare frecvenţă în comunicare
- adverbe de mod, de cantitate, de timp, de loc, de afirmaţie şi de negaţie [consolidare]
Prepoziţii şi conjuncţii: elemente cu mare frecvenţă în comunicare [consolidare]
Tipuri de fraze: asertivă (afirmativă şi negativă), interogativă, imperativă, exclamativă [consolidare]
Tipuri de texte: textul informativ, textul descriptiv
Categoriile gramaticale enumerate aparţin metalimbajului de specialitate. În cadrul comunicării didactice, ele vor fi
introduse în mod raţional, potrivit nevoilor de exersare / îmbogăţire a funcţiilor comunicative şi nu vor face obiectul unei
evaluări explicite. Consolidarea se referă la reluarea elementelor de construcţie a comunicării, cu îmbogăţirea valenţelor
comunicative şi / sau diversificarea contextelor de utilizare, fără o prezentare punctuală, explicită, ele fiind abordate în
cadrul achiziţiei globale.

- proiectarea de la Curriculumul Naţional ⇒ la planificarea anuală ⇒ la proiectarea unităţilor de învăţare;
I. PLANIFICAREA CALENDARISTICĂ – este un instrument de interpretare personalizată a programei, care
asigură un demers didactic concordant cu situaţia concretă din clasă. Se recomandă ca planificările calendaristice să
fie elaborate pentru întreg anul şcolar, pentru a se avea o imagine de ansamblu asupra realizării curriculumului pe
întreg anul.
2. Corelarea competenţelor şi conţinuturilor din programă cu unităţile / lecţiile din manual în care se regăsesc.
4. Stabilirea succesiunii unităţilor de învăţare (oră / ore de curs) şi detalierea conţinuturilor tematice pentru
vizate
U.Î. - tematic Competenţe Număr Observaţii
Săptămâna
- elemente de construcţie a comunicării specifice de ore (amendamente)
- funcţii comunicative vizate3 alocate
-
-

2
Pentru detalii, a se consulta “Ghid metodologic – aria Limbă şi comunicare, liceu”, MEC, CNC, Bucureşti, 2002.
3
În această rubrică vor fi incluse şi valorile şi atitudinile vizate cu preponderenţă de unitatea de învăţare respectivă.

Detalieri ale conţinuturilor Competenţe Activităţi de învăţare Resurse Evaluare

unităţii de învăţare specifice vizate
comunicării

- exerciţii de formulare de corespondenţă personală/oficială (mesaje, scrisori, e-mail, felicitare, carte poştală,
răspuns,
- prezentare
- exerciţii de grup: formulare / ordonare / esenţializare a unor idei/enunţuri
IV. EVALUAREA
cunoştinţelor, să identifice lacunele şi cauzele lor, să facă remedierile care se impun în vederea reglării
(ajustării) procesului de predare/ învăţare. Pentru a se realiza o evaluare cât mai completă a învăţării, este
necesar să se aibă în vedere, mai ales în evaluarea formativă continuă, evaluarea nu numai a produselor
activităţii şi învăţării elevilor, ci şi a proceselor de învăţare, şi a competenţelor achiziţionate, a atitudinilor
dezvoltate, precum şi a progresului elevilor. Este evident că modalităţile (metode, instrumente) tradiţionale de
evaluare nu pot acoperi toată această paletă de rezultate şcolare care trebuie evaluate. În aceste condiţii, pentru
a putea obţine cât mai multe date relevante privind învăţarea, este necesar ca pentru evaluare profesorii să facă
apel la metode şi instrumente complementare de evaluare.
Pentru evaluarea achiziţiilor elevilor (în termeni cognitivi, afectivi şi performativi), a competenţelor lor de
Proiectul
Portofoliul
Autoevaluarea

EDITOR: PARLAMENTUL ROMÂNIEI — CAMERA DEPUTAȚILOR
„Monitorul Oficial” R.A., Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, București; C.I.F. RO427282,
IBAN: RO55RNCB0082006711100001 Banca Comercială Română — S.A. — Sucursala „Unirea” București
&JUYDGY|439689]
și IBAN: RO12TREZ7005069XXX000531 Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București
(alocat numai persoanelor juridice bugetare)
Tel. 021.318.51.29/150, fax 021.318.51.15, e-mail: marketing@ramo.ro, internet: www.monitoruloficial.ro
Adresa pentru publicitate: Centrul pentru relații cu publicul, București, șos. Panduri nr. 1,
bloc P33, parter, sectorul 5, tel. 021.411.58.33 și 021.410.47.30, fax 021.410.77.36 și 021.410.47.23
Tiparul: „Monitorul Oficial” R.A.
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 bis (vol. I)/10.XI.2009 conține 220 de pagini. Prețul: 44 lei ISSN 1453—4495
Acest număr al Monitorului Oficial al României a fost tipărit în afara abonamentului.
PARTEA I
SUMAR
Pagina
Anexele nr. 2 și 3 la Ordinul ministrului educației,

cercetării și inovării nr. 5.099/2009 privind
aprobarea de programe școlare pentru discipline de
studiu din învățământul liceal................................ 223—338
Vo l u m u l I I

ORDIN


Nr. 5.099.
Anexa nr.2.
PROGRAMĂ ŞCOLARĂ
MATEMATICĂ
CLASA A IX-A
Bucureşti, 2009
NOTĂ DE PREZENTARE
În învăţământul liceal, nivelul de complexitate al finalităţilor este determinat de necesitatea

asigurării deopotrivă a educaţiei de bază pentru toţi elevii – prin dezvoltarea echilibrată a tuturor
competenţelor cheie şi prin formarea pentru învăţarea pe parcursul întregii vieţi – şi a iniţierii în trasee
de formare specializată.
Studiul matematicii în ciclul inferior al liceului:

• urmăreşte să contribuie atât la formarea şi la dezvoltarea capacităţii elevilor de a reflecta asupra
lumii, cât şi la înzestrarea acestora cu un set de competenţe menite să contribuie la formarea unei
culturi generale comune pentru toţi elevii determinând, în acelaşi timp, trasee individuale de învăţare;
• oferă elevului cunoştinţele necesare pentru a acţiona asupra lumii înconjurătoare în funcţie de
propriile nevoi şi dorinţe şi pentru a formula şi a rezolva probleme pe baza relaţionării cunoştinţelor
din diferite domenii.
Planurile-cadru pentru clasele a IX-a şi a X-a de liceu sunt structurate pe trei componente: trunchi
comun (TC), curriculum diferenţiat (CD) şi curriculum la decizia şcolii (CDŞ).
Programa de matematică pentru curriculum diferenţiat include şi programa de trunchi comun,
deosebindu-se de aceasta fie prin competenţe specifice, fie prin noi conţinuturi.
Curriculumul de matematică propune organizarea activităţii didactice pe baza corelării

domeniilor de studiu, precum şi utilizarea în practică, în contexte variate, a competenţelor dobândite
prin învăţare.
În mod concret se urmăreşte:
esenţializarea conţinuturilor în scopul accentuării laturii formative;
compatibilizarea cunoştinţelor cu vârsta elevului şi cu experienţa anterioară a acestuia;
continuitatea şi coerenţa intradisciplinară;
realizarea legăturilor interdisciplinare prin crearea de modele matematice ale unor fenomene
abordate în cadrul altor discipline;
prezentarea conţinuturilor într-o formă accesibilă, în scopul stimulării motivaţiei pentru studiul
matematicii.
Programele au în vedere să nu îngrădească libertatea profesorului în proiectarea activităţilor

didactice. În condiţiile realizării competenţelor generale şi specifice şi parcurgerii integrale a
conţinutului obligatoriu, profesorul poate:
• să schimbe ordinea parcurgerii elementelor de conţinut, păstrând logica internă a ştiinţei;
• să grupeze în diverse moduri elementele de conţinut în unităţi de învăţare, cu respectarea
logicii interne de dezvoltare a conceptelor matematice;
• să aleagă sau să organizeze activităţi de învăţare adecvate condiţiilor concrete din clasă.
Programele şcolare pentru învăţământul liceal au următoarele componente:

• nota de prezentare,
• competenţe generale,
• valori şi atitudini,
• competenţe specifice şi conţinuturi,
• sugestii metodologice.
Nota de prezentare a programei şcolare argumentează structura didactică adoptată şi sintetizează

o serie de recomandări considerate semnificative din punct de vedere al finalităţilor studierii disciplinei
respective.
Competenţele generale reprezintă un ansamblu structurat de cunoştinţe şi deprinderi pe care şi-l
propune să-l creeze şi să-l dezvolte fiecare disciplină de studiu, pe întreaga perioadă de şcolarizare.
Valorile şi atitudinile orientează dimensiunile axiologică şi afectiv-atitudinală aferente formării
personalităţii elevului din perspectiva fiecărei discipline. Realizarea lor concretă derivă din activitatea
didactică permanentă a profesorului, constituind un element implicit al acesteia.
Competenţele specifice se formează pe parcursul unui an de studiu, sunt deduse din competenţele
generale şi sunt etape în formarea acestora. Conţinuturile învăţării sunt mijloace prin care se urmăreşte
formarea competenţelor specifice şi, implicit, a competenţelor generale propuse. Unităţile de conţinut sunt
organizate tematic.
Sugestiile metodologice propun modalităţi de organizare a procesului de predare-învăţare-
evaluare. Exemplele de activităţi de învăţare sugerează demersuri pe care le poate întreprinde profesorul
pentru formarea competenţelor specifice.
Recomandarea Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene privind competenţele-

cheie din perspectiva învăţării pe parcursul întregii vieţi (2006/962/EC) conturează, pentru absolvenţii
învăţământului obligatoriu, un „profil de formare european” structurat pe opt domenii de competenţă
cheie:
Comunicare în limba maternă

Comunicare în limbi străine
Competenţe matematice şi competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologie
Competenţă digitală
A învăţa să înveţi
Competenţe sociale şi civice
Spirit de iniţiativă şi antreprenoriat
Sensibilizare şi exprimare culturală
Competenţele cheie sunt definite ca ansambluri de cunoştinţe, deprinderi şi atitudini care trebuie
dobândite, respectiv formate elevilor în cadrul acestui proces şi de care fiecare elev are nevoie pentru
împlinirea şi dezvoltarea personală, pentru cetăţenia activă, pentru incluziune socială şi pentru angajare
pe piaţa muncii. Structurarea acestor competenţe-cheie vizează atât unele domenii ştiinţifice, precum şi
aspecte interdisciplinare şi transdisciplinare, realizabile prin efortul mai multor arii curriculare.
Aceste competenţe cheie răspund obiectivelor asumate pentru dezvoltarea sistemelor

educaţionale şi de formare profesională în Uniunea Europeană şi, ca urmare, stau la baza stabilirii
curriculumului pentru educaţia de bază.
Pornind de la premisa că în demersul de proiectare curriculară conceptul de competenţă are

semnificaţia unui „organizator”, actuala programă şcolară valorizează competenţele cheie europene
prin: formularea competenţelor generale şi selectarea seturilor de valori şi atitudini; organizarea
elementelor de conţinut şi corelarea acestora cu competenţele specifice; elaborarea sugestiilor
metodologice.
Dintre competenţele cheie europene, programa şcolară pentru matematică vizează direct
Competenţe matematice şi competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologii şi indirect asigură
transferabilitatea tuturor celorlalte competenţe cheie, prin deschiderea către abordări interdisciplinare şi
transdisciplinare.
Programa se adresează clasei a IX-a, ciclul inferior al liceului, conform planurilor-cadru aprobate
prin OMECI nr. 3410, 3411 din 16.03.2009, astfel:
nr. ore/ săptămână filiera profilul specializarea

2 ore/ săptămână teoretică umanist filologie
(2 ore TC) ştiinţe sociale
vocaţională artistic toate specializările
teologic toate specializările
pedagogic toate specializările
sportiv toate specializările
ordine şi securitate publică (MAI) ştiinţe sociale
3 ore/ săptămână tehnologică toate profilurile toate specializările
(2 ore TC + 1 oră CD)
4 ore/ săptămână teoretică real matematică-informatică
(2 ore TC + 2 ore CD) ştiinţe ale naturii
vocaţională militar (MApN) matematică-informatică
1. Identificarea unor date şi relaţii matematice şi corelarea lor în funcţie de contextul în care au
fost definite
2. Prelucrarea datelor de tip cantitativ, calitativ, structural, contextual cuprinse în enunţuri
matematice
3. Utilizarea algoritmilor şi a conceptelor matematice pentru caracterizarea locală sau globală a
unei situaţii concrete
4. Exprimarea caracteristicilor matematice cantitative sau calitative ale unei situaţii concrete şi a
algoritmilor de prelucrare a acestora
5. Analiza şi interpretarea caracteristicilor matematice ale unei situaţii-problemă
6. Modelarea matematică a unor contexte problematice variate, prin integrarea cunoştinţelor din
diferite domenii
• Dezvoltarea iniţiativei, a unei gândiri deschise, creative, a independenţei în gândire şi în acţiune

şi a disponibilităţii de a aborda sarcini variate
• Manifestarea tenacităţii, a perseverenţei, a capacităţii de concentrare şi a atenţiei distributive
• Dezvoltarea spiritului de observaţie
• Dezvoltarea simţului estetic şi critic, a capacităţii de a aprecia rigoarea, ordinea şi eleganţa în
arhitectura rezolvării unei probleme sau a construirii unei teorii
• Formarea obişnuinţei de a recurge la concepte şi metode matematice în abordarea unor situaţii
cotidiene sau pentru rezolvarea unor probleme practice
• Formarea motivaţiei pentru studierea matematicii ca domeniu relevant pentru viaţa socială şi
profesională
TRUNCHI COMUN – 2 ore1

1. Identificarea în limbaj cotidian sau în probleme de Mulţimi şi elemente de logică matematică
matematică a unor noţiuni specifice logicii matematice • Mulţimea numerelor reale: operaţii
şi teoriei mulţimilor algebrice cu numere reale, ordonarea
2. Transcrierea unui enunţ în limbajul logicii numerelor reale, modulul unui număr real,
matematice sau al teoriei mulţimilor aproximări prin lipsă sau prin adaos;
3. Utilizarea reprezentărilor grafice (diagrame, operaţii cu intervale de numere reale
reprezentări pe axă), a tabelelor de adevăr, pentru • Propoziţie, predicat, cuantificatori
efectuarea unor operaţii logice • Operaţii logice elementare (negaţie,
4. Explicitarea caracteristicilor unor mulţimi folosind conjuncţie, disjuncţie, implicaţie,
limbajul logicii matematice echivalenţă), corelate cu operaţiile şi
5. Redactarea rezolvării unei probleme, corelând relaţiile cu mulţimi (complementară,
limbajul uzual cu cel al logicii matematice şi al teoriei intersecţie, reuniune, incluziune, egalitate)
mulţimilor
6. Transpunerea unei situaţii cotidiene în limbaj
matematic, rezolvarea problemei obţinute şi
interpretarea rezultatului
1. Recunoaşterea unor corespondenţe care sunt şiruri, FUNCŢII
progresii aritmetice sau geometrice Şiruri
2. Reprezentarea în diverse moduri a unor • Modalităţi de a descrie un şir; şiruri
corespondenţe, şiruri în scopul caracterizării acestora particulare: progresii aritmetice, progresii
3. Identificarea unor formule de recurenţă pe bază de geometrice, determinarea termenului
raţionamente de tip inductiv general al unei progresii; suma primilor n
4. Exprimarea caracteristicilor unor şiruri folosind termeni ai unei progresii
diverse reprezentări (formule, diagrame, grafice)
5. Deducerea unor proprietăţi ale şirurilor folosind
diferite reprezentări sau raţionamente de tip inductiv
6. Asocierea unei situaţii – problemă cu un model
matematic de tip şir, progresie aritmetică sau
geometrică
1. Identificarea valorilor unei funcţii folosind Funcţii; lecturi grafice
reprezentarea grafică a acesteia
• Reper cartezian, produs cartezian,
2. Identificarea unor puncte semnificative de pe
reprezentarea prin puncte a unui produs
graficul unei funcţii
cartezian de mulţimi numerice; condiţii
3. Folosirea unor proprietăţi ale funcţiilor pentru
algebrice pentru puncte aflate în cadrane;
completarea graficului unei funcţii pare, impare sau
periodice drepte în plan de forma x = m sau de forma
4. Exprimarea proprietăţilor unor funcţii pe baza y = m, m ∈ \
lecturii grafice • Funcţia: definiţie, exemple, exemple de
5. Reprezentarea graficului prin puncte şi corespondenţe care nu sunt funcţii,
aproximarea acestuia printr-o curbă continuă modalităţi de a descrie o funcţie, lectură
6. Deducerea unor proprietăţi ale funcţiilor numerice grafică; egalitatea a două funcţii, imaginea
prin lectură grafică unei funcţii, graficul unei funcţii
• Funcţii numerice f : I → \ , I interval de
numere reale; graficul unei funcţii,
reprezentarea geometrică a graficului,
intersecţia graficului cu axele de
coordonate, interpretarea grafică a unor
ecuaţii de forma f ( x ) = g ( x ) ; proprietăţi
ale funcţiilor numerice introduse prin
1
Programa se adresează profilurilor şi specializărilor cu 2 ore de matematică în trunchiul comun, astfel:
- filiera teoretică, profil umanist, specializările filologie şi ştiinţe sociale
- filiera vocaţională, profilurile artistic (toate specializările), teologic (toate specializările), pedagogic (toate
specializările), sportiv (toate specializările), ordine şi securitate publică, specialitatea ştiinţe sociale

lectură grafică: mărginire, monotonie,
paritate, imparitate (simetria graficului faţă
de axa Oy sau origine), periodicitate
1. Recunoaşterea funcţiei de gradul I descrisă în Funcţia de gradul I
moduri diferite • Definiţie; reprezentarea grafică a funcţiei
2. Identificarea unor metode grafice pentru rezolvarea f : \ → \, f ( x ) = ax + b, unde a, b ∈ \,
ecuaţiilor, inecuaţiilor, sistemelor de ecuaţii
3. Descrierea unor proprietăţi desprinse din rezolvarea
ecuaţiilor, inecuaţiilor, sistemelor de ecuaţii şi din coordonate, ecuaţia f ( x ) = 0
reprezentarea grafică a funcţiei de gradul I • Interpretarea grafică a proprietăţilor
4. Exprimarea în limbaj matematic a unor situaţii algebrice ale funcţiei: monotonie, semnul
concrete ce se pot descrie prin funcţii de gradul I, funcţiei
ecuaţii, inecuaţii sau sisteme de ecuaţii • Inecuaţii de forma ax + b ≤ 0 (≥, <, >),
5. Interpretarea cu ajutorul proporţionalităţii a a, b∈R, studiate pe R
condiţiilor pentru ca diverse date să fie caracterizate cu • Poziţia relativă a două drepte; sisteme de
ajutorul unei funcţii de gradul I ax + by = c
6. Rezolvarea cu ajutorul funcţiei de gradul I a unei tipul  , a, b, c, m, n, p numere
situaţii-problemă şi interpretarea rezultatului  mx + ny = p
reale
1. Diferenţierea, prin exemple, a variaţiei liniare de Funcţia de gradul al II-lea
cea pătratică • Reprezentarea grafică a funcţiei
2. Completarea unor tabele de valori necesare pentru f : \ → \, f ( x ) = ax + bx + c, a,b,c ∈ \,
2
trasarea graficului funcţiei de gradul al II-lea
3. Aplicarea unor algoritmi pentru trasarea graficului a ≠ 0, intersecţia graficului cu axele de
funcţiei de gradul al II-lea (prin puncte semnificative) coordonate, ecuaţia f ( x ) = 0, simetria faţă
4. Exprimarea proprietăţilor unei funcţii prin condiţii de drepte de forma x = m, cu m ∈ \
algebrice sau geometrice • Relaţiile lui Viète, rezolvarea sistemelor de
5. Utilizarea relaţiilor lui Viète pentru caracterizarea
x + y = s
soluţiilor unei ecuaţii de gradul al II-lea şi pentru forma  , cu s, p ∈ \
rezolvarea unor sisteme de ecuaţii  xy = p
6. Identificarea unor metode grafice de rezolvare a
ecuaţiilor sau sistemelor de ecuaţii
1. Recunoaşterea corespondenţei dintre seturi de date Interpretarea geometrică a proprietăţilor
şi reprezentări grafice algebrice ale funcţiei de gradul al II-lea
2. Reprezentarea grafică a unor date diverse în • Monotonie; punct de extrem (vârful
vederea comparării variaţiei lor parabolei), interpretare geometrică
3. Utilizarea lecturii grafice pentru rezolvarea unor • Poziţionarea parabolei faţă de axa Ox,
ecuaţii, inecuaţii şi sisteme de ecuaţii semnul funcţiei, inecuaţii de forma
4. Exprimarea prin reprezentări grafice a unor ax 2 + bx + c ≤ 0 (≥, <, >), a,b,c ∈ \, a ≠ 0,
condiţii algebrice; exprimarea prin condiţii algebrice a
interpretare geometrică
unor reprezentări grafice
5. Interpretarea unei configuraţii din perspectiva • Poziţia relativă a unei drepte faţă de o
poziţiilor relative ale unor drepte parabolă: rezolvarea sistemelor de forma
6. Utilizarea lecturilor grafice în vederea optimizării mx + n = y
 2 , cu a, b, c, m, n ∈ \,
rezolvării unor probleme practice ax + bx + c = y
1. Identificarea unor elemente de geometrie vectorială Vectori în plan
în diferite contexte • Segment orientat, vectori, vectori coliniari
2. Utilizarea reţelelor de pătrate pentru determinarea • Operaţii cu vectori: adunarea (regula
caracteristicilor unor segmente orientate pe configuraţii triunghiului, regula paralelogramului),
date proprietăţi ale operaţiei de adunare;
3. Efectuarea de operaţii cu vectori pe configuraţii înmulţirea cu scalari, proprietăţi ale
geometrice date înmulţirii cu scalari; condiţia de
4. Utilizarea limbajului calculului vectorial pentru a coliniaritate, descompunerea după doi
descrie anumite configuraţii geometrice vectori daţi, necoliniari şi nenuli
5. Identificarea condiţiilor necesare pentru efectuarea

operaţiilor cu vectori
6. Aplicarea calculului vectorial în descrierea
proprietăţilor unor configuraţii geometrice date
1. Descrierea sintetică sau vectorială a proprietăţilor Coliniaritate, concurenţă, paralelism - calcul
unor configuraţii geometrice în plan vectorial în geometria plană
2. Reprezentarea prin intermediul vectorilor a unei • Vectorul de poziţie al unui punct
configuraţii geometrice plane date • Vectorul de poziţie al punctului care
3. Utilizarea calcului vectorial sau a metodelor împarte un segment într-un raport dat,
sintetice în rezolvarea unor probleme de geometrie teorema lui Thales (condiţii de paralelism)
metrică • Vectorul de poziţie al centrului de greutate
4. Trecerea de la caracterizarea sintetică la cea al unui triunghi (concurenţa medianelor
vectorială (şi invers) într-o configuraţie geometrică unui triunghi)
dată
5. Determinarea condiţiilor necesare pentru
coliniaritate, concurenţă sau paralelism
6. Analizarea comparativă a rezolvărilor vectorială şi
sintetică ale aceleiaşi probleme
1. Identificarea elementelor necesare pentru calcularea Aplicaţii ale trigonometriei în geometrie
unor lungimi de segmente şi a unor măsuri de unghiuri • Rezolvarea triunghiului dreptunghic
2. Utilizarea unor tabele şi formule pentru calcule în • Formulele (fără demonstraţie):
trigonometrie şi în geometrie
3. Aplicarea teoremelor şi formulelor pentru ( ) ( )
cos 180D − x = cos x, sin 180D − x = sin x
determinarea unor măsuri (de lungimi sau de unghiuri) • Modalităţi de calcul a lungimii unui
4. Transpunerea într-un limbaj specific trigonometriei segment şi a măsurii unui unghi: teorema
şi geometriei a unor probleme practice sinusurilor şi teorema cosinusului
5. Utilizarea unor elemente de trigonometrie în
rezolvarea triunghiului dreptunghic/ oarecare
6. Analizarea şi interpretarea rezultatelor obţinute
prin rezolvarea unor probleme practice
TRUNCHI COMUN (2 ore) ŞI CURRICULUM DIFERENŢIAT (1 oră) – 3 ore2

1. Identificarea în limbaj cotidian sau în probleme de Mulţimi şi elemente de logică matematică
matematică a unor noţiuni specifice logicii matematice • Mulţimea numerelor reale: operaţii
şi teoriei mulţimilor algebrice cu numere reale, ordonarea
2. Reprezentarea adecvată a mulţimilor şi a operaţiilor numerelor reale, modulul unui număr real,
logice în scopul identificării unor proprietăţi ale aproximări prin lipsă sau prin adaos;
acestora operaţii cu intervale de numere reale
3. Alegerea şi utilizarea de algoritmi pentru efectuarea • Propoziţie, predicat, cuantificatori
unor operaţii cu numere reale, cu mulţimi, cu • Operaţii logice elementare (negaţie,
propoziţii/ predicate conjuncţie, disjuncţie, implicaţie,
4. Deducerea unor rezultate şi verificarea acestora echivalenţă), corelate cu operaţiile şi
utilizând inducţia matematică sau alte raţionamente relaţiile cu mulţimi (complementară,
logice intersecţie, reuniune, incluziune, egalitate);
5. Redactarea rezolvării unei probleme, corelând raţionament prin reducere la absurd
limbajul uzual cu cel al logicii matematice şi al teoriei • Inducţia matematică
mulţimilor
6. Transpunerea unei situaţii - problemă în limbaj
matematic, rezolvarea problemei obţinute şi
1. Recunoaşterea unor corespondenţe care sunt şiruri, FUNCŢII
progresii aritmetice sau geometrice Şiruri
2. Calcularea valorilor unor şiruri care modelează • Modalităţi de a descrie un şir; şiruri
situaţii practice în scopul caracterizării acestora particulare: progresii aritmetice, progresii
3. Alegerea şi utilizarea unor modalităţi adecvate de geometrice, determinarea termenului
calculare a elementelor unui şir general al unei progresii; suma primilor n
4. Interpretarea grafică a unor relaţii provenite din termeni ai unei progresii
probleme practice • Condiţia ca n numere să fie în progresie
5. Analizarea datelor în vederea aplicării unor aritmetică sau geometrică pentru n ≥ 3
formule de recurenţă sau a raţionamentului de tip
inductiv în rezolvarea problemelor
6. Analizarea şi adaptarea scrierii termenilor unui şir
în funcţie de context
reprezentarea grafică a acesteia • Reper cartezian, produs cartezian,
2. Determinarea soluţiilor unor ecuaţii, inecuaţii reprezentarea prin puncte a unui produs
utilizând reprezentările grafice cartezian de mulţimi numerice; condiţii
3. Alegerea şi utilizarea unei modalităţi adecvate de algebrice pentru puncte aflate în cadrane;
reprezentare grafică în vederea evidenţierii unor drepte în plan de forma x = m sau de forma
proprietăţi ale funcţiilor y = m, m ∈ \
4. Exprimarea monotoniei unei funcţii prin condiţii • Funcţia: definiţie, exemple, exemple de
algebrice sau geometrice corespondenţe care nu sunt funcţii,
5. Reprezentarea geometrică a graficului unei funcţii modalităţi de a descrie o funcţie, egalitatea
prin puncte şi aproximarea acestuia printr-o curbă a două funcţii, imaginea unei funcţii
continuă • Funcţii numerice f : I → \, I interval de
6. Deducerea unor proprietăţi ale funcţiilor numerice numere reale; graficul unei funcţii,
prin lectură grafică reprezentarea geometrică a graficului,
coordonate, interpretarea grafică a unor
ecuaţii de forma f(x) = g(x); proprietăţi ale
funcţiilor numerice introduse prin lectură
grafică: mărginire, monotonie, paritate,
2
Programa se adresează profilurilor şi specializărilor cu 3 ore de matematică în trunchiul comun:
filiera tehnologică, toate profilurile, toate specializările

imparitate (simetria graficului faţă de axa
Oy sau origine), periodicitate
• Compunerea funcţiilor; exemple pe funcţii
numerice
2. Utilizarea unor metode algebrice sau grafice pentru f : \ → \, f ( x ) = ax + b, unde a, b ∈ \,
rezolvarea ecuaţiilor, inecuaţiilor, sistemelor de ecuaţii
intersecţia graficului cu axele de coordonate,
3. Descrierea unor proprietăţi desprinse din
ecuaţia f(x) = 0
reprezentarea grafică a funcţiei de gradul I sau din
• Interpretarea grafică a proprietăţilor
rezolvarea ecuaţiilor, inecuaţiilor, sistemelor de ecuaţii
algebrice ale funcţiei: monotonie, semnul
4. Exprimarea legăturii între funcţia de gradul I şi
funcţiei
reprezentarea ei geometrică
5. Interpretarea graficului funcţiei de gradul I • Inecuaţii de forma ax + b ≤ 0 (≥, <, >) a,
utilizând proprietăţile algebrice ale funcţiei b∈ \ , studiate pe \
6. Rezolvarea cu ajutorul funcţiilor a unei situaţii- • Poziţia relativă a două drepte; sisteme de
problemă şi interpretarea rezultatului  ax + by = c
tipul  , a, b, c, m, n, p numere
 mx + ny = p
reale
1. Diferenţierea, prin exemple, a variaţiei liniare de Funcţia de gradul al II-lea
cea pătratică • Reprezentarea grafică a funcţiei
2. Completarea unor tabele de valori necesare pentru f : \ → \, f ( x ) = ax + bx + c, a,b,c ∈ \,
2
trasarea graficului funcţiei de gradul al II-lea
3. Aplicarea unor algoritmi pentru trasarea graficului a ≠ 0, intersecţia graficului cu axele de
funcţiei de gradul al II-lea (prin puncte semnificative) coordonate, ecuaţia f ( x ) = 0, simetria faţă
4. Exprimarea proprietăţilor unei funcţii prin condiţii de drepte de forma x = m, cu m ∈ \
algebrice sau geometrice • Relaţiile lui Viète, rezolvarea sistemelor de
5. Utilizarea relaţiilor lui Viète pentru caracterizarea
x + y = s
soluţiilor ecuaţiei de gradul al II-lea şi pentru forma  , cu s, p ∈ \
rezolvarea unor sisteme de ecuaţii  xy = p
6. Identificarea unor metode grafice de rezolvare a
ecuaţiilor sau sistemelor de ecuaţii
1. Recunoaşterea corespondenţei dintre seturi de date Interpretarea geometrică a proprietăţilor
şi reprezentări grafice algebrice ale funcţiei de gradul al II-lea
2. Reprezentarea grafică a unor date diverse în • Monotonie; punct de extrem (vârful
vederea comparării variaţiei lor parabolei), interpretare geometrică
3. Aplicarea formulelor de calcul şi a lecturii grafice • Poziţionarea parabolei faţă de axa Ox,
pentru rezolvarea de ecuaţii, inecuaţii şi sisteme de semnul funcţiei, inecuaţii de forma
ecuaţii ax 2 + bx + c ≤ 0 (≥, <, >), a,b,c∈ \ , a ≠ 0,
4. Exprimarea prin reprezentări grafice a unor interpretare geometrică
condiţii algebrice; exprimarea prin condiţii algebrice a
• Poziţia relativă a unei drepte faţă de o
unor reprezentări grafice
parabolă: rezolvarea sistemelor de forma
5. Determinarea unor relaţii între condiţii algebrice
date şi graficul funcţiei de gradul al II-lea mx + n = y
 2 , cu a, b, c, m, n ∈ \,
6. Utilizarea monotoniei şi a punctelor de extrem în ax + bx + c = y
optimizarea rezultatelor unor probleme practice interpretare geometrică
1. Identificarea unor elemente de geometrie vectorială Vectori în plan
în diferite contexte • Segment orientat, vectori, vectori coliniari
2. Aplicarea regulilor de calcul pentru determinarea • Operaţii cu vectori: adunarea (regula
caracteristicilor unor segmente orientate pe configuraţii triunghiului, regula paralelogramului),
date proprietăţi ale operaţiei de adunare;
3. Utilizarea operaţiilor cu vectori pentru a descrie înmulţirea cu scalari, proprietăţi ale
configuraţii geometrice date înmulţirii cu scalari; condiţia de
4. Utilizarea limbajului calculului vectorial pentru a coliniaritate; descompunerea după doi
descrie anumite configuraţii geometrice vectori daţi, necoliniari şi nenuli

5. Identificarea condiţiilor necesare pentru ca o
configuraţie geometrică să verifice cerinţe date
6. Aplicarea calculului vectorial în rezolvarea unor
probleme din domenii conexe
1. Descrierea sintetică sau vectorială a proprietăţilor Coliniaritate, concurenţă, paralelism - calcul
unor configuraţii geometrice în plan vectorial în geometria plană
2. Reprezentarea prin intermediul vectorilor a unei • Vectorul de poziţie al unui punct
configuraţii geometrice plane date • Vectorul de poziţie al punctului care
3. Utilizarea calcului vectorial sau a metodelor împarte un segment într-un raport dat,
sintetice în rezolvarea unor probleme de geometrie teorema lui Thales (condiţii de paralelism)
metrică • Vectorul de poziţie al centrului de greutate
4. Trecerea de la caracterizarea sintetică la cea al unui triunghi (concurenţa medianelor
vectorială (şi invers) într-o configuraţie geometrică unui triunghi)
dată
5. Interpretarea coliniarităţii, concurenţei sau
paralelismului în relaţie cu proprietăţile sintetice sau
vectoriale ale unor configuraţii geometrice date
6. Analizarea comparativă a rezolvărilor vectorială şi
sintetică ale aceleiaşi probleme
1. Identificarea elementelor necesare pentru calcularea Trigonometrie şi aplicaţii ale trigonometriei
unor lungimi de segmente şi a unor măsuri de unghiuri în geometrie
2. Utilizarea unor tabele şi formule pentru calcule în • Rezolvarea triunghiului dreptunghic
trigonometrie şi în geometrie • Cercul trigonometric, definirea funcţiilor
3. Determinarea măsurii unor unghiuri şi a lungimii trigonometrice: sin,cos : [0;2π ] → [ −1;1] ,
unor segmente utilizând relaţii metrice
π 
4. Transpunerea într-un limbaj specific trigonometriei tg : [ 0; π ] \   → \, ctg : ( 0; π ) → \
şi geometriei a unor probleme practice 2
5. Utilizarea unor elemente de trigonometrie în • Definirea funcţiilor trigonometrice:
rezolvarea triunghiului oarecare sin : \ → [ −1,1] , cos : \ → [ −1,1] ,
6. Analizarea şi interpretarea rezultatelor obţinute
prin rezolvarea unor probleme practice π 
tg : \ \ D → \, cu D =  + kπ k ∈ ]  ,
2 
ctg : \ \ D → \, cu D = {kπ k ∈ ]}
• Reducerea la primul cadran; formule
trigonometrice:
sin ( a + b ) , sin ( a − b ) , cos ( a + b ) ,
cos ( a − b ) , sin 2a, cos2a
• Modalităţi de calcul a lungimii unui
segment şi a măsurii unui unghi: teorema
sinusurilor şi teorema cosinusului
TRUNCHI COMUN (2 ore) ŞI CURRICULUM DIFERENŢIAT (2 ore)– 4 ore3


1. Identificarea în limbaj cotidian sau în Mulţimi şi elemente de logică matematică
probleme de matematică a unor noţiuni specifice • Mulţimea numerelor reale: operaţii
logicii matematice şi teoriei mulţimilor algebrice cu numere reale, ordonarea numerelor
2. Utilizarea proprietăţilor operaţiilor algebrice reale, modulul unui număr real, aproximări
ale numerelor, a estimărilor şi aproximărilor în prin lipsă sau prin adaos, partea întreagă, partea
contexte variate, inclusiv folosind calculatorul fracţionară a unui număr real; operaţii cu
3. Alegerea formei de reprezentare a unui număr intervale de numere reale
real şi utilizarea unor algoritmi pentru optimizarea • Propoziţie, predicat, cuantificatori
calculelor cu numere reale • Operaţii logice elementare (negaţie, conjuncţie,
4. Deducerea unor rezultate şi verificarea disjuncţie, implicaţie, echivalenţă), corelate cu
acestora utilizând inducţia matematică sau alte operaţiile şi relaţiile cu mulţimi
raţionamente logice (complementară, intersecţie, reuniune,
5. Redactarea rezolvării unei probleme, incluziune, egalitate, regulile lui De Morgan);
corelând limbajul uzual cu cel al logicii raţionament prin reducere la absurd
matematice şi al teoriei mulţimilor • Inducţia matematică
6. Transpunerea unei situaţii-problemă în • Probleme de numărare
limbaj matematic, rezolvarea problemei obţinute şi
1. Recunoaşterea unor corespondenţe care FUNCŢII
sunt funcţii, şiruri, progresii Şiruri
2. Utilizarea unor modalităţi variate de • Modalităţi de a defini un şir, şiruri mărginite,
descriere a funcţiilor în scopul caracterizării şiruri monotoneâ
acestora
• Şiruri particulare: progresii aritmetice, progresii
3. Descrierea unor şiruri/ funcţii utilizând
geometrice, formula termenului general în
reprezentarea geometrică a unor cazuri particulare
funcţie de un termen dat şi raţie, suma primilor
şi raţionamentul inductiv
n termeni ai unei progresii
4. Caracterizarea unor şiruri folosind diverse
• Condiţia ca n numere să fie în progresie
reprezentări (formule, grafice) sau proprietăţi
aritmetică sau geometrică pentru n ≥ 3
algebrice ale acestora
5. Analizarea unor valori particulare în vederea
determinării formei analitice a unei funcţii definite
pe N prin raţionament de tip inductiv
6. Transpunerea unor situaţii-problemă în
limbaj matematic utilizând funcţii definite pe N
reprezentarea grafică a acesteia • Reper cartezian, produs cartezian; reprezentarea
2. Caracterizarea egalităţii a două funcţii prin prin puncte a unui produs cartezian de mulţimi
utilizarea unor modalităţi variate de descriere a numerice; condiţii algebrice pentru puncte aflate
funcţiilor în cadrane; drepte în plan de forma x = m sau
3. Operarea cu funcţii reprezentate în diferite y = m, cu m ∈ \
moduri şi caracterizarea calitativă a acestor • Funcţia: definiţie, exemple, exemple de
reprezentări corespondenţe care nu sunt funcţii, modalităţi de
4. Caracterizarea unor proprietăţi ale funcţiilor a descrie o funcţie, lecturi grafice. Egalitatea a
numerice prin utilizarea graficelor acestora şi a două funcţii, imaginea şi preimaginea unei
ecuaţiilor asociate mulţimi printr-o funcţie, graficul unei funcţii,
5. Deducerea unor proprietăţi ale funcţiilor restricţii ale unei funcţii
numerice prin lectură grafică
6. Analizarea unor situaţii practice şi descrierea • Funcţii numerice (F ={ f : D → \ )
D ⊆ \} ;
lor cu ajutorul funcţiilor reprezentarea geometrică a graficului,:
3
Programa se adresează profilurilor şi specializărilor cu 4 ore de matematică în planurile-cadru, astfel:
- filiera teoretică, profil real, specializările matematică-informatică şi ştiinţe ale naturii
- filiera vocaţională, profilul militar (MApN), specializarea matematică-informatică

intersecţia cu axele de coordonate, rezolvări
grafice ale unor ecuaţii şi inecuaţii de forma
f ( x ) = g ( x ) (≤,<, >,≥); proprietăţi ale funcţiilor
numerice introduse prin lectură grafică:
mărginire, monotonie; alte proprietăţi: paritate,
imparitate, simetria graficului faţă de drepte de
forma x = m, m ∈ \ , periodicitate
• Compunerea funcţiilor; exemple pe funcţii
numerice
2. Utilizarea unor metode algebrice şi grafice f : \ → \, f ( x ) = ax + b, unde a, b ∈ \,
pentru rezolvarea ecuaţiilor, inecuaţiilor şi
intersecţia graficului cu axele de coordonate,
sistemelor
ecuaţia f(x) = 0
3. Descrierea unor proprietăţi desprinse din
• Interpretarea grafică a proprietăţilor algebrice
reprezentarea grafică a funcţiei de gradul I sau din
ale funcţiei: monotonia şi semnul funcţiei;
rezolvarea ecuaţiilor, inecuaţiilor şi sistemelor
studiul monotoniei prin semnul diferenţei
4. Exprimarea legăturii între funcţia de gradul I
şi reprezentarea ei geometrică f ( x1 ) − f ( x2 ) (sau prin studierea semnului
5. Interpretarea graficului funcţiei de gradul I f ( x1 ) − f ( x2 )
utilizând proprietăţile algebrice ale funcţiei raportului , x1, x2 ∈ \ , x1 ≠ x2 )
x1 − x2
6. Modelarea unor situaţii concrete prin
utilizarea ecuaţiilor şi inecuaţiilor, rezolvarea • Inecuaţii de forma ax + b ≤ 0 (≥, <, >) studiate
problemei obţinute şi interpretarea rezultatului pe \ sau pe intervale de numere reale
• Poziţia relativă a două drepte, sisteme de ecuaţii
ax + by = c
de tipul  , a, b, c, m, n, p numere
mx + ny = p
reale
• Sisteme de inecuaţii de gradul I
1. Diferenţierea, prin exemple, a variaţiei liniare Funcţia de gradul al II-lea
de cea pătratică • Reprezentarea grafică a funcţiei f : \ → \,
2. Completarea unor tabele de valori necesare
f ( x ) = ax 2 + bx + c, cu a, b, c ∈ \ şi a ≠ 0 ,
pentru trasarea graficului funcţiei de gradul al II-
lea intersecţia graficului cu axele de coordonate,
3. Aplicarea unor algoritmi pentru trasarea ecuaţia f ( x ) = 0, simetria faţă de drepte de
graficului funcţiei de gradul al II-lea (prin puncte forma x = m, cu m ∈ \
semnificative) • Relaţiile lui Viète, rezolvarea sistemelor de
4. Exprimarea proprietăţilor unei funcţii prin
condiţii algebrice sau geometrice x + y = s
forma  , cu s, p ∈ \
5. Utilizarea relaţiilor lui Viète pentru  xy = p
caracterizarea soluţiilor ecuaţiei de gradul al II-lea
şi pentru rezolvarea unor sisteme de ecuaţii
6. Utilizarea funcţiilor în rezolvarea unor
probleme şi în modelarea unor procese
1. Recunoaşterea corespondenţei dintre seturi Interpretarea geometrică a proprietăţilor
de date şi reprezentări grafice algebrice ale funcţiei de gradul al II-lea
2. Determinarea unor funcţii care verifică • Monotonie; studiul monotoniei prin semnul
anumite condiţii precizate diferenţei f ( x1 ) − f ( x2 ) sau prin rata creşterii/
3. Utilizarea unor algoritmi pentru rezolvarea
descreşterii:
ecuaţiilor, inecuaţiilor şi a sistemelor de ecuaţii şi
f ( x1 ) − f ( x2 )
pentru reprezentarea grafică a soluţiilor acestora , x1 , x2 ∈ \, x1 ≠ x2 , punct de
4. Exprimarea prin reprezentări grafice a unor x1 − x2
condiţii algebrice; exprimarea prin condiţii extrem (vârful parabolei)
algebrice a unor reprezentări grafice • Poziţionarea parabolei faţă de axa Ox, semnul
5. Utilizarea unor metode algebrice sau grafice funcţiei, inecuaţii de forma ax2 + bx + c ≤ 0

pentru determinarea sau aproximarea soluţiilor (≥, <, >), a,b,c ∈ \, a ≠0, studiate pe \, sau
ecuaţiei asociate funcţiei de gradul al II-lea pe intervale de numere reale, interpretare
6. Interpretarea informaţiilor conţinute în geometrică: imagini şi preimagini ale unor
reprezentări grafice prin utilizarea de estimări, intervale (proiecţiile unor porţiuni de parabolă
aproximări şi strategii de optimizare pe axe)
• Poziţia relativă a unei drepte faţă de o parabolă:
rezolvarea sistemelor de forma
mx + n = y
 2 a, b, c, m, n ∈ \,
ax + bx + c = y
• Rezolvarea sistemelor de forma
a1 x 2 + b1x + c1 = y
 2 , a1 , a2 , b1 , b2 , c1 , c2 ∈ \,
a2 x + b2 x + c2 = y
1. Identificarea unor elemente de geometrie Vectori în plan
vectorială în diferite contexte • Segment orientat, relaţia de echipolenţă,
2. Transpunerea unor operaţii cu vectori în vectori, vectori coliniari
contexte geometrice date • Operaţii cu vectori: adunarea (regula
3. Utilizarea operaţiilor cu vectori pentru a triunghiului, regula paralelogramului),
descrie o problemă practică proprietăţi ale operaţiei de adunare; înmulţirea
4. Utilizarea limbajului calculului vectorial cu scalari , proprietăţi ale înmulţirii cu scalari;
pentru a descrie configuraţii geometrice condiţia de coliniaritate, descompunerea după
5. Identificarea condiţiilor necesare pentru ca o doi vectori daţi, necoliniari şi nenuli
configuraţie geometrică să verifice cerinţe date
6. Aplicarea calculului vectorial în rezolvarea
unor probleme de fizică
1. Descrierea sintetică sau vectorială a Coliniaritate, concurenţă, paralelism - calcul
proprietăţilor unor configuraţii geometrice în plan vectorial în geometria plană
2. Caracterizarea sintetică sau/şi vectorială a • Vectorul de poziţie al unui punct
unei configuraţii geometrice date • Vectorul de poziţie al punctului care împarte un
3. Alegerea metodei adecvate de rezolvare a segment într-un raport dat, teorema lui Thales
problemelor de coliniaritate, concurenţă sau (condiţii de paralelism)
paralelism • Vectorul de poziţie al centrului de greutate al
4. Trecerea de la caracterizarea sintetică la cea unui triunghi (concurenţa medianelor unui
vectorială (şi invers) într-o configuraţie triunghi)
geometrică dată • Teorema bisectoarei, vectorul de poziţie al
5. Interpretarea coliniarităţii, concurenţei sau centrului cercului înscris într-un triunghi;
paralelismului în relaţie cu proprietăţile sintetice ortocentrul unui triunghi; relaţia lui Sylvester,
sau vectoriale ale unor configuraţii geometrice concurenţa înălţimilor
6. Analizarea comparativă a rezolvărilor • Teorema lui Menelau, teorema lui Ceva
vectorială şi sintetică ale aceleiaşi probleme
1. Identificarea legăturilor între coordonate Elemente de trigonometrie
unghiulare, coordonate metrice şi coordonate • Cercul trigonometric, definirea funcţiilor
carteziene pe cercul trigonometric trigonometrice: sin,cos : [0;2π ] → [ −1;1] ,
2. Calcularea unor măsuri de unghiuri şi arce
π 
utilizând relaţii trigonometrice, inclusiv folosind tg : [ 0; π ] \   → \, ctg : ( 0; π ) → \
calculatorul 2
3. Determinarea măsurii unor unghiuri şi a • Definirea funcţiilor trigonometrice:
lungimii unor segmente utilizând relaţii metrice sin : \ → [ −1,1] , cos : \ → [ −1,1] ,
4. Caracterizarea unor configuraţii geometrice
plane utilizând calculul trigonometric π 
tg : \ \ D → \, cu D =  + kπ k ∈ ]  ,
5. Determinarea unor proprietăţi ale funcţiilor  2 
trigonometrice prin lecturi grafice ctg : \ \ D → \, cu D = {kπ k ∈ ]}
6. Optimizarea calculului trigonometric prin
alegerea adecvată a formulelor • Reducerea la primul cadran; formule

trigonometrice:
sin ( a + b ) , sin ( a − b ) , cos ( a + b ) ,
cos ( a − b ) , sin 2a, cos2a , sin a + sin b,
sin a − sin b, cos a + cos b, cos a − cos b
(transformarea sumei în produs)
1. Identificarea unor metode posibile în Aplicaţii ale trigonometriei şi ale produsului
rezolvarea problemelor de geometrie scalar a doi vectori în geometria plană
2. Aplicarea unor metode diverse pentru • Produsul scalar a doi vectori: definiţie,
determinarea unor distanţe, a unor măsuri de proprietăţi. Aplicaţii: teorema cosinusului,
unghiuri şi a unor arii condiţii de perpendicularitate, rezolvarea
3. Prelucrarea informaţiilor oferite de o triunghiului dreptunghic
configuraţie geometrică pentru deducerea unor • Aplicaţii vectoriale şi trigonometrice în
proprietăţi ale acesteia geometrie: teorema sinusurilor, rezolvarea
4. Analizarea unor configuraţii geometrice triunghiurilor oarecare
pentru alegerea algoritmilor de rezolvare • Calcularea razei cercului înscris şi a razei
5. Aplicarea unor metode variate pentru cercului circumscris în triunghi, calcularea
optimizarea calculelor de distanţe, de măsuri de lungimilor unor segmente importante din
unghiuri şi de arii triunghi, calcul de arii
6. Modelarea unor configuraţii geometrice
utilizând metode vectoriale sau sintetice
Abordarea actuală a predării-învăţării-evaluării în matematica şcolară constă în mutarea

accentului de la predarea de informaţii la formarea unor competenţe de aplicare a cunoştinţelor
dobândite în vederea dezvoltării creativităţii elevilor, prin:
• aplicarea metodelor centrate pe elev, pe activizarea structurilor cognitive şi operatorii ale
elevilor, pe exersarea potenţialului psihofizic al acestora, pe transformarea elevului în
coparticipant la propria instruire şi educaţie;
• folosirea unor metode care să favorizeze relaţia nemijlocită a elevului cu obiectele
cunoaşterii, prin recurgere la modele concrete;
• accentuarea caracterului formativ al metodelor de instruire utilizate în activitatea de predare-
învăţare, acestea asumându-şi o intervenţie mai activă şi mai eficientă în cultivarea potenţialului
individual, în dezvoltarea capacităţilor de a opera cu informaţiile asimilate, de a aplica şi evalua
cunoştinţele dobândite, de a investiga ipoteze şi de a căuta soluţii adecvate de rezolvare a
problemelor sau a situaţiilor-problemă;
• îmbinarea şi alternanţa sistematică a activităţilor bazate pe efortul individual al elevului
(documentarea după diverse surse de informaţie, observaţia proprie, exerciţiul personal, instruirea
programată, experimentul şi lucrul individual, tehnica activităţii cu fişe etc.) cu activităţile ce solicită
efortul colectiv (de echipă, de grup) de genul discuţiilor, asaltului de idei etc.;
• însuşirea unor metode de informare şi de documentare independentă, care oferă deschiderea
spre autoinstruire, spre învăţare continuă.
Această programă urmăreşte crearea condiţiilor favorabile fiecărui elev de a-şi forma şi dezvolta
competenţele într-un ritm individual, de a-şi transfera cunoştinţele acumulate dintr-o zonă de studiu în
alta. Pentru aceasta, este util ca profesorul să-şi orienteze demersul didactic spre realizarea următoarelor
tipuri de activităţi:
• formularea de sarcini de prelucrare variată a informaţiilor, în măsură să genereze deschideri către
diferite domenii ale matematicii, în scopul formării competenţelor vizate de programele şcolare;
• construirea unor secvenţe de învăţare care să permită activităţi de explorare/investigare la nivelul
noţiunilor de bază studiate;
• solicitarea frecventă de corelaţii intra şi interdisciplinare;
• punerea elevului în situaţia ca el însuşi să formuleze sarcini de lucru adecvate;

• folosirea unor strategii diferite în rezolvarea aceleiaşi probleme, atunci când este cazul;
• susţinerea comunicării elev-manual prin analiza pe text, transpunerea simbolică a unor conţinuturi,
interpretarea acestora;
• organizarea unor activităţi variate de învăţare pentru elevi, în echipă şi/sau individual, în funcţie de
nivelul şi de ritmul propriu de dezvoltare al fiecăruia;
• sugerarea unui algoritm al învăţării, prin ordonarea sarcinilor.
În activitatea didactică, pentru formarea competenţelor specifice, se recomandă utilizarea

următoarelor activităţi de învăţare (asociate competenţelor generale – CG – ale disciplinei Matematica).
CG 1. Identificarea unor date şi relaţii matematice şi corelarea lor în funcţie de contextul în care
au fost definite
Exemple de activităţi de învăţare:
• analizarea datelor unei probleme pentru verificarea noncontradicţiei, suficienţei, redundanţei
şi eliminarea datelor neesenţiale;
• interpretarea parametrilor unei probleme ca o parte a ipotezei acesteia;
• utilizarea formulelor standardizate în înţelegerea ipotezei;
• exprimarea prin simboluri specifice a relaţiilor matematice dintr-o problemă;
• analizarea secvenţelor logice în etapele de rezolvare a unei probleme;
• exprimarea rezultatelor rezolvării unei probleme în limbaj matematic;
• recunoaşterea şi identificarea datelor unei probleme prin raportare la sisteme de comparare
standard.
CG 2. Prelucrarea datelor de tip cantitativ, calitativ, structural, contextual cuprinse în enunţuri
matematice
• observarea unor asemănări şi deosebiri, compararea, clasificarea noţiunilor matematice
studiate după unul sau mai multe criterii explicite sau implicite, luate simultan sau separat;
• folosirea regulilor de generare logică a reperelor sau a formulelor invariante în analizarea
unor probleme;
• utilizarea schemelor logice şi a diagramelor logice de lucru în rezolvarea de probleme;
• formarea obişnuinţei de a verifica dacă o problemă este sau nu determinată;
• folosirea unor criterii de comparare şi clasificare pentru descoperirea unor proprietăţi, reguli
etc.
CG 3. Utilizarea algoritmilor şi a conceptelor matematice pentru caracterizarea locală sau
globală a unei situaţii concrete
• utilizarea unor repere standard sau a unor formule standard în rezolvarea de probleme;
• utilizarea unor reprezentări variate ale noţiunilor matematice studiate;
• construirea şi interpretarea unor diagrame, tabele, scheme grafice ilustrând situaţii cotidiene;
• exprimarea în termeni logici, cu ajutorul invarianţilor specifici, a unei rezolvări de probleme;
• folosirea particularizării, a generalizării, a inducţiei sau analogiei pentru alcătuirea sau
rezolvarea de probleme noi, pornind de la o proprietate sau problemă dată.
CG 4. Exprimarea caracteristicilor matematice cantitative sau calitative ale unei situaţii concrete
şi a algoritmilor de prelucrare a acestora
• utilizarea metodelor standard în aplicaţii în diverse domenii;
• intuirea algoritmului după care este construită o succesiune dată, exprimată verbal sau
simbolic şi verificarea pe cazuri particulare a regulilor descoperite;
• folosirea diverselor tipuri de reprezentări pentru clasificarea, rezumarea şi prezentarea
concluziilor unor experimente;
• folosirea unor reprezentări variate pentru anticiparea unor rezultate sau evenimente;
• intuirea ideii de dependenţă funcţională;
• redactarea unor demonstraţii utilizând terminologia adecvată şi făcând apel la propoziţii
matematice studiate.
CG 5. Analiza şi interpretarea caracteristicilor matematice ale unei situaţii-problemă

• identificarea şi descrierea cu ajutorul unor modele matematice, a unor relaţii sau situaţii
diverse;
• folosirea creativă a unor reprezentări variate pentru depăşirea unor dificultăţi;
• exprimarea unor clase de probleme prin metode specifice;
• formarea deprinderilor şi a obişnuinţei de a căuta toate soluţiile sau de a stabili unicitatea
soluţiilor;
• analizarea şi interpretarea rezultatelor unei probleme;
• identificarea şi formularea a cât mai multor consecinţe posibile ce decurg dintr-un set de
ipoteze;
• verificarea validităţii unor afirmaţii, pe cazuri particulare sau prin construirea unor exemple
şi/ sau contraexemple;
• folosirea unor sisteme de referinţă adecvate pentru abordarea din perspective diferite a unor
noţiuni matematice.
CG 6. Modelarea matematică a unor contexte problematice variate, prin integrarea cunoştinţelor
din diferite domenii
• analizarea rezolvării unei probleme din punct de vedere al corectitudinii, al simplităţii, al
clarităţii şi al semnificaţiei rezultatelor;
• reformularea unei probleme echivalente sau înrudite;
• rezolvarea de probleme şi situaţii-problemă;
• folosirea unor reprezentări variate ca punct de plecare pentru intuirea, ilustrarea, clarificarea
sau justificarea unor idei, algoritmi, metode, căi de rezolvare etc.;
• transferul şi extrapolarea soluţiilor unor probleme pentru rezolvarea altora;
• folosirea unor idei, reguli sau metode matematice în abordarea unor probleme practice sau
pentru structurarea unor situaţii diverse;
• expunerea de metode standard sau nonstandard ce permit modelarea matematică a unor
situaţii;
• dezvoltarea capacităţii de a se adapta unor situaţii concrete folosind modele matematice;
• utilizarea rezultatelor şi a metodelor matematice pentru crearea unor strategii de lucru.
Toate acestea sugestii de activităţi de învăţare indică explicit apropierea conţinuturilor învăţării de
practica învăţării eficiente. În demersul didactic, centrul acţiunii devine elevul şi nu predarea noţiunilor
matematice ca atare. Accentul trece de la “ce” să se înveţe, la “în ce scop” şi “cu ce rezultate”.
În perspectiva unui demers educaţional centrat pe competenţe, se recomandă utilizarea cu

preponderenţă a evaluării continue, formative. Procesul de evaluare va îmbina formele tradiţionale cu
cele alternative (proiectul, portofoliul, autoevaluarea, evaluarea în perechi, observarea sistematică a
activităţii şi comportamentului elevului) şi va pune accent pe:
- corelarea directă a rezultatelor evaluate cu competenţele specifice vizate de programa şcolară;
- valorizarea rezultatelor învăţării prin raportarea la progresul şcolar al fiecărui elev,
- utilizarea unor metode variate de comunicare a rezultatelor şcolare;
- recunoaşterea, la nivelul evaluării, a experienţelor de învăţare şi a competenţelor dobândite în
contexte non-formale sau informale
Deci, este util să punem accentul pe evaluarea în termeni calitativi, astfel capătă semnificaţie
dimensiuni ale cunoştinţelor dobândite, cum ar fi: esenţialitate, profunzime, funcţionalitate, durabilitate,
orientare axiologică, stabilitate, mobilitate, diversificare, amplificare treptată, competenţă creativă.
MATEMATICĂ - PROGRAMA 3
Filiera vocaţională, profil artistic

Specializările Arhitectură, Arte ambientale, Design: 2 ore/săpt. (CD)
NOTĂ DE PREZENTARE
În structura învăţământului preuniversitar, nivelul ridicat de complexitate al finalităţilor este

determinat de necesitatea asigurării deopotrivă a educaţiei de bază pentru toţi cetăţenii – prin dezvoltarea
echilibrată a tuturor competenţelor cheie şi prin formarea pentru învăţarea pe parcursul întregii vieţi – şi a
iniţierii în trasee de formare specializate.
Studiul matematicii în ciclul superior al liceului

- urmăreşte să contribuie atât la formarea şi la dezvoltarea capacităţii elevilor de a reflecta asupra
lumii, cât şi la înzestrarea acestora cu un set de competenţe menite să contribuie la formarea unei culturi
generale comune pentru toţi elevii determinând, în acelaşi timp, trasee individuale de învăţare;
- oferă elevului cunoştinţele necesare pentru a acţiona asupra lumii înconjurătoare în funcţie de
propriile nevoi şi dorinţe şi pentru a formula şi a rezolva probleme pe baza relaţionării cunoştinţelor din
diferite domenii;
- să înzestreze absolventul de liceu cu un set de competenţe, valori şi atitudini, pentru a favoriza o
integrare o integrare profesională optimă.
Planurile-cadru pentru clasele a XI-a şi a XII-a, ciclul superior al liceului, păstrează structura celor
din ciclul inferior al liceului şi sunt structurate pe trei componente: trunchi comun (TC); curriculum
diferenţiat (CD); curriculum la decizia şcolii (CDŞ) – la filierele teoretică şi vocaţională, respectiv
curriculum de dezvoltare locală (CDL) – la filiera tehnologică.
Curriculumul de matematică propune organizarea activităţii didactice pe baza corelării domeniilor

de studiu, precum şi utilizarea în practică în contexte variate a competenţelor dobândite prin învăţare. În
mod concret se urmăreşte:
• esenţializarea conţinuturilor în scopul accentuării laturii formative;
• compatibilizarea cunoştinţelor cu vârsta elevului şi cu experienţa anterioară a acestuia;
• continuitatea şi coerenţa intradisciplinară;
• realizarea legăturilor interdisciplinare prin crearea de modele matematice ale unor fenomene
abordate în cadrul altor discipline;
• prezentarea conţinuturilor într-o formă accesibilă, cu scopul de a stimula motivaţia pentru studiul
matematicii;
• asigurarea unei continuităţi la nivelul experienţei didactice acumulate în predarea matematicii în
sistemul nostru de învăţământ.
Prin aplicarea programei şcolare de Matematică se urmăreşte formarea de competenţe înţelese ca

ansambluri structurate de cunoştinţe şi deprinderi dobândite prin învăţare. Aceste competenţe permit
identificarea şi rezolvarea unor probleme specifice domeniilor de studiu, în contexte variate.
Curriculumul centrat pe competenţe induce o proiectare curriculară care are în vedere focalizarea pe
achiziţiile finale ale învăţării, accentuarea dimensiunii acţionale a învăţării în formarea personalităţii
elevului şi corelarea finalităţilor cu aşteptările societăţii.
Programa şcolară de Matematică urmăreşte asigurarea unui echilibru între formarea competenţelor
generale de cunoaştere şi nevoia de a opera cu concepte matematice în contexte proprii filierei de formare,
profilului şi specializării în scopul orientării învăţării către finalităţile liceului. Programa este structurată pe un
ansamblu de cinci competenţe generale şi individualizează învăţarea pentru filiera vocaţională, profilul artistic
cu specializările Arhitectură, Arte ambientale, Design – cărora li se adresează.
Programa şcolară de matematică are în vedere să nu îngrădească libertatea profesorului în

proiectarea activităţilor didactice. Astfel, în condiţiile realizării competenţelor generale şi specifice şi a
parcurgerii integrale a conţinuturilor obligatorii, profesorul poate:
• să schimbe ordinea parcurgerii elementelor de conţinut;
• să grupeze în diverse moduri elementele de conţinut în unităţi de învăţare, cu respectarea logicii
interne de dezvoltare a conceptelor matematice;
• să aleagă sau să organizeze activităţi de învăţare adecvate condiţiilor concrete din clasă.
Programa de Matematică pentru curriculum diferenţiat are următoarele componente:

- competenţe generale;
- valori şi atitudini;
- competenţe specifice;
- conţinuturile corelate cu competenţe specifice;
- sugestii metodologice.
1. Identificarea relaţiilor între noţiunile matematice studiate

2. Prelucrarea datelor de tip cantitativ, calitativ, structural sau contextual cuprinse în
enunţuri matematice
3. Utilizarea algoritmilor pentru caracterizarea locală sau globală a unei situaţii concrete
4. Exprimarea caracteristicilor matematice cantitative sau calitative ale unei situaţii
concrete
5. Analiza de situaţii-problemă în scopul descoperirii de strategii pentru optimizarea
soluţiilor.
Curriculumul şcolar pentru disciplina Matematică are în vedere formarea la elevi a

următoarelor valori şi atitudini:
dezvoltarea iniţiativei, a unei gândiri deschise, creative, a independenţei în
gândire şi în acţiune
dezvoltarea spiritului de obiectivitate şi de imparţialitate
manifestarea curiozităţii şi a imaginaţiei în crearea şi rezolvarea de probleme
manifestarea tenacităţii, a perseverenţei, a capacităţii de concentrare şi a atenţiei
distributive
manifestarea iniţiativei şi a disponibilităţii de a aborda sarcini variate
dezvoltarea simţului estetic şi critic, a capacităţii de a aprecia rigoarea, ordinea şi
eleganţa în arhitectura rezolvării unei probleme sau a construirii unei teorii
formarea obişnuinţei de a recurge la concepte şi metode matematice în abordarea
unor situaţii cotidiene sau pentru rezolvarea unor probleme practice
formarea motivaţiei pentru studierea matematicii ca domeniu relevant pentru viaţa
socială şi profesională.

