sínt perfect înglobate în cursul generai al

in te rp re ţi
poveştii.
Distanţarea ironică presupune, pentru a
si roluri
ti m înuită cu eficienţă, si un arsenal comic,
care, fără să fie foarte bogat, este cu ose­
bire eficace. Cel mai bine îi reuşesc iui
D anieliuc opoziţiile aparenţă-realitate, cit
si m icile acrosuri kitsch. Din prima cate­
S>a născut
gorie am intim căzui cu strugurii culeşi
negai (care nu pot fi aruncaţi în Dunăre un a c to r de film
că «doar nu ne batem joc de recoltă», nici
predaţi, că atunci «ne stricăm obrazui»
aşa că,după o morală aspră,ajung partial
e drept pe masă la cei din comandam ent)
iar pentru critica kitsch-ului vizitarea mo
num entelor oraşului Caracal (scena cu
găleata).
într-o frescă de caracter, com icul per­
sonajelor trebuia, firesc, să ocupe un loc
central. Pe iinia aceasta, minunate sínt
in t e r m in a b ile le d i s c u ţ i i s e m id o c t e d i n t r e
L a la ş i A n g e la , e v o l u ţ ia lu i L i li, c a r e o d a t ă
cooptată în com andam ent cunoaşte ten­
taţia «răspunderii în spatele căreia stă
ascunsă puterea» si. ca atare, interpre­
tează scene de un oportunism clasic (ca
aceea cu iniţiativa muncii voluntare la o
crescătorie de păsări ori cu indignarea
care-i cere să ia atitudine cînd cineva face
aluzie ia integritatea ei morală: «las că
ştim noi cine nu doarme în cămin»), ori Un
contrastul între cei doi juni primi: Vlady. actor
com plexat de lipsa unui rinichi, şi cel mai care
mare croitor d in Botoşani, care după ce
o cară după el pe Reia. logodnica fantomă are
nu ezită să o părăsească pentru o mică cinematograf!
aventură (cea cu eternul fem inin am intii
mai sus). tit
Fără să fie la nivelul dram aturgiei, imagi singe:
nea si întreaga structură audio-vizuală se
fac aici purtătoarele modeste ale sem nifi­
Nicolae
ca ţiilor cuprinse de evenimente, personaje Albani
şi replici, punctînd rar sensuri care să
tină exclusiv de latura expresiei. Totuşi,
talentul lui Danieliuc de a face să vorbească
mediile, detaliile, obiectele, ridică nivelul S ă v ii p e u n p la t o u d u p ă
stilistic al peliculei (vezi planul cu Proca ce p a ş ii ţ i- a u b ă t ă t o r i t a n i
s t o r y - u l d i n t r e « V la d y , c e l f ă r ă r i n i c h i » ş i f ie n u a v a t a r u r ile g r a t u it e a le u n u i j o c so­
« L i li , c e a t a le n t a t ă la r e c it ă r i» , a p o i p ă ­ ciologic v e c h i d e cind lumea ( li d e r - g r u p , privind bărcile ancorate de remorcher, cu d e z ' le s c e n a t e a t r u l u i ş i s ă
ţ a n ii le « C e lu i m a i m a r e c r o i t o r d in B o t o ­ t r a n s f o r m a t la n o i în r a p o r t u l d i n t r e c o m a n
un napoleonism de subtext foarte bine * -'■ 1 J 2 i g n o r i p r e z e n ţ a a p a r a t u l u i p î-
ş a n i f a t ă c u e t e r n u l f e m in in » , c a r e e te r n d a m e n t u l d in r e m o r c h e r ş i e x c u r s i o n i ş t i i
găsit, ori dialogul dintre cei doi şefi — n ă la o li m it ă a p r o a p e in c r e -
f e m i n in II c r e e a z ă e l, c a u n a d e v ă r a t P y g ­ Proca şi Velicu — invizibili, fiind în W.C.- d l b il ă , î n s e a m n ă , I n t r - a d e v ă r ,
d in b ă r c i) , c i o f r a z ă f ilm i c ă lo g ic ă , c it se
m a lio n , p r in m o d if ic a r e a u n u i c o s t u m d e uri). Se păcătuieşte prin tendinţa de a tăia s ă a i f il m u l , c u m s e s p u n e ,
p o a te d e p e r t in e n t ă .
b a ie d u p ă u n m o d e i « d e e x p o r t » , f ă c in d F a ţă c u j u r n a l u l d e b o r d a lu i P r o c a , a
prea m ult «pe poantă» şi prin prea multe in s in g e , s ă t r ă i e ş t i tn t o v ă r ă ş ia lu i p r e c u m
racorduri pe replică, manieră prea facilă de a u n e i b o l i n e ş t iu t e . î n c e r c s ă m ă p la s e z
d i n t r - o a s i s t e n t ă m e d ic a lă c a m ş le a m p ă tă . c ă r u i p o v e s t e e . d e f a p t, « c r o a z ie r a » d in
a gîndi succesiunea film ică fată de com ple­ I n a c e s t p u n c t p e n t r u a p u t e a î n ţ e le g e , mai
d a r c î ş t i g ă t o a r e m e r it u o a s ă a c o n c u r s u l u i t i t l u , c e e a c e a f i l m a t D a n ie l iu c p a r e u n
xitatea structu rii generale propuse aici. e x a c t , c e e a c e f a c e Nicolae Albani In fil­
« c e l m a i c u r a t lo c d e m u n c ă » , z tn a c u f o r m e ju r n a l c la n d e s t in , p o s i b il o r ic t n d s ă f ie mul lu i M ir c e a Daneliuc, C r o a z i e r a , per­
d e « p i n - u p g i r l » m e n it ă s ă t u l b u r e im a g i­ a m e n d a t d e o c h i u l v ig ile n t a l a c e s t u ia . s o n a ju l s ă u , in s t r u c t o r u l P ro c a , n e m a i-
n a ţ ii le î n f l ă c ă r a t e a le t in e r il o r , d a r ş i p e c e le M o d a l it a t e a d e f ilm a r e s e a m ă n ă , o a r e c u m , C o n c lu z ie
p â s t r i n d n i c i u r m ă d in lu p t a in e r e n t ă p e c a r e
m a i « c o r e s p u n z ă t o a r e » a le t o v a r ă ş il o r d in c u a c e a s t ă p o s t u r ă c la n d e s t in ă In c a r e s - a
o r ic e r o l o p o a r t ă , m ă r t u r is i t s a u n u , c u
c o m a n d a m e n t . N i s e m a i p o v e s t e ş t e , r id i - p u s a u t o r u l, n o i a v în d In f a t ă u n c in e m a
Adunînd «epitetele» şi deducţiile, desco­ c i n e m a t o g r a f u l . M a i m u lt d e c i t a t lt , s e n t i­
c t n d u - s e d i s c r e t v ă lu l, c a m cum a ra tă « v o y e u r » ( e x p r e s ie c e î n s e a m n ă c ă v e d e m perim că ne aflăm în faţa unui film de ac­ m e n t u l p e c a r e II d e g a jă e s t e a c e la a l r e ­
« f a ţa n e v ă z u tă » a c ă s n i c ie i lu i P r o c a c u c e e a c e n u n e e d e s t in a t s ă p r iv i m ) . M is e
tualitate din registrul major, stilistic puţind n u n ţ ă r i i c in e m a t o g r a f u l u i ia o r ic e r e z is t e n ­
L a la , ş i e a a t ît d e c o r e s p u n z ă t o a r e In a p a ­ e n - s c e n a , j o c u l a c t o r ilo r , u n g h iu r il e d e f i l ­ fi încadrat într-un naturalism modern (hi­ t ă , ş i c i t d e p e r f id e ti p o t f i c ă ile , o ş t im p r e a
r e n ţă , m a i a p o i c e p o ţi p ă ţi d a c ă e ş ti o p o r ­ m a r e ş i, p ln ă la u n p u n c t , m o n t a ju l s in t perrealism ) şi in care faptele şi form ula s-au b i n e . T r e c e r i l e e r o u l u i d e la o s t a r e la a lta
t u n i s t c in d n i m e n i n u ţ i- o c e r e . a d ic ă g r o a z ­ d ir e c ţ io n a t e c ă tre s u r p r in d e r e a a c e s tu i intîlnit în chip fericit, alcătuind o frescă de s i n t a t tt d e a lu n e c o a s e , I n c it m e t a m o r f o z a
n i c e le c r iz e d e s t o m a c p r in c a r e t r e c e P r o c a « s p o n ta n » . caractere care funcţionează foarte bine. I u l a r e , la n i v e lu l p e r c e p ţ ie i, o a d ie r e a p r o a p e
d u p ă c e b e a a p ă d in D u n ă r e , c a s ă - l î n ­
Tendinţele mai vechi ale autorului (o anu­ k a f k ia n ă , In s e n s u l In c a r e p r iv ir e a e s te
f u n d e p e m e d ic ( in t e r e s a n t e c ă a c e s t a e
me tentatie a visceralului, o estetică a non- p r o v o c a t ă , c a t n t r - o r e a c ţ ie In la n ţ , p a r c ă
a p r o a p e s in g u r u l g e s t « fă r ă d e d e s u b t » p e
frum osului, plasarea acţiunii directe în ba­ in a in t e a a c c e p t ă r ii in f o r m a ţ i e i m e n t a le . A l t ­
c a r e - l fa c e a c e s t c a d r u c u e x p e r ie n ţă ) .
nal şi deplasarea te nsiunilor către sub­ fel s p u s , s ă v e z i ş i s ă n u c r e z i. Este bărbatul
C e u n e ş te t o t u ş i In tr - u n t o t a r tis tic a- Cinem a-voyeur mai înseamnă, în aitâ text) se completează foarte bine în această a c e la s ig u r d e e l, t r e c u t p r in m u lt e « c r o a z ie ­
c e a s t ă s e r ie d e t n t l m p iă r i. In a f a r a f a p t u lu i direcţie, si hiperrealism , adică organizarea poveste pe care, dacă e să facem o apre­ r e » , c e l c a r e v o r b e ş t e c h i a r m î n g î ie t o r ,
c ă s e p e t r e c , s im u l t a n . In s p a ţ iu ş i t i m p ? d iscu rsu lu i estetic pe baza lum ii reale ciere a x i o lo g ic ă , f ă r ă c a ea s ă intre nea­ c h i a r c o n v i n g ă t o r , d e s p r e « e x p e d iţ ia d e
a s a c u m e s t e . fără nici o artificializare a părat în sarcina acestor rînduri. o putem c a r e b e n e f i c ia ţ i» ş i u r e a z ă « v t n t b u n , t o v a ­
în p r im u l r în d , m e c a n i s m u l d e c l a n ş ă r ii
ei O r, Daneliuc este înclinat, din pornire, socoti ca fiind cea mai im portantă comedie r ă ş ii » , la î n c e p u t d e f ilm , e s t e e l a c e la ş i
lo r ş i c a r e e s t e , c la r , d e s o r g i n t e c a r a g i a -
către o asemenea abordare. Mici făcăturii românească apărută pină acum pe ecrane, c u o m u l e x c e d a t o b s e d a t te m ă to r , c a re
le s c ă : f r u s t r a r e a . S i g u r , a r t i s t u l n u t r e b u ie
tinînd de tehnica «crazy-com edy-ului» (fe­ comedie la care. asa cum stă bine artei I ş i le a g ă b r u m a d e s p e r a n ţ ă a s a lv ă r ii
s ă s e fi g t n d i t la s u b c o n ş t i e n t ş i p s ih a n a liz ă ,
tita care îi sperie pe cei mari. lingura plim ­ adevărate, rîdem pentru ca să devenim mai a p a r e n ţ e l o r , d e n i ş t e « d ip lo m e » c e n u m a i
a t u n c i c ln d a im a g i n a t in t r ig a ( In m o d c e r t
bată pe televizor), nederanjind prea mult. înţelepţi. v in , In f i n a l u l p o v e s t i r i i ? C e s e a f lă I n t r e
n e n e a la n c u n u - l c u n o ş t e a p e d o c t o r u l
deşi sínt o abatere de la regulă, pentru că D a n S T O IC A r id ic o lu l v o io s d a r a c c e p ta b il a l c e lu i c a re
F r e u d , c e e a c e n u l- a î m p ie d ic a t s ă s c r ie
fre d o n e a z ă « v e rd e c ru d , v e rd e c ru d » ş i
« D o u ă lo z u r i » o r i « O f ă c li e d e P a ş t i» ) ,
m ă r t u r i s i r e a j a l n i c ă a f r i c i i is c a t ă d e o n i­
im p o r t a n t e s t e I n s ă c ă a r t i s t u l a ş t iu t să
m ic a t o a t ă ?
m a n e v r e z e in s p i r a t p e a c e s t t e r e n a t ît de
I n s t r u c t o r u l P r o c a n u t r ă i e ş t e e x p e r ie n ţ e
a l u n e c o s . C r e n g u ţ a , d e e x e m p lu , e i n v i­
d io a s ă p e s u c c e s e le s e n t im e n t a l e a le lui sonorul la „C ro aziera “ „Auzul“ lui Daneliuc f u n d a m e n t a le , d a r c o n f r u n t a r e a p r o g r a m u ­
l u i s ă u i n t e r i o r , r e d u s la c lt e v a s c h e m e ş i
L i li ş i c a s ă o c o n c u r e z e îş i î n c e a r c ă noro
t i c u r i c u c e i a l u n e i g e n e r a ţ i i a d e g a jă r ii,
c u i c h i a r la ş e f u l e x p e d iţ ie i . Vlady, fără să
d a r m a i a le s a l u n e i g e n e r a ţ i i c ă r e ia is t o r ia
f ie « î n d r ă g o s t it lu le a » d e a c e e a ş i L ili, ş t ie
n u i- a r e f u z a t d r e p t u l ia b ă ş c ă lie , li d e s c e n ­
că e d e «bon ton» sa ai o a v e n t u r ă in a s t f e l
D u p ă c u m s e ş t ie , f il m u l ceva d in to a te a c e s te a se aude in t r e a z ă t r e p t a t , t r e p t a t , p l n ă la a n ih ila r e .
d e o c a z ii ş i a t u n c i s u p r a l ic it e a z ă le g ă t u r a
Croaziera. A c t o r u l Nicolae Albani a i n t u i t ş i a n u a n ­
c u s t r i g ă t e n o c t u r n e d e g e n u l «Vreau un s o n o r , d e p a r t e d e a fi
în s e m n a t m o a r te a a r te i « D i a l o g u r il e » s i n t d e f a p t s im p le ţ a t c u p r e c iz i e d e f in in s t r u m e n t i s t n o t e le
c o p i l d e la t in e » . D a r la f e l d e ta r e , c a ş i
c i n e m a t o g r a f ic e „ a ş a c u m e m is i i v e r b a le , u n e le n e a r t ic u l a t e ( d e c it a c e s t o r t î r c o a l e a le u n e i t e m e r i n e j u s t i f i c a ­
p r e ju d e c a t a « m t n d r i e i d e c o c o ş » , e ş i ip o ­
o p r e v e s t e a u a t iţ ia s p e ­ la n i v e lu l i n t e r je c ţ i e i s a u a l p r im u lu i te , t n c e p ln d c u în tr e b a r e a « c re z i c ă e b in e ? »
c r iz i a f e m e ii c a r e n u c e d e a z ă p e n t r u c ă :
c ia liş t i, u n i i i l u ş t r i — d e ­ je t r e a c t iv ) , a lt e le a r t i c u la t e la n iv e lu l r id i c a t ă d e p r e p a r a r e a u n e i b ie t e î n g h e ţ a t e
« V la d y , t u n u a i s ă m a i m ă r e s p e c ţ i» .
ţ in e a s t ă z i c e l m a i m a r e f r a z e i g a t a f ă c u t e , p r e v iz i b il e tn c o n v e n - ’ n e i n c l u s e t n p r o g r a m ş i a j u n g t n d la d i s ­
P r o c a , la r î n d u - i , p e n t r u c a n u c u m v a
n u m ă r d e o p e re ş i c a p o d o p e re c a re au ţ io n a lit a t e a e i. Z g o m o t e l e d e f o n d s in t p e r s a r e a is c a t ă d e « j o c u l c u lin g u r a » tn
c in e v a s ă b ă n u ie c ă t e n t a t i a a d u lt e r u lu i
c o n t r i b u i t la c o n s a c r a r e a a c e s t e i a r te . a le « c lip e i» , d a r p l u t e s c c a o m e t a ­ t i m p u l « s e r ii d e t e le v iz o r » . I n t r e e le se
ti d ă t î r c o a l e , a t a c ă e l î n t li, t in i n d u - ş i s o ţ ia
a ş a z ă c lt e v a s e m n e a le u n e i n e l i n i ş t i a s ­
s u b t e r o a r e a « e p it e t e lo r » . P e n t r u a - ş i p ă s ­ C u v in t e le r o s t i t e , m u z ic a d e f o n d , c î n - f o r ă p e s t e t o a t e s e c v e n ţe le , a ş a c u m s e
t e c u l ş i z g o m o t e le a m b ie n t a le n u s - a u I m p l ln t ă In a u z ş i c i o b u r i l e u n u i c t n te c , c u n s e , d e r iz o r i u t e m ă to a r e , in e s e n ţ a e i —
t r a s t a t u t u l o m u lu i f ă r ă p r o b le m e , d e s f i i n ­
i v i t d o a r d in d o r in ţ a f ir e a s c ă d e a e x ­ in t o n a t d e o v o c e im p u b e r ă ş i e x a s p e r a ­ « t r e b u ie s ă f a c e m c e v a c u d a n s u l ă s ta » ,
ţe a z ă p r e v e n t iv s e r ile d e d a n s , p r o v o a c ă e l
p r im a m a i c o m p le t r e a lit a t e a , c i ş i d in tă. A l t e r n a n t a t i m b r u l u i n o r m a l c u c e l « t r e b u ie s ă - i d u c p t n ă ta c a p ă t, c in e s ă - i
î n s u ş i m ic r o s c a n d a lu r i p e c a r e ş t ie c ă le
n e c e s it a t e a d e a î m b o g ă ţ i , a d i v e r s i f i c a d e f o r m a t d e m e g a f o n . In v o c e a c o n d u c ă ­ d u c ă ? » ( c a ş i c u m d e s t in u l c e l o r t in e r i
p o a te s t ă p î n i ( a ş a c u m e s t e c e l c u t e le v i­
ş i a a d i n e i o a r tă , d a c ă n u t o t a l ă , o r ic u m t o r u l u i e x c u r s ie i, r e v e lă u n c a r a c t e r . a t l r n a d e « d u s u l l o r la c a p ă t u l e x c u r s ie i» ) ,
z o r u l) , b a c h i a r p r e f e r ă , tn f in a l , o d r a m ă
p lu r a lă . D i n c o l o d e f e li c it ă r i le p e c a r e le m e r it ă — d a r t r u p d in t r u p u l f ilm u lu i g t n d it d e
f a m i li a lă î n f r u n t ă r i i a d e v ă r u lu i: e l ş t iin d
la t ă c ă n u n u m a i r e g ia f i l m u l u i , d ş i H o re a M u rg u , s e m n a ta r u l c o lo a n e i s o ­ D a n e li u c , c r e a ţ ia i n t e r p r e t u lu i s u g e r e a z ă
d in e x p e r i e n ţ ă c ă n i c io d a t ă n u p o ţ i b ă n u i
m u z ic a , d i a lo g u r i le , c o l o a n a s o n o r ă , n o r e , « a u z u l» lu i D a n e li u c m i s e p a r e a d r a m a t i s m u l g o l u l u i , m u lt m a i g r e u d e
u n d e s e p o a te d u c e o a s tfe l d e c o n f r u n ­
p o a rtă s e m n ă tu ra u n o r a u to ri — ce e a c e s e a p r o p ia , f ă r ă e x a g e r a r e , d e e x c e p ­ s e s i z a t ş i, m a i a le s , d e a c c e p t a t d e c it r i ­
ta re d e c a re , r e c u n o a ş te , s e te m e .
im p l ic ă p u n c t d e v e d e r e , o r ig i n a l it a t e , ţ i o n a l a c a p a c it a t e d e î n r e g is t r a r e a l i m ­ d i c o l u l lu i. E ş e c u l s ă u p u n e p e g l n d u r i ş i,
D i n c o l o d e a c e a s t ă m o t iv a ţ ie , unitatea
c o n t r ib u ţ ie s p e c ific ă . b a j u lu i v o r b i t d e c a r e a u b e n e f i c ia t t n a c e l a ş i t im p , u m a n iz e a z ă p e r s o n a ju l , c u
c o n s t r u c ţ i e i d r a m a t i c e m a i e s t e obţinută
Ceea ce se aude In f i l m e l e lu i M ir c e a C a r a g ia le s a u M a r in P r e d a . a ttt m a i m u lt c u c it e l n u e s te p r o v o c a t d e
ş i d i n t r - o p a r a d o x a lă o p o z iţ ie : istoriei din
D a n e li u c r e z u lt ă d in o b s e s ia a u t o r u lu i D e s ig u r , n u in t e n ţ i o n e z , la a c e a s t ă t n t t ln i r e a c u n i ş t e « t in e r i f u r i o ş i» , in s o le n ţ i ,
f ilm i s e o p u n e , s u b t il , j u r n a l u l d e b o r d a l
d e a r e s p e c t a « f ir e s c u l » ş i « a d e v ă r u l» , r u b r ic ă , s ă e x t r a g In c h i p m e t a f iz ic , e le ­ c i d e b ă i e ţ i ş i f e t e c t t s e p o a t e d e ia lo c u i
lui P r o c a . P r in această contradicţie glo­ lo r , c t ş t i g ă t o r i i u n o r c o n c u r s u r i o n o r a b ile ,
bală, c a r e a n t r e n e a z ă p o v e s te a fiim uiui d o u ă n o ţ iu n i c a re n u se s u p r a p u n . m e n t u l s o n o r d in a n s a m b l u l c o n t e x t u l u i
F i r e s c u l p o a t e o f e r i u n a d e v ă r p a r ţ ia l, a r tis tic . D a r to c m a i p e n tr u c ă fa c e p a rte c a r e s e d i s t r e a z ă c u n e v in o v ă ţ ie , c u n o s c
p e t o a t e p a lie r e le e i, f i l m u l îş i g ă s e ş t e chea­
p ro v o c a to r d e e ro a re , d u o ă c u m a d e ­ d in c o m p e t iţ ie . Croaziera lu i M ir c e a t o a t e r e g u l ile j o c u l u i d a r a u p r il e ju l u n e i li-
g u l d i n c a r e p u t e m d e s p r i n d e a t lt cheia
v ă r u l p o a t e a v e a î n f ă ţ iş ă r i n e f ir e ş t i. A t l t D a n e li u c î n d r e p t ă ţ e ş t e c u p r is o s i n ţ ă b e r ă ţ i in t e r io a r e p e c a r e m a t u r i i d e lin g ă
s t i l i s t i c ă c i t ş i a r t i c u la r e a s e m n i f i c a ţ i i l o r
f i r e s c u l , c i t ş i a d e v ă r u l p o t lu a f o r m e ş i a s e m e n e a c o m e n t a r ii s p e c i a le . e i a u p ie r d u t- o f ă r ă s ă -ş i d e a s e a m a .
d i n m e s a j. A c e s t m e s a j s e i n s t i t u i e sub
s t e a u a d i s t a n ţ ă r i i ir o n i c e , a c e a s t a f ă c in d a r m o n io a s e , t r a n s p a r e n t e , s a u a lte le ,
ca mozaicul de f a p t e d e s c r is m a i s u s s ă in c if r a t e , h a o t ic e s a u m o n s t r u o a s e . C î t e Nina C A S S IA N Magda M IH A i LESCU

T
 Un nume de prestigiu al
teatrului românesc, o mare
MMKESdjuF —
(Ton
Eu s p u n : C e -ti fa c c o p iii?
d e ta ş a t, d is ta n t, rece, u n in te re s
u ş o r ju c a t ) .
actriţă care a fixat în me­ — B i n e î n ţ e le s , a s t a n u s e p o t r iv e ş t e
moria noastră zeci de per­
sonaje minunate şi a tăcut C lo d y B e rto la : la t o a t e p ie s e le , d a r la P la y S t r in d b e r g c a r e
e r a u n f e l d e . c u m s ă s p u n e u . d e io a c ă a lu i
— în cîte seri? — să vibreze D ü r r e n m a t t c u S t r in d b e r g m e r g e a . Ş i a ic i
prelung, sub ropotul apla­ fa c o p a r a n t e z ă — B o t t á , c u c a r e a m lo s t
uzelor, aerul sălilor încinse de emoţie. f o a r t e b u n ă p r ie t e n ă , d u p ă c e a v ă z u t s p e c ­
«O doamnă a scenei româneşti» pe care t a c o lu l, m i- a s p u s c u in d ig n a r e a a c e e a a lu i
filmul a exploatat-o curtenitor, dar dis­
tant, prudent şi cu zgîrcenie. De c e ?
„Filmul p a t e t ic ă : « la u ite , d o m n u le , c e a s o r n i c a r u l
ă s t a î n d r ă z n e ş t e s ă - i ia a ş a , p e s t e p i c i o r p e
Dar cum să întrebi o mare actriţă: « N u S t r in d b e r g » !
vă supăraţi, stimată mare actrită de tea­
tru, de ce jucaţi atît de rar in film»?
şi cum să n-o întreb cînd ceea ce m-a
e trezorierul — Dacă am înţeles eu bine din tonul
dumneavoastră, realismul stilizat ar fi
adus aici, în încăperea cu ceva de cabi­
nă de teatru, în dulcea şi intima ei dezor­
dine organizată, este în primul rind
inefabilului. o mică ieşire din cota normală de inte­
res faţă de interlocutor., un satt peste
interesul firesc..
acest: De ce? îmi încredinţez dilema
persoanei sprintene cu zîmbet d e s c i n s
şi voce proaspătă, adolescentină c a r e
El îmi dă — U n s a lt! E x a c t D a r p ă s t r î n d n e a p ă ra t
a d e v ă r u l, p e n t r u c ă a l t f e l ie s e c e v a f o r ­
socialmente r ă s p u n d e la n u m e l e r ă s u ­
nător Clody Bertola şi primesc prompt,
împreună cu un zîmbet î n ţ e l e g ă t o r , r ă s ­
sentimentul m a l ş i a s t a n u m - a in t e r e s a t c h i a r n i c i­
o d a tă .

punsul: V W A ft — Spuneaţi că nu mai aveţi tim p s ă

— N u . U ite c u m s - a î n t î m p la t : e u m i- a m
ca ramm mergeţi la cinematograf. Chiar deloc?
Şi n-aţi văzut nimic din film ele româ­
d o r i t f o a r t e m u lt s ă f a c f i l m î n c ă d in t in e r e ţ e . neşti din ultima vreme?
D a r a s t a e r a la î n c e p u t u r il e c in e m a t o g r a f ie i ,
o r ic e î n c e p u t e d i f i c i l , s e ş tie , r o l u r i l e e r a u — E i, n u m a i a m t im p s ă m e r g c a î n a in te ,
f o a r t e f ir a v e , e x p e r ie n ţ a n o a s t r ă , a t u t u r o r d a r t o t m a i a j u n g . . A m v ă z u t, d e e x e m p lu ,
n u e ra n i c i e a p r e a r o b u s t ă , s e f ă c e a u f ilm e f ilm e l e lu i M ir c e a D a n e li u c ş i m i- a u p lă c u t .
s la b e , s la b e . .. Ş i a t u n c i r e fu z a m . D in n e ­ c h i a r ş i a c u m , d u p ă c e a d e v e n it u n m a r e m if ă t o a r e . î n f ilm a i li b e r t a t e a s ă r e p e ţ i o E s te u n r e g iz o r f o a r t e b u n . D e a lt f e l e u i
î n c r e d e r e . P e u r m ă s - a î n t î m p la t c a în a c t o r , s p u n e t o t « C r e ’ c ă » 'm lo c d e cred că. s e c v e n ţ ă p î n ă ie s e p e r f e c t . I a r d a c ă lu c r e z i l- a m s e m n a la t lu i P i n t ili e , d u p ă Ediţie spe­
d r a g o s t e : c în d a m v r u t e u , n - a m a i v r u t e l. S i g u r , u n a c t o r t r e b u ie s ă ş t ie s ă s p u n ă c u u n r e g iz o r e x i g e n t n i c i n u t e la s ă să cială. D a n P it a m i s e p â r e , d e a s e m e n e a ,
D e a lt f e l, p r im u l r e g iz o r c a r e m - a s o l ic it a t « c r e ’ c ă » a t u n c i c î n d r o lu l o c e r e , a ş a c u m « t ip ă r e ş t i» c e v a p r o s t N u te la s ă p î n ă n u - t i u n r e g iz o r in t e r e s a n t . Tănase Scatiu e ra
n - a f o s t u n r o m â n , c i L o u is D a q u in p e n t r u t r e b u ie s ă ş t ie s ă s p u n ă în C a r a g ia le « d ă - m i d a i m ă s u r a î n t r e a g ă . S i g u r , e x i g e n t a t r e b u ie u n f i l m r o t u n d , b in e g î n d it . . . N u î m i a m in ­
Ciulinii Bărăganului D u p ă Ciulinii— p ă ­ 0 b e ’ e» . D a r î n t r - o p ie s ă d e S h a k e s p e a r e . .. s ă f ie d u b la t ă d e o m a r e c o m p e t e n t ă ş i d e o te s c a c u m c h ia r t o t c e a m v ă z u t, d a r c re d
r e r ile a u f o s t f o a r t e î m p ă r ţ n e în o r iv in t a N ic i m ă c a r în n u m e le f ir e s c u lu i n u s e p o a te . b u n ă c u n o a ş t e r e a a c t o r u lu i , a l t f e l d a c ă c ă c in e m a t o g r a f u l t r a v e r s e a z ă o p e r io a d ă
in t e r p r e t ă r i i m e le . U n o r a le -a p i a r u i f o a r t e F i r e s c u l v in e d in t r ă ir e , n u d i n t r - o r o s t i r e n u ş t ii pe cine ş i spre ce în d r e p ţi d e g e a b a b u n ă .. . d e ş i u it e a m a v u t o s u r p r iz ă c u f ilm u l
m u l l a l t o r a d e lo c ş i p r o b a b il c ă c e i c u s t î l c it ă . R o s t ir e a e s t e p r e lu n g i r e a 'f i r e s c u l u i f a c i m u lt e d u b le . lu i C i u le i, Valurile Dunării, c a r e m i s - a
deloc a u a v u t m a i m u lt ă p u t e r e d e c o n v i n ­ d e c i, a t r ă i r i i ş i e a e s t e m e s e r ia n o a s tr ă . p ă r u t a c u m d u p ă a t ît a v r e m e f o a r t e p r o a s ­
g e r e d e c i t c e i c u toarte m u lt p e n t r u c ă S e î n v a ţă . G r e u , r e c u n o s c , d a r s e în v a ţă . — Dumneavoastră aţi avut şansa în- p ă t, f o a r t e b u n . L a f e l ş i Reconstituirea
n - a m m a i f o s t c h e m a t ă m u lt ă v r e m e . D e c e C î n d l- a m c u n o s c u t p e L iv iu C i u le i, ei a v e a tîlnirii, • adevărat mai mult în teatru, c a r e p r im a o a r ă c î n d l- a m v ă z u t n u m - a
n u le - a m p lă c u t , n u ş t iu , b ă n u i in s ă c ă a m o r o a r e d e a c t o r ii c a r e v o r b e s c f r u m o s p e cu regizori, şi competenţi, şi exigenţi, ş i e n t u z i a s m a t — P i n t ili e e r a c h i a r p u ţ in s u ­
f ă c u t o g r e ş e a l ă A r f i t r e b u it s ă in t e r p r e t e z s c e n ă . M ă a c u z a t o t t im p u l: « T u v o r b e ş t i buni cunoscători ai actorului Cum se p ă r a t p e m in e , d a r a c u m , c î n d l- a m r e v ă z u t ,
r o lu l a ş a c u m l- a î n c h ip u it P a n a it I s t r a t i: p r e a f r u m o s , c î n d î m i v o r b e ş t i m ie a ş a îm i lucrează intr-o asemenea situaţie ide­ m i- a f ă c u t o im p r e s ie e x t r a o r d in a r ă . M a i
o f e m e ie b ă t r în ă . O r. e u a t u n c i n u e r a m v o r b e ş t i? » ală? d e m u l t s e f ă c e a u m a i p u ţ in e f ilm e d a r în tr e
n i c i t in ă r ă , n i c i b ă t r î n ă ş i v r o ia m s ă a r ă t ( R i s u l a d o le s c e n tin îm p r o s p ă te a z ă a m in ­ e le e r a u m u lt e b u n e . A z i s e f a c m u lt e ş i
t în ă r ă . .. tire a a c e lu i c o n flic t p r o fe s io n a l). — D a , a m a v u t a c e s t n o r o c . P e n t r u că î n t r e e le c î te v a s í n t f o a r t e b u n e . Ş i c r e d
( R t s u l p ro a s p ă t, a d o le s c e n tin , u m p le o cupă — in t r - a d e v ă r , p o a t e c ă v o r b e a m p u f in s o c o t e s c c ă In d e s t i n u l m e u d e a c t r i ţ ă a f o s t c ă a ş a a m a j u n s la p r o b l e m a d e c a r e s e
în c ă p e re a c u a sp e ct d e c a b in ă de t e a t r u .) p r e a c o r e c t , p r e a e x p l ic a t iv , p r e a « c a p e u n m a r e n o r o c s ă î n t î ln e s c d o i r e g iz o r i a tît v o r b e ş t e a tît I n c it s - a b a n a l i z a t s c e n a r iile .
— . . . D a q u in î n s ă a f o s t f o a r t e î n c î n la t . s c e n ă » , ia r e l n u v r o ia s ă s e s im t ă c ă v o r ­ d e m a r i c a L i v iu C i u le i ş i L u c i a n P i n t ili e . N u î n ţ e l e g d e c e s e p r im e ş t e orice s c e n a r iu ,
a ( i n u t s ă f i u p r im a p e a f iş s i s e p a r a i. . . b e s c « d e p e s c e n ă » . El d o r e a s ă « m u r d ă ­ C u P i n t i l i e a m lu c r a t p u ţ in , d a r c u C iu le i a ş a c u m n u î n ţ e le g d e c e n u s e fa c ş i e c r a ­
L u i i-am plăcut Deşi greşisem, c r e a s e m r e s c » p u ţ in c u v i n t e le , s ă n u m a i f ie a s a f o a r t e m u lt .. . Ş i a f o s t m i n u n a t Ş i e l d o r e a n iz ă r i d in d r a m a t u r g i a u n iv e r s a lă . A r f i o
a ft personal Dar şi cei care n u m - a u p lă c u t r o t u n d e , c a l ig r a f ic e , f r u m o a s e . . . f o a r t e m u t t s ă lu c r e z e c u m in e . D e c îte o r i ş a n s ă d e d e s c h id e r e s p r e lu m e , d e in t r a r e
a u g r e ş i t p e n t r u c ă e i a u e x t in s o g r e ş e a la v in e d i n s t r ă i n ă t a t e ( d a r n u ş t iu d a c ă t r e ­ în c i r c u i t u l m o n d i a l c u o p r o b l e m a t i c ă d e
d e v iz iu n e a u n u i p e r s o n a j a s u p r a c a p a c i­ — Făcuse film — b u ie s ă c o n s e m n e z i a s ta , p o a te s ă p a r ă in t e r e s u n iv e r s a l v a la b il — c u m a v r u t
t ă ţ i l o r m e le a r t i s t i c e ş i a u t r a s p r o b a b il li p s ă d e m o d e s t ie , ia r e u s í n t u n o m m o d e s t ) C i u le i s ă f a c ă « F u r t u n a » . A m s e n z a ţ ia c ă n e
c o n c l u z ia c ă n u s í n t b u n ă p e n t r u f i l m . A ş a — F ă c u s e f ilm , e r a t î n ă r , v e n e a c u c e v a î m i s p u n e : « A c t r i ţ ă c a t in e n - a m î n t î ln i t ! » m ic ş o r ă m s i n g u r i d in i m p o r t a n t ă C r e ă m
în c ît, p e u rm ă a fo s t o p a u z ă m a re d e to t. n o u , c u o d o r in ţ ă d e s c h i m b a r e , o r ic u m . N i c i n u ş t iu c i t e d e a d e v ă r a t p o a te n i c i n u im p r e s ia c ă n u s in t e r n în s t a r e s ă v e d e m m a i
D u p ă a c e e a a m f ă c u t c it e v a f ilm e ş i a m D a r p e u r m ă a c ă z u t el î n t r - u n f e l d e p ă c a t. e s t e , p o a t e e c e v a a f e c t iv al lu i d a r m ie îm i d e p a rte d e p r a g u l u ş ii n o a s tr e , ş i n u e s te
a v u t c h i a r ş i o « î n t i ln ir e » la c a r e m ă g î n d e s c V o r b e a p r in t r e d i n ţ i , a ş a o b t jb t ia lă , c a r e lu i f a c e p lă c e r e .. . C ă a v ă z u t « G in - R u m m y » — a d e v ă r a t . S i g u r , e b in e , ş i m i s e p a r e n o r m a l,
c u p lă c e r e ş i a s t ă z i: c u I u lia n M ih u , la Felix 1 s e p ă re a fo a r te m o d e rn ă ş i a d u c ă to a re d e d a r n u , n u e c a t in e . . . c ă a v ă z u t « P e s c ă ­ c a m a jo r it a t e a f i l m e l o r s ă f ie c u p r o b l e m a ­
şi O tília L u c r u l c u el a f o s t o î n c in t a r e . f ir e s c . A t u n c i m - a m s u p ă r a t e u : « N u m a i r u ş u l» , d a r n u , n u e c a t in e , c ă a v ă z u t « L u n ­ t i c ă s p e c i f i c ă v ie ţ i i ş i r e a l i t ă ţ i l o r n o a s t r e ,
E d e ş t e p t e t a l e n t a t a r e u m o r , a r e î n ţ e le ­ î n ţ e le g n i m i c d in c e s p u i t u a c o lo p e s c e ­ g u l d r u m . . . » , d a r n u ,... d a r a s t a n u t r e b u ie s ă î n c h id ă p e r s p e c t iv a
g e r e p e n t r u a c t o r i. El e s te p r im u l r e g iz o r n ă !» ... A m î n d o i a m f ă c u t o ju m ă t a t e d e c ă t r e u n o r i z o n t a r t i s t i c m a i la r g . D e c e u n
c a r e m - a lă s a t s ă jo c f ă r ă s ă m ă im o b iliz e z e d r u m c ă tre r o s tir e a c e lu ila lt — Play Strindberg n-a văzut? ( R is u l f r a n c e z p o a te s ă f ie in t e r e s a t d e P a n a it
în f a ta a p a r a t u l u i. A d i c ă a m ju c a t c a p e c o p ilă re s c u m p le ia r în c ă p e r e a ). I s t r a t i ş i u n r o m â n s ă n u f i e in t e r e s a t d e
scenă Pauză lungă. Undeva, afară, se aud S h a k e s p e a re ?
guguştiucii şi alături, într-o bucătărie, — N u ,. .. Ţ i - a p lă c u t ? . . . î m i p a r e b in e ,
— Se spune că in film nu trebuie să zgomot de vase. In atmosfera asta, pas­ p e n t r u c ă e u a c o l o a m î n c e r c a t s ă e x p r im — Dincolo de dragoste şi de nu tocmai
joci ca pe scenă Dar la dum neavoastră tor a! o-casni că, vocea melodioasă ros­ u n g t n d a l m e u m a i v e c h i d e s p r e r e a li s m u l fericita dumneavoastră intîlniie cu el,
intr-adevăr, nu este nici o diferenţă teşte aproape veseL s t ili z a t . M i- e f o a r t e g r e u s ă - l e x p r im în v o r b e , vă mai interesează filmul? Mai aveţi
Cum se întimplă asta? Şi este o întîm- m i- e g r e u s ă d a u d e f in iţ ii, m ă t e m c ă o să încredere în puterea lui de a fi Artă?
plare? — N u ş t iu d e c e , d a r m i- a r f i p l ă c u t s ă f iu s u n e s i m p l i s t d a r h a i s ă î n c e r c ă m : u ite ,
a c t r i f ă d e f ilm . P o a te s ă f ie a ic i c e v a d in c e a n u m i t e r e p li c i le d a u p e u n t o n p u ţ in e x t e ­ — P e n t r u m in e f i l m u l e s t e o f a s c in a ţ ie .
U n a c t o r , d a c ă e b u n , p o a te ju c a la f e l s p u n e a o d a t ă P i n t ili e , c ă f i l m u l r ă m î n e . N u r io r , s ă s p u n e m , d e ş i e l e s t e c ă p t u ş i t c u M i s e p a r e a r t a în c a r e te p o ţ i d e s f ă ş u r a c a
p e s c e n ă c a ş i î n f a ta a p a r a t u l u i. N u t r e b u ie m a i s c h i m b i n i m i c . P e c î n d In t e a t r u , i n t r - o a d e v ă r , i ţ i d a u u n e x e m p lu , d a ? In r o s t i r e a a r t i s t ş i p o ţ i a r ă t a t o t c e e s t e în t in e . E u s ín t
s ă r e d u c ă d in e x p r e s i v it a t e a g e s t u l u i d e c it s e a r ă p o f i f i o b o s i t s a u s u p ă r a t , s a u b o ln a v r e a li s t ă a r t r e b u i s ă î n t r e b : C e - t i f a c c o p i i i ? f o a r t e s e n s i b il ă la im a g in e . M ă im p r e s io ­
d a c ă ş i p e s c e n ă g e s t u r il e lu i s í n t m a r i, s i seara achea este c o m p r o m i s ă . Ş i c o m p r o - ( T o n in te r e s a i, c ald , a p ro p ia t, fir e s c ). n e a z ă f o t o g r a f i i l e , d e p ild ă . A m im p r e s ia
e m f a t ic e . P e m in e u n r e g iz o r a p r o a p e m - a c ă în f o t o g r a f i e a r ă m a s c e v a d in p e r s o n a li­
t e r o r i z a t c u : « n u , n u , c ă p e n t r u f i l m n u dă t a t e a f i i n ţ e i r e s p e c t iv e . C î n d m ă u it la f o t o ­
b in e ! » C î n d m - a m v ă z u t p e e c r a n , n i an g r a f ia lu i B o t t á . . .
in s p ă im î n t a t . A r ă t a m c a o f o t o g r a f i c La ( E m i l B o ttá n e p riv e ş te c h ia r d i n t r - o fo to -
aceea a m r e u ş it la M ih u t s i î n c ă in t r - u n iu i ma m ir! t’p.ir t e la r g i d e a a d m ir a , a a p la u d a , a g ra fie v ec h e, d in tin e r e le a p r o a p e ).
c a re , a p a re n t nu mi s e p o t r i v e a n u d i s c u t a , a id o la t r iz a . — . ..c e v a î m i e m a n ă d in e a A m im p r e s ia
a v e a m « d a te le p e r s o n a j u l u i » ) p e n t r u că D e c i, d a c ă p r in a b s u r d , t o ţ i p u r t ă t o r i i c ă h î r t ia a im p r im a t c h i p u l lu i i n t e r io r . P r o ­
m - a lăsat sa ioc ş i n i- a m s i m ţ i t b in e . P e n o ţ i u n i i d e v e d e tă a r f i e x t e r m i n a ţ i, b a b il a s t a m ă f a s c in e a z ă ş i la f ilm . P e lic u la
u r m ă a m m a i lu c r a t c u P it a — c a r e e s t e u n a t u n c i a d m ir a t o r ii n o ţ i u n i i a r n ă s c o c i p ă s tre a z ă ş i tr a n s m ite f iin ţa n o a s tr ă c u to t
r e g iz o r t a le n t a t ş i u n o m f o a r t e d r ă g u ţ , in a l t id e a l ş i l- a r f o l o s i în a c e la ş i s c o p d e c e a r e e a f a r m e c , p u t e r e d e s e d u c ţ ie , d e
Profetul, aurul şi ardelenii, u n r o l m ic . t e r a p ie s o c ia lă . A ş î n d r ă z n i, In c o n ­ e m o ţ io n a r e v r a jă . . . N u ş t iu d a c ă G r e t a
d a r c a r e m i- a f ă c u t p lă c e r e , p e u r m ă a m m a i t in u a r e , s ă r e m a r c a p a r iţ ia le n t ă a v a ­ G a rb o p e s c e n ă a r fi a v u t a c e e a ş i p u te re
lu c r a t b in e c u V i t a n id i s la Facerea lumii, r ia n t e i m o d e r n e d e v e d e tă , c a r e s e m a n i­ a s u p ra s p e c t a t o r u lu i Nu. N u -i a şa c ă n u ?
d a r M ih u r ă m î r te s lă b ic i u n e a m e a ş i î m i f e s t ă p r in r e d u c e r e a e i la c o t id i a n , s p r e Ş i în t e a t r u s e î m p r ă ş t ie în a e r c e v a d in
p a r e f o a r t e r ă u c ă n u a m m a i a v u t o c a z ia m a r e a b u c u r i e a c o n s u m a t o r il o r , c a r e f i i n ţ a t a ş i ţ i s e in t o a r c e a m e s t e c a t c u e m o ­
s ă lu c r e z c u e l. S ig u r , n o ţ iu n e a d e v e d e tă a u , a s t f e l, o c a z ia d e a - i s u f la în c e a f ă ţ ia s p e c t a t o r u lu i , d a r a s t a s e t e r m in ă In
a a p ă r u t p e o a n u m it ă p r in t r a m v a ie , a - l v e d e a la lo c u l lo r d e m o m e n t u l In c a r e a c ă z u t c o r t i n a P e lic u la
— Am pornit de la dragostea dumnea­ t r e a p t ă a is t o r i e i ( e v id e n t m u n c ă , la c u m p ă r ă t u r i , a - i a d r e s a f r a z e le f ix e a z ă f l u i d u l ă s t a in t r e f iin ţ e , f ix e a z ă p e r ­
voastră pentru film şi am ajuns la un n u ş t iu p e c a r e ) , d a r s í n t p e c a r e î n a in t e n - a v e a u o c a z ia s ă le s o n a lit a t e a ş i i n e f a b il u l u n e i p e r s o n a lit ă ţ i.
regret.. c o n v i n s c ă o a m e n i i d in s p u n ă : « ia u i t e - l b ă , p e ă la d in . . . » d o v e ­ P o a t e c ă a s t a e f ilm u l : t r e z o r i e r u l in e f a b il u ­
ţ U N e a n d e rth a l a v e a u şi ei d i n d o c u l t u r ă r e m a r c a b ilă . lu i. P o a te d e a s t a l- a m i u b it a t ît ş i a m v r u t
— Ş i m a i a m u n u l: î m i p a r e f o a r t e r ă u c ă v e d e te le lo r , c a r e , ju d e ­ L a r î n d u l e i, c r it ic a s - a m o d e r n iz a t s ă - l f a c . Ír n i d ă d e a s e n t im e n t u l c ă r ă m ln .
la n o i n u e x i s t ă a c t o r i s p e c i a li z a ţ i p e n t r u c in d d u p ă lo g ic a v e a c u r i lo r u r m ă t o a r e , p r in e x p r e s i i c a : e s t e t ic a u r î t u l u i, a n t i-
f ilm . N u e x i s t ă a c e a s tă d i f e r e n ţ ie r e . N o i n u e r a u c e i c u f r u n t e a î n a lt ă ş i l i p s i ţ i d e e r o u l s a u f ă t f r u m o s , f i u l ie p ii ş .a .m .d . — Aţi rămas. Cîteva filme, chiar dacă
s in t e r n a c t o r i d e t e a tr u ş i, d i n c î n d în c î n d , p ă r. D e c i e f ir e s c c a o p e r e l e d e a r tă g ir a t e nu multe — ş i doar am convenit că nu
ju c ă m în f ilm . E f o a r t e t e n t a n t d e u r m ă r i t e v o lu ţ ia d e a c e a s t ă t e o r ie ş a r e z o lv e e s t e t i c p r o ­ cantitatea contează — păstrează şi ine­
a c e s t e i n o ţ iu n i ta is t o r ie , d e ş i n u c r e d b l e m a t i c a p o r t ja r t i e r u lu i . In c u n o s c u t u l fabilul dumneavoastră.
— Singură spuneaţi: un actor bun pe c ă s - a d e p la s a t d e p e t r e a p t a p e c a r e a s t i l a l b a n a lu l u i, c a r e d e p ă ş in d u - s e p e Aştept un răspus. Dar In încăperea-
scenă este bun şi In film. a p ă r u t . D a r b u n u l s im t m ă o b l ig ă s ă s in e , u n d e v a f o a r t e jo s , s e p r e t in d e a r tă . cabină de teatru s e face linişte. De afară
t r e c d i r e c t la e x p e r i e n ţ a n o a s t r ă . D e c i, I a r n o i s p u n e m : « e c a - n v ia ţă , e e x t r a ­ se aud guguştiucii, de undeva de ală­
— D a , c r e d c ă m ă g î n d e a m m a i c u r in d v e d e ta a r f i o p e r s o a n ă d o t a t ă , f iz ic , o r d in a r , g e n ia l d e f ir e s c » , d e p a r c ă tu ri ca într-un film neorealist, vin zgo­
la o a n u m e d i s p o n i b i l i t a t e s a u d e d ic a r e a c u d i m e n s iu n i v e r if ic a t e a n t e r io r ş i, f i r e s c u l a r p u t e a f i a l t f e l d e c i t f ir e s c , motele casnice.- Persoana amabilă ş i
a c t o r u l u i p e n t r u f ilm . In r e s t , e s t e a d e v ă r a t, p s i h ic , c u . . . c iu d ă ţ e n ii . L a p r im a v e d e r e u i t l n d c ă n u b a n a lu l s u b l im e s t e id e a lu l binevoitoare din fata mea care. s o c i a l ­
c h i a r ş i d e f e c t e le s í n t a c e le a ş i, p e s c e n ă a r p u t e a f i c o n f u n d a t ă c u c e e a c e n u m im o m e n i r i i. m e n te . ră s p u n d e la n u m e le ră s u n ă to r:
ş i in f ilm . U ite , u n d e f e c t d e c ă p e t e n ie , d u p ă o p e r s o a n ă d e z e c h ilib r a t ă , d a r t o t d e a ­ A ş a c ă e u , c a r e c r e d în f r u m o s ş i d r a ­ Clody Bertola, tace. Zimbind. Un zîm-
m in e f o a r t e g r a v , e s te r o s t ir e a . R o s t ir e a u n a p u r t ă t o r i i a c e s t o r c a lltă t< a u s e s iz a t g o s te , în c e p să c re d că s o a rta m -a a - bet mic, misterios, de Giocondă.
e s t e f o a r t e im p o r t a n t ă ş i p e s c e n ă ş i in f ilm . s in g u r s a u a j u t a ţ i d e p ă r in ţ i ş i n - a u î n - r u n c a t g r e ş it p e a c e a s tă t r e a p t ă a is t o r ie i Inefabilul—
L a n o i î n s ă n u n u m a i c ă n u s e î n ţ e le g e u n e ­ t t r z ia t s ă s e m a n if e s t e c o r e s p u n z ă t o r . a r t e i.
o r i c e s p u n a c t o r ii, d a r e x i s t ă ş i o r o s t i r e P e p la n s o c i a l s e a d a u g ă a c e s t e i n o ţ iu n i
p u ţ in . . . v u lg a r ă . C u n o s c u n a c t o r c a r e , r e v e r b e r a ţ ia n e c e s it ă ţ i i unor p ă tu ri Mircea D IA C O N U Eva SÎRBU

10
 mică filozofie de viaţă: aceasta fiind destul Cotescu. Alături de el vor mai fi prezenţi
de lungă, e primejdios să facem gesturi pe generic Tamara Buciuceanu, Dem
importante fără o meditaţie profundă şi Rădulescu, Rodi ca Popescu, Marin Mó­

Grăbeşte-te prealabilă. E muH (foarte mult) mai uşor să

prevezi decit să repari. In acest film, de altfel,
rára şi... Sebastian Papaiam tntr-un rol
de mai mică întindere. Intenţionez, de ase­
menea, să o distribui pe studenta Oana
multe dintre personaje sim impulsive şi
încet intempestive, fac declarat» definitive, ame­
ninţă, se jură şi se răzbună Doar persona­
Peltea.
— D v s Geo Saizescu. vă ambiţio­
naţi să ţineţi sus stindardul comediei
jul principal e răbdător şi persistent. El
ascultă, vede, înţelege şi aşteaptă E un cinematografice...
O comedie om cumpătat şi meticulos, grija lui e să nu Geo Saizescu: Incercind să realizez
greşească. unele variaţii. In Şantaj m-am străduit să
cu tonuri grave — Hare a fi o comedie cu tonuri grave... introduc nota de umor în trama poliţistă.
Geo Saizescu: Tocmai îmbinarea comi­ Grăbeşte-te incet va fi o comedie pe fond
şi semitonuri cului cu dramaticul m-a atras ia scenariul dramatic.
moralizatoare. lui Ion Băieşu. Acţiunea este declanşată Ion Băieşu: Cu excepţia iui Geo Sai­
de un fapt dramatic — un accident de cir­ zescu, comedia cinematografică româneas­
Scenariul: Ion Băieşu. culaţie — care ar li putut să aibă consecin­ că este sublimă dar lipseşte cu desăvlr-
ţe tragice, dar care, din fericire, capătă o şire. De ce? Din lipsă de curaj. Eşecul unei
Regia: Geo Saizescu traiectorie comică. Morala fabulei: trebuie comedii, cum bine spunea cineva, e mai
să ne asumăm răspunderea pentru fiecare dureros decH eşecul unei drame. Decit
gest ai nostru. Pe această canava se con­ să greşim, mai bine să nu facem?
turează o seamă de tipuri umane. •
După zece ani de la prima Ion Băieşu: Dintre acestea unul singur
lor colaborare — filmul Astă e sobru, şi anume personajul principal,
seară dansăm in fam ilie — autorul accidentului. Ceilalţi stnt tratati Să înţelegem deci că, apliclnd greşit
regizorul Geo Saizescu ş i comic sau, mai bine zis, satiric, fiind vorba nişte îndemnuri bune, comedia cinemato­
scenaristul Ion Băieşu lu­ de soţia, fiica, vecinii, colegii de serviciu grafică se grăbeşte mult prea încet. Nu
crează din nou împreună. ai eroului şi de reacţiile lor In fata acciden­ este cazul fui Geo Saizescu şi ai echipei
Bineînţeles, tot o comedie. tului. sale (decoruri — Vasile Rotaru, costume
Titlul ei: Grăbeşte-te încet — Sínt toate premisele pentru parti­ — Lidia Luludis, muzica — Temistocle
turi actoriceşti generoase. Cine vor fi Popa, montajul — Elena Pantazică. su­
# netul — Mihai Orăşanu) care peste pufin
interpreţii?
— Oe ce,.Grăbeşte-te încet"? Geo Saizescu: De la bun început pen­ timp vor începe filmările.
Io n B ă ie ş u : îndemnul e, dacă vreţi, o tru eroul principal m-am gindít la Octavian Cristina C O RC IO VESCU

Ce să spun eu din unghiul actorului? împreună cu regizorul Dinu Tănase am

Hai să zic mai intii din unghiul omului. ajuns ia concluzia că trebuie să îmbinăm
Ce? Că dintre multele lucruri pe care aceste două date. Şi de aici au început
nu le înţeleg din viată e şi acesta: cum complicaţiile. Cum II îmbrăcăm, cum mer­
întoarce-te ajunge un om să omoare un alt om?
Adică In ce moment al existentei lui se
produce acel declic, care-l face să nu
ge, cum vorbeşte şi multe altele. Asta in
ce priveşte exteriorul, învelişul.
D u p ă c e a m s t a b ilit to a te a s t e a p a rc ă

şi mai priveşte mai raţioneze, deci să nu mai fie un om

normal?
m i- a f o s t m a i u ş o r s ă m ă a p r o p i i d e f o n d u l
in d i v i d u l u i m e u , t e n t a n t p e n t r u u n a c t o r .
Ş i a t u n c i a m h o t ă r lt c a a b s o lu t t o a t e s it u a ­

o dată Ce face actorul? Păi, ce să facă? Se

întreabă. Ce date oferă rolul din pornire,
ca să fie aşa? In primul rlnd, situaţiile
ţ i i l e In c a r e e s t e p u s M ia iă a i m e u , p t n ă
a j u n g e s ă o m o a r e , s ă le t r ă i a s c ă la p a r o ­
x is m , n u c u ju m ă t a f i d e m ă s u r ă , c a r e d o a r
in care este pus, situaţii care vin să ac­ s ă s u g e r e z e o a n u m e s t a r e . S ă f o lo s e s c ,
centueze caracterul acestui individ, lacom,
Şansa sau neşansa obsedat de bani, individ îngrozitor de pose­
d e c i, m ij lo a c e fie c a r e n u le - a m m a i f o l o s i t
p t n ă a c u m In f ilm .
de a înţelege viaţa, siv, individ care, de exemplu, e In stare să
dea pe cineva In judecată pentru că i-a ii/at
de a fi tînăr ■un amărit de briceag. Ş i ia tă c ă a ju n s a ic i c u m ă r t u r is i r i le , in
Un Criminal. a c e s t « e x t e m p o r a l» d e s p r e M ia lă F r u m o ­
în România anului s u l, u n g h iu l o m u lu i s e î n g u s t e a z ă , d e v in e
Eram pus să trăiesc o situaţie netrăită.
1939. Mi-a fost foarte greu să mă apropii, să
d in c e In c e m a i a s c u ţ it , r is c t n d s ă d e v in ă
o lin ie .
intru In sufletul acestui individ. Am ince-
Scenariul: Dumitru Carabăţ. put p7%*e-mi imagina cum arată. Să-l Şi dedesubtul acestei linii, ctnd am făcut
Regia: Dinu Tănase privesc din afară înăuntru. M-a ajutat o adunarea a tot ce a făcut In acest film. In
replică a altui personaj, care, privindu-i această Intlmplare din anii '39 —'40, indi­
pe omul meu cum merge, spune: «Parcă-i vidul meu, dedesubtul acestei linii zic,
un lup» şi o altă remarcă, a altui personaj, s-au născut îndoielile. îndoieli ce mi-au
care-i spune: «Tu, Mială. ai darul că oe fost risipite In chiar ziua ctnd am filmat
Miaiă Frumosul, aşa il cheamă. unde treci, laşi urme ca cioara In văzduh». scena crimei, undeva pe malul Argeşului.
E prima oară cînd am de făcut un astfel Care din aceste două constatări contra­
de rol. dictorii e cea adevărată ? Stefan IO R D A C H E

cita una tot din film: «Nimic nu se naşte pe care ţi-o depăşeşti In speranţa că vei au venit alături de mine să se înhame la
fără pufin întuneric, putină durere şi fără învinge. In furtuna din film, marinarii Işi un film greu, mulţi din oamenii cu care am
zbucium». Aceasta se referă şi la condiţia riscă viata pentru că vor să trăiască. Există mai lucrat. In majoritate Imi slnt prieteni.
Un echipaj mea de acum. Nu schimblnd, ci Incercind
şi altă profesie (In acelaşi domeniu), m-am
şi o altă lege nescrisă a vieţii (care In ma­
rină se vede poate cel mai bine) a priete­
Intre prieteni, altfel îndrăzneşti...

pentru angajat intr-o cauză cu riscuri foarte mari,

de care stnt conştient Dar dacă m-am
hotărlt aşa de tlrziu, cred că merită s-o fac,
niei dintre un lup încercat şi un începător,
relaţie care poate sugera tinereţea unui bă-
trln şi maturizarea celui tînăr prin alegerea
Interviu realizat de
Roxana P A N A

Singapore înseamnă că nu simt prea aproape pensia.

Trebuie Insă să recunosc, e o aventură.
Sint un operator bun (fără falsă modestie)
unui model. De aceea, in distribuţie apar,
alături de Gheorghe Cozorici, Dorel Vi-
şan, Jean Constantin, mai tinerii lor Înaintea îm barcării într-o călătorie cu
şi risc să mi se spună «erai un operator colegi Gheorghe Visu, Florin Zamfirescu, suspens (M ariana M ihuţ şi Gheorghe
bun». Cu această luciditate pornesc ia Radu Gheorghe.
Proba de foc drum. Scenariul e ca un prieten pe care Cozorici în Un echipaj pentru Singapore)
ţi-l alegi după anumite criterii. Iubesc a- — De unde cunoaşteţi oamenii mării?
pentru cest scenariu, de aceea II analizez mereu Puteaţi, in tond, să alegeţi alt pretext..
echipajul unui vas cu exigentă.
— De ce credeţi că ani de zile marea — Am vrut să mă fac marinar. Cu două
şi pentru un operator a slujit doar ca fundal in film ele noas­ săptămlni înainte de examen m-am pre­
tre, iar în ultimul timp acesta este al zentat la Institutul de cinematografie şi
convertit treilea film, după„Bună seara, lrina“ şi cred că n-am greşit Dar mă consider un
,Tridentul nu rispunde,“ in care marea copil al mării, m-am născut şi am trăit ia
la regia de film. devine personaj principal? Constanta. Am filmat ca operator Pasărea
Scenariul: loan Grigorescu — E foarte greu să susţii o poveste, un
film, doar cu două tonuri (marea şi cerul)
furtunii şi Toate pînzele sus. în timpul
unei călătorii de 20 de zile ptnă In Brazilia,
şiNi cu Stan. cu o linie intre ele. Seamănă cu teatrul pe o navă românească, n-am văzut nici un
modern, unde totul se joacă la scenă des­ apus de soare care să semene cu un altul,
Regia: Nicu Stan chisă, fără decor. Ca operator, ştiu ce în­ nid răsăritul, nici norii nu i-am văzut de
seamnă spectacolul ochiului, ştiu ce tole­ două ori la fel. Iubesc marea şi marinarii,
rează şi ce este cenzurat acid de privirea ştiu mai multe poveşti despre marinari decit
O echipă devenită echi­ spectatorului, Mă îndoiesc că un regizor am putut spune In acest scenariu. Afi pri­

e
paj se pregăteşte pentru de profesie regizor şi-ar pune aceste pro­ vit ochii marinarilor? Au altă strălucire
, a tilm a pe mare, sub co- bleme. Intr-un film In care se repetă ace­ decit ochii celor de pe uscat. Afi văzut
' manda lui Nicu Stan, de leaşi decoruri — sala de comandă, puntea, elfi oameni se duc pe malul mării şi stau
data aceasta in calitate de stafia radio — tot timpul trebuie să se In- ore In şir cu ochii pierduţi In zare? Marea
regizor. încă un operator tîmple ceva In oameni şi Intre oameni: rămine un mister. Nimeni nu-i cunoaşte
care migrează spre regia nu trebuie să existe secvenţe «goale», străfundurile.
de film? descriptive. In filmul nostru, marea e de — Veţi film a chiar la Singapore?
Nicu Stan: — Un operator care face un fapt un pretext pentm a vorbi despre forţa — Vom încerca să ajungem chiar acolo,
film. Cred că Intr-o profesie ca a noastră — individului de a-şi vindeca nişte răni ale tmbarctndu-ne la 15 iulie la bordul cargoului
toţi ne numim cineaşti, nu? — ajungi ia un sufletului, ale memoriei, numai treclnd prin «Panciu» (13 900 tone), care In film se va
moment dat să simţi că ai ceva de spus. examenul de toc al muncii, al vieţii. Există numi «Omega». Chiar la al 57-lea film pe
Există o replică In film: «Oricine tşi face in o camaraderie o tandreţe specifică oame­ care l-am făcut ca operator (Punga cu
viată datoria: oriclt de umilă ar fi condiţia nilor care se confruntă cu situat» grele, libelule), m-a durut stomacul de emoţie
sa, el contribuie cu ceva care să lase departe de casă, izolaţi între cer şi mare. la primul tur de manivelă. Aici simt că mă
lumea mai bună decit a găsit-o». Şi aş mai Curajul in fond nu e altceva decit o frică. va durea in fiecare zi. în echipă (echipaj!)

11
 DRAMA: sentimente în
triţei Jutta Wachowiak, care Işi păstrează
In permanenţă un perfect echilibru al jocu­
lui doztndu-şi cu inteligenţă nuanţele. S-ar
putea ivi întrebarea:
Înainte de orice, Logodnica este film
politic sau film de dragoste? 0 nelinişti­
toare întrebare invittnd la o nouă meditaţie
asupra condiţiei umane.
O ana P O P E !ft

P ro d u cţie a studiourilor D e ta -B e rlin S c e n a ­

riul: G unther Rucher. R egia: Günther H u e h e r ş i
G ünter Reisch. Im agin ea: Jürgen Brauner. M u­
zica: Kart-Ernst Sasse. Cur. Jutta Wachowlsh
Regimantas, Starke B udi nova, C hristine Gtoger.
I n g e Keller, Käthe Reichel, Hans-Jovokin Hegewald.
Barbara Zinn, Ewa Zletek,

Pîine, aur, nagan

incă unul din acele tilme dn c a i a se vede
acum s-a călit oţelul». Un film obişnuit pen-
iru şcoala sovietică a filmului epic de război
S-a scris mult (chiar pe peliculă) despre
forţa sufletească a unui popor care. In
anii grei (clnd tara era ameninţată şi de
mă delicateţe, trista misiune: mustraren vate, tn care normalitatea trebuie să supra agresiunea străină şi de forţele contra­
unui funcţionar superior devenit birocrat vieţuiască. Timp de cttiva ani. tntr-o celulă
Milă pentru cei vii nepăsător, etc., etc. Mărunte — aparent, izolată de orice contact uman. unde nu
revoluţionare interne), n-a cunoscut deli­
mitarea front-spatele frontului, soldati-ci-
micile conturi de lichidat la banca vieţii, pătrunde nici o rază de lumină, o femeie vili. Fiecare cetăţean se considera mobili­
neînsemnate şi totuşi... Cită caldă înţele­ curajoasă caută să nu uite să vorbească, zat, fiecare om era un virtual erou anonim.
lKini — A tril se intitula gere. tandreţe, milă pentru cei vii din partea încearcă să nu uite să ctnte. să zlmbească. Nimeni şi nimic, kt afara unei uriaşe forţe

e
opera lui Kurosawa despre acelui ce vine la oraş să moară puţin. şi reuşeşte totul pentru că iubeşte, pentru morale şi a unei credinţe vH In cauza revo­
bătrtnul care,aflînd că moare, Filmul începe şi sflrşeşte cu-n frumos vers că are amintiri pe care nimeni nu i le poate luţiei, nu-i obliga pe c ei patru voluntari, eroi
invată să trăiască tntr-o lună de Valéry rostit de-un medic — nu de el. lua. Luptă astfel, cu tenacitate. Invingtnd ai filmului (printre ei o femeie) să înfrunte
cum n-a trăit tntr-o viaţă. bătrlnul de la tară. care n-a învăţat versuri teama. întunericul, singurătatea Este lupta moartea la tot pasul, pentru a duce la Mos­
A muri — s-ar mai putea franţuzeşti dar le trăieşte starea — de me­ cu sine. pentru a nu-şi lăsa violenta cu care cova h iarna anului 1918 un sac cu făină şi
numi acest impresionant film dicul ce reia ideea In final faţă de femeia această femeie rezistă In cadrul grupului ctteva bucăţi de aur care trebuiau să ajungă
bulgar al cărui erou porneşte totdragăde lapeocare. In sftrşit învaţă s-o înţe­ aproape dezumanizat al deţinutelor de drept in mlinile bolşevicilor. Ei străbat păduri,
scadentă fatală, doar că tn acest răstimp
leagă, s-o accepte cu toate complicaţiile comun cu care trebuie să împartă celuia gări incendiate, rturi rămase fără poduri,
ei ti Invată pe alţii, fără ostentaţie, cum să ei. datorită intervenţiei celui ce va muri Din acest moment regizorii depăşesc ni­ sate sau orăşele care in decurs de ctteva
trăiască asa tnctt atunci clnd vine vremea Un testament de o răscolitoare curăţenie, velul investigaţiei, psihologice a unei sin­ ore trec de la albgardişti la roşii, pentru ca
să-si împlinească cu conştiinţa senină înţelepciune, tristeţe. gure persoane, tntreprinzlnd analiza unui a doua zi să fie pustiite de cazaci Cei patru
sftrsitui. Acest Nea Ştefan bulgar Isi are grup eterogen şi deosebit de interesant prin slnt oameni obişnuiţi: oameni care cu ultima
un corespondent uman mai apropiat nouă A lic e M Ă N O I U complexitatea de sentimente si trăiri pe suflare încredinţează misiunea tovarăşu­
tn Nea Fane din Aşteptarea lui Şerban care le revelează, in acest univers perfect lui de alături, oameni care nu ezită să-şi
Creangă Şi tot un mare actor. Gheorgho P rodu cţia a studiourilor bulgare S cenariul: închis, din care nu se poate evada femeile aresteze camaradul — chiar prieten — să-l
Gheorghiev, ca si Ştefan Ciobotărasu cinci- Nikolai N ikiforov. Regia: Todcr 6 loianov. Im a g i­ se străduiesc să-si anihileze speranţele si execute ca trădător, kt absenta oricărei
va, li modelează portretul cu o uimitoare nea: Todor Stoianov, Anghel Ivanov. M uzica: visurile pentru a-$i suporta destinul, pen­ instanţe judecătoreşti. O singură lege: «In
simplitate, căldură umanitate fără urmă Rumân B alioiov. Cu: Gheorghi Gheorghiev-Ghet,» tru a-şi depăşi condiţia tragică. De fapt
Kosta Tonev, Tvtana Maneva. numele revoluţiei», un singur judecător:
de melodramă cu toate că situaţia dată o scenele de grup (secvenţele de la spălă­ propria conştiinţă. Din cei patru, unul
putea provoca Ceea ce îndepărtează per­ torie. din dormitoare) slnt şi cel mai bine singur ajunoe la Moscova cu sacul de făină
sonajul si interpretul lui de orice convenţie, realizate filmic, structurlndu-se In lungi şi (pentru orfanii de la Casa copilului) şi cu
e sinceritatea tulburătoare. De la gestul cu expresive prim-planuri. valorifictnd fizio­
care se întinde pe canapea să fie examinat, Logodnica nomii interesante, aceste secvenţe compu-
au> ui. t cel care de-a lungul filmului a vorbit
cel mai pulin şi a făcut cel mal mult; n-a
cu toate că-si cunoaşte bine diagnosticul, oind nucleul tensional al întregului film avut nici cea mal mică ezitare, chiar şi
la simplitatea cu care fuge din spital ca să Nu cu aceeaşi intensitate emoţională atunci clnd a simţit răceala pistolului In
rezolve nişte treburi urgente, pe care le Film al unei situaţii-limită. Logodnica se desfăşoară acţiunile din afara acestui ceafă. Pe naganul lui o dedicaţie: «De la
consideră el că-l privesc îndeaproape, deşi (marele premiu la Festivalul de la Karlovy- univers închis, unde tipologiile umane de Dzerjinski, celui mai bun cekist» A dus
alţii beneficiază de intervenţiile lui: locuinţă Vary. 1980) prezintă lupta pentru existenţă vin schematice şi conflictele capătă rezol­ sacul cu făină şi a plecat «Cetăţene, stai.
pentru o ttnără tnttlnită pe sălile clinicii a unei femei condamnate la 10 ani închi­ vări facile, nu tocmai riguros motivate cum te cheamă?». «Ce importanţă are?».
tractoare pentru gospodăria vecină, me­ soare. pentru activitate antifascistă. In tim­ Filmul t$i pierde astfel unitatea stilistică
dierea unui conflict Intre doi îndrăgostit! pul celui de-al doilea război mondial. Re­ iar inserarea de documente cinematografice
R oxana P A N Ă
ce-ar fi gata să moară împreună dar nu gizorul Günther Rücker şi Günther Reisch de arhivă din timpul celui de-a! doilea război
ştiu să trăiască alături, vestea fatală pe nu descriu Insă un destin eroic cu fapte mondial, rup Intru totul tonul liric al nara­ P ro d u cţi« a stud io u rilo r ML G orki. R egia: S a m ­
care cel In drept se teme s-o dea cuiva apro­ excepţionale, ci simpla şi cutremurătoarea ţiu n ii nereuşind decit o datare exactă a v e l Casparov. C u: Vladim ir Borisov, Olga Gáspá­
piat. $i atunci Isi asumă bolnavul, cu maxi lu ptă tn care trăsăturile umane trebuie sal- epocii. Remarcabilă este interpretarea ac­ r é v á , Iu ri Grigoriev.

joace tot mai bine noul rol plnă clnd devine reprezentativi ai cinematografiei cehe con­
Zilele .filmului cehoslovaci incomod şi e executat de superiorii lui sttn-
jeniţi de prea multă bravură. Un fel de
temporane (Cronica — kt numărul din luna
aprilie, etnd filmul a fost prezentat In pre­
Marele război al lui Moniceli, dar pe un mieră).
halucinant fundal de psihoză colectivă si
individuală,admirabil relaţională orchestra­
tă, cu causticitatea şi profunzimea proprie R.P.
O bravură scolii cehe ce l-a dat pe Forman k» cinema
stînjenitoare şi pe Hasek, părintele lui Svejk In literatură
Intre perfidia şi isteria ofiţerească, cu aran
(Signum Laudis) Fuga de acasă
jamentele de culise, cu laşitatea şi ipocriziile
lor. şi credulitatea comică, onestitatea si
tristeţea celui ce se vede treptat izolat de
foştii camarazi şi dispreţuit de foştii supe­
riori, personajul caporalului capătă dimen­ La acest film s-ar putea pune din nou
siuni de erou tragic tntr-o odisee cinema­ întrebarea: cu copii? pentru copii? despre
tografică de anvergură modernă. copii? sau pentru părinţi şi cei din jurul
lor? adică oamenii mari care, cum exclama
A lice M ĂN O IU amărlt micul print Înţeleg att de greu, au
nevoie de atftea explicaţii) Cred că filmul
se adresează in special ultimei categorii.
Un cuplu a înfiat un copil puştiul are
acum 9—10 ani. iar problemele tncep să de­
vină dificile. Ea (o Jana Brejchova încă fru­
moasă, cu un aer misterios, voit marcată
Un iepure de ani şi întrebări privind relaţia cu un soţ
mai ttnăr) simte că totul se complică O
pentru avocat discuţie violentă şi copilul înţelege că a fost
înfiat; o plimbare tntlmplătoare şi-şi zăreşte
soţul tn compania unei colege (ce sfidă­
toare poate fi uneori tinereţea) un conflict
«Şi dacă aţi mai lăsa să treacă de la la teatrul unde este pictoriţă de costume şi
dumneavoastră puţin... ar fi -doar o semi- mai ales veşnicile dispariţii de acasă ale
nedreptate» comentează ingenuu ttnăra se­ micului Hans, care, transformat tn îndurerat
cretară a avocatului. «Nu există nedreptate şi tenace detectiv, încearcă să-şi găsească
armatei obosite de lungul război din '918. mică sau mare. Dacă am începe să gtndim singur adevărata mamă locul de unde a fost
hotărăşte să facă dintr-un simplu ostas aşa, acesta ar fi începutul sfirşitului ori­ înfiat, identitatea — toate acestea accen­
Signum Laudis un exemplu stimulator. Şi atund trimite cărei nedreptăţi» răspunde avocatul, care tuează criza sufletească a mamei. Cineva,
pe front un fel de suită ofiţerească să deco­ nu e un fanatic tribun al dreptăţii, ci doar un undeva, a greşit relaţiile umane slnt com­
reze un caporal de manutanţă, surprins om obişnuit, care-şi iubeşte şi-şi respectă plicate şi delicate şi, ctteodată — vrea să
«Signum laudis» reprezintă Intr-un atac inamic şi făctnd un act de meseria, chiar tn paşnicul orăşel de munte ne atragă atenţia filmul — e nevoie de un

e
cea mai înaltă distincţie a bravură: salvează viata superiorului său. unde a fost nevoit să-şi exercite meseria, şoc ca să evaluăm corect sentimentele
lumii militare. De obicei doar «Am făcut din tine un erou, aşa trebuie să părăsind Praga din motive de sănătate. noastre şi ale celor din jur, aşa cum fac tn
ofiterk foarte bravi ori cu răml ptnă la sftrşit», li decid destinul înalţii Un film bine făcut, grav tn problematica iui. final eroii filmuiui.
prea mari relaţii pot rtvni la ofiţeri, fostului negustor de vite In civilie, ascuns sub o aparentă comică nu lipsită
ea. Dar împăratul austro-un- cam grosolan, cam fricos, cam poltron de amărăciune Filmul unui profesionist de
gar. vrtnd să dea un imbold pînă atunci, dar care, treptat, începe să marcă — JaromH Jires — unul din regizorii Marina CONSTANTINESCU

12
 MELODR AWlA: lacrimi late cu apă de roze
amtndouă cit se poate de demodate, nici a adus «en vogue» poveştile cu tati care-şi definitiv pentru acest, probabil, succes de
măcar apariţia celor două vedete, corecte cresc singuri copii, apoi lumea boxului casă.
Campionul in nişte roluri care nu le dau ocazia să arate profesionist care de asemenea pare să fie Virgil TOMA
mai mult, ci acest copil-interpret, care fără pentru Hollywood un miraj reactualizat,
timorare ştie să fie un mare actor rămtnind dacă e să socotim că Oscar-ul pentru anul S cenariul: Walter Newman. Regia: Fr a,mu Je
Un generic de excepţie (Jon totuşi exact ceea ce e: un copil. Să fim mai in curs s-a dat lui De Niro tot pentru inter­ fineţii. Im agin ea: Fred J. Koenskamp. Muzica:
Voigt şi Faye Dunaway ală­ expliciţi: In deceniile trecute kt America pretarea unui boxer. Tot aşa cum subiectul Dare Grusln. Cu: Jon Veight, Ricky Schroadei,
turi de regizorul neuitatului a făcut ravagii moda copiilor minune (Shir­ are aerul «déja vu », stilul lui Zeffirelli nu-i Faye Dunaway, Jack Warden, A rth u r Hill, Joan
Blondell. Globul de aur pentru cel mai bun actor
Romeo şi Julietă: Franco ley Temple ori Mickey Rooney) care imitau nici el mai răsărit Se mizează foarte mult al anului 1UP, c o p ilu lu i Rlcky Schroadei
Zeffirelli) dă peliculei un as­ attt de bine pe cei mari. De curlnd, şi aici pe efectele lacrimogene, care stnt attt de
pect din cele mai onorabile, filmul de fată se înscrie pe aceeaşi linie îngroşate şi montate atlt de apăsat Incit
ca să nu spunem promiţă­ cu un mare succes care e Kramer versus ai mereu impresia că filmul se sfirşeşte.
toare. Sigur, amatorii de lacrimi şi înduioşări Kramer, se ridică din nou moda actorului- Mereu efectul este jucat înaintea relaţiei, Tristan şi Isolda
love-story-iste nu vor fi dezamăgiţi pentru copil care Insă trebuie să fie copil. Ingenui­ scenele concluzionează ce s-a intimplat
că vor avea In fată o melodramă «a la carte» tatea. gratia, sinceritatea slnt calităţile prin ptnă atunci aşa că ceea ce urmează pare o
cu tot ce poate avea mai mişcător arsenalul care ei cuceresc şi In acest film nu rare stnt adăugire forţată. Britanicii revendică izvorul de inspiraţie
melodramei, ba chiar cu arma secretă care momentele de tnctntare actoricească oferită al legendei lui Tristan şi a Isoldei sale ca
Dar melodrama comercială tşi are legile
nu a dat niciodată greş: un copil. Şi trebuie de mica vedetă. fiind de origină celtică. In literatura anglo-
ei. respectate cu sfinţenie, şi pentru că
spus că de aici vine şi surpriza, pentru că In rest prea puţine lucrări de semnalat işi are admiratorii constanţi, să nu ne facem saxonă, legenda apare pentru prima dată
ceea ce face pelicula pasionantă, plină de Un subiect, de fapt un remake, reintrat in abia In secolul al XV-lea, consemnată in
griji, ci doar să spunem că nu e cazul să
suspens şi farmec nu e povestea, nid stilul. actualitate datorită aceluiaşi Kramer... caro ne entuziasmăm prea tare si in nici un caz scrierile iui Malory, In ciclul povestirilor
închinate regelui Arthur, presupus a fi
domnit In secolul V sau VI, şi cavalerilor
săi Tristan, Lancelot (şi iubirii sale pentru
regina Guinevere), sau vrăjitorului Merlin.
Motivul iubirii eterne întruchipat de Tristan
şi Isolda era Insă cunoscut dinainte, in
diferite variante, de truverii francezi ca şi de
menestrelii germani. Idealul dragostei (ca
şi cei al vieţii) fără de moarte şi-a făcut,
astfel, drum din timpuri străvechi pină in
zilele noastre, clnd a aflat noi posibilităţi
de redare pe ecran. în prezenta versiune
a studiourilor britanice peisajul frust inun­
dat de verdele intens (culoarea naţională
a Irlandei) al ierbii, ca şi arhitectura caste­
lelor medievale dau fălnicie şi vrajă păti­
maşei iubiri ce îşi deapănă firul cu un pate­
tism inexorabil. în ciuda formulelor regizo­
rale convenţionale şi adesea direct ilustra-
tiviste, actorii (englezi) dau cu jocul lor
reţinut, cu vorba lor măsurată, dar cu un
clocot interior bine marcat un relief aparte
sentimentelor, făclnd să reînvie una dintre
legendă cele mai frumoase love-story.
veche Simona DARIE
de 700
P ro d u cţie a studiourilor engleza. R egia: Tom
de ani Donorán. S cenariul: C it ir r L tb in r. Im agin ea:
Richard H. Kline. M uzica: Paddy Moloney. Cu:
( Tristan Richard Burton. K a ti Mutgrew, Nicholas Clar.
şi Isolda) C y ril Cusack, Geraldine Fitzgerald.

COMEDIA:, tipare vechi, parafraze noi

textului pe care-l spun şi de clasicitatea sínt un Romeo şi o Julietă care vor beneficia
rolurilor pe care le joacă. insă de happy-end — regizorul nu uită
Avarul Traducerea românească, mult prescur­ nici o clipă scopul propus, de a amuza,
tată — şi este firesc să fie aşa din pricina prelucrind In registru comic substanţa a-
Celebrul dicţionar «al ope­ lungimii dialogurilor greu de încăput pe venturilor, cărora le dă o tentă parodică,

e
relor» de Laffont-Bompiani ecran — nu drege (e drept poate că nici burlescă, chiar caricaturală de pilda, in
menţionează la «Avarul»: su­ n-are ce strica) vizionarea acestui Avar duelurile muşchetarilor ad hoc, paranteză
na dintre cele mai remarcabi­ care se vrea piesa integrală (ca Hamlet a bravilor eroi creaţi de Dumas.
le piese ale lui Moliére (Jean- de şi cu Laurence Olivier) a lui Moliére, Fundalul fabulos al Caucazului conferă
Baptiste Poquelin, 1622— transpusă pe ecran. Film de autor total. acestei comedii — tonică prin umorul si
1673) reprezentată In 1668». Nu ne mai rămtne decit să vedem Mizan­ jovialitatea personajului principal, prin ca­
Şi continuă: «pe tema «avarului» tropul,
au fost de şi cu Pierre Richard. racterul frust, naiv al celorlalte, prin cu­
compuse nenumărate melodrame», Nu de alta, dar ca să ne menţinem printre
şi ci­ loarea locală — nota, de loc neglijabilă
tează clteva nume de compozitori, printre clasici. pentru succesul peliculei, de exotism.
care şi pe cel al lui Franz Joseph Haydn.
între Moliere şi Haydn, Intre teatru şi Rodica LIPATTI Florlca BALŞ
muzică, iată că şi arta cinematografică e
de fată cu filmul scris, regizat şi jucat de
Louis de Funés. Deci, o operă de autor a P rodu cţie a studiourilor francez«. S cenariul P ro d u c t!* a studiourilor sovietic«. R egia: Ha­
cărui ambiţie s-a măsurat cu textul părinte­ şi ro g i« Louis de Funis, Jean Giroult, d u p l piesa san Hathasimo». Cu: Karl Sebris, Viktor Parlor.
lui comediei franceze. lu i Moliere. Im a g in ea : Edmond Richard. M uzica: Vladimir Etuş, Ira n Riiov.
Se ştie — şi cei ce nu ştiau vor afla a- Jean Bizet. C u: Louis de Fu n is, M ichel Galabru,
cum — că Louis de Funés şi-a dorit demult, Bernard Menez, Claude Gensac Frank David, C lan<■
Duprey, H e rv i Ballon, Anne Gaudryl
dacă nu dintotdeauna, să joace «Avarul» In
Casa lui Moliére. Nimic mai firesc decit ca
cel mai mare comic de cinema francez să Kojak la Budapesta
vrea să se producă pe scena Comediei fran­
ceze Intr-o piesă a celui mai mare autor de
comedie din literatura franceză. De ce Dumas în Caucaz lată un film care spune aproape totul Kojak in remake la ...Budapesta
n-a izbutit, nu ştim (dar putem bănui!) prin titlu. Deci, este uşor de presupus c .i
in schimb nu avem nici o îndoială cum de-a (în remake-ul plin de talent al actorulu
reuşit, fiind unul din cei mai bine plătiţi Cu manuscrisul «Contelui de Monte László Inke) la Budapesta, II vom urmări la
actori din tara sa,să facă un film după gustul Cristo» in rucsac, călare sau pe jos, Ale­ rindul nostru in căutarea unui criminal.
şi asemănarea lui, care cu Moliére nu are xandre Dumas-tatăl, urmărit de creditorii Dar regizorului i-a venit ideea «salvatoare»,
comun decit textul şi pretextul. (Prea mult!) săi parizieni, urcă spre piscurile Caucazu­ prin care filmul să nu fie numai ceea ce lesne
Făctndu-ne cu ochiul tot timpul nu numai lui, împreună cu credinciosul său servitor putem deduce, ci şi o comedie cu gaguri
la figurat ci — mai ales — la propriu. In­ Blanchet — Sancho Panza In ediţie cer- şi situaţii reuşite, cu clteva încurcături pline
tr-un decor ajustat de la stilizare voluntară cheză. Fericit pretext pentru comedia reali­ de haz cu mult rlvnitul logodnic american
la kitsch involuntar, cu costume gen «pop» zată, de studiourile sovietice, călătoria lui oferit cui II doreşte, cu clteva «accidente»
(sau op) din plnză topită şi croială istorică Dumas In Caucaz, întreprinsă cu peste o la serviciul telefonic, la cel de spălare şi
cu trimiteri contemporane, cu metafore sută de ani in urmă, trimite la date biografice curăţare a hainelor, sau la modul de funcţio­
culese din penultima sa lectură cinemato­ reale — pasiunea turistică, extravaganţele nare a ascensorului etc., etc., Deci
grafică (vezi scena dialogului dintre frate romantice, veşnica lipsă de bani, fuga de cunoscutul locotenent al poliţiei americane,
şi soră pe tema egoismului şi avaraiéi tată­ creditori fiind verificabile chiar Intr-o fost învăţăcel al miliţiei maghiare, va fi pus
lui, dialog purtat pe după gratiile nu se ştie sumară parcurgere a vieţii scriitorului. Fer­ in această stranie şi amuzantă situaţie, de
exact ale cărui obiect mobilier din cameră, mecat de insolitul peisajului, Dumas nu a-şi vedea raţionamentul logic anihilat toc­
dar vădit încărcat de (sub) înţelesuri), va rămtne doar la notaţia turistică — obi­ mai din cauza acestor «neglijabile» inci­
Avarul lui Louis de Funés seamănă cu ceiurile, tradiţiile milenare, Intlmplările stra­ dental Negăsind soluţii pentiu rezolvate.:
un spectacol de — cum se mai spune alt­ nii care-l fascinează vor 6 evocate Intr-un lor, ajunge la convingerea că este mai uşor
fel, mai elegant cuvtntului bilei? volum închinat acestui ţinut legendar—si să fii poliţist la New York decit la Buda­
Echipa — In mare şi cu Michel Galabru chiar se va lăsa implicat cu voluptatea pesta...
In frunte şi In rolul iui Maître Jacques — necunoscutului, ki destinul oamenilor in
este cea din suita Jandarmului, cum din tilniţi — faună pitorească a acestor locuri Oana POPEIA
aceeaşi serie se trag şi grimasele, şi ţopă- greu accesibile. Exploatind filonul romantic
ieliie, şi scălâmbăielile, şi istericale le iui al scenariului — poveşti de dragoste şi
Harpagon personal. Mai bine, mai In şcoala onoare, vendete, iubiri nefericite gata să P rodu cţie a studiourilor ungar«. R egia: Sándor
Casei lui Moliere, stnt cei patru tineri care ducă la nebunie sau sinucidere, ostilitatea Szálkái. Cu: Laszjp Inke, Cecilia Esztergalos, Gabor
— se vede clar — slnt conştienţi de tabu-ui seculară dintre două familii ale căror victime Harsányi, Latos öze, Adam Szirtes.

13
 OUCIERUL: urm ăriţi şi u rm ărito ri am biţia docum entarului
pentru to a te gueturile
Teme util sociale
si f ă r ă d e le g ii . P e n t r u o lu m e a b r u t a ­
Pe deplin fidel unui gen ci­
li t ă ţ i i, o r e p r e s iu n e d u r ă — a ltă s o l u ţ i e
Afacerea
©
nematografic, pe care de aproa­
n u e x is t ă , s p u n c e i c e o p r a c t ic ă . D a r
pe două decenii îl slujeşte cu o
p e d r u m u l d e la c a u z ă ia e f e c t e s t e g r e u
s ă n u o b s e r v i c o n t a m in a r e a p o l i ţ i ş t i l o r granatelor fervoare ieşită din comun, gen
ce i-a adus de-a lungul anilor
ce c o n v i e ţ u ie s c în a p r o p ie r e a c r im e lo r
numeroase şi consistente suc­
ş i d e l ic t e lo r , t r a n s f e r u l , s ă - i s p u n e m ,
U n p o l i c i e r d o m o l . In lo c s ă s e n ă p u s ­ cese profesionale, T itus Mesa­
m e t o d e lo r d e lu c r u in t r e c e i c e c a lc ă
t e a s c ă d u p ă v in o v a ţ i, ii m a i p ă s u ie ş t e . ros izbuteşte să ne surprindă cu aproape fie­
s i c e i c e a p ă r ă le g e a p u n î n d î n tr e e i,
ca s ă s e a l in t e în t o n u r i r u g in ii m a i cu care scurt metraj al său prin deosebita m obili­
n u o d a t ă , s e m n u l e g a l. C e r c u l v ic i o s
u n f r u n z iş d e t o a m n ă , m a i c u o m o s c h e e , tate a preocupărilor, prin continua şi lăudabila
s e s u d e a z ă p e n e s i m ţ it e ş i î n c h id e în
m a i c u u n s u s u r d e iz v o r . « S u s la m u n t e năzuinţă de a face mereu altceva. Pentru că,
e l p e r s o a n e d in c e în c e m a i s u s - p u s e , la iz v o r » t o t d i v in r ă m î n e , c h i a r d a c ă
o e c i « m a i p r e s u s d e o r ic e b ă n u ia lă » , nu trebuie să uităm, există în film ul docum en­
ia o f a b r ic ă d e ş l e f u i t p i e t r e p r e ţ io a s e tar cineaşti asupra cărora oceanul realului
în a c e a s t ă lu m e a v ic i u l u i in t r ă î n t r - o
( u n d e v a în U . R . S . S . ) , c in e v a ( c in e ? ) , exercită o permanentă şi plurilaterală curiozi­
b u n ă z i, a n i m a t d e id e a lu l d e a fi p o l i­
s im p a t iz î n d e x c e s i v « o b ie c t u l m u n c ii» , tate, convertită în im boldul de a scruta necon­
ţ is t , t î n ă r u l S e r p i c o . B e s t e u n p o l i ţ i s t
Serpico u ş a c u m t o ţ i a r t r e b u i s ă f ie , d a r n u
îl ia a c a s ă . D i r e c t o r u l f a b r i c i i c o n ­
v o a c ă ş e d i n ţ e d e s p r e v ig ile n t ă , h o ţ ii
tenit în zone mai puţin ştiute ale cunoaşterii;
şi există, deopotrivă, realizatori la fel de sti­
s i n t A d i c ă n u î n ţ e le g e s ă u m ile a s c ă ,
n e p u t l n d f i d e c i t « d in a f a r ă , a ic i n e - mabili, atraşi irezistibil de tentaţia specializării
n i c i s ă p r o f it e d e p r e r o g a t iv e l e u n i f o r ­
lu c r î n d d e c î t o a m e n i v e r if ic a ţ i» , p e n t r u într-un anume paragraf ai no n ficţiun ii (a se
m e i. In m e d iu l r e s p e c t iv , e l d e v in e re ­
D in 1950, d e c ln d a d e b u c a re d ir e c to r u l e g a ta să ş i g a ra n te z e . citi, după caz, film etnofolcloric, de populariza­
p e d e « a n o m a lia » . N i m e n i n u - i î n ţ e le g e D i r e c t o r u l î n d r ă g e ş t e a t î t d e m u lt g r a -
t a t la H o lly w o o d — in re ştiin ţifică , reportai ciné-vérité etc., etc ),
ta n d r e ţe a p e n tr u u n p u d d e l e n o rm s a u n a t e le , î n e î t p e n t r u e le a r f a c e ş i -
t e le v i z iu n e ş i a p o i p e p la tentaţie, ce-i drept, temperată de cele mai mul­
p e n t r u u n ş o r ic e l a lb , c u a t ît m a i p u ţ in m o a r te d e o m . A s t a e a fa c e re a , d a r
t o u l d e f ilm a r e , S id n e y
in t e r e s u l p e n t r u l e c ţ i ile d e b a le t s a u
te ori de im previzibili factori exteriori.
L u m e t a fo s t u n u l d in tr e f il m u l n u s e la s ă i n t i m i d a t d e e a ş i - ţ i Reîntorcîndu-ne la activitatea lui T itus Mesa-
m u z ic a d e o p e r ă . P o a t e c ă t o a t e a r fi ş o p t e ş t e c ă - n a s t ă lu m e m a i e x is t ă
p ilo n ii f ilm - b u s in e s s u lu i
t r e c u t o a r e c u m n e o b s e r v a te , d a r c în d
roş. vom desluşi cu destulă uşurinţă aparte­
a m e r ic a n . D e - a lu n g u l a - s i v î n ă t o a r e - p e s c u it - c u le s d e c iu p e r c i- nenţa regizorului la prima dintre menţionatele
d o v e d e ş t e c ă e c a p a b il s ă g l n d e a s c ă io c u r i d e o d i h n ă . F r u m o s d in p a r t e a lu i.
n it o r , f i l m e l e s a le i- a u a s i g u r a t p l a t f o r ­ (şi, evident, im aginarele) categorii. Numai în
c u m in t e a s a , s ă s im t ă c u in im a , s ă n u - ş i
m a u n u i s t a t u t a r t i s t i c d e la o n o r a b il
p r e c u p e ţ e a s c ă c u r a ju l ş i — c u lm e a
ultim a perioadă de creaţie, film ográfia sa ne-a
ia v a lo r o s ş i a u n u i s t a t u t c o m e r c ia l E u g e n ia VO D Ă oferit cîteva solide argumente în acest sens,
c u l m i lo r , n i c i s ă n u p r im e a s c ă m it ă ,
c a r e l- a d u s c it e o d a t ă p ln ă in p r im e le numite S c r i s o a r e d i n o r a ş u l n o u . C î n d t e i i
el d e v in e u n m a r t o r in c o m o d ş i in d e ­ P ro d u cţie « studiourilor M a xim Gorki:
z e c e lo c u r i a le b o x o f f i c e - u i u i . S t ă p in în flo r e s c , Theodor Am an, a r tis tu l p a t r io t ;
z ir a b il a l p r a c t i c i l o r p o l i ţ i e n e ş t i c u r e n t e . R egia: Boris Grigoriev. Cm Vasili Lancvci.
p e r e g u l ile ( ş i e x c e p ţ i ile ) p r o f e s i u n i i d e iar mai înainte fuseseră alte dovezi, tot atît
L u m e t d e c la n ş e a z ă m e c a n i s m u l u n e i Gheorahi lomatov, Evghenl Gheraslmov.
c i n e a s t L u m e t ş i- a p a r t ic u l a r i z a t o p e r a de concludente şi de s tilistic diversificate, ce
r e t o r i c i p e d o s . d o v e d in d c ă s e p o a te ş i
p r in a n g a ja r e a s a p e p o z i ţ i i l e o m u lu i se chemaseră 400 0 d e t r e p t e s p r e c e r , S p r e
a şa , c ă c i d a c ă S e rp ic o n u a r fi e x is ta t
o b i ş n u i t i d e n t if ic a t c u v a l o r i le m o r a le
in a lt e , d e v e n it I n t r - o lu m e a c o m p e t iţ ie i
(povestea lui e adevărată, consem­
nează post-genericul, şi acum —
Indienii din Vetrov c e r, S t u f u l, C u t it u l, I s c u s in ţ a n u a ş te a p tă
v îr s ta , C o lib a b a , tn p ă d u re a c e a s tu fo a s ă .
c u o r ic e p r e ţ p e n t r u s u c c e s s a u tn a v u V r e m e a f in u l u i, C r a io v a v ă z u tă d in c a r.
adică atunci cînd a fost făcut filmul
t ir e , o t in t ă p r e a u ş o a r ă . In f i l m u l s ă u O p o v e s t e c a m d e z lî n a t â d e s p r e c o p u l B u c u r e ş t i u l , d e la u n m e t r u î n ă l ţ i m e , spre
— Serpico trăieşte în Elveţia), e l a r
d e d e b u t c a r e g iz o r p lin (12 oameni d i n t r - u n o r f e l i n a t c a r e s e jo a c ă d e - a a nu am inti decît un foarte m odest procent
fi t r e b u i t in v e n t a t , p e n t r u a r e s t i t u i
furioşi — 1 9 5 7 ), e l p u n e a In d i s c u ţ i e P ie ile R o ş ii c o n s t i t u i n d u - s e î n t r - o m ic ă din cele peste o sută de titlu ri semnate pi'nă
c e l o r c e t r ă i e s c p r in t r e z g t r i e - n o r i, î n ­
p r e c a r it a t e a ju s t i ţ i e i ş i c a p c a n e le p o s i ­ b a n d ă ş i r e t r ă g t n d u - s e a s t f e l î n t r - o lu ­ în prezent.
c r e d e r e a In o a m e n i ş i s ig u r a n ţ a în v ia tă .
b i l e l o r e r o r i ju d ic i a r e , s a lv tn d s it u a ţ ia m e a lo r , a c e l o r r e s p in ş i, n e i u b i ţ i d i n c o lo
L u m e t c a lc u le a z ă e f e c t u l g u s t u l u i a m a r
p r i n t r - u n s in g u r in s c e a c c e p t a , d e z i n ­ cie h o t a r u l a c e s t e ia . M a i t r i s t c h i a r d e c î t
în f a v o a r e a p l e d o a r ie i s a le i m p l ic i t e ,
t e r e s a t , s ă s e f a c ă a v o c a t u l r a ţ i u n i i şt s u b i e c t u l e s t e î n s ă m o d u i in c e r t , li p s i t
d r e p t ă ţ i i. C u u l t i m u l s ă u r ă s u n ă t o r s u c ­
r id i c î n d p o i i c l e r u i — r e a liz a t c o n f o r m
s t a n d a r d u lu i d e e x ig e n ţă al p r o d u c ţ iilo r
d e f o r m ă ş i i n t e n ţ i e e x p r e s iv ă , a l t r a n s ­ Tinereţea
ces, Network (Reţeaua — 1 9 7 9 ), 4 p u n e r i i p e e c r a n . F i lm u l r e u ş e ş t e c u ­
p r e m ii O s c a r , L u m e t d e z v ă lu ia c u o
H o lly w o o d i e n e d e e x p o r t , ş i a t ît — la
p u t e r e a f ilm u l u i- d e - id e e .
r io a s a p e r f o r m a n t ă d e a o b ţ in e d e la şi vigoarea unui gen:
i n c is iv i t a t e e x t r e m ă m a n ip u la r e a o p i n i e i c o p i i o in t e r p r e t a r e b ă t r î n i c io a s ă ş i l i p ­
p u b lic e a m e r ic a n e p r in m ij lo a c e l e de
c o m u n i c a r e m m a s ă . Serpico s e s i­
Adina D A R IA N s it ă d e n u a n ţ e , p e m ă s u r a s c h e m a t is m u ­ filmul-anchetă
lu i c o n ţ i n u t în f ir a v u l s ă u s c e n a r iu .
t u e a z ă în li m p (1 9 7 3 ) î n tr e a c e s t e d o u ă P rodu cţie a studiourilor am ericane 1973.
Scenariul: Waldo Salt, Norman WexJer. Re­ Dan WEIL
v î r t u r i, d a r n a v ig h e a z ă p e o a c e e a ş i o r ­
gia: Sydney Lumet Im agin ea: Arthur J. Cruitz. De curînd, T itus Mesaroş a încheiat E c o n o ­
b it ă . M uzica: Mik is Theodorakis. Cu: AJ Pacino, P ro d u cţie a s tudiourilor c eh oslovace. Re­
U n f ilm c u ş i d e s p r e p o l it ia N e w m i i l e , c u c e î n c e p e m ? un scurt metraj sobru
John Randolph, Jack Hehos, Biff M e Guire, gia: Julius Matula. Cu: Ivan Mistrik, Karel
Y o r k - u lu i, c a p it a lă n e d o r it ă a v io le n ţ e i Barbara Eda Young, Cornelia Sharpe. Kabiosk, Hja Prochar, losef Somr, şi eficient, admirabil prin precizia direcţionării
m esajului, prin cursivitatea articu la ţiilor audio­
vizuale. «Ţine de autor să abordeze orice temă
utilă social», declara realizatorul într-un re­
c e l o r 101 dalmatieni) a t r e c u t p r o b a
Talismanul cent interviu radiofonic. Şi într-adevăr. ce
poate fi oare astăzi de o mai stringentă actua­
d e f o c , la 9 d i m in e a ţ a , în f a ţ a c î to r v a
s u t e d e ţ î n c i c a r e s - a u d o v e d it a f i n u
toreadorului litate decît a vorbi despre econom ii? Şi im ­
plicit, despre risipă. Despre maşini şi utilaje
A m m a i v ă z u t... n u m a i c e i m a i a t e n ţ i, d a r ş i c e i m a i c i v i l i ­ C r e d c ă n i c i d a c ă e ş t i s p a n io l ş i c o r i ­ prea grele şi ca atare necompetitive, despre
z a ţ i s p e c t a t o r i d in c î ţ i a m v ă z u t în u lt im a d e le t e î n f i o a r ă ( d e p lă c e r e ) , n u p o ţ i preţul de cost al tonei de celuloză sau de fontă,
v r e m e la f ilm e l e « d e s u c c e s » . I n t e r e s a ţ i, r e z is t a d e c î t c u g r e u a c e s t e i p e r f o r m a n ţ e mai scump la noi decît în alte părţi ale globului,
c u u n a e r « a v iz a t » c h i a r , e i a u u r m ă r it d e « c î n d n - a i n i m i c a s p u n e » , d a r ă m it e despre co şu rile unor fabrici ce aruncă în aer
p e r ip e ţ i il e M u s e t t e i ( ş i v o c e a J u d y - e i c e a r ă t a . O m e lo d r a m ă — e r a s ă s p u n mari cantităţi din căldura atît de necesară mul­
G a r l a n d ) ş i a le lu i J a u n e - T o m ( s e c o n ­ d e b u le v a r d , d a r e a e m a i d e g ra b ă tora dintre apartamentele noastre. «E derizoriu
d a t d e c o t o i a ş u l R o b e s p i e r r e ) în P a r is u l d e u liţ ă , u n s u b p r o d u s c i n e m a t o g r a f ic să stingi un bec, atunci cînd caruselul merge
Parisul vesel a n i lo r 1890 c u t o t c e e a c e la b e lle ő p o q u e
p u te a s ă o te r e c a d e c o r ş i a tm o s te r ă .
c u o c î n t ă r e a t ă — C a r m e n S e v illa —
b u n ic ic ă ş i c u c î t i v a t o r e a d o r i în r o lu ­
în gol», ni se spune. Parafrazînd, am adăuga
că e inutil să foloseşti un alt limbaj cinem ato­
M e m o r a b ilă « c r o n i c a p l a s t i c ă » f ă c u t ă r ile r o l u r i l o r lo r . Ş i c u , e v id e n t , f o a r t e grafic decît cel al peliculei alb-negru (imaginea
d e M ia u r ic e m a r i l o r p i c t o r i a i t im p u lu i: m u lţ i t a u r i, a ie ş i s ă m o a r ă u ş o r , u ş o r Sorin Constantinescu) şi al com entariului în
E x c e le n t ă , In p r i m u l r în d , id e e a d e a T o u lo u s e - L a u t r e c , M o n e t , M o d ig lia n i, d in p u n c t u l d e v e d e r e a l c e l o r c a r e t r e ­ flux continuu, atunci cînd ai ceva foarte im­
r e lu a , f ie ş i la u n c in e m a t o g r a f s p e c i a li­ V a n G o g h , D e g a s , R o u s s e a u le D o u a ­ b u ie s ă - i u c id ă . portant de com unicat, cînd ecranul însuşi
z a t m a i a le s in f i l m e p e n t r u p u b lic u l n ie r , C é z a n n e , U t r i l l o , e t c ., e t c . , e tc . D e c i, t o r e a d o r i, f a li s m a n e , t a in e şi «arde» parcă sub clocotul ideilor; ocolind de­
t î n ă r s a u f o a r t e t l n ă r ( e s te v o r b a d e C e e p o c ă ! Ş i c e f ilm ! t r a g e d ii , c u c o r id e , c î n t ă r e ţ e , c a b a r e t e liberat orice modalitate inoportună de «drama­
« D o in a » ) , a u n o r lu n g - m e t r a je d e d e s e n R.L. ş i c o c a in ă . C u t r e m u r ă t o r . C e f ilm ! Si tizare a realului», fo losindu-se inspirat de
a n i m a t c a r e , c u a n i în u r m ă , a u r u la t ce e p o c ă ! r .l procedee vechi de cînd lumea, T itus Mesaroş
p e m a r i le b u le v a r d e . reuşeşte să le confere o nouă prospeţim e dar,
Parisul vesel ( c a r e v a f i u r m a t d e Film am erican. R egia: Abe Levitovv. M uzica: Film spaniol. R egia: Rafael Gil. Cu: Carmen mai cu seamă, izbuteşte să ne atragă atenţia
Pisicile aristocrate, ia r n o i n e p e r ­ Harold Arien. V o c i: Judy Garland, Robert Sevilla, Arturo Fernandez, Miguel Mateo *M h asupra im portantului rol de m odelator al con­
m it e m s ă s u g e r ă m ş i r e p r o g r a m a r e n Goulet, Red Buttons guelina. ştiin ţe lo r jucat astăzi de film ul docum entar.
E c o n o m i i l e , c u c e î n c e p e m ? nu este sin­
gurul scurt metraj de o neîndoielnică «utilitate
socială», produs în vremea din urmă de către
s i l i u l u i d e S t a t ş i C o n s i l i u l u i L e g is la t iv . C r o h m ă l n ic e a n u , V i r g i l V â tz ă . * î n s u it a cineaştii studioului «Sahia-Fitm». A stfe l, în
asociaţia cin e a ştilo r • In c a d r u l F e s t iv a lu l u i N a ţ io n a l « C î n t . i- s c h im b u r ilo r c u ltu r a le c u u n iu n i s im i­ R ă s p u n s la o î n t r e b a r e c o t i d i a n ă , regizorul
r e a R o m â n ie i» , a î n c e p u t v iz io n a r e a la re d in u n e le ţ ă r i s o c i a li s t e , A s o c i a ţ i a Dum itru Done împreună cu operatorii Valentin
p r o d u c ţ iilo r p r o f e s io n is t e a le a n i lo r c i n e a ş t i l o r a a v u t c a o a s p e ţ i, în lu n a ilie şi T iberiu Lazăr încearcă să descifreze
1 9 7 0 — 1980, î n s c r i s e în c o n c u r s u l p e n t r u t r e c u t ă , c in e a ş t i s o v i e t i c i — a c t r i ţ a S v e t- resorturile insinuării urîtului în viaţa noastră
lu n g şi scurt metraje (preşedinţi ai j u ­ ia n a T o r n a , r e g iz o r u l V e le r ii R u b in c i k cea de toate zilele, caută, slujindu-se oportun
r i i l o r Mircea Drăgan şi Virgil C a lo t e s c u J şi r e a li z a t o r i i d e f ilm e d e a n im a ţ ie B a u y - de instrum entele film u lu i anchetă, să ie afle
Jubiliare • L a t a z e ie i n t e r ju d e t e n e a le F e s t iv a lu
lu i N a ţ i o n a l « C în t a r e a R o m â n ie i» p e n ­
:a n N e g h e r b e k o v , B o n d o S a ş t a i ş v il i ş i
V l a d i m i r P o p o v , ş i c in e a ş t i c e h i — r e g i­
motivaţia, să ie descopere sensurile ascunse.
«Cînd pătrunde într-un magazin, cum părătorul
t r u c i n e a ş t ii a m a t o r i, d e s f ă ş u r a t e in z o r ii V l a d i m i r S is ş i J a n S c h m i d t . • L a trebuie să fie întîm pinat cu o explozie de pro­
c u r s u l l u n ii a p r il ie la T u l c e a , H e r c u la n e . F e s t iv a lu l u n i o n a l al f i l m u l u i s o v i e t i c duse care să-i producă bucurie pe ziua res­
• în a j u n u l c e le i d e a 6 0 - a a n iv e r s a u la ş i ş i F o c ş a n i, a u p a r t i c i p a i c a m e m b r i d e la V i l n i u s , A s o c i a ţ i a c in e a ş t ilo r d in pectivă», afirmă perem ptoriu o viitoare specia­
a P a r t id u lu i C o m u n is t R o m â n , la C e r c u a i j u r i i l o r , r e g iz o r i i G e o S a iz e s c u , lo s if t a r a n o a s t r ă a f o s t r e p r e z e n t a t ă d e r e g i­ listă a acestui cvasi necunoscut domeniu ai
d e d o c u m e n t a r e al A s o c i a ţ i e i C in e a s t D e m ia n , B o b C ă lin e s c u , S z i la g h y i Z o l ­ z o r u l M ir c e a M u r e ş a n ş i d e c r i t i c u l A u r a frum o su lu i cotidian, pe nume design. Dar,
t á n , N ic o la e C a b e l, V i c t o r A n t o n e s c u , P u ra n . • F i lm u l Proba de microfon ce te faci, cînd în rafturi şi vitrine, te întîmpină
lo r , s c e n a r i s t u l lo a n G r i g o r e s c u , r e g i­
A le c u C r o ito r u , G e o r g e C o rn e a , M ir ­ a t r e c u t p r o b a t r a v e r s ă r ii A t l a n t i c u l u i , nu bucuria ci tristeţea? Tristeţea sub formă
z o r u l T itu s M e s a ro s , c r it ic u l M a g d a
î m p r e u n ă c u r e g iz o r u l s ă u M ir c e a D a - de lămpi dezagreabile şi pantofi rămaşi ne-
M ih ă i le s c u ş i p r o f . u n iv . C o n s t a n t i n c e a iva, criticii Călin Căliman şi E v a
n e liu c , f i i n d p r e z e n t a t la F e s t iv a lu l d e la vînduţi. T inerii designed ne asigură de bunele
P i v n ic e r u a u s u s ţ in u t a l o c u ţ i u n i d e s p r e S î r b u lector univ Radu A n e s t e P e tr e s c u .
L o s A n g e le s . • A s o c i a ţ i a c u l t u r a l ă « M i­ lor intenţii şi spre convingere, ne şi arată cîteva
a f ir m a r e a f i l m u l u i r o m â n e s c în a n ii s o • P r im a î n t r u n i r e d in n o u a s e s iu n e a
h a i E m in e s c u » d in S t . N a z a ir e ( F r a n ţ a ) obiecte, deosebit de plăcute privirii şi pe dea­
c i a l i s m u l u i ş i d e s p r e p e r s p e c t iv e le d e C l u b u l u i c r i t i c i i , o r g a n i z a t d e s e c ţ ia d e
d e z v o lt a r e a le c in e m a t o g r a f ie i n o a s t r e . a in c lu s în p r o g r a m u l s ă u d in lu n a a p r i­ supra, de o toarte edificatoare fu n cţio n a li­
c r it ic ă A C I N , a a v u t c a t e m ă « I e r a r h ia
• S u b a c e le a ş i a u s p ic ii , r e g iz o r u l F r a n - lie p r o ie c t a r e a f i l m u l u i r o m â n e s c F a ­ tate. T ot ei mai susţin însă, nu fără o uşoară
v a l o r i lo r în c r it ic a f i l m e l o r r o m â n e ş t i
c i s c M u n t e a n u , a c t o r u l Io n D i c h is e a n u a le a n u lu i 1 98 0». A u lu a t c u v î n t u l E c a -
lansterul la c a r e a u f o s t d e f a ţă r e g i ­ urmă de tim purie blazare, că munca le este
ş i c r i t i c u l V a le r ia n S a v a a u p r e f a ţ a t z o r u l S a v e l S t io p u l ş i c o m p o z i t o r u l prea puţin apreciată, întrucît «nimic nu se
t e r i n a O p r o iu , T u d o r C a r a n f i l, B . T , R î-
a v a n p r e m ie r a f i l m u l u i Detaşamentul H . M a io r o v i c i. schimbă, totul rămîne aşa cum a fost». Oare?
p e a n u , V a le r ia n S a v a , M ih a i T o l u , E u ­
«Concordia», in f a ta lu c r ă t o r i l o r d m g e n ia V o d ă , G e o r g e L it t e r a , H e n r i W a id .
a p a ra tu l M a ré i A d u n ă r i N a ţio n a le , C o n ­ N a t a lia S t a n c u , S e r g iu S e lia n , O v .S
Ovidiu GEORGESCU O tte e a V A S IL E S C U

14
 expoziţia p ic to rilo r scenografi şi a p ic to rilo r de costume Un bun început
in lungul drum al devenirii mulfi creatori răminirtd In afara prezentei metalice descompuse din diferite maşini Iul şi ardelenii intrăm In registrul interpre­
filmului, scenografului fi re­ expoziţii. Observaţia nu este neapărat de de scris. Am revăzut cu plăcere «catedrala» tării ironice, umoristice pe care îl regăsim
vine, celui dinţii, menirea să natură critică, cit precizează posibila ne­ şi «casa Marghiloman» din Bietul loanide, şi In costumele semnate de Irina Katz
nem a imagineze şi să circumscrie concludentă, şi deci inechitate a unei ierar­ schite picturale expuse de Virgil Moise pentru Mireasa din tren. Dealtfel, schitele
spaţiul de joc ce urmează hizări valorice a lucrărilor expuse. Cu tot şi In expoziţia sa personală din noiembrie de costume ne readuc in memorie multe
să fie transpus pe ecran. aerul de improvizaţie, expoziţia realizează trecut, ca şi fotografiile decorului lui Nicolae dintre semnăturile aflate pe zeci şi zeci de
Tot aşa cum pictorul de cos­ insă, fie şi sumar, un contact cu varietatea Orăgan pentru Dincolo de pod. Etapele generice; Intr-o enumerare care nu işi
tume compune haina, chiar dacă nu ea îi de stiluri şi tehnici de lucru, Intr-un cuvlnl parcurse de decorator de la schiţa In creion, propune să fie exhaustivă să notăm: laviuri-
face pe... actor, alcătuind o parte din perso­ cu personalitatea plasticienilor In filmul la cea de culoare, plnă la fotografia decoru­ le impunătorilor regi daci de Hortensia
nalitatea personajului interpretat de el. Im nostru. lui construit stnt semnificativ ilustrate de Georgescu, figurile stilizate ale domnitori­
portanta decorului şi a vestimentaţiei in Din prima parte, dedicată televiziunii, tripticul realizat de Ştefan Antonescu la lor din veacuri trecute de Ileana Oroveanu,
cea mai sincretică dintre arte, nu mai tre­ am refinut colajul pictural pentru serialul O lacrimă de fată, Adaptarea la temă şi realismul celor din Ion de Nelly Merola,
buie demult argumentată, deşi nu mulfi Castelul din Carpaţi a lui Dumitru Geor- gen, calitate indispensabilă unui scenograf, personajele de basm ale Tominei, eleganta
dintre spectatori ştiu cum arată un decor, gescu, atmosfera bruegel-iană din Nopţi este exemplificată printr-o parafrază in stil celor imaginate de Lidia Luludis pentru
ieşit din creionul, peniţa sau penelul artis­ de veghe de Vasile Rotaru şi spiritul con­ kitch, de Mihai lonescu In decorurile: apar­ Tănase Scatiu.
tului, înainte de a fi ridicat, In trei dimen­ structivist al tirgului din Egmont de Teo­ tament de miliardar, bar hotel şi night Unele afişe expuse au darul să ne tre­
siuni, pe un platou şi transpus in imagine dora Dinulescu, ca şi imagineria de sursa club '?& Pentru decorul filmului Revanşa, zească nostalgii asupra trecutului nostru
de aparatul de filmat lată de ce expoziţia, folclorică a Basmelor Elenei Forţu. Dodu Bălăşoiu expune două schite in cinematografic, revăzlnd pe George Vraca
deschisă In cursul acestei luni, in holul Printre păpuşile, căţeii, aricii şi alte ani­ tehnici complet diferite — o Calea Victoriei şi Irina Răchifeanu in Viaţa învinge sau
cinematografului «Studio», este un fericit male ale autorilor, totodată scenografi şi «la teu şi echer» şi colaje, reconstituită cu momentele Setea, Lupeni '29 sau Erupţia.
prilej pentru o inttlnire Intre plasticienii desenatori ai filmelor de animaţie, se deta­ minuţie şi atentă documentare a anilor '40, Afişele premierelor ultimilor ani nu sint
filmului nostru şi spectatori. O iniţiativă şează macheta In trei dimensiuni a lui şi o alta schiţa iii pasta de ulei, cu cufitul, nici numeroase nid semnificative pentru
binevenită a secţiei de scenografie ACIN, Mihai Bădică din Metafora şi schitele in urmărind să redea doar atmosfera, fără reuşitele plasticienilor noştri — dintre cele
deşi destul de sumar pusă In practică. Cu culori de apă incerclnd să sugereze Vîntul să marcheze vreun detaliu anume. Marcel expuse se detaşează cel al Klarei Tamas
tot efortul. Ifi este imposibil să detectezi ca stare, semnate de Anca Florea Olteanu. Bogos este prezent cu un decor «passe- pentru Zidul şi afişul semnat de Nicolae
un criteriu (cronologic, valoric, individual, Cu talentul său inconfundabil, Ion Po- par-tout» (dealtfel nenominalizat) propu- Edulescu la Labirintul.
tematic, de premii etc.) In afară unuia ad-hoc pescu Gopo face legătura dintre filmul de nind mai degrabă o minisimfonie coloris- In aşteptarea unei expoziţii mai cuprinză­
şi a dorinţei de a cuprinde toată geografia animaţie şi cel de ficţiune cu actori, prezen- tică In roşu, verde, albastru. Un decor la­ toare, să ne mulţumim şi cu acest început
noastră cinematografică (televiziunea, stu­ tînd o machetă de decor (a filmului la care borios şi expresiv în peniţă semnează promiţător.
diourile Al. Sahia, Animafilm. Bucureşti si lucrează, Maria Mirabela), un fel de mască Dorina Şortan la Zbor planat Cu decoru­ A.D.
afişul de film) dar nu şi toată suflarea breslei, a timpului realizată dintr-un colaj de piese rile lui Călin Paură pentru Pruncul, petro-

Încă de la schiţa de costum se poate preciza

D etaliul caracterizează personaje şi crcegzft atmosferă. Labirintul de Şerban Creangă, prezenta
intenţia ironică .Costume
la Mireasa din tren de Irin a Katz M agazinul de Nicolae Drăgan din Dincolo de pod In afişul semnat de Nicolae Edulescu

Din schitele de decor ex­ cineaşti-teleaşti-scenografi: Vasile Rotaru din punctul de vedere al ideei filmului si de­

e
puse de-a lungul anilor in ex­ corul din Iarba verde de acasă (premiul
poziţii naţionale şi interna- de scenografie al Uniunii Artiştilor plastici,
iionaie. se citeşte fără echi­ în 1978). Dacă există scenografi atraşi de
voc vocaţia picturală, de sub- tipul de decor spectaculos, alţii de decorul
jlt colorist, a tui Vasile Rotaru, scenograf ce in consonantă cu v iaţa strict funcţionai în slujba mecanismului ac-
a adus prin decorurile semnate pentru sce­ cţiunii. decorul lui Vasile Rotaru îmi apare
nă. micul sau marele ecran o notă aparte gînriit în special in raport cu personajele,
in peisajul spectacolului românesc. De­ cu vîrsta. caracterul, mentalitatea, preocu­
butul său la si o dată cu televiziunea — Vasile Rotaru din toate lucrările sale. el a m zăpăceala nuntii şi mai apoi a acciden­ pările. evoluţiile, veleităţile sau visele lor
in 1957, chiar in anul primelor noastre emi­ tflat. în dimensiunea sporită a ecranului tului. se produce treptat, insinuant, o de­ Să ne oprim o clipă în satul unde se petrece
siuni. şi-a pus cu precădere amprenta pe lerenul necesar pentru a pune în valoare zordine prevestitoare de rele. deşi în apa­ 90’., din acţiunea filmului mai sus citat,
stilul său de lucru. Mă gîndesc la preferinţa mai generos detalii semnificative. De pildă rentă fiecare detaliu în parte nu este legat intr-un fel arată casa părăsită de tată. ho-
pentru decorul construit pe platou, prega casa de provincie (în întregime construită direct de desfăşurarea acţiunii, asa cum tărit la vreme de bătrînete să apuce drumul
tit spre a fi luat cu asalt simultan si dm ne platou, puţind fi deci atacată de aparatu este acea sticlă cu lapte pe jumătate plina şantierelor — casă neîngrijită de mînă de
orice unghi de mai multe camere tv., den de filmat din orice unghi) unde are loc la (sau. dacă vreţi, pe jumătate goală) care om. cu uşile zăvorite cu lacăte, dar mirosind
fundamental deosebit de decorul de ten u n sfirşit de săptămînă tragedia fetei iubi 'asistă» uitată pe masa din sufragerie la încă a cimbru uscat agâtat într-un cui, a
tru tradiţional, expus către public doar pe toare de «ilustrate cu flori de cîmp», casă toată învălmăşeala şi spaima din jur mere rămase să putrezească în cămară, în
o singură latură si chiar de cel de film care c u intrarea ei modestă, umbrită de perdea­ totul contribuie la crearea stării dorite. pripa plecării: casă nelocuită acum. dar
poate «tine» doar cit îl cuprinde un singur ua de vită, cu un interior dichisit, dar unde. Tot prin cumul de detalii se ierarhizează sugerînd prin încă alte multe detalii tihna,
aparat. Imperativele tehnicii de lucru speci­ de odinioară. Altfel arată aceeaşi casă
fice televiziunii, perfectate de-a lungul a 24 după ce ttnărul profesor se întoarce să lo­
de ani în emisiuni festive sau de varietăţi cuiască aici. Perdelele şi cuverturile bă-
si mai ales în aşezarea în spaţiu a peste 250 irîneşti au prins parcă o nouă viată, cărţile
spectacole de teatru (de la Euripide la Mö­ răsar ici şi colo pe cite un raft iar. In final,
llere, de la Cehov la Strindberg, de la Cer­ pereţii proaspăt văruiţi şi acoperişul din
vantes la Pirandello, de la George Căli- sită nouă rîd parcă ia soare... Să privim
nescu la Ion Brad. de la G.M. Zamfirescu mai departe casele aceluiaşi sat inchiztnd
ia Al. Voitin etc), imperativele televiziunii fiecare un alt univers uman: casa fratelui
deci i-au devenit atît de familiare încît ie-a profesorului, responsabil de magazin mixt
preluat într-o interpretare proprie şi cit frate ce mai închide ochiul la cîntar şi adu­
se poate oe penenc şi pe piatoui ae turnare nă. în schimb, mobilă nouă cu vitrină, fri­
si pe scenă. Benefic in sensul în care sce­ gider. televizor etc. — deşi geamantanele
nograful îsi gindeste de la început ambian­ tot pe dulap stau (sínt şi alte amănunte de
tele şi cu ochi de regizor, calculînd locurile acest fel ce indică standardul de gust al
posibile ale amplasării aparatului sau apa­ unui om proaspăt înavuţit) sau, să poposim
ratelor. traiectoria mişcării actorului, ştiind si în casa medicului veterinar la o petrecere
că oricare colt de decor poate deveni pen­ de conjunctură. Şi aici dialogul mut al
tru o clipă faţadă. detaliilor este multivalent dubllnd perma­
Un prim pas către film ca atare i-a marcat nent prin semnificaţii dialogul rostit.
trecerea de la teatrul-tv la serialul-tv. (Cos- Un meticulos spirit de observaţie, trans­
min fiul zimbrului. Urmărirea. Cireşarii pus pe platoul de filmare cu seriozitate,
si .tcum Lumini $i umbre), dar trecerea de pasiune şi fără ostentaţie dau decorurilor
la pelicula de 16 la 35 de milimetri i-a dat semnate de Vasiie Rotaru acea credibilita­
posibilitatea si unei reevaluări a semnifica te născută din consonanţa cu viaţa.
tiei detaliului in cadru. Un obsedat ai
amănuntului de viată, asa cum ne apare Adina D Ă R I AN
 Filmul, document al epocii
pentru Tăişul briciului. Anne Baxter (năs­
cută la 7 mai 1923) a muncit şi a tras din
greu pentru a se impune tn Hollywoodul
tunelul y acela tixit de personalităţi apăsătoare, de
vedete geniale şi cabotine, de regizori mari
tim p u lu i ^ şi mai măruntei, dar tot» obsedaţi de pro­
fesie; ea ştia «totul despre Eva»... Adoles­
centă şi necunoscută, se înfăţişase la un
test cu Hitchcock pentru un rol tn Rebeca
— «ştiam că eroul principal era Laurence
Olivier, de care mă îndrăgostisem de ctnd
văzusem La răscruce de vfnturL Inima
Imi bătea gata să se rupă Aveam 15 ani
şi imediat am încetat să mănînc. Chiar cu
Un Hollywood şapte dolari pe săptămtnă, devenisem prea
grasă... întrevederea cu Hitchcock a fost
în care actorul memorabilă am trăit o audientă la un
Budha. Mi-a cerut să mă uit ki plafon şi
muncea din greu apoi, încet foarte încet fără vreo întrerupere
să-mi aplec privirea spre podea. Am în­
cercat de ctteva ori, timp de un sfert de oră.
N-am izbutit am renunţat zdrobită la
capătul nervilor». Dar, deşi nu obţine rolul
(ea va lucra sub direcţia lui Hitchcock kr
Anne Baxter era, în acel admirabil Totul 1953, tn I Confess, alături de Montgomery
despre Eva, femeia modestă, calmă, dar Clift), lumea regizorilor o remarcă şi ea
decisă — decisă chiar tn perfidia tenace începe învăţătura la şcoala aceea fără de
şi îndreptăţită cu care fşi făcea loc sub pereche a platoului unui studio american;
soarele gloriei — Infrunttnd o rivală de forţa o şcoală aspră tn care nu puteau 6 ocolite
lui Bette Davis, în jungla aceea de patimi momentele penibile. Privind-o cum joacă,
şi vanităţi mari şi mid a Broadway-ului. într-un rol de femeie care se roagă de un
Actriţa dovedea o subtilitate rară, in doza­ bărbat John Barrymore va întreba: «Femeia
rea unor otrăvuri de cea mai bună calitate asta ştie să şi înoate?» Va învăţa să plîngă
psihologică: egoismul, gelozia, răceala unei la comandă şi, dacă Intr-o zi, ca omul, nu
plnde, ferocitatea tn deposedarea celuilalt, va putea — regizorul va cere «linişte pe
luau chipul unei cinstite cumsecădenii, platou» şi către ea, cu dulce sarcasm:
a unei echilibrate pudori, fără nimic osten­ «Draga mea, te aşteptăm..jt «înveţi să joci
tativ, tn afara oricărei exagerări. Rol de mare in fata unei camere, amintindu-ti de toate
artă actoricească — el venea la 11 ani după loviturile primite. Mi-am învăţat attt de bine
consacrarea actriţei (1946) cu un Oscar lecţia că m-au poreclit «robinetul». Uzina

ne-am ramolit sau înrăit adică, fn 1981, lucrurile vor sta astfel: «Stnt
într-un cuvînt Traviata (mai plîngem hotărttă să pun capăt carierei mele cine­
la Traviata), ca auzind şi citind matografice şi teatrale. Cred că nimeni nu
cronica toată zarva de la Paris cu această
nouă «Damă cu camelii», tn care
hronicul mă poate face să-mi schimb decizia; am
de gînd ca tn anii care vin să trăiesc cit se
surîsului dumneaei — în numele unei noi lecturi
moderne — se îndrăgosteşte la nebunie v î r s t e lo r poate de destinsă, să călătoresc tn ţările
pe care nu le cunosc şi timpul care Imi mai
L de tatăl ei şi ajunge obsedată de rămtne să-l dedic creşterii nepotului meu.
Pe scurt, îmi voi permite tot ce nu mi-am
dumnealui, filmul avlnd la bază o
concepţie misogină, atunci, exact ingăduit ani de zile...»
in numele adevăratului Dumas — fils, Ziarista Joan Mc.Trevor notează că
să nu ne aruncăm, moderni şi bărbaţi, Era o plăcere aceste ginduri, actriţa nu i le-a rostit nici
Arie din Verdi toti fii ai bătrinuiui Dumas, cu energie trufaşi, nid cu cochetăria rea
spre discotecă, să găsim acolo, s-o priveşti... a vedetelor plictisite — ipocrit şi stupid —
Traviata noastră, cu Greta Garbo de faimă, d cu melancolie. Ingrid Bergman
şi mai ales cu Kate Nelligan, s-o are decenţa inteligenţei; ea ştie că un actor
punem la pick-up şi să fredonăm adevărat nu-şi poate trăi bucuriile cele mai
N-om fi noi la vtrsta rea ctnd melodia fratelui nostru mai mare, simple in afara unei afectuozităti de largă
nu mai putem pricepe ce este rudă cu John Lennon, care ctnta: umanitate, pe care doar cei precipitaţi tn
modern, n-om fi anchilozaţi «E ceva putred In Danemarca». fn urmă cu doi ani, după Sonată de toam­ bombastic o numesc fascinaţi şi nepricepuţi,
in reumatisme estetice, ceea ce Căci mai ştim şi noi ce e te- nă (în regia lui Ingmar Bergman), unul din golaş şi neghiob: «glorie», cuvînt care or­
e nou nu ne pute a teribilism, ri-bi-lis-mul, mi-so-gi-nis-mul, cele mai bune filme ale ei, dacă nu chiar în­ beşte şi răceşte:
ne mai plac savarinele şi chiar ginui, genul. coronarea operei ei de actriţă, Ingrid Berg­ «— Cinematograful mi-a dat toată ferici­
napolitanele, nu sintern cofetarii man anunţa, într-un interviu, că «a venit rea la care o femeie poate spera — mărturi­
bătrini care numesc gust bun vremea să mă retrag din cinema; cred că seşte Ingrid Bergman,fără modestii false şi
doar papileie lor, încă ne mal momentul e bine ales; prefer să-mi închei impudica Am devenit un personaj public,
pricepem — ca bunele gospodine — cariera atunci ctnd numele meu este legat trăind dificultatea de a te şti fixată de mi­
să alergăm după o retetă nouă de un film de o înaltă calitate». lioane de ochi. Bineînţeles, am avut largi
de sufle cu ciuperci, n-am ajuns Anul trecut în autobiografia sa, artista compensaţii: am jucat bi filme magnifice,
la vanităţi de genii care nu cred Rubrica
îşi mai dădea o şansă: «Iubesc at* de mult sub direcţia celor mai prestigioşi regizori,
decit in stilul şi viziunea lor, nu «Filmul, document al epocii —
Documentul, sursă a filmului» teatrul că sper să mai joc ptnă la ultima avlnd drept parteneri actorii cei mai buni
ne uităm chiortş şi fără suflet suflare... Ca să părăsesc scena, vor trebui ai vremii: Gregory Peck, Gary Cooper,
la ceea ce produce mintea şi uzina este realizată
de Radu C O S A Ş U să vină să mă ia de acolo cu un fotoliu pe Humphrey Bogait, Charles Boyer, Joseph
celuilalt, nu ne suspectăm că rotile.» Cotton... (N.r.: de neuitat după părerea

• Vittorio De Sica şi Passolini, Rosse- Vermocken în memoria lui Anna Magnani, matografică «20 The Century Fox» a fost
lini şi Visconti, Autant-Lara şi Bellocchio. intitulat foarte frumos: Io sonno Anna cumpărată— cu 800 milioane de dolari —
agendă Fellini, Giulieta Massina şi Mastroianni
sínt doar ctteva din personalităţile care
M ag n an i
• A murit Mark Donskoi, unul din cei
de un mare neguţător în comerţul mondial
cu petrol.
de cinefil ^ apar cu amintirile şi reflecţiile lor, într-un
film de montaj (interviuri şi secvenţe
mai patetici şi mai subtili regizori sovietici,
cîndva elev al lui Eisenstein, autorul unei
• Cosmonautul american John Young,
la al cincilea zbor spatial, transmitea de
celebre) realizat de cineastul belgian Chris superbe trilogii cinematografice inspirate pe naveta Columbus: «Nu s-a schimbat
de Gorki, al învăţătoarei din Şatrîi, nimic pe aici... e o plimbare fantastică,
al M aniei, al Curcubeului, care imediat v-o recomand cu căldură*»
după război ne bulversa experienţa cine­ • O lume şi mai nebună, nebună, se
U ltim a p e rfo rm a n ţi a rtis tic i şi a tle tic i filă cu o vigoare a durerii tîşnită. ca anunţă a fi aceea din filmul regizat de
a lu i B o rt Reynolds: nicăieri altundeva, din atrocităţile măcelu­ fostul cascador american Hal Needham,
o c u rş i superrapidă in tre New Y o rk lui abia sftrştt... In care staruri de maximă popularitate
şi Los Angeles, conducînd o am b u lan ţi! • A dispărut şi Norman Taurog, la ca Roger Moore, Burt Reynolds, Dean
82 de ani, tipul desăvfrşit al regizorului Martin, Sarny Davis jr., Peter Fonda şi
american de mare meserie şi scurt mesaj multi alţii, stnt aruncate Intr-o cursă de­
omenesc, capabil să se adapteze la toate mentă care începe din centrul New York-u-
scenariile, la toate vedetele, ia tot ce vrea iui şi se încheie la Los Angeles. 3 000 km.
producătorul. Gag-man la Sennett, regi­ Cine ajunge mai repede, folosind toate
zorul lui Zigotto, W .C Fields, Harold mijloacele rutiere, respectfnd vitezele le­
Uoyd, Deanna Durbin, Judy Garland pînă gale, politia veghind la orice exces? Gag
la Jerry Lewis. Specialist în comedia ctt toate zilele: Burt Reynolds foloseşte
muzicală. Orbise de cîtiva ani şi conducea o ambulantă,cea mai prioritară maşină,
Institutul pentru nevăzători din Los An­ ductnd o bolnavă falsă, un medic fals,
geles. el fiind şoferul care visează să scape de
• Celebra societate de producţie cine­ toate controalele!

I
 Documentul,sursă a filmului
de visuri are un regim de cruzimi şi expresii
extrem de realiste. Celebrul producător
Darryl Zanuck împărţea actriţele In «văcuţe»
şi «bibliotecare». Anne Baxter era fişată
ta «bibliotecare». Căpătase renumele unui
actorii
personaj sofisticat Se zicea Intre meseriaşii
regiei: «Ctnd ai vreo îndoială, apelează la
v re m ii noastre
Baxter!» Va răzbi cu acel Oscar din ’46
şi va ajunge să joace lingă Clark Glable,
«cel aflat la înălţimea poreclei sale: The
King» (regele). In scenele de dragoste 0 aşteptare, după 23 de ani
Gabie a fost cel mai desăvtrşit profesionist
din citi am fnttlnit un farmec irezistibil,
sărutul-perfect», O apreciază colegial Anne Accente surprinzător de grave şi de juste — pentru
Baxter. Dar ceea ce frapează In aceste con­
ceea ce ştim cu toţii că înseamnă de obicei, o discuţie
fesiuni încredinţate revistei «Cină-revue», cu o actriţă celebră, încoronată de multe succese
este următorul amănunt care relevă cum la Intr-o carieră de peste două decenii — găsim tntr-un
nivelul celor mai buni meseriaşi, arta rămlne
o necunoscută. Anne Baxter spune că «In interviu acordat de Nevena Kokanova, revistei «Filmul
timpul lucrului la Totul despre Eva, nici- bulgar» nr. 1/81. Niciuna din platitudinile binecunoscu­
unul dintre noi (N.R.: aceşti «noi» fiind actori te, nici o cochetărie, nici o frivolitate nu răzbat din
de talia lui Bette Davis, Georges Sanders, glndurile acestei personalităţi de primă mărime în
printre care abia răsărea Marilyn Monroe) cinematografia tării ei. Dimpotrivă, o superioară anxie­
nu se gtndea că filmul acesta va ajunge un tate fată de destinul ei artistic, o obsesie — deloc
clasic. De altfel fntr-attt eram de convinşi pozată sau exagerată — a chinului creator, o respon-
că va ieşi un spanac, că ne băteam printre
noi pentru a ne schimba rolurile din sce­
nariu...»
In ce priveşte Hollywoodul şi cinema-ul
de azi, Anne Baxter împărtăşeşte scepti­
cismul actual al mai tuturor gloriilor de ieri:
«In studiouri nu se mai munceşte ca altă­ «!Nu-i deajuns
dată şi, In această atmosferă tinerii nu mai o atitudine
au timpul necesar să înveţe şi să se formeze.
Formulele stnt aceleaşi şi plicticoase: sex effort» (efort neîntrerupt), călăuzită de o Clasica înfruntare, respectuoasă
şi violentă; vk>len1ă şi sex Lipsa de bani idee plină de miez, deprinsă foarte re p e d e , totul despre Anne Baxter faţă de artă» —
atrage lipsa de timp pentru repetiţii». Sínt din copilărie: «Munca este salvarea. Nu
obiecţiile unei actriţe care nu şovăie sâ cunosc nimic mai radical pentru a te vm şi Bette Davis un gînd
pună ca «titlu al vieţii mele», deviza împru­ deca de o rană profundă şi pentru a d e v e n i {Totul despre Eva) al Nevenei
mutată de la Laurence Olivier «Continue! adult».
Kok anova

noastră, şi «fleacul» acela de Floare de

cactus, alături de Walter Matthau). Chipul
meu era cunoscut de lumea întreagă, dar sabilitate permanent neliniştită care tulbură prin chiar
in schimb trebuia să port o mască, să surid forţa cu care e stăoînită:
cind n-aveam dispoziţie, să-mi apăr ima­ «— Îmi vorbiţi de cei 23 de ani ai carierei mele. Fie
ginea de marcă chiar dacă îndeplinisem doar şi durata, ei sugerează că au existat momente
scrupulos termenii contractului. Ştiu că de apatie şi de saturaţie. Şi nu doar din excesele mun­
asta e plata pentru gloria cinematografică, cii. Munca nu naşte doar oboseala Mai sint cenuşiul,
că toti actorii cunosc această situaţie — monotonia, lipsa de varietate In ideile şi temele sce­
viata, totuşi, rămlne epuizantă Trebuie să nariilor care aplatizează posibilităţile interpretării...
ai nervii extrem de tari, o rezistentă fizică Pauzele, insuccesele, cu conflictele şi chinurile lor,
mai presus de orice încercare, să ştii să-|i stnt perioadele cele mai complexe ale unei vieţi de
păstrezi o parte din viată ferită de reflec­ artist dar şi cele mai constructive pentru un spirit
toarele actualităţii». creator. Stnt convinsă că succesele unor roluri sint
Ceea ce are Intr-o măsură extraordinară exact consecinţa infringerilor depăşite... Numele meu
Ingrid Bergman — de la Intermezzo şi a figurat pe genericul multor filme dar nu odată doar
Casablanca plnă la Floare de cactus şi pentru a le mări încasările, sau pur şi simplu din
Sonată de toamnă — este o lumină, o inerţie, din facilitate. Acesta este destinul actorului
iradiere care o desprind parcă de toţi muri­ profesionist, cum o spunem cu resemnare— Pauzele
torii din jur. Fotogenia nu cuprinde întotdea­ — mai mult sau mai puţin lungi — sint necesare.
una acest mister al fiinţei. In copiile cele In sensul că odată un rol încheiat revin la el, judectn-
mai htrşite şi mai întunecate ale Casei- du-l cu anumită distantă, cu o anumită răceală, dar —
blancăi, văzute de zeci de ori — Ingrid aşa mi se pare plnă acum — şi prea academic, fără
Bergman strălucea cu o putere In cele din mare spor. Vi se pare că judec eretic? Îmi permit să
urmă enigmatică Intrarea ei la «Rick» — fac o excepţie, căci de obicei.în declaraţiile mele publi­
alături de Paul Henreid — e una din cele mai ce, mă mărginesc la sărăcăciosul domeniu al lui «cum
simple îndreptăţiri ale inventării cinema se cuvine», unde se întreţine fată de artă doar o ati­
ului care, orice am spune, vine de la Ingrid Bergman, 1944: tudine respectuoasă... In concluzie, aş fi înclinată să
Lumiére... Nici un răsărit de soare pe peli­ în Lampa de gaz, remarc că,fără să subestimez drumul parcurs, gusturile
culă nu mi-a dat vreodată elanul de a trăi prim ul ei Oscar. şi convingerile mele sint încă In aşteptarea rolului
ca replica lui Bogey către ea «E o plăcere meu, al celui care ar corespunde pe deplin stării mele
să te pot privi». E replica cea mai corectă Ingrid Bergman, 1981: de spirit şi pe care l-aş construi cu o «iluminare crea­
pentru a defini ce înseamnă Ingrid Bergman cu nepoţelul ei, toare» capabilă să ajungă cit mai aproape de dimen­
In istoria cinefiliei noastre. siunile adevărului».
pe stradă...

moştenitor al unui mod de viată- trec. Luaţi de pildă, un tablou de Lautrec, şi de regizor, Redford apreciază că «cel mai
Se poate spune căe un film politic: încerc să observaţi omul, femeia, care ocupă în prim bun scenariu este deseori acela pe care-l
arăt ceea ce nu merge în America de azi plan cea mai mare parte a spaţiului, priviţi inventează actorii... Ca regizor, m-am stră­
şi schiţez ceea ce s-ar putea face ca lucru­ peste umărul lor şi veti descoperi tot ceea duit să-mi însuşesc calităţi care nu mă
rile să meargă». ce se petrece în interiorul tabloului. prea caracterizau: răbdare, exactitate, simt
în ce priveşte problemele estetice, Red- Această formă de intimitate a operei lui diplomatic şi organizatoric», fn sfîrşit, Red­
ford relevă influenta foarte apăsată a ex­ Lautrec, am încercat s-o exprim în cinema». ford nu ascunde că. pentru el acest film.
perienţelor sale picturale: «Experienţa mea Cinematografic, preferinţele lui Redford «nu constituie decît un debut. Fără îndoială,
de pictor mi-a ajutat foarte mult. Toată viata merg către 81/2 al lui Fellini («in care-i pusă nu am explorat caracterele prea departe,
in joc natura umană»), Jules şi Jim al dar cum s-o fi făcut într-un film de două ore
Fişe la dosarul Oscar'81 n-am avut încredere în cuvinte Cînd citesc
o carte, o văd. Povestea filmului mi s-a lui Truffaut («care îmi place pentru bucuria şi jumătate?» întrebarea are modestia ne­
arătat ca o serie de tablouri In care puteam şi simţul copilăriei»), Comoara din Sierra priceputului, dar nu e chiar inocentă, dacă
să determin poziţia grupurilor, a chipurilor, Madre al lui Huston şi, «să nu uit de biblia ne gîndim că un critic serios ca Jean de
a corpurilor. Doar oamenii mă interesează, noastră, Cîntind in ploaie; în acest gen, Baroncelli îşi încheia cronica la acest film,
Dacă. în aprilie şi mai, Bucureştiul se nu sínt sensibil la peisaj. Am abordat filmul niciodată nu s-a făcut ceva mai bun». cu multă severitate: «...Abia către sfîrşitul
bucura — cu săli pline — de coincidenta om punctul de vedere al lui Toulouse-Lau­ in ce priveşte propria sa artă, de actor filmului, Redford găseşte un ton just...
fericită a prezentei Oscarului american a- Pînă atunci Redford, debutantul, cucerise
cordat unui film străin (Moscova nu crede onest galoanele de realizator. Brusc, el do­
in lacrimi), nu e deloc neindicat ca in vedeşte că e capabil să depăşească litera
aşteptarea Oscarului principal, să decupăm A din A.B.C-ul sentimentelor». Or, această
cîteva citate elocvente care să ne pună cit expresie a abecedarului, criticul francez o
de cit la curent cu filmul regizat de Robert luase din chiar interviul lui Redford acordat
Redford, Oameni obişnuiţi, laureatul în­ aceluiaşi ziar (Le Monde) şi unde, după
cărcat cu atltea distincţii. întrebarea de mai sus, realizatorul continua
In primul rlnd, cîteva afirmat» esenţiale astfel: «Bergman are dreptate cînd spune
ale realizatorului. In privinţa subiectului: că sîntem analfabeţi în ale sentimentului,
«Ordinary people ar fi un film al familiei în A.B.C.-ul emoţiilor. El susţine că a
clasice americane, Intr-un orăşel clasic ajuns la litera D. Eu ştiu bine că sínt încă ta
american, unde n-a mişcat nimic de 40 A, numai că sínt convins că cei mai mulţi
de ani şi unde, dintotdeauna te naşti dintre oameni n-au ajuns nici măcar aici...»

17
 cinerama
s o n , a p a r p e g e n e r i c a c t o r ii I s a b e lle
M o n d o telex H u p p e r t , P h ili p p e N o ir e t ş i S t e p h a n e
A i i d r a n . Ş i p e n t r u c ă a ş a e m o d a ( ia r
m o d a e s te a ş a p e n tr u c ă f ilm u l c o s tă
m a i i e f t i n ) t u r n ă r i l e a u lo c In S e n e g a l.

Ultimul ifterviu al lui • U n f i l m d e t e le v i z iu n e in s p i r a t d e

u n r o m a n a m e r ic a n « P a r a g r a f u l 2 2 » a l
s c r i i t o r u l u i J o s e p h H e lle r a f o s t r e a liz a t
Jock-Jim Davis d e r e g iz o r u l p o l o n e z M ir e k P iv o v s c h i.

• B in e c u n o s c u tu l r e a li z a t o r iu g o ­
s la v D u s á n V u k o r ié lu c r e a z ă In p r e z e n t
• Regizorul sovietic Igor Taiankin a p e p l a t o u r i le d e ia P r a g a la n o u a s a p o ­
v e s t ir e ş t i i n ţ i f i c o — f a n t a s t i c ă in t i t u l a t ă
elaborat scenariul şi şi-a asumat reali­
zarea filmului care va purta titlul Ploaie Monstrul din Galaxia Arcana.
de stele, inspirat de o povestire a scrii­ • Două surori, f i l m u l r e g iz o r u l u i p o ­
torului Viktor Astufiev. Acţiunea noii lo n e z L a c o A d a m a ik , s e p e t r e c e in m e ­
povestiri este plasată In anii celui de-ai d i u l s t u d e n ţ i l o r tn m e d ic i n ă ş i, d u p ă
doilea război mondial. c u m s e a n u n ţ i, f ilm u l v a a p a re p e e c ra n e
• (n distribuţia filmului realizat de c h i a r In a c e a s t ă v a r ă .
regizorul italian Steno, intitulat Intîl-
nire de dragoste, apar Monica Vitti şi • O p o v e s t i r e c in e m a t o g r a f ic ă s o ­
Philippe Leroy. O bună parte din acest v ie t ic ă i n s p ir a t ă d e p r o b l e m e a le t i n e r i ­
film a fost turnată la Veneţia (se poate lo r d e a s t ă z i ş i t r a n s p u s ă p e e c r a n d e
vorbi oare de o predestinare a cetăţii r e g iz o r u l L e o n id M e n a k e r îl a r e f n r o lu l
din lagună pentru tot ce ţine de nostalgie t i t u l a r p e m a r e le a c t o r d e t e a t r u ş i d e
şi afecţiune?). f ilm , M ih a i l U l ia n o v .
• Tot la Veneţia şi, cum s-a afirmat
pentru Veneţia, s-a realizat un film, • R o lu l f o s t e i c e l e b r it ă ţ i h o l iy w o o -
m 1 in mare parte balet, cu Caria Fracci,
Rudolf Nureev şi Peter Ustinov în prin­
d ie n e J o a n C r a w f o r d v a fi in t e r p r e t a t
d e F a y e D u n a w a y în f i l m u l in s p ir a t d e
cipalele roluri. Carnavalul traditional c a r t e a s c r is ă d e f i i c a f o s t e i a c t r i ţ e d e
al Veneţiei serveşte de fundal al noii p r im r a n g d in a n i i in t e r b e l ic i , c a r te
povestiri pentru ecran semnată de Mario in t i t u l a t ă « M a m ă d r a g ă » ( a f e c ţ i u n e a d in
Lanfranchi. Se afirmă că Fondazione t it lu n e r ă s fr în g în d u - s e a s u p ra în tr e g u ­
Venezia nostra, cum se intitulează lu i v o l u m ) .
n -a u fo s t m a i b u n i c a a tu n c i c în d ju ­ pelicula, este destinată să constituie
c a u a l ă t u r i d e e l. D e c e ? P e n t r u c ă un ajutor substantial pentru costisitoa­ • Eram actriţă s e v a i n t i t u l a f ilm u l
în r e a liz a r e a u n u i f ilm , G a b in — m o n ­ rele lucrări de întreţinere a neasemuitei r e g iz o r u l u i s o v i e t i c G h e o r g h i N a t a n s o n
s t r u l s a c r u , „ G a b in — t e r o a r e ? n u u it a urbe. c u Z i n a id a K i r i je n k o In r o lu l u n e i a c t r iţ e
d e c e le d o u ă c a l it ă ţ i e s e n ţ i a le a le s a ie : • Interpreţii principali ai filmului reali­ c a r e în t i m p u l o c u p a ţ i e i n a z is t e e r a , de
R e lu a r e a p e m ic u l e c r a n f r a n c e z a zat de francezul Jacques Doillon şi f a p t , u n p r e ţ io s o m d e le g ă t u r ă a l p a r t i­
r e s p e c t u l m e s e r ie i ş i s e n t im e n t u l n e a ­
c it o r v a f ilm e c u J e a n G a b in a s t î r m t
b ă t u t a l p r ie t e n i e i. U n t î n ă r c o n f r a t e intitulat O ttnări rătăcitoare stnt Jane z a n i lo r .
a m in t ir il e ş i c o n d e ie l e c o m e n t a t o r i lo r Birkin şi Michei Piccoli.
e r a p e n t r u e l u n a m ic . E ş ti m a i m a r e
U n a d m ir a b i l p o r t r e t îi f a c e , a s t f e l.
c a e l, îl a j u ţ i . A d e v ă r a t a d i r i j a r e a a c ­ • Parsifal al lui Richard Wagner • U n p r o d u c ă t o r it a l ia n , p e n u m e le
R e n a u d M a t ig n o n în « L e F ig a r o » . A u ­ devine film-operă In regia realizatoru­ iu i O v id i o A s s o n i t i s , a a n u n ţ a t c ă a
t o r i l o r e l o d e ţ in e a î n t r - u n f ilm în c a r e
t o r u l î n c e p e v e r t i g in o s c u a f ir m a ţ i a p o ­ lui vestgerman Hans-Jürgen Syberberg. e l a b o r a t u n a m p lu p ia n d e p r o d u c ţ ie
a p ă re a » .
t r i v i t c ă r e ia G a b in a r fi f o s t « s i n g u r u l • Comedia cinematografică franceză d e f ilm e « In î n t r e g i m e i t a l ie n e ş t i » , în
a c t o r a m e r ic a n d in c in e m a t o g r a f u l f r a n ­
C o n trib u a b ila care nu c o n trib u ie Cind vorbeşti, te rog să taci din gură, c a r e v o r fi r b io s iţi, c u p re c ă d e re , a c ­
c e z : a m e s t e c u n ic d e p r o f e s io n a li s m , semnată de Philippe Clair, a fost reali­ t o r i i N i n o M a n f r e d i ş i G ia n c a r l o G ia n n i-
d e z i n v o l t u r ă ş i r p r e z e n ţ ă f iz ic ă , a é e s t zată In Tunisia cu Edwige Fenech şi n i.
J e a n M o n c o r g é , z is ş i J e a n G a b in . M a r i t i t l u r i în p r e s a it a lia n ă ş i s t r ă i ­ Aldo Macclone tn principalele roiuri.
D e u n d e v e n e a o a r e a c e s t s u c c e s c v a s i- n ă , m a r e s e n z a ţie . F is c u l it a l ia n nu • Trei interpreţi, astăzi in fruntea • A c t r iţ a s o v ie tic ă V e ra A le n to v a ,
m i t i c ? E ra u n î n v in g ă t o r î n n ă s c u t c a r e r e s p e c t ă b u n e le m a n ie r e ş i a d a t p u ­ listei celor mai cotati actori din Statele d e ţ in ă t o a r e a u n u ia d i n t r e r o l u r i l e p r in ­
n e a t e n u a s e n t im e n t u l p r o p r ie i n o a s t r e b l i c i t ă ţ i i s e c r e t e c a r e — d u p ă c r e d in ţ a Unite, Sylvester Stallone, Nigel Daven­ c ip a le d in f i l m u l r e c e n t la u r e a t c u O s c a r ,
in e x is t e n t e . D e la t in e r i i c a m r ă u f a m a ţ i u n o r a — a r fi t r e b u it s ă f ie ţ i n u t e s u b port şi Billy Dee Williams apar pe gene­ Moscova nu crede in lacrimi, a p r im it
d in p r im e le s a le f ilm e p î n ă la « p a t r ia r ­ la c ă t e g r e le . A p u b lic a t o « c a r t e d e ricul povestirii cinematografice Vultur M a r e le p r e m iu d e in t e r p r e t a r e p e 1981
h u l» G a b in , d r e p t a t e a a f o s t t o t t im p u l p o m in ă » , p a l m a r e s u l c e l o r m a i r ă i c o n ­ de noapte realizată de Bruce Maimuth. « S a in t M ic h e l » p e n t r u a c e s t r o l. P r e ­
d e p a r t e a lu i. P o f i c ă u t a m u lt ş i b in e : t r i b u a b i l i , c o n t in î n d 2 0 0 0 n u m e c a r e . • Revine In Italia sa de baştină actriţa m iu l i- a f o s t d e c e r n a t d e j u r i u l in t e r ­
în t o a t ă c a r ie r a lu i n - a e x i s t a t u n r o l d e c u m s p u n e u n c o m e n t a t o r , în ţ a r a f a i ­ Orneila Muţi invitată de Marco Ferreri n a t io n a l a i F e s t iv a lu l u i c i n e m a t o g r a f ic
a n t ip a t i c » . m o a s e i « c o m b i n a z io n e » s - a r f i z is c ă pentru a prelua rolul principal din filmul d e ia B r u x e l le s .
C î t d e s p r e f e lu l c u m a p ă r e a e l în n u s í n t c in e ş t ie c e p ă c ă t o ş i. F is c u l acestuia, intitulat Filipino.
ii im e l e s a le ş i m o d u l c u m s e in t e g r a în a pus în s ă a c c e n tu l pe c a m p io n ii • Noul film al realizatorului maghiar • I n t r - u n u l t i m in t e r v iu p e c a r e J im
d i s t r i b u ţ i a u n u i f ilm , c o m e n t a t o r u l îs i f r a u d e i f is c a le . . . Ş i la lo c d e f r u n t e Miklós lanczo se intitulează Inimă de D a v is , f a im o s u l J o c k E w in g d i n « D a lla s » ,
id u c e a m in t e : « N u - ş i z d r o b e a p a r t e ­ s e a f lă S o p h ia L o re n , c ă r e ia i s e tiran sau Boccacio în Ungaria. Cu­ l- a a c o r d a t p r e s e i a s p u s , I n t r e a lte le ,
n e r ii. N i c io d a t ă P ie r r e B r a s s e u r , M i- im p u t ă s u m a d e 685 m ilio a n e d e lir e , noscutul realizator din tara vecină a şi n o i re p ro d u c e m : « A m fo s t a d e se a
c h é le M o r g a n , J e a n - P a u i B e lm o n d o A l b e r t o S o r d i c u 15” m il io a n e d e lir e .. . terminat scenariul şi a început prospe- c o m p a r a t c u J o h n W a y n e p e n tr u că
p e n t r u a n u l 1977, c î n t ă r e t u l ş i a c t o r u l pecţiile. a m t u r n a t a p r o a p e a c e la ş i n u m ă r d e
d e f ilm A d r i a n o C e le n t a n o c u 137 m i­ • Realizatorul spaniol considerat un w e s t e r n u r i c a ş i e l, d a c f n u c h i a r m a i
lio a n e . ia r p e s t e c e le la lt e n u m e s o n o r e discipol al lui Bunuel, Carlos Saura, m u lt e . C u d e o s e b ir e a c ă e u , J im D a v is ,
s ă t r e c e m , p e n t r u c ă e le p r iv e s c a lte lucrează in momentul de fată la un film e r a m u n f e l d e J o h n W a y n e , r a ta t. C u
r a m u r i d e a c t iv i t a t e . inspirat de Nunta însîngarată de Fede­ to a te a s te a m -a m m tn d r it în to td e a u n a
Să a ju n g e m la c o n c l u z ia m i n i s t r u l u i rico Garcia Lorca. Curiozitatea este că c u a c e a s t ă c o m p a r a ţ ie , m a i a le s d u p ă
d e f in a n ţ e , F ra n c o R e v ig lio , c a r e a transpunerea va fi un balet pe muzica c e m - a m i n t î l n i t c u J o h n W a y n e în
a f ir m a t f ă r ă o c o l c ă it a l ie n i i c a r e p lă ­ scrisă de Emilio de Diego. t i m p u l f i l m ă r i l o r la Rio Lobo. P e a t u n c i
t e s c c e l m a i m a r e im p o z i t n u s í n t ş i • Fanteziile Faratievei se cheamă e ra m fo a r te a m ă rtt, p e n tr u c ă p r o d u c ă ­
c e i m a i b o g a ţ i. noul film al realizatorului sovietic llya t o r i i n u p r e a a v e a u î n c r e d e r e In m in e s i
Averbach, cu Maria Nejelova şi Andrei n i c i tn v ia t a m e a p a r t ic u l a r ă l u c r u r i l e n u
C in e m a t o g r a f f e m in in ? Mironov In rolurile principale. p r e a m e r g e a u p e r o a t e , in t r - u n a d in z ile ,
• Pe platourile (tn aer liber desigur) W a y n e m - a lu a t d e o p a r t e în t im p u l
de la Grenoble filmează Franşois Truf­ u n e i p a u z e ş i m i- a s p u s : « V ia ţ a m -a
S e s p u n e t o t meu d e s în u l t i m u l t im p faut noua sa povestire cinematografică î n v ă ţ a t u n lu c r u ş i a n u m e c ă ş i o m a re
c ă p a r t e a c e a m a i v ie , m a i p r e o c u p a t ă
intitulată Femeia din apropiere cu v e d e tă d e c in e m a p o a te s ă in v id ie z e
s i p r e o c u p a n t ă d in f i l m u l v e s t g e r m a n Fanny Ardent, Gérard Depardieu, Vero- u n s i n g u r lu c r u ş i s ă - ş i d o r e a s c ă un
d e a s t ă z i e s t e c e a în c a r e s e p r o d u c nique Silvert şi Roger Van Hool. s i n g u r lu c r u : s ă s e b u c u r e d e s ă n ă ta t e .
c in e a s t e le g e r m a n e . S e a f ir m ă c h ia r • De o bună bucată de vreme Robed N ic i b a n ii ş i n i c i c e l e b r it a t e a n u p o t
c u c o n v i n g e r e ş i t ă r i e c ă c in e m a t o ­ Altman aşteaptă semnalul producători­ c o m p e n s a a c e s t u n i c lu c r u . T e r o g să
g r a f u l v e s t g e r m a n d e a t it u d i n e ş i v e ­ lor spre a începe filmările ia Steaua m ă c r e z i ş i a c e a s ta ţ i- o s p u n e u n om
g h e e la p e r s o a n a în tî i f e m i n in . U n f ilm iubirii Dificultăţile tin de perfectarea ş i n u J o h n W a y n e .» A b ia d u p ă c e a
r e c e n t a r p le d a a c e a s t ă te z ă . E s te v o r ­ contractului său cu casa producătoare. m u r i t , z e c e a n i d u p ă a c e e a , a v e a m să
b a d e p e l i c u l a H e lm e i S a n d e r s Germa­ • In noua realizare a regizorului fran­ p r ic e p c e a î n ţ e l e s p r in a s t a J o h n
nia mamă, f i l m a n t ir ă z b o in i c , c a r e e x ­ cez Bertrand Tavernier, inspirată de W a y n e » . D e s t i n u l lu i J im D a v is , a s t ă z i
p r im ă v o i n ţ a d e a e x t ir p a r ă u l d in r ă d ă ­ un roman al americanului Jim Thomp- îl ş t im .
c in ă ş i d e a s o m a p e c e i c a r e v o r s ă - l
r e în v ie .
H e lm a S a n d e r s v o r b e a In c a lit a t e a
d e f e m e ie , în n u m e le m a m e lo r g e r m a n e
c a r e , s u s ţ in e e a , « s î n t a d e v ă r a t e le p a z - Noaptea. Eclipsa. Desertul roşu. c h ia r s -a r p ă re a c ă e p r e o c u p a t d e
n ic e a le in t e g r i t ă ţ i i g e r m a n e ş i g a r a n ­ Blow-up ( c o n s id e r a t a f i d e b u t u l s ă u a c e s t a s p e c t p i n i a c o l o I n c it v r e a s ă - s i
ţ ia s u p r a v i e ţ u ir ii» . R e a liz a to a r e a î n c e a r ­ e n g le z e s c în lu n g m e t r a j u l d e f i c ţ i u n e ) ? p r o p u n ă s ă f ilm e z e d e a c u m î n a in t e
c ă s ă d i v u lg e f e n o m e n u l n e o - r ă z b o i n ic C e s e i n t i m p l ă c u e l? — s t ă r u ie a c e a s tă în « v id e o » c a r e c o s tă m u lt m u lt m ai
ş i n e o - n a z is t d e c a r e s e v o r b e ş t e t o t î n t r e b a r e p u s ă p e m a i m u lt e v o c i — ie f t in .
m a i d e s , in v o c ă a m in t ir i n u p r e a î n d e ­ c ă c i d e ia f i l m u l c u J a c k N i c h o l s o n ş i
p ă r t a te , d a r î n c ă d u r e r o a s e , o m a m ă M a r ia S c h n e id e r , r e a liz a t in 1974, t o t
v o r b e ş t e f i i c e i ei d e s p r e c a t a s t r o f a p e c e a in t e n ţ i o n a t A n t o n i o n i s ă f a c ă a Moartea unui iepure
c a r e e a a t r ă i t - a ia r f iic a , ia r î n d u l e i. s f î r ş i t în c o a d ă d e p e ş t e . A v r u t, d e
î n c e a r c ă s ă î n ţ e le a g ă ş i s ă e x p l ic e p ild ă , s ă f a c ă u n f ilm d e s p r e M ic k
ş i e a . L o r ie e s t e , d e f a p t î n c h in a t a c e s t J a g g e r . d a r n - a g ă s it f o n d u r i. T r e c u t u l N - a ş v r e a s ă f a c o a f ir m a ţ i e n i c i„ t e o -
f ilm d e c ă t r e H e lm a S a n d e r s , u n f ilm f e s t i v a l d e la V e n e ţ ia f-a v ă z u t t o t u ş i , r e t i c ă “ n i c i p r in s ă d in z b o r , d a r p a r c ă
d e s p re c a re c r it ic a s p u n e c ă e s te d u r e r e v e n in d p r in t r e « c e i p u t in i» c u v e r s iu ­ n e v i n o v a t u l ie p u r e t in d e s ă d e v in ă u n
ro s . n e a c in e m a t o g r a f ic ă a « V u l t u r u l u i c u p e r s o n a j m it ic în f i l m u l b u lg a r . C u a n i
imens succes d o u ă c a p e te » a l lu i C o c t e a u in t i t u l a t în u r m ă a m v ă z u t la S o f ia o s a t ir ă f o a r le
pentru Redford E fo rtu l de a d a pta re a c u m Misterul din Oberwald. Ş i, b i c o r o z iv ă la a d r e s a b i r o c r a ţ ie i . S e c h e ­
n e î n ţ e le s , c u in s p ir a t o a r e a lu i d in f i l m e ­ m a Numărătoarea iepurilor sălba­
cu Oameni obişnuiţi, C e s e î n t i m p lă c u M ic h e l a n g e lo A n ­ le e p o c ii d e g l o r i e , M o n ic a V i t t i . D a r tici. A c u m d a u p e s t e u n a lt f i l m c a r e
dar şi pentru t o n io n i, r e g iz o r u l it a lia n c a r e în a n ii n u e a e s t e s e c r e t u l r e v e n i r i i c i, s p u n c e i s e c h e a m ă Moartea iepurelui S c e ­
'50 ş i '6 0 e r a id o l u l c in e m a t o g r a f u lu i in f o r m a ţ i , f a p t u l c ă a î n ţ e l e s s ă f a c ă n a r iu l a p a r ţ in e u n u i c o n d e i d e p r e s t i ­
M a e T ylo r Moore in t e l e c t u a l it a l ia n c u f ilm e c a A v e n t u r a , f ilm e m u lt m a i p u ţ in c o s t i s i t o a r e . B a g iu : B o r i s C r i s t o v , ia r r e g ia u n u i d e -
interpreta
principală
 «Hăituit de top, de acest rapace şi sin-
geros om pe două picioare şi cu puşca fe stiva lu ri: O berhausen’81
ia umăr, de ciinele de vînătoare ai u
cestuia, iepurele aleargă, aleargă peste
cimpii, dealuri, văi şi nu aşteaptă ajutor
de ia nimeni. Nici măcar n-are vreo
speranţă că va scăpa Încă o clipă şi
inima lui va înceta să bată. Se spune
însă că s-a întîmplat ca nefericitul ie­
pure. înainte să-şi dea duhul, să se
Un drum spre întreaga lume
năpustească spre urmăritor şi, cu ul­
timele lui puteri, să-l muşte ca, apoi,
să piară. E o metaforă? Probabil. Dar
păcatul cel mare e că dacă aş povesti
scenariul n-aş avea ce spune. Căci în
loc să vorbească, el arată. Ştiţi prea bine Festivalul international aici ca să-şi consume, la gramadă dar
— spune Cristov — cită forţă de suges­ de la Oberhausen nu se solitar, evoluţia, indiferente la tot ce
tie pot avea imaginile! dezminte, el priveşte me­ este în jur, minate doar de un destin
Şi totuşi e vorba despre viaţa dintr-un reu la propria-i lozincă pe care nu-l pot stăplni şi pe care îi
sat astăzi cînd există tentaţia migra- «Drumul vecinătăţii» (şi urmează fără opţiune. Pe măsură ce
ţiei spre oraş. Dar filmul nu se opreşte vecinii sínt toţi ceilalţi din încăperea se populează iar gesturile
la asta. Nu e vorba nici de credinţă so­ lume), invită orice nou­ cotidiene se repetă mecanic pfnă ia
cială, nici de schimbarea obiceiurilor tate chiar dacă uneori ea este lipsită de robotizare, se profilează o imagine in
străbune, nu ciocneşte nimeni căni şansa de a rămlne şi creează un climat care totul pulsează într-o ritmicitate
de rachiu, adus pe sub mînă. cu ţăranii ca şi un ioc de tnttlnire. Pentru că de ceasornic vechi sau de peliculă din
dşveniti orăşeni care trăiesc acum în Oberhausen — astăzi la a 27-a ediţie — perioada pionieratului. O dominantă co-
upartamente de bloc... Nu, este vorba este fără îndoială una dintre cele mai vîrşitoare se aşterne şi ea n-ar fi alta
de un film despre rădăcini, despre locu­ importante întllniri cinematografice aie dectt sentimentul absurdului, in cam
rile de baştină şi despre noi. Nu se lumii, dacă ar fi să luăm în seamă fie acelaşi spirit de şarjă la adresa unui
dau lecţii, nici reţete, dar fiecare cadru si numai amploarea ei: imaginati-vă cotidian ultragiat în esenţa Iul umană
pune suficient de multe probleme ca să că pentru selecţia din acest an s-au şi predispus ia automatisme se înscrie
poată zgudui conştiinţa contemporani­ văzut, au tost discutate şi cintărite şi şi filmul de desen animat al iugoslavu­
lo r noştri». s-a efectuat alegerea din peste 1200 lui Jasko Marusic tn care prevalent este
filme de pe toate continentele şi din umorul şi debordantă este verva cu
C ritica sovietica de tilm spune toate genurile scurt-metrajului. care alternează stereotipiiie surprinse
despre \ aleria Zaklumr.aia: o O selecţie nu este niciodată uşoară, de realizator tn existenta cotidiană.
La o aniversare de peste ocean s-a mai ales că ea se operează în cinema­ Autorul suedez, Johan Donner, în­
nouă Tatiana Siomina > tografii attt de deosebite şi reflectînd cearcă In Un oraş să privească şi să
problematica unor lumi pe care le leagă ne arate nu ceea ce se vede de către
poate unele aspiraţii, dar pe care, în oricine, ci acea existentă subterană a
Longevitatea artistică mod sigur, le deosebesc relaţiile sociale, unor tineri care fac din muzică mai puţin
realităţile sociale, gradul de evoluţie o artă şi mai mult megafonul dezolării
a lui Delon culturală, ca şi locul şi rolul pe care lor. N-a lipsit la Oberhausen nici privirea
ei identă filmul — oricare ar fi el — îl deţine sau tandră asupra unei lumi de frustraţi
nu în aceste structuri sociale. Aşa Incit (filmul danez Noi sfntem nebuni care
aspectul caleidoscopic al Festivalului încearcă să atragă spre o destăinuire
international de la Oberhausen este deloc morbidă oameni pe care o natură
prima dimensiune ce sare în ochi. De linsită de generozitate, iar uneori pro­
la exotismul unor pelicule la ascetismul pria lor slăbiciune si lipsa de rezistentă
depigmentat, uneori impersonal, obo­ la tentatia drogului Ii alienează, o des­
sit sau doar căutat al altora, sărim peste tăinuire deci care nu favorizează doai
meridiane ca Intr-un joc faustic, proiec­ incursiunea Intr-un univers de care toţi
ţiile de la Oberhausen fiind o imagine ceilalţi se feresc ci invită gestul tandru
a mapamondului de astăzi în toată de ajutorare şi chiar înţelegerea.)
diversitatea şi coloristica fui. Din Aus­ Şarja satirică Căderea lui Savcik,
tralia in India, din Japonia în Scandina­ filmul unor studenţi de la Belgrad, are
via, din Canada In Africa — şi la mijloc, toată nonşalanta tinereţii şi a lipsei de
dar nu strivită, bătrtna Europă — toate reţinere tn a pune punctul pe i cind este
vocile şi mai ales toate fetele acestei vorba despre manifestări demagogice
lumi şi-au cerut şi au avut dreptul la întîlnite uzual. Filmul are un tonus
exprimare, cu o minimă exigentă: să fi vital şi un haz care nu suferă prelucrări
avut într-adevâr ceva de spus şt să ti estetice şi este direct şi atrăgător.
făcut acest lucru cu mijloace cinema­ Eu situez şi filmul prezentat de noi,
tografice, condiţii iiminare, formulate Raport de Stefan Anastasiu, printre
în mod expres dar — paradoxal — peliculele tn care modernismul se a-
nu chiar întotdeauna îndeplinite chiar liază cu ineditul, aspecte pe care, de­
de către unele filme admise in progra­ altfel, am putut să constat că cei pre­
mare. lată şi un exemplu în acest sens, zenţi în sală le-au sesizat şi salutat
un exemplu ales din mai multe posibile Iar dacă din întregul capitol al filmu­
— filmul olandez BUreaubrăute care lui numit «Experiment» (In care domină
ar vrea să fie o privire asupra condiţiei căutarea şi parcă propria uimire în fata
itant plin de speranţe: Henri Kuiev. existenţiale a tradiţionalei secretare a posibilităţilor pe care le oferă noi apa­
luat iniţiativa unor «week-end-uri cine­ şefului propunînd, ironic poate, dar fără
Şi să-l lăsăm puţin pe scenarist să rate şi tehnici de filmat ca şi subtilităţi
matografice» (adică de vineri pînă du­ aciditatea şi acuitatea necesară, schim­ de laborator dar toate acestea ne-gu-
încerce imposibilul, adică să poves­ minică). S-a început cu o astfel de în-
tească ce se întîmpla în filmul pe caie barea roiului secretarei cu un secretar vernate de vreo idee tn serviciul căro­
tîlnire de sfîrşit de săptămînă în care care să oficieze el aceleaşi «ritualuri» ra să fie puse) din acest capitol deci
nu el l-a regizat. să se proiecteze filme cu Bette Davis, aie pregătirii unei zile fără atributele m-am oprit la filmul Ki-Breathing, adi­
in trei şedinţe a cite două ore. Prima şi căldura feminităţii. Intenţionalitatea că «Respiraţie» sau aş spune eu «res-
proiecţie: Douăzeci de mii de ani la poate ar fi justificat acest filmuleţ, rea­ piro» al japonezului Matsumoto (o sen­
Sing-Sing (din 1932). Cineva a făcut
Unul din cd doi e de ceară, o scurtă expunere asupra carierei ho-
lizarea nu o îndreptăţeşte deloc, iar pre­ sibilă înscriere a micro-cosmosului In
zenta în selecţie miră cind te gîndeştf macrocosmosul unui peisaj, făcută cu
celălalt e Sammy Davis-jr. llywood-iene de jumătate de secol a mai ales cit de mare era oferta făcută infinită poezie şi subtilitate a cadrării),
Care e cel adevărat? (răspunsul actriţei, citind o opinie care a circulat şi selecţiei. ca şi la Change al vestgermanului
mai circulă la adresa ei: «Cred că, dacă Probabil că multe din incompatibili- Christoph Janetzko este pentru că ei
îl a lia ţi in pagină) Bette Davis ar fi trăit acum două, trei tâţile întîlnite în diversele programe de au situat intr-adevăr în fata experimen­
sute de ani. ar fi fost probabil arsă pe ti im provin din imposibilitatea depăşirii tărilor, a dilatărilor oferite de camera de
rug ca vrăjitoare. Pentru că ea Ifi lasă decalajelor ce există Intre cinemato­ filmat şi de procedeele de laborator o
ciudata impresie de a avea puteri ce grafiile lumii, între criteriile selecţio­ idee pe care au vrut s-o servească
nu se pot exterioriza în mod normal». nerilor, ca şi din acea dorinţă progra­ Intr-un mod surprinzător dar şi mai
Opinie flatanlâ, bineînţeles, care ex profund.
matică de a fi exigenţi cu tema şi îngă­
plică succesul şi mai ales locul duitori (uneori) cu tratarea ei. De la experimentul uneori rafinat la
special pe care actriţa ii ocupă în Oricum geografia scurt-metrajului de documentul despre lumea a treia cu
galeria cetăţii filmului. Se ştie că la Oberhausen îmi pare că a favorizat problemele ei dure, directe, explozive,
Greta Garbo sau Marlene Dietrich a- proiectarea semeaţă a unor piscuri (ia — condiţie pe care documentarele res­
veau ceva învăluitor, că Barbara Stan­ care juriile s-au oprit sau nu), dar care pective au preiuat-o şi au făcut din ea
wyck sau Margaret Sullavan emoţio­ pentru mine au fost limpede profilate o lege pentru ca aceste filme să fie nişte
nau, că Joan Crawford uluia, iar Katha­ pe fundal. Ele ar fi — în toate genurile probe materiale ale unui dosar care
rine Hepburn seducea pe oricine. Mai scurt-metrajuiui, cam următoarele: încă nu a fost pe deplin deschis şi pînă
tîrziu, Linda Darnell, Ava Gardner, Mari­ Tango al polonezului Zbigniew Ryb- ia reperul oferit de retrospectiva şcolii
lyn Monroe, Audrey Hepburn şi altele cznyski, o metaforă a incomunicabili- cehe a documentarului FAMU (unde
incă, aveau cu masa spectatorilor o tăţii, a alienării omului modern, film de puteai Intîlni un film din 1961 al Verei
relaţie secretă de admiraţie a- mare originalitate, vervă, alternfnd sar­ Chitylova sau ai lui Jaromkr Jires, Jiri
proape fanatica. Dar Bette Davis? Ea casmul cu duioşia şi imaginaţia cu ob­ Menzel, Evald Schorm etc.) tmpreuná cu
are o fată foarte nervoasă, iar ochii ei servarea acută a realului. Intr-o încă­ retrospectiva Oskar Fischinger, un pio­
parcă scapără, electrizează şi fasci­ pere In care la început nu există decit nier ai cinematogratuiui — s-au consti­
nează. Dar puterea ei nu tine de un un copil cu o minge pe care o aruncă tuit în puncte obligatorii ale judecăţii
fantasm erotic sau de acea «pierdere pe fereastră şi sare după ea pentru ca de valoare, acestea şi aceştia de-
a capului» colectivă. Bette Davis a ju­ mingea să vină singură înapoi iar co­ monstrtnd parcă importanta ideii şi a
cat cu precădere in filme care trimit pilul să se caţere pe fereastră In în­ temei în profilarea unui film, fie ei şi
la realitatea imediată. Ea nu este nici căpere după ea (scena aceasta se re­ de scurt metraj, de orice gen. '
mit, nici simbol sexual, nici fenomen trage în pianul doi dar tine isonui la Festivalul de ia Oberhausen are a-
sociologic. «Bette Davis este — cum tot ceea ce urmează să se întîmple în ca­ cest privilegiu de a putea să grupeze
arată un critic şi portretist al ei — îna­ dru şi, la rtndul lor, toate celelalte inter­ pentru o săptămînă tot ceea ce animă
inte de toate, o actriţă şi, fără îndoială, ludii devin automatisme ale prezentei universul scurt-metrajului care este, fără
unică. Iar dacă este şi star, e pentru că, într-un cadru, repetate ca Intr-un caru­ îndoială, o oglindă a lumii.
mai bine ca oricare, ea a ştiut să joace
sel absurd), universul acesta închis se
rolul şi destinul star-uiui». popuieaza dar parcă toate prezenţele
sínt decupate din alte cadre şi aduse Mircea A LEXAN DRESC U
 mul film al lui Mircea Albulescu». Pri­ categorie, o menţiune pentru repor­
vind înapoi şi înainte cu nostalgie, ac­
torul şi-a privit colegii de ieri cu ochi
tajele lui Alexandru Stark din ciclul
«Foarte bine!»: pe autor II simţim mereu
Filme pe micul ecran
de ieri, şi din această îngemănare de preocupat de semnele noului din oa­
sentimente şi de stări a reieşit un re­ meni şi din faptele lor, şi ne bucură fap­
portaj personal, cu şansa de a recon­ tul — asta n-o spunem doar de circum­
stitui un univers de permanenţe spiri­ stanţă In revista «Cinema» — că printre • întoarcerea acasă (Hal Ashby,
tuale. Am scris... «cu nostalgie». De merituoşii aduşi In obiectiv se află şi 1978). Vietnamul ramine o obsesie pen­
fapt nostalgia este doar sentimentul cîţiva cineamatori, ale căror creaţii va­ tru americani. Sínt lucruri despre care
primar al evocării. Dincolo de acest loroase, hotărtt lucru, merită mai multă nu se poate vorbi cu detaşare, chiar
Privind în ain te sentiment primar, este o frumoasă mln-
drie şi mai este o frumoasă modestie,
atenţie din partea televiziunii. La polul
celălalt se află anchetele Ancăi Árion
dacă acum slnt o amintire. Poate —
paradoxal — tocmai fiindcă nu s-au
a unor adevăraţi creatori de frumos. reunite sub genericul «Incursiune in şters din memorie şi au rămas ca amin­
cu nostalgie Sau poate că reportajul promoţiei '56 penibil». Da, autoarea, cu simţul civic tire, dureroasă şi tragică întoarcerea
este un filmuleţ personal pentru că li dovedit de atltea şi de atttea ori, a făcut acasă dă imaginea dramatică a ne­
lipseşte «armătura scenariului». cfteva «incursiuni In penibil» de o re­ putinţei eliberării de un coşmar. Film
într-un sfîrşit de săp- • Cer scuze cititorilor pentru că după marcabilă valoare etică şi cu sigure vir­ «dur», nu odată Incrîncenat, interpre­
imînă primăvăratec, la această primă secvenţă a «privirii înain­ tare de excelenţă (Jane Fonda Jon
tuţi cetăţeneşti. Penibilul unor relaţii
Braşov, şi în Poiana lui te cu nostalgie» schimb brutal subiec­ de-a dreptul neverosimile (dar reale) Voight).
de basm, şi-a dat ínfű­ tul, pentru a aduce în obiectiv alte cî- intre «buni vecini», penibilul unor acte
mre promoţia '56 a Insti­ teva reportaje de televiziune (dease- • Mireasa de iunie (Bretagne Win-
huliganice care contravin flagrant nor­
tutului de teatru bucureş- menea foarte bune, deci iată un «nu­ melor convieţuirii socialiste, penibilul
tean. O promoţie cu ac­ dust, 1937). O comedie reconfortantă.
mitor comun») foarte diferite ca inten­ unor comportamente degradate şi de­ Umor de bună calitate, replică spiritua­
ton dintr-aceia care au însemnat şi ţie. Reportajele-anchetă ale micului e- gradante, pe stradă şi In tramvaie, acasă lă şi, In genera un aer cit se poate de
înseamnă pentru teatrul şi filmul româ­ cian, prin forţa lucrurilor diverse, se
nesc o sărbătoare perpetuă, a talentu­ sau la locurile de muncă penibilul unor agreabil. Există, vasăzică filme «mici»,
extind pe o gamă foarte largă: de la atitudini necivilizate faţă de bunurile dacă nu cumva oarecara ce-ţi pot da,
lui, a forţei creatoare, a bucuriei inter­ cele cu funcţii acuzat afirmative (care obşteşti — toate acestea i-au oferit
pretative. Ajunge să strigăm catalogul totuşi, o stare de bltndă mulţumire.
tşi propun să popularizeze experienţe autoarei prilejuri de temeinice, respon­ Cu o Bette Davis adorabilă de care
prezenţilor din cele două clase de ab­ înaintate, iniţiative valoroase, biografii
solvenţi de atunci, ale profesorilor Beate sabile şi grave meditaţii civice. Văztn- nu-ţi este frică, oriclt de redactor şef
cu forţă de exemplu, destine contem­ du-i reportajele — realizate cu remarca­ ar fi.
Fredanov şi A. Pop Marţian: Mircea porane semnificative etc., etc.) pfnă
Albulescu. Valeriu Arnăutu, Sanda Băn- bil nerv reportericesc — nu putem să nu
ia anchetele care-şi propun să depiste­ privim înainte cu nostalgia frumosului • Judecătorul Fayard (Yves Bojs-
cilă, Ion Buleandră, Flavia Buref, Vic­ ze din realitate mentalităţi şi practici
tor Odillo Cimbru, George Constantin, din oameni... set, 1978). Omui iegii şi matia (parcă
reprobabile, existente încă, din păcate, ştim de undeva povestea). Peliculă fă­
Gheorghe Cozorici, Stelian Cremen- In climatul nostru spiritual. Din prima Călin CÄLIMAN cută după «reţeta» (nimic peiorativ)
ciuc, Victoriţa Dobre, Nicolae Enache
Praida, George Ferra, Eugenia Laza, cunoscută. Tensiune, bune accente psi­
hologice, epic dar şi substanţă — pe
Draga O Iţea nu-Matei, Valeria Matei, E- Cartierul veseliei de Manole Marcus şi loan Grigorescu, programat scurt, Yves Boisset.
lena Nica Dumitrescu. Amza Pellea,
Silvia Popovici, Dan Puican, Constan­ în ciclul «60 de ani de la înfiinţarea Partidului Comunist Român»: • Să trăim in pace (Luigi Zampa,
tin Rauţchi, Victor Rebengiuc, Emil 1946) Ceea ce narea a fi o «comedie
un film care îşi poartă minunat cei 17 ani (cu Olga Tudorache, Tanţi de război» vireaza, in tina!, spre dramă.
Reus, Dumitru Rucăreanu, Ion Săsăran,
Silviu Stănculescu, Sanda Torna, Eugen Cocea. H alion Ciobanul Prima parte era mai interesantă.
Tudorán, Anca Vereşti... După un sfert
• C a z u l T a y l o r (Archie Mayo, 1937).
de veac, cei care au început să deprindă
tainele artei scenice de la marea doam­ De fapt. «ca/ui Bogart». Filmul are, In
nă a teatrului românesc, Aura Buzescu, felul sau, culoarea unui document, căci
şi-au dat tnttlnire pentru a se regăsi ne arată un actor oarecare, înduioşă­
laolaltă, aşa cum au pornit-o pe dru­ tor de oarecare, cu un nume la fel de
murile Thaliei şi Melpomenei, şi pentru oarecare, pe vremea aceea...
a regăsi laolaltă starea aceea de suflet
care le-a îngăduit să fie, In conştiinţa • Deznodămînt la frontieră (Claude*•
contemporanilor, una dintre cele mai Pinoteau, 197G). Fără vreo virtute aparte,
frumoase promoţii de absolvenţi ai tea­ însă. din fericire, cu Lino Ventura.
trului românesc. Despre ei, cei de azi, • Cu .mi in urmă (George Cukor,
dar şi despre ei, cei de atunci, pentru că 1953). Spencer Tracy Intr-un rol care-1
inttlnirea de la Braşov a însemnat aşa stătea ia degetul mic. Film onest des­
cum iniţiatorii şi-au dorit-o o emoţio­ pre obsesia nu tocmai oarecare ce
nantă regăsire, despre el, cei de ieri poate btntui la un moment dat într-un
şi de azi, actorul Mircea Albulescu a om: aceea de a deveni actor.
făcut un reportaj cinematografic, pe • PoveşteaUiiJaK jkLondon_ (A l­
care l-am văzut Intr-un alt primăvăra­ lred Sântei!. "19Ö ). Utslracliv si inutil,
tec sfîrşit de săptămlnă. pe micile ecra­ ca orice biografie romanţată.
ne. Să-i zicem acestui reportaj: «pri­
Aurel BA DESCU

Mişcarea de cineamatori din ţara noastră Şi n-ar fi rău, zic eu cu inima îndoită de asupra actorilor mai tineri, neaflaţi, cum
n-a făcut excepţie de la regulă. Deşi inte­ reacţia cîtorva confraţi, dacă cineaşti mai e şi firesc, In dicţionarele mai vechi • să
grată intr-un sistem organizatoric coerent, vechi sau mai noi, străini de această spe acorde. In sfîrşit — dar In primul rînd —
tilmuleţele celor peste 500 de cinecluburi cialitate, dar beneficiind de aportul ei, s-ar importanţa cuvenită actorilor de film din
.iu păcătuit şi păcătuiesc încă printr-o slabă apuca să răsfoiască cartea, aşa, pentru ţările socialiste, omişi din mai toate dicţio­
calitate artistică şi tehnică a sunetului. cultura lor generală. Nu de alta, dar ne narele editate prin alte părţi. Şi din acest
Sub acest aspect, amatorismul s-a con- paşte primejdia ca amatorii să se profesio­ punct de vedere, susţin autorii dicţionaru­
'undat, adesea, cu improvizaţia. nalizeze, iar unii «consacraţi» să rămînă, lui — Joachim Reichow şi Michael Hanisch
Volumul «Sonorizarea filmului de ama­ sme die, amatori... de profesie. — se face o operă de desţelenire. Ce nu
tori», apărut recent in Editura tehnică, şi-au propus autorii: • să dea filmografiile
este o carte potrivită ia momentul potrivit. Constantin PIVNICERU complete ale unor actori în viaţă sau nu,
Autorii ei, ing. Alexandru Marin şi ing. cu o carieră cinematografică de peste 50
Aurel Mâşcă doi cineaşti prestigioşi cu de ani. (La unii, aceasta ar fi presupus o
vaste cunoştinţe kt acest domeniu, şi-au listă de mai mult de 200 de filme!) • să co­
sincronizat (termen consacrat în sonori­ menteze mai pe larg — tot din lipsă de spa­
zare) iniţiativa şi eforturile, răspunztnd unei ţiu — vieţile si filmele actorilor incluşi în
acute necesităţi. Ei clarifică termeni şi dicţionar. Pentru ce se scuzi autorii:
explică limbajul fonic (ştiaţi că sunetul • de unele «goluri» in filmogratii, nedorite,
pianului este cel mai greu de reprodus dar impuse de lipsa unor statistici com­
corect? pag. 180), comentează rolul co- plete care ar fi trebuit să le fie puse la dis­
oanei sonore (dialog, muzică zgomote) poziţie de cei interesaţi.
şi dau soluţii de realizare, recomandă me­ 14 actori români de cinema am numărat —
tode de lucru, nu în abstract ci ţinînd cont şi sper că nu am greşit — de la Barbu Maraa
de oferta pieţii interne, dezbat tehnologiile la Rebengiuc Victor, ca să-i luăm in
sonorizării, dar şi deschid apetitul amatori­ ordinea alfabetică, şi nu ne temem că
lor pentru filmul de performanţă. vom plictisi pe cineva dind numele tuturor
Autorii cunosc, dintr-o practică autohto­ celor care figurează In acest util dicţionar.
Pentru cinematograful de pre nă şi una internaţională că In materie de Deci, mai rămin 12: Beligan Radu, Besoiu

e
tutindeni ia început a fost sunet, de film In general, nu există compro­ ion, Ciobanu ilarion, Ciobotâraşu Ştefan,
imaginea în mişcare. Abia mis, nu există cale de mijloc. Filmul este Darie lurie, Dichiseanu Ion, Papaiani
după trei decenii (Warner mut sau corect sonorizat Diletantismul Sebastian, Pellea Amza, Petrescu Irina,
Bros, Cintăretul de jazz — multor cineamatori face ca filmul lor să fie Petrut Emanoil, Piersic Florin, Popovici
1927), ignorind fireşte pri­ gingav. Conştienţi de pericol, animaţi de Silvia, in pagina de bibliografie, am găsit
mele tentative artizanale, su­ dorinţa sinceră ca pelicula de amator să notat ia România: «Cinema, Bucureşti, anii
deaastfel,
netul s-a asociat vizualului devenind, o replică competitivă filmului profe­ 1962—1975». Presupunem că este vorba
cea de-a doua componentă esenţială sionist,
a fil­autorii volumului de faţă pledează de colecţia revistei «Cinema» din această
mului. Noul cinema, definit sugestiv de in fond pentru înfiriparea unor legături perioadă. Nu ni se spune dacă s-au mai
Armand Cauliez drept «o imagine sonoră», intime, pe principiul vaselor comunicante, folosit şi alte materiale româneşti.
a zdruncinat din temelii lumea filmului intre mişcarea de amatori şi industria fil­ Sigur că este puţin, mult prea puţin, faţă
mut, a distrus mituri. Şi, peste noapte,' a mului. Numai in atari condiţii se poate nu numai de cit slnt de mulţi actorii români,
apărut un personaj misterios, care de atunci vorbi de cinefilie, de instrucţie filmică de dar mai ales faţă de cit slnt ei de mari.
încoace se recomandă inginer de sunet. crearea unui «mediu ambiental» favorabil De la A — Albulescu Mircea la Z — Zam-
In cazul cineamatorilor, emanciparea a creaţiei autentice, de modelarea gustului Ca să preluăm acelaşi stil informaţional tirescu Florin, prea mulţi «filmschauspie-
fost şi mai anevoioasă Pentru marea lor public ta nivel microsocial, de cultivarea şi sec, propriu dicţionarelor, despre «Film- ler» români lipsesc. Dar poate că acest
majoritate la început a fost fotografia, după unui important rezervor de forţe ce poate schauspieler de la A la Z», dicţionarul reproş nu unei edituri germane ar trebui
o lungă perioadă de asimilare, imaginea alimenta studiourile şi tnvăţămintui artistic aflat la cea de-a treia ediţie, revăzută şi să-l facem...
filmică (fotografia dinamică) şi, tîrziu de de specialitate. completată apărut in editura Henschelver- in concluzie, credem că acest dicţionar
tot, coloana sonoră imaginată mai muit Meritul cărţii este de a fi descoperit cheia lag din Berlin, ar trebui, cred, spus că îşi este un bun şi necesar «material de lucru»,
ca un agrement auditiv. Spre deosebire Interesului; prozaic spus: uite priza, uite propune: • să dea bio-filmografii cit mai pus la dispoziţia specialiştilor în critică şi
de cinematografia profesionistă impasui miza. Dintr-odată cartea işi pierde din complete despre circa 850 actori de cinema istorie de cinema, şi o pasionantă lectură
n-a fost atlt de ordin conceptual, cit unul ariditatea discursului tehnic doct şi se con­ • să reproducă cit mai exact titlurile filme­ pentru cei încă «nespeciaiişti», dar îm­
de ordin material, practic: aparatură scum­ verteşte Intr-o subtilă invitaţie spre perfec­ lor In original, cu anul premierei sau ai pătimiţi de film.
pă şi complicată tehnicitate superioară. ţionare, către profesionalitate. producţiei • să informeze, cu precădere. Rodica LIP A TTI
20
 m a ri c in e a ş ti d is p ă ru ţi: Jaro sla w Iw a s z k ie w ic z

0 literatură „anti-cinema“ care a inspirat trei capodopere

Există opere literare scrise unanim — de public şi de critică — al aces­ acolo unde nu este posibilă fuzionarea a

e
parcă pentru a fi ecranizate. tor filme, ci şi de Iwaszkiewicz însuşi care două personaje Intr-unui (hangiţele, de
Ritmul lor este cinematogra­ s-a recunoscut In ele. Este cea mai bună pildă), se recurge la soluţia alter-ego-ului
fic, cuvintele lor cheamă ima­ confirmare că cei doi regizori nu au trădat (călugărul şi rabinul interpretaţi de acelaşi
ginile, acţiunea lor se deli­ spiritul textului. Şi nu numai spiritul, ci de actor), soluţie sugerată de Iwaszkiewicz
mitează In adevărate sec­ multe ori nici litera lui, comparaţia dintre însuşi prin replica «Tu eşti eu, eu stnt tu».
venţe. nuvele şi filme demonstrtnd că majoritatea Acţiunea se concentrează astfel şi mai tare
în mod paradoxal, proza lui Jaroslaw dialogurilor sínt preluate ca atare, iar nu­ In jurul celor doi protagonişti care, elibe­
Iwaszkiewicz nu se încadrează In această meroase descrieri ale ambianţei sínt re­ raţi de povara unor determinări biografice
categorie. Este o literatură a stărilor şi nu produse pe ecran In toate amănuntele lor. prezente In nuvelă, devin întruparea anti­
a acţiunilor stări tulburi şi schimbătoare Şi, totuşi, intervenţia regizorală nu este nomiei primordiale: neprihănirea şi păcatul.
pe care personajele ie încearcă In afara deloc neglijabilă. Dacă Jerzy Kawalerowicz caută esenţa
existenţei obişnuite, In locuri unde timpul Avtnd In atenţie triada de bază a operei modelului literar, Andrzej Wajda încearcă
şi-a oprit curgerea normală: stări dictate lui Iwaszkiewicz — dragoste-viaţă-moarte să prelungească intenţiile autorului, echi-
de neliniştea metafizică a omului fascinat —, dar realiztnd echilibrul celor trei termeni librlnd ponderea termenilor triadei — in
de viată şi ptndit de moarte: stări genera­ prin procedee artistice proprii tempera­ Pădurea de mesteceni pe linia vieţii, In
toare de meditaţii şi monoioage interioare. mentului fiecăruia, Kawalerowicz a recurs Domnişoarele din Wilko pe linia morţii.
Spuneam paradoxal, pentru că Iwaszkie­ la esentializare, iar Wajda la diversificare. Boieslaw din Pădurea devine un personaj
wicz a inspirat numeroase filme, dintre Astfel In Maica Ioana, prin însăşi am­ muncit de obsesia culpabilităţii: a lui însuşi
care clteva reprezintă momente de referinţă plasarea faţă In fată a celor două spatii de fată de soţia moartă, a sofiei fată de el, a
ale cinematografiei poloneze din ultimele ioc — hanul şi mănăstirea — In pustietatea copilului ca prelungire a existentei mamei.
decenii: Maica Ioana a îngerilor, Pădu­ unui pămtnt arid şi gloduros, Kawalerowicz Legătura sa cu Mălină depăşeşte astfel
rea de mesteceni. Domnişoarele din deschide seria antinomiilor pe care Işi ba­ nivelul strict senzual şi capătă importanţa
Wilko. Faptul că Jerzy Kawalerowicz şi zează construcţia filmului: viaţă-moarte, unei revanşe. La rtndul ei, Mălină devine
Andrzej Wajda au reuşit magistral să tra­ raţiune-nebunie, adevăr-minciună, desfrtu- mai mult decit un simbol al dragostei car­
ducă limbajul cuvintelor In limbajul imagi­ castitate etc. Orice element secundar dis­ nale: imaginea ei ztmbitoare. trupeşă, ru­
nilor este atestat nu numai de succesul pare. Numărul personajelor se reduce — menă şi provocatoare, sprijinită In coasa s to p -c a d ru
imensă sugerează o înşelătoare îmbinare
de Eros cu Tanathos.
In Wilko, Wajda subliniază prezenta mor
pe film u l „ M a h le r “
iwaszkiewicz, tii care îl urmăreşte pe W iktor de la un capăt
scriitorul ia celălalt al filmului: dispariţia prietenului,
tinomiilor tragice
mormintul Felei, angoasele nocturne ale
unchiului (In nuvelă acest personaj este
Brutal omagiu
din care foarte şters apărlnd ca un bătrtn senil şi
tără frămtntări existenţiale). Toate acestea Undeva la malul mării, in
cinematograful

e
pregătesc, de fă ră , imaginea finală etnd pustietatea imenselor stinci
polone/ toamna se transformă In iarnă, maturitatea cenuşii cărora soarele le îm­
cu nostalgii adolescentine In senectute, prumută reflexe argintii, o
şi-a extras iar W iktor-OIbrychski In bătrlnul călător crisalidă albă. înăuntrul ei
cîtcva opere interpretat de Iwaszkiewicz însuşi. Cu chipul e viaţă, şi viaţa aceasta se
■ de referinţă luminat de un uşor ztmbet cu privirea în- luptă să răzbată in afara com­
gtndurată şi cu aerul de împăcare cu sine, plicatului său înveliş, intr-un laborio
■ (Maica Juana scriitorul polonez îşi ia parcă rămas bun solitar travaliu, al cărui deznodămtnt nu
a îngerilor de la existenţa pe care avea să o pără­ poate fi lesne anticipat Legea firii e necruţă­
sească In curlnd. Lăsa In urma lui o operă toare cu viaţa care nu are destulă Indîrjire
I _ în regia lui de peste 20 de volume spre care regizorii ca să se lupte să trăiască.
K iiu x li'n in ii'/l şi-au întors şi Işi vor mai întoarce adesea Eliberat, personajul ieşit din crisalidă
privirile. In ciuda aparentului ei caracter mingtie trăsăturile cioplite in stincă ale
necinematografic. unui om: este profilul unui bărbat, iar gestul
Cristina CORCIOVESCU tandru seamănă dintr-odată cu fluturarea
unei prevestiri. Piatra aceea poate fi tot
atft de bine un moment al consacrării, dar
şi piatră de mormint.
Nu este greu să înţelegem, de la început,
rosturile acestei scene imaginată de Ken
Russell drept prolog al filmului său dedicat
lui Gustav Mahler. Zbaterea din crisalidă
este însăşi cauza talentului, lupta artistu­
Unul din ctitorii artei a şaptea lui pentru autoformare şi autodefinire, pină
la înfăţişarea sa înaintea judecăţii oameni­
lor. Destinul compozitorului este, de altfel,
o ilustrare vie a acestei trude de a izbucni,
De mult aşteptam o co­ Van Dyck face primul film vorbitor exotic de a se afirma, in condiţii de continuă

e
lecţie de. filme «Flaherty» la de ficţiune: Umbre albe, socotit un clasic luptă: luptă cu propriile capacităţi ce tre­
Cinemateca noastră. Un gen al genului. Iar cu Murnau, turnează Tabu, buie stăptnite şi desavirşite, luptă cu limitele
de filme care s-a numit cine* alt clasic al acestei epoci de pionierat. biologice ale timpului, cu spaimele ce tre­
adevăr, iar In Rusia cine- Succesul, In lumea capitalistă, e capri­ buie conjurate şi cu complexele ereditare
ochi şi care a avut, deci, cios şi amestecat. Două alte capodopere ce trebuie depăşite, luptă cu cei din jur,
două variante. Concepţia Fla­ ale lui Flaherty vor Intlmpina dificultăţi şi chiar şi cu cei mai apropiaţi, care l-ar dori
herty şi concepţia Vertov. Cineastul rus supărări. Atras de dorul pentru tara sa pe artist un om la fel cu ei. Iar filmul des­
voia să surprindă, adică mai exact să prin­ natală, Irlanda, ei filmează acolo: Omul făşoară viata Cbmpozitorului pină la clteva
dă, pe cel film a t căci acesta nu avea nici din Árán, pe o insulă cvasisălbatică de luni înainte de prematura moarte.
o «surpriză». El nu ştia că este filmat. pescari. S-a reproşat acestui film că n-a- Manifestlndu-şi încă de la începutul ca­
Estetica lui Robert Flaherty se aşază pe vea căldura şi intimitatea şi ambianta ami­ rierei sale cinematografice predilecţia pen­
poziţia exact opusă. Cel filmat ştie că e cală din Nanouk şi Moana Părea un do­ tru biografii de mari artişti, iar dintre aceştia
film a t îşi dă osteneala să fie filmat bine, cumentar sec, obiectiv, aproape didactic. mai ales muzicieni — Ceaikovski, Liszt,
îşi dă seama că această treabă are mare Dar nu era aşa Faptele filmate erau prea Richard Strauss, Debussy, Prokofiev, Bar­
importanţă, nu prea îşi dă seama de ce. senzaţionale pentru ca filmul să nu capete tók — britanicul Ken Russell a dat deoparte
Deşi se filmează zile întregi, indigenul nu un caracter dramatic. Astfel a fost pes­ imediat tot ce tinea de reteta unui film bio­
are niciun moment sentimentul că e ac­ cuitul unui rechin de opt tone greutate, grafic (şi încă muzicali), propuntnd o a-
tor, că se preface, că joacă, că dă repre­ care din 1850 nu se mai pescuise. propiere îndrăzneaţă de faptele şi zisele
zentaţie. Ştie doar că face plăcere priete­ In timpul războiului, însărcinat de Minis­ eroului ales, apropiere de obicei imperti­
nului său Flaherty, pe care I) iubeşte şi îl terul agriculturii al Statelor Unite, Flaherty nentă, adesea chiar brutală in modul de
priveşte aproape ca pe un membru al fa­ filmează o adevărată dramă naţională: moar­ interpretare a realităţii tratate. Pe planul
miliei sale. Astfel, eschimosul Nanouk, tea unei vaste bucăţi din teritoriul republicii, formei, această tndrăzneală se traduce tn-
de prin părţile Hudson-ului, n-a ştiut nicio­ care se prefăcea, prin eroziune, In deşert. tr-o risipă de fantezie coloristică, Intr-un
dată că film ul «jucat» de el a avut unul din Un pustiu Sahara In plin centru al Statelor ritm alert, vivace, rapid — uneori pină la
cele mai mari succese de public. Nanouk Unite. Filmul s-a numit Land. Toţi cineaştii sufocare, in salturi temerare de la liric la
a murit a doua zi după premiera filmului. ii socot o capodoperă, ba r marele public grotesc, de la baroc la liberty, eludind orice
Inahetat şi înfometat intr-un pustiu de nu a avut parte de el. Filmul nu a fost nici­ convenţie, orice barieră temporală şi de
oheată. Numele său devenea celebra Cofe­ odată difuzat. Guvernul american l-a so­ cele mai multe ori chiar respectul. Dez­
tarii fabricau bastoane de ciocolată înghe­ Flaherty: exploratorul unor noi gustat de idolatria nătlngă faţă de marile
cotit «prea deprimant».
ţată care se vindea In toate sălile de cine­ continente umane şi actorul său, Pe lingă sentimentul de frăţie Intre rase; personalităţi, freneticul Russell ajunge nu
matograf şi ea se numea «eskimos» in eschimosul Nanouk pe lingă plăcerea de a filma Intr-o ambianţă rareori In cealaltă extremă, transformlnd
Franţa şi «nanuci» In Germania. O altă de «viată de familie» laolaltă cu indigenii: iniţiala sa lipsă de prejudecăţi Intr-o ade­
tntlmplare ironică fusese faptul că acest pe Ungă interesul etnografic, documenta­ vărată iconoclastie.
film, cu triumf instantaneu In toată lumea, riste, filmele lui Flaherty mai aveau o cali­ Inttmplarea face să asistăm la o excep­
nu inspirase nici o încredere negustorilor tate (pe care documentariştii englezi i-o ţie din acest punct de vedere. După Mesia
care se ocupau cu difuzarea. A bătut mult reproşau ca un cusur): estetismul, căutarea sălbatec (film dedicat ce-i drept unui
la porţile lor, Flaherty, pină să găsească cu multă risipă de peliculă, a imaginii celei pictor), acest Mahler este, dintre creaţiile
distribuitor... mai frumoase, mai picturala mai poetice. lui Russell, cea mai reverenţioasă faţă de
De la pustiurile glaciale, minat de ace­ Robert Flaherty a fost unul din marii personalitatea re-creată pe ecran. Poate
laşi gtnd de comuniune In toate rasele întemeietori ai artei cinematografice. Spec­ şi din aceea că ambii artişti. Henri Gaudier-
omeneşti, Flaherty Işi mută aparatele In tatorii Cinematecii noastre au fost fericiţi Brzeska şi austriacul Gustav Mahler au
ţările calde ale paradisului Maori, unde să facă (sau să re-facă) cunoştinţă cu purtat cununa de spini a nerecunoaşterii
natura dădea omului mîncare şi locuinţă acest ctitor al artei a 7-a de către contemporanii lor.
aproape fără nici o muncă. Acolo turnează
Flaherty capodopera M oana împreună cu D.L SUCHIANU Aura PURAN
 a rta anim aţiei văzută de a n im a to rii ei cronica animaţiei

recţia de mişcare. Prin animaţie se realizează,

pentru fiecare personaj, un fel caracteristic de a
se mişca şi reacţiona care-l face inconfundabil.
Pauzele, «timpul mort», arta de a găsi momentele
Revolta unui mit
de răgaz şi a le face sugestive constituie o altă
problemă. Cit timp trebuie să acordăm pentru
clipele de odihnă, tn care bietele fiinţe să-şi poată Una dintre marile satisfacţii ale criticului de
trage sufletul, este greu de spus. După multe film este succesul unanim recunoscut al auto­
probe de mişcare filmate se stabileşte durata rilor pe care el «pariază». Constatările entu­
popasului In numărul de fotograme acordat pentru ziaste pe care le făceam în septembrie 1979
odihna desenelor. despre debutul spectaculos al iui Zoltán Szi­
tn filmul de animaţie, mişcarea nu reprezintă lagyi au fost confirmate, temeinic, de nume­
mimarea unei mişcări reale, deşi uneori se foloseşte, roasele premii internaţionale decernate No­
— ci inventarea unei modalităţi sugestive de a dului gordian, o «opera prima»,a cărei naştere este o dată
străbate spaţiul imaginar. Efortul animatorului festivă în calendarul animaţiei noastre. Norocoasa legătură
se concentrează asupra caracterului mişcării — a tînărului grafician cu arta a opta s-a concretizat într-un
astfel Incit ea să devină pregnantă şi semnificativă. film grav şi înţelept te care pledoaria pentru curajul de a in­
Modul In care se deplasează personajele ne in­ vestiga căi nebătătorite este susţinută de propriile eforturi
dică felul lor de a fi. de originalitate ale autorului. Acum, cînd presa de pe multe
tn filmul Vinătoarea am imaginat împreună cu meridiane continuă să semnaleze calităţile Nodului gordian
Constantin Păun, pentru fiecare fluture o anumită şi mai sosesc încă diplomele aurite aie festivalurilor la care
mişcare sugerată de forma sa plastică. Zborul el a participat, Szilagyi a încheiat a doua sa peliculă, intitu­
fluturilor este extrem de divers, aripile lor miş- lată Arena, un pas mai greu pentru autor decit debutul. Pre­
cîndu-se circular, unduind asemenea unor frunze miile şi aplauzele au apăsat greu pe umerii celui care, la nici
sau pulsfnd ca un mecanism. Doar clţiva dintre treizeci de ani, a cunoscut un succes ameţitor şi se vede
fluturi aveau o mişcare ce puteau aminti mişcarea obligat să-şi apere prestigiul. A doua sa semnătură pe ecran
reală. Putem vorbi In acest caz de o animaţie a fost un moment de suspens. Pentru a nu-l prelungi, trebuie
sugestivă, care iasă spectatorului să o completeze spus de la bun început că tînărul cineast a ctştigat pariul
cu fantezia sa. cu sine însuşi, reuşind un alt film de autor incitant şi inteli­
Timpul mişcării Antropomorfismul personajelor din animaţie de­
termină şi un ansamblu de mişcări aluzive care a-
gent.
Ca şi în Nodul gordian. Szilagyi se războieşte cu preju­
decăţile, persiflează clişeele şi atacă lenea de gtndire. Pre­
mintesc structura mişcărilor umane şi reuşesc să
îmbogăţească «viata animată» a fiinţelor şi lucruri­ textul dramaturgie ales de această dată izvorăşte tot dintr-un
« P u n c tu -a c e la d e m iş c a r e m u lt m a i slab ca boaba motiv arhicunoscut, lupta dintre balaur şi cavaler. Medievala
spum n
lor.
Stilul descriptiv D tnttlnim mai ales tn filmele faptă de vitejie nu este zugrăvită ca în străvechi goblenuri şi
E s t ip i n u l f i r i m a r g in i p e s te m a r g in ile lu m ii» ...
de animaţie cu naraţiune continuă, coerentă, care gravuri, ci este «adusă ia zi», In forma unei înfruntări în trans­
Eminescu
ilustrează realitatea şi determină realizarea unor misiune direct t.v. înfăţişarea protagoniştilor este pusă în
imagini explicite, finite, indubitabile. acord cu acest salt In timp şi cu intenţia parodică a filmului.
Frumuseţea animaţiei constă In folosirea celui Balaurul prevăzut cu rotită şi cu număr de inventar nu are
. Adevărata viată a personajelor mai adecvat procedeu de mişcare pentru tema nimic fioros, calul aprig din poveste este acum împiedicat

e
I începe odată cu însufleţirea lor prin aleasă. Aceasta determină caracterul mişcării, şi plictisit, iar cavalerul arată ca un contabil cu multe dioptrii.
mişcare. Scoase din inerţie, cu o care va fi cursivă şi moale, sau sacadată şi abruptă, Gesturile stereotipe ale bătăliei nu duc însă la finalul apoteo­
11 deplasare lentă sau alertă, ele caută făcută mai mult din accente vizuale. Animaţia tic dinainte cunoscut. îngrozit de monotonia înfruntării, ba­
să se definească rătăcind pe că­ totală creează o ambiantă feerică şi reuşeşte să laurul se sinucide In plin spectacol, înfingtndu-şi temutele
li rărite fanteziei. ne fascineze prin mişcarea nenumăratelor forme gheare In ttmple. Este momentul de revoltă împotriva clişeu­
Simplitatea sau complexitatea de­ grafice, care acoperă întreaga suprafaţă a ecranu­ lui, marcat simbolic de spargerea ecranului televizorului.
senelor determină timpul necesar pentru percepe­ lui asemeni unui mozaic cromatic. Acest proce­ Următoarea secvenţă, de o ironie mai apăsată, ilustrează a-
rea şi înţelegerea lor. Un desen sintetic, realizat deu a fost folosit cu mult succes de regizorul daptarea vulgară a acestui mit eroic, prelungirea lui In coti­
din ctteva linii, se percepe spontan şi necesită Laurenţiu Sîrbu In filmul său Şotronul. dian prin imagini kitsch. Calul falnic din poveste devine re­
un timp redus pentru a fi menţinut pe ecran. De­ Mişcarea In filmul de animaţie poate fi mono­ cuzita din carton a fotografului, pe care se «imortalizează»
senele complicate sínt mai qreu de citit şi, de aceea, tonă sau vioaie, elegantă sau grosieră, bogată, indivizi cu infătişări şi destine banale. Un truc grosoian le
trebuie să le acordăm mai mult timp pentru a fi făcută din mai multe desene, sau săracă, alcătuită inlesneşte pentru o clipă accesul la ipostaza glorioasă.
privite. numai din desene esenţiale (capete de mişcare). Mai mult chiar deeft Nodul gordian. Arena mizează pe
Atingtnd cota limită a timpului suportabil In In linii mari, stilistic, numim clasice mijloacele ajutorul coloanei sonore, care este şi aici de excelentă
poziţie statici, desenul începe să fie animat pentru tradiţionale de animaţie, moderne — căutările calitate (autor Erica Nemescu). Viziunea ironică asupra lup­
a releva ideea dramatică a filmului. Toate mean­ novatoare, iar manieriste unele forme cunoscute, tei televizate este susţinută de zgomotele culinare ale ambi­
drele acţiunii capătă sens prin ritmul pe care îl consacrate. Stilul animaţiei este determinat de antei apartamentului. Urmărită prin uşa de ia bucătărie, în­
imaginăm pentru mişcarea personajelor; alter­ arta animatorului de a înţelege caracterul dese­ fruntarea tradiţională mai pierde ceva din aura sa vitejească.
narea ritmurilor de mişcare dă vioiciune animaţiei nelor pe care le mişcă şi a le găsi cele mai sugestive Sunetele domestice însoţesc fenomenul de degradare a
şi anulează monotonia care rezultă din reluarea modalităţi de a străbate spaţiul. unui mit eroic, proces demonstrat de regizor cu sarcasm.
identică a unei mişcări. «Mişcarea, ca orice tip de Profesia de animator cere — pe lingă ştiinţa Deşi păstrează linia analitică a desenului din primul său film,
schimbare, este perceptibilă doar Intre anumite desenului, mai ales la desenul animat — talentul Szilagyi este in Arena mai înclinat spre caricatură. Această
limite de viteză, o mişcare... se produce tntr-un de a simţi şi a imagina mişcarea, arta de mim şi tendinţă se traduce însă în distorsiuni uşoare, care nu permit
timp rapid,dacă contextul este lent şi viceversa.» pantomim, curiozitate intelectuală, o mare putere umorului să submineze sensurile grave ale mesajului său.
(Rudolf Arnheim). Sintern de multe ori uimiţi de de muncă şi o răbdare nelimitată. Mai bogată cromatic şi tipologic, noua peliculă păstrează
traseele neobişnuite, flexibile, indirecte pe care Animaţia românească a ajuns la maturitate şi rigoarea de construcţie din Nodul gordian. Proiectată ingi-
se desfăşoară drumurile personajelor, dar răml- mă gindesc că nu trebuie să uităm munca trudnică nereşţe, demonstraţia nu are Insă un ton rigid. De la ironia
nem indiferenţi la traseele rectilinii, directe. Dar şi inspirată de iniţiere a tineretului te tainele anima­ amabilă plnă la constatarea sarcastică, ea cunoaşte o mul­
marea artă constă In «a lega», a realiza cursivitatea ţiei pe care o desfăşoară de ani de zile, cu talent ţime de nuanţe. Foarte lucid şi stăpîn pe sine, autorul se înflă­
trecerilor de fa un plan cinematografic la altui, şi dăruire. Victor Antonescu. Animatorii filmelor cărează în momentul pledoariei pentru respectul datorat va­
Incit mişcarea să curgă nestăvilit, asemenea unui pun tn viata personajelor o parte din viata şi din lorilor autentice şi pentru curajul de a rămîne tu însuţi. îi
torent de imagini imposibil de oprit. inima lor devenind demiurgii microcosmosului urăm lui Zoltán Szilagyi ca aceste principii să facă mereu
Pentru a fi percepuţi aaecvat, eroii filmelor de imaginar din filmele de animaţie. parte din profesiunea sa de credinţă.
animaţie au şansa să-şi păstreze identitatea cu
cit îşi modifică mai pufin formei, culoarea sau di­ Ion TRUICÄ Dana DUMA

/»ni m cap
Utopiei un film de
a c tu a lita ti
Proiecţie
(himerică
şi nefundamentată)
într-G lume
imaginară. "Alo colega, "Vreau să
filmul tău mi-a un film de
plăcut la nebunie!" dragostei"

"Eu cînd apuc "Am studiat,

â u c c e s , d r a g u l o.eu, "Aceasta—i "Valorificăm c u tiile un film, toată noaptea "Am formula unui film
niare s u c c e s !" greşala fundamentală i şi scoatem baniiţ" î l dau gatai" rolul!" pentru preşcolari!"
J "Originalitate,
o rig in alitate,
şi numaii
o riginalitate I"
I
"Un b ile t
pentru Giurgiu
dus-întors!"
"Sunt un
cineast curajos i" "Vocea mea,
un disc de aur!” "Eu ecranizez, tu ecranizezi, el.
 Cineclub *81
S p e cta to ri, nu fiţi numai spectatori
realizat nu a făcut săli pline, cel puţin in să stîrnească atîta entuziasm. Acest film
Filmul românesc oraşul meu, Baia Mare.» (Ligia B rlncuş este supraîncărcat de personaje mediocre
Precum delfinul - str. V. Babeş 37, Baia Mare). ale căror «tragedii» psihologice le urmărim
în fiecare sîmbătă seară, personaje a căror
viaţă este încărcată de orice numai de i-
lancu Jianu Zapciul Viata cinefilului dealuri reale, nu. Poţi spune chiar că toate
personajele au uitat că trăiesc o singură
dată... Dallas mi se pare unul din filmele
• «La lancu Jianu Zapciul am consta fabricate în serie, cu adevărat o marfă.
Solida Casă de cultură, zisă £ La ce sínt bune premiile— | Replica cea mai potrivită la toate filozofiile
lat cu plăcere că Dinu Cocea «a crescut'

e
«înfrăţirea intre popoare», lui mi se pare că stă într-o înţeleaptă vorba
din Bucureşti, tocmai din în meserie. Deşi alert n-am simţit zgomo
tele, nu ştiu dacă s-au tras gloanţe, nu a poporului nostru: «cum îi creşti, aşa ii
Bucureştii noi, nu putea să nu • «Sînt bune şi premiile, şi festivalurile
le-am auzit Filmările In natură — frumoase, ai»... (Roxana Sava — Fdt. Păcii Bl. 1,
aibă, ca orice Casă care se ia ceva Moscova nu crede în lacrimi,
calme, veridice. Tînâra Stela Furcovici lo.u Ap. 4, Roman).
respectă, cineclubul ei. A ia ora la care scriu, are audienţa atenţia,
* apărut tn 74 şi s-a numit te bună, după cum Alexandru, Pintea pro­ adeziunea publicului nostru. Dîndu-i-se • «Cînd am revăzut pe ecran chipul doam­
mite a fi, să zicem aşa, un Gérard Philipe deci Cezarului, Oscarul ce i se cuvenea nei Ewing, am vrut s-o felicit, dar noroc că
C inestudio I. Dacă in comparaţie nu cu mi-am dat seama la timp şi nu m-am făcut
situaţia ideală, ci doar cu alte cinecluburi, de-al nostru. Mi s-a părut foarte bine găsit publicul a devenit ceva mai drept A cui
în acest rol...» (Ştefania Zamfir — Dru­ să fie oare vina că un asemenea film, nu de ruşine tn faţa musafirilor. Cea mai fe­
dotarea sa tehnică e precară, altă dotare,
să-i zicem dotarea spirituală, e de invidiat şi mul Taberei 7, Bucureşti) o capodoperă dar un film bun, şi poate şi ricită sîmbătă din viaţa mea a fost aceea
rarissimă: un profesor de filozofie (M ircea • «Am urmărit cu multă atenţie ambele altele, ar fi scăpat publicului, ar fi trecut cînd, seara, am revăzut artiştii atît de mult
V îlcu), un film olog (O ltea M unteanu), un serii inspirate de viata acestui erou din- neobservat dacă...? A trebuit ca filmul cu doriţi din Dallas. Nu ştiu ce-o să mă fac
operator (S tellán M unteanu) şi last but tr-una din cele mai frumoase balade româ­ Batalov să primească un certificat mondial cînd se va termina de tot...» (Ovidiu Gră­
not least un instructor-cineam ator veteran neşti. Nu m-au dezamăgit. Mi-au plăcut de recunoaştere a valorii sale ca, într-o dinar — str. Piatra Mare nr. 52 A. Braşov).
(Gheorghe Eftlm escu). In jurul lor gravi­ chiar foarte m ult deşi am avut în sinea mea seară, vrînd să-l vizionez la «Doina», să • «Unele filme-serial americane ne «con­
tează şi cei în faza copăcel, şi cineclubiştil şi unele obiecţii. Scenariul mi s-a părut fiu întrebat «n-aveţi un bilet tn plus?». duc» attt de bine într-un fals hăţiş de mis­
versaţi, care deja lucrează. Cum? Te miri bine legat, naraţiunea frumos desfăşurată, De altfel, mai avem mult de lucru ia cizela­ tere şi confecţionează atîtea enigme arti­
cum, mai exact cu ce (dată fiind pomenita atmosfera de epocă bine redată, deşi cos­ rea gustului celor mulţi care merg la cinema, ficiale Incit, nu de puţine ori, mă «împru­
nedotare) s-a înjghebat arhiva. Cum-necum, tumele erau cam prea scoase din cutie. mai avem multe de învăţat şi de aflat.» mut» conştient producătorilor, în vreme ce
ea numără in ju r de treizeci de filme. Tre- Adrian Pintea a creat un haiduc cu multe (Filip cel bun — Bd. Ion Şulea 58, Bl. D 1 B. printr-o dedublare temporară mă urmă­
clnd peste stingăciile lor tehnico-form ale, calităţi, deosebit de modelele lăsate în ip. 13, Bucureşti. N.R.: Fiindcă ne-ati între­ resc cu bunăvoinţă cum mă trag ei de colo
unele inerente, altele aproape inexplicabile, acest gen de Petrut Besoiu sau Piersic. bat, vă răspundem că revista noastră a pu­ colo, şi mă prostesc atît de frumos, şi mă
ce ne-ar putea interesa la aceste filme Am multă încredere în talentul acestui blicat in nr. 12/80 o cronică foarte elogioasă leagănă, şi mă adorm... şi mă fac in sumum
scurte, modeste, fragile, cu lip iturile cedînd actor. M-au intrigat însă unele cronici din la acest film). să-mi spun: «Ioane, ce ins de treabă eşti
şi rupîndu-se In proiecţie? Ce altceva decît presă care minimalizau jocul interpreţilor. tu, mă băiatule, ce politicos şi ce serios

l:
ceea ce şi-au propus ele să retină: o privire, Despre Adrian Pintea se scria undeva că te afli atunci cînd vine timpul să jucăm iarăşi
un gest, o faptă, şi toate, dacă se poate, «s-a descurcat bine», de parcă ar fi vorba Pufuleţii la Chaplin! jocul de-a sîmbătă seara...» şi-s convins
pe urmele unei idei? Uneori se poate. de vînzarea unor mărfuri... Noroc de cronica că nu-s singur în această situaţie, de unde,
Ideea se conturează cu pregnantă în S isif semnată de Alice Mănoiu care parcă m-a • «Sînt student In anul IV la Institutul prin panoramare, se poate afirma- în esenţa
(animaţie în lut). Un S isif attt de to p it în răzbunat. întotdeauna am apreciat modul de Mine din Petroşani şi am fost tare bucu lui, omul este tare bun.» (loan Vălimă-
rutină, in c it în mom entul în care stînca nu in care-şi construieşte cronica.» (Mihaela tos cînd am aflat că In oraşul minerilor reanu — Complex Regie, cam. 221, Splaiul
se mai prăbuşeşte, ci rămîne acolo sus, Druţă — Calea Dorobanţi 168, 5c. D, ap. sînt trimise filme direct de la Arhiva naţio Independentei 290, Bucureşti).
In vîrf, în m om entul In care i se oferă deci 118, Bucureşti. N.R.: Şi o altă coresponden­
nală, proiectate la cinematograful «7 No­
descătuşarea, în acel m om ent S isif co­ tă, Elena Maier, str. A. Popişteanu nr. 1
iembrie». Ultimele vizionări ce m-au emo­
boară el însuşi stînca, pentru a o reurca, Bucureşti, ne-a scris nemulţumită de unele ţionat au fost Fiul şeicului cu Rudolph
Sisif-ul de lu t devitalizat de blinda, con­ cronici la filmul lui Dinu Cocea. Mai jos, Valentino si Luminile oraşului cu Charlie
Fraza lunii
fortabila, m onstruoasa R utină A lteori, însă, veti găsi şi obiecţiile unor cititori...) Chaplin. Amîndouă au dovedit o anume
ca în film u l etnografic despre teatrul popu­ • «Desigur, jocul lui Pintea este elegant, superioritate a producţiilor mute asupra
dar figuraţia cade tn festivism. Eoicul are • «Spectatorii ar trebui să se obişnuiască
lar maramureşean, ideea transpare încă celor vorbite. Spectatorii mi s-au părut mai şi cu filmele care redau viaţa contemporană,
din titlu : Perm anente («io de-aicea nu continuitate insă prea se vrea subliniată captivaţi, mai atraşi de miracolul ecranului...
trecerea în legendă. Muzica nu are subtili­ care din păcate sînt nesatisfăcătoare pen­
m-oi pierde, cît o mai fi frunza verde»). Mi s-a părut însă îngrozitor fîşîitul pungilor tru că nu au crime şi bătăi». (Steluţa Ni-
A lte o ri ideea duce la un film între «etno­ tăţi şi apelează din nou la voci consacrate. cu pufuleţi, în timpul proiecţiei. Aş mai dori
Toate personajele au voci cultivate, de colau — str. 13 Septembrie nr. 216, Bucureşti).
grafic» şi «portret». Intr-un s a t tisa , de pe să se interzică fumatul nu numai în holul
altfel. Senzaţia de real se dizolvă. Din nou • «Oare nu simţim nimic tn momentul
Ungă Sîmbăta, în vasta curte a lui moş cinematografelor dar şi tn faţa caselor de
momente cvasi-folk. Nu ne lecuim de anu­ cînd observăm că o sală de cinema la
A ndrei, funcţionează ireproşabil un «Nufăr» vînzare a biletelor»... (Pildner Jozef
mite poncife». (Alexandru Jurcan — str. sfîrşit a rămas aproape goală?» (Delia
local — La viito are . A ic i se spală, se bate Aleea Trandafirilor nr. 4. Bloc A 4, Sc. A.
Principală 14, loc. Ciucea). Filipescu — str. Valea Doamnei 35, Curtea
lina, se scămoşează cergile, pe care oră­ ••I 1, ap. 7, Tîrgovişte) de Argeş)
şenii «le cumpără, dom 'le, le cumpără, că • «Filmul nu are forţa lui Pintea, cele
asta-i modal» Moşul, prin curtea căruia două serii ar fi putut fi concentrate spre fo­
trece pîrîul, nu uită să aducă o frum oasă losul realizării, bogată In epic şi mai puţin O inimă înfiorată de cinefil înrăit
laudă apei («om ul şl cînd îşi dă duhul din el în sugestii. Nu totul trebuie povestit Ima­
ginea cu caii ce aleargă dezlănţuiţi, amin­
cere apă»), şi nu uită să-i m uştruluiască
pe consătenii care-l întreabă «de ce n-o tind o mînie, o ură, conduşi de fata-haiduc,
«Sînt elev al unui liceu din oraşul Petn,
Groza. Am citit în «Scînteia Tineretului»,
p o sib ilită ţi posibile
ieşit cerga faină?» — «Pentru că n-o fost spune mai mult decît ura unor ţărani din in revista «Cinema», ca şi în alte publicaţii
lina bună. De ce n-ai g rijit oile?». Alte figuraţie, stînjeniţi de poziţia lor din ope­ că în producţia anului 1980, la loc de frunte
filme, lăudabile în Intenţii, eşuează, fie în retă. Stela Furcovici mi s-a părut din nou se situează Mireasa din tren şi Proba Omul care
lungim i şi repetiţii deloc motivate, fie tn- potrivită în rol». (Druţi Rus — loc. Dirja de microfon. Spun «am citite, deoarece
tr-un com entariu şablonard şi bombastic, com. Panticeu, jud. Cluj) încă nu le-am văzut (N.R.: Ştampila poştei n-a plecat spre stele
m enit să justifice, dar so rtit să stingă pîl- • «Ştiu că lancu avea o vorbă: «viclenit pe plic: 15.4.1981). La cinematograful din
piirile de autenticitate ale Imaginii. Un şi curaj». Ea nu prea reiese din film. Unde oraş, au rulat filme care au fost terminate
exemplu elocvent de film interesant In este ocna pe care a făcut-o şi care a fosl dupiă acestea două, enumerate mai sus... Erau doi bărbaţi care — după ce
start şi degradat pe parcurs — S em aforul reală şi în care a dovedit tocmai viclenie şi in schimb, I se spunea buldozerul a ru­ munciseră, necunosctndu-se, fiecare în­
om eniei. P ionierii unei şcoli generale, gru­ curaj? Viaţa haiducilor a fost o viaţă grea. lat pentru a treia oară într-un interval destul tr-un alt colţ de ţară — au muncit apoi
paţi în cercul «Micii cetăţeni», hotărăsc să-i extraordinar de grea In film s-a trecut re de scurt iar Vagabondul e programat a împreună trei ani pentru a învăţa cum
ajute pe cei 141 de bătrîni singuri din cartier. pede peste ea ceea ce a dat atmosferei doua oară Intr-un interval de două luni... se zboară spre stele. De la bun început
Un subiect grav şl generos turnat în scheme un aer prea idilic. O vitejie formală.» (M a­ Sufletul nostru tînăr tînjeşte după filme se ştia că doar unul singur va lua startul
festiviste: pionierii, ca scoşi din cutie sau rin Truşcă — Brazda lui Novac, Bl. 62. ca întoarcerea acasă (felicitări televiziu­ de pe cosmodrom. Nu i-am întrebat
de pe coperta «Cutezătorilor», bătrînli nici ap. 127 Craiova). nii pentru programarea lui), Adio, dar ră- niciodată ce gîndeau despre asta. Ar
ei mai prejos, scrobiţi şi sprinteni, parcă • «lancu Jianu Zapciul m-a uluit pur mîn cu tine, filme pe care poţi să le vezi fi fost, ştiu, o întrebare dramatică (de
se joacă de-a singurătatea, de-a boala, de-a şi simplu prin substratul romantic.. Cred de 4—5 ori fără a te plictisi, găsind mereu fapt, un răspuns dramatic) pentru ei.
chemat Salvarea. O nedumerire: cel bătrîn şi că, dacă n-ar fi fost privite cu atîta superi, în ele altceva, un amănunt cît de mic care-ţi Aşa cum a fost firesc, unul singur a
singur, dacă e bolnav, trebuie să-şi atîrne cialitate, ambele serii ar fi plăcut şi n-am înfioară inima de cinefil înrăit», (loan N i- bătut cărarea stelelor. Celălalt a con­
la poartă un cerc roşu. Or, pentru un bătrîn, fi avut de înfruntat noi, partizanii lor, un coraş — Loc. Valea de Jos.jud. Bihor). tinuat să privească astrele, bine înfipt
şi încă bolnav, nu e chiar un fleac să se asemenea munte de împotriviri.» (Mario cu tălpile pe planeta simplu numită
deplaseze prin curte pînă la poartă ca să Ana Constantinescu — str. M. Eminescu Pămînt.
27, Craiova). Cred că omul acesta merită să i se
semnalizeze că a căzut la pat! Firesc C ro n ica te le g e n ic ă
• «In film au fost mulţi actori care au închine un film care să se numească
ar fi ca «micul cetăţean» să intre şi
jucat ca la comedie: «poate iese ceva». A «Omul care n-a plecat spre stele».
fără «semafor», să dea bună-ziua şi să
întrebe de sănătate, dar asta nu ţine de ieşit ceva din filmul acesta dar nu prea a
convins. In unele locuri a olăcut, pe alocuri, AlanDallas Alexandru STARK
critica de film ... Cu o miză mai măruntă,
poate de aceea şi mai decrispată decît nu prea.» (Nelu Gardiciuc — B-dul. G. Cos-
alte colege de arhivă — pelicula satirică buc 19, Bloc. B 4, ap. 35, Galati). • «Este de neînţeles cum un asemenea
Reclama, su fle tu l um orului. A fla ţi şi • «Mă întreb de ce un film atît de perfect Ilim slab, mediocru, ca serialul Dallas.
dum neavoastră că «pentru comerţ reclama
e necesară ca oxigenul pentru natură»,
şi că ea, reclama, «însoţeşte comerţui
precum delfinul pe navigator» Două mostre
culese nu din Gîgă, ci din stradă; «avem CINEMA,
frişcă bătută toată ziua» şi «vindem vane Piaţa Scînteii nr. 1, Bucureşti 41017
din tablă pentru copii cu fund de lemn». Exemplarul 5 lei
Intr-adevăr, «reclama ridică şi nivelul cul­
tural al consum atorului».
In abruptă concluzie: pe lingă revigorarea Cititorii din străinătate se pot abona adre-
«bazei aparataj», cred că ar fi salutar ca,pe hinduse la ILEXIM Departamentul Export-
viitor,îndrumătorii profesionişti să intervină Import Presă, P.OSox 136—137 — telex 11226,
mai nemilos in scenarii, în producţie, în Bucureşti, str. 13 Decembrie nr. 3
filmare, să-i însoţească pe cineamatori,
vorba reclamei, precum delfinul pe naviga­
tor. Delfinul, se ştie, nu numai că te înso­ Prezentare,, artistică Prezentarea grafică.
ţeşte, dar dacă e cazul, te mai şi salvează Coperta I Anamaria Smigelschi Ioana Moise
de la înec. In acest caz,e cazul.
Doi foarte tineri actori, două mari talente: Tiparul executat la
Eugenia V O D Ă Carmen Galin şi Dan Condurache Combinatul poligrafic
«Casa Scînteii» — Bucureşti ,
F o to g ra fie de E m a n u e l T Â N JA LÂ /

23
 Proiectul imediat următor
Doru Năstase Alecu C ro ito rii
«M isterele Bucureştilor, un film ce va «Un film ia care tucre* cu D.R. Popescu
continua acţiunea din Trandafirul galben de aproape 20 de ani: Capul de zimbru;
— film aflat în prezent în producţie — scris scenariu la care lucrez şi pe care aştept
tot de Eugen Barbu şi Nicoiae Paul Mihail». să-l fac de vreo şapte ani, Călăreţul sin­
guratic — autor Pop Simion; şi, bineînţe­
Mire ea V e ro iu : les, o comedie (scrisă de mine), Haz de
«Trenul >i soarele Autorul scenariului: necaz».
llie Tănăsache.
; Amprenta regizorului lo s it Dem ian
poate fi «Un biet bunic fi o biată cinste este
descifrată un scenariu scris de Petre Sălcudeanu.
T udo r Mărăscu: Aştept părerea casei de filme asupra de­
şti dinti-un
s H in fr -im ■■Un scuininu inspirat din actualitate: cupajului. Un film poliţist văzut intr-o ma­
BM SfS- sinuur cadru C ălătoria de Marian lordache (cunoscut nieră inedită. Un film inspirat din actuali­
pînă acum doar ca operator)». tate».
In g h .u to r u l de Mir ti
de Alexa \ isárion,
cu Leopoldina Bălănuţă
şi Mircea AlbulescuL
i _ T ' i( b

Telex Buftea scenariul Vasilica Istrate) continuă filmă­

rile (... racord!) In Bucureşti şi la Buftea.
g g g «Condiţia femeii tn actualitate» a-
dusă tn prim plan de doi regizori: Lucian
Bratu tn Angela merge mai departe,
• • • fn curfnd, tn premieră: Ana şi hoţul scenariul Eva Strbu (eroina, o şoferifă de
(titlu de lucru Confruntarea; regia Virgil taxi din Bucureştiul zilelor noastre, inter­
Calotescu, scenariul Francisc Munteanu) pretată de Dorina Lazăr) şi Adrian Petrin-
şi Am o idee (s-a mai numit Toate pentru genaru tn Femeia din Ursa Mare, sce­
fotbal; regia Alecu Croitoru, scenariul nariul Paul Eugen Banciu (o ţărancă din
Mircea Radu lacoban). Maramureş îngrijind ţapinarii de pe Ungă
g g g întorşi cu bine din Golful Finic, de un şantier hidroenergetic, interpretată de Gü
pe banchizele de gheată de la Polul Nord. Florina Cercel). Ambele filme se află in
echipa filmelor Fram şi Un saltimbanc
la Polul Nord (regia Elisabeta Bostan.
perioada de pregătire. DAMA1T • S iop-cadru la Buftea. Flecare are un proiect Totul e să fie cu adevărat
«imediat următor». (Regizorii Andrei Blaier şi Iosif Demian cu
actorul sovietic Alexandr Kaliaghin).
deci mereu la dispoziţia echipei. O echipă
excelentă, rodată,cu care Alexandru Tatos
a lucrat şi Duios Anastasia trecea. Ima­ mări la Bucureşti. Probabil că tn mijlocul
Patru palme ginea: Florin Mihăilescu. Decor. Andrei
Both. Costume: Svetlana Mihăilescu.
lunii mai, filmările se vor term ina Ceea
ce a durat foarte mult — acum, ca şi-n alte
Coloana sonoră: Horea Murgu. Directorul
filmului: Sideriu Aurian. Regizorul a repe­ Convoiul dă|i — a fost pornirea: adică citirea si apro­
barea scenariului... Poveştile astea «mino­
Istoria derulată tat cu actorii timp de trei săptămini înainte re» — de pregătire a filmului, de distribuţie,
de «motor!» ca la o piesă de teatru. Repetiţii de organizare, de repetiţii, adică toată a-
ca un film, in care s-au stabilit şi unghiurile de filmare, 40 de oameni înfruntă ceastă imensă muncă pregătitoare — tre­
încadraturile. S-a intrat astfel In filmare cu buie să meargă repede-repede, uşor-uşor...
filmul analizat un fel de «module» de creaţie,«prefabricate» teroarea legionară
cu mijloacele ce urmau a fi doar tipărite. Pentru a păstra in anii 40. Nicolae ULIERIU
racordul perfect şi a prinde starea actorilor
cinematografului. s-a filmat cu două aparate sincron. De aici Scenariul: H. Dunăreanu
şi condifia ideală pentru priza directă.
Scenariul şi regia : La o astfel de filmare lumina se stabileşte Regia: Mircea Moldovan
Alexandru Tatos pentru amlndouă direcţiile deodată. «Pe
două direcţii, spune Fiorin Mihăilescu, lu­
mina nu are personalitate, nu avantajează
un unghi anume. Dar la acest decor — o sală
de restaurant — se potrivea o lumină de
Din motive diferite, doi oa­ serviciu». — Un film despre perioa­

0
meni tn vtrstă vin să facă figu lată ctteva din argumentele care demon­ da de-nceput a colectivi­
raţie la Buftea. S-au cunos­ strează de ce Patru palme nu e un model zării: «Viforniţa», altul des­
cut de mult, In împrejurări din punctul de vedere al eficientei producţiei pre eroul popular «Pintea»
dramatice. Unui era ancheta­ ci o excepţie. Lucru pe care realizatorii şi două dedicate revoluţiei
torul, celălalt anchetatul. acestui film vor să-l facă cunoscut. De ce? de ta 184& «La răscrucea
Ce-şi vor spune ei azi? Azi, Pentru că scurt metrajele intrate fn produc­ marilor furtuni» şi «Munţii
in timpuri paşnice. Cum se vor privi
ţia tn ochi?vor înlesni debutul viitorilor re­
Buftei in flăcări», pot orienta pe spectatorul de
Era important pentru povestea filmului Pa­ gizori de film. Şi cum începutul a fost făcut cinema către o anumită părere despie
tru palme ca retnttlnirea să aibă loc pe un de un regizor cu experienţă, el n-ar vrea regizorul Mircea Moldovan— Consideri.
platou de filmare. Cine era figurant şi cine ca celor ce vin să li se impună acest record Mircea Moldovan, că filmul istoric re­
avea roi principal atunci, cu ani tn urmă? ca normă! prezintă «coordonata definitorie» a cre­
Dar azi? Istoria derulată ca un film, filmul «Doar la prima vedere — avertizează aţiei tale?
văzut ca realitate. regizorul Alexandru Tatos — un scurt Mircea Moldovan: — Nu, pentru că am
Patru palma, scris şi regizat de Alexan­ metraj e mai uşor de făcut dectt un lung tăcut si Fraţii — film de actualitate şi cele
dru Tatos, a intrat tn montaj. Filmările s-au metraj. Metafora, ideea, trebuie transmise două comedii despre Toamna şi iarna
terminat. O mie de metri de peliculă filmaţi cu economie de mijloace de expresie doar bobocilor, iar acum lucrez la un film pe
în opt zile. în jur de 125 metri utili pe zi. în 30 de minute. Orice cuvlnt trebuie dră­ care-l consider tot de actualitate— La
Record! Chiar pentru un film de metraj muit». filmul istoric — adică ia cele două filme
mediu! Şi cum următorul scheel a intrat luna despre 1848 am ajuns prin Pintea (un film
«Nu scurtimea sau lungimea filmului aceasta tn lucru (se numeşte Trei gene­ la care am tinut şi tin încă foarte mult)
e determinantă, ci tipul de film. Nu e o expe ra ţii, scenariul şi regia: Dan Marcoci, ab­ şi... prin Petre Sălcudeanu, cu a cărui cola­
rientă ce se va repeta automat la următoa­ solvent I.A.T.C. promoţia 1976) să-l urăm borare mi-am început, de fapt, activitatea
rele scurt metraje». E concluzia operatorului succes scurt metrajului tntr-o competiţie de regizor. Sigur, asta nu înseamnă că nu
Florin Mihăilescu. In ce constă unicatui în care, se ştie, nu lungimea unui film e cea mai vreau să fac film istoric... îmi dau insă
de producţie al acestui film? ( are influenţează automat calitatea lui. seama că un film istoric se face din ce in
întti. acţiunea se petrece Intr-un singur ce mai greu. Costă foarte mult, presupune
loc: un decor unic, construit pe platou şi Roxana PANĂ mari investiţii. Filmul la care lucrez se nu­ N r .5

ane
meşte Convoiul— Punctul lui de plecare
e un scenariu al lui H. Dunăreanu — medic, A n u l X IX (221)
fost ilegalist. Totul porneşte de ia un fapt
O echipă care filmează şi se lasă filmată ( P a tru p alm e cu Ion Vílcu, Geo real: bineînţeles, îmbogăţit — dar care s-a
Barton, regizorul Alexandru Tatos şi operatorul Florin Mihăilescu). petrecut In realitate. Acţiunea se desfăşoa­
ră in anii ’40, în perioada teroarei legiona­
re... Mai mult, aş vrea să spun — despre
film — pe ecran! In rolurile principale sint
distribuiţi Ion Besoiu, Emil Hossu, Tra-

ma
ian Stănescu, Mircea Cosma. Ion Anes­
tin, Nae Gh. Mazilu de la Craiova Stelian
Stancu de ia Turda... şi multi alţii — «con­
voiul» fiind alcătuit din 40 de inşi...
— Deci, ar fi vorba tot despre un film
istoric — de vreme ce acţiunea se pe­
trece în urmă cu patru decenii...
— D a Intr-un fel... dar cu rezonante con­
temporane. Sigur, şi aici se impune o «re­
constituire» a epocii — insă totul este mult j R evistă a Consiliului ■i
mai aproape dectt 1848...
Filmăm ia Cimpina ia Doftana şi in îm Culturii şi Educaţiei Socialiste J
prejurimi, după care vor urma şi ctteva fi! B u cu re şti: mai 1981
 Sub semnul Festivalului naţional „Cîntarea României“

«Avem Festivalul «Cîntarea Rom âniei». Trebuie să-i dăm o atenţie m ai mare. Trebuie ca
acest festival să se desfăşoare tot tim pul şi nu numai în perioada unor concursuri. Am avut în
vedere ca aceasta să creeze un cadru organizatoric în care masele de oameni ai muncii, tineretul
nostru să poată participa activ şi desfăşura o largă activitate politică, educativă şi culturală».

N icolae C E A U Ş E S C U

«ardsticitătii», are realitatea grijă să eclip­

B u cu re şti’ 81 0 cine - stare de lucru seze multe ficţiuni. O rezervă: multe filme
ar fi fost mai grăitoare... mute. Comenta­
riul tip moară, citit stingaci, de voci nepo­
trivite, in cadenţe mecanice, in formule
In sala de proiecţie a Cen­ «s-au calificat» şi filme cane nu s-au cali­ poate, pe viitor, printr-un mai accentuat stereotipe, montate claie peste grămadă,
trului de tndrumare a creaţiei ficat dar o asemenea tntllnine contează nu import de nume noi, de oameni noi, cu nu numai că nu ajută imaginea, dar ade­
populare (pentru eventualii atît prin aspectul ei competitiv, cit prin entuziasmul intact dispuşi să ia totul de seori o anihilează
amatori — Piaţa Cosmonau­ schimbul de experienţă pe care-l implică, la capăt totul, adică cinematograful. Dar
ţilor, nr. 7), s-a desfăşurat, şi, egoist privind lucrurile, contează mai să revenim la ce-a fost. Dintre diversele Pentru cititorii «în afara problemei», tre­
în condiţiile unei bune orga­ ales prin faptul că-ţi pune la dispoziţie, genuri prezente, s-a detaşat, prin tonus şi buie specificat că Bucureştiul este, in
nizări, cum intră, de altfel, tie, spectator mai mult sau mai puţin critic eficientă, aşa-numitul documentar de pro­ ceea ce priveşte cineamatorismul, nu Capi­
in obiceiul sus-numitului loc, «etapa (de notat că de astă dată publicul nu nu­ ducţie. Omul cu aparatul de filmat, trans­ tala, ci un centru printre multe altele.
interjudeţeană a Festivalului Cintarea mai că a existat dar a fost chiar mai nu­ format in rece ochi critic-autocritic, pri­ Etapa republicană va fi cea care va stabili,
României, ediţia a lil-a, centrul Bucu­ meros decit juriul), pune la dispoziţie veşte, nedispus la nici o concesie, tn jur, mai exact va detecta echilibrul de forţe
reşti». Au fost prezente şaptesprezece ci- o imagine globală a unei cine-stări de lucru, îşi inspectează propriul loc de muncă, fşi între centre şi va constata ce punct geo­
necluburi bucureştene. Filmele nu s-au la un moment dat O vizionare compactă scutură propriile inerţii, se aventurează pa­ grafic al tării ar merita considerat capitala
distanţat spectaculos unele de altele, de a celor mai recente şi importante filme din tetic, dar impartial Intr-un Raid, schiţează cineamatorismului românesc.
aceea nici nu vom merge tn aceste fugare mai toate cinecluburile. ..Cotele apelor 'lor un Semn de întrebare, conturează un
rînduri pe ideea de palmares. Sigur, există am zice că slnt staţionare: au lipsit filmele- Prim plan risipei, lansează un Stop risi­
un palmares (datorat unui juriu condus de surpriză şiautorii-surpriză, au lipsit momen­ pei! Am numit filme in primul rlnd utile
regizorul Alecu Croitoru), există filme care tele de prospeţime şi îndrăzneală, posibile. (locului unde s-au născut); !n privinţa Eugenia VODĂ

clubul «16 Februarie» Cluj-Napoca) sau

C lu j-N a p o ca ’ 81 0 performanţă: 6 filme, 6 premii didactice, precum A venit un om (cine­
clubul exploatării din Săsar), fac la rtndul
lor, bune servicii cauzei cineclubiste. Mai
puţin convingătoare au fost filmele jucate...
In oraşul de la poalele du-se armonios, cu meritorii căutări stilis­ matori (de la T.C.M.M.) au realizat un iz­ Jucătorul,de pildă (Valentin Grancea, cine­
Feleacului şi-au dat inttlnire tice. Cineclubul «Mureşul» — printre ani­ butit portret cinematografic, al unei temei- clubul clujean «Artis»), un caz de «recu­
— în faza interjudeţeană a matorii căruia se află Erwin Schnedarek — pilot, In filmul Cu şi fără aripi Şase filme, perare morală», tratat, însă, destul de pro­
Festivalului naţional ’«Cinta­ a prezentat scurt-metrajul documentar Idei şase premii I tn confruntarea interjudeţea­ lix, după cum multe alte filme, printre care
rea României» — cineama de milioane (de mare eficientă, privind nă: o performantă! Castanii înfloriţi (autoparodie — oare? —
ton din patru judeţe: Mara­ rentabilizarea procesului productiv Intr-o Diverse ca gen, filmele prezentate ia Cluj- produs de «Casa de filme zero» din Baia
mureş şi Mureş, Sălaj şi Cluj. mare întreprindere textilă), un film de pro­ Napoca au prilejuit spectatorilor (cam pu­ Mare) compromit idei generoase. Au fost
Peste 40 de filme din «producţia» ultimelor tecţia muncii cu multă adresă şi la obiect. tini!) s< alte surprize plăcute. Preferinţele şi filme slabe la Cluj-Napoca, cu imagini
doi ani a cinectuburilor din Baia Mare. Nu frica te păzeşte: două filme fonrtr personale merg spre Micul prinţ de insuficient selectate şi nu totdeauna corect
Să sar şi Borşa din Tg. Mureş şi Zalău, din serioase, cu sigură raţiune de a fi şi cu şanse Adriana Oţoiu (Casa de cultură a sindicate­ filmate, cu comentarii irelevante, pleonas­
Cluj-Napoca şi din Floreşti: o «recoltă» de a avea ecou te conştiinţa Semnate de lor din Baia Mare), o originală incursiune tice, fără timbru personal; inegalităţile din
bogată, In măsură să ofere o imagine de Anamaria Törő, două ingenioase desene In universul copilăriei contemporane, un cadrul mişcării de amatori nu trebuie să
animate. Vrei, nu vrei şi Surprize (ale film luminos, cu multe carate de adevăr şi treacă neobservate, după cum nu e bine să
ansamblu asupra preocupărilor cineclu- treacă neobservate anumite absente, aceea
biste din aceste zone ale nordului de tară. aceluiaşi cineclub), realizate cu mare acua- sinceritate Dar fiecare gen a lisat să se
întrevadă ette o lumină: Banchetid risipei a cineamatorilor din Bistriţa Năsăud, de
Cea mai plăcută surpriză a confruntării rateţe tehnică, denotă existenta unei «şcoli» pildă. Dar să rămlnem cu sentimentul tonic
a fost — In ansamblul său — selecţia cine- locale cu frumoase perspective ta dome­ (Valentin Grancea şi Dorel Ciocan, Şcoala
al celor mai bune filme văzute tn oraşul de
amatorilor din judeţul Mureş. Toate cele niul filmului de animaţia Te* cineclubul populară de artă Cluj) cu comentariu inci­
şase filme ale acestora (selectate cu exi­ siv, publicistic, este un reportaj-anchetâ la poalele Feleacului.
«Mureşul» s-a făcut remarcat cu Forme
genţă dintr-o producţie ritmică şi amplă) şi mişcai» (autor: Horvath Nicolae), un cu sigure rosturi civice şi cu ctteva imagini.,
au fost de o remarcabilă calitate ideatică şi frumos joc de voluma umbre şi lumini pe alarmante; filme ştiinfifico-tehnice ca Me­
artistică, demersul social şi civic tmplinin- muzică preclasică, ta timp ce alti cinea- tode moderne de recondition ar«., (cine­ Călin CĂLIMAN

exemplar realizat. Este, dacă vreţi, apogeul

H e rcu la n e ’81 0 sărbătoare a filmului de amatori artei cinematografice de amatori caracteri­
zată prin inventivitate, lipsă de prejudecăţi
şi de canoane. O notă cu semnul plus pen­
tru fantezia şi frumuseţea imaginilor ar
Despre cinecluburi, cineclu diversitate de genuri. De la filmele «de pro din Băile Herculana Se pare că pentru merita şi filmul Punct, contrapunct reali­
bişti şi creaţiile lor s-a sens ducţie» a tt de necesare şi la care din fen aceşti cineamatori a sunat ceasul maturi­ zat de elevii Şcolii populare de artă din
şi s-a vorbit mult De fiecare cire nu au renunţat (Oxigenul, prieten şi zării, pentru că,fie că au vorbit prin filmele Reşiţa.
dată exemplele «pro» s-au duşman, Dreptul ta bucurie) şi plnă la lor despre succesele oamenilor muncii Pe Ungă această «recoltă», judeţul Hune­
sprijinit pe filme provenite filmele de animaţie (Milă, Cine sapă groa­ (ÎS ani de realizări in construcţia de lo­ doara, spre deosebire de ediţia trecută a
din zone cu trad itie tn acest pa altuia. Lăcomia strică găinăria, Ho­ cuinţe. La Jubileul 2000), fie că au popu­ (estivalului, a apărut puţin mai sărac, deşi
domeniu cum este cazul jude­ cus-Pocus), mid bijuterii ale genului cu larizat noi metode de lucru (Biogázul, Bătă­ tn competiţie cu alte zone de cineamatorism
ţelor Caraş-Severin, Timiş, Hunedoara sau poante bune, minutai redus, desen excelent lia caiacului), fie că s-au referit la acţiunile el s-ar fi impus relativ uşor. Lingă secven­
Arad. De aceea o confruntare interjudeţea­ (tn stilul ordinatoarelor canadiene cu miş­ împotriva risipei de energie şi materii prime ţele de excepţie prezentate te Iarba vintu-
nă între cineamatorli din Caraş-Severin şi cări simultane, simetrice ale formelor), mu­ (Păcat că n-are grai), filmele cinectu­ lui sau Intarsie au apărut pe ecranul com­
cei din judeţul Hunedoara nu putea fi decit zică sugestivă — filmele de la «Otelul burilor menţionate poartă pecetea calităţii. petiţiei şi imagini amorfe, lipsite de sens
un moment important, un moment al înre­ Roşu» au reprezentat ca de obicei te ase­ Ele au plăcut şi pentru simplitatea ior (cel şi emoţie. Aşteptam mai mult din partea
gistrării «pulsului» creatorilor cineamatori. menea fntftniri, momente de vtrf. mai greu e să faci un lucru simplu) şi pen­ siderurgiştilor hunedoreni, autori ai unui
Aşa tncitja Băile Herculane,juriul ca şi spec­ Alături de acest cineclub prestigios, s-au tru comentariul firesc sau fondul sonor număr impresionant de filme, dar de astă
tatorii din sală (dealtfel destul de numeroşi) impus reşiţenii de la «Siderurgistul» con­ bine găsit. Pe aceeaşi direcţie s-a înscris dată obsesia creativităţii s-a manifestat
erau pregătit! să asiste la o înfruntare pasio­ duşi de loan Mato. Adevăraţi «aşi» ai filme­ şi Mihai Mărgan, reprezentantul cirteclubu- cu succes doar In producţiile de animaţie.
nantă, chiar pătimaşă, dar cu argumente lor de producţie (Focul adevărului, Re- lui «Mărgana» din comuna Marga (ciudată Pe Ungă filme aproximativ bine concepute
cinematografice. Aceste argumente au condiţionarea lingotierelor), ei au reuşit coincidentă, cum s-or fi numind ceilalţi (Lemn pentru otel şi CocsariQ,filmele de
existat, ele au fost «valabile» şi chiar mai să adauge, de astă dată, un plus de autenti­ consăteni?) care a reuşit să ne apropie cu animaţie. Flori, Viziuni sportive. Week­
diverse decit In alte dăţi. Pentru cineclubul citate reportericească filmelor şi să se «a- emoţie de portretul unui învăţător pentru end, Geneză, Bine ar li să fie aşa ne-au
de la «Otelul Roşu», de exemplu, in care ventureze» curajos şi cu meserie spre fil­ care lumea începe şi se sflrşeşte te satul oferit pe scurt, cum se cuvine te animaţie,
«muncesc» cineamatorli binecunoscuţi ca mul de metaforă (Simţămintul veşniciei natal. imagini caricaturale ale unor moravuri care
Nicolae Negrutu, Norbert Taugner, Eugen fiind, după părerea mea, cel mai bun din Am lăsat la urmă creaţiile despre care se ne trag uneori fnapoi.
Postelcă, Eugen Chisăr, oameni obişnuiţi selecţie). Pe lingă aceşti cineamatori «cu poate scrie mai greu, sau numai la super­ Ca impresie generală, cred că selecţia
să ctştige, dar şi ambiţionaţi de succese, firmă», s-au prezentat in concurs la cote lativ: Adincul rost ai pămintulul, film riguroasă, calitatea filmelor şi cantitatea
etapa de concurs a reprezentat o recon­ ca o surpriză plăcută, creatori mai puţin care face din figura olarului ionică Ştefan de calitate a conferit fazei interjudeţene de
firmare a valorii artistice obţinută ptnă in cunoscuţi plnă acum, mai pufin Intllniţi in un simbol al existentei noastre din veacuri la Herculane un aer de adevărată sărbă­
prezent şi şanse serioase de selecţie pen­ etapele anterioare ale Festivalului, cum au şi ptnă acum sau Concert care, prin aso­ toare a filmului de amatori.
tru finală. Ataşamentul intim al acestor tost cei de ta cinecluburile «Optic '76» a- cierea imaginilor unei ţesătoare de covoare
cineamatori fată de arta ior s-a materiali­ parţinlnd IJGCL-ului Reşiţa, «Apollo»-0- populare şi o muzică excelentă, creează
zat prin realizări deosebite intr-o mare ravita, «Minerula-Anina, «Hercules ’7?» — starea de vibraţie proprie actului artistu Florin VELICU

2
 «Este necesar ca toate organismele statului, Consiliul Culturii şi Educaţiei
Socialiste, Radioteleviziunea şi alte instituţii, să acorde mai multă atenţie activităţii
politico-educative a oamenilor muncii. Presa trebuie, de asemenea, să reflecte mai
pe larg viaţa oamenilor muncii, preocupările şi dorinţele lor, precum şi activitatea
sindicatelor. Uniunile de creaţie de toate genurile, teatrele, cinematografla, să creeze
opere, filme, piese de teatru care să contribuie la educarea revoluţionară a maselor,
la formarea omului nou, să ridice arta şi cultura noastră la nivelul noilor cerinţe ale
socialismului şi comunismului, ale gradului înalt de cultură al poporului nostru».
Nicolae CEAUŞESCU

Energii stimulatoare şi creatoare

în amplul proces de democratizare a societăţii socialiste, de adîncire a de exercitare a democraţiei muncitoreşti, ce aspecte neprevăzute presupune o atare expe­

e
democraţiei muncitoreşti, consiliile oamenilor muncii şi-au demonstrat rienţă nouă în viaţa noastră socială — ar fi numai cîteva din întrebările pe care filmul inspi­
importanţa tot mai mare pe care au căpătat-o în viaţa ţării. Importanţă sub­ rat din realităţile vieţii noastre ar fi trebuit să şi le pună în toţi aceşti ani, mai sistematic
liniată şi de secretarul general al Partidului Comunist Român, preşedintele şi la un mod artistic, care ti este propriu.
Consiliului National al Oamenilor Muncii, tovarăşul N IC O L A I Puţine şi poate prea convenţionale au fost însă imaginile înfăţişînd pe ecran o ase­
CEAUŞESCU cu ocazia recentei sale vizite efectuate în Austria în ca­ menea experienţă de viaţă. Din cit ne amintim,un film ca Proprietarii aducea un asemenea
drul Conferinţei de oresă care a avut loc la Viena, preşedintele tării răs­ consiliu al oamenilor muncii în cadrul unei şedinţe de discutare a cazului unui inginer
pundea in tre b d iilo i unot gazetari interesaţi de situaţia clasei m uncitoare dm mutat
Rom aniaabuziv de către conducere. Dar rolul acestui colectiv răminea doar consemnat in
invitindu-i să participe la importantul eveniment — Congresul Consiliilor oamenilor cadrul unui conflict destul de neconvingător schiţat. Mai recent întîlnim o referire la autori­
mun­
cii — pentru a se convinge «pe viu» de realităţile noastre. «V-aş invita — spunea secre­ tatea colectivă din cadrul unei instituţii, Intr-un film ca Probleme personale — şi cam atît.
tarul general al partidului — ia acest congres unde vor participa 11 000 de delegaţi, repre­ între acestea rolul forţei colectivităţii în viaţa unei mari unităti dar si în viaţa individului —
zentanţi ai oamenilor muncii, din care 6 000 lucrează direct în producţie, în mine, în între­ în filmele noastre n-a existat ca preocupare pentru a marca convingător, prin mijloace
prinderi de tot felul. Veţi putea constata ce reprezintă democraţia socialistă In România, artistice, momentele unui proces social de o atare dinam ică şi anvergură. Sigur ca aria
roiul pe care îl au muncitorii, clasa muncitoare în conducerea societăţii socialiste. Vă are nevoie de un tim p al ei de asimilare, de decantare a unor realităţi sociale in curs de
veţi convinge de faptul că In nici o ţară capitalistă din lume muncitorii nu se pot bucura — constituire; dar tot aşteptînd cristalizarea lor, riscăm să înregistrăm pe peliculă doar sche­
şi nu se bucură — de asemenea drepturi, de a fi adevăraţi conducători ai societăţii. Vă mele generale, golite de dramatism ale unor fenomene atlt de vii, de patetice uneori, care
invit, deci, la acest congres al muncitorilor pentru a vedea cum şi ce gîndesc muncitorii ne înconjoară. Cinematograful zilelor noastre presupune un proces de osmoză creatoare,
din România». de asimilare rapidă dar nu superficială a ceea ce se petrece in jurul nostru, ca fenomen
Cunoscîndu-şi tot mai temeinic drepturile şi îndatoririle care le revin în unităţile eco­ caracteristic unei societăţi in permanentă transformare, perfecţionare a mecanismelor
nomice sau instituţiile administrative ori culturale unde activează, aceste foruri de ini­ ei. Să nu aşteptăm sarcinile administrative, să nu aşteptăm doar planurile formale şi în­
ţiativă şi decizie colectivă, de răspundere obştească pentru treburile instituţiei respective demnurile generale de a oglindi realităţile complexe, să nu aşteptăm decizii, ci să venim
şi-au perfecţionat în cei ctţiva ani de la constituire sistemul de exercitare a înaltei puteri smguri si spontan tn tntîmpinare, fantezie şi răspundere, cu toată autoritatea pe care
democratice cu care au fost investite de către popor. Ca orice organism viu, alcătuit din ne-o dă credinţa că aceste initiative creatoare sínt vitale intr-o artă a răspunderilor indi­
individualităţi diferite ca pregătire şi conştiinţă profesional-politică, acest lor ai democr., viduale şi colective cum se dovedeşte a ti cinematograful.
ţiei muncitoreşti a devenit acea formă determinantă în viaţa colectivităţii nu doar prin con­ Congresul Consiliilor oamenilor m uncii prind o s o ie de măsuri organizatorice
stituirea lui ci şi printr-un efort susţinut de a stimula iniţiativele şi opţiunile tu tu io i. «Fu concrete, poate alim enta bogat tantezia şi iniţiativa o rita iu i om de artă interesat de feno­
care muncitor să devină'un cadru de gtndire» sună deviza unei întreprinderi de utilaj j>etio- menele sociale la care este martor. La care trebuie să fie un martor tot mai activ, tot mai
lier din ţa r i dinamic, tntr-o societate socialistă activă, dinamică.
Cuie au fost etapele, care sínt în continuare etapele acestui complicat proces de
activizare a răspunderilor individuale şi colective, de îmbunătăţire a formelor concrete . c in e m a "

T I f
 l. Stimate tovarăşe Marin fizic, de un singur organ de conducere

e
Stanciu vă solicit o dis­ individual sau colectiv, atlt din cauza com­
cuţie, care aş vrea, şi sini M a rin S ta n c iu : plexităţii producţiei (ideologie, creaţie,
convins că o să şi fie aşa tehnică, finanţe), cit şi din necesitatea
foarte la obiect, foarte pro d e a asigura diversitatea tematică şi de
fesională şi dacă vă so­ Director general al genuri a unei producţii mari.
licit această discuţie despre filmul Centralei Româniafitm De altfel în întreaga lume, organizarea
nostru la ora actuală este pentru că modernâ este bazată pe grupe sau case
dumneavoastră sinteti implicat in des­ producătoare şi, separat, pe baze tehnice
tinele cinematografiei noastre socia­ de producţie.
liste incă de la începuturile ei, ab cres­
cut împreună cu ea şi ea împreună cu
dumneavoastră şi aveţi aşadar o pri­
Filmul Este talsă ideea care se acreditează că,
în cinematografia mondială, o singură
instanţă sau o singură persoană se află
vire în racourţi şi, de pe bata ei, e
privire de perspectivă Făceam, la în­
ceput, puţine film a Unele au fost (şi
românesc în situaţia de a lua decizia în ceea ce pri­
veşte realizarea unui film, în toate com­
ponentele sale ideologice, artistice, de
au rămas)bune , pe altele le-am uitat
Facem astăzi mult mai multe filme, înregistrează producţie şi financiare.
Deşi ia ora actuală avem o formă orga­
paleta stilistică este mult mai bogată,
au apărut personalităţi regizorale, acto­
riceşti, scenaristice, scenografice etc.,
anual nizatorică modernă care şi-a dovedit via­
bilitatea prin mobilizarea din mers a tutu­
ror forţelor de producţie şi creaţie, cred
adică lumea cineaştilor noştri este
astăzi «o mare lumea Facem peste
30 de filme. Credeţi că surprind ele şi
peste c ă nu trebuie să fetişizăm formele organi­
zatorice care sínt perfectibile şi trebuie
s ă fie adaptate fiecărei etape din evoluţia
reflectă ele (bineînţeles cu argumentul
acestei arte) întreaga noastră proble­
matică, aduc ele un punct de vedere
70 milioane cinematografiei noastre.
Principalul lucru ce trebuie urmărit este
ca în această diviziune a muncii fiecare
propriu capabil să ne facă inconfunda-
biK şi să ne înscrie în circulaţia mon­
dială a valorilor cinematografice? '
spectatori. organism, fiecare om al muncii, în specia­
litatea şi domeniul său de activitate să-şi
îndeplinească sarcinile cu devotament şi

— întrebarea dumneavoastră este toaite

cuprinzătoare, abordtnd probleme legate
E un record. responsabilitate.
Desigur, în continuare, rezolvarea pro­
blemei creşterii producţiei care trebuie
atlt de istoricul cinematografiei româneşti
cit şi de creşterea cantitativă şi calitativă a
producţiei de filme,precum şi problemele
E un semn să fie şi o creştere calitativă nu numai
cantitativă, pune în fata noastră necesi­
tatea perfecţionării activităţii tuturor orga­
de conţinut ale acestei producţii.
îmi este greu ca Intr-un spaţiu atît de
restrins să prezint cititorilor revistei atit
de dragoste nismelor care concură la realizarea filme­
lor — case de filme, studiouri — implică
perfecţionarea pregătirii cadrelor, înzes­
o privire în racourgi, cit şi o privire d e
perspectivă asupra cinematografiei roma­
si speranţă trarea cu utilaje moderne de nivel mondial
a bazelor noastre tehnice şi în mod deo­
neşti şi asupra problema reflectării «în­ sebit a Centrului de producţie cinemato­
tregii noastre problematici» in filmele ro grafică.
mâneşti. Voi încerca, totuşi, să răspund crt De asem enea, t r e b u ie să ţ in e m cont
mai exact complexei dumneavoastră in acteristica cinematografiei noastre d> a 300 de filme documentare şi ştiinţifice de cerinţele Centrului de producţie cine­
trebări. etlecta societatea noastră, oamenii ei, menite să prezinte pe ecranele noastn matografică faţă de casele de filme şi
Cineaştii noştri se află în prezent an aşa cum sínt, fără a face nici un tel de sinteze cinematografice ale dinamicii so­ anume asigurarea unor scenarii de cali­
grenati într-o luptă, nu lipsită de greutăţi rabat unor concepţii străine poporului cietăţii noastre şi care vor constitui pen­ tate care să fie lansate ritmic In producţie
menită să asigure şi să consolideze creş nostru şi nici un fel de compromisuri tru generaţiile viitoare documente vil, de ş i care să permită o încărcare optimă a
ferea producţiei de filme la nivelul pre­ ideologice sau morale în vederea «şocării» necontestat ale muncii şi eforturilor noas­ bazei în toate anotimpurile anului.
conizat de documentele Congresului al unor jurii sau a unui anumit fel de public. tre actuale. In domeniul filmului de ani­ Colabortnd în cadrul unui angrenai des­
Xll-lea al Partidului Comunist Român, res­ Pentru a permite afirmarea deplină a maţie s-a reuşit în numai cîţiva ani să se tul de sensibil, orice defecţiune apărută
pectiv la realizarea în anul 1965 a unei pro­ cinematografiei noastre este necesară în dubleze producţia iar semnele unor schim­ în funcţionarea unui organism component,
ducţii de 50—60 de filme de lung metraj. continuare o muncă perseverentă a tuturor bări de esenţă în producţia Studioului perturbă activitatea întregului sistem, a-
Cu toate creşterile înregistrate în pro­ lucrătorilor din cinematografie. Marile per­ «Animafilm» lasă să se întrevadă iminenţa vînd influente negative asupra lăturai can­
ducţie în ultimii ani, consider că filmele sonalităţi creatoare, marile opere nu pot saltului calitativ de mult aşteptat In do­ titative a producţiei, dar mai ales asupra
noastre nu au reuşit încă să cuprindă apare decit pe un teren bine pregătit, meniul difuzării filmului şi reţelei cine­ celei calitative.
întreaga problematică a societăţii noastre pe baza unei munci perseverente de se­ matografice trebuie arătat că efortul con­ Din păcate există tendinţa ca anumite
contemporane în continuă transformare lecţie şi exigenţă Respingînd mediocri­ jugat al lucrătorilor din cele 41 de între­ slăbiciuni proprii să fie aruncate pe seama
(nici nu se poate ca întreaga problematică tatea, lenea de gîndire, concesiile «ami­ prinderi cinematografice a menţinut an unor imperfecţiuni organizatorice, care
atît de complexă a societăţii noastre să cale», rabaturile la calitate, dezvoltînd de an numărul spectatorilor în jurul spec­ bineînţeles sínt, aşa cum am arătat mereu
fie cuprinsă într-un număr totuşi limitat condiţiile în care toţi factorii determinanţi taculoasei cifre de 200 milioane anual, remediabile. Vorbind despre perfecţiona­
de filme). Trebuie să subliniez însă faptul să se simtă sprijiniţi şi încurajaţi, vom din care peste 70 de milioane la filmul rea muncii noastre,consider ca problema
că filmele româneşti au fost şi sínt con­ grăbi momentul în care filmele româneşti românesc, cifră deosebit de grăitoare şi cea mai importantă este, după părerea
cepute încă din faza iniţială şi realizate, vor marca o ridicată îmbunătăţire calita­ semnificativă pentru dragostea publicului mea, aceea a oamenilor din cinemato­
în lumina unor imperative sociale, ca in­ tivă. faţă de filmul national. Prin exportul filme­ grafie, a oamenilor muncii grupaţi in
strumente ale promovării ideilor şi ati­ Este necesar în acelaşi timp să facem lor româneşti s-a asigurat nu numai în­ peste 100 de profesii şi care sínt sigur
tudinilor înaintate, ca mijloace de educare mai cunoscute filmele noastre peste ho­ deplinirea unui plan valutar, dar ceea ce că vor răspunde în continuare chemării
socialistă a maselor. Filmele mostre sínt tare nu numai prin prezentarea lor unor este mai important, pătrunderea acestuia partidului nostru de a da filme de înaltă
puternic ancorate în actualitate, ponderea distribuitori străini, ci şi prin prezentarea pe ecranele lumii, iar prin filmele importate valoare artistică şi ideologică Prin ei
peliculelor în care eroii sínt contemporanii mai completă a producţiei noastre con­ s-a asigurat contactul publicului nostru vom face totul şi de aceea lor trebuie să
noştri a crescut şi creşte de la an la an. ducerilor unor festivaluri internationale, cu cele mai valoroase producţii ale cine­ le acordăm cea mai mare atenţie. Să-i
Paralel cu filmele inspirate din imediata la noi acasă, paralel cu prezentarea filme­ matografiei mondiale. stimulăm mai bine, să-i educăm mai bine,
actualitate continuă an de an opera de lor de către propriii creatori la diferitele Am amintit aceste fapte pentiu a fi să-i selecţionăm mai riguros, să-i judecăm
transpunere pe ecran a epopeii nationale, manifestări internationale. drepţi şi cu celelalte faţete ale activităţii în primul rînd după faptele lor, să facem
a trecutului de muncă şi luptă al poporului cinematografice din ţara noastră, mai o distincţie mai netă între valoare şi non-
II Efortul de a produce un mai mare
nostru, a patrimoniului său cultural încă puţin cunoscute, dar deosebit de impor­ valoare între profesionalism şi amatorism
num ăr de filme a pus desigur o serie
nu producem un număr suficient de filme tante pentru o cinematografie naţională în toate domeniile cinematografiei.
de probleme de organizare a activităţii
de calitate pentru copii şi tineret lipsesc în plină dezvoltare.
cinem atografiei In faţa dorinţei de a
de la apel comedii de mare popularitate. Revenind la producţia filmului de lung III Stimata tovarăşa Marin Stanciu,
produce mai multe filme şi cunoscute cunoaştem că in anul care a trecut,
Curba producţiei de filme este ascen­ metraj.trebuie să arăt că efortul depus de
fiind dificultăţile ce apar invariabil în
dentă şi consider că, în mod dialectic, colectivul Centrului de producţie cine­ dumneavoastră aţi obţinut titlul de
unele perioade, clnd studiourile sínt
acumulările cantitative realizate consti­ matografică de la Buftea a fost şi este doctor In ştiinţe economice cu o lu­
solicitate dincolo de posibilităţile lor, deosebit de intens In unele perioade ale
tuie premisa pentru un salt calitativ care crare care se referă la problemele pro­
cum priviţi funcţionarea, mai ales a
va permite înscrierea mai pregnantă a anului iar rezultatele acestui efort se ducţiei şi economiei cinematografice,
Centrului de producţie cinematogra­ traduc prin asigurarea spectaculoasei creş­ Qe aspecte mai interesante ale acestor
cinematografiei româneşti in circulaţia
fică?________________________________ teri a acestui important gen de producţie.
mondială a valorilor culturale. Desigur, probleme puteţi să ne relataţi pentru
numai acumulările cantitative nu sínt su­ — Asacums-amaispus, deceniul 1971— Creşterea impetuoasă a producţiei de cititorii noştri şi care credeţi că va fi
ficiente pentru creşterea nivelului artistic 1980 a fost pentru cinematografia noastră filme artistice de lung metraj (de la 11 perspectiva economică a filmului ro­
al filmelor noastre, ele trebuiesc însoţite deceniul filmului artistic de lung metraj, filme în 1970 la 32 de filme în 1980 şi la mânesc?
de efortul de autoperfectionare a creatori­ al maturizării lui pe plan artistic, al unor 50—60 bi 1985) a impus incă de la început,
lor şi producătorilor noştri şi în această creşteri cantitative, al căror ritm nu a fost în domeniul organizării, noi forme, mai — Este pasionant să studiezi mecanis­
privinţă consider că atît noi lucrătorii din atins de nimeni pînâ în prezent. suple, mai modeme care să ducă la o mul economic al activităţilor cinematogra­
interiorul cinematografiei cft şi critica de Ne-am îndreptat tntr-adevăr atenţia în descentralizare şi specializare a tuturor fice pentru a găsi cele mai adecvate măsuri
specialitate avem datoria ca, împreună, principal spre această categorie de filme organismelor ce concură la realizarea organizatorice şi economice care să ducă
să asigurăm climatul necesar una emu­ care reprezintă coloana vertebrală a ori­ filmelor, în aşa fel, Incit sarcinile fiecăruia in final la creşterea eficienţei cinemato­
laţii artistice efervescente. cărei cinematografii naţionala înainte de să fie realizate mai profesional, la un grafiei noastre.
Ne-am înscris poate în circuitul mondial a dezvolta problemele filmului de lung nivel calitativ superior. In acest sens, ca Cinematografia este artă, dar în acelaşi
de valori culturale, dar cu prea puţine metraj, doresc însă să vă informez atît urmare a indicaţiilor conducerii superioare timp şi industrie, filmul realizîndu-se de
opere de valoare faţă de creşterea verti­ pe dumneavoastră, dar mai ales pe citi­ de partid.au luat fiinţă casele de filme că­ către creatori în cadrul unui complex
ginoasă a numărului de filme produse, torii revistei «Cinema» despre eforturile rora le revine în primul rlnd responsabili­ proces industrial extrem de complicat şi
deşi aceste filme cu care ne-am înscris mai puţin cunoscute ce au fost depuse tăţile artistico-ideologice ale filmelor noas­ destul de costisitor. De aid necesitatea
sínt, după părerea mea, inconfundabile. în celelalte sectoare de activitate ale cine­ tre, urmînd ca Centrul de producţie cine­ unor studii şi analize permanente care
Apariţia In continuare în producţia noas- matografiei noastre. matografică să se concentreze asupra trebuie să ducă la o apreciere cît mai
tră,a unei proporţii mai mari de filme cu o Producţia de filme a înregistrat creşteri proceselor de producţie şi tehnico-eco- judicioasă a fondurilor alocate unui film
valoare artistică deosebită, va atrage mai spectaculoase şi în domeniul filmului de nornice ale filmului de lung metraj. A- ţinînd cont de conţinutul, de latura sa
mult atenţia criticii şi a publicului de peste scurt metraj. c ea stă diviziune a muncii a apărut ca o ( C o n t i n u a r e In p a g . 2 3 )
hotare asupra cinematografiei noastre, Trebuie să arăt că ti anul 1980 au fost necesitate, deoarece o producţie mare de In t e r v iu d e
Aceste filme trebuie să se înscrie în ca- realizate de Studioul «Al. Sahia» peste filme nu poate fi acoperită profesional, Mircea ALEXANDRESGU

4
 De vorbă cu regizorul şi scenaristul Alexa Visarion

Nu ne putem face cunoscuţi în lume

cu ce gîndim, decit dacă gîndim!
oane de spectatori şi, totuşi, ce mari idei
— Stimate Alexa Visarion, poartă filmele noastre, spre ce deschidere — Uneori e o ambiţie poate exagerată
acest ciclu de dialoguri general-umană, filozofică merg ele? Ce a scriitorului, de a se vedea translat
porneşte de la impresia că înseamnă, tn ultimă instanţă, un succes ca atare, din pagina cărţii pe ecran.
breasla cinematografică pe care cinematografia noastră îl obţine?
nu beneficiază încă de o încă foarte puţin. Ca un semn de progres,
privire lucidă asupra va­ ne-am specializat oarecum, în ultimii ani,
lorii literaturii, a artelor prin cîţiva regizori de reală aptitudine, — Nu cred asta. Cred că intră in discuţie,
româneşti contemporane, in raport cu într-un nou limbai cinematografic — nou in primul rind, cota valorică a cinemato­
ceea ce oferim noi înşine pe ecrane. pentru noi, nu pentru alţii. Un limbaj mai grafului nostru. Sínt convins că orice scri­
Nu atK problema ecranizărilor am vrea, aproape de o expresie internaţională a fil­ itor de prima mină dacă i s-ar propune
deci, să punem in discuţie, cit seninăta­ mului. Dar acest limbaj este. In capodope­ de către Liviu Ciulei un film, după cea mai
tea unor colegi care, in faţa performan­ rele universale, o posibilitate clştigată de importantă carte a lui, n-ar avea nici o
obiecţie. Ceea ce intră tn discuţie e, deci, itorilor faţă de cinematografie şi. In primul
ţelor altora, înclină uşor către o tandră, autori, de a exprima ceea ce ti obsedează. rînd, faţă de creator» din cinematografie.
dacă nu condescendentă bătaie pe u- Pe clnd la noi, deocamdată In majoritatea valoarea cineastului, maturitatea lui ar­
merl Or, deasupra acestei confuzii, cazurilor, aş putea spune, acest limbai sub­ tistică şansa lui de a deschide opera li­
deasupra acestei, din fericire,închipuite stituie ideea, substituie gtndirea. El însuşi, terară prin film, măcar pe aceleaşi coordo­
nate pe care opera a fost scrisă Cum spu­ — Dumneavoastră aţi început să fa­
uniformizări a valorilor, pare cert că limbajul, se crede gtndire şi concept regizo­ ceţi film, afirmindu-vă in continuare
există avansuri foarte importante In ral, el însuşi reprezintă atitudinea faţă de neam, în ultimul timp, se dezvoltă la noi
unele personalităţi regizorale de reală vo­ in prim planul regiei de teatru, prin
celelalte domenii ale artei noastre con­ viaţă, faţă de om. Dar această atitudine este rescrierea cinematografică a unor texte
temporane, In roman şi in teatru, ca să formală şi ineficientă după părerea mea. caţie, din generaţia să spunem tlnără.
Clnd filmele lui Mircea Daneliuc, Mircea ale lui Caragiale, iar acum, consecvent,
cităm două zone proxime. Filmul ca artă trebuie să fie vital, nepreten­ lucraţi la adaptarea pentru ecran a unei
ţios, neestetizant, trebuie să implice, într-un Veroiu, Alexandru Tatos, Dan Piţa Stere
Gulea, Ada Pistiner, Demian, Mărgineanu, schiţe a lui Alexandru Sahia. Ce v-ar
— Cred că discuţia pe care încercaţi să înalt grad, gîndirea. Ce mă nemulţumeşte interesa, ca proiect, din literatura ac­
pe mine In producţiile noastre, în toate, şi ca să pomenesc iarăşi pe sărite doar ctteva
o dezvoltaţi e binevenită in primul rind nume, ctnd filmele lor, care sínt filme foarte tuală?
pentru că într-adevăr, s-a creat un decalai In cele medii şi In cele foarte bune, este
tocmai neputinţa noastră de a depăşi un bune, vor fi filmele cele mai cerute de
evident Intre valoarea literaturi române con­ publicul românesc — sublinierea e foarte
temporane, între semnificaţiile ei atît de anumit grad de investiţie ideatică de con­
cept filosofic. Sigur, nu cer ca filmele să necesară — clnd ei vor clştiga un teren — Eu cred că unul dintre rosturile artis­
profunde, în unele cazuri, şi valoarea de ni­ loarte solid, în întreaga Europă în întreaga tului este să se cunoască foarte bine pe el
vel mediu, ca să fiu atent la toate nuanţele, filosofeze dar ele trebuie să aibă tnlăun-
trul lor un filon bogat plenar de meditaţii. luma ei vor fi pe deplin nişte regizori de însuşi, să ştie ce vrea de la opera sa şi,
a filmului românesc, în speţă a celui dedicat marcă cu mare prestanţă şi vor fi solicitaţi, In ce mă priveşte, încerc pe acest drum
contemporaneităţii. Noi ne fixăm, însă de obicei cîte o deviză
simplă: un film de actualitate sau un film ei, de către scriitori. Deocamdată, Insă chinuitor. Imi aleg de obicei textele, nu
alert sau meditativ. Dar cum anume este stntem mereu o promisiune: filmele slnt o numai pe cele care îmi plac mult, d pe cele
sau va fi acest film meditativ, cum e alert, promisiune, regizorii sínt o promisiune care ştiu sau cred că ştiu să le fac spectacol
— E poate mai mult decit un decalaj... ciudat! Văzînd sau revăzînd la televizor,
cum e «de actualitate»? sau film. De exemplu, «Moromeţii» e un
cu prilejul retrospectivei jubiliare din pri­ roman care-mi place extraordinar de mult,
— Intr-o măsură, da. Şi s-au scris ih ulti­ măvară unele filme ale începuturilor cine­ dar nu cred că am un gînd creator, apt să
mii ani ctteva cărţi capitale pentru literatura matografiei noastră constatam că fiecare dea valoare cinematografică acestui ro­
română. Romanele lui Augustin Buzura. — Distanţa dintre film şi literatură nu cineast care ulterior a lăsat locul altor man. Fiindcă a pune pe peliculă imaginile
ultimele romane ale lui Marin Preda, proza promisiuni, a fost la vremee IU o promi­ romanului, chiar jucate bine, chiar ordonate
şi dramaturgia lui D.R. Popescu, scrierile e determinată insă şi de scriitori? siune. Chiar primele filme care s-au reali­ într-un flux de idei şi semnificaţii existente
lui Romulus Guga. ca să citez, pe sărite, zat la Buftea, în contextul social-politic al in operă, nu înseamnă mare lucru. In ultimă
doar clteva dintre operele de vîrf, sínt toate — Există o neîncredere a marilor scriitori acelei perioade, cu multe lucruri impuse, instanţă, trebuie să existe, In film, un gînd
scenarii virtuale profunde, nu numai nece­ faţă de film. O neîncredere vizibilă şi justi­ arătau că unii regizori, pe care eu îi stimez creator nou, un concept propriu. Aş şti,
sare cinematografului românesc, dar şi ficată, într-o măsură fiindcă unele opere foarte mult cum îi stimez şi li preţuiesc de pildă, să fac un film după «Nebunul şi
apte a sălta din capul locului, ca puncte de literare au fost mutilate tn producţiile noas­ foarte mult şi pe colegii tineri, aveau un floarea» de Romulus Guga. Dar dacă per­
plecare, prin opţiunea repertorială, nivelul tre cinematografice. Mi-aduc aminte de o drum tn faţă un drum al talentulU lor, sonajul principal din această operă literară
său de cultură şi gradul său de semnifica­ discuţie cu Marin Preda, care spunea că fiindcă există oameni talentaţi tn cinema­ n-ar mai apare pe ecran într-un anumit
ţie. Un roman cum este «Vocile nopţii» nu doreşte să facă film, fiindcă niciodată tografia noastră, după cum există şi oa­ spital, d In alt spital, s-ar schimba tot
al lui Augustin Buzura este o operă nece­ In film nu va apare cartea Iul Există şi meni netalentaţi, care fac filme din plin. contextul operei, şi opera ar fi trădată.
sară, de translat în diferite chipuri artistice, scriitori care vin mai prompt spre cinema­ E un drum pe care ei merg poate şi azi, Chiar dacă, în rest ar rămtne aceeaşi po­
pentru că acest roman cuprinde o dialec­ tografie, cum e D.R. Popescu, dar, tn ge­ dar într-o plictiseală şi o monotonie de ne­ vestire. Trebuie, deci, să vă spun că am o
tică a înţelegerii omului contemporan, un neral, persistă neîncrederea tn capacita­ înţeles, cum de neînţeles este irosirea ta­ reţinere faţă de translarea cinematografică
proces al conştiinţei pe care l-aş asemăna tea cineaştilor noştri de a transpune ope­ lentului lor, de care cred că stntem cu toţii a literaturii contemporane, tocmai din frica
cu cei al eroului lui Camil Petrescu. Omul rele importante. răspunzători. De aici neîncrederea serf de a nu trăda. Două nuanţe diferite In trans­
din literatura lui Buzura plăteşte scump punerea unei lucrări importante pot să
fiecare clipă de viaţă şi acest lucru este schimbe, fundamental, valoarea acelei
dramatic, este preţios, este real. Fiind real transpuneri Cineva îmi spunea odată că,
este necesar cinematografului, care se hră Respiraţia m arii lite ra tu ri: înghititorul de săbii. decit să nu fie deloc, mai bine să fie o parte
neşte şi trebuie să se hrănească din reali film u l în lucru al lui Alexa Yisarion, din operă pe ecran. Eu nu slnt pentru a-
tatea cea mai profundă şi mai încărcată ceastă soluţie. Alături de romane, aş in­
de sevă «Cel mai iubit dintre pămlnteni» clude, dealtfel, tn discuţia noastră şi o
de Marin Preda poate deveni un scenariu parte a dramaturgiei — mă glndesc la
de film important, deşi, bineînţeles, nicio­
dată un mare roman nu se poate transla Teodor Mazilu, la Marin Sorescu, la alţi
In întregime In alt gen artistic, dar o parte scriitori de teatru posibili de adaptat cine­
matografic. Piesele lui Mazilu slnt o lume
a romanului, un filon al romanului trebuie în care există tipologă contemporane, si­
să capete expresie cinematografică. E, îna­
inte de toate, o obligaţie, dacă vreţi, civică tuaţii contemporane şi multă, multă, multă
faţă de o asemenea operă care analizează tensiune de viaţă contemporană. Aceste
lucruri pot deveni film. Dar trebuie să înţe­
nu doar o anumită perioadă de timp, ci
legem cu toţii că de la vorbă la faptă e un
raportul omului contemporan cu perioada
drum foarte lung. Şi nu ajunge numai do­
acelor ani. De fapt totdeauna, a analiza
rinţa de a face film. Trebuie să fie foarte,
o perioadă revolută înseamnă a ne pune
In faţă şansa noastră de evoluţie, şansa foarte deschis acest drum al opţiunii regi­
zorului să avem mult mai mare încredere
noastră de a înţelege viitorul, prin prisma
a ceea ce am trăit tn cei care au arătat că reprezintă cu ade­
vărat o atitudine personală In arta româ­
— Cum vă apar atunci opţiunile noas­ nească, decit în cei care au ratat sau au
tre tn raport cu recolta literară? blocat multe posibilităţi ale cinematografiei
noastre. Dar sínt foarte mulţi regizori ade­
văraţi aproape jumătate din producţia noas­
— Cred că opţiunea regizorilor pentru tră de filme s-ar putea realiza cu ei. Pe
cărţile importante există Ar exista şi oa­ aceşti oameni ar trebui să-i lăsăm să ne
meni capabili să transleze aceste cărţi
spună tot să-i simţim cum trăiesc, fiindcă
fri filme. Singura piedică tn dezvoltarea pe e sigur că, născuţi şi crescuţi in mijlocul
ecran a literaturii noastre de bună calitate
unei vieţi pe care o cunosc, n-o vor trăda.
este înţelegerea încă epidermică a raportu- Felul lor de a crede în viaţă şi In om e poate
tului pe care literatura îl are cu filmul. Noi diferit de felul de a crede in viaţă şi în om
credem că a face cinematograf înseamnă al unor specialişti din alte domenii de acti­
a istorisi, înseamnă a povesti, încă mai vitate, dar dacă medicul taie pentru a vin­
credem că «a vedea» imaginile pe care le deca, şi artistul trebuie să taie pentru a
sugerează un roman înseamnă şi valorifi­ vindeca. Această echivalenţă cu o ştiinţă
carea romanului tntr-o operă cinematogra­ atît de umanitară, cum e medicina, este
fică Încă nu ştim că cel mai important lucru foarte evidentă. Ceea ce vor aceşti artişti
pentru cinematograf este ca el să recreeze
viaţa care are reverberaţie, o viaţă cu des­
chidere spre esenţial, spre general. Arta
( C o n tin u a r e in p a g . 8)
înseamnă contactul sensibil al imaginaţiei
cu realitatea. Vedeţi, noi avem filme nor­
male, filme care circulă ta care vin mili­ Valerian SAVA
 soanelor sentimentale, dar şi ploaia de
in p re m ie ra Oscaruri ale uscaţilor — de obicei — critici.
Cu un asemenea vlnt prielnic tn pupa,
Duelul va sparge încasările nationale, de
astădată cu mijloace mai aşezate de cit
cruzimea Mercenarilor. Atuurile noului
film al lui Sergiu Nicolaescu nu sint de
neglijat o galerie pitorescă de copii ai
străzii cu mutre şi limbai foarte colorat, si
alături de ei, faimosul comisar care pen­
tru puştime trece multă vreme drept un
simpatic profesor de gimnastică Deci Mol­
dovan versus «groapa», dibuind urma unor
spărgători prin intermediul reţelei periferice
de minori vagabonzi. O lume interlopă, viu
colorată, pigmentată şi cu un pitic-rege al
cerşetorilor — şi cu un olog — iscoada mi­
lionarilor — şi cu o dizeuză trădtndu-şi
susţinătorul şi un Rică-fante pierzător exact
in clipa tn care i se pare că are un paşaport
pentru Miami Beach ţi un sac cu dolari
prădaţi de la Banca elveţiană. Atuuri im­
portante; unele rămtn tnsă la suprafaţa
lucie, pitoresc-decorativă a peliculei. Şi
revenire totuşi ele aruncă asupra povestirii — se
pare cu un punct de pornire real, inspirat
din taptele diverse ale vremii — o undă de
dram atică inerfneenare tragică, de disperată agăţare
de un jalnic vis cu plaje fabuloase si tri­
a comisarului pouri ademenitoare.
M oldovan O echipă — cam aceeaşi — de interpreţi
urmtndu-şi fidel maestrul: Jean Constan­
tin, Cotea Răutu, Ovidiu luliu Moldovan,
George Mihăită, Ion Besoiu, Ştefan Mi-
hăilescu-Brăila, Vladimir Găitan, Aristide
Teică şi George Constantin — in partici­
Constantin pare extraordinară. Un nume nou pe generi­
cul lui Serctiii Nicolaescu, Ana Maria Mocu-
lescu — prezentă convingătoare. Copm
bine găsiţi ca mutrişoare nu stnt ajutaţi să
ohlm ă firescul intonaţiei, ai gesticulaţiei.
Scenariul semnat de Vintilă Corbul, Ser­
giu Nicolaescu şi Mircea Burada se men­
Cariera unui regizor e tot cu aceeaşi imagine a tinereţii răpusă năpras­ mai pufină plăcere, foarte rar, doar la caz ţine In limitele unei povestiri captivante ca

e
ce poate fi mai imprevizibil, nic de gloanţe ori in accident Obsesie re­ de mare nevoie: («Nu mai scoate pistolul, miză, ambiantă dramatică, ritm, dar nu
mai supus Intîmplării, pro venind cu acelaşi prim-plan (un fel de tan­ Moldovene», e sfătuit şi de superiori); sparge — deşi avea citeva premise — tipa­
ducătorilor, capriciului publi dru adio al regizorului fată de victimă) ce în schimb se amplifică latura didactic- rele filmului de acţiune, bine cunoscute.
cului. Cine ar fi bănuit in ne apropie chipul muribundului cu expresia nroralizatoare a comisarului vizavi de de­
tinărul inginer eare-şi pre mai mult de uimire decit de regret lincventa juvenilă. Regizorul — coscena Alice MANÓIM
zenta timid la Cracovia in S-a scris mult despre curajul şi invinci­ rist totodată — care tn alte filme Işi refuza
bilitatea eroului preferat al lui Sergiu Nico­
1964 scurt-metrajul lui poematic Moartea cu obstinaţie argumentul vorbit, devine mai
trandafirului — elegie romantică laescu,
asupra comisarul Moldovan, reluat astăzi îngăduitor cu cuvintele, mai înclinat să le
unei crunte realităţi: războiul — pe super in Duelul. Dar s-a trecut mai repede peste folosească şi pe ele, atunci etnd are tn fată
mânui cinematografic de astăzi, vijelios ş> latura sentimentală — sentimentală tnsem- un infractor ttnăr ce ar mai putea fi recupe­ S cenariul: V lntiB Corbul, Sergiu Nicolaescu, M ir­
intreprid, la el acasă in toate genurile, pe nlnd nu neapărat lacrimogenă — a creato rat ca Rică Păsărin — un fel de frate al cea Burada. R egia: Sergiu Nicolaescu. Im agin ea:
toate platourile lumii, fără teamă şi (auto) rului acestui personaj de factură virfl-lirică adolescentului delincvent din Acciden­ Alexandru David. D ecoruri: Radu C orciova Bob
reproş, cind mtnuieşte Browning-ul on S-ar zice chiar că de la film la film, singu­ tul, sau o bandă de copii certafi cu legea, N icolaescu; C o s tu m e: Gabriela B u b i. M ontajul:
tarta cu frişcă Intr-o parodie a gagului bur rătatea samuraiului local se accentuează victime aie mizeriei din anii crizei şi şoma- Margareta Anescu. S u n a tu l: ing. A. Salamanian.
lese. Primăvara romantică a lui Sergm si — ca tn filmele lui Melville,nostalgia după iului. Punct vulnerabil, pentru că el noate Cu: Sergiu Nicolaescu, Jean C onstantin, Colea
tamilie, dragoste, paternitate sporeşte pe R iu tu . Ion Rltlu, Ovidiu lu liu M oldovan, Ana-M aria
Nicolaescu a început atunci cu o metafoi i conduce spre melodramă şi moralism, cîş- Moculescu, Georga M l h i l t i George Constantin,
a fiorilor ce mor ciuruite de gloanţe In su măsură ce poliţistul tinteşte mai fără greş rigîndu-i tnsă o nouă categorie de specta­ Ion Basolu, Stefan M lh ille s c u -B riila Vladimír G ii-
netele unui patetic «Chanson de rose» dar cu tot mai multă mthnire, pentru ca tori (alături de cei amatori de violentă şi tan. Cornel Glrbee, Aristide Teici. Film r e a lln t In
ea traversează finaluri furtunoase, din ce in n-are încotro şi trebuie să facă dreptate duritate): sentimentalii. Public din nou la studiourile C entrului de productN cinematografică
ce mai spectaculoase expieri pe o targă de doar cu pistolul tn mină. modă de etnd cu Campionul sau cu «Bucurastla.
campanie, sau pe cîmpuri înzăpezite şi in recentul Duel, pregătit sufleteşte de Kramer contra Kramer — filme In fond
mlaştini devoratoare — şi continuă in tortă. Accidentul mai vechi, arma e mtnuită cu nodeste care stlrnesc şi compasiunea per

Fiul munţilor miraculoase, după cum autorul pare să

presupună că micii spectatori nu observă,
de pildă, că o cabană e la o aruncătură de
băf şi nu, greu de văzut la mare distanţă.
Decupajul e realizat expeditiv — ce-i drept,
in condiţii dificultoase de filmare, printre
Film de aventuri cu destina­ impacientează, nu disperă, nu încearcă sn cele unor bandiţi înarmaţi, care se dau sttnci şi prăpăstii — In ideea probabilă că

e
ţie expresă, pentru copii mici, ia urma fetei, fi vine pe loc ideea că ar i drept vlnători, veniţi să împuşte ursul, pe pentru un auditoriu minor nu trebuie avute
eventual mijlocii, în nici un mai bine să continue singură drumul prin Mitică, ei fiind de fapt nişte agenţi trimişi în vedere chiar toate rigorile filmului pen­
caz mari. N-am găsit această furtună, pe podul in puternică balansare, să o sechestreze In virf de munte pe fe­ tru adulţi.
indicaţie in pliantele publici­ pînă la cabana meteo, băiatul urmind să rită — nu şi pe tfnăra mamă, de care n-au Altminteri, un anumit frison această pro­
tare, nici pe afiş, dar o pro­ cheme ursul, pe Mitică, şi împreună cu el nevoie — pentru ca astfel să-l şantajeze ducţie va putea stfrni, din etnd tn cind,
pun ca utilă, pentru eficienta să o descopere pe fata captivă. N-o vedem pe tata, care e specialist In electronică, să printre micii spectatori, tenttndu-i cu miste­
difuzare a filmului lui Gheorghe pe
Naghi,
mamăre­cum traversează prăpastia cople­ le vîndâ un însemnat secret ştiinţific. rul unei naturi sălbatice, cu escaladări
gizorul care ne-a ciştigat consideraţia,
şită de furtună, dar o vedem pe fiică Intr-o Regizorul nu-şi pune prea multe proble­ curajoase de sttnci, ferestre şi teleferice,
după ecranizările din Caragiale, prin deci­ peşteră, eliberată de băiat, cu ajutorul me de logică, nu inttrzie să calculeze timpul cu instructive demonstraţii privind utiliza­
zia de a se dedica aproape in exclusivitate ursului. Degeaba insă, pentru că lucrurile nctiunii, personajele apar şi dispar, In cadre rea radio-emifătoarelor şi a porumbeilor
filmului pentru copii. Nu oricum, ci variind se complică, falsul englez fiind... compli .iltminteri realiste, dar oarecum prin salturi dresaţi, fără a mai vorbi de urs. Altminteri,
mereu sursele şi categoria exactă de adre­ oricine va putea observa că filmul a tost
sanţi. De aceea el nu ne lipseşte niciodată făcut de nişte meseriaşi pricepuţi, care lu­
de plăcerea unor surprize. De pildă, pri­ crează din plăcere, fapt evident atlt atunci
mele cadre ale filmului de fată nu ne su­ cind contemplăm peisajul, filmat de Vivi
gerau o destinaţie atit de precisă, cum Drăgan Vasile, cu un accent special pe
am propus in primele rinduri ale cronicii. imaginile defileului, ale peşterii, ale tele­
Carmen Maria Strujac, Intr-o formă strălu­ fericului sau din elicopter, cit şi prin dis­
citoare, in holul unui modem hotei montan tribuţia care fi reuneşte, alături de Carmen
(recunoaştem Durăul), filmată cu dexteri­ Maria Strujac şi Aurel Giurumia, pe Stefan
tate, în conversaţie cu Aurel Giurumia, el Mihăilescu-Brăila, Cornel Nicoară, Gheor­
dindu-se drept turist englez pasionat de ghe Dănită şi alţii, împreună cu copiii Iulian
filologia romanică, in timp ce ea e cu fiica Bălţătescu şi Isabela Zaharia. Muzicii sem­
in excursie, această secvenţă introductivă nate de Cornelia Tăutu i se rezervă tn multe
nu anunţa neapărat un film pentru şoimi momente un rol important In sugerarea,
Părăsind Durăul, In drum spre cabana citeodată cu anticipaţie, a tensiunii şi a si­
Picla, talsui englez, autentica localnică şi tuaţiilor stranii.
fetita ei nu găsesc poteca cea justă, dar
noi descoperim adresa exactă a filmului, Val. S. DELEANU
mai ales cind apare şi titularul fiu al mun­
ţilor, un băiat de vreo 10 anişori, copilul
meteorologului de la cabana din apropie­
rea norilor, prieten cu Mitică, ursul. S ce n a riu l: Patra Luscatov, Gheorghe Naghi. Re­
Se dezlănţuie furtuna pe munte, mama gia: Gheorghe Naghi. Im a g in ea : Vivi D rig a n
işi lasă fiica intr-un adăpost, alături de zisul Vasilr. D ecoruri şi C ostum e: Gută ŞUrbu. M on­
englez şi, fără să ezite, pleacă împreună tajul: Gabriela Nas ta Cu: Ş tefm M lh ille s c u -B riila .
cu băiatul, ca să vadă cum se leagănă un Aurel G iu ru m ia Carmen Marie Strulac, CorneI
N ic o a ri, Gheorghe D in i li si copiii Iulian B iltite s c u .
pod suspendat peste o prăpastie, în aşa h .ibela Zaharia.
fel incit, intre timp, fiica şi presupusul tu­
rist dispar fără urmă. Dar mama nu se
 materialul. In general, întrebările au foca­ psihologia succesului. Totul e să de­ de vedere profesional insă, mi s-a relevat
lizat aici, incercfnd ei să cunoască cum cu monstrezi odată. Acolo, toate universită­ un alt sistem de producţie. Eram deosebit
un scenariu prestabilit se poate da senza ţile au secţii de cinematografie care stnt de curios să văd cum se fac aceste filme
fia de improvizaţie. In generat, filmul euro însă un fel de uzine de produs cineaşti, americane, care m-au uluit nu o dată şi
pean şi est-european are o formulă cu toii. iar în California există două Academii de mi-au sttmit invidia profesională. Acolo
diferită de cea americană care este stan film. După ce şi-a cfştigat o experienţă li- am văzut că, pentru a se realiza aceste fil­
dardizată şi mereu perfecţionată. Tot ce re­ vresc-cinematografică, dar şi practică, pen­ me, este nevoie de o mare cantitate de pro­
comandă, tot ce tac, tot ce are şansă de tru că filmul se face chiar din institut şi cu fesionişti te toate nivelurile. Inclusiv de
succes la ei, presupune un story solid drept de concurs te toate competiţiile exis­ profesionişti ai lecturii scenariului. Asta
construit,de te care cer, în mod categoric, tente (un documentar făcut de un student este ce m-a impresionat cei mai mult pro­
un sfirşit clar pentru că sint un popor de a primit chiar Oscarul), se pune problema fesionalismul. Nimeni nu ajunge să decidă
oameni precişi care nu suportă echivocul. de a demonstra ce poţi- Spre deosebire asupra unui film fără să aibă pregătirea ne-
Finalul deschis nu-i interesează nici In de noi, unde absolventul primeşte automat ( I sară şi fără să-şi fi demonstrat calităţile.
viată, nici In film. Asta este stas-ul holly- un post de asistent de regie şi calitatea de Pi ntru că nu numai regizorul sau actorul
woodian şi nu cred că este de dispreţuit membru stapiar ACIN, acolo absolventul tx buie să-şi demonstreze talentul şi prt-
De multe ori, el aduce o mare cantitate de este aruncat în lume să se descurce. în ­ (i perea, dar şi lectorii de scenarii şi pro­
ştiinţă componistică şi o mare abilitate cearcă să scrie un scenariu sau chiar să ducătorii. Asta a fost o imagine foarte po­
scriitoricească Sigur, fată de Arta cu A realizeze un film pe speze proprii sau in zitivă, aceea a unei lumi de profesionişti
mare, ei bat puţin pasul pe loc tocmai colaborare cu cineva. începe să turneze care lucrează într-o industrie profesionistă.
pentru că au descoperit această formulă un film pentru care nu tue bani să-l ducă Sigur că te tos Angeles totul înseamnă
comercială de care tin cu dinţii, dar care plnă la capăt clnd termină banii se opreş­ film, principala industrie este cinemato­
nu este «fără ieşire», pentru că un regizor te şi arată materialul filmat unor oameni grafică, iar Hollywoodul este un oraş în
talentat se poate strecura printre limitele nu neapărat din branşă (poate fi un in­ oraş. De cum ai ieşit în stradă, te loveşti
acestui stas şi, uneori, poate face artă dustriaş. un băcan, orice), dar interesat de cinematograf. Prin afişe, prin lumea
chiar In cadrul Iul... S-a vorbit mult şl despre de film. Dacă O găseşte pe acel interesat care filmează, prin actorii care se ascund
lucrul cu neprofesioniştii — ei fiind acum de film, te propriu şi la figurat care simte de lume, prin numele imprimate in asfalt,
foarte interesaţi de o astfel de soluţie, In- că există tn acel material o posibilitate de prin librăriile care sínt extraordinare — li­
truclt filmele au început să coste din ce în succes, e bine, pentru că acela investeşte brării specializate în cinema din care chiar
ce mai mult, mai ales In cazul In care se restul de bani şi filmul merge mai departe nu ştii ce să alegi. Simţi că o populaţie de
apelează la o vedetă care, uneori, costă Procedeul este uzitat şi te producţiile mari peste 8 milioane de oameni trăieşte cu fil­
rit tot filmul. Iar reclama depăşeşte cu Oricum, este falsă ideea că un producer mul in fiecare secundă.
mult costul unui him. Cineva care îşi pro- 1si investeşte banii orbeşte Intr-un film
— Cum vă explicaţi faptul că la o can­
titate atit de mare de profesionalism,
la o preocupare atit de pătimaşă pentru
cinematograf, la condiţii de producţie

Am avut bucuria unui dublu succes: extraordinare, răspunde o cantitate atit

de mică de opere de artă?

naţional şi personal — Fiecare cinematografie din lume are

un scop mărturisit şi un scop nemărturisit.
Scopul nemărturisit este cel artistic. Scopul
mărturisit este un scop propriu fiecărei
ţări, in funcţie de sistemul social. Pentru
că acolo totul se cumpără şi se vinde, in­
pune să facă film cu neprofesionişti — c.i El deschide o finanţare pe care o comple teresează ca filmele in care s-a investit
— în seara premierei fii aşa s-a legat discuţia — sau cu actori necu tează cu banii unor oameni cărora reuşeşte să-şi recupereze cheltuielile şi să aducă şi

e
inului «Croaziera», publi­ noscuti pe care să-i lanseze ar putea s-o să le trezească interesul. Intr-o mare mă un profit. Dacă e şi artă pe lingă toate
cul a fost informat că în scoată te capăt cu un buget de' 3—400 000 du sură, copleşitoare cluar, aceştia sint div astea, cu atit mai bine Acolo primează
acel moment, dum nea­ dolari, dar nu vede lucrul finalizat fără < tribuitori. Sigur că marile studiouri au alte factorul comercial, la noi primează facto­
voastră vă aflaţi cu «Proba reclamă care l-ar costa in jur de un milion sisteme de finanţare, dar şi alte bugete. rul ideologic. Visul oricărui cineast este
de microfon» In faţa altui şi jumătate de dolari. Spectatorul ammi F<istă însă şi mulţi independenţi. Printie să devină independent, să-şi poată finanţa
public, cel din Los Ange­ can nu merge decit te ceea ce îi oferă pi r e l mai interesant cred eu, este singur filmul, să scape de tirania producă­
les. Aflu din catalogul foarte frumos pe Aşa incit acolo un succes si
garanţie. Coppola. Dealtfel, el chiar şi in America torului. tn clipa tn care are posibilitatea
care îl am în faţă că manifestarea care organizează şi costă foarte mult. Există un are reputaţia unui tip care pentru meserie asta, el nu poate neglija, totuşi, faptul că
v-a prilejuit acea tntîlnire se numeşte respect formidabil pentru cel care a reu e în stare să-şi dea şi cămaşa de pe el a investit nişte bani. Numai că ei încearcă
«Filmex '81» şi se află la a zecea ediţie şit să facă ceva. Şi asta se simte şi illn A cumpărat un studio vechi pe care l-a să coboare balanţa In favoarea artisticu­
care a coincis cu a 200-a aniversare a simplul fapt că, la sfirşitul filmului, cîmi modernizat, l-a făcut unic în lume — numai lui. Ceea ce face Coppola care, pentru
oraşului Los Angeles. Ce este, de fapt, curge genericul, nimeni nu se ridică de pe aparatură electronică totul — dar aleile ultimul film, şi-a ipotecat propria-i locuinţă.
Filmex-ul, ce specific are el? scaun, toată lumea stă şi citeşte cu ateu studioului se numesc Kurosawa, Feriim. Este o aventură care mie mi se pare de
ţie numele celor care au contribuit 1a rea Bergman, Antonioni... Este un romantic al înţeles şi demnă de tot respectul.
— Nu este un festival competitiv ci, asa Uzarea filmului. M-a impresionat foarte pu cinematografului Coppola, dublat de un
cum spune şi titulatura, o expoziţie de fil­ térnie acest respect fată de oamenii cari mare talent... Am vizitat şi studiourile Uni­ — Ce vi s-a mai părut demn de res­
me. au realizat un lucru. versal, unul dintre cele mai vechi, caiu pect?
— Catalogul oferă lista ţărilor parti­ acum funcţionează şi ca punct de atraci
— Cum se vede, la faţa locului, dru­ turistică, un tel de Disneyland, şi Acade­ — De pildă, faptul că lumea acolo nu
cipante — sínt 37, cu vreo 60 de film e — mul către: «a realiza ceva». Care este
aici se află şi subiectele insoţite de o mia de film din Los Angeles, locul în cuie prea stă la taclale — nemaivorbind de
condiţia debutului in cinema? ue dau Oscarurile, mi s-au araniat intdniii bancuri. Toţi încearcă să obţină maximum
mică apreciere critică. Despre «Proba-»
se spune, sub semnătura lui Philip cu «producer»-! şi distribuitori... de eficientă fn minimum de timp. Problema
— Vreau să spun că la Los Angeles in discuţie se aşează pe masă de la a doua
Chamberlin: «Cu acest film , scenaris- toată lumea scrie scenarii. Cu furie, cu
tul-regizor Mircea Daneliuc apare ca frază, se tratează cu toată seriozitatea, dar
disperare şi cu speranţa că Intr-o bună zi — Cu ce rezultat? repede şl fără vorbe de prisos. N-am văzut
un mare talent». Iar o altă publicaţie va stîrni interesul cuiva. Numai la Asocia­
scrie: «Proba de microfon» este unul lume care să Intirzie te Intilnirile de afaceri
ţia Scriitorilor de Film se înregistrează, au să nu vină. Pentru un european, este
dintre cele mai bune film e din «pluto­ zilnic, 6 500 de scenarii. Cite mal sint tri­ — Păreau dispuşi să colaboreze cu
nul» est-european». In acest «pluton» luconfortant să vezi otita precizie, eficienţă
mise direct actorilor, producătorilor, regi­ România, ne sub formă de prestaţii, fie sui şi seriozitate.
aflfndu-se film e de Tarkovski, Janusz zorilor — şi pe care practic nu te citeşte formă de coproducţii, dacă există interes
Majevski, Janos Rozsa, Karel Kachyna. nimeni — cine mai ştie? Deşi, şi ei sínt din ambele părţi.
Aprecierile de mai sus, intr-o aseme­ — Care este atitudinea americanului
într-o criză îngrozitoare de scenarii, lucru faţă de film ul european, nu neapărat
nea companie, avansează ideea că fil­ care se vede şi din producţia acestui an.
mul dumneavoastră a fost foarte bine — Cum a fost contactul cu «Lumea est european?
Calea de a ajunge să realizezi ceva este Nouă»?
p rim it destul de grea, dar in momentul in care ai
demonstrat că ai talent nu mai trebuie să
— Am avut intr-adevăr, surpriza plăcută cauţi, nu mai trebuie să te baţi, eşti căutat — N-aş putea spune că am avut un şoi
să asist 1a un dublu succes: personal şi (Continuare in pag. 8)
şi se bat ei pentru tine. Asta am aflat-o turistic sau socio-cultural. Am găsit cam
national. O sală arhiplină, cu public plăti­ încereînd să desluşesc ceea ce se cheamă ceea ce mă aşteptam să găsesc. Din punu Interviu realizat tic Eva SÍRBU
tor, pentru că vizionările sint cu public,
reacţie surprinzător de bună, iar după vi
zionare o conferinţă de presă care s-a Iun
git mult peste timpul afectat ei. Ceea ce
dintru inceput era un semn bun, pentru ca
americanul nu-şi pierde timpul «din poii
tete» cu ceva ce nu-l interesează, in ge­
CONCURS DE SCENARII
nerál, conferinţa a avut un aer european,
pentru că discuţiile s-au încălzit oamenii
au început să vorbească toti de-a valma, CINEMATOGRAFICE
se pierduse acea rigoare a discuţiilor ame­
ricane tn care un compur conduce «balul».
Era ceva care se improviza foarte cald.
Doreau să afle ce este cinematografia
românească, cit produce ea, cu ce buget, Pentru a marca aniversarea a 20 de ani de la încheierea coopera­ triva dominaţia Germania naziste, a războiului hitlerist, la Insu-
dacă toate filmele sint ca Proba..., dacă tivizării agriculturii şi a 50 de ani de la luptele revoluţionare ale u'i ţia din august 1944, la revoluţia şi construcţia socialistă.
toate uzează de neprofesionişti, cum se
poate filma tn stradă fără ca lumea să aibă m uncitorilor feroviari şi petrolişti din februarie 1933, Consiliul Concursul este deschis atit scriitorilor şi scenariştilor profesio­
o reacţie de respingere sau chiar de pro­ C ulturii şi Educaţiei Socialiste, împreună cu Asociaţia cineaştilor, nişti cit şi celorlalte categorii de oameni ai muncii.
test, pentru că te ei dacă îndrepţi aparatul organizează un concurs de scenarii cinematografice inspirate Lucrările vor f i depuse plnă la data de 1 septembrie 1981 (data
de fotografiat asupra cuiva, imediat vine la dm aceste evenimente. poştei), pe adresa: Consiliul C ulturii şi Educaţiei Socialiste, Bucu
tine să-ţi ceară bani. Pe de altă parte, reşti, Piafa Scinteii nr. 1, cu menţiunea «pentru concursul de
exista un interes pur cinematografic con­ In tematica dedicată aniversării încheierii cooperativizării agri­
cretizat tn întrebările care mi s-au pus pri­ scenarii».
culturii se vor sublinia tradiţiile revoluţionare ale ţărănimii, expe Lucrările, dactilografiate, nu vor fi semnate ci vor purta un motto.
vind maniera de realizare şi această mo­
dalitate de a face cinema «pe viu» cu care rienfa României in transformarea socialistă a satului, realizările Numele şi adresa autorilor vor fi înaintate separat, intr-un plic
ei nu stnt obişnuiţi. Doreau să afle cum se obfinute de agricultura noastră socialistă, obiectivele fundamentale inchis, prevăzut cu acelaşi motto ca scenariul.
poate constitui un material filmat pe viu ale noii revoluţii agrare, ridicarea generală a civilizaţia materiale şi Cele mai valoroase lucrări, selecţionate de un ju riu numit in
intr-o structurii fllmică, pentru că filmul cu spirituale a ţărănimii, a localităţilor rurale. acest scop de Consiliul C ulturii şi Educaţiei Socialiste, vor fi
neprofesionişti care se practici acum tn in tematica dedicată aniversării a 50 de ani de la luptele ceferiş­ distinse cu următoarele premii şi menţiuni:
lume — mai ales la maghiari — nu are tilor şi petroliştilor se vor aborda bătăliile de clasă purtate de — cite un premiu I a 8 000lei
această structurii bazată pe un story cine­ oamenii muncii in anii 1929—1933 sub conducerea partidului
matografic, ci mizează tocmai pe ceea ce — cite un premiu II a 6 000lei
se intinipiă in faţa aparatului. Mă tot între­ comunist, lupta clasa noastre muncitoare, a întregului popor — cite un premiu III a 4 000lei
bau dacă am realizat filmul după un sce­ împotriva pericolului fascist, pentru Uieptuu economice şi poli­ — cite două menţiuni a 2 500lei
nariu aprobat sau pur şi simplu am pornit tice, pentru democraţie, independentă şi suveranitate naţională, Lucrările premiate vor fi achiziţionate in vederea valorificăm lor
cu aparatul, am filmat şi am montat apoi. participarea m uncitorim ii ia rezistenta antifascistă, la lupta împo­ cinematografice.

7
 Am avut bucuria unui dublu succes: Nu ne putem face cunoscuţi în lume
naţional şi personal cu ce gîndim, decit dacă gîndim
(Urmare din pag. 7] un curriculum vitae, nu ştiu pentru ce,, (Urmare din pag. 5) ţelegere, tn primul rind. Sínt convins ca,
mi s-a explicat mai apoi că este foarte dacă toţi am înţelege cu adevărat ce în­
— La americanul de mijloc, lucrurile sínt important. Fără asta nici nu se stă de de vocaţie aparţine spiritualităţii noastre seamnă o operă de valoare, n-am mai
simple: el respinge sau priveşte cu con­ vorbă cu tine. şi nu ne putem face cunoscuţi in lume cu «medita» attt de mult, 1ndoindu-ne de
descendenţă filmul european, nefiind pe ce gîndim, decit dacă gîndim. Am fost, de oportunitatea translării ei cinematografice.
gustul lui. La intelectualul american care — Cu ce sentiment dominant v-ati curtnd, la New York şi am văzut ziarele din
are complexul Europei şi încearcă să-si intors din această călătorie-experi- anii ’68—’69, In care se scria: «Este Bucureş-
însuşească cultura europeană, numele deja enţă? tiul capitala mondială a teatrului?» Va-să- — Fără a II ecranizări, unele din fil­
consacrate rezonează In virtutea snobis­ zică, se vorbea In lume despre spectacolele mele noastre se apropie totuşi de zona
mului de pretutindeni şi nu numai în vir­ — In mod cert am venit cu mai puţine realizate de Teatrul Mic, de Teatrul de de interes pe care o discutăm. Aţi ci­
tutea snobismului, dar după părerea mea complexe decit aveam cind am plecat. Comedie, de Teatrul Bulandra. In cinema­ tat «Croaziera» care e, in felul său,
este un interes mai curtnd teoretic, pentru Mi-am dat seama că, la un popor cu attt tografie, de nu s-a realizat încă acest statut un roman cinematografic.
că, practic, un producer n-ar risca să-l mai mic decit cel american, cantitatea de competitiv, această personalitate pregnan­
aducă pe Bergman să facă film la Holly­ talente de la noi este surprinzătoare. Şi tă a unei arte, care presupune şi un climat — Da, fiindcă regizorii care se frămintă
wood. In orice caz, acest complex al Euro­ nu mă refer numai la cinematograf. Sínt al solidarităţii lucide, un climat de familie şi vor să «puncteze» in conflictele, tn ten­
pei Intllnit la intelectualul american m-a convins că, din punct de vedere creativ, spirituală, presupune un mod de a face siunea unei epoci — cum e epoca noastră
impresionat plăcut. nu ne lipseşte absolut nimic pentru a pro­ schimb de idei şi nu de a ne eticheta unii contemporană, care este tensionată pen­
mova o artă la nivel mondial care să fie si pe alţii, un mod de a polemiza, nu de a tru om şi pentru întreaga umanitate — în­
— Este im a gin ea în oglindă a co m ­ luată In seamă la acelaşi nivel. Ţin să sub­ ne certa, pentru că dintr-o polemică poţi cearcă să existe cu lucruri foarte, foarte
p le x u lu i eu rop ean ului fată de America? liniez că acolo producătorii nu sínt nişte să rămti cu ceva, dintr-o ceartă rămti cel personale. Citeodată, această dorinţă de
oameni care au o anume simpatie pentru mult cu o ruptură? a fi foarte, foarte personal mai şi stinje-
— Nu ştiu cit fată de America, în mod film şi s-au gtndit că pot scoate şi ceva neşte In filmele noastre, dar ea există ca
sigur fată de Hollywood. Ca orice cineast, bani din simpatia asta, ci provin, In majo­ — Implicaţi, astfel, in discuţie, pe atare. De aici provine, poate, nu numai
nu neapărat român sau est-european, ci ritate, din foşti cineaşti: regizori, actori lingă regizori şi scriitori, pe praducăto un ciştig, ci şi o stare de rămtnere pe loc.
european pur şi simplu. Hollywoodul este care ştiu foarte bine ce înseamnă filmul. ri şi pe critici. Filmele există, spectatorii vin şi, deci, se
capitala filmului, aşa cum Roma este capi­ Şi, de fapt, nu numai acolo. Chiar şi In poate şi aşa. Dar problema nu e că nu se
tala arhitecturii, E tentacular, e absorbant, Europa, chiar şi în ţările din jurul nostru, — Pe producători, în ce sens? Vedeţi poate. Problema este că se poate mai
chiar şi americanii care vin In contact îşi este la fel. Există o tendinţă mondială de cu cit un producător este mai liniştit, în bine, ne putem cultiva oamenii mult mai
descoperă acest complex. In ce mă pri­ a profesionaliza producerea oricărui pro­ sensul de anost, cu atlt perioada lui de bine. Noi nu ne cultivăm foarte bine actorii,
veşte, am încercat să văd de ce au suc­ dus. Chiar si cel artistic. Iar ca să profe­ linişte e mai îndelungată. Cu cit e mai am­ scenografii, regizorii, In ultimă instanţă şi
ces filmele americane pe piaţa europeană sionalizezi arta este nevoie de oameni biţios, ca pretutindeni In lume dealtfel, cu cea mai mare subliniere, nu ne culti­
In aşa măsură Incit cineaşti serioşi în­ competenţi. Sigur că nu trebuia să fac o cu atlt mai repede încep necazurile. Pro­ văm operele cele mai importante.
cearcă să imite formulele hollywoodiene — călătorie ptnă In America ca să aflu acest blema e dacă putem găsi oameni care să
şi cred că am început să intuiesc. Nu lucru, dar acolo mi-am dat seama că gîn- angajeze o luptă, o bătălie, ştiind cu toţii,
ştiu dacă mai am aceleaşi complexe faţă desc bine. In rest, toată America se lasă demult, că nimic nu se clştigă fără încorda­ — Introduceţi, astfel, tn discuţie încă
de ei, pentru simplul fapt că am luat con­ de fumat. Ctnd au ţigări atlt de bune! Cred re, fără dispută. Literatura de valoare vine o categorie de colegi: pe distribuitori.
tact de aproape. Nu mai cred că este că asta este principala impresie de turist greu spre film şi datorită faptului că pe
imposibil să faci figură bună acolo şi pe care am tncercat-o acolo... drum se tntllneşte cu multe bariere de în­
chiar succes cu un film, dacă acest film — Pentru că există o neîncredere, mai
ar fi distribuit cu o reclamă corespunză­ precis există la unii temerea că o anume
toare. In orice c m , am văzut şi din partea capacitate de analiză şi de critică ar stîn-
Il>i un interes care mi s-a părut sincer. A jeni dezvoltarea, ar stlnjeni înţelegerea pu­
lost o experienţă pe care nu cred că am W ^ l^ f J jr n r S f f f m ' w i I f ^ T l “HU . j Lji blicului. De aid prejudecata unora că tot­
s-o uit curlnd, oricum mi-a prins bine s' deauna trebuie să venim cu o soluţie
m-a convins că metoda sigură de a face gata conturată şi să arătăm că ceea ce
cunoscută o cinematografie altei cinema­ nu e bine, ceea ce este convulsiv şi ten­
tografii, este contactul direct. Nu prin cut« sionat e, de fa p t ceva minor, ceva tn afara
f y problemei esenţiale, ceva care s-a rezol­
de film trimise la un festival, cutii care se
deschid sau nu. Cred că ar fi necesară o vat. Nu s-a rezolvat şi nu se va rezolva
politică a contactelor externe, organizată,
nu tntîmplătoare, dacă vrem ca un film să
€ niciodată definitiv, in virtutea unei dialec­
tici pe care teoretic o ştim foarte bine, după
cum ştim că rostul artei este tocmai să
devină rentabil şi pe plan extern, şi nu
numai sub aspect de prestigiu naţional, intervină, iar arta filmului, atlt de penetran­
pentru că, de ce să nu recunoaştem, în tă, trebuie cu attt mai mult să intervină şi să
cariera internaţională a unui film este in­ descopere mereu ceea ce viaţa, prin mean­
clusă o mare cantitate de prestigiu natio­ drele ei, nivelează sau ascundă Descope­
nal. Oe aceea, cred că prezenţa mea acolo rirea de acest tip este tocmai posibilita­
a fost foarte pozitivă, cred că filmul nostru tea omului de a deveni mai om, mai bogat,
le-a deschis curiozitatea pentru cinema m ă încărcat de responsabilitate. Noi cre­
tografia română. dem Insă, uneori, că orice forare critică
înseamnă o negare. Nu este adevărat. Ci­
— Care este prima întrebare la care teodată o afirmaţie înseamnă o negare a.
trebuie să răspundă, cineva care vrea adevărului. Iar, de multe ori,o descoperire
să facă film? analitică, critică are valoare de afirmaţie,
are valoare de iniţiere spre umanitate,
— Cit eşti dispus să cheltuieşti? Adică, •ire valoare civică, valoare politică, valoare
dacă porneşti o afacere cu cineva, primul artistică. Ei, aceste lucruri se uită foarte
lucru care te întreabă este clţi bani ai de des. Nu că se uită, nu se înţeleg! Nu ştim
investit In acea afacere. Nu numai la film. incă foarte multe lucruri.
Iar a doua întrebare este: cine eşti dumnea­
ta? Cine te mai cunoaşte, cine te reco­
mandă, cine ţi-a mai cumpărat «produ­ Vă mulţumim.
sul», Intr-un cuvlnt ce «portofoliu» ai. Aşa
incit toată lumea umblă să-şi facă porto­
foliu. Şi mie, clnd am plecat mi s-a cerut Valerian SAVA

nu ma m ir
in te rp re ţi
Efemeride si ro lu ri
Eu ştiu foarte bine că elemerideie sínt nişte in­
secte, dar pe mine mă interesează doar partea Un actor de „linia întîi“
lor filozofică, adică aceea care moare im ediat De
aceea spunem efemer, cuvlnt ce. In general, nu
este un subiect decit pentru mine, care vreau in Cam toate problemele din titlu sint intensiv su
felul acesta să zic că zilele trecute am văzut un Ca să ştii ce poate un actor
gerate de muzica semnată Carmen Clrneci. Mai in teatru, se spune că tre­
film românesc de acum cincisprezece ani şi am mult decît tn scenariu, mai mult decit In cuvinte,
constatat acolo actori foarte buni şi mari pe care nu-i cunoş­ buie să-l vezi şi să-i asculli
drama «sună», se anunţă, pulsează (fără a se recitind monologul lui Ham­
team, deşi mă ocup de această profesiune de clţiva ani buni. declanşa cu adevărat) tn muzică. Problemele per­
Şi am înţeles odată in plus că doar clţiva ani după moartea noas­ let. Cu cinematograful, lucru­
sonale, dorindu-se complexe, rămtn aproxima­ rile sint mai simple: lăsaţi
tră ca actori, generaţiile noi de spectatori şterg orice urmă a tive; «misterul» se rezumă la neclaritate,
noastră, cei aplaudaţi şi înjuraţi, dar necesari. Vechii noştri actorul să fumeze, singur,
în schimb, celelalte, «problemele obşteşti», se desfăşoară viu, ne ecran si veţi avea una dintre probele ne-
spectatori tmbătrtnesc odată cu noi; ce nu poate face uitarea, real, in general neinsotite de muzică, prin cuvinte rostite tn priză
face moda care se schimbă nedrept şi ilogic, noi devenind, cu mincinoase ale compatibilităţii lui cu fil­
directă, cu un aer firesc (poate, cu excepţia unor fraze prea mul. Felul tn care un bărbat epuizează ţi­
vremea, nişte portrete galbene fri albume de costume. Mirarea expozitive şi aglomerate de concepte) — merit indiscutabil, tn-
mea, in sensul cel mai aprig, este că uneori rămlnem intre oameni, gara, nu ca o deprindere banală, ci ca şi
trucit, de obicei, e invers: schematismele aparţin sectorului cum Intre un fum şi altul s-ar aşterne un
falsificaţi de timp şi de păreri greşite, de dezinformare şi de «producţie», iar nuanţele se refugiază tn «intimitate».
prost gust. nou capitol de existentă, aparţine, in ca­
Dar o problemă care e şi personală (a regizorului şi a compo­ zul interpreţilor adevăraţi, ştiinţei de a
Mă gtndesc la o serie de cărţi despre actori care ne greşesc, zitorului) şi obştească (dezvoltarea valorică a film ului româ­
mă gindesc la cronici penibil de laudative, pornite întotdeauna înfrunta cel mai perfid partener — singu­
nesc) o constituie însăşi funcţiunea muzicii in filmele noastre, rătatea. Se înţelege că pe Ovidiu luliu
din argumente solide, dar profund neadevărate, şi la frecvenţa tn colaborarea dintre arte, nici una nu trebuie să-i slujească
cu care prostul gust îşi lansează valorile. De aceea, ca un om Moldovan nu l-am descoperit alaltăieri,
celeilalte drept cirjă sau proteză pentru protejarea sau mascarea dar rtndurile de mai sus mi-au fost stlrnite
al acestui secol, mă gindesc că lipsa de criterii nu este ceva cine ştie cărei invalidităţi. Numai prin deplina respectare a ţinu­
specific, că ea ne călăuzeşte de mai mult timp şi încep să bănu­ de prezenta sa Intr-una din secvenţele fil­
tei profesionale proprii, supunerea liber consimţită la un orga­ mului lui Francisc Munteanu, Detaşamen­
iesc că nu toţi cei din istorii, merită să fie acolo. E aproape o nism artistic plural poate da rezultatele dorite, In sensul îmbo­ tu l Concordia: ascuns după un zid, aş­
profanare ce spun, dar sínt supărat şi mă gtndesc că miine, găţirii bagajului de sugestii, a potenţării reciproce etc. Există, teaptă, se războieşte cu o ţigară şi chipul
mai mult ca azi, va trebui să preţuiesc lucrurile mărunte, ca o In cinematografia lumii (şi chiar tn a noastră), exemple pozitive său pare atins de aripa destinului. Para­
efemeridă ce sínt, că voi dispare brusc şi In fiecare seară sínt de conlucrare, care obligă şi ne îndreptăţesc exigentele. doxul acestui actor al cărui stil le apare
oameni pe care trebuie să-i conving că le sínt necesar, ca ceva Asupra acestei probleme, vom reveni, fără îndoială, deşi ceea unora «rece», al cărui chip nu s-ar pune
ce ei nu pot fi niciodată, ca ceva care poate fi orice, oriclnd, cu ce se aude Intr-un film include pe lingă aportul muzical (care in mişcare — in ochii altora — decit la
totul, dar pentru o clipă frumoasă de care nu se pot lipsi şi pe poate şi lipsi), dialogurile, capitol încă neglijat de unii autori, apropierea cutremurelor de gradul 7, pa­
care mereu le-o va dărui cineva, chiar dacă nu eu. N id nu ştiam chiar de unii care s-ar vrea totali. radoxul lui este, după părerea mea, de a
de ce-mi plac aşa de mult fluturii. fi pe ecran, un pierzător tragic In ciuda
Mircea DIACONU Nina CASSIAN

8
 —Cariera dumneavoastră — Nu ştiu. Cum as putea şti? Poate tot
se desfăşoară sub semnul unul romantic. Rolul de personaj romantic
unei faricite excepţii. Nu înseamnă, în general, o miză pusă pe ti­
aţi început cu un rol prin­ nereţe şi pe o anume lipsă de experienţă,
cipal pentru ca să fiţi mai care, se speră, generează uneori mu# cău­
apoi «dat uitării» ani de tata spontaneitate. Prietenul nostru Gé­
zile, nu aţi început nid cu rard Philipe a avut un fel de noroc întors
rolişoare menite să vă aducă — da sau pe dos că nu a apucat să joace contabili
ba — «principalul» mult visat, ci numai burghezi sau generat bătrlni. Spontanei­
la trei ani de la absolvirea institutului, tatea este Insă o calitate nu o metodă.
sinteti interpretul a două roluri princi­ Cred însă că Theodor Diamant $i lancu
pale, roluri grele, de dus un film fn Jianu au fost pentru mine etape foarte
spate — Theodor Diamantin «Falanste- necesare. Dacă ar exista o autoritate de
rul»)şi lan cu Jianu — şi al unui rol, am ■ontrol a carierelor actoriceşti — căci ele
Intel es,tot principal, in serialul T V «Lu­ se desfăşoară absolut aleatoriu — ar reco­
mini şi umbre». Nu ştiu cum se nu­ manda ca, de la o anumită vtrstă. actorii
meşte personajul— care prezintă ctt de ck o garanţie, să treacă
prin acest purgatoriu al rolurilor roman­
— Zeno. Un olog nihilist un caz de cre­ tice Dar, evident acum există o mai putină
dinţă, contorsionat. atenţie pentru rolurile romantice in bunul
sens al termenului, decit la generoasele
— Deci cu totul altceva— Un început şi sentimentalele inceputuri ale cinemato­
de excepţie cere un regim de excepţie. grafiei. Lumea pare să aibă alte probleme,
Este prima dată cind revista noastră so­ ceea ce este mai mu# decit normal Acum.
licită un interviu unui actor aht de la
«început» şi atit de tlnăr. — De pildă.
— Sint onorat.. Adevăratul început a — Proba de microfon. Un exemplu clar
fost un rol foarte mic, o apariţie m filmul de diferenţă în chestiunea Asistentei mo­
lui Mircea Veroiu, M in is . M i gin dese la rale pe care o poate oferi o peliculă con­
această apariţie şi acum, cu o dragoste temporană, conştiinţei spectatorului, faţă
specială. Cred că nu sint actor sută ia de, să zicem, exagerind, Laurence al Ara-
sută, dar parcă am şi început să am amin biei— Glumesc, desigur. In lancu Jianu,
tiri. scene şi in film, ceva mai devreme. Asta îşi creşte dinii de vtnătoare intr-un castel totul este perfect Comod romantic. Şi nu
nu e lipsit de importanţă, dimpotrivă în cu gazon englezesc vechi de două sute de e prea rău, nid aşa...
— Ce înţelegeţi prin actor sută la mul Iii am avut norocul incredibi să lu­ limpezi ani... De aceea îndrăznesc să spun
sută? crez cu Liviu Ciulei. «Pescăruşul» lui Ce- că felul In care trăieşte un actor este foarte — Faptul că aţi fost distribuit in două
nov. Dacă ar exista un grăunte de adevăr important, dacă dă sau nu importantă pâr­ roluri de acelaşi tip la un interval atit
— Actorul care trăieşte in buna şi greaua in ideea că lupta contează şi nu doar vic­ tii care este mai bună din el tn ale vieţii, de scurt nu v i sperie? Nu vă temeţi
tradiţie a meseriei lui; care poate lăsa to­ toria, fnseamnă, că odată cu «Pescăruşul» in ce măsură e sensibil la răspunsurile că veţi păţi ceea ce au păţit şi celelalte
tul deoparte pentru meserie. Care de la am ctştigat ceva foarte important atenţia mai comode, dar totdeauna mai neintere­ generaţii de actori, adică înţepenirea
ora 3 după amiaza se pregăteşte pentru fată de mijloace.... Severitate. Claritate sante, pentru că motivele atitudinilor lui intr-un emploi, dacă nu pe viaţă, cel
ora 7 cind intră in scenă, iar după spec­ Grija fată de falsa transă noţiuni de pre­ artistice se extrag, in ultimă instanţă, din puţin pentru multă vreme?
tacol, nu mai are de făcut dec# să se în­ cizie in «citirea» situaţiilor scenica Am singura experienţă posibilă, care este viaţa
carce pentru spectacolul de a doua zi... scăpat atunci de o idee falsă: sensibilis- lui de om. Cu greutăţi, cu obsesii, cu inad­ — Sper că n-am pătit-o încă.. Sigur că
mul, crisparea pe care o dă falsa idee că vertenţe, cu culoarea «roz» (inventată de mi-e teamă De aceea cred că ideea lui
— Atunci, poate că nu sfnteti «sută orice tensiune pe scenă trebuie să fie cei care se tem să-şi recunoască lenea de Andrei Blaier de a-mi încredinţa partitura
la sută» actor de teatru. Poate sinteţi neapărat contorsionată. Am învăţat să a fi), cu impotriviri, cu bucurii, cu bucurii... ologului Zeno, cel care muşcă din moneda
actor de film. nu-mi placă actorii cărora le place să Le-am lăsat la urmă.. Din prudentă... Pa­ speranţei de două ori ca să vadă dacă nu
plingă pe scenă. Dau dreptate acum enun­ sărea frumoasă să n-o sperii că zboară.. e falsă, ml se pare un noroc deosebit.
— S-ar putea ca actorul de film să fie o ţurilor mai radicale ale lui Lucian Pintilie Deci, nu striga: «Eşti frumoasă!» Uită-tc
specie aparte, cu un a# metabolism profe­ care definesc tinereţea In artă mai mult ca şi bucură-te că e... — Aş vrea s i mai vorbiţi puţin despre
sional, dar nu pot fi sigur... Am avut şansa pe un obstacol pentru artist, pentru câ de experienţă şi cum se capătă ea. Pentru
să cunosc un mare actor de teatru care pe strada-candorii-cu - orice-pret trebuie — Cum v-afl împăcat cu Theodor că aţi cam ocolit întrebarea.
este In acelaşi timp un splendid actor de plecat la timp, pentru a intre bl experienţă, Oiamaat? Vreau să spun, cum se poate
Ulm: Mircea Albulescu. Adevărul asupra avocatul cei mai bun al actului artistic. «rntflni» un tfnăr actor care-şi doreşte — V-am spus, cred că este o chestiune
unor eventuale deosebiri se va descoperi să joace fn blugi, cum Imi spuneaţi, cu de timp. Ar putea fi şi chestiune de profe­
tn timp, ca orice adevăr adevărat... Ceea — înseamnă că aţi depăşit şi dum­ un asemenea personaj romantic, pate­ sori, de dascăli dar nici aici nu mai sintern
ce este, ce mi-este clar, ar fi că e fantastic neavoastră strada numită tinereţe. în­ tic şi puţin emfatic cum era cei din chiar atit de siguri noi, cei care sintern
să joci, teatru şi film, deşi nu cred că tre­ seamnă că v-aţi maturizat Aţi ciştigat «Falansterul»? asociaţi incă noţiunii de tinereţe destul
buie să o faci neapărat oricum şi oriunde, experienţă— de imprecisă de altfel. Se pare că profe­
orietnd şi tn orice fel de condiţii Trebuie — Experienţa este o chestiune de timp — Deloc rău. La început chiar m-a în- sorii acestei meserii ti-i descoperi absolut
curtată cu grijă dimensiunea de sărbă­ profesional: nu are nici o legătură cu ctntat... N-am să fiu crezut dacă am să intlmplător, şi nu sint întotdeauna aceia
toare, mereu unică, a acestei ciudate me­ timpul biologic Nu e nimic original, se spun prin ce. care ar putea să-ţi elibereze o diplomă.
serii. Ca să încerc să revin, sigur, mă simt ştie, mă bucur doar că am înţeles. Dacă Marele meu profesor este, fără ca domnia
bine tn film. Mama, care este un bun, intre douăzeci şi cinci de ani şi patruzeci — Nu vă temeti. Cititorii nu sínt sus- sa să-şi dea seama, Liviu Ciulei. Dacă
desigur subiectiv, spectator de film, mi-a nu taci nimic rişti să rămti, din punctul picioşi_ intoios ne de-a-ntreaul inseamnâ că
făcut odată un compliment minunat pen­ de vedere de care vorbim, un bebeluş— Şi
tru că dincolo de ce avea subiectiv tn el, uite aşa, ne întoarcem ia a# loc comun — Să sperăm că nu. tn fine.. Diamant serie care vor urma. Dacă nu l-am înţeles...
conţinea şi intuiţia pură a noţiunii de prim- obsedant actorul trebuie să joace! Iar avea o replică intr-o secvenţă în care era Am tnvătat de pildă, nu luind notiţe cu­
plan— Vorbea despre intlmplarea privirii. «maturizarea»- La douăzeci de ani, să acuzat că nu ştie ce este fericirea. Era minţi şi caligrafice in vreun curs adormit
Ce transmite. Cit. Cred că i-ar face plă­ zicem, faci o compoziţie, cum se obişnu­ vorba de fericirea vieţii normale, dragoste- şi prădat de sclipiri, d repetind in doi timpi
cere s i citească asta, m-aş bucure dacă ieşte tn Institut. Joci doctorul Astrov. rost-societate-copii-şcoală-crescut mari,- şi chiar trei, ptnă cind lumina unui gind
ar apare cuvintele mele In legătură cu ea... Peste zece ani, n Inttlneşti din nou pe citit ziarul la virsta senectuţii etc. şi cam amurgea de şapte ori, ca in poveste, şi
Astrov. Mal tirziu, din nou- Cele trei in­ attt iar ciudatul personaj răspundea, apa­ răsărea iar, incredibilă $i clară, că marea
— Fiţi liniştit, le-am păstrat pe toa­ terpretări vor fi cel puţin diferite, dacă nu rent vag: «Pe vremea lui Nero existau problemă a actorului este să răspundă tot­
te— Ce vi s-a intîmplat demn de reţinut chiar diametral opuse Asta ar putea în­ 267 de păreri asupra fericirii...» Replica mi deauna la întrebarea DE CE? Oricum! Dar,
după terminarea institutului? semna «maturizare». Un actor care a scă­ s-a părut aproape fascinantă. N-am argu­ DE CE? Lucrul cu Liviu Ciulei, a.b.c.-ul se­
pat de la Nagasaki nu va mai juca niciodată mente cursive la indemtnă, păstrez Insă riozităţii profesionale... Asemenea tnttm-
— Adevărul e că am început să joc Aristofan sau Shakespeare ca unui care senzaţia ei. Vorbind despre subiectul fil­ plări minunate vă pot povesti şi colegii mei
mului, va trebui, insă, mă tem, să ne plin- de promoţie: Nicu Brânzea, Mariana Buru­
gem din nou de lipsa de «came» şi de iană, Ion Colan, Mireia Gorea, Şerban io-
came vie, de care suferea şi filmul acesta... nescu, Marcel lures, Valentin Teodosiu,
[datelor sale de «dur». Cine se lasă inşelat Un serios exces de discursivitate (simplă Michaela Caramitru, Nicolae Urs... Enu­
'de «smile»-ul său şi nu-i priveşte ochii părere personală...). Proba de microfon merarea este incompletă, dar intenţionată,
aceia, de cele mai multe ori trişti, indecişi a tui Mircea Daneliuc este exemplul mai cred în valoarea deosebită a colegilor mei,
să îmbrăţişeze lumea întreagă, dacă tot mult dec# feric# ai însănătoşirii de orice pe care î rog să mă ierte că Imi permit să
nu i se va acorda răgazul de a ajunge pînă fel de declarativism. La Daneliuc nu se le dau «notă», dar numai aşa pot să justi­
la ea, nu cred că II cunoaşte îndeajuns pe spune nimic, totul se întim plii Astfel fic citarea numelor lor, deşi adevăratul
Ovidiu luliu Moldovan. Autori ai unor filme filmele domniei sale devin o mare spe­ motiv este gîndul meu bun legat de ei, gind
bune sau mai puţin bune — nu intrăm aici ranţă de limbaj înnoit cinematografic... care nu putea lipsi din primul interviu ofi­
in amănunte — regizorii care i-au distri­ cial (nu?) din viaţa mea...
buit au avut intuiţia a ceea ce se ascunde — Să ne întoarcem ia dumneavoas­
dincolo de severitatea, de refuzul excesu­ tră. Spuneaţi că nu sînteţi actor sută — Fiecare promoţie trăieşte această
lui de mobilitate aie acestui interpret; sau, la sută, sau că nu credeţi — sau nu solidaritate şi asta e foarte frumos. Dar
altfel spus, el, actorul, tşi plămădeşte per­ vreţi — să fiţi numai actor. De ce? cum vedeţi dumneavoastră vechile pro­
sonajul la îndemnul unei presimţiri funda­ moţii? De pildă, actorii care tocmai
mentale, căci ştiinţa sa nu este de a pierde — Renunţ de bunăvoie la buna prudenţă. şi-au aniversat 25 de ani de ia absolvire?
un tren, ci un pariu existenţial (serialul Existau in Renaştere oameni însemnaţi
Ardelenilor...), o luptă (Intre oglinzi pa­ din scăldătoare să respire mai multe fe­ — Cred că erau mai entuziaşti şi mai
ralele), o prietenie (Ultimele zile aie ve­ luri de aer, ctt vor trece pe pămtnt Făceau tineri dec# noi Şi poate că faţa lor bună
rii). onestitatea (Cumpăna), viaţa (De­ arhitectură, pictură, armurărie, politică, ver­ şi puternici de acum aşa se explică.
taşamentul Concordia). Cine este des­ suri, geografie incă nenăscută... De toate.
tinat liniei tntli, ştie că este aruncat im- Aceştia nu aveau orgoliul de a spune: eu — Dumneavoastră sinteţi la primul
ilicit, şi mai aproape de moarte. Zimbetui sínt Pictor. Sau Armurier. Spuneau: sint interviu iar eu iau pentru prima dată in­

Í
ui Ovidiu luliu Moldovan mi se pare a fi artist şi tac tot ce arta imi cere. Tot ce mă terviu unui actor care nu a mai dat nici
felul particular al eroilor săi, trimişi de a-si pricep să fac. Harul este de din văzduh, un interviu. Asta merită sărbătorit Fi­
lua rămas bun, )n demnitate, fără false amă­ de unde vreţi, dar nu poate avea o singură reşte cu o întrebare.
giri. Rămine ca valorile să-i fie, Intr-adevăr, culoare. Clnd există har, aria lui este me­
de linia tntli. reu mai mare dec# forma in care se mate­ — Am dreptul s i o aleg eu?
rializează. îndrăznesc să cred că va renaşte
Magda MIHĂILESCU in curind condiţia enciclopedică a artis­ — Desigur—
tului— E un timp pe care mi-aş dori să-l
prind. Semne timide sint. Dacă aş putea — Atunci ar fi o întrebare pe care nu
să fac dimineaţa teatru, să scriu după mi-ati pus-o şi pe care mi-aş don să o aud
amiaza acasă, şi seara să fac film, ar fi de la fiecare om care mă consideră cit de
ştiin ţa de a înfrunta un parte minunat. cit prieten: «Ce mai faci?» Ca eu să pot
să-i răspund, liniştit «Bine, pe cit se
^ perfid: singurătatea — Ce credeţi că vă aşteaptă acum,
după două personaje romantice? poate...» Convorbire consemnată de
(Ovidiu Iuliu Moldovan) Eva SÎRBU

9
 laşi, urmtnd drumul presărat de succese Talent, dăruire ş l
11 ani in meseria asta, dar n-a avut niciodată
al celui mai mic membru al trupei Marcelloni emoţii atit de mari ca la filmarea noastră. u în cele din urmă, curaj
(Geo, interpretat de elevul Adrian Vilcu) şi Nu s-a sfiit să-mi spună că ia curajul meu (Carmen Galin
al lui Fram. drept... o nebunie. Poate că avea dreptate.
Şi deodată... răpăitul tobelor. Linişte Dar eu cred că meseria noastră de actor împreună cu
Aşteptare încordată. Sus, la trapez, In cos nu se poate face fără putină nebunie. Şi Octavian Cotescu
turn strălucitor, Fanny salută publicul. Un în teatru, In «Nu sínt turnul Eiffel», făceam
balans şi dansul prin aer incepe. Sutele d< de toate, ctntam, dansam şi poate că unora,
priviri sint îndreptate spre cupola circului la tnceput,li s-a părut hazardată ideea, dar...
Nu, nu e o dublură, ci chiar interpreta rolu a ieşit bine. La filmare a fost un curaj
lui Fanny: Carmen Gal in. De la o bai.i molipsitor. George M ih iiti (In film, clow-
la alta, cu o supleţe, o elegantă şi o mlădiei < nul August Prostul) a urcat şi el la trapez.
Cu temeritate pe care o au echilibriştii cu experienţ.i, Am intrat şi In arenă, cu urşii albi fără
actriţa execută numărul la trapez. botniţă. La dubla a doua l-am luat şi pe
sub cupola circului, Nu ştiu cită emoţie a înregistrat aparatul Octavian Cotescu (Marcelloni). Opera­
cu luciditate de filmat, dar spectatorului-reporter nu-i torul Nicolae Girardi a intrat şi ei cu apa­
poate scăpa încordarea întregii echipe de ratul, chiar sub botul lor!
in culisele l u i . filmare, a operatorului Ion Marinescu, a — Dincolo de «premiera» la trapez,
scenaristei Vasilica Istrate, a regizoarei ce-nseamni rolul Fanny in filmográfia
Scenariul: Elisabeta Bostan In primul rtnd. actriţei Carmen Galin?
— Carmen Galin, acum emoţia cea — O şansă. Un rol principal de întindere,
Vasilica Istrate mare a trecut Totuşi, de ce te-ai căţărat pe o partitură toarte generoasă. Ca drama­
acolo sus, cind, se ştie, cu mijloacele turgie, e un rol complex, implică o trecere
Regia: cinematografului, se putea uşor truca de timp — 10 ani — şi o transformare spec­
Elisabeta Bostan si obţine acelaşi efe c t- de la sol? taculoasă: — de la sărăcie la bogăţie, de la
— Pentru că mi-am luat rolul tn serios. tipul unei fete vesele, exuberante, la femeia
Mi-am propus la început să fac că pot. matură, stăplnă pe ea, care ia decizii in nu­
si că nu, să accept dublura. Nu mi-a venit mele trupei, trăind o complicată dramă sen­
greu. In liceu am făcut multă gimnastică. timentală şi drama, încă mai acută, a fami­
Mare spectacol, mare. Fast, De jos, din arenă, ţi se pare uşor, la liei Marcelloni, a ursului Fram... Rolul se
strălucire, paiete, lumină.. ihdemfnă... Aşa că am apucat să spun că colorează primind şi reflexele epocii (sintern
Muzica! Un vals care in fil­ voi sări de la trapez şi... am sărit. Trebuia in anul 1900...), ale lumii circului... Fanny,
mele Fram şi Un saltimbanc să încerc emoţia aceea de sus. Cred că ca personaj, are un curaj de viată, o cute­
la Polul Nord va lega Bucu- acest lucru se vede pe fată. Dacă «jucam» zanţă care-mi plac şi pe care acum — sau
reştiul de Paris, Parisul de doar emoţia, dacă mimam la sol, cred că poate dinainte — le simt şi ale mele.
Viena, Berlinul de Moscova, nu s-ar fi văzut la fel. Cind eram sus, unul
Lvovul de Petersburg, Petersburgul de din «zburători» mi-a spus că lucrează do Roxana PANĂ

zorul. Punctul ei forte: curajul. Punctul ei rea filmărilor sínt foarte avansate, o imi place acest scenariu, tn primul rtnd
slab: cochetărie Atitudinea fată de sexul întrebare clasică pentru Lucian Bratu: pentru că vorbeşte despre o femeie obiş­
opus: neîncrederea. Atitudinea fată de cli­ ce gînduri ne putefr împărtăşi înaintea
Angela merge enţi: bunăvoinţa. Atitudinea fată de colegi
francheţea camaraderească. Scopul în via
primului tur de manivelă?
— Sínt bucuros că voi realiza acest film
nuită, care practică o meserie, considerată
incă de multi oameni, neobişnuită pentru
femei. Şi tn al doilea rtnd, pentru că nu se
mai departe tă: să trăiască demn, cinstit, pe picioarele
ei. să fie de folos celor din jur, să iubească
la care mă gtndesc de cinci ani, adică de
cînd am cită scenariul Evei Sírba El vine
bazează pe răsturnări spectaculoase de
situaţii sau pe lovituri de teatru. Povestea
dacă se poate, să aibă copii, tot dacă se în continuarea unor preocupări ale mele ne îndeamnă să observăm în zona omenes­
poate, adică... să meargă mai departe. mai vechi. Astfel, Angela merge mai de­ cului nişte adevăruri mai mici sau mai mari.
«Condiţia femeii» parte va face ca celelalte două filme despre Condiţia profesională a eroinei nu face de­
într-o profesiune condiţia femeii să nu mai fie apariţii înttm- cit să completeze şi să reliefeze profilul ei
Acum, cînd pregătirile pentru începe­ plătoare In filmográfia mea. Mi-a plăcut şi moral, aşa cum se conturează e\ in viata
pînă mai ieri personală Deci, nu va fi un film despre
profesia Angelei, ci despre Angela. Desi­
rezervată gur că in jurul ei mişună o întreagă lume.
Pentru prima dată în roluri, cu adevărat, «principale»: Dorina Lazăr
doar bărbaţilor. Pentru surprinderea acestei lumi m-am
şi László Miske în A ngela merge m a i departe gîndit la o factură de film de tip mai liber,
Scenariul: Eva Sîrbu fără fotografii «frumoase», o scriitură aproa­
pe documentară. Autorul imaginii, A n g h e l
Regia: Lucian Bratu De ca, ne va ajuta să restituim aspectele de
viată văzute din taxiul Angelei, astfel tncît
universul eroilor să se contopească cu
mediul înconjurător. Dorinţa de a realiza
Lucian Bratu este un cineast acest amestec de ficţiune şi realitate m-a

©
preocupat de condiţia femeii îndemnat să alcătuiesc o distribuţie mixtă
zilelor noastre. După Monica formată atît din actori profesionişti —
Hóiban (Drum în penum­ Dorina Lazár, László Miske de la Teatrul
bră) şi Maria Sorescu (Ora­ de stat din Oradea, Dorina Păunescu
şul văzut de sus), un nou de la Teatrul din Tlrgu Mureş, Cătălina
personaj feminin va concen­ Murgea, Val Uritescu —, cit şi din nepro-
tra în juru-i acţiunea viitorului film. Numele fesionistl.
Angela. Profesiunea: şoferită de taxi. Sta­ •
rea civilă: divorţată. Vtrsta: 40 de ani. Sem­ In încheiere, alte cîteva nume care voi
nalmente: păr blond, ochi albaştri, înălţi­ figura pe generic: Dodu Bălăşoiu (sceno­
mea 1,64 (mai precis statura şi chipul grafie), Florina T om eseu (costume), Ti-
actriţei Dorina Lazăr). Temperament echi­ beriu Borcoman (sunet), Dan Păduraru
librat Ticuri profesionale schimbatul pan­ (regizor secund).
tofilor, potrivitul oglinzii retrovizoare. Ta­
bieturi extraprofesionale ceaiul şi televi- Cristina CORCIOVESCU

«simplu spectator». Descopăr că In umbra Ion Marinescu se plimbă pe munti> plaiuri,

filmului, la baza acestei «distracţii», tru ­ oameni şi case, căutlnd frumuseţea peisa­
Plecarea deşte o armată de oameni — arhitecţi,
costumieri, tlmplari, zidari şi citi alţii —
jelor vlaşine şi expresia specifică eroilor.
— Pentru cei care nu au citit cartea,
Femeia
Vlaşinilor tot» fn mina regizorului, la filmul nostru
Mircea Drăgan. Cinema-ul construieşte,
cum ati rezuma-o intr-o singuri frazi?
— Ca o evocare istorică a unui moment din Ursa Mare
arată, ceea ce literatura descrie, evocă. dramatic din viata obştii păstorilor arde­
O evocare istorică, E de neînchipuit cit de important e cadrul leni, In timpul Măriei Tereza, care voia să
material tn care evoluează actorii; un amă­ desfiinţeze neamul românesc, să-l ameste­ Nu o simplă plecare
un moment dramatic nunt care nu corespunde epocii, un cui de ce cu cele zece popoare pe care le domina. de la sat la oraş, <
fier bătut Intr-o grindă tn loc de unul de lemn. Şi, atenţie, personajul meu principal nu e
din viaţa o gheată In loc de o opincă, subţiază, dacă vreo personalitate istorică, d e chiar obştea, ci o schimbare
păstorilor ardeleni nu anulează, autenticitatea lată de ce ma­ rezistind împilărilor, nepărăsindu-şi locu­
terialitatea trebuie să decurgă dintr-o do­ rile şi limba. Am scris cartea din memoria de mentalitate
din secolul cumentare riguroasă, care In cazul filmu unei vieţi pe care n-am trăit-o, din acumu­
deloc simplă.
lui nostru a avut loc, spre deplina mea larea de pătimire şi bucurie a strămoşilor
al X V m -le a . m ulţumiră Am fost tn prospectie împreună mei, de-a lungul secolelor. Scenariul:
cu regizorul şi o parte a echipei. Am sco­
Scenariul: tocit în lăzi cu îmbrăcăminte bătrinească. — Slnteţi ardeleancă? Paul Mihail Bandii
— Da, născută In comuna Poiana Sibiu­
Ioana Postelnicu am cercetat fotografii vechi, am făcut o
călătorie înapoi. In căutarea unui timp pier­ lui, pe uliţa Vlaşinilor, adică a primilor Regia:
şi Mir cea Drágán dut in istorie. O documentare mai amplă păstori români care s-au aşezat acolo.
chiar decit cea pe care am făcut-o pentru In carte am numit satul, simbolic, Vlaşini. Adrian Petringenaru
Regia: Mir cea Drágán elaborarea romanului meul Nu-ti mai spun Şi ştii că la Poiană oamenii nu-şi mai zic
cit am colindat tn căutarea unui şir de case poenari, ci vlaşini?
bătrtneşti, acoperite cu şindrilă. N-am găsit — Succes de public, însoţit în acest - «Femeia din Ursa Ma­

e
Mircea Drăgan l-a felicitat pe harnicul şef caz şi de un solid succes de critică, re», acest al treilea film
— Stimată Ioana Postel­ de producţie Ion Floroiu, al cărui ochi ager 'Plecarea Vlaşinilor» a fost urmată de pe care-l realizaţi, stimate
nicu, ştiu că ap debutat fn a descoperit uliţa de care aveam nevoie, «Întoarcerea Vlaşinilor». E vorba de Adrian Petringenaru, ca şi
literatură la cenaclul «Sbu- din fuga maşinii, ce ae aducea, dezamăgiţi, un ciclu mai amplu? primele două «Tatăl risipi­
rătorula.- înapoi la B ucu reşti- Şi arhitectul Marcel tor», «Rug şi flacără», are
— In 1939... Bogos a gtndit o casă a obştii, ce se cal- — Da, scriu 'm continuare încă două drept fir principal narativ
— Şi iată că, tn 1981, debu­ chiază perfect pe ceea ce Imi imaginasem... volume. Ultimul sftrşeşte «la zi». In mo­ povestea unui personaj...
taţi In cinematografia, ca — Echipa e acum la filmare, in preaj­ mentul ctnd vine o ziaristă şi-mi ia un inter­ — Povestea unui om cu determinările ei
autoare a scenariului după romanul ma SibiuluL Aţi fost prezenţi la primul viu pentru «Cinema» cu ocazia viitorului sociale şi istorice. In Femeia din Ursa
dumneavoastră, «Plecarea Vlaşinilora. tur de manivelă? film, pe care eu (ca personaj. In carte), Mare, determinările zilei de azi.
— Da, şi trăiesc cu ocazia asta momente — Sigur. In Valea Rodului. Momentul a nu mă tem să-l sper şi să-l presimt o iz- — Ati ajuns la «zi», intîmplător sau
revelatoare Descopăr că filmul e un meca­ avut un iz de solemnitate care ne-a emo­ bindă. programat?
nism mult mai complex decR bănuiam plnă ţionat pe tot»- Familiarizat cu atmosfera ro­ — Căutam un subiect anume, pentru un
acum, privind din fotoliul comod ai unui manului, ochiul de artist al operatorului Eugenia VODĂ film din actualitate: ll căutăm In toate direc-

10
 el spune ceva atit despre intenţiile fil­ te poate face să modifici un plan apropiat
mului, cit şi despre stilul lui, o comedie sau unul de ansamblu, în raport cu imaginea
după cit am înţeles. Scenariul mi s-a fictivă creată anterior. In ceea ce priveşte
Omul şi umbra părut derutant la lectură, oferind nu
attt substanţa epică pentru o naraţiune
raportul real-fictiune în întreaga sa desfă­
şurare în noul meu film, vreau să arăt că
cinematografică, cit mai curfnd un pre­ tratarea, din punct de vedere imagistic,
text pentru o demonstraţie. Din unghiul este identică; din punct de vedere tehnic,
In cheie comică, dv. cum apare? nu se face nici o deosebire, singur spec­
într-un joc — Reacţiile după lectura scenariului au
fost foarte diverse, chiar in rlndul prietenilor
tatorul va fi acela care va deduce deosebirea
dintre cele două planuri, după felul h care
al realului mei, adică a celor obişnuiţi să-mi citească se comportă personajele, sau după cum e
lucrările, chiar şi cele după care nu s-au realizat montajul. De aid şi uşurinţa pe
cu imaginarul, făcut filme. Unii au inteles exact ceea ce care mi-am permis-o în trecerea de la reali­
un film -fabulă. am vrut să spun, alţii au considerat scena­ tate la vis. Adică, dacă personajul nostru Omul şi umbra lui.
riul un pretext, ba cineva de la care m-am (în film, un alcoolic) cade pe o scară şi ne­
Scenariul şi regia: aşteptat la mai mult, m-a întrebat de ce mă vasta li găseşte acasă, sub masă, ne ima Kvţstă in film momente
apuc de o «comedioară»? La urma urme­ ginăm că el a căzut pe o scară, cînd el de c iind din om
Iulian Mihu lor, orice scenariu este şi un pretext pentru fapt a alunecat din pat sau ceva pe aproape
altceva, in comparaţie cu ceea ce e evi­ de acest lucru. Dar numai la început faptul nu rămîne decit umbra...
dent scris. Dar Omul şi umbra include, mi se dezleagă mai simplu. Odată ce spec­ (Gheorghe Cozorici
se pare, clar toate sensurile viitorului film. tatorul are cheia, el va fi nevoit să descifreze
: — După «Lumina palidă a Strict profesional, nu are nimic extravagant pe parcurs «rebusuri» mai complicate, dar în , Omul şi umbra)

e
durerii», unul din primele ca formulare, nu e tncifrat Probabil că finalmente dezlegabile. Am avut întotdea­ mm
locuri in «top-ul» criticii dezinvoltura cu care se face trecerea de la una convingerea că spectatorul nostru este
I in stagiunea trecută, ia- real la imaginar poate surprinde... deştept. Nu că n-ar înţelege unele filme, că date in diversele filme anterioare, dar nu
tă-vă stimate Iulian Mihu, — Această împletire între planul real nu le-ar pricepe (vorbesc din punctul de mai pufin importantă pentru mine şi pentru
pe platou cu cel de-al 9-lea şi cel oniric mi s-a părut lucrul cel mai vedere a ceea ce noi, specialiştii, numim alţii. De aici şi un număr mai mic de perso­
film, «Omul ţi umbra», la interesant din punct de vedere cinema­ elementar fabulă, racorduri intre planuri naje de vlrf, de fapt tre i interpretate de
care, pentru prima oară, semnaţi tografic,
fi sce­ dar n-am înţeles din decupai — şi scene, etc.), ci că ihi le gustă, şi aici văd Elisabeta Fazekas (recomandată de ulti­
nariul. Altfel spus, din nenumăratele dată fiind şi ponderea imprevizibilului eu o lipsă de educaţie, o lacună a lui, deri­ mul film al lui Manole Marcus), George
scenarii pe care le-ati scris de-a lungul în stilul dumneavoastră de a filma — vată, bineînţeles, din faptul că multe din Cozorici şi Emilia Dobrin, cu care din
anilor («Noaptea vinătorului», «Băiatul cum va arăta pe ecran? Ce putefi spune filmele pe care le vede sínt aşa cum ştim fericire mă reîntîlnesc. Şi ar trebui să con­
cu o singură bretea», sint primele despre modalitatea filmică de a povesti toti că stn t dintre acelea din care facem şi siderăm această reală «lipsă de inedit» o
care-mi vin in minte) f i care n-au avut «Omul şi umbra»? Vă întreb acest lucru noi înşine destule... defecţiune? Sau, dimpotrivă, prin acordul
şansa să devină film (defi sint convinsă şi pentru că s-a vorbit mult despre struc­ — Filmele dv. de pînă acum creau o la obişnuit, o calitate? In mod sincer, nu-mi
că ar fi meritat), iată in filmări acest tura narativă a ultimului dv. film «Lu­ lume cu o tipologie diversă. Cum vă dau seama Attt pot să spun, că personajul
«Omul fi umbra», un prim «film de mina palidă a durerii»— vefi descurca de această dată cu doar spălătoresei este o imagine transpusă din
autor» semnat Iulian Mihu. intr-o fază — Stilul de filmare pe care îl am nu este două personaje, care la lectură nu mi viaţă, o cunosc şi de aici a şi pornit modelul
de lucru, el s-a mai numit «Premiul deloc im previzibil Nu mă îndepărtez de s-au părut inedite? realizării acestui film, cu oameni taraţi, dar
Nobel pentru propaganda antialcoo- ideile şi sensurile propuse. Din punct de — Şi aici este vorba de o lume; mai re- recuperabili... R o xan, PANA
lică». Reamintesc acest titlu pentru că vedere formal Insă, un decor sau un actor strinsă e drept, in raport cu celelalte abor­
i

dusă pe litoral si obligată să zboare. Da, da! apropie premiera filmului,poate fi dezvăluit
Să zboare! Aici au intervenit mecanicii, faptul că secvenţa menţionată a stîrnit
dar nu Intr-o zi oarecare, ci duminică, zi multe controverse şi nu puţini au fost cei
in care şi ei puteau să-şi guste binemeritata care au calificat-o drept «inconştienţă, im­
Ana şi „hoţul" odihnă. Dar cum In orice meserie există posibilitate, iresponsabilitate». Din păcate,
mai există încă destui oameni (chiar si
oameni pasionaţi, mecanicii de la Auto-
mecanica din Eforie-Sud, şi-au suflecat din cei cu mare experienţă cinematograf
Cînd societatea mtnecile iar apoi, cu toată priceperea şi fică) care privesc cascadoria doar ca un
măiestria lor, s-au străduit să-i facă «bătrî- cumul de nebunie şl inventivitate Sigur,
îşi spune cuvîntul nicii» o operaţie de întreţinere... există şi aşa ceva. Dar, ca în oricare altă
Digul. A fost şi sperăm că va mai exista meserie, sínt prezente şi calculul, exigenţa,
într-un destin multă vreme, căci este întărit de ceea ce pregătirea, munca de zi cu zi. înainte de a
individual. numim stabilopozi. Trambulina — n-ar fi fi fost executată săritura in mare (căd a-
fost, dacă Intr-o meserie attt de paşnică, ceasta este secvenţa despre care vorbeam),
Scenariul: precum scenografia, n-ar exista şi oameni maşina a fost adusă la starea optimă, tram­
curajoşi şi inventivi ca arhitectul Dodu bulina încercată de zeci de ori, calculele
Franc isc Munteanu Bălăşoiu. Echipa de filmare — seamănă reluate după toate rigorile fizicii. S-a con­
cu o orchestră. Dirijori; regizorul Virgil statat că pentru executarea unui salt care
R e g ia : să-i permită maşinii să depăşească viitu­
Calotescu şi secundul Mariana Calo-
V irgil Calotescu tescu; vioara I — operatorul Dumitru rile stabilopoziior din jurul digului (înalţi
de cea. 4 metri) viteza de rulare la mijlocul
Costache Foni; vioara tl-a,operatorul Ga­
briel Cobasnian; vioara lll-a operatorul digului trebuia să fie de 70 km/h., iar la in­
scafandru Tiberiu Lazăr Ghidai!; per­ trarea pe trambulină — de minimum 90.
cuţie — directorii filmului, Dumitru Tofan In caz contrar, roţile din spate ar fi atins
"~| A fost odată o maşină care, şi Ion Floroiu; solistul — de această stabilopozii, maşina s-ar fi dezechilibrat

E
k j după ce a servit m ulţi foarte dată cascadorul, care l-a dublat pe actorul şi s-ar fi răsturnat pe stînci. Dar totul a fost
S mulţi ani drept mijloc de loco- Gabriel Oseciuc, interpretul principal. bine, ba chiar şi masca de oxigen cu care
moţie, într-o zi a devenit o- Spectatorii — cei care In ultimele zile ale «se înarmase» cascadorul (pentru orice
y , biectul de inventar imobil cu verii trecute s-au aflat pe plaja situată în eventualitate) nu a fost folosită. Calitatea
nr._ din recuzita studioului fata hotelului «Oltenia» din Olimp. Se filma Confruntarea cu ceilalţi, dar în cascadei o veti judeca dumneavoastră cînd
cinematografic de la Buftea. o secvenţă a filmului Confruntarea (sce­ primul rînd cu propria conştiinţă veti vedea filmul.
Şi in loc să-şi petreacă bătrtneţea Intr-o nariul: Francisc Munteanu). Acum, cînd
cele petrecute a; arţin trecutului cind se
(Gabriel Oseciuc în A na şi Nicolae DIDE
binemeritată linişte, s-a trezit peste noapte
«h o ţu l» )

ţiile şi In special în literatură, pentru că,aici, cretizăm puţin această problematică intrtnd chiar ospitalitatea tradiţională a
continui să cred, stnt mai multe surse pen­ prin prisma personajelor din film. românului. Această supremaţie a spiritua­
tru film decit în aşa-zisele «subiecte» ori­ — Am căutat să analizez acest proces lului fiind o achiziţie a trecutului, dar şi
de ansamblu, să-l văd printr-un om, un des­ răspuns la un deziderat manifest şi impera­
ginale». Pornind de la un nucleu rezolvat
epic, literar, eu pot interveni cu adaptarea, tin individual, un destin posibil, fără îndoială
repetat in mii de cazuri.
tiv al prezentului: a fi comunist de omenie,
a fi revoluţionar romantic...
ANUNŢ
cu recompunerea lui cinematografică, dar
îmi pot păstra. In acelaşi timp, disponibili­ — Ce ar fi inedit la acest personaj? — Am ajuns din nou la generalităţi.
— Poate faptul că e vorba de un per­ Pentru a ne reîntoarce la «Femeia din
tatea, nu intru obosit şi golit în filmarea pro-
priu-zisă. Elaborez foarte minuţios decupa­
jul în maximum de detalii, înclt oricînd, ori­
sonaj feminin. Mi se pare că acest lucru
mă va ajuta să punctez mai bine semnifica­
Ursa Mare», inedit mi se pare mediul
social ales,al forestierilor maramureşeni
în legătură
cine n poate film a Acest lucru Imi dă sigu­ ţiile, ideea esenţială a filmului: aşa cum bio­ şi al constructorilor de hidrocentrale
ranţă, o linişte care mă face receptiv la
momentul inspiraţiei din fiecare zi de fil­
logic şi istoric femeile, vrînd-nevrlnd, asi­
gură continuitatea prin gestatie-naştere şi
din această zonă a ţării.
— E o zonă care permite, vizual, cinema­
cu concursul
creştere a copiilor, în acest proces inevita tografic, punerea în evidenţă a raportului
mare, receptiv la ipoteze, variante.
— Un film din actualitate ar trebui, bil de trecere de la un tip de civilizaţie la
altul, ceea ce trebuie asigurată e continui
dintre valorile tradiţionale şi cele ale pre­
zentului. Raport care avertizează asupra
de scenarii
la modul ideal, să ne intereseze pe toţi
cei care trăim acum şi aici «Femeia tatea, păstrarea valorilor primejdiei existente azi la scară mondială:
din Ursa Mare» are o problematică de — Să numim citeva din aceste valori. criza de spiritualitate, lupta ecologică. Pen­
interes mai larg? Mai general? — Cea dintîi dintre ele, cea mai generala tru că la fel ca şi s p iritu l ca şi sufletul na­
— E vorba de cea mai importantă, mai şi, cred cea mai necesară, e supremaţia tura trebuie păstrată şi respectată chiar,
actuală, mai plină de consecinţe problema­ spiritualului asupra practic-materialului. E sau mai ales atunci cînd e supusă la trans­ C o n s i l i u l C u l t u r i i ş i E d u c a ţ ie i S o c ia ­
tică pentru ţara noastră. In general pentru vizibilă în toate momentele, de la sacrificiul formări bruşte şi ireversibile. lis te şi A s o c ia ţia c in e a ş t ilo r aduc la
epoca noastră: trecerea specifică de la un pentru apărarea tării în momente de pericol — E ciudat că toată această pledoarie c u n o ş t in ţ a p a r t ic ip a n ţ ilo r la c o n c u rs u l
tip de civilizaţie la altul. Nu e vorba doar de pină la fapte ale raporturilor sociale, air implicită a filmului,aţi pus-o pe umerii
d e s c e n a r ii c in e m a t o g r a f ic e , d e s fă ş u r a t
progres tehnico-material, aşa cum era în­ unui personaj feminin, care cel puţin In
virtutea unor prejudecăţi, e mai fragil, in p e r io a d a d e c e m b r ie 1 9 8 0 -m a r tie 1981,
ţeles In glndirea secolului tre cu t ci de tre­
cerea inevitabilă de ta anumite structuri mai delicat... u r m ă t o a r e le :

de existentă tradiţională la civilizaţia in­ — Eu nu cred Iri fragilitatea feminină, ci L u in d in d e z b a t e r e c etp 2 8 0 d e s c e n a r ii

dustrială. E un fenomen zguduitor care tocmai în forţa e l datorită continuităţii de d e p u s e in t e r m e n e le a n u n ţ a t e in p r e s ă ,
presupune tot felul de reaşezări în rapor­ care vorbeam. Cred şi într-o forţă a j u r i u l a s e le c ţ io n a i 3 5 de s c e n a r ii r e c o -
turile oamenilor In societate Procesul e instinctului, a afectivului In capacitatea m a n d in d c a, d u p ă d e f in it iv a r e a lo r d e
general, mondial, com plicat,şi într.-un fel femeii de a reacţiona prompt şi eficient.
c ă tr e a u t o r i in c a d r u l c a s e lo r d e f ilm e ,
cumplit. In România, în formele lui carac­ Cred că, in fond, femeia e mai puternică
decit bărbatul şi acest lucru e evident In a c e s te a să f ie a c h iz iţ i o n a t e in v e d e re a
teristice, procesul durează de circa 100 de
ani, accelerat în ultimii 30. De acest pro­ mediul din care provine eroina mea: satele v a lo r if ic ă r ii lo r c in e m a t o g r a f ic e .

ces depindem toti şi fiecare H trăim în maramureşene, lume care a păstrat mai A v in d in v e d e re f a p t u l că n i c i u n u l
planul conştiinţei individuale. Cei mai mulţi solid, mai evident decit In alte colţuri d in t r e s c e n a r iile p r e z e n t a t e in c o n c u r s
dintre noi au copilărit la ţară, sau cel puţin ale ţării, valorile şi robusteţea chipului n u a în t r u n i t c o n d iţ iile p r e v ă z u te d e re ­
părinţii sau bunicii lor sínt de acolo. tradiţional de existentă. g u la m e n t , j u r i u l nu a a c o r d a i p r e m ii.
— Să încercăm să restringem, să con­ R.P.
 pe de o parte de rădăcinile din ţările lor de
oiigine şi pe de altă parte incapabili să cu­
prindă, deci să cunoască tntreg continen­
tul descoperit (egal tn suprafaţă cu Statele
Unite, fără Alaska, şi populat, plnă in 1980,
doar de 14 milioane de locuitori) s-au sim­
tă întotdeauna supuşi de pămintul cucerit
«Zile ale filmului australian» din România, cu arma.
organizate in cadrul relaţiilor culturale din­ Lungul weekend (regizor Colin Eggles­
tre cele două ţări. Zile care ne oferă prilejul ton) reia această relaţie dintre omul alb si
să urmărim filmele din cea mai interesantă natură şi o aşază în ecuaţia unui thriller-
decadă: anii ’?0. pcolocpc Un cuplu, după citiva ani de căsă­
Celor 7 documentare incluse tn programul torie nu tocmai ideală, pleacă Intr-un week­
săptămtnii le revine rolul să deschidă, pen­ end lung, undeva %i mijlocul unei păduri
tru noi, o fereastră către un continent atft sălbatice la o margine de ocean. Dar ei nu
de îndepărtat geografic de ţara noastră. iubesc, nu respectă şi nu înţeleg frumuseţile
Facem din nou, prin intermediul imaginilor, sălbatice, şi batjocoresc natura Treptat,
un salt uriaş de aproape 20 000 km pentru a natura pare să se răzbuna li atrage lent
ne lăsa fermecaţi de comorile marii bariere tn tot felul de capcana unele reala altele
roşii, numită de navigatorul şi exploratorul doar Imaginate de ei din spaima ce se ţese
James Cook «Coasta periculoasă de la In jurul lor şi, plnă la urmă, li condamnă la
răsăritul Marii Ţări a Sudului», In Reciful; dispariţie.
sau ne lăsăm desfătaţi de peisajul montan Splendidul Picnic la Hanging Rock
in Ţara da Sus. Pămintul mamă ridică (regia Peter W e ir, clasat pe locul unu In
un colt de perdea de pe trecutul continentu­ ttnăra generaţie) splendid ca imagina sce­
lui, conductndu-ne intr-un trib de abori­ nografia costume, favorizat şi de moda
geni, azi mai vieţuiesc doar 60 000 pe În­ la belle épogue, ctnd se petrece acţiunea,
tregul continent. Alte trei documentare degajă acelaşi mister fci relaţia om alb-
ne familiarizează cu aspecte din viaţa cu­ natură. însoţim o clasă de fete a unui re­
rentă a australianului, asemănătoare cu numit pension intr-un weekend la «stinca
cele din orice ţară industrializată tn acest agăţată». Ctteva dintre ele cad pe nesimţite
final de secol: Fiamengo — două modele victimele unei atracţii nedefinite dar irezis­
şi creatoare de modă cu problemele lor, tibile . Fetele se pierd pentru totdeauna şi
Weekend — ce fac şi ce nu fac australienii nimeni, niciodată, nu va putea desluşi mis­
la sfirşit de săptămînă; şi, in sftrşit, Timpul terul dispariţiei lor. (Aceeaşi hipnoză exer­
liber, premiat tn 1976 cu Oscarul pentru citată de natură asupra omului, împinsă
cel mai bun film de animaţie, care in răs­ plnă la perdiţia lui am lnttlnit-o şi ki alte
timpul a 6 minute explică şi satirizează în­ filme australiene, printre care renumitul
treaga tevatură a ritmului societăţii Ultimul val, tot al lui Peter Weir).
moderne. Cu ultimul film al săptămtnii, Breaker
Cele patru filme de ficţiune se dezvoltă, Morant, intrăm pe terenul, atlt de fecund In
din punct de vedere tematic, oarecum pe o ultimul deceniu, al filmului politic antirăz­
linie paralelă adică ne lasă să poposim boinic. Istoria adevărată a trei ofiţeri aus­
tot tn mijlocul naturii. Indiferent de epoca tralieni înrolaţi tn armata maiestăţii sale,
Bceniu In care se petrece acţiunea.
Manganinnie (regizor John Honey, ma­
regina Victoria, trimişi să lupte împotriva
burilor a devenit azi legendară Crescuţi
rele premiu la festivalul internaţional de fil­ tn respectul disciplinei militare, ei înţeleg
me pentru copii, «Lumiére», de la Lyon — să ctştige lupta dar politica ere alta Ei
Cu excepţia a 3-4 filme de companiilor străine (în specia! americane 1980). este un splendid poem, un colocviu vor fi inculpaţi şi condamna# Intr-un proces

e
ficţiune şi a unui senal TV parţial britanice), acţionfnd in detriment:!* mut, dialog dus de la suflet la suflet intre fe­ de înaltă trădare, pentni a se S făcut vino­
(Putere fără glorie), spei dezvoltării industriei naţionale de film (intre tita de nici 6 ani a unor colonizatori brita­ vaţi de crima tn realitate, cei trei au servit
I tatorii noştri nu au avut pn 1955 şi 1960 sint realizate 19 lung-metraje. nici şi o femeie aborigenă a cărei familie a drept ţapi ispăşitori pentru a lăsa liberă ca­
lejül să-şi apropie o cinema­ majoritatea străine sau coproducţii, doai lost ucisă chiar de armata colonizatorilor lea unei conferinţe de pace. Povestea lor
tografie care, deşi atlt de în­ cinci dintre ele slnt cu adevărat naţionale). albi. Anul petrecut împreună In peşteri, reconstituită de regizorul Bruce Beresford
depărtată de ţara lui Lumiéru, Abia după 1970, odată cu înfiinţarea Corpo­ in junglă In apropierea oceanului devine din flash-back-uri pe parcursul procesului,
a realizat primul ei documentarraţiei
(faimoasa
Australiene de Stat pentru Dezvolta­ un fel de ritual al cunoaşterii reciproce prin Intr-o perfectă logică a naraţiunii şi cu o
cursă de cai de la Melbourne) tn rea
1896,Filmului,
şi pri­ a Institutului superior de stu­ semne, al pătrunderii esenţelor vieţii des­ netăgăduită rigoare a argumentelor, con­
mul film de ficţiune încă In 1899. Plnă la apa­ dii de cinema şi a inaugurării Palatului na­ prinse din puterea exemplului acelei femei damnă de fapt ortnduirile ce au făcut din
riţia sonorului, in Australia se fac nu mai pu tional al filmului, cinematograful şi tele­ «stăptnă a focului», un an de iniţiere In războaie un mod de a impune pacea.
ţin de 198 filme. La începutul anilor '30, con­ viziunea australiană înregistrează un nou tainele naturii. Un poem insolit, ce pune tn Pe lingă caracterul lor insolit filmele slnt
secinţele marii crize se fac simţite şi in start. lumină procesul aculturaţia ce a opus cu slujite de mari ambiţii tehnică transformate
economia australiană, antrenînd o stag­ Ne putem, deci, întreba: e bătrin sau e brutalitate două culturi, dintre care una era tn atuuri artistice (calitatea peliculei, cu-
nare a industriei de film. Redresată, intru- tinăr filmul australian? E bătrin, prin tra­ menită să piară Filmul lui John Honey loarea, luminozitatea efecte vizuală th-
citva, la sfirşitul deceniului 4, cinematocua- diţie şi prin maturitatea artistică, aşa cum pune In evidentă raportul aparte dintre omul cadratura, montajul etc) reuşind o expre­
fia australiană avea să cunoască o nouă o demonstrează istoricul cinematograliei alb şi natura acestui continent şi azi im­ sivă traducere a ideilor tn limbajul estetic
stavilă odată cu izbucnirea celui de-al doi­ sale, dar şi prezenta selecţie. E tinăr, prin posibil de dominat raport ce apare ca un al celei de-a şaptea arte.
lea război mondial, iar după încheierea incontestabila sa impetuozitate artistică, obsesiv leit-motiv şi h alte filme austra­
păcii, avea să resimtă o nouă invazie a aşa cum ne lasă să vedem aceste primi liene. Probabil că albii noi sosiţi aici, rupţi Adina DARIAN

Pentru un teanc de bancnote, Par şi liar, italienilor de azi. El s-ar putea numi
impar şi acest Secretul casetofonului «fraierul». E tipul italianului sărac, simpatic,
Secretul casetofonului stnt ultimele comedii poliţiste ale aceluiaşi virít fără voia lui in complicatul joc al mari Stada Petrovka 38
Corbucci, pe care publicul nostru le-a văzut lor interese, folosit clnd de unii. ctnd de
recent. Pentru ca să nu mai avem nici un alţii, ca momeală, ca detectiv, ca paravan,
Cineast prolific, $t;rgio Cor- dubiu, filmul din urmă îşi desfăşoară gene­ ca spion etc. Şantajat tot timpul, el execută Sediul Miliţiei de pe strada Petrovka 38
bucci are, la 56 de ani, in ricul pe un colai a două fotografii: Hitchcock ce i se spune (aici o inofensivă serenadă dintr-un oraş sovietic imagini succesive
filmográfia sa aproape 30 de (maestrul suspensului) şi Totó (pentru ita­ la mandolină la ora 5 dimineaţa, cu indicaţia alcătuiesc un portret robot — un miliţian
titluri, printre ele Romulus lieni comicul In persoană). Ar trebui ca fil­ de a nu reacţiona la nimic din ce ar vedea a fost ucis, se caută făptaşul, in linii mari,
şi Remus, Maciste contra mul care urmează acestui generic să ne la faţa locului) Netndemtnatic, o adevăra­ aceasta e trama filmului. Suspensul e pe
fantomei, Fiul lui Sparta­ ţină cu sufletul la gură, atunci ctnd nu ne tă «mazetă», el reuşeşte să-i încurce şi planul doi, la fel şi senzaţionalul — accen­
cus şi cîteva western uri-spa- ţine cu gura plnă la urechi. Dar cu «reţeta» mai tare pe poliţişti dar şi să-i limpezească tul cade pe ceea ce e, de fapt, o astfel de
ghetti. lată o cursă in care nu se ştie cine in film nu se tntlmplă ca la prăjituri. Prin pe spectatori tn bruma de morală pe care investigaţie operaţii de rutină, piste false,
aleargă mai repede: producători şi reali­ repetarea ăi, nu devii mai specialist, mai o implică filmul. Imaginaţl-vă un Marcello infractori mărunţi si neinteresanti. Depai
zatori ai cinematografului de tip comerr experimentat. Aici rutina strică gustul. Aşa Mastroiani şchiop, sărac (ductnd in circă Io de imaainea «din romane» a superdi
ciai — seria B — sau spectatorii dornici in se face că acest Secret al casetofonului un tată beţiv şi cartofor), timid şi ascultă­ tectivului, reprezentanţii ordinei publice slnt
exclusivitate de film-divertisment Nu se mai e mai slab dectt celelalte două, cu o in­ tor. complexat şi — incredibil! — fără succes justiţiari care-şi riscă viaţa In anonimat
ştie cine a început prin a face celuilalt con­ trigă poliţistă mult mai tnctlcită, greu de la temei; la sfirşitul filmului, din pură întîm- pentru a asigura liniştea concetăţenilor.
cesii. Un lucru e cert industria a devenit dibuit chiar după terminarea filmului, cu plare, moştenitor al unei averi fabuloase. Ei nu stnt eroii invulnerabili şi romantici,
rentabilă şi de aici productivitatea ei spo­ un exces de travestiuri, cu neverosimile Dincolo de tngroşările comice, de pitores­ dimpotrivă Pe masa de operaţie, medicii
rită. otrăviri, asasinate şi vendette, cu excentri­ cul facil (acţiunea se petrece la Neapole) fac eforturi supraomeneşti pentru a salv,
Specialist, se pare, in cunoaşterea gustu­ ce locuri de desfăşurarea acţiunii: case bln- de umorul cinic (uneori «negru» de-a bine- viaţa unuia dintre ei, grav rănit în final
lui publicului, Corbucci face retete care tuite de fantome, tripouri, şalupe care se lea) şi de lipsa unui dozai echilibrat intre privirea grea a ofiţerului de miliţie, intei
merg la sigur. A fost un succes Spartacus? scufundă, spitale psihiatrice. Miza cunos­ «comic» şi «policier» (oricum mediocre a- pretat de Vasili Lanovoi, concentrează du­
De ce n-ar fi atunci şi Fiul lui Spartacus? cută: banii. Scrupule: nici unul. Victimele mlndouă) filmul conţine semnele, reflexele rerea şi revoltă cutremurat la gtndul cit de
A avut westernul epoca lui de glorie? De se adună cu iuţeala fulgerului şi fiecare locului şi timpului in care a fost făcut. A- repede şi stupid putea muri un camarad
ce n-ar avea-o şi prin transplant pe pă- «accident» respectă cheia filmului: comlco- gresiunea asupra cetăţeanului nevinovat, fiindcă la periferia societăţii, există încă
mlntui Italiei? Comedia şi pollcier-ul se poliţistă. Singurul luciu notabil, prezent şantajat, terorizat şi implicat In tot felul de indivizi ca cel din fata sa.
află pe primele locuri in topul spectatori­ dealtfel şi In celelalte două filme: tipul pe afaceri dubioase, încetează de a mai fi
lor? «Comedia poliţistă» va fi genul hibrid care îl pune in circulaţie personajul prin­ doar un pretext dramaturgie, puţind vorbi Marina CONSTANTINESCU
in care el se va specializa. cipal, după cit se pare drag, oricum fami­ oriclnd şi despre o realitate a Italiei contem­
porane. La fel poliţistul pe post de «croni­
P ro d u cţie a s tu d io u lu i «M . G o rk i*. Un film de
car obiectiv», care notează conştiincios Boris Grlgorier. C u: Gheorghl lum a to r, Vasi.i La-
totul dar nu intervine niciodată, conştient
Incredibil! Un Mastroiani fără succes la femei! că nu poate împiedica nimic din ce se
n oro i, Evghent Gherasimoe, N ikolai Kriukov

(Secretul casetofonului) pune la cale şi că nu va schimba cursul

evenimentelor, tn final e avansat pentru
ingeniozitatea cu care a contribuit la «re­
zolvarea cazului».
Idilă cu Miss Brazilia
Ce e mai curios este că acest Sergio
Corbucci a debutat ca critic de cinema. Gloria sau eşecul? Să accepte anonima­
Ce filme ti vor fi plăcut oare pe vremea tul, tnfrtngerea fără luptă sau să cucerească,
aceea? cu orice preţ faima la care talentul ii în­
Roxana PANĂ dreptăţeşte să aspire? Pentru Pepe de
Jaen, etntăreţ de muzică populară dilema
Product!* a studiourilor italiene. R egia: Setgm dispare In momentul inttlnirii cu Martă re­
Corbucci. Cu: M arcello M astroiani, Ornella Mub porter la televiziune, care ştie că de cele
Michel PiccoU. mai multe ori talentul nu e suficient pentru
►
 pe ecran e ilele filmului din Ferrara

Orice idee este bună dacă toare prin farmecul lor desuet şi pană -Crezul sftisfic
favorizează cunoaşterea prin rău prevestitor. Această lume pe care a imu-
intermediul artei,chiar şi cînd ginat-o Bassani şi a concretizat-o in film în slujba crezului
n é m a ideea are mai mult aerul unui De Sica sugerează, cred, o posibilă vizi­ antilustîTt
pretext. De exemplu, acest une despre un univers proustian — o
grupai de filme — unele mai lume In care relaţiile umane şi sociale sint
noi, altele de-a dreptul din mereu raportate la ambiante, la un «decor
rafturile Cinematecii — pornind de la un de vie», la obiectele care populează aceste
spaţiu geografico-istoric: Ferrara şi lumea ambiante şi care ies din starea de prozaic
ei. Primul din aceste filme (legat prin prin însuşi ritualul folosirii lor. Drama unei
Intimplare şi ambiantă de oraşul-cetate de realităţi care loveşte in cei pe care aberaţia
pe valea Padului) şi singurul inedit pentru unui moment ti vizează (este vorba de de­
noi era Grădinile fam iliei Finzi-Contini, portările ordonate de nazişti) capătă astfel
una dintre ultimele realizări cinematografice reverberaţia unui adevărat cataclism. Dai
ale lui De Sica. Despre acest film se vor­ tonul naraţiunii lui De Sica se păstrează in
bise şi se scrisese mult, s-a aflat chiar şi pe registru reţinut, sobru şi evită cu grijă
lista candidaţilor la Oscar. Filmul lui De patetismul care, asociat cu opulenta cadru­
Sica a fost la vremea lui — cu un deceniu lui şi a decorului, ar fi devenit desigur, gran­
in urmă — un fel de film-evenimeni Aici dilocvent. Dimpotrivă,povestea familiei Fln-
de Sica aborda — şi era o împrejurare des­ zi Contini şi a oamenilor — care tntr-un fel
tul de rată pentru el — ecranizarea unui sau altul — au intrat In universul ei de
roman de amplă frescă, al lui Giorgio Bassa- existentă, apără tot timpul acea vibraţie
ni, un roman de structură densă, cu o lume ascunsă a operelor de profunzime, gestul
descrisă in nuanţe, in semitonuri, evoluind controlat, miztndu-se aici mai mult pe
intre situată confuze şi momente dure. nostalgia pe care o poate sugera decit pe
O lume învăluită intr-un parfum retro (dar şocul imediat.
trăm du-şi mai mull trecutul decit propriul ei Despre Obggsia lui Visconti ar fi hazar­
prezent in care se trezeşte ca sân constate dul să vorbeşti astăzi altfel decit făcind o
atrocitatea). Acţiunea se petrece intr-ade­ lectură critică, o decriptare estein ,i la
văr la Ferrara in anii războiului şi parcă un patru decenii de la realizarea lui (după cum
destin implacabil înscrie in atmosfera ora- se ştie după un op literar al lui Caine, Poş­
şului-cetate (care ne apare puţin anacronic taşul sună întotdeauna de două ori, re­
în fastul lui edilitar încremenit de parca a d u s astăzi pe ecran şi prezentat la ediţia is i pastreaza vibraţia schimbării pe care o există şi un anume suspense dar prea pu­
s-ar autoadmira), oraş în care oamenii 1981 a festivalului de ia Cannes). Visconti introducea iar Strigătul lui Antonioni îl ţină noutate (din punct de vedere cinemato­
trăiesc ca intr-un ritual al citadinismului de reuşea atunci. In plin climat ostil, să invoci anunţă pe autorul lui Blow up tocmai prin grafic vorbind) şi Drum fără praf (un film
veche stirpe, o stare de nelinişte, de aştep­ o sursă literară străină ca să evoce o lume dimensiunea acelui straniu ce poate fi de­ care nu părăseşte epoca ia care a fost
tare. in film, atmosfera romanului lui Gior­ paradoxal necunoscută spectatorilor ita­ pistat tn atmosfera filmului. Un straniu care făcut) au completat o idee de program dar
gio Bassani se transformă în lungi des­ lieni, chiar lumea italiană, şi in acelaşi timp nu divulgă, nu oferă idei gata confecţionate nu şi-au depăşit această vocaţie.
crieri de ambiante, in alternări de atmosturu să spargă cu acest film fluxul unei mitologii ci predispune la gtndire. Celelalte filme —
cînd de zi plină dar parcă filtrată pi ui vâliu ( a filmului telefoanelor albe şi al persona Ultimul post do control (văzut recent pe Mircea A L E X A NDRESCU
cînd de crepusculuri dramatice şi sfîşie- lelor de carton). Obsesia revăzută astăzi ecranele noastre), film de război in care

a deveni celebru. Ambiţia de a-l lansa pe diferit, să căutăm uneltele potrivite pentru a-şi aminti cine sint ei. Singura legătură familia, cu prietenii, cu viata. Ajutorul vine
cintăretul cvasinecunoscut, lipsit de ceea a vorbi despre aceste pelicule, care in teiul cu trecutul, muzica, limbai universal, sim­ tot din partea profesiei, care Fi aduce erou­
ce in mod frecvent este numit «Public-re- lor sint o realitate specială şi specifică în bolic izvorttă dintr-o cheie (cine poate lui satisfacţia creaţiei şi bucuria succesu­
lations», stimulează fantezia publicistică a universul filmic contemporan. uita unicul mijloc de comunicare, emoţia lui. Concentrat asupra compunerii unui
reporterului T V care nu ezită să recurgă la D a n STO IC A notelor muzicale din Inttlnire de gradul concert el «se limpezeşte» şi Işi recapătă
formulele cele mai îndrăzneţe. Pepe se va trei)? demnitatea te fata morţii. Ftedoaria pentru
convinge insă că, pentru a atrage atentia Producţia a studiourilor pakistaneze. R egia: Nazar Proiectat tntr-un ipotetic şi fantastic
Shabab. C a: Wahead Murad, Bebra Sharif, Shahid,
sfidarea bolii evită patetismul. In căutarea
publicului, nu este suficient să ctnU în Z arqua. viitor, ca o variantă a legendei Ucenicului unui ton discret filmul stăruie asupra sin­
cuşca leilor din arena circului, in care îl vrăjitor, filmul (dincolo de intriga prolixă, gurătăţii gtnditoare a eroului, acompaniată
împinge inventiva reporteră. dialogul abundent butaforia şi costumele de excelente partituri muzicale.
Realizat in nota convenţională a comediei
muzicale spaniole — dragoste, ambianta
Cosmonautul uneori neinspirate) readuce in prim plan Dana DUMA
o discuţie despre responsabilitatea mora­
iberică de rigoare, «ole!», cîntăreţi cu priza lă a oamenilor de ştiinţă. Mr
la public — respectiv Manolo Escobar şi Temă serioasă rezolvată In cheie comi­ P ro d u cţie a stud io u rilo r m aghiare. Un film de
că: un tlnăr — ciudat aliaj de inocenta György Hintsch. C m Peter Hűsíti, tren Bordán,
Conchita Velasco, parteneri şi In Ritmuri zăpăceală, tenacitate şi romantism visează György Kálmán, tor and Lohinszky.
spaniote, pelicula aceluiaşi regizor, ditu P ro d u c ţia M osfttm . U n fű m do Mark Kova,ev,
zată cu ctfiva ani In urmă — filmul apelează să devină cosmonaut. Dar la examenul V. Polin. C u : Vladimir Ivaţov, I. Gusev, V Titova,
de ia Institutul de aviaţie este respins. E. Vitorgan, V. Bektrls.
la o intrigă-pretext pentru repertoriul mu­
zical. Insuficienta exploatare a filonului Obligat să-şi satisfacă stagiul militar, el Stele de dimineaţă
comic este suplinită de surdina bine inspi­ începe un lung şir de experienţe; fragilul
tlnăr are însă o rezistenţă demnă de un
rată pe care regizorul o pune accentelor
melodramatice, rezolvind cu umor cele adevărat cosmonaut şi romantismul unui Socrul Un spaţiu limitat al dramei: podul unei
case tn care se «joacă» ultima carte a răz­
cîteva momente mai ascuţite ale acţiunii, Don Quijote modera Considerat fie boiului — războiul pierdut pentru fascişti,
cum ar fi satira la adresa presei ieftine, «trăznit», fie suspectat de superiori pentru îndrăgită de comedia cehă. tema familiei încă necîştigat de sovieticii ce se apropie
«de scandal», cu rubricile ei de actualităţi preocupările şi performantele sale (vor­ apare de data aceasta insotită de o alta, dar n-au ajuns in satul cu pricina. O armată
mondene. beşte japoneza, engleza, franceza, urmă­ aceea a disputei intre generaţii. Mentalită­ se retrage, cealaltă încă nu s-a instalat.
Florica BALG rind un infractor conduce maşina ca un ţile părinţilor intră te conflict cu ideile co­ Situaţie încordată, ideală de exploatat fil­
cascador, are obsesia timpului exact >i piilor care tocmai trec hopul examenului mic, pe care o scenaristă încercată ca Ewa
a disciplinei, işi execută, indiferent de înv de bacalaureat Neînţelegerile pornesc din- Petelska o orchestrează cu abilitate, pînâ
Producţie a studiourilor spaniole. S c e n a riu l şi re­ prejurări, programul de gimnastică, dur, tr-o pricină sentimentală, considerată de la un punct cu ingeniozitate psihologică,
gia: Jose Seem de Heredle. C m Manolo Escobar, de fapt, nu-şi găseşte nicăieri locul) e me­ un tată ambiţios,o piedică te calea viitoru­ ritm. Un tlnăr ostaş german rănit nu mai
Conchita Velasco, Jósa Sacristan. Hubán Rojo reu transferat Un drum lung, care se in- lui studios al fiicei sale, de curtnd intrată apucă să se retragă şi e ascuns de o bă-
cheie din nou la poarta Institutului de avia­ la facultate. Ingeniozitatea tinerilor reuşeş­ trtnă localnică tn podul casei, dar In aceeaşi
ţie din Moscova pentru a începe altul, de­ te să înlăture Insă aceste oprelişti şi căsă­ casă se refugiază trei tanchişti sovietici care
Shabana sigur, şi mai lung. toria, secretă, dar nu fatală ca a tinerilor au spart linia frontului şi in aşteptarea gro­
Comedie dulce-amara cu o viziune «pă- din Verona, chiar dacă se lasă aşteptată, sului trupei încearcă să facă rost de benzină
sau basmul realist mintească» asupra unui superman-mode .t
a unui erou-copilandru, aici erou de film
are loc. Din păcate, sfirşitul este prea previ­ pentru tancul camuflat cu ajutorul sătenilor
zibil pentru sp e cta to r Deşi beneficiază de intr-o poiană. Gestapo-ul e insă tn apro­
ín sală se oftează, se suferă, se aplaudă, dar azi şi posibil personaj real. o bună interpretare actoricească (se de­ piere, cum să iei din depozitul duşman
se tace «cu sufletul la gură», într-un cuvint P ro d u cţie a s tu d io u lu i « X . Gorki». Un film do taşează net Daşa Vaskrnova) şi descrie o combustibil? Şi totuşi ttnărul Lavrov reu­
sala participă, e fericită ori tristă odată cu Ghenadi Vasilev. C u: V. Şalnih, N. Egorova, T. insolită ambianţă sătească, filmul lasă to­ şeşte, deghizat te haine de SS-ist si ajutat
eroii. Pentru critic, crescut de mic cu postu­ tuşi de dorit In privinţa ritmului şi dialogu­ de fata gazdei îndrăgostită de el. In toată
latul verosimilităţii in singe, povestea «nu lui, cărora le-am fi dorit mai multă sprin­ încordarea situaţiei, intre o criză de isterie
tine». Şi intr-adevăr, ce poate fi mai înde­
părtat de naraţiunea realistă decit şirul
Patrula cosmică teneală şi spontaneitate, aşa cum stă bine
unei comedii.
a rănitului neamţ care e c t pe aci să-i
descopere pe tanchiştii ce se grăbesc să-şi
nestîrsit de coincidente, liniaritatea psiho­ în acţiune Inmormlnteze camaradul ucis — şi o raită
de recunoaştere la sediul Gestapo-ului,
logică a personajelor, «naivitatea» întim-
plărilor, etc. Şi totuşi... Imagini fantastice, lumi cosmice, magma P ro d u cţie a studiourilor c eh oslovace. U n film scenarista strecoară un moment de des­
de Edének Mika. C u: Josef Blähe, Llbuie Herelkovä tindere bine lucrat regizoral de Henryk
Pentru o istorie care descinde direct din incandescentă pierdută în spaţiu invadea­ Vlastimil Brodsky, Valerie Kaplanovk.
tradiţia celor «O mie şi una de nopţi», ză ecranul lat In contrapunct se aşterne Bielski — desfăşurat Intre tandreţe şi haz
Shabaiui este un film plin de învăţăminte şi liniştea cunoscută, reconfortantă a ...... la casa bunicii din satul vecin unde fata ti
filmat extrem de corect Sigur, nu şi pentru păduri pămintene. Pe Terra, un cosmo­ prezintă pe Lavrov ca pe logodnicul ei
apărătorii stanislavskienei poveţe «Joacă naut încearcă să-şi amintească ce s-a pe­ Apus de soare polonez întors de pe front. O discuţie tn doi
peri din care bătrlna pricepe minciuna dar
relaţia iar nu efectul». Numai că filmul se trecut tntr-o călătorie interplanetară...
cere apreciat pornind de la premisele lui.
Dacă ne vom Învrednici să facem acest
Film de science-fiction (gen ce pare să la amiază se face că intră te joc şi-i oferă «logodnicu­
lui»,cu duioşie şi umor, ceasul ei moştenit.
ctştige tot mai mult teren pe tărlmui cine­
efort, ce vom descoperi? O structură de matografic şi In zona de interes a specta­ Orice poveste cinematografică cu un Finalul, cam convenţional dramatic, ti
basm şi o intrigă de actualitate. Contra­ torilor), Patrula cosmică in acţiune are erou atins de boala bolilor işi asumă, in obligă pe tanchist să se predea Gesta­
dicţia este evidentă, dar şi perfect posibilă insă şi o dimensiune parabolică. Undeva, ciuda tragismului, riscul tonului melodra­ poului cind acesta ameninţă cu repre­
Intr-o cultură, ca cea orientali, impregnată tn Cosmos, se dă o luptă intre Bine şi Rău, matic, dar regizorul György Hintsch II de­ siuni satul ce-l ajutase să-şi procure ben­
cu tradiţii încă vii. cu toate mijloacele ştiinţei şi fanteziei. păşeşte cu succes. Fără să se lase atras zină. In timp ce eroul cade împuşcat în
Shabana este un foarte interesant su­ Răii, reprezentaţi de pasagerii unei nave de atuurile unui «Iove story», filmul maghiar zori, se apropie de sat tancurile elibera­
biect al recuperării. Păstrlnd intriga clasică care săvfrşesc acte de «gangsterism cos­ se concentrează asupra crizei unui tlnăr toare...
de «moralitate», el descinde din clasicele mic», descoperă că nu sínt decit prizo­ pianist cu o carieră strălucitoare, care află Alice MANOIU
structuri ale poveştilor arabe. Este un film nierii unei forţe malefice pe care n-au mai că este condamnat Deznădejdea, furia
care luptă cu onestă naivitate împotriva P ro d u c ţie a studiourilor p o lo n e le . U n film de:
putut-o controla şi care le-a anihilat voinţa, speranţa resemnarea şi altruismul sint Henryk Bieiskl. C u: Ryszarda Hanin, Boies.aw
alcoolului, tutunului şi desfriului, şi ne în­ personalitatea, memoria. Sint sugestive-,du­ etapele atitudinii sale te fata tulburătoarei P'otnicki, Marian Kocinlak, Boris Tokariev, Slawo-
deamnă pe noi, criticii unui spaţiu cultural reroasele încercări, pierdute in ceată, de veşti, care modifică, desigur, relaţiile cu mira Lozinska.

n
 ■
al cărei suflet neliniştit.după moartea tra­ cultivă şi înnoieşte tradiţia, şi tocmai acest
c o re s p o n d e n ţă gică, se întoarce din neant să-şi răzbune
tatăl şi să-şi scoată iubitul din impas. Regi­
fapt i-a adus In ultimii ani recunoaşterea
internaţională: Necazuri in cer (1978) a
d icţio n ar
d in R.P. C h in eză zoarea Sah-gie, prezentă pe platou, ne fost considerat cel mai bun film ia festiva­ cinem atografic
introduce in codul teatrului clasic, spec­ lul internaţional de la Londra, şi Nezha a
tacol foarte popular in China, cane sinteti­ învins marea (1980), prezentat la Cannes
zează elemente muzicale, de dramă, core­ (e drept, printre filme artistice) a fost pri­
grafice, de pictură, arhitectură şi acrobaţie mit cu ovaţii.
Arta machiajului tşi are, de asemenea, reguli Alte filme văzute la studia Bobocul de
precise: roşu înseamnă fidelitate, negru — rată (din htrtie pliată), Vulpea il vinează
spirit de dreptate, galben — viclenie, alb — pe vînător (htrtie decupată), premiat la
perfidie. Desenele formate de culori nu festivalul internaţional de la Zagreb, In
numai că individualizează personajele, dar 1980, Cei trei călugări care aduc apă
au in sine o frapantă valoare plastică. Cos­ (film satiric In manieră clasică de desen
tumele şi mişcarea aparţin şi ele acestui animat), sint tot atttea semne ale renumelui Creat de Gilbert Cohen-
limbaj scenic, deosebit de sugestiv, In care filmului chinez de acest gen. Séat (Eseu asupra prin­
şi actori şi spectatori sínt perfect iniţiaţi. a o populaţie de 11 milioane de cipiilor unei filozofii* a

4 *
Am privit uimiţi, dincolo de prejudecata,
dar şi de neştiinţa europeanului amator
totuşi de convenţie, dansul ireal de frumos
L locuitori, Shanghaiul are 100 de
cinematografe unde sínt distribuite,
intr-un an, circa 80 de filme din producţia
cinematografului. No­
ţiuni fundamentale şi
vocabular filmologie,
al interpretei Hu Shi-Feng, linia frtntă sau naţională şi alte 30 străine. Jocul cifrelor 1946), termenul desem­
armonioasă a pasului ei, adevărată perfor­ este uluitor, de la o medie de 300 000 spec­ nează, in accepţia lui primordială, stu­
k t mantă artistică şi tehnică. tatori pe zi, la 900 000 In zilele de vtrf. In
general, repertoriul variază de la o provin­
diul din perspectivă psihologică şi so­
ciologică al cinematografului: cum va
italitatea cinematografului chinez nu
V poate fi negată, mai ales In condi­
ţiile In care valorifică tradiţia unei
culturi străvechi. Astfel, Povestea şarpe­
cie la alta şi cuprinde Intre 80—120 filme pe
an (din care o treime stnt filme străine,
adică japoneze, coreene, iugoslave, mexi­
spune cercetătorul francez mai tîrztu,
într-un text publicat In 1958, filmologia
trebuie înţeleasă ca o «disciplină ştiin­
lui alb (1981), despre emanciparea dragos­ cane, englezeşti, franceze, americane etc., ţifică avind drept obiect filmul, consi­
^ r.s tei In Evul Mediu, apelează la tot ce-i dic­ derat In efectele lui asupra indivizilor
tează legenda din care s-a inspirat: apariţii e*C Hmul românesc se bucură de un şi asupra grupurilor».

F
succes cu totul deosebit La Nan­
f i1 O sinteză supranaturale (şarpele alb şi şarpele verde
jing, Explozia a rulat, simultan, la
care se transformă In tinere fete), fiinţe cu
de elemente muzicale, puteri magice. 7 cinematografe (din totalul de 18), iar la Cu un caracter global, presupunînd
de dramă, coregrafie, Ptnă acum, cinematograful chinez se Hangzhou, Revanşa, Valurile Dunării, convergenta a numeroase tipuri de cer­
identifică cu filmul istoric, cu filmul balet Acţiunea Autobuzul au făcut săli pline. cetare specializată, filmologia se înfă­
de pictură, arhitectură in ultima vreme, asistăm la o producţie La Shanghai, unde frecventarea filmului ţişează ca o «cunoaştere ordonată» a
şi acrobaţie în filmul care nu numai că-şi dezvoltă şi-şi diverşi străin nu este prea mare (cam 50% din numă­ unui vast ansamblu de fenomene spe­
fică conţinutul, dar tinde spre subtilitate şi rul locurilor In sală). Puterea şi Adevărul cifice, susceptibile de a fi sistematizate
fr. - L i H u i N iang a fost vizionat cu sala plină. Publicul chinez in două mari categorii: «faptul filmic»
in ed it spre reevaluarea unor mentalităţi
şi noţiuni. Poveste de dragoste pe muu- este doritor să cunoască altă lume, altă şi «faptul cinematografic». Faptul fil­
mentalitate. Repertoriul se alcătuieşte in mic, precizează autorul in capitolul
funcţie de calităţile artistice ale filmului, «Obiectul unei cercetări», «constă In a
dar şi de categoriile de public d intr-o anu­ exprima viaţa, viata lumii sau cea a spi­
mită zonă. Se fac diferenţieri Intre progra­ ritului, a imaginaţiei sau a fiinţelor şi

Tradiţii milenare, mele urbane şi rurale. Activitatea locală de

testare a gustului publicului, de cunoaştere
imediată a felului cum acesta acceptă sau
refuză un film, este vitală pentru munca de
lucrurilor, printr-un sistem determinat
de combinaţii de imagini»; cit despre
faptul cinematografic, specificul lui ar
fi acela de a «pune in circulaţie in gru­
interpretări contemporane distribuţie, şi ea sub semnul înnoirii.
Un rol deosebit In creşterea calitativă
a filmului chinezesc H are, in ultima vreme,
purile umane un complex de documen­
te, de senzaţii, de idei, de sentimente,
de materiale oferite de viată şi fixate de
arhiva cinematografică de ia Beijing. Nu film într-un mod propriu». Distincţia
numai pentru că tezaurizează filme in de­ judecată de unii ca nedialectică, are
n 1979, începe să se vorbească, cu tele Lushan (1980) surprinde prin viziunea pozite ultramodern utilate, nu numai pen­ insă meritul de a atrage atenţia asupra

Í
multă energie — In cinematograful ndernă asupra relaţiilor dintre tineri. Un tru că furnizează cineaştilor fi Imele cu datele necesarei înţelegeri a cinematografu­
chinez, despre realism. Creatoiii im cu totul deosebit Intimplarea de la şi materialele necesare, ci şi pentru că prin lui nu numai ca limbaj artistic particu­
sint preocupat) să descrie aspecte veridice Iun San (1981), despre un tînăr geo­
Tien activitatea de cercetare pe care o întreprin­ lar ci şi ca mass-media accentul apă­
de viată şi de muncă, să denunţe abuzul log trebuind să plece la tară — subiect re­ de este o adevărată şcoală de cinema. sat pus pe dimensiunea socio-psiho-
privilegiilor, să zugrăvească schimbareaprezentativ
de pentru problematica Chinei din Deşi Intiinţată In anul 1958, arhiva şi-a înce­ logică a fenomenului cinematografic a
mentalitate fată de relaţiile de familie şiaceşti
de ani — completează peisajul filmului put cu adevărat viata abia acum trei ani, dar con tribu it dealtfel, la orientarea cerce­
de actualitate, ca să iau doar două exemple
dragoste. Modalităţile de expresie şi stilul este hotărttă să recupereze timpul pierdut. tării de pretutindeni spre analiza siste­
se înnoiesc. Se experimentează filmul sei Disponibilitatea comică care ctştigă tot Arhiva este preocupată de depistarea filme­ matică, minuţioasă, a relaţiei cinema-
ence-fiction. Apar filme politice sau de mai mult teren, este ilustrată de Bucuria lor vechi chinezeşti şi de îmbogăţirea colec­ tograf-spectator.
profunde semnificaţi) filosofice şi sociale vine către mine (1981), film pe tema ati­ ţiilor prin schimburi cu alte arhive, orga­
Filmele istorice sint încă neinteresante, tudinii fată de bătrtni şi de Dragoste, nizează retrospective şi expoziţii ocazio­
«fără luciu»,cum spunea criticul Ding Qiao, care este numele tău (1980) — comedie nale, are un laborator propriu şi un colec­ In articolul scris In 1958 pentru «Enci­
«iar filmele despre copii sint încă prea pu­ spirituală despre şapte cupluri In timpul tiv pasionat şi competent de 300 de lu­ clopedia dello Spettacolo», Cohen-Séat
ţine. Există încă filme schematice, dar fă­ unei excursii cu autobuzul. Ştiinţa gradării fixează cu o claritate sporită obiectivele
crători.
cute cu pasiune, talent şi multă, multă suspensului şi spectaculosul se par că e meleagurile iui Soare-Răsare, oa­ studiului filmologie, implică Intr-un mod
muncă, şi sperăm Intr-o explozie a cinema­
tografului chinez».
eprezentativă In acest sens ni s-a
nu fost însuşite de regizorul filmului poli­
ţist Dosarul albastru (1980), care descrie
disputa dintre japonezi, kuomindanişti $i
P meni minunaţi sint astăzi in efer­
vescentă construcţie socialistă: înal­
tă clădiri moderne şi şosele supraetajate
mai decis dectt o făcuse pină atunci
Exigenta viziunii interdisciplinare, re­
pune In drepturile lor fireşti critica şi

R părut producţia din ultimii doi am

a studioului de filme din Shanghai
Oraş cu o bogată tradiţie cinematografică
comunişti pentru un document secret in
timpul războiului. Prin racordurile intere­
sante sau prin diferitele variante ale mon­
în centrul Beijingului, sau In vecinătatea
vechiului bulevard cu platani din Nanjing
Dar ei ştiu să-ti prezinte ţie, oaspete (fată
istoria cinematografului. Filmologia de­
vine astfel o cuprinzătoare «ştiinţă a
filmului», aie cărei preocupări se în­
(1913 — primele producţii. 1935 — deja pe­ tajului paralel pe care le practică, putem de rare au un adevărat cult) invadat de im­ scriu in şapte direcţii principale: stu­
licule cu caracter social, melodrame şi spune că aceste filme încearcă, timid încă, presii, Pavilionul deplinei armonii sau Ga­ diul reacţiilor fiziologice şi psihologice
muzicale, 1951 — recunoaşterea interna­ o înnoire stilistică, chiar o poetică a imagi­ leria de pe ape din Grădina domniei stinga- ale spectatorului; problemele comuni­
ţională cu Fata cu pirul cărunt), Shan- nii. Aglomerarea de metafore, gros-planuri ce; ştiu să-ţi ofere renumitul ceai verde, cării cinematografice; studiul efectelor
ghaiul are unul dintre cele mai vechi stu­ şi flash-back-uri pot fi semne ale preocu­ aburind, In chioşcul veşniciei de la Palatul filmului asupra mecanismului intelec­
diouri din China (anul oficial de înfiinţare: pării pentru perfecţionarea limbajului. Se­ imperial, ştiu să-ti arate, cu mtndrie disi­ tual şi asupra activităţii psihice; proble­
1949). Plnă acum s-au realizat aici circa lectivitatea, probabil, va urma. mulată, un templu «invadat» de turişti mele sociologice ale psihologiei copi­
300 de 'filme. După cum ne mărturiseşte autohtoni şi străini, sau Marele Zid chine­ lului şi aie psihopatologiei; problemele
directorul adjunct al studioului, anul 1980 inuţiozitatea şi răbdarea care carac­ zesc, ca să înţelegi pasiunea localnicilor sociologice ale cinematografului şi ale
a consemnat 19 filme noi, iar pentru 1981
sint speranţe şi condiţii pentru alte 20
Studioul are 1 800 de lucrători (300 sint
M terizează acest popor nu-şi puteau
găsi o aplicare mai adecvată ca în
filmul de animaţie. Peliculele realizate la
de a se fotografia lingă statuia unui leu de
bronz a u rit De aceea, înconjuraţi de oameni
pe mii de biciclete la Beijing, sau printre
utilizării filmelor; problemele compa­
rate ale filmului şi ale televiziunii; ana­
liza critică a evoluţiei istorice a filmului
creatori: regizori, scenarişti, actori, sceno­ studioul din Shanghai (deschis oficial in alte mii de oameni intr-un bazar din Shan­ şi a cinematografului.
grafi) şi 6 platouri de filmare. Pe unul dintre 1950), inspirate de obicei din basme, legen­ ghai, le-am înţeles calmul milenar, deschi-
ele, în momentul vizitei noastre, se filma de, fabule, povestiri, reflectă viaţa reală chiderea spre viitor, optimismul... George LITTERA
Li Hui Niang, opera clasică renumită a lui dar şi universul fantastic şi fascinant creat
Liao Mo Sha. Este legenda unei tinere fete, de fantezia populară Animaţia chineză Mariana OLTEANU-PARASCHIV

p re z e n ţe ro m ân eşti peste h o ta re F e s tiv a lu r i

!______________
în luna iunie patru oraşe europene şi unul din Asia Mică au găzduit, la festivalurile La Gottwaldov, in R.S. Cehoslovacia, s-a desfăşurat intre 18—24 mai a.c. Festivalul
organizate acolo, producţii ale studiourilor Bucureşti, Al. Sahia şi Animafilm. naţional al filmului pentru copii şi tineret Au participat ca invitaţi, delegaţi din 19 târî.
Vama (Bulgaria) — Festivalul filmului deCruce roşie şi sănătate: Regisire de Şte- Din partea ţării noastre au fost prezenţi regizorii Tatiana Apahideanu şi Gheorghe Naghi.
, fan Roman şi documentarele Prevenirea bolilor cardiovascu­ în cadrul festivalului s-a prezentat un mare număr de filme de lung metraj pentru copii
lare, regizor şi co-scenarist (cu Ioana Popescu) Ladislau Karda şi tineret şi filme de animaţie (product» cehe). De asemenea, a avut loc simpozionul cu
şi Bariera albi, regia Doru Cheşu, scenariul Georgeta Meţianu tema «Problrtne actuale ale filmului de televiziune pentru copii şi tineret». Directorul
Cracovia (Polonia) 4- Festivalul film ului de scurt metraj, documentar şi animaţie: festivalului, dr. Bohumil Steiner, cit şi juriul format din copii au a'cordat premii şi men­
Monumentul solidarităţii — regia şi scenariul Sevastian Anto- ţiuni. Un premiu special a fost acordat de reprezentanta Festivalului international de filme
I nescu; Pe Valea Frumoasei, scenariul şi regia Felicia Cernă- pentru copij şi tineret din Franţa, Monique Grégoire. Decana de vtrstă — cineasta cehă
ianu; Metafora de Mihai Bădică; Miiastra de Ion Trucă Hermina Tyrlovă — a primit un premiu special pentru îndelunga sa activitate. Una din
Annecy (Franţa) — Festivalul internaţional al filmului de animaţie: revelaţiile festivalului a fost filmul renumitului cineast Karl Zeman.
Arena de Zoltán Szilagy; Expertiză de artă de Adrian Petrin- Delegaţia română a purtat discuţii deosebit de interesante cu vicepreşedintele CIFEJ,
genaru; Metafora de Mihai Bădică. Secţia informativă a festi­ Klaus Richter de Vroe, în probleme ale filmului nostru pentru copil.
valului a prezentat filmele: Să nu uităm de Olimp Vărăşteanu
şi Raport de Ştefan Anastasiu. De asemenea, festivalul orga­
nizează o selecţie de filme semnate Ion Popescu Gopo. Gh. Naghi şi
Cattolica (Italia) — Festivalul filmului de groază şi mister:
Capcana mercenarilor de Sergiu Nicolaescu. T . Apahideanu
Teheran (Iran) — Festivalul internaţional de lung şi scurt metraje: la conferinţa ,
La porţile albastre ale oraşului de Mire ea Mureşan şi desenul
animat S i nu uităm de Olimp Vărăşteanu.

14
 1

a m b iţia d o c u m e n ta ru lu i

0 posibilă renaştere?
Fără Îndoială că un m erit
deloc neglijabil, al documen-
■ ir Y Y r n tarului autohton consistă în
■ I I ItTl I fc l grija deosebită acordată
m schim bului de mîine, In preo-
I { cuparea, niciodată dim inua­
tă, pentru viitorul cinem ato­
grafic al celor mai tineri realizatori ai săi.
Intr-o vreme In care In lungm etrajul «artis­
tic» n-am mai asistat demult la debutul
vreunul absolvent din ultim ele prom oţii ale
secţiei de regie a IA T C , aci, In zona nonfic-
ţiu n ii (mai puţin pretenţioasă oare?), o în­
treagă serie de proaspeţi cineaşti a trecut
dela pragul «operei prima», unii co m p o ­
nenţi ai ei reuşind să-şi înfiripe în numai
doi-trei ani, film o gra fii m entionabile.
Dar cine sínt noii veniţi ce bat, atît de
prom pt, la porţile recunoaşterii oficiale? Ei
se cheamă Tereza Barta, Luiza C iolac,
Serban Com ânescu, Moscu Copel, Ioa­
na Hóiban, A drian Is trite s c u , Sabina
Pop, A d rian Sîrbu. înşiruirea alfabetică nu
ascunde, în sine, nici o intenţie de aplati­
zare vaiorică; după cum, din contră, faptul
că asupra scurtm etrajelor cîtorva dintre
tin e rii autori am avut prilejul de a poposi P n i t i i i i l s/’i c m i '
ceva mal îndelung, în tim p ce înfăptuirile . -ţm^film iMH'tic
ce lorlalţi s-au strecurat doar arareori în
cadrul ru b ricii de fată, nu înseamnă numai- ‘ d c jp ri- o dra go ste
decît şi o consemnare im plicită a anumitor *V -_ im|M>sÍbilá.
prem ature superiorităţi. Este, de altfel, în
firea lu crurilo r ca unele film e cu caracter ( I ’i iííliMi ii iituaniiiisaj
* » •
docum entar sau utilita r să conţină accente
îm bucurător de personale, în tim p ce în
altele in ce rtitu d in ile şi şovăielile să se facă
încă sim ţite; este în firea lu cru rilo r ca nu în Nu ştiu alţii cum stnt dar eu
flecare încercare întreprinsă, «ambiţiile» mic, înseamnă a păzi echilibrul ecologic şi amintit martorul în acea clipă. Din acest

e
să se m anifeste cu aceeaşi vigoare. Ceea
cfnd mă gindesc la un festival a salvgarda moştenirea culturală, tradiţiile contrapunct imagine-sunet, din fragmentele
ce ne interesează cu precădere acum, vizea­
cinematografic, ti văd ca o popoarelor. Conflictele se nasc între cei ce diferitelor versiuni tragedia se compune
ză însă mai puţin o disjungere precisă a
minunată ocazie de cunoaş­ apără aceste inalte principii şi cei care, din treptat, pietricică cu pietricică pină la
tere şi recunoaştere. Noutăti indiferentă sau din obtuzitate, sau mai groaza provocată de mozaicul final.
Izbînzilor de inerentele neîm pliniri, ci cons­
plăcute sau mai puţin plăcu­ rău — din interes personal — le încalcă. Tonul grav n-a fost insă şi unicul în acest
titu ie mai m ult o primă semnalare a resur­
te nu pot lipsi, cred, dintr-o Nu este de admis ca o carieră de bazalt festival. La fel ca In viaţă In fond, alături
selor latente (profesionale, culturale, este­
asemenea trecere în revistă, după cumrealizeze
să-şi nici «mai uşor» planul, în detri­ de marile probleme filozofice ale omenirii
tice) de care dispune, în ansamblu, acest
confirmarea sau infirmarea unor păreri de mentul unor monumente străvechi (Fiul luate în întregul ei, există din totdeauna,
ultim val ce tălăzuieşte în apele studioului
acasă, luate inerent fn valiză. tiu , pimlnt — producţie a studiourilor marile probleme sentimentale ale omenirii,
«Sahia-Film».
Festivalul cinematografic unional are loc gruzine), după cum o asanare insuficient luată individ cu individ. Unde eşti tu,
Căci, trebuie să avem mereu în vedere în fiecare an în altă capitală de republică
am ănuntul. De «starea» docum entarului, gtndită poate transforma o zonă agricolă dragoste? se intitula, dealtfel filmul pre­
sovietică. Ediţia 1981, a XlV-a la număr, intr-un deşert (Apa mare — producţie zentat de studiourile din Chişinău, peliculă
de calitatea «lecţiilor» saie de viaţă, însuşi­ s-a desfăşurat sub «cerul de chihlimbar» —
te în focul bătăliei pentru captarea pulsa­ Bielorusfilm). Tot ce se ridică trebuie cal­ de categoria «uşoară» (este nevoie şi de
cum le place localnicilor să spună — al culat şi planificat, prin prisma grijii fată de aşa ceva)_ cu Grigore Grigoriu şi Sofia
ţiilo r prezentului, se leagă prin fire nu to t­
străvechii aşezări lituaniene Vilnius. Este. viata constructorilor (într-un film cu titlu Rotaru care cîntă mult şi cîntă bine Dra­
deauna foarte vizibile, rosturi im portante desigur, o manifestare «internă», dar în
ale întregii cinem atografii nationale. Să fie,
plin de tllc, produs de Mosfilm — Caii nu gostea era peste tot, şi te filmele de război,
condiţiile in care cele 15 republici unionale se schimbă cind trec vadul). In acest şi în cele antifasciste (Teheran ’43 — o
astfel, doar o sim plă coincidentă, ne între­
băm, că două indiscutabile reuşite ale lung
participă — fireşte — cu creaţii purtătoare context, explorarea tărtmului atit de com­ coproducţie sovieto-franco-elveţiană) şi în
ale trăsăturilor nationale respective, aceas­ plex şi delicat al relaţiilor umane devine cele de actualitate dricît de grave probleme
m etrajului nostru, apreciate ca atare şl
tă amplă Inttlnire (patru secţiuni: film artis­ obligatorie. Dragostea pentru pămîntul na­ ar fi ridicat ele. Ecranizările au nuanţat însă
dincolo de hotarele ţării (este vorba, bine­
înţeles, de S top cadrul... A dei Pistiner
tic, film artistic pentru copii şi tineret film tal înseamnă şi dragoste pentru cei ce tră­ problema: dragostea ce trebuie ascunsă
de animaţie, film documentar şi de ştiinţă iesc pe acest pămînt, oamenii trebuie as­ (In filmul istorico-biografic Tinereţea Iul
şi de Z idul lui C o nstan tin Vaeni), au fost
semnate de regizori form aţi la şcoala lucidă
popularizată) îmbracă, de fap t haina unui cultaţi, bătrlnii şi tinerii deopotrivă, căci ce Petru — coproducţie URSS-RDG), dra­
adevărat festival international, tar dacă poate realiza un activist de partid dacă nu gostea curmată din cauza îmbogăţirii (Pră­
a n o n ficţiun ii? A dică la «şcoala docum en­
adineauri îl numeam «trecere în revistă», se apropie cu modestie de semeni, dacă pastia de aur — producţie azerbaidjană),
tarului românesc», spre a cărei posibilă re­
o făceam numai din punctul de vedere al nu-i ascultă cu inima deschisă, dacă nu face dragostea trădată (Cîntecul pădurii —
naştere pe alte coordonate funcţionale,
omului de pe tuşă, neimplicat în emoţiile efortul de a le înţelege mobilurile şi senti­ studiourile Dovjenko), dragostea imposi­
ne poartă im aginaţia realizările unor cineaşti competiţiei.
de vîrste şi form aţii diferite; realizări ale mentele? Nimic nu se poate înfăptui de bilă (Drumul spre rai — a doua prezentă
unor «veterani» cu merite cunoscute şi re­ unul singur, iar a fi In frunte nu înseamnă in competiţie a gazdelor lituaniene, film
cunoscute, precum Mirel llie şiu , T itus şi a fi departe de, sau deasupra celorlalţi — de rem a rcab il ţinută stilistică datore* lui
L u cruri necunoscute şi altele m ai noi este morala ce se degajă din majoritatea Arunas Jabkiunas) ş l in sfîrşit, căci din
Mesaroş, S la v o m ir P o p o vici, Mircea
Săucan, Doru Segal (şi lista se poate filmelor văzute la Vilnius şi, dacă tód luptăm fericire există dragostea triumfătoare (în
oricînd completa), dar şi ale reprezentan­ S-au regăsit şi In acest festival principa­ pentru acelaşi toi, de ce ne facem atîtea Palma, producţie Armenfilm, bine scris,
ţilo r acelei tenace generaţii pe care ne-am lele filoane de inspiraţie ale cinematografiei greutăţi unii altora? Acest strigăt din finalul bine jucat, bine regizat, sentimental şi spi­
o b işn u it a o socoti drept a «anilor 70», sovietice: dragostea de patrie, moştenirea filmului Caii nu se schimbă cind trec ritual totodată, cu eroi pe care imedite ii
ceea ce înseamnă N icolae Cabel, Felicia literară, actualitatea imediată. Din fiecare — vadul demonstrează sincera îngrijorare a îndrăgeşti).
Cernăianu, Eugen G heorghiu şi nu în- filme felurite ca factură şi gen, uneori greu cineaştilor fată de conflictele dintre oameni, Dragostea n-a lipsit nici din filmele cu
ultim ul rînd, desigur, autorii film e lo r de de încadrat in vreuna din subdiviziunile cu declanşatoare de minciună, presiuni psiho­ copii, despre copii, dar adresate mai mult
ficţiune mai sus citate. care ne place să operăm, şi totuşi: filme de logice, împotrivire obtuză delaţiune, etc., adulţilor decit copiilor. Voi nici n-aţi visat
Către acest (utopic?) revirim ent ne în­ război (al doilea) sau In general cu tematică etc., conflicte nejustificate, dar care uneori (studiourile Gorki, regia Ilia Frez) este un
deamnă şi particularităţile unora dintre militară (predomină subiectele din viata gră­ ii doboară pe cei implicaţi. Desigur, aceste caz de rară înţelegere a iubirilor adoles­
scurtm etrajele celor aflaţi abia la început nicerilor) şi antifascistă (fascismul de ieri filme moralizatoare despre viaţa de astăzi centine, comparabil — in cadrul cinemato­
de drum. Şi ne gîndim mai cu seamă la şi cel de azi) cu evidente intenţii educative; sfîrşesc cu trium ful adevărului şi al dreptă­ grafiei sovietice — doar cu Să fie aceasta
scrutătorul temperament reportericesc al ecranizări ale unor opere literare de toate ţii, dar întrebarea pe care o pun autorii, dragoste? (1961), prin sensibilitatea cu
Terezei Barta, evidenţiat cu pregnanţă nu dimensiunile (de la romanul «Petru I» de şi anume «cu ce preţ victoria?» este per­ care percepe trăsăturile vîrstei dificile, prin
numai în docum entare propriu-zise (V-aş Tolstoi la nuvela lui Sudermann «Drumul fect legitimă, dovedind o angajare adevă­ delicateţea cu care se apropie de eroii aleşi.
ruga, dacă se poate, Eu de-aş fi o zînă), spre Tilsit», de la «Cîntecul pădurii», dramâ- rată, profundă ia realitatea contemporană Iar dacă aceştia sínt la vtrsta cind cel mai
ci şi în pelicule «comandă» (La un pas de feerie de Lesia Ukrainka la povestea «Flori şi la modul în care ea evoluează. tare li iubeşti pe mama şi pe tata, li se poate
fericire, Priveşte înapoi cu plăcere); la albastre» de scriitorul armean Vagan Tato- întlmpla să îndrăgească o găină neagră
sensibilitatea vie a Luizei Ciolac (fanfara vent) — îndeobşte din literatura secolului căreia să-i salveze viata ca răsplată găina —
19 şi în primul rlnd de dragoste; în sflrşit,
De la tragedie la comedia lirică care este pasă-mi-te dregătorul unui regat
c o p iilo r din M ocăniţa cu sincopatele-i
filme de actualitate ce încearcă să surprindă, subpămîntean — le va dărui o bobită fer­
«hei-uri», rămlne in felul său un mic mo­
ba mai mult, să şi rezolve, problemele de Prin natura frămîntărilor creatoare ce au mecată graţie căreia vor şti toate lecţiile,
ment de antologie, iar delicateţea notaţiilor
muncă şi de viată ale oamenilor de azi, la generat pelicule de acest fel, filmele de şi tot ce scrie în toate cărţile (un excelent
audio-vizuale din P orţelanul ne deschide film, cu adevărat pentru copii, produs de
parcă o portiţă spre înţelegerea unor fru­ tară, în oraşe, pe marile şantiere. actualitate au dat tonul grav al festivalului,
Această ultimă categorie de filme tinde ton adoptat şi de cele cu tematică antifas­ studiourile «Dovjenko». Se numeşte Găina
m useţi baroce); la im boldul extrem de pre­ neagră sau Locuitorii subpămfnteni).
ţios al experim entului, relevat de Ioana zic eu, şi aici ar fi elementul nou — să devină cistă sau de război. S-a detaşat, dintre
Hóiban în D ocum entar despre..., salutînd predominantă in cinematografia sovietică. acestea, Fakt (Faptul), producţie litua­
de astă dată însă, nu atît rezultatul final cît Nu prin numărul peliculelor de actualitate niană încercare de reconstituire pas cu
produse intr-un an, ci prin greutatea dobin- pas, gest cu gest, a unei dimineţi tragice Fără să vrea, deşi nimeni nu II ob lig ă orice
îndrăzneala in te n ţiilo r iniţiale. Ne gîndim participant — neconcurent la un festival
şi la Orele fie rb in ţi ale lui Adrian Istrâ- dită din evoluţia opticii creatorilor inşişi. din vara anului 1944, cind un detaşament
Pentru că, indiferent de pretenţiile sale de german a masacrat satul Pirciupial Rela- îşi face selecţia proprie din cele văzute şi
tescu, eficace dem onstraţie de film utilitar,
factura filmelor de acest fel văzute la festi­ ttnd o întîmplare din nefericire ne-$ingulară îşi stabileşte preferinţele. Nu ştiu alţii ce
şi la mai vechiul dar deloc învechitul Izvoa­ ar fi ales, dar eu am preferat filmele (şi de
re v ii de teatru popular al aceluiaşi, şi la val, pozifia autorilor lor este clar o întoar­ din istoria celui de-al doilea război mondial,
cere spre om ca individ unic şi irepetabil, Fakt este un film original şi puternic dato­ ele am vorbit) din care a răzbătut o caldă
scurt metrajele tocm ai încheiate de Sabina iubire faţă de oameni, cele care au încercat
Pop şi Şerban Comănescu, despre care ne cu bune şi rele, cu sensibilităţi, afecte, ha­ rită felului In care a fost glndit (scenariul —
chiţe sau patimi, dar toate ale lu i, ale lui Vi tan tas Jelakiavicius) fiind construit sub In pofida tehnicizării ce se trăieşte peste
rezervăm dreptul de a scrie altădată. to t să aducă aminte spectatorilor de suflet,
Deşi ne-am o b işnuit să credem că «viito­ p ro p rii Omul şi sufletul lui se află în prim- formă de film-anchetă în care şase supra­
plan, şi aşa şi trebuie să fie in arta unor vieţuitori relatează fiecare propria-i ver­ de sensibilitate, de înţelegere S-ar grupa,
rul începe mîine», nu este exclus ca el eventual, aceste filme, sub titlul unui do­
să-şi facă apariţia chiar azi. Dacă — vorba popoare ce construiesc o societate supe­ siune a celor petrecute. Fatal, o serie de
rioară, în care pe prim plan se află omul şi imagini revin de mai multe ori pe ecran, cumentar lituanian — De grijă faţă de cei­
unui ferm ecător film docum entar — n-o fi la lţi avem nevoie ca de pilne.
sosit cumva, ieri. sufletul său. dar de flecare dată din punctul de vedere
O lteea V A S ILE S C U De aici derivă o serie de preocupări oglin al altui povestitor. Adesea te timp ce in
dite de filmele de actualitate: grija pentru cadru vedem un lucru, vocea din off spune
viitorul omenirii înseamnă a creşte econo­ cu totul altceva spună de p ildă ce şi-a Aura PURAN

15
 Filmul, document al epocii
3 condiţia
Argumentul
unei distincţii cinem a
fem eii şi politică
«7 randalirul de argint», la cel de al 21-lea
festival de televiziune desfăşurat la Mont­ *
reux, a fost decernat producţiei suedeze
G ustul fem eilo r, program realizat de fe­ Neorealismul
mei, despre femei, şi mai ales pentru fe­
Cîştig şi pierdere mei, distins şi cu premiul juriului de zia­ şi revoluţia franceza
rişti care şi-a argumentat alegerea prin
«căldura, farmecul şi autoironia acestui R< luarea, la Paris, a doua Linie ale im
Loni Anderson care o interpretează pe program, calităţi care lipsesc mult prea V isco n ti, din tinereţea-i neorealistă, supei-
Jayne Mansfield In filmul Jane Mansfield, <ies din emisiunile consacrate femeilor». bele La terra trema şi Bellissima, pro
o tragedie americană (vezi «subiectul» voacă spiritelor de la «Express», ce se cred
în «Cinema» 980) precizează că «filmul subtile fn schematismul lor antimarxist,
nostru nu evocă perioada tristă a decă­ Prima femeie o minie rea — prea pufin stingherită de
derii actrifei, cfnd se pierduse in alcool recunoaşterea că filmele slnt geniale! —
ş i-fi încredinţase sufletul unor şarlatani a Hollywoodului ţintind la a desfiinţa acest curent artistic
dintr-o sectă religioasă. Nu, nu exploatăm fundamental pentru destinul cinematogra­
dramele intime, filmul este un studiu de Gloria Swanson, despre ea însăşi. «Ani fului de după război. Condeiul deştept urt-
moravuri asupra unei femei, a unei cariere, tost întotdeauna prima care am făcut ce cios şi insensibil al lui Francois Forrestier
asupra unui mod de viată tragic». Extra­ nu s-a mai fă cu t Am condus un automo­ ajunge repede la stupidităţi: La terra trema
ordinara ei asemănare cu modelul nu-i dă bil şi am pilotat un avion, la Hollywood. «ar avea ca refren: proletari din toate ţările,
tentatia de a urma şi destinul ei. Actriţa Am fost prima vedetă care şi-a condus uniti-vă», dar miracolul ar fi că «mesajul
contemporană cu noi ştie ce ştie: «Pe vre­ singură afacerile, prima care a avut copii, acesta n-a sufocat filmul!» Mă rog, de ce
mea aceea, starurile Işi pierdeau minţile fn culmea carierei, i-an spus lui Cecil B. să-l fi sufocat? E o idee chiar atlt de uritâ
şi se supuneau imaginii care trebuia vin- de M iile «Sînt gravidă Aştept un copil şi şi de greşită, incapabilă să nască «imagini
dută publicului... Trebuiau să fie vulnera­ nu slnt măritată». Era să facă un infarct. splendide » Căci, «grandoarea filmului lui
bile, ca toată lumea să le adore. Trebuiau Sint mai tntS o femeie, după aceea o ar­ Visconti» in aceasta ar consta — în ima­
să fie frumoase in toate împrejurările ca tistă. Am crescut într-o lume de bărbaţi, ginile sale. In profunzimea clmpului, «in
să nu dezamăgească: nici vorbă să facă in care am învăţat totul. Şi cînd cariera mea travelingurile languroase»... Mă înţelegi,
cumpărături In bfue-jeanşi... (N.R- pentru a apus — aceasta n-a avut importantă, eu mesajul e oribil, dar frumosul languros
o distanţare critică, iată un criteriu...). Fe­ .iveam copii mei». n-are treabă cu ei — să vedeţi ce treabă ar
meile de astăzi slnt schimbate. Pe vremea avea, In ochii aceluiaşi critic, un film cu
acelor vedete dulci ale Hollywoodului, eli­ acest mesaj: Proletari din toate ţările,
berarea fem ei nu era dec# un vis. Acum
a devenit o realitate...» şi urmează un
0 declaraţie masculina dezbinaţi-văl... Dacă «neorealismul e o
plictiseală», «o estetică a oftatului» (cu
«dar» nu lipsă de puterea de a surprinde ctteva excepţii, slavă domnului, ca Umber­
o situaţie nouă, în realitatea acelei lumi «Nu înţeleg de ce temeile vor să ne tie to D, Bellissima, I vitelloni), cum să
obsedate de ctştig şi pierdere: ...«Dar a- egale, cînd ele ne sínt superioare. Datorez numim minunile acestea de idei, al căror
.oni Anderson; t ea stă realitate a devenit un coşmar pen­ totul mamei şi soţiei mele» — declaraţie a caracter pe ctt de reacţionar, pe atlt de
«reîncarnare» tru cinema, fiindcă nu mai există staruri lui Jacques Fourroux, antrenorul echipei n lirlic o s . nici nu ne mai dă oftat, ci un lunq
de forfa acelora din trecut»... nationale de rugby a Franţei. căscat? Ţinînd-o tot intr-un paradox, fu ­
I lui Javne Mansfield?
riosul elegant ajunge să considere neo
realismul ca «o magmă realist-socialistă»
iar pe Mussolini ca autor al unui alt miracol:
«el a născut, printre opozant» lut, o gene­
Plină de voluptuoasă melancolie cinefi­ Acest ziar e îngălbenit şi prăfuit căci raţie de cineaşti supusă jdanovismului».
cronica lă această însemnare a cunoscutului pu­ ziua iui de apariţie este într-adevăr 11 mai, E — ca să căscăm mai departe — enorm:
blicist francez Robert Escarpit, în prima dar în anul 1936.
m ontajului pagină a ziarului «Le Monde», apărut în
şi Jdanov şi rigizii preoţi ai realismului
socialist au suspectat şi au dispreţuit
ziua de luni 11 mai 1981, anunttnd victoria operele neorealiştilor italieni, inspiraţi, In­
(de idei) lui Francois Mitterand, în alegerile prezi­
denţiale:
Acest exemplar mi-a căzut Si mină ieri,
in dosarul unde păstrez cîteva amintiri tr-adevăr, de ideile comuniştilor, acuzin-
preţioase. du-te de «vag social f i mic-burghez», de
«Am sub privire un ziar datat luni, 11 mai. aplatizarea simţului de clasă, folositoare
Un titlu H barează «Partidul Socialist re­ doar capitalismului... Dacă e vorba, deci,
vendică direcţia guvernului». B trage con­ Văd aici un semn. Ceea ce aşteptam de magmă, atunci parcă ar fi de găsit în
S-a intimplat mii ne... secinţele victoriei electorale obţinută de de 45 de ani, s-a tntîmpiat. Ca fn film ul lui cultura buionantă şi languroasă, nevoie
partidele de stingă. Rene Clair, S-a in tim p la t in lin e . mare, a unor intelectuali parizieni...
«Neorealismul a reprezentat cel mai pu­
ternic moment de identitate culturali ita­
liană din ultimii treizeci de ani. Nu discut
nivelul operelor, ci contribuţia lui ia o
Ziaristul sovietic Andrei Zorki îşi aduce a urmat proiectării lui M im ino, primit cu analiză a societăţii italiene». Cel ce afirma
aminte că, In 1977, cînd Grigori Danelia ovaţii, Oanelia a declarat cam atlt: «La această idee — cam In aceleaşi zile ale
reg izo rii (regizorul neuitatului Maraton de toam nă)
urma să prezinte la al X-lea festival moscovit
vizionare, film ul i s-a părut plicticos echi­
pei noastre. N-am zimbit nici măcar o dată
primăverii lui '8t, tot la Paris, Intr-un Inter­
viu acordat ziarului «L'Humanite» — era
filmul M im in o (proiectat la noi sub titlul Am fost uimiţi auzind rîsete fn sală». Ettore Scota, personalitate marcantă printre
v re m ii noastre S oi m ul), l-a căutat acasă in miez de noapte intelectualii comunişti italieni, unul din cele
pentru a-! întreba despre ce e vorba in mai strălucite talente ale regiei de film,
him. «După o scurtă pauză primesc un a cărui creaţie şi seriozitate — apreciate
răspuns de o seninătate deplină: Nu ştit, >
Zorki susţine că in singurul interviu teme:
Un rol nou al cineastului chiar de domnul Forrestier fii zilele cînd e
nie acordat de Danelia găseşti la tot pasul
„Nu ştiu“-l (ui Danelia acest «nu ştiu». La conferinţa de presă care
I i i înger
In A m a to ru l, filmul polonezului Kies-
owski, care şi-a cucerit de curind un mare cu faţa preacurată,
succes printre criticii şi cinefilii bucureş- Care a entuziasmat
leni — apare, Intr-un episod, regizorul
Ilu m in ă rii, Krisztoff Zanussi, interprets Bucureştiul
du-se pe sine. Prezenta regizorilor pe ecran cinefil:
in acţiune nu mai e demult o practică
extravagantă â la Hitchcock. Totuşi, Za­ Rocky Schroeder,
nussi a tost întrebat ce l-a determinat să hăitui Campionului
accepte acest rol:
«—■Marea mea prietenie fată de Kies­
lowski... El a avut nevoie de mine nu ca
actor, ci ca personaj real, aşa cum slnt
in societate. M-a folosit, pentru că am un
contact direct $i frecvent cu publicul. Aceas­
tă intervenţie nu mi-a fost uşoară, dar
acesta-i preţul prieteniei, ca şi al «capca­
nei», In care sint prins. S ln t In tara mea.
un personaj public. Nu numai opera, dar şi
conduita mea este urmărită de prieteni şi de
neprieteni. Aceasta imi impune anumite
responsabilităţi... Un autor trebuie să-si
călăuzească semenii prin sfaturile şi opi
niile sale. Traditional, acest rol era rezerv.it
scriitorilor, acum, din ce In ce mai des
gpr Cunoscuţii regizorii de cinema slnt priviţi in acelaşi fel
regizori sovik t ici cu aceeaşi exigentă».
Alov şi Nadnov
Í filmează Rubrica
cherem '43 «Filmul, document al epocii —
0 coproducţii Documentul, sursă a filmului»
este realizată
sovieto-fran^o- de Radu C O S A Ş I)
elvcţiană.
O i Alain Oclon
1 şi Natalia
Bwihvostikova.
 Documentul,sursă a filmului
mai calm şi stingă nu riscă să iasă victo­
rioasă în alegeri-ne face să-i dăm mai mult
credit decît oricărui cronicar. Scola parcă
ştie mai bine, mai dinăuntru, ce a însemnat
neorealismul. E şi motivul pentru care el se
dovedeşte attt de tăios in opiniile lui despre
cinema-ul italian de azi: «Azi, cinema-ul
italian pierde timp, In timp ce societatea
aleargă prea repede. A existat o epocă
(N.R.: se înţelege care...) clnd el o preceda.
Acum el merge cu cîtiva paşi In urma ei.
Şi-a pierdut fizionomia, imaginea lui s-a
întunecat. El nu mai are identitatea pe care
i-o dădea neorealismul sau, după aceea,
comedia de tip italian, cel puţin aceea
foarte atentă la moravuri... El oscilează Intre
farsa situată in afara timpului şi spaţiului,
fără conotafii la realităţile sociale italiene,
şi filmele unor autori care, din dorinţa de a
place străinătăţii sau din modă intelectua-
listă, se inspiră din genuri şi stiluri care nu
aparţin culturii noastre, ca expresionismul,
catastrofismul psihologic născut din pesi­
mismul de comandă...».
Filmul la care lucrează acum Scola —
Fuga la Varennes, inspirat de un cunoscut
episod al revoluţiei franceze din 1788 — îşi
găseşte semnificaţia profundă dacă avem
în vedere criticlle pe care cineastul, în
acelaşi interviu extrem de substanţial, le
adresa unor scriitori italieni, care azi se
Ettore Scola: un creator care se refugiază in romane medievale, «Intr-o fugă
generală din faţa a ceea ce ar trebui ca
împotriveşte oricărui pesimism de literatura să ofere colectivităţii». Departe
comandă. de orice proletcultism, Scola contestă nu
romanul istoric, «cu totul legitim,cînd caută
in Evul Mediu originea durerii omeneşti,
care exista şi pe atunci şi acum». Numai că
Jean Louis Barrault: cîndva «copil — excepţiile sínt rare — nu acesta este
al paradisului», azi eroul unui film resortul inspiraţiei lor, iar consecinţele
despre revoluţia de la 1789 unei asemenea demisii literare In faţa an­
goaselor prezentului sínt incalculabile pe
planul a ceea ce Scola numeşte «şomajul
mental al cititorului» care, mai puţin vizibil
şi mai puţin studiat decît cel economic, nu e
deloc mai puţin grav pentru colectivitate.
Fuga la Varennes, celebra fuga a regelui
în faţa revoluţiei, va fi deci pentru Scola
un film de stringentă actualitate, avlnd ca ( ii totul alta ^
nod principal raporturile între putere şi
popor: «Mai mult decit un film istoric, doresc decit în serile de sinihăt;
aici o cronică a contemporaneităţii». Fiindcă o Sue Ellen senină,
revoluţia de la 1789 i se pare lui Scola o
fierbinte problemă a prezentului: «Nu e destinsă, fără J.R.
riscant să afirmi că revoluţia franceză, |ie cap (Einda Cray)
mai mult chiar decît orice epocă istorică,
este legată de toată lumea noastră euro­
peană, ca şi de cea de-a treia lume, In care
această revoluţie începută acum 192 de <erere impudică — era o operaţie absolut
ani, continuă, nefiind un episod închis şi necesară in viziunea comercială a firmei:
concluzionat. Ea a fost începutul unui
proces care se desfăşoară încă şi azi, agenda <u ce să dansezi, dacă nu cu picioarele?
Un singur manechin refuzase această do-
chiar prin avtnturi şi deziluzii, prin tntilniri
ratate care rămin, totuşi, tntilniri». Eroul cu gag-uri - mţă, permiţtndu-şi o foarte discretă inter­
pretare. Surprins de această iniţiativă, Ed
principal — al unui scenariu la care a lucrat Tracher o angajă pe această Linda Gray şi,
Sergio Amidéi, un părinte al neorealismu­ după 2 ani, o ceru in căsătorie. Căsătoria
lui italian, decedat la 14 aprilie 1981, In lor durează şi azi, cei doi au doi copii mari,
vtrstă de 77 de ani — va fi interpretat de iar mama cea ruşinoasă a devenit o cele­
Jean-Louis Barrault, care va deţine rolul britate mondială, soţia lui J.R. din foiletonul
lui Restif de la Bretonne, «un scriitor care — • în urmă cu douăzeci de ani, un director Dallas, prea-bine cunoscuta Sue Eilen,
după cum II descrie Scola — relata, zi de zi. aibslic al unei case de discuri americane, martira monstrului fascinant... Mii de scri­
ceea ce vedea, un fel de trimis special, Ed T racher, făcea o vizionare de manechine sori vin săptămtnal pe adresa fericitului
cum am zice azi, descriind tot ce se petrecea feminine pentru a alege, dintre ele, «co­ ( amin, nenumărate dintre ele propuntndu-i
in jurul lui, cu luciditatea unui istoric; unele perta» unei melodi dansante. Ridicarea actriţei — cu acea confuzie atît de populară
din judecăţile sale par a fi scrise ieri»... rochiei de către figurante nu constituia o iotre destinul real şi cel fic tiv — să se căsă­
torească cu mai-jos-semnatul, terminind
calvarul cu mitocanul. «Admiratorii mei îşi
închipuie că acasă duc aceeaşi viată neno­
rocită ca pe ecran, cu J .R .... Citeva rivale,
cînd faptul că clientul său n-a făcut alt­ noască. Total amnetic, fără acte, acest care-mi vinează roiul, au lansat zvonul că
ceva decit să se joace «de-a jocul la ban­ domn X a sosit in oraş, după ce a bătut viaţa mea privată este aceeaşi ca in Dallas».
că», pe care l-a tnvăfat uitîndu-se la tele­
cronica vizor... Autorităţile şi sociologii ştiu insă
alte cîteva localităţi din Franţa, unde spera
să-şi găsească identitatea şi trecutul.
Aiurea! Femeia-i fericită. De 17 ani — cum
ar spune reclamele agenţiilor matrimoniale
prea bine că acesta e un argument super­
reluărilor ficial. «Funcţionarii politiei şi ai municipa­ care vizează fericirea celor ce li se adre­
sează — de 17 ani, viata Lindei Gray cu
^ p a p p iH I ^ lităţii — scrie Reuter — susţin că tn ultimii
ani a apărut o nouă speţă de criminali: (Nu) ţotul despre fotbal
Ed Tracer e «o lună de miere*... Ca să
vezi!
copii capabili să comită cele mai josnice
crime. In 1980, au fost arestaţi, la New • Secvenţă-şoc tn filmul lui Galyson
îngori cu feţe murdare York, 50? copii de 10 ani şi chiar mai mici Cooper, unul din regizorii de mare viitor ai
Hollywooduluk tn Texas, doi ţipi fac pentru
pentru delicte extrem de grave, de la furt Ce film vă aminteşte acest episod amu­
la viol». Se invocă drept cauze mai adinei zant din viata celebrului fotbalist sovietic, prima oară box, bătlndu-se pe un ring ale
decit imaginea violenţei ia televizor — rup­ Oleg Blohin? cărui corzi stnt din strmă ghimpată! Filmul
«Mai demult am fost operat de profeso­ e comic, desigur. Asta mai lipsea: să fie
La 12 martie 1981, agenţia Reuter trans­ tura celulei familiale şi «gustul pronunţat
al copiilor pentru chiui». Analiştii serioşi rul Zoia Sergheevna Mironova. La aceeaşi şi o dramă...
mitea Cin New York o ştire fără precedent
pe tele i-urile lumii: «In timp ce autorităţile susţin că şi aceste cauze sínt, de fapt, operaţie urma să fie supusă şi gimnasta • Pe sacul in care a fost răpit, din Bra­
sínt îngrijorate de creşterea criminalităţii efectele unor contradicţii sociale mult mai Irina Deriughina. Ea voia să se consulte zilia, faimosul Ronald Biggs, «creierul»
printre cei mai tineri, ultima celebritate a profunde, prea puţin studiate. Nu e mai în această privinţă şi, prin nişte cunoştinţe fantasticului atac asupra trenului poştal
New York-ului este un băietei de 9 ani, cu pufin adevărat că şi atunci cind se iau comune, m-a rugat să-i telefonez, l-am te­ Giasgow-Londra, tn 1963, scria: «Anaconda,
ochii cu aluna, cu o privire inocentă, acu­ unele măsuri — ele rămtn limitate şi lip­ lefonat la 31 decembrie 1979, apoi am stat manipulaţi cu grijă». Anaconda — specie
zat de 1urt înarmat fntr-o bancă. B a luat-o site de eficacitate, din pricina exploatării de vorbă şi am constatat că fiecare dintre de şarpe.
ta fugă, cu 118 dolari In buzunar, pe care comerciale n evenimentului violent noi nu se hotărîse cum va sărbători Reve­
i-a c h tlte * îndoptndu-se cu hamburgeri lionul. Ne-am gindit să-l sărbătorim îm­ • Roger Bourban, garcon Intr-un café
şi cartofi p, âjlţi, după care s-a dus la ci­ preună. Iar toamna trecută ne-am căsăto­ new-yorkez, a efectuat cei 42191 metri ai
rit. A fost unicul caz din viaţa mea cind o
nema Acest copil, cunoscut sub numele
de Robert, a dobfndit repede faima celui
0 absenţă traumă mi-a adus bucurie!»
maratonului din oraşul său, îmbrăcat in
costumul său de serviciu, finind, pe o tavă,
Telefoane, revelion, oameni care se cau­
mai tlnăr autor al unui hold-up In New
York şi In Statele Unite». Fotografia sa a
a tît de îndelungată... tă, se găsesc şi rămin împreună — sub­
o sticlă cu vin.
fost publicată tn toate ziarele oraşului şi semnatul revede ceva din adorabilul tele-
Un bărbat de 30 de ani aşteaptă, intr-o serial sovietic Ironia soartei, prezentat nu • Panouri turistice In Sicilia, pe locurile
cfteva eviste se bat pentru a-şi asigura unde ş-a filmat Ghepardul: «Plaja Gato-
drepturile asupra poveştii lui. Avocatul lui clinică psihiatrică din oraşul francez Mul­ demult în «Mozaicul» lui Vornicu şi Ţo-
house, apariţia unui om care să-l recu­ pescu- pardului vă salută călduros*.
Robert a pledat pentru nevinovăţie, invo-

17
 Leii reapar in lagună Regăsire

Ediţia de anul acesta a celebrului La Hollywood n-a trecut neobservată

festival de la Veneţia, primul din lume ci, dimpotrivă, s-a transformat Intr-un
care să fi marcat o asemenea manifes mic eveniment local retnttlnirea dintre
tare, va cunoaşte o reluare a tradiţiei Jack Lemmon şi Walther Matthau che­
decernării «Leilor». După cum se ştie, maţi de acelaşi Billy Wilder să facă
încercarea de a-i readuce în arena cine­ cuplu comic în noul film al acestuia
matografică s-a făcut încă în anul 1980, Buddy, Buddy. Presa vorbeşte despre
in mod timid şi nesemnificativ. Totuşi acest film ca despre o mare aşteptare
intr-un trecut nu prea îndepărtat, un a noii stagiuni cinematografice.
autor, un scenarist sau un actor care Pentru a sărbători aşa cum se cuvine
se putea mîndri cu un asemenea trofeu evenimentul, cei doi actori şi-au oferit
trecea drept personalitate in lumea artei o cupă de şampanie între două filmări
a şaptea. sub privirea consternată a lui Billy W il­
Consiliul de conducere al Bienalei der care nu fusese pus la curent cu
venetiene a stabilit acum că se va pro­ această intenţie.
ceda la decernarea «Leului de aur» în
cadrul festivalului ce se va desfăşura
între 31 august — 10 septembrie. Un C onfesiune maternă
juriu international, alcătuit din regizon
si teoreticieni de film, va decerna «Li i
de aur» unui număr de două filme, Destăinuirea pe care o reproducem
unul va trebui să fie reprezentativ în ce este cu atît mai demnă de relevat cu
priveşte creaţia regizorală, celălalt ca cit ea intervine într-un moment In caie
«opera prima». Juriul va mai decerna autoarea era sub luminile pline ale re­
şi un premiu special destinat unui film flectoarelor de la Cannes şi primea
aflat In competifie, dar care va putea să Marele premiu de interpretare; Isabelle
fie atribuit, eventual, unui actor, unei Adjani. Evitlnd să vorbească prea mult
actrife sau unui operator. despre cinema, ea a preferat să vor­
Directorul Mostrei venetiene, regizi bească despre copilul ei: «l-am ales
ml Carlo Lizzani, a şi făcut o declara­ numele de Barnabe pentru că sună vt
ţie presei în care a schitat liniile de sol. Copilul ăsta, care are abia 18 luni.
desfăşurare ale ediţiei din acest an: mi-a dat curaj în viată. In fata unui
P
H
öj H f ■ I .......M
vor fi mai puţine filme în competiţie copil parcă te atli faţă în faţa cu tine

T r e i n u m e de e n c ic lo p e d ie era solitarul. Astăzi se pare ca a rupt

tiaditia şi s-a arătat fericit să joace
Mondo telex • La Lausanne in Elveţia, a avut In
prezentarea principalului film oficial
c i n e m a t o g r a f i c ă pe u n g e n e r i c despre Olimpiada de la Moscova inti­
alături de Katherine Hepburn, dorinţa
pe care şi aceasta a făcut-o publică. tulat O, spori, tu eşti pacea! La pro­
Iar lingă cei doi apare şi Jane Fonda. iecţie au luat parte Intre alte oficiali­
In peste 40 de ani de activitate cine­ tăţi şi specialişti, preşedintele Comite­
matografică ia Hollywood, Henry Fonda Filmul lui Mark Rydell (un fericit regi­ • La festivalul internaţional al film u­
zor precum se vede, căci să dirijezi o lui de televiziune de la Monte-Carloiju­ tului Olimpic Internaţional. Regizorul
a evitat să se înscrie sub firma unui filmului luri Ozerov era de asemenea
cuplu celebru şi nu s-a întîlnit, de asemenea distribuţie înseamnă să mergi riul a decernat «Statueta de aur» Im
la un succes sigur) se intitulează «A de faţă. Cu această ocazie preşedin­
exemplu, cu o vedetă de talia Katheri- Leonid Obolenski pentru cea mai bună
Golden Pond» şi este anunţat în pre­ interpretare al unui rol masculin în fil­ tele Comitetului olimpic international
nei Hepburn. a declarat; «Filmul pe care l-am vizio­
mieră mondială, ia New York, spre sfîr- mul Sfîrşit de vară realizat de studioul
Actrita făcuse proba — aşa «infer­ şitul anului. Pînă atunci însă Henry cinematografic din Sverdlovsk. Regizo­ nat reflectă obiectiv şi realist eveni­
nală» cum îi merge ei vorba că ar fi — Fonda va trece prin momente dificile rul filmului este Ruben Muradian. mentele ce au avut loc la Olimpiada de
făcuse proba deci că poate comunica pentru că, îndată după terminarea fil­ • Un remake după celebrul film Po­ la M o s c o v e i . Sintern de acord cu această
actoriceşte cu un Spencer Tracy, mărilor lui Rydell, va intra într-o clinică. dul de pe rîul Kwai se află in pregă­ naraţiune cinematografică despre unui
Humphrey Bogart John Wayne, Peter Fonda este cardiac, inima lui funcţio­ tire pe platourile japoneze, in rolul de­ din cele mai mari evenimente sportive
O'Toole. Cu acesta din urmă preţui în­ nează ajutată de un stimulator, iar si­ ţinut în versiunea pinceps de către si o acceptăm ca principalul film oficial
ţelegerii la Leul în iarnă a fost destul tuaţia generală, neascunsă de nimeni, despre Olimpiada '80».
Alee Guiness se preconizează invitarea
de mare şi a însemnat o serie de între a sănătăţii sale este foarte proastă. lui Peter O’Toole. • Selecţia italiană pentru importan­
ruperi ale filmărilor, certuri urmate de Henry Fonda este Insă un stoic, el nu • O poveste de dragoste în lumea tul festival international de la Moscova,
împăcări, somat« din partea producă­ se vaită, nici nu-i place să vorbeasră filmului i-a inspirat regizorului francez care va avea loc în iulie, prevede urmă­
torilor de a nu se mai întîrzia film ă­ despre sănătatea sa Iar aici. pe platoul Daniel Duval noul său film In care îi toarele filme: Trei fraţi de Francesco
rile etc. filmului, propria sa fiică este, cum spune are ca interpreţi pe Marie-Christine Roşi, Raţa sălbatică de Pasquale
el, «un Inger de fată», tn timp ce Kathe­ Barrault şi pe Jean Carmet. Squittieri, Misterul de la Obewald de
Henry Fonda se păstrase in lunga Im rine e «o prietenă descoperită Mit de • După o îndelungată şi laborioasă Antonioni, Cameră de hotel de Mario
carieră departe de ideea de a se con tîrziu». selecţie, efectuată în zeci de mii de Monicelli, Salt în gol de Marco Belloc-
sacra prlntr-un cuplu al ecranului. El metri de film, s-a montat in studiourile chio, Café-Express de Nanni Loy, Ba-
Iwami din Tokio un amplu şi — se afir­ raonda de Florestano Vancini, Aver­
mă — cutremurător documentar despn tismentul de Damiano Damiani, Fon­
urmările bombardamentelor de la Hi taméra de Carlo Lizzani şi II prato al
roshim a si Nagasaki din august 1945. fraţilor Taviani.

(nu mai mult de 18 a precizat Lizzani). însuti. Iţi închipui că e mai altfel decit
v.i exista şi o retrospectivă închinată toţi ceilalţi, pfnă la urmă îţi dai seama
realizatorului american Howard Hawks că spui şi tu aceleaşi lucruri şi ţi se
(36 filme), o selecţie oficială din opera pare curios să te auzi pronunţînd ace
unui autor (nestabilit încă) cum au fost leaşi cuvinte ca toţi părinţii. Singui
Fassbinder şi Scorsese, precum şi afte scăpare ar fi să ai umor. Astăzi ins.i
manifestări adiacente care vor privi fil­ pot să vorbesc timp de două ceasun
mul artistic de scurt metraj sau de te- despre feşe, biberoane, lucruri de care
teviziune. Deocamdată selecţionării mă credeam incapabilă. Un copil te
Mostrei veneţiene au început turneul leagă, te face să te simţi cu picioarele
prin marile capitale ale filmului în cău­ mai pe pămînt».
tarea candidaţilor pentru Leii reînviaţi

P o r tre t în p e n iţ ă
D e z in v o ltu l

«Niciodată, de la debutul lui Kurosa­

«Imi plac toate genurile de filme — wa, n-am simt it o atît de imperioasă
explică Jean Paul Belmondo unul ga­ energie ta un om. Oe la primii săi pasi
zetar. Din păcate, critica noastră nu în film — spune Michael Powell vorbind
împărtăşeşte lipsa mea de prejudecăţi, sau mai corect scriind despre Marlin
e snoabă şi de îndată ce un film se Scorsese el a deschis un dialog cu
bucură de succes comercial se vede publicul şi l-a silit să participe la el.
obligată să-l distrugă. Şi cum eu fac Alături de Robert de Niro, Martin Scoi-
multe filme care merg la public, critica sese a inventat un nou limbai cinema­
nu manifestă fată de mine nici un fel tografic. Nu e deloc înalt E cam de
de indulgenţă. Dar asta, ce vreţi, este aceeaşi talie cu Napoleon. Poartă o
invidia fată de cei ce au succes. N-o barbă neagră cu grijă tunsă, deasupra
să mă împiedice pe mine critica să mă căreia apare un chip palid şi o privire
bucur de succes şi o spun fără falsă concentrată. Vorbeşte şi se mişcă sa­
idestie. Meseria de actor este una cadat Oricare ar fi subiectul, el se
ii cele mai frumoase din lume. Din exprimă cu o convingere absolută. Scor -
nefericire, unii prea încearcă s-o com­ sese nu e decit nervi şi pasiune, işi mal
plice şi parcă ar vrea să se justifice tratează prietenii şl îşi menajează duş­
pentru nu ştiu ce fel de păcate pentru manii. îşi adoră părinţii. E mereu un în­
că încep să facă pe intelectualii! Şi asta drăgostit Femeia care va şti să-i reţină
e o nenorocire!» dragostea va fi posesoarea unui tezaur.
Şi în viaţă, ca şi pe ecran, Belmondo Dacă o asemenea femeie nu există, va
iterpretat) a ales şi s-a fixat la o singură expresie: trebui să fie inventată. Scorsese nu
dezinvoltura. poate sta singur. Simte nevoia să se

18
 periscop
e z b a te re a n im a tă de un m a re a c to r

Televiziunea sovietică a iniţiat acum

un an şi jumătate o emisiune intitulată
«Clubul de dezbateri», fiind vorba de
fapt de un reportaj «pe viu» Intr-un
amfiteatru unde tineri şi alături de ei
diferite personalităţi ale vieţii sociale
leagă o discuţie pe problemele ridicate
de oricare dintre participanţi. Cunoscu­
Vara trecută toată lumea se zbuciu­ tul actor şi regizor de film Rolan Bîkov,
ma să afle cu o clipă mai devreme cine care este de fapt organizatorul şi ani­
să-l fi împuşcat pe J.R.? Pe toate me­ matorul acestei emisiuni, obişnuieşte
ridianele globului se ajunsese la o ade­ să-şi numească acest club de dezba­
vărată psihoză,,ca şi cînd de dezlega­ tere «Discuţie pe care tinerii o poartă
rea misterului J.R. ar fi depins soarta despre tineri şi pentru tineri» (vezi cine­
omenirii. Specialiştii fn materie spun că ma r?r. 4/81). La o asemenea recentă dis­
rareori s-a întilnit reclamă mai eficientă cuţie au fost invitaţi, pe Itiwă ctteva zeci
pentru un produs (să-i zicem artistic, de tineri, o învăţătoare, Zinaida Kula­
deşi noile episoade...). kova din Moscova şi un doctor t i ştiinţe
Pe acest fond al curiozităţii de masă tehnice Piotr Şestakov. Discuţia a pornit
iată că se lansează acum o altă idee de de la o întrebare ridicată de un ttnăr des­
continuare a acestui serial, care aşa pre trăsăturile morale ale «celui mai bun
cum spune o vorbă foarte familiară din clasă», ca să ajungă la o confesiune
printre cei ce se ocupă de finanţarea a omului de ştiinţă Spstakov (care în
filmului «Nu eşti producător dacă nu afara preocupărilor lui ştuntdice s-a
ai idei» — a făcut vîlvă mai mult prin dovedit a fi şi un asiduu şi preţuit actor
pariurile pe care le-a stîrnit decit prin de teatru). Şi ce înseamnă pentru el
revelaţiile lui cinematografice. Acum această experienţă? «Dacă aş fi putut
producătorii lui au prins gu st lată cu trăi două vieţi, una în ştiinţă, alta în
ne anunţă săptămfnalul american «Ti­ artă, aceasta ar fi însemnat o pură
me»; «Fanii Dallas-ului sínt iarăşi puşi experienţă. Astăzi pot să afirm că ele,
la încercare. După ce vara trecută s-au într-adevâr, sínt pe undeva o piedică
muncit să afle misterul J.R., în vara '81 una pentru cealaltă, dar se şi ajută re­
se vor munci probabil să afle ce e cu ciproc. Fără teatrul studenţesc, de pil­
trupul acelei femei neidentificate, des­ dă, eu aş fi fost un lucrător ştiinţific de
coperit în ultimul episod al lui Dallas o cu totul altă factură. Nu pot să-mi
«prima continuare»? In această scenă descompun viaţa în elemente disparate,
J.R se află la un balcon de la etajul II. să-i etalez laturile pozitive sau laturile
Prima bănuială ar fi deci la îndemînă. negative. Genurile activităţilor umane
întrebarea e cine să fie femeia care plu­ deseori se aseamănă şi după ce ţi-ai
teşte pe apă cu fata în jos? însuşit temeinic una, începi să capeţi
Sínt — spune «Time» — mai multe Gloria se plăteşte' deprinderi necesare perfecţionării in
ipoteze: Sue Ellen, care se afla pe uneori scump: oricare alta. înveţi stăpînirea de sine,
punctul de a fugi cu Dusty; Pam care-1 înveţi să-ţi găseşti un ţel, să subordo­
răpise pe fiul lui J.R.; Leslie recenta pe Romy Schneider nezi esenţialului ceea ce e neesenţial».
cucerire a lui J.R şi Kristine înapoiată a adus-o în situaţia Ca să fiu sincer — i-a răspuns Bî­
la Dallas şi ameninţînd să dezlăntuiască kov — cînd m-am decis să invit la
un scandal a propos de paternitate de a-şl dori anonimatul «Clubul de dezbateri» o personalitate
Oricum primul pariu e lansat pornind multilateral dotată, am avut oarecari
de la ideea că Kristine se pricepe cel temeri: dacă s-ar intîmplă ca destinul
mai bine să manipuleze trăgaciul pisto­ lui să fie luat de model? mi-am zis.
lului. afle în centrul acţiunii. E febril, generos, cinema, Bécaud a răspuns: «Nu, nu Pentru că orice s-ar spune, părerea
intre timp însă, asa cum ştie toată impulsiv şi totuşi vede attt de departe. merg prea des pentru că n-am timp. mea e că, datorită înzestrării dumnea­
lumea, «pater familias» a dispărut şi cu Este înclinat spre admiraţii spontane şi Cînd am o seară liberă, prefer să o pe­ voastră multilaterale, cite ceva aţi pier­
asta s-a mai ivit o problemă pentru de asemenea spre stări de deprimare trec In familie şi să stau liniştit In col­ dut totuşi. In secolul specializării, ac­
producători căci simpla dorinţă de a spontane. E bun amic şi bun tovarăş ţul meu. Cînd susţii 240 sau 200 con­ centul principal trebuie pus pe o acti­
continua nu e totuşi de ajuns. pînă ce Iţi dai seama că a dispărut A certe pe an, în ziua ta liberă nu te mai vitate concretă. Iar dacă inima ţi se
plecat E In altă parte». îmbraci ca să mergi la cinema sau la rupe în două, viaţa însăşi îţi va dicta
teatru. Aş spune chlw că nu ies nici­ cum să procedezi...».
Aş vrea să fac cinem atograf, dar... odată pentru că ies prea mult) La cinema
merg cînd se Intîmplă, adică atunci cînd
copiii mei trag de mine să merg să văd
Gilbert Bécaud e în plină glorie şi un film.» A n i m a ţ i a şi ja zzul
treaba asta n-o contestă nimeni. De Dintre marii cintăreţi, se ştie, Azna-
cîte ori apare pe scenă e un eveniment vour s-ar părea că s-a impus cel mai
artistic. Bécaud e mereu In vîrful pira­ bine in cinema, dar Bécaud are şi aici In septembrie, mai exact Intre 15 şi
midei.deşi «show-business»-ul — e lu­ o părere: «El a reuşit în cea mai mare 20 septembrie, va avea loc la Cambridge
cru ştiut — tşi devoră vedetele. Şi totuşi măsură să realizeze acest compromis în Anglia tradiţionalul festival britanic
solitarul Bécaud, artistul care-şi creea­ Intre cele două arte, dar nu se poate al filmului de animaţie. Anul acesta
ză singur spectacolul, cu tot ce presu­ spune că este un mare actor de cinema. festivalul va fi tnscris sub tema «Ani­
pune el deci nu numai partea de muzi­ Din contră, eu cred că aş putea deveni maţia şi jazzul» şi vor avea loc trei zile
că, compoziţie şi execuţie — se gln- un asemenea actor. Este vorba de fapt de proiecţii de filme hi care jazzul joacă
deşte de multe ori să facă film. Dealtfel de o altă meserie. E ca şi cum un sculp­ un rol im portant (Alte două zile vor fi
nici n-ar fi pentru el un debut în cea tor trece In mod subit la ceramică şi consacrate unor concerte de jazz). După
de-a şaptea artă, pentru că a mai evo­ uneori se înttmplă să fie excelent şi tn cum se ştie, mulţi realizatori de pe acest
luat pe platoul de filmare, ultima oară asta». întrebat ce crede despre actua­ tărlm s-au lăsat inspiraţi de jazz por­
alături de actriţa Christiane Minazzoli lul cinematograf din Franţa, Bécaud s-a nind de la Walt Disney (care a reuşit
în filmuf Un om liber (despre care arătat generos (mai ales cînd, se înţe­ o portretizare oarecum suprarealistă
Bécaud a spus recent că, revăzlndu-1, lege, că nu prea vizitează sălile de pro­ pornind de la formaţia lui Benny Good­
«mi-a reaprins dorinţa de a face tntr-o iecţie): «II găsesc foarte bun a spus man şi a cvartetului său) şi pînă la John
bună zl cinema»). el; continuînd să se ocupe de ipoteza Withney ale cărui experimente compu­
«Pentru un cîntăreţ există ceva îngro­ revenirii lui pe platourile de filmare. terizate au fost legate de numele şi
zitor de greu In cinema şi anume faptul Sínt gata să abandonez pentru un timp opera unor compozitori de jazz ca
că întotdeauna se urmăreşte folosirea actuala mea carieră chiar dacă ar fi să Shorty Rogers. A lţi animatori care au
lui tocmai In calitate de cîntăreţ şi asta reintru tn cinema pe uşa din dos, cu lucrat tn mod intens cu muzicieni de
este greu de conceput» spune el. condiţia totuşi să fie vorba de un rol jazz — inclusiv John Hubley şi Norman
Întrebat dacă frecventează sălile de solid pentru care să pot şi să merite Mc-Laren vor li şi ei prezenţi alaturi de
cinema şi dacă este un «muşcat» de să mă bat». alti realizatori europeni şi americani.

asociaţia c in e a ş tilo r tflnirile competitive ale cineaştilor ama­ Dan Stoica, Valerian Sava, B.T. Rtpea-
tori, tn cadrul etapei interjudeţene a nu, Eugenia Vodă, Virgil Vâtză.
Festivalului naţional «CSntarea • La Asău şi Dărmăneşti, judeţul
României* La Bucureşti, Braşov, Cluj, Bacău, au avut loc spectacole de gală
Arad, Tîrgovişte şi Craiova au fost cu filmul Detaşamentul Concordia,
prezenţi hi jurii regizorii Victor Anto- urmate de discuţii cu publicul. Au par­
nescu, Nicolae Cabel, Bob Călinescu, ticipat regizorul Francisc Munteanu şi
George Cornea, Alecu Croltoru, losif ' producătorul delegat Anca Georgescu.
Dem ian, Geo Saizescu, A. Szatmári, • Lectoratul de iniţiere şi cultură
• Cinematograful «Guliver» din
Szilagyi Zoltán, criticii Călin Căliman cinematografică de la Braşov a pro­
şi Eva Strbu, ing. Aurel Mtşcă, lector gramat recent expunerea lectorului u-
Gheorghieni a fost gazda unei intere­ niversitar Radu Aneste Petrescu intitu­
sante Inttlniri Intre realizatori de la stu­ univ. Radu Aneste Petrescu.
• Şi-au început activitatea juriile lată «Itinerar pe coordonatele actuali­
dioul «Animafilm» (Lucia Olteanu-di- pentru premiile ACM pe anul I960, tăţii socialiste, cu film ul documentar
rector, Zoltán Szilagyi-regizor, Grigore acordate filmelor de lung metraj (pre­ românesc».
Pop-redactor) şi lucrători ai întreprin­
şedinte Florian Pótra) şi scurt-metra- • La Tîrgovişte, Studioul «Alexandru
derii Cinematografice a judeţului Har­ Sah ia» a prezentat peste 30 de scurt-
ghita şi cineaşti amatori. Au participat je (preşedinte Virgil Calotescu).
• in prima luni a fiecărei lună: Clubul metraje la a Vl-a ediţie a Festivalului
de asemenea reprezentanţi ai organelor filmului documentar şi ştiinţific ro­
şi organizaţiilor politice locale şi cadre critlciL Luni. 1 iunie, a fost dezbătută
didactice. tema «Debuturile regizorale şi critica mânesc «Contemporania».
de film». Au luat cuvtntul Cristina Cor-
• In cursul lunii mai, au continuat in- ciovescu, Tudor Caranfil, loan Lazăr, Ovidiu GEORGESCU

19

T
 e s t e a s t ă z i o r e a li t a t e . P u b l i c u l s - a ( ş i î n c ă n u s - a u s c r i s c ă r ţ i le m e r ita te n e a g ră , c u c h ip d e A n a V lă d e s c u (p e
o b i ş n u i t s ă v a d ă a p ă r l n d , I n t r - u n r it m d e s p r e e m in e n t u l c in e a s t ş i o m d e c u l­ c a r e f i l m u l r o m â n e s c a u i t a t - o d e m u lt ) ,
r e g u l a t ş i d in c e în c e m a i f r e c v e n t, t u r ă c a r e a f o s t V i c t o r l l iu , n i c i d e s p r e c u c h i p d e N i c o la e T o m a z o g lu , u n n u m e
f ilm e r o m â n e ş t i t o t m a i v a lo r o a s e . C r i­ m a r e le a r t i s t a l im a g i n i i c a r e e s t e O v i- d e c a r e n u t o t i t i n e r i i d e a z i a u a u z it. ..
t ic a le d i s c u t ă a m p lu , In z ia r e ş i r e v is t e d i u G o lo g a n , a c ă r u i f ii m o g r a f i e e s te , N o i, c e i d e ie r i, s î n t e m a c o lo , în f ilm e le
d e s p e c i a li t a t e , o r ie n t t n d g u s t u l p u b l i ­ în s in e , p a g in ă d e is t o r ie a f ilm u l u i r o m â n e ş t i d e a lt ă d a t ă , p e c a r e le v e ­
c u l u i ş i s p r i j i n i n d c ă u t ă r il e p r o f e s i o n i ş ­ r o m â n e s c c o n t e m p o r a n ) ş i a lt a e s te d e m c u b u c u r i e ş i t r i s t e ţ e in f ie c a r e
tilo r . .. » Ş i a ş a m a i d e p a rte , c o n s e m - s - o p r iv i m c u o c h i i ş i s - o s im ţ im c u d u m in ic ă d u p ă - m a s ă la t e le v iz o r , c u
n t n d o s i t u a ţ ie d e f a p t a a n i l o r In c a i e in im a ş i g t n d u l , c u t o ţ i i , ş i c e i c a r e a m g i n d u l ia n o i, c e i d e a s t ă z i. ..
a u t o r u l ş i- a c o n c e p u t î n s e m n ă r ile d e s ­ p a r t ic ip a t la p r e m ie r a is t o r ic ă d e - a c u m
p r e f i l m u l r o m â n e s c d e a lt ă d a t ă ş i c a ­ u n s f e r t d e v e a c , ş i c e i c a r e d e s c h id Călin CĂLIMAN
Noi, cei de ieri... p i t o l u l in t r o d u c t i v d e c a r t e i n t i t u l a t « N o i,
c e i d e ie r i» .. . V e n in d m a i s p r e p r e z e n t
o c h i i a s u p r a f i l m u l u i r o m â n e s c în a c e s t
î n c e p u t d e d e c e n iu 9. « N o i, c e i d e ie ri» ,
( î n s e m n ă r i le lu i J e a n M ih a i l a v t n d ş i e le
o v e c h im e d e d o u ă d e c e n ii ) , p u t e m
e ra u a tu n c i. G e o B a rto n , C o n s ta n tin
C o d r e s c u , I o a n a B u lc ă — a c t o r i p e c a r e
Filme pe micul ecran
C o n t i n u ă m s ă v e d e m , pe s p u n e — r e s p e c t t n d t o a t e p r o p o r ţ iil e , f ilm u l r o m â n e s c n -a ş t iu t s ă - i p r e ţu -
m a i im p u n ă t o a r e a c u m d e c i t o r ic t n d — ia s c ă , d in p ă c a te , d e c t t In f u g ă — şi • B ellissim a (Luchino Visconti,
m ic i le e c r a n e , v e c h i f i l ­
c a m a c e la ş i lu c r u , a s t ă z i ( in t r o d u c in d m a i e r a p e a t u n c i B e n e d i c t D a b ija , un 1951) . Cind a dispărut V isco nti am avut
m e r o m â n e ş t i. . . A m m a i
ş i o a lt ă id e e , z ic , n e c e s a r ă ) : c in e m a ­ a c t o r p e c a r e n i - l v o m a m in t i m e r e u c u senzaţia ciudată că, odată cu e l dispa­
.tv u t p r i l e j u i s ă s c r iu d e s ­
t o g r a f u l r o m â n e s c e s t e o r e a li t a t e ( c o m ­ 8 t r t n g e r e a d e in im ă a t in e r e ţ ii p ie r d u te .. . re şi cinematograful, l-am văzut aproa­
p r e c lt e v a d i n t r e e le , m ă
p l e x ă ) d i n a m ic ă , r i t m u l p r e m ie r e lo r a I m a g in i le d i n h a n u l d e la r ă s c r u c e d e pe toate filmele, Intr-o succesiune ca­
b in e s p u s d e s p r e « s e n ­
d e v e n it c o n s t a n t ş i f r e c v e n t , « p u b li c u l v î n t u r i ş i d e r e le , c u t e n s iu n e a t o r in ­ pricioasă, în care ieşeam, de pildă, de
t i m e n t u l» u n o r a s e m e n e a
s - a o b i ş n u i t » . . . , « c r it ic a d is c u tă .. J » e t c , t r i n s e c ă , c u r a f i n a m e n t u l lo r p l a s t i c d e la Santo şi intram la Pămtntul se
t ilm e , c a r e in c h id I n e le o e p o c ă ş i iş i cutremură. Am copilărit cu Rocco..M ‘
e t c . , ia r r o l u l î n a i n t a ş i l o r în a c e a s tă e x c e p ţ i e t r e c p r in n o i, s p r e p o s t e r it a t e ,
n u m ă r ă v ir s t a In d e c e n ii, a d u c t n d In
d e v e n ir e e s t e p e z i c e t r e c e m a i e v i­ c u î n c ă r c ă t u r a e m o ţ io n a lă a u n e i î n ­ Nopţi albe şi Străinul m-au nedume­
c o n t e m p o r a n e i t a t e f o t o g r a f i i l e ş i r a d io ­
d e n t D a , d u p ă 2 5 d e a n i d e la p r e m ie r ă t r e g i lu m i d e t r ă i r e ş i s im ţ ir i. A m r e v ă ­ rit, Ghepardul mi-a dat o benefică sen­
g r a f iil e , f o t o g r a m e l e ş i r a d io g r a m e l e
( f r u m o a s ă a n i v e r s a r e i) , Moara cu no­ z u t a p o i, I n t r - o a ltă d u p ă - a m ia z ă d e d u ­ zaţie de ireal (In sensul că «aşa ceva
n o a s t r e d e ie r i, m in u n ln d u - n e u n e o r i,
î n t r i s t t n d u - n e s a u t n v e s e l in d u - n e a lt ă ­ roc a f ă c u t — ş i p e m ic i le e c r a n e — m in i c ă — f i l m u l r o m â n e s c c i ş t i g l n d u - ş i nu există»); Portret de grup in fami­
d o v a d a c ă r ă m ln e u n u l d i n t r e « s t t l p ii de în a c e s t s p a ţ iu « d r e p t d e c e t a t e » la t e ­ lie mi-a spus că nu este exclus ca o
d a tă , e m o t io n t n d u - n e In to td e a u n a -
b o l t ă » a i c in e m a t o g r a f ie i n o a s t r e . C o n ­ le v iz iu n e — Ciulinii Bărăganului: d in capodoperă să nu te copleşească, să
C o n t i n u ă m s ă v e d e m , a ş a d a r , p e m ic ile
s t a ta r e a , p r in a n i a d e v e n it t r u i s m . D a r n o u , c e i d e ie r i, s î n t e m a c o lo , c u c h ip fie, dimpotrivă, cit se poate de ata sân­
e c ra n e , v e c h i f ilm e r o m â n e ş t i- în s e m ­
u n a e s te s ă a f lă m d in p a g in i d e c a r te d e F l o r i n P i e r s ic , t in e r e l ş i c u m u s t a ß tă. Bellissima e unul din filmele de în­
n ă r il e d e f a ţ ă t o t d e s p r e e le s e d o r e s c , ceput ale lui Visconti. Un exerciţiu de
d e s p re f ilm u l r o m â n e s c d e a ltă d a tă mina stingă al unui creator care ştia
d a r , î n a in t e d e a i n t r a tn s u b i e c t c e r
că — oriclt ar părea de ciudat — de la
î n g ă d u in ţa u n e i p a r a n te z e in tr o d u c t iv e
(neo)realism pină la parabolă, pasul
P e s t e n u m a i c lt e v a z ile , m a i e x a c t la
este foarte mic. Opera lui Visconti
6 i u l i e s e î m p l in e s c 85 d e a n i d e la
este, in fond, un «abecedar» al cine­
n a ş te r e a u n u i m a re a n im a to r a i f ilm u ­
matografului: de la A la Z. Experienţa
lu i r o m â n e s c d e a lt ă d a t ă , J e a n M ih a il,
lui epuizează to tu l lăsind totuşi între­
c e l c a r e d e b u t a p r in 192 3 c u Tigăncuşa
bări fără răspuns. Se află aici un ames­
d e la iatac ş i o f e r e a s p e c t a t o r i lo r , h
tec de limpezime şi mister, plăcut şi
a n ii u r m ă t o r i, a lt e f ilm e — in t r a t e în otrăvitor în acelaşi timp. Filmele lui
m it o l o g i a f o a r t e t in e r e i a r t e — c a Păcat Visconti, toate, mi s-au părut întot­
ş i Manasse, Lia ş i Povara, Chema­
deauna o subtilă, rafinată capcană. To­
rea dragostei ş i Trenul fantomă. J e a n tul e să cazi tn ea.
M ih a i l in t r a In a n i i n o ş t r i, d e c i s , c u d o - • Chemarea p ă m in tu lu i natal (Da­
c u m e n t a r e - m ă r t u r i i d e s p r e u n n o u t im p
i s t o r i c , a d ă u g ln d u - ş i tn f ii m o g r a f i e t i t l u r i niel Mann, 1969). A nthony Quinn şi
a n g a ja t e c a Bulevardul fluieră vint
Irene Papas intr-un «story» cu deschi­
( r e v ă z u t d e n o i ş i p e m ic i le e c r a n e X
dere socială şi cu accente psihologice
Brigada lui lonuţ, R î p a dracului— inspirate. Cinematograf decent, util.
• M edicul de la asigurări (Luigi
V o r b i n d d e s p r e n o i, c e i d e ie r i, e b in e
s ă n e a m in t im d e t o t i c e i c ă r o r a li s e Zampu, 1968). Reintilnire cu Alberto
d a t o r e ş t e f la c ă r a n e s t in s ă a f ilm u l u i Sordi. Reintilnire şi cu Luigi Zampa.
r o m â n e s c . I n tr - o e p o c ă d e r e s tr iş t e şi Nici o surpriză. Satira clnd voioasă,
d e p r iv a ţ iu n i, c u d o a r c lţ iv a e n t u z i a ş t i , cind — mai ales — amară se află la ee
d e s p r e c a r e r e g r e t a t u l I o n C a n t a c u z in o acasă, ca să spun aşa.
s c r ia , n u f ă r ă a m ă r ă c iu n e , « p u t e a i s ă - i • Scaram ouche (George Sidney,
n u m e r i p e d e g e te ş i c r e d c ă îţi ră m în e a 1952) , Cei patru muşchetari (David
c u c e s ă tU Şi ţ ig a r a » ; a i c i a m v r u t s - a ­ Watkin, 1978), Corsarul (Michael Curtiz,
ju n g , d a r . .. b a s m u l e m a i lu n g . J e a n 1937). Aventuri peste aventuri. Distrac­
M ih a i l Iş i î n c e p e a c a m a ş a o c a r t e d e tiv...
a ltă d a tă , d e s p r e . . . f i l m u l r o m â n e s c d e
a lt ă d a t ă : « C in e m a t o g r a f i a r o m â n e a s c ă Aurel BADESCU

Arhitectul Dodu Bălăşoiu

C ineaşti-scenografi: arh. Dodu Bălăşoiu ş i d e la u n g e n la a l t u l , s c e n o g r a f u l s - a

e
face parte din generaţia ce­ c o m p lă c u t in t o t d e a u n a s ă e x p r im e e p o c a
lor pentru care evenimentele p r i n t r - o d u b lă f a t ă : m o d e s t î m p i n s ă p în ă
anterioare anilor '40 slnt «de la s o r d id , p e d e o p a r t e , lu x o a s ă s u p r a l ic i­
epocă». Este generaţia năs­ t a t ă p in ă la s o m p t u o s , p e d e a lt ă p a r te .
cută tn anii republicii, gene­ Decoruri non-stop N u m a i o e x tre m ă a u to e x ig e n ţă şi n e p re -
raţie a cărei deviză a devenit c u p e tir e a e fo r tu lu i d e p u s n u a r f i f o s t d e
firesc «totul e cu putinţă să fie realizat». a j u n s , d a c ă a r f i r ă m a s n e l n s o t it e d e o
Filmul nostru de ficţiune a oferit ttnăruiui n e o b o s it ă d r a g o s t e d e f ilm . T a r k o v s k i e s te
arhitect, înzestrat cu o impetuoasă dorinţă p r e f e c t u r a d e p o l i ţ i e (Detaşamentul Con­ d e lu c r u la in t e r io a r e , r e s t a u r î n d , u n e o r i a u t o r u l m u lt i u b i t a l ă t u r i d e W a jd a , F o r ­
de muncă, terenul cum nu se poate mai cordia); 4) t r a v e s t i r e a p i e ţ i i B ib e s C u V o d ă d i n d e t a l ii e x i s t e n t e , m o b il ie r r o m â n e s c şi m a n , P o la n s k i , L o t r e a n u , C o p p o l a ş i F e lli­
i o t r i v i t p e n t r u a f ir m a r e a a c e s t e i d e v iz e , d e la p o a le le d e a lu l u i M it r o p o l i e i d i n c a p i­ t u r c e s c m e d ie v a l, d e f a r - w e s t d in s e c o lu l n i. D a r o r ic t t e i n f l u e n t e s - a r f i a m a lg a m a t

f
n n u m a i ş a s e a n i d e la d e b u t u l s ă u a u t o ­ t a lă , In p ia ţ a U n i r i i d in la ş i (Ecaterina T e o - t r e c u t , s e c e s s i o n e u r o p e a n , a j u n g î n d f ir e s c în f o r m a r e a u n i v e r s u lu i s ă u a r t i s t i c , m a i
n o m c a s c e n o g r a f (Accident 1 9 7 6 ) ş i p tn ă doroiu); s a u 5 ) t r e c t n d d in p le in a ir p e la p r o ie c t a r e a d e c o r u r i l o r c o n t e m p o r a n e . p r e s u s d e e le s t a u c o l e g i i d e b r e a s lă d in
a z i, D o d u B ă lă ş o i u a s e m n a t s c e n o g r a f ia p l a t o u , e x t e r i o r u l u n u i o r a ş o l a n d e z cu O b s e d a t d e c o n c e p tu l u n ită ţii p la s tic e a v e c h e a g e n e r a ţ ie . U c e n ic i a in t e a t r u d in
p e n t r u n u m a i p u ţ in d e 12 f ilm e ( u lt im e le s t r ă z i, c i r c i u m ă ş i c a n a le (CantemirX s p e c t a c o l u lu i , s c e n o g r a f u l a d e v e n it ş i p ic ­ a n i i s t u d e n ţ ie i , In a t e li e r u l d e s c e n o g r a f al
t r e i n u a u a v u t î n c ă p r e m ie r a ) , c o n c r e t iz a t e F r e n e z ia « r e s t a u r ă r i i» s - a e x t in s ş i a s u ­ t o r d e c o s t u m e : d e u n i f o r m e m il it a r e — lu i L i v iu C i u le i, p e l i n g ă D a n J it ia n u , s a u
in p e s t e 6 0 0 d e a m e n a jă r i ş i d e c o r u r i, «in p r a a l t o r e le m e n t e d e d e c o r . I n p r im u l r în d r o m â n e ş t i, t u r c e ş t i , r u s e ş t i p e f r o n t u r il e î n f ilm , u c e n ic ia p e U n g ă L iv iu P o p a , M a r ­
acest răstimp nu am făcut pauză nici a s u p r a m i j lo a c e l o r d e t r a n s p o r t lo c o m o ­ d i n 1877, 1916, 1944 (Pentru patrie, Ultima c e l B o g o s s a u A u r e l iu lo n e s c u («Noua
o zi», î ţi s p u n e c u u n o r g o l i u n e d is im u l a t , t iv e , v a g o a n e d e c a le f e r a t ă , a u t o m o b i le noapte. Detaşamentul Concordia), d e generaţie de scenografi nu este încă
a u t o r u l lo r , «cu excepţia celor şase luni d i n a n i i '3 0 a u c ă p ă t a t p r in a d ă u g ir i d e c o s t u m e m il it a r e e n g le z e , f r a n c e z e d in s e c o ­ competitivă cu cei vechi»), d e b u t u l ş i
de armată, unde pină la urmă am făcut c o ş u r i , m ă ş t i d e r o ţ i , p o r t ie r e — lin ia lu l X V I I I , d e c o s t u m e le in d i e n i l o r d in C a ­ c o l a b o r a r e a la a lt e p a t r u f ilm e c u S e r g iu
tot un film». ( E s t e v o r b a d e o c o m e d ie , c e l o r d in 191 6 (Ecaterina Teodoroiu, Ul­ n a d a (Prietenii mei indieniiX M e r e u în N i c o la e s c u a u f o s t t o t a t it e a e x p e r ie n ţ e
u n s c u r t - m e t r a j . Bilet de voie, p e t e m e tima noapte de dragoste), u n I M S a f o s t c ă u t a r e a c l i m a t u l u i ş i a v e s t im e n t a ţ i e i în f u n d a m e n t a le . R e a liz în d c ă o r i c t t d e in t e ­
o s t ă ş e ş t i, la c a r e a s e m n a t r e g ia , s c e n o ­ i n v e ş m i n t a t în c a r c a s a t o t d e c a r t o n a u n e i c a r e p e r s o n a je le s ă s e s im t ă b in e , B ă lă ş o iu r e s a n t « u n d e c o r n u t r e b u ie s ă f ie v e d e tă » ,
g r a f ia , m o n t a ju l ş i i l u s t r a ţ i a m u z ic a lă , a v tn d m a ş in i s a n i t a r e d in a c e e a ş i v r e m e ; a lte a p r o f i t a t d e s c h i m b ă r i le d in s c e n a r i u ( lo ­ f i l m u l r ă m î n î n d , în o r ic e c o n d i ţ i i , d e p e n ­
c a in t e r p r e ţ i p e G e o r g e M ih â i t ă ş i D a n t r e n u r i a u c ă p ă t a t s il u e t a a c e l o r c e a u t r a ­ c o t e n e n t u l lu i C a m i l P e t r e s c u e s t e , în c iv i- d e n t d e r e g ie , d e r e z u lt a t u l d e a n s a m b l u
C o n d u r a c h e , ş i e i tn s t a g iu m il it a r , ia r la v e r s a t v e s t u l î n d e p ă r t a t la s f î r ş r t d e s e c o l lie , n u f ilo z o f , c i s c u l p t o r , c e e a c e p r il e ­ D o d u B ă lă ş o iu s e a r a t ă c a p a b il s ă î n v e ţe
im a g i n e p e A n d r e i D r ă g u ş in ş i la s u n e t t r e c u t (Prietenii mei, indienii); o t r ă s u r a j u ie ş t e d e c o r a t o r u lu i im a g i n a r e a a t e li e r u ­ c o n t in u u d in î n t î l n i r i p r o f e s io n a le ş i d e
d i n a n ii '3 0 a f o s t r e c o n s t i t u i t ă d in c lte v a lu i d i n g r ă d in ă , p r e s ă r a t c u c h i p u r i d e v ia tă , d e o p o t r i v ă , a r ă t t n d c ă n i c i im a g in a ­
p e H o re a M u r g u l
P a s iu n e a , c a ş i s p e c i a li t a t e a s a d in a n ii e le m e n t e d i s p a r a t e (Ultima noapte...) s a u f e m e i, r e d î n d o b s e s ia id e ii ş i id e a lu lu i de ţ ia , n i c i e n e r g ia n u i- a u d i m i n u a t lu c i­
s t u d e n ţ ie i , r e s t a u r a r e a m o n u m e n t e lo r i s t o ­ u n t r a m v a i d in z il e le n o a s t r e a f o s t d e s c h is i u b ir e a l p e r s o n a ju l u i) s a u , a l t e o r i , a p r o ­ d ita te a .
r i c e ( d is c i p l i n ă d e p r i n s ă d e la p r o f . a r h . a s e m e n e a c e l o r d in t r e c u t (Revanşa). v o c a t a s e m e n e a s c h i m b ă r i p e n t r u a c iş t ig a
G r i g o r e lo n e s c u ş i G r i g o r e C u r i n s c h i, e v o ­ D u p ă r e s t a u r a r e a e x t e r io a r e l o r , D o d u B ă : o m a i m a r e l i b e r t a t e f a t ă d e f u n d a l u l e x is ­ Adina DARIAN
c a ţ i c u r e c u n o ş t in ţ ă ) , i- a u o f e r ă c u n o ş t i n ­ ş o iu a a p l ic a t c o n s e c v e n t a c e e a ş i te h n < t e n ţ e i e r o il o r . T r e c î n d d e la u n s u b i e c t
ţ e le n e c e s a r e î n d r ă z n e l ii ş i s ig u r a n ţ e i d e b u ­
t u l u i s ă u In s c e n o g r a f i e . C ă c i i n d i f e r e n t de
t e h n i c a d e lu c r u a s c h i ţ e l o r d e d e c o r
( p a s t ă , c o l a j, p e n iţ ă , g r a f ic ă c la s ic ă e t c .) , Calea Victoriei
B ă lă ş o i u I ş i c o n c e p e d e c o r u l c a p e u n BEVANSA
p r o ie c t d e restaurare. M i s e p a r e c e a m a i
în anii 40
a WCUM n i l MWO
n i m e r it ă c a r a c t e r i z a r e p e n t r u r e c o n s t i t u i ­ şi autorul
r ile : 1 ) C a le a V i c t o r i e i i n t r e C a p ş a ş i te a ­ reconstituirii ei
t r u l C ă r ă b u ş , c u t o a t e a f iş e le in s p ir a t e d in
i s t o r i a t e a t r u l u i d e r e v is t ă (Revanşa); 2) v e ­
c h i u l c e n t r u ş i s t r a d a m a r e d in C i m p u lu n g u l
d i n t i m p u l r ă z b o i u lu i 191 6 — 1918, r e a m e n a -
ja te d u p ă d i s c u ţ i i d e r e p o r t e r p u r t a t e c u
o c t o g e n a r i o r i g i n a r i c e - ş i a m in t e a u : « . ..a ic i
a f o s t o f a r m a c ie , a c o l o o c a f e n e a . . . » (Ulti­
ma noapte de dragoste); 3 ) s t r a d a A c a ­
d e m ie i, h o t e l u l O d e o n , m a g a z i n u l L a f a y e t te ,
C A FE I C A I T

Mwaaciasfl
5 - , S U P E R S ri SH O W A .) f ijí ilh * *? ? ' * * * ’ V.
FA I X Ip A î X j
20
 Aspiraţia spre perfecţiune nire. Iar sculptorul din Cu dragoste şi
tandreţe de Ranghel Vîlceanov este fră-
mîntat de problemele comunicării cu se­
menii săi, comunicare pe care se strădu­
Spectatorul fără prejudecăţi, pră de Metodi Andonov. Un an fa st 1972. ieşte să o stabilească fie direct fie prin
cel care dă şanse egale fil­ O seamă de nume noi — Hristo Hristov, intermediul operei de artă.
melor americane şi sovietice, Ivan Nicev, Ivan Terziