3

NORMATIV PRIVIND PROIECTAREA

GEOTEHNIC A ANCORAJELOR ÎN TEREN,
indicativ NP 114-2014
4

CUPRINS

I OBIECT I DOMENIU DE APLICARE

II TERMINOLOGIE. SIMBOLURI. DOCUMENTE DE REFERIN
II.1 Terminologie
II.2 Simboluri
II.3 Documente de referin
III TIPURI DE ANCORAJE I CERINE SPECIFICE DE PROIECTARE
III.1 Tipuri de ancoraje
III.2 Cerine specifice
III.3 Cercetarea geotehnic
III.4 Materiale i produse
IV PREVEDERI GENERALE DE PROIECTARE
IV.1 Prevederi privind elaborarea proiectului
IV.1.1 Categoria geotehnic
IV.1.2 Investigarea geotehnic a amplasamentului
IV.2 Stri limit
IV.3 Aciuni i situaii de proiectare
IV.4 Etape de proiectare
IV.5 Consideraii privind proiectarea i execuia
IV.6 Metode de proiectare i modele de calcul
V PROIECTAREA GEOTEHNIC A ANCORAJELOR
V.1 Predimensionarea ancorajelor
V.2 Calculul la starea limit ultim
V.2.1 Calculul ancorajului
V.2.2 Valoarea de calcul a forei din ancoraj
V.2.3 Valori de calcul ale rezistenelor la smulgere stabilite pe baza rezultatelor
încercrilor
V.2.4 Valori de calcul ale rezistenelor la smulgere stabilite prin calcul
V.2.5 Valori de calcul ale rezistenelor structurale
V.3 Calculul la starea limit de exploatare (serviciu)
V.4 Condiii de verificare în funcie de relaxarea ancorajului i deplasarea
elementului ancorat
V.4.1 Condiia de verificare la starea limit de exploatare (serviciu)
V.4.2 Condiia de verificare la starea limit ultim de deplasare a elementului
ancorat
V.4.3 Verificarea siguranei în exploatare a ancorajelor
V.5 Execuia i recepia ancorajelor
V.6 Încercarea, urmrirea i controlul ancorajelor

Anexa A (informativ): Relaii de calcul exemplificative pentru calculul rezistenei la

smulgere a ancorajelor
Anexa B (informativ): Relaii de calcul exe4mplificative pentru calculul static al ancorajelor
 5

I. OBIECT I DOMENIU DE APLICARE

I.1. Prezentul normativ se aplic la proiectarea ancorajelor în teren realizate cu

caracter permanent/provizoriu i utilizate la ancorarea în teren a unor lucrri de construcii
permanente sau temporare.

I.2. Prevederile normativului sunt armonizate cu prevederile (principii i reguli)

standardului european de proiectare geotehnic SR EN 1997-1 cu anexa lui naional (SR EN
1997-1/NB).

I.3. Utilizarea ancorajelor nu este recomandat în urmtoarele condiii de teren:

pmânturi sensibile la umezire, argile cu contracii i umflri mari, pmânturi mâloase i
pmânturi care conin materii organice.

I.4. De asemenea, nu se recomand utilizarea ancorajelor în cazul în care nivelul

hidrostatic se afl deasupra punctului de pornire al forajului ancorajului, atunci când acest
nivel nu poate fi coborât sau când nu se dispune de o tehnologie adecvat care s permit
prevenirea curgerii apei (cu antrenarea particulelor de pmânt). Numai tehnologia identificat
corespunztoare pentru toate fazele de executare ale ancorajului (forare, armare, injectare), pe
baza unor încercri, este considerat a fi adecvat pentru realizarea lucrrilor de ancorare în
teren.

I.5. La stabilirea fezabilitii utilizrii ancorajelor, precum i la proiectarea i punerea

acestora în oper se va ine cont de existena sau posibilitatea apariiei pe amplasament a unor
surse de vibraii sau ocuri.

I.6. Pentru execuia ancorajelor se vor avea în vedere prevederile din standardul SR
EN 1537.

I.7. Punerea în oper i încercarea ancorajelor în teren se realizeaz cu echipamente i

utilaje speciale, cu personal calificat potrivit legislaiei în vigoare, precum i cu personal cu
experien în execuia/supravegherea acestor lucrri.

I.8. Prezentul normativ se adreseaz tuturor factorilor implicai în procesul

investiional: proiectani, executani de lucrri, specialiti cu activitate în domeniul
construciilor atestai /autorizai în condiiile legii i investitori care realizeaz lucrri de
susinere i/sau de stabilizare a masivelor de pmânt, de ancorare în teren a unor construcii
sau alte tipuri de lucrri în care sunt utilizate ancorajele, precum i organisme de
verificare/control, etc.
6

II. TERMINOLOGIE. SIMBOLURI. DOCUMENTE DE REFERIN

II.1 Terminologie

În cuprinsul prezentului normativ se utilizeaz urmtorii termeni, cu definiiile

aferente:
1. ancoraj în teren – dispozitiv capabil s transmit o for de traciune aplicat la un
strat cu capacitatea portant necesar.
2. ancoraj permanent - ancoraj a crui durat de via este mai mare de doi ani
(ancoraje clasa A sau B).
3. ancoraj provizoriu (temporar) - ancoraj a crui durat de via este mai
mic de doi ani (ancoraj clasa C).
4. ancoraj de clas A – ancorajul permanent care se utilizeaz pentru
construcii de importan I i II, aa cum sunt definite în codul CR 0.
5. ancoraj de clas B - ancorajul permanent care se utilizeaz pentru
construcii de importan III i IV, aa cum sunt definite în CR 0.
6. ancoraj de clas C – ancoraj provizoriu.
7. ancoraj de compresiune - ancoraj la care fora de întindere din armtur
este transmis zonei de ancorare prin intermediul unui tub metalic.
Armtura este conectat la captul îndeprtat al tubului, iar acesta
transmite eforturile la bulb prin încletare / aderen.
8. armtur – numit i tendon - parte a unui ancoraj în teren care este
capabil s transmit forele de întindere de la zona de fixare la capul
ancorajului. Poate fi realizat din bare rigide de oel sau din toroane din
sârm de oel pentru beton precomprimat (TBP).
9. capul ancorajului – parte a ancorajului în teren care transmite fora de
traciune de la armtur la placa de distribuie sau la structur.
10. bulb – parte a ancorajului care transmite eforturile de întindere din
armtur la teren prin aderen / încletare.
11. capacitatea portant extern a ancorajului – capacitatea portant a unui
ancoraj la interfaa dintre teren i zona de fixare a acestuia.
12. capacitatea portant intern a ancorajului – capacitatea portant la
întindere a armturii ancorajului.
13. capion - element metalic sau de plastic folosit la ancorajele permanente
pentru a proteja capul de ancorare.
14. dispozitiv de cuplare - dispozitiv utilizat pentru îmbinarea tronsoanelor de
bar sau a toroanelor care formeaz armtura ancorajului.
15. dispozitiv de centrare - element care asigur centrarea barelor de
armtur în interiorul forajului sau tecii.
16. diametrul forajului – diametrul unui foraj, definit de diametrul sapei de
foraj sau al tubulaturii, exclusiv lrgirile.
17. distanier - element al ancorajului care asigur separarea barelor de
armtur astfel încât fiecare dintre acestea s fie înglobat individual în
suspensia autoîntritoare.
 7

18. fluid de injectare – material întritor care transfer încrcarea de la

armtur la teren pe zona de fixare a ancorajului i care poate umple restul
forajului i/sau contribui la asigurarea proteciei anticorozive.
19. fora de întindere critic de fluaj - fora de întindere în ancoraj
corespunztoare sfâritului primei poriuni lineare a graficului vitezei de
fluaj funcie de solicitarea aplicat ancorajului.
20. fora de întindere de referin - fora de la care se msoar deplasarea
capului ancorajului în cadrul unei încercri. În general, se adopt 10% din
valoarea forei maxime de întindere.
21. fora de întindere la blocare - fora de întindere transmis la blocaj
imediat dup încheierea unei operaii de tensionare.
22. fora de întindere nominal - fora de întindere stabilit prin proiect.
23. fora maxim de întindere aplicat - fora maxim de întindere la care
este supus un ancoraj în timpul încercrilor.
24. injectare - procesul prin care, dup montarea armturii, se introduce sub
presiune impus în gaura de foraj o suspensie de injectare care va forma
bulbul ancorajului.
25. injectare de prob - injectare realizat imediat dup forare în vederea
determinrii pierderilor de suspensie prin pereii forajului.
26. injectare preliminar - injectare realizat pentru a umple gaura de foraj în
cazul în care se observ pierderi semnificative de suspensie la injectarea
de prob.
27. injectare primar - injectare realizat dup amplasarea ancorajului dar
înainte de tensionarea sa.
28. injectare secundar - injectare realizat dup tensionarea ancorajului
pentru a asigura protecia zonei libere a armturii.
29. încapsulare – protecie anticoroziv aplicat, cel puin, pe lungimea de
fixare a armturii.
30. încercare de control - încercare realizat pentru a confirma c soluia de
proiectare este adecvat în condiiile date de teren.
31. încercare prealabil - încercare pentru a stabili capacitatea portant
ultim a interfeei corp injectat – pmânt i pentru a determina
caracteristicile ancorajului în domeniul de încrcri al exploatrii normale.
32. încercare de recepie – încercare pentru a confirma c fiecare ancoraj
corespunde criteriilor de acceptare.
33. încercare de sistem – încercare care este efectuat asupra unui sistem
de ancorare pentru a verifica capacitatea sa de a rspunde cerinelor de
comportare.
34. lungime de fixare a armturii - lungimea armturii înglobate direct în
fluidul de injectare i care permite transmiterea forelor de întindere
aplicate.
8

