Experiment The

Washington Post. Testat în

diferite situații, botul
ChatGPT de la OpenAI se
dovedește “un tip util de
jucărie”. Totuși, publicația
consideră că ar trebui
legiferate limitele
dezvoltării Inteligenței
▾

Artificiale, pentru a stabili

clar “la ce sperăm noi, ca
specie, să câștigăm și la ce
suntem dispuși să
renunțăm”.
Într-un articol de opinie asumat de boardul editorial, The Washington Post
(WP) arată modul în care echipa a testat botul conversaţional ChatGPT al
companiei OpenAI, care de câteva săptămâni face furori pe internet – acesta
poate susţine o conversaţie, compune poezii în stilul unui autor sau al altuia,
sau chiar poate imita discursul unor politicieni scriind eseuri în stilul
acestora.

“ChatGPT nu gândește, ci prezice: programul a fost antrenat pe o cantitate

semnificativă de texte de pe internet, din care a identificat diferite modele;
mai târziu, oamenii “l-au ajustat” prin clasarea calității răspunsurilor sale
la anumite solicitări. ChatGPT face cea mai bună ghicire a ceea ce ar trebui
să urmeze [într-un text], pe baza cuvintelor, a expresiilor și conceptelor care
sunt cel mai frecvent găsite la un loc în setul din care a învățat”, arată WP.

ChatGPT nu se limitează la un anumit domeniu sau la un set limitat de

răspunsuri, ci este capabil să participe la “discuţii deschise”, dar o sondare
ceva mai profundă arată că “și cele mai fluente răspunsuri suferă uneori de
colaps al logicii sau conțin lucruri complet inventate”.

Experimentul WP are sensul de a ridica unele întrebări legate de sensul și

limitele dezvoltării Inteligenţei Artificiale (AI), despre care jurnaliștii
americani arată că ar trebui stabilit “cât încă mai controlăm” acest fenomen.

Rezumatul articolului WP:

“Omenirea tinde să trateze orice progres notabil în inteligența artificială cu

un amestec de reverență și groază. Dacă computerele pot face asta, atunci
oare ce nu pot face ele? (…)

ChatGPT, deocamdată, este practic un tip util de jucărie. Poți vorbi cu el ca

și cu un coleg cu care te-ai întâlnit la aparatul de cafea (…) sau ca și cum ai
interoga un profesor de istorie despre cauzele războiului sino-japonez. Îi poți
cere, de exemplu, să scrie un raport despre reforma Legii electorale sau un
discurs despre etica AI în stilul fostului președinte Donald Trump.

Așa cum ar spune autorii unei lucrări fundamentale despre modelele

lingvistice mari, este un sistem de îmbinare la întâmplare a secvențelor de
forme lingvistice… conform informațiilor probabilistice despre cum se
combină acestea, dar fără nicio referire la semnificație: un papagal
stocastic (random, care amestecă la întâmplare – nr).

Ce înseamnă asta pentru acum și ce înseamnă asta pentru viitor sunt două
lucruri diferite. Poate fi periculos să acorzi prea multă încredere papagalilor
stocastici. Aceștia pot fi folosiți într-un mod rău intenționat – fie că este
vorba de studenți leneși care vor cere computerelor să scrie eseuri, sau de
agenți de dezinformare care generează știri false, dar, dincolo de asta, să te
bazezi pe roboți pentru răspunsuri precise, chiar și cu intenții benigne, poate
fi periculos.

Deși vor deveni tot mai avansați, aceștia vor comite totuși erori, chiar dacă
oamenii tind să nu creadă asta. (…) În plus, aceste modele pot propaga orice
opinie părtinitoare care a existat în datele pe care le-au absorbit, iar
distribuirea pe rețele a unor texte generate de AI va consolida aceste
părtiniri.

A cui este responsabilitatea de a insufla valori unei AI? Ale cui valori ar
trebui să fie acelea? Și cum vom ști vreodată cu adevărat ce se află în spatele
“creierului unui bot”, dacă vom ajunge să ne bazăm pe el în viața de zi cu zi?
(…)

De aceea, este logic să cerem un parcurs pentru aceste modele,

atât de la companiile care le produc, cât și de la Congres, reguli
care să acopere totul, de la transparență la testare și până la
limitări de utilizare – poate că există unele lucruri pe care roboții
pur și simplu nu ar trebui să le facă.

Dar există și întrebări mai mari despre modul în care AI ar putea

transforma societatea în aceeași măsură radicală ca și alte revoluții
tehnologice. Există multe lucruri pe care ChatGPT le poate face deja bine, pe
lângă conversație: scrie cod de bază, de exemplu, sau îți poate crea un regim
de exerciții fizice de dimineață, bazat pe vârsta și atributele tale fizice. Cu
toate acestea, există mult mai multe lucruri pe care modelele similare în
limbi mari le-ar putea face și mai bine în următorii ani.

OpenAI prevede o lume în care chatboții vor putea acționa ca experți în

nenumărate domenii – consiliere juridică, întocmind contracte, de exemplu,
sau oferind posibile diagnostice pentru petele pielii, contabilitate,
instrumente de depozitare. Ar putea ajunge să îndeplinească multe sarcini
mai bine decât le pot face oamenii.

Unele activități pot fi rezervate oamenilor, fie pentru că sunt încă cei mai
pricepuți să le ducă la bun sfârșit, fie pentru că le asociam atât de strâns cu
sufletul și geniul umanității. AI poate face artă, dar asta înseamnă că
preferăm ca cei mai buni pictori și romancieri să-și lase pensulele și
pixurile? Ar trebui să avem încredere în judecata AI atunci când
compromisurile implică prin excelență valori umane?

Dezavantajul predării atâtor sarcini către mașini este evident: unii oamenii
nu vor mai avea locuri de muncă. Partea pozitivă este inspiratoare, dar o
mare parte a ei este pur teoretică. (…)

Utopiștii AI cred că omenirea va găsi mai mult sensul vieții în alt fel, pentru
că, în timp ce mașinile vor prelua munca de zi cu zi, oamenii vor fi liberi să
exploreze. Poate că vor descoperi poezie pe care nu au avut niciodată timp
să o citească sau vor face mai multe drumeții. Poate că își vor putea petrece
zilele în discuții profunde cu prieteni dragi, mai degrabă decât în fața
ecranelor – sau poate că vor petrece toată ziua în fața ecranelor până la
urmă, având conversații cu roboții.

Rămâne de văzut dacă această lume nouă va apărea cu adevărat și dacă

suntem pregătiți pentru ea. Ea ar necesita o schimbare în modul în care ne
gândim la viața noastră. Oamenii de astăzi sunt încă în control.
Avem capacitatea de a decide ce sisteme să construim și de a
modela viitorul în care dorim să trăim. În cele din urmă,
întrebarea referitoare la dezlănțuirea întregului potențial al
tehnologiei este aceasta: la ce sperăm noi, ca specie, să câștigăm
din inteligența artificială și – poate mai important – la ce suntem
dispuși să renunțăm?”
Articolul integral pe The Washington Post

Foto: Wanan Yossingkum | Dreamstime.com

Next Read: Vladimir Putin l-a invitat pe Xi Jinping în vizită la Moscova în primăvară.
Susţine că Rusia și China își vor consolida cooperarea militară și vorbește din nou despre
"crearea unei noi ordini mondiale". »

Related Post
Operațiune de amploare a polițiștilor la nivel internațional,
pentru destructurarea unei grupări care aducea pește
impropriu consumului din Italia, Spania și Franța și îl
comercializa în România. 30 de tone de pește confiscate.

Liviu Dragnea anunță că depune astăzi un proiect împotriva

lanțurilor de magazine care practică “dublul standard”. Prevede
amenzi de 4% din totalul încasărilor și confiscarea produselor.

Profitul net al Transgaz a scăzut cu 19% în primul trimestru, la

191 de milioane de lei. Volumul de gaze transportat a scăzut cu
4%.

All Rights Reserved | View Non-AMP Version