1. Identificarea unghiurilor, poziţiilor Elemente de geometrie în spaţiu
relative ale dreptelor şi planelor în
spaţiu pe corpuri geometrice care pot Poziţiile relative ale dreptelor şi planelor în spaţiu
ilustra spaţii arhitecturale Unghiuri în spaţiu: unghiul a două drepte în spaţiu,
2. Reprezentarea în spaţiu a corpurilor unghiul dintre o dreaptă şi un plan, unghiul dintre
geometrice, punând în evidenţă două plane
elementele care le determină Drepte şi plane perpendiculare: proiecţia unui punct
pe un plan, proiecţia unei drepte pe un plan, proiecţia
3. Utilizarea proprietăţilor corpurilor unei figuri geometrice pe un plan, perpendiculara
geometrice pentru construcţii în spaţiu comună a două drepte necoplanare
şi pentru identificarea unor relaţii între Corpuri geometrice: poliedre (suprafeţe prismatice,
elemente ale corpurilor geometrice suprafeţe piramidale, mulţimi poliedrale, poliedre
4. Utilizarea convenţiilor de notaţie şi de particulare, relaţia lui Euler) şi corpuri rotunde
reprezentare specifice geometriei în (suprafaţă cilindrică, suprafaţă conică, cilindru, con
spaţiu sferă, corpuri de rotaţie)
5. Utilizarea reprezentărilor geometrice Secţiuni plane în corpuri geometrice
pentru rezolvarea unor probleme Calcule de distanţe în spaţiu; calcule de arii şi volume
referitoare la secţiuni plane în corpuri (principiul lui Cavalieri)
geometrice, la tangenţă a corpurilor de Reper cartezian în spaţiu, coordonatele unui punct în
rotaţie şi la corpuri geometrice înscrise spaţiu, calculul distanţei dintre două puncte date
sau circumscrise
Elemente de analiză matematică
1. Caracterizarea unor mulţimi sau a unor Limite de funcţii
funcţii utilizând reprezentarea geometrică Noţiuni elementare despre mulţimi de puncte pe
a unor cazuri particulare dreapta reală: intervale, mărginire, vecinătăţi, dreapta
2. Utilizarea regulilor de calcul cu limite şi încheiată, simbolurile + ∞ şi -∞.
derivate în contexte variate Limite de funcţii: interpretarea grafică a limitei într-un
punct utilizând vecinătăţi, limite laterale pentru: funcţia
3. Exprimarea în limbajul analizei de gradul I, funcţia de gradul al II-lea, funcţia
matematice a unor proprietăţi cantitative logaritmică, exponenţială, funcţia putere (n = 2, 3),
şi calitative ale unei funcţii funcţia radical (n = 2, 3), funcţia raport de două
4. Utilizarea lecturii grafice în aprecierea funcţii cu grad cel mult 2.
continuităţii şi derivabilităţii unei funcţii Calculul limitelor pentru: funcţia de gradul I, funcţia de
5. Interpretarea proprietăţilor unei funcţii gradul al II-lea, funcţia logaritmică, funcţia exponenţială,
prin analiza reprezentării grafice funcţia putere (n = 2, 3), funcţia radical (n = 2, 3),
funcţia raport de două funcţii cu grad cel mult 2, cazuri
exceptate la calculul limitelor de funcţii (0/0, ∞/∞, 0.∞)
Asimptotele graficului funcţiilor studiate: verticale,
orizontale şi oblice.
Funcţii continue
Interpretarea grafică a continuităţii unei funcţii,
operaţii cu funcţii continue.
Semnul unei funcţii continue pe un interval de numere
reale.
Funcţii derivabile
Tangenta la o curbă. Derivata unei funcţii într-un
punct, funcţii derivabile.
Operaţii cu funcţii care admit derivată, calculul
derivatei de ordin ul I pentru funcţia de gradul I,
funcţia de gradul al II-lea, funcţia logaritmică,
exponenţială, funcţia putere (n = 2, 3), funcţia radical

(n = 2, 3), funcţia raport de două funcţii cu grad cel
mult 2.
Studiul funcţiilor cu ajutorul derivatelor
Rolul derivatei de ordinul I în studiul funcţiilor:
monotonie, puncte de extrem.
Reprezentarea grafică a funcţiilor studiate.
NOTĂ:
¾ În introducerea noţiunii de limită a unui şir nu se va
introduce definiţia cu ε .
Reconsiderarea finalităţilor şi a conţinuturilor învăţământului determinată de nevoia de adaptare a
curriculumului naţional la schimbările intervenite în structura învăţământului preuniversitar (pe de o
parte, prelungirea duratei învăţământului obligatoriu la 10 clase, iar pe de altă parte, apartenenţa claselor a
IX-a şi a X-a la ciclul inferior al învăţământul liceal sau la şcoala de arte şi meserii) este însoţită de
reevaluarea şi înnoirea metodelor folosite în practica instructiv-educativă şi vizează următoarele aspecte:
• aplicarea metodelor centrate pe elev, pe activizarea structurilor cognitive şi operatorii ale
elevilor, pe exersarea potenţialului psihofizic al acestora, pe transformarea elevului în
coparticipant la propria instruire şi educaţie;
• folosirea unor metode care să favorizeze relaţia nemijlocită a elevului cu obiectele cunoaşterii,
prin recurgere la modele concrete;
• accentuarea caracterului formativ al metodelor de instruire utilizate în activitatea de predare-
învăţare, acestea asumându-şi o intervenţie mai activă şi mai eficientă în cultivarea
potenţialului individual, în dezvoltarea capacităţilor de a opera cu informaţiile asimilate, de a
aplica şi evalua cunoştinţele dobândite, de a investiga ipoteze şi de a căuta soluţii adecvate de
rezolvare a problemelor sau a situaţiilor-problemă;
• îmbinare şi alternanţă sistematică a activităţilor bazate pe efortul individual al elevului
(documentarea după diverse surse de informaţie, observaţia proprie, exerciţiul personal,
instruirea programată, experimentul şi lucrul individual, tehnica activităţii cu fişe etc.) cu
activităţile care solicită efortul colectiv (de echipă, de grup) de genul discuţiilor în grup,
asaltului de idei etc.;
• însuşirea unor metode de informare şi de documentare independentă, care oferă deschiderea
spre autoinstruire, spre învăţare continuă.
Actualul curriculum are drept obiectiv crearea condiţiilor favorabile fiecărui elev de a-şi forma şi dezvolta
competenţele într-un ritm individual, de a-şi transfera cunoştinţele acumulate dintr-o zonă de studiu în
alta. Cadrele didactice îşi pot alege metodele şi tehnicile de predare, îşi pot adapta practicile pedagogice
în funcţie de ritmul de învăţare şi de particularităţile elevilor, demersul didactic fiind orientat spre
realizarea următoarelor tipuri de activităţi:
• formularea de sarcini de prelucrare variată a informaţiilor, în scopul formării competenţelor
vizate de programele şcolare;
• alternarea prezentării conţinuturilor, cu moduri variate de antrenare a gândirii;
• solicitarea de frecvente corelaţii intra şi interdisciplinare;
• punerea elevului în situaţia ca el însuşi să formuleze sarcini de lucru adecvate;
• obţinerea de soluţii sau interpretări variate pentru aceeaşi unitate informaţională;
• susţinerea comunicării elev-manual prin analiza pe text, transpunerea simbolică a unor
conţinuturi, interpretarea acestora;
• formularea de sarcini rezolvabile prin activitatea în grup;
• organizarea unor activităţi de învăţare permiţând desfăşurarea sarcinilor de lucru în ritmuri diferite;
• sugerarea unui algoritm al învăţării, prin ordonarea sarcinilor.
Prezentul curriculum îşi propune să formeze competenţe, valori şi atitudini prin demersuri didactice care
să indice explicit apropierea conţinuturilor învăţării de practica învăţării eficiente. Pe parcursul ciclului
liceal superior este util ca, în practica pedagogică, profesorul să aibă în vedere următoarele aspecte ale
învăţării pentru formarea fiecăreia dintre competenţele generale ale disciplinei:
1. Identificarea relaţiilor între noţiunile matematice studiate
• analiza datelor unei probleme pentru verificarea noncontradicţiei, suficienţei, redundanţei şi
eliminarea datelor neesenţiale;
• interpretarea parametrilor unei probleme ca o parte a ipotezei acesteia;
• utilizarea formulelor standardizate în înţelegerea ipotezei;
• exprimarea prin simboluri specifice a relaţiilor matematice dintr-o problemă;
• analiza secvenţelor logice în etapele de rezolvare a unei probleme;
• exprimarea rezultatelor rezolvării unei probleme în limbaj matematic;
• recunoaşterea şi identificarea datelor unei probleme prin raportare la sisteme de comparare standard.
2. Prelucrarea datelor de tip cantitativ, calitativ, structural, contextual cuprinse în enunţuri matematice
• compararea, observarea unor asemănări şi deosebiri, clasificarea noţiunilor matematice studiate
după unul sau mai multe criterii explicite sau implicite, luate simultan sau separat;
• folosirea regulilor de generare logică a reperelor sau a formulelor invariante în analiza de probleme;
• formarea obişnuinţei de a verifica dacă o problemă este sau nu determinată;
• folosirea unor criterii de comparare şi clasificare pentru descoperirea unor proprietăţi sau reguli.
3. Utilizarea algoritmilor pentru caracterizarea locală sau globală a unei situaţii concrete
• cunoaşterea şi utilizarea unor reprezentări variate ale noţiunilor matematice studiate;
• folosirea particularizării, a generalizării sau a analogiei pentru alcătuirea sau pentru rezolvarea de
probleme noi, pornind de la o proprietate sau problemă dată;
• construirea şi interpretarea unor desene, scheme grafice ilustrând situaţii cotidiene;
• exprimarea în termeni logici, cu ajutorul invarianţilor specifici, a unei rezolvări de probleme;
• utilizarea unor repere standard sau a unor formule standard în rezolvarea de probleme.
4. Exprimarea caracteristicilor matematice cantitative sau calitative ale unei situaţii concrete
• formarea obişnuinţei de a recurge la diverse tipuri de reprezentări pentru clasificarea, rezumarea
şi prezentarea concluziilor în analiza unor situaţii problemă;
• folosirea unor reprezentări variate pentru anticiparea unor rezultate sau evenimente;
• intuirea ideii de dependenţă funcţională;
• utilizarea metodelor standard în aplicaţii în diverse domenii;
• redactarea soluţiilor utilizând terminologia adecvată şi făcând apel la propoziţii matematice studiate.
5. Analiza de situaţii-problemă în scopul descoperirii de strategii pentru optimizarea soluţiilor
• identificarea şi descrierea cu ajutorul unor modele matematice, a unor relaţii sau situaţii multiple;
• imaginarea şi folosirea creativă a unor reprezentări variate pentru depăşirea unor dificultăţi;
• exprimarea prin metode specifice a unor clase de probleme; formarea obişnuinţei de a căuta toate
soluţiile sau de a stabili unicitatea soluţiilor; analiza rezultatelor;
• identificarea şi formularea a cât mai multor consecinţe posibile ce decurg dintr-un set de ipoteze;
• folosirea unor sisteme de referinţă diferite pentru abordarea din perspective diferite ale unei noţiuni
matematice;
• analiza rezolvării unei probleme din punctul de vedere al corectitudinii, al simplităţii, al clarităţii
şi al semnificaţiei rezultatelor;
• reformularea unei probleme echivalente sau înrudite; rezolvarea de probleme şi situaţii-problemă;
• folosirea unor reprezentări variate ca punct de plecare pentru intuirea, ilustrarea, clarificarea sau
justificarea unor idei, algoritmi, metode, căi de rezolvare etc.;
• folosirea unor idei, reguli sau metode matematice în abordarea unor probleme practice sau pentru
structurarea unor situaţii diverse;
• analiza capacităţii metodelor de a se adapta unor situaţii concrete;
• utilizarea rezultatelor şi a metodelor pentru crearea de strategii de lucru.
Toate acestea sugestii de activităţi de învăţare indică explicit apropierea conţinuturilor învăţării de
practica învăţării eficiente. În demersul didactic, centrul acţiunii devine elevul şi nu predarea noţiunilor
matematice ca atare. Accentul se mută de la “ce” să se înveţe, la “în ce scop” şi “cu ce rezultate”.
Evaluarea se face în termeni calitativi; capătă semnificaţie dimensiuni ale cunoştinţelor dobândite, cum ar
fi: esenţialitate, profunzime, funcţionalitate, durabilitate, orientare axiologică, stabilitate, mobilitate,
diversificare, amplificare treptată.
PROGRAMĂ ŞCOLARĂ PENTRU CLASA A IX-A
CHIMIE
Bucureşti, 2009
NOTA DE PREZENTARE
Necesitatea asigurării deopotrivă a educaţiei de bază pentru toţi cetăţenii – prin

dezvoltarea echilibrată a tuturor competenţelor cheie şi prin formarea pentru învăţarea pe
parcursul întregii vieţi – şi a iniţierii în trasee de formare specializate, a determinat noua
structură a învăţământului obligatoriu. Pe baza rezultatelor studiilor efectuate, la nivelul
Comisiei Europene au fost stabilite 8 domenii de competenţe-cheie, fiind precizate pentru
fiecare domeniu cunoştinţele, deprinderile şi atitudinile care trebuie dobândite, respectiv
formate, în procesul educaţional.
Aceste domenii de competenţe-cheie răspund obiectivelor asumate pentru dezvoltarea
sistemelor educaţionale şi de formare profesională în Europa şi, ca urmare, stau la baza
stabilirii curriculumului pentru clasele a IX-a şi a X-a – ani finali pentru educaţia de bază.
Studiul chimiei în ciclul inferior al liceului urmăreşte să contribuie la formarea şi
dezvoltarea capacităţii elevilor de a reflecta asupra lumii oferind individului cunoştinţele
necesare pentru a acţiona asupra acesteia, iar în funcţie de propriile nevoi şi dorinţe de a
rezolva probleme pe baza relaţionării cunoştinţelor din diferite domenii, precum şi la
înzestrarea cu un set de competenţe, valori şi atitudini menite să contribuie la formarea unei
culturi comune pentru toţi elevii şi determinând, pe de altă parte, trasee individuale de învăţare.
Astfel, planurile cadru în vigoare pentru clasele a IX-a şi a X-a de liceu, sunt structurate pe
trei componente: trunchi comun (TC), curriculum diferenţiat (CD) şi curriculum la decizia
şcolii (CDŞ).
Trunchiul comun reprezintă oferta educaţională constând din acelaşi număr de ore
pentru toate filierele, profilurile şi specializările din cadrul învăţământului liceal. Vizând
competenţele-cheie, trunchiul comun va fi parcurs în mod obligatoriu de toţi elevii, indiferent
de profilul de formare.
Chimia este disciplină de trunchi comun şi contribuie, alături de celelalte discipline la:
- finalizarea educaţiei de bază prin dezvoltarea competenţelor cheie urmărite în cadrul
învăţământului obligatoriu – condiţie pentru asigurarea egalităţii de şanse pentru toţi
elevii, oricare ar fi specificul liceului (filieră, profil);
- formarea pentru învăţarea pe parcursul întregii vieţi.
Curriculumul diferenţiat reprezintă oferta educaţională stabilită la nivel central,
constând dintr-un pachet de discipline cu alocările orare asociate acestora.
În cazul disciplinei Chimie, la clasa a IX-a, această ofertă educaţională (1 oră), asigură o
bază comună pentru pregătirea de profil, răspunzând nevoii de a iniţia elevul în trasee de
formare specializate, cu o bază suficient de diversificată pentru a se putea orienta în privinţa
studiilor ulterioare sau pentru a se putea integra social şi profesional, în cazul finalizării
studiilor.
Orele de chimie din curriculum diferenţiat sunt ore pe care elevii din profilul sau
specializarea respectivă, le efectuează în mod obligatoriu.
Orice domeniu al cunoaşterii are propriul corp de concepte, conţinut factual, conţinut
procedural şi alte aspecte, care, toate împreună, constituie cunoştinţele domeniului. În multe
domenii, incluzând pe cel al chimiei, cunoaşterea este multifaţetată, necesitând eforturi
susţinute şi o instruire focalizată pe dezvoltarea înţelegerii. Principiile care au stat la baza
elaborării programei sunt următoarele:
- Învăţarea ştiinţelor este un proces activ;
- Toţi elevii indiferent de aspiraţii, motivaţii, interese trebuie să aibă oportunitatea
alfabetizării ştiinţifice;
- Formarea educaţiei ştiinţifice, în detrimentul conţinuturilor ştiinţifice nerelevante în
raport cu dezvoltarea mentală a elevilor sau aplicabilitatea practică a acestora.
Ca urmare, s-a urmărit: esenţializarea conţinuturilor în scopul accentuării laturii
formative; compatibilizarea cunoştinţelor cu vârsta elevului şi cu experienţa anterioară a
acestuia; continuitatea şi coerenţa intradisciplinară; realizarea legăturilor interdisciplinare prin
utilizarea de modele matematice în explicarea unor fenomene; prezentarea conţinuturilor într-o
formă accesibilă în scopul stimulării motivaţiei pentru studiul chimiei şi, nu în ultimul rând,
asigurarea unei continuităţi la nivelul experienţei didactice acumulate în predarea disciplinei.
Programa de chimie este structurată pe formarea de competenţe. Competenţele permit
identificarea şi rezolvarea unor probleme specifice domeniului studiat, în contexte variate.
Acest tip de proiectare curriculară îşi propune: focalizarea pe achiziţiile finale ale învăţării,
accentuarea dimensiunii acţionale în formarea personalităţii elevului, corelarea cu aşteptările
societăţii. Programa de chimie pentru trunchi comun este structurată pe un acelaşi ansamblu de
competenţe generale şi competenţe specifice adecvate pentru profilul real, uman, tehnologic şi
vocaţional şi, aceleaşi ansamblu de conţinuturi. Programa de chimie pentru curriculum diferenţiat
cuprinde noi conţinuturi care contribuie la aprofundarea competenţelor.
Programele au în vedere să nu îngrădească libertatea profesorului în proiectarea
activităţilor didactice. În condiţiile realizării competenţelor generale şi specifice şi parcurgerii
integrale a conţinutului obligatoriu, profesorul poate:
- să schimbe ordinea parcurgerii elementelor de conţinut;
- să grupeze în unităţi de învăţare, în diverse moduri, elementele de conţinut cu
respectarea logicii interne de dezvoltare a conceptelor;
- să aleagă sau să organizeze activităţi de învăţare adecvate condiţiilor concrete din
clasă.
Programele au următoarele componente:
- competenţe generale;
- valori şi atitudini;
- competenţe specifice;
- conţinuturile corelate cu competenţe specifice;
1. Explicarea unor fenomene, procese, procedee întâlnite în viaţa de zi cu zi
2. Investigarea comportării unor substanţe sau sisteme chimice
3. Rezolvarea de probleme în scopul stabilirii unor corelaţii relevante,

demonstrând raţionamente deductive şi inductive
4. Comunicarea înţelegerii conceptelor în rezolvarea de probleme, în

formularea explicaţiilor, în conducerea investigaţiilor şi în raportarea
rezultatelor
5. Evaluarea consecinţelor proceselor şi acţiunii produselor chimice asupra

propriei persoane şi asupra mediului

Trunchiul comun Curriculum diferenţiat
1.1. Descrierea - Variaţia electronegativităţii în - *Variaţia electronegativităţii în
comportării speciilor grupele principale şi în perioada a 4-a (grupele principale);
chimice studiate într-un perioadele 1,2,3; - *Variaţia caracterului metalic şi
context dat - Variaţia caracterului metalic şi nemetalic în perioada a 4-a (grupele
nemetalic în gupele principale şi principale);
perioadele 1,2,3; - *Caracterul acido-bazic al oxizilor
- Proprietăţi chimice ale sodiului: elementelor din perioada a 3-a şi din
reacţii cu oxigen, clor, apă; grupa a 14-a (IV A);
- Proprietăţi chimice ale clorului - *Conductibilitatea soluţiilor de
reacţii cu hidrogen, fier, apă, electroliţi;
cupru, hidroxid de sodiu, - *Echilibrul chimic;
bromură de sodiu,iodură de - *Legea acţiunii maselor, Kc, Ka,
potasiu Kw
- Cristalul de NaCl; - *Principiul Le Châtelier. Factori
- pH-ul soluţiilor apoase; care influenţează echilibrul chimic
- Pila Daniell, acumulatorul cu - *Caracterul oxidant al KMnO4, K
plumb; 2Cr2O 7 şi caracterul reducător al
- Coroziunea şi protecţia carbonului, hidrogenului,
anticorosivă; monoxidului de carbon, metalelor
- *Elementul Léclanché.
1.2. Diferenţierea - Legătura ionică. Cristalul NaCl; - *Legătura covalentă polară: CCl4,
substanţelor chimice - Legătura covalentă nepolară: H2, CH4;
după natura N2, Cl2 - *Legătura covalent-coordinativă în
interacţiunilor dintre - Legătura covalentă polară: HCl, combinaţii complexe;
atomi, ioni, molecule. H2O; - *Forţe van der Walls;
- Legătura covalent-coordinativă:
NH4+, H 3O +;
- Legătura de hidrogen. Proprietăţi
fizice ale apei;
- Solubilitatea substanţelor în
solvenţi polari şi nepolari;
- Soluţii apoase de acizi(tari şi
slabi) şi de baze (tari şi
slabe):HCl, H2CO3, HCN,
NaOH, NH3.
1.3. Explicarea - Proprietăţi fizice ale apei; - *Legătura covalent-coordinativă în
observaţiilor efectuate - Dizolvarea şi factorii care combinaţii complexe
în scopul identificării influenţează dizolvarea; - *Conductibilitatea soluţiilor de
unor aplicaţii ale - Solubilitatea substanţelor în electroliţi;
speciilor şi proceselor solvenţi polari şi nepolari; - *Reducerea cu carbon, hidrogen,
chimice studiate - pH-ul soluţiilor apoase; monoxid de carbon - metodă de
- Pila Daniell, acumulatorul cu obţinere a metalelor;
plumb - *Elementul Léclanché.
- Importanţă practică: Na, Cl2,
NaCl

2.1. Efectuarea de - Variaţia caracterului metalic: - * Caracterul amfoter al Al
investigaţii pentru reactivitatea Na, Mg, Al, faţă de O2, (OH)3, Zn (OH)2 ;
evidenţierea unor H2O; - *Conductibilitatea soluţiilor de
caracteristici, - Variaţia caracterului nemetalic: electroliţi;
proprietăţi, relaţii reactivitatea nemetalelor din grupa 17 - *Reacţiile KMnO4 şi K2Cr2O7
(VII A) cu Fe2+;
- Proprietăţi chimice ale clorului reacţii - *Caracterul reducător al
cu: Fe, Cu, iodură de potasiu şi metalelor: reacţii cu săruri;
bromură de sodiu; - *Prepararea de soluţii apoase
- Dizolvarea unui compus ionic şi a de diferite concentraţii
unui compus covalent polar în apă; procentuale folosind
- Factorii care influenţează dizolvarea; cristalohidraţi.
- Solubilitatea substanţelor în solvenţi
polari şi nepolari;
- Soluţii. Prepararea de soluţii apoase
de concentraţii molare şi procentuale
cunoscute;
- Determinarea caracterului acido-bazic
al soluţiilor cu indicatori;
- pH-ul soluţiilor: determinarea pH-ului
unor soluţii de acizi şi baze cu hârtie
indicator de pH;
- Pila Daniell – construcţie şi
funcţionare.
2.2. Colectarea - Corelaţii între structura învelişului - *Corelaţii între structura

informaţiilor prin electronic pentru elementele din învelişului electronic pentru
observări calitative şi perioadele 1, 2, 3, poziţie în tabelul elementele din perioada a 4-a,
cantitative. periodic şi proprietăţi ale elementelor poziţia în tabelul periodic şi
- Variaţia proprietăţilor periodice ale proprietăţi ale elementelor;
elementelor, în grupele principale şi - *Elementul Leclanché;
în perioadele 1, 2, 3 - *Echilibrul chimic.
- Pila Daniell, acumulatorul cu plumb
2.3. Formularea de - Corelaţii între structura învelişului - *Factori care influenţează

concluzii folosind electronic pentru elementele din echilibrul chimic.
informaţiile din surse de perioadele 1, 2, 3, poziţia în tabelul
documentare, grafice, periodic şi proprietăţi ale
scheme, date elementelor;
experimentale care să - Clasificarea elementelor în blocuri: s,
răspundă ipotezelor p, d, f;
formulate - Factorii care influenţează dizolvarea;
- Solubilitatea substanţelor în solvenţi
polari şi solvenţi nepolari.
3. Rezolvarea de probleme în scopul stabilirii unor corelaţii relevante, demonstrând raţionamente

deductive şi inductive
3.1 Analizarea - Structura învelişului electronic - *Structura învelişului electronic
problemelor pentru a pentru elementele din perioadele 1, pentru elementele din perioada a
stabili contextul, 2, 3; 4-a;
relaţiile relevante, - Corelaţii între structura învelişului - *Variaţia ra, ri, Ei în tabelul
etapele rezolvării electronic al elementelor din periodic
perioadele 1, 2, 3, poziţia în tabelul - *Variaţia electronegativităţii în
periodic şi proprietăţi ale perioada a 4-a (grupele principale);
elementelor; - *Variaţia caracterului metalic şi
- Variaţia electronegativităţii în nemetalic al elementelor din
grupele principale şi perioadele 1, perioada a 4-a;
2, 3 ; - * Kc,* Kw,* Ka;
- Variaţia caracterului metalic şi - *Factori care influenţează
nemetalic al elementelor din echilibrul chimic.
grupele principale şi perioadele 1,
2, 3 ;
- Număr de oxidare. Stabilirea
coeficienţilor ecuaţiilor reacţiilor
redox.
3.2 Integrarea relaţiilor - Calcule stoechiometrice; - *Calculul concentraţiilor

matematice în - Concentraţia molară; procentuale ale soluţiilor obţinute
rezolvarea de probleme - Stabilirea coeficienţilor ecuaţiilor din cristalohidraţi;
reacţiilor redox; - *Kc, *Ka, *Kw
- Ecuaţia de stare a gazului ideal; - *Calculul concentraţiei de ioni
- Volum molar. hidroniu. Aprecierea valorii pH-
ului din valoarea concentraţiei
ionilor hidroniu, pentru valori
întregi ale pH-ului
3.3 Evaluarea - Pila Daniell; - *Reducerea cu carbon, hidrogen,

strategiilor de rezolvare - Solubilitatea substanţelor în monoxid de carbon - metodă de
a problemelor pentru a solvenţi polari şi solvenţi nepolari. obţinere a metalelor;
lua decizii asupra - *Conductibilitatea soluţiilor de
materialelor/condiţiilor electroliţi;
analizate - *Factori care influenţează
echilibrul chimic.
4. Comunicarea înţelegerii conceptelor în rezolvarea de probleme, în formularea explicaţiilor, în

conducerea investigaţiilor şi în raportarea rezultatelor
4.1 Modelarea - Structura învelişului electronic pentru - *Structura învelişului

conceptelor, elementele din perioadele 1, 2, 3; electronic pentru elementele din
structurilor, relaţiilor, - Legătura ionică: NaCl; perioada a 4-a;
proceselor, sistemelor - Cristalul NaCl; - *Legătura covalentă polară:
- Legătura covalentă nepolară: H2, Cl2, N2 ; CH4, CCl4;
- Legătura covalentă polară: HCl, H2O; - *Legătura covalent-
- Legătura covalent-coordinativă: NH4+, coordinativă în combinaţii
H3O+; complexe;
- Pila Daniell, acumulatorul cu plumb; - *Elementul Leclanché,
- Dizolvarea.
4.2 Folosirea corectă a - Structura învelişului electronic pentru - *Structura învelişului

terminologiei elementele din perioadele 1, 2, 3; electronic pentru elementele
specifice chimiei - Corelaţii între structura învelişului din perioada a 4-a;
electronic pentru elementele din - *Variaţia proprietăţilor
perioadele 1, 2, 3, poziţia în tabelul periodice ale elementelor din
periodic şi proprietăţi ale elementelor; perioada a 4-a (grupele
- Variaţia proprietăţilor periodice ale principale);
elementelor, în grupele principale şi - *Forţe van der Waals
perioadele 1, 2, 3; - *Echilibrul chimic. Legea
- Legături chimice (ionică, covalentă) si acţiunii maselor. Kc, Ka, Kw.
legătura de hidrogen; Principiul lui Le Châtelier şi
- Soluţii apoase de acizi (tari şi slabi) şi factori care influenţează
de baze (tari şi slabe); echilibrul chimic;
- pH-ul soluţiilor apoase; - *Elementul Leclanché;
- Dizolvarea şi factorii care influenţează - *Denumirea combinaţiilor
dizolvarea; complexe.
- Reacţii redox. Aplicaţii ale reacţiilor
redox: pila Daniell, acumulatorul cu
plumb. Coroziunea şi protecţia
anticorosivă;
- Ecuaţia de stare a gazului ideal.
5. Evaluarea consecinţelor proceselor şi acţiunii produselor chimice asupra propriei persoane şi

asupra mediului
5.1. Respectarea şi - Variaţia caracterului metalic: - *Variaţia caracterului metalic şi
aplicarea normelor de reactivitatea Na, Mg, Al, faţă de O2, nemetalic al elementelor în
protecţie personală şi H2O; perioada a 4-a (grupe
a mediului - Variaţia caracterului nemetalic: principale);
reactivitatea nemetalelor din grupa 17 - *Caracterul acido-bazic al
(VII A); oxizilor elementelor din
- Proprietăţi chimice ale Cl2: reacţii cu perioada a 3-a şi din grupa a
Fe, Cu, iodură de sodiu şi bromură de 14-a (IV A);
potasiu; - *Conductibilitatea soluţiilor de
- Dizolvarea unui compus ionic şi a unui electroliţi.
compus covalent polar în apă;
- Soluţii apoase de acizi(tari şi slabi) şi
de baze( tari şi slabe);
- Determinarea caracterului acido-bazic
al soluţiilor cu indicatori;
- Determinarea pH-ului unor soluţii de
acizi şi baze cu hârtie indicator de pH.
5.2 Anticiparea - Proprietăţile chimice ale clorului şi - *Elementul Leclanché.
efectelor unor acţiuni sodiului;
specifice asupra - Solubilitatea în solvenţi polari şi
mediului înconjurător nepolari;
- Soluţii apoase de acizi (tari şi slabi) şi
de baze (tari şi slabe);
- Acumulatorul cu plumb
- pH-ul soluţiilor apoase;
- Coroziunea.
CONŢINUTURI
Structura învelişului electronic pentru elementele din perioadele 1, 2, 3, *4. Corelaţii între
structura învelişului electronic, poziţia în tabelul periodic şi proprietăţi ale elementelor. Variaţia
proprietăţilor periodice ale elementelor, în grupele principale şi în perioadele 1, 2, 3,*4.
Legătura ionică. Legătura covalentă polară şi nepolară. Legătura coordinativă. Legătura
de hidrogen. *Forţe van der Waals. Dizolvarea şi factorii care influenţează dizolvarea.
Solubilitatea. Soluţii apoase de acizi (tari şi slabi) şi baze (tari şi slabe); pH-ul soluţiilor
apoase. *Echilibrul chimic. *Legea acţiunii maselor. *Kc,*Ka, *Kw *Principiul lui Le
Châtelier şi factori care influenţează echilibrul chimic. Reacţii redox. Aplicaţii ale reacţiilor
redox: pila Daniell, acumulatorul cu plumb, *elementul Léclanché. Coroziunea şi protecţia
anticorosivă. Ecuaţia de stare a gazului ideal.
TERMENI
Straturi, substraturi, orbitali, *rază atomică, *rază ionică, *energie de ionizare,
electronegativitate, caracter metalic, caracter nemetalic, legătură ionică, cristal ionic, legătură
covalentă polară, legătură covalentă nepolară, legătură covalent-coordinativă, interacţiuni ion-
dipol, interacţiuni dipol-dipol *combinaţie complexă, legătură de hidrogen, moleculă polară,
moleculă nepolară, solubilitate, solvent polar, solvent nepolar, concentraţie molară,
*cristalohidrat, acid tare, acid slab, bază tare, bază slabă, amfolit acido-bazic, pH, *echilibru
chimic, *Kc,*Kw,*Ka, număr de oxidare, oxidare, reducere, agent oxidant, agent reducător,
coroziune, element galvanic, volum molar.
Predarea ştiinţelor a luat în considerare în special domeniul cognitiv, care accentuează
înţelegerea, construirea deprinderilor de înalt nivel, dezvoltarea deprinderilor metacognitive,
designul mediilor de învăţare bazate pe tematici sau interdisciplinaritate. Lipsa mijloacelor şi
tehnicilor de evaluare ale domeniului afectiv, care să informeze asupra atingerii obiectivelor
afective şi lipsa înţelegerii faptului că, nu există o relaţie automată între cunoştinţe şi
comportament, a condus la ignorarea domeniului afectiv.
Cum remarca Piaget, „la nici un nivel, în nici o stare, chiar şi la adulţi, nu putem găsi un
comportament sau o stare care este pur cognitivă, fără elemente ale afectivului, şi nici o stare
pur afectivă, fără un element cognitiv implicat”.
Problemele tehnologice, sociale, economice şi ştiinţifice nu se pot rezolva numai prin
cunoştinţe cognitive.
Valorile şi atitudinile care contribuie la formarea competenţelor urmărite prin studiul
chimiei, se regăsesc în asocierea de mai jos:
Competenţa generală Valori şi atitudini

Explicarea unor fenomene, procese, procedee • Respect pentru adevăr şi rigurozitate;
întâlnite în viaţa de zi cu zi. • Încredere în adevărurile ştiinţifice şi în aprecierea
critică a limitelor acestora;
• Dispoziţia de ameliorare a propriei performanţe.
Investigarea comportării unor substanţe sau • Iniţiativă personală;
sisteme chimice. • Interes şi curiozitate;
• Spirit critic şi autocritic;
• Dispoziţie de a considera ipotezele ca idei ce
trebuie testate;
• Dispoziţie de a nu trage imediat concluzii;
• Dispoziţie de a avea o viziune neinfluenţată de
convingerile personale.
Rezolvarea de probleme în scopul stabilirii • Scepticism faţă de generalizări care nu sunt
unor corelaţii relevante, demonstrând bazate pe observaţii verificabile / repetabile;
raţionamente deductive şi inductive. • Dispoziţie de a-şi modifica punctele de vedere
atunci când sunt prezentate fapte noi;
• Manifestare creativă.
Comunicarea înţelegerii conceptelor în • Deschidere şi dispoziţie de a asculta părerile
rezolvarea de probleme, în formularea celorlalţi;
explicaţiilor, în conducerea investigaţiilor şi în • Toleranţă pentru opiniile celorlalţi;
raportarea rezultatelor. • Dorinţă de informare şi afirmare;
• Interes şi respect pentru ceilalţi;
• Respect faţă de argumentaţia ştiinţifică;
• Interes pentru explorarea diferitelor modalităţi de
comunicare, inclusive pentru cele furnizate de
TIC.
Evaluarea consecinţelor proceselor şi acţiunii • Aprecierea critică a raportului între beneficii şi
produselor chimice asupra propriei persoane şi efectele indezirabile ale aplicării tehnologiilor;
asupra mediului. • Grija faţă de propria persoană, faţă de ceilalţi şi
faţă de mediu.
Schimbările sociale, economice şi tehnologice au transformat piaţa muncii. Această

restructurare, deseori, necesită forţă de muncă înalt calificată care să posede deprinderi
specializate. Sarcinile de rutină sunt acum desfăşurate prin intermediul tehnologiei informaţiei,
ceea ce conduce la descreşterea atât a necesarului cât şi a efectivului forţei de muncă implicate
în performarea acestora şi totodată la creşterea cerinţei pentru forţă de muncă cu deprinderi
cognitive de înalt nivel.
Dacă epoca industrială se caracteriza prin:

- Standardizare, control centralizat, relaţii de adversitate, decizie autocrată,
conformitate, comunicare unidirecţională, compartimentare, orientare către părţile
componente,
- epoca informaţiei se caracterizează prin:
- Individualizare, autonomie, relaţii de cooperare, decizie în cooperare, iniţiativă,
diversitate, interrelaţionare, abordare holistică, orientare către procese.
Aceste trăsături induc ideea că, instruirea nu mai este nici pe de parte înţeleasă ca „o
mărime care se potriveşte pentru toţi”, fiind imperios necesar ca aceasta să furnizeze
oportunităţi pentru ca educabilii să manifeste iniţiativă şi responsabilitate pentru propria
învăţare, în acelaşi timp, să ofere sprijin pentru ca procesele învăţării să fie mai efective şi
eficiente.
Programele de chimie descriu oferta educaţională a disciplinei pentru un parcurs şcolar

determinat. Aplicarea acestor programe are în vedere posibilitatea construirii unor parcursuri
individuale de învăţare, printr-o ofertă adaptată specificului şcolii, interesului elevilor şi al
comunităţii, precum şi promovarea unor strategii didactice active ce plasează elevul, în centrul
procesului didactic.
Programa şcolară reprezintă elementul central al proiectării didactice. Proiectarea
didactică presupune:
i. Lectura personalizată a programei;
ii. Planificarea calendaristică;
iii. Proiectarea secvenţială a unităţilor de învăţare şi implicit a lecţiilor.
Elaborarea documentelor de proiectare didactică necesită asocierea într-un mod

personalizat al elementelor programei – competenţe specifice şi conţinuturi, cu resurse
metodologice, temporale, materiale.
Planificarea calendaristică ca instrument de interpretare personalizată a programei, se

racordează la individualitatea clasei. Pentru realizarea acesteia se recomandă parcurgerea
următoarelor etape:
1. Studierea programei;
2. Împărţirea pe unităţi de învăţare;
3. Stabilirea succesiunii unităţilor de învăţare;
4. Alocarea timpului necesar pentru fiecare unitate de învăţare în concordanţă cu
competenţele specifice vizate, conţinuturile alocate şi individualitatea fiecărei
clase.
STRUCTURA PLANIFICĂRII CALENDARISTICE
Nr. Unitatea Competenţe Conţinuturi Număr de Săpt. Observaţii

U.Î. de învăţare specifice vizate ore
- titlu alocate
Proiectarea unei unităţi de învăţare necesită aplicarea unei metodologii care constă
într-o succesiune de etape înlănţuite logic, ce conduc la detalierea conţinuturilor de tip factual,
noţional şi procedural care contribuie la formarea şi/sau dezvoltarea competenţelor specifice.
Etapele proiectării, aceleaşi pentru orice unitate de învăţare, se regăsesc în următoarea
rubricaţie:
Conţinuturi Competenţe Activităţi de Resurse Evaluare

detaliate ale specifice vizate învăţare
unităţii de
învăţare
Ce ? De ce ? Cum ? Cu ce ? Cât ?
Activităţile de învăţare se construiesc pe baza corelării dintre competenţele specifice şi

conţinuturile prevăzute de programă. Activităţile de învăţare presupun orientarea către un scop,
redat prin tema activităţii, fiind transpuse într-o formă de comunicare inteligibilă elevilor –
adecvată nivelului de vârstă al acestora.
Pentru a avea succes în societatea cunoaşterii, într-o economie a competiţiei crescute, toţi
elevii trebuie să înveţe să comunice, să gândească şi să raţioneze eficient, să rezolve probleme
complexe, să lucreze cu date multidimensionale şi reprezentări sofisticate, să formuleze
judecăţi referitoare la acurateţea masei de informaţie, să colaboreze în diverse echipe şi să
demonstreze o puternică automotivare.
Copiii nu urmează acelaşi drum pentru creştere intelectuală şi schimbare, ei nu sunt

pregătiţi să înveţe în acelaşi mod, mai degrabă învaţă unele proceduri încet şi folosind rute
multiple; dezvoltarea cunoştinţelor nu numai că este variabilă, dar se constituie în contexte şi
situaţii particulare. Ca urmare, instruirea ar trebui să ţină cont de natura culturii clasei, de
practicile pe care le promovează şi de variaţia individuală.
Ştiinţele, ca şi alte domenii, sunt deseori învăţate prin muncă în colaborare. Prin
asemenea interacţiuni, indivizii construiesc comunităţi ale practicii, îşi testează propriile teorii
şi construiesc pe învăţarea altora; interacţiunea socială furnizează oportunităţi de a percepe
situaţia din perspective diferite Modelarea competenţelor cognitive prin participare în grup şi
interacţiune socială este un mecanism important pentru internalizarea cunoştinţelor şi
deprinderilor.
Indiferent de tipul de achiziţie urmărit, fie o unitate foarte specifică a unei deprinderi sau
a unei cunoştinţe, fie o schemă amplă de rezolvare a unei probleme complexe, dezvoltarea unei
cunoaşteri profunde a unui domeniu necesită timp şi focalizare pe oportunităţile de exersare şi
feedback Ca urmare, furnizarea unui feedback informativ şi la timp va conduce la exersarea
efectivă şi eficientă a unei deprinderi, aceasta fiind una din sarcinile instruirii.
Ţinând cont de aspectele menţionate este necesar ca educabililor să li se dea iniţiativa, să

lucreze în grup pentru soluţionarea unor sarcini de viaţă, să li se permită alegerea dintr-o
diversitate de metode, să utilizeze tehnologia avansată şi să aibă posibilitatea de a persevera
până ce ating standardele corespunzătoare. Pe de altă parte practica pedagogică trebuie să se
îndrepte spre:
• focalizarea pe activităţi practice în care elevul să fie implicat fizic, mental şi social;
• furnizarea unei varietăţi de activităţi de învăţare;
• evitarea folosirii termenilor şi conceptelor introductive în afara unor referinţe concrete;
• implicarea frecventă a elevilor în gândirea operaţională.
În continuare sunt prezentate câteva sugestii de activităţi de învăţare care pot fi abordate
în scopul formării şi dezvoltării competenţelor generale din programă:
1. Explicarea unor fenomene, procese, procedee întâlnite în viaţa de zi cu zi.
• Interpretarea informaţiilor furnizate de mijloace multimedia;
• Valorificarea informaţiilor care se pot obţine din configuraţia electronică/poziţia
elementelor în tabelul periodic;
• Exerciţii de clasificare a unor substanţe după natura legăturilor chimice;
• Exerciţii de interpretare ale proprietăţilor fizice ale apei;
• Interpretarea funcţionării pilei Daniell, acumulatorului cu plumb;
2. Investigarea comportării unor substanţe sau sisteme chimice.
• Realizarea unor investigaţii care dovedesc relaţii structură – proprietăţi: caracterul
metalic/nemetalic, caracterul acidobazic, caracterul amfoter, caracterul
oxidant/reducător;
• Proiectarea unor investigaţii pe tema factorilor care influenţează dizolvarea, pe tema
acidităţii/bazicităţii soluţiilor etc.;
• Construirea pilei Daniell;
• Reprezentarea datelor experimentale;
• Folosirea tehnologiilor informaţionale şi comunicaţionale;
• Interpretarea datelor experimentale;
•
Elaborarea unor referate care includ observaţii, concluzii pe baza activităţii
experimentale;
• Folosirea surselor bibliografice suplimentare pentru validarea unor concluzii.
3. Rezolvarea de probleme în scopul stabilirii unor corelaţii relevante, demonstrând
raţionamente inductive şi deductive.
•
Identificarea unor surse bibliografice pentru rezolvarea problemelor;
•
Stabilirea unor strategii de rezolvare a unei anumite situaţii prin analogie, inducţie
sau deducţie;
• Analiza informaţiilor pentru verificarea noncontradicţiei, suficienţei, redundanţei
acestora şi pentru eliminarea informaţiilor neesenţiale;
• Utilizarea intuiţiei în rezolvarea de probleme
• Rezolvarea de probleme utilizând expresiile matematice ale relaţiilor de dependenţă
dintre parametrii de stare, noţiunile de mol, volum molar;
• Rezolvarea de probleme utilizând expresiile matematice ale Kc, Ka, Kw;
• Rezolvarea de probleme legate de concentraţia ionilor H3O+;
• Stabilirea N.O. pe baza regulilor;
• Stabilirea coeficienţilor prin metoda redox;
• Stabilirea unor strategii de rezolvare a unei anumite situaţii şi alegerea
alternativei/alternativelor corecte;
4. Comunicarea înţelegerii conceptelor în rezolvarea de probleme, în formularea explicaţiilor,
în conducerea investigaţiilor şi în raportarea rezultatelor.
• Scrierea simbolurilor atomilor elementelor, ionilor;
• Reprezentarea formulelor de structură ale combinaţiilor ionice şi covalente;
• Scrierea ecuaţiilor reacţiilor chimice;
• Reprezentarea configuraţiei electronice a elementelor, utilizând regulile de completare;
• Exerciţii de modelare a legăturilor ionice/covalente şi a interacţiunilor de natură fizică;
• Modelarea procesului de dizolvare;
• Utilizarea corectă şi sistematică a terminologiei adecvate.
asupra mediului.
• Familiarizarea elevilor cu normele de protecţie;
• Documentarea pe teme legate de aplicaţiile practice ale unor substanţe, procese;
• Elaborarea de proiecte;
• Folosirea internetului şi a altor mijloace de informare.
Evaluarea, în mod tradiţional, a fost folosită de profesor pentru a monitoriza învăţarea

elevului şi a furniza o bază pentru asigurarea notelor. În timp, caracterul evaluării s-a schimbat,
rolul acesteia crescând permanent. Deserveşte trei mari scopuri:
• Să asiste învăţarea,
• Să măsoare achiziţiile individuale
• Să evalueze programe.
Deşi evaluările folosite în diferite contexte şi în diferite scopuri apar ca fiind diferite,
subscriu aceloraşi principii comune, unul dintre acestea este că evaluarea este întotdeauna un
proces de gândire asupra dovezilor furnizate.
Indiferent de scop, orice evaluare trebuie să fie fundamentată pe trei elemente reunite în
triunghiul evaluării: cogniţie – modelul reprezentării cunoştinţelor şi dezvoltării competenţelor
în domeniul disciplinei, observaţie – sarcini sau situaţii care ne permit observarea performanţei
elevului, şi interpretare – metodologia folosită pentru a trage concluzii referitoare la
performanţa elevului, care în mod explicit trebuie corelate.
În procesul de design al evaluării rolul central îl deţine modelul cogniţiei şi învăţării, care
trebuie să fie bazat pe modul în care elevii îşi reprezintă cunoştinţele şi competenţele
domeniului.
În teoriile moderne ale învăţării şi cogniţiei un accent major este plasat pe dimensiunea
socială a învăţării, incluzând practici participative care vin în sprijinul cunoaşterii şi
înţelegerii.Ca urmare, practicile evaluării ar trebui să depăşească focalizarea pe deprinderi şi
biţi discreţi de cunoştinţe şi să vizeze aspecte mai complexe legate de achiziţiile elevilor.
Ceea ce indivizii ştiu, cum ştiu şi cum sunt capabili să-şi folosească cunoştinţele pentru a
răspunde la întrebări, a rezolva o problemă şi a se angaja în învăţare adiţională, este aspectul
cheie care determină participarea în societatea actuală. Ca urmare, evaluarea ar trebui să fie
centrată pe strategiile specifice pe care elevii le folosesc în rezolvarea problemelor,
identificându-se acelea care provoacă o dezvoltare continuă a eficienţei şi sunt ancorate la un
anumit domeniu particular de cunoştinţe şi deprinderi.
Achiziţiile, în majoritate, sunt acumulate prin interacţiune şi discurs; în cadrul clasei
înţelegerea se produce prin întrebări şi răspunsuri. Ca urmare, evaluarea ar trebui să
evidenţieze cât de bine se angajează elevii în practicile comunicative şi cât de bine folosesc
instrumentele de comunicare corespunzătoare domeniului.
O astfel de evaluare, formativă, este susţinută de coerenţa demersului de învăţare, adică
de coerenţa demersului elevului şi este evident orientată către procesele care generează
produsele vizibile ale învăţării.
Evaluarea formativă întreţine un raport interactiv cu formarea, permiţând profesorului să
garanteze că modelele de formare propuse sunt adaptate caracteristicilor elevilor, şi anume,
diferenţelor individuale în învăţare şi aprofundare. Această formă de reglare este necesar să
intervină în decursul actului de formare, înainte de certificare sau orientarea ulterioară.
Evaluarea formativă însoţeşte învăţarea şi permite ajustări consecutive în funcţie de
feedback-ul obţinut. Departe de a fi o simplă constatare a unei cantităţi de reuşită sau eşec, nu
se limitează doar la înregistrarea rezultatelor, mergând până la aflarea „de-ce”-urilor
rezultatelor. Pune accent pe aspectele calitative şi nu pe cele cantitative şi permite corectarea
traiectoriilor.
În afara tehnicilor tradiţionale de evaluare: înregistrări ale discuţiilor din clasă,

înregistrări ale acţiunilor elevilor, teste scrise, teste de evaluare prin activităţi practice, tema
pentru acasă, se recomandă şi folosirea altor mijloace alternative: proiectul şi portofoliul.
Proiectul este o activitate complexă care presupune: investigarea problemei, realizarea
proiectului propriu-zis şi prezentarea acestuia, evidenţiind capacitatea de a lucra în cooperare,
de a realiza activităţi independent, de a comunica, de a împărtăşi celorlalţi propriile păreri şi
concluzii, de a lua decizii.
Rolul profesorului este esenţial în ceea ce priveşte organizarea activităţii, consilierea şi
monitorizarea discretă a elevilor, prin supervizarea obiectivelor proiectului stabilite de aceştia,
prin informarea acestora cu privire la surse de documentare sau proceduri ce pot fi folosite,
totuşi intervenţia acestuia rămânând minimă. Este important ca profesorul să evite situaţia de
eşec, fiecare elev putând fi evidenţiat la un moment dat.
În ceea ce priveşte evaluarea prin intermediul proiectului, aceasta se poate realiza pentru
tehnica de lucru folosită, pentru modul de prezentare şi/sau produsul realizat. Cele patru
dimensiuni utilizate în evaluare sunt:
1. operarea cu fapte, concepte, deprinderi dobândite prin învăţare;
2. calitatea produsului – creativitatea, imaginaţia, tehnica estetică, execuţia, realizarea;
3. reflecţia – capacitatea de a se distanţa de propria lucrare având permanent în vedere
propriile obiective, de a evalua progresul făcut şi de a face modificările necesare;
4. comunicarea – atât pe perioada realizării cât şi a prezentării acestuia.
Proiectele angajează elevii într-o autentică învăţare pe o perioadă semnificativă de timp,

determinându-i să reflecteze la propria acţiune, să ia decizii, să-şi dezvolte relaţii
interpersonale, să utilizeze limbile moderne în contexte autentice, să se mobilizeze şi
constituie un cadru propice pentru demonstrarea înţelegerii şi competenţelor dobândite.
PROGRAMĂ ŞCOLARĂ PENTRU CLASA A X-A
CHIMIE
Aprobat prin ordin al ministrului

Nr. 5099/09.09.2009
Bucureşti, 2009
NOTĂ DE PREZENTARE
Necesitatea asigurării deopotrivă a educaţiei de bază pentru toţi cetăţenii – prin dezvoltarea echilibrată
a tuturor competenţelor cheie şi prin formarea pentru învăţarea pe parcursul întregii vieţi – şi a iniţierii
în trasee de formare specializate, a determinat noua structură a învăţământului obligatoriu. Pe baza
rezultatelor studiilor efectuate, la nivelul Comisiei Europene au fost stabilite 8 domenii de competenţe-
cheie, fiind precizate pentru fiecare domeniu cunoştinţele, deprinderile şi atitudinile care trebuie
dobândite, respectiv formate, în procesul educaţional.
Aceste domenii de competenţe-cheie răspund obiectivelor asumate pentru dezvoltarea sistemelor
educaţionale şi de formare profesională în Europa şi, ca urmare, stau la baza stabilirii curriculumului
pentru clasele a IX-a şi a X-a – ani finali pentru educaţia de bază.
Studiul chimiei în ciclul inferior al liceului urmăreşte să contribuie la formarea şi dezvoltarea
capacităţii elevilor de a reflecta asupra lumii oferind individului cunoştinţele necesare pentru a acţiona
asupra acesteia, iar în funcţie de propriile nevoi şi dorinţe de a rezolva probleme pe baza relaţionării
cunoştinţelor din diferite domenii, precum şi la înzestrarea cu un set de competenţe, valori şi atitudini
menite să contribuie la formarea unei culturi comune pentru toţi elevii şi determinând, pe de altă parte,
trasee individuale de învăţare.
Astfel, planurile cadru în vigoare pentru clasele a IX-a şi a X-a de liceu sunt structurate pe trei
componente: trunchi comun (TC), curriculum diferenţiat (CD) şi curriculum la decizia şcolii (CDŞ).
Trunchiul comun reprezintă oferta educaţională constând din acelaşi număr de ore pentru toate
filierele, profilurile şi specializările din cadrul învăţământului liceal. Vizând competenţele-cheie,
trunchiul comun va fi parcurs în mod obligatoriu de toţi elevii, indiferent de profilul de formare.
Chimia este disciplină de trunchi comun şi contribuie, alături de celelalte discipline la:
▪ finalizarea educaţiei de bază prin dezvoltarea competenţelor cheie urmărite în cadrul
învăţământului obligatoriu – condiţie pentru asigurarea egalităţii de şanse pentru toţi elevii,
oricare ar fi specificul liceului (filieră, profil);
▪ formarea pentru învăţarea pe parcursul întregii vieţi.
Curriculumul diferenţiat reprezintă oferta educaţională stabilită la nivel central, constând dintr-un
pachet de discipline cu alocările orare asociate acestora.
În cazul disciplinei Chimie, la clasa a X-a, această ofertă educaţională (1 oră), asigură o bază comună
pentru pregătirea de profil, răspunzând nevoii de a iniţia elevul în trasee de formare specializate, cu o
bază suficient de diversificată pentru a se putea orienta în privinţa studiilor ulterioare sau pentru a se
putea integra social şi profesional, în cazul finalizării studiilor.
Orele de chimie din curriculum diferenţiat sunt ore pe care elevii din profilul sau specializarea
respectivă, le efectuează în mod obligatoriu.
Orice domeniu al cunoaşterii are propriul corp de concepte, conţinut factual, conţinut procedural şi alte
aspecte, care, toate împreună, constituie cunoştinţele domeniului. În multe domenii, incluzând pe cel al
chimiei, cunoaşterea este multifaţetată, necesitând eforturi susţinute şi o instruire focalizată pe
dezvoltarea înţelegerii. Principiile care au stat la baza elaborării programei sunt următoarele:
• Învăţarea ştiinţelor este un proces activ;
• Toţi elevii indiferent de aspiraţii, motivaţii, interese trebuie să aibă oportunitatea alfabetizării
ştiinţifice;
• Formarea educaţiei ştiinţifice, în detrimentul conţinuturilor ştiinţifice nerelevante în raport cu
dezvoltarea mentală a elevilor sau aplicabilitatea practică a acestora.
Ca urmare, s-a urmărit: esenţializarea conţinuturilor în scopul accentuării laturii formative;
compatibilizarea cunoştinţelor cu vârsta elevului şi cu experienţa anterioară a acestuia; continuitatea şi
coerenţa intradisciplinară; realizarea legăturilor interdisciplinare prin utilizarea de modele matematice
în explicarea unor fenomene; prezentarea conţinuturilor într-o formă accesibilă în scopul stimulării
motivaţiei pentru studiul chimiei şi, nu în ultimul rând, asigurarea unei continuităţi la nivelul
experienţei didactice acumulate în predarea disciplinei.
Chimie – clasa a X-a, ciclul inferior al liceului 2

Programa de chimie este structurată pe formarea de competenţe. Competenţele permit identificarea şi

rezolvarea unor probleme specifice domeniului studiat, în contexte variate. Acest tip de proiectare
curriculară îşi propune: focalizarea pe achiziţiile finale ale învăţării, accentuarea dimensiunii acţionale în
formarea personalităţii elevului, corelarea cu aşteptările societăţii.
Programa de chimie pentru trunchi comun este structurată pe un acelaşi ansamblu de competenţe
generale şi competenţe specifice adecvate pentru profilul real, uman, tehnologic şi vocaţional şi, aceleaşi
ansamblu de conţinuturi. Programa de chimie pentru curriculum diferenţiat cuprinde noi conţinuturi care
contribuie la aprofundarea competenţelor.
Programele au în vedere să nu îngrădească libertatea profesorului în proiectarea activităţilor didactice. În
condiţiile realizării competenţelor generale şi specifice şi parcurgerii integrale a conţinutului obligatoriu,
profesorul poate:
- să grupeze în unităţi de învăţare, în diverse moduri, elementele de conţinut cu respectarea logicii
interne de dezvoltare a conceptelor;
- să aleagă sau să organizeze activităţi de învăţare adecvate condiţiilor concrete din clasă.
Programele au următoarele componente:
• competenţe generale;
• competenţe specifice corelate cu unităţi de conţinut;
• valori şi atitudini;


rezultatelor


1.1. Descrierea - Alcani: clorurarea metanului, - *Chimizarea
comportării compuşilor izomerizarea butanului, cracarea şi metanului:obţinerea aldehidei
organici studiaţi în dehidrogenarea butanului, arderea; formice, acidului cianhidric,
funcţie de clasa de - Alchene: adiţia H2, X2, HX, H2O, gazului de sinteză, gazului de
apartenenţă polimerizarea; apă şi a acetilenei;
- Alchine : acetilenă - adiţia H2, X2, HX, - *Alchene: halogenarea alilică,
H2O, arderea; oxidarea blândă şi energică;
- Arene: benzen, toluen, naftalină – - *Diene: adiţia bromului 1,4,
halogenare, nitrare; polimerizare,copolimerizare;
- Alcooli: etanol - fermentaţia acetică , - *Alchine: obţinerea
metanol – arderea, glicerină – obţinerea acetilurilor de Na, Ag, Cu;
trinitratului de glicerină ; - *Arene: reacţii de substituţie
- Acizi carboxilici: acidul acetic - la nucleu: sulfonare, alchilare,
reacţiile cu metale reactive, oxizi acilare.Orientarea substituţiei.
metalici, hidroxizi alcalini, carbonaţi, Reacţii de halogenare şi
etanol. oxidare la catena laterală.
- Săpunuri şi detergenţi - acţiune de Reacţii de adiţie la benzen
spălare; (hidrogen şi clor) şi naftalină
- Compuşi organici cu acţiune biologică: (hidrogen);
grăsimi, proteine, zaharide – proprietăţi - Reacţii de oxidare la nucleu;
fizice;
- Medicamente–acţiune asupra - *Tăria acidului acetic;
organismului; - *Reacţia de saponificare.
- Vitamine – rol fiziologic;
- Droguri – acţiune nocivă asupra
organismului.
1.2. Diferenţierea - Elemente organogene; - *Izomeria geometrică la

compuşilor organici în - Legături chimice în compuşii organici; alchene;
funcţie de structura - Tipuri de catene de atomi de carbon; - *Halogenarea alilică ;
acestora - Clasificarea compuşilor organici ; - *Diene: butadiena, izoprenul -
- Izomeria de catenă la alcani (C4 – C5 ); formule de structură ;
- Izomeria de catenă şi de poziţie la - *Orientarea substituţiei la
alchene (C4 – C5 ), alchine (C4 – C5 ); nucleul aromatic ;
- Formule de structură ale alcanilor, - *Acizi graşi – formule de
alchenelor, alchinelor, arenelor, structură ;
alcoolilor, acizilor carboxilici. - *Săpunuri şi detergenţi –
- Regula lui Markovnicov; formule de structură.

2. Investigarea comportării chimice a unor substanţe sau sisteme chimice.

2.1. Efectuarea de - Obţinerea acetilenei din carbid; - *Tăria acidului acetic;
investigaţii pentru - Adiţia bromului la acetilenă; - *Oxidare blândă şi energică
evidenţierea unor - Solubilitatea în apă a alcoolilor; la alchene.
caracteristici, proprietăţi, - Fermentaţia acetică;
relaţii - Reacţiile acidului acetic cu metale
reactive, oxizi metalici, hidroxizi
alcalini, carbonaţi, alcool etilic;
- Obţinerea săpunului;
- Denaturarea proteinelor;
- Identificarea amidonului.
2.2. Formularea de - Hidrocarburi – proprietăţi fizice şi - *Halogenarea alillică;
concluzii care să chimice; - *Adiţia 1,4 la diene;
demonstreze relaţii de tip - Regula lui Markovnicov; - *Obţinerea acetilurilor;
cauză-efect - Alcooli – proprietăţi fizice; - *Orientarea substituţiei la
- Acidul acetic – proprietăţi chimice; nucleul aromatic;
- Săpunuri şi detergenţi - acţiune de - *Tăria acidului acetic;
spălare; - *Echilibrul reacţiei de
- Vitamine – rol fiziologic şi esterificare;
avitaminoze.

inductive şi deductive.
3.1. Conceperea sau - Clasificarea compuşilor organici; - *Halogenarea alilică;
adaptarea unei strategii - Hidrocarburi – proprietăţi chimice; - *Reacţii de substituţie la
de rezolvare pentru a - Acidul acetic – proprietăţi chimice. alchine: obţinerea
analiza o situaţie acetilurilor;
- *Arene: reacţii de sulfonare,
alchilare, acilare. Orientarea
substituţiei. Reacţii de
halogenare şi oxidare la
catena laterală. Reacţii de
adiţie la benzen şi naftalină.
Reacţii de oxidare la nucleu.
3.2. Formularea unor - Clasificarea compuşilor organici ; - *Alchene : izomerie
reguli, definiţii, - Hidrocarburi: alcani (C1 – C5 ), geometrică, halogenare
generalizări care să fie alchene (C2 – C5 ), alchine (C2 – C5 ) – alilică, oxidare blândă şi
utilizate în studiul serie omoloagă, denumire, formule de energică ;
claselor de compuşi structură, izomerie de catenă şi de - *Diene : adiţia 1,4 ;
poziţie; - *Orientarea substituţiei la
- Reacţia de adiţie la alchene şi nucleul aromatic.
alchine ; regula lui Markovnicov;
- Alcooli: metanol, etanol, glicerol -
formule de structură, denumire,
proprietăţi fizice (stare de agregare,
solubilitate în apă, punct de fierbere );
- Acidul acetic: reacţii cu metale
reactive, oxizi metalici, hidroxizi
alcalini, carbonaţi, etanol.


3.3 Furnizarea soluţiilor - Formule brute, moleculare şi de - *Tăria acidului acetic;
la probleme care necesită structură plane; - *Echilibrul reacţiei de
luarea în considerare a - Calcule stoechiometrice; esterificare.
mai multor factori - Putere calorică.
diferiţi/concepte
relaţionate

conducerea investigaţiilor şi în raportarea rezultatelor.
4.1. Procesarea - Combustibili: metan, fracţiuni - *Chimizarea metanului;
informaţiei scrise, a petroliere, cărbuni; - *Acizi graşi.
datelor, conceptelor, - Petrolul – sursă de materii prime
pentru utilizarea lor în organice.Chimizarea petrolului ;
activităţile de tip proiect - Benzine. Cifra octanică;
- Importanţa practică şi acţiunea
biologică a etanolului şi a acidului
acetic;
- Cauciucul natural şi sintetic, mase
plastice;
- Fibre naturale, artificiale şi sintetice;
- Coloranţi naturali şi sintetici ;
- Vopsele ;
- Arome, esenţe, parfumuri;
- Compuşi organici cu acţiune
biologică: grăsimi, proteine, zaharide;
- Medicamente;
- Droguri.
- Acţiunea asupra mediului a
compuşilor organici studiaţi.
4.2. Utilizarea în mod - Elemente organogene; - *Chimizarea metanului;

sistematic, a - Formule moleculare şi de structură - *Alchene: halogenarea alilică,
terminologiei specifice, plane; oxidarea blândă şi energică;
într-o varietate de - Tipuri de catene de atomi de carbon; - *Diene: adiţia bromului 1,4,
contexte de comunicare - Clasificarea compuşilor organici ; polimerizare,copolimerizare
- Hidrocarburi; - *Alchine: obţinerea
- Combustibili; acetilurilor de Na, Ag, Cu;
- Petrolul; - *Arene: reacţii de substituţie
- Alcooli; la nucleu: sulfonare, alchilare,
- Acizi carboxilici ; acilare. Orientarea
- Săpunuri şi detergenţi; substituţiei. Reacţii de
- Cauciucul natural şi sintetic, mase halogenare şi oxidare la
plastice; catena laterală. Reacţii de
- Fibre naturale, artificiale şi sintetice; adiţie la benzen şi naftalină.
- Coloranţi naturali şi sintetici ; Reacţii de oxidare la nucleu;
- Vopsele ; - *Echilibrul reacţiei de
- Arome, esenţe, parfumuri; esterificare;
- Compuşi organici cu acţiune biologică; - *Tăria acidului acetic;
- Medicamente; - *Reacţia de saponificare.
- Droguri.

5. Evaluarea consecinţelor proceselor şi produselor chimice asupra propriei persoane şi asupra

mediului.
5.1. Analizarea - Acţiunea compuşilor organici asupra - *Chimizarea metanului.
consecinţelor mediului;
dezechilibrelor generate - Combustibili;
de procesele chimice - Petrolul;
poluante şi folosirea - Cauciucul natural şi sintetic, mase
necorespunzătoare a plastice;
produselor chimice - Săpunuri şi detergenţi;
- Droguri.
5.2. Justificarea - Importanţa practică a metanului, - *Chimizarea metanului;

importanţei compuşilor etenei, acetilenei; - *Acizi graşi.
organici - Combustibili: metan, fracţiuni
petroliere, cărbuni;
- Petrolul - sursă de materii prime
organice. Benzine. Cifra octanică;
- Fermentaţia acetică;
- Importanţa practică şi biologică a
etanolului şi a acidului acetic;
- Săpunuri şi detergenţi;
- Cauciucul natural şi sintetic, mase
plastice;
- Fibre naturale, artificiale şi sintetice;
- Coloranţi naturali şi sintetici ;
- Vopsele ;
- Arome, esenţe, parfumuri;
- Compuşi organici cu acţiune
biologică;
- Medicamente;
-
Vitamine.
LISTĂ DE CONŢINUTURI
Introducere în studiul chimiei organice: obiectul chimiei organice, elemente organogene, tipuri de
catene de atomi de carbon. Formule moleculare şi de structură plane.
Clasificarea compuşilor organici: hidrocarburi şi compuşi cu funcţiuni.
Combustibili: metanul, fracţiuni petroliere, cărbuni.
Petrolul – sursă de materii prime organice. Chimizarea petrolului – cracarea.
Alcani – serie omoloagă, denumire, structură, izomerie de catenă, proprietăţi fizice, proprietăţi
chimice: clorurarea metanului, izomerizarea butanului, cracarea şi dehidrogenarea butanului,
arderea.*Chimizarea metanului : obţinerea aldehidei formice, acidului cianhidric, gazului de apă,
gazului de sinteză şi a acetilenei.
Alchene - serie omoloagă, denumire, structură, izomerie de catenă şi de poziţie, proprietăţi fizice,
proprietăţi chimice: adiţia H2, X2, HX, H2O, polimerizarea.*Izomerie geometrică.*Oxidare blândă şi
energică, halogenarea alilică la alchene.
*Diene : butadiena, izoprenul – adiţia bromului 1,4, polimerizare, copolimerizare.
Alchine - serie omoloagă, denumire, structură, izomerie de catenă şi de poziţie, proprietăţi fizice,
proprietăţi chimice: adiţia H2, X2, HX, H2O la acetilenă, arderea.* Reacţii de substituţie – obţinerea
acetilurilor de Na, Ag, Cu.

Arene: benzen, toluen, naftalină - halogenare, nitrare,* sulfonare, *alchilare, * acilare.* Orientarea
substituţiei.* Reacţii de halogenare şi oxidare la catena laterală. *Reacţii de adiţie de hidrogen şi clor
la benzen şi de hidrogen la naftalină.* Reacţii de oxidare la nucleu.
Alcooli: metanol, etanol, glicerină– formule de structură, denumire, proprietăţi fizice (stare de
agregare, solubilitate în apă, punct de fierbere). Fermentaţia acetică şi arderea metanolului. Obţinerea
trinitratului de glicerină.
Acizi carboxilici: acid acetic – reacţii cu metale reactive, oxizi metalici, hidroxizi alcalini, carbonaţi,
reacţia cu etanolul.*Echilibrul reacţiei de esterificare.* Tăria acidului acetic.
*Acizi graşi - formule de structură.
Agenţi tensioactivi: săpunuri şi detergenţi – *formule de structură, *reacţia de saponificare, acţiunea
de spălare.
Cauciucul natural şi sintetic, mase plastice – proprietăţi fizice, importanţă.
Fibre naturale, artificiale şi sintetice – materie primă, comparaţii, higroscopicitate, utilizări.
Coloranţi naturali şi sintetici – coloranţi pentru fibre şi coloranţi alimentari. Vopsele – compoziţie.
Arome, esenţe, parfumuri – utilizări.
Compuşi organici cu acţiune biologică: grăsimi, proteine, zaharide (glucoza, zaharoza, amidon,
celuloza) – stare naturală, proprietăţi fizice, importanţă.
Medicamente: sulfamide, antibiotice, aspirina – acţiune asupra organismului.
Droguri - acţiune nocivă asupra organismului.
Vitamine – clasificare în funcţie de solubilitate, rol fiziologic, avitaminoze.
Predarea ştiinţelor a luat în considerare în special domeniul cognitiv, care accentuează
înţelegerea, construirea deprinderilor de înalt nivel, dezvoltarea deprinderilor metacognitive, designul
mediilor de învăţare bazate pe tematici sau interdisciplinaritate. Lipsa mijloacelor şi tehnicilor de
evaluare ale domeniului afectiv, care să informeze asupra atingerii obiectivelor afective şi lipsa
înţelegerii faptului că, nu există o relaţie automată între cunoştinţe şi comportament, a condus la
ignorarea domeniului afectiv.
Cum remarca Piaget, „la nici un nivel, în nici o stare, chiar şi la adulţi, nu putem găsi un
comportament sau o stare care este pur cognitivă, fără elemente ale afectivului, şi nici o stare pur
afectivă, fără un element cognitiv implicat”.
Problemele tehnologice, sociale, economice şi ştiinţifice nu se pot rezolva numai prin cunoştinţe cognitive.
Valorile şi atitudinile care contribuie la formarea competenţelor urmărite prin studiul chimiei, se
regăsesc în asocierea de mai jos:

Explicarea unor fenomene, procese, procedee • Respect pentru adevăr şi rigurozitate;
întâlnite în viaţa de zi cu zi. • Încredere în adevărurile ştiinţifice şi în
aprecierea critică a limitelor acestora;
• Dispoziţia de ameliorare a propriei
performanţe.
Investigarea comportării unor substanţe sau • Iniţiativă personală;
sisteme chimice. • Interes şi curiozitate;
• Spirit critic şi autocritic;
• Dispoziţie de a considera ipotezele ca idei ce
trebuie testate;
• Dispoziţie de a nu trage imediat concluzii;
• Dispoziţie de a avea o viziune neinfluenţată
de convingerile personale.
Rezolvarea de probleme în scopul stabilirii • Scepticism faţă de generalizări care nu sunt
unor corelaţii relevante, demonstrând bazate pe observaţii verificabile/ repetabile;
raţionamente deductive şi inductive. • Dispoziţie de a-şi modifica punctele de vedere
atunci când sunt prezentate fapte noi;
• Manifestare creativă.


Comunicarea înţelegerii conceptelor în • Deschidere şi dispoziţie de a asculta părerile
rezolvarea de probleme, în formularea celorlalţi;
explicaţiilor, în conducerea investigaţiilor şi • Toleranţă pentru opiniile celorlalţi;
în raportarea rezultatelor. • Dorinţă de informare şi afirmare;
• Interes şi respect pentru ceilalţi;
• Respect faţă de argumentaţia ştiinţifică;
• Interes pentru explorarea diferitelor modalităţi
de comunicare, inclusiv pentru cele furnizate
de TIC.
Evaluarea consecinţelor proceselor şi • Aprecierea critică a raportului între beneficii
acţiunii produselor chimice asupra propriei şi efectele indezirabile ale aplicării
persoane şi asupra mediului. tehnologiilor;
• Grija faţă de propria persoană, faţă de ceilalţi
şi faţă de mediu.
Schimbările sociale, economice şi tehnologice au transformat piaţa muncii. Această restructurare,
deseori, necesită forţă de muncă înalt calificată care să posede deprinderi specializate. Sarcinile de
rutină sunt acum desfăşurate prin intermediul tehnologiei informaţiei, ceea ce conduce la descreşterea
atât a necesarului cât şi a efectivului forţei de muncă implicate în performarea acestora şi totodată la
creşterea cerinţei pentru forţă de muncă cu deprinderi cognitive de înalt nivel.
Dacă epoca industrială se caracteriza prin:
• Standardizare, control centralizat, relaţii de adversitate, decizie autocrată, conformitate,
comunicare unidirecţională, compartimentare, orientare către părţile componente,
epoca informaţiei se caracterizează prin:
• Individualizare, autonomie, relaţii de cooperare, decizie în cooperare, iniţiativă, diversitate,
interrelaţionare, abordare holistică, orientare către procese.
Aceste trăsături induc ideea că, instruirea nu mai este nici pe de parte înţeleasă ca „o mărime care se
potriveşte pentru toţi”, fiind imperios necesar ca aceasta să furnizeze oportunităţi pentru ca educabilii
să manifeste iniţiativă şi responsabilitate pentru propria învăţare, în acelaşi timp, să ofere sprijin pentru
ca procesele învăţării să fie mai efective şi eficiente.
Programele de chimie descriu oferta educaţională a disciplinei pentru un parcurs şcolar determinat.
Aplicarea acestor programe are în vedere posibilitatea construirii unor parcursuri individuale de
învăţare, printr-o ofertă adaptată specificului şcolii, interesului elevilor şi al comunităţii, precum şi
promovarea unor strategii didactice active ce plasează elevul, în centrul procesului didactic.
Programa şcolară reprezintă elementul central al proiectării didactice. Proiectarea didactică presupune:
i. Lectura personalizată a programei;
ii. Planificarea calendaristică;
iii. Proiectarea secvenţială a unităţilor de învăţare şi implicit a lecţiilor.
Elaborarea documentelor de proiectare didactică necesită asocierea într-un mod personalizat al elementelor
programei –competenţe specifice şi conţinuturi, cu resurse metodologice, temporale, materiale.
PLANIFICAREA CALENDARISTICĂ ca instrument de interpretare personalizată a programei, se
racordează la individualitatea clasei. Pentru realizarea acesteia se recomandă parcurgerea următoarelor etape:
competenţele specifice vizate, conţinuturile alocate şi individualitatea fiecărei clase.


Nr. Unitatea de învăţare Competenţe Conţinuturi Număr Săptămâna Observaţii
U.Î. - titlu specifice de ore
vizate alocate
Proiectarea unei unităţi de învăţare necesită aplicarea unei metodologii care constă într-o
succesiune de etape înlănţuite logic, ce conduc la detalierea conţinuturilor de tip factual, noţional şi
procedural care contribuie la formarea şi/sau dezvoltarea competenţelor specifice.
Etapele proiectării, aceleaşi pentru orice unitate de învăţare, se regăsesc în următoarea rubricaţie:
Conţinuturi detaliate Competenţe Activităţi de Resurse Evaluare

ale unităţii de specifice vizate învăţare
învăţare
Activităţile de învăţare se construiesc pe baza corelării dintre competenţele specifice şi conţinuturile

prevăzute de programă. Activităţile de învăţare presupun orientarea către un scop, redat prin tema
activităţii, fiind transpuse într-o formă de comunicare inteligibilă elevilor – adecvată nivelului de
dezvoltare al acestora.
Pentru a avea succes în societatea cunoaşterii, într-o economie a competiţiei crescute, toţi elevii trebuie
să înveţe să comunice, să gândească să raţioneze eficient, să rezolve probleme complexe, să lucreze cu
date multidimensionale şi reprezentări sofisticate, să formuleze judecăţi referitoare la acurateţea masei de
informaţie, să colaboreze în diverse echipe şi să demonstreze o puternică automotivare.
Copiii nu urmează acelaşi drum pentru creştere intelectuală şi schimbare, ei nu sunt pregătiţi să înveţe
în acelaşi mod, mai degrabă învaţă unele proceduri încet şi folosind rute multiple; dezvoltarea
cunoştinţelor nu numai că este variabilă, dar se constituie în contexte şi situaţii particulare. Ca urmare,
instruirea ar trebui să ţină cont de natura culturii clasei, de practicile pe care le promovează şi de
variaţia individuală.
Ştiinţele, ca şi alte domenii, sunt deseori învăţate prin muncă în colaborare. Prin asemenea interacţiuni,
indivizii construiesc comunităţi ale practicii, îşi testează propriile teorii şi construiesc pe învăţarea
altora; interacţiunea socială furnizează oportunităţi de a percepe situaţia din perspective diferite.
Modelarea competenţelor cognitive prin participare în grup şi interacţiune socială este un mecanism
important pentru internalizarea cunoştinţelor şi deprinderilor.
Indiferent de tipul de achiziţie urmărit, fie o unitate foarte specifică a unei deprinderi sau a unei
cunoştinţe, fie o schemă amplă de rezolvare a unei probleme complexe, dezvoltarea unei cunoaşteri
profunde a unui domeniu necesită timp şi focalizare pe oportunităţile de exersare şi feedback. Ca
urmare, furnizarea unui feedback informativ şi la timp va conduce la exersarea efectivă şi eficientă a
unei deprinderi, aceasta fiind una din sarcinile instruirii.
Ţinând cont de aspectele menţionate este necesar ca educabililor să li se dea iniţiativa, să lucreze în
grup pentru soluţionarea unor sarcini de viaţă, să li se permită alegerea dintr-o diversitate de metode,
să utilizeze tehnologia avansată şi să aibă posibilitatea de a persevera până ce ating standardele
corespunzătoare. Pe de altă parte, practica pedagogică trebuie să se îndrepte spre:
• evitarea folosirii termenilor şi conceptelor introductive în afara unor referinţe concrete;
• implicarea frecventă a elevilor în gândirea operaţională.

