Funcţia de gradul II.

Grafic şi monotonie
Def. Funcţia f :  , f  x   ax 2  bx  c cu a, b, c  , a  0 se numeşte
funcţie de gradul II.
Forma canonică a funcţiei de gradul II

b  
2

f  x  a  x   
 2a  4a
Exemplu:

Să se scrie în forma canonică funcţia: f :  , f  x   2 x2  x  3

f  x   2x2  x  3
a  2; b  1; c  3
  b 2  4ac
  12  4  2   3  1  24  25

b  
2

f  x  a  x   
 2a  4a
deci forma canonică este
1  25
2 2
  1  25
f  x  2 x     f  x  2 x   
 22  42  4 8
Exerciţiu propuse spre rezolvare:

Scrieţi sub forma canonică funcţiile: a) f :  , f  x    x 2  3x  5 ;

b) f :  , f  x   x2  2x  7

Graficul funcţiei este G f   x; y  y  f  x  , x   şi reprezentarea sa geometrică

în reperul cartezian xOy se numeşte Parabolă.

Reprezentarea grafică a funcţiei de gradul II

1. Intersecţia cu axa Ox: G f Ox : y  f  x   0

Acest lucru înseamnă că avem de rezolvat ecuaţia ax 2  bx  c  0

Scriem coeficienţii a  , b  , c  şi calculăm   b 2  4ac
Apar următoarele cazuri:
Cazul a.

b   b  
  0  x1  ; x2  ; x1 , x2 
2a 2a
 Gf Ox   A  x1 ;0  , B  x2 ;0 

Cazul b.

b   b  
  0  x1  x2  ; x1 , x2   Gf Ox   A  ;0  
2a   2a  
Cazul c.

  0  x1 , x2   G f Ox  
2. Intersecţia cu axa Oy :
Gf Oy : x  0  y  f  0   c  G f Oy  C  0; c 
 b  
3. Vârful parabolei: V   ;  .
 2a 4a 
Vârful parabolei are rol important în studiul monotoniei funcţiei de gradul II:
 dacă a0 vârful este punctul de minim al funcţiei iar valoarea

minimă a funcţiei este ymin  yV  
4a
 dacă a0 vârful este punctul de maxim al funcţiei iar valoarea

maximă a funcţiei este ymax  yV  
4a
4. Se completează tabelul de variaţie a funcţiei

5. Se fixează în reperul cartezian xOy punctele obţinute şi apoi se trasează cu

linie continuă parabola.
Exemplu:

1. f :  , f  x   x2  4x  3
Intersecţia cu axa Ox:
 b  
Gf Ox : y  f  x   0 x2 
b   2a
x1 
x  4x  3  0
2
2a
4  4
a  1, b  4, c  3 4  4 x2 
x1  2 1
2 1
  b 2  4ac 4  2
4  2  6 x2   1
x1    3
  42  4 1 3  16  12  4  0 2 2 2

Deci G f Ox   A  3;0  , B  1;0 

Intersecţia cu axa Oy :
Gf Oy : x  0  y  f  0   3
Gf Oy  C  0;3

 b    4 4 
Vârful parabolei: V  ;  V  ;   V  2; 1
 2a 4a   2 1 4 1 
care este punct de minim (a  1  0)
Tabelul de variaţie:
x  3 2 1 0 
f  x 0 1 0 3
min

Reprezentarea grafică:

Observaţii:
 axa de simetrie a parabolei este:
x  2
 vârful parabolei este: punct de minim
Monotonia funcţiei de gradul II

Fie funcţia f :  , f  x   ax 2  bx  c cu a, b, c  , a  0
Avem două cazuri:

 b  
1. a0 atunci V   ;   este punct de minim deci funcţia f este strict
 2a 4a 
descrescătoare pe intervalul  ;   şi este strict crescătoare pe intervalul
b
 2a 
 b 
  2a ;   , cele două intervale se numesc intervale de monotonie.

 b  
2. a  0 atunci V   ;   este punct de maxim deci funcţia f este strict
 2a 4a 
crescătoare pe intervalul  ;   şi este strict descrescătoare pe intervalul
b
 2a 
 b 
  2a ;  

Deci intervalele de monotonie ale funcţiei f :  , f  x   x 2  4 x  3 sunt:

x   ; 2 funcţia f este strict descrescătoare

x   2;   funcţia f este strict crescătoare

Exerciţii propuse spre rezolvare:

Reprezentaţi grafic funcţia şi stabiliţi intervalele de monotonie dacă

f:  , f  x    x2  4x  4 f:  , f  x   2 x 2  3x  1
1. ; 2.

3. f:  , f  x   x 2  2 x  8 ; 4. f :  , f  x    x2  x  2
Semnul funcţiei de gradul II

Funcţia de gradul II este f :  , f  x   ax 2  bx  c , a, b, c  , a  0

1. Când   0 funcţia are două rădăcini reale şi diferite , acestea fiind de fapt
soluţiile ecuaţiei f  x   0  ax  bx  c  0 ,
2
x1 , x2
Le scriem în tabelul de semn în ordine crescătoare
Presupunem că x1  x2

x  x1 x2 
f  x semnul lui a 0 semnul opus lui a 0 semnul lui a

Prin urmare când   0 funcţia de gradul II are semnul lui a înafara rădăcinilor
şi semnul opus lui a între rădăcini
2. Când   0 funcţia are două rădăcini reale şi egale , acestea fiind de fapt soluţiile

ecuaţiei f  x   0  ax 2  bx  c  0 , x1  x2
Facem tabelul de semn
x  x1 
f  x semnul lui a 0 semnul lui a

Prin urmare când   0 funcţia de gradul II are semnul lui a peste tot, mai puţin
în x1  x2 unde este 0
3. Când   0 funcţia nu are rădăcini reale
Facem tabelul de semn
x  
f  x semnul lui a

Prin urmare când   0 funcţia de gradul II are semnul lui a peste tot
Exerciţiu rezolvat

Să se stabilească semnul funcţiei f :  , f  x   x2  5x  4

Ataşăm ecuaţia x  5 x  4  0
2

Rezolvăm:
 b  
x2 
b   2a
x1 
  5   9
2a
a  1, b  5, c  4
  5   9 x2 
  b 2  4ac x1  2 1
2 1
   5   4 1 4  25  14  9  0
2
53 2 53
x1   1 x2  4
2 2 2
Facem tabelul de semn. Observăm că a  1  0 deci funcţia are semnul lui a ,
adică  înafara rădăcinilor şi semnul opus lui a adică  între rădăcini
x  1 4 
f  x   0   0   

Din tabel tragem concluzia că

f  x   0 pentru x   ;1   4;  

Şi f  x   0 pentru x  1; 4 

Exerciţii propuse spre rezolvare:

1. Să se stabilească semnul funcţiei f :  , f  x   x 2  3x  2

2. Să se stabilească semnul funcţiei f :  , f  x    x 2  5x  6
3. Să se stabilească semnul funcţiei f :  , f  x    x2  6x  9
4. Să se stabilească semnul funcţiei f :  , f  x    x2  2x 1
5. Să se stabilească semnul funcţiei f :  , f  x   4x2  4x  1
6. Să se stabilească semnul funcţiei f :  , f  x   2 x2  x  7

7. Să se stabilească semnul funcţiei f:  , f  x    x2  4x  5