35. lungime liber a armturii - lungimea armturii între capul ancorajului i

începutul zonei de ancorare a armturii.
36. lungime liber echivalent – lungimea armturii între punctul de fixare al
armturii în pres i un punct de pe armtur, rezultat dintr-o încercare a
unui ancoraj.
37. lungimea zonei de fixare a ancorajului – lungimea proiectat a unui
ancoraj, pe parcursul creia încrcarea este transmis terenului
înconjurtor prin intermediul corpului injectat.
38. lungimea zonei libere a ancorajului – distana dintre captul proxim al
zonei de fixare a ancorajului i blocajul acestuia la capul ancorajului.
39. manon termo-contractil - element tubular care se contract sub efectul
înclzirii i servete la sigilarea extremitilor tecii de protecie.
40. pierdere de tensiune admisibil – pierderea de tensiune admisibil,
cumulat, la sfâritul unui interval de timp.
41. plac de repartiie (plac de distribuie) - element, în general metalic,
care sigur distribuia forelor transmise de armtur la suprafaa
elementului ancorat.
42. relaxarea limit - relaxarea cumulat maxim admis pe parcursul unei
perioade de timp precizate.
43. separare - separarea apei din fluidul de injectare.
44. teac de protecie - element din plastic sau metalic utilizat în sistemele de
protecie anticoroziv a armturii.
45. tensionare - operaie prin care se aplic armturii ancorajului o for de
întindere.
46. vitez limit de fluaj – rata deplasrii maxime admise datorat fluajului, la
un anumit nivel de solicitare.
47. zon de ancorare a ancorajului – a se vedea definiia pentru “bulb”.

II.2 Simboluri

Litere latine

a lungimea de armtur pe care se resimte efectul deplasrii

ad valoarea de calcul (proiectare) a datelor geometrice
As aria suprafeei supralrgirilor
At aria transversal a armturii ancorajului
C cantitatea total de ciment injectat în zona bulbului
D diametrul forajului
Def diametrul efectiv al bulbului format prin injectare
Et modulul de elasticitate (modulul lui Young) al armturii
 9

fi k rezistena caracteristic pe suprafaa lateral a zonei de ancorare

(rezistena caracteristic la lunecare pe suprafaa lateral a bulbului)
Frep valoare reprezentativ a unei aciuni
ft(H)k rezistena caracteristic la întindere a armturii, corespunztoare unei
deformaii specifice H
ftk rezistena caracteristic la întindere a armturii
IC indicele de consisten
k coeficient de permeabilitate
K0 coeficient al presiunii în stare de repaus a pmântului
Ka coeficient al presiunii în stare activ a pmântului
kl suma pierderilor de tensiune în ancoraj
Kp coeficient al presiunii în stare pasiv a pmântului
Lapp lungimea liber aparent a armturii
Le lungimea exterioar armturii de la punctul de fixare în blocaj i pân la
punctul de fixare în pres
Lfixed lungimea zonei de ancorare a ancorajului
Lfree lungimea zonei libere a ancorajului
Ltb lungimea de ancorare a armturii
Ltf lungimea liber a armturii
Nps fora de smulgere din ancorajele de prob
Ns fora de smulgere din ancoraj determinat prin calcul, pe baza valorilor
caracteristice ale parametrilor
P fora din ancoraj
P0 fora de întindere la blocare
Pd valoarea de calcul (proiectare) a forei din ancoraj
PdSLE fora din ancoraj sub efectul încrcrilor totale de exploatare (serviciu)
pentru situaiile de proiectare persistent (permanent) sau normal i
tranzitorie (gruparea fundamental)
PdSLU fora din ancoraj sub efectul încrcrilor limit pentru situaiile de
proiectare persistent (permanent) sau normal i tranzitorie (gruparea
fundamental), respectiv pentru situaiile de proiectare accidentale i
seismice (gruparea accidental i gruparea seismic)
Pp fora de întindere maxim aplicat
Ra rezistena la smulgere a unui ancoraj
Ra;d valoarea de calcul a rezistenei la smulgere a unui ancoraj
Ra;k valoarea caracteristic a rezistenei la smulgere a unui ancoraj
Rd valoarea de calcul (proiectare) a capacitii portante a ancorajului la
smulgere
10

Rk rezistena caracteristic pe suprafaa supralrgirilor

Rt;d valoarea de calcul a rezistenei la smulgere a structurii unui ancoraj
Xd valoarea de calcul (proiectare) a proprietii unui material
Xk valoarea caracteristic a proprietii unui material
i
Za lungimea zonei de ancorare în stratul i.

Litere greceti
D înclinarea ancorajului
G unghi de frecare la interfaa structur-teren
[a coeficient de corelare
Ja coeficient parial de siguran pentru rezistena la smulgere
JF coeficient parial de siguran pentru o aciune
JM coeficient parial de siguran pentru un parametru al pmântului (o proprietate a
materialului), inând cont de incertitudinile asupra modelului
JR coeficient parial de siguran pentru o rezisten
kl(i) pierderi de tensiune în ancorajul i datorate tensionrii ulterioare a
ancorajelor alturate
 coeficient al pierderii de tensiune
'1 deplasare datorat deformrii în timp a terenului, consumat pân la
injectare
'2 deplasare datorat deformrii în timp a terenului, consumat dup
injectare
'adm deplasarea maxim admisibil a ancorajului
'ii+1,n deplasarea, în dreptul ancorajului i, datorat tensionrii ulterioare a
ancorajelor alturate
'Vb pierderi de tensiune datorate frecrilor în blocaj
'Vdt pierderi de tensiune datorit deformrii în timp a terenului din zona
elementului ancorat
'Vf pierderi de tensiune datorate frecrilor pe zona liber a armturii
'Vr pierderi de tensiune datorate relaxrii
'VO pierderi de tensiune datorate lunecrii i deplasrilor în blocaj
6'V suma pierderilor de tensiune în ancoraj
E coeficient care depinde de modul de realizare a lrgirilor
I unghiul de frecare intern al pmântului
Vpk efortul unitar de blocare (efortul unitar transmis armturii de ctre
dispozitivul de tensionare a ancorajului)
 11

II.3 Documente de referin

Reglementri tehnice

Nr. Acte legislative Act normativ prin care se aprob

crt reglementarea tehnic / publicaia
1. Normativ privind documentaiile geotehnice Ordinul ministrului dezvoltrii
pentru construcii, indicativ NP 074-2014 regionale i administraiei publice nr.
1330/17.07.2014, publicat în Monitorul
Oficial al României
2. Normativ privind determinarea valorilor Ordinul ministrului dezvoltrii,
caracteristice i de calcul ale parametrilor regionale i turismului nr. 2690/2010
geotehnici, indicativ NP 122-2010 publicat în Monitorul Oficial al
României Partea I nr. 158 i 158 bis din
04 martie 2011
3. Normativ privind proiectarea geotehnic a Ordinul ministrului dezvoltrii,
lucrrilor de susinere, indicativ NP 124- regionale i turismului nr. 2689/2010
2010 publicat în Monitorul Oficial al
României Partea I nr. 158 i 158 bis din
04 martie 2011
4. Cod de proiectare seismic – Partea I – Ordinul ministrului dezvoltrii
Prevederi de proiectare pentru cldiri, regionale i administraiei publice nr.
indicativ P100-1/2013 2465/2013, publicat în Monitorul
Oficial al României Partea I nr. 558 i
558 bis din 03 septembrie 2013
5. Cod de proiectare. Bazele proiectrii Ordinul ministrului dezvoltrii,
structurilor în construcii, indicativ CR 0- regionale i turismului nr. 1530/2012
2012 publicat în Monitorul Oficial al
României Partea I nr. 647 i din 11
septembrie 2012, cu completrile
ulterioare
6. Normativ pentru producerea betonului si Ordinul ministrului dezvoltrii lucrrilor
executarea lucrrilor din beton, beton armat publice i locuinei nr. 577/2008 publicat
i beton precomprimat, indicativ NE 012/1- în Monitorul Oficial al României Partea I
2007 nr. 374 din 16 mai 2008

Standarde
Nr. Indicativ Denumire
crt.
1. SR EN 1537:2013 Execuia lucrrilor geotehnice speciale.
Ancoraje în teren.
2. SR EN 1990:2004 Eurcod. Bazele proiectrii structurilor
3. SR EN 1990:2004/A1:2006 Eurcod. Bazele proiectrii structurilor
4. SR EN 1990:2004/NA:2006 Eurocod. Bazele proiectrii structurilor.
Anex Naional
5. SR EN 1990:2004/A1:/2006/NA:2009 Eurocod. Bazele proiectrii structurilor.
Anexa A2: Aplicaie pentru poduri.
Anex Naional
12

6. SR EN 1990:2004/A1:2006/AC:2010 Eurcod. Bazele proiectrii structurilor

7. SR EN 1992-1-1:2004 Eurocod 2: Proiectarea structurilor de
beton. Partea 1-1: Reguli generale i
reguli pentru cldiri.
8. SR EN 1992-1-1:2004/NB:2008 Eurocod 2: Proiectarea structurilor de
beton. Partea 1-1: Reguli generale i
reguli pentru cldiri. Anexa naional
9. SR EN 1992-1-1:2004/NB:2008/A91:2009 Eurocod 2: Proiectarea structurilor de
beton. Partea 1-1: Reguli generale i
reguli pentru cldiri. Anexa naional
10. SR EN 1992-1-1:2004/AC:2012 Eurocod 2: Proiectarea structurilor de
beton. Partea 1-1: Reguli generale i
reguli pentru cldiri.
11. SR EN 1993-1-10:2006 Eurocod 3: Proiectarea structurilor de
oel. Partea 1-10: Alegerea claselor de
calitate a oelului.
12. SR EN 1993-1-10:2006/AC:2009 Eurocod 3: Proiectarea structurilor de
oel. Partea 1-10: Alegerea claselor de
calitate a oelului.
13. SR EN 1993-10:2006/NA:2008 Eurocod 3: Proiectarea structurilor de
oel. Partea 1-10: Alegerea claselor de
calitate a oelului. Anexa Naional.
14. SR EN 1997-1:2004 Eurocod 7: Proiectarea geotehnic.
Partea 1: Reguli generale.
15. SR EN 1997-1:2004/NB:2007 Eurocod 7: Proiectarea geotehnic.
Partea 1: Reguli generale. Anexa
naional.
16. SR EN 1997-1:2004/AC:2009 Eurocod 7: Proiectarea geotehnic.
Partea 1: Reguli generale.
17. SR EN 1998-1:2004 Eurocod 8: Proiectarea structurilor
pentru rezistena la cutremur. Partea 1:
Reguli generale, aciuni seismice i
reguli pentru cldiri.
18. SR EN 1998-1:2004/NA:2008 Eurocod 8: Proiectarea structurilor
pentru rezistena la cutremur. Partea 1:
Reguli generale, aciuni seismice i
reguli pentru cldiri. Anexa Naional.
19. SR EN 1998-1:2004/AC:2010 Eurocod 8: Proiectarea structurilor
pentru rezistena la cutremur. Partea 1:
Reguli generale, aciuni seismice i
reguli pentru cldiri.
20. SR EN 1998-5:2004 Eurocod 8: Proiectarea structurilor
pentru rezistena la cutremur. Partea 5:
Fundaii, structuri de susinere i
aspecte geotehnice.
21. SR EN 1998-5:2004/NA:2007 Eurocod 8: Proiectarea structurilor
pentru rezistena la cutremur. Partea 5:
Fundaii, structuri de susinere i
aspecte geotehnice. Anexa Naional.
 13

III. TIPURI DE ANCORAJE I CERINE SPECIFICE DE PROIECTARE

III.1 Tipuri de ancoraje

III.1.1. Structurile ancorate pot fi:

a) lucrri de susinere;
b) lucrri de stabilizare a rambleelor i taluzurilor;
c) lucrri de stabilizare a cavitilor subterane;
d) structuri sau subsoluri solicitate de subpresiuni datorate apelor subterane;
e) elemente care transmit la teren fore de întindere generate de
suprastructur.

III.1.2. În funcie de durata de via ancorajele se clasific în urmtoarele dou tipuri:

- ancoraje provizorii (temporare);
- ancoraje permanente.

III.1.3. Ancorajele permanente se clasific la rândul lor în funcie de clasa de

importan a structurii sprijinite cu ancorajul, respectiv, astfel:
- ancoraje de clas A;
- ancoraje de clas B.

III.1.4. Principalele pri componente ale unui ancoraj în teren sunt prezentate în
Figura III - 1. Configuraia prezentat nu conine detaliile capului ancorajului i ale proteciei
anticorozive ale acestuia.

5 6
1 2 34

7
8

9 10
Le

Ltf
Lfree
Lt b
Legenda: Lfixed
1 - Punct de fixare a armaturii in presa la tensionare; 6 - Pamant/roca;
2 - Punct de fixare a armaturii in capul de ancorare 7 - Foraj;
in exploatare; 8 - Manson de protectie impotriva
3 - Placa de distributie; aderentei;
4 - Bloc de transfer al fortelor de intindere; 9 - Armatura;
5 - Element structural; 10 - Corp injectat (bulb).

Figura III-1. Configuraia unui ancoraj în teren (SR EN 1537)

14

III.1.5.Ancorajele de clas A sau B nu se utilizeaz în urmtoarele situaii:

a) umpluturi, pmânturi prfoase i argiloase cu IC0,75 (clasa B) i, respectiv,
IC1,00 (clasa A);
b) amplasamentul prezint o agresivitate atmosferic puternic, astfel cum este
definit în reglementrile tehnice, în vigoare, privind protecia anticoroziv a elementelor din
beton armat sau precomprimat supraterane i/sau este identificat prin încercri pe
teren/laborator.

III.1.6 Nu este recomandat utilizarea ancorajelor de clas A în terenuri cu agresivitate

intens pentru beton i/sau armtur. În funcie de încadrarea în clasele de agresivitate, la
stabilirea compoziiei mortarelor se vor respecta prevederile normativului NE 012/1.

III.2 Cerine specifice

Pe lâng prevederile din capitolele IV i V ale prezentului normativ, în capitolul 4 din

SR EN 1537 sunt prezentate cerine specifice de proiectare i execuie a lucrrilor de ancoraje
în teren.

III.3 Cercetarea geotehnic

III.3.1. Terenul reprezint un element fundamental al sistemelor de ancorare, prin

urmare, o cercetare geotehnic de calitate este esenial. Cauza cea mai frecvent de cedare a
ancorajelor o reprezint cunoaterea insuficient a terenului, atât din punct de vedere al
caracteristicilor geotehnice, cât i al extinderii zonei cercetate.

III.3.2. Cercetarea geotehnic a terenului se va efectua în conformitate cu prevederile

normativului NP 074, cu respectarea cerinelor impuse de standardul SR EN 1537.

III.4 Materiale i produse

Materialele i produsele utilizate la realizarea ancorajelor trebuie s respecte

prevederile din SR EN 1537, capitolul 6.
 15

IV. PREVEDERI GENERALE DE PROIECTARE

IV.1 Prevederi privind elaborarea proiectului

IV.1.1 Categoria geotehnic

IV.1.1.1. Încadrarea lucrrilor ancorate în teren în categoriile geotehnice trebuie s

respecte prevederile din NP 074, precum i prevederile generale din SR EN 1997-1,
paragraful 2.1. În general, încadrarea într-o categorie geotehnic a ancorajului este impus de
tipul structurii ancorate i de riscul geotehnic asociat acesteia.

IV.1.1.2. Structurile ancorate în teren pot fi încadrate în categoriile geotehnice, astfel:

a) Categoria geotehnic 1: structuri mici sau relativ simple, care pot fi proiectate
folosind experiena acumulat i utilizând date i analize calitative. În aceast categorie intr
lucrrile la care cedarea ar duce la distrugeri minime i la blocarea accesului.
b) Categoria geotehnic 2: structuri convenionale fr riscuri deosebite, fr condiii
de încrcare sau de teren speciale, care pot fi proiectate utilizând date i analize cantitative
obinuite. În aceast categorie intr lucrrile a cror cedare poate provoca pagube moderate.
c) Categoria geotehnic 3: structuri care implic riscuri datorate condiiilor deosebite
de teren, încrcrilor i vecintilor, care trebuie proiectate utilizând metode speciale.

IV.1.1.3. Încadrarea preliminar a unei structuri ancorate într-una din categoriile

geotehnice trebuie s se fac, în mod normal, înainte de cercetarea geotehnic terenului.
Încadrarea poate fi ulterior schimbat în cursul procesului de proiectare i execuie. Structurile
ancorate în teren se încadreaz în categoriile geotehnice 2 sau 3.

IV.1.1.4. Pentru evaluarea riscurilor i încadrarea structurilor ancorate în categoriile

geotehnice se va ine seama de clasele de consecine CC1, CC2, CC3 definite în SR EN 1990
– Anexa B i de clasele de importan definite în CR 0.

IV.1.2 Investigarea geotehnic a amplasamentului

IV.1.2.1. Investigarea geotehnic se realizeaz în conformitate cu prevederile NP 074.

IV.1.2.2. Investigaiile geotehnice trebuie realizate în funcie de încadrarea structurilor

ancorate în categoriile geotehnice.

IV.1.2.3. Categoria geotehnic 2 presupune studii de arhiv i realizarea de investigaii

geotehnice specifice, conform NP 074.

IV.1.2.4. Categoria geotehnic 3 presupune investigaii adiionale fa de cele impuse

la categoria geotehnic 2, precum: încercri geotehnice complexe pentru determinarea unor
parametri caracteristici utilizai în calculul prin metode numerice al interaciunii între teren i
structura ancorat. Acestea se pot referi la determinarea relaiei efort – deformaie a terenului
cu luarea în considerare a fenomenului de ecruisaj, încercri dinamice etc.

IV.1.2.5. O etap important a investigrii terenului o reprezint determinarea

informaiilor privind regimul apei subterane i aciunilor acesteia asupra structurii ancorate.
Aceste informaii se obin prin:
16

- observarea nivelului apei în foraje i piezometre, precum i a fluctuailor acestuia,

preferabil în timpul iernii i al primverii;
- urmrirea hidrogeologiei amplasamentului, incluzând micrile apei subterane i
variaiile presiunilor;
- determinarea nivelurilor extreme ale apei libere (provenit din diferite cauze) care
pot influena presiunea apei subterane asupra structurii ancorate.

IV.1.2.6. În cazul în care sunt suspectate contaminri chimice, trebuie realizat o

investigare pentru determinarea compuilor chimici din teren i a modului în care ar putea
afecta ancorajul.

IV.2 Stri limit

IV.2.1. În metoda strilor limit sunt analizate: starea limit ultim i starea limit
de exploatare (serviciu). Acest tip de metod de calcul are la baz utilizarea de coeficieni
pariali de siguran difereniai pentru încrcri, proprietile/rezistenele
materialelor/elementelor structurale. Aplicarea coeficienilor pariali de siguran are
avantajul de a putea distribui diferit marja de siguran pentru diferiii parametri care intervin
în calcul.

IV.2.2. Starea limit ultim (SLU) se definete ca fiind acea stare limit care se
refer la sigurana oamenilor i a structurii.
Starea limit ultim este atins când forele perturbatoare devin egale sau depesc
forele rezistente. Marja de siguran fa de atingerea SLU este obinut prin aplicarea de
coeficieni pariali de siguran ai încrcrilor i ai materialelor.
Forele perturbatoare sunt mrite prin multiplicarea cu coeficienii încrcrilor,
obinând astfel valori de proiectare ale acestor fore. Forele rezistente sunt diminuate prin
împrirea la coeficienii pariali de material, obinând rezistenele de proiectare. Dac
rezistena de proiectare este egal sau mai mare decât fora de proiectare, se estimeaz c
exist o marj suficient de siguran fa de cedarea la starea limit ultim.
În conformitate cu SR EN 1997-1, în proiectarea geotehnic trebuie luate în
considerare urmtoarele tipuri de stri limite ultime:
EQU – presupune pierderea echilibrului structurii sau terenului, considerate ca un corp
rigid, în care rezistena materialelor structurale i a terenului este nesemnificativ în
asigurarea rezistenei;
STR – consider cedarea intern sau deformaii excesive ale structurii sau elementelor
structurale, în care rezistena materialelor structurale este semnificativ în asigurarea
rezistenei;
GEO – presupune cedarea sau deformaii excesive ale terenului, în care rezistena
terenului este semnificativ în asigurarea rezistenei;
UPL – se refer la pierderea echilibrului structurii sau terenului datorit ridicrii de
ctre subpresiunea apei sau de alte aciuni verticale;
HYD – ia în considerare antrenarea hidrodinamic i eroziunea intern a terenului
cauzate de gradienii hidraulici.

Pentru calculul la stri limit al ancorajelor în teren trebuie avute în vedere strile
limit precizate în SR EN 1997-1, seciunea 8:
- ruperea structural a tirantului sau a capului de ancorare, sub efectul eforturilor
aplicate;
- distorsiunea sau coroziunea capului de ancorare;
 17

- pentru ancoraje fixate prin injectare, ruperea la interfaa dintre volumul fluidului de
injectare i teren;
- pentru ancoraje fixate prin injectare, ruperea legturii dintre oelul tirantului i
fluidul de injectare;
- pierderea forei de ancorare datorit deformaiilor excesive ale capului de ancorare
sau prin curgere lent i relaxare;
- ruperea sau deformaia excesiv ale unor pri din structur, sub efectul forei de
ancorare aplicate;
- pierderea stabilitii generale a terenului susinut i a lucrrii de susinere;
- interaciunea grupurilor de ancoraje cu terenul i cu structurile învecinate.

IV.2.3. Starea limit de exploatare (SLE) se refer la condiiile care duc la pierderea
utilitii funcionale a unui component sau a întregii structuri. Aceasta poate fi provocat de
deformaiile terenului sau ale structurii.
Starea limit de exploatare (serviciu) este atins atunci când deplasrile aprute în
timpul duratei de via a construciei depesc limitele prevzute sau dac exploatarea
normal a structurii este afectat.
Strile limit de exploatare pentru elementele ancorate cu ancoraje sunt
produse, de regul, de urmtorii factori:
- deplasarea elementului ancorat datorat alungirii ancorajului;
- o sgeat (o deformaie) a elementului ancorat între punctele de fixare cu
ancoraje;
- fisurarea elementului ancorat, în special atunci când acesta este
precomprimat.

IV.2.4. Verificarea la stri limit se va face, atunci când este cazul, i pentru
fazele intermediare de execuie a ancorajelor, precum i pentru faza de
pretensionare.

IV.2.5. În cazul în care unele restricii impun combinarea ancorajelor cu alte sisteme
de sprijinire, de exemplu praiuri, în calcul se vor considera caracteristicile de deformare
specifice acestora.

IV.3 Aciuni i situaii de proiectare

IV.3.1. Aciunile i situaiile de proiectare pentru calculul la stri limit al ancorajelor

sunt cele precizate în SR EN 1997-1, paragraful 8.3.

IV.3.2. Aciunile sunt definite în conformitate cu prevederile din standardul SR EN

1990 i codul CR 0, dup caz, i vor fi considerate în conformitate cu prevederile paragrafului
2.4.2 din SR EN 1997-1.

IV.3.3. Fora din ancoraj, P, trebuie tratat drept o aciune nefavorabil la proiectarea
ancorajului.

IV.3.4. Orice interaciune teren – structur trebuie luat în considerare atunci când se
determin aciunile de proiectare.
18

IV.3.5. La calculul ancorajelor structurilor realizate în zone seismice se vor respecta

prevederile din codul P 100-1, precum i din standardele SR EN 1998-1, paragraful 2.1 i SR
EN 1998-5, seciunea 7.

IV.4 Etape de proiectare

IV.4.1. Proiectarea ancorajelor se realizeaz prin parcurgerea urmtoarelor

etape:
a) stabilirea condiiilor pe care trebuie s le îndeplineasc elementul ancorat i
stabilirea preliminar a dimensiunilor principale ale acestuia pe baza condiiilor
funcionale i constructive sau a unor lucrri similare;
b) evaluarea informaiilor geotehnice disponibile; efectuarea studiilor geotehnice
suplimentare necesare;
c) evaluarea fezabilitii utilizrii ancorajelor;
d) efectuarea de studii de arhiv i pe teren pentru a identifica/verifica
posibilitatea utilizrii ancorajelor în cazul de proiectare dat;
e) obinerea avizelor/acordurilor necesare, potrivit legislaiei în vigoare, în
condiiile în care ancorajele se extind pe amplasamentele/proprietile învecinate;
f) definirea criteriilor de stabilitate general pe care sistemul de ancoraje
trebuie s le îndeplineasc;
g) stabilirea strilor limit ultime i ale exploatrii normale (de serviciu) la care
trebuie verificate ancorajele, conform paragrafului IV.2;
h) stabilirea aciunilor corespunztoare acestor stri limit, conform paragrafului
IV.3;
i) determinarea forelor din ancoraje i precizarea geometriei elementului
ancorat i a ancorajelor;
j) determinarea forelor în structura ancorat i optimizarea soluiei;
k) verificarea ancorajelor i detalierea caracteristicilor acestora;
l) stabilirea nivelului de protecie anticoroziv pentru ancoraj pe baza duratei de
via estimate i a agresivitii mediului determinat prin analize ale probelor de
pmânt i ap subteran;
m) evaluarea necesitii monitorizrii comportrii în exploatare a ancorajelor i
prevederea msurilor necesare, dac este cazul;
n) precizarea cerinelor i criteriilor de încercare pentru:
- comportarea interfeei bulb-teren;
- materialele i dispozitivele care se vor utiliza;
- protecia anticoroziv;
o) precizarea încercrilor care urmeaz a fi realizate;
p) stabilirea:
- echipamentului de tensionare care va fi utilizat;
- etapelor de organizare/realizare a lucrrilor;
- msurilor de remediere;
- msurilor de securitatea muncii i protecia mediului;
q) realizarea i încercarea ancorajelor de prob; analizarea rezultatelor i
modificarea soluiei iniiale, dac este cazul;
r) stabilirea lucrrilor de întreinere.

IV.4.2. În funcie de natura particular a lucrrilor de ancoraj poate fi necesar

modificarea (în sensul diversificrii/amplificrii/simplificrii) etapelor enumerate la
IV.4.1.
IV.4.3. Principiile de verificare adoptate în proiectarea ancorajelor sunt cele
din SR EN 1997-1 i SR EN 1997-1/NB.
 19

IV.5 Consideraii privind proiectarea i execuia

IV.5.1. La proiectarea i execuia ancorajelor se vor respecta prevederile din SR EN

1997-1, paragraful 8.4 i se va ine seama de consideraiile privind execuia i proiectarea
indicate în SR EN 1537, capitolul 7.

IV.5.2. În cazul utilizrii ancorajelor pretensionate, deplasarea peretelui ancorat se

poate produce înspre teren datorit pretensionrii i poate cauza deteriorri ale structurilor
existente, în special la lucrrile de drumuri. Acest fenomen se constat în situaia de
proiectare care are la baz ipoteze pesimiste privind sigurana structurii, caz în care trebuie s
se verifice eventualele deteriorri pe care le poate produce peretele care se deplaseaz înspre
teren.

IV.6 Metode de proiectare i modele de calcul

IV.6.1. Metodele prin care se verific strile limit sunt cele prevzute la paragraful
2.1 (4) din SR EN 1997-1, respectiv:
a) prin calcul (conform paragrafului 2.4 din SR EN 1997-1);
b) pe baz de modele experimentale sau încrcri de prob (conform paragrafului 2.6
din SR EN 1997-1).
Metodele bazate pe modele experimentale sunt indicate a fi utilizate la lucrri
complexe, la care comportarea structurii ancorate i a ancorajului în interaciune cu terenul nu
poate fi corect modelat prin metodele de calcul curente. Din aceast categorie fac parte
modelele de laborator (clasice sau centrifugate) sau la scar real.

IV.6.2. Încrcrile de prob care stau la baza proiectrii ancorajelor sau a verificrii
calculelor acestora trebuie s respecte prevederile din SR EN 1537. Modul de stabilire a
rezistenei de calcul pe baza încrcrii de prob este prezentat în acest normativ.

IV.6.3. Rezultatele calculelor se vor compara, ori de câte ori este posibil, cu experiena
specific în domeniu.

IV.6.4. La proiectare, pentru verificarea strilor limit se vor aplica procedeele

descrise in SR EN 1997-1, paragrafele 2.4.7 (pentru starea limit ultim) i 2.4.8 (pentru
starea limit de exploatare normal).

IV.6.5. Valorile coeficienilor pariali de siguran pentru aciuni, efectele aciunilor i

rezistene sunt cele prezentate în Anexa A din SR EN 1997-1 i în SR EN 1997-1/NB.

IV.6.6. Determinarea valorilor de proiectare ale parametrilor geotehnici se face în

conformitate cu prevederile normativului NP 122.

IV.6.7. Modelul de calcul utilizat trebuie s descrie comportarea prezumat a

terenului, pentru starea limit considerat.

IV.6.8. Dac pentru o stare limit nu exist modele de calcul fiabile, calculul trebuie
realizat pentru o alt stare limit folosind coeficieni care s asigure c depirea strii limite
considerate este suficient de improbabil. În astfel de cazuri, proiectarea se poate face i pe
baz de modele experimentale sau încercri.
20

V. PROIECTAREA GEOTEHNIC A ANCORAJELOR

V.1 Predimensionarea ancorajelor

V.1.1. Predimensionarea i stabilirea distribuiei iniiale a ancorajelor se va

face inând cont de:
a) valoarea global a solicitrii din încrcrile de exploatare (serviciu)
preluat de ancoraje;
b) restriciile privind poziiile i traseele impuse ale ancorajelor;
c) valorile orientative ale solicitrilor de exploatare care pot fi preluate, în
mod curent, de ctre ancoraje; în funcie de natura terenului în care se
face ancorarea, acestea sunt:
- 300kN pentru pmânturi coezive;
- 400kN pentru nisipuri fine;
- 800kN pentru pietriuri.
d) soluiile adoptate la lucrri similare;
e) sistemele de ancorare folosite în practica inginereasc curent.

V.1.2. În cazul lucrrilor de susinere a excavaiilor în zone construite, primul rând de

ancoraje se va amplasa la un nivel care s permit ca traseul acestora s fie la minim 2 m de
conductele de alimentare cu ap, canalizare etc. i la minim 4 m fa de suprafaa terenului.

V.2 Calculul la starea limit ultim

V.2.1 Calculul ancorajului

V.2.1.1. Valoarea de calcul, Ra;d, a rezistenei la smulgere, Ra, a unui ancoraj, trebuie
s îndeplineasc condiia limit:

Pd d Ra;d (V-1)

unde: Pd – valoarea de calcul a forei din ancoraj.

V.2.1.2. Determinarea valorilor de calcul ale rezistenei la smulgere a ancorajelor se face

pe baza rezultatelor încercrilor experimentale sau prin calcul.

V.2.2 Valoarea de calcul a forei din ancoraj

V.2.2.1. Valoarea de calcul a forei din ancoraj, Pd, trebuie stabilit pe baza calculului
structurii ancorate i se consider drept valoarea maxim dintre:
a) fora corespunztoare strii limit ultime exercitat de structura ancorat, dac este
relevant,
b) fora corespunztoare strii limit de exploatare (serviciu) exercitat de structura
ancorat.

V.2.2.2. În determinarea valorii de calcul a forei din ancoraj, Pd, se va ine seama de
prevederile capitolului IV al prezentului normativ i de cele din SR EN 1997-1 (seciunile 2 i
8), corelat cu SR EN 1997-1/NB.
 21

V.2.3 Valori de calcul ale rezistenelor la smulgere stabilite pe baza rezultatelor

încercrilor

V.2.3.1. Valoarea de calcul a rezistenei la smulgere, Ra;d, trebuie stabilit pe baza

valorii caracteristice a rezistenei la smulgere, Ra,k, utilizând relaia:

Ra;d = Ra;k / Ja (V-2)

unde: Ja – coeficient parial de siguran pentru rezistena la smulgere (conform Tabelului

A.12 (RO) din SR EN 1997-1/NB). La ancorajele pretensionate i la verificrile
strilor limit pentru structuri (STR) i teren (GEO), trebuie utilizate valorile R1 sau
R4 ale coeficienilor pariali de rezisten la smulgere, astfel:
Ja;t - pentru ancoraje provizorii (temporare);
Ja;p - pentru ancoraje permanente.

V.2.3.2. Este indicat s se coreleze valoarea caracteristic cu încercrile de control

prin aplicarea unui coeficient de corelare [a. Aceast prevedere se refer la tipurile de
ancoraje care nu sunt controlate în mod individual prin încercri de recepie. Dac se folosete
un coeficient de corelare [a, valoarea acestuia trebuie s fie conform SR EN 1997-1/NB,
paragraful 8.5.2.

V.2.4 Valori de calcul ale rezistenelor la smulgere stabilite prin calcul

Valoarea de calcul a rezistenei la smulgere trebuie evaluat în conformitate cu

prevederile din SR EN 1997-1, paragrafele 2.4.7 (SLU) i 2.4.8 (SLE), dup caz, corelat cu
SR EN 1997-1/NB.

V.2.5 Valori de calcul ale rezistenelor structurale

V.5.1.1. La proiectarea structural a ancorajelor trebuie îndeplinit urmtoarea

condiie:
Ra;d d Rt;d (V-3)

unde: Rt;d - valoarea de calcul a rezistenei la smulgere a structurii unui ancoraj.

V.5.1.2. Rezistena materialului ancorajelor trebuie calculat în conformitate cu

standardele SR EN 1992-1-1, SR EN 1993-1-10 i SR EN 1537, dup caz.

V.5.1.3. Atunci când se dispune de rezultatele unor încercri de control, valoarea de

calcul a rezistenei la smulgere, Rt;d, trebuie s in seama de traciunea de prob (articolul 9.5
din SR EN 1537).

NOT: În anexa A a prezentului normativ sunt prezentate, cu caracter exemplificativ, relaii de calcul al
rezistenei la smulgere a unui ancoraj în funcie de armtura acestuia (rezistena structural) sau în funcie de
teren (bulbul de ancorare).
22

V.3 Calculul la starea limit de exploatare (serviciu)

V.3.1. Calculul ancorajelor la starea limit de exploatare (serviciu) se va efectua

respectând prevederile din SR EN 1997-1, paragraful 8.6.

V.3.2. Valoarea coeficientului de model (coeficient care ine seama de modelul de

calcul) aplicat asupra forei corespunztoare strii limit de exploatare pentru ca rezistena
ancorajului s asigure o securitate suficient este indicat în SR EN 1997-1/NB. Se poate
adopta valoarea 1.0 pentru coeficientul de model cu condiia aplicrii prevederilor
paragrafului V.2.2. al prezentului normativ.

V.4 Condiii de verificare în funcie de relaxarea ancorajului i deplasarea

elementului ancorat

V.4.1 Condiia de verificare la starea limit de exploatare (serviciu)

V.4.1.1. Condiia general de verificare la starea limit de exploatare este ca,

sub efectul încrcrilor totale de exploatare pentru situaiile de proiectare persistent
(permanent) sau normal i tranzitorie (gruparea fundamental), fora pe direcia
ancorajului, Pd, s nu depeasc efortul de pretensionare din faza final (dup
consumarea pierderilor).
În cazul în care ancorajele realizeaz i precomprimarea structurii ancorate
(ca de exemplu în cazul barajelor hidrotehnice), stabilirea efortului de pretensionare
se va face i în funcie de condiiile de verificare la fisurare în diversele seciuni ale
structurii, alegându-se valoarea cea mai mare.

V.4.1.2. Proiectantul va analiza dac deplasarea elementului ancorat, ca

urmare a de-precomprimrii terenului, reprezint o situaie care trebuie verificat. Se
va avea în vedere influena acestora asupra construciilor învecinate.

V.4.1.3. Condiiile de verificare în diversele seciuni ale structurii vor

corespunde prevederilor din SR EN 1992-1-1 i celor din normativele specifice în
vigoare. La ancorajele din clasele A i B, la verificarea la fisurare în seciunile
elementului ancorat se va avea în vedere introducerea unui coeficient de imprecizie
al forei de precomprimare egal cu 0.95 sau 1.05 în faza iniial i 0.9 sau 1.1 în faza
final. În acest scop, se va adopta valoarea minim sau maxim, dup cum este mai
defavorabil.

V.4.1.4. Dimensionarea sau verificarea seciunii de armtur se va face pe baza

urmtoarei relaii de calcul:

P SLE d A  pk  k (V-4)

d t l
unde:
PdSLE - fora din ancoraj sub efectul încrcrilor totale de exploatare (serviciu)
pentru situaiile de proiectare persistent (permanent) sau normal i
tranzitorie (gruparea fundamental);
At - aria transversal a armturii ancorajului;
Vpk - efortul unitar de blocare (efortul unitar transmis armturii de ctre
dispozitivul de tensionare a ancorajului);
 23

kl - suma pierderilor de tensiune în ancoraj;

- coeficient al pierderii de tensiune (a se vedea Tabelul V-1).
Tabelul V-1. Valorile coeficientului pierderilor de tensiune 

Valoarea coeficientului 
Natura încrcrilor care produc solicitri în pentru ancoraje de clas
ancoraj
A B C
Împingerea pmântului (în principal) 1.1 1.0 0.8
Alte încrcri 1.2 1.1 1.0

Calculul conform relaiei (V-4) comport urmtoarele condiii suplimentare

determinate de:

a) Rezerva necesar pentru controlul ancorajelor la tensionare:

i. pentru TBP (toroane din sârm de oel pentru beton

precomprimat):
pk < pkadm = 0.70 ftk pentru ancorajele de clas A;
< pkadm = 0.73 ftk pentru ancorajele de clas B;
< pkadm = 0.76 ftk pentru ancorajele de clas C;

ii. pentru bare:

pk < pkadm = 0.85 ftk pentru ancorajele de clas A i
B;
< pkadm = 0.90 ftk pentru ancorajele de clas C.

b) Msurile de asigurare contra coroziunii, dup consumarea pierderilor de

tensiune:

i. pentru TBP:
pk - kl  0.50 ftk pentru ancorajele de clas A;
 0.55 ftk pentru ancorajele de clas B;
 0.60 ftk pentru ancorajele de clas C;

ii. pentru bare:

pk - kl  0.70 ftk pentru ancorajele de clas A i B;
 0.75 ftk pentru ancorajele de clas C.
unde:
ftk - rezistena caracteristic la întindere a armturii.
Pierderile de tensiune în armtura pretensionat rezult, în general, din:
a) frecrile care se dezvolt pe lungimea zonei libere a armturii ('Vf);
b) frecrile care se dezvolt în blocaje ('Vb);
c) lunecrile i deplasrile care se produc în blocaje ('VO);
d) relaxarea efortului din armtur ('Vr);
e) deplasrile terenului.
24

V.4.1.5. Pierderile de tensiune prin frecare pe lungimea zonei libere a

armturii ('V f) au, de regul, valori reduse iar efectul se manifest numai asupra
lungimii de calcul la stabilitate, fapt pentru care acestea se neglijeaz.

Pierderile de tensiune prin frecare în blocaj ('V b) sunt indicate de ctre

productorul blocajului. Pierderile datorate lunecrilor i deplasrilor în capetele de
ancorare ('VV ) i relaxrii armturii ('V r) se stabilesc pe baza relaiilor din SR EN
1992-1-1 cu precizarea c valoarea 'V r se va calcula pentru un efort în armtura
pretensionat determinat cu relaia (V-5) - (neglijându-se efectul reducerii efortului
din armtur datorat deformaiei în timp a terenului, 'V dt).
V po
x
V pk  'V b  'V O (V-5)

V.4.1.6. În cazul pmânturilor, ca urmare a deplasrilor terenului din zona

elementului ancorat, ancorajele tensionate într-o etap pot influena efortul din
ancorajele alturate tensionate anterior, fenomen similar celui care apare în cazul
betonului precomprimat (SR EN 1992-1-1).
(1) Deoarece aceast influen este greu de evaluat, se vor evita solicitrile
excentrice care s conduc la rotiri i tasri importante în diversele etape de
tensionare a ancorajelor prin: modul de alctuire a elementului ancorat, amplasarea
ancorajelor în perimetrul acestuia i ordinea de tensionare.
(2) De asemenea, se va pstra o distan suficient între poziia ancorajelor
care se tensioneaz i cele la care se face injectarea de protecie. În acest mod,
eventuala influen este atenuat prin faptul c aceasta se repartizeaz la întreaga
lungime a zonei libere a armturii, dup cum rezult din relaia:
i 1,n
i
kl i Et (V-6)
L
tf
în care:
kl(i) - pierderea de tensiune în ancorajul i;
i+1,n
i - deplasarea în dreptul ancorajului i, datorat tensionrii ulterioare a
ancorajelor alturate care se consider c pot avea un efect relevant
asupra deplasrii din dreptul ancorajului i.

V.4.1.7. La ancorajele din clasele A i B, dac influena întinderii succesive a

ancorajelor nu poate fi evaluat/evitat, se va prevedea re-tensionarea ancorajelor în
intervalul de timp disponibil pân la injectarea de protecie a zonei libere.
Pierderea de tensiune, 'Vdt, datorat deformaiei în timp a terenului de
fundare din zona elementului ancorat se calculeaz cu relaia:
§  ·
¨ 1 2 ¸
 dt ¨ L  a ¸ u Et (V-7)
¨ tf ¸
© ¹
unde:
'1 - deplasarea care se consum pân la injectare;
'2 - deplasarea dup injectare;
a - lungimea de armtur pe care se resimte efectul deplasrii egal cu:
 25

= 0.8Ltf, în cazul injectrii cu suspensie în interiorul tecii de protecie;

= Ltf, în cazul injectrii cu materiale permanent plastice în interiorul tecii
de protecie;
= Ltf + Ltb, în cazul ancorajelor de compresiune.

V.4.1.8. Pentru alte cazuri speciale de protecie pe zona liber a armturii care
pot conduce la valori mai reduse decât cele de mai sus, lungimea de armtur pe
care se resimte efectul deplasrii se va adopta pe baza indicaiilor furnizate de ctre
proiectantul sistemului de ancoraj sau a rezultatelor încercrilor special efectuate în
acest scop.

V.4.1.9. În etapa de întocmire a proiectului, valorile 1 i 2 se vor evalua pe

baza prevederilor referitoare la proiectarea fundaiilor de suprafa sau pe baza
prevederilor din alte reglementri tehnice specifice, în vigoare. De asemenea, se vor
putea utiliza date experimentale de la lucrri de ancoraje în teren similare.
(1) Aceste evaluri se vor verifica pe ancorajele de prob sau pe prima serie
de ancoraje din lucrare. Pentru ancorajele de clas C sau pentru cele amplasate în
terenuri stâncoase se poate renuna la determinarea 'Vdt.
(2) Pentru ancorajele de clas A se recomand s se prevad compensarea
pierderilor 'Vdt prin re-tensionare în intervalul de timp pân la injectarea de protecie
a lungimii libere a armturii.
(3) Pierderile de tensiune datorate fenomenelor reologice care se produc la
nivelul zonei de ancorarea a ancorajelor amplasate în pmânt se vor stabili prin
încercarea ancorajelor de prob pentru ancoraje de clas A i B. Pentru ancorajele
de clas C se poate renuna la determinarea acestor pierderi.
(4) Etapele de calcul în verificrile la starea limit de exploatare sunt
urmtoarele:
a) se alege pentru pk valoarea maxim dat de relaiile de la V.4.1.4,
punctul a);
b) se determin pierderile de tensiune kl conform V.4.1.4, punctul b);
c) se verific dac este respectat condiia referitoare la valoarea (pk – kl),
reducându-se valoarea pk dac depirea este mai mare de 5%;
d) se recalculeaz kl.

V.4.2 Condiia de verificare la starea limit ultim de deplasare a elementului

ancorat

V.4.2.1. Condiia de verificare la starea limit ultim de deplasare a elementului

ancorat (datorat alungirii ancorajului) este ca, sub efectul valorilor limit ale încrcrilor
pentru situaiile de proiectare persistent (permanent) sau normal i tranzitorie (gruparea
fundamental), respectiv pentru situaiile de proiectare accidentale i seismice (gruparea
accidental i gruparea seismic), alungirea armturii, pe zona de lungime a, s fie mai mic
sau cel mult egal cu cea care rezult pe direcia longitudinal a ancorajului considerat, inând
seama de deplasarea admisibil a elementului ancorat.
(1) Pentru ancorajele de clas A i B verificarea se va face pentru gruprile
fundamentale, accidentale i seismice, iar pentru cele de clas C numai pentru gruparea
fundamental. Pentru dimensionare i/sau verificare se va folosi urmtoarea relaie de calcul:
26

P SLU d At f (V-8)
d tk

unde:
PdSLU - fora din ancoraj sub efectul încrcrilor limit pentru situaiile de
proiectare persistent (permanent) sau normal i tranzitorie
(gruparea fundamental), respectiv pentru situaiile de proiectare
accidentale i seismice (gruparea accidental i gruparea seismic);
At - aria transversal a armturii pretensionate a ancorajului;
ft(H)k - rezistena caracteristic la întindere a armturii, corespunztoare unei deformaii
specifice H, definit prin:
 pk  k 
l
  adm (V-9)
Et L
app
în care:
'adm - deplasarea limit admis în dreptul ancorajului;
Et - modulul de elasticitate al armturii pretensionate;
Lapp - lungimea liber echivalent, respectiv poriunea din lungimea liber a
armturii pe care se resimte efectul alungirii, i care se ia egal cu:
= Ltf, pentru ancoraje injectate cu materiale permanent plastice în zona
liber, în interiorul sau exteriorul tecii de protecie;
= 3.0 m, pentru ancoraje în roci injectate cu suspensie pe baz de
ciment în zona liber;
= 0.5Ltf, (dar minim 4.0 m i maxim 7.0 m) pentru ancoraje în pmânturi
injectate cu suspensie pe baz de ciment în zona liber.

V.4.2.2. Rezistena caracteristic la întindere a armturii, ft(H)k se deduce din

diagrama de calcul (Vp – H) determinat conform SR EN 1992-1-1.
În etapa de determinare a valorii At, pentru (Vpk – kl) se vor considera valorile
limit indicate la punctul b) de la V.4.1.4, urmând s se fac o reverificare dup
determinarea pierderilor de tensiune kl. La ancorajele de clas B se poate renuna la
aceast reverificare.

V.4.3 Verificarea siguranei în exploatare a ancorajelor

V.4.3.1 Verificarea siguranei în exploatare a ancorajelor se realizeaz cu

ajutorul unui factor de siguran dat de relaia:
Rd
FS (V-10)
P0
unde:
Rd – capacitatea portant la smulgere a ancorajului;
P0 - fora de întindere la blocare.

V.4.3.2 În funcie de durata de via i de gradul de risc pentru ancoraj

estimate la proiectare, se recomand adoptarea valorilor minime pentru FS din
Tabelul V-2.
 27

Tabelul V-2. Valori ale factorului de siguran FS

Ancoraje Ancoraje
Grad de risc
temporare permanente
Ancoraje a cror descrcare are consecine
1.3 1.6
neimportante i nu pericliteaz securitatea public
Ancoraje a cror descrcare are consecine grave dar
1.5 1.8
nu pericliteaz securitatea public
Ancoraje a cror descrcare are consecine grave i
1.8 2.0
poate periclita securitatea public

V.5 Execuia i recepia ancorajelor

V.5.1. La execuia ancorajelor se respect prevederile din SR EN 1537.

V.5.2. Încercrile de recepie a ancorajelor se realizeaz în conformitate cu

prevederile din SR EN 1997-1, paragraful 8.8 i în concordan cu prevederile din SR
EN 1537.

V.5.3. Supravegherea execuiei i monitorizarea lucrrilor de ancorare se

realizeaz în conformitate cu prevederile din SR EN 1997-1, paragraful 8.9 i în
concordan cu prevederile din SR EN 1537.
V.6 Încercarea, urmrirea i controlul ancorajelor

V.6.1. Încercarea, urmrirea i controlul ancorajelor se realizeaz în

conformitate cu prevederile din SR EN 1537 i din SR EN 1997-1, paragraful 8.7.
V.6.2. În cazul în care este necesar verificarea periodic a ancorajelor, se
vor asigura accesul facil la capul acestora, precum i posibilitatea montrii i
funcionrii dispozitivelor de tensionare.
V.6.3. Este recomandat ca tensionarea de prob a ancorajului s se realizeze
prin tensionarea independent a fiecrui tendon al ancorajului.
V.6.4. Pentru ancorajele la care distana între bulbi este mai mic decât 1.5 m
este indicat s se realizeze încercri pe grupuri de ancore exceptând cazul când
existena unei experiene comparabile permite cuantificarea efectului distanei care
poate fi astfel luat în considerare la proiectare.

V.6.5. Dac este necesar ca ancorele temporare (clas C) s rmân în serviciu mai
mult de 2 ani, trebuie efectuat o expertiz tehnic în domeniu potrivit legislaiei în
construcii, în vigoare, i luate, împreun cu proiectantul, msurile care se impun în funcie de
constatrile/încercrile/rezultatele obinute.
În acest scop, la intervale de timp adecvate, trebuie întreprinse i urmtoarele aciuni:
a) examinarea vizual a ancorajelor acolo unde sunt accesibile;
b) verificarea periodic a strii de tensiune din ancoraje;
c) verificarea la intervale regulate a posibilelor deplasri ale structurii ancorate care
pot afecta stabilitatea acesteia;
d) verificarea efectului coroziunii asupra ancorajelor.

V.6.6. Documentarea lucrrilor de ancorare se va realiza pe baza proceselor verbale de

lucrri/înregistrrilor pentru fiecare faz de execuie întocmite în conformitate cu prevederile
din SR EN 1537.
28

ANEXA A
(informativ)

RELAII DE CALCUL EXEMPLIFICATIVE PENTRU CALCULUL REZISTENEI

LA SMULGERE A ANCORAJELOR

A.1 Calculul rezistenei la smulgere a ancorajului în funcie de armtura acestuia

Rezistena la smulgere a ancorajului în funcie de armtura acestuia poate fi

determinat cu relaia:

R f tk At / (A-1)
t; d a

în care:
ftk - rezistena caracteristic la întindere a armturii (conform SR EN 1992-1-1);
At - aria transversal a armturii ancorajului;
Ja - coeficient parial de siguran, care se va lua conform cu Tabelul A-1.

Tabelul A-1. Coeficient parial de siguran, Ja

Ancoraje de clas A i B C
Toroane TBP 1.18 1.11
Bare PC 1.05 1.00

A.2 Calculul rezistenei la smulgere a ancorajului în funcie de stabilitatea de

ansamblu: element ancorat – masiv de teren

Rezistena la smulgere a ancorajului în funcie de teren poate fi determinat cu relaia:

R Ns/ (A-2)
a; d a

unde:
Ja - coeficient parial de siguran, egal cu:
= 2.04 pentru ancorajele de clas A i B;
= 1.78 pentru ancorajele de clas C.
Ns - fora de smulgere determinat prin calcul, pe baza valorilor caracteristice ale
parametrilor terenului. Se determin pe baza relaiilor urmtoare în funcie de
natura terenului de fundare:

¾ pentru roci grupa tare la extra-tare (clasificate dup rezistena la forare

i perforare):

Ns D Z ai f i k (A-3)

în care:
 29

fik - rezistena caracteristic pe suprafaa lateral a zonei injectate,

egal cu:
= 1000 kN/m2 pentru roci din grupa tare,
= 2000 kN/m2 pentru roci din grupa foarte tare,
= 3000 kN/m2 pentru roci din grupa extra-tare.
D - diametrul forajului;
Zai - lungimea zonei de ancorare în stratul i.

¾ pentru pmânturi cu coeficientul de permeabilitate k<10-1cm/s:

Ns SDef 6 Z ai f i k (A-4)

în care:
Def - diametrul mediu efectiv al bulbului format prin injectare, stabilit
cu relaia:
0,7 u C
Def 1,8 u [m] (A-5)
uZi
a
C - cantitatea total de ciment (în tone), introdus în zona bulbului la
injectare i reinjectare;
Def - nu se va lua în calcul cu valoare mai mare decât 3D pentru
pmânturi necoezive i, respectiv, 2.5D pentru cele coezive,
unde D este diametrul iniial de forare;
fik- rezistena caracteristic pe suprafaa lateral a zonei de ancorare,
conform cu Tabelul A-2.

Tabelul A-2. Rezistena caracteristic pe suprafaa lateral a zonei de ancorare, fik

fik [kN/m2]
Natura pmântului
fr reinjectare cu reinjectare
I < 30° 90 110
nisipuri cu 30° I < 35° 105 130
I 35° 120 150
IC = 0,75...1 70 100
coezive cu
IC > 1 80 110

¾ pentru pietriuri (k10-1 cm/s):

Ns D  §¨ Z ai u f ik ·¸ (A-6)
ef © ¹

în care:
Def - diametrul efectiv al bulbului, inând cont de cantitatea de ciment
introdus prin injectare în zona acestuia i de porozitatea n a
terenului, dar nu mai mare de 0.5 m;
fik = 200 kN/m2.
30

¾ pentru pmânturi coezive cu supralrgiri în zona de ancorare:

Ns D  §¨ Z ai u f ik ·¸  R k A (A-7)
ef © ¹ s

în care:
E - coeficient care depinde de modul de realizare a supra-lrgirilor,
fiind egal cu 1.1 pentru metoda exploziilor i 1.0 pentru alte
metode;
As - aria suprafeei supralrgirilor, determinat prin proiecia pe plane
normale la axa ancorajului.
k
R - rezistena caracteristic pe suprafaa supralrgirilor, conform cu
Tabelul A-3.

NOT: Sumarea Zaixfik se va face numai pentru zona de ancorare în care nu sunt supralrgiri. În cazul
supralrgirilor prin explozie, diametrele vor descrete spre zona liber a ancorajului, iar numrul
supralrgirilor va fi de maxim 5.

Tabelul A-3. Rezistena caracteristic pe suprafaa supralrgirilor, Rk

Rk [kN/m2] pentru IC
Adâncimea [m]
0,51...0,75 0,76...1,0 >1,0
3 350 500 600
5 450 600 750
10 750 900 1100
20 1350 1600 1600
NOTE:
(1) Relaiile pentru determinarea valorilor NS au un caracter informativ, putând fi utilizate de ctre elaboratorii
sistemelor de ancorare în faza de pre-dimensionare a acestora, precum i de ctre proiectanii de structuri
ancorate în faza de studiu preliminar, atunci când gama de sisteme de ancorare agrementate nu satisface cazul în
spe.

(2) Condiia de verificare la starea limit de stabilitate a ansamblului (element ancorat – masiv de teren angajat)
este ca, sub efectul încrcrilor limit din gruprile fundamentale, accidentale i seismice, ansamblul s nu îi
modifice sensibil poziia sau forma, considerând c nu are loc cedarea ancorajului prin ruperea armturii sau prin
smulgerea zonei de ancorare.
(3) Pentru teren se vor considera valorile de calcul ale caracteristicilor geotehnice. Nu se vor introduce în calcul
eventualele încrcri temporare cu efect favorabil stabilitii.
Pentru simplificarea calculelor se admite ca verificarea s se fac la încrcrile din gruprile fundamentale, cu
adoptarea unui coeficient parial de siguran mai mare sau egal cu 1.5 pentru PdSLE (încrcarea de calcul
corespunztoare SLE).
De regul, din verificrile de stabilitate se deduc parametrii ancorajului (lungime, înclinare, etc.). Verificarea la
stabilitate se va face i pentru etapele intermediare de execuie.
(4) Pentru ancorajele de clas C nu mai este necesar verificarea sub efectul gruprilor accidentale/seismice.
La ancorajele de clas A se sporete nivelul de asigurare cu pân la 10%, independent de nivelul de asigurare
prevzut pentru ansamblul structurii.
La stabilirea solicitrilor se vor considera ipoteze cât mai apropiate de modul de lucru al terenului i al
elementului ancorat în momentul cedrii.
Pentru dimensionare sau verificare fora PdSLU (încrcarea de calcul corespunztoare SLU) nu se va lua mai mic
decât 1.25PdSLE chiar dac ipoteza limit considerat în calcul conduce la solicitri PdSLU mai reduse. Dac PdSLU
>1.5PdSLE se vor reanaliza ipotezele limit considerate, precum i poziia i geometria ancorajelor, i, dac în
aceste condiii inegalitatea rmâne valabil, atunci, în calcul se va adopta valoarea rezultat.
 31

ANEXA B
(informativ)

RELAII DE CALCUL EXEMPLIFICATIVE PENTRU CALCULUL STATIC

AL ANCORAJELOR

B.1. Evaluarea încrcrilor

B.1.1 Susineri cu un singur nivel de ancoraje

i) Cazul palplanelor

Diagrama pentru stabilirea solicitrilor din ancoraje este dat în Figura B-1. Deoarece
este posibil s nu se mobilizeze întreaga rezisten pasiv a pmântului, la verificrile
corespunztoare în locul coeficientului Kp se va lua valoarea:

1
K` K - (K - K ) (B-1)
p p 3 p 0

K
S

Ka
L
Pa

d 1/3(H+d)
Pp
Kp d/3
K`p Ko
F
po=JdKo

p`p=JdK`p

pp=JdKp pa=J +d)Ka

Figura B-1. Împingerea pmântului – cazul i)

32

ii) Cazul elementelor verticale (piloi) cu elemente intermediare elastice

În acest caz se va considera i rezistena Rp care ia natere pe cele dou fee laterale
(planele FLM din Figura B-2) corespunztoare elementului vertical. La pmânturi necoezive
rezistena Rp este dat de frecare Rp = P0 tgI , unde P0 este similar împingerii în stare de
repaus, pentru K0=1:

1 3 I
P Jd tg(45  ) (B-2)
0 6 2

La pmânturi coezive, neglijând efectul unghiului de frecare pe planele FLM rezult:

I
R cd 2 tg(45  ) (B-3)
p 2

S
K

H
Pa1

M L
Pa2
d/3
2Rp
45-I/2

d
Pp

F
JdKp-J(H+d)Ka JHKa

pp=JdKp pa=J +d)Ka

Figura B-2. Împingerea pmântului – cazul ii)

 33

iii) Cazul piloilor distanai

Procedeul este indicat în cazul pmânturilor coezive i al rocilor la care efectul de

bolt permite eliminarea elementelor intermediare. inând cont de rigiditatea piloilor, pentru
Ka i Kp se vor considera urmtoarele valori, pentru strile limit ale exploatrii normale:

1
K` K  (K - K )
a a 3 0 a
(B-4)
1
K` K  (K - K )
p p 3 p 0

De asemenea, între nivelul terenului i ancoraj se consider împingerea în stare de

repaus (Figura B-3).

Jh1Ko
A

h1
S
K

Ko
K``a
d
Kp Ko K`a
K`p K``p Ka
F
JdK`p J +d)K`a

JdK``p J +d)K``a

Figura B-3. Împingerea pmântului. Cazurile iii) i iv)

34

iv) Cazul pereilor din beton

Între perete i pmânt se va considera un unghi de frecare:

§1 2 ·
G ¨ I ... I ¸ (B-5)
©2 3 ¹
Pentru a ine cont de rigiditatea peretelui, pentru strile limit ale exploatrii normale,
coeficienii împingerii pmântului Ka i Kp se vor lua:

2
K`` K  (K - K )
a a 3 0 a
(B-6)
1
K`` K  (K - K )
p p 2 p 0

La partea superioar, între nivelul terenului i ancoraj, se va considera împingerea în

stare de repaus ca la cazul iii) de mai sus.
În toate cazurile fora din încrcrile de exploatare (serviciu) se determin din condiia
de echilibru i de moment nul în dreptul ancorajului.
Fora corespunztoare încrcrilor limit se stabilete considerând valorile de calcul
ale caracteristicilor geotehnice ale terenului.

B.1.2 Susineri cu ancoraje la mai multe nivele

În acest caz nu mai sunt valabile diagramele triunghiulare, deoarece nivelele de

ancoraje se execut în etape diferite, modificând forma diagramelor de împingere.
În funcie de natura terenului se vor considera diagramele din Figura B-4 (conform
normativului NP 124).
Ca i în cazul elementelor ancorate cu un singur rând de ancoraje, în calcul se poate
considera c punctul de moment nul este foarte apropiat de punctul de efort nul.
La susinerile cu mai multe nivele de ancoraje se vor face verificri i în etapele
intermediare de execuie. Pentru primul rând de ancoraje verificarea se va face conform
paragrafului B.1.1.
Optimizarea soluiei presupune determinarea solicitrilor i în elementul ancorat i
modificarea poziiei ancorajelor pentru a obine diagrame de eforturi cu valori extreme cât
mai reduse.
 35

0.25H

0.25H
0.75H
H

0.75H

0.25H
JHKa
JH-4c  JH
JHKa

teren necoeziv teren cu coeziune teren cu coeziune

redus ridicat
Figura B-4. Împingerea pmântului. Elemente ancorate la mai multe nivele

B.2 Verificri de stabilitate

Verificarea se face pe baza ipotezei conform creia pierderea stabilitii are loc prin
formarea unei suprafee curbe de cedare (aproximat prin planul FD) între axul de rotaie al
peretelui i axul vertical care trece prin centrul zonei de ancorare a ancorajului (Figura B-5).
Rezolvarea pornete de la echilibrul forelor care acioneaz asupra prismului AFDC,
respectiv:
G - greutatea prismului de pmânt;
Pa1 - împingerea activ pe planul DC;
Pa - reaciunea peretelui corespunztoare împingerii active a volumului FAB;
R - reaciunea pe planul FD;
S - fora din ancoraj corespunztoare situaiei de echilibru considerate.

În acest caz:
§S ·
 I Q ¸
sin¨
S > P  P cos G  G  P sin G  P sin G tg I  Q
a a1 a1 a
@ §S
©2 ¹
·
(B-7)
sin¨  I  D  Q ¸
© 2 ¹
în care:
Q - unghiul de înclinare al planului FD;
I - unghiul de frecare intern al pmântului;
G - unghiul de frecare între perete i pmânt;
D - înclinarea ancorajului.
36

A B C J

D S
Pa1 G
K

D Pa1 S

G 1 /2
za 1 /2 R
G

G
Pa Pa
R
Q I
F

Figura B-5. Verificarea de stabilitate pentru ancorarea la un singur nivel

Acolo unde este cazul se va ine cont de prezena apei sau de caracteristicile diferite
ale straturilor.
Suprasarcina la nivelul terenului sau pe elementul ancorat se va considera doar dac va
conduce la o situaie mai defavorabil pentru planul FD, respectiv o înclinare Q mai mic, sau
dac este permanent i existent înainte de realizarea ancorajelor.
În cazul ancorajelor cu supralrgiri ale bulbului se consider c planul FD trece la
1.0m de punctul de început al supralrgirilor.

În cazul ancorajelor pe mai multe nivele se procedeaz progresiv (Figura B-6), astfel:
a) se stabilete echilibrul pentru primul prism de pmânt AFD1C1 i se obine S1;
b) se continu pentru AFD2C2 i se obine S2 i aa mai departe.

Lungimea ancorajelor se va alege astfel încât punctele Di s e gseasc în afara

oricrui prism AFDiCi. În caz contrar ancorajul respectiv fie nu intervine în calcul, fie
intervine parial, în funcie de poziia ocupat.
 37

A B C3 C2 C1

D S1 Pa1 G
Pa2 Pa3 S3
K1
S2 Pa3 Pa2 S2
D1
R3
H K2 Pa1 S1
G3
S3 K3 G1 D2 G2 R2
G1 R1
G2
G D3
G3
Pa Pa
R1
I
d R2
F I
R3
I

Figura B-6. Verificarea de stabilitate pentru ancorarea la mai multe nivele