În continuare sunt prezentate câteva sugestii de activităţi de învăţare care pot fi abordate în scopul
formării şi dezvoltării competenţelor generale din programă:
• Valorificarea informaţiilor care se pot obţine din configuraţia electronică/poziţia elementelor
în tabelul periodic;
• Explicarea proprietăţilor unui compus pe baza structurii acestuia;
• Clasificarea unor compuşi după natura legăturii/grupării funcţionale;
2. Investigarea comportării unor substanţe sau sisteme chimice.
• Realizarea unor investigaţii care dovedesc relaţii structură – proprietăţi;
• Proiectarea unor investigaţii pe tema proprietăţilor unor compuşi;
• Reprezentarea datelor experimentale;
• Folosirea tehnologiilor informaţionale şi comunicaţionale;
• Interpretarea digramelor/tabelelor/schemelor grafice;
• Elaborarea unor referate care includ observaţii, concluzii pe baza activităţii experimentale;
inductive şi deductive.
• Identificarea surselor bibliografice necesare rezolvării unor probleme;
• Stabilirea unor strategii de rezolvare a unei anumite situaţii prin analogie, inducţie sau
deducţie;
• Analiza informaţiilor pentru verificarea noncontradicţiei, suficienţei, redundanţei acestora şi
pentru eliminarea informaţiilor neesenţiale;
• Utilizarea intuiţiei în rezolvarea de probleme;
• Aplicarea algoritmilor de rezolvare a problemelor de calcul.
• Reprezentarea formulelor de structură ale compuşilor organici;
• Modelarea legăturii covalente/interacţiunilor de natură fizică, în cazul compuşilor studiaţi;
asupra mediului.
• Documentarea pe teme legate de aplicaţiile practice ale unor substanţe, procese;
Evaluarea, în mod tradiţional, a fost folosită de profesor pentru a monitoriza învăţarea elevului şi a
furniza o bază pentru asigurarea notelor. În timp, caracterul evaluării s-a schimbat, rolul acesteia
crescând permanent. Deserveşte trei mari scopuri:
• să asiste învăţarea,
• să măsoare achiziţiile individuale,
• să evalueze programe.
Deşi evaluările folosite în diferite contexte şi în diferite scopuri apar ca fiind diferite, subscriu
aceloraşi principii comune, unul dintre acestea este că evaluarea este întotdeauna un proces de gândire
asupra dovezilor furnizate.
Indiferent de scop, orice evaluare trebuie să fie fundamentată pe trei elemente reunite în triunghiul evaluării:
cogniţie – modelul reprezentării cunoştinţelor şi dezvoltării competenţelor în domeniul disciplinei, observaţie

– sarcini sau situaţii care ne permit observarea performanţei elevului, şi interpretare – metodologia folosită
pentru a trage concluzii referitoare la performanţa elevului, care în mod explicit trebuie corelate.
În procesul de design al evaluării rolul central îl deţine modelul cogniţiei şi învăţării, care trebuie să fie
bazat pe modul în care elevii îşi reprezintă cunoştinţele şi competenţele domeniului.
În teoriile moderne ale învăţării şi cogniţiei un accent major este plasat pe dimensiunea socială a
învăţării, incluzând practici participative care vin în sprijinul cunoaşterii şi înţelegerii.Ca urmare,
practicile evaluării ar trebui să depăşească focalizarea pe deprinderi şi biţi discreţi de cunoştinţe şi
să vizeze aspecte mai complexe legate de achiziţiile elevilor.
Ceea ce indivizii ştiu, cum ştiu şi cum sunt capabili să-şi folosească cunoştinţele pentru a răspunde la
întrebări, a rezolva o problemă şi a se angaja în învăţare adiţională, este aspectul cheie care determină
participarea în societatea actuală. Ca urmare, evaluarea ar trebui să fie centrată pe strategiile specifice pe
care elevii le folosesc în rezolvarea problemelor, identificându-se acelea care provoacă o dezvoltare
continuă a eficienţei şi sunt ancorate la un anumit domeniu particular de cunoştinţe şi deprinderi.
Achiziţiile, în majoritate, sunt acumulate prin interacţiune şi discurs; în cadrul clasei înţelegerea se
produce prin întrebări şi răspunsuri. Ca urmare, evaluarea ar trebui să evidenţieze cât de bine se
angajează elevii în practicile comunicative şi cât de bine folosesc instrumentele de comunicare
corespunzătoare domeniului.
O astfel de evaluare, formativă, este susţinută de coerenţa demersului de învăţare, adică de coerenţa
demersului elevului şi este evident orientată către procesele care generează produsele vizibile ale învăţării.
Evaluarea formativă întreţine un raport interactiv cu formarea, permiţând profesorului să garanteze că
modelele de formare propuse sunt adaptate caracteristicilor elevilor, şi anume, diferenţelor individuale în
învăţare şi aprofundare. Această formă de reglare este necesar să intervină în decursul actului de formare,
înainte de certificare sau orientarea ulterioară. Evaluarea formativă însoţeşte învăţarea şi permite ajustări
consecutive în funcţie de feedback-ul obţinut. Departe de a fi o simplă constatare a unei cantităţi de reuşită sau
eşec, nu se limitează doar la înregistrarea rezultatelor, mergând până la aflarea „de-ce”-urilor rezultatelor.
Pune accent pe aspectele calitative şi nu pe cele cantitative şi permite corectarea traiectoriilor.
În afara tehnicilor tradiţionale de evaluare: înregistrări ale discuţiilor din clasă, înregistrări ale
acţiunilor elevilor, teste scrise, teste de evaluare prin activităţi practice, tema pentru acasă, se
recomandă şi folosirea altor mijloace alternative: proiectul şi portofoliul.
Proiectul este o activitate complexă care presupune: investigarea problemei, realizarea proiectului propriu-zis
şi prezentarea acestuia, evidenţiind capacitatea de a lucra în cooperare, de a realiza activităţi independent, de a
comunica, de a împărtăşi celorlalţi propriile păreri şi concluzii, de a lua decizii.
Rolul profesorului este esenţial în ceea ce priveşte organizarea activităţii, consilierea şi monitorizarea
discretă a elevilor, prin supervizarea obiectivelor proiectului stabilite de aceştia, prin informarea
acestora cu privire la surse de documentare sau proceduri ce pot fi folosite, totuşi intervenţia acestuia
rămânând minimă. Este important ca profesorul să evite situaţia de eşec, fiecare elev putând fi
evidenţiat la un moment dat.
În ceea ce priveşte evaluarea prin intermediul proiectului, aceasta se poate realiza pentru tehnica de
lucru folosită, pentru modul de prezentare şi/sau produsul realizat. Cele patru dimensiuni utilizate în
evaluare sunt:
3. reflecţia – capacitatea de a se distanţa de propria lucrare având permanent în vedere
propriile obiective, de a evalua progresul făcut şi de a face modificările necesare;
Proiectele angajează elevii într-o autentică învăţare pe o perioadă semnificativă de timp,
determinându-i să reflecteze la propria acţiune, să ia decizii, să-şi dezvolte relaţii interpersonale, să
utilizeze limbile moderne în contexte autentice, să se mobilizeze şi constituie un cadru propice pentru
demonstrarea înţelegerii şi competenţelor dobândite.

PROGRAME ŞCOLARE PENTRU CICLUL SUPERIOR AL LICEULUI
CHIMIE
CLASA A XI-A1

Nr. 5099/09.09.2009
Bucureşti, 2009
1
Se aplică şi la clasa a XII-a – filiera tehnologică, ruta progresivă de calificare prin şcoala de arte şi meserii + anul
de completare.
NOTĂ DE PREZENTARE
Necesitatea asigurării deopotrivă a educaţiei de bază pentru toţi cetăţenii şi a iniţierii în trasee de formare
specializate, a determinat noua structură a învăţământului obligatoriu şi drept consecinţă, a învăţământului
post-obligatoriu.
Studiul chimiei în ciclul superior al liceului urmăreşte să contribuie la formarea capacităţii de a reflecta
asupra lumii, de a formula şi de a rezolva probleme pe baza relaţionării achiziţiilor din acest domeniu cu
celelalte domenii ale cunoaşterii. Dezvoltarea competenţelor esenţiale pentru reuşita personală şi socio-
profesională: comunicare, gândire critică, prelucrarea şi utilizarea contextuală a unor informaţii
complexe, formarea disponibilităţii de a-şi asuma responsabilităţi şi roluri diverse, în scopul orientării
adecvate în carieră într-o societate dinamică, precum şi asigurarea condiţiilor favorabile manifestării morale
autonome şi responsabile din punct de vedere civic, reprezintă alte dominante vizate de învăţământul
postobligatoriu şi drept urmare şi de chimie.
Planurile-cadru în vigoare pentru ciclul superior al liceului, sunt structurate pe trei componente: trunchi
La acest nivel de şcolaritate:
Trunchiul comun (TC) – ofertă educaţională comună pe profil de formare, stabilită la nivel naţional – este
constituit din aceleaşi discipline, cu alocări orare şi programe şcolare identice pentru toate specializările din
cadrul profilului. Trunchiul comun vizează atât aprofundarea competenţelor-cheie dobândite pe parcursul
învăţământului obligatoriu, relevante pentru traseul de formare a elevului, cât şi dobândirea competenţelor
specifice profilului de formare.
Curriculumul diferenţiat (CD) – ofertă educaţională comună pe specializare, stabilită la nivel naţional – este
constituit dintr-un pachet de discipline cu alocările orare şi programele şcolare corespunzătoare, diferenţiat
pe specializări. Curriculumul diferenţiat asigură, în clasele a XI-a şi a XII-a, o bază comună pregătirii de
specialitate pentru formarea profesională iniţială, respectiv, pentru continuarea studiilor.
Curriculumul la decizia şcolii (CDŞ) – ca ofertă educaţională stabilită la nivel local – se constituie, în funcţie
de solicitările elevilor şi de resursele materiale şi umane ale unităţii de învăţământ, din discipline opţionale şi
din alte activităţi educaţionale (aprofundări, extinderi). Se asigură, astfel, cadrul pentru susţinerea unor
performanţe diferenţiate, a unor nevoi şi interese specifice de învăţare ale elevilor, precum şi, după caz,
specializarea suplimentară faţă de curriculum diferenţiat, necesară formării profesionale iniţiale.
Programele şcolare de Chimie sunt structurate pe un acelaşi ansamblu de competenţe generale şi competenţe
specifice atât pentru filiera teoretică, profil real, specializările matematică-informatică şi ştiinţe ale naturii,
cât şi pentru toate calificările profesionale din cadrul filierei tehnologice la care se studiază această disciplină.
În cadrul ofertei curriculare a disciplinei, diferenţierile dintre profilurile menţionate, precum şi dintre domeniile
de calificări profesionale din cadrul filierei tehnologice sunt realizate pe segmentul conţinuturilor valorificate,
fiind determinate de alocările orare din planurile-cadru de învăţământ, 1 oră, respectiv, 2 ore.
În cazul disciplinei Chimie, la clasa a XI-a, oferta educaţională pentru curriculum diferenţiat (1 oră) se
adresează elevilor înscrişi la profilul real, specializarea ştiinţe ale naturii şi celor de la profilul militar,
specializarea matematică-informatică. Programa şcolară este structurată pe un acelaşi ansamblu de competenţe
generale şi competenţe specifice pentru ambele profiluri şi comune cu cele ale trunchiului comun. Diferenţele
se înregistrează la nivelul conţinuturilor şi se datorează parcursului de formare diferit al elevilor de la cele
două profiluri. Conţinuturile sunt prezentate în cele două programe în mod diferit: în programa pentru
specializarea ştiinţe ale naturii, într-o coloană special destinată, cu corp de literă cursiv şi asterisc, iar în cea
pentru profilul militar, cu corp de literă normal. Orele de chimie din curriculum diferenţiat sunt ore pe care
elevii din profilul sau specializarea respectivă, le efectuează în mod obligatoriu.
Chimie – clasa a XI-a, ciclul superior al liceului 2

Învăţarea ştiinţelor este un proces activ;
Toţi elevii indiferent de aspiraţii, motivaţii, interese trebuie să aibă oportunitatea alfabetizării
ştiinţifice;
Formarea educaţiei ştiinţifice, în detrimentul conţinuturilor ştiinţifice nerelevante în raport cu
Ca urmare, s-a urmărit: continuitatea şi coerenţa intradisciplinară, realizarea legăturilor interdisciplinare,

prezentarea conţinuturilor într-o formă accesibilă în scopul stimulării motivaţiei pentru studiul chimiei şi,
nu în ultimul rând, asigurarea unei continuităţi la nivelul experienţei didactice acumulate în predarea
disciplinei.


profesorul poate:
Programele şcolare de Chimie pentru ciclul superior al liceului au următoarele componente:

competenţe generale;
competenţe specifice;
conţinuturi corelate cu competenţe specifice;
valori şi atitudini;
sugestii metodologice.
În baza planurilor-cadru, numărul de ore pe săptămână alocat în funcţie de filieră, profil şi

specializare/calificare profesională şi programele corespunzătoare sunt după cum urmează:
Nr. ore
Filieră Profil Specializare/ Calificare profesională Programa
TC CD Total
Teoretică Real Matematică-informatică 1 0 1 Programa 1
Teoretică Real Ştiinţe ale naturii 1 1 2 Programa 1
Vocaţională Militar Matematică-informatică 0 1 1 Programa 3

Nr. ore
TC CD Total
Tehnician mecanic pentru întreţinere şi reparaţii;
Tehnician prelucrări mecanice; Tehnician electronist;
Tehnician electrotehnist; Tehnician electromecanic;
Tehnician energetician; Tehnician în construcţii şi
lucrări publice; Tehnician instalator pentru
construcţii; Tehnician în industria textilă; Tehnician în
industria pielăriei; Tehnician transporturi; Tehnician
metrolog; Tehnician operator roboţi industriali;
Tehnician prelucrări pe maşini cu comandă numerică;
Tehnician în prelucrarea lemnului; Tehnician
designer mobilă şi amenajări interioare; Tehnician
proiectant produse finite din lemn; Tehnician poligraf;
Tehnologică Tehnician audio-video; Tehnician producţie film şi 1 0 1 Programa 3
televiziune; Tehnician multimedia; Tehnician
producţie poligrafică; Tehnician construcţii navale;
Tehnician aviaţie; Tehnician instalaţii de bord
(avion); Tehnician prelucrări la cald; Tehnician
operator tehnică de calcul; Tehnician operator
procesare text/ imagine; Tehnician desenator pentru
construcţii şi instalaţii; Tehnician mecatronist;
Tehnician de telecomunicaţii; Tehnician proiectant
CAD; Tehnician electrician electronist auto;
Tehnician designer vestimentar; Tehnician în
instalaţii electrice; Tehnician operator telematică;
Tehnician în automatizări.
Tehnician ecolog şi protecţia calităţii mediului;
Tehnician agromontan; Tehnician hidro-
meteorolog; Tehnician veterinar; Tehnician
analize produse alimentare; Tehnician în
silvicultură şi exploatări forestiere; Tehnician
pentru animale de companie; Tehnician în
industria alimentară; Tehnician în agricultură;
Tehnician în agroturism; Tehnician agronom;
Tehnician zootehnist; Tehnician în prelucrarea
Tehnologică produselor de origine animală; Tehnician în 2 0 2 Programa 2
industria alimentară extractivă; Tehnician
horticultor; Tehnician în agricultură ecologică;
Tehnician în morărit, panificaţie şi produse
făinoase; Tehnician în industria alimentară
fermentativă şi în prelucrarea legumelor şi
fructelor, Tehnician chimist de laborator;
Tehnician în industria materialelor de construcţii;
Tehnician în chimie industrială; Tehnician în
industria sticlei şi ceramicii.

1. Explicarea unor fenomene, procese, procedee

rezultatelor

PROGRAMA 1
Filiera teoretică, Profil Real
Specializările:
Matematică-informatică, Ştiinţe ale naturii

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI2

Competenţe
Conţinuturi pentru TC Conţinuturi pentru CD
specifice
1.1 Clasificarea Compuşi cu grupe funcţionale *Derivaţi funcţionali ai acizilor
compuşilor organici monovalente: compuşi halogenaţi, carboxilici (esteri, halogenuri acide,
în funcţie de natura compuşi hidroxilici, amine; anhidride, amide, nitrili).
grupei funcţionale Compuşi cu grupe funcţionale divalente
şi trivalente: compuşi carbonilici,
compuşi carboxilici;
Compuşi cu grupe funcţionale mixte:
aminoacizi, hidroxiacizi, zaharide.
1.2 Organizarea Reacţii de substituţie, adiţie, eliminare, *Reacţii de substituţie. Reacţii de adiţie:
cunoştinţelor legate transpoziţie: -*Monohalogenarea butanului şi
de clasele de - Monohalogenarea propanului. neopentanului;
compuşi Bromurarea propenei şi acetilenei (Br2 - *Bromurarea fenolului;
şi HBr); - *Nitrarea acidului benzoic;
- Nitrarea fenolului; - *Sulfonarea anilinei;
- Alchilarea benzenului cu propenă; -*Alchilarea anilinei, amoniacului,
- Polimerizarea clorurii de vinil, alcoolilor cu oxid de etenă. Alchilarea
acrilonitrilului, acetatului de vinil; aminelor;
- Condensarea aminoacizilor şi a - *Copolimerizarea butadienei cu
monozaharidelor; monomeri vinilici;
- Hidroliza enzimatică a grăsimilor, - *Condensarea compuşilor carbonilici
proteinelor, amidonului. Hidroliza între ei şi cu fenolul;
acidului acetilsalicilic; - *Diazotarea anilinei. Sinteza
- Esterificarea acidului salicilic; metiloranj. Sinteza unui colorant azoic;
- Hidrogenarea grăsimilor lichide; - *Hidroliza compuşilor mono, di- şi
- Dehidrohalogenarea 2-bromobutanului; trihalogenaţi;
- Deshidratarea 2-butanolului; - *Esterificarea celulozei cu acid azotic şi
- Izomerizarea n-pentanului. cu clorură de acetil şi anhidridă acetică;
- *Reducerea nitrobenzenului (fier şi
acid clorhidric), a compuşilor
carbonilici, a glucozei şi fructozei.
1.3 Explicarea Aminoacizi (glicina, alanina, valina, *Reactivitatea diferită a legăturii C-H
comportării unor serina, cisteina, acidul glutamic, lisina): (butan);
compuşi într-un definiţie, denumire, clasificare, *Compuşi carbonilici (C1…C4):
context dat proprietăţi fizice, caracter amfoter; definiţie, denumire, clasificare,
Izomeria optică: carbon asimetric, proprietăţi fizice, utilizări;
enantiomeri, amestec racemic; *Amine: definiţie,denumire,
Monozaharide: glucoza şi fructoza clasificare, caracter bazic;
(formule plane şi de perspectivă); *Fenoli: definiţie, denumire,
Acizi nucleici: clasificare, caracter acid;
- Baze azotate (adenina, timina, citozina, *Izomerie optică: diastereoizomeri,
uracil, guanina); mezoforme;
- Formarea unei nucleotide din *Proteine: structură primară,
adenozină şi acid fosforic; secundară, terţiară.
- Formarea legăturilor de hidrogen între
bazele azotate complementare
(adenină-timină, citozină-guanină);
- Formarea elicei duble a ADN-ului.
2
Conţinuturile marcate prin corp de literă cursiv şi asterisc (*) reprezintă curriculum diferenţiat pentru specializarea
Ştiinţe ale naturii şi sunt obligatorii numai pentru această specializare.


Competenţe
specifice
2.1 Stabilirea unor Oxidarea etanolului (KMnO4, K2Cr2O7) *Nitrarea fenolului;
predicţii în scopul şi a glucozei (reactiv Tollens şi Fehling); *Bromurarea fenolului;
evidenţierii unor Caracterul amfoter al aminoacizilor; *Caracterul acid al fenolului;
caracteristici, Hidroliza acidului acetilsalicilic; *Obţinerea metiloranjului;
proprietăţi, relaţii Identificarea aminoacizilor. *Sinteza unui colorant azoic;
*Identificarea acidului salicilic.
2.2 Evaluarea Oxidarea etanolului (KMnO4, K2Cr2O7 ) *Nitrarea fenolului;
măsurii în care şi a glucozei (reactiv Tollens şi Fehling); *Bromurarea fenolului;
concluziile Caracterul amfoter al aminoacizilor; *Caracterul acid al fenolului;
investigaţiei susţin Hidroliza acidului acetilsalicilic; *Obţinerea metiloranjului;
predicţiile iniţiale Identificarea aminoacizilor. *Sinteza unui colorant azoic;
*Identificarea acidului salicilic.
Competenţe
specifice
3.1 Rezolvarea Randament. *Conversie utilă, conversie totală;
problemelor *Aciditatea/bazicitatea unui compus
cantitative/calitative organic (alcooli, fenoli, acizi
carboxilici, amine).
3.2 Justificarea Clasificarea compuşilor organici în *Clasificarea compuşilor organici în
explicaţiilor şi funcţie de grupa funcţională; funcţie de grupa funcţională;
soluţiilor la Reacţii de substituţie, adiţie, eliminare, *Reacţii de substituţie. Reacţii de
probleme transpoziţie; adiţie;
Acizi nucleici; *Proteine: structură primară,
Izomeria optică. secundară, terţiară;
* Izomeria optică.
Competenţe
specifice
4.1 Procesarea unui Freoni. Distrugerea stratului de ozon; *Importanţa produşilor de
volum important de Importanţa derivaţilor halogenaţi; diazotare;
informaţii şi Importanţa produşilor de alchilare; *Importanţa reacţiei de
realizarea distincţiei Importanţa polimerilor; hidrogenare–reducere;
dintre informaţii Importanţa produşilor de condensare şi *Importanţa reacţiei de sulfonare;
relevante/irelevante policondensare; *Hormoni;
şi Importanţa reacţiei de hidroliză; Enzime: natură proteică, rol
subiective/obiective Importanţa oxidărilor în organismul biologic.
uman;
ADN. ARN.
4.2 Decodificarea şi Reacţii de substituţie; *Coloranţi azoici;
interpretarea Reacţii de adiţie; *Hormoni;
limbajului simbolic Reacţii de eliminare; *Enzime: natură proteică, rol
şi înţelegerea Reacţii de transpoziţie; biologic.
relaţiei acestuia cu Grupe funcţionale;
limbajul comun Izomeria optică;
ADN. ARN.


asupra mediului
Competenţe Conţinuturi pentru TC Conţinuturi pentru CD
specifice
5.1 Interpretarea Freoni. Distrugerea stratului de ozon; *Importanţa produşilor de
critică a Importanţa derivaţilor halogenaţi; diazotare;
informaţiilor din Importanţa produşilor de alchilare; *Importanţa reacţiei de
diverse surse Importanţa polimerilor; hidrogenare –reducere;
Importanţa produşilor de condensare şi *Importanţa reacţiei de sulfonare;
policondensare; *Hormoni;
Importanţa reacţiei de hidroliză; *Enzime: natură proteică, rol
Importanţa oxidărilor în organismul biologic.
uman;
ADN. ARN.
5.2 Recunoaşterea Freoni. Distrugerea stratului de ozon; *Importanţa produşilor de
tipurilor de Importanţa derivaţilor halogenaţi; diazotare;
probleme de interes Importanţa produşilor de alchilare; *Importanţa reacţiei de
general la care Importanţa polimerilor; hidrogenare-reducere;
poate răspunde Importanţa produşilor de condensare şi *Importanţa reacţiei de sulfonare;
chimia policondensare; *Coloranţi azoici;
Importanţa reacţiei de hidroliză; *Hormoni;
Importanţa oxidărilor în organismul *Enzime: natură proteică, rol
uman; biologic.
ADN. ARN.
DOMENII DE CONŢINUT
• Clase de compuşi organici.

• Reacţii ale compuşilor organici: substituţie, adiţie, eliminare, transpoziţie.
• Compuşi cu importanţă biologică. Noţiuni de biochimie.

PROGRAMA 2
Filiera Tehnologică, Calificările profesionale:
Tehnician ecolog şi protecţia calităţii mediului Tehnician chimist de laborator
Tehnician hidro-meteorolog Tehnician în chimie industrială
Tehnician analize produse alimentare Tehnician în industria materialelor de construcţii
Tehnician veterinar pentru animale de companie Tehnician în industria sticlei şi ceramicii
Tehnician în agricultură
Tehnician agromontan
Tehnician veterinar
Tehnician în silvicultură şi exploatări forestiere
Tehnician în industria alimentară
Tehnician în agroturism


1.Explicarea unor fenomene, procese, procedee
1.1 Clasificarea compuşilor Compuşi cu grupe funcţionale monovalente: compuşi halogenaţi,
organici în funcţie de natura compuşi hidroxilici, amine;
grupei funcţionale Compuşi cu grupe funcţionale divalente şi trivalente: compuşi
carbonilici, compuşi carboxilici, derivaţi funcţionali ai acizilor
carboxilici (esteri, halogenuri acide, anhidride, amide, nitrili);
Compuşi cu grupe funcţionale mixte: aminoacizi, hidroxiacizi,
zaharide.
1.2 Organizarea cunoştinţelor Reacţii de substituţie, adiţie, eliminare, transpoziţie:
legate de clasele de compuşi - Monohalogenarea propanului şi butanului. Bromurarea propenei şi
acetilenei (Br2 şi HBr);
- Nitrarea fenolului;
- Sulfonarea anilinei;
- Alchilarea benzenului cu propenă. Alchilarea aminelor. Alchilarea
anilinei, amoniacului, alcoolilor cu oxid de etenă;
- Polimerizarea clorurii de vinil, acrilonitrilului, acetatului de vinil.
Copolimerizarea butadienei cu monomeri vinilici;
- Condensarea compuşilor carbonilici între ei şi cu fenolul;
Condensarea aminoacizilor şi a monozaharidelor;
- Hidroliza enzimatică a grăsimilor, proteinelor, amidonului.
Hidroliza acidului acetilsalicilic;
- Esterificarea acidului salicilic. Esterificarea celulozei cu acid azotic
şi cu clorură de acetil şi anhidridă acetică;
- Hidrogenarea grăsimilor lichide;
- Reducerea nitrobenzenului (fier şi acid clorhidric), a compuşilor
carbonilici, a glucozei şi fructozei;
- Dehidrohalogenarea 2-bromobutanului;
- Deshidratarea 2-butanolului;
- Izomerizarea n-pentanului.
1.3 Explicarea comportării Fenoli: definiţie, denumire, clasificare, caracter acid;

unor compuşi într-un context Compuşi carbonilici (C1…C4): definiţie, denumire, clasificare,
dat proprietăţi fizice, utilizări;
Amine: definiţie,denumire, clasificare, caracter bazic;
Aminoacizi (glicina, alanina, valina, serina, cisteina, acidul glutamic,
lisina): definiţie, denumire, clasificare, proprietăţi fizice, caracter
amfoter;
Proteine: structură primară, secundară, terţiară;
Izomeria optică: carbon asimetric, enantiomeri, amestec racemic;
Monozaharide: glucoza şi fructoza (formule plane şi de perspectivă);
Acizi nucleici:
- Baze azotate (adenina, timina, citozina, uracil, guanina);
- Formarea unei nucleotide din adenozină şi acid fosforic;
- Formarea legăturilor de hidrogen între bazele azotate
complementare (adenină-timină, citozină-guanină);
- Formarea elicei duble a ADN-ului;
Echilibrul chimic. Legea acţiunii maselor. Kc, Ka, Kw. Principiul Le
Chatelier. Factori care influenţează echilibrul chimic. Echilibrul
reacţiei de esterificare.


2.1 Stabilirea unor predicţii Oxidarea etanolului (KMnO4, K2Cr2O7) şi a glucozei (reactiv Tollens
în scopul evidenţierii unor şi Fehling);
caracteristici, proprietăţi, Nitrarea fenolului;
relaţii Caracterul acid al fenolului;
Sinteza unui colorant azoic;
Caracterul amfoter al aminoacizilor;
Identificarea aminoacizilor;
Factori care influenţează echilibrul chimic.
2.2 Evaluarea măsurii în care Oxidarea etanolului (KMnO4, K2Cr2O7) şi a glucozei (reactiv Tollens
concluziile investigaţiei şi Fehling);
susţin predicţiile iniţiale Nitrarea fenolului;
Caracterul acid al fenolului;
Sinteza unui colorant azoic;
Caracterul amfoter al aminoacizilor;
Identificarea aminoacizilor.
3.Rezolvarea de probleme în scopul stabilirii unor corelaţii relevante, demonstrând raţionamente

3.1 Rezolvarea problemelor Conversie utilă, conversie totală. Randament.
cantitative/calitative Aciditatea/bazicitatea unui compus organic (alcooli, fenoli, acizi
carboxilici, amine);
Echilibrul chimic. Factori care influenţează echilibrul chimic.
Echilibrul reacţiei de esterificare.
3.2 Justificarea explicaţiilor Clasificarea compuşilor organici în funcţie de grupa funcţională;
şi soluţiilor la probleme Reacţii de substituţie, adiţie, eliminare, transpoziţie;
Proteine: structură primară, secundară, terţiară;
Acizi nucleici;
Izomeria optică;
Echilibrul chimic.

4.1 Procesarea unui volum Freoni. Distrugerea stratului de ozon;
important de informaţii şi Importanţa derivaţilor halogenaţi;
realizarea distincţiei dintre Importanţa produşilor de alchilare;
informaţii Importanţa reacţiei de sulfonare;
relevante/irelevante şi Importanţa reacţiei de hidrogenare–reducere;
subiective/obiective Importanţa polimerilor;
Importanţa produşilor de condensare şi policondensare;
Importanţa reacţiei de hidroliză;
Hormoni;
Enzime: natură proteică, rol biologic;
Importanţa oxidărilor în organismul uman;
ADN. ARN.


4.2 Decodificarea şi Reacţii de substituţie;
interpretarea limbajului Reacţii de adiţie;
simbolic şi înţelegerea Reacţii de eliminare;
relaţiei acestuia cu limbajul Reacţii de transpoziţie;
comun Grupe funcţionale;
Izomeria optică;
Coloranţi azoici;
Hormoni;
Enzime: natură proteică, rol biologic.
ADN. ARN.
asupra mediului
5.1 Interpretarea critică a Freoni. Distrugerea stratului de ozon;
informaţiilor din diverse Importanţa derivaţilor halogenaţi;
surse Importanţa produşilor de alchilare;
Importanţa reacţiei de sulfonare;
Importanţa reacţiei de hidrogenare–reducere;
Importanţa polimerilor;
Hormoni;
ADN. ARN.
5.2 Recunoaşterea tipurilor Freoni. Distrugerea stratului de ozon;
de probleme de interes Importanţa derivaţilor halogenaţi;
general la care poate Importanţa produşilor de alchilare;
răspunde chimia Importanţa reacţiei de sulfonare;
Importanţa reacţiei de hidrogenare–reducere;
Hormoni;
ADN. ARN.

PROGRAMA 3
√ Filiera Vocaţională, Profil Militar (MApN), specializarea: Matematică-informatică
√ Filiera Tehnologică, Calificările profesionale:

Tehnician mecanic pentru întreţinere şi reparaţii Tehnician producţie film şi televiziune
Tehnician prelucrări mecanice Tehnician multimedia
Tehnician electronist Tehnician producţie poligrafică
Tehnician electrotehnist Tehnician aviaţie
Tehnician electromecanic Tehnician instalaţii de bord (avion)
Tehnician în construcţii şi lucrări publice Tehnician prelucrări la cald
Tehnician instalator pentru construcţii Tehnician operator tehnică de calcul
Tehnician în industria textilă Tehnician operator procesare text/ imagine
Tehnician în industria pielăriei Tehnician desenator pentru construcţii şi instalaţii
Tehnician transporturi Tehnician mecatronist
Tehnician metrolog Tehnician de telecomunicaţii
Tehnician operator roboţi industriali Tehnician proiectant CAD
Tehnician în prelucrarea lemnului Tehnician designer vestimentar
Tehnician designer mobilă şi amenajări interioare Tehnician în instalaţii electrice
Tehnician poligraf Tehnician operator telematică
Tehnician audio-video Tehnician în automatizări


1.1 Clasificarea compuşilor Compuşi cu grupe funcţionale monovalente: compuşi halogenaţi,
organici în funcţie de natura compuşi hidroxilici, amine;
grupei funcţionale Compuşi cu grupe funcţionale divalente şi trivalente: compuşi
carbonilici, compuşi carboxilici;
Compuşi cu grupe funcţionale mixte: aminoacizi, hidroxiacizi,
zaharide.
1.2 Organizarea cunoştinţelor Reacţii de substituţie, adiţie, eliminare, transpoziţie:
legate de clasele de compuşi - Monohalogenarea propanului. Bromurarea propenei, acetilenei (Br2 şi
HBr);
- Nitrarea fenolului;
- Alchilarea benzenului cu propenă;
- Polimerizarea clorurii de vinil, acrilonitrilului, a acetatului de vinil;
- Condensarea aminoacizilor şi a monozaharidelor;
- Hidroliza enzimatică a grăsimilor, proteinelor, amidonului. Hidroliza
acidului acetilsalicilic;
- Esterificarea acidului salicilic;
- Hidrogenarea grăsimilor lichide;
- Dehidrohalogenarea 2-bromobutanului;
- Deshidratarea 2-butanolului;
- Izomerizarea n-pentanului.
1.3 Explicarea comportării Aminoacizi (glicina, alanina, valina, serina, cisteina, acidul glutamic,
unor compuşi într-un context lisina): definiţie, denumire, clasificare, proprietăţi fizice, caracter
dat amfoter;
Izomeria optică: carbon asimetric, enantiomeri, amestec racemic;
Monozaharide: glucoza şi fructoza (formule plane şi de perspectivă);
Acizi nucleici:
- Baze azotate (adenina, timina, citozina, uracil, guanina);
- Formarea unei nucleotide din adenozină şi acid fosforic;
- Formarea legăturilor de hidrogen între bazele azotate complementare
(adenină-timină, citozină-guanină);
- Formarea elicei duble a ADN-ului.

2.1 Stabilirea unor predicţii Oxidarea etanolului (KMnO4, K2Cr2O7) şi a glucozei (reactiv Tollens
în scopul evidenţierii unor şi Fehling);
caracteristici, proprietăţi, Caracterul amfoter al aminoacizilor;
relaţii Hidroliza acidului acetilsalicilic;
2.2 Evaluarea măsurii în care Oxidarea etanolului (KMnO4, K2Cr2O7 ) şi a glucozei (reactiv Tollens
concluziile investigaţiei şi Fehling);
susţin predicţiile iniţiale Caracterul amfoter al aminoacizilor;


3.1 Rezolvarea problemelor Randament.
cantitative/calitative
3.2 Justificarea explicaţiilor Clasificarea compuşilor organici în funcţie de grupa funcţională;
şi soluţiilor la probleme Reacţii de substituţie, adiţie, eliminare, transpoziţie;
Acizi nucleici;
Izomeria optică.
4.1 Procesarea unui volum Freoni. Distrugerea stratului de ozon;
important de informaţii şi Importanţa derivaţilor halogenaţi;
realizarea distincţiei dintre Importanţa produşilor de alchilare;
informaţii Importanţa polimerilor;
relevante/irelevante şi Importanţa produşilor de condensare şi policondensare;
subiective/obiective Importanţa reacţiei de hidroliză;
ADN. ARN.
4.2 Decodificarea şi Reacţii de substituţie;
interpretarea limbajului Reacţii de adiţie;
simbolic şi înţelegerea Reacţii de eliminare;
relaţiei acestuia cu limbajul Reacţii de transpoziţie;
comun Grupe funcţionale;
Izomeria optică;
ADN. ARN.
asupra mediului
5.1 Interpretarea critică a Freoni. Distrugerea stratului de ozon;
informaţiilor din diverse Importanţa derivaţilor halogenaţi;
surse Importanţa produşilor de alchilare;
ADN. ARN.
5.2 Recunoaşterea tipurilor Freoni. Distrugerea stratului de ozon;
de probleme de interes Importanţa derivaţilor halogenaţi;
general la care poate Importanţa produşilor de alchilare;
răspunde chimia Importanţa polimerilor;
ADN. ARN.

Predarea ştiinţelor a luat în considerare în special domeniul cognitiv, care accentuează înţelegerea,
construirea deprinderilor de înalt nivel, dezvoltarea deprinderilor metacognitive, designul mediilor de
învăţare bazate pe tematici sau interdisciplinaritate. Lipsa mijloacelor şi tehnicilor de evaluare ale
domeniului afectiv, care să informeze asupra atingerii obiectivelor afective şi lipsa înţelegerii faptului că,
nu există o relaţie automată între cunoştinţe şi comportament, a condus la ignorarea domeniului afectiv.
Cum remarca Piaget, „la nici un nivel, în nici o stare, chiar şi la adulţi, nu putem găsi un comportament
sau o stare care este pur cognitivă, fără elemente ale afectivului, şi nici o stare pur afectivă, fără un
element cognitiv implicat”.
Problemele tehnologice, sociale, economice şi stiinţifice nu se pot rezolva numai prin cunoştinţe
cognitive.Valorile şi atitudinile care contribuie la formarea competenţelor urmărite prin studiul chimiei,
se regăsesc în asocierea de mai jos:
Explicarea unor fenomene, procese, Respect pentru adevăr şi rigurozitate;
procedee Încredere în adevărurile ştiinţifice şi în aprecierea critică a
limitelor acestora;
Disponibilitate de ameliorare a propriei performanţe.
Investigarea comportării unor substanţe Iniţiativă personală;
sau sisteme chimice Interes şi curiozitate;
Spirit critic şi autocritic;
Disponibilitate de a considera ipotezele ca idei ce trebuie
testate;
Disponibilitate de a nu trage imediat concluzii;
Disponibilitate de a avea o viziune neinfluenţată de
Rezolvarea de probleme în scopul Scepticism faţă de generalizări care nu sunt bazate pe
stabilirii unor corelaţii relevante, observaţii verificabile / repetabile;
demonstrând raţionamente deductive şi Disponibilitate de a-şi modifica punctele de vedere atunci
inductive când sunt prezentate fapte noi;
Manifestare creativă.
Comunicarea înţelegerii conceptelor în Deschidere şi dispoziţie de a asculta părerile celorlalţi;
rezolvarea de probleme, în formularea Toleranţă pentru opiniile celorlalţi;
explicaţiilor, în conducerea Dorinţă de informare şi afirmare;
investigaţiilor şi în raportarea Interes şi respect pentru ceilalţi;
rezultatelor Respect faţă de argumentaţia ştiinţifică;
Interes pentru explorarea diferitelor modalităţi de
comunicare, inclusive pentru cele furnizate de TIC.
Evaluarea consecinţelor proceselor şi Aprecierea critică a raportului între beneficii şi efectele
acţiunii produselor chimice asupra indezirabile ale aplicării tehnologiilor;
propriei persoane şi asupra mediului Grija faţă de propria persoană, faţă de ceilalţi şi faţă de mediu.
Schimbările sociale, economice şi tehnologice au transformat piaţa muncii. Această restructurare, deseori,
necesită forţă de muncă înalt calificată care să posede deprinderi specializate. Sarcinile de rutină sunt
acum desfăşurate prin intermediul tehnologiei informaţiei, ceea ce conduce la descreşterea atât a
necesarului cât şi a efectivului forţei de muncă implicate în performarea acestora şi totodată la creşterea
cerinţei pentru forţă de muncă cu deprinderi cognitive de înalt nivel.
Aplicarea acestor programe are în vedere posibilitatea construirii unor parcursuri individuale de învăţare,
printr-o ofertă adaptată specificului şcolii, interesului elevilor şi al comunităţii, precum şi promovarea
unor strategii didactice active ce plasează elevul, în centrul procesului didactic.

1. Lectura personalizată a programei;
2. Planificarea calendaristică;
3. Proiectarea secvenţială a unităţilor de învăţare şi implicit a lecţiilor.
Elaborarea documentelor de proiectare didactică necesită asocierea într-un mod personalizat al
elementelor programei –competenţe specifice şi conţinuturi, cu resurse metodologice, temporale,
materiale.
Planificarea calendaristică ca instrument de interpretare personalizată a programei, se racordează la
individualitatea clasei. Pentru relizarea acesteia se recomandă parcurgerea următoarelor etape:
4. Alocarea timpului necesar pentru fiecare unitate de învăţare în concordanţă cu competenţele
specifice vizate, conţinuturile alocate şi individualitatea fiecărei clase.
STRUCTURA PLANIFICARII CALENDARISTICE
Nr. Unitatea de Competenţe Conţinuturi Număr de Săptămâna Observaţii

U.Î. învăţare - titlu specifice vizate ore alocate
Proiectarea unei unităţi de învăţare necesită aplicarea unei metodologii care constă într-o succesiune de
etape înlănţuite logic, ce conduc la detalierea conţinuturilor de tip factual, noţional şi procedural care
contribuie la formarea şi/sau dezvoltarea competenţelor specifice.

detaliate ale unităţii specifice vizate învăţare
de învăţare

Pentru a avea succes în societatea cunoaşterii, într-o economie a competiţiei crescute, toţi elevii trebuie să
înveţe să comunice, să gândească şă să raţioneze eficient, să rezolve probleme complexe, să lucreze cu
profunde a unui domeniu necesită timp şi focalizare pe oportunităţile de exersare şi feedback Ca urmare,
furnizarea unui feedback informativ şi la timp va conduce la exersarea efectivă şi eficientă a unei
deprinderi, aceasta fiind una din sarcinile instruirii.
Ţinând cont de aspectele menţionate este necesar ca educabililor să li se dea iniţiativa, să lucreze în grup
pentru soluţionarea unor sarcini de viaţă, să li se permită alegerea dintr-o diversitate de metode, să
utilizeze tehnologia avansată şi să aibă posibilitatea de a persevera până ce ating standardele
corespunzătoare. Pe de altă parte practica pedagogică trebuie să se îndrepte spre:
• evitarea folosirii termenilor şi conceptelor introductive în afara unor referinţe concrete.

În continuare sunt prezentate cîteva sugestii de activităţi de învăţare3 care pot fi abordate în scopul
• Reprezentarea formulelor de structură ale unor compuşi organici4;
• Clasificarea unor compuşi după natura grupei funcţionale;
• Clasificarea reacţiilor compuşilor organici;
• Explicarea proprietăţilor unui compus pe baza structurii acestuia;
• Identificarea izomerilor optici.
• Realizarea unor investigaţii care dovedesc relaţia stuctură – proprietăţi;
• Folosirea tehnologiilor informaţionale şi comunicaţionale, în scopul realizării unor investigaţii;
• Elaborarea unor referate care includ observaţii, concluzii pe baza activităţii experimentale;
inductive şi deductive
• Identificarea unor surse bibliografice pentru rezolvarea problemelor;
• Stabilirea unor strategii de rezolvare a unei anumite probleme prin analogie, inducţie sau
deducţie;
• Stabilirea unor strategii de rezolvare a unei anumite probleme şi alegerea
alternativei/alternativelor corecte;
• Analiza informaţiilor pentru verificarea noncontradicţiei, suficienţei, redundanţei acestora şi
• Rezolvarea de probleme utilizând expresiile matematice ale randamentului/ conversiei utile/
conversiei totale;
• Rezolvarea de probleme utilizând expresiile matematice ale Kc, Ka, Kw;
• Compararea unor compuşi din punct de vedere al caracterului acido-bazic.
4. Comunicarea înţelegerii conceptelor în rezolvarea de probleme, în formularea explicaţiilor, în conducerea
investigaţiilor şi în raportarea rezultatelor
• Modelarea legăturii covalente şi/sau a interacţiunilor de natură fizică, în cazul compuşilor studiaţi;
• Recunoaşterea unităţii structurale comune a unui polimer dat, *a unui colorant azoic, a unei
proteine, a unui acid nucleic etc.;
5. Evaluarea consecinţelor proceselor şi acţiunii produselor chimice asupra propriei persoane şi asupra mediului
• Documentarea pe teme legate de aplicaţiile practice ale unor compuşi, procese;
furniza o bază pentru asigurarea notelor. În timp, caracterul evaluării s-a schimbat, rolul acesteia crescând
permanent. Deserveşte trei mari scopuri:
Să asiste învăţarea,
Să măsoare achiziţiile individuale
Să evalueze programe.
3
Se aleg acele activităţi de învăţare conforme cu conţinutul fiecărei programe prezentate.
4
În cazul conţinuturilor referitoare la Acizi nucleici se va evalua gradul de înţelegere a reacţiilor chimice la nivelul
grupei/ grupelor funcţionale, fără a se cere reproducerea formulelor de structură ale compuşilor organici implicaţi în
transformări.

Deşi evaluările folosite în diferite contexte şi în diferite scopuri apar ca fiind diferite, ele subscriu
aceloraşi principii comune, unul dintre acestea fiind că evaluarea este întotdeauna un proces de gîndire
învăţării, incluzând practici participative care vin în sprijinul cunoaşterii şi înţelegerii. Ca urmare,
practicile evaluării ar trebui să depăşească focalizarea pe deprinderi şi biţi discreţi de cunoştinţe şi să
vizeze aspecte mai complexe legate de achiziţiile elevilor.
demersului elevului şi este evident orientată către procesele care generează produsele vizibile ale
învăţării.
învăţare şi aprofundare. Acestă formă de reglare este necesar să intervină în decursul actului de formare,
consecutive în funcţie de feedback-ul obţinut. Departe de a fi o simplă constatare a unei cantităţi de
reuşită sau eşec, nu se limitează doar la înregistrarea rezultatelor, mergând până la aflarea „de-ce”-urilor
rezultatelor. Pune accent pe aspectele calitative şi nu pe cele cantitative şi permite corectarea traiectoriilor.
În afara tehnicilor tradiţionale de evaluare: teste scrise, teste de evaluare prin activităţi practice, grile de
observare, tema pentru acasă, se recomandă şi folosirea altor mijloace alternative: proiectul şi portofoliul.
Proiectul este o activitate complexă care presupune: investigarea problemei, realizarea proiectului
propriu-zis şi prezentarea acestuia, evidenţiind capacitatea de a lucra în cooperare, de a realiza activităţi,
independent, de a comunica, de a împărtăşi celorlalţi propriile păreri şi concluzii, de a lua decizii.
discretă a elevilor, prin supervizarea obiectivelor proiectului stabilite de aceştia, prin informarea acestora
cu privire la surse de documentare sau proceduri ce pot fi folosite, totuşi intervenţia acestuia rămânând
minimă. Este important ca profesorul să evite situaţia de eşec, fiecare elev putând fi evidenţiat la un
moment dat.
În ceea ce priveşte evaluarea prin intermediul proiectului, aceasta se poate realiza pentru tehnica de lucru
folosită, pentru modul de prezentare şi/sau produsul realizat.Cele patru dimensiuni utilizate în evaluare sunt:
3. reflecţia – capacitatea de a se distanţa de propria lucrare având permanent în vedere propriile
obiective, de a evalua progresul făcut şi de a face modificările necesare;
Proiectele angajează elevii într-o autentică învăţare pe o perioadă semnificativă de timp, determinându-i
să reflecteze la propria acţiune, să ia decizii, să-şi dezvolte relaţii interpersonale, să utilizeze limbile
moderne în contexte autentice, să se mobilizeze şi constituie un cadru propice pentru demonstrarea
înţelegerii şi competenţelor dobândite.

PROGRAME ŞCOLARE PENTRU CICLUL SUPERIOR AL LICEULUI
CHIMIE
CLASA A XII-A1

Nr. 5099/09.09.2009
Bucureşti, 2009
1
Se aplică şi la clasa a XIII-a – filiera tehnologică, ruta progresivă de calificare profesională.
NOTĂ DE PREZENTARE
Necesitatea asigurării deopotrivă a educaţiei de bază pentru toţi cetăţenii şi a iniţierii în trasee de formare
specializate, a determinat noua structură a învăţământului obligatoriu şi drept consecinţă, a învăţământului
post-obligatoriu.
Studiul chimiei în ciclul superior al liceului urmăreşte să contribuie la formarea capacităţii de a reflecta
asupra lumii, de a formula şi de a rezolva probleme pe baza relaţionării achiziţiilor din acest domeniu cu
celelalte domenii ale cunoaşterii. Dezvoltarea competenţelor esenţiale pentru reuşita personală şi socio-
profesională: comunicare, gândire critică, prelucrarea şi utilizarea contextuală a unor informaţii complexe,
formarea disponibilităţii de a-şi asuma responsabilităţi şi roluri diverse, în scopul orientării adecvate în
carieră într-o societate dinamică, precum şi asigurarea condiţiilor favorabile manifestării morale autonome
şi responsabile din punct de vedere civic, reprezintă alte dominante vizate de învăţământul postobligatoriu
şi drept urmare şi de chimie.
Planurile-cadru în vigoare, pentru ciclul superior al liceului, sunt structurate pe trei componente: trunchi
La acest nivel de şcolaritate:
Trunchiul comun (TC) – ofertă educaţională comună pe profil de formare, stabilită la nivel naţional – este
constituit din aceleaşi discipline, cu alocări orare şi programe şcolare identice pentru toate specializările din
cadrul profilului. Trunchiul comun vizează atât aprofundarea competenţelor-cheie dobândite pe parcursul
învăţământului obligatoriu, relevante pentru traseul de formare a elevului, cât şi dobândirea competenţelor
specifice profilului de formare.
Curriculumul diferenţiat (CD) – ofertă educaţională comună pe specializare, stabilită la nivel naţional – este
constituit dintr-un pachet de discipline cu alocările orare şi programele şcolare corespunzătoare, diferenţiat
pe specializări. Curriculumul diferenţiat asigură, în clasele a XI-a şi a XII-a, o bază comună pregătirii de
specialitate pentru formarea profesională iniţială, respectiv, pentru continuarea studiilor.
Curriculumul la decizia şcolii (CDŞ) – ca ofertă educaţională stabilită la nivel local – se constituie, în funcţie
de solicitările elevilor şi de resursele materiale şi umane ale unităţii de învăţământ, din discipline opţionale şi
din alte activităţi educaţionale (aprofundări, extinderi). Se asigură, astfel, cadrul pentru susţinerea unor
performanţe diferenţiate, a unor nevoi şi interese specifice de învăţare ale elevilor, precum şi, după caz,
specializarea suplimentară faţă de curriculum diferenţiat, necesară formării profesionale iniţiale.
Programele şcolare de Chimie sunt structurate pe un acelaşi ansamblu de competenţe generale şi competenţe
specifice atât pentru filiera teoretică, profil real, specializările matematică-informatică şi ştiinţe ale naturii,
cât şi pentru toate calificările profesionale din cadrul filierei tehnologice la care se studiază această disciplină.
În cadrul ofertei curriculare a disciplinei, diferenţierile dintre profilurile menţionate, precum şi dintre domeniile
de calificări profesionale din cadrul filierei tehnologice sunt realizate pe segmentul conţinuturilor valorificate,
fiind determinate de alocările orare din planurile-cadru de învăţământ, 1 oră, respectiv, 2 ore.
În cazul disciplinei Chimie, la clasa a XII-a, oferta educaţională pentru curriculum diferenţiat (1 oră) se
adresează elevilor înscrişi la profilul real, specializarea ştiinţe ale naturii şi celor de la profilul militar,
specializarea matematică-informatică. Programa şcolară este structurată pe un acelaşi ansamblu de competenţe
generale şi competenţe specifice pentru ambele profiluri şi comune cu cele ale trunchiului comun. Diferenţele
se înregistrează la nivelul conţinuturilor şi se datorează parcursului de formare diferit al elevilor de la cele
două profiluri. Conţinuturile sunt prezentate în cele două programe în mod diferit: în programa pentru
specializarea ştiinţe ale naturii, într-o coloană special destinată, cu corp de literă cursiv şi asterisc, iar în cea
pentru profilul militar, cu corp de literă normal. Orele de chimie din curriculum diferenţiat sunt ore pe care
elevii din profilul sau specializarea respectivă, le efectuează în mod obligatoriu.
Chimie – clasa a XII-a, ciclul superior al liceului 2

Învăţarea ştiinţelor este un proces activ;
Toţi elevii indiferent de aspiraţii, motivaţii, interese trebuie să aibă oportunitatea alfabetizării
ştiinţifice funcţionale;
Formarea educaţiei ştiinţifice, în detrimentul conţinuturilor ştiinţifice nerelevante în raport cu
Ca urmare, s-a urmărit: continuitatea şi coerenţa intradisciplinară, realizarea legăturilor interdisciplinare,

prezentarea conţinuturilor într-o formă accesibilă în scopul stimulării motivaţiei pentru studiul chimiei şi,
nu în ultimul rând, asigurarea unei continuităţi la nivelul experienţei didactice acumulate în predarea
disciplinei.


profesorul poate:
Programele şcolare de Chimie pentru ciclul superior al liceului au următoarele componente:

competenţe generale;
competenţe specifice;
conţinuturi corelate cu competenţe specifice;
valori şi atitudini;
sugestii metodologice.
În baza planurilor-cadru de învăţământ, numărul de ore pe săptămână alocat în funcţie de filieră, profil şi
specializare/calificare profesională şi programele corespunzătoare sunt după cum urmează:
Nr. ore
TC CD Total
Teoretică Real Matematică-informatică 1 0 1 Programa 1
Teoretică Real Ştiinţe ale naturii 1 1 2 Programa 1
Vocaţională Militar Matematică-informatică 0 1 1 Programa 3

Nr. ore
TC CD Total
Tehnician mecanic pentru întreţinere şi reparaţii;
Tehnician prelucrări mecanice; Tehnician electronist;
Tehnician electrotehnist; Tehnician electromecanic;
Tehnician energetician; Tehnician în construcţii şi lucrări
publice; Tehnician instalator pentru construcţii; Tehnician
în industria textilă; Tehnician în industria pielăriei;
Tehnician transporturi; Tehnician metrolog; Tehnician
operator roboţi industriali; Tehnician prelucrări pe maşini
cu comandă numerică; Tehnician în prelucrarea lemnului;
Tehnician designer mobilă şi amenajări interioare;
Tehnician proiectant produse finite din lemn; Tehnician
poligraf; Tehnician audio-video; Tehnician producţie film
şi televiziune; Tehnician multimedia; Tehnician producţie
poligrafică; Tehnician construcţii navale; Tehnician
aviaţie; Tehnician instalaţii de bord (avion); Tehnician
prelucrări la cald; Tehnician operator tehnică de calcul;
Tehnician operator procesare text/ imagine; Tehnician
desenator pentru construcţii şi instalaţii; Tehnician
Tehnologică 1 0 1 Programa 3
mecatronist; Tehnician de telecomunicaţii; Tehnician
proiectant CAD; Tehnician electrician electronist auto;
Tehnician designer vestimentar; Tehnician în instalaţii
electrice; Tehnician operator telematică; Tehnician în
automatizări; Tehnician ecolog şi protecţia calităţii
mediului; Tehnician agromontan; Tehnician hidro-
meteorolog; Tehnician veterinar; Tehnician analize
produse alimentare; Tehnician în silvicultură şi
exploatări forestiere; Tehnician pentru animale de
companie; Tehnician în industria alimentară;
Tehnician în agricultură; Tehnician în agroturism;
Tehnician agronom; Tehnician zootehnist; Tehnician
în prelucrarea produselor de origine animală;
Tehnician în industria alimentară extractivă;
Tehnician horticultor; Tehnician în agricultură
ecologică; Tehnician în morărit, panificaţie şi produse
făinoase; Tehnician în industria alimentară
fermentativă şi în prelucrarea legumelor şi fructelor.
Tehnician chimist de laborator; Tehnician în industria
Tehnologică materialelor de construcţii; Tehnician în chimie 2 0 2 Programa 2
industrială; Tehnician în industria sticlei şi ceramicii;



rezultatelor


PROGRAMA 1
Filiera teoretică, profil real
Specializările: matematică-informatică, ştiinţe ale naturii

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI2

Competenţe
specifice
1.1 Clasificarea Reacţii de oxido-reducere; *Intermediari ionici şi radicalici.
sistemelor chimice Reacţii acido-bazice;
studiate după Reacţii de precipitare;
diverse criterii Reacţii de complexare;
Reacţii exoterme. Reacţii endoterme;
Reacţii lente. Reacţii rapide.
1.2 Structurarea Echilibre acido-bazice. *Seria potenţialelor standard de

cunoştinţelor reducere;
anterioare, în scopul *Hidroliza sărurilor;
explicării *Stereochimia combinaţiilor complexe.
proprietăţilor unui Numere de coordinare: 2, 4, 6:
sistem chimic [Ag(NH3)2]+, [Pt(NH3)2Cl2],
[CoCl4]2-, [Ni(NH3)6]2+,[Fe(CN)6]4-
[Fe(CN)6]3-. Izomerie geometrică;
*Sinteza HCl, monoclorurarea CH4 –
mecanisme de reacţie;
*Clorurarea etenei cu HCl –
mecanism de reacţie;
*Clorurarea catalitică a benzenului –
mecanism de reacţie.
1.3 Interpretarea Entalpie de reacţie. Căldură de *Energia în sistemele biologice.

caracteristicilor combustie - arderea hidrocarburilor. Rolul ATP şi ADP. Arderea
fenomenelor/ Căldură de neutralizare (acid tare – bază zaharurilor;
sistemelor studiate, tare); * Influenţa concentraţiei,
în scopul identificării Legea Hess; temperaturii, catalizatorilor asupra
aplicaţiilor acestora Căldură de dizolvare; vitezei de reacţie;
Viteză de reacţie. Legea vitezei; *Seria potenţialelor standard de
Catalizatori. Inhibitori; reducere. Celule electrochimice -
Electroliza – metodă de obţinere a elemente galvanice uscate;
metalelor (Na, Al, rafinarea Cu), *Hidroliza sărurilor;
nemetalelor (Cl2, I2, H2) şi a substanţelor *Stereochimia combinaţiilor
compuse (NaOH); complexe. Izomerie geometrică.
Amfoliţi;
Soluţii tampon în sisteme biologice
(CO32-/ HCO3-, HPO42-/ H2PO4-,
aminoacizi/ proteine);
Combinaţii complexe.
2
Conţinuturile marcate prin corp de literă cursiv şi asterisc (*) reprezintă curriculum diferenţiat pentru specializarea
Ştiinţe ale naturii şi sunt obligatorii numai pentru această specializare.


Competenţe
specifice
2.1 Utilizarea Identificare cationilor (Ca2+, Ba2+, Pb2+, * Influenţa concentraţiei,
investigaţiei în Fe2+, Fe3+, Cu2+); temperaturii, catalizatorilor asupra
vederea obţinerii Identificarea anionilor (SO42-, CO32-, vitezei de reacţie;
unor explicaţii de S2-, NO2-); *Verificarea calitativă a legii
natură stiinţifică Obţinerea combinaţiilor complexe Lambert-Beer - stabilirea
(reactivul Schweitzer; reactivul Tollens; concentraţiei unei probe de
combinaţii complexe ale ionului Co2+: [Cu(NH3)4 ]2+ ;
[CoCl4]2-, [Co (NCS)4]2-) ; * Seria potenţialelor standard de
Reacţiile ionilor Fe3+ şi Cu2+ cu reducere: celule electrochimice –
[Fe(CN)6]4-; construcţie şi funcţionare;
Electroliza: apei, soluţiei de NaCl, *Electroliza soluţiei de KI;
soluţiei de CuSO4; *Titrarea redox (iodometrie).
Titrarea acido-bazică (acid tare–bază
tare).
2.2 Evaluarea Identificarea cationilor; * Influenţa concentraţiei,

validităţii Identificarea anionilor; temperaturii, catalizatorilor asupra
concluziilor Electroliza. vitezei de reacţie;
investigaţiei *Verificarea calitativă a legii
Lambert-Beer;
*Celule electrochimice.

Competenţe
specifice
3.1 Aplicarea Entalpie de reacţie. Căldură de *Calcule de t.e.m;
algoritmilor de neutralizare. Căldură de combustie; *Legile electrolizei.
rezolvare de Legea Hess;
probleme în scopul Căldură de dizolvare;
aplicării lor în Viteză de reacţie. Legea vitezei;
situaţii din cotidian pH-ul soluţiilor de acizi/ baze
monoprotice tari şi slabe;
pKa, pKb.
3.2 Evaluarea Soluţii tampon în sisteme biologice *Energia de activare.Complex

soluţiilor la (CO32-/ HCO3-, HPO42-/ H2PO4-, activat – influenţa catalizatorilor şi
probleme pentru aminoacizi/ proteine). inhibitorilor;
luarea unor decizii *Seria potenţialelor standard de
optime reducere. Celule electrochimice.


Competenţe
specifice
4.1 Utilizarea Entalpie de reacţie. Căldură de *Energia în sistemele biologice.
corespunzătoare a combustie. Căldură de neutralizare; Rolul ATP şi ADP. Arderea
terminologiei Legea Hess; zaharurilor;
ştiinţifice în Căldură de dizolvare; *Energia de activare. Complex
descrierea sau Viteză de reacţie. Legea vitezei; activat;
explicarea Electroliza; *Influenţa concentraţiei,
fenomenelor şi Echilibre acido-bazice; temperaturii, catalizatorilor asupra
proceselor Combinaţii complexe. vitezei de reacţie. Ecuaţia lui
Arrhenius;
*Seria potenţialelor standard de
reducere. Celule electrochimice;
*Hidroliza sărurilor;
*Legea Lambert-Beer;
*Stereochimia combinaţiilor
complexe. Izomerie geometrică;
*Intermediari ionici şi radicalici;
*Sinteza HCl, monoclorurarea CH4
–mecanisme de reacţie;
*Clorurarea etenei cu HCl –
mecanism de reacţie;
*Clorurarea catalitică a benzenului
– mecanism de reacţie.
4.2 Structurarea Amfoliţi; *Energia în sistemele biologice;
informaţiei Soluţii tampon în sisteme biologice; *Stereochimia combinaţiilor
ştiinţifice în diverse Combinaţii complexe. complexe. Izomerie geometrică.
tipuri de comunicări
orale şi scrise:
argumentaţie
ştiinţifică, proiecte
de cercetare, referate,
dizertaţie etc.
asupra mediului
Competenţe Conţinuturi pentru TC Conţinuturi pentru CD
specifice
5.1 Compararea Căldură de combustie; * Energia în sistemele biologice.
acţiunii unor Electroliza; Rolul ATP şi ADP. Arderea
produse/ procese pH-ul soluţiilor de acizi/ baze slabe; zaharurilor;
chimice asupra Amfoliţi; *Hidroliza sărurilor.
propriei persoane Soluţii tampon în sisteme biologice.
sau asupra mediului
5.2 Exprimarea unei Căldură de combustie; *Celule electrochimice;
poziţii asupra Electroliza; *Hidroliza sărurilor.
utilizării diverselor Echilibre acido-bazice;
produse/ procese Soluţii tampon în sisteme biologice;
chimice, care Identificarea cationilor. Identificarea
denotă informare anionilor.
ştiinţifică şi/ sau
tehnologică

• Clasificarea reacţiilor chimice în chimia anorganică si organică.

• Noţiuni de cinetică chimică.
• Noţiuni de termochimie.
Termeni:
Entalpie de reacţie, legea Hess, căldură de dizolvare, caldură de neutralizare, viteză de reacţie,
constantă de viteză, coordonată de reacţie, *energie de activare, *complex activat, *ecuaţia lui
Arrhenius, inhibitor, cuplu acid-bază conjugată, pKa, pKb, soluţie tampon, titrare, *legi ale
electrolizei, *potenţial standard de reducere, *cuplu redox, * t.e.m.,* geometrie liniară, *geometrie
plan-patratică, *geometrie tetraedrică, *geometrie octaedrică,* homoliză,* heteroliză, *carbocation,
*carbanion, *radical, *mecanism de reacţie, *legea Lambert-Beer (forma liniară).

PROGRAMA 2
Filiera tehnologică, calificările profesionale:
Tehnician chimist de laborator
Tehnician în industria materialelor de construcţii
Tehnician în chimie industrială
Tehnician în industria sticlei şi ceramicii


1.1 Clasificarea sistemelor Reacţii cu transfer de electroni;
chimice studiate după Reacţii cu transfer de protoni;
diverse criterii Reacţii de precipitare;
Reacţii de complexare;
Reacţii lente. Reacţii rapide;
Intermediari ionici şi radicalici.
1.2 Structurarea Seria potenţialelor standard de reducere;
cunoştinţelor anterioare în Echilibre acido-bazice. Hidroliza sărurilor;
scopul explicării Stereochimia combinaţiilor complexe. Numere de coordinare: 2, 4, 6:
proprietăţilor unui sistem [Ag(NH3)2]+, [Pt(NH3)2Cl2], [CoCl4]2-, [Ni(NH3)6]2+,[Fe(CN)6]4-
chimic [Fe(CN)6]3-. Izomerie geometrică;
Sinteza HCl, monoclorurarea CH4 – mecanisme de reacţie;
Clorurarea etenei cu HCl – mecanism de reacţie;
Clorurarea catalitică a benzenului – mecanism de reacţie.
1.3 Interpretarea Entalpie de reacţie. Căldură de combustie - arderea hidrocarburilor.
caracteristicilor Căldură de neutralizare (acid tare – bază tare);
fenomenelor/ sistemelor Legea Hess;
studiate în scopul Căldură de dizolvare;
identificării aplicaţiilor Energia în sistemele biologice. Rolul ATP şi ADP. Arderea zaharurilor;
acestora Viteză de reacţie. Legea vitezei;
Catalizatori. Inhibitori;
Influenţa concentraţiei, temperaturii, catalizatorilor asupra vitezei de
reacţie;
Celule electrochimice – elemente galvanice uscate;
Electroliza – metodă de obţinere a metalelor (Na, Al, rafinarea Cu),
nemetalelor (Cl2, I2, H2, O2) şi a substanţelor compuse (NaOH);
Hidroliza sărurilor;
Amfoliţi;
Soluţii tampon în sisteme biologice (CO32-/HCO3-, HPO42-/ H2PO4-,
aminoaczi/proteine);
Combinaţii complexe;
Stereochimia combinaţiilor complexe. Izomerie geometrică.
2.1 Utilizarea investigaţiei Identificare cationilor (Ca , Pb2+, Cu2+, Fe2+, Fe3+, Ba2+);
2+
în vederea obţinerii unor Identificarea anionilor (SO42-, CO32-, S2-, NO2-);

explicaţii de natură Obţinerea combinaţiilor complexe (reactivul Schweitzer; reactivul Tollens;
ştiinţifică combinaţii complexe ale ionului Co2+: [CoCl4]2-, [Co (NCS)4]2-);
Reacţiile ionilor Fe3+ şi Cu2+ cu [Fe(CN)6]4-;
Verificarea calitativă a legii Lambert-Beer - stabilirea concentraţiei unei
probe de [Cu(NH3)4 ]2+;
Influenţa concentraţiei, temperaturii, catalizatorilor asupra vitezei de reacţie;
Titrarea acido-bazică (acid tare–bază tare);
Titrarea redox (iodometrie);
Electroliza apei, soluţiei de NaCl, soluţiei de CuSO4, soluţiei de KI;
Seria potenţialelor standard de reducere.Celule electrochimice –
construcţie şi funcţionare.


2.2 Evaluarea validităţii Identificarea cationilor;
concluziilor investigaţiei Identificarea anionilor;
Verificarea calitativă a legii Lambert-Beer;
reacţie;
Electroliza;
Celule electrochimice.
3.1 Aplicarea algoritmilor Entalpie de reacţie. Căldură de neutralizare. Căldură de combustie;
de rezolvare de probleme în Legea Hess;
scopul aplicării lor în situaţii Căldură de dizolvare;
din cotidian Viteză de reacţie. Legea vitezei;
Calcule de t.e.m.;
Legile electrolizei;
pH-ul soluţiilor de acizi/ baze slabe;
pKa. pKb.
3.2 Evaluarea soluţiilor la Energie de activare. Complex activat – influenţa catalizatorilor şi
probleme pentru luarea unor inhibitorilor;
decizii optime Seria potenţialelor standard de reducere. Celule electrochimice;
Soluţii tampon în sisteme biologice (CO32-/ HCO3-, HPO42-/ H2PO4-,
aminoacizi/ proteine).
4.1 Utilizarea Entalpie de reacţie. Căldură de neutralizare. Căldură de combustie;
corespunzătoare a Legea Hess;
terminologiei ştiinţifice în Căldură de dizolvare;
descrierea sau explicarea Energia în sistemele biologice. Rolul ATP şi ADP. Arderea zaharurilor;
fenomenelor şi proceselor Energie de activare. Complex activat;
Viteză de reacţie. Legea vitezei;
reacţie. Ecuaţia lui Arrhenius;
Seria potenţialelor standard de reducere.Celule electrochimice;
Electroliza;
Echilibre acido-bazice. Hidroliza sărurilor;
Combinaţii complexe. Stereochimia combinaţiilor complexe. Izomerie
geometrică;
Legea Lambert-Beer;
Intermediari ionici şi radicalici;
Sinteza HCl, monoclorurarea CH4 – mecanisme de reacţie;
Clorurarea etenei cu HCl – mecanism de reacţie;
Clorurarea catalitică a benzenului – mecanism de reacţie.
4.2 Structurarea informaţiei Energia în sistemele biologice;
ştiinţifice în diverse tipuri Amfoliţi;
de comunicări orale şi scrise: Soluţii tampon în sisteme biologice;
argumentaţie ştiinţifică, Combinaţii complexe;
proiecte de cercetare, Stereochimia combinaţiilor complexe. Izomerie geometrică.
referate, dizertaţie etc.


asupra mediului
5.1 Compararea acţiunii unor Energia în sistemele biologice. Rolul ATP şi ADP. Arderea
produse/ procese chimice zaharurilor;
asupra propriei persoane sau Căldură de combustie;
asupra mediului Electroliza;
pH-ul soluţiilor de acizi/ baze slabe;
Amfoliţi;
Soluţii tampon în sisteme biologice;
Hidroliza sărurilor.
5.2 Exprimarea unei poziţii Căldură de combustie;

asupra utilizării diverselor Electroliza;
produse/ procese chimice, Seria potenţialelor de reducere. Celule electrochimice;
care denotă informare Identificarea cationilor. Identificarea anionilor;
ştiinţifică şi/ sau tehnologică Echilibre acido-bazice;
Soluţii tampon în sisteme biologice;
Hidroliza sărurilor.
• Clasificarea reacţiilor chimice în chimia anorganică şi organică.
Termeni:
constantă de viteză, coordonată de reacţie, energie de activare, complex activat, ecuaţia lui Arrhenius,
inhibitor, cuplu acid-bază conjugată, pKa, pKb, soluţie tampon, titrare, legi ale electrolizei, potenţial
standard de reducere, cuplu redox, t.e.m., geometrie liniară, geometrie plan-patratică, geometrie
tetraedrică, geometrie octaedrică, homoliză, heteroliză, carbocation, carbanion, radical, mecanism de
reacţie, legea Lambert-Beer (forma liniară).

PROGRAMA 3
Filiera vocaţională, profil militar, specializarea: matematică-informatică
Filiera tehnologică, calificările profesionale:

Tehnician mecanic pentru întreţinere şi reparaţii Tehnician producţie film şi televiziune
Tehnician prelucrări mecanice Tehnician multimedia
Tehnician electronist Tehnician producţie poligrafică
Tehnician electrotehnist Tehnician aviaţie
Tehnician electromecanic Tehnician instalaţii de bord (avion)
Tehnician în construcţii şi lucrări publice Tehnician prelucrări la cald
Tehnician instalator pentru construcţii Tehnician operator tehnică de calcul
Tehnician în industria textilă Tehnician operator procesare text/ imagine
Tehnician în industria pielăriei Tehnician desenator pentru construcţii şi instalaţii
Tehnician transporturi Tehnician mecatronist
Tehnician metrolog Tehnician de telecomunicaţii
Tehnician operator roboţi industriali Tehnician proiectant CAD
Tehnician în prelucrarea lemnului Tehnician designer vestimentar
Tehnician designer mobilă şi amenajări interioare Tehnician în instalaţii electrice
Tehnician poligraf Tehnician operator telematică
Tehnician audio-video Tehnician în automatizări
Tehnician ecolog şi protecţia calităţii mediului Tehnician agromontan
Tehnician hidro-meteorolog Tehnician veterinar
Tehnician analize produse alimentare Tehnician în silvicultură şi exploatări forestiere
Tehnician veterinar pentru animale de companie Tehnician în industria alimentară
Tehnician în agricultură Tehnician în agroturism


1.1 Clasificarea sistemelor Reacţii cu transfer de electroni;
chimice studiate după diverse Reacţii cu transfer de protoni;
criterii Reacţii de precipitare;
Reacţii de complexare;
Reacţii lente. Reacţii rapide.
1.2 Structurarea cunoştinţelor Echilibre acido-bazice.
anterioare în scopul explicării
proprietăţilor unui sistem
chimic
1.3 Interpretarea Entalpie de reacţie. Căldură de combustie - arderea hidrocarburilor.
caracteristicilor fenomenelor/ Căldură de neutralizare (acid tare – bază tare);
sistemelor studiate în scopul Legea Hess;
identificării aplicaţiilor Căldură de dizolvare;
acestora Viteză de reacţie. Legea vitezei;
Catalizatori. Inhibitori;
Electroliza – metodă de obţinere a metalelor (Na, Al, rafinarea Cu),
nemetalelor (Cl2, I2, H2) şi a substanţelor compuse (NaOH);
Amfoliţi;
Soluţii tampon în sisteme biologice (CO32-/ HCO3-, HPO42-/ H2PO4-,
aminoacizi/ proteine);
2+
2+ 2+ 2+ 3+ 2+
2.1 Utilizarea investigaţiei în
Identificare cationilor (Ca , Ba , Pb , Fe , Fe , Cu );
2- 2- 2- -
vederea obţinerii unor Identificarea anionilor (SO4 , CO3 , S , NO2 );
explicaţii de natură ştiinţifică
Obţinerea combinaţiilor complexe (reactivul Schweitzer; reactivul
Tollens; combinaţii complexe ale ionului Co2+: [CoCl4]2-, [Co
(NCS)4]2-);
3+ 2+ 4-
Reacţiile ionilor Fe şi Cu cu [Fe(CN)6] ;
Electroliza: apei, soluţiei de NaCl, soluţiei de CuSO4;
Titrarea acido-bazică (acid tare–bază tare).
2.2 Evaluarea validităţii Identificarea cationilor;
concluziilor investigaţiei Identificarea anionilor;
Electroliza.

3.1 Aplicarea algoritmilor de Entalpie de reacţie. Căldură de neutralizare. Căldură de combustie;
rezolvare de probleme în Legea Hess;
scopul aplicării lor în situaţii Căldură de dizolvare;
din cotidian Viteză de reacţie. Legea vitezei;
pH-ul soluţiilor de acizi/ baze monoprotice tari şi slabe;
pKa, pKb.
3.2 Evaluarea soluţiilor la Soluţii tampon în sisteme biologice (CO32-/ HCO3-, HPO42-/ H2PO4-,
probleme pentru luarea unor aminoacizi/ proteine).
decizii optime


4.1 Utilizarea Entalpie de reacţie. Căldură de combustie. Căldură de neutralizare;
corespunzătoare a Legea Hess;
terminologiei ştiinţifice în Căldură de dizolvare;
descrierea sau explicarea Viteză de reacţie. Legea vitezei;
fenomenelor şi proceselor Electroliza;
Echilibre acido-bazice;
4.2 Structurarea informaţiei Amfoliţi;

ştiinţifice în diverse tipuri de Soluţii tampon în sisteme biologice;
comunicări orale şi scrise: Combinaţii complexe.
argumentaţie ştiinţifică,
proiecte de cercetare,
referate, dizertaţie etc.

asupra mediului
5.1 Compararea acţiunii unor Căldură de combustie;
produse/ procese chimice Electroliza;
asupra propriei persoane sau pH-ul soluţiilor de acizi/ baze slabe;
asupra mediului Amfoliţi;
Soluţii tampon în sisteme biologice.
5.2 Exprimarea unei poziţii Căldură de combustie;

asupra utilizării diverselor Electroliza;
produse/ procese chimice, Echilibre acido-bazice;
care denotă informare Soluţii tampon în sisteme biologice;
ştiinţifică şi/ sau tehnologică Identificarea cationilor. Identificarea anionilor.
• Clasificarea reacţiilor chimice din punct de vedere al particulei transferate, din punct de vedere
cinetic şi termochimic.
Termeni:
constantă de viteză, coordonată de reacţie, inhibitor, cuplu acid-bază conjugată, pKa, pKb, soluţie
tampon, titrare.

Predarea ştiinţelor a luat în considerare în special domeniul cognitiv, care accentuează înţelegerea,
construirea deprinderilor de înalt nivel, dezvoltarea deprinderilor metacognitive, designul mediilor de
învăţare bazate pe tematici sau interdisciplinaritate. Lipsa mijloacelor şi tehnicilor de evaluare ale
domeniului afectiv, care să informeze asupra atingerii obiectivelor afective şi lipsa înţelegerii faptului că,
nu există o relaţie automată între cunoştinţe şi comportament, a condus la ignorarea domeniului afectiv.
Cum remarca Piaget, „la nici un nivel, în nici o stare, chiar şi la adulţi, nu putem găsi un comportament
sau o stare care este pur cognitivă, fără elemente ale afectivului, şi nici o stare pur afectivă, fără un
element cognitiv implicat”.
Problemele tehnologice, sociale, economice şi stiinţifice nu se pot rezolva numai prin cunoştinţe
cognitive.Valorile şi atitudinile care contribuie la formarea competenţelor urmărite prin studiul chimiei,
se regăsesc în asocierea de mai jos:
Explicarea unor fenomene, procese, Respect pentru adevăr şi rigurozitate;
procedee Încredere în adevărurile ştiinţifice şi în aprecierea critică a
limitelor acestora;
Disponibilitate de ameliorare a propriei performanţe.
Investigarea comportării unor substanţe Iniţiativă personală;
sau sisteme chimice Interes şi curiozitate;
Spirit critic şi autocritic;
Disponibilitate de a considera ipotezele ca idei ce trebuie
testate;
Disponibilitate de a nu trage imediat concluzii;
Disponibilitate de a avea o viziune neinfluenţată de
Rezolvarea de probleme în scopul Scepticism faţă de generalizări care nu sunt bazate pe observaţii
stabilirii unor corelaţii relevante, verificabile / repetabile;
demonstrând raţionamente deductive şi Disponibilitate de a-şi modifica punctele de vedere atunci când
inductive sunt prezentate fapte noi;
Manifestare creativă.
Comunicarea înţelegerii conceptelor în Deschidere şi dispoziţie de a asculta părerile celorlalţi;
rezolvarea de probleme, în formularea Toleranţă pentru opiniile celorlalţi;
explicaţiilor, în conducerea Dorinţă de informare şi afirmare;
investigaţiilor şi în raportarea Interes şi respect pentru ceilalţi;
rezultatelor Respect faţă de argumentaţia ştiinţifică;
Interes pentru explorarea diferitelor modalităţi de comunicare,
inclusive pentru cele furnizate de TIC.
Evaluarea consecinţelor proceselor şi Aprecierea critică a raportului între beneficii şi efectele
acţiunii produselor chimice asupra indezirabile ale aplicării tehnologiilor;
propriei persoane şi asupra mediului Grija faţă de propria persoană, faţă de ceilalţi şi faţă de mediu.
Schimbările sociale, economice şi tehnologice au transformat piaţa muncii. Această restructurare, deseori,
necesită forţă de muncă înalt calificată care să posede deprinderi specializate. Sarcinile de rutină sunt
acum desfăşurate prin intermediul tehnologiei informaţiei, ceea ce conduce la descreşterea atât a
necesarului cât şi a efectivului forţei de muncă implicate în performarea acestora şi totodată la creşterea
cerinţei pentru forţă de muncă cu deprinderi cognitive de înalt nivel.
Aplicarea acestor programe are în vedere posibilitatea construirii unor parcursuri individuale de învăţare,
printr-o ofertă adaptată specificului şcolii, interesului elevilor şi al comunităţii, precum şi promovarea
unor strategii didactice active ce plasează elevul, în centrul procesului didactic.

Lectura personalizată a programei;
Planificarea calendaristică;
Proiectarea secvenţială a unităţilor de învăţare şi implicit a lecţiilor.
Elaborarea documentelor de proiectare didactică necesită asocierea într-un mod personalizat al
elementelor programei –competenţe specifice şi conţinuturi, cu resurse metodologice, temporale,
materiale.
Planificarea calendaristică ca instrument de interpretare personalizată a programei, se racordează la
individualitatea clasei. Pentru relizarea acesteia se recomandă parcurgerea următoarelor etape:
competenţele specifice vizate, conţinuturile alocate şi individualitatea fiecărei clase.
STRUCTURA PLANIFICARII CALENDARISTICE
Nr. Unitatea de Competenţe Conţinuturi Număr de Săptămâna Observaţii

U.Î. învăţare - titlu specifice vizate ore alocate
Proiectarea unei unităţi de învăţare necesită aplicarea unei metodologii care constă într-o succesiune de
etape înlănţuite logic, ce conduc la detalierea conţinuturilor de tip factual, noţional şi procedural care
contribuie la formarea şi/sau dezvoltarea competenţelor specifice.

detaliate ale unităţii specifice vizate învăţare
de învăţare

Pentru a avea succes în societatea cunoaşterii, într-o economie a competiţiei crescute, toţi elevii trebuie să
înveţe să comunice, să gândească şă să raţioneze eficient, să rezolve probleme complexe, să lucreze cu
profunde a unui domeniu necesită timp şi focalizare pe oportunităţile de exersare şi feedback Ca urmare,
furnizarea unui feedback informativ şi la timp va conduce la exersarea efectivă şi eficientă a unei
deprinderi, aceasta fiind una din sarcinile instruirii.
Ţinând cont de aspectele menţionate este necesar ca educabililor să li se dea iniţiativa, să lucreze în grup
pentru soluţionarea unor sarcini de viaţă, să li se permită alegerea dintr-o diversitate de metode, să
utilizeze tehnologia avansată şi să aibă posibilitatea de a persevera până ce ating standardele
corespunzătoare. Pe de altă parte practica pedagogică trebuie să se îndrepte spre:
focalizarea pe activităţi practice în care elevul să fie implicat fizic, mental şi social;
furnizarea unei varietăţi de activităţi de învăţare;
evitarea folosirii termenilor şi conceptelor introductive în afara unor referinţe concrete.

În continuare sunt prezentate câteva sugestii de activităţi de învăţare3 care pot fi abordate în scopul
Explicarea unor fenomene, procese, procedee
Interpretarea informaţiilor furnizate de mijloace multimedia;
Clasificarea reacţiilor după criteriul particulei transferate, după criteriul cinetic sau termochimic;
Clasificarea reacţiilor compuşilor organici;
Interpretarea echilibrelor reacţiilor studiate;
Diferenţierea între diversele tipuri de mecanisme studiate;
Identificarea aplicaţiilor fenomenelor/ sistemelor studiate.
Investigarea comportării unor substanţe sau sisteme chimice

Realizarea unor investigaţii/ proiecte de cercetare pe anumite teme;
Folosirea tehnologiilor informaţionale şi comunicaţionale, în scopul realizării unor investigaţii;
Interpretarea datelor experimentale şi formularea concluziilor;
Verificarea modului în care ipotezele sunt susţinute sau nu de datele experimentale;
Folosirea surselor bibliografice suplimentare pentru validarea unor concluzii.
Rezolvarea de probleme în scopul stabilirii unor corelaţii relevante, demonstrând raţionamente inductive
şi deductive
Identificarea unor surse bibliografice pentru rezolvarea problemelor;
Stabilirea unor strategii de rezolvare a unei anumite probleme prin analogie, inducţie sau deducţie;
Stabilirea unor strategii de rezolvare a unei anumite probleme şi alegerea alternativei/
alternativelor corecte;
Analiza informaţiilor pentru verificarea noncontradicţiei, suficienţei, redundanţei acestora şi
Rezolvarea de probleme utilizând expresiile matematice ale legii Hess, legilor electrolizei;
Rezolvarea de probleme utilizând expresiile matematice ale Ka, Kb, pKa, pKb;
Compararea unor compuşi din punct de vedere al caracterului acido-bazic.
Comunicarea înţelegerii conceptelor în rezolvarea de probleme, în formularea explicaţiilor, în conducerea

investigaţiilor şi în raportarea rezultatelor
Elaborarea de proiecte, dizertaţii, referate pe diverse teme;
Elaborarea unor referate care includ observaţii, concluzii, pe baza activităţii experimentale;
Susţinerea, în faţa unei audienţe, a diveselor tipuri de comunicări: argumentaţie ştiinţifică,
proiecte de cercetare, referate, dizertaţii etc.;
Utilizarea corectă şi sistematică a terminologiei adecvate.
Evaluarea consecinţelor proceselor şi acţiunii produselor chimice asupra propriei persoane şi asupra mediului
Familiarizarea elevilor cu normele de protecţie;
Documentarea asupra unor produse/ procese, în vederea exprimării unei poziţii asupra utilizării
acestora;
Elaborarea de proiecte;
Folosirea internetului şi a altor mijloace de informare.
furniza o bază pentru asigurarea notelor. În timp, caracterul evaluării s-a schimbat, rolul acesteia crescând
permanent. Deserveşte trei mari scopuri:
să asiste învăţarea
să măsoare achiziţiile individuale
să evalueze programe.
Deşi evaluările folosite în diferite contexte şi în diferite scopuri apar ca fiind diferite, ele subscriu
aceloraşi principii comune, unul dintre acestea fiind că evaluarea este întotdeauna un proces de gîndire
3
Se aleg acele activităţi de învăţare conforme cu conţinutul fiecărei programe prezentate.

învăţării, incluzând practici participative care vin în sprijinul cunoaşterii şi înţelegerii. Ca urmare,
practicile evaluării ar trebui să depăşească focalizarea pe deprinderi şi biţi discreţi de cunoştinţe şi să
vizeze aspecte mai complexe legate de achiziţiile elevilor.
demersului elevului şi este evident orientată către procesele care generează produsele vizibile ale
învăţării.
învăţare şi aprofundare. Acestă formă de reglare este necesar să intervină în decursul actului de formare,
consecutive în funcţie de feedback-ul obţinut. Departe de a fi o simplă constatare a unei cantităţi de
reuşită sau eşec, nu se limitează doar la înregistrarea rezultatelor, mergând până la aflarea „de-ce”-urilor
rezultatelor. Pune accent pe aspectele calitative şi nu pe cele cantitative şi permite corectarea traiectoriilor.
În afara tehnicilor tradiţionale de evaluare: teste scrise, teste de evaluare prin activităţi practice, grile de
observare, tema pentru acasă, se recomandă şi folosirea altor mijloace alternative: proiectul şi portofoliul.
Proiectul este o activitate complexă care presupune: investigarea problemei, realizarea proiectului
propriu-zis şi prezentarea acestuia, evidenţiind capacitatea de a lucra în cooperare, de a realiza activităţi,
independent, de a comunica, de a împărtăşi celorlalţi propriile păreri şi concluzii, de a lua decizii.
discretă a elevilor, prin supervizarea obiectivelor proiectului stabilite de aceştia, prin informarea acestora
cu privire la surse de documentare sau proceduri ce pot fi folosite, totuşi intervenţia acestuia rămânând
minimă. Este important ca profesorul să evite situaţia de eşec, fiecare elev putând fi evidenţiat la un
moment dat.
În ceea ce priveşte evaluarea prin intermediul proiectului, aceasta se poate realiza pentru tehnica de lucru
folosită, pentru modul de prezentare şi/sau produsul realizat.Cele patru dimensiuni utilizate în evaluare sunt:
operarea cu fapte, concepte, deprinderi dobândite prin învăţare;
calitatea produsului – creativitatea, imaginaţia, tehnica estetică, execuţia, realizarea;
reflecţia – capacitatea de a se distanţa de propria lucrare având permanent în vedere propriile
obiective, de a evalua progresul făcut şi de a face modificările necesare;
comunicarea – atât pe perioada realizării cât şi a prezentării acestuia.
Proiectele angajează elevii într-o autentică învăţare pe o perioadă semnificativă de timp, determinându-i
să reflecteze la propria acţiune, să ia decizii, să-şi dezvolte relaţii interpersonale, să utilizeze limbile
moderne în contexte autentice, să se mobilizeze şi constituie un cadru propice pentru demonstrarea
înţelegerii şi competenţelor dobândite.

Anexa nr.3
PROGRAMĂ ŞCOLARĂ
ISTORIE
CLASA A XI-A1
CICLUL SUPERIOR AL LICEULUI

Nr. 5099/09.09.2009
Bucureşti, 2009
1
Se aplică şi la clasa a XII-a – filiera tehnologică, ruta progresivă de calificare prin şcoala de arte şi meserii + anul
de completare.
NOTĂ DE PREZENTARE
Studiul disciplinei Istorie, în ciclul superior al liceului, se focalizează pe înţelegerea specificului cunoaşterii
de tip istoric şi pe funcţionalitatea acesteia pentru diferitele domenii de activitate. În acest context, oferta de
cunoaştere pe care o face programa îşi propune să stimuleze interesul pentru istorie, să asigure premise pentru
continuarea învăţării după finalizarea studiilor liceale şi să permită elevilor să reflecteze asupra impactului
trecutului în viaţa cotidiană.
În conformitate cu planurile-cadru de învăţământ pentru ciclul superior al liceului, în clasa a XI-a, respectiv
în clasa a XII-a (ruta progresivă de calificare prin şcoala de arte şi meserii şi anul de completare), disciplina
Istorie se studiază după cum urmează:
(a) 3 ore pe săptămână: la filiera teoretică, profil umanist, specializarea ştiinţe sociale; la filiera
vocațională, profil ordine şi securitate publică (licee ale MAI), specializarea ştiinţe sociale;,
(b) 2 ore pe săptămână: la filiera teoretică, profil umanist, specializarea filologie; la filiera
vocaţională, profil pedagogic, specializarea învățător/ educatoare; la filiera tehnologică,
calificările profesionale tehnician în turism, coafor stilist, tehnician în activităţi de poştă,
tehnician în hotelărie, tehnician în activităţi economice, tehnician în activităţi de comerţ,
tehnician în administraţie, tehnician în gastronomie, tehnician în achiziţii şi contractări,
organizator banqueting;
(c) 1 oră pe săptămână: la filiera teoretică, profil real, specializările matematică-informatică şi
ştiinţe ale naturii; la filiera vocaţională, profil pedagogic, toate specializările, cu excepţia celei
specificate la punctul (b); la filiera vocaţională, profilurile artistic, sportiv, teologic şi militar
MApN; la filiera tehnologică, toate calificările profesionale, cu excepţia celor specificate la
punctul (b).
Programa este structurată astfel:

- notă de prezentare,
- competenţe generale,
- valori şi atitudini,
- competenţe specifice şi conţinuturi asociate acestora,
Competenţele specifice şi conţinuturile parcurse de toate filierele, profilurile şi specializările din ciclul
superior al liceului constituie nucleul comun al programei şcolare; de aceea ele un sunt marcate în text prin
elemente de tehnoredactare specifice (asterisc şi corp de literă cursiv).
Competenţele specifice şi conţinuturile marcate prin asterisc (*) şi corp de literă cursiv sunt obligatorii numai
pentru filiera teoretică, profil umanist, specializarea ştiinţe sociale, care are prevăzute în planul-cadru 3 ore de
Istorie pe săptămână.
Conţinuturile marcate prin asterisc (*) şi corp de literă cursiv sunt obligatorii numai la specializările care
au prevăzute în planul-cadru 2 ore de Istorie pe săptămână.
Cele patru competenţe generale şi competenţele specifice vizează domeniile:

- comunicare;
- relaţii interpersonale, civice şi interculturale;
- surse istorice şi modalităţi de analiză şi utilizare a acestora pentru informare, documentare şi cercetare;
- învăţare permanentă.
Istorie – clasa a XI-a, ciclul superior al liceului 2

Focalizarea pe aceste domenii de competenţă a avut în vedere asigurarea progresului în învăţare în context
formal şi non-formal.
Conţinuturile asociate competenţelor specifice se subsumează domeniilor de conţinut incluse în programele

pentru ciclul inferior al liceului şi anume:
1. Popoare şi spaţii istorice
2. Oamenii, societatea şi lumea ideilor
3. Statul şi politica
4. Relaţiile internaţionale
5. Religia şi viaţa religioasă.
Pentru fiecare domeniu de conţinut programa identifică un set de teme, conţinuturi, probleme de atins şi
studii de caz care aduc în discuţie probleme ale epocii contemporane cu impact asupra vieţii cotidiene.
Conţinuturile reprezintă mijloace prin care elevul poate dobândi competenţele generale şi specifice propuse
de programă, ţintind să contribuie la dezvoltarea unei personalităţi autonome, capabilă să analize, să propună
soluţii, să accepte diversitatea şi dialogul, să observe şi să abordeze perspectivele multiple asupra trecutului,
precum şi problemele sensibile şi controversate, să ia decizii în cunoştinţă de cauză, să-şi asume
responsabilităţi, să practice atitudinile şi valorile societăţii democratice.
Acest mod de a înţelege conţinuturile învăţării a determinat opţiunea pentru teme care aparţin secolului XX.
Alte argumente se referă la nevoia înţelegerii aprofundate a vieţii cotidiene în toate aspectele sale (economic,
social, politic, cultural, religios, al mentalităţilor), la necesitatea dobândirii comportamentului democratic şi a
instrumentelor intelectuale minime care să susţină învăţarea pe parcursul întregii vieţi.
De asemenea, construirea acestei programe a ţinut cont şi de achiziţiile dobândite de elevi în perioada
anterioară (clasele a IX-a şi a X-a).
Programa se doreşte un răspuns la interesele de cunoaştere ale elevului, la evoluţiile domeniului academic,
precum şi la viziunea societăţii contemporane asupra educaţiei aşa cum apare în diferite documente elaborate
la nivel european: recomandările Consiliului Europei referitoare la studiul istoriei şi al educaţiei civice,
Memorandumul pentru educaţia permanentă, elaborat de Comisia Europeană.

1. Utilizarea eficientă a comunicării şi a limbajului de specialitate

2. Exersarea demersurilor şi acţiunilor civice democratice
3. Aplicarea principiilor şi metodelor adecvate în abordarea surselor
istorice
4. Folosirea resurselor care susţin învăţarea permanentă
Educaţia pentru cetăţenie şi valori democratice presupune însuşirea valorilor,

atitudinilor şi comportamentelor democratice.
Ca urmare, competenţele generale şi specifice care trebuie formate prin procesul de
predare-învăţare a disciplinei au la bază şi promovează următoarele valori şi atitudini:
• Coerenţă şi rigoare în gândire şi acţiune
• Gândire critică şi flexibilă
• Relaţionarea pozitivă cu ceilalţi
• Respectarea drepturilor fundamentale ale omului
• Dezvoltarea atitudinilor pro-active în viaţa personală şi cea socială
• Antrenarea gândirii prospective prin înţelegerea rolului istoriei în viaţa prezentă şi
ca factor de predicţie a schimbărilor
• Rezolvarea pe cale non-violentă a conflictelor
• Asumarea toleranţei etnice, religioase şi culturale.


La filiera teoretică, profil umanist, specializarea ştiinţe sociale (3 ore/ săpt.) programa se parcurge integral.
La specializările care au prevăzute pentru Istorie 2 ore/ săpt. sunt obligatorii: competenţele specifice scrise cu litere
necursive şi fără asterisc, toate conţinuturile, inclusiv cele marcate prin asterisc (*) şi corp de literă cursiv.
Competenţele specifice şi conţinuturile marcate prin asterisc (*) şi corp de literă cursiv nu sunt obligatorii la
specializările care au prevăzută 1 oră de Istorie pe săptămână.
1.1. Formularea, în scris şi oral, a unor POPOARE ŞI SPAŢII ISTORICE
opinii referitoare la o temă de istorie
Europa şi lumea în secolul XX
*1.2. Elaborarea unei argumentări orale Probleme de atins: Europa contemporană (unitate, diversitate,
sau scrise integrare); *Europa şi spaţiile de civilizaţie extraeuropene.
*3.2.Compararea relevanţei surselor Cultura română – cultură europeană; România şi Europa în secolul
istorice în abordarea unui subiect al XX-lea; *Grigore Gafencu şi unitatea europeană; *Imaginea
României în presă internaţională după anul 1989 – (studii de caz)
1.3. Compararea unor opinii şi argumente OAMENII, SOCIETATEA ŞI LUMEA IDEILOR
diferite referitoare la o temă de istorie
Economie şi societate în lumea postbelică
2.1.Cunoaşterea şi asumarea valorilor
Probleme de atins: Ocupaţii şi statute profesionale; Migraţii în
cetăţeniei democratice
lumea contemporană, Viaţa privată şi viaţa publică; *Curente şi
3.1. Selectarea şi comentarea surselor
idei economice:economii dirijate şi economii liberale.
istorice pentru a susţine / combate un
Economie rurală – economie urbană în România; *Diaspora şi
punct de vedere
exilul românesc – (studii de caz).
*4.1.Proiectarea unei cercetări cu subiect Ştiinţa şi societatea
istoric Probleme de atins: Impactul tehnologiei asupra vieţii cotidiene şi a
mediului; Noile tehnologii şi timpul liber.
Contribuţii româneşti la dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii – (studii de caz).
2.2. Analizarea instituţiilor, normelor şi STATUL ŞI POLITICA
procedurilor de guvernare
Statele în perioada contemporană
2.3. Folosirea strategiilor de negociere
Probleme de atins: Forme de organizare statală; Idei şi regimuri
şi cooperare civică
politice.
3.3. Descoperirea în sursele de informare
România – de la statul totalitar la statul de drept; *Teme şi
a perspectivelor diferite asupra
dezbateri politice în Parlamentul României la 1900; *Sistemul
evenimentelor şi proceselor istorice
electoral din România între 1918-1938 şi dinamica partidelor
1.3. Compararea unor opinii şi argumente
politice – (studii de caz).
diferite referitoare la o temă de istorie
3.3. Descoperirea în sursele de informare RELAŢIILE INTERNAŢIONALE
a perspectivelor multiple asupra
Cooperare şi conflict
evenimentelor şi proceselor istorice
Probleme de atins: Instituţii, mecanisme şi politici de rezolvare a
4.2. Folosirea mijloacelor şi a tehnologiilor
conflictelor în lumea contemporană.
de informare şi comunicare pentru
România şi conflictele regionale în secolul XX; *România în
investigarea unui eveniment sau a unui
Tratatul de la Varşovia – (studii de caz).
proces istoric
*1.4.Susţinerea argumentată a unui punct
de vedere într-o discuţie / într-un referat
pe teme de istorie
3.4.Analiza diversităţii sociale, culturale RELIGIA ŞI VIAŢA RELIGIOASĂ
şi de civilizaţie în istorie pornind de la
Religia în lumea contemporană
sursele istorice
Probleme de atins: Fundamentalismul; Arhitectura religioasă;
*1.4.Susţinerea argumentată a unui punct
*Pelerinajul.
de vedere într-o discuţie / într-un referat
Diversitatea religioasă în România – (studiu de caz).
pe teme de istorie

Modul în care este concepută programa răspunde unei duble exigenţe: de a fi un punct de plecare comun
pentru toţi profesorii şi, pe de altă parte, de a-i incita în interpretarea şi adecvarea acesteia la condiţiile
specifice în care îşi desfăşoară activitatea.
Existenţa unor programe centrate pe achiziţiile elevilor, precum şi noile dezvoltări pe care le înregistrează
domeniul academic, au consecinţe la nivelul didacticii disciplinei: putem constata “infuzia” unor
demersuri consacrate la nivel academic, care promovează o cunoaştere de tip integrativ, critic şi
autoreflexiv (istoria mentalităţilor şi istoria orală sunt doar câteva exemple). La un alt palier, “învăţarea
istoriei prin cercetare”, strategie de învăţare utilizată mai larg în contexte non-formale de educaţie,
încurajează elevii să folosească o diversitate de surse, să utilizeze mărturiile contemporane, să alcătuiască
proiecte şi să argumenteze demersul utilizat.
Pe de altă parte, reprezentările publice şi viziunile curente în viaţa publică şi în mediul non-academic
reprezintă un element care trebuie să stea în atenţia profesorilor.
Acest nou context educaţional regândeşte rolurile celor doi parteneri ai procesului educaţional: profesorul şi
elevul/elevii. Noile roluri au în vedere:
a) pentru profesor: facilitarea învăţării, încurajarea elevilor pentru a formula puncte de vedere personale,
colaborarea cu elevii în realizarea demersului didactic;
b) pentru elev: învăţarea prin cooperare, învăţarea în contexte formale şi non-formale, transferul învăţării2.
Asumarea noilor roluri antrenează demersuri didactice bazate pe învăţarea prin descoperire, simulare, analiza
surselor istorice, dezbaterea, jocul de rol, proiectul. Acestea au avantajul de a permite alternarea formelor de
activitate şi favorizează evidenţierea dimensiunii holistice a învăţării. Experienţele anterioare de învăţare pot să
fie astfel corelate cu noile învăţări.
Utilizarea surselor istorice în predarea istoriei trebuie să se afle permanent în atenţia profesorului. Formarea
competenţelor legate de analiza surselor istorice este un obiectiv de predare important pentru că valoarea surselor
pentru interpretarea istorică este foarte diferită, iar instrumentele de analiză ale diferitelor surse sunt foarte
diverse. Din această perspectivă, strategiile didactice focalizate pe utilizarea surselor istorice trebuie să ia în
considerare elemente precum categoria formală de sursă, categoria cronologică, utilitatea sursei în atingerea
obiectivelor de predare. Conceptul cheie care trebuie să stea în atenţia profesorului este cel de
multiperspectivitate, însemnând ”Un mod de a gândi, a selecta, a examina şi a utiliza dovezi provenind din
diferite surse pentru a lămuri complexitatea unei situaţii şi pentru a descoperi ceea ce s-a întâmplat şi de ce”
(Stradling, R.: 2001). Un demers didactic focalizat pe înţelegerea multiperspectivităţii înseamnă a ajuta elevii să
exerseze modalităţi de analiză a faptelor/proceselor istorice pentru a înţelege ceea ce s-a întâmplat în trecut şi de
ce. Activităţile propuse trebuie să contribuie la înlăturarea stereotipurilor, a discriminării şi a automatismelor de
gândire, precum şi la cultivarea spiritului tolerant.
Gândirea critică este considerată un factor-cheie în învăţarea eficientă. Antrenarea acestui tip de gândire poate
avea ca punct de plecare strategii bazate pe lectura activă, elaborarea raţionamentelor, formulare de întrebări,
elaborare de texte diverse (fişe de lectură, comentarii, recenzii, referate, eseuri), folosirea de metode grafice.
2
Capacitatea de transfer a ceea ce a învăţat elevul la noile situaţii se constituie într-un indicator important al
învăţării adaptative, flexibile. Transferul poate fi identificat la o varietate de niveluri (de la un set de concepte la
altul, de la o disciplină la alta, de la un an şcolar la altul şi din cadrul şcolii în viaţa de zi cu zi, în activităţile
non-formală (ISE, 2003).

Utilizarea investigaţiei ca demers didactic favorizează: exersarea tehnicilor de muncă intelectuală şi metoda
învăţării prin descoperire, coroborarea izvoarele istorice şi interpretarea lor, cultivarea interesului pentru
cercetare, învăţarea etapelor proiectării unei investigaţii istorice (Ghid de evaluare, 1996). Etapele parcurse de
un demers investigativ includ: identificarea temei, formularea întrebărilor referitoare la domeniul de interes,
stabilirea obiectivelor investigaţiei, identificarea surselor de informare, realizarea unui plan, colectarea
informaţiilor/datelor, analiza şi prelucrarea informaţiilor, prezentarea rezultatelor.
Integrarea noilor tehnologii informatice în procesul de predare-învăţare (inclusiv Internetul) devine esenţială
în condiţiile multiplicării surselor de informare şi de comunicare.
Evaluarea reprezintă o componentă organică a procesului de învăţare. Evaluarea trebuie să se realizeze ca

evaluare continuă, formativă. Pentru a favoriza o evaluare obiectivă profesorii trebuie să prezinte cu claritate
rezultatele pe care trebuie să le atingă elevii. Alături de formele clasice de evaluare recomandăm utilizarea
unor instrumente complementare de evaluare: proiectul, portofoliul, autoevaluarea, observarea sistematică a
activităţii şi a comportamentului elevilor.
Studierea faptelor/ proceselor istorice2 (politice, economice, culturale, ideologice, militare, precum şi a
imaginii societăţii în diferite perioade), a personalităţilor, instituţiilor, popoarelor/naţiunilor, se va face
avându-se în vedere:
• contextul: timp, spaţiu, cauze, premise/ factori interni şi externi;
• caracteristicile faptului/ procesului: definire, aspecte ale desfăşurării/ instituţii/ atribuţii/ prevederi
relaţionate pe verticală şi pe orizontală, forţe politice/ sociale/ grupuri/ personalităţi;
• semnificaţiile şi impactul: însemnătate, consecinţe imediate şi de perspectivă, influenţe;
• perspectivele multiple.
2
Precizăm că problemele de atins nu corespund lecţiilor.

PROGRAMĂ ŞCOLARĂ
ISTORIE
CLASA A XII-A1

Nr. 5099/09.09.2009
Bucureşti, 2009
1
Se aplică şi la clasa a XIII-a – filiera tehnologică, ruta progresivă de calificare profesională.
NOTĂ DE PREZENTARE
Studiul istoriei în ciclul superior al liceului se focalizează pe înţelegerea specificului cunoaşterii
de tip istoric şi pe funcţionalitatea acesteia pentru diferite domenii de activitate. Oferta de
cunoaştere pe care o face programa îşi propune să stimuleze interesul pentru istorie, să asigure
premise pentru continuarea învăţării după finalizarea studiilor liceale şi să permită elevilor să
reflecteze asupra impactului trecutului în viaţa cotidiană.
Programa de Istorie se adresează elevilor care studiază istoria în conformitate cu planurile-cadru de
învăţământ pentru ciclul superior al liceului, în clasa a XII-a, respectiv în clasa a XIII-a (ruta
progresivă de calificare profesională). Disciplina Istorie se studiază după cum urmează:
(a) 1 oră pe săptămână:
• la filiera teoretică, profil real, specializările matematică-informatică şi ştiinţe ale naturii;
- profil pedagogic, toate specializările, cu excepţia specializării învăţător-educatoare;
- profil teologic, specializările teologie ortodoxă, patrimoniu cultural, muzică
bisericească;
• la filiera tehnologică, toate calificările profesionale, cu excepţia celor specificate
la punctul (b).
La aceste specializări/ calificări profesionale elevii vor studia nucleul comun al
programei (competenţele specifice şi conţinuturile care nu sunt marcate în text cu
elemente de tehnoredactare distincte – asterisc şi corp de literă cursiv).
(b) 2 ore pe săptămână:
• la filiera teoretică, profil umanist, specializarea filologie;
• la filiera vocaţională, profil militar, specializarea ştiinţe sociale;
- profil pedagogic, specializarea învăţător-educatoare;
- profil teologic, toate specializările, cu excepţia celor menţionate la punctul (a);
• la filiera tehnologică, calificările profesionale: tehnician în turism, coafor stilist,
tehnician în activităţi de poştă, tehnician în hotelărie, tehnician în activităţi
economice, tehnician în activităţi de comerţ, tehnician în administraţie, tehnician
în gastronomie, tehnician în achiziţii şi contractări, organizator banqueting.
La aceste specializări elevii vor studia nucleul comun al programei şi conţinuturile
evidenţiate prin corp de literă cursiv şi un asterisc (*);
(c) 3 ore pe săptămână: la filiera teoretică, profil umanist, specializarea ştiinţe sociale.
La această specializare elevii vor studia nucleul comun al programei, competenţele
specifice şi conţinuturile evidenţiate prin corp de literă cursiv şi un asterisc (*).
(d) 4 ore pe săptămână: la filiera vocaţională, profil ordine și securitate publică (licee ale
M.A.I.), specializarea ştiinţe sociale.
La această specializare elevii vor studia programa integral.
Istorie – clasa a XII-a, ciclul superior al liceului 2

Programa este structurată astfel:

• competenţe generale
• valori şi atitudini
• competenţe specifice şi conţinuturi asociate acestora
• sugestii metodologice
Cele patru competenţe generale şi competenţele specifice vizează domeniile: comunicare; relaţii
interpersonale, civice şi interculturale; surse istorice şi modalităţi de analiză şi utilizare a
acestora pentru informare, documentare şi cercetare; învăţare permanentă.
Focalizarea pe aceste domenii de competenţă a avut în vedere asigurarea progresului în învăţare
în context formal şi non-formal.
Conţinuturile asociate competenţelor specifice se subsumează domeniilor de conţinut incluse în
programele pentru ciclul inferior al liceului şi anume:
1. Popoare şi spaţii istorice
2. Oamenii, societatea şi lumea ideilor
3. Statul şi politica
4. Relaţiile internaţionale
5. Religia şi viaţa religioasă.
Programa se doreşte un posibil răspuns la interesele de cunoaştere ale elevului, la evoluţiile
domeniului academic, precum şi la viziunea societăţii contemporane asupra educaţiei aşa cum
apare în diferite documente elaborate la nivel european: recomandările Consiliului Europei
referitoare la studiul istoriei şi al educaţiei civice şi Memorandumul pentru educaţia permanentă,
elaborat de Comisia Europeană.

1. Utilizarea eficientă a comunicării şi a limbajului de specialitate

2. Exersarea demersurilor şi acţiunilor civice democratice
3. Aplicarea principiilor şi metodelor adecvate în abordarea surselor istorice
4. Folosirea resurselor care susţin învăţarea permanentă
Educaţia pentru cetăţenie şi valori democratice presupune însuşirea valorilor, atitudinilor şi a

comportamentelor specifice manifestării morale autonome şi responsabile din punct de vedere
civic, precum şi dezvoltarea capacităţii de integrare activă în grupuri socio-culturale şi profesionale
diferite. În acest context, competenţele generale şi specifice, care trebuie formate prin procesul de
predare-învăţare a istoriei, promovează următoarele valori, atitudini şi comportamente:
• Coerenţă şi rigoare în gândire şi acţiune
• Gândire critică şi flexibilă
• Relaţionarea pozitivă cu ceilalţi
• Respectarea drepturilor fundamentale ale omului
• Dezvoltarea atitudinilor pro-active în viaţa personală şi cea socială
• Antrenarea gândirii prospective prin înţelegerea rolului istoriei în viaţa prezentă şi ca
factor de predicţie a schimbărilor
• Rezolvarea pe cale non-violentă a conflictelor
• Acceptarea reprezentărilor multiple asupra istoriei, culturii, vieţii sociale
• Asumarea diversităţii etnice, sociale, religioase şi culturale


► Competenţele specifice şi conţinuturile tehnoredactate fără evidenţiere prin asterisc şi corp de literă cursiv
constituie nucleul comun al programei (1 oră/ săpt.) şi sunt obligatorii la toate filierele, profilurile şi specializările/
calificările profesionale.
► La specializările care au prevăzute pentru Istorie 2 ore/ săpt. sunt obligatorii:
- competenţele specifice tehnoredactate fără evidenţiere prin asterisc şi corp de literă cursiv;
- toate conţinuturile, inclusiv cele evidenţiate prin corp de literă cursiv şi un asterisc (*).
► La filiera teoretică, profil umanist, specializarea ştiinţe sociale (3 ore/ săpt.) sunt obligatorii:
- competenţele specifice tehnoredactate fără evidenţiere prin asterisc şi corp de literă cursiv;
- competenţele specifice evidenţiate prin corp de literă cursiv şi un asterisc (*);
- toate conţinuturile, inclusiv cele evidenţiate prin corp de literă cursiv şi un asterisc (*).
► La filiera vocaţională, profil militar M:A.I., specializarea ştiinţe sociale (4 ore/ săpt.) sunt obligatorii toate
competenţele specifice şi toate conţinuturile din prezenta programă şcolară.
Competenţe specifice Domenii de conţinut / Conţinuturi

1.1. Construirea unor explicaţii şi POPOARE ŞI SPAŢII ISTORICE
argumente intra- şi multidisciplinare cu
privire la evenimente şi procese istorice Romanitatea românilor în viziunea istoricilor.
3.1. Compararea surselor istorice în vederea *Studiu de caz: Gh. I. Brătianu despre Marea Neagră.
stabilirii credibilităţii şi a validităţii Descoperitori de noi spaţii şi culturi între secolele XV- XIX.
informaţiei conţinută de acestea. *Studiu de caz: Călători străini despre civilizaţia din
*4.1. Descoperirea unor oportunităţi în spaţiul românesc în evul mediu şi la începuturile
cercetarea istoriei ca sursă a învăţării modernităţii.
permanente. Călători români acasă şi în lume.
1.1. Construirea unor explicaţii şi OAMENII, SOCIETATEA ŞI LUMEA IDEILOR
argumente intra- şi multidisciplinare cu
privire la evenimente şi procese istorice Sate, târguri şi oraşe din Europa şi din spaţiul românesc.
*1.2. Utilizarea termenilor/conceptelor Viziuni despre modernizare în Europa secolelor XIX-XX:
specifici(e) istoriei în contexte care implică curente şi politici culturale, identităţi naţionale şi
interpretări şi explicaţii interdisciplinare identitate europeană.
2.3. Descoperirea constantelor în Politicile culturale şi românii din afara graniţelor.
desfăşurarea fenomenelor istorice studiate Diversitatea etnică, confesională şi soluţiile politice în
**2.4. Compararea şi evaluarea unor România modernă. Minorităţi naţionale în România
argumente diferite în vederea formulării secolului XX.
unor judecăţi proprii Secolul XX – între democraţie şi totalitarism. Ideologii
*3.2. Analizarea mesajelor transmise de şi practici politice în România şi în Europa.
surse istorice variate prin compararea
*Studiu de caz: Construcţia democraţiei şi ideologia
terminologiei folosite
totalitară în România. Oameni, fapte şi idei.
4.2. Integrarea cunoştinţelor obţinute în
medii non-formale de învăţare în analiza Constituţiile din România.
fenomenelor istorice studiate *Studiu de caz: Instituţii şi drepturi cetăţeneşti.
*4.3. Analizarea punctelor de vedere
similare, opuse şi complementare în
legătură cu fenomenele istorice studiate
4.4. Realizarea de conexiuni între
informaţiile oferite de sursele istorice şi
contextul vieţii cotidiene

Competenţe specifice Domenii de conţinut / Conţinuturi

*1.2. Utilizarea termenilor/conceptelor STATUL ŞI POLITICA
specifici(e) istoriei în contexte care implică
interpretări şi explicaţii interdisciplinare Autonomii locale şi instituţii centrale şi în spaţiul
**2.1. Construirea unor demersuri de tip românesc (secolele IX-XVIII)
analitic cu privire la situaţii şi contexte Statul român modern: de la proiect politic la realizarea
economice, sociale, politice, culturale României Mari. (secolele XVIII-XX)
2.2. Proiectarea unui demers de cooperare *Studiu de caz: De la „partida naţională” la sistemul
pentru identificarea şi realizarea unor politic pluripartidist în România secolelor XIX-XX
scopuri comune Redefinirea rolurilor statului de la primul război mondial
2.3. Descoperirea constantelor în până la planul Schumann. Situaţia României.
desfăşurarea fenomenelor istorice studiate
România postbelică. Stalinism, naţional-comunism şi
**2.4. Compararea şi evaluarea unor
disidenţă anticomunistă. Construcţia democraţiei
argumente diferite în vederea formulării
postdecembriste.
unor judecăţi proprii
*3.2. Analizarea mesajelor transmise de
surse istorice variate prin compararea
terminologiei folosite
*2.1. Construirea unor demersuri de tip RELAŢIILE INTERNAŢIONALE
analitic cu privire la situaţii şi contexte
economice, sociale, politice, culturale Spaţiul românesc între diplomaţie şi conflict în evul
2.3. Descoperirea constantelor în derularea mediu şi la începuturile modernităţii.
fenomenelor istorice studiate România şi concertul european; de la „criza orientală” la
**2.4. Compararea şi evaluarea unor marile alianţe ale secolului XX.
argumente diferite în vederea formulării *Studiu de caz: Voci ale diplomaţiei româneşti. De la
unor judecăţi proprii Dimitrie Cantemir la Grigore Gafencu.
*4.3. Analizarea punctelor de vedere România în perioada „războiului rece”.
similare, opuse şi complementare în
*Studiu de caz: Diplomaţia românească între Tratatul
legătură cu fenomenele istorice studiate
de la Varşovia şi Uniunea Europeană.
1.1.Construirea unor explicaţii şi argumente RELIGIA ŞI VIAŢA RELIGIOASĂ
intra- şi multidisciplinare cu privire la
evenimente şi procese istorice. Biserica şi şcoala în evul mediu şi la începuturile
3.1. Compararea surselor istorice în vederea modernităţii. Construcţie ecleziastică şi implicare laică.
stabilirii credibilităţii şi a validităţii Protectorat religios şi identitate culturală în Europa şi
informaţiei conţinută de acestea. spaţiul românesc. Statul, Biserica şi diaspora.
4.2. Integrarea cunoştinţelor obţinute în *Studiu de caz: România şi toleranţa religioasă în
medii non-formale de învăţare în analiza secolul XX.
fenomenelor istorice studiate

Programa şcolară de ISTORIE pentru clasa a XII-a/ a XIII-a2, prin competenţele generale şi competenţele
specifice pe care le formulează, răspunde unui set de finalităţi ale studierii disciplinei istorie în ciclul superior
al liceului circumscrise următoarelor idei:
• Formarea capacităţii de a reflecta asupra lumii, de a formula şi de a rezolva probleme pe baza
achiziţiilor din diferite domenii ale cunoaşterii.
• Dezvoltarea competenţelor esenţiale pentru reuşita personală şi socio-profesională: comunicare,
gândire critică, prelucrarea şi utilizarea contextuală a unor informaţii complexe.
• Dezvoltarea capacităţii de integrare activă în grupuri socio-culturale şi profesionale diferite,
valorificând competenţele de comunicare şi relaţionare.
• Formarea disponibilităţii de a-şi asuma responsabilităţi şi roluri diverse, în scopul orientării
adecvate în carieră şi într-o societate dinamică.
• Stimularea receptivităţii şi a expresivităţii prin intermediul unor reprezentări multiple ale culturii,
în scopul construirii unei vieţi de calitate.
• Asigurarea condiţiilor favorabile manifestării morale autonome şi responsabile din punct de
vedere civic.
Astfel, programa şcolară dezvoltă un nou ciclu de competenţe, deprinderi şi abilităţi (continuând demersul
început în anul anterior de studiu) care se întemeiază pe achiziţiile competenţelor-cheie dobândite în
învăţământul obligatoriu. Competenţele specifice trebuie abordate din perspectiva educaţiei pentru
drepturile omului, a educaţiei pentru diversitate, a educaţiei pentru egalitate de gen, a perspectivelor
multiple asupra istoriei, a problemelor sensibile şi controversate, a abordărilor inter- şi transdisciplinare, a
strategiilor de argumentare, negociere şi cooperare, a utilizării surselor multiple de informare şi
documentare.
Programa de istorie pentru clasa a XII-a/ a XIII-a aprofundează conţinuturi ale căror repere fundamentale
de timp şi spaţiu au fost stabilite în clasele anterioare. În consecinţă, se recomandă abordarea
conţinuturilor din perspectiva domeniilor de conţinut în care ele au fost încadrate, fără a se exclude
interferenţele între domenii şi teme. Demersurile de tip cronologic sunt şi ele posibile, dar sunt
redundante în raport cu modul în care istoria a fost studiată în învăţământul obligatoriu.
Spre exemplu, sugerăm ca o temă precum România postbelică. Stalinism, naţional-comunism şi disidenţă
anticomunistă. Construcţia democraţiei postdecembriste să propună descoperirea morfologiei sistemului
politic comunist (mecanisme de preluare şi menţinere a puterii, impactul regimului comunist asupra
economiei, culturii, vieţii private sau al valorilor umane etc.), şi să evite o istorie cronologică, factuală şi
evenimenţială. Sau o temă ca Secolul XX – între democraţie şi totalitarism. Ideologii şi practici politice în
România şi Europa, să fie dedicată ideilor, practicilor politice şi personalităţilor care le-au pus în practică: de la
socialism, comunism şi nazism, la statul democratic; sau de la drepturile omului, la terorismul de stat practicat
asupra propriilor cetăţeni, la Gulag şi Holocaust. Sau o temă precum Romanitatea românilor în viziunea
istoricilor poate fi un bun prilej de analiză a ideilor din istoriografia românească şi europeană cu privire la
acest subiect, în contextele istorice care le-au generat. Aceste exemple pun în evidenţă spiritul în care au fost
gândite conţinuturile şi nevoia de a respecta în abordare specificul domeniului de conţinut în care fiecare
subiect a fost plasat.
Conţinuturile dominante sunt cele care se referă la spaţiul istoric românesc, la evoluţia comunităţilor şi a
statului, inclusiv în relaţiile internaţionale, la idei şi opţiuni culturale şi politice, la relaţiile dintre
majoritate şi minorităţi, la educaţie şi viaţa religioasă, la relaţia românilor cu „celălalt”; toate acestea
raportate permanent la contextul regional şi european.
2
Clasa a XIII-a – filiera tehnologică, ruta progresivă de calificare profesională.

Din punct de vedere didactic se recomandă abordarea conţinuturilor din perspectiva competenţelor
specifice care le sunt asociate de programă (ceea ce nu exclude repetarea şi exersarea altor competenţe
specifice însuşite anterior sau dobândite în legătură cu alte domenii de conţinut) şi a elementelor pe care
se fundamentează valorile şi atitudinile propuse prin programă. Acest fapt presupune centrarea
demersului didactic asupra acţiunilor pe care elevul va trebui să le realizeze pentru a dobândi
competenţele prevăzute de programă şi pentru a demonstra, cu ocazia evaluărilor, stăpânirea acestora. În
acest context, utilizarea metodelor de învăţare activă este prioritară în raport cu metodele clasice de
predare-învăţare a istoriei.
Acest tip de demers solicită o proiectare didactică în care relaţia profesor-elev să fie privită din
perspectiva noilor roluri ale profesorului: creator de curriculum3, creator de situaţii de învăţare, consilier,
moderator, partener sau evaluator (pentru detalii a se consulta lucrarea Curriculum Naţional. Ghid
metodologic pentru aplicarea programelor din aria curriculară „Om şi societate”, Ministerul Educaţiei şi
Cercetării, Consiliul Naţional pentru Curriculum, Bucureşti, 2001).
Evaluarea reprezintă o componentă organică a demersului didactic. Evaluarea trebuie să se realizeze cu
respectarea tipurilor şi a formelor de evaluare (pentru detalii a se consulta lucrarea Ghid de evaluare
pentru istorie, Serviciul Naţional de Evaluare şi Examinare, Bucureşti, 2002). Recomandăm ca alături de
formele clasice de evaluare să se utilizeze instrumente complementare precum: proiectul, portofoliul,
investigaţia, autoevaluarea etc.
Centrarea demersului didactic pe activitatea elevului, abordarea conţinuturilor din perspectiva
competenţelor specifice care le sunt asociate de programă şi din perspectiva elementelor care formează
setul de valori şi atitudini indicate de programă, solicită adecvarea evaluării elevilor în raport cu această
orientare a demersului didactic.
3
Titlurile utilizate de programă nu reprezintă lecţii, ceea ce presupune libertatea profesorului de a identifica
elementele de conţinut subsumate acestor titluri.

PROGRAMĂ ŞCOLARĂ
LOGICĂ, ARGUMENTARE ŞI
COMUNICARE
CLASA a IX-a

Nr. 5099/09.09.2009
Bucureşti, 2009
NOTĂ DE PREZENTARE
Prezenta programă şcolară stabileşte oferta educaţională care urmează să fie realizată la toate
filierele, profilurile şi specializările, în bugetul de timp alocat în conformitate cu statutul şi locul acestei
discipline în planul-cadru de învăţământ în vigoare. Acesta prevede studierea la clasa a IX-a, sub denumirea
generică Socio-umane/Educaţie pentru societate, a unei discipline din grupul disciplinelor socio-umane.
Disciplina studiată, corespunzător acestei alocări din planul-cadru de învăţământ, este Logică, argumentare
şi comunicare. Disciplina Logică, argumentare şi comunicare vizează direct educaţia pentru societate prin
formarea de competenţe necesare comunicării. Educaţia pentru societate se centrează în acest caz pe
problema comunicării. Nucleul tare al disciplinelor socio-umane este reprezentat, la nivelul acestei
programe, de problematica logicii şi argumentării. În mod firesc, programa şcolară pentru Logică,
argumentare şi comunicare pune accent pe argumentare, considerată din perspectiva comunicării şi a
necesităţii integrării oricărei persoane în societatea democratică. Prin studierea disciplinei Logică,
argumentare şi comunicare se urmăreşte:
- dezvoltarea la elevi a capacităţii de argumentare, precum şi a gândirii critice şi raţionale, logic
corecte, care să le favorizeze dezvoltarea competenţelor de comunicare;
- dobândirea de către elevi a instrumentelor necesare atât controlului logic al situaţiilor de
comunicare, cât şi utilizării acestora în pregătirea pentru societatea democratică şi pentru integrarea
socială activă.
Astfel, demersul urmărit prin programa şcolară permite familiarizarea elevilor cu aspecte teoretice, dar
şi dobândirea unor competenţe de tip funcţional, referitoare la societate, comunicare şi argumentare,
competenţe relevante pentru rolurile asumate de elevi în prezent şi în viitor, în viaţa privată şi publică. Prin
structură şi conţinut, programa şcolară oferă elevilor posibilitatea de a înţelege mai bine modul în care gândirea
şi limbajul sunt prezente în actele noastre de comunicare şi argumentare, precum şi posibilitatea de a preveni
disfuncţionalităţile/erorile care pot interveni în aceste procese. Această abordare are în vedere importanţa
comunicării şi argumentării pentru viaţa reală. Astfel, este abordată problema construirii unor argumente, a
evaluării acestora, a utilizării argumentelor şi a contraargumentelor în diferite situaţii de comunicare (de
exemplu, în negociere şi în rezolvarea de conflicte, în convingerea altor persoane), prin care se respectă
demnitatea şi autonomia spirituală a persoanei (deosebind, de exemplu, argumentarea de manipulare).
Recomandarea Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene privind competenţele-cheie
din perspectiva învăţării pe parcursul întregii vieţi (2006/962/EC) conturează, pentru absolvenţii
învăţământului obligatoriu, un „profil de formare european” structurat pe opt domenii de competenţe-cheie:
Comunicare în limba maternă, Comunicare în limbi străine, Competenţe matematice şi competenţe de bază în
ştiinţe şi tehnologii, Competenţă digitală, A învăţa să înveţi, Competenţe sociale şi civice, Spirit de iniţiativă şi
antreprenoriat, Sensibilizare şi exprimare culturală. Competenţele sunt definite ca ansambluri de cunoştinţe,
deprinderi şi atitudini care urmează să fie formate până la finele şcolarităţii obligatorii şi de care are nevoie
fiecare tânăr pentru împlinirea şi dezvoltarea personală, pentru cetăţenia activă, pentru incluziune socială şi
pentru angajare pe piaţa muncii. Structurarea acestor competenţe-cheie se realizează la intersecţia mai multor
paradigme educaţionale şi vizează atât unele domenii „academice”, cât şi aspecte inter- şi transdisciplinare,
metacognitive, realizabile prin efortul conjugat al mai multor arii curriculare.
Contribuţia disciplinei Logică, argumentare şi comunicare la formarea şi dezvoltarea competenţelor-cheie
europene este nuanţată şi diversificată, incluzând atât contribuţia directă (prin susţinerea formării şi dezvoltării
anumitor competenţe-cheie), cât şi contribuţia indirectă/sensibilizarea cu privire la alte competenţe-cheie. Disciplina
Logică, argumentare şi comunicare contribuie la formarea progresivă a competenţelor-cheie pentru educaţia pe
parcursul întregii vieţi, recomandate de Parlamentul şi Consiliul Uniunii Europene, îndeosebi în ceea ce priveşte
următoarele domenii de competenţe-cheie:
• Competenţe sociale şi civice
• Comunicare în limba maternă
• A învăţa să înveţi
• Competenţe matematice şi competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologii
• Spirit de iniţiativă şi antreprenoriat
• Sensibilizare şi exprimare culturală
• Competenţă digitală
Logică, argumentare şi comunicare - clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului 2

Principiile care întemeiază elaborarea prezentei programe şcolare sunt următoarele:

- centrarea pe elev, ca subiect al activităţii instructiv-educative;
- compatibilizarea curriculumului naţional cu cel european, prin formarea, potrivit specificului
disciplinei şi particularităţilor de vârstă ale elevilor, a competenţelor-cheie formulate la nivel
european;
- asigurarea coerenţei intra- şi interdisciplinare, intra- şi intercurriculare;
- dezvoltarea unor strategii didactice eficiente în raport cu necesitatea asigurării continuităţii şi a
progresului de la o clasă la alta în formarea competenţelor;
- asigurarea calităţii în educaţie.
Programa şcolară este concepută pentru trunchiul comun şi are în vedere:
- trunchiul comun (pentru clasele cu 1 oră/săptămână);
- trunchiul comun şi curriculumul diferenţiat (pentru clasele cu 2 ore/săptămână); conţinuturile
vizate pentru trunchiul comun şi cele vizate prin curriculumul diferenţiat sunt prezentate în
coloane diferite.
Structura programei şcolare include următoarele elemente:
• Notă de prezentare
• Competenţe generale
• Competenţe specifice şi conţinuturi pentru trunchiul comun şi curriculumul diferenţiat
• Valori şi atitudini
• Sugestii metodologice
Competenţele generale se definesc pe discipline de studiu, având un grad ridicat de generalitate şi de
complexitate; competenţele generale orientează demersul didactic către achiziţiile finale ale elevului.
Competenţele specifice sunt corelate cu unităţile de conţinut; corelaţia propusă are în vedere
posibilitatea ca o anumită competenţă specifică să poată fi atinsă prin diferite unităţi de conţinut, neexistând
o corespondenţă biunivocă între acestea. Competenţele specifice se formează pe parcursul unui an de studiu
şi sunt derivate din competenţele generale, fiind etape în formarea acestora. Conţinuturile învăţării sunt
mijloace prin care se urmăreşte realizarea competenţelor. Unităţile de conţinut sunt prezentate într-o ordine
care nu este obligatorie. Cadrele didactice au libertatea de a aborda unităţile de conţinut într-o altă ordine,
respectând însă logica internă a disciplinei. Prezenta programă şcolară orientează către latura pragmatică a
aplicării curriculumului: corelarea dintre unităţile de conţinut şi competenţele specifice permite profesorului
să realizeze conexiunea explicită între ceea ce se învaţă şi scopul pentru care se învaţă.
Lista explicită ce recomandă valori şi atitudini accentuează dimensiunea afectiv-atitudinală şi morală a
învăţării, din perspectiva contribuţiei specifice a acestei discipline la atingerea finalităţilor educaţiei.
Sugestiile metodologice cuprind recomandări pentru proiectarea demersului didactic, având rolul de
a orienta cadrele didactice în utilizarea programei şcolare, pentru proiectarea şi realizarea activităţilor de
predare-învăţare-evaluare în concordanţă cu specificul disciplinei.
Pornind de la ideea că un demers de proiectare curriculară trebuie să acorde conceptului de
competenţă semnificaţia unui „organizator” în relaţie cu care sunt stabilite finalităţile învăţării, sunt selectate
conţinuturile specifice şi sunt organizate strategiile de predare-învăţare-evaluare, actuala programă şcolară a
urmărit valorizarea cadrului european al competenţelor-cheie la următoarele niveluri: formularea
competenţelor generale şi selectarea seturilor de valori şi atitudini; organizarea elementelor de conţinut şi
corelarea acestora cu competenţele specifice; elaborarea sugestiilor metodologice.
Programa şcolară se adresează atât cadrelor didactice, cât şi autorilor de manuale. Lectura integrală şi
personalizată a programei şcolare şi înţelegerea logicii interne a acesteia reprezintă condiţii obligatorii atât în
vederea proiectării activităţii didactice, cât şi în procesul de elaborare a manualelor şcolare alternative.
Programa şcolară este în aşa fel concepută, încât să încurajeze creativitatea didactică şi adecvarea
demersurilor didactice la particularităţile elevilor. Cadrele didactice şi autorii de manuale îşi pot concentra
atenţia în mod diferit asupra activităţilor de învăţare şi asupra practicilor didactice. Diversitatea situaţiilor
concrete face posibilă şi necesară o diversitate de soluţii didactice. Din această perspectivă, propunerile
programei şcolare nu trebuie privite ca reţetare inflexibile. Echilibrul între diferite abordări şi soluţii trebuie
să fie rezultatul proiectării didactice personale şi al cooperării cu elevii fiecărei clase în parte.

1. Utilizarea conceptelor specifice ştiinţelor sociale pentru organizarea demersurilor

de cunoaştere şi explicare a unor fapte, evenimente, procese din viaţa reală
2. Aplicarea cunoştinţelor specifice ştiinţelor sociale în rezolvarea unor situaţii
problemă, precum şi în analizarea posibilităţilor personale de dezvoltare
3. Cooperarea cu ceilalţi în rezolvarea unor probleme teoretice şi practice, în cadrul
diferitelor grupuri
4. Manifestarea unui comportament social activ şi responsabil, adecvat unei lumi în
schimbare
5. Participarea la luarea deciziilor şi la rezolvarea problemelor comunităţii
Competenţele generale şi specifice care trebuie formate prin procesul de predare-învăţare a

disciplinei Logică, argumentare şi comunicare au la bază şi promovează următoarele valori şi atitudini:
• participarea la viaţa socială fundamentată pe opinii şi acţiuni întemeiate
• disponibilitate şi interes pentru comunicare, în general, pentru comunicarea interculturală, în
special
• încredere în abilităţile proprii de comunicare
• relaţionare pozitivă cu ceilalţi
• coerenţă şi rigoare
• gândire critică şi flexibilă
• capacitatea de a lua decizii întemeiate pe argumente
• independenţă în gândire şi în acţiune
• exigenţă faţă de calitatea actului comunicaţional
• capacitatea de a susţine o dezbatere argumentată şi civilizată

Conţinuturi
Competenţe specifice Curriculum
Trunchi comun
diferenţiat
1.1. Recunoaşterea diferitelor situaţii I. Societate şi comunicare
şi forme de comunicare în spaţiul
social Situaţii de comunicare – conţinut,
relaţie, context
2.1. Dezvoltarea disponibilităţii şi a Comunicarea interpersonală,
abilităţii de a comunica idei, comunicarea publică, comunicarea
sentimente, fapte, în diferite contexte interculturală
sociale Bariere în comunicare
3.1. Dezvoltarea cooperării cu

ceilalţi, favorizată de identificarea şi
eliminarea diferitelor bariere în
comunicare
II. Societate, comunicare şi
1.2. Identificarea structurii unui argumentare
argument, a elementelor componente
şi a relaţiilor dintre acestea (termeni, Argumentarea şi structura
propoziţii, raţionamente) argumentării; analiza logică a
argumentelor
1.3. Folosirea corectă a unor forme şi • Termenii:
operaţii logice (definirea şi - caracterizare generală
clasificarea) în contexte situaţionale (definire, tipuri de termeni)
diferite (teoretice şi practice) - raporturi între termeni
• Propoziţii categorice:
2.2. Construirea unor argumente în - caracterizare generală • Propoziţii compuse
vederea susţinerii unui punct de (definire, structură)
vedere sau a unei soluţii propuse - tipuri de propoziţii categorice
pentru rezolvarea unor situaţii - raporturi între propoziţii
problemă categorice
• Raţionamente:
3.2. Utilizarea lucrului în echipă - caracterizare generală
pentru rezolvarea unor probleme care (definire, structură)
implică operaţii şi forme logice - tipuri de raţionamente
• Definirea şi clasificarea
4.1. Utilizarea instrumentelor de
- caracterizare generală
ordin logic, care pot fi activate în
- corectitudine în definire şi
contexte diferite în activitatea privată clasificare
şi publică - tipuri de definiţii
- forme de clasificare

Conţinuturi
Competenţe specifice Curriculum
Trunchi comun
diferenţiat
1.4. Identificarea, în diferite Tipuri de argumentare
contexte, a unor tipuri de
• Deductivă:
argumentare formulate în limbaj
- argumente/raţionamente imediate
natural sau formal
cu propoziţii categorice
1.5. Dezvoltarea unor tehnici de (conversiunea şi obversiunea)
argumentare şi de comunicare, în - silogismul (caracterizare generală,
vederea învăţării pe parcursul întregii figuri şi moduri silogistice, legile
vieţi generale ale silogismului,
verificarea validităţii prin metoda
2.3. Întemeierea critică a propriilor diagramelor Venn)
- forme speciale de
argumente şi raportarea critică la
argumentare
argumentele altora, în diferite situaţii
silogistică
de comunicare
- raţionamente cu
3.3. Realizarea unor schimburi propoziţii compuse
- demonstraţia
argumentate de opinii
• Nedeductivă:
4.2. Susţinerea unui comportament - analogia
activ, prin utilizarea corectă a - inducţia (completă, incompletă)
diferitelor tipuri de argumentare
5.1. Utilizarea unor raţionamente
adecvate (deductive şi nedeductive)
în luarea deciziilor
1.6. Identificarea unor erori logice în III. Societate, comunicare şi
argumentare şi comunicare argumentare corectă
2.4. Raportarea critică la premisele, Evaluarea argumentelor (validitatea
presupoziţiile şi implicaţiile argumentelor); erori de argumentare
comunicării Argumente şi contraargumente în
conversaţie, dezbatere, discurs
2.5. Construirea de argumente şi public, eseu şi în mass-media
contraargumente în diferite situaţii Argumente şi contraargumente în
de comunicare negociere şi în rezolvarea de
conflicte
3.4. Formarea unor deprinderi de
dialog raţional, de negociere şi Persuasiune şi
rezolvare de conflicte în grupurile de manipulare
apartenenţă
4.3. Raportarea critică la argumente
şi contraargumente în conversaţie,
dezbatere, discurs public şi mass-
media
4.4. Dezvoltarea gândirii critice,
capabilă să susţină participarea
activă şi responsabilă la viaţa
societăţii
5.2. Stabilirea unor corelaţii între
întemeierea deciziilor, acţiune şi
consecinţele acestora
5.3. Participarea civilizată şi
argumentată la dezbateri în viaţa
socială

Prezenta programă şcolară se adresează profesorilor care predau Logică, argumentare şi comunicare,
fiind concepută în aşa fel încât să le permită:
• să orienteze elevii în cunoaştere şi comunicare prin apelul, în cunoştinţă de cauză, la concepte şi
practici care ţin de cultivarea raţionalităţii;
• să-şi orienteze propria activitate înspre formarea la elevi a competenţelor specifice domeniului;
• să-şi manifeste creativitatea şi să-şi adecveze demersurile didactice la particularităţile elevilor cu
care lucrează.
Sugestiile metodologice au în vedere modul de organizare a activităţii didactice în vederea formării
la elevi a competenţelor formulate în programa şcolară.
Valorizarea competenţelor-cheie şi asigurarea transferabilităţii acestora la nivelul diferitelor activităţi
(şcolare şi extraşcolare), considerarea elevului ca subiect al activităţii instructiv-educative şi orientarea
acesteia spre formarea competenţelor specifice, accentuarea caracterului practic-aplicativ al disciplinei
presupun respectarea unor exigenţe ale învăţării durabile, printre care:
• utilizarea unor strategii didactice care să pună accent pe: construcţia progresivă a cunoştinţelor şi
consolidarea continuă a capacităţilor; flexibilitatea abordărilor şi parcursul diferenţiat; cultivarea
capacităţii elevului de a se autoevalua, a spiritului reflexiv şi autoexigenţei; coerenţă şi abordări
inter- şi transdisciplinare;
• utilizarea unor metode active (de exemplu, învăţarea prin descoperire, învăţarea problematizată,
învăţarea prin cooperare, studiul de caz, simularea, jocul de roluri, analiza logică a unui text,
dezbaterea), care contribuie la dezvoltarea capacităţii de comunicare, de manifestare a spiritului critic,
tolerant, deschis şi creativ, la crearea acelui cadru educaţional menit să încurajeze interacţiunea
socială pozitivă, motivaţia intrinsecă, angajarea elevului în procesul de învăţare şi de dobândire a
competenţelor de participare activă în spaţiul social;
• rezolvarea de exerciţii care să permită, pe de o parte, exersarea noţiunilor specifice disciplinei şi
construirea unor exemple pentru noţiunile însuşite, iar, pe de altă parte, rezolvarea unor situaţii
dilematice;
• utilizarea unor strategii didactice care să permită alternarea formelor de activitate (individuală, pe
perechi şi în grupuri mici);
• utilizarea, în activitatea didactică, a calculatorului ca mijloc modern de instruire, care să permită
subordonarea utilizării tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor, în vederea desfăşurării unor
lecţii interactive, atractive.
Pentru formarea competenţelor specifice, se recomandă folosirea unor activităţi de învăţare care să
conducă la:
• dobândirea competenţelor funcţionale esenţiale pentru reuşita socială: gândire critică, utilizare de
informaţii, comunicare adecvată în spaţiul social;
• exersarea unor deprinderi de ordin cognitiv, cum sunt: analiza, sinteza, compararea, clasificarea,
rezumarea;
• exersarea argumentării în diferite situaţii de comunicare;
• aplicarea unor algoritmi, reguli şi principii în scopul folosirii informaţiei în cadrul disciplinei,
precum şi valorificarea acestora în rezolvarea unor probleme teoretice şi practice specifice vieţii
reale; în acest mod, studiul disciplinei se constituie într-un instrument cu valoare generală pentru
orice demers de tip raţional.
Strategiile de lucru propuse trebuie să ţină seama de experienţa elevilor şi să permită valorizarea
pozitivă a acestei experienţe.
Evaluarea reprezintă o componentă organică a procesului de învăţare. Din perspectiva demersului
educaţional centrat pe competenţe, se recomandă utilizarea cu preponderenţă a evaluării continue, formative.
Alături de formele şi instrumentele clasice de evaluare, recomandăm utilizarea unor forme şi instrumente
complementare, cum sunt: proiectul, portofoliul, autoevaluarea, evaluarea în perechi, observarea sistematică
a activităţii şi a comportamentului elevilor. Procesul de evaluare va pune accent pe:
- corelarea directă a rezultatelor evaluate cu competenţele specifice vizate de programa şcolară;
- valorizarea rezultatelor învăţării prin raportarea la progresul şcolar al fiecărui elev;
- recunoaşterea, la nivelul evaluării, a experienţelor de învăţare şi a competenţelor dobândite în contexte
non-formale sau informale;
- utilizarea unor metode variate de comunicare a rezultatelor şcolare.

&JUYDGY|439689]
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 bis (vol. II)/10.XI.2009 conține 120 de pagini. Prețul: 24 lei ISSN 1453—4495
PARTEA I
SUMAR
Pagina
Anexele nr. 4 și 5 la Ordinul ministrului educației,

cercetării și inovării nr. 5.099/2009 privind
aprobarea de programe școlare pentru discipline de
studiu din învățământul liceal................................ 343—539
Vo l u m u l I I I

ORDIN


Nr. 5.099.
Anexa nr.4
PROGRAME ŞCOLARE
CLASELE IX-XII
EDUCAŢIE FIZICĂ
Bucureşti – 2009
Educaţie fizică, clasele IX-XII

NOTĂ DE PREZENTARE
Ca parte a învăţământului preuniversitar, ciclul liceal trebuie să asigure pregătirea elevilor pe linia
competenţelor cheie europene, stabilite ca finalităţi ale sistemelor educaţionale şi de formare profesională
din ţările Comunităţii Europene, fiecare disciplină de învăţământ fiind chemată să-şi aducă contribuţia
specifică la realizarea acestora.
Obiectivul general al disciplinei Educaţie fizică constă în dezvoltarea aptitudinilor bio-psiho-
motrice şi formarea capacităţii elevilor de a acţiona asupra acestora, în vederea menţinerii permanente a
stării optime de sănătate, asigurării unei dezvoltări fizice armonioase şi manifestării unei capacităţi
motrice favorabile inserţiei profesionale şi sociale.
Disciplina Educaţie fizică, la clasele IX-XII este prevăzută, conform planului de învăţământ, în
aria curriculară Educaţie fizică şi sport şi are menirea să-şi aducă contribuţia specifică la realizarea
dezvoltării complexe a personalităţii autonome şi creative a elevilor – finalitate prevăzută în Legea
învăţământului.
La baza revizuirii programelor de educaţie fizică pentru clasele IX-XII s-a avut în vedere
adaptarea acestora la prevederile planuri cadru în vigoare.
Programele şcolare au următoarea structură:
- nota de prezentare
- competenţele cheie europene
- competenţele generale
- valori şi atitudini
- competenţe specifice şi conţinuturi, pentru fiecare clasă
- sugestii metodologice
- normativ de dotare minimală/ unitate de învăţământ
În afara orelor prevăzute pe săptămână, în trunchiul comun, pentru Educaţie fizică, există
posibilitatea alocării încă unei ore, prin CDŞ, destinate extinderii/ aprofundării conţinuturilor prevăzute
de programă.
În spiritul aspectelor mai sus menţionate şi pentru a putea asigura un proces didactic modern,
bazat pe o ofertă educaţională optimă, cât şi pe instruirea diferenţiată a elevilor, pe baza unor trasee
particulare de învăţare, individuale sau de grup, este necesar, corespunzător realităţii practice, ca în
clasele IX-XII să se asigure dobândirea de către elevi a cunoştinţelor necesare acţionării asupra
dezvoltării fizice şi a calităţilor motrice, cât şi iniţierea/ consolidarea în practicarea unor discipline/ probe
sportive, astfel:
în clasa a IX-a:
- două probe atletice, de preferat din grupe diferite
- elemente acrobatice statice şi dinamice din gimnastica acrobatică (din cele făcute în clasele
V-VIII) și variante de legări de elemente
- o săritură la aparatul de gimnastică, la alegerea elevilor, din cele prevăzute de programă
- două jocuri sportive, la alegerea elevilor, din cele prevăzute de programă
în clasa a X-a:
- cele două probe atletice făcute în clasa a IX-a
- gimnastică acrobatică
- săritura la aparatul de gimnastică prevăzută de programă
- două jocuri sportive, la alegerea elevilor, din cele prevăzute de programă
în clasa a XI-a:
- trei probe atletice, din grupe diferite, dintre cele ofertate de către profesor, conform programei
- gimnastică acrobatică
- o săritură la aparatul de gimnastică, la alegerea elevilor, din cele învățate
- un joc sportiv, la alegerea elevilor, din cele prevăzute de programă
Educaţie fizică, clasele IX-XII 2

în clasa a XII-a:
- trei probe atletice, din grupe diferite, dintre cele ofertate de către profesor, conform programei
- gimnastică, la alegere: aerobică, ritmică sportivă, artistică sportivă
- un joc sportiv, la alegerea elevilor, din cele prevăzute de programă
Disciplinele sportive alternative sunt predate, cu aprobarea directorului unităţii de învăţământ, pe

perioade precizate, numai în situaţii speciale determinate de factorii de mediu şi de baza tehnico-
materială, cu condiţia existenţei materialelor didactice necesare pentru toţi elevii clasei şi abilitarea
profesională a cadrului didactic în disciplina sportivă respectivă. Conţinuturile şi criteriile de evaluare
aferente fiecărei discipline sportive alternative se elaborează de către profesorul clasei şi se avizează de
către inspectorul şcolar de specialitate.
Programa de educaţie fizică, document reglator al procesului de învăţământ, stabileşte şi permite
fiecărui cadru didactic formarea competenţelor specifice, utilizând, ca mijloace, categoriile de conţinuturi
pe care le consideră eficiente, corespunzător particularităţilor clasei şi condiţiilor concrete de activitate.
Ea are un caracter concentric, în sensul reluării conţinuturilor pentru întărirea deprinderilor şi
pentru a preciza fenomenul de transfer în învăţarea noilor deprinderi, în dezvoltarea capacităţilor,
contribuind astfel la formarea competenţelor.
Ca urmare, conţinuturile predate într-un an de studiu vor fi reluate în anul de studiu ulterior, ca
elemente de bază în predarea noilor conţinuturi.
Conţinuturile marcate cu asterisc (*) se predau în cadrul orelor de extindere/ aprofundare. În
abordarea diferenţiată a instruirii, în cadrul orelor din trunchiul comun, profesorul poate utiliza aceste
conţinuturi în cazul elevilor cu nivel de pregătire superior.
Conţinuturile marcate cu dublu asterisc (**) se constituie într-o alternativă oferită elevilor
nevăzători cu cecitate totală sau foarte slab văzători.
Este obligatorie prezenţa profesorului de educaţie fizică şi sport la orele de educaţie fizică în
echipament sportiv.

1. Utilizarea limbajului de specialitate în relațiile de comunicare
2. Valorificarea informaţiilor, metodelor şi mijloacelor specifice

educaţiei fizice şi sportului, în vederea optimizării stării de sănătate
şi a dezvoltării fizice armonioase
3. Utilizarea cunoștințelor, metodelor şi mijloacelor specifice educaţiei

fizice şi sportului, în vederea dezvoltării capacităţii motrice
4. Aplicarea sistemului de reguli specifice organizării și practicării

activităților de educaţie fizică şi sport şi adoptarea unui
comportament adecvat în cadrul relaţiilor interpersonale şi de grup
5. Valorificarea limbajului corporal pentru exprimarea și înțelegerea

ideilor, stărilor afective și a esteticului
• Interes pentru îmbogăţirea vocabularului cu terminologia de

specialitate
• Disponibilitate pentru colaborare în relaţiile cu profesorul şi colegii
• Preocupare pentru dezvoltarea capacităţii motrice proprii
• Respect faţă de regulile impuse de organizarea și desfășurarea
activităților de educație fizică și sport
• Opţiune pentru o viaţă sănătoasă şi echilibrată, prin adoptarea
unui regim de activitate care să îmbine armonios efortul fizic cu
cel intelectual, solicitarea cu refacerea, timpul ocupat cu timpul
liber
• Disponibilitate pentru practicarea independentă a exerciţiilor
fizice
• Spirit competitiv și fair-play
• Interes constant pentru fenomenul sportiv
• Simţ estetic, deschidere pentru frumos

CLASA a IX-a
COMPETENŢE
CONŢINUTURI
SPECIFICE
STAREA DE SĂNĂTATE ŞI DEZVOLTAREA FIZICĂ
• Măsurători specifice: înălţime, greutate, perimetre, diametre,
anvergură
1.1.Operarea corectă cu noțiunile • Indicatori specifici: de nutriţie, de proporţionalitate
specifice domeniului • Indicii funcţionali şi determinarea acestora
2.1. Utilizarea mijloacelor electronice
pentru selectarea informațiilor privind • * Modelul dezvoltării fizice armonioase
elementele definitorii ale dezvoltării • Atitudini corporale deficiente: cifoze, lordoze, scolioze,
fizice asimetrii, picior plat
2.2. Utilizarea mijloacelor recomandate
pentru dezvoltare fizică • Profilaxia şi *corectarea fiecărei atitudini corporale
5.1. Exprimarea estetică a atitudinii deficiente
corporale
• Complexe de dezvoltare fizică: cu exerciţii libere, cu obiecte
portative, pe fond muzical etc.
• * Programe adaptate de: culturism, fitness, sport aerobic,
stretching
PROTECŢIA INDIVIDUALĂ
2.1. Utilizarea mijloacelor electronice
pentru selectarea informațiilor privind tehnici de reechilibrare
elementele definitorii ale dezvoltării modalităţi de atenuare a şocurilor
fizice cunoştinţe teoretice despre:
2.2. Utilizarea mijloacelor recomandate
pentru dezvoltare fizică - importanţa „încălzirii”
4.3. Rezolvarea diferitelor sarcini în - rolul respiraţiei în efort şi refacere
cadrul acțiunilor tactice de atac și tehnicile de acordare reciprocă a ajutorului/ sprijinului în
apărare
execuţii
DEZVOLTAREA TRĂSĂTURILOR DE PERSONALITATE

activităţi practice cu specific de conducere, de subordonare şi
4.1. Integrarea activă în grupuri diferite de colaborare
4.3. Rezolvarea diferitelor sarcini în situaţiile „conflictuale” care pot interveni în activităţile
cadrul acțiunilor tactice de atac și
apărare
practice
5.1. Exprimarea estetică a atitudinii modalităţile de prevenire si aplanare/ rezolvare a situaţiilor
corporale conflictuale
comportamentele integrate în noţiunea de fair-play
regulamentele disciplinelor sportive
1.2. Utilizarea terminologiei de

CULTURALITATE
specialitate în transmiterea mesajelor • Criterii de evaluare a valorilor sportive, în diferite ramuri de
5.2. Selectarea modelelor de reușită din sport
lumea sportului
• Valori sportive etalon în diferite discipline sportive

COMPETENŢE
CONŢINUTURI
SPECIFICE

specialitate în transmiterea mesajelor CALITĂŢI MOTRICE
3.1. Aplicarea mijloacelor specifice
dezvoltării calităților motrice • Probe de determinare a nivelului calităţilor motrice
3.2. Utilizarea deprinderilor motrice în • Procedee metodice specifice dezvoltării fiecărei calităţi
acțiuni motrice complexe
3.3. Aplicarea procedeelor tehnice de
motrice
bază în forme adaptate de • Procedee şi mijloace de dezvoltare specifică şi combinată a
întrecere/concurs calităţilor motrice
4.2. Aplicarea prevederilor
regulamentare ale disciplinelor sportive
DEPRINDERI MOTRICE
practicate în forme adaptate de • deprinderile motrice de locomotie
întrecere/concurs • deprinderile motrice de stabilitate
4.3. Rezolvarea diferitelor sarcini în
cadrul acțiunilor tactice de atac și • deprinderi motrice de manipulare
apărare
DISCIPLINE SPORTIVE
A. ATLETISM
Probe de alergare:
• alergarea de viteză
• alergarea de rezistenţă
• *alergarea peste obstacole
• alergarea de ştafetă
Probe de sărituri:
• săritura în lungime cu elan
specialitate în transmiterea mesajelor • *săritura în înălţime
3.1. Aplicarea mijloacelor specifice • *triplu salt cu elan redus
dezvoltării calităților motrice
3.2. Utilizarea deprinderilor motrice în
Probe de aruncări:
acțiuni motrice complexe • aruncarea greutăţii
bază în forme adaptate de B. GIMNASTICĂ
întrecere/concurs a) gimnastică acrobatică
4.1. Relaționarea optimă în grupuri • elemente acrobatice statice și dinamice
diferite, preconstituite sau constituite
spontan • variante de legări de elemente şi *linii acrobatice
4.2. Aplicarea prevederilor • *modele de exerciţii liber alese, la sol
practicate în forme adaptate de b) sărituri la aparate
întrecere/concurs
• sărituri la capră: săritură în sprijin depărtat, în sprijin
cadrul acțiunilor tactice de atac și ghemuit printre braţe, *în sprijin depărtat cu întoarcere
apărare • sărituri la lada de gimnastică: cu rostogolire pe lada
5.1. Exprimarea estetică a atitudinii
corporale situată longitudinal; cu sprijin (în depărtat, ghemuit) pe
5.2. Selectarea modelelor de reușită din lada situată transversal urmată de săritură cu extensie
lumea sportului • * sărituri la cal: în sprijin ghemuit printre braţe, în
sprijin ghemuit urmat de săritură cu extensie
c) * programe de gimnastică de tip aerobic
C. JOCURI SPORTIVE
1. Baschet
Procedee tehnice folosite în atac:
• pasare şi prindere
• driblingul alternativ cu înălţimi şi ritmuri variate
• procedee de aruncare la coş de pe loc şi din deplasare
• oprirea şi pivotarea

COMPETENŢE
CONŢINUTURI
SPECIFICE
Procedee tehnice folosite în apărare:
• poziţii şi deplasări specifice
• *scoaterea mingii din dribling
Acţiuni tactice folosite în atac:
• demarcajul
• pătrunderea
• depăşirea
• recuperarea
• „dă şi du-te”
• contraatacul
• *atacul „în potcoavă”
Acţiuni tactice folosite în apărare
• marcajul adversarului cu şi fără minge
• urmărirea la panou
[1.2. Utilizarea terminologiei de
• intercepţia
specialitate în transmiterea mesajelor • apărare „om la om” în propria jumătate de teren
3.1. Aplicarea mijloacelor specifice Joc bilateral:
3.2. Utilizarea deprinderilor motrice în • la un panou și la două panouri
acțiuni motrice complexe Regulile jocului:
3.3. Aplicarea procedeelor tehnice de • paşi, dublu dribling, fault, semnalizările arbitrilor
bază în forme adaptate de
întrecere/concurs Informaţii din baschet
4.1. Relaționarea optimă în grupuri 2. Fotbal
diferite, preconstituite sau constituite Procedee tehnice folosite în atac:
spontan
4.2. Aplicarea prevederilor • lovirea mingii cu laba piciorului şi cu capul, de pe loc şi
regulamentare ale disciplinelor sportive din deplasare
practicate în forme adaptate de
întrecere/concurs
• preluarea mingii cu piciorul şi pe piept
4.3. Rezolvarea diferitelor sarcini în • oprirea mingii (stopul)
cadrul acțiunilor tactice de atac și • conducerea mingii, liber şi în prezenţa adversarului
apărare
5.1. Exprimarea estetică a atitudinii Procedee tehnice folosite în apărare:
corporale • deposedarea din faţă şi *din lateral
5.2. Selectarea modelelor de reușită din
lumea sportului]
• respingerea mingii cu capul şi cu piciorul
• demarcajul
• pătrunderea
• depăşirea
• „un-doi”-ul
• *încrucişarea
• *aşezarea pe posturi în atac
Acţiuni tactice folosite în apărare:
• marcajul adversarului cu şi fără minge
• intercepţia
• sistem de apărare om la om
Joc bilateral
• pe teren redus şi/sau normal
Regulile jocului: fault, henţ, auturile laterale şi de poartă,
repunerea mingii în joc, semnalizările arbitrilor
Informaţii din fotbal

COMPETENŢE
CONŢINUTURI
SPECIFICE
3. Handbal
Procedee tehnice folosite în atac:
• prinderea şi pasarea mingii de pe loc şi din deplasare
• driblingul simplu şi multiplu, cu variaţii de ritm şi
schimbări de direcţie
• aruncarea la poartă de pe loc şi din deplasare
• *structuri tehnice complexe
• poziţiile şi deplasările specifice pe semicerc
• blocarea mingii aruncate de adversar
• culegerea mingii de pe sol
• demarcajul
• pătrunderea
• depăşirea
[1.2. Utilizarea terminologiei de • contraatacul direct şi * cu intermediar
specialitate în transmiterea mesajelor • sistemul de atac cu un jucător pivot
3.1. Aplicarea mijloacelor specifice
dezvoltării calităților motrice Acţiuni tactice folosite în apărare:
3.2. Utilizarea deprinderilor motrice în • replierea
3.3. Aplicarea procedeelor tehnice de • marcajul adversarului cu şi fără minge
bază în forme adaptate de • intercepţia
întrecere/concurs
4.1. Relaționarea optimă în grupuri
• sistemul de apărare 5 + 1
diferite, preconstituite sau constituite Joc bilateral
spontan Regulile jocului: fault, paşi, călcarea semicercului, schimbarea
regulamentare ale disciplinelor sportive de jucători, repunerea mingii în joc, semnalizările arbitrilor
practicate în forme adaptate de Informaţii din handbal
întrecere/concurs 4. Volei
cadrul acțiunilor tactice de atac și Procedee tehnice folosite în atac:
apărare • poziţii şi deplasări specifice
corporale
• pasarea mingii înainte şi * peste cap
5.2. Selectarea modelelor de reușită din • ridicarea mingii pentru atac
lumea sportului] • lovitura de atac procedeu drept
• serviciu de jos şi de sus, din faţă
• poziţii şi deplasări specifice
• preluarea cu două mâini de sus, cu două mâini de jos
• *plonjonul înapoi şi lateral
• aşezarea pe teren pentru primirea mingii din serviciu
• * combinaţii în atac cu 2-3 loviri ale mingii, din două
zone apropiate
Acţiuni tactice folosite în apărare:
• sistemul de apărare cu jucătorul din zona 6 avansat
• * blocajul individual
Joc bilateral:
• 3 x 3, 4 x 4 pe terenuri de dimensiuni reduse
• 6 x 6 pe teren normal

COMPETENŢE
CONŢINUTURI
SPECIFICE
Regulile jocului: atingerea fileului, călcarea liniei de centru şi la
serviciu, spaţiul de serviciu, minge ţinută, dublă sau condusă,
rotaţia jucătorilor, punct realizat, încheierea setului şi a jocului
Informaţii din volei.
5. ** Torball – Goalbal
Procedee tehnice în atac:
• lovitura de atac de pe loc
• lovitura de atac din deplasare
• lovitura de atac pe centru şi diagonală
• lovitura de atac paralelă cu linia de margine
• aruncare din poziţii fixe (lovituri de pedeapsă)
Procedee tehnice în apărare:
• plonjonul spre stânga/ dreapta cu braţele
• plonjon stânga/ dreapta cu picioarele
• plonjon cu dublarea la distanţă optimă între apărători
Acţiuni tactice în atac:
specialitate în transmiterea mesajelor • atac prin surprindere din poziţie fundamentală
3.1. Aplicarea mijloacelor specifice • pasarea mingii spre dreapta/ stânga la cei 2 coechipieri,
3.2. Utilizarea deprinderilor motrice în ultimul atacă
acțiuni motrice complexe • pasare la coechipier, reprimire şi atac
bază în forme adaptate de
• ieşire cu mingea (fără zgomot) spre partea opusă locului
întrecere/concurs stabil şi atac
4.1. Relaționarea optimă în grupuri Acţiuni tactice în apărare:
spontan • poziţionare corectă în poziţie fundamentală, cu aşezare
4.2. Aplicarea prevederilor pe covoarele de poziţionare (torbal) (jucătorul central
regulamentare ale disciplinelor sportive retras)
practicate în forme adaptate de
întrecere/concurs • poziţionare cu jucătorul central avansat
4.3. Rezolvarea diferitelor sarcini în • schimbarea locului jucătorului central
cadrul acțiunilor tactice de atac și
apărare
• schimbarea locului jucătorilor de margine
5.1. Exprimarea estetică a atitudinii Regulamentul de joc.
corporale Joc bilateral cu aplicarea regulamentului.
5.2. Selectarea modelelor de reușită din
lumea sportului]
Informaţii locale, naţionale, internaţionale din jocurile de
Torball-Goalbal.
D. Discipline sportive alternative
1. BADMINTON
2. CICLOTURISM
3. DANS SPORTIV
4. DANS FOLCLORIC SPECIFIC ZONEI
5. GIMNASTICĂ RITMICĂ
6. ÎNOT
7. KORFBALL
8. OINĂ
9. ORIENTARE SPORTIVĂ
10.PATINAJ PE GHEAŢĂ/PATINAJ CU ROLE
11. SANIE (obişnuită sau de concurs)
12. SCHI ALPIN
13. SCHI FOND
14. SPORT AEROBIC
15. ŞAH
16. RUGBY
17. TENIS DE MASĂ
18. TRÂNTA

CLASA a X-a
COMPETENŢE
CONŢINUTURI
SPECIFICE
• Determinările specifice dezvoltării fizice şi tehnologia
realizării acestora
• Modelul dezvoltării fizice specifice vârstei şi sexului
• Atitudini corporale deficiente, segmentare şi globale
• Indicatori specifici: de nutriţie, de proporţionalitate
• Metode şi mijloace specifice pentru prevenirea instalării şi
1.1.Operarea corectă cu noțiunile
specifice domeniului corectarea atitudinilor corporale deficiente, de grad uşor şi
2.1. Utilizarea mijloacelor electronice mediu
pentru selectarea informațiilor de
specialitate
• Variante de programe cu exerciții analitice pentru
2.2. Examinarea evoluției propriilor segmentele corpului
indici morfofuncționali • Variante de complexe de dezvoltare fizică, pentru activităţi
corporale
desfăşurate în interior şi în aer liber, în cadrul lecţiilor şi
independent, în timpul liber
• Metode specifice culturismului şi * programe adaptate
pentru principalele lanţuri musculare
• Caracteristicile exerciţiilor şi ale programelor de gimnastică
tip aerobic
• * Caracteristicile exerciţiilor şi ale complexelor de
stretching
PROTECŢIA INDIVIDUALĂ
2.1. Utilizarea mijloacelor electronice tehnici de reechilibrare
pentru selectarea informațiilor de
specialitate
modalităţi de atenuare a şocurilor
2.2. Examinarea evoluției propriilor cunoştinţe teoretice despre:
indici morfofuncționali - importanţa „încălzirii”
4.3. Rezolvarea sarcinilor metodice și
organizatorice din cadrul activităților de
- rolul respiraţiei în efort şi refacere
educație fizică și sport - tehnicile de acordare reciprocă a ajutorului/ sprijinului în
execuţii

specialitate în relaționarea cu partenerii
de activitate DEZVOLTAREA TRĂSĂTURILOR DE PERSONALITATE
4.1. Relaționarea optimă în grupuri activităţi practice cu specific de conducere, de subordonare şi
diferite, preconstituite sau constituite de colaborare
spontan
4.2. Aplicarea prevederilor situaţiile „conflictuale” care pot interveni în activităţile
regulamentare ale disciplinelor sportive practice
practicate în forme adaptate de modalităţile de aplanare/ rezolvare a situaţiilor conflictuale
întrecere/concurs
4.3. Rezolvarea sarcinilor metodice și comportamentele integrate în noţiunea de fair-play
organizatorice din cadrul activităților de exemple deosebite de comportamente în spiritul fair-play – lui
educație fizică și sport regulamentele disciplinelor sportive
corporale

COMPETENŢE
CONŢINUTURI
SPECIFICE
1.2. Utilizarea terminologiei de CULTURALITATE

specialitate în relaționarea cu partenerii • Criterii de evaluare a valorilor sportive, în diferite ramuri de
de activitate
5.2. Selectarea modelelor de reușită din sport
lumea sportului • Valori sportive etalon în diferite discipline sportive.
CALITĂŢI MOTRICE
1.2. Utilizarea terminologiei de • Structuri motrice variate cuprinzând variante de combinare
de activitate a deprinderilor motrice, în condiţii diferite de solicitare la
2.1. Utilizarea mijloacelor electronice efort
pentru selectarea informațiilor de • * Valorile medii pe ţară ale calităţilor motrice specifice
specialitate
3.1. Aplicarea mijloacelor specifice vârstei şi sexului
dezvoltării calităților motrice • Probe specifice de determinare a valorii fiecărei calităţi
3.2. Utilizarea deprinderilor motrice în motrice
3.3. Aplicarea procedeelor tehnice de • Procedee şi mijloace de dezvoltare a:
bază în forme adaptate de - vitezei de deplasare,
întrecere/concurs
- îndemânării (coordonării), în condiţii de viteză şi
diferite, preconstituite sau constituite precizie
spontan - forţei explozive,
- rezistenţei musculare locale,
practicate în forme adaptate de - rezistenţei la eforturi uniforme şi * variabile.
întrecere/concurs DEPRINDERI MOTRICE
• deprinderile motrice de locomoţie
educație fizică și sport • deprinderile motrice de stabilitate
• deprinderi motrice de manipulare
DISCIPLINE SPORTIVE
A. ATLETISM
1.2. Utilizarea terminologiei de Probe de alergare:
specialitate în relaționarea cu partenerii • alergarea de viteză cu start de jos
de activitate
3.1. Aplicarea mijloacelor specifice • alergarea de rezistenţă
dezvoltării calităților motrice Probe de sărituri:
3.2. Utilizarea deprinderilor motrice în • săritura în lungime cu elan
3.3. Aplicarea procedeelor tehnice de • *săritura în înălţime
bază în forme adaptate de • *triplu salt
întrecere/concurs
Probe de aruncări:
diferite, preconstituite sau constituite • aruncarea greutăţii
spontan Regulamentele de concurs specifice fiecărei probe
regulamentare ale disciplinelor sportive Informaţii din activitatea atletică locală, naţională şi
practicate în forme adaptate de internaţională
întrecere/concurs B. GIMNASTICĂ
a) gimnastică acrobatică
educație fizică și sport • combinaţii de elemente acrobatice statice şi dinamice
5.1. Exprimarea estetică a atitudinii • modele de linii acrobatice şi de exerciţii integrale
corporale
5.2. Selectarea modelelor de reușită din • structuri care pot fi exersate pe fond muzical
lumea sportului b) sărituri la aparate
• la capră: în sprijin depărtat cu întoarcere 180º (fete); în
sprijin ghemuit printre braţe (băieţi)

COMPETENŢE
CONŢINUTURI
SPECIFICE
• *la lada de gimnastică: cu rostogolire pe lada situată
longitudinal (fete); în sprijin depărtat pe lada situată
longitudinal (băieţi)
• * sărituri la cal: în sprijin ghemuit, urmat de săritură cu
extensie (fete); în sprijin ghemuit cu picioarele printre
braţe (băieţi)
c) gimnastică ritmică sportivă (opţional):
• combinaţii de elemente libere sau cu aparat portativ
• modele de exerciţii integrale libere sau cu obiect
portativ, individual sau pentru ansamblu
• structuri care pot fi exersate pe fond muzical
d) sport aerobic (opţional):
• modele de combinaţii de elemente ritmice
• modele de exerciţii integrale individual, în perechi şi în grup
• structuri care pot fi exersate pe fond muzical
[1.2. Utilizarea terminologiei de Regulamentele specifice fiecărui domeniu al gimnasticii
specialitate în relaționarea cu partenerii * Informaţii din activitatea competiţională locală, naţională şi
de activitate
3.1. Aplicarea mijloacelor specifice internaţională, specifice gimnasticii
dezvoltării calităților motrice C. JOCURI SPORTIVE
3.2. Utilizarea deprinderilor motrice în 1. Baschet
3.3. Aplicarea procedeelor tehnice de • Procedee tehnice folosite în atac
bază în forme adaptate de • Procedee tehnice folosite în apărare
întrecere/concurs • Acţiuni tactice individuale şi colective simple, folosite în
diferite, preconstituite sau constituite atac
spontan • Acţiuni tactice individuale şi între doi jucători, folosite
în apărare
practicate în forme adaptate de • Un sistem de joc în atac
întrecere/concurs • Un sistem de joc în apărare
organizatorice din cadrul activităților de • Regulamentul de joc
educație fizică și sport • * Informaţii locale, naţionale şi internaţionale, din
corporale
baschet.
5.2. Selectarea modelelor de reușită din 2. Fotbal
lumea sportului] • Procedee tehnice folosite în atac
• Procedee tehnice folosite în apărare
• Acţiuni tactice individuale şi colective simple, folosite în
atac
• Acţiuni tactice individuale şi între doi jucători, folosite în
apărare
• Un sistem de joc în atac
• Un sistem de joc în apărare
• Regulamentul de joc
• * Informaţii locale, naţionale şi internaţionale, din
fotbal.
3. Handbal
• Procedee tehnice folosite în atac
• Acţiuni tactice individuale şi colective simple, folosite în
atac

COMPETENŢE
CONŢINUTURI
SPECIFICE
• Acţiuni tactice individuale şi între doi jucători, folosite
în apărare
• Un sistem de joc în apărare
• * Informaţii locale, naţionale şi internaţionale, din
handbal
4. Volei
• Procedee tehnice folosite în atac
• Acţiuni tactice individuale şi colective simple, folosite
în atac
• Acţiuni tactice individuale şi între doi jucători, folosite
în apărare
[1.2. Utilizarea terminologiei de • Un sistem de joc în apărare
de activitate
3.1. Aplicarea mijloacelor specifice • * Informaţii locale, naţionale şi internaţionale, din
dezvoltării calităților motrice volei.
3.2. Utilizarea deprinderilor motrice în
5. ** Torball – Goalbal
3.3. Aplicarea procedeelor tehnice de Procedee tehnice în atac:
bază în forme adaptate de • lovitura de atac de pe loc
întrecere/concurs
4.1. Relaționarea optimă în grupuri • lovitura de atac din deplasare
diferite, preconstituite sau constituite • lovitura de atac pe centru şi diagonală
spontan
• lovitura de atac paralelă cu linia de margine
regulamentare ale disciplinelor sportive • aruncare din poziţii fixe (lovituri de pedeapsă)
practicate în forme adaptate de Procedee tehnice în apărare:
întrecere/concurs
4.3. Rezolvarea sarcinilor metodice și • plonjonul spre stânga/ dreapta cu braţele
organizatorice din cadrul activităților de • plonjon stânga/ dreapta cu picioarele
educație fizică și sport
• plonjon cu dublarea la distanţă optimă între apărători
corporale Acţiuni tactice în atac:
5.2. Selectarea modelelor de reușită din • atac prin surprindere din poziţie fundamentală
lumea sportului]
• pasarea mingii spre dreapta/ stânga la cei 2 coechipieri,
ultimul atacă
• pasare la coechipier, reprimire şi atac
• ieşire cu mingea (fără zgomot) spre partea opusă locului
stabil şi atac
Acţiuni tactice în apărare:
• poziţionare corectă în poziţie fundamentală, cu aşezare
pe covoarele de poziţionare (torbal) (jucătorul central
retras)
• poziţionare cu jucătorul central avansat
• schimbarea locului jucătorului central
• schimbarea locului jucătorilor de margine
Regulamentul de joc.
Joc bilateral cu aplicarea regulamentului.
* Informaţii locale, naţionale, internaţionale din jocurile de Torball-
Goalbal.

COMPETENŢE
CONŢINUTURI
SPECIFICE
de activitate D. DISCIPLINE SPORTIVE ALTERNATIVE
3.1. Aplicarea mijloacelor specifice 1. BADMINTON
dezvoltării calităților motrice 2. CICLOTURISM
3.2. Utilizarea deprinderilor motrice în 3. DANS SPORTIV
acțiuni motrice complexe 4. DANS FOLCLORIC SPECIFIC ZONEI
3.3. Aplicarea procedeelor tehnice de 5. GIMNASTICĂ RITMICĂ
bază în forme adaptate de 6. ÎNOT
întrecere/concurs 7. KORFBALL
8. OINĂ
spontan 9. ORIENTARE SPORTIVĂ
4.2. Aplicarea prevederilor 10. PATINAJ PE GHEAŢĂ/PATINAJ CU ROLE
regulamentare ale disciplinelor sportive 11. SANIE (obişnuită sau de concurs)
practicate în forme adaptate de 12. SCHI ALPIN
întrecere/concurs 13. SCHI FOND
4.3. Rezolvarea sarcinilor metodice și 14. SPORT AEROBIC
organizatorice din cadrul activităților de 15. ŞAH
educație fizică și sport 16. RUGBY
17. TENIS DE MASĂ
corporale
5.2. Selectarea modelelor de reușită din 18. TRÂNTA
lumea sportului]

CLASA A XI-A
COMPETENŢE
CONŢINUTURI
SPECIFICE
• Obiecte, aparate şi instalaţii utilizate în dezvoltarea fizică
• Procedee de exersare cu îngreuieri mici
• Variante de programe:
- de culturism
- de gimnastică (tip aerobic)
1.1.Operarea eficienta cu noțiunile - de stretching
specifice domeniului • Variante de programe de întreţinere realizabile în timpul
2.1. Compararea evoluției propriilor
indici morfofuncționali cu date de
liber
referință selectate cu ajutorul mijloacelor • Valorile funcţionale medii specifice vârstei şi sexului
electronice (frecvenţă cardiacă, frecvenţă respiratorie, tensiune arterială,
2.2. Dozarea activității motrice în funcție
de reacțiile propriului organism la efort
timp de revenire), în repaus şi după efort
5.1. Selectarea modelelor de reușită din • Principalele atitudini corporale deficiente la nivelul coloanei
lumea sportului vertebrale
• * Determinări antropometrice
• Modelul dezvoltării fizice specific vârstei şi sexului
• Influenţele activităţilor specifice profilului/specializării
asupra dezvoltării fizice
• Sisteme de acţionare pentru corectarea cifozelor, lordozelor
şi scoliozelor
2.2. Dozarea activității motrice în funcție

de reacțiile propriului organism la efort PROTECŢIA INDIVIDUALĂ
4.1. Relaționarea optimă în grupuri tehnici de reechilibrare si modalităţi de atenuare a şocurilor
spontan cunoştinţe teoretice despre:
4.2. Aplicarea prevederilor - importanţa „încălzirii”
regulamentare ale disciplinelor sportive - rolul respiraţiei în efort şi refacere
practicate
4.3. Rezolvarea sarcinilor metodice și tehnicile de acordare reciprocă a ajutorului/ sprijinului în
organizatorice din cadrul activităților de execuţii

specialitate în relaționarea cu partenerii DEZVOLTAREA TRĂSĂTURILOR DE PERSONALITATE
de activitate
activităţi practice cu specific de conducere, de subordonare şi
diferite, preconstituite sau constituite de colaborare
spontan situaţiile „conflictuale” care pot interveni în activităţile
practice
practicate modalităţile de aplanare/ rezolvare a situaţiilor conflictuale
4.3. Rezolvarea sarcinilor metodice și comportamentele integrate în noţiunea de fair-play
exemple deosebite de comportamente în spiritul fair-play – lui
5.1. Selectarea modelelor de reușită din regulamentele disciplinelor sportive
lumea sportului

COMPETENŢE
CONŢINUTURI
SPECIFICE
5.1. Selectarea modelelor de reușită din CULTURALITATE
lumea sportului
5.2. Aprecierea obiectivă a nivelului
• Criterii de evaluare a valorilor sportive, în diferite ramuri de
estetic si valoric al unor competiții la sport
care participă sau asistă ca spectator, al • Criterii de apreciere a rezultatelor în concursuri/competiţii
comportamentului sportivilor, al
antrenorilor, al arbitrilor și al oficiale
spectatorilor • Valori sportive etalon în diferite discipline sportive

CALITĂŢI ŞI DEPRINDERI MOTRICE
de activitate • Poziţii, deprinderi şi calităţi motrice specifice
2.1. Compararea evoluției propriilor profilului/specializării
indici morfofuncționali cu date de
referință selectate cu ajutorul mijloacelor • Variante de parcursuri aplicativ-utilitare care să cuprindă
electronice acţiuni motrice necesare adaptării la mediul natural şi
2.2. Dozarea activității motrice în funcție specifice profilului/specializării
de reacțiile propriului organism la efort
3.1. Gestionarea dezvoltării • Programe de dezvoltare izolată şi combinată a calităţilor
propriului nivel al calităților motrice motrice
3.2. Utilizarea deprinderilor motrice și a
procedeelor tehnice în acțiuni motrice
• Valorile medii pe ţară ale calităţilor motrice specifice vârstei şi
complexe și în forme adaptate de sexului
întrecere/concurs • Probe standard de evaluare a calităţilor motrice de bază
diferite, preconstituite sau constituite • * Dinamica obiectivă a evoluţiei calităţilor motrice,
spontan specifică vârstei şi sexului
4.3. Rezolvarea sarcinilor metodice și • * Cerinţele activităţii de exersare în sălile de culturism şi
educație fizică și sport fitness
DISCIPLINE SPORTIVE
A. ATLETISM
• Probe de alergare (opţional):
• o probă din oferta profesorului
1.2. Utilizarea terminologiei de • Probe de sărituri (opţional):
de activitate • o probă din oferta profesorului
3.2. Utilizarea deprinderilor motrice și a • Probe de aruncări (opţional):
complexe și în forme adaptate de • o probă din oferta profesorului
întrecere/concurs • Regulamentele de concurs specifice fiecărei probe
• * Informaţii din activitatea atletică locală, naţională şi
spontan internaţională
4.2. Aplicarea prevederilor B. GIMNASTICĂ
practicate
• Gimnastică acrobatică (opţional):
4.3. Rezolvarea sarcinilor metodice și • variante de linii acrobatice
organizatorice din cadrul activităților de • Sărituri la aparate (opţional):
5.1. Selectarea modelelor de reușită din • variante de sărituri la aparatele existente în dotare
lumea sportului • Gimnastică ritmică sportivă (opţional):
estetic si valoric al unor competiții la
• variante de linii cu exerciţii şi cu obiecte portative
care participă sau asistă ca spectator, al • Sport aerobic (opţional):
comportamentului sportivilor, al • variante de combinaţii de exerciţii realizate pe fond
antrenorilor, al arbitrilor și al
spectatorilor muzical
• Regulamentele specifice fiecărui domeniu al gimnasticii
• * Informaţii din activitatea competiţională locală, naţională
şi internaţională, specifice gimnasticii

COMPETENŢE
CONŢINUTURI
SPECIFICE
C. JOCURI SPORTIVE
• Un joc la alegere din:
1. Baschet
• variante de procedee tehnice de finalizare
• variante de acţiuni tactice individuale şi colective, de
atac şi de apărare
• sistemul de apărare om la om
• variante de contraatac
• sistemul de atac cu un pivot
• regulamentul de joc
• * informaţii locale, naţionale şi internaţionale, din
baschet
2. Fotbal
• variante de procedee tehnice de lovire a mingii şi de
finalizare
[1.2. Utilizarea terminologiei de • variante de acţiuni tactice individuale şi colective, de
specialitate în relaționarea cu partenerii atac şi de apărare
de activitate
3.2. Utilizarea deprinderilor motrice și a
• sistemul de apărare om la om
procedeelor tehnice în acțiuni motrice • sistemul de atac cu două vârfuri
complexe și în forme adaptate de • regulamentul de joc
întrecere/concurs
4.1. Relaționarea optimă în grupuri • * informaţii locale, naţionale şi internaţionale, din
diferite, preconstituite sau constituite fotbal
spontan 3. Handbal
regulamentare ale disciplinelor sportive • variante de procedee tehnice de finalizare
practicate • variante de acţiuni tactice individuale şi colective, de
atac şi de apărare
educație fizică și sport • sistemul de apărare 5 plus 1
5.1. Selectarea modelelor de reușită din • variante de contraatac
lumea sportului
5.2. Aprecierea obiectivă a nivelului • sistemul de atac cu un pivot
estetic si valoric al unor competiții la • regulamentul de joc
care participă sau asistă ca spectator, al
comportamentului sportivilor, al • * informaţii locale, naţionale şi internaţionale, din
antrenorilor, al arbitrilor și al handbal
spectatorilor] 4. Volei
• variante de procedee tehnice de serviciu
• variante de procedee tehnice ale loviturii de atac
• structuri tehnico-tactice care să cuprindă 2-3 procedee
tehnice de bază
• sistemul de apărare cu jucătorul din zona 6 retras
• sistemul de atac cu jucătorul-ridicător în zona 2
• regulamentul de joc
• * informaţii locale, naţionale şi internaţionale, din volei
5. ** Toorball - Goalbal
Procedee tehnice în atac:
• lovitura de atac de pe loc
• lovitura de atac din deplasare
• lovitura de atac pe centru, diagonală, paralelă cu linia de
margine
• lovitura de pedeapsă (la penalizarea echipei adverse)

COMPETENŢE
CONŢINUTURI
SPECIFICE
Procedee tehnice în apărare:
- plonjonul spre stânga/ dreapta cu braţele
- plonjon stânga/ dreapta cu picioarele
- plonjon cu dublarea la distanţă optimă între apărători
- sincronizarea acţiunilor jucătorilor în apărare
Acţiuni tactice în atac:
- atac prin surprindere din poziţie fundamentală
- pasarea mingii spre dreapta/ stânga la cei 2 coechipieri,
ultimul atacă
- pasare la coechipier, reprimire şi atac
- ieşire cu mingea (fără zgomot) spre partea opusă locului stabil
şi atac
[1.2. Utilizarea terminologiei de - ieşire cu mingea pe diagonală 3-5 paşi, atac pe diagonală sau
de activitate paralel cu linia de margine a părţii opuse cu locul stabil
3.2. Utilizarea deprinderilor motrice și a - lovitura de pedeapsă cu fentarea adversarului
procedeelor tehnice în acțiuni motrice Acţiuni tactice în apărare:
complexe și în forme adaptate de
întrecere/concurs - poziţionare corectă în poziţie fundamentală, cu aşezare pe
4.1. Relaționarea optimă în grupuri covoarele de poziţionale (Torball), (jucătorul central retras)
diferite, preconstituite sau constituite - poziţionare cu jucătorul central avansat
spontan
4.2. Aplicarea prevederilor - schimbarea locului jucătorului central
regulamentare ale disciplinelor sportive - schimbarea locului jucătorului de margine
practicate Regulamentul de joc.
organizatorice din cadrul activităților de Joc bilateral cu aplicarea regulamentului.
educație fizică și sport * Informaţii locale, naţionale, internaţionale din jocurile de
5.1. Selectarea modelelor de reușită din Torball -Goalbal.
lumea sportului
estetic si valoric al unor competiții la D. DISCIPLINE SPORTIVE ALTERNATIVE
care participă sau asistă ca spectator, al 1. BADMINTON
comportamentului sportivilor, al 2. CICLOTURISM
antrenorilor, al arbitrilor și al 3. DANS SPORTIV
spectatorilor] 4. DANS FOLCLORIC SPECIFIC ZONEI
5. GIMNASTICĂ RITMICĂ
6. ÎNOT
7. KORFBALL
8. OINĂ
9. ORIENTARE SPORTIVĂ
10. PATINAJ PE GHEAŢĂ/PATINAJ CU ROLE
11. SANIE (obişnuită sau de concurs)
12. SCHI ALPIN
13. SCHI FOND
14. SPORT AEROBIC
15. ŞAH
16. RUGBY
17. TENIS DE MASĂ
18. TRÂNTA

CLASA A XII-A
COMPETENŢE
CONŢINUTURI
SPECIFICE
• Variante de programe de întreţinere realizabile în timpul
liber
• Valorile funcţionale medii specifice vârstei şi sexului
1.1.Operarea eficienta cu noțiunile
specifice domeniului (frecvenţă cardiacă, frecvenţă respiratorie, tensiune arterială,
2.1. Analiza evoluției propriilor indici timp de revenire), în repaus şi după efort
morfofuncționali • Atitudinile corporale deficiente la nivelul coloanei vertebrale
2.2. Dozarea activității motrice în
funcție de reacțiile propriului organism • Influenţele activităţilor specifice profilului/specializării
la efort asupra dezvoltării fizice
5.1. Abordarea permanentă a unei
atitudini corporale corecte
• Sisteme de acţionare pentru corectarea cifozelor, lordozelor şi
scoliozelor
• Complexe variate de dezvoltare fizică
• Programe de culturism
• Programe pentru corectarea atitudinilor deficiente

funcție de reacțiile propriului organism PROTECŢIA INDIVIDUALĂ
la efort tehnici de reechilibrare
diferite, preconstituite sau constituite modalităţi de atenuare a şocurilor
spontan cunoştinţe teoretice despre:
4.2. Aplicarea prevederilor - importanţa „încălzirii”
practicate - rolul respiraţiei în efort şi refacere
4.3. Rezolvarea sarcinilor și rolurilor de - tehnicile de acordare reciprocă a ajutorului/ sprijinului în
orice tip din cadrul activităților de execuţii

specialitate în diferite situații de DEZVOLTAREA TRĂSĂTURILOR DE PERSONALITATE
comunicare activităţi practice cu specific de conducere, de subordonare şi
4.1. Relaționarea optimă în grupuri de colaborare
spontan
situaţiile „conflictuale” care pot interveni în activităţile
4.2. Aplicarea prevederilor practice
regulamentare ale disciplinelor sportive modalităţile de aplanare/ rezolvare a situaţiilor conflictuale
practicate
4.3. Rezolvarea sarcinilor și rolurilor de
comportamentele integrate în noţiunea de fair-play
orice tip din cadrul activităților de exemple deosebite de comportamente în spiritul fair-play – lui
educație fizică și sport regulamentele disciplinelor sportive
atitudini corporale corecte

atitudini corporale corecte CULTURALITATE
5.2. Raportarea la modelele de reușită
din lumea sportului
• Criterii de evaluare a valorilor sportive, în diferite ramuri de
5.3. Aprecierea obiectivă a nivelului sport.
estetic si valoric al unor competiții la • *Criterii de apreciere a rezultatelor în concursuri/competiţii
care participă sau asistă ca spectator, al
comportamentului sportivilor, al oficiale.
antrenorilor, al arbitrilor și al • Valori sportive etalon în diferite discipline sportive.
spectatorilor

COMPETENŢE
CONŢINUTURI
SPECIFICE
1.1.Operarea eficienta cu noțiunile

specifice domeniului
specialitate în diferite situații de
CALITĂŢI MOTRICE
comunicare
2.1. Analiza evoluției propriilor indici • dezvoltarea forţei în regim de rezistenţă prin „circuite”
morfofuncționali • dezvoltarea rezistenţei prin eforturi continue
funcție de reacțiile propriului organism • dezvoltarea rezistenţei prin eforturi „cu intervale”
la efort • dezvoltarea forţei prin eforturi izometrice
3.1. Gestionarea dezvoltării
propriului nivel al calităților motrice
• dezvoltarea forţei prin eforturi cu îngreuieri
3.2. Utilizarea deprinderilor motrice și a • dezvoltarea vitezei şi a îndemânării prin metoda repetărilor
complexe și în forme adaptate de DEPRINDERI MOTRICE
întrecere/concurs triatlon atletic cuprinzând probe din oferta şcolii (alergarea de
4.1. Relaționarea optimă în grupuri viteză pe distanţe clasice, sărituri, aruncări, alergări de semifond
spontan şi * fond)
4.3. Rezolvarea sarcinilor și rolurilor de
orice tip din cadrul activităților de
DISCIPLINE SPORTIVE
A. ATLETISM
• Probe de alergare (opţional):
• o probă din oferta profesorului
1.2. Utilizarea terminologiei de • Probe de sărituri (opţional):
specialitate în diferite situații de • o probă din oferta profesorului
comunicare
2.2. Dozarea activității motrice în • Probe de aruncări (opţional):
funcție de reacțiile propriului organism • o probă din oferta profesorului
la efort
3.2. Utilizarea deprinderilor motrice și a • Regulamentele de concurs specifice fiecărei probe
procedeelor tehnice în acțiuni motrice * Informaţii din activitatea atletică locală, naţională şi
complexe și în forme adaptate de internaţională.
întrecere/concurs
B. GIMNASTICĂ
diferite, preconstituite sau constituite aerobică (individual, ansamblu)
spontan ritmică sportivă (individual, ansamblu)
artistică sportivă (sol, aparate, sărituri)
practicate C. JOCURI SPORTIVE
4.3. Rezolvarea sarcinilor și rolurilor de handbal
orice tip din cadrul activităților de baschet
5.1. Abordarea permanentă a unei fotbal
atitudini corporale corecte volei
5.2. Raportarea la modelele de reușită badminton
din lumea sportului
5.3. Aprecierea obiectivă a nivelului tenis de masă
estetic si valoric al unor competiții la tenis de câmp
care participă sau asistă ca spectator, al rugby
comportamentului sportivilor, al
antrenorilor, al arbitrilor și al * torball-goalbal
spectatorilor D. DISCIPLINE SPORTIVE ALTERNATIVE:
BADMINTON, CICLOTURISM, DANS SPORTIV, DANS FOLCLORIC
SPECIFIC ZONEI, GIMNASTICĂ RITMICĂ, ÎNOT, KORFBALL, OINĂ,
ORIENTARE SPORTIVĂ, PATINAJ PE GHEAŢĂ/PATINAJ CU ROLE,
SANIE (obişnuită sau de concurs), SCHI ALPIN, SCHI FOND, SPORT
AEROBIC, ŞAH, RUGBY, TENIS DE MASĂ, TRÂNTĂ

În vederea valorizării competenţelor cheie şi a asigurării transferabilităţii la nivelul

activităţii educaţionale, se recomandă ca strategiile didactice utilizate în predarea disciplinei
educaţie fizică să pună accent pe: construcţia progresivă a cunoaşterii; flexibilitatea abordărilor
şi parcursul diferenţiat; coerenţă şi abordări inter- şi transdisciplinare.
Venind în completarea numeroaselor variabile oferite de programele școlare, lecţia de
educaţie fizică rămâne o creaţie a fiecărui profesor, ce trebuie să reflecte cunoştinţele şi
competenţele sale profesionale, capacitatea, deosebit de importantă, de a se adapta condiţiilor
concrete de desfăşurare a activităţii didactice şi particularităţilor elevilor, ajutându-se de o serie
de îndrumări/ sugestii metodologice, oferite prin această programă, astfel:
Necesitatea prezentării de către profesor a locului de desfăşurare, în interior şi în aer liber, a
cerinţelor privind echipamentul.
Obligativitatea reglementării participării la orele de educaţie fizică, prin adeverinţa medicală,
a fiecăruia dintre elevi.
Importanţa prezentării de către profesor a conţinuturilor care vor fi abordate, a cerinţelor şi
criteriilor de evaluare şi a repartizării acestor conţinuturi pe semestre.
Realizarea evaluării predictive a nivelului de pregătire a elevilor.
Eliminarea din relaţia profesor-elev a oricărei forme de agresare verbală sau fizică asupra
elevului.
Parcurgerea ciclurilor de iniţiere/ consolidare a deprinderilor specifice practicării tuturor
probelor atletice prevăzute în programe, în perioadele de lucru în aer liber;
Constituirea şi parcurgerea unor cicluri de iniţiere/ consolidare a deprinderilor specifice unui
joc sportiv dintre cele prevăzute în programa şcolară, pentru care există condiţii de practicare
în unitatea de învăţământ respectivă, atât în aer liber, cât şi în sală;
Proiectarea unor cicluri de iniţiere/ consolidare a ramurilor gimnasticii, care pot fi practicate
în unitatea de învăţământ respectivă, dintre care nu vor lipsi gimnastica acrobatică şi săriturile.
Pe lângă abordarea conţinuturilor noi, vor fi valorificate şi cunoştinţele, deprinderile,
priceperile, capacităţile şi atitudinile dobândite în anii şcolari anteriori, în activităţi de învăţare
care să determine formarea competenţelor specifice prevăzute de programă.
Pentru formarea capacităţii de organizare, asigurarea dezvoltării fizice armonioase,
consolidarea şi extinderea fondului de deprinderi motrice de bază şi utilitar-aplicative, dezvoltarea
calităţilor motrice, se vor folosi conţinuturi specifice şi unitare pentru toţi elevii clasei.
Pe parcursul semestrului al II-lea, având la bază observaţiile şi datele înregistrate, se poate
acţiona diferenţiat, pe grupe de nivel valoric deschise, pentru dezvoltarea calităţilor motrice.
În finalul semestrului al II-lea, cadrul didactic va prezenta elevilor oferta sa de instruire
pentru clasa următoare şi va solicita elevilor precizarea opţiunilor.
În acest sens, profesorul va prezenta elevilor şi va realiza practic cu aceştia modele
variate de „încălzire”, de influenţare selectivă şi globală a aparatului locomotor, de dezvoltare a
calităţilor motrice (izolate şi combinate), de prevenire şi corectare a atitudinilor corporale
deficiente, angrenându-i şi pe elevii care le manifestă în conceperea, conducerea şi organizarea
exersării. Aceste componente ale instruirii se vor realiza cu întreaga clasă.
Pe baza opţiunilor exprimate de elevi, la finalul unei clase, cadrul didactic va organiza în
clasa ulterioară instruirea în probele/disciplinele sportive pe grupe de opţiuni, după caz, separate
după criteriul sexului sau mixte. La nivelul acestor grupe, instruirea va urmări aprofundarea şi
extinderea cunoştinţelor şi a componentelor pregătirii fizice şi tehnico-tactice, dându-se o
pondere crescută activităţilor de exersare globală, inclusiv sub formă de întrecere, în regim de
autoorganizare, cu îndeplinirea de către elevi (prin rotaţie) a rolurilor de arbitru, căpitan de
echipă, şef de grupă.

În aceste domenii de instruire opţională, cadrul didactic, spre deosebire de varianta de lucru
frontal cu întreaga clasă, va îndeplini rolul de organizator, mediator, consiliind alternativ fiecare
grupă şi pe componenţii acestora.
După caz, în cadrul fiecărei grupe opţionale, se pot constitui subgrupe de nivel valoric,
periodice şi deschise, pentru care se stabilesc trasee particulare de instruire.
Sub aspect organizatoric, lecţiile vor trebui să asigure cadrul necesar de desfăşurare a
activităţii, corespunzător opţiunilor elevilor, individuale şi de grup, nivelului diferenţiat de
pregătire, particularităţilor de sex, interesului şi motivaţiei acestora.
Ca urmare, în lecţii vor căpăta prioritate activităţile pe grupe valorice, pe grupe de opţiuni
şi particularităţi de sex, pe microgrupuri de afinitate şi interese comune şi exersările individuale.
Va fi mărită ponderea exersării şi a întrecerilor în regim de autoorganizare şi autoarbitrare,
cât şi organizarea clasei pe formaţii/echipe constante.
Pentru valorificarea optimă a timpului destinat instruirii, se impune acţionarea cu mijloace
a căror influenţă este polivalentă, realizând atât consolidarea structurilor tehnico-tactice, cât şi
dezvoltarea calităţilor motrice.
Privind calităţile motrice, va predomina, în funcţie de natura deprinderilor prin care se
exersează, solicitarea manifestării combinate a acestora.
Soluţia optimă pentru respectarea particularităţilor de sex o reprezintă organizarea exersării
demixtat, asigurându-se conţinuturi, volume şi intensităţi specifice ale efortului pentru fiecare
categorie de elevi.
Probele de evaluare a elevilor (minimum două semestrial) vor viza:
1. dezvoltarea forţei segmentare – exprimată printr-un cuplu de două probe, vizând două
segmente corporale diferite, altele decât probele susţinute în clasa anterioară;
2. o probă atletică aleasă dintre cele două practicate opţional;
3. un exerciţiu liber ales la una dintre ramurile gimnastici sau o săritură la un aparat de
gimnastică;
4. randamentul în jocul sportiv practicat opţional sau efectuarea unei structuri tehnico-tactice
stabilite de către profesor.

NORMATIV
DE DOTARE MINIMALĂ/ UNITATE DE ÎNVĂŢĂMÂNT,
LA DISCIPLINA EDUCAŢIE FIZICĂ
UNITĂŢI DE ÎNVĂŢĂMÂNT CU CLASELE IX-XII
Nr. crt. Mijloace de învăţământ U.M. Titluri Cantitate/

Titlu
APARATE, ECHIPAMENTE ŞI MATERIALE SPORTIVE
1. Aparate pentru dezvoltarea calităţilor motrice de bază Buc. 1 1
2. Bancă de gimnastică Buc 1 6
3. Bârnă echilibru Buc 1 1
4. Capră pentru sărituri Buc. 1 2
5. Ladă de gimnastică Buc. 1 2
6. Masă de tenis (palete şi fileu) Buc. 1 6
7. Palete Buc. 1 24
8. Fileu Buc. 1 6
9. Panouri de baschet cu stâlpi şi inele Buc. 1 4
10. Poartă de handbal Buc. 1 2
11. Spalier Buc. 1 10
12. Stâlpi pentru volei Set. 1 2
13. Saltea Buc. 1 10
14. Gantere Buc. 1 10
15. Trambulină dură Buc. 1 2
16. Instrumente de măsură - cronometru cu 10 timpi Buc. 1 4
17. Instrumente de măsură – ruletă de 10m Buc. 1 4
18. Joc de şah Buc. 1 14
19. Greutăţi 4 kg – 7 kg Buc. 1 3+3
20. Mingi pentru jocuri sportive - fotbal Buc. 1 14
21. Mingi pentru jocuri sportive - handbal Buc. 1 14
22. Mingi pentru jocuri sportive - volei Buc. 1 14
23. Mingi pentru jocuri sportive - baschet Buc. 1 14
24. Mingi de oină Buc. 1 14
25. Mingi medicinale - 1-2 kg Buc. 1 6
26. Plase pentru jocuri sportive - handbal Buc. 1 2
27. Plase pentru jocuri sportive - baschet Buc. 1 2
28. Filee pentru jocuri sportive - volei Buc. 1 1

Anexa nr. 5
PROGRAME ŞCOLARE
INFORMATICĂ
CLASA A IX-A
Filiera teoretică, profil real, specializările: Matematică-informatică, Ştiinţe ale naturii

Filiera vocaţională, profil militar, specializarea: Matematică-informatică

Nr. 5099/09.09.2009
Bucureşti, 2009
NOTA DE PREZENTARE
Prezentul document cuprinde programa pentru disciplina Informatică, studiată în filiera

teoretică, la profilul real, specializările matematică-informatică şi ştiinţele naturii, precum şi la
filiera vocaţională, profil militar, specializarea matematică-informatică, prevăzută cu o oră pe
săptămână în componenta curriculum diferenţiat.
În conformitate cu planurile-cadru de învăţământ pentru ciclul superior al liceului, aprobate prin
OMECI nr. 3410/ 16.03.2009, studiul disciplinei Informatică se va desfăşura cu întreg colectivul
de elevi ai clasei.
Programa şcolară este parte componentă a curriculumului naţional. Aceasta reprezintă
documentul şcolar de tip reglator – instrument de lucru al profesorului – care stabileşte, pentru fiecare
disciplină, oferta educaţională care urmează să fie realizată în bugetul de timp alocat pentru un parcurs
şcolar determinat, în conformitate cu statutul şi locul disciplinei în planul-cadru de învăţământ.
Programa şcolară pentru învăţământul liceal are următoarele componente:

• notă de prezentare
• competenţe cheie europene vizate prin studiul disciplinei
• competenţe specifice şi conţinuturi
Nota de prezentare a programei şcolare descrie parcursul disciplinei de studiu, argumentează
structura didactică adoptată şi sintetizează o serie de recomandări considerate semnificative din punct
de vedere al finalităţilor studierii disciplinei respective.
Competenţele generale se definesc pentru fiecare disciplină de studiu şi au un grad ridicat de
generalitate şi complexitate.
formarea competenţelor specifice şi implicit a competenţelor generale propuse. Unităţile de conţinut sunt
organizate tematic.
Sugestiile metodologice propun modalităţi de organizare a procesului de predare-
învăţare-evaluare. Pentru formarea competenţelor specifice pot fi organizate diferite tipuri de
activităţi de învăţare. Exemplele de activităţi de învăţare sunt construite astfel încât să
pornească de la experienţa concretă a elevului şi să se integreze unor strategii didactice
adecvate contextelor variate de învăţare.
În elaborarea programei de faţă au fost luate în considerare atât cercetările în domeniul
curricular, tendinţe pe plan internaţional, cât şi opiniile unor profesori cu o bogată experienţă
didactică.
În procesul de predare învăţare, activitatea va fi orientată pe probleme: analiza unor
situaţii practice (generale sau specifice unui anumit domeniu), identificarea fluxului
informaţional, elaborarea unui model algoritmic de rezolvare.
______________________________________________________________________________________________________
Informatică, clasa a IX-a, cursul inferior al liceului, filiera teoretică, profil real, specializările: Matematică- 2
informatică, Ştiinţe ale naturii şi filiera vocaţională, profil militar, specializarea: Matematică-informatică
Exemplele utilizate la predare vor fi preponderent alese din aria curriculară a specializării,
în colaborare cu profesorii de la aceste discipline.
COMPETENŢELE CHEIE EUROPENE VIZATE PRIN STUDIUL DISCIPLINEI
Pe baza rezultatelor studiilor efectuate la nivelul Comisiei Europene au fost stabilite opt
competenţe cheie, fiind precizate, pentru fiecare competenţă cheie, cunoştinţele, deprinderile şi
atitudinile care trebuie dobândite, respectiv formate elevilor în procesul educaţional.
Principalele competenţe cheie europene vizate prin studiul disciplinei sunt:
Competenţe în matematică şi competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologie

Competenţe digitale
1. Identificarea conexiunilor dintre informatică şi societate.
2. Identificarea datelor care intervin într-o problemă şi a relaţiilor dintre acestea
3. Elaborarea algoritmilor de rezolvare a problemelor
4. Aplicarea algoritmilor fundamentali în prelucrarea datelor
5. Implementarea algoritmilor într-un limbaj de programare
1. Exprimarea unui mod de gândire creativ, în structurarea şi rezolvarea problemelor

2. Conştientizarea impactului social, economic şi moral al informaticii
3. Formarea obişnuinţelor de a recurge la concepte şi metode informatice de tip algoritmic
specifice în abordarea unei varietăţi de probleme.
4. Manifestarea unor atitudini favorabile faţă de ştiinţă şi de cunoaştere în general
5. Manifestarea iniţiativei şi disponibilităţii de a aborda sarcini variate
______________________________________________________________________________________________________

Competenţe specifice Conţinuturi1
1.1. Identificarea aplicaţiilor informaticii în Definirea informaticii ca ştiinţă
viaţa socială Rolul informaticii în societate
1.2. Recunoaşterea situaţiilor în care este Studii de caz al unor situaţii sociale, în abordare
necesară prelucrarea algoritmică a informatizată
informaţiilor.

2.1. Descompunerea rezolvării unei Etapele rezolvării problemelor. Exemple
probleme în paşi Noţiunea de algoritm. Caracteristici. Exemple.
2.2. Identificarea tipurilor de date necesare Date cu care lucrează algoritmii (constante, variabile,
pentru rezolvarea unei probleme (de expresii).
intrare, de ieşire, de manevră). Operaţii asupra datelor (aritmetice, logice, relaţionale).
2.3. Descrierea coerentă a unei succesiuni
de operaţii prin care se obţin din datele
de intrare, datele de ieşire.

3.1. Analizarea enunţului unei probleme: Reprezentarea algoritmilor.Pseudocod.
identificarea datele de intrare şi a datele
Principiile programării structurate. Structuri de bază:
de ieşire (cu specificarea tipul datelor
• structura liniară
şi a relaţiilor existente între date) şi
stabilirea paşilor de rezolvare a • structura alternativă
problemei. • structura repetitivă
3.2. Reprezentarea algoritmilor în Algoritmi elementari
pseudocod.
3.3. Respectarea principiilor programării 1.Prelucrarea numerelor :
structurate în procesul de elaborare a • prelucrarea cifrelor unui număr (de exemplu, suma
algoritmilor. cifrelor, testarea proprietăţii de palindrom, etc.)
• probleme de divizibilitate (de exemplu,
determinarea divizorilor unui număr, determinarea
c.m.m.d.c./c.m.m.m.c., testare primalitate, etc.)
• calculul unor expresii simple (sume, produse, etc.)
2. Prelucrarea unor secvenţe de valori
• determinare minim/maxim
• verificarea unei proprietăţi (de exemplu, dacă toate
elementele din secvenţă sunt numere perfecte, etc.)
• calculul unor expresii în care intervin valori din
secvenţă (de exemplu: numărarea elementelor
pare/impare, etc)
• generarea şirurilor recurente (de exemplu: şirul
Fibonacci)
1
Conţinuturile sunt prezentate în tabele, grupate pe competenţe şi asocierea acestora este obligatorie. Este la
decizia cadrului didactic/ a autorului de manual şcolar ordinea abordării conţinuturilor, cu respectarea logicii
interne a domeniului.
______________________________________________________________________________________________________

4.1. Elaborarea unui algoritm de rezolvare a Aplicaţii interdisciplinare (specifice profilului).
unor probleme din aria curriculară a Exemple orientative:
specializării • Rezolvarea ecuaţiei de gradul I şi de gradul al II-lea
4.2. Alegerea unui algoritm eficient de • Simplificarea fracţiilor
rezolvare a unei probleme • Aplicaţii geometrice (distanţa dintre două puncte,
aria/perimetrul unui triunghi, volumul corpurilor
regulate, etc.)
• Determinarea punctului de intersecţie a două mobile
în mişcare rectilinie şi uniformă
• Determinarea masei moleculare a unui compus
chimic.
• Analiza eficienţei unui algoritm.

5.1.Identificarea într-un program a Exemplificări de implementare a unor algoritmi studiaţi
structurilor de control învăţate
Predarea informaticii va fi orientată pe rezolvarea de probleme, utilizându-se

preponderent metode activ-participative şi punându-se accent pe analiza problemei. Pentru
buna desfăşurare a orelor şi aplicarea programei se sugerează următoarele activităţi de învăţare:
- modelarea unor activităţi cotidiene cu ajutorul instrumentelor informatice
- combinarea unor operaţii elementare (paşi) pentru obţinerea anumitor prelucrări
complexe în funcţie de scopul propus;
- descrierea unui algoritm în limbaj natural, ca etapă iniţială în elaborarea programului;
- prezentarea schemelor logice ca modalitate de reprezentare a algoritmilor;
- descrierea detaliată a etapelor rezolvării unei probleme din punct de vedere
algoritmic;
- compararea unor algoritmi de rezolvare a unei probleme, în scopul alegerii
algoritmului eficient;
- exersarea creării şi aplicării algoritmilor pentru rezolvarea unor probleme întâlnite de
elevi în studiul altor discipline şcolare sau în viaţa cotidiană;
- prezentarea mediului de programare (facilităţi de editare, de compilare şi de rulare);
- familiarizarea elevului cu noţiunea de limbaj de programare;
- exersarea scrierii unor programe simple;
- exerciţii de transpunere a paşilor unui algoritm în structuri de control specifice;
- proiectarea/modelarea unui algoritm şi implementarea acestuia;
- folosirea facilităţilor mediului în depanarea programelor;
- testarea şi analizarea comportamentului programelor pentru diferite date de intrare;
- încurajarea discuţiilor purtate între elevi, exprimarea şi ascultarea părerilor fiecăruia.
Se recomandă desfăşurarea orelor cu caracter aplicativ în laboratorul de informatică.

______________________________________________________________________________________________________
PROGRAME ŞCOLARE
INFORMATICĂ
CLASA A IX-A
Filiera teoretică, profil real, specializările: Matematică-informatică intensiv informatică

Filiera vocaţională, profil militar, specializarea: Matematică-informatică intensiv informatică

Nr. 5099/09.09.2009
Bucureşti, 2009
NOTA DE PREZENTARE
Prezentul document conţine programa şcolară pentru disciplina Informatică, studiată în
filiera teoretică, la profilul real, specializarea matematică-informatică, intensiv informatică, precum şi la
filiera vocaţională, profil militar, specializarea matematică-informatică intensiv informatică, prevăzută
săptămânal cu o oră pentru activităţi teoretice şi 3 ore pentru activităţi practice, în conformitate cu
art. 9. din OMECI 3410/16.03.2009.
Studiul disciplinei Informatică se va desfăşura cu întreg colectivul de elevi ai clasei
pentru activităţile teoretice şi cu colectivul de elevi organizat pe grupe, obligatoriu în
laboratorul de informatică, pentru activităţile practice.


structura didactică adoptată şi sintetizează o serie de recomandări considerate semnificative din punct
de vedere al finalităţilor studierii disciplinei respective.
organizate tematic.
Sugestiile metodologice propun modalităţi de organizare a procesului de predare-învăţare-
evaluare. Pentru formarea competenţelor specifice pot fi organizate diferite tipuri de activităţi de
învăţare. Exemplele de activităţi de învăţare sunt construite astfel încât să pornească de la experienţa
concretă a elevului şi să se integreze unor strategii didactice adecvate contextelor variate de învăţare.
În procesul de predare-învăţare, activitatea va fi orientată pe probleme: analiza unor situaţii

practice (generale sau specifice unui anumit domeniu), identificarea fluxului informaţional, elaborarea
unui model algoritmic de rezolvare, implementarea algoritmilor într-un limbaj de programare.
Exemplele utilizate la predare vor fi preponderent alese din aria curriculară a specializării, în
colaborare cu profesorii de la aceste discipline.
__________________________________________________________________________________________________ 2
Informatică, clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului, filiera teoretică, profil real, specializarea: Matematică-
informatică intensiv informatică; filiera vocaţională, profil militar, specializarea: Matematică-informatică
intensiv informatică
competenţe cheie, fiind precizate, pentru fiecare competenţă cheie, cunoştinţele, deprinderile şi
atitudinile care trebuie dobândite, respectiv formate elevilor în procesul educaţional.

1. Identificarea conexiunilor dintre informatică şi societate

3. Formarea obişnuinţelor de a recurge la concepte şi metode informatice de tip algoritmic specifice în
abordarea unei varietăţi de probleme
__________________________________________________________________________________________________ 3

1.1. Identificarea aplicaţiilor informaticii în Definirea informaticii ca ştiinţă
viaţa socială Rolul informaticii în societate
1.2. Recunoaşterea situaţiilor în care este Studii de caz ale unor situaţii sociale, în abordare
necesară prelucrarea algoritmică a informatizată
informaţiilor.

2.1. Descrierea unei succesiuni de operaţii Date cu care lucrează algoritmii (constante, variabile,
prin care se obţin din datele de intrare, expresii).
datele de ieşire Operaţii asupra datelor(aritmetice, logice, relaţionale).
2.2. Descrierea unei succesiuni de operaţii
prin care se obţin din datele de intrare,
datele de ieşire

3.1. Analizarea enunţului unei probleme şi Etapele rezolvării problemelor. Exemple.
stabilirea paşilor de rezolvare a
problemei. Noţiunea de algoritm. Caracteristici. Exemple.
3.2. Reprezentarea algoritmilor în
pseudocod. Reprezentarea algoritmilor. Pseudocod.
3.3. Respectarea principiilor programării Principiile programării structurate. Structuri de bază:
structurate în procesul de elaborare a structura liniară, structura alternativă, structura repetitivă.
algoritmilor.
Algoritmi elementari.
1. Prelucrarea numerelor :
• prelucrarea cifrelor unui număr (de exemplu, suma
cifrelor, testarea proprietăţii de palindrom, etc.)
• probleme de divizibilitate (de exemplu,
determinarea divizorilor unui număr, determinarea
c.m.m.d.c./c.m.m.m.c., testare primalitate, etc.)
• calculul unor expresii simple (sume, produse, etc.)
2. Prelucrarea unor secvenţe de valori:
• determinare minim/maxim
• verificarea unei proprietăţi (de exemplu, dacă toate
elementele din secvenţă sunt numere perfecte, etc.)
• calculul unor expresii în care intervin valori din
secvenţă (de exemplu: numărarea elementelor
pare/impare, etc.)
• generarea şirurilor recurente (de exemplu: şirul
Fibonacci)
1
__________________________________________________________________________________________________ 4

4.1. Transcrierea algoritmilor din Elementele de bază ale limbajului de programare
pseudocod într-un limbaj de Noţiuni introductive
programare. • Structura programelor
4.2. Identificarea necesităţii structurării • Vocabularul limbajului
datelor în tablouri. • Tipuri simple de date (standard)
4.3. Prelucrarea datelor structurate . • Constante, variabile, expresii
4.4. Utilizarea fişierelor text pentru intro- • Citirea/scrierea datelor
ducerea datelor şi extragerea Structuri de control
rezultatelor. • Structura liniară
4.5. Utilizarea unui mediu de programare
• Structura alternativă
(pentru limbajul Pascal sau pentru
• Structuri repetitive
limbajul C/C++)
Tipuri structurate de date. Tipul tablou
• Tablouri unidimensionale
• Tablouri bidimensionale
Algoritmi fundamentali de prelucrare a datelor structurate

în tablouri
• căutare secvenţială, căutare binară
• sortare
• interclasare
• parcurgerea tablourilor bidimensionale pe
linii/coloane
Fişiere text. Definire, operaţii specifice
Mediul limbajului de programare studiat

• Prezentare generală
• Editarea programelor sursă
• Compilare, rulare, depanare

5.1.Elaborarea unui algoritm de rezolvare a Aplicaţii interdisciplinare (specifice profilului)
unor probleme din aria curriculară a Exemple orientative:
specializării • Rezolvarea ecuaţiei de gradul I şi de gradul al
5.2.Alegerea unui algoritm eficient de II-lea
rezolvare a unei probleme • Simplificarea fracţiilor
• Aplicaţii geometrice (distanţa dintre două puncte,
aria/perimetrul unui triunghi, volumul corpurilor
regulate, centrul de greutate al unei mulţimi de
puncte, etc.)
• Determinarea primilor n termeni ai unei progresii
aritmetice/geometrice
• Determinarea punctului de intersecţie a două
mobile în mişcare rectilinie şi uniformă
• Determinarea masei moleculare a unui compus
chimic
Analiza eficienţei unui algoritm.
__________________________________________________________________________________________________ 5
Predarea informaticii va fi orientată pe rezolvarea de probleme, utilizându-se preponderent

metode activ-participative şi punându-se accent pe analiza problemei. Pentru buna desfăşurare a orelor
şi aplicarea programei se sugerează următoarele activităţi de învăţare:
• discuţii despre activităţi cotidiene şi modelarea acestora sub forma unei secvenţe bine definite de
paşi;
• combinarea unor operaţii elementare (paşi) pentru obţinerea anumitor prelucrări complexe în
funcţie de scopul propus;
• explicarea conceptului de algoritm şi a caracteristicilor algoritmilor;
• explicarea diferenţei existente între informaţii care reprezintă date şi cele care descriu calea de
rezolvare a unei probleme;
• descrierea unui algoritm în limbaj natural;
• prezentarea obiectelor cu care operează algoritmii (constante, variabile, expresii);
• clasificarea datelor în date de intrare, de ieşire şi date de manevră;
• descrierea etapelor rezolvării unei probleme din punct de vedere algoritmic;
• prezentarea schemelor logice ca modalitate de reprezentare a algoritmilor;
• prezentarea structurilor de bază în pseudocod;
• exersarea scrierii unor algoritmi simpli, folosind structuri liniare, alternative şi repetitive;
• identificarea unor situaţii în care alegerea unui algoritm prezintă avantaje în raport cu altul;
• exersarea creării şi aplicării algoritmilor pentru rezolvarea unor probleme întâlnite de elevi în
studiul altor discipline şcolare;
• evidenţierea greşelilor tipice în elaborarea algoritmilor;
• prezentarea unor exemple de implementare într-un limbaj de programare a unor algoritmi elaboraţi
de elevi şi executarea acestora pe calculator;
• prezentarea mediului de programare (facilităţi de editare, de compilare şi de rulare);
• prezentarea şi exemplificarea elementelor de bază ale limbajului de programare;
• activităţi de dezvoltare a deprinderilor de organizare a informaţiilor în tablouri;
• exersarea citirii datelor de la tastatură şi a afişării datelor pe ecran;
• exersarea scrierii unor programe simple;
• codificarea structurilor de control învăţate în limbaj de programare;
• proiectarea unui algoritm şi implementarea acestuia;
• folosirea facilităţilor mediului în depanarea programelor;
• implementarea structurilor de tip tablou;
• exerciţii de transfer al datelor din/în fişiere text;
• evidenţierea analogiilor şi diferenţelor între citirea/scrierea utilizând dispozitivele standard de
intrare/ieşire şi fişiere text;
• testarea şi analizarea comportamentului programelor pentru diferite date de intrare;
• încurajarea discuţiilor purtate între elevi, exprimarea şi ascultarea părerilor fiecăruia.
__________________________________________________________________________________________________ 6
PROGRAME ŞCOLARE
INFORMATICĂ
CLASA A X-A
Filiera teoretică, profil real, specializările: Matematică-informatică, Ştiinţe ale naturii


Nr. 5099/09.09.2009
Bucureşti, 2009
NOTA DE PREZENTARE
Prezentul document cuprinde programa pentru disciplina Informatică, studiată în filiera teoretică, la
profilul real, specializările matematică-informatică şi ştiinţele naturii, precum şi la filiera vocaţională,
profil militar, specializarea matematică-informatică, prevăzută cu o oră pe săptămână în componenta
curriculum diferenţiat.
În conformitate cu planurile-cadru de învăţământ pentru inferior al liceului, aprobate prin OMECI
nr. 3410/ 16.03.2009, studiul disciplinei Informatică se va desfăşura cu întreg colectivul de elevi ai clasei,
în laboratorul de informatică.


structura didactică adoptată şi sintetizează o serie de recomandări considerate semnificative din punct de
vedere al finalităţilor studierii disciplinei respective.
organizate tematic.
Sugestiile metodologice propun modalităţi de organizare a procesului de predare-învăţare-evaluare.
Pentru formarea competenţelor specifice pot fi organizate diferite tipuri de activităţi de învăţare.
Exemplele de activităţi de învăţare sunt construite astfel încât să pornească de la experienţa concretă a
elevului şi să se integreze unor strategii didactice adecvate contextelor variate de învăţare.
În procesul de predare învăţare, activitatea va fi orientată pe probleme: analiza unor situaţii practice
(generale sau specifice unui anumit domeniu), identificarea fluxului informaţional, elaborarea unui model
algoritmic de rezolvare.
Informatică – clasa a X-a, ciclul inferior al liceului, filiera teoretică, profil real, specializările: Matematică- 2
competenţe cheie, fiind precizate, pentru fiecare competenţă cheie, cunoştinţele, deprinderile şi atitudinile
care trebuie dobândite, respectiv formate elevilor în procesul educaţional.
Aceste competenţe cheie răspund obiectivelor asumate pentru dezvoltarea sistemelor educaţionale
şi de formare profesională în Uniunea Europeană şi, ca urmare, stau la baza stabilirii curriculumului
pentru educaţia de bază.



1.1. Implementarea algoritmilor reprezen- Elementele de bază ale limbajului de programare
taţi în pseudocod în limbaj de
programare Noţiuni introductive
• Structura programelor
1.2. Utilizarea unui mediu de programare • Vocabularul limbajului
(pentru limbajul Pascal sau pentru • Tipuri simple de date (standard)
limbajul C/C++) • Constante, variabile, expresii
• Citirea/scrierea datelor
Structuri de control
• Structura liniară
• Structura alternativă
• Structuri repetitive
Mediul limbajului de programare studiat

• Prezentare generală
• Editarea programelor sursă
• Compilare, rulare, depanare
Implementarea unor algoritmi elementari cu

aplicabilitate practică

2.1. Identificarea necesităţii structurării Tipuri structurate de date.
datelor în tablouri Tipul tablou. Tablouri unidimensionale şi bidimensionale.
2.2. Prelucrarea datelor structurate în
tablouri. Fişiere text.
2.3. Utilizarea fişierelor text pentru intro- • Definire.
ducerea datelor şi extragerea • Operaţii specifice.
rezultatelor
3.1. Prelucrarea datelor structurate în Algoritmi fundamentali de prelucrare a datelor
tablouri. structurate în tablouri
• căutare secvenţială, căutare binară
• sortare
• interclasare
• prelucrări specifice tablourilor bidimensionale
1

4.1. Elaborarea unui algoritm de rezolvare Aplicaţii interdisciplinare
a unor probleme din aria curriculară a Exemple orientative:
specializării • Prelucrări statistice ale unei serii de valori
4.2. Alegerea unui algoritm eficient de • Calculul valorii unei expresii algebrice
rezolvare a unei probleme • Calcule combinatoriale
• Determinarea unor mărimi fizice dintr-un circuit
electric
• Aplicaţii din genetică (legea creşterilor organice, etc.)
Analiza eficienţei unui algoritm

5.1. Identificarea aplicaţiilor informaticii Aplicaţii din viaţa cotidiană
în viaţa socială Exemple orientative:
5.2. Elaborarea şi implementarea unor • Determinarea situaţiei şcolare a unui elev (medii
algoritmi de rezolvare a unor probleme semestriale, medii generale, numărul de absenţe, etc.)
cotidiene • Balanţa de cheltuieli ale unei familii
• Determinarea salariului unei persoane
• Evidenţa operaţiilor într-un cont bancar
Predarea informaticii va fi orientată pe rezolvarea de probleme, utilizându-se preponderent metode
activ-participative şi punându-se accent pe analiza problemei. Pentru buna desfăşurare a orelor şi
aplicarea programei se sugerează următoarele activităţi de învăţare:
• modelarea unor activităţi cotidiene cu ajutorul instrumentelor informatice
• combinarea unor operaţii elementare (paşi) pentru obţinerea anumitor prelucrări complexe în funcţie
de scopul propus;
• descrierea unui algoritm în limbaj natural, ca etapă iniţială în elaborarea programului
• descrierea detaliată a etapelor rezolvării unei probleme din punct de vedere algoritmic;
• compararea unor algoritmi de rezolvare a unei probleme, în scopul alegerii algoritmului eficient;
• exersarea creării şi aplicării algoritmilor pentru rezolvarea unor probleme întâlnite de elevi în studiul
altor discipline şcolare sau în viaţa cotidiană;
• prezentarea mediului de programare (facilităţi de editare, de compilare şi de rulare);
• familiarizarea elevului cu noţiunea de limbaj de programare;
• prezentarea şi exemplificarea elementelor de bază ale limbajului de programare;
• activităţi de formare a deprinderilor de organizare a informaţiilor în tablouri, prin exemplificări
concludente;
• utilizarea intrării şi ieşirii standard;
• exersarea scrierii unor programe simple;
• implementarea structurilor de control învăţate;
• exerciţii de transpunere a paşilor unui algoritm în structuri de control specifice;
• proiectarea unui algoritm şi implementarea acestuia;
• folosirea facilităţilor mediului în depanarea programelor;
• exerciţii de transfer al datelor din/în fişiere text;
• evidenţierea analogiilor şi diferenţelor dintre citirea/scrierea utilizând dispozitivele standard de
intrare/ieşire şi fişiere text;
• evidenţierea greşelilor tipice în elaborarea programelor;
PROGRAME ŞCOLARE
INFORMATICĂ
CLASA A X-A
Filiera teoretică, profil real, specializarea: Matematică-informatică intensiv informatică


Nr. 5099/09.09.2009
Bucureşti, 2009
NOTA DE PREZENTARE
Prezentul document conţine programa şcolară pentru disciplina Informatică, studiată în filiera
teoretică, la profilul real, specializarea matematică-informatică, intensiv informatică, precum şi la filiera
vocaţională, profil militar, specializarea matematică-informatică intensiv informatică, prevăzută
săptămânal cu o oră pentru activităţi teoretice şi trei ore pentru activităţi practice, în conformitate cu
art. 9. din OMECI nr. 3410/16.03.2009.
Studiul disciplinei Informatică se va desfăşura cu întreg colectivul de elevi ai clasei pentru
activităţile teoretice şi cu colectivul de elevi organizat pe grupe, obligatoriu în laboratorul de
informatică, pentru activităţile practice.
Programa şcolară este parte componentă a curriculumului naţional. Aceasta reprezintă documentul
şcolar de tip reglator – instrument de lucru al profesorului – care stabileşte, pentru fiecare disciplină,
oferta educaţională care urmează să fie realizată în bugetul de timp alocat pentru un parcurs şcolar
determinat, în conformitate cu statutul şi locul disciplinei în planul-cadru de învăţământ.


organizate tematic.
În procesul de predare-învăţare, activitatea va fi orientată pe probleme: analiza unor situaţii practice

(generale sau specifice unui anumit domeniu), identificarea fluxului informaţional, elaborarea unui model
algoritmic de rezolvare, implementarea algoritmilor într-un limbaj de programare.
Informatică, clasa a X-a, cursul inferior al liceului, filiera teoretică, profil real, specializarea: Matematică- 2


specifice în abordarea unei varietăţi de probleme

1.1. Evidenţierea necesităţii structurării datelor Tipuri structurate de date
1.2. Prelucrarea datelor structurate • Şir de caractere
1.3. Alegerea structurii de date adecvate rezolvării • Înregistrare (structură)
unei probleme • Listă, stivă, coadă
Structuri de date alocate dinamic (definiţii,
utilitate)
• Liste simplu înlănţuite
• Liste dublu înlănţuite
• Liste circulare
• Operaţii elementare pe liste înlănţuite (inserare
element, ştergere element, parcurgere)
2.1. Utilizarea corectă a subprogramelor Alocarea dinamică a memoriei (operaţii şi
predefinite şi a celor definite de utilizator mecanisme specifice)
2.2. Construirea unor subprograme pentru
rezolvarea subproblemelor unei probleme Subprograme
2.3. Aplicarea mecanismului recursivităţii prin • Declararea, definirea şi apelul subprogramelor
crearea unor subprograme recursive (definite • Transferul parametrilor la apel
de utilizator) • Returnarea valorilor de către subprograme
2.4. Compararea dintre implementarea recursivă • Variabile locale şi globale
şi cea iterativă a aceluiaşi algoritm
Subprograme recursive. Mecanismul de realizare a
recursivităţii
3.1. Prelucrarea datelor structurate Algoritmi fundamentali de prelucrare a datelor
3.2. Recunoaşterea situaţiilor în care este structurate
necesară utilizarea unor subprograme • prelucrarea unui şir de caractere la nivel de
3.3. Analiza problemei în scopul identificării caracter şi la nivel de structură, utilizând
subproblemelor acesteia subprograme specifice
3.4. Descrierea metodei de rezolvare a unei • prelucrarea unei înregistrări/structuri la nivel de
probleme în termeni recursivi câmp şi la nivel de structură
Aplicaţii folosind subprograme
Metoda de programare Divide et Impera

• Sortarea eficientă a unei mulţimi de valori
aplicând metoda Divide et Impera (sortarea
rapidă, sortarea prin interclasare)
• Căutarea eficientă a unui element într-o mulţime
ordonată aplicând metoda Divide et Impera
(căutarea binară)
• Generarea unor modele fractale
1

4.1. Elaborarea unui algoritm de rezolvare a unor Aplicaţii interdisciplinare (specifice profilului) cu
probleme din aria curriculară a specializării structuri de date şi subprograme.
4.2. Alegerea unui algoritm eficient de rezolvare Exemple orientative:
a unei probleme • Prelucrări statistice ale unei serii de valori
• Calcule şi generări combinatoriale
• Determinarea unor mărimi fizice dintr-un circuit
electric serie/paralel
• Aplicaţii din genetică (legea creşterilor
organice, etc.)
• Prelucrarea de text (căutarea unui subşir într-un
şir, transformări, delimitări cuvinte, etc.)
5.1. Identificarea aplicaţiilor informaticii în viaţa Aplicaţii din viaţa cotidiană.
socială Exemple orientative:
5.2. Elaborarea şi implementarea unor algoritmi • Determinarea situaţiei şcolare a unei clase de elevi
de rezolvare a unor probleme cotidiene (medii semestriale, medii generale, numărul de
absenţe, etc.)
• Evidenţa cheltuielilor la întreţinere pentru
locatarii unui bloc
• Evidenţa operaţiilor cu conturi bancare.

♦ discuţii despre activităţi cotidiene şi modelarea acestora sub forma unei secvenţe bine definite de
paşi;
♦ combinarea unor prelucrări elementare pentru obţinerea anumitor prelucrări complexe în funcţie
de scopul propus;
♦ explicarea conceptelor referitoare la subprograme;
♦ descompunerea rezolvării unei probleme în subprobleme;
♦ identificarea unor situaţii în care alegerea unui algoritm prezintă avantaje în raport cu altul;
♦ exersarea creării şi aplicării programelor pentru rezolvarea unor probleme întâlnite de elevi în
♦ evidenţierea greşelilor tipice în elaborarea algoritmilor;
♦ activităţi de dezvoltare a deprinderilor de organizare a informaţiei în diferite structuri de date;
♦ exersarea definirii şi apelării unor programe simple;
♦ proiectarea/modelarea unor algoritmi şi implementarea acestora;
♦ implementarea structurilor de tip sir de caractere, înregistrare (structură);
♦ testarea şi analizarea comportamentului programelor pentru diferite date de intrare;
♦ încurajarea discuţiilor purtate între elevi, exprimarea şi ascultarea părerilor fiecăruia.
PROGRAME ŞCOLARE
INFORMATICĂ
CLASA A XI-A
Filiera teoretică, profil real, specializarea: Matematică-informatică


Nr. 5099/09.09.2009
Bucureşti, 2009
NOTA DE PREZENTARE
Prezentul document cuprinde programa şcolară de Informatică, clasa a XI-a, pentru specializarea
matematică-informatică din cadrul filierelor teoretică, profilul real, şi vocaţională, profil militar MApN.
În conformitate cu planurile-cadru de învăţământ pentru ciclul superior al liceului, aprobate prin

ordinul ministrului educaţiei şi cercetării nr. 3410/ 16.03.2009, la această specializare se alocă 4 ore pe
săptămână pentru studierea disciplinei Informatică. Cele 4 ore vor fi distribuite astfel: o oră de teorie şi
3 ore activităţi practice desfăşurate în laborator.

organizate tematic.
În elaborarea prezentei programei şcolare au fost respectate principiile de proiectare curriculară,

specifice curriculumului naţional, valorificându-se în acelaşi timp tendinţele domeniului pe plan
internaţional şi opinii ale unor profesori cu o bogată experienţă didactică.
În procesul de predare-învăţare, activitatea va fi orientată pe probleme: analiza unor situaţii

practice (generale sau specifice unui anumit domeniu), identificarea fluxului informaţional, elaborarea
unui model algoritmic de rezolvare, implementarea algoritmilor într-un limbaj de programare.
Exemplele utilizate la predare vor fi preponderent alese de la disciplinele din aria curriculară
Matematică şi ştiinţe ale naturii, în colaborare cu profesorii de la aceste discipline.
Informatică, clasa a XI-a, filiera teoretică, profil real, specializarea matematică-informatică şi filiera 2
vocaţională, profil militar, specializarea matematică-informatică
Principalele competenţele cheie europene vizate prin studiul disciplinei sunt:

1. Identificarea datelor care intervin într-o problemă şi aplicarea algoritmilor fundamentali de

prelucrare a acestora

3. Formarea obişnuinţelor de a recurge la concepte şi metode informatice de tip
algoritmic specifice în abordarea unei varietăţi de probleme

Competenţe specifice Conţinuturi 1
1.1. Analizarea unei probleme în scopul identificării
Tablouri bidimensionale*
datelor necesare şi alegerea modalităţilor
adecvate de structurare a datelor care intervin Şiruri de caractere
într-o problemă • Particularităţi de memorare a şirurilor de caractere
• Subprograme predefinite de prelucrare a
1.2. Identificarea avantajelor utilizării diferitelor şirurilor de caractere
metode de structurare a datelor necesare
pentru rezolvarea unei probleme Structuri de date neomogene (struct/record)
• Rezolvarea unor probleme cu caracter practic.
1.3. Utilizarea şirurilor de caractere şi a structurilor
de date neomogene în modelarea unor situaţii Liste
• Reprezentarea grafică a structurilor de tip listă
problemă
• Operaţii specifice
1.4. Implementarea unor algoritmi de prelucrare a • Stiva şi coada
a şirurilor de caractere şi a structurilor • Aplicaţii cu implementare statică
neomogene Grafuri orientate şi neorientate
1.5. Transpunerea unei probleme din limbaj natural • Terminologie şi proprietăţi (graf orientat şi
în limbaj de grafuri, folosind corect neorientat, adiacenţă, incidenţă, grad; lanţ, lanţ
terminologia specifică elementar, drum, drum elementar, ciclu,ciclu
elementar, circuit, circuit elementar; subgraf, graf
1.6. Descrierea unor algoritmi simpli de verificare parţial; conexitate, tare conexitate, arbore, arbore
a unor proprietăţi specifice grafurilor parţial, etc)
• Reprezentarea în memorie a grafurilor (matrice de
adiacenţă, liste de adiacenţă, lista muchiilor/arcelor)
• Parcurgerea grafurilor. Aplicaţii.
2. Elaborarea algoritmilor de rezolvare a problemlor

2.1 Analiza problemei în scopul identificării Metoda de programare Divide et Impera
metodei de programare adecvate pentru • Prezentare generală
rezolvarea problemei • Aplicaţii
2.2 Construirea unor soluţii pentru probleme Metoda de programare Backtracking

simple care se rezolvă cu ajutorul metodelor • Prezentare generală
de programare • Implementarea iterativă sau recursivă a algoritmilor
de generare a produsului cartezian, permutărilor,
2.3 Aplicarea creativă a metodelor de programare combinărilor, aranjamentelor, submulţimilor unei
pentru rezolvarea unor probleme mulţimi
intradisciplinare sau interdisciplinare, sau a
unor probleme cu aplicabilitate practică
1
Conţinuturile sunt prezentate în tabele, grupate pe competenţe şi asocierea acestora este obligatorie. Este la decizia
cadrului didactic/ a autorului de manual şcolar ordinea abordării conţinuturilor, cu respectarea logicii interne a domeniului.

3.1 Recunoaşterea situaţiilor în care este necesară Subprograme
utilizarea unor subprograme • Structura şi a modul de definire al subprogramelor
• Declararea şi apelul subprogramelor
3.2 Analiza problemei în scopul identificării
• Transferul parametrilor la apel (prin valoare şi
subproblemelor acesteia
referinţă)
3.3 Utilizarea corectă a subprogramelor • Returnarea valorilor de către subprograme
predefinite şi a celor definite de utilizator • Variabile locale şi globale
3.4 Descrierea şi aplicarea mecanismului • Aplicaţii folosind subprograme

recursivităţii Recursivitate
3.5 Identificarea avantajelor şi a dezavantajelor • Definire. Exemplificare
aplicării tehnicii recursive în implementarea • Mecanisme de implementare
• Aplicaţii cu subprograme recursive
unor rezolvări
* Se studiază în vederea corelării programei curente cu programa anterioară.

discuţii despre activităţi cotidiene şi modelarea acestora în limbaj informatic;
activităţi de dezvoltare a deprinderilor de organizare a informaţiei în diferite structuri de date (şiruri de
caractere, articole, liste alocate static, stive şi cozi);
identificarea modalităţilor eficiente de reprezentare a datelor necesare pentru rezolvarea unei probleme
descompunerea rezolvării unei probleme în subprobleme;
prezentarea unor situaţii practice familiare elevilor care pot fi modelate în termenii teoriei grafurilor
reprezentarea grafică a grafurilor, listelor şi ilustrarea prin exemple reprezentate grafic a diferitelor
noţiuni şi proprietăţi specifice
demonstrarea modului de realizare a operaţiilor elementare specifice diferitelor structuri de date pe
exemple reprezentate grafic.
aplicarea, pe exemple relevante, a algoritmilor fundamentali din teoria grafurilor
adaptarea creativă a algoritmilor fundamentali de prelucrare a datelor pentru rezolvarea unei probleme
identificarea unor situaţii în care alegerea unui algoritm prezintă avantaje în raport cu altul;
exersarea creării şi aplicării programelor pentru rezolvarea unor probleme întâlnite de elevi în studiul
altor discipline şcolare;
evidenţierea greşelilor tipice în elaborarea algoritmilor;
proiectarea/modelarea unor algoritmi şi implementarea acestora;
testarea şi analizarea comportamentului programelor pentru diferite date de intrare;
încurajarea discuţiilor purtate între elevi, exprimarea şi ascultarea părerilor fiecăruia.
Conţinuturile din prezenta programă vor fi susţinute prin rezolvarea unor probleme intradisciplinare
sau interdisciplinare, respectiv probleme cu aplicabilitate practică în viaţa cotidiană.
Elevii care manifestă interes pentru grafică pe calculator pot fi încurajaţi să realizeze prezentări în
PowerPoint, Flash sau alte programe, care să ilustreze teoria şi aplicaţii ale acesteia.
Exemple de aplicaţii recomandate pentru unele conţinuturi:
Grafuri orientate şi grafuri neorientate

1. Algoritmi simpli de verificare a însuşirii terminologiei sau de verificare a unor proprietăţi specifice
grafurilor (de exemplu, calcularea gradelor vârfurilor unui graf, verificarea faptului că o succesiune
de vârfuri reprezintă un lanţ, drum, ciclu sau circuit în graf etc.)
Probleme practice, care solicită aplicarea algoritmilor de parcurgere a grafurilor (conexitatea unei
structuri relaţionale între mai multe persoane, puncte accesibile ale unei reţele de comunicaţie etc.)
Recursivitate
1. Exemplificarea recursivităţii prin recurenţe matematice şi modele intuitive
2. Compararea implementarii recursive cu cea iterativă în alegerea algoritmului de rezolvare a unei
probleme
Metoda de programare Divide et Impera
1. Sortarea eficientă a unei mulţimi de valori aplicând metoda Divide et Impera (sortarea rapidă sau
sortarea prin interclasare)
2. Căutarea eficientă a unui element într-o mulţime ordonată aplicând metoda Divide et Impera
(căutarea binară)
Metoda de programare Backtracking
1. Colorarea unei hărţi
2. Problema celor n dame
3. Plata unei sume folosind monede de valori date
PROGRAME ŞCOLARE
INFORMATICĂ
CLASA A XI-A
Filiera teoretică, profil real, specializarea: Matematică-informatică intensiv informatică


Nr. 5099/09.09.2009
Bucureşti, 2009
NOTA DE PREZENTARE
Prezentul document conţine programa şcolară pentru disciplina Informatică, pentru clasa a XI-a,
ciclul superior al liceului, studiată în filiera teoretică, la profilul real, specializarea matematică-
informatică, intensiv informatică, precum şi la filiera vocaţională, profil militar, specializarea matematică-
informatică intensiv informatică.
În baza planurilor-cadru pentru ciclul superior al liceului, aprobate prin Ordinul ministrului
educaţiei, cercetării şi inovării nr. 3410/16.03.2009, la clasele de matematică-informatică – intensiv
informatică, acestei discipline i se alocă în total 7 ore / săptămână, distribuite astfel: trei ore pentru
studiu teoretic şi 4 ore pentru activităţi practice, dintre care 3 se vor defăşura cu colectivul de
elevi organizat pe grupe.
Activităţile practice vor fi desfăşurate obligatoriu în laborator.


organizate tematic.
În elaborarea prezentei programei şcolare au fost respectate principiile de proiectare curriculară,

specifice curriculumului naţional, valorificându-se în acelaşi timp tendinţele domeniului pe plan
internaţional şi opinii ale unor profesori cu o bogată experienţă didactică.
____________________________________________________________________________________________________________________________ 2
Informatică, clasa a XI-a, ciclul superior al liceului, filiera teoretică, profil real, specializarea Matematică-
informatică intensiv informatică, şi filiera vocaţională, profil militar, specializarea Matematică-informatică intensiv
informatică
Principalele competenţele cheie europene vizate prin studiul disciplinei sunt:

1. Identificarea datelor care intervin într-o problemă şi aplicarea algoritmilor fundamentali de prelucrare
a acestora

specifice în abordarea unei varietăţi de probleme
____________________________________________________________________________________________________________________________ 3
informatică

Competenţe specifice Conţinuturi 1
Structuri de date alocate dinamic*
1.1. Transpunerea unei probleme din limbaj
natural în limbaj de grafuri, folosind
Grafuri neorientate şi grafuri orientate
corect terminologia specifică
• Terminologie (graf neorientat, graf orientat, lanţ, lanţ
1.2. Analizarea unei probleme în scopul elementar, drum, drum elementar, ciclu, ciclu
identificării datelor necesare şi alegerea elementar, circuit, circuit elementar, grad, graf parţial,
modalităţilor adecvate de structurare a subgraf, conexitate, tare conexitate, arbore, graf
datelor care intervin într-o problemă ponderat, arbore parţial, arbore parţial de cost minim)
• Tipuri speciale de grafuri (graf complet, graf
1.3. Descrierea unor algoritmi simpli de hamiltonian, graf eulerian, graf bipartit, graf turneu)
• Reprezentarea grafurilor (matrice de adiacenţă, liste de
verificare a unor proprietăţi specifice
grafurilor adiacenţă, lista muchiilor, matricea costurilor)
• Algoritmi de prelucrare a grafurilor
- Parcurgerea grafurilor în lăţime şi în adâncime
1.4. Descrierea algoritmilor fundamentali de
- Determinarea componentelor conexe ale unui graf
prelucrare a grafurilor şi implementarea
acestora într-un limbaj de programare neorientat
- Determinarea componentelor tare conexe ale unui
1.5. Descrierea operaţiilor specifice listelor graf orientat

simplu înlănţuite şi elaborarea unor - Determinarea matricei lanţurilor/drumurilor
subprograme care să implementeze aceste - Determinarea drumurilor de cost minim într-un graf
operaţii (algoritmul lui Dijkstra, algoritmul Roy-Floyd)

- Arbori parţiali de cost minim (algoritmul lui Kruskal
1.6. Descrierea operaţiilor specifice sau algoritmul lui Prim)
structurilor arborescente şi elaborarea Structuri de date arborescente
unor subprograme care să implementeze • Arbori cu rădăcină (definiţie, proprietăţi, reprezentare
aceste operaţii cu referinţe ascendente, reprezentare cu referinţe
descendente)
1.7. Analizarea în mod comparativ a • Arbori binari (definiţie, proprietăţi specifice;
avantajelor utilizării diferitelor metode de reprezentarea arborilor binari cu referinţe descendente;
structurare a datelor necesare pentru operaţii specifice)
rezolvarea unei probleme • Tipuri speciale de arbori binari
- Arbore binar complet – definiţie, proprietăţi,
1.8. Aplicarea în mod creativ a algoritmilor reprezentare secvenţială
fundamentali în rezolvarea unor probleme - Arbore binar de căutare – definiţie, proprietăţi,
concrete operaţii specifice (inserare nod, ştergere nod, căutare
element)
- Heap-uri – definiţie, proprietăţi, operaţii specifice
(inserare nod, extragerea nodului cu cheie
maximă/minimă)
1
____________________________________________________________________________________________________________________________ 4
informatică

2.1 Analiza problemei în scopul identificării Metode de programare
metodei de programare adecvate pentru • Metoda de programare Greedy (descrierea generală a
rezolvarea problemei metodei, utilitate, aplicaţii)
2.2 Aplicarea creativă a metodelor de programare • Metoda de programare Backtracking (descrierea
pentru rezolvarea unor probleme generală a metodei, utilitate, aplicaţii)
intradisciplinare sau interdisciplinare, sau a • Metoda de programare Divide et Impera*
unor probleme cu aplicabilitate practică • Metoda programării dinamice (descrierea generală a
2.3 Analiza comparativă a eficienţei diferitelor metodei, utilitate, aplicaţii)
metode de rezolvare a aceleiaşi probleme şi
alegerea unui algoritm eficient de rezolvare a
unei probleme
3.1 Elaborarea unui algoritm de rezolvare a unor Rezolvarea unor probleme cu caracter practic
probleme din aria curriculară a specializării pentru grafuri, arbori, metode de programare
3.2 Utilizarea tehnicilor moderne în
implementarea aplicaţiilor Elemente de programare orientată pe obiecte
• Principiile programării orientate pe obiecte
• Clase şi obiecte (definire, utilizare, operaţii
specifice)
* Se studiază în vederea corelării programei curente cu programa anterioară

activ-participative şi punându-se accent pe analiza problemei: analiza unor situaţii practice (generale sau
specifice unui anumit domeniu), identificarea fluxului informaţional, elaborarea unui model algoritmic de
rezolvare, implementarea algoritmilor într-un limbaj de programare.
Pentru buna desfăşurare a orelor şi aplicarea programei se sugerează următoarele activităţi de
învăţare:
• discuţii despre activităţi cotidiene şi modelarea acestora în limbaj algoritmic;
• activităţi de dezvoltare a deprinderilor de organizare a informaţiei în diferite structuri de date;
• identificarea modalităţilor eficiente de reprezentare a datelor necesare pentru rezolvarea unei
probleme
• descompunerea rezolvării unei probleme în subprobleme;
• prezentarea unor situaţii practice familiare elevilor care pot fi modelate în termenii teoriei grafurilor;
• reprezentarea grafică a grafurilor, listelor, arborilor şi ilustrarea prin exemple reprezentate grafic a
diferitelor noţiuni şi proprietăţi specifice;
• demonstrarea modului de realizare a operaţiilor elementare specifice diferitelor structuri de date pe
exemple reprezentate grafic;
• aplicarea algoritmilor fundamentali din teoria grafurilor pe exemple relevante;
• adaptarea creativă a algoritmilor fundamentali de prelucrare a datelor pentru rezolvarea unei
probleme;
• identificarea unor situaţii în care alegerea unui algoritm prezintă avantaje în raport cu altul;
• exersarea creării şi aplicării programelor pentru rezolvarea unor probleme întâlnite de elevi în
____________________________________________________________________________________________________________________________ 5
informatică
• evidenţierea greşelilor tipice în elaborarea algoritmilor;

• proiectarea/modelarea unor algoritmi şi implementarea acestora;
• implementarea structurilor de date alocate dinamic;
Conţinuturile din prezenta programă vor fi susţinute prin rezolvarea unor probleme intradisciplinare
sau interdisciplinare, respectiv probleme cu aplicabilitate practică în viaţa cotidiană.
Exemple de aplicaţii recomandate

Exemplele utilizate la predare vor fi preponderent alese din aria curriculară ”Matematică şi ştiinţe ale
naturii”, în colaborare cu profesorii de Matematică, Fizică, Chimie şi Biologie.
I. Grafuri orientate şi grafuri neorientate
1. Algoritmi simpli de verificare a însuşirii terminologiei sau de verificare a unor proprietăţi
specifice grafurilor (de exemplu, calcularea gradelor vârfurilor unui graf, verificarea faptului că
o succesiune de vârfuri reprezintă lanţ, drum, ciclu sau circuit în graf, identificarea tuturor
ciclurilor de lungime 3 într-un graf, verificarea proprietăţii de graf complet sau graf turneu, etc.)
2. Probleme practice, care solicită aplicarea creativă a algoritmilor din teoria grafurilor, cum ar fi:
• Determinarea unei modalităţi de conectare a unor calculatoare în reţea astfel încât costurile
de conectare să fie minime
• Determinarea unui traseu de lungime minimă între două localităţi a căror poziţie pe hartă
este specificată
• Determinarea unei modalităţi de transmitere a unui mesaj într-o interreţea astfel încât
numărul total de servere prin intermediul cărora este transmis mesajul să fie minim.
• Determinarea structurii relaţionale a unui grup de persoane
II. Structuri de date arborescente
1. Aplicaţii simple care să necesite implementarea operaţiilor elementare pe structuri arborescente
cum ar fi: parcurgerea unui arbore în scopul identificării tuturor nodurilor cu o anumită
proprietate, determinarea înălţimii unui arbore, copierea unui arbore, etc.
2. Probleme mai complexe, în care elevii să identifice eficienţa utilizării structurilor de date
arborescente, cum ar fi: realizarea eficientă a unui dicţionar, sortarea unei secvenţe de valori cu
ajutorul heap-urilor (heapsort), optimizarea algoritmului lui Kruskal prin organizarea
muchiilor ca heap.
III. Metoda de programare Greedy
1. Problema rucsacului în variantă continuă
2. Determinarea arborelui parţial de cost minim (algoritmul lui Kruskal, algoritmul lui Prim)
IV. Metoda de programare Backtracking
1. Generarea permutărilor, combinărilor, aranjamentelor, funcţiilor surjective, partiţiilor unui
număr, partiţiilor unei mulţimi
2. Generarea tuturor posibilităţilor de a ieşi dintr-un labirint
3. Generarea tuturor grafurilor parţiale ale unui graf
4. Determinarea tuturor ciclurilor hamiltoniene într-un graf
V. Metoda programării dinamice
1. Determinarea unui subşir crescător de lungime maximă
2. Înmulţirea optimală a unui şir de matrice.
3. Problema rucsacului în varianta discretă
4. Algoritmul Roy-Floyd de determinare a drumurilor de cost minim între oricare două vârfuri ale grafului
VI. Analiza comparativă a rezolvării unei probleme prin diferite metode de programare. De exemplu,
problema determinării unui traseu de la vârful unui triunghi către baza acestuia, astfel încât suma
elementelor care aparţin traseului să fie minimă; deplasările posibile sunt din elementul curent la unul
dintre elementele situate sub el, în stânga sau în dreapta.
____________________________________________________________________________________________________________________________ 6
informatică
PROGRAME ŞCOLARE
INFORMATICĂ
CLASA A XII-A
Filiera teoretică, profil real, specializările: Matematică-informatică, Matematică-informatică

Filiera vocaţională, profil militar, specializările: Matematică-informatică, Matematică-
informatică intensiv informatică

Nr. 5099/09.09.2009
Bucureşti, 2009
NOTA DE PREZENTARE
Prezentul document cuprinde programa şcolară pentru disciplina Informatică, studiată în clasa a
XII-a, la filiera teoretică, profil real, specializările matematică-informatică şi matematică-informatică
intensiv informatică, precum şi la filiera vocaţională, profil militar, specializările matematică-informatică
şi matematică-informatică intensiv informatică.
În conformitate cu prevederile ordinului ministrului educaţiei şi cercetării nr. 3410/ 16.03.2009, cu

privire la aprobarea planurilor-cadru de învăţământ pentru ciclul superior al liceului, pentru disciplina
Informatică este prevăzut următorul buget de timp:
- pentru specializarea matematică-informatică 4 ore/ săptămână, din care o oră pentru
activităţi teoretice şi trei ore pentru activităţi practice;
- pentru specializarea matematică-informatică, intensiv informatică 7 ore/ săptămână,
distribuite astfel: două ore pentru activităţi teoretice şi cinci ore pentru activităţi
practice, dintre care trei ore vor fi desfăşurate cu colectivul de elevi organizat pe
grupe.
Activităţile practice vor fi desfăşurate obligatoriu în laborator.



organizate tematic.
În elaborarea prezentei programei şcolare au fost respectate principiile de proiectare curriculară, specifice
curriculumului naţional, valorificându-se în acelaşi timp tendinţele domeniului pe plan internaţional şi
opinii ale unor profesori cu o bogată experienţă didactică.
Informatică – clasa a XII-a, ciclul superior al liceului, filiera teoretică, profil real, specializările matematică- 2
informatică şi matematică informatică intensiv informatică şi filiera vocaţională, profil militar, specializările
matematică-informatică şi matematică informatică intensiv informatică
Programa are o structură modulară, după cum urmează:

Nr. Modul Nr. Nr. ore Precizări
ore activităţi
teorie practice
1. Baze de date 1 0 Studierea acestui modul este obligatorie.
2. Sisteme de gestiune a bazelor de 0 3 Modulul reprezintă o extindere a modulului
date. Baze de date, este opţional, şi se poate realiza în
A. Modelarea datelor şi una din variantele: Oracle, Microsoft SQL
programare SQL (Oracle, Server, MySQL, Visual FoxPro numai în
Microsoft SQL Server, MySQL) laboratorul de informatică.
B. Programare Visual FoxPro
(Microsoft)
3. Programare vizuală 1 2 Studierea modulului este opţională şi se
0 3 poate realiza în 1 oră de teorie şi 2 ore de
activităţi practice sau în 3 ore de activităţi
practice.
4. Programare web 1 2 Studierea modulului este opţională şi se poate
0 3 realiza în 1 oră de teorie şi 2 ore de activităţi
practice sau în 3 ore de activităţi practice.
5. Programarea procedurală a 1 2 Modulul reprezintă o continuare a modulului
bazelor de date (PL/SQL, Sisteme de gestiune a bazelor de date, varianta
Transact-SQL, MySQL). A, şi se poate realiza în una dintre cele trei
variante: PL/SQL, Transact-SQL, MySQL.
Studierea modulului este opţională şi se
poate realiza în 1 oră de teorie şi 2 ore de
activităţi practice.
NOTE:
1. Studierea modulului 1 (Baze de date) este obligatorie pentru toţi elevii de la clasele cu specializarea
matematică-informatică. Pentru completarea numărului de ore de studiu, profesorul, de comun acord
cu elevii clasei, va alege orice alt modul/combinaţie de module, în funcţie de numărul de ore
disponibile şi în concordanţă cu tabelul de mai sus.
2. Studierea modulului 2 (3 ore/ săpt.) se realizează numai în laboratorul de informatică. În cazul selectării
variantei A (Modelare date şi programare SQL) se recomandă ca laboratorul să fie conectat la Internet,
pentru a accesa eventualele suporturi de curs online. Profesorul va opta numai pentru una dintre variantele
de sisteme de gestiune a bazelor de date: Oracle, Microsoft SQL Server, MySQL, Visual FoxPro.
3. Pentru specializarea matematică-informatică, intensiv informatică, dacă se optează pentru studierea
atât a modulului 3, cât şi a modulului 4, pentru unul dintre acestea se va alege structura 1 oră de teorie
şi 2 ore de activităţi practice, iar pentru celălalt – 3 ore de activităţi practice.
4. Modulul 5 poate fi studiat doar în continuarea modulului 2.
Variante de studiu pentru specializarea matematică-informatică:
I. Baze de date (1 oră de teorie) + Sisteme de gestiune a bazelor de date (3 ore de activităţi practice).
II. Baze de date (1 oră de teorie) + Programare vizuală (3 ore de activităţi practice).
III. Baze de date (1 oră de teorie) + Programare web (3 ore de activităţi practice).
Variante de studiu pentru specializarea matematică-informatică, intensiv informatică:

I. Baze de date (1 oră de teorie) + Sisteme de gestiune a bazelor de date (3 ore de activităţi practice)
+ Programarea procedurală a bazelor de date (1 oră de teorie + 2 ore de activităţi practice).
II. Baze de date (1 oră de teorie) + Sisteme de gestiune a bazelor de date (3 ore de activităţi practice)
+ Programare vizuală (1 oră de teorie + 2 ore de activităţi practice).
III. Baze de date (1 oră de teorie) + Programare web (1 oră de teorie şi 2 ore de activităţi practice) +
Programare vizuală (3 ore de activităţi practice).
IV. Baze de date (1 oră de teorie) + Programare vizuală (1 oră de teorie şi 2 ore de activităţi practice) +
Programare web (3 ore de activităţi practice).
V. Baze de date (1 oră de teorie) + Sisteme de gestiune a bazelor de date (3 ore de activităţi practice) +
Programare web (1 oră de teorie + 2 ore de activităţi practice).
Studierea modulelor selectate se poate realiza secvenţial sau în paralel.

1. Identificarea datelor care intervin într-o problemă şi aplicarea algoritmilor fundamentali

de prelucrare a acestora
1. Exprimarea unui mod de gândire creativ, în structurarea şi rezolvarea problemelor.
2. Conştientizarea impactului social, economic şi moral al informaticii.
4. Manifestarea unor atitudini favorabile faţă de ştiinţă şi de cunoaştere în general.
5. Manifestarea iniţiativei şi disponibilităţii de a aborda sarcini variate.

1.1. Analizarea unei probleme în scopul Modelul conceptual al problemei (entităţi, proprietăţi,
identificării şi clasificării datelor necesare comportamente)
Tipuri de date
1.2. Identificarea relaţiilor dintre date Relaţii între entităţi
1.3. Identificarea modalităţilor adecvate de Modele de organizare a datelor
structurare a datelor care intervin într-o problemă Structuri de date
1.4. Utilizarea funcţiilor specifice de Operaţii elementare de prelucrare a datelor
prelucrare a datelor structurate
2.1. Identificarea tehnicilor de programare Tehnici de prelucrare a datelor
adecvate rezolvării unei probleme şi aplicarea Instrucţiuni specifice limbajului de programare
creativă a acestora
2.2. Elaborarea strategiei de rezolvare a unei Structura unei aplicaţii
probleme Modularizarea aplicaţiei
2.3. Analizarea comparativă a eficienţei Criterii de eficienţă a aplicaţiilor
diferitelor tehnici de rezolvare a problemei
respective şi alegerea celei mai eficiente variante
3.1. Utilizarea instrumentelor de dezvoltare a Mediul de dezvoltare a aplicaţiilor (interfaţă, instrumente
unei aplicaţii specifice)
3.2. Elaborarea şi realizarea unei aplicaţii, Etape în dezvoltarea aplicaţiilor
folosind un mediu de programare specific
3.3. Prezentarea unei aplicaţii Reguli elementare pentru crearea şi susţinerea unei
prezentări publice
CONŢINUTURI DETALIATE
MODULUL 1: BAZE DE DATE
Modelul conceptual al unei probleme de gestiune
Entităţi şi instanţe
Atribute
Identificator unic
Relaţii între entităţi (one-to-one, one-to-many, many-to-many)
Rezolvarea relaţiilor many-to-many
Normalizarea datelor: prima forma normală, a doua forma normală, a treia formă normală
Tabele
Crearea structurii tabelelor (tipuri de date, structură, câmpuri/coloane)
Conţinutul unei tabele (linii/înregistrări)
Operaţii specifice prelucrării tabelelor (adăugare, modificare, ştergere, sortare, căutare, vizualizare,
calcule statistice)
Baze de date
Modele de baze de date (modelul relaţional, modelul reţea, modelul ierarhic)
Relaţionare, cheie primară, chei externe
Reguli de integritate
Programe de validare, de acţiune
Operaţii specifice prelucrării bazelor de date (interogări, rapoarte)
Dezvoltarea profesională în domeniul IT
Identificarea aptitudinilor pentru anumite tipuri de activităţi
Crearea unui CV şi reguli de susţinere a unui interviu
Reguli în susţinerea unei prelegeri
Principii de lucru în echipă
Introducere în SQL; structura comenzilor SQL
Selecţie, proiecţie
Interogări simple
Inserarea, modificarea, ştergerea datelor în tabele
Crearea şi modificarea structurii tabelelor
MODULUL 2: SISTEME DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE

VARIANTA A. Modelarea datelor şi programare SQL (Oracle, Microsoft SQL Server, MySQL)
Modelul conceptual al aplicaţiilor
Convenţii pentru realizarea diagramelor ERD
Tipuri şi subtipuri
Transferabilitate
Relaţii ierarhice, relaţii recursive
Arce
Programare SQL
Servere de baze de date
Instalarea serverului de baze de date (Oracle Database XE, Microsoft SQL Server 2008 – Express
Edition, MySQL)
Expresii, funcţii
Gruparea datelor
Sortarea datelor
Relaţionarea tabelelor
Interogări multiple (join)
Constrângeri
Crearea şi utilizarea secvenţelor
Indecşi şi sinonime
Gestionarea drepturilor de acces la baza de date
Gestionarea tranzacţiilor
Noţiuni de administrare a bazelor de date

Crearea de formulare şi rapoarte
Realizarea unui proiect
Lucrul în echipă pentru elaborarea unui proiect după un plan dat
Realizarea modelului conceptual, harta relaţiilor
Construirea şi implementarea bazei de date
VARIANTA B. PROGRAMARE Visual FoxPro

Mediul de programare Microsoft Visual FoxPro
Tipuri de date
Elemente de bază
Crearea, modificarea, afişarea structurii unei tabele
Actualizarea datelor (introducere, modificare, ştergerea)
Poziţionarea şi căutarea în tabele
Sortarea înregistrărilor unei tabele
Lucrul simultan cu mai multe tabele. Zone de lucru
Comenzi de calcul
Operaţii asupra tabelelor
Filtre
Indecşi
Relaţii între tabele
Programare structurată
Instrucţiuni (simple de citire/scriere, condiţionale, instrucţiuni repetitive)
Proceduri şi funcţii (funcţii standard, proceduri şi funcţii utilizator - definire, apel, transmiterea
informaţiilor prin parametri)
Proiecte (Project Manager)
Limbajul SQL
Formulare (Form Designer)
Rapoarte (Report Designer)
Etichete (Label Designer)
Meniuri (Menu Builder)
Realizarea unui proiect de gestiune a datelor specifice unui domeniu de interes practic.
MODULUL 3. PROGRAMARE VIZUALĂ

Concepte de bază ale programării vizuale
Prezentarea unui mediu de programare vizual (Microsoft Visual C#, Visual C++, Delphi, Microsoft
Visual Basic etc.).
Operaţii şi unelte specifice ale acestuia
Elemente de programare orientată pe obiecte în context vizual
Construirea interfeţei utilizator
Ferestre: tipuri, utilizare, organizare, proprietăţi, evenimente
Controale: tipuri, utilizare, organizare, proprietăţi, evenimente
Meniuri
Bare de unelte
Obiecte grafice
Accesarea şi prelucrarea datelor
Citiri şi scrieri utilizând fişiere şi dispozitive standard
Crearea unei baze de date, conectarea şi deconectarea la o bază de date
Popularea bazei de date
Manipularea datelor dintr-o bază de date
Interogarea datelor dintr-o bază de date
Dezvoltarea şi prezentarea unei aplicaţii în mediu vizual
MODULUL 4. PROGRAMARE WEB

Principii generale ale proiectării interfeţelor Web
Etapele procesului de dezvoltare a unei aplicaţii Web
Aspecte generale ale proiectării interfeţelor Web
Realizarea interfeţelor Web utilizând limbajul de marcare HTML (elemente avansate):
tabele, formulare, cadre, layer-e
Foi de stiluri (CSS)
Modelul client-server. Protocoale de comunicaţie
Mediul de lucru (server web - Apache, IIS etc., instrumente de dezvoltare a aplicaţiilor -
PHPdev etc.)
Prezentarea unui limbaj de scripting server-side (PHP, ASP etc.)
Elemente de bază ale limbajului
Instrucţiuni
Funcţii
Structuri de date
Interacţiunea cu baze de date Web (MySQL, SQL Server etc.)
Aplicaţii pentru definirea şi gestionarea unei baze de date
Conectare/deconectare la baza de date
Transmiterea interogărilor SQL către baza de date. Preluarea şi prelucrarea datelor
returnate de interogările SQL
Proiectarea şi realizarea unei aplicaţii Web
MODULUL 5. PROGRAMAREA PROCEDURALĂ A BAZELOR DE DATE (PL/SQL, Transact-

SQL, MySQL)
Elemente ale limbajului
Identificatori, tipuri de date, variabile
Operatori
Elemente de programare
Structuri de control
Proceduri stocate
Funcţii
Cursoare
Triggers
Tipuri structurate de date
Gestiunea tranzacţiilor
Tratarea excepţiilor
Realizarea unui proiect de gestiune a datelor specifice unui domeniu de interes practic
Predarea-învăţarea informaticii va fi orientată pe rezolvarea de probleme, utilizându-se preponderent
metode activ-participative şi punându-se accent pe analiza problemei.
Pentru buna desfăşurare a orelor şi pentru aplicarea corectă a programei se sugerează următoarele
activităţi de învăţare:
- exerciţii de descriere a metodei de rezolvare a unei probleme din perspectiva structurării datelor;
- testarea şi analizarea comportamentului aplicaţiilor pentru diferite date de intrare;
- discuţii privind validitatea datelor;
- proiectarea etapelor unei activităţi;
- găsirea unor date reprezentative pentru cazuri generale, respectiv descoperirea cazurilor
particulare;
- dezbateri pe tema fixării rolurilor în echipă în funcţie de interesele şi aptitudinile individuale;
- formularea unor probleme care să poată fi realizate în grupuri de elevi pe baza unor discuţii
preliminare şi analiza problemei;
- discuţii de abordare a problemelor care apar pe parcursul desfăşurării activităţilor;

- verificarea înţelegerii rezolvării unei probleme în ansamblul ei de către toţi membrii grupului;
- evidenţierea necesităţii realizării corecte a unei aplicaţii;
- prezentarea şi dezbaterea aplicaţiilor realizate;
- organizarea de discuţii între elevi, exprimarea şi ascultarea părerilor fiecăruia;
- evidenţierea importanţei realizării unor produse program fiabile, cu interfaţă prietenoasă.
Pentru înţelegerea principiilor programării se va prezenta o aplicaţie din viaţa reală, familiară elevului.
În procesul de predare-învăţare, activitatea va fi orientată pe probleme, respectând următorii paşi: analiza
unor situaţii practice (generale sau specifice unui anumit domeniu), identificarea fluxului informaţional,
elaborarea unui model algoritmic de rezolvare, implementarea algoritmilor într-un limbaj de programare.
Exemplele utilizate la predare vor fi preponderent alese din aria curriculară a specializării, în colaborare
cu profesorii de la aceste discipline.
Se va pune accent pe noţiunile legate de interfaţa cu utilizatorul ca parte importantă a aplicaţiei. Interfaţa
trebuie să satisfacă toate cerinţele proiectului. Se va accentua importanţa designului în crearea unei interfeţe.
În elaborarea aplicaţiilor se va pune accent pe documentarea aplicaţiei.
Conceptele fundamentale ale programării vizuale se vor prezenta şi analiza pe o aplicaţie gata
implementată. Se vor pune în evidenţă elementele specifice: obiecte vizuale, proprietăţile şi evenimentele
legate de acestea.
Se va da importanţă analizei şi proiectării interfeţei corespunzătoare unei aplicaţii vizuale.
PROGRAME ŞCOLARE
TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI ŞI A COMUNICAŢIILOR
CLASA A IX-A
Filiera teoretică, toate profilurile şi specializările

Filiera vocaţională, profilurile artistic, sportiv, pedagogic, teologic, ordine
şi securitate publică (MAI), toate specializările

Nr. 5099/09.09.2009
Bucureşti, 2009
NOTĂ DE PREZENTARE
Prezentul document conţine programa şcolară pentru disciplina Tehnologia informaţiei şi a

comunicaţiilor, studiată în clasa a IX-a, cu două ore/ săptămână în trunchiul comun, pentru filierele:
- teoretică - toate profilurile şi specializările;
- vocaţională - profilurile artistic, sportiv, pedagogic, teologic, ordine şi securitate publică
(MAI)- toate specializările;

organizate tematic.
Transformările societăţii româneşti din ultimii ani, dezvoltarea şi răspândirea informaticii,

pătrunderea elementelor moderne de comunicaţii şi tehnologii informatice în ţara noastră, impun o
pregătire diversificată a tinerilor în acest domeniu. Disciplina „Tehnologia informaţiei şi comunicaţiei”,
din cadrul ariei „Tehnologii”, trebuie să asigure dobândirea unor cunoştinţe de utilizare a calculatorului si
a unor medii informatice de lucru, de tehnologia informaţiei şi comunicării la nivel de cultură generală,
necesare unor activităţi cu caracter aplicativ utile în mediul în care îşi vor desfăşura activitatea.
Pornind de la faptul că nu există domeniu de activitate unde să nu se prelucreze şi să nu se
transmită informaţii atât în cadrul domeniului respectiv cât şi spre exteriorul lui, afirmăm că azi
informaţia este foarte preţioasă, ea trebuie stocată, prelucrată şi transmisă în condiţii care asigură
corectitudine şi exactitate, deci la nivel profesional.
Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor, clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului - filiera teoretică, toate 2
profilurile şi specializările; filiera vocaţională, profilurile artistic, sportiv, pedagogic, teologic, ordine şi
securitate publică (MAI), toate specializările
Dezvoltarea deprinderilor moderne de utilizator, adică pregătirea elevilor astfel încât să poată
beneficia de lumea calculatoarelor, respectiv să poată folosi avantajele ştiinţei calculatorului, trebuie să
stea în atenţia învăţământului preuniversitar.
Informatica a pătruns astăzi în cele mai variate domenii, deci indiferent de profesia pe care o va alege un
tânăr, la viitorul lui loc de muncă în mileniul III, cu siguranţă va avea nevoie de cunoaşterea modului de
utilizare a unor instrumente informatice. Este nevoie ca iniţierea tinerilor din toate şcolile în utilizarea
calculatoarelor să se facă la un nivel pe care îl numim azi nivel de cultură generală.
Tehnologia informaţiei, prin specificul ei, este esenţial legată de lucrul individual pe un calculator,
deci dezvoltă deprinderea de a lucra individual. Pe de altă parte, prin intermediul reţelelor de
calculatoare este posibil schimbul de informaţii între mai mulţi utilizatori de calculatoare mult mai efi-
cient decât prin orice altă metodă clasică.
Educarea elevilor în spiritul unei activităţi desfăşurate în grup, în colaborare se finalizează prin
predarea TIC orientată pe proiecte. Obişnuirea elevilor cu responsabilităţi, cu răspunderea privind finalizarea
propriei munci şi asigurarea înlănţuirii unor elemente realizate în paralel, îi va pregăti în mod cât se poate de clar
pentru o activitate pe care cu siguranţă o vor întâlni în viitor.
Educarea elevilor pentru realizarea unor produse utilizabile, dezvoltarea spiritului inventiv şi
creator apare ca un obiectiv impus de sistemul economic în care trăim şi vom trăi şi în viitor. Indiferent
de conţinutul aplicaţiei, ceea ce realizează elevul, trebuie să fie utilizabil; altfel spus, trebuie să aibă toate
calităţile unui produs.
Datorită implicaţiei pe care tehnologia informaţiei o are azi în toate profesiile, rezultă caracterul ei
interdisciplinar. Deci, nu putem vorbi despre tehnologia informaţiei pur şi simplu. Ea nu poate fi privită
ca o disciplină independentă şi nu poate fi ţinută între bariere create artificial.
Elevii trebuie să înţeleagă conexiunile dintre tehnologia informaţiei/utilizarea calculatorului
şi societate şi să fie capabili să se adapteze dinamicii schimbărilor determinate de aceste conexiuni.
Actualul plan de învăţământ cuprinde în trunchiul comun disciplina „Tehnologia informaţiei şi
comunicaţiei”. Avantajele pe care le prezintă actuala programă pentru disciplina “Tehnologia informaţiei
şi comunicaţiei” sunt următoarele:
- curriculum centrat pe raţionalizarea activităţilor de învăţare, în funcţie de competenţele
generale şi de competenţele specifice
- încurajarea cooperării între elevi prin activităţi de grup cu asumarea de roluri individuale
pentru realizarea unor sarcini de lucru
- conţinuturile sunt adaptabile resurselor locale
În elaborarea programei de faţă au fost luate în consideraţie atât cercetările în domeniul curricular,
standardele pe plan internaţional, cât şi opiniile unor profesori cu o bogată experienţă didactică. Programa
actuală trebuie înţeleasă ca o etapă necesară pentru crearea unei expertize adecvate revizuirilor ulterioare.
1. Dezvoltarea deprinderilor moderne de utilizator
2. Cunoaşterea modului de utilizare a unor medii informatice de lucru
3. Elaborarea unor produse utilizabile care să dezvolte spiritul inventiv şi creativitatea
1. Cunoaşterea şi utilizarea conceptelor specifice tehnologiei informaţiei şi comunicaţiei

2. Exprimarea unui mod de gândire creativ, în structurarea şi rezolvarea sarcinilor de lucru
3. Conştientizarea impactului social, economic şi moral al utilizării calculatorului
4. Formarea obişnuinţelor de alegere corespunzătoare a aplicaţiilor în abordarea sarcinilor de lucru
6. Manifestarea disponibilităţii de a evalua/autoevalua activităţi practice
8. Formarea capacităţii de a utiliza instrumente informatice
9. Formarea şi dezvoltarea capacităţii de a comunica utilizând mijloacele specifice unui sistem
informaţional
10. Înţelegerea impactului tehnologiilor informatice în societate precum şi a conexiunilor dintre
tehnologia informaţiei şi comunicaţiei şi alte obiecte de studiu.

1.1. Identificarea componentelor hard şi soft ale • Unitatea centrală

unui calculator personal • Dispozitive de intrare
• Dispozitive de ieşire
• Memorii
• Conceptul de sistem de operare
• Tipuri de software
1.2. Descrierea funcţionării unui calculator • Rolul şi funcţiile componentelor unui calculator
personal personal
1.3. Definirea conceptului de reţea de • Tipuri de reţele (LAN, MAN, WAN, Internet)
calculatoare şi enumerarea avantajelor • Partajare resurse, comunicaţii în reţea
lucrului în reţea
1.4. Argumentarea necesităţii securizării • Drepturi de acces

computerelor şi a reţelelor • Viruşi informatici şi antiviruşi
1.5. Descrierea implicaţiilor utilizării • Ergonomia postului de lucru

calculatorului, din punct de vedere al • Măsuri de sănătate şi siguranţă în utilizarea
sănătăţii calculatorului
• Afecţiuni provocate de un mediu de lucru
inadecvat
1.6. Descrierea aspectelor de bază legale privind • Legislaţia referitoare la drepturile de autor
utilizarea soft-ului privind produsele software
• Aspecte economice ale nerespectării legislaţiei
(pentru producător, pentru utilizator)
2.1. Operarea corectă la nivel elementar • Pornirea/oprirea corectă/repornirea
calculatorului
• Vizualizarea informaţiilor referitoare la resursele
hardware şi software ale calculatorului (versiune
sistem de operare, tipul procesorului, memorie
instalată, etc.)
2.2. Descrierea interfeţei sistemului de operare • Desktop: data şi ora, volumul, opţiuni desktop de
afişare (de exemplu: opţiuni pentru fundal,
screen saver, diverse opţiuni de setare)
• Pictograme
• Ferestre: descriere, operaţii cu ferestre
2.3. Descrierea organizării informaţiilor pe • Disc logic, director, fişier: identificare,
suport extern proprietăţi, vizualizare conţinut
2.4. Dobândirea deprinderilor de lucru cu • Operaţii cu directoare şi fişiere: creare, copiere,
discuri logice, directoare, fişiere mutare, ştergere, căutare, redenumire, realizarea
unei copii de siguranţă pe dischetă, pe CD, sau
pe un alt suport extern, vizualizarea conţinutului,
determinarea dimensiunii
• Schimbarea discului de lucru curent
• Schimbarea directorului de lucru curent

2.5. Utilizarea unor accesorii ale sistemului • Notepad
de operare Windows • Paint
• Calculator
2.6. Aplicarea modalităţii de tipărire a unui • Imprimantă
fişier • Instalarea în sistem a unei imprimante
2.7. Realizarea unor aplicaţii practice • Sugestii: realizarea unei felicitări, realizarea unei
diplome, editarea unui afiş sau a unei foi
publicitare
• Organizarea aplicaţiilor realizate într-o structură
de directoare proprie
2.8. Cunoaşterea tastaturii ca dispozitiv de • Descrierea diverselor tipuri de tastaturi
introducere a datelor şi în special de editare. • Funcţiile tastelor
Funcţiile mouse-ului • Taste speciale Windows. Deplasarea cursorului
şi click-uri obţinute cu tastatura
2.9. Dobândirea deprinderilor de utilizare a • Tastele de editare
tastaturii în procesul de procesare text sau • Tastele funcţionale, rol
grafică • Shortcut-uri – combinaţii de taste
2.10. Operarea ergonomică şi eficientă cu • Poziţia corpului în timpul lucrului
tastatura • Utilizarea corectă a mâinilor(degetelor) în timpul
lucrului (introducerii sau editării)
• Conştientizarea lucrului eficient prin exerciţii
practice
2.11. Realizarea unor deprinderi practice de • Jocuri practice şi aplicaţii dedicate învăţării
lucru rapid • Folosirea unui software de instruire specializat
2.12. Enumerarea şi aplicarea operaţiilor de • Lansarea unei aplicaţii de procesare de text

bază necesare prelucrării unui text • Deschiderea unui document existent –
modificarea şi salvarea lui
• Crearea unui document nou
• Închiderea unui document
• Utilizarea „Ajutor”-ului
• Închiderea aplicaţiei de procesare de text
2.13. Utilizarea operaţiilor de bază în • Iniţializarea paginii de lucru
procesarea textului • Introducerea informaţiilor în text, funcţia
„Anulare”
• Selectarea informaţiilor – caracter, cuvânt,
paragraf, întregul document
• Copierea, mutarea, ştergerea - folosirea
comenzilor „ Copiere”, „Lipire”, „Decupare”
• Căutarea şi înlocuirea – utilizarea comenzilor
„Găsire” şi „Înlocuire”
2.14. Aplicarea diferitelor modalităţi de • Schimbarea dimensiunii şi tipului caracterelor
formatare a textului • Folosirea stilului: bold (caractere aldine), italice
(caractere cursive) şi subliniere.
• Marcare vizuală (neprintabil) paragraf, text
• Utilizarea culorilor în text
• Alinierea textului în cadrul documentului
• Spaţierea rândurilor
• Copierea formatului unui text selectat
• Folosirea şi setarea tabulatorilor: aliniere stânga,
dreapta, centru, pe punctul zecimal, poziţionarea

tabulatorilor
2.15. Utilizarea avansată a editorului de texte • Folosirea listelor (numerotare, marcatori)

• Utilizarea instrumentelor de pe bara de desenare
• Inserarea şi formatarea tabelelor într-un
document, operaţii în tabele
• Inserarea şi formatarea graficelor şi imaginilor
• Importarea obiectelor, tabelelor, graficelor,
fişierelor
• Inserarea bordurilor de pagină (culoare, lăţime,
model, etc.)
2.16. Formatarea finală a unui document • Stiluri şi paginare – aplicarea stilurilor existente
unui document, numerotarea paginilor
• Antet şi subsol, introducerea datei, autorului,
numărului paginii
• Nota de subsol sau de sfârşit de text
• Corectarea greşelilor de ortografie şi a celor
gramaticale - folosirea funcţiei de corectare
ortografică şi gramaticală
2.17. Descrierea şi aplicarea corectă a • Trecerea în revistă a documentului – examinare
modului de tipărire a unui document înaintea imprimării
• Folosirea opţiunilor de bază pentru tipărire -
fereastra Imprimare
• Tipărirea documentului utilizând una din
imprimantele instalate sau într-un fişier
2.18. Descrierea facilităţilor de utilizare a • Opţiunea „Trimite către..”
poştei electronice, faxului şi prezentării • Opţiunea „Scrisori şi corespondenţe”
oferite de editor • Opţiunea trimitere la fax
• Opţiunea trimitere într-o prezentare
2.19. Realizarea unor aplicaţii practice • Sugestii: întocmirea unei cereri, realizarea unei
diplome complexe, realizarea unei pagini pentru
fax, realizarea unui raport, realizarea unei
scrisori oficiale, întocmirea unui referat la o
disciplină studiată
2.20. Deprinderea redactării corecte şi rapide • Reguli generale de tehnoredactare şi estetica
a unor documente paginii tipărite
• Reguli de redactare a textelor oficiale sau de altă
natură
• Utilizarea „shortcut”-ului pentru funcţii mai des
utilizate ale editorului
3.1. Definirea noţiunilor legate de „arhitectura” • Istoria Internetului
Internetului • Protocolul de transmisie TCP/IP
• DHCP într-o reţea locală
• Adresa IP, DNS
• Browser- protocolul http
• host şi client

• proxi
3.2. Enumerarea serviciilor oferite în Internet şi • WWW (World Wide Web)
descrierea acestora • E-mail
• Chat
• Chat, exemplificare pe NETMEETING
• Newsgroup
• FTP
• PORTAL
• e-comerce
• Formulare în Internet
• Baze de date on-line
• Operaţii bancare prin Internet
3.3.Enumerarea componentelor necesare • Tipuri de comunicaţii
accesului la Internet • Modemul
• Calculatorul
• Browser
• Provider
• Configurarea sistemului de operare pentru
stabilirea legăturii cu un provider
3.4. Clasificarea şi folosirea modului de adresare • Adresarea de Internet – adrese de pagini
în Internet • Adrese de e-mail
• Browsere (elemente generale de interfaţă şi
utilizarea acestora)
3.5. Utilizarea posibilităţilor de căutare a • Motoare de căutare
informaţiilor
3.6. Aplicarea modalităţilor de folosire a • Programe de poştă: Outlook Express, Netscape
serviciului de e-mail Messenger, Eudora, Pegasus etc.
• Citirea, întocmirea, trimiterea, redirecţionarea
unui mesaj
• Folosirea facilităţii „ataşare fişiere”
• Folosirea agendei de adrese
• Administrarea e-mail-urilor (directoare, filtre)
• Căutarea adreselor de e-mail
• Pachete complete de birotică şi secretariat
cuprinzând fax/email/telefonie, agende de adrese
şi planificare
3.7. Descrierea şi aplicarea măsurilor de • Criptarea transmisiei
securitate în utilizarea Internetului • Semnătura digitală
• Apărarea împotriva viruşilor
• Firewall
3.8. Utilizarea serviciului de conversaţie • Netmeeting
• Video şi audio conferinţă
• Telefonie IP
• Utilizarea corectă a serviciilor IRC
• Particularităţi ale comunicaţiei chat: smileys,
acronime (emoticons)
3.9. Utilizarea corectă a regulilor de comportare • Adresarea politicoasă...
în reţeaua Internet • Respectarea legislaţiei privind folosirea
facilităţilor oferite de Internet
3.10. Realizarea unor aplicaţii practice • Sugestii: căutarea şi extragerea unor informaţii

pentru una dintre disciplinele studiate folosind
motoarele de căutare; utilizarea acestora într-un
referat
3.11. Utilizarea operaţiilor de bază necesare • Lansarea editorului HTML
realizării unei pagini HTML • Interfaţa editorului
3.12. Folosirea elementelor de bază pentru • Inserarea şi formatarea unui text: corp de literă,
inserarea în pagină a elementelor: text, mărime, stil, culoare – obţinerea culorii –
imagine legătura cu aplicaţia Paint (Edit colors) şi cu
aplicaţia Calculator (Dec-Hex)
• Inserarea unei imagini – modificarea
proprietăţilor imaginii: poziţionare, dimensiuni,
încadrare în text
• Formatarea unui fundal sau a unei teme
3.13. Aplicarea operaţiilor de bază necesare • Folosirea instrumentelor Copiere, Decupare,
pentru realizarea unei pagini – copiere, Lipire pentru a copia text, imagine
mutare, ştergere
3.14. Enumerarea şi aplicarea modalităţilor de • Realizarea unei legături pe un text
a realiza o hiper-legătură • Realizarea unei legături pe o imagine
• Maparea unei imagini
3.15. Utilizarea tabelelor într-o pagină WEB • Inserarea unui tabel
• Formatarea tabelului
3.16. Realizarea unor aplicaţii practice • Sugestii: întocmirea unei pagini WEB personale,
realizarea paginii clasei utilizând paginile
personale
• Modalităţi de depozitare a paginilor
3.17. Transformarea documentelor text • Aplicaţii practice
obişnuite sau a prezentărilor PPT în pagini
web
Predarea-învăţarea disciplinei Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiei va fi orientată pe
rezolvarea unor sarcini de lucru, utilizându-se preponderent metoda învăţării şi a formării deprinderilor
prin rezolvarea unei game cât mai variate de aplicaţii practice şi punându-se accent pe realizarea cu
exactitate şi la timp a cerinţelor sarcinilor de lucru . Realizarea proiectelor în cadrul activităţilor practice
va urmări dezvoltarea abilităţilor de lucru în echipă.
Locul de desfăşurare a instruirii se recomandă a fi un laborator de informatică în care – pentru
optimizarea demersului didactic – este necesar să existe o dotare minimală care presupune un număr de
calculatoare egal cu numărul elevilor din clasă, conectate în reţea şi cu acces la toate serviciile
INTERNET. Configuraţia calculatoarelor trebuie să permită rularea aplicaţiilor prin care vor fi formate
competenţele specifice.
Profesorii vor alege cele mai potrivite aplicaţii în funcţie de specialitate.
În laborator trebuie să existe de asemenea, o imprimantă şi dispozitive periferice şi de memorare
externă. Prezenţa unui videoproiector va îmbunătăţi instruirea interactivă.
Pentru a se asigura contactul cu echipamente specifice domeniului care nu există în unitatea de

învăţământ se recomandă efectuarea unor vizite didactice la agenţi economici de profil, institute de
cercetare şi proiectare (exemple: calculatoare de proces, sisteme de control şi siguranţa traficului, etc.)
Specificul disciplinei impune metode didactice interactive, recomandând cu precădere aplicaţiile
practice individuale, metoda descoperirii, a demonstraţiei, conversaţia euristică.
Dinamica acestui domeniu, extrem de rapidă, determină actualizarea permanentă a produselor soft
prin prezentarea celor mai noi versiuni, astfel încât absolvenţilor să le fie mai uşor să se adapteze
evoluţiilor ulterioare din activitatea productivă.
Pentru a evita disfuncţiile provocate de eventualele erori ale elevilor pe parcursul instruirii, este
necesar ca profesorul să urmărească strict fiecare elev, ceea ce presupune recurgerea la un sistem ordonat
de prezentare, pas cu pas, în ritm impus, a facilităţilor unui program. După aceea, ritmul de instruire
poate diferi în funcţie de particularităţile fiecărui elev. Pregătirea în laboratorul de informatică are o
specificitate care se bazează, în principal, pe realizarea etapă cu etapă, de către fiecare elev, a
instrucţiunilor profesorului: nerespectarea acestei cerinţe conduce la “pauze” nedorite pentru a realiza
reconstituirea simultaneităţii acţiunilor.
Aplicaţiile prezentate efectiv elevilor, cu care aceştia vor lucra, trebuie să aibă ca obiect, pe cât
posibil, probleme concrete ale activităţilor productive din domeniul de activitate pentru a sublinia
avantajele utilizării sistemelor informatice. Achiziţia treptată a cunoştinţelor şi deprinderilor poate fi
stimulată printr-o prezentare atractivă şi motivantă a programelor.
Evaluarea trebuie să vizeze mai ales interpretarea creativă a informaţiilor şi capacitatea de a
rezolva o situaţie-problemă cu ajutorul calculatorului.
Instruirea interactivă specifică acestei discipline contribuie şi la conştientizarea faptului că un bun
utilizator al calculatorului are şanse mai mari de reuşită în acţiunea de integrare socio-profesională.
Pentru buna desfăşurare a orelor şi aplicarea programei, profesorul trebuie să adapteze conţinutul
instruirii la conţinutul disciplinelor tehnice de specialitate şi să colaboreze cu profesorii de la disciplinele
de specialitate pentru realizarea de activităţi specifice domeniului.
învăţare specifice tuturor liceelor:
La profilul real:
- prelucrarea datelor experimentale, modelarea, simularea şi controlul evenimentelor,
reprezentarea grafică a datelor experimentale
- folosirea unor aplicaţii specifice domeniului
La profilul uman:
- documentarea şi realizarea unor documente specifice domeniului: chestionare, interviuri, teste,
scrisori de intenţie, cerere de oferte, oferte, prelucrarea datelor statistice şi reprezentarea grafică
a acestora
La profilurile specifice filierei vocaţionale se va acorda o pondere importantă realizării de sarcini

de lucru specifice profilului şi specializării corespunzătoare.
PENTRU TOATE SPECIALIZĂRILE
- discuţii cu elevii asupra necesităţii validării datelor în conformitate cu normele şi standardele în
vigoare.
- găsirea unor date reprezentative pentru cazuri generale, respectiv descoperirea a cât mai multe
dintre cazurile particulare
- formularea întrebărilor de tipul “Ce s-ar întâmpla dacă…?”
- dezbateri pe tema fixării rolurilor în echipă în funcţie de interesele şi aptitudinile individuale
preliminare şi analiza problemei
- educarea elevilor în ideea că orice activitate se finalizează cu un produs care trebuie să
funcţioneze conform condiţiilor impuse de beneficiar, să fie însoţit de o documentaţie, să fie
verificat, testat şi evaluat
- prezentarea şi dezbaterea aplicaţiilor realizate
Rezultatul sarcinilor de lucru trebuie să aibă un mod de prezentare adecvat atât din punct de vedere
ştiinţific cât şi al interfeţei grafice cu utilizatorul. Lucrul simultan profesor-elev presupune o monitorizare
foarte strictă a fiecărui elev, astfel încât erorile să fie depistate înainte de trecerea la pasul următor.
Imposibilitatea unui elev de a realiza corect o anumită etapă, nedetectată la timp, va necesita un timp
sporit pentru remedierea erorilor pe care elevul, cuprins de “panică”, le-a făcut în încercarea de a se
corecta şi de a ajunge din urmă prezentarea cadrului didactic.
Înaintea începerii studierii unui anumit software este benefic ca elevilor să le fie prezentată o
aplicaţie demonstrativă complexă. Vor creşte astfel interesul şi motivarea pentru angrenarea într-un
proces de învăţare care în prima sa parte cel puţin este anevoios şi lipsit de rezultate spectaculoase.
Sublinierea creşterii şanselor de ocupare a unui loc de muncă în situaţia existenţei cunoştinţelor de
utilizare a calculatorului conduce de asemenea la o implicare mai accentuată a elevilor în procesul de
învăţare.
PROGRAME ŞCOLARE
CLASA A IX-A
Filiera vocaţională, profil militar, specializarea matematică – informatică

Nr. 5099/09.09.2009
Bucureşti, 2009
NOTĂ DE PREZENTARE

comunicaţiilor, studiată în clasa a IX-a, cu o oră/ săptămână, pentru filiera vocaţională, profil militar,
specializarea matematică – informatică.

organizate tematic.

pregătire diversificată a tinerilor în acest domeniu. Disciplina „Tehnologia informaţiei şi comunicaţiei”,
din cadrul ariei „Tehnologii”, trebuie să asigure dobândirea unor cunoştinţe de utilizare a calculatorului si
a unor medii informatice de lucru, de tehnologia informaţiei şi comunicării la nivel de cultură generală,
Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor, clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului - filiera vocaţională, profil 2
militar, specializarea matematică-informatică
Tehnologia informaţiei a pătruns astăzi în cele mai variate domenii, deci indiferent de profesia pe care o
va alege un tânăr, la viitorul lui loc de muncă în mileniul III, cu siguranţă va avea nevoie de cunoaşterea
modului de utilizare a unor instrumente informatice. Este nevoie ca iniţierea tinerilor din toate şcolile în
utilizarea calculatoarelor să se facă la un nivel pe care îl numim azi nivel de cultură generală.
Educarea elevilor în spiritul unei activităţi desfăşurate în grup, în colaborare se finalizează prin
interdisciplinar. Deci, nu putem vorbi despre tehnologia informaţiei pur şi simplu. Ea nu poate fi privită
ca o disciplină independentă şi nu poate fi ţinută între bariere create artificial.
Actualul plan de învăţământ cuprinde în trunchiul comun disciplina „Tehnologia informaţiei şi
comunicaţiei”. Avantajele pe care le prezintă actuala programă pentru disciplina Tehnologia informaţiei şi
comunicaţiei” sunt următoarele:
generale şi de competenţele specifice;
pentru realizarea unor sarcini de lucru;
- conţinuturile sunt adaptabile resurselor locale.
• Cunoaşterea şi utilizarea conceptelor specifice tehnologiei informaţiei şi comunicaţiei

• Exprimarea unui mod de gândire creativ, în structurarea şi rezolvarea sarcinilor de lucru
• Conştientizarea impactului social, economic şi moral al utilizării calculatorului
• Formarea obişnuinţelor de alegere corespunzătoare a aplicaţiilor în abordarea sarcinilor de lucru
• Manifestarea unor atitudini favorabile faţă de ştiinţă şi de cunoaştere în general
• Manifestarea disponibilităţii de a evalua/autoevalua activităţi practice
• Manifestarea iniţiativei şi disponibilităţii de a aborda sarcini variate
• Formarea capacităţii de a utiliza instrumente informatice
• Formarea şi dezvoltarea capacităţii de a comunica utilizând mijloacele specifice unui sistem
informaţional
• Înţelegerea impactului tehnologiilor informatice în societate precum şi a conexiunilor dintre


• Memorii
personal personal
lucrului în reţea


inadecvat
calculatorului
instalată, etc.)
• Pictograme


• Calculator
publicitare
2.9. Dobândirea deprinderilor de utilizare a • Tastele de editare
tastaturii în procesul de procesare text sau • Tastele funcţionale, rol
grafică • Shortcut-uri – combinaţii de taste
2.10. Operarea ergonomică şi eficientă cu • Poziţia corpului în timpul lucrului
tastatura • Utilizarea corectă a mâinilor(degetelor) în timpul
lucrului (introducerii sau editării)
• Conştientizarea lucrului eficient prin exerciţii
practice
2.11. Realizarea unor deprinderi practice de • Jocuri practice şi aplicaţii dedicate învăţării
lucru rapid • Folosirea unui software de instruire specializat

• DHCP într-o reţea locală
• Adresa IP, DNS
• Host şi client
• DNS
• proxi
• Chat
• Chat, exemplificare pe NETMEETING
• Newsgroup
• FTP
• PORTAL
• E-comerce
• Formulare în Internet
• Baze de date on-line
• Operaţii bancare prin Internet
• Calculatorul

• Browser
• Provider
informaţiilor
unui mesaj
• Pachete complete de birotică şi secretariat
cuprinzând fax/email/telefonie, agende de adrese
şi planificare
3.7. Descrierea şi aplicarea măsurilor de • criptarea transmisiei
securitate în utilizarea Internetului • semnătura digitală
• apărarea împotriva viruşilor
• firewall
3.8. Utilizarea serviciului de conversaţie • Netmeeting
• Video şi audio conferinţă
• Telefonie IP
• Utilizarea corectă a serviciilor IRC
• Particularităţi ale comunicaţiei chat: smileys,
acronime (emoticons)
3.9. Utilizarea corectă a regulilor de comportare • Adresarea politicoasă...
referat (ex. „Dacia în timpul lui Decebal”)
încadrare în text
mutare, ştergere

personale
3.17. Transformarea documentelor text • Aplicaţii practice
obişnuite sau a prezentărilor PPT în pagini
web
Pentru buna desfăşurare a orelor şi aplicarea programei se sugerează următoarele activităţi
de învăţare specifice:
vigoare.
învăţare.
PROGRAME ŞCOLARE
CLASA A IX-A
Filiera tehnologică, toate profilurile şi specializările

Nr. 5099/09.09.2009
Bucureşti, 2009
NOTĂ DE PREZENTARE

comunicaţiilor, studiată în clasa a IX-a, cu o oră/ săptămână în trunchiul comun, pentru filiera
tehnologică - toate profilurile şi specializările.

organizate tematic.

pregătire diversificată a tinerilor în acest domeniu. Disciplina „Tehnologia informaţiei şi a
comunicaţiilor”, din cadrul ariei curriculare „Tehnologii”, trebuie să asigure dobândirea unor cunoştinţe
de utilizare a calculatorului si a programelor, de tehnologia informaţiei şi comunicării la nivel de cultură
generală, necesare unor activităţi cu caracter aplicativ utile în mediul în care îşi vor desfăşura activitatea.
beneficia de lumea calculatoarelor, respectiv să poată folosi avantajele ştiinţei calculatorului, trebuie să stea în
atenţia învăţământului preuniversitar.
Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor, clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului - filiera tehnologică toate 2
profilurile şi specializările
Educarea elevilor în spiritul unei activităţi desfăşurate în grup, în colaborare, se finalizează prin
predarea tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor orientată pe proiecte. Obişnuirea elevilor cu responsabilităţi, cu
răspunderea privind finalizarea propriei munci şi asigurarea înlănţuirii unor elemente realizate în paralel, îi va
pregăti în mod cât se poate de clar pentru o activitate pe care cu siguranţă o vor întâlni în viitor.
de conţinutul aplicaţiei, ceea ce realizează elevul trebuie să fie utilizabil; altfel spus, trebuie să aibă toate
interdisciplinar. Deci, nu putem vorbi despre tehnologia informaţiei pur şi simplu. Ea nu poate fi privită ca o
disciplină independentă şi nu poate fi ţinută între bariere create artificial.
Elevii trebuie să înţeleagă conexiunile dintre tehnologia informaţiei/ utilizarea calculatorului
Actualul plan de învăţământ cuprinde în trunchiul comun disciplina „Tehnologia informaţiei şi a
comunicaţiilor”. Avantajele pe care le prezintă actuala programă pentru disciplina „Tehnologia informaţiei şi a
comunicaţiilor” sunt următoarele:
1. Cunoaşterea şi utilizarea conceptelor specifice tehnologiei informaţiei şi comunicaţiei

2. Exprimarea unui mod de gândire creativ, în structurarea şi rezolvarea sarcinilor de lucru
3. Conştientizarea impactului social, economic şi moral al utilizării calculatorului
4. Formarea obişnuinţelor de alegere corespunzătoare a aplicaţiilor în abordarea sarcinilor de lucru
6. Manifestarea disponibilităţii de a evalua/autoevalua activităţi practice
8. Formarea capacităţii de a utiliza instrumente informatice
9. Formarea şi dezvoltarea capacităţii de a comunica utilizând mijloacele specifice unui sistem
informaţional
10. Înţelegerea impactului tehnologiilor informatice în societate precum şi a conexiunilor dintre


• Memorii
personal personal
lucrului în reţea


inadecvat
calculatorului
instalată, etc.)
• Pictograme

• Calculator
publicitare
2.9. Enumerarea şi aplicarea operaţiilor de • Lansarea unei aplicaţii de procesare de text
bază necesare prelucrării unui text • Deschiderea unui document existent –
2.10. Utilizarea operaţiilor de bază în • Iniţializarea paginii de lucru
procesarea textului • Introducerea informaţiilor în text, funcţia
„Anulare”
tabulatorilor
fişierelor
model, etc.)

numărului paginii
2.14. Descrierea şi aplicarea corectă a • Trecerea în revistă a documentului – examinare
modului de tipărire a unui document înaintea imprimării
fereastra Imprimare
• Tipărirea documentului utilizând una din
• Chat
• FTP
• Calculatorul
• Browser
• Provider
informaţiilor
unui mesaj
3.7. Descrierea şi aplicarea măsurilor de • Apărarea împotriva viruşilor
securitate în utilizarea Internetului • Firewall
3.8. Utilizarea corectă a regulilor de comportare • Adresarea politicoasă.

referat
încadrare în text
mutare, ştergere
personale

învăţare specifice tuturor liceelor:
La liceul tehnologic - profil resurse:
- realizarea unor documente specifice domeniului: reţete de fabricaţie, buletine de analiză pentru
materii prime şi materiale şi produs finit, fişă de evidenţă a materiilor prime şi auxiliare, raport
de fabricaţie, fişe de evidenţă pentru produsele finite, situaţii de consum specific, evidenţa
materiilor prime şi a materialelor, rapoarte lunare, trimestriale şi anuale privind consumul de
materii prime şi materiale, realizarea de bilanţuri parţiale şi totale, etc.
La liceul tehnologic - profil servicii:
- realizarea unor documente specifice domeniului: cerere de oferte, ofertă, scrisoare comercială,
procese verbale, rapoarte de gestiune, de sinteză a activităţii economice, etc.
- folosirea aplicaţiilor pentru realizarea proiectelor ce au în vedere bagajul de cunoştinţe

economice dobândite de elev la disciplinele de specialitate
La liceul tehnologic - profil tehnic:
- folosirea aplicaţiilor pentru realizarea proiectelor ce au în vedere bagajul de cunoştinţe tehnice
dobândite de elev la disciplinele de specialitate
- aplicaţii care să cuprindă tabele pentru evidenţa materialelor folosite, a măsurătorilor realizate,
a fişelor tehnice
Sarcinile de lucru alese pot fi atât din domeniul tehnic (industrial) cât şi din domeniul monitorizării
condiţiilor de mediu (aplicaţii în ecologie), al serviciilor (transport în comun, distribuţie energie electrică)
sau al informatizării habitatului.
vigoare.
învăţare.
PROGRAME ŞCOLARE
CLASA A X-A
Filiera teoretică, toate profilurile şi specializările

Filiera vocaţională, profilurile artistic, sportiv, pedagogic, teologic,ordine şi
securitate publică, toate specializările

Nr. 5099/09.09.2009
Bucureşti, 2009
NOTĂ DE PREZENTARE

comunicaţiilor, studiată în liceu, clasa a X-a, cu o oră/ săptămână în trunchiul comun, pentru filierele:
- teoretică - toate profilurile şi specializările;
- tehnologică - toate profilurile şi specializările;
- vocaţională -profilurile artistic, sportiv, pedagogic, teologic, profilul ordine şi securitate
publică (MAI) - toate specializările;

organizate tematic.

Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor, clasa a X-a, ciclul inferior al liceului, filiera teoretică, toate 2
profilurile şi specializările; filiera tehnologică, toate profilurile şi specializările; filiera vocaţională,
profilurile artistic, sportiv, pedagogic, teologic, ordine şi securitate publică, toate specializările
predarea tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor, orientată pe proiecte. Obişnuirea elevilor cu responsabilităţi,
cu răspunderea privind finalizarea propriei munci şi asigurarea înlănţuirii unor elemente realizate în paralel, îi va
comunicaţiilor”. Avantajele pe care le prezintă actuala programă pentru disciplina „Tehnologia informaţiei şi a
• Cunoaşterea şi utilizarea conceptelor specifice tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor

• Formarea obişnuinţelor de alegere corespunzătoare a aplicaţiilor în abordarea sarcinilor de
lucru
• Formarea şi dezvoltarea capacităţii de a comunica utilizând mijloacele specifice unui
sistem informaţional
• Înţelegerea impactului tehnologiilor informatice în societate precum şi a conexiunilor
dintre tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor şi alte obiecte de studiu.

1.1. Aplicarea operaţiilor elementare şi a • Deschiderea aplicaţiei
conceptelor de bază ale aplicaţiei Excel • Deschiderea, salvarea unei foi/registru de calcul
• Folosirea funcţiei „ajutor”
• Închiderea aplicaţiei
• Moduri de vizualizare
1.2. Utilizarea opţiunilor de formatare şi • Formatarea documentului: stabilirea dimensiunilor
gestionare a datelor din foile de calcul şi marginilor paginii, orientarea acesteia, adăugare
antet şi subsol, introducere numere pagină, etc.
• Formatarea celulelor în conformitate cu tipul datelor
ce le vor conţine
• Introducerea de informaţii într-o celulă: numere,
text, simboluri
• Formatarea textului: font, dimensiune, stil, culoare,
orientare
• Selectarea unei celule sau a unui grup de celule
adiacente sau neadiacente, a unei linii, a unui rând
• Copierea/mutarea conţinutului unei celule într-o altă
celulă a aceleiaşi foi de calcul sau a altei foi de
calcul active sau între registre
• Ştergerea unei celule sau a unui grup de celule
adiacente, a unei linii, a unui rând
• Căutarea/înlocuirea conţinutului unei celule
• Inserarea de rânduri/coloane
• Modificarea dimensiunilor liniilor şi coloanelor
• Unirea celulelor şi stabilirea tipului de aliniere
• Stabilirea tipurilor de margini utilizate pentru o
celulă sau un grup de celule
• Sortarea datelor după unul sau mai multe criterii
1.3. Utilizarea formulelor şi a funcţiilor • Introducerea unei formule simple într-o celulă
• Formule aritmetice şi logice pentru adunări, scăderi,
înmulţiri şi împărţiri
• Completarea automată a unei serii de date (autofill)
• Folosirea funcţiilor: min, max, count, sum, average
• Funcţia if
• Folosirea referinţei relative, absolută sau mixtă a
unei celule în formule sau funcţii
1.4. Utilizarea corectă a opţiunilor de tipărire • Fixarea opţiunilor pentru tipărire
a unei foi de calcul • Tipărirea unei secţiuni a foii de calcul, a unui grup
de celule adiacente, a foii de calcul active sau a unui
registru de calcul
1.5. Utilizarea unor tehnici şi procedee de • Diagrame şi grafice realizate cu ajutorul datelor din
realizare de grafice şi diagrame registru de calcul
• Editarea şi modificarea unei diagrame sau a unui
grafic
• Schimbarea tipului diagramei
• Mutarea/copierea, ştergerea diagramelor sau a
graficelor

1.6. Realizarea de import obiecte • Importul de fişiere imagine, grafice, etc. într-un
registru de calcul
• Copierea, mutarea şi redimensionarea obiectului
importat
1.7. Realizarea unor aplicaţii practice • Sugestii: situaţia mediilor elevilor clasei la sfârşitul
unui semestru
• Calcule de dobânzi bancare
• Realizarea unor tabele de buget
• Inventare
conceptelor de bază ale aplicaţiei Access • Deschiderea, modificarea, salvarea şi închiderea
unei baze de date existente
2.2. Operarea cu baze de date • Proiectarea unei baze de date
• Crearea unei tabele
• Definirea unei chei primare
• Stabilirea unui index
• Modificarea proprietăţilor unui câmp
• Introducerea de date în tabelă
• Vizualizarea informaţiilor dintr-o tabelă
• Modificarea datelor într-o tabelă
• Adăugarea de înregistrări într-o bază de date
• Ştergerea de înregistrări într-o bază de date
2.3. Crearea şi utilizarea formularelor • Crearea unui formular simplu
• Introducerea datelor în baza de date folosind
formulare simple
• Formatarea textului
• Schimbarea culorii fondului într-un formular
• Importul unei imagini sau fişier text într-un formular
• Modificarea modului de aranjare a obiectelor în
formular
2.4. Utilizarea informaţiilor dintr-o bază de • Conectarea la o bază de date existentă
date • Căutarea unei înregistrări
• Crearea unei interogări simple
• Crearea unei interogări multiple
• Salvarea unei interogări
• Filtre: adăugare, eliminare
• Adăugarea, eliminarea de câmpuri într-o interogare
• Selecţia şi sortarea datelor după criterii sau în baza
operatorilor logici uzuali
2.5. Crearea şi utilizarea rapoartelor • Crearea unui raport
• Modificarea unui raport
• Crearea, modificarea unui antet şi subsol
• Gruparea datelor într-un raport, total-raport,
subtotal-raport
2.6. Realizarea unor aplicaţii practice • Realizarea bazei de date a clasei şi interogarea ei

3.1. Aplicarea operaţiilor de bază necesare • Pornirea aplicaţiei
realizării unei prezentări - PowerPoint • Deschiderea unei prezentări existente – modificarea
şi salvarea prezentării
• Închiderea prezentării
• Folosirea „Ajutor” – ului
3.2. Aplicarea elementelor de bază în • Crearea unei noi prezentări
procesarea textului • Alegerea caracteristicilor pentru diapozitiv (slide) –
modificarea acestora
• Inserarea unui text
• Inserarea unei imagini
3.3. Utilizarea operaţiilor de bază necesare • Folosirea instrumentelor Copiere, Decupare, Lipire
pentru realizarea unei prezentări - copiere, pentru a copia text, imagine, diapozitive în cadrul
mutare, ştergere unei prezentări sau între mai multe prezentări active
• Ştergerea obiectului selectat
• Reordonarea diapozitivelor într-o prezentare
• Ştergerea unei/unor folii dintr-o prezentare
3.4. Aplicarea modalităţilor de formatare a • Formatarea textului – corp de literă, stil, mărime,
unei prezentări culori, centrare, aliniere
• Redimensionarea şi mutarea casetelor text într-un
diapozitiv
• Setarea grosimii liniei, stilului şi culorilor unei
casete text
3.5. Utilizarea elementelor grafice în • Inserarea obiectelor grafice în prezentare: linii,
prezentare casete, cercuri
• Modificarea poziţiei şi aspectului unui obiect grafic
- mutarea, mărime, culoare, umbriri
3.6. Utilizarea diagramelor • Crearea unei diagrame
• Modificarea structurii unei diagrame
• Crearea de diferite tipuri de diagrame: bar chart, pie
chart, etc.
3.7. Inserarea imaginilor şi altor obiecte într- • Inserarea unei imagini – modificarea proprietăţilor
o prezentare imaginii, mutarea ei în alt diapozitiv, adăugarea de
efecte de contur pentru obiect
• Importarea altor obiecte în prezentare: text, foi de
calcul, tabele, diagrame, fişiere grafice
3.8. Realizarea animaţiei într-o prezentare • Adăugarea de efecte de animaţie
• Schimbarea efectelor de animaţie preselectate
• Adăugarea de efecte de tranziţie a diapozitivelor
3.9. Realizarea unei prezentări • Selectarea formatului de ieşire optim pentru
prezentare: overhead, handout, diapozitive de 35
mm (35 mm slides), prezentare pe ecran (on-screen
show)
• Schimbarea orientării diapozitivelor - orizontal,
vertical
• Adăugarea diapozitivelor de note pentru prezentator
• Începerea unui slide-show de la orice folie
• Folosirea instrumentelor de navigare pe ecran
• Ascunderea unui /unor diapozitive
3.10. Identificarea modalităţilor de a realiza • Tipărirea diapozitivelor în diferite formate
tipărirea prezentării

3.11. Realizarea unor aplicaţii practice • Sugestii: realizarea unei prezentări vizând
anotimpurile
Predarea-învăţarea disciplinei Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor va fi orientată pe
exactitate şi la timp a cerinţelor sarcinilor de lucru. Realizarea proiectelor în cadrul activităţilor practice
Pentru proiectarea didactică eficientă, profesorul trebuie să-şi propună finalizarea unei etape de
instruire într-o singură şedinţă de lucru, astfel încât să nu mai fie necesară reluarea ultimelor secvenţe din
şedinţa anterioară.
învăţare specifice tuturor liceelor
SPECIALIZAREA ŞTIINŢE ALE NATURII – PROFIL REAL
- prelucrarea datelor experimentale, modelarea, simularea şi controlul evenimentelor,
reprezentarea grafică a datelor experimentale
- utilizarea bazelor de date pentru evidenţierea în timp a unor fenomene
SPECIALIZAREA ŞTIINŢE SOCIALE – PROFIL UMANIST
- documentarea şi realizarea unor documente specifice domeniului: chestionare, interviuri, teste,
scrisori de intenţie, cerere de oferte, oferte, prelucrarea datelor statistice şi reprezentarea grafică
a acestora
LICEU TEHNOLOGIC - PROFIL RESURSE
- realizarea unor documente specifice domeniului: reţete de fabricaţie, buletine de analiză pentru
materii prime şi materiale şi produs finit, fişă de evidenţă a materiilor prime şi auxiliare, raport de
fabricaţie, fişe de evidenţă pentru produsele finite, situaţii de consum specific, evidenţa
materiilor prime şi a materialelor, rapoarte lunare, trimestriale şi anuale privind consumul de
materii prime şi materiale, realizarea de bilanţuri parţiale şi totale, realizarea unei baze de date
privind microorganismele utile şi dăunătoare specifice domeniului, privind condiţiile externe care
influenţează activitatea microorganismelor, precum şi microorganismele care produc fermentaţii,
preluarea, analiza, prelucrarea şi interpretarea datelor conţinute în bazele de date specifice create,
etc.
LICEU TEHNOLOGIC - PROFIL SERVICII
- realizarea unor documente specifice domeniului: cerere de oferte, ofertă, scrisoare comercială,
procese verbale, rapoarte de gestiune, de sinteză a activităţii economice, etc.
- aplicaţii realizate cu ajutorul foilor de calcul pentru evidenţa cheltuielilor şi veniturilor, pentru
determinarea profitului şi a impozitului pe profit, a TVA-ului etc.
- folosirea aplicaţiilor pentru realizarea proiectelor ce au în vedere bagajul de cunoştinţe
economice dobândite de elev la disciplinele de specialitate
LICEU TEHNOLOGIC - PROFIL TEHNIC
- folosirea aplicaţiilor pentru realizarea proiectelor ce au în vedere bagajul de cunoştinţe tehnice
dobândite de elev la disciplinele de specialitate
- aplicaţii realizate cu ajutorul foilor de calcul pentru evidenţa materialelor folosite, a
măsurătorilor realizate, a fişelor tehnice, a unor calcule statistice
Sarcinile de lucru alese pot fi atât din domeniul tehnic (industrial) cât şi din domeniul monitorizării
condiţiilor de mediu (aplicaţii în ecologie), al serviciilor (transport în comun, distribuţie energie electrică)
sau al informatizării habitatului.
LA PROFILURILE SPECIFICE FILIEREI VOCAŢIONALE, se va acorda o pondere
importantă realizării de sarcini de lucru specifice specializării corespunzătoare.

- discuţii cu elevii asupra necesităţii validării datelor în conformitate cu normele şi standardele în vigoare.
- găsirea unor date reprezentative pentru cazuri generale, respectiv descoperirea a cât mai multe dintre
cazurile particulare

- formularea unor probleme care să poată fi realizate în grupuri de elevi pe baza unor discuţii prelimi-
nare şi analiza problemei
- educarea elevilor în ideea că orice activitate se finalizează cu un produs care trebuie să funcţioneze
conform condiţiilor impuse de beneficiar, să fie însoţit de o documentaţie, să fie verificat, testat şi evaluat
Imposibilitatea unui elev de a realiza corect o anumită etapă, nedetectată la timp, va necesita un timp sporit
pentru remedierea erorilor pe care elevul, cuprins de “panică”, le-a făcut în încercarea de a se corecta şi de a
ajunge din urmă prezentarea cadrului didactic.
Înaintea începerii studierii unui anumit software este benefic ca elevilor să le fie prezentată o aplicaţie
demonstrativă complexă. Vor creşte astfel interesul şi motivarea pentru angrenarea într-un proces de învăţare
care în prima sa parte cel puţin este anevoios şi lipsit de rezultate spectaculoase. Sublinierea creşterii şanselor
de ocupare a unui loc de muncă în situaţia existenţei cunoştinţelor de utilizare a calculatorului conduce de
asemenea la o implicare mai accentuată a elevilor în procesul de învăţare.
PROGRAME ŞCOLARE
CLASA A X-A
Filiera vocaţională, profil militar, specializarea matematică – informatică

Nr. 5099/09.09.2009
Bucureşti, 2009
NOTĂ DE PREZENTARE

comunicaţiilor, studiată în clasa a X-a, cu două ore/ săptămână, dintre care o oră în trunchiul comun
(TC) şi o oră în curriculumul diferenţiat (CD), pentru filiera vocaţională, profil militar, specializarea
matematică – informatică.

organizate tematic.

Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor, clasa a X-a, ciclul inferior al liceului, filiera vocaţională, profil 2
militar, specializarea matematică - informatică
predarea tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor orientată pe proiecte. Obişnuirea elevilor cu responsabilităţi, cu
răspunderea privind finalizarea propriei munci şi asigurarea înlănţuirii unor elemente realizate în paralel, îi va
comunicaţiilor”. Avantajele pe care le prezintă actuala programă pentru disciplina “Tehnologia informaţiei şi a
• Cunoaşterea şi utilizarea conceptelor specifice tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor

• Formarea obişnuinţelor de alegere corespunzătoare a aplicaţiilor în abordarea sarcinilor de
lucru
• Formarea şi dezvoltarea capacităţii de a comunica utilizând mijloacele specifice unui
sistem informaţional
• Înţelegerea impactului tehnologiilor informatice în societate precum şi a conexiunilor
dintre tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor şi alte obiecte de studiu.

1.1. Enumerarea şi aplicarea operaţiilor de bază • Lansarea unei aplicaţii de procesare de text -
necesare prelucrării unui text Word
• Deschiderea unui document existent –
1.2. Utilizarea operaţiilor de bază în procesarea • Iniţializarea paginii de lucru
textului • Introducerea informaţiilor în text, funcţia
„Anulare”
tabulatorilor
fişierelor
model, etc.)
numărului paginii
• Corectarea greşelilor de ortografie şi a celor
gramaticale - folosirea funcţiei de corectare
ortografică şi gramaticală
1.6. Descrierea şi aplicarea corectă a modului • Trecerea în revistă a documentului – examinare
de tipărire a unui document înaintea imprimării

ferestra Imprimare
• Tipărirea documentui utilizând una din
1.7. Descrierea facilităţilor de utilizare a poştei • Opţiunea „Trimite către..”
electronice, faxului şi prezentării oferite de • Opţiunea „Scrisori şi corespondenţe”
editor • Opţiunea trmitere la fax
• Opţiunea trimitere într-o prezentare
1.9. Deprinderea redactării corecte şi rapide a • Reguli generale de tehnoredactare şi estetica
unor documente paginii tipărite
• Reguli de redactare a textelor oficiale sau de altă
natură
• Utilizarea „shortcut”-ului pentru funcţii mai des
utilizate ale editorului
conceptelor de bază ale aplicaţiei Excel • Deschiderea, salvarea unei foi/registru de calcul
1.11. Utilizarea opţiunilor de formatare şi • Formatarea documentului: stabilirea
gestionare a datelor din foile de calcul dimensiunilor şi marginilor paginii, orientarea
acesteia, adăugare antet şi subsol, introducere
numere pagină, etc.
• Formatarea celulelor în conformitate cu tipul
datelor ce le vor conţine
• Introducerea de informaţii într-o celulă: numere,
text, simboluri
• Formatarea textului: font, dimensiune, stil,
culoare, orientare
• Selectarea unei celule sau a unui grup de celule
adiacente sau neadiacente, a unei linii, a unui
rând
• Copierea/mutarea conţinutului unei celule într-o
altă celulă a aceleiaşi foi de calcul sau a altei foi
de calcul active sau între registre
• Ştergerea unei celule sau a unui grup de celule
adiacente, a unei linii, a unui rând
• Căutarea/înlocuirea conţinutului unei celule
• Inserarea de rânduri/coloane
• Modificarea dimensiunilor liniilor şi coloanelor
• Unirea celulelor şi stabilirea tipului de aliniere
• Stabilirea tipurilor de margini utilizate pentru o
celulă sau un grup de celule
• Sortarea datelor după unul sau mai multe criterii

1.12. Utilizarea formulelor şi a funcţiilor • Introducerea unei formule simple într-o celulă
• Formule aritmetice şi logice pentru adunări,
scăderi, înmulţiri şi împărţiri
• Completarea automată a unei serii de date
(autofill)
• Folosirea funcţiilor: min, max, count, sum,
average
• Funcţia if
• Folosirea referinţei relative, absolută sau mixtă a
unei celule în formule sau funcţii
1.13. Utilizarea corectă a optiunilor de tipărire a • Fixarea opţiunilor pentru tipărire
unei foi de calcul • Tipărirea unei secţiuni a foii de calcul, a unui
grup de celule adiacente, a foii de calcul active
sau a unui registru de calcul
1.14. Utilizarea unor tehnici şi procedee de • Diagrame şi grafice realizate cu ajutorul datelor
realizare de grafice şi diagrame din registru de calcul
• Editarea şi modificarea unei diagrame sau a unui
grafic
• Schimbarea tipului diagramei
• Mutarea/copierea, ştergerea diagramelor sau a
graficelor
1.15. Realizarea de import obiecte • Importul de fişiere imagine, grafice, etc. într-un
registru de calcul
• Copierea, mutarea şi redimensionarea obiectului
importat
1.16. Realizarea unor aplicaţii practice • Sugestii: situaţia mediilor elevilor clasei la
sfârşitul unui semestru
• Calcule de dobânzi bancare
• Realizarea unor tabele de buget
• Inventare
conceptelor de bază ale aplicaţiei Access • Deschiderea, modificarea, salvarea şi închiderea
unei baze de date existente
2.2. Operarea cu baze de date • Proiectarea unei baze de date
• Crearea unei tabele
• Definirea unei chei primare
• Stabilirea unui index
• Modificarea proprietăţilor unui câmp
• Introducerea de date în tabelă
• Vizualizarea informaţiilor dintr-o tabelă
• Modificarea datelor într-o tabelă
• Adăugarea de înregistrări într-o bază de date
• Ştergerea de înregistrări într-o bază de date

2.3. Crearea şi utilizarea formularelor • Crearea unui formular simplu
• Introducerea datelor în baza de date folosind
formulare simple
• Formatarea textului
• Schimbarea culorii fondului într-un formular
• Importul unei imagini sau fişier text într-un
formular
• Modificarea modului de aranjare a obiectelor în
formular
2.4. Utilizarea informaţiilor dintr-o bază de date • Conectarea la o bază de date existentă
• Căutarea unei înregistrări
• Crearea unei interogări simple
• Crearea unei interogări multiple
• Salvarea unei interogări
• Filtre: adăugare, eliminare
• Adăugarea, eliminarea de câmpuri într-o
interogare
• Selecţia şi sortarea datelor după criterii sau în
baza operatorilor logici uzuali
2.5. Crearea şi utilizarea rapoartelor • Crearea unui raport
• Modificarea unui raport
• Crearea, modificarea unui antet şi subsol
• Gruparea datelor într-un raport, total-raport,
subtotal-raport
2.6. Realizarea unor aplicaţii practice • Sugestii: realizarea bazei de date a clasei şi
interogarea ei

3.1. Aplicarea operaţiilor de bază necesare • Pornirea aplicaţiei
realizării unei prezentări - PowerPoint • Deschiderea unei prezentări existente –
modificarea şi salvarea prezentării
• Închiderea prezentării
• Folosirea „Ajutor” – ului
3.2. Aplicarea elementelor de bază în procesarea • Crearea unei noi prezentări
textului • Alegerea caracteristicilor pentru diapozitiv
(slide) – modificarea acestora
• Inserarea unui text
• Inserarea unei imagini
3.3. Utilizarea operaţiilor de bază necesare • Folosirea instrumentelor Copiere, Decupare,
pentru realizarea unei prezentări - copiere, Lipire pentru a copia text, imagine, diapozitive
mutare, ştergere în cadrul unei prezentări sau între mai multe
prezentări active
• Ştergerea obiectului selectat
• Reordonarea diapozitivelor într-o prezentare
• Ştergerea unei/unor folii dintr-o prezentare
3.4. Aplicarea modalităţilor de formatare a unei • Formatarea textului – corp de literă, stil, mărime,
prezentări culori, centrare, aliniere
• Redimensionarea şi mutarea casetelor text într-

un diapozitiv
• Setarea grosimii liniei, stilului şi culorilor unei
casete text
3.5. Utilizarea elementelor grafice în prezentare • Inserarea obiectelor grafice în prezentare: linii,
casete, cercuri
• Modificarea poziţiei şi aspectului unui obiect
grafic - mutarea, mărime, culoare, umbriri
3.6. Utilizarea diagramelor • Crearea unei diagrame
• Modificarea structurii unei diagrame
• Crearea de diferite tipuri de diagrame: bar chart,
pie chart, etc.
3.7. Inserarea imaginilor şi altor obiecte într-o • Inserarea unei imagini – modificarea proprietăţilor
prezentare imaginii, mutarea ei în alt diapozitiv, adăugarea de
efecte de contur pentru obiect
• Importarea altor obiecte în prezentare: text, foi
de calcul, tabele, diagrame, fişiere grafice
3.8. Realizarea animaţiei într-o prezentare • Adăugarea de efecte de animaţie
• Schimbarea efectelor de animaţie preselectate
• Adăugarea de efecte de tranziţie a diapozitivelor
3.9. Realizarea unei prezentări • Selectarea formatului de ieşire optim pentru
prezentare: overhead, handout, diapozitive de 35
mm (35 mm slides), prezentare pe ecran
(on-screen show)
• Schimbarea orientării diapozitivelor - orizontal,
vertical
• Adăugarea diapozitivelor de note pentru
prezentator
• Începerea unui slide-show de la orice folie
• Folosirea instrumentelor de navigare pe ecran
• Ascunderea unui /unor diapozitive
3.10. Identificarea modalităţilor de a realiza • Tipărirea diapozitivelor în diferite formate
tipărirea prezentării
3.11. Realizarea unor aplicaţii practice • Sugestii: realizarea unei prezentări vizând
anotimpurile
Predarea-învăţarea disciplinei Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor va fi orientată pe

Pentru proiectarea didactică eficientă, profesorul trebuie să-şi propună finalizarea unei etape de
instruire într-o singură şedinţă de lucru, astfel încât să nu mai fie necesară reluarea ultimelor secvenţe din
şedinţa anterioară.
Profesorul va încerca să realizeze:
vigoare.
- formularea unor probleme care să poată fi realizate în grupuri de elevi pe baza unor discuţii preli-
minare şi analiza problemei
- educarea elevilor în ideea că orice activitate se finalizează cu un produs care trebuie să funcţioneze
conform condiţiilor impuse de beneficiar, să fie însoţit de o documentaţie, să fie verificat, testat şi
evaluat
Imposibilitatea unui elev de a realiza corect o anumită etapă, nedetectată la timp, va necesita un timp sporit
pentru remedierea erorilor pe care elevul, cuprins de “panică”, le-a făcut în încercarea de a se corecta şi de a
ajunge din urmă prezentarea cadrului didactic.
Înaintea începerii studierii unui anumit software este benefic ca elevilor să le fie prezentată o aplicaţie
demonstrativă complexă. Vor creşte astfel interesul şi motivarea pentru angrenarea într-un proces de învăţare
care în prima sa parte cel puţin este anevoios şi lipsit de rezultate spectaculoase. Sublinierea creşterii şanselor
de ocupare a unui loc de muncă în situaţia existenţei cunoştinţelor de utilizare a calculatorului conduce de
PROGRAME ŞCOLARE

(Tehnici de prelucrare audio-vizuală)
CLASA A XI-A

Filiera vocaţională, profilul artistic, specializările muzică, arta actorului,
coregrafie

Nr. 5099/09.09.2009
Bucureşti, 2009
NOTĂ DE PREZENTARE
Suportul “multimedia” (audio şi video) al celor mai multe medii de informare ale societăţii,
dezvoltarea şi răspândirea prelucrărilor pe calculator, impun o pregătire diversificată a tinerilor în acest
domeniu. Disciplina „Tehnologia Informaţiei şi Comunicaţiilor” (Tehnici de prelucrare audio-vizuală)
trebuie să asigure dobândirea unor cunoştinţe de utilizare a calculatorului la nivel de cultură generală,
cunoştinţe necesare unor activităţi cu caracter aplicativ utile în mediul în care îşi vor desfăşura activitatea.
Pornind de la faptul că nu există domeniu de activitate unde să nu se folosească, prelucreze şi să nu

se transmită informaţii cu caracter grafic atât în cadrul domeniului respectiv cât şi spre exteriorul lui,
afirmăm că azi informaţia grafică şi auditivă este foarte preţioasă, ea trebuie stocată, prelucrată şi
transmisă în condiţii care asigură corectitudine şi exactitate, dar şi caracteristici artistice, deci la nivel pro-
fesional.
utilizare a unui instrumentar informatic. Este nevoie ca iniţierea tinerilor din toate şcolile în utilizarea
predarea informaticii orientată pe proiecte. Obişnuirea elevilor cu responsabilităţi, cu răspunderea privind
finalizarea propriei munci şi asigurarea înlănţuirii unor elemente realizate în paralel, îi va pregăti în mod cât se
poate de clar pentru o activitate pe care cu siguranţă o vor întâlni în viitor.
interdisciplinar. Deci, nu putem vorbi despre tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor pur şi simplu. Ea
nu poate fi privită ca o disciplină independentă şi nu poate fi ţinută între bariere create artificial.
Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor (Tehnici de prelucrare audio-vizuală), clasa a XI-a, filiera 2

vocaţională, profil artistic, specializările muzică, arta actorului, coregrafie
Elevii trebuie să înţeleagă conexiunile dintre tehnologia informaţiei/utilizarea calculatorului şi

societate şi să fie capabili să se adapteze dinamicii schimbărilor determinate de aceste conexiuni.
În conformitate cu planurile-cadru de învăţământ pentru ciclul superior al liceului, aprobate prin ordinul
ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr.3410/16.03.2009, în curriculumul diferenţiat (CD) al
specializărilor muzică, arta actorului şi coregrafie (din cadrul filierei vocaţionale, profil artistic) este inclusă
disciplina Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor, pentru studierea căreia se alocă 1 oră/ săptămână.
Având în vedere nevoile educaţionale ale elevilor cărora li se adresează prezenta programă şcolară, în
ciclul superior al liceului, disciplina Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor este consacrată tehnicilor
de prelucrare audio-vizuală.
În elaborarea programei şcolare au fost respectate principiile de proiectare curriculară, specifice

Programa are următoarele componente:

• Competenţe specifice şi conţinuturi asociate acestora
Competenţe specifice, definite la nivelul clasei a XI-a pentru disciplina Tehnologia Informaţiei şi a
Comunicaţiilor (tehnici de prelucrare audio-vizuală), sunt derivate din competenţele generale şi reprezintă
ansambluri structurate de cunoştinţe şi deprinderi ce urmează a fi dobândite de către elevi prin învăţare,
pe durata anului de studiu.

Conştientizarea impactului social, economic şi moral al utilizării calculatorului

Iniţiativă în abordarea şi rezolvarea unor sarcini variate, utilizând instrumente informatice
Disponibilitatea de a comunica utilizând mijloacele specifice unui sistem informaţional
Înţelegerea impactului tehnologiilor informatice în societate precum şi a conexiunilor dintre
disciplina Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor şi alte obiecte de studiu
Manifestarea unui mod de gândire creativ, în structurarea şi rezolvarea sarcinilor de lucru
Manifestarea disponibilităţii de a evalua/ autoevalua activităţi practice


1.1. Utilizarea formatelor grafice Imaginile bitmap, în puncte. Caracteristici
Formatul vectorial. Caracteristici.
Tipurile BMP, TIF, GIF, JPEG, etc. Descriere şi
caracteristici principale
1.2. Deprinderea tehnicilor de prelucrare Redimensionarea imaginilor
grafică Decuparea (crop) unei imagini
Modificarea rezoluţiei
Controlul pe culoare, dominante de culoare
Modificarea contrastului şi luminozităţii
Filtre pentru efecte speciale
1.3. Utilizarea formatelor audio şi audio- Formate audio. Caracteristici
video Formate audio-video
Tipurile WAV, WMA, MID, MP3 etc. Descriere şi
caracteristici principale
Tipurile MPEG, AVI etc.
1.4. Deprinderea tehnicilor de prelucrare Înregistrarea şi redarea sunetelor
audio Tehnicile mono şi stereo
Salvarea în diferite formate
Controlul volumului, frecvenţei etc.
Realizarea mixajelor
Aplicarea efectelor speciale (ecou, digital etc.)
Operarea cu fişiere audio-video
Selecţia, decuparea şi copierea secvenţelor

2.1. Utilizarea funcţiilor grafice ale Instrumente grafice simple (Paint – Microsoft Windows,
aplicaţiilor grafice studiate în clasa a IX-a GIMP - Linux, iPhoto –Macintosh)
Funcţii specifice de desenare ale editoarelor grafice:
instrumente de trasare linii drepte şi curbe, instrumente de
trasare a figurilor geometrice de baza (dreptunghi, elipsa).
Atribute de culoare, grosime linie
Operaţii de selecţie în vederea prelucrării. Operaţii de
rotire, deplasare, deformare a unei imagini selectate.
Salvarea imaginii în diferite formate


2.2. Utilizarea aplicaţiilor de birotică Obiecte grafice primare în programele de procesare de text
învăţate în vederea dezvoltării unor învăţate (Microsoft Word sau PowerPoint: linii,
funcţii grafice a acestora dreptunghiuri, elipse. Forme predefinite (shapes).
Controlul asupra dimensiunii, tipului de linie, culorii,
poziţiei faţă de text sau faţă de alte obiecte
Gruparea obiectelor. Prelucrări asupra unui grup de
obiecte. Poziţionarea obiectelor grafice în raport cu textul.
Utilizarea obiectelor grafice din exterior şi modificarea
acestora: contrast, luminozitate, nivel de culoare

3.1. Utilizarea aplicaţiilor audio ale Instrumente audio simple (de exemplu, Sound Recorder –
sistemului de operare Microsoft Windows)
Configurarea sistemului audio (placă de sunet, difuzoare,
microfon)
Funcţii specifice de înregistrare şi redare a sunetelor:
înregistrare, pauză, poziţionare, redare
Operaţii de selecţie în vederea prelucrării
Salvarea sunetelor în diferite formate
3.2. Utilizarea aplicaţiilor de prelucrare Gestiune fişierelor audio
audio specializate (de exemplu, Wave Selecţia unor segmente. Copierea şi mutarea. Mixarea
Editor) informaţiilor din diferite fişiere
Aplicarea unor efecte speciale de temporizare, volum, de
ecou, vibraţie etc.
Analiza bruiajelor. Controlul frecvenţei în vederea
eliminării unor bruiaje
3.3 Utilizarea aplicaţiilor de prelucrare Instrumente de captură audio-video
audio-video specializate (de exemplu, Selecţii, decupări, mutări şi copieri de secvenţe
VirtualDub, WebCam software,
WinDvdCreator etc.) Comprimarea fişierelor audio-video

Predarea-învăţarea disciplinei Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor (Tehnici de prelucrare

audio-vizuală) va fi orientată pe rezolvarea unor sarcini de lucru, utilizându-se preponderent metoda
învăţării şi a formării deprinderilor prin rezolvarea unei game cât mai variate de aplicaţii practice şi
punându-se accent pe realizarea cu exactitate şi la timp a cerinţelor. Realizarea proiectelor în cadrul
activităţilor practice va urmări dezvoltarea abilităţilor de lucru în echipă.
Locul de desfăşurare a instruirii trebuie să fie un laborator de informatică în care – pentru

optimizarea demersului didactic – este necesar să existe o dotare minimală care presupune un număr
suficient de calculatoare , conectate în reţea şi cu acces la toate serviciile INTERNET. Configuraţia
calculatoarelor trebuie să permită rularea aplicaţiilor prin care vor fi formate competenţele specifice.
În laborator trebuie să existe de asemenea boxe, microfon, o imprimantă şi dispozitive periferice şi

de memorare externă. Prezenţa unui videoproiector sau a unui program de vizualizare în reţea va
îmbunătăţi instruirea interactivă.
Profesorii vor alege cele mai potrivite aplicaţii în funcţie de specialitatea clasei.

practice individuale, metoda descoperirii, lucrul în echipă, conversaţia euristică.
evoluţiilor ulterioare din activitatea profesională.
Pregătirea în laboratorul de informatică are o specificitate care se bazează, în principal, pe realizarea

etapă cu etapă, de către fiecare elev, a instrucţiunilor profesorului: nerespectarea acestei cerinţe conduce
la “pauze” nedorite pentru a realiza reconstituirea simultaneităţii acţiunilor.
posibil, probleme concrete ale activităţilor din domeniul propriu de activitate pentru a sublinia avantajele
utilizării sistemelor informatice.
Proiectele şi documentarea, stabilirea tematicii, vor fi realizate prin consultarea cadrelor didactice
de specialitate, pentru a fi identificate temele majore, de interes pentru calificarea profesională a fiecărui
colectiv de elevi.

Sublinierea creşterii şanselor de ocupare a unui loc de muncă în situaţia existenţei cunoştinţelor de utilizare a
calculatorului conduce de asemenea la o implicare mai accentuată a elevilor în procesul de învăţare.
Se pot iniţia activităţi cum ar fi:

- căutaţi pe Internet aplicaţii dedicate prelucrării sunetelor şi încercaţi să compuneţi muzică;
- căutaţi şi folosiţi o aplicaţie care transformă CDA în format mp3;
- realizaţi o captură video de pe televizor, prin TV Tuner, şi salvaţi înregistrarea într-un format care să
permită realizarea unui fişier de dimensiuni cât mai reduse;
- editaţi un fişier video realizat cu un aparat digital (modificare sunet, realizare generic, mixare
imagini).

PROGRAME ŞCOLARE

(Sisteme de gestiune a bazelor de date)
CLASA A XI-A
Filiera teoretică, profil real, specializarea ştiinţele naturii

Nr. 5099/09.09.2009
Bucureşti, 2009
NOTĂ DE PREZENTARE

pregătire diversificată a tinerilor în acest domeniu. Disciplina „Tehnologia Informaţiei şi a
Comunicaţiilor”, din cadrul ariei „Tehnologii”, trebuie să asigure dobândirea unor cunoştinţe de utilizare
a calculatorului şi a programelor, de tehnologia informaţiei şi comunicării la nivel de cultură generală,
Pornind de la faptul că nu există domeniu de activitate unde să nu se prelucreze şi să nu se transmită

informaţii atât în cadrul domeniului respectiv cât şi spre exteriorul lui, afirmăm că azi informaţia este
foarte preţioasă, ea trebuie stocată, prelucrată şi transmisă în condiţii care asigură corectitudine şi
exactitate, deci la nivel profesional.
predarea TIC-ului orientată pe proiecte. Obişnuirea elevilor cu responsabilităţi, cu răspunderea privind finalizarea
interdisciplinar. Deci, nu putem vorbi despre Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor pur şi simplu.
Ea nu poate fi privită ca o disciplină independentă şi nu poate fi ţinută între bariere create artificial.

Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor (Sisteme de gestiune a bazelor de date) – clasa a XI-a, ciclul 2
superior al liceului, filiera teoretică, profil real, specializarea ştiinţele naturii
ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr. 3410 / 16.03.2009, este prevăzută disciplina Tehnologia
Informaţiei şi a Comunicaţiilor pentru:
• filiera teoretică, profil real, specializarea ştiinţele naturii, în curriculumul diferenţiat, 2 ore / săpt.
Având în vedere nevoile educaţionale ale elevilor cărora li se adresează prezenta programă şcolară, în ciclul
superior al liceului, disciplina Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor este consacrată sistemelor de
gestiune a bazelor de date.


Comunicaţiilor (sisteme de gestiune a bazelor de date), sunt derivate din competenţele generale şi
reprezintă ansambluri structurate de cunoştinţe şi deprinderi ce urmează a fi dobândite de către elevi prin
învăţare, pe durata anului de studiu.
disciplina Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor şi alte obiecte de studiu.
Disponibilitatea de a evalua/ autoevalua activităţi practice

1.1. Identificarea tipurilor de valori Date numerice
utilizate în codificarea informaţiilor Şiruri de caractere
Dată şi oră
Codificări pentru alte tipuri de informaţii
Validarea datelor
1.2. Identificarea operaţiilor elementare Operaţii de intrare-ieşire
efectuate asupra datelor Operaţii aritmetice
Operaţii logice, comparări, decizii
Prelucrări structurate (noţiuni de programare)
1.3. Identificarea operaţiilor specifice Căutări; tehnici de căutare
datelor structurate Sortări;
Metode de sortare
Actualizări; adăugare, ştergere, editare
2.. Cunoaşterea modului de utilizare a unor medii informatice de lucru
2.1. Identificarea datelor de prelucrat Formularea corectă a titlului temei
Analiza datelor ce intervin în prelucrări
Analiza tipurilor de date adecvate
Securitatea datelor (protecţii, parole etc.)
2.2. Identificare operaţiilor curente de Denumirea operaţiilor
prelucrare Identificarea instrumentelor specifice
Identificarea operaţiilor posibile utilizând Word
Identificarea operaţiilor posibile folosind Excel
2.3. Utilizarea operaţiilor pentru liste/ Rânduri de titlu (header)
tabele, folosind Word Formule de calcul; funcţii şi repere în tabel
Sortări
2.4 Utilizarea operaţiilor pentru liste/ Formule de calcul; adrese, definire de variabile (define),
baze de date folosind Excel categorii de funcţii
Funcţii statistice şi financiare
Meniul Date (Data)
Formular de date
Sortare şi filtrare
Grupări de date; tabele pivot
3.1. Identificarea unor teme utile şi Alegerea temelor în funcţie de specificul clasei
stabilirea echipelor Elaborarea unui plan de lucru
Stabilirea rolurilor în cadrul echipelor
3.2.Documentarea şi pregătirea materialelor Alegerea mijloacelor de documentare
Stabilirea formatelor de lucru
Stabilirea unei identităţi vizuale a proiectului: siglă,
motto, imagine reprezentativă pentru proiect
Culegerea materialelor
3.3. Finalizarea şi prezentarea proiectelor Concatenarea materialelor după structura stabilită
Finalizarea proiectelor
Realizarea sintezelor de prezentare
Prezentarea, publicarea materialelor.
Predarea-învăţarea disciplinei Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor (Sisteme de gestiune a

bazelor de date) va fi orientată pe rezolvarea unor sarcini de lucru, utilizându-se preponderent metoda
punându-se accent pe realizarea cu exactitate şi la timp a cerinţelor sarcinilor de lucru. Realizarea
proiectelor în cadrul activităţilor practice va urmări dezvoltarea abilităţilor de lucru în echipă.
suficient de calculatoare, conectate în reţea şi cu acces la serviciile INTERNET. Configuraţia
În laborator trebuie să existe o imprimantă, eventual un scanner şi dispozitive periferice şi de
memorare externă. Prezenţa unui videoproiector sau a unui program de vizualizare în reţeaua de
calculatoare va îmbunătăţi instruirea interactivă.
utilizării sistemelor informatice. Achiziţia treptată a cunoştinţelor şi deprinderilor poate fi stimulată
printr-o prezentare atractivă a aplicaţiilor.
de specialitate, pentru a fi identificate temele majore, de interes.
instruirii la conţinutul disciplinelor de specialitate şi să colaboreze cu profesorii de la disciplinele de
specialitate pentru realizarea de activităţi specifice domeniului.
Pentru buna desfăşurare a orelor şi aplicarea programei se sugerează următoarele tipuri de activităţi
de învăţare:
- prelucrarea datelor experimentale, modelarea, simularea şi controlul evenimentelor, reprezentarea
grafică a datelor experimentale
PROGRAME ŞCOLARE

CLASA A XI-A
Filiera vocaţională, profil teologic, toate specializările

Nr. 5099/09.09.2009
Bucureşti, 2009
NOTĂ DE PREZENTARE



Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor (Sisteme de gestiune a bazelor de date), clasa a XI-a,ciclul superior 2
al liceului, filiera vocaţională, profil teologic, toate specializările
ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr. 3410 / 16.03.2009, este prevăzută disciplina Tehnologia
Informaţiei şi a Comunicaţiilor pentru:
• filiera vocaţională, profil teologic, toate specializările (în trunchiul comun): 1 oră / săpt.
ciclul superior al liceului, disciplina Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor este consacrată sistemelor de


Comunicaţiilor (sisteme de gestiune a bazelor de date), sunt derivate din competenţele generale şi

1.1. Identificarea tipurilor de valori Date numerice
utilizate în codificarea informaţiilor Şiruri de caractere
Dată şi oră
Codificări pentru alte tipuri de informaţii
1.2. Identificarea operaţiilor elementare Operaţii de intrare-ieşire

efectuate asupra datelor Operaţii aritmetice
Operaţii logice, comparări, decizii
1.3. Identificarea operaţiilor specifice Căutări; tehnici de căutare

datelor structurate Sortări;
Actualizări; adăugare, ştergere, editare

2.1. Identificarea datelor de prelucrat Formularea corectă a titlului temei
Analiza datelor ce intervin în prelucrări
Analiza tipurilor de date adecvate\
2.2. Identificare operaţiilor curente de Denumirea operaţiilor

prelucrare Identificarea instrumentelor specifice
Identificarea operaţiilor posibile utilizând Word
Identificarea operaţiilor posibile folosind Excel
2.3. Utilizarea operaţiilor pentru liste/ Rânduri de titlu (header)
tabele, folosind Word Formule de calcul; funcţii şi repere în tabel
Sortări
2.4 Utilizarea operaţiilor pentru liste/ Formule de calcul; adrese, definire de variabile (define),
baze de date folosind Excel categorii de funcţii
Meniul Date (Data)
Sortare şi filtrare

3.1. Identificarea unor teme utile şi Alegerea temelor în funcţie de specificul clasei
stabilirea echipelor Elaborarea unui plan de lucru
3.2.Documentarea şi pregătirea materialelor Alegerea mijloacelor de documentare
Stabilirea formatelor de lucru
3.3. Finalizarea şi prezentarea proiectelor Concatenarea materialelor după structura stabilită
Finalizarea proiectelor
Prezentarea, publicarea materialelor.

punându-se accent pe realizarea cu exactitate şi la timp a cerinţelor sarcinilor de lucru. Realizarea
proiectelor în cadrul activităţilor practice va urmări dezvoltarea abilităţilor de lucru în echipă.
În laborator trebuie să existe o imprimantă, eventual un scanner şi dispozitive periferice şi de
memorare externă. Prezenţa unui videoproiector sau a unui program de vizualizare în reţeaua de
calculatoare va îmbunătăţi instruirea interactivă.
instruirii la conţinutul disciplinelor de specialitate şi să colaboreze cu profesorii de la disciplinele de
specialitate pentru realizarea de activităţi specifice domeniului.
Pentru buna desfăşurare a orelor şi aplicarea programei se sugerează următoarele tipuri de activităţi
de învăţare:
- prelucrarea datelor experimentale, modelarea, simularea şi controlul evenimentelor, reprezentarea
grafică a datelor experimentale
PROGRAME ŞCOLARE

(Tehnici de documentare asistată de calculator)
CLASA A XI-A
Filiera teoretică, profilul umanist, specializarea ştiinţe sociale

Nr. 5099/09.09.2009
Bucureşti, 2009
NOTĂ DE PREZENTARE



Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor (Tehnici de documentare asistată de calculator), clasa a XI-a, ciclul 2
superior al liceului, filiera teoretică, profilul umanist, specializarea ştiinţe sociale
În baza planurilor-cadru de învăţământ pentru ciclul superior al liceului, aprobate prin ordinul ministrului
educaţiei, cercetării şi inovării nr. 3410 / 16.03.2009, disciplina Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor
(tehnici de documentare asistată de calculator) se studiază la clasa a XI-a, astfel:
− în cadrul curriculumului diferenţiat (CD) al următoarelor filiere, profiluri, specializări:
o filiera teoretică, profil umanist, specializarea ştiinţe sociale: 2 ore/ săptămână;
Prezenta ofertă curriculară a fost elaborată luând în considerare atât interesele educaţionale ale elevilor
cărora li se adresează, cât şi posibilitatea valorificării ulterioare, pe piaţa muncii, a competenţelor şi
cunoştinţelor dobândite de către aceştia prin studierea acestui domeniu.

opinii ale unor profesori cu o bogată experienţă didactică. Programa actuală trebuie înţeleasă ca o etapă
necesară pentru crearea unei expertize adecvate revizuirilor ulterioare.

Comunicaţiilor (tehnici de documentare asistată de calculator), sunt derivate din competenţele generale şi
Înţelegerea impactului tehnologiilor informatice în societate, precum şi a conexiunilor dintre

1.1. Tehnica proiectului Formularea temei
Stabilirea obiectivelor
Stabilirea sarcinilor de lucru
Organizarea echipei. Roluri
1.2. Alegerea aplicaţiilor ce vor fi Aplicaţii de birotică şi documentare
utilizate în elaborarea proiectului Stabilirea mediilor principale de lucru (procesor de texte,
prezentare PPT, editor grafic)
Mijloace specifice de procesare a informaţiilor
Legături între aplicaţii, modalităţi de utilizare paralelă a
acestora, transfer între aplicaţii
1.3. Organizarea modulară a unei lucrări Structura modulară a proiectului
Secţiunile lucrării, aplicaţii folosite în funcţie de abilităţile
fiecărui membru al echipei
Mod de lucru, standarde utilizate, legături între module
Reguli generale de lucru. Diagrama lucrării
Etape de lucru şi termene
1.4. Aplicarea modalităţilor de Formatul paginii de lucru pentru documentele text şi
formatare, şablonizare a documentelor designul de diapozitiv pentru documente PPT
electronice ce compun modulele unui Formatarea textului – corp de literă, stil, mărime, culori,
proiect centrare, aliniere
Formate de paragrafe
Culori şi fonduri folosite
1.5. Utilizarea elementelor grafice în Inserarea obiectelor grafice ca: imagini, fotografii, scheme
documente. grafice, desene, obiecte grafice scanate
Optimizarea elementelor grafice. Prelucrarea acestora
înainte de a fi inserate în documente
Utilizarea editoarelor grafice ale Windows sau a altor editoare
free (Iview) pentru redimensionarea sau corectarea obiectelor
1.6. Utilizarea diagramelor pentru Crearea şi utilizarea bazelor de date ce vor genera diagrame
ilustrarea unor statistici. Particularizarea diagramei
Crearea de diferite tipuri de diagrame: bar chart, pie chart, etc.
1.7. Inserarea altor obiecte complexe în Caracterizarea elementelor noi ce pot fi inserate în documente.
documente(filme, sunete, animaţii 2D Programele care operează cu aceste obiecte. (vizualizare filme
sau 3D) şi animaţii, audiţie sunete)
Preluarea şi prelucrarea sunetelor folosind „sound recorder”.
Inserarea comentariilor sonore în documentul electronic
Importul filmelor şi a animaţiilor
1.8. Optimizarea unei lucrări, proiect Reguli de utilizare a textului
Modalităţi de realizare a unui document optim din punct de
vedere al dimensiunilor, în funcţie de obiectele utilizate
Modalităţi de redimensionare a elementelor grafice, audio,
film sau animaţii
Folosirea aplicaţiilor multimedia pentru înregistrarea şi
prelucrarea unor comentarii, sunete sau a unei melodii

1.9. Prezentarea publică a unui proiect în Folosirea videoproiectorului şi a prezentărilor în reţeaua de
format electronic calculatoare (tip NetMeeting)
Realizarea unor documente tipărite pentru prezentare: folii
retroproiector, pliante, broşuri
Transformarea unui document în format pagina de web
Transformarea în format PDF şi utilizarea Acrobat Reader
Împachetarea şi transportul documentului
2 . Cunoaşterea modului de utilizare a unor medii informatice de lucru
2.1. Identificarea temei pentru care este Operaţii iniţiale: formularea titlului temei, analiza
necesară documentarea folosind Internet domeniilor de aplicabilitate şi a domeniilor din care derivă
tema
Chei (variante) de căutare
Motoare de căutare şi modul de lucru cu acestea
2.2.Folosirea enciclopediilor, a Utilizarea enciclopediilor on-line
dicţionarelor, a unor servere specializate Utilizarea enciclopediilor pe CD
pentru documentare. Drepturi de autor (copyright)
2.3. Realizarea procesului de Căutarea după cuvinte cheie. Căutarea avansată.
documentare Transferul obiectelor între aplicaţii (imagini, text, tabele,
link-uri, arhive)
Formatarea documentelor realizate: redimensionarea
imaginilor, uniformizarea textului, formatarea tabelelor,
formatarea documentului, stabilirea modului de imprimare.
2.4 Utilizarea formelor de lucru Aplicaţie de partajare (de exemplu, Share Point)
cooperativ Partajarea în reţea a documentelor
2.5. Utilizarea documentării Realizarea sumarului şi a sintezei de prezentare
Stabilirea interfeţei de prezentare (de exemplu, PowerPoint)
Concatenarea modulelor
2.6. Crearea şi utilizarea unei biblioteci Analiza structurii unei biblioteci de documentare în funcţie
de documentare de nevoile locale, profilul şcolii, al clasei şi interesele
elevilor
Realizarea structurii bibliotecii de documentare: tipuri de
documente, ierarhizarea acestora, stabilirea nivelelor de
acces, protejarea documentelor
Constituirea echipelor de lucru şi distribuirea sarcinilor pe
membrii echipei
Realizarea bibliotecii de documentare: preluarea
documentelor individuale, arhivarea şi aranjarea
Realizarea unui document ajutător pentru consultarea
bibliotecii de documentare
2.7. Transferul bibliotecii de Postarea bibliotecii pe serverul şcolii sau pe un server
documentare către un centru de resurse public
Stabilirea nivelelor de acces la bibliotecă, componentele
bibliotecii
Drepturile de autor şi copyright

3.1. Identificarea unor teme utile şi Alegerea temelor în funcţie de nevoile şcolii
stabilirea echipelor Analiza structurilor. Elaborarea unor sumare, a unor
scheme de lucru
3.2.Documentarea şi pregătirea Alegerea mijloacelor de documentare
materialelor Stabilirea formatelor de lucru
3.3. Finalizarea proiectelor şi prezentarea Concatenarea materialelor după structura stabilită
lor Finalizarea proiectelor
Prezentarea, publicarea materialelor. Realizarea de expoziţii
Publicarea pe site-ul şcolii a celor mai reuşite secvenţe
Predarea-învăţarea disciplinei Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor (Tehnici de documentare
asistată de calculator) va fi orientată pe rezolvarea unor sarcini de lucru, utilizându-se preponderent
metoda învăţării şi a formării deprinderilor prin rezolvarea unei game cât mai variate de aplicaţii
practice şi punându-se accent pe realizarea cu exactitate şi la timp a cerinţelor sarcinilor de lucru.
Realizarea proiectelor în cadrul activităţilor practice va urmări dezvoltarea abilităţilor de lucru în echipă.
calculatoarelor trebuie să permită rularea aplicaţiilor prin care vor fi formate competenţele specifice .
În laborator trebuie să existe boxe, microfon, o imprimantă, eventual un un scanner şi dispozitive
periferice şi de memorare externă. Prezenţa unui videoproiector sau a unui program de vizualizare în
reţeaua de calculatoare va îmbunătăţi instruirea interactivă.
PROGRAME ŞCOLARE

CLASA A XI-A
Filiera vocaţională, profilul ordine şi securitate publică şi profilul

pedagogic, toate specializările

Nr. 5099/09.09.2009
Bucureşti, 2009
NOTĂ DE PREZENTARE



superior al liceului, filiera vocaţională, profilul ordine şi securitate publică şi profilul pedagogic, toate
specializările
(tehnici de documentare asistată de calculator) se studiază la clasa a XI-a, astfel:
− în cadrul curriculumului diferenţiat (CD) al următoarelor filiere, profiluri, specializări:
o filiera vocaţională, profil ordine şi securitate publică, specializarea ştiinţe sociale: 1 oră/
săptămână;
− în cadrul trunchiului (TC) al următoarelor filiere, profiluri, specializări:
o filiera vocaţională, profil pedagogic, toate specializările: 1 oră/ săptămână.


Comunicaţiilor (tehnici de documentare asistată de calculator), sunt derivate din competenţele generale şi
specializările
specializările

1.1. Tehnica proiectului Formularea temei
Stabilirea obiectivelor
Stabilirea sarcinilor de lucru
Organizarea echipei. Roluri
1.2. Alegerea aplicaţiilor ce vor fi Aplicaţii de birotică şi documentare
utilizate în elaborarea proiectului Stabilirea mediilor principale de lucru (procesor de texte,
prezentare PPT, editor grafic)
Mijloace specifice de procesare a informaţiilor
Legături între aplicaţii, modalităţi de utilizare paralelă a
acestora, transfer între aplicaţii
1.3. Organizarea modulară a unei lucrări Structura modulară a proiectului
Secţiunile lucrării, aplicaţii folosite în funcţie de abilităţile
fiecărui membru al echipei
Mod de lucru, standarde utilizate, legături între module
Reguli generale de lucru. Diagrama lucrării
Etape de lucru şi termene
1.4. Aplicarea modalităţilor de Formatul paginii de lucru pentru documentele text şi
formatare, şablonizare a documentelor designul de diapozitiv pentru documente PPT
electronice ce compun modulele unui Formatarea textului – corp de literă, stil, mărime, culori,
proiect centrare, aliniere
Formate de paragrafe
Culori şi fonduri folosite
1.5. Utilizarea elementelor grafice în Inserarea obiectelor grafice ca: imagini, fotografii, scheme
documente. grafice, desene, obiecte grafice scanate
Optimizarea elementelor grafice. Prelucrarea acestora
înainte de a fi inserate în documente
Utilizarea editoarelor grafice ale Windows sau a altor editoare
free (Iview) pentru redimensionarea sau corectarea obiectelor
1.6. Utilizarea diagramelor pentru Crearea şi utilizarea bazelor de date ce vor genera diagrame
ilustrarea unor statistici. Particularizarea diagramei
Crearea de diferite tipuri de diagrame: bar chart, pie chart, etc.
1.7. Optimizarea unei lucrări, proiect Reguli de utilizare a textului
Modalităţi de realizare a unui document optim din punct de
vedere al dimensiunilor, în funcţie de obiectele utilizate
Modalităţi de redimensionare a elementelor grafice, audio,
film sau animaţii
Folosirea aplicaţiilor multimedia pentru înregistrarea şi
prelucrarea unor comentarii, sunete sau a unei melodii
specializările

1.8. Prezentarea publică a unui proiect în Folosirea videoproiectorului şi a prezentărilor în reţeaua de
format electronic calculatoare (tip NetMeeting)
Realizarea unor documente tipărite pentru prezentare: folii
retroproiector, pliante, broşuri
Transformarea unui document în format pagina de web
Transformarea în format PDF şi utilizarea Acrobat Reader
Împachetarea şi transportul documentului
2.1. Identificarea temei pentru care este Operaţii iniţiale: formularea titlului temei, analiza
necesară documentarea folosind Internet domeniilor de aplicabilitate şi a domeniilor din care derivă
tema
Chei (variante) de căutare
Motoare de căutare şi modul de lucru cu acestea
2.2.Folosirea enciclopediilor, a Utilizarea enciclopediilor on-line

dicţionarelor, a unor servere specializate Utilizarea enciclopediilor pe CD
pentru documentare. Drepturi de autor (copyright)
2.3. Realizarea procesului de Căutarea după cuvinte cheie. Căutarea avansată.

documentare Transferul obiectelor între aplicaţii (imagini, text, tabele,
link-uri, arhive)
Formatarea documentelor realizate: redimensionarea
imaginilor, uniformizarea textului, formatarea tabelelor,
formatarea documentului, stabilirea modului de imprimare.
2.4. Utilizarea documentării Realizarea sumarului şi a sintezei de prezentare

Stabilirea interfeţei de prezentare (de exemplu, PowerPoint)
Concatenarea modulelor

3.1. Identificarea unor teme utile şi Alegerea temelor în funcţie de nevoile şcolii
stabilirea echipelor Analiza structurilor. Elaborarea unor sumare, a unor
scheme de lucru
3.2.Documentarea şi pregătirea Alegerea mijloacelor de documentare
materialelor Stabilirea formatelor de lucru
3.3. Finalizarea proiectelor şi prezentarea Concatenarea materialelor după structura stabilită
lor Finalizarea proiectelor
Prezentarea, publicarea materialelor. Realizarea de expoziţii
Publicarea pe site-ul şcolii a celor mai reuşite secvenţe
specializările
Predarea-învăţarea disciplinei Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor (Tehnici de documentare
asistată de calculator) va fi orientată pe rezolvarea unor sarcini de lucru, utilizându-se preponderent
calculatoarelor trebuie să permită rularea aplicaţiilor prin care vor fi formate competenţele specifice .
În laborator trebuie să existe boxe, microfon, o imprimantă, eventual un un scanner şi dispozitive
periferice şi de memorare externă. Prezenţa unui videoproiector sau a unui program de vizualizare în
reţeaua de calculatoare va îmbunătăţi instruirea interactivă.
specializările
PROGRAME ŞCOLARE

(Tehnoredactare asistată de calculator)
CLASA A XI-A
Filiera teoretică, profilul umanist, specializarea filologie

Nr. 5099/09.09.2009
Bucureşti, 2009
NOTĂ DE PREZENTARE

Comunicaţiilor”, din cadrul ariei curriculare „Tehnologii”, trebuie să asigure dobândirea unor cunoştinţe
de utilizare a calculatorului şi a programelor, de Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor la nivel de
cultură generală, necesare unor activităţi cu caracter aplicativ utile în mediul în care îşi vor desfăşura
activitatea.


Tehnologia informaţiei şi a comunicaţilor (Tehnoredactare asistată de calculator), clasa a XI-a, filiera 2

teoretică, profil umanist, specializarea filologie
Prezentul curriculum şcolar cuprinde programa pentru disciplina Tehnologia Informaţiei şi a

Comunicaţiilor, cu o oră/săptămână la clasa a XI-a, conform ordinului ministrului educaţiei, cercetării şi
inovării nr. 3410 / 16.03.2009.
educaţiei, cercetării şi inovării nr. 3410 / 16.03.2009, Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor
(tehnoredactare asistată de calculator) se studiază la clasa a XI-a ca disciplină de curriculum diferenţiat
(CD) al specializării filologie din cadrul filierei teoretice, profil umanist.


Comunicaţiilor (tehnoredactare asistată de calculator), sunt derivate din competenţele generale şi



1.1. Organizarea spaţiului de lucru şi a Definirea spaţiului de lucru şi a spaţiului tipografic. Elemente

posibilităţilor de imprimare tehnice: dimensiunile paginii, margini, zonă de imprimare
Formate coli/pagini
Modalităţi de imprimare: negativ, în oglindă, separaţii de
culoare, broşură etc.
1.2. Organizarea grafică şi de structură a Elemente grafice şi de structură pe pagina tipărită: casete de
paginii text, coloane, imagini, titluri subtitluri. Margini. Antet. Subsol
Reguli generale de compoziţie pe pagina destinată tipăriri.
Raportul vid-plin, text-imagine, echilibru, proporţii
Reguli de ergonomie şi estetică a paginii tipărite
1.3. Organizarea, unei lucrări de întindere Elemente generale de structură: capitol, subcapitol
mare: broşura, revista, cartea paragraf, alineat. Cuprinsul, numerotarea paginilor,
indexul, glosarul de termeni a unei lucrări
Revista. Elemente de organizare grafică şi structurala
textului şi imaginii. Echilibru, unitate grafică a revistei.
Aplicaţii practice. Realizarea unei reviste şcolare
Realizarea unei cărţi pe baza unui proiect de echipă (se pot
utiliza cunoştinţele de tehnoredactare din clasa a 9-a)
Etape de lucru, organizare şi termene în realizarea unei
lucrări de echipă
1.4. Aplicarea modalităţilor de formatare Stabilirea formatului paginii de lucru şi a designului general
şi şablonizare a documentelor electronice Formatarea textului – corp de literă, stil, mărime, culori,
ce compun modulele unei lucrări centrare, aliniere
Formate de paragrafe; marcatori şi numerotări, borduri,
tabulatori
Stabilirea culorilor şi fondurilor
Utilizarea stilurilor
1.5. Utilizarea obiectelor şi a elementelor Inserarea obiectelor ca: imagini scanate, fotografii,
grafice în documente scheme grafice, desene, ecuaţii etc.
Formatarea obiectelor
Raportarea la text şi la alte obiecte
Optimizarea elementelor grafice. Prelucrarea acestora cu
ajutorul editoarelor grafice înainte de a fi inserate în document
2.1. Utilizarea avansată a procesorului de Pregătirea documentului: pagină, antet şi subsol, paragraf,
texte Word indentare, stiluri.
Folosirea dicţionarului şi opţiunile de corecţie.
Particularizarea meniului pentru acces rapid la funcţii
importante. Definirea sau particularizarea unor scurtături
pentru operaţii frecvente.
Tehnici de tehnoredactare rapidă folosind macrocomenzi.
Lucrul în echipă. Folosirea funcţiei “Marcaj de urmărire”
(Track changes), partajarea documentului în reţea
Finalizarea unei lucrări. Corecţii. Cuprins automat
Numerotarea figurilor. Pregătirea pentru tipărire
Editarea (modificarea) documentelor .pdf
Folosirea în comun a datelor de către aplicaţii –
mecanismul OLE


2.2.Folosirea unui procesor de texte Conţinuturi pentru PageMaker
profesional (PageMaker sau QxPress) 1 Lansarea în lucru a aplicaţiei. Familiarizarea cu meniul.
Pregătirea formatului documentului de lucru. Setarea
paginii, antet şi subsol, caste de text sau imagine, formate
de coloane. Tipuri de casete, formatarea acestora. Funcţia
“element”
Funcţia “place” de introducere a textului sau imaginii în
casete
Controlul asupra textului. Funcţia “type”
Controlul asupra imaginii. Rotire, potrivire, tăiere
Amplasarea imaginilor în raport cu textul
Finalizarea unui document. Index. Cuprins
Opţiunile de tipărire
Conţinuturi pentru QxPress

Meniuri de bază. Lucrare nouă: document, biblioteca,
carte, pagină de web, XML-document
Crearea documentelor. Inserare casete de text şi imagine.
Funcţia de preluare (“get”) imagine sau text în cadrul unei
casete
Formatarea obiectelor (text sau imagini) în interiorul unei
casete: potriviri, aliniamente, aranjări. Formate de text ,
paragraf
Utilizarea tabelelor în QxPress. Inserarea de text sau
imagini în tabel
Exerciţii practice de tehnoredactare. Realizarea unei foi
volante
Configuraţii speciale pentru tipărire. Negativ, tipărire în
oglindă, separaţii de culoare
Inserarea de pagini noi. Capitole şi secţiuni
Cărţi şi biblioteci. Opţiuni de organizare

3.1Realizarea unei reviste şcolare Colectivul de redacţie
Organizarea revistei: structura generală, tematica,
organizarea grafică, coperţile
Modularizarea tehnoredactării. Stabilirea formatelor de
lucru, şabloane
Asamblarea lucrării, tipărirea
3.2. Realizarea unei cărţi de format mic Culegerea textului (poezii/proză scurtă, creaţii ale elevilor)
Realizarea unor elemente grafice. Ilustraţii
Alegerea aplicaţiei pentru lucru
Formatarea documentului. Pagini A5 sau A6 pe hârtie A4
Tipărirea şi asamblarea exemplarului model
1
Se studiază, în mod obligatoriu, la alegere, în funcţie de resursele materiale ale unităţii de învăţământ, unul dintre
cele două procesoare de texte.


3.3 Realizarea unui ziar Organizarea unui colectiv de redacţie şi împărţirea sarcinilor
Organizarea conţinutului. Titlul ziarului. Titluri şi
subtitluri articole
Organizarea grafică a publicaţiei. Formatul paginii, culori,
tipuri de caractere dominante
Realizarea unor reportaje, culegerea textelor
Documentarea. Realizarea fotografiilor şi prelucrarea acestora
Asamblarea publicaţiei. Tipărirea unui model
Predarea-învăţarea disciplinei Tehnici de tehnoredactare pe calculator va fi orientată pe
În funcţie de interesele educaţionale ale elevilor şi de resursele de timp disponibile, profesorul
poate opta pentru activităţi suplimentare cum ar fi:
- utilizarea tipurilor de documente predefinite oferite de aplicaţia MS Word (Web Pages,
Letters and Faxes, Memos, Agenda, Calendar, CV, Brochure, Manual, Reports);
- realizarea unui document cu o lista de adrese web interesante, comentate;
- expedierea unor mesaje având ca ataşament fişiere Word, salvarea fişierelor Word arhivate
pe un suport de memorie extern, realizarea unor etichete, tehnoredactarea plicurilor, editarea
documentelor text scanate şi transformate cu funcţia OCR;
- realizarea, în Word, a unei prezentări pe teme de interes pentru domeniul de specializare,
care conţine text, poze scanate, comentariu sonor, a unor afişe şi invitaţii pentru diverse
evenimente.

PROGRAME ŞCOLARE
CLASELE A XI-A ŞI A XII-A, ruta directă de calificare profesională

CLASELE A XII-A ŞI A XIII-A, ruta progresivă de calificare profesională

Nr. 5099/09.09.2009
Bucureşti, 2009
NOTĂ DE PREZENTARE
Societatea informaţională presupune utilizarea intensivă a informaţiei în toate sferele activităţii şi

existenţei umane, cu impact social şi economic semnificativ. Noile tehnologii informaţionale sunt
utilizate atât la nivel individual, cât şi în cadrul companiilor şi organizaţiilor cu flexibilitate ridicată,
rezultată din independenţa activităţii umane în raport cu spaţiul şi timpul.
Prin urmare crearea şi dezvoltarea societăţii informaţionale presupun convergenţa a trei factori cheie:
tehnologia informaţiei, tehnologia comunicării şi producţia de multimedia care se regăsesc în cadrul
disciplinei Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor.
Premisele trecerii la societatea informaţională sunt dictate de dinamica foarte puternică a noii economii,
în care tehnologiile digitale fac tot mai uşoare şi mai ieftine accesarea, procesarea, stocarea, prelucrarea şi
transmiterea informaţiilor. Volumul imens de informaţii disponibile creează oportunităţi de exploatare a
lor prin crearea de noi produse şi servicii, prin transformare unor activităţi, prin crearea de noi locuri de
muncă.
I. Locul modulului în cadrul planului-cadru de învăţământ. Lista competenţelor specifice unităţii

de competenţe din modul.
Modulul Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor se studiază în clasa a XI/ XII-a şi a XII/XIII-a,
ciclul superior al liceului, filiera tehnologică, ca disciplină de sine stătătoare în aria curriculară „Tehnologii”,
conform planurilor cadru aprobate prin OMECI nr. 3412 / 16.03.2009.
În cadrul modulului se dezvoltă unitatea de competenţă „Utilizarea calculatorului şi prelucrarea informaţiei”

din Standardul de pregătire profesională pentru nivelul 3 de calificare profesională:
• Utilizarea calculatorului şi prelucrarea informaţiei 1 credit

1. Utilizează informaţii de pe Internet.
2. Organizează şi prelucrează informaţia.
3. Utilizează tehnologii IT multimedia (Web, comunicare) pentru crearea documentelor Web.
4. Utilizează aplicaţii software în managementul informatizat al proiectelor.
Împărţirea pe anii de studiu a conţinuturilor tematice se va face după cum urmează:
- În clasa a XI/ XII-a se vor studia conţinuturile tematice aferente competenţelor:
• Utilizează informaţii de pe Internet.
• Organizează şi prelucrează informaţia.
- În clasa a XII/ XIII-a se vor studia conţinuturile tematice aferente competenţelor:
• Utilizează tehnologii IT multimedia (Web, comunicare) pentru crearea documentelor Web.
• Utilizează aplicaţii software în managementul informatizat al proiectelor.
Modulul are alocată prin planul-cadru, în curriculumul diferenţiat, o (una) oră pe săptămână în clasa a XI/
XII-a şi o (una) oră pe săptămână în clasa a XII/XIII-a.
Numărul total de 64 ore, alocat studierii modulului pe parcursul ciclului superior al liceului, va fi repartizat
astfel:
• în clasa a XI-a (ruta directă de calificare) / a XII-a (ruta progresivă de calificare) – 33 ore/ an,
• în clasa a XII-a (ruta directă de calificare) / a XIII-a (ruta progresivă de calificare) – 31 ore/ an.
Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor, ciclul superior al liceului, filiera tehnologică, toate profilurile şi 2
specializările, rutele directă şi progresivă de calificare profesională
II. Tabelul de corelare a competenţelor şi a conţinuturilor

Clasa a XI-a (ruta directă de calificare) / XII-a (ruta progresivă de calificare)
Competenţe
U.C.1 Conţinuturi tematice
individuale
• Analiza informaţiei. Noţiuni de bază:
9 date, informaţii
9 proces informaţional
9 bază informaţională
9 flux informaţional
9 sistem informatic, rolul sistemelor informatice în raport
cu sistem informaţional
Utilizarea calculatorului şi prelucrarea informaţiei
• Surse furnizoare de informaţie.

Caracterizare. Criterii de utilizare. Eficienţă.
9 bănci de date,
9 baze de date,
9 Internet, Intranet,
9 resurse umane implicate în sistemul informaţional.
1. Utilizează informaţii de • Căutarea şi regăsirea informaţiei.

pe Internet. Tehnici de căutare:
9 selectarea după: criterii multiple (domeniu, limbă,
localizare site), cuvinte cheie.
• Prezentarea şi utilizarea informaţiilor în documente, prezentări,

etc.
• Aplicaţii
9 Crearea unor documente (cerere, ofertă, caiet de
sarcini, pagină de fax, raport, studiu, scrisoare oficială
etc.) pe o structură dată, utilizând informaţii de pe
Internet.
9 Crearea unor prezentări pe o structură dată, utilizând
informaţii de pe Internet.
9 Utilizarea opţiunilor de comunicare între aplicaţii şi/sau
echipamente (trimitere la fax, poştă electronică, Intranet).
1
U.C. = Unitatea de competenţe (din componenţa Standardului de pregătire profesională / SPP)
Competenţe
individuale
I. Organizarea datelor
• Tipuri de informaţii / date: numerice, şiruri de caractere

(texte), imagini, logice
• Structuri de date necesare organizării informaţiei: variabile,
fişiere (text, binare), foi de lucru, tabele, baze de date, liste
• Aplicaţii
II. Prelucrarea datelor
1. Operatori: aritmetici, relaţionali, logici, funcţii definite pe tipuri

de date.
Utilizarea operatorilor – aplicaţii
2. Organizează şi 2. Funcţii:
prelucrează informaţia. • Predefinite: aritmetice, logice, de căutare şi referinţă,
financiare, definite pe şiruri de caractere, informative.
• Funcţii utilizator.
Definire.
Apelarea/utilizarea acestora în cadrul documentelor.
• Aplicaţii
3. Instrumente de lucru pentru sistemele informatice.

• Caracteristici, definire.
• Utilizarea instrumentelor de lucru: schiţe,
grafice/diagrame, şabloane (templates), rapoarte (simple,
complexe), funcţii.
4. Aplicaţii: studii de caz pentru diferite companii funcţie de

specificul calificării.
Clasa a XII-a (ruta directă de calificare) / XIII-a (ruta progresivă de calificare)

Competenţe
individuale
• Instrumente de lucru pentru crearea site-urilor Web:
- editoare de texte şi de calcul tabelar care salvează
documentele ca pagini Web,

- editoare de HTML,
- editoare de imagini.
• Structura unui site Web:

- Tipuri de site-uri Web: statice (de informare), dinamice/
interactive (e-commerce, e-learning, e-banking etc.)
3. Utilizează tehnologii IT - Structura unei pagini din cadrul unui site Web. Elemente
multimedia (Web, specifice publicării şi regăsirii site-ului în cadrul motoarelor
comunicare) pentru de căutare.
crearea documentelor Web. - Elemente de conţinut ale paginilor Web: text, liste, tabele,
imagini, hărţi de imagini, sunete, animaţie, cadre, filme,
butoane, casete de dialog, casete combinate, ferestre.
- Ierarhia paginilor în cadrul site-ului Web. Sistemul de link-uri,
pagina de start.
- Criterii considerate la realizarea documentelor Web: viteza
de încărcare, raport text/imagine.
- Cerinţe de prezentare a informaţiilor prezentate în
documentele Web: de conţinut, acurateţe, lizibilitate, de
design, conformitate cu cerinţele proiectului.
• Concepte generale:
- noţiunea de proiect,
- obiectivele proiectului,
- fazele unui proiect,
- managerul de proiect, echipa de proiect (roluri),
- planul unui proiect, elemente de evaluare,

- structura pe activităţi (WBS),
- grafic de activităţi, traiectorie critică.
• Etapele unui proiect:

- Iniţierea proiectului: justificarea economică, stabilirea
obiectivelor, oportunitatea proiectului.
- Planificarea proiectelor: organigrama proiectului, structura
4. Utilizează aplicaţii
echipei de proiect, planul de proiect, structura activităţilor
software în managementul
(WBS), alocarea resurselor (efort/durată, cost, dependinţe)
informatizat al proiectelor.
- Monitorizarea proiectului: cereri de schimbare cu justificare şi
aprobare, controlul riscului, rapoarte (de progres, de excepţii).
- Evaluarea proiectului: calitatea proiectelor, raport de sfârşit
de proiect.
• Componentele proiectului: organizaţia de proiect, planurile,

mijloacele de control, etapele, managementul riscului, controlul
schimbării, managementul configuraţiei, calitatea.
• Instrumente software pentru crearea graficelor, schiţelor,

şabloanelor de prezentare, diagramelor.
• Aplicaţii.
2
U.C. = Unitatea de competenţe (din componenţa Standardului de pregătire profesională / SPP)
III. Sugestii metodologice

Modulul Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor oferă elevilor oportunitatea de a-şi forma competenţe
tehnice în legătură cu utilizarea calculatorului, a Internetului şi a prelucrării informaţiei.
Instruirea interactivă specifică acestei discipline contribuie printre altele şi la conştientizarea faptului că un bun
Din dorinţa de a pregăti un utilizator şi nu un creator de soft, prezentul curriculum vizează formarea unui
specialist care să perceapă calculatorul ca pe un instrument de lucru absolut necesar în condiţiile
modernizărilor tehnologice, un instrument prin care să-şi valorifice superior capacitatea de muncă şi
creativitatea şi să-şi reducă timpul de lucru.
De aceea, competenţele propuse direcţionează instruirea către formarea unor abilităţi de utilizare a sistemelor
informatice în strânsă corelare cu pregătirea la disciplinele de specialitate, pentru a accentua şi mai mult
caracterul utilitar al programelor descrise şi pentru a motiva superior elevii în procesul instructiv.
Pornind de la premisa, avută în vedere prin competenţele prevăzute la disciplinele din cadrul pregătirii de
specialitate, că informativ, elevii sunt în posesia elementelor teoretice necesare pentru înţelegerea şi utilizarea
pachetelor aplicative de programe, s-a pus un accent deosebit pe descrierea şi exersarea facilităţilor oferite
de aceste programe şi pe formarea deprinderilor de a le valorifica în activitatea curentă a viitorului specialist.
1. Explicarea corelaţiilor între competenţe şi conţinuturi.
Conţinuturile au fost întocmite corelând Criteriile de Performanţă, precum şi Condiţiile de Aplicabilitate.
Cadrele didactice au posibilitatea de a decide asupra numărului de ore alocat fiecărei teme, în funcţie de
dificultatea acesteia, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale grupului instruit, de complexitatea materialului
didactic implicat în strategia didactică şi ritmul de asimilare a cunoştinţelor şi de formare a deprinderilor,
proprii grupului instruit.
Între competenţe şi conţinuturi există o relaţie bine determinată: atingerea competenţelor implică
conţinuturile tematice, iar parcurgerea acestora asigură dobândirea de către elevi a competenţelor dorite.
Pentru construirea competenţelor dorite, activităţile de învăţare – predare vor avea un caracter interactiv,
centrat pe elev, cu pondere sporită pe activităţile de învăţare, pe activităţile practice şi mai puţin pe cele
teoretice.
Ordinea de parcurgere a temelor aferente conţinuturilor din curriculum rămâne la alegerea cadrelor
didactice, cu condiţia respectării succesiunii logice în abordarea acestora.
2. Sugestii cu privire la procesul şi metodele de predare / învăţare

Locul de desfăşurare a activităţilor de învăţare se recomandă a fi un laborator echipat cu tehnica de calcul.
Este necesar să existe o dotare minimală care presupune un număr de staţii de lucru egal cu numărul
elevilor din clasă, conectate în reţea şi conexiune Internet. Analizele, lucrările şi proiectele elevilor,
studiile de caz vor fi prezentate la videoproiector. Configuraţia calculatoarelor trebuie să permită rularea
aplicaţiilor prin care vor fi formate competenţele tehnice specializate.
Dinamica acestui domeniu, extrem de rapidă, determină actualizarea permanentă a produselor hard şi soft
prin prezentarea celor mai noi echipamente respectiv versiuni ale aplicaţiilor, astfel încât absolvenţilor să
le fie mai uşor să se adapteze evoluţiilor ulterioare pe piaţa muncii.
Se vor promova metodele de predare-învăţare activ-participative, care duc la rezolvarea problemei pusă în
discuţie. Ca un argument în favoarea acestor metode se remarcă următoarele avantaje:
• sunt centrate pe elev/cursant şi activitate
• pun accent pe dezvoltarea gândirii, formarea aptitudinilor şi a deprinderilor
• încurajează participarea elevilor/cursanţilor, iniţiativa, implicarea şi creativitatea
• determină un parteneriat profesor-elev/cursant prin realizarea unei comunicări multidirecţionale.
Se recomandă renunţarea la expunere şi orientarea către metode bazate pe rezolvarea unor sarcini de
lucru, utilizându-se cu precădere rezolvarea unei game cât mai variate de aplicaţii practice şi punându-se
accent pe realizarea cu exactitate şi la timp a cerinţelor sarcinilor de lucru. Realizarea proiectelor în cadrul
Profesorii vor alege cele mai potrivite metode: descoperire, discuţia în grup, dezbaterea/masa rotundă,
studiul de caz, observaţia individuală, vizionare de prezentări. Specificul disciplinei impune metode
didactice interactive, recomandând mai ales învăţarea prin metode practice/activităţi de laborator,
teme/proiecte .
Astfel de metode impun de la sine folosirea pachetelor de materiale de învăţare, ghiduri. Modelele de
materiale de învăţare create pentru fiecare domeniu, pot fi folosite ca atare sau adaptate conform structurii
claselor de elevi în funcţie de:
• stilurile de învăţare identificate;
• tipurile de inteligenţe recunoscute;
• nevoile speciale identificate la anumiţi elevi/cursanţi.
Plecând de la principiul integrării, care asigură accesul la educaţie a oricărei persoane, şi acceptând faptul că
fiecare individ este diferit, se va avea în vedere utilizarea de metode specifice pentru dezvoltarea competenţelor
pentru acei elevi care prezintă deficienţe integrabile. Aceste metode vor fi adaptate în funcţie de specificul
condiţiilor de învăţare şi de comportament (utilizarea de programe individualizate, pregătirea de fişe individuale
pentru elevii care au nevoie şi care le cer, utilizarea instrumentelor ajutătoare de învăţare, aducerea de laude chiar
şi pentru cele mai mici progrese şi stabilirea împreună a paşilor următori).
Pentru nevoile speciale identificate, materialele de învăţare vor fi individualizate şi se pot propune
activităţi suplimentare care să sprijine acei elevi cu dificultăţi în depăşirea lor. Folosirea mijloacelor
multimedia (CD-uri multimedia, tutoriale), de exemplu, poate fi foarte utilă atât în dezvoltarea tuturor
stilurilor de învăţare cât şi ca activitate suplimentară în cazuri mai speciale.
Aplicaţiile prezentate efectiv elevilor, trebuie să aibă ca obiect, pe cât posibil, probleme concrete ale activităţilor
productive din domeniul de activitate pentru a sublinia avantajele utilizării sistemelor informatice. Achiziţia
treptată a cunoştinţelor şi deprinderilor poate fi stimulată printr-o prezentare atractivă şi motivantă a programelor.
Pentru proiectarea didactică eficientă, profesorul trebuie să-şi propună finalizarea unei etape de instruire într-o
singură şedinţă de lucru, astfel încât să nu mai fie necesară reluarea ultimelor secvenţe din şedinţa anterioară.
3. Sugestii cu privire la evaluare

Evaluarea trebuie să fie corelată cu criteriile de performanţă şi cu tipul probelor de evaluare care sunt
precizate în Standardul de Pregătire Profesională. Ea trebuie să vizeze mai ales interpretarea creativă a
informaţiilor şi capacitatea de a rezolva o situaţie-problemă. Se evaluează numai competenţele din acest
modul, evaluarea altor competenţe nefiind relevantă. O competenţă se evaluează o singură dată.
Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din competenţele specificate este lipsită de semnificaţie în
cadrul evaluării. Elevii trebuie evaluaţi numai în ceea ce priveşte dobândirea competenţelor specificate.
Evaluarea vizează doar probele de evaluare solicitate.
Procesul de evaluare constă în generarea şi colectarea probelor care atestă performanţa unui elev, şi în
evaluarea acestor probe în comparaţie cu criteriile definite. Elevul şi evaluatorul au o răspundere comună
pentru producerea şi colectarea probelor, însă responsabilitatea de a estima competenţa elevului pe baza
probelor aparţine evaluatorului.
Evaluarea implică observarea, evaluarea produsului şi chestionarea. Toate metodele de evaluare se
încadrează în una sau mai multe din aceste categorii.
Observarea înseamnă observarea elevului în timp ce el sau ea efectuează o activitate (fie ea reală sau simulată).
Evaluarea produsului înseamnă să apreciezi ceva făcut sau produs de elev după ce activitatea a fost
încheiată: raport, analiza, prezentare, site Web, proiect, planificarea unui proiect
Chestionarea constă în punerea de întrebări elevului, la care se poate răspunde fie verbal fie în scris.
Întrebările pot să fie legate de activităţile descrise sau pot să testeze capacitatea elevului de a lucra în alte
contexte precizate. Chestionarea este de asemenea un mijloc util de stabilire a dovezilor despre
cunoştinţele de bază şi despre înţelegerea elevului.
Pentru evaluare se recomandă a fi utilizate cu precădere, alături de metodele tradiţionale:
• observarea sistematică a comportamentului elevilor care permite evaluarea conceptelor,
capacităţilor, atitudinilor faţă de o sarcină dată, a comunicării
• investigaţia
• autoevaluarea prin care elevul/cursantul compară nivelul la care a ajuns cu obiectivele şi standardele
educaţionale având astfel posibilitatea de a-şi impune un ritm propriu şi eficient de învăţare
• metoda proiectelor ş.a.
Ca instrumente de evaluare se pot folosi:

• fişe de observaţie (pentru probe practice)
• fişe test (pentru probe scrise)
• fişe de autoevaluare (pentru probe orale şi scrise)
• proiectul
• studiu de caz
Instrumentele de evaluare trebuie concepute într-o corelare continuă cu indicatorii de performanţă şi cu

probele de evaluare din unităţile de competenţă relevante pentru modul.
PROGRAME ŞCOLARE

(Tehnici de prelucrare audio-vizuală)
CLASA A XII-A

Filiera vocaţională, profilul artistic, specializările muzică, arta actorului

Nr. 5099/09.09.2009
Bucureşti, 2009
NOTĂ DE PREZENTARE
Informatica a pătruns astăzi în cele mai variate domenii, prin urmare, indiferent de profesia pe care o va
alege un tânăr, la viitorul lui loc de muncă – în mileniul III – cu siguranţă va avea nevoie de valorificarea
mijloacelor informatice pentru rezolvarea unor sarcini de lucru specifice.
Suportul „multimedia” (audio şi video) al celor mai multe medii de informare ale societăţii, dezvoltarea
şi răspândirea prelucrărilor pe calculator, impun o pregătire diversificată a tinerilor în acest domeniu.
Pornind de la faptul că în orice domeniu de activitate se preiau, se prelucrează şi se transmit informaţii
cu caracter multimedia, afirmăm că azi informaţia grafică şi auditivă este foarte preţioasă, ea trebuie stocată,
prelucrată şi transmisă în condiţii care asigură corectitudine şi exactitate, dar şi caracteristici artistice, deci la
nivel profesional.
În acest sens, disciplina Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor (tehnici de prelucrare audio-vizuală)
urmăreşte să le asigure absolvenţilor filierei vocaţionale, profil artistic, specializările muzică şi arta actorului,
dobândirea unor competenţe şi cunoştinţe de utilizare a calculatorului şi a tehnologiilor informatice, în
vederea desfăşurării unor activităţi specifice, necesare şi utile în mediul de inserţie profesională.
Dezvoltarea deprinderilor moderne de utilizator, respectiv pregătirea elevului astfel încât să
beneficieze de avantajele „ştiinţei calculatorului”, pentru realizarea intereselor sale educaţionale, reprezintă una
din componentele de bază ale formării de specialitate.
Domeniul tehnologiilor informaţionale, prin specificul său, este esenţial legat de lucrul individual pe
calculator, dezvoltând deprinderea de a lucra individual. Pe de altă parte, prin intermediul reţelelor de
calculatoare este posibil schimbul de informaţii între mai mulţi utilizatori de calculatoare, mult mai eficient
decât prin orice altă metodă clasică.
Formarea elevilor în spiritul unei activităţi desfăşurate în grup, în colaborare, se finalizează prin
propriei munci şi asigurarea înlănţuirii unor elemente realizate în paralel, îi va pregăti în mod cât se poate de
clar pentru o activitate pe care cu siguranţă o vor întâlni în viitor.
creator apare ca un obiectiv impus de sistemul economic în care trăim şi vom trăi şi în viitor. Indiferent de
conţinutul aplicaţiei, ceea ce realizează elevul, trebuie să fie utilizabil; altfel spus, trebuie să aibă toate calităţile
unui produs.
interdisciplinar. Deci, nu putem vorbi despre tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor pur şi simplu. Ea nu
poate fi privită ca o disciplină independentă şi nu poate fi ţinută între bariere create artificial.
Elevii trebuie să înţeleagă şi să conştientizeze conexiunile dintre utilizarea calculatorului şi a
tehnologiilor informatice şi societatea cunoaşterii, să fie capabili să se adapteze dinamicii schimbărilor
determinate de aceste conexiuni.
ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr.3410/ 16.03.2009, în curriculumul diferenţiat (CD) al
specializărilor muzică şi arta actorului (din cadrul filierei vocaţionale, profil artistic) este inclusă disciplina
Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor, pentru studierea căreia se alocă 1 oră/ săptămână.
Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor (Tehnici de prelucrare audio-vizuală) – curriculum diferenţiat 2

pentru clasa a XII-a, filiera vocaţională, profil artistic, specializările muzică, arta actorului
ciclul superior al liceului, disciplina Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor este consacrată tehnicilor de
prelucrare audio-vizuală.
Programa are următoarele componente structurale:
• competenţele generale ale disciplinei, vizate a fi formate pe întreg parcursul ciclului superior
al liceului;
• valorile şi atitudinile promovate, prin studiul disciplinei, pe întreg parcursul ciclului superior al
liceului;
• competenţele specifice, definite la nivelul clasei a XII-a, pentru disciplina Tehnologia Informaţiei
şi a Comunicaţiilor (tehnici de prelucrare audio-vizuală); acestea sunt derivate din competenţele
generale şi reprezintă ansambluri structurate de cunoştinţe şi deprinderi ce urmează a fi dobândite de
către elevi prin învăţare, pe durata anului de studiu şi conţinuturi asociate acestora;
• sugestii metodologice, oferite ca repere pentru organizarea activităţii didactice.


disciplina Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor şi alte obiecte de studiu


1.1. Utilizarea tehnicilor avansate de Corecţia/îmbunătăţirea imaginilor
prelucrare grafică Transformarea imaginilor dintr-un format grafic în altul
Operaţii de prelucrare imagini (animaţii, mixări, efecte speciale)
1.2. Utilizarea formatelor audio-video Proprietăţile fişierelor video (avi, mpeg etc.)
1.3. Utilizarea tehnicilor de prelucrare Tehnici de utilizare a camerelor foto, scannerelor, camerelor
audio şi video avansate video digitale
Prelucrări ale fişierelor video (formate video, conversii, montaj
video, montaj audio)
Codecuri
2.1. Utilizarea facilităţilor unui procesor Descrierea unei aplicaţii de procesare grafică (Photoshop,
de imagini specializat Gimp, Iview etc.). Caracteristici. Organizarea meniurilor, a
instrumentelor de prelucrare şi vizualizare. Particularizarea
meniurilor.
Instrumente de bază utilizate pentru crearea imaginilor: linii,
arce, poligoane, elipse, forme predefinite (shapes)
Instrumente speciale pentru ştergere, decupare, adăugarea de
efecte, transformări.
Tehnici de rearanjare şi redimensionare a obiectelor: deplasare,
rotire, scalare, deformare.
Alinierea obiectelor după criterii date. Aranjarea în spaţiu.
Grupare
Umplerea spaţiilor închise. Folosirea texturilor pentru umplere.
Formate şi culori de linii.
Alte prelucrări: corecţiile, efecte de lentilă, contururi, extrudări etc.
Transformarea imaginilor vectoriale în bitmap şi invers.
Prelucrări artistice folosind filtre.
Obiecte animate.
3.1 Utilizarea aplicaţiilor de prelucrare Prezentarea unei aplicaţii de prelucrare audio-video
audio-video specializate specializate (Movie Maker, Video Machine, etc.)
Preluarea informaţiei audio-video; proiect video
Montaj video; efecte video şi audio
Inserare sunet, comentarii
Realizare de generice, subtitrări etc.
Salvarea proiectului ca film
3.2 Realizarea unui proiect video pe o Tema proiectului (videoclip, film documentar, film de atmosferă)
temă dată Proiectarea conţinuturilor
Realizarea şi prezentarea proiectului

Predarea-învăţarea disciplinei Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor (tehnici de prelucrare

audio-vizuală) va fi orientată pe rezolvarea unor sarcini de lucru, utilizându-se preponderent metoda
punându-se accent pe realizarea cu exactitate şi la timp a cerinţelor. Realizarea proiectelor în cadrul
Locul de desfăşurare a instruirii trebuie să fie un laborator de informatică în care – pentru optimizarea
demersului didactic – este necesar să existe o dotare minimală care presupune un număr suficient de
calculatoare, conectate în reţea şi eventual cu acces la INTERNET. Configuraţia calculatoarelor trebuie să
permită rularea aplicaţiilor prin care vor fi formate competenţele specifice.
În laborator trebuie să existe, de asemenea, boxe, microfon, o cameră video, un aparat de fotografiat
digital, un scanner, un sistem audio. Prezenţa unui videoproiector sau a unui program de vizualizare în
reţea va îmbunătăţi instruirea interactivă.

prin prezentarea celor mai noi versiuni (eventual free), astfel încât absolvenţilor să le fie mai uşor să se
adapteze evoluţiilor ulterioare din activitatea profesională.
Pregătirea în laboratorul de informatică are o specificitate care se bazează, în principal, pe realizarea

etapă cu etapă, de către fiecare elev, a instrucţiunilor profesorului: nerespectarea acestei cerinţe conduce
la „pauze” nedorite pentru a realiza reconstituirea simultaneităţii acţiunilor.
Proiectele şi documentarea, stabilirea tematicii, vor fi realizate prin consultarea cadrelor didactice de
specialitate, pentru a fi identificate temele majore, de interes pentru calificarea profesională a fiecărui
colectiv de elevi.
Evaluarea trebuie să vizeze mai ales interpretarea creativă a informaţiilor şi capacitatea de a rezolva
o situaţie-problemă cu ajutorul calculatorului.
utilizare a calculatorului conduce de asemenea la o implicare mai accentuată a elevilor în procesul de învăţare.

PROGRAME ŞCOLARE

CLASA A XII-A

Filiera teoretică, profil umanist, specializarea ştiinţe sociale
Filiera vocaţională, profilul ordine şi securitate publică şi profilul
pedagogic, toate specializările

Nr. 5099/09.09.2009
Bucureşti, 2009
NOTĂ DE PREZENTARE
mijloacelor informatice pentru rezolvarea unor sarcini de lucru specifice

În acest context, disciplina Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor, din cadrul ariei curriculare
„Tehnologii”, trebuie să asigure dobândirea unor competenţe şi cunoştinţe de utilizare a calculatorului şi a
unor programe informatice cu aplicabilitate în mediul de inserţie profesională vizat de absolvenţii
filierelor, profilurilor şi specializărilor la care se studiază această disciplină.
Dezvoltarea deprinderilor moderne de utilizator, respectiv pregătirea elevilor astfel încât să

beneficieze de avantajele „ştiinţei calculatorului”, pentru realizarea intereselor sale educaţionale, reprezintă
una din componentele de bază ale formării de specialitate.
Domeniul tehnologiilor informaţionale, prin specificul său, este esenţial legat de lucrul individual pe un
calculator, deci dezvoltă deprinderea de a lucra individual. Pe de altă parte, prin intermediul reţelelor de
calculatoare este posibil schimbul de informaţii între mai mulţi utilizatori de calculatoare mult mai eficient
Datorită implicaţiei pe care Tehnologia Informaţiei şi Comunicaţiilor o are azi în toate profesiile,
rezultă caracterul ei interdisciplinar. Deci, nu putem vorbi despre Tehnologia Informaţiei şi
Comunicaţiilor pur şi simplu. Ea nu poate fi privită ca o disciplină independentă şi nu poate fi ţinută între
bariere create artificial.
Elevii trebuie să înţeleagă conexiunile dintre Tehnologia Informaţiei şi Comunicaţiilor şi

societate, să fie capabili să se adapteze dinamicii schimbărilor determinate de aceste conexiuni.
Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor (Tehnici de documentare asistată de calculator) – clasa a XII-a: 2
specializarea ştiinţe sociale (filiera teoretică, profil umanist şi filiera vocaţională, profil militar M.A.I);
filiera vocaţională, profil pedagogic, toate specializările
(tehnici de documentare asistată de calculator) se studiază, la clasa a XII-a, astfel:
• în cadrul curriculumului diferenţiat (CD) al următoarelor filiere, profiluri, specializări:
- filiera teoretică, profil umanist, specializarea ştiinţe sociale: 1 oră/ săptămână;
- filiera vocaţională, profil ordine şi securitate publică., specializarea ştiinţe sociale: 1 oră/
săptămână;
• în cadrul trunchiului (TC) al următoarelor filiere, profiluri, specializări:
- filiera vocaţională, profil pedagogic, toate specializările: 1 oră/ săptămână.


al liceului;
• valorile şi atitudinile promovate, prin studiul disciplinei, pe întreg parcursul ciclului superior
al liceului;
• competenţele specifice, definite la nivelul clasei a XII-a, pentru disciplina Tehnologia
Informaţiei şi a Comunicaţiilor (sisteme de gestiune a bazelor de date); acestea sunt derivate
din competenţele generale şi reprezintă ansambluri structurate de cunoştinţe şi deprinderi ce
urmează a fi dobândite de către elevi prin învăţare, pe durata anului de studiu şi conţinuturi
asociate acestora;




1.1. Aplicarea principiilor generale ale Etapele procesului de dezvoltare a unei interfeţe Web
proiectării documentelor hipermedia Aspecte generale ale proiectării interfeţelor Web
1.2. Identificarea diferitelor modalităţi de Organizarea informaţiei utilizând tehnicile generale de
organizare a informaţiilor într-un document tehnoredactare computerizată
hipermedia complex
2.1. Utilizarea avansată a unei aplicaţii Prezentarea generală a unui editor de pagini Web (de
specializate în proiectarea şi realizarea exemplu: Frontpage, Macromedia Dreamweaver etc.).
unui document hipermedia Formatare text la nivel de caracter, paragraf, secţiune
Inserarea hiperlegăturilor.
Inserarea şi formatarea listelor
Inserarea şi formatarea tabelelor.
Inserarea obiectelor hipermedia: imagini, secvenţe audio şi
video.
Maparea imaginilor
Cadre (frames)
Proiectarea şi realizarea designului general al documentului
hipermedia, utilizând elementele studiate.
Publicare şi testare
3.1. Analizarea unei probleme date şi Tema proiectului (în funcţie de specificul clasei şi interesul
crearea aplicaţiei elevilor)
Reguli de lucru în echipă
Planul de lucru
Culegerea datelor necesare, ierarhizarea informaţiilor,
realizarea şi documentarea aplicaţiei
3.2. Prezentarea în public a aplicaţiei Reguli de bază pentru prezentarea unui proiect
realizate Modalităţi de adaptare a prezentării aplicaţiei realizate la
scopurile prezentării

Predarea-învăţarea disciplinei Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor (tehnici de

documentare asistată de calculator va fi orientată pe rezolvarea unor sarcini de lucru, utilizându-se
preponderent metoda învăţării şi a formării deprinderilor prin rezolvarea unei game cât mai variate de
aplicaţii practice şi punându-se accent pe realizarea cu exactitate şi la timp a cerinţelor sarcinilor de
lucru. Realizarea proiectelor în cadrul activităţilor practice va urmări dezvoltarea abilităţilor de lucru în
echipă.
calculatoare, conectate în reţea şi cu acces la serviciile INTERNET. Configuraţia calculatoarelor trebuie să
permită rularea aplicaţiilor prin care vor fi formate competenţele specifice.
Profesorii vor alege cele mai potrivite aplicaţii în funcţie de profilul şi specializarea clasei.


practice, metoda descoperirii, lucrul în echipă, conversaţia euristică.
Dinamica acestui domeniu, extrem de rapidă, determină actualizarea permanentă a produselor software
prin prezentarea celor mai noi versiuni, astfel încât absolvenţilor să le fie mai uşor să se adapteze evoluţiilor
ulterioare din activitatea productivă.
Aplicaţiile prezentate efectiv elevilor, cu care aceştia vor lucra, trebuie să aibă ca obiect, pe cât posibil,
probleme concrete ale activităţilor din domeniul propriu de activitate pentru a sublinia avantajele utilizării
sistemelor informatice. Achiziţia treptată a cunoştinţelor şi deprinderilor poate fi stimulată printr-o prezentare
atractivă a aplicaţiilor.
Proiectele şi documentarea, stabilirea tematicii, vor fi realizate prin consultarea cadrelor didactice de
specialitate, pentru a fi identificate temele majore, de interes.
Evaluarea trebuie să vizeze mai ales interpretarea creativă a informaţiilor şi capacitatea de a rezolva o
situaţie-problemă cu ajutorul calculatorului.

utilizator al unui sistem de calcul are şanse mai mari de reuşită în acţiunea de integrare socio-profesională.

PROGRAME ŞCOLARE

(Tehnoredactare asistată de calculator)
CLASA A XII-A

Filiera teoretică, profil umanist, specializarea filologie

Nr. 5099/09.09.2009
Bucureşti, 2009
NOTĂ DE PREZENTARE

În acest context, disciplina Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor”, din cadrul ariei curriculare
unor programe informatice cu aplicabilitate în mediul de inserţie profesională vizat de absolvenţii

una din una componentele de bază ale formării de specialitate.
Datorită implicaţiei pe care tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor o are azi în toate profesiile,
rezultă caracterul ei interdisciplinar. Deci, nu putem vorbi despre tehnologia informaţiei şi
comunicaţiilor pur şi simplu. Ea nu poate fi privită ca o disciplină independentă şi nu poate fi ţinută între
bariere create artificial.
Elevii trebuie să înţeleagă conexiunile dintre tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor şi

societate, să fie capabili să se adapteze dinamicii schimbărilor determinate de aceste conexiuni.
Tehnologia informaţiei şi a comunicaţilor (tehnoredactare asistată de calculator) – clasa a XII-a, 2

filiera teoretică, profil umanist, specializarea filologie
În baza planurilor-cadru de învăţământ pentru ciclul superior al liceului, Tehnologia informaţiei şi a

comunicaţiilor (tehnoredactare asistată de calculator) se studiază la clasa a XII-a ca disciplină de
curriculum diferenţiat (CD) al specializării filologie din cadrul filierei teoretice, profil umanist, beneficiind de
un buget de timp de 1 oră/săptămână.


al liceului;
• valorile şi atitudinile promovate, prin studiul disciplinei, pe întreg parcursul ciclului superior
al liceului;
• competenţele specifice, definite la nivelul clasei a XII-a, pentru disciplina Tehnologia
informaţiei şi a comunicaţiilor (sisteme de gestiune a bazelor de date); acestea sunt derivate din
competenţele generale şi reprezintă ansambluri structurate de cunoştinţe şi deprinderi ce urmează a
fi dobândite de către elevi prin învăţare, pe durata anului de studiu şi conţinuturi asociate acestora;

disciplina Tehnologia Informaţiei şi aCcomunicaţiilor şi alte obiecte de studiu.


1.1. Aplicarea principiilor generale ale Etapele procesului de dezvoltare a unei interfeţe Web
proiectării documentelor hipermedia. Aspecte generale ale proiectării interfeţelor Web
1.2. Identificarea diferitelor modalităţi de Organizarea informaţiei utilizând tehnicile generale de
organizare a informaţiilor într-un tehnoredactare computerizată
document hipermedia complex.
2.1. Utilizarea avansată a unei aplicaţii Prezentarea generală a unui editor de pagini Web (de
specializate în proiectarea şi realizarea exemplu: Frontpage, Macromedia Dreamweaver etc.).
unui document hipermedia. Formatare text la nivel de caracter, paragraf, secţiune
Inserarea hiperlegăturilor.
Inserarea şi formatarea listelor
Inserarea şi formatarea tabelelor.
Inserarea obiectelor hipermedia: imagini, secvenţe audio şi
video.
Maparea imaginilor
Cadre (frames)
Proiectarea şi realizarea designului general al documentului
hipermedia, utilizând elementele studiate.
Publicare şi testare
3.1. Analizarea unei probleme date şi crearea Tema proiectului (în funcţie de specificul clasei şi
aplicaţiei interesul elevilor)
Reguli de lucru în echipă
Planul de lucru
Culegerea datelor necesare, ierarhizarea informaţiilor,
realizarea şi documentarea aplicaţiei
3.2. Prezentarea în public a aplicaţiei Reguli de bază pentru prezentarea unui proiect
realizate Modalităţi de adaptare a prezentării aplicaţiei realizate la
scopurile prezentării
Predarea-învăţarea disciplinei Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor (tehnoredactare

asistată de calculator va fi orientată pe rezolvarea unor sarcini de lucru, utilizându-se preponderent
Profesorii vor alege cele mai potrivite aplicaţii în funcţie de profilul şi specializarea clasei.


practice, metoda descoperirii, lucrul în echipă, conversaţia euristică.
Dinamica acestui domeniu, extrem de rapidă, determină actualizarea permanentă a produselor
software prin prezentarea celor mai noi versiuni, astfel încât absolvenţilor să le fie mai uşor să se
adapteze evoluţiilor ulterioare din activitatea productivă.
utilizator al unui sistem de calcul are şanse mai mari de reuşită în acţiunea de integrare socio-
profesională.

PROGRAME ŞCOLARE

CLASA A XII-A
Filiera teoretică, profil real, specializarea ştiinţele naturii

Filiera vocaţională, profil teologic,toate specializările
Bucureşti, 2009
NOTĂ DE PREZENTARE

În acest context, disciplina Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor, din cadrul ariei curriculare
unor medii informatice de lucru cu aplicabilitate în mediul de inserţie profesională vizat de absolvenţii

una din componentele de bază ale formării de specialitate.
interdisciplinar. Deci, nu putem vorbi despre tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor pur şi simplu. Ea nu
poate fi privită ca o disciplină independentă şi nu poate fi ţinută între bariere create artificial.

ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr.3410/ 16.03.2009, în curriculumul diferenţiat (CD) pentru filiera
teoretică (profil real, specializarea ştiinţe ale naturii) şi în trunchiul comun (TC) pentru filiera vocaţională
(profil teologic, toate specializările) este prevăzută disciplina Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor,
pentru studierea căreia se alocă 1 oră / săptămână.
Având în vedere nevoile de formare ale elevilor cărora li se adresează prezenta programă şcolară, în
ciclul superior al liceului, disciplina Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor este consacrată sistemelor de


al liceului;
• valorile şi atitudinile promovate, prin studiul disciplinei, pe întreg parcursul ciclului superior al
liceului;
• competenţele specifice, definite la nivelul clasei a XII-a, pentru disciplina Tehnologia Informaţiei
şi a Comunicaţiilor (sisteme de gestiune a bazelor de date); acestea sunt derivate din
competenţele generale şi reprezintă ansambluri structurate de cunoştinţe şi deprinderi ce urmează a
fi dobândite de către elevi prin învăţare, pe durata anului de studiu şi conţinuturi asociate acestora;


1.1. Identificarea unor activităţi pentru care Tipuri de activităţi care implică necesitatea organizării
se impune crearea unei baze de date datelor în baze de date: cheltuieli, control inventar,
management evenimente, facturare, gestionare contacte,
urmărire active.
1.2. Identificarea datelor relevante, care trebuie Analiza datelor ce intervin în aplicaţii practice concrete.
memorate în baza de date şi a relaţiilor dintre Relaţii existente între date.
acestea Redundanţa datelor.
1.3. Descrierea tipurilor de date care intervin Tipuri de date (numerice, caracter, dată, logice).
în prelucrări sistematice ale volumelor mari de
date şi selectarea tipurilor de date adecvate
2.1. Utilizarea funcţiunilor de bază ale Deschiderea aplicaţiei Microsoft Access.
interfeţei Microsoft Access Folosirea funcţiei „Ajutor” (Help).
Deschiderea, modificarea, salvarea şi închiderea unei
baze de date existente.
Moduri de vizualizare.
Închiderea aplicaţiei.
2.2. Definirea structurii unei baze de date Proiectarea unei baze de date.
Crearea structurii unei tabele.
Modificarea structurii unei tabele.
Relaţionarea tabelelor.
2.3. Manipularea datelor dintr-o tabelă a unei Adăugarea de înregistrări într-o tabelă.
baze de date Vizualizarea informaţiilor dintr-o tabelă.
Modificarea înregistrărilor dintr-o tabelă.
Ştergerea de înregistrări dintr-o tabelă.
Sortarea datelor.
Funcţii standard de prelucrare a datelor dintr-o tabelă.
2.4. Interogarea unei baze de date Conectarea la o bază de date existentă.
Căutarea unor informaţii într-o tabelă, specificând criterii
de căutare.
Căutarea într-o bază de date a unor informaţii stocate în
tabele diferite, specificând criterii de căutare.
Tipărirea rezultatelor unei interogări.
2.5. Utilizarea formularelor Crearea unui formular simplu.
Adăugarea, mutarea şi redimensionarea controalelor.
Schimbarea caracteristicilor grafice ale unui formular.
Introducerea datelor în baza de date folosind formulare.
2.6. Utilizarea rapoartelor Crearea unui raport.
Modificarea unui raport.
Formatarea raportului.
Examinarea raportului înaintea imprimării şi imprimarea
raportului.

3.1. Analizarea unei probleme date şi crearea Tema proiectului (în funcţie de specificul clasei şi interesul
aplicaţiei elevilor).
Reguli de lucru în echipă.
Planul de lucru.
Culegerea datelor necesare, structurarea datelor, realizarea
şi documentarea aplicaţiei.
3.2. Prezentarea în public a aplicaţiei realizate Reguli de bază pentru prezentarea unui proiect.
Prezentarea proiectului.

învăţării şi a formării deprinderilor prin rezolvarea unei game cât mai variate de aplicaţii practice şi punându-
se accent pe realizarea cu exactitate şi la timp a cerinţelor sarcinilor de lucru. Realizarea proiectelor în cadrul
calculatoare, conectate în reţea. Configuraţia calculatoarelor trebuie să permită rularea aplicaţiilor prin care vor
fi formate competenţele specifice. În laborator trebuie să existe o imprimantă.
Profesorii vor alege cele mai potrivite aplicaţii în funcţie de specialitatea clasei şi interesul elevilor.
Specificul disciplinei impune metode didactice interactive, recomandând cu precădere aplicaţiile practice
individuale, metoda descoperirii, lucrul în echipă, conversaţia euristică.
Evaluarea trebuie să vizeze mai ales interpretarea creativă a informaţiilor şi capacitatea de a rezolva o
situaţie-problemă cu ajutorul calculatorului.
Pentru buna desfăşurare a orelor şi aplicarea programei se sugerează următoarele tipuri de activităţi de
învăţare:
- analizarea unor probleme concrete, întâlnite în viaţa cotidiană sau specifice specializării elevilor, în
scopul identificării datelor relevante, precum şi a relaţiilor dintre acestea;
- realizarea unui model conceptual, în care să fie ilustrate datele relevante identificate, precum şi
relaţiile dintre acestea
- crearea structurii tabelelor din baza de date, precum şi popularea acestora cu date reale, culese de
elevi, folosind tehnici specifice (interviu, chestionar, analiza documentelor primare, etc.)
- analiza problemei concrete în scopul identificării interogărilor necesare şi realizarea acestor
interogări
- stabilirea unor teme de proiect şi formarea unor echipe de lucru pentru fiecare proiect, insistând pe
formarea deprinderilor de lucru în echipă; detalierea activităţilor implicate de realizarea proiectului şi
elaborarea planului de lucru cu fiecare echipă
- exersarea prezentării proiectului în cadrul grupului de lucru, apoi susţinerea prezentării finale în faţa
întregului colectiv de elevi; analizarea prezentărilor.
PROGRAME ŞCOLARE
PROCESAREA COMPUTERIZATĂ A IMAGINII

CLASA A XI-A

Filiera vocaţională, profil artistic, specializările arhitectură, arte ambientale,
design, arte plastice, arte decorative

Nr. 5099/09.09.2009
Bucureşti, 2009
NOTĂ DE PREZENTARE
Informatica a pătruns astăzi în cele mai variate domenii, prin urmare, indiferent de profesia pe care
o va alege un tânăr, la viitorul lui loc de muncă – în mileniul III – cu siguranţă va avea nevoie de
valorificarea mijloacelor informatice pentru rezolvarea unor sarcini de lucru specifice.
Suportul “multimedia” (audio şi video) al celor mai multe medii de informare ale societăţii,
dezvoltarea şi răspândirea prelucrărilor pe calculator, impun o pregătire diversificată a tinerilor în acest
domeniu.
Pornind de la faptul că nu există domeniu de activitate unde să nu se folosească, prelucreze şi să nu
se transmită informaţii cu caracter grafic, atât în cadrul domeniului respectiv, cât şi spre exteriorul lui,
afirmăm că azi informaţia grafică este foarte preţioasă, ea trebuie stocată, prelucrată şi transmisă în
condiţii care asigură corectitudine şi exactitate, dar şi caracteristici artistice, deci la nivel profesional.
În acest sens, disciplina Procesarea computerizată a imaginii trebuie să asigure dobândirea unor
competenţe şi cunoştinţe de utilizare a calculatorului şi a tehnologiilor informatice, în vederea desfăşurării
unor activităţi specifice, necesare în mediul în care îşi vor desfăşura activitatea.
Educarea elevilor în spiritul unei activităţi desfăşurate în grup, în colaborare, se realizează prin
predarea TIC-lui orientată pe proiecte. Obişnuirea elevilor cu sarcini şi termene, cu răspunderi privind
finalizarea propriei munci, cu asamblarea unor elemente realizate în paralel, îi va pregăti pentru o
activitate pe care cu siguranţă o vor întâlni în viitor.
ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr. 3410/ 16.03.2009, în curriculumul diferenţiat (CD) pentru filiera
vocaţională, profil artistic, specializările arhitectură, arte ambientale, design, arte plastice, arte decorative este
prevăzută disciplina Procesarea computerizată a imaginii, pentru studierea căreia se alocă 2 ore/ săptămână.
Comunicaţiilor (Procesarea computerizată a imaginii), sunt derivate din competenţele generale şi
În cadrul disciplinei Procesarea computerizată a imaginii, la clasa a XI-a se studiază elemente de
grafică 2D, urmând ca la clasa a XII-a, în funcţie de specializare, se prefigurează studiul modular al unor
elemente de grafică 3D, prelucrarea informaţiei audio-vizuale sau proiectare Web.
Procesarea computerizată a imaginii, clasa a XI-a, filiera vocaţională, profil artistic, specializările 2
arhitectură, arte ambientale, design, arte plastice, arte decorative
• Conştientizarea impactului social, economic şi moral al utilizării tehnologiilor informatice în

societatea cunoaşterii
• Manifestarea unui mod de gândire creativ, în structurarea şi rezolvarea sarcinilor de lucru,

utilizând instrumente specifice domeniului
• Manifestarea iniţiativei şi a disponibilităţii de a aborda sarcini variate
• Disponibilitatea de a comunica utilizând mijloace specifice sistemelor informaţionale

1.1. Identificarea formatelor grafice • Imagini bitmap (bmp, tif, jpg etc.). Caracteristici
• Formatul vectorial (cdr, wmf etc.). Caracteristici.
1.2. Identificarea operaţiilor de prelucrare • Redimensionarea imaginilor.
grafică • Decuparea unei imagini.
• Modificarea rezoluţiei.
• Controlul pe culoare, dominante de culoare.
• Modificarea contrastului şi luminozităţii.
• Retuşuri şi efecte speciale (efectul de blur,
distorsionări, solarizare, extrudare etc.).
• Transformarea imaginilor dintr-un format în
altul.

2.1. Utilizarea funcţiilor grafice ale aplicaţiilor • Instrumente grafice simple (de exemplu: Paint –
grafice studiate anterior Microsoft Windows, GIMP – Linux, iPhoto –
Macintosh etc.)
• Funcţii specifice de desenare ale editoarelor
grafice: instrumente de trasare linii drepte şi
curbe, instrumente de trasare a figurilor.
geometrice de baza (dreptunghi, elipsa). Atribute
de culoare, grosime linie.
• Operaţii de selecţie în vederea prelucrării.
Operaţii de rotire, deplasare, deformare a unei
imagini selectate.
• Salvarea imaginii în diferite formate.
2.2. Utilizarea aplicaţiilor de birotică învăţate în • Obiecte grafice primare în programele de
vederea dezvoltării unor funcţii grafice a procesare de text învăţate (Microsoft Word sau
acestora PowerPoint: linii, dreptunghiuri, elipse. Forme
predefinite (shapes).
• Controlul asupra dimensiunii, tipului de linie,
culorii, poziţiei faţă de text sau faţă de alte
obiecte.
• Gruparea obiectelor. Prelucrări asupra unui grup
de obiecte. Poziţionarea obiectelor grafice în
raport cu textul.
• Utilizarea obiectelor grafice din exterior şi
modificarea acestora: contrast, luminozitate,
nivel de culoare.
2.3 Organizarea activităţilor în scopul tipăririi • Calibrarea/configurarea sistemului de vizualizare.
sau publicării pe Web • Caracteristici ale spaţiului de tipărire/prezentare.
• Caracteristici ale mijloacelor de tipărire sau
prezentare (de imprimare, de proiectare, de
navigare web).
• Asamblarea grafică-text în vederea tipăririi.
• Vizualizarea înainte de tipărire.

2.4. Utilizarea aplicaţiilor specializate pentru • Prezentarea aplicaţiei. Caracteristici principale.
prelucrări ale imaginilor bitmap Organizarea meniurilor, a instrumentelor de
prelucrare şi vizualizare. Particularizarea
meniurilor.
• Operaţii de bază. Lucrul cu obiecte organizate pe
straturi (layere). Spaţiul de lucru în cadrul unui
strat. Caracteristicile layerului. Spaţii de culoare.
• Operaţia de selecţie. Tipuri de selecţie: selecţie
în forme regulate (dreptunghi, elipsă), selecţia
poligonală, selecţia „magnetică” în funcţie de
diferenţele de culoare, contrast. Diferite forme
de control şi rafinare a selecţiei
• Modificarea caracteristicilor unei imagini:
contrast, luminozitate, nivel de culoare etc.
Transformări(scalare, distorsionare, rotire)
Utilizarea măştilor.
• Operaţii cu layere. Modificarea culorii, adăugarea
unor dominante, saturaţie, transparenţă. Imaginea
multistrat, schimbarea planurilor layerelor.
Modificarea suportului (canvas)
• Filtre şi efecte speciale.
• Salvarea imaginilor.
2.5 Utilizarea aplicaţiilor pentru prelucrări de • Descrierea aplicaţiei. Caracteristici principale.
imagini vectoriale Organizarea meniurilor, a instrumentelor de
prelucrare şi vizualizare. Particularizarea
meniurilor.
• Instrumente de bază utilizate pentru crearea
imaginilor vectoriale: linii, arce, poligoane,
elipse, forme predefinite (shapes)
• Instrumente speciale pentru ştergere, decupare,
adăugarea de efecte, transformări.
• Tehnici de rearanjare şi redimensionare a
obiectelor: deplasare, rotire, scalare, deformare.
• Alinierea obiectelor după criterii date. Aranjarea
în spaţiu. Grupare
• Umplerea spaţiilor închise. Umplerea cu culoare.
Folosirea texturilor pentru umplere. Formate şi
culori de linii.
• Alte prelucrări: corecţiile, efecte de lentilă,
contururi, extrudări etc.
2.6. Utilizarea pachetelor de programe • Prezentarea generală a pachetului cu aplicaţiile
specializate în prelucrări grafice complexe de captura, prelucrare bitmap şi vectorial,
bitmap şi vectoriale animaţie.
• Transformare a imaginilor vectoriale în bitmap şi
invers. Prelucrări artistice folosind filtre.
• Obiecte animate.

3.1. Identificarea temei de proiect • Formularea corectă a titlului temei.
• Analiza domeniilor de aplicabilitate a temei.
• Analiza domeniilor din care derivă tema:
- crearea planşelor pentru lecţii, folii de
retroproiector;
- crearea unor afişe pentru şcoala;
- fluturaşul publicitar;
- revista şcolară;
- pagina de web;
- lecţiile sau prezentările PPT.
• Stabilirea elementelor distincte de prelucrare
grafică.
• Alegerea instrumentelor, software, de prelucrare.
3.2. Stabilirea mediului de lucru • Pregătire, instalare software pentru lucru.
• Organizarea şi stabilirea rolurilor în echipa de
lucru (desenatori, designeri, tehnoredactori,
specialişti în prelucrare etc.).
• Reguli generale de organizare grafică pe un
spaţiu de lucru.
3.3. Pregătirea materialului grafic pentru pagini • Modalităţi de realizare a planşelor, afişelor,
tipărite materialelor publicitare.
• Prelucrarea imaginilor în scop de inserare în
materiale diverse. Controlul asupra rezoluţiei,
culorii, dimensiunii imaginii, dimensiunii
fişierului.
3.4. Pregătirea materialelor grafice pentru • Ajustarea rezoluţiei.
utilizare exclusiv pe calculator (prezentări, • Ajustarea dimensiunii imaginii.
pagini web) • Optimizarea dimensiunii fişierului.
• Inserarea imaginii prin import.
3.5. Organizarea şi realizarea unei biblioteci de • Analiza structurii unei biblioteci de imagini în
imagini funcţie de nevoile locale, profilul şcolii, al clasei
şi interesele elevilor.
• Realizarea structurii bibliotecii de imagini: tipuri
de documente, ierarhizarea acestora, stabilirea
nivelelor de acces, protejarea documentelor.
• Realizarea bibliotecii de imagini: preluarea
documentelor individuale, arhivarea şi aranjarea.
• Realizarea unui instrument ajutător pentru
consultarea bibliotecii de documentare.
3.6. Transferul bibliotecii de imagini către un • Postarea bibliotecii de imagini pe serverul şcolii.
centru de resurse • Stabilirea nivelurilor de acces la bibliotecă,
componentele bibliotecii.
• Drepturile de autor şi copyright.
Predarea-învăţarea disciplinei Prelucrarea computerizată a imaginii va fi orientată pe rezolvarea

unor sarcini de lucru, utilizându-se preponderent metoda învăţării şi a formării deprinderilor prin
rezolvarea unei game cât mai variate de aplicaţii practice şi punându-se accent pe rezolvarea cu
exactitate şi la timp a cerinţelor. Realizarea proiectelor în cadrul activităţilor practice va urmări
dezvoltarea abilităţilor de lucru în echipă.
Locul de desfăşurare a instruirii trebuie să fie un laborator de informatică, în care – pentru
suficient de calculatoare, conectate în reţea şi acces la toate serviciile INTERNET. Configuraţia
Profesorii vor alege cele mai potrivite aplicaţii, în funcţie de specializarea clasei.
În laborator trebuie să existe, de asemenea, o imprimantă şi dispozitive periferice şi de memorare
evoluţiilor ulterioare din activitatea profesională.
Pregătirea în laboratorul de informatică are o specificitate care se bazează, în principal, pe
realizarea etapă cu etapă, de către fiecare elev, a instrucţiunilor profesorului: nerespectarea acestei cerinţe
conduce la “pauze” nedorite pentru a realiza reconstituirea simultaneităţii acţiunilor.
de specialitate, pentru a fi identificate temele majore, de interes pentru calificarea profesională a fiecărui
colectiv de elevi.
Înaintea începerii construcţiei proiectelor mai complexe(reviste şcolare, flyere publicitare, afişe,
baze de arhive de fotografii), este benefic ca elevilor să le fie prezentată o aplicaţie demonstrativă
complexă. Vor creşte astfel interesul şi motivarea pentru angrenarea într-un proces de învăţare care în
prima sa parte cel puţin este anevoios şi lipsit de rezultate spectaculoase. Sublinierea creşterii şanselor de
ocupare a unui loc de muncă în situaţia existenţei cunoştinţelor de utilizare a calculatorului conduce de
Sarcinile de lucru alese pot fi atât din domeniul tehnic, al serviciilor (design, publicitate) sau al
decorării mediului ambiant.
&JUYDGY|439689]
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 bis (vol. III)/10.XI.2009 conține 200 de pagini. Prețul: 40 lei ISSN 1453—4495

OMECI 5.099 Din 2009

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

OMECI 5.099 Din 2009

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PARTEA I

Anexa nr. 1 la Ordinul ministrului educației, cercetării și

ACTE ALE ORGANELOR DE SPECIALITATE

ministrul educației, cercetării și inovării emite prezentul ordin.

București, 9 septembrie 2009.

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI INOVĂRII

LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ

CICLUL INFERIOR AL LICEULUI

Aprobată prin ordin al ministrului

Disciplina Limba şi literatura română are un rol deosebit de important în formarea

Domeniile în care vor fi contextualizate activităţile de învăţare pentru studierea limbii şi a

Potrivit planurilor-cadru de învăţământ în vigoare, disciplinei limba şi literatura română îi sunt

Limba şi literatura română – clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului 2

Structura programei pentru clasa a IX-a este următoarea:

Limba şi literatura română – clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului 3

1. Utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în receptarea şi în producerea mesajelor

2. Folosirea modalităţilor de analiză tematică, structurală şi stilistică în receptarea

3. Argumentarea în scris şi oral a unor opinii în diverse situaţii de comunicare

• Cultivarea interesului pentru lectură şi a plăcerii de a citi, a gustului estetic în domeniul

• Stimularea gândirii autonome, reflexive şi critice în raport cu diversele mesaje receptate

• Formarea unor reprezentări culturale privind evoluţia şi valorile literaturii române

• Cultivarea unei atitudini pozitive faţă de comunicare şi a încrederii în propriile abilităţi de

• Abordarea flexibilă şi tolerantă a opiniilor şi a argumentelor celorlalţi

• Dezvoltarea interesului faţă de comunicarea interculturală

Limba şi literatura română – clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului 4

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI

1. Utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în receptarea şi în producerea mesajelor în

Limba şi literatura română – clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului 5

Competenţe specifice Conţinuturi

2.5 compararea trăsăturilor - ficţiune, imaginaţie, invenţie; realitate, adevăr

Limba şi literatura română – clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului 6

RECOMANDĂRI PRIVIND CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII

Limba şi literatura română – clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului 7

Limba şi literatura română – clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului 8

3. Literatură şi alte arte: literatură şi cinematografie

II. LIMBĂ ŞI COMUNICARE

Limba şi literatura română – clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului 9

- argumentare şi contraargumentare în dialog

Limba şi literatura română – clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului 10

2.1. Receptarea diverselor tipuri de mesaje

Limba şi literatura română – clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului 11

Limba şi literatura română – clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului 12

Limba şi literatura română – clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului 13

Limba şi literatura română – clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului 14

- pentru tema Şcoala: un discurs oratoric pe tema învăţământului (Maiorescu, Delavrancea

3. Literatură şi alte arte: literatură şi cinematografie

Limba şi literatura română – clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului 15

Anexa nr. 1 la ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr. 5099/09.09.2009

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI INOVĂRII

LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ

CICLUL INFERIOR AL LICEULUI

Aprobată prin ordin al ministrului

Limba şi literatura română – clasa a X-a, ciclul inferior al liceului 2

Limba şi literatura română – clasa a X-a, ciclul inferior al liceului 3

1. Utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în receptarea şi în producerea mesajelor,

2. Folosirea modalităţilor de analiză tematică, structurală şi stilistică în receptarea

3. Argumentarea scrisă şi orală a unor opinii în diverse situaţii de comunicare

• Cultivarea interesului pentru lectură, a plăcerii de a citi şi a gustului estetic în domeniul

Limba şi literatura română – clasa a X-a, ciclul inferior al liceului 4

COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI

1. Utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în receptarea şi în producerea mesajelor în diferite

Limba şi literatura română – clasa a X-a, ciclul inferior al liceului 5

2. Folosirea instrumentelor de analiză tematică, structurală şi stilistică în receptarea diferitelor texte