Universitatea TRANSILVANIA din Brasov

DEPARTAMENTUL PENTRU ÎNVĂȚĂMÂNT LA DISTANȚĂ ȘI

ÎNVAȚAMÂNT CU FRECVENȚĂ REDUSĂ

Bogdan Cornel BENEA

PROIECTARE ASISTATĂ
DE CALCULATOR
Unitatea de învăţare 1. Interfaţa PTC Creo

Cuprins
U1.1 Introducere..........................................................................................................9
U1.2 Competenţele unităţii de învăţare.......................................................................9
U1.3 Meniul principal şi opţiunile sale .....................................................................10
U1.4 Introducerea comenzilor în Creo ….........................................................11
U1.5 Funcţiile mouse-ului..........................................................................................12
U1.6 Interfaţa grafică utilizator a aplicaţiei Pro/Engineer.......................................13
U1.7 Rezumat.............................................................................................................24
U1.8 Test de autoevaluare a cunoştinţelor................................................................24

U1.1 Introducere
În cadrul acestei unităţi de învăţare se face o introducere în mediul de

proiectare asistată Creo. Elementele prezentate în cele ce urmează se vor

axa pe cele mai importante şi utile noţiuni necesare realizării pieselor 3D
pe baza desenelor tehnice industriale.

După lansarea programului, se analizează în detaliu zonele

ecranului. Se explică modalităţile de lansare a comenzilor, ce sunt şi cum
se utilizează barele cu instrumente, ce sunt şi cum se utilizează meniurile
derulante, modurile de

operare, linia de stare, fereastra de dialog, tastele funcţionale, zona de desenare.

U1.2 Competenţele unităţii de învăţare

După parcurgerea materialului acestei unităţi de învăţare studenţii vor fi
capabili:

- să cunoască interfaţa sistemului, respectiv, modurile de operare,

 introducerea comenzilor, funcţiile mouse-ului, spaţiul de lucru, fereastra
de dialog, bara de titlu, bara cu instrumente standard, bara cu meniuri
derulante şi linia de stare;

- să introducă comenzile din fereastra de dialog;

- să acceseze meniurile derulante;
- să acceseze casetele de dialog;
- să creeze desene noi, să deschidă şi să continue desene existente, să salveze piesele
sub altă denumire sau altă extensie.

Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 3 ore.

U1.3 Meniul principal şi opţiunile sale

Imediat după lansarea programului Creo se deschide meniul principal, meniu
care gestionează modurile de operare în Creo. Acestea sunt prezentate în Figura 1. Din
bara de meniuri se execută succesiunea de comenzi: File → New în urma căreia apare
fereastra din imagine care conţine etichetele:

Type – tipul de fişier care se doreşte a se crea şi anume:

- Sketch - modul care permite crearea şi modificarea schiţelor 2D care vor fi ulterior
folosite la generarea corpurilor 3D;

- Part - modul care permite crearea sau modificarea corpurilor solide;

- Sheet Metal - modul pentru crearea şi modificarea corpurilor din tablă care au
grosime uniformă şi sunt obţinute prin îndoiri succesive;

- Bulk - modul pentru generarea pieselor compuse (compozite);

- Assembly - modul care permite asamblarea part-urilor generate în Part Modeling;
- Drawing - modul ce permite generarea desenelor de execuţie atât pentru part-uri cât şi
pentru ansambluri şi subansambluri;

- Format – creează formate de desenare.

 Figura 1 Meniul principal Creo

U1.4 Introducerea comenzilor în Creo

Comenzile sunt aproape întotdeauna iniţiate prin deschiderea unor meniuri,
folosind mouse-ul..

Comenzile care sunt inactive la un moment dat, fie nu sunt disponibile în

sistemul nostru, fie nu sunt valabile, la acel moment de timp. De multe ori, atunci când
se alege o comandă, meniurile vor deschide ferestre de tip pop-up.

Se pot introduce comenzi şi de la tastatură. În general, acestea sunt personalizate

sub forma unor comenzi rapide, care au în spate aplicaţii de tip macro. De regulă,
tastatura se utilizează pentru a introduce date alfanumerice, atunci când ne este
solicitat de către aplicaţie, ca nume, numere şi aşa mai departe.

Utilizatorul va trebui să se obişnuiască să urmărească permanent trei zone de pe ecran:

meniul de comandă, fereastra grafică şi fereastra de mesaje.

Înainte de începerea lucrului propriu-zis este necesară stabilirea unităţilor de

măsură în care se vor modela reperele. Folosind fereastra cu comenzi a meniului File –
Options – Configuration Editor se setează unitatea de măsură cu care se lucrează
după cum urmează:

- Pro_unit_lenght – din inch in mm

- Pro_unit_mass – din pound in kg
 Figura 2 Setarea unităţilor de măsură

U1.5 Funcţiile mouse-ului

Pentru a putea accesa meniurile şi comenzile din program este necesară
cunoaşterea funcţiilor mouse-lui. Astfel pentru a selecta o locaţie din fereastra grafica
se utilizează butonul stânga de la mouse printr-un click. Totuşi toate cele trei butoane
ale mouse-ului sunt active, având diverse funcţiuni rapide în interiorul ferestrei
grafice, în funcţie de context. Acestea sunt prezentate în tabelul următor.

Tabelul 1 Funcţiile mouse-ului

Funcţia mouse-ului Stânga Mijloc Dreapta

Regular Pick Done Select Query Select
Dynamic View Control (drag) Zoom (drag) 3D (drag)
apăsaţi şi tasta CTRL In/Out Spin
Pan
Zoom Window Pick pe fiecare colţ
apăsaţi şi tasta CTRL
Query Select Pick Accept Next
Mouse Sketch Line Circle Tangent Arc
Draw entity
Mouse Sketch Renunţare/End
Line Mode
 Mouse Sketch Abort/End
Circle Mode
Mouse Sketch Tangent Renunţare /End
Arc Mode

Dimension - Linear Pick pe entitate Amplasare dimensiune

Dimension - Radius Pick pe arc/cerc Amplasare dimensiune
Dimension - Diameter Dublu Pick pe arc/cerc Amplasare dimensiune

mijloc

stânga dreapta

Figura 3 Utilizarea mouse-ului în Creo

U1.6 Interfaţa grafică utilizator a aplicaţiei Crei

Aceasta este alcătuită din bara de meniuri, bara de unelte, zona de dialog, zona
model tree, spaţiul de lucru (fereastra grafică).

În continuare sunt prezentate detaliat componentele meniului principal:

Bara de meniuri - aceasta conţine setul de comenzi generale sub forma unui set
de meniuri structurate pe categorii: lucru cu fişiere, editare, vizualizare, inserare de
date, analiză, informaţii, setări, ferestre şi ajutor.

Bara de unelte - conţine pictograme pentru o serie de comenzi mai des utilizate.
Zona de dialog - afişează răspunsul programului la acţionarea ultimei comenzi, sub
forma de mesaje către utilizator.

Zona Model Tree - în această zonă este afişat istoricul paşilor, realizaţi pentru modelul
curent, sub formă grafică intuitivă arborescentă.

Spaţiul de lucru - reprezintă suprafaţa destinată construcţiei geometrice a obiectului.

 Spațiul de lucru
Bara de meniuri

Bara de unelte

Zona Model Tree

Zona de dialog

Figura 4 Interfaţa grafică Creo

În bara de meniuri se găsesc următoarele comenzi în urma cărora se deschid meniuri

pull down:

- File – comenzi pentru manipularea fişierelor

- New – permite crearea de fişiere noi;
- Open – permite deschiderea unor fişiere salvate pe disc;
- Save – permite salvarea fişierului curent;
- Save as – permite salvarea sub un nou nume şi modificarea extensiei;
- Print – permite tipărirea feresterei active;
- Close – permite închiderea ferestrei active;
- Manage file – permite operații asupra fișierului:
o Rename – permite redenumirea fişierelor cu opţiunile de modificare pe
disc şi în sesiune sau doar în sesiunea curentă;

o Erase – permite ştergerea din memorie a modelelor din sesiunea

curentă sau a celor memorate. Are opţiunile Current şi Not Displayed;

o Delete – permite ştergerea de pe disc a versiunilor vechi ale unui model

sau a tuturor versiunilor;

- Prepare – permite modificarea caracteristicilor fișierului;

 - Send – permite trimiterea fișierului ca si atașament al unui e-mail sau sub
forma unui link;
- Manage Sesion – permite manager-ierea sesiunii curente;

- Help – conţine comenzi pentru accesarea fişierelor de ajutor şi a tutorialelor;

- Options – permite modificarea intrefeței de lucru;
- Exit – permite ieşirea din aplicaţia Pro/ENGINEER.

Figura 5 Meniul File

Figura 6 Meniul Model

- Model – conţine comenzi contextuale în funcţie de etapa în care se află construcţia

modelului. Dintre acestea amintim:
- Regenerate – permite îndepărtarea unor informaţii care sunt afişate temporar;
- Copy – permite copierea unui element din Model Tree;
- Paste – permite multiplicarea unui element copiat anterior;
- Delete – permite ștergerea unui element din Model Tree;
- User-Defined Feature - Permite inserarea de caracteristici definite de
utilizator;

- Plane – permite crearea unui noi plan;

- Axis – permite crearea unei noi axe într-un plan;
- Point – permite inserarea unui punct pe un plan;
- Coordinate System – permitea crearea unui nou system de coordonate;
- Sketch – permite crearea schiței 2D;
- Extrude – permite realizarea unei piese prin operația de extrudare;
- Revolve – permite realizarea unei piese prin operația de revoluție;
- Sweep – permite realizarea unei piese prin operația „sweep”;
- Sweep Blend – permite realizarea unei piese te tip „Sweep blend”;
- Hole - Permite realizarea elementului tip gaură;
- Shell - Permite realizarea elementului cu pereţi subţiri de tip coajă;
- Rib - Permite realizarea elementului tip nervură;
- Draft - Permite realizarea unei schiţe;
- Round - Permite realizarea elementului tip racordare;
- Chamfer - Permite realizarea elementului tip şamfren/teşitură;
- Pattern – permite multiplicarea unui feature;
- Mirror – permite oglindirea faţă de o axă a unor entităţi ale schiţei, scalarea şi
rotirea unei entităţi a schiţei precum şi generarea unei copii a entităţilor
selectate ale schiţei;

- Trim – permite decuparea unei curbe sau a unei suprafețe

- Merge – permite unirea a două suprafețe sau curbe

- Extend – permite prelungirea unei curbe până la un plan sau pe o distanță

stabilită de utilizator

- Offset – permitea copierea unei suprafețe sau curbe la o distanță dorită de

utilizator

- Intersect - realizează o linie de construcție la intersecția a două plane

- Project – realizează proiecția unei suprafețe pe un plan

- Thicken – realizează pereți cu o anumită grosime

- Solidify – transformă o suprafață în solid

- Supress – permite ascunderea temporară unui feature al modelului;

 Figura 7 Meniul Analysis

- Analysis – conţine comenzi de analiză a modelului. Dintre acestea

amintim:
- Measure – permite măsurarea geometriei modelului;
- Model Analysis – permite analiza proprietăţilor modelului;
- Curve Analysis – permite analiza proprietăţilor curbelor;
- Surface Analysis – permite analiza proprietăţilor unei suprafeţe;
- Excel Analysis – Permite analiza proprietăţilor folosind tabel MS Excel;
- User defined analysis – Permite analiza proprietăţilor folosind analiza definită
de utilizator;

- Sensivity analysis – Permite analiza sensibilităţii modelului matematic obţinut

raportat calitativ şi cantitativ la variaţia diferitelor surse folosite ca intrări în
model;

- Feasibility analysis – Permite realizarea unui studiu de fezabilitate sau

optimizare;

- Multi objective design study – Permite realizarea unui studiu de design

complex;

- Compare part – permite compararea a două fişiere (parturi) după feature sau
după geometrie;

Figura 8 Meniul View

- View – comenzi pentru manipularea fişierelor

- Layers – permite vizualizarea şi controlul layer-elor existente într-un part sau
ansamblu
- Hide – permite ascunderea unor features ale modelului;
 - Unhide - anulează efectul opţiunii Hide;
- Refit – permite afişarea modelului curent în întregime în zona de lucru;
- Repaint – permite îndepărtarea unor informaţii care sunt afişate temporar;
- Zoom in - permite mărirea imaginii;

- Pan – permite deplasarea imaginii;

- Zoom out – permite micșorarea imaginii;

- Saved orientations – permite salvarea de vederi particulare;

- Standard orientation – permite afişarea modelului în orientarea implicită;
- Previous – readuce imaginea in vederea anterioară;

- Appearance Gallery – permite modificarea culorilor modelului;

- Sections – permite realizarea de secțiuni prin modelul 3D;

- Display Styles – permite modificarea setărilor de afişare a modelului (general,

edge-line, shade);

- Activate – activează fereastra curentă;

- Close – închide fereastră curentă;

Figura 9 Meniul Analysis

- Analysis – conţine comenzi de găsire a informaţiilor despre model, referinţe etc.

- Model Player – Permite derularea procesului de regenerare;
- Feature Information – oferă informaţii despre o componentă a unui model;
- Model Information– oferă informaţii despre un model întreg;
- Feature List – oferă informaţii despre componentele unui model;

- Reference Viewer – oferă informaţii despre referinţele modelului;

 - Parameters – oferă informaţii despre legături şi parametri;
- Switch Dimensions – comutare între dimensiuni şi nume;

Figura 10 Meniul Applications

- Meniul Applications conţine module specifice proiectării în diverse domenii

tehnice. Printre acestea sunt amintite:
- Wleding – modul pentru realizarea sudurii;
- Mold/Cast – modul pentru turnarea în forme;
- Simulate - modul pentru realizarea simulărilor;
- Simulate results – modul pentru afișarea rezultatelor simulării;
- Mold analysis – modul pentru analiza turnării.
- Plastic Advisor – modul pentru materiale plastice;

Să ne reamintim...
Înainte de începerea unui desen trebuie setat directorul de lucru: File – Set
Working Directory.

Salvarea desenului aflat în lucru se face prin utilizarea comenzii Save din
meniul File.

În timpul utilizării programului Pro Engineer este indicat ca fereastra de

lucru să nu fie maximizată pentru a nu acoperii fereastra Menu Manager.

Prin intermediul zonei de dialog sunt vizualizate comenzile date sau

răspunsurile programului la acestea. De asemenea sunt vizualizate
eventualele erori ce pot apărea în timpul utilizării.
 Programul permite utilizarea simultană a mai multor ferestre, astfel pentru a activa
o fereastră de lucru se utilizează meniul Window–Activate, iar pentru închiderea unei
ferestre Window–Close.

Realizarea unei operaţii se poate face utilizând meniul Insert sau cu

ajutorul Menu Manager.

Modulele specifice proiectării în diverse domenii tehnice pot fi accesate din

meniul Applications.
U1.7 Rezumat
În cadrul acestei unităţi de învăţare s-a detaliat interfaţa sistemului,
respectiv, bara de meniuri, fereastra de dialog, func ţiile mouse-ului. S-a
prezentat modul de introducere a comenzilor în fereastra de dialog, modul
de accesare a comenzilor din meniurile derulante sau din barele mobile cu
instrumente. S-a

detaliat modul de introducere a unităţilor de măsură.

U1.8 Test de autoevaluare a cunoştinţelor

1. Modulul care permite crearea sau modificarea de corpuri solide
este:

a) Sketch;
b) Assembly;
c) Drawing;
d) Part.
2. Mesajele din timpul utilizării ProEngineer pot fi vizualizate în:
a) bara de meniuri;
b) zona de dialog;
c) zona model tree;
d) bara de unelte.
3. Setarea directorului de lucru se face din meniul:
a) Insert;
b) Edit;
c) Window;
d) File.
4. Comenzile utilizate în partea de schiţare cât şi în modelarea parturilor pot
fi introduse din:

a) Meniul Insert;
b) Meniul File;

c) Meniul Management;
d) Meniul Applications.
Unitatea de învăţare 2. Modulul de schiţare – Sketcher

Cuprins

U2.1 Introducere .....................................................................................................................1

U2.2 Competenţele unităţii de învăţare ...................................................................................1

U2.3 Stabilirea referinţelor schiţei ..........................................................................................2

U2.4 Prezentarea comenzilor de desenare ...............................................................................2

U2.5 Cotarea entităţilor unei schiţe .........................................................................................6

U2.6 Rezumat ....................................................................................................................... 17

U2.7 Test de autoevaluare a cunoştinţelor ............................................................................. 17

U2.8 Temă de control ........................................................................................................... 18

U2.1 Introducere
În cadrul acestei unităţi de învăţare se detaliază modul de realizare a

schiţelor 2D.
Se exemplifică modul de utilizare a comenzilor pentru realizarea unei
schiţe, precum şi detaliile asociative, cum ar fi constrângerile geometrice
sau relaţiile dintre dimensiuni, pe care le folosim într-o schiţă.

U2.2 Competenţele unităţii de învăţare

După parcurgerea materialului acestei unităţi de învăţare studenţii vor fi
capabili:

1
 - să realizeze schiţe fără a adăuga cote, lăsând doar cotele
implicit introduse

de aplicaţie;
- să coteze schiţa după o anumită schemă de dimensionare; - să
asocieze relaţii în schema de dimensionare.

Durata medie de parcurgere a unităţii de învăţare este de 3 ore.

U2.3 Stabilirea referinţelor schiţei

În meniul Sketch este permisă crearea schiţelor în 2D. Se găsesc atât comenzi de
desenare cât şi comenzile de dimensionare, constrângere şi generare a relaţiilor.

Unul dintre primele lucruri care trebuiesc identificate la începerea unei schiţe
este planul de schiţare. Aceasta reprezintă suprafaţa pe care se va desena. Planul de
schiţare poate fi suprafaţa unui part existent, sau poate fi un Datum Plane, plan creat
de utilizator. Se pot folosi comenzi de rotaţie pentru a roti schiţa în spaţiul 3D, pentru
control, dar de obicei, acestea sunt orientate în planul ecranului. În cazul în care este
stabilit planul de schiţare, este nevoie de alte planuri sau muchii faţă de care să se
poată face dimensionarea noii secţiuni. În mod implicit, meniul de schiţare selectează
automat două plane de referinţă sau muchii, una orizontală şi una verticală, pentru a
raporta schiţa la ele. Pe măsură ce se dezvoltă schiţa, este posibil să fie nevoie a se

U2.4 Prezentarea comenzilor de desenare

Realizarea cu succes a unei schiţe presupune respectarea unor reguli elementare
care vă vor ajuta în viitor la realizarea unor modele 3D complexe. Astfel trebuie avute
în vedere următoarele:

- utilizarea schiţelor simple, nu construiţi mai mult decât este necesar pentru fiecare
feature;

- crearea schiţelor în paşi succesivi. Dacă schiţa este complexă nu încercaţi să o

desenaţi pe toată dintr-o dată;

- nu modificaţi schiţa până când nu aţi realizat o regenerare completă;

2
 - nu schiţaţi la scară, pentru aplicaţie este dificil să recalculeze parametrii schiţei atunci
când entităţile care o formează sunt foarte mici;

- utilizaţi o grilă ca ajutor atunci când schiţaţi;

- nu părăsiţi niciodată fereastra de schiţare cu erori nerezolvate care împiedică o
regenerare. Multe erori sunt fatale, dar acestea apar numai în urma unor avertismente.

Comenzile utilizate pentru desenare sunt asemănătoare cu cele utilizate de programul

AutoCad, program studiat anterior în cadrul programului de pregătire universitară.

In bara de unelte, în submeniul „Setup” se găsesc următoarele comenzi:

Figura 11 Bara de unelte a submeniului „Setup”

- Sketch Setup – permite alegerea/realegerea planului de lucru;

- References – permite alegerea de noi referințe;
- Sketch View – realizează aducerea planului de lucru paralel cu ecranul.

Submeniul „Datum” conține butonul „Centerline” care permite crearea de axe de revoluție.

In bara de unelte, în submeniul „Sketching” se găsesc comenzile mai des utilizate:

Figura 12 Bara de unelte a submeniului „Sketching”

- Line – permite trasarea entităților de tip linie. Există două posibilităţi de generare a
liniilor: Line Chain- linie de geometrie şi Line Tangent – linie tangentă la două
entități);
- Rectangle – permite realizarea de dreptunghiuri sau paralelograme permite realizarea
de dreptunghiuri sau paralelograme;
- Circle – permite generarea de cercuri definte de centru și un piunct de pe cerc, cercuri
concentrice, cercuri definite prin 3 puncte sau tangente la 3 enități;

3
 - Arc – permite generarea de arce de cerc. Arcele pot fi generate prin trei puncte, prin
indicarea tangenţei la o entitate şi punctele de sfârşit ale arcului, prin indicarea
centrului şi a punctelor de capăt. De asemenea pot fi generate arce concentrice şi arce
definite de o conică;

- Ellipse – permite generarea de elipse definite de punctele diametral opuse sau de

centru și puncte diametral opuse;

- Spline – permite trasarea de curbe de tip spline printr-un număr de puncte indicate de
utilizator;

- Fillet – permite realizarea razelor de racordare de tip circular sau eliptic între două
entităţi ale schiţei;

- Chamfer – permite realizarea teșiturilor;

- Text – permite inserarea de text;

- Offset – generează o entitate paralelă la o muchie existentă anterior pe schiţă la o

distanță definită de utilizator;

- Thicken – generează o entitate prin generarea unui perete paralel cu o muchie

existentă;

- Project – permite proiecția muchiilor unui sketch anterior pe planul actual;

- Centerline – linie ajutătoare, linie de construcție sau axă de simetrie;

- Point– permite generarea de vertexuri (puncte de interes);

- Cordinate system – permite generarea sistemelor de coordonate CSYS într-un punct

indicat;

- Palette – permite inserarea anumitor forme geometrice care se găsesc într-o baza de
date;

- Construction Mode – permite realizarea de elemente de construcție (ajutătoare).

Submeniul „Editing” conține următoarele comenzi:

4
 - Delete segment – permite ștergerea segmentelor selectate;

- Corner – permite unirea a două segmente prin tăierea sau prelungirea acestora;

- Mirror – permite oglindirea faţă de o axă a unor entităţi ale schiţei;

- Divide – permite divizarea unei entități prin indicarea punctelor de divizare;

- Rotate Resize – permite rotirea sau scalarea unei schite;

- Modify – permite modificarea valorilor pentru cote, text sau geometrie a curbelor
de tip spline;

Submeniul „Constrain” permite impunerea pe schiță a unor constrângeri:

- realizează o linie verticală;

- realizează o line orizontală;

- realizează perpendicularitate între două entităţi;

- realizează tangenţa între două entităţi schiţate;

- plasează un punct în mijlocul unei linii;

- crează un punct comun pentru mai multe entităţi, punct pe entitate sau
coliniaritate;

- poziţionează două puncte simetric faţă de o axă de simetrie;

- poziţionează două entităţi geometrice în relaţie de egalitate de lungimi sau

raze;

5
 - poziţionează două linii în relaţie de paralelism.

Submeniul „Dimension” permite cotarea schiței realizate.

- permite cotarea elementelor realizate.

- realizează cotarea perimetrului;

- permite crearea cotei de bază

- permite realizarea de cote de referință

U2.5 Cotarea entităţilor unei schiţe

Schiţele au implicit cotele pe care le introduce automat aplicaţia, cote care nu
corespund atât din punct de vedere al poziţiei şi schemei de cotare a acestora cât si din
punct de vedere al valorilor acestora, adică valorile reale ale reperului. Pentru a
introduce poziţia cotelor conform cu schema de cotare impusă prin tema de lucru se
apasă butonul care creează cote din bara cu instrumente.

Odată cu introducerea cotelor tari, în poziţiile conform desenului de la care s-a

plecat, acestea vor apărea cu culoare albastră, în acelaşi timp dispar cotele bleu (slabe)
introduse de aplicaţie, ajungându-se în final la cote numai de culoare albastră.

Cotele de culoare bleu se numesc cote slabe. Acestea sunt introduse automat de
aplicaţie şi ele reprezintă cotele necesare şi suficiente pentru a crea o schiţă. Pentru a
face sa dispară aceste cote slabe se cotează schiţa conform cu schema de cotare impusă
pe desenul de la care s-a pornit. Noile cote apar de culoare albastră, şi vor avea poziţia
cotelor din desenul de pornire, iar ca dimensiune pot fi ulterior editate.

După ce s-au introdus toate cotele albastre şi au dispărut cele bleu se trece la
editarea dimensiunilor cotelor prin introducerea dimensiunilor reale. Acest lucru se
face folosind primul buton din bara cu instrumente de desenare (săgeata), se face
dublu click pe fiecare cotă şi se introduce dimensiunea reală a acesteia pană ce schiţa
va arăta ca în desenul temei de lucru. Altă modalitate de modificare a cotelor, în bloc
de data aceasta, constă în selectarea într-o fereastră imaginară cu mouse-ul a întregii

6
schiţe a modelului, cu tot cu cote, şi alegerea cu click dreapta pe una dintre cote a
opţiunii Modify, Figura 17. Va apărea astfel o casetă „Modify Dimensions” în care
sunt cuprinse toate cotele existente pe schiţa reperului. Pentru modificarea valorilor
cotelor se trece prin linia corespunzătoare fiecăreia dintre ele.

Figura 13 Introducerea de noi cote tari

Figura 14 Modificarea cotelor în bloc

Notă: Modificarea unei cote din caseta „Modify Dimensions” atrage după sine,
în mod implicit regenerarea automată a schiţei. Acest lucru poate duce la schimbarea
formei reperului, fapt care poate genera erori. Pentru a realiza regenerarea doar după

7
ce s-au modificat toate valorile cotelor trebuie ca înainte de modificarea cotelor să fie
debifată opţiunea regenerate din caseta „Modify Dimensions”, Figura 15.

Figura 15 Caseta de moficare a cotelor în bloc

În procesul de cotare a entităţilor de tip linie există moduri de amplasare a cotelor

orizontal, vertical, sau cotă aliniată cu linia.

Pentru cazul general, când se doreşte a cota o linie oblică se execută primul click stânga
pe o extremitate, al doilea click stânga pe a doua extremitate, iar pentru poziţionarea cotei se
execută click cu butonul din mijloc al mouse-ului. În funcţie de locaţia în care se face click
pe butonul din mijloc al mouse-ului, cota poate fi amplasată pe orizontală, verticală sau
aliniată cu linia.

- Pentru amplasarea orizontală a cotei ultimul click trebuie făcut în afara triunghiului
dreptunghic imaginar descris de linia care trebuie cotată, ca şi ipotenuză, şi cele două
catete ale sale. Click-ul trebuie executat deasupra sau dedesubtul liniei care urmează a
fi cotată.

- Pentru cotarea verticală a liniei ultimul click trebuie făcut în afara triunghiului
dreptunghic imaginar descris de linia care trebuie cotată, ca şi ipotenuză, şi cele două
catete ale sale. Clickul trebuie executat în stânga sau dreapta liniei care urmează a fi
cotată.

8
- Pentru amplasarea unei cote aliniate liniei ultimul click trebuie făcut în interiorul
triunghiului dreptunghic imaginar descris de linia care trebuie cotată, ca şi ipotenuză,
şi cele două catete ale sale.

Figura 16 Metoda de amplasare a unei cote orizontale

Figura 17 Metoda de amplasare a cotei aliniate

Figura 18 Cotă liniară amplasată orizontal

9
 Figura 19 Cotă liniară amplasată vertical

Figura 20 Cotă liniară amplasată aliniat cu linia

• Cotarea cercului

Pentru cotarea diametrului unui cerc există posibilitatea de a cota folosind cote de
diametru sau cote de rază, în funcţie de schema de cotare propusă.

Astfel pentru cotarea cu ajutorul cotelor de diametru se execută primul şi al doilea click
pe butonul din stânga de la mouse, pe cerc, în două puncte diametral opuse, iar cota se
amplasează executând cel de-al treilea click cu butonul din mijloc al mouse-ului, în locul unde
se doreşte amplasarea cotei.

Figura 21 Cotarea cercului utilizând cote de diametru

10
 Pentru cotarea razei unui cerc se execută primul click stânga pe cerc, iar cota se
amplasează executând al doilea click cu butonul din mijloc al mouse-ului în locul unde
se doreşte amplasarea cotei.

Figura 22 Cotarea cercului utilizând cote de rază

• Cotarea diametrului unei piese de revoluţie

Adesea, în activitatea de proiectare, este necesară amplasarea unor cote
diametrale pentru piese de rotaţie. Pentru cotarea acestora se execută click pe
extremitatea piesei, click pe axa de revoluţie, din nou click pe extremitatea piesei, iar
cota se amplasează executând click cu butonul din mijloc al mouse-ului.

Figura 23 Cotarea diametrelor la piese de tip arbore

11
 • Cotarea unghiulară
Pentru cotarea unui unghi, se execută primul click pe una din linii, al doilea click
pe a doua linie a unghiului şi al treilea click cu butonul din mijloc al mouse-ului în
locul în care dorim să poziţionăm cota.

Figura 24 Cotă unghiulară

• Constrângeri
Constrângerile se utilizează împreună cu dimensiunile pentru a defini o secţiune.
O constrângere ne asigură că o entitate schiţată are o relaţie de definire geometrică cu
alta. Spre exemplu, dacă se doreşte ca o linie din schiţă să fie paralelă şi egală cu
lungimea unei linii existente, se pot adăuga două constrângeri liniei din cadrul
secţiunii, mai degrabă decât a se introduce noi dimensiuni. Constrângerile sunt
reprezentate pe ecran prin mici simboluri existente pe entitatea constrânsă, Figura 25.

Figura 25 Marcarea constrângerilor pe schiţă

12
 Exemple

În acest exerciţiu se va crea schiţa unei came, Figura 26, dintr-un

dispozitiv de copiere a formei, în paşi succesivi. Aceştia sunt prezentaţi în paragrafele

următoare.

Figura 26 Schiţa camă

• Realizarea cercurilor de bază

- se alege în meniul File opţiunea New, în vederea începerii unei
noi aplicaţii PTC Creo;

- se selectează Sketch, şi scrieţi în bara de titlu denumirea

Schitare_succesiva, ca nume al schiţei care va fi creată;

- se realizează schiţa din Figura 26 în trei paşi, regenerând fiecare

pas înainte de a trece la pasul următor.

- din submeniul Sketching se alege opţiunea de desenare a

cercurilor şi se schiţează două cercuri, pe care le veţi dimensiona conform
desenului din fugura ;

- regeneraţi schiţa.

13
 Figura 27 Pasul 1 – Schiţarea cercurilor
• Realizarea racordărilor între cercuri
- se schiţează un arc de cerc, tangent la cele două cercuri
existente de la pasul anterior;

- se alege din submeniul Sketching opţiunea Fillet circular între

două entităţi;

Figura 28 Realizarea racordărilor intre cercuri

14
 - se selectează punctul de start şi sfârşit a razei de racordare.
Alegeţi cu atenţie cele două puncte. Când se utilizează opţiunea Fillet, Creo
generează automat puncte de întrerupere pe cele două entităţi între care
dorim să facem racordarea;

- se schiţează un alt arc de cerc, între cele două cercuri, conform

Figura 29;

- Adăugarea dimensiunilor schiţei

- se cotează cele două arce de racordare conform Figura 33, astfel
încât să avem pe schiţă doar cote strong (de culoare albastră).

Figura 29 Stabilirea dimensiunilor pe schiţă

- Eliminarea părţilor nefolositoare schiţei

- eliminaţi părţile din cele două cercuri aflate în interiorul
secţiunii prin alegerea comenzii Delete Segment din submeniul Editing;

- se selectează pe rând cele două părţi ale cercurilor care

trebuiesc îndepărtate;

- rearanjaţi dimensiunile dacă este cazul;

- salvarea schiţei utilizând opţiunea Save din meniul pull down
File.

15
 Realizaţi schiţa din figura de mai jos fără a utiliza cotele liniare, doar
cotele de pe desen şi constrângerile geometrice.

Figura 30 Exercițiu

Să ne reamintim...
Introducerea de referinţe suplimentare ce vor fi utilizate pentru
realizarea unei schiţe se face din meniul Sketch – References.

Pentru a cota o linie oblică se execută primul click stânga pe o extremitate, al

doilea click stânga pe a doua extremitate, iar pentru poziţionarea cotei se execută click
cu butonul din mijloc al mouse-ului. Amplasarea cotei poate fi orizontală, caz în care
ultimul click trebuie făcut în afara triunghiului dreptunghic imaginar descris de linia
care trebuie cotată, verticală, ultimul click trebuie făcut în afara triunghiului
dreptunghic imaginar descris de linia care trebuie cotată, sau aliniată, ultimul click
trebuie făcut în interiorul triunghiului dreptunghic imaginar descris de linia care
trebuie cotată.

Modificarea cotelor se poate face prin: dublu click pe cotă şi

introducerea valorii dorite sau prin utilizarea comenzii Modify Dimensions,

după ce în prealabil au fost selectate cotele ce trebuie modificate.

În cazul utilizării comenzii Modify Dimensions trebuie
debifată opţiunea regenerate pentru a nu se produce schimbarea
formei reperului, această opţiune urmând a fi activată doar în
momentul în care au fost modificate toate cotele.

Pentru a nu introduce cote suplimentare care nu se află pe desenul

care stă la baza schiţei trebuie utilizate constrângerile geometrice.

16
 Înainte de finalizarea unei schiţe trebuie avut în vedere ca pe
desen să nu rămână nici o cotă slabă, cotă de culoare bleu, deoarece
în momentul în care schiţa va fi utilizată în cadrul unei piese 3D
poate duce la apariţie unor erori şi implicit la imposibilitatea de a
finaliza piesa respectivă.

U2.6 Rezumat
În cadrul acestei unităţi de învăţare s-a detaliat modul de realizare a unei
schiţe, respectiv, bara de instrumente utilizate.
S-a prezentat modul de cotare a unui element ca diametru, rază, lungime,
unghi.

S-a detaliat modul de introducere a constrângerilor geometrice.

U2.7 Test de autoevaluare a cunoştinţelor

1. Introducerea referinţelor geometrice se face din:

a) Submeniul Sketch;
b) Submeniul Setup;
c) Submeniul Edit;
d) Submeniul File.
2. Aşa numitele „cote tari” sunt de culoare:
a) gri;
b) roşie;
c) albastră;
d) albă.
3. Cotarea unui diametru se poate face:
a) click stânga pe linie, click stânga pe axă, click stânga pe
linie, click mijloc pentru poziţionarea cotei;

b) click stânga pe cerc, click stânga pe cerc, click mijloc

pentru poziţionarea cotei;

17
 c) click stânga pe cerc, click mijloc pentru poziţionarea cotei;
d) click stânga pe linie, click stânga pe axă, click mijloc
pentru poziţionarea cotei.

4. Constrângerile geometrice utilizate de Creo sunt:

a) verticalitate, orizontalitate, perpendicularitate, tangenţă,
coliniaritate, simetrie, egalitate, paralelism, mijlocul
segmentului;

b) perpendicularitate, tangenţă, coliniaritate,

simetrie, paralelism;

c) verticalitate, orizontalitate, egalitate, paralelism;

d) perpendicularitate, simetrie, coliniaritate, tangenţă,
paralelism, egalitate.

U2.8 Temă de control

Utilizând programul Creo, modulul Sketch, realizaţi schiţa a două piese la
alegere, piese ce se găsesc în capitolul: Exerciţii recapitulative.

18
Unitatea de învăţare 3. Crearea planelor de lucru

Cuprins

U3.1 Introducere .....................................................................................................................1

U3.2 Competenţele unităţii de învăţare ...................................................................................1

U3.3 Planele de lucru ..............................................................................................................2

U3.4 Rezumat .........................................................................................................................8

U3.5 Test de autoevaluare a cunoştinţelor ...............................................................................8

U3.1 Introducere
În cadrul acestei unităţi de învăţare se prezintă pentru început conceptul de

“plan de lucru”, respectiv clasificarea acestora în funcţie de tipul şi modul

de construcţie. În continuare sunt prezentate planele create în mod
automat, denumite FRONT, TOP şi RIGHT. După prezentarea planelor
implicite sunt descrise în amănunt multitudinea de constrângeri ce sunt
utilizate la definirea planelor datum.

U3.2 Competenţele unităţii de învăţare

După parcurgerea materialului acestei unităţi de învăţare studenţii vor fi
capabili:

- să identifice şi să lucreze corect cu planele de schiţare;

- să realizeze plane de lucru, utilizând diferite tipuri de

constrângeri; - să modifice parametrii constructivi ai
planelor datum.

1
 Durata medie de parcurgere a unităţii trei de învăţare este de 2 ore.

U3.3 Planele de lucru

Planele Datum sunt entităţi folosite pentru a oferi referinţe altor entităţi, cum ar fi
plane de schiţare, referinţe pentru dimensionare, referinţe pentru vedere, referinţe de
montaj.

Planele Datum nu sunt părţi fizice ale modelului, dar sunt folosite pentru a ajuta
la crearea modelului. Un plan reprezintă o entitate care se extinde înspre infinit. În
mod implicit, Creo va afişa vizibil marginile planelor, astfel încât acestea să cuprindă
o parte pozitivă de culoare galbenă şi una negativă de culoare roşie.
Când se începe lucrul la un nou part, trei Datum Plane şi un sistem de
coordonate se adaugă automat în fereastra grafică. Planele Datum sunt în mod automat
numite FRONT, TOP şi RIGHT. Sistemul de coordonate indică axele x, y, şi z. În
mod implicit axa z are sensul pozitiv perpendicular pe planul Front. Datumurile sunt
puncte de referinţă în acest spaţiu, Creo utilizându-le pentru a calcula distanţe.
Datumuri pot fi efectiv puncte, planuri, sau curbe, dar ele nu au nici o valoare pentru
grosime. Ca şi formele solide, datumurile se adaugă în Model Tree de îndată ce sunt
create. Ele sunt denumite numeric în mod implicit, de exemplu, DTM1, DTM2 (pentru
Datum Plane) sau PNT1, PNT2, (pentru Datum puncte). Există posibilitatea ca
datumurile să fie redenumite pentru a descrie mai bine rolul lor după ce au fost create.

Figura 31 Plan Datum implicit

Planele Datum pot fi construite folosind o combinaţie de constrângeri. Acestea

funcţionează, singure sau împreună, pentru a constrânge pe deplin un plan.

2
 • Through - acest Datum trebuie să treacă printr-o suprafaţă existentă, axă, muchie,
punct, sau cilindru;

• Normal - acest Datum este perpendicular pe o suprafaţă, axă, sau alte plane;
• Paralel – acest Datum este paralel cu o altă suprafaţă sau plan;
• Offset – acest Datum este paralel cu un alt plan sau suprafaţă la o anumită distanţă
specificată;

• Angle - acest Datum este de la un anumit unghi de la un alt plan sau de o suprafaţă;
• Tangent - acest Datum este tangent la o suprafaţă curbă sau la o muchie.

Exemple
1. Realizarea unui plan Datum utilizând constrângerea Through
După cum s-a explicat mai sus, această comandă are ca scop realizarea unui plan
care trece printr-o suprafaţă existentă, axă, muchie, punct, sau cilindru.

Pentru crearea unui plan datum, utilizând această constrângere, se folosește butonul

„Plane”

După apelarea acestei secvenţe de comenzi, pe ecran, va apare meniul prezentat în

figura de mai jos.

Pentru acest exemplu a fost creată o dreaptă suport, indicată de săgeata roşie, ce avea
rol de suport al planului, nou realizat.

In meniul nou apărut se va selecta muchia sau dreapta prin care se doreşte să treacă
planul, apoi se va selecta opţiunea Through. Constrângerea Through este utilizată împreună
cu constrângerea de tip Offset, dar poate fi folosită şi împreună cu celelalte tipuri de
constrângeri precum: Paralel, Normal, etc.

Pentru definirea completă a planului normal este nevoie de 2 elemente, în cazul de faţă
un plan şi o dreaptă. Pasul următor în construcţia planului este selectarea planului suport
(FRONT).

Pentru a adăuga o nouă constrângere se folosește combinația CTRL+click pe plan, apoi

se selectează opțiunea Parallel, apoi OK.

3
 Figura 32 Plan datum realizat cu ajutorul constrângerii Through

Planul nou creat poartă denumirea implicită DTM1.

2. Realizarea unui plan Datum utilizând constrângerea Normal

Constrângerea Normal creează plane Datum perpendiculare pe o
suprafaţă, axă, sau alte plane. Pentru realizarea unui plan datum
Normal pe o suprafaţă sau pe o axă trebuie, se folosește butonul

„Plane”

4
 Figura 33 Plan datum realizat cu ajutorul constrângerii Normal

Pentru definirea completă a planului normal este nevoie de 2 elemente, în cazul de faţă
un plan şi o dreaptă. Pentru a adăuga o nouă constrângere se folosește combinația
CTRL+click pe plan, apoi se selectează opțiunea Normal, apoi OK.

Pasul următor în construcţia planului este selectarea planului

suport (FRONT) şi a segmentului, semnalizat pe figura de mai sus, cu o
săgeată roşie. În final se va alege opţiunea OK.

3. Realizarea unui plan Datum utilizând constrângerea Offset

Pentru crearea unui plan datum, utilizând această constrângere, se

folosește butonul „Plane”

Ca şi în cazul anterior, pentru definirea completă a planului înclinat, este nevoie de 2

elemente, în cazul de faţă o dreaptă şi un plan. Axa de rotaţie în jurul căreia planul nou creat
se va roti, în cazul de faţă este linia dreaptă creată anterior. Axa de rotaţie a planului poate să
fie şi o axa sistemului implicit de coordonate. Pentru a adăuga o nouă constrângere se
folosește combinația CTRL+click pe plan, apoi se selectează opțiunea Offset, se introdice
unghiul și apoi OK.

În figura de mai jos este prezentat un plan înclinat realizat cu ajutorul

constrângerii de tip Offset.
5
 Figura 34 Plan datum realizat cu ajutorul constrângerii Offset

4. Realizarea unui plan Datum utilizând constrângerea Tangent

Această constrângere are ca scop realizarea unui plan tangent la o
suprafaţă curbă sau la o muchie.

Pentru crearea unui plan datum, utilizând această constrângere, se

folosește butonul „Plane”

Ca şi în cazul anterior, pentru definirea completă a planului tangent, este

nevoie de 2 elemente, în cazul de faţă o suprafaţă şi un plan.

Pentru acest exemplu a fost creat în prealabil un cilindru ( Figura

39), ce va fi utilizat ca suport pentru planul tangent.
O dată deschis meniul pentru crearea planului datum, trebuie
apelată următoarea secvenţă de comenzi: se alege suprafața cilindrului,
apoi opțiunea Tangent, apoi se alege planul TOP (folosind combinația
CTRL+click pe plan) și opțiunea Parallel și OK.

6
 Figura 35 Plan daturm realizat cu ajutorul constrângerii Tangent

1. Deschideţi un part nou şi creaţi un plan înclinat, la un

unghi de 45°
faţă de planul TOP, care să treacă prin axa X, a sistemului de coordonate. În

cadrul acestui exerciţiu vor fi utilizate constrângerile de tip: Tangent şi

Through.

2. Deschideţi un part nou şi desenaţi o dreaptă în planul

TOP. În continuare creaţi un plan Normal faţă de planul TOP, care să
treacă prin dreapta nou creată. În cadrul acestui exerciţiu vor fi utilizate
constrângerile de tip: Normal şi Through.

3. Deschideţi un part nou şi modelaţi un cilindru, cu planul

de schiţare în planul FRONT. În continuare creaţi un plan Tangent la
suprafaţa exterioară a cilindrului şi care să fie perpendicular pe planul
TOP. În cadrul acestui exerciţiu vor fi utilizate constrângerile de tip:
Tangent şi Normal.

Să ne reamintim...
Through - acest Datum trebuie să treacă printr-o suprafaţă existentă,
axă, muchie, punct, sau cilindru;

7
 Normal - acest Datum este perpendicular pe o suprafaţă, axă, sau alte
plane;

Paralel – acest Datum este paralel cu o altă suprafaţă sau plan;

Offset – acest Datum este paralel cu un alt plan sau suprafaţă la o
anumită distanţă specificată;
Angle - acest Datum este de la un anumit unghi de la un alt plan
sau de o suprafaţă;

Tangent - acest Datum este tangent la o suprafaţă curbă sau la o

muchie.

U3.4 Rezumat
În cadrul acestei unităţi de învăţare s-a prezentat conceptul de “plan de lucru”.
De asemenea au fost prezentate constrângerile disponibile utilizatorului, cu
ajutorul
cărora se pot defini următoarele tipuri de plane: Normal, Tangent, Paralel, Offset etc..
Pentru o mai bună înţelegere a constrângerilor, au fost prezentate o serie de
exemple şi moduri de construcţie a planelor de lucru (Datum).

U3.5 Test de autoevaluare a cunoştinţelor

1. Câte elemente sunt necesare pentru definirea unui plan înclinat?

a) un plan;

b) 2 plane;

c) o dreaptă şi un plan;

d) două drepte.
2. De câte elemente este nevoie pentru definirea unui plan tangent?
a) o suprafaţă;

8
 b) un plan normal;

c) o suprafaţă şi un plan;

d) două drepte.

3. Care este numărul minim de elemente care definesc un plan?

a) dreaptă;

b) 2 drepte;

c) 3 puncte;

d) 2 puncte.

4. Câte elemente sunt necesare pentru definirea unui plan normal?

a) un plan;

b) un plan şi o dreaptă;

c) o suprafaţă şi un plan;

d) 2 drepte.

9
Unitatea de învăţare U4. Generarea solidelor prin schiţare

Cuprins

U4.1 Introducere .....................................................................................................................1

U4.2 Competenţele unităţii de învăţare ...................................................................................1

U4.3 Forme schiţate ................................................................................................................2

U4.4 Extrude ..........................................................................................................................2

U4.5 Revolve ..........................................................................................................................4

U4.6 Sweep ............................................................................................................................5

U4.7 Blend .............................................................................................................................7

U4.8 Swept Blend ................................................................................................................. 10

U4.1 Introducere
În această unitate de învăţare se prezintă comenzile utilizate pentru

modelarea corpurilor tridimensionale, în Creo. Formele solide definite în

Creo pot fi schiţate sau plasate. În acest capitol vor fi prezentate formele
schiţate. În cadrul formelor schiţate vor fi prezentate detaliat comenzile :
Extrude, Revolve, Sweep, Blend. De asemenea, în final, sunt prezentate o
gamă variată de exemple.

U4.2 Competenţele unităţii de învăţare

După parcurgerea materialului acestei unităţi de învăţare studenţii vor fi
capabili:

- să genereze geometri cu ajutorul comenzii Extrude;

 - să genereze geometri cu ajutorul comenzii Revolve;
- să genereze geometri cu ajutorul comenzii Sweep;
- să genereze geometri cu ajutorul comenzii Blend;
- să editeze parametrii geometrici ai solidelor create în PROE.

Durata medie de parcurgere a celei de a patra unităţi de învăţare este de

6 ore.

U4.3 Forme schiţate

În cazul formelor plasate programul recunoaşte automat forma şi geometria
pieselor. Pentru formele schiţate vor trebui definite forma şi geometria pieselor.
Trebuie definite două referinţe: planul de schiţare (desenare) şi planul de referinţă
orizontal/vertical.

Formele schiţate pot fi create prin:

• Adăugare de material (Protrusion); • Eliminare de material (Cut).

Aceste două tipuri pot fi realizate prin următoarele operaţii:

• Extrude;
• Revolve;

• Sweep; • Blend.

U4.4 Extrude
Operaţia de extrudare constă în deplasarea unei secţiuni de-a lungul unei linii
imaginare, perpendiculară pe planul de schiţare.

În momentul selectării planului de schiţare, programul va alege direcţia de construcţie

marcată cu o săgeată de culoare roşie.

După terminarea desenării secțiunii, pentru realizarea obiectului 3D avem următoarele

opțiuni:

extrudare ca solid;
 extrudare ca suprafață:

stabilirea înălțimii de extrudare

schimbarea direcției de extrudare

eliminare de material

stabilirea grosimii pereților

schimbarea direcției de eliminare de material.

Pentru stabilirea înălţimii de extrudare avem următoarele opţiuni:

• blind – extrudare cu o înălţime stabilită de utilizator;

• to next – extrudare până la intersecţia cu următoarea suprafaţă;

• through all – extrudare prin toată construcţia deja existentă;

• through until – extrudare până la o suprafață selectată de utilizator;

• to selected – extrudare pînă la o entitate selectată de utilizator;

Pornind de la secţiunea din Figura 36 (stânga) , prin extrudare, se obţine, prin alegerea
opţiunii solid, forma din Figura 36 (dreapta).
 Figura 36 Modelul obţinut prin extrudare cu opţiunea solid

În cazul „modelării subţiri” (Thin) trebuie specificată grosimea pereţilor. Pornind de la

secţiunea anterioară prin extrudare obţinem piesa din figura de mai jos.

Figura 37 Modelul obţinut prin extrudare cu opţiunea thin

U4.5 Revolve
Constă în rotirea unei secţiuni în jurul unei linii de axă (centerline). La realizarea
pieselor de revoluţie trebuie avute în vedere următoarele aspecte:

• axa de rotaţie trebuie să fie o line de tip centerline (Datum);

• secţiunea care urmează a fi rotită trebuie să fie un contur închis;
• secţiunea care trebuie rotită trebuie să fie plasată de o singură parte a
axei de rotaţie.

În momentul selectării planului de schiţare, programul va alege direcţia de

construcţie. Ca şi la realizarea corpurilor prin extruziune, pentru inversarea acesteia
folosim opţiunea Flip,

Pentru a stabili unghiul de rotire al secţiunii avem următoarele posibilităţi:

• variable – unghi ales de utilizator;
• 90 – rotire cu un unghi de 90 de grade;
 • 180 – rotire cu un unghi de 180 de grade;
• 360 – rotire cu un unghi de 360 de grade;

• rotire începând de la planul de schițare;

• rotire simetrică față de planul de schițare;

• rotire până la un element (plan, suprafață, punct) selectat de

utilizator.

Axa de
revoluție

Figura 38 Modelul obţinut prin revolve

Pornind de la secţiunea din stânga, prin revolve, se obţine piesa din dreapta.

U4.6 Sweep
Formele de tip sweep sunt generate prin deplasarea pe o traiectorie închisă sau
deschisă a unei secţiuni. Secţiunea trebuie sa fie localizată faţă de traiectorie. Formele
de tip sweep pot fi de tip protrusion sau cut.

Traiectoria este calea (urma) pe care va aluneca secţiunea. Definirea acesteia

reprezintă primul pas în definirea unei forme de tip sweep. Traiectoria închisă permite
adăugarea opţiunilor Add inner faces sau No inner faces. Traiectoriile deschise
permit adăugarea opţiunilor Merge ends sau Free ends.

Secţiunea, reprezintă un contur închis sau deschis care va fi poziţionat într-un

anume mod în raport cu traiectoria. Odată definită traiectoria, Creo o va orienta astfel
încât vectorul ei de start să fie normal pe ecran, iar punctul de start este conţinut în
planul ecranului. Două linii ortogonale conţinute în planul ecranului indică locul exact
de pornire al traiectoriei.
 În anumite cazuri generarea de forme de tip sweep poate eşua dacă unele arce
sau raze ale traiectoriei sunt prea mici în comparaţie cu mărimea secţiunii. În acest caz
secţiunea se intersectează cu ea însăşi pe parcursul „plimbării” pe traiectorie. Astfel
putem întâlni: 3D Sweep şi Helical Sweep.

Formele 3D Sweep se pot genera după traiectorii tridimensionale. Crearea

acestor forme este asemănătoare cu cea a formelor sweep normal. Mai întâi se va crea
un spline 2D prin puncte, ca şi traiectorie, puncte a căror coordonate pe axa Z se vor
modifica de la valoarea „0” la altă valoare, obţinându-se astfel o traiectorie 3D. În
etapa următoare se va schiţa, în planul de schiţare, secţiunea sweep-ului.

Utilizând opţiunea Helical Sweep se pot genera resorturi elicoidale, Figura

47.Prin acest procedeu, o secţiune plană va fi deplasată de-a lungul unei traiectorii

elicoidale. Traiectoria elicoidală este definită prin profilul suprafeţei de revoluţie şi

pasul dintre două spire consecutive.

Figura 39 Modelul obţinut prin extrudare cu opţiunea Helical Sweep cilindric cu pas constant

Se pot face următoarele clasificări:

• După tipul pasului:
- Constant Pitch – cu pas constant;

- Variable Pitch – cu pas variabil.

• Din punct de vedere al formei de capăt:

- Thru Axis – planul secţiunii trece prin axa profilului;
- Normal to Traj – planul secţiunii este perpendicular pe traiectorie.
• După sensul elicei:
- Left – elice pe partea stânga;
- Right – elice pe partea dreapta.
 Figura 40 Modelul obţinut prin extrudare cu opţiunea Helical Sweep conic cu pas constant

U4.7 Blend
Formele construite prin operaţia de tip Blend sunt constituite din cel puţin două
secţiuni plane, unite prin intermediul unor suprafeţe de tranziţie, generând astfel o formă
continuă.

În funcţie de orientarea relativă a suprafeţelor există următoarele tipuri de blend:

- Parallel Blend;
- Nonparallel Blend: Rotational Blend, General Blend.
În cazul unui blend paralel subsecţiunile transversale sunt paralele între ele. Atributele
pentru parallel blend sunt:

- Straight – legarea punctelor corespondente din secţiuni se va face cu

linii drepte;

- Smooth – punctele corespondente ale secţiunilor vor fii legate între

ele prin curbe de tip spline.
Trebuie notat că aplicaţia potriveşte fiecare segment din fiecare secţiune cu un
segment din secţiunea următoare, generând astfel suprafaţa de tranziţie între
segmentele corespondente. Astfel fiecare secţiune trebuie să conţină un număr egal de
entităţi (segmente, curbe sau vertexuri). În cazul în care această condiţie nu este
îndeplinită, există următoarele moduri de corecţie:

- Se introduc vertexuri în plus în colţurile existente pentru a simula

numărul de entităţi necesare;

- Se întrerup entităţile schiţate astfel încât să se obţină numărul de

entităţi necesare. Întreruperea se face cu opţiunea Divide din meniul
de schiţare;
 - Se intersectează entităţile schiţate cu opţiunea Intersect din meniul de
schiţare.
La blendul de tip paralel toate secţiunile se vor crea în aceeaşi sesiune de schiţare pentru
a putea trece la desenarea celei de a doua secţiuni, după regenerarea primei se va accesa
opţiunea toggle, în acest fel prima secţiune se dezactivează automat şi se va colora în culoarea
gri. Secţiunea curentă apare în culoarea cyan. Secţiunile la formele de tip blend paralel
trebuie să fie paralele.

Fiecare secţiune are un punct de pornire, Start point, - acestea trebuie să fie plasate în
mod corespunzător, în legătură cu toate secţiunile altfel rezultă o geometrie răsucită
(contorsionată).

Sistemul leagă Start point-ul fiecărei secţiuni şi continuă să conecteze vertexurile în

sens orar, Setarea start point-ului se poare face din meniul de schiţare.

Secţiunile transversale trebuiesc localizate între ele prin dimensiuni, pe care sistemul le
va cere după terminarea schiţării tuturor secţiunilor.

Figura 41 Modelul obţinut prin Blend

Formele Blend nonparalele sunt forme avansate, cum sunt General Blend şi
Rotational Blend, au unele avantaje în raport cu formele de tip Parallel Blend:
 - Secţiunile nu trebuie să fie paralele. Există la formele de tip General Blend
opţiunea de a introduce unghiuri de rotaţie de 0˚ între secţiunile acestuia.

- În mod diferit de paralel blend, sistemul creează fiecare secţiune în mod

independent, astfel se poate modifica, în cadrul unui blend nonparalel, şi
numai o secţiune individuală.

- Se poate utiliza comanda Sketch Sec pentru generarea secţiunilor schiţate

ale unui blend nonparalel, sau comanda Select Sec pentru selectarea
entităţilor 3D.

Un Blend Rotational este creat din secţiuni rotite după axa Y cu unghiuri de până la
maxim 120˚.

Figura 42 Exemplu de blend rotaţional format din patru secţiuni circulare

Specifice acestui tip de Blend sunt următoarele:

- Secţiunile schiţate trebuie să fie închise şi să aibă un număr egal de vertexuri;
- Punctele de început de schiţare a secţiunilor (Start point) trebuie să fie
amplasate în mod identic pentru fiecare secţiune;

- Pentru orientarea secţiunilor se introduc dimensiuni unghiulare, iar pentru

controlul plasării radiale a secţiunilor faţă de propriul lor sistem de
coordonate, se vor introduce dimensiuni suplimentare;

- Fiecare secţiune se va schiţa individual, se va dimensiona şi se va alinia la

propriul sistem de coordonate.

Variante de Blend Rotational:

- Open – sistemul leagă secţiunile între ele pornind de la prima spre ultima,
rezultând astfel o geometrie deschisă;
 - Close – sistemul închide automat forma, prin adăugare de material, între
ultima şi prima secţiune, fără a mai fii necesară schiţarea a încă unei secţiuni
între ele; - După natura suprafeţei de tranziţie putem avea suprafeţe de tip:

• Straight – punctele corespunzătoare ale secţiunilor vor fii unite

prin linii drepte;

• Smooth – punctele corespunzătoare ale secţiunilor se vor uni prin

curbe de tip Spline.

General Blend, la acest tip de Blend secţiunile pot fi rotite după toate cele trei
axe X,Y,Z şi de asemenea pot fi translatate una faţă de cealaltă. Dintre caracteristicile
unui general Blend se pot aminti:

- Regulile de bază ale formelor de tip blend se păstrează (alegerea start point,
număr egal de vertexuri, comutarea între secţiuni cu opţiunea toggle);

- Fiecare secţiune se schiţează individual dimensionând-o la propriul CSYS;

- După schiţarea tuturor secţiunilor, cu unghiurile de rotaţie specificate se vor
introduce valorile de offset ale acestora. Offsetul reprezintă distanţa de-a
lungul unei linii drepte dintre originile CSYS-urilor.

U4.8 Swept Blend

La crearea formelor Sweept Blend, Creo creează automat o suprafaţă tranzitorie
netedă între secţiunile amplasate de-a lungul unei singure traiectorii, numită spine.
Curba spine poate fi schiţată sau selectată şi poate fi de asemenea închisă sau deschisă,
asemănător cu procedeul de modelare a formelor sweep.
 Figura 43 Model complex realizat prin forme avansate swept blend

Secţiunile se definesc după stabilirea curbei spine. Şi acestea pot fi schiţate sau
selectate şi se pot amplasa în anumite puncte de pe curba spine. Dacă secţiunile sunt
schiţate, Creo generează automat un sistem de coordonate la fiecare poziţie de schiţare
astfel încât fiecare secţiune poate fi rotită în jurul axei „Z”.

Ca elemente de definire suplimentară a formelor de tip Sweept Blend se pot menţiona:

- Blend control – se poate controla cu ajutorul unui grafic aria secţiunii
formei, în orice punct de pe traiectorie, fără a fi necesară adăugarea de noi
secţiuni; - Tangency – forma devine tangentă sau normală la geometria
existentă.

Câteva observaţii importante necesare la modelarea formelor de tip Sweept Blend. La

crearea formelor Sweept Blend toate secţiunile trebuie să intersecteze traiectoria. În timpul
definirii secţiunilor trebuie avut în vedere că, în cazul traiectoriilor închise, sunt necesare
minim două secţiuni. Una trebuie amplasată în start point-ul traiectoriei, cealaltă în oricare
punct de pe traiectorie.

În cazul traiectoriilor deschise o secţiune trebuie amplasată în start point şi cealaltă în

end point-ul traiectoriei.

La definirea secţiunilor nu pot fi selectate curbe compuse (datum composite), dar se

pot folosi segmente de curbă cu ajutorul cărora se poate construi curba compusă.

O formă Variable Section Sweep rezultă prin deplasarea unei secţiuni de-a lungul
uneia sau mai multor traiectorii longitudinale. Mărimea secţiunii variază odată cu deplasarea
de-a lungul traiectoriilor. Traiectoriile pot fi selectate sau schiţate, dar fiecare Variable
Section Sweep trebuie să aibă o traiectorie spine. Formele Variable Section Sweep pot fi
construite normal pe traiectoria principală spine sau folosind alte metode.
La crearea unui Variable Section Sweep normal pe traiectoria principală trebuie definit
încă cel puţin un vector adiţional numit X-vector. Creo foloseşte acest vector pentru a orienta
secţiunea în timpul deplasării ei. Planul secţiunii este tot timpul normal la curba spine în
punctul de intersecţie.

La definirea formei se pot utiliza traiectorii adiţionale. Creo adaugă automat un punct la
intersecţia dintre traiectoria adiţională şi planul de schiţare a secţiunii.

La regenerarea unei forme Variable Section Sweep Creo evaluează un parametru intern
numit trajpar. Acesta are valoarea cuprinsă între 0 şi 1, reprezentând procentajul lungimii
formei sweep. La început valoarea parametrului trajpar este „0” iar la sfârşit „1”. Controlul
secţiunii formei poate fi făcut prin utilizarea acestui parametru în cadrul relaţiilor.

Câteva observaţii sunt necesare la construcţia formelor Variable Section Sweep.

Traiectoria spine trebuie formată doar din entităţi tangente. Traiectoria X-vector nu poate
intersecta curba spine, dar se pot întâlni în punctul de capăt. Traiectoriile adiţionale trebuie să
intersecteze planul secţiunii dar nu este obligatoriu să aibă aceeaşi lungime ca şi traiectoria
spine. Creo va construi forma de lungimea celei mai scurte dintre traiectorii.

Figura 44 Formă VarSec Sweep cu secţiunea normală pe traiectorie

Ambele tipuri de forme avansate permit controlul modului în care sistemul plimbă
secţiunea în raport cu traiectoria spine. Aceste opţiuni conferă flexibilitate în definirea formei,
permiţând orientarea secţiunii în următoarele moduri:
- Normal to original spine – secţiunile vor fii deplasate de-a lungul traiectoriei
spine şi vor fii tot timpul normale pe aceasta;

- Normal to spine – secţiunea se va deplasa perpendicular pe o curbă selectată,

diferită de traiectoria spine;
 - Pivot direction – se stabileşte o referinţă faţă de care secţiunea să rămână
perpendiculară.

Exemple
1. Modelare a solidelor utilizând comanda Extrude
Pentru a realiza un solid prin extrudare trebuie realizată secțiunea
acestuia, prin accesarea comenzii „Sketch” din submeniul „Datum”, urmată de
alegerea planului de lucru:

După confirmarea alegerii planului (click pe butonul „Sketch” al ferestrei de alegere a

planului) programul intră automat în modul de schiţare și se poate defini secțiunea piesei.

Pentru a orienta planul de lucru paralel cu ecranul, trebuie folosită comanda ”Sketch

View” care se găsește în submeniul ”Setup” sau în bara de unelte din spațiul de lucru.
Pentru a
După terminarea definirii secțiunii, se iese din modul de schițare prin apasarea butonului OK

.
Pentru realizarea piesei prin extrudare, se alege opțiunea „Extrude”

Se alege direcția de extrudare, înălțimea de extrudare, grosimea peretelui (daca este cazul) si

se confirm alegerile prin apăsarea butonului

Figura 58 Semifabricat creat prin operația de revoluție

2. Exemplu de modelare a solidelor utilizând comanda Revolve

Se realizează secțiunea piesei accesând comanda „Sketch”.

Se trasează secțiunea piesei și axa de revoluție („Centerline”).

După terminarea definirii secțiunii, se iese din modul de schițare prin apasarea butonului OK

.
Pentru realizarea piesei prin revoluție se alege opțiunea „Revolve”.

Se aleg unghiul de rotație a secțiunii, direcția de rotație, grosimea peretelui (daca este cazul) si

se confirm alegerile prin apăsarea butonului

Figura

Solid creat prin operația de revoluție

3. Exemplu de modelare utilizând comanda Sweep

Se realizează traiectoria folosind comanda „Sketch”.
 Se alege comanda „Sweep”.

Se alege capătul de început al piesei și direcția de construcție.

Pentru realizarea secțiunii se folosește comanda „Create or edit sweep section”
Creo a trecut automat la o nouă sesiune de schiţare a secţiunii.

Folosind ”Sketch View” se aliniază planul de desenare paralel cu ecranul.

Se schiţează secţiunea sub forma unui cerc. Aceasta va fi poziţionată automat în

dependenţă cu traiectoria definită anterior.

După finalizarea secţiunii se alege OK și se definitivează piesa.

 4. Exemplu de modelare a solidelor utilizând comanda Blend

Se alege comanda „Blend” din sumbeniul „Shapes”

 Pentru definirea primei secțiuni se folosește comanda „Define”.

Se alege planul de lucru, se realizează secțiunea, iar după terminarea

definirii secțiunii se iese din modul de schițare.

Se definește distanța dintre secțiuni și se schițează a doua secțiune.

Distanța dintre
secțiuni
 1. Deschideţi un part nou şi modelaţi un solid, cu ajutorul comenzii
Extrude, Secţiunea transversală a solidului este prezentată în figura

de mai jos. Solidul trebuie extrudat pe lungimea de 30 [mm].

2. Deschideţi un part nou şi modelaţi un solid, cu ajutorul comenzii

Revolve, Secţiunea transversală a solidului este prezentată în figura de mai jos.
Operaţia de revoluţie este realizată pe 360°.

3. Deschideţi un part nou şi modelaţi un solid, cu ajutorul comenzii

 Sweep, Parametrii constructivi ai barei se găsesc în figura de mai jos.

Să ne reamintim...
Formele schiţate pot fi create prin: - adăugare de
material (Protrusion); - eliminare de material (Cut).

Aceste două tipuri pot fi realizate prin următoarele operaţii:

- Extrude;
- Revolve;
- Sweep; - Blend.

U4.9 Rezumat
În cadrul acestei unităţi de învăţare s-au prezentat comenzile de modelare a

solidelor, prin schiţare, după cum urmează: Extrude, Revolve, Sweep şi Blend.
De asemenea au fost prezentate în detaliu exemple, pentru fiecare comandă în
parte.
 U4.10 Test de autoevaluare a cunoştinţelor

1. Care din comenzile de mai jos sunt utilizate pentru modelarea solidelor prin
schiţare?

a) Extrude;
b) Chamfer;
c) Revolve;
d) Round.

2. Care dintre comenzile de mai jos utilizează o traiectorie pentru definirea geometrică a
solidului?

a) Extrude;
b) Revolve;
c) Sweep;
d) Blend.

3. În cadrul cărei comenzi este nevoie să se definească mai multe secţiuni?

a) Sweep;
b) Extrude;
c) Revolve;
d) Blend.

4. Ce entitate trebuie introdusă în schiţă, în afară de cele ce definesc secţiunea, atunci

când utilizăm comanda Revolve?

a) o dreaptă;
b) o axă de simetrie;
c) un punct;
d) 2 puncte.
 U4.11 Temă de control
Utilizând programul Creo, modulul Part, realizaţi două piese la alegere.
 Opțiunea „Hole”

Comanda „Hole” permite realizarea de găuri simple, standardizate sau personalizate.

Pentru realizarea unei găuri trebuie definite: suprafața găurită, referințele pentru
amplasarea găurii și caracteristicile găurii.

Se pot crea următoarele tipuri de găuri:

- „simple” – create prin extrudarea sau revoluția unei secțiuni. Se pot crea
următoarele tipuri de găuri simple:
o Profil dreptunghic. Implicit se realizează gaura într-o singură direcție. Se
pot realiza găuri în ambele direcții utilizând opțiunile din tab-ul„Shape”.
o Standard hole profile – realizează profilul unei găuri realizată cu burghiul.
Se pot defini: unghiul și diametrul teșiturii/zencurii (pentru șuruburile cu
cap îngropat), diametrul și adâncimea găurii suplimentare (pentru
șuruburile cu cap cilindric îngropat) și unghiul la vârful burghiului.
o Sketched – se folosește o secțiune creată în „Sketcher”.
- Standard – găurile se fac prin revoluția unei secțiuni, conform standardelor
utilizate în industrie. Se pot crea baze de date personalizate. Notele privind
caracteristicile filetelor sunt create automat pentru găurile standard.

- gaură simplă

- utilizare dreptunghi ca secțiune pentru realizarea găurii

 -activare/dezactivare mod lightweight (afișare simplificată)

- realizare gaură cu profil de burghiu

- definire adâncime gaură în zona cilindrică

- definire adâncime gaură până la vârful burghiului

- adăugare teșitură/zencuire pentru șuruburile cu cap înecat

- adăugare gaură cilindrică pentru șuruburile cu cap cilindric

- desenare secțiune gaură

- deschidere secțiune realizată anterior

- realizare secțiune

- definire diametru gaură când este se realizează o gaură cu profil

dreptunghiular sau profil de burghiu

- profil găuri filetate standardizate

- realizare gaură (fără filet)

- creare gaură înfundată

- creare gaură străpunsă

- alegere standard filet

- alegere mărime filet

Pentru amplasarea găurii se folosesc opțiunile din tab-ul „Placement”.

 Selectarea suprafaței de amplasare a găurii

Selectarea tipului de amplasare

Selectarea referințelor de amplasare

Selectarea referințelor se face prin apăsarea tastei CTRL+ click pe referință.

Tipuri de amplasare (Type):

- Liniar – sunt necesare două dimensiuni liniare(față de muchiile piesei, planurile

de lucru, axe);

- Radial – o dimensiune liniară (raza de amplasare) și una unghiulară (față de un

plan, suprafață);
- Diametral – amplasarea găurii în jurul unei referințe diametrale și o referință
unghiulară (față de un plan, suprafață);
 - Coaxial – o referință liniară și axială;

Se alege prima dată axa și apoi, ținând tasta CTRL apăsată, se alege suprafața de
așezare a găurii (în „Placement”).

- On point – amplasarea găurii față de un punct planar.

Se alege punctul ca element de amplasare.

Pentru găurile filetate se poate stabili lungimea zonei filetate din tab-ul „Shape”.
 Opțiunea „Draft”

Opțiunea „Draft” realizează înclinarea suprafețelor cu unghiuri de la -89.9o la 89.9o.

Pentru schițe, sistemul folosește următoarea terminologie:

• Draft surface – Suprafeța modificată

• Draft hinges - Linii sau curbe de pe suprafețele de desen pe care suprafețele

sunt pivotate (numite și curbe neutre).

• Pull direction - Direcție care este utilizată pentru a măsura unghiul. Aceasta
este, de obicei, direcția de deschidere a matriței.
• Draft angle - Unghiul dintre direcția de tragere și suprafețele proiectate. Dacă
suprafețele sunt împărțite, puteți defini două unghiuri independente pentru
fiecare parte a suprafeței proiectate. Unghiurile trebuie să se încadreze între
-89,9o și +89,9 °.
Daca piesa este alcătuită din două elemente, atunci fața poate fi înclinată cu
unghiuri diferite (elementele trebuie despărțite de un plan).

Extrude 2
Extrude 1
Toată fața înclinată cu un unghi de 15o.

Folosind opțiunea „Split”  „Split by draft hinge” putem realiza înclinarea individuală
a fețelor celor două elemente componente.
 Opțiunea „Shell”

Funcția „Shell” realizează golirea solidului, obținându-se un obiect cu pereți cu

grosimea specificată.

Funcția permite eliminarea unei suprafețe sau a mai multor suprafețe. În cazul în
care nu se selectează nici o suprafață, se realizează un corp gol (fără acces la gol).

Se pot realiza pereți cu grosimi diferite.

 grosimea pereților

elemente cu grosimea diferită de cea standard

suprafața eliminată

(suprafața superioară a fost selectată)

(suprafața frontală are o altă grosime)

(eliminarea suprafeței superioare și a celei frontale)

 Comanda Pattern

Această comandă permite multiplicarea unui/unor element/e.

Avatajele utilizării comenzii Pattern:

- Rapiditatea multiplicării unui element;

- Este parametrizat. Se poate modifica numărul de obiecte, distanța dintre obiecte,
obiectul inițial.

Pentru a multiplica mai multe elemente, ele trebuie grupate.

Moduri de realizare a multiplicării:

- Dimension – realizarea multiplicării folosind dimensiunile utilizate la crearea

elementului.
- Direction – realizarea multiplicării specificând direcția de multiplicare
- Axis – crearea de multiplicări radiale utilizând cote radiale și unghiulare.
- Fill – realizează „umplerea” unei zone conform unei grile selectate
- Table – se realizează multiplicarea utilizând un tabel de multiplicare specificând
valorile pentru fiecare element
- Reference – realizarea multiplicării prin referință la elementul anterior
- Curve – realizarea multiplicării de-a lungul unei curbe, specificând distanța dintre
elemente sau numărul elementelor
- Point – realizarea multiplicării prin amplasarea elementelor pe puncte schițate
anterior.

Dimension
 Prima direcție de multiplicare
Numărul de elemente
(se selecteză dimensiunea
(prima direcție)
corespunzătoare)

A doua direcție de
Numărul de elemente (a multiplicare
doua direcție)

Pentru realizarea multiplicării se selectează dimensiunea.

Se introduc distanța dintre elemente și numărul de elemente

Pentru modificarea distanței dintre elemente se selectează tab-ul „Dimensions”.

Dacă se dorește multiplicarea și după a doua dimensiune (pe verticală) se execută click
în căsuța „Click here to add item” și apoi se selectează dimensiunea.

Rezultatul final
Direction
Pentru multiplicarea folosind această opțiune trebuie selectat un plan, o suprafață
plană, o axă a sistemului de coordonate sau o axă pentru stabilirea direcției de
multiplicare.
Multiplicarea după direcție are următoarele opțiuni:

- multiplicare prin translație

- multiplicare prin rotație în jurul unei axe

- multiplicare utilizând cele trei direcții

- schimbare direcție multiplicare

- numărul de obiecte

- distanța dintre obiecte

 Axis
Pentru realizarea multiplicării se selectează o axă desenată sau o axă a sistemului de
coordonate.
Unghiul dintre Unghiul total
Numărul de
elemente de multiplicare
elemente

Pentru realizarea multiplicării se folosește unghiul dintre elemente sau unghiul total de
distribuire.

Selectarea unghiului total de distribuire se face prin activarea/dezactivarea butonului

Când se utilizează opțiunea unghiului total de distribuire distanța dintre elemente rezultă
din împărțirea unghiului la numărul total de elemente.
Fill
Realizează repartizarea elementelor pe o suprafață definită.

Modele de repartizare:

- Drepuntghi

- Diamant

- Hexagon

- Cercuri concentrice

- Spirală

- După o curbă

Schițare zonă de multiplicare

 Centrul elementului inițial

Rezultate:

- drepunghi
- diamant

- hexagon
- cercuri concentrice

- spirală
 - după o curbă schițată

Dacă suprafața de multiplicare este un cerc, și elementul care trebuie multiplicat se află
în centrul cercului, se obțin următoarele forme:

- dreptunghi
- diamant
- hexagon

- cercuri concentrice
- spirala
- contur