~ WORKSTATION 1 - OLFLEX CONNECT GENERAL

ASSEMBLY
ALEGEREA ELEMENTELOR CONDUCTOARE

1.1. ASPECTE TEORETICE

Elementele conductoare au rolul de a alimenta receptoarele sau

punctele de distribuţie de la posturile de transformare sau din
posturile de alimentare.
Conductoarele reţelei de distribuţie pot fi: conductoare de linie
sau conductoare de fază, respectiv conductor de nul, conductor de
protecţie, conductor combinat.
Conductoarele de linie sau conductoare de fază reprezintă
conductoarele de la care se realizează alimentarea consumatorilor şi
care se simbolizează cu R, S, T sau A, B, C.
Conductorul neutru sau nulul de lucru este conductorul legat la
punctul de nul al sistemului prin care poate trece curentul electric şi
care este simbolizat cu N.
Conductorul de protecţie este conductorul utilizat pentru protecţia
prin legare la pământ şi legare la nul a elementelor ce în mod normal
nu sunt sub tensiune dar care din cauza defectelor pot ajunge în mod
accidental sub tensiune şi este simbolizat cu PE.
Conductorul combinat este conductorul care poate fi utilizat pe
unele porţini din circuit drept conductor de protecţie, pe altele drept
conductor de nul şi este simbolizat cu PEN.

1.2. CONDUCTOARELE ELECRICE

Conductorul neizolat reprezintă materialul prin care se realizează
transportul sarcinilor electrice. Materialele utilizate pentru realizarea
conductoarelor electrice sunt: cupru (Cu), aluminiu (Al) şi oţel sau
aliaje ale acestora.
Clasificarea conductoarelor electrice se poate realiza din mai
multe puncte de vedere:
➢ din punct de vedere al materialului conductorului:
- conductoare din cupru: au rezistivitate electrică
redusă ceea ce implică o conductivitate electrică mare
1
(  cu = ) şi un consum mic, au cădere de tensiune
 cu
mică pe reţea, pot realiza conexiuni sigure datorită
proprietăţilor lor, au rezistenţă mecanică bună.
- conductoare din aluminiu: sunt mai ieftine însă au
proprietăţi mecanice mai proaste decât cuprul (supus

-1-
 unei presiuni de contact se deformează în timp) şi are
~63% din conductivitatea electrică a cuprului.
➢ din punct de vedere al execuţiei, conductoarele pot fi:
- conductoare unifilare/multifilare;
- conductoare rigide/flexibile.
➢ din punct de vedere al formei secţiunii, conductoarele pot fi:
- conductoare circulare pentru secţiuni până în
16 mm2;
- conductoare rotunde sau sectorizate pentru secţiuni
mai mari 16 mm2;
- conductoare dreptunghiulare.
➢ din punct de vedere al izolaţiei, conductoarele pot fi:
- conductoare neizolate;
- conductoare izolate cu izolaţie din PVC, cauciuc sau
polietilenă.
➢ din punct de vedere a secţiunii standard, conductoarele
electrice au secţiuni de: 0,35 mm2, 0,5 mm2, 0,75 mm2,
1 mm2, 1,5 mm2, 2,5 mm2, 4 mm2, 6 mm2, 10 mm2,
16 mm2, 25 mm2, 35 mm2, 50 mm2, 70 mm2, 95 mm2,
120 mm2, 150 mm2, 185 mm2, 240 mm2.
➢ din punct de vedere al rolului funcţional în instalaţia
electrică putem avea:
- conductoare pentru liniile de transport (LEA) şi
distribuţie (LES) cu partea centrală din oţel sau
aluminiu;
- conductoare pentru transportul urban, conductoare
neizolate din cupru;
- conductoare pentru instalaţiile interioare,
conductoare neizolate sub formă de bare de
distribuţie în posturile de transformare sau în
camerele de comandă.

1.3. CABLURILE ELECTRICE

Cablul electric reprezintă ansamblul de conductoare izolate
(separate din punct de vedere electric, dar solidare mecanic) care pot
avea învelişuri şi ecrane. Izolarea conductorului poate fi realizată din
PVC (policlorură de vinil), cauciuc sau polietilenă armată.
Învelişurile pot fi realizate dintr-o împletitură de fibre textile
impregnate sau nu şi sunt utilizate pentru a proteja cablul la acţiunile
fizice, chimice, mecanice.
Ecranele sunt destinate protecţiei cablului la acţiunea câmpului
electric şi magnetic.
Clasificarea cablurilor se poate realiza după destinaţie în:
➢ cabluri de energie (sau forţă) – cabluri de joasă, medie,
înaltă sau foarte înaltă tensiune, utilizate pentru

-2-
 Elemente conductoare

transportul şi distribuţia energiei electrice în curent

continuu sau în curent alternativ;
➢ cabluri de comandă şi semnalizare – cabluri realizate din
conductoare de cupru, izolate cu hârtie sau PVC, a căror
secţiune standardizată este de 1,5 sau 2,5 mm2 utilizate în
instalaţiile de comandă, măsură, semnalizare, reglaj,
protecţie, automatizare;
➢ cabluri de teletransmisie – cabluri utilizate în instalaţiile de
telecomunicaţii, telefonice, telex, telemăsură, avertizoare de
incendiu, etc.
În figura 1.1. sunt prezentate cablurile Olflex produse de firma
Lapp. În această lucrare de laborator se va măsura rezistenţa
elementelor conductoare din cablurile electrice.

Fig. 1.1 Cablurile de forţă şi comandă Olflex Lapp

Simbolizarea cablurilor care au conductor de protecţie este
„n G s” (4G2.5, 3G1.5) unde „n” reprezintă numărul de elemente
conductoare „G” conductor de protecţie de culoare galben verde şi „s”
secţiunea elementului conductor. Dacă un cablu nu conține în simbol
litera G acest lucru implică lipsa elementului conductor dedicat
protecției. În acest caz simbolizarea cablului va fi n x s (4x2.5, 3x1.5).
În unele cazuri numele cablului prezintă domeniul în care acesta poate
fi utilizat.
La cablurile polifazate, secţiunile conductoarelor active respectiv
a conductorului neutru şi/sau de protecţie, sunt date în Tabelul 1.

-3-
Secţiunea conductorului de nul respectiv de protecţie conform
Normativului I7/2011 este:
➢ egală cu secţiunea conductorului de linie, pentru secţiuni 
16 mm2;
➢ aproximativ jumătate din secţiunea conductorului de linie,
pentru secţiuni  25 mm2.
Tabelul 1 .1. Secţiunile conductoarelor (mm2)
L1,L2,L3 1 1,5 2,5 4 6 10 16 25 35 50 70 95 120 150 185 240 300 400
N,PE,PEN 1 1,5 2,5 4 6 10 16 16 16 25 35 50 70 70 95 120 150 185

În conformitate cu Normativul I7/2018, pentru conductoarele

electrice din cablurile de joasă tensiune se utilizează următoarele
culori de marcare:
➢ verde cu galben pentru conductoarele de protecţie PE sau
PEN;
➢ albastru deschis pentru conductorul nul de lucru N;
➢ alte culori decât cele prezentate mai sus pentru
conductoarele de linie A, B, C.

Dimensionarea cablurilor electrice

Alegerea secţiunii conductoarelor ce aparţin cablului electric se
realizează în funcţie de tipul şi regimul de lucru al receptorului ce
trebuie alimentat.

Pentru un receptor rezistiv la care regimul nominal de lucru este

de lungă durată, curentul ce trece prin circuit este stabilit pe baza
următoarelor relaţii în funcţie de modul de alimentare:
- alimentare monofazată:
Pn
Ic =
U fn cos n
în care: Ufn = 230 V reprezintă tensiunea de fază din circuit,
Pn - puterea activă nominală a receptorului rezistiv,
cosn - factorul de putere nominal al receptorului rezistiv.
Cablul de alimentare utilizat va fi un cablu de energie cu
conductoare din cupru sau aluminiu ales în funcţie de numărul de
conductoare şi curentul ce trece prin circuit. Numărul de conductoare
din cablu necesar alimentării este de trei (un conductor de linie L, un
conductor de nul N, un conductor de protecţie PE).
În cazul cablului de energie dacă secţiunea conductorului de
linie este sub 16 mm2 şi conductoarele sunt din cupru simbolizarea
este CYY 3x......mm2, sau nume cablu 3x......mm2 sau 3G......mm2.
Dacă secţiunea conductorului depăşeşte 16 mm2 simbolizarea va fi
CYY 2x......+1x......mm2 pentru cablu cu conductoare din cupru.

-4-
 Elemente conductoare

- alimentare trifazată:
Pn
Ic =
3U n cos n
în care Un = 400 V reprezintă tensiunea de linie din circuit
Numărul minim de conductoare necesar alimentării este de patru
(trei conductoare de linie L1, L2, L3 şi un conductor de protecţie şi nul
PEN).
În cazul cablului de energie dacă secţiunea conductorului de
linie este sub 16 mm2 şi conductoarele sunt din cupru simbolizarea
este CYY 4x......mm2 sau nume cablu 4x......mm2 sau 4G......mm2.
Dacă secţiunea conductorului depăşeşte 16 mm2 simbolizarea va fi
CYY 3x......+1x......mm2 pentru cablu cu conductoare din cupru.

Pentru un motor electric există două tipuri de regimuri de lucru şi

anume regimul nominal de lucru (de lungă durată) şi regimul
tranzitoriu al curentului de vârf.
Curentul ce trece prin circuit în regimul de lungă durată este
stabilit pe baza următoarelor relaţii în funcţie de modul de alimentare:
- alimentare monofazată:
Pn
Ic =
U fn cos n n
în care: Ufn = 230 V reprezintă tensiunea de fază din circuit,
Pn - puterea activă nominală a motorului,
cosn - factorul de putere nominal al motorului,
n - randamentul nominal motorului.
- alimentare trifazată:
Pn
Ic =
3U n cos nn
în care Un = 400 V reprezintă tensiunea de linie din circuit.
Însă în afară de curentul ce trece prin circuit în regimul de lungă
durată există şi curentul în regim tranzitoriu egal cu curentul de vârf
dat de relaţia:
Iv = I p = C p In
unde Cp reprezintă coeficientul de pornire care depinde de felul
motorului şi de schema de pornire.
În cazul motoarelor relaţiile utilizate în dimensionarea
conductoarelor pentru coeficienţi de corecţie egali cu 1, vor fi:
I ma  I c → s1
I
s  v → s2
jva
sconductor = max( s1, s2 )

-5-
 1.4 NOŢIUNI TEORETICE PRIVIND COMENZILE STANDARD
DE PROGRAMARE A INSTRUMENTELOR
Limbajului SCPI (Standard Commands for Programmable
Instruments) utilizează 6 simboluri detaliate în cele ce urmează.
Când utilizăm acest simbol ca prim caracter înaintea
“:” unui cuvânt cheie ce defineşte o comandă, acest lucru
indică, că mnemonica comenzii următoare este o
comandă din nivelul rădăcină. Când utilizăm acest
simbol inserat între două mnemonici de comenzi acesta
mută calea în jos cu un nivel în arborele comenzilor.
Mnemonicile comenzilor trebuie despărţite una de
cealaltă prin simbolul “:”.
Acest simbol se utilizează pentru separarea comenzilor
“;” corespunzătoare aceluiaşi cuvânt cheie din nivelul
rădăcină.
Acest simbol este utilizat pentru a separa parametrii
“,” corespunzători unei comenzi ce necesită mai mult de un
parametru.
Aceste simboluri se utilizează pentru a separa un
“ ” parametru de un cuvânt cheie de comandă. Aceste
caractere sunt ignorate în listele de parametrii.
Acest simbol impune execuţia unei comenzi. Controller-ul
“?” de magistrală poate transmite comenzi în orice moment,
iar un instrument programabil poate doar să răspundă la
comenzi atunci când este interogat. Transmiterea unei
comenzi care se termină cu simbolul “?” impune
aparatului răspunsul imediat la mesajul respectiv.
Răspunsul constă într-o valoare măsurată.
Comenzile care încep cu acest simbol sunt considerate
“*” comenzi comune tuturor aparatelor interfaţate. Aceste
comenzi sunt: revenire într-o stare iniţială (reset),
autotestare şi operaţii de stare.
Instrucţiunile simbol
• Acolade ({ }) – când sunt utilizate împreuna cu |, marchează
faptul ca un singur element va fi selectat. De exemplu, {ON |
OFF} indica ca un singur element poate fi selectat la un moment
de timp, fie ON, fie OFF.
• Săgeţi (< >) – delimitează valori.
• Paranteze pătrate ([ ]) – parametrii marcaţi între paranteze
pătrate pot sa fie omişi la execuţie (sunt opţionali),
- Tipurile de parametrii: numere întregi, numere reale, parametrii
discreţi. booleeni: ON sau OFF, 0 sau 1, stringuri ASCII.

-6-
 Elemente conductoare

1.6. PROGRAMAREA MULTIMETRULUI RIGOL DM 3068 ÎN

VEDEREA MĂSURĂRII CABLURILOR ELECTRICE
Pentru măsurarea parametrilor cablurilor electrice se utilizează
multimetrul DM3068. Acesta va fi conectat serial cu calculatorul în
vederea realizării automate a diverselor măsurări (Figura 1.2). Achiziţia
datelor se va realiza prin intermediul driverelor de comunicaţie scrise
în limbaj SCPI. Pentru programarea acestuia se utilizează software-ul
Ultra Sigma.

Fig. 1.2 Platforma de laborator

Pentru a realiza aplicaţiile necesare multimetrului fereastra de
lucru pentru programarea acestuia în limbaj SCPI este prezentată în
figura 1.3.

Fig. 1.3 Interfaţa de comunicare în limbaj SCPI

-7-
 Acest multimetru poate fi programat folosind 3 limbaje diferite.
Acestea sunt: Rigol, Agilent şi Fluke.
Aplicaţia care trebuie realizată constă în:
1. scrierea unui driver care să măsoare în buffer-ul intern al
mutimetrului 25 de valori rezistenţe ale cablurilor conectate la intrare,
preluarea acestor măsurări din buffer şi aducerea lor la calculator;
2. scrierea unui driver care să activeze funcţiile matematice ale
multimetrului în vederea obţinerii de diverse prelucrări matematice ale
datelor măsurate.

Comenzi Agilent:
Pentru măsurarea elementelor conductoare se configurează
multimetru pe funcţia de măsurare rezistenţă prin metoda de punte
datorită valorilor mici ale rezistenţei cablului. Se va utiliza ulterior şi
măsurarea clasică pentru a observa diferenţa dintre măsurări. Din
tabelul de mai jos se aleg pe rând instrucţiunile necesare celor două
configurări.

*IDN? /*Interogarea multimetrului pentru

verificarea ID-ului necesar
comunicării la distanţă*/
*RST /*Trecere pe comandă la distanţă a
multimetrului */
Cmdset Agilent /*Setează trecerea multimetrului pe
comenzi Agilent*/
:CONF:RES :CONF:FRES /*Configurează multimetrul pe
funcţia de măsurare rezistenţă în
mod clasic sau metodă de punte*/
:TRIG:COUN 25; DEL 1 /*Setează realizarea unui număr de
25 măsurări cu diferenţa în timp
dintre ele de o secundă */
:INIT /*Iniţializarea măsurărilor*/
Se lasă un timp pentru a realiza multimetru măsurările şi apoi se
trece la următoarea comandă când nu mai apare steluţa ce indică
momentul măsurării pe ecranul multimetrului.
:FETCH? /*Preluarea datelor la calculator*/

Pentru activarea funcţiilor matematice înainte de începerea

măsurărilor trebuiesc date următoarele comenzi:
:CALC:FUNC AVER /*Setează funcţia medie a
multimetrului*/
:CALC:STAT ON /*Activează meniul de calcul al
multimetrului*/

-8-
 Elemente conductoare

Pentru preluarea la calculator a valorii medii, maxime şi minime

se vor utiliza comenzile:
:CALC:AVER:AVER? /*Întoarce la calculator valoarea
medie a măsurărilor*/
:CALC:AVER:MAX? /*Întoarce la calculator valoarea
maximă din măsurările realizate */
:CALC:AVER:MIN? /*Întoarce la calculator valoarea
minimă din măsurările realizate */

Comenzi Rigol:
*IDN? /*Interogarea generatorului de
semnal pentru verificarea ID-ului
necesar comunicării la distanţă*/
*RST /*Trecere pe comandă la distanţă a
multimetrului */
Cmdset Rigol /*Setează trecerea multimetrului pe
comenzi Rigol*/
:FUNC:RES :FUNC:FRES /*Configurează multimetrul pe
funcţia de măsurare rezistenţă în
mod clasic sau metodă de punte */
:TRIG:SOUR SINGLE /*Setează metoda de măsurare pe o
singură măsurare */
:TRIG:SING 25 /*Setează numărul de măsurări la
100*/
:TRIG:AUTO:INTE 1 /*Setează intervalul dintre măsurări
la 1 secundă*/
:TRIG:SING:TRIG /*Execută măsurarea*/

Pentru calculul valorii maxime, minime şi medii se introduce

comanda: :CALC:STAT:STAT 1.
Iar pentru a obtine rezultatele statistice se utilizează următoarele
comenzi:
:CALC:STAT:AVER? /*Întoarce la calculator valoarea
medie a măsurărilor*/
:CALC:STAT:MAX? /*Întoarce la calculator valoarea
maximă din măsurările realizate */
:CALC:STAT:MIN? /*Întoarce la calculator valoarea
minimă din măsurările realizate */

Spre deosebire de Agilent, Rigol nu are o modalitate directă de

măsurare şi afişare a măsurărilor. Pentru a obţine rezultatele
măsurărilor pe PC trebuie să introducem un stick formatat în FAT32
în USB-ul multimetrului Rigol să intrăm în secţiunea cu date, să
verificăm existenţa celor 25 de măsurări, să generăm un fişier CSV şi
să salvam aceste rezultate.

-9-
 Comenzi Fluke:
Se setează multimetrul pentru măsurarea de rezistenţa şi apoi se
preia rezultatul măsurării utilizând comenzile:
*RST
OHMS
:MEAS?

1.7. MĂSURAREA REZISTENŢEI CABLURILOR ELECTRICE ŞI

PRELUCRAREA STATISTICĂ A MĂSURĂRILOR
Se vor măsura rezistenţele cablurilor electrice şi se va efectua
prelucrarea statistică a rezultatelor utilizând comenzi Agilent.
În urma prelucrării datelor se va obține tabelul 1.1.
Tabelul 1.1 Date experimentale prelucrate
Denumire cablu Nr. elemente Valoare Valoare Eroare Eroare
conductoare și rezistență rezistenț absolută relativă
secțiunea măsurată ă catalog
[mm2] R [mΩ] R [mΩ]
ÖLFLEX 4G2.5
CLASSIC 100CY
ÖLFLEX 5G0.75
CLASSIC 110CY 4G1.5
3G2.5
5G4
ÖLFLEX SERVO 4G1.5
FD 796CP 4G2.5
4G2.5+2X1.5
12G1
ÖLFLEX SERVO 4G1.5
FD 810 P
ÖLFLEX SERVO 3G0.5
2YSLCY-JB
ÖLFLEX HEAT 4G0.75
260 MC
ÖLFLEX HEAT 5G1
180 SiHF
ÖLFLEX HEAT 4G1.5
180 MS

Rezistența dată de producător în funcție de secțiunea elementului

conductor este dată în tabelul 1.2.

- 10 -
 Elemente conductoare

Tabelul 1.2 Rezistența funcție de secțiune – Catalog Lapp

Parametrii statistici care se vor calcula sunt:

n
 R xk
k =1
Rx =
- valoarea medie: n
- abaterile individuale (faţă de medie): Rxk = Rxk − R x

 (R xk − R x )
n 2

k =1
- dispersia: s n =
2
n −1

 (R xk − R x )
n 2

k =1
- abaterea standard: sn =
n −1
sn
- abaterea mediei: =
n
Datorită numărului limitat de măsurări, distribuţia rezultatelor
măsurărilor în jurul valorii medii numai este de tip normal (Gauss),
fiind mai aplatisată şi putând fi descrisă prin intermediul distribuţiei
Student.

- 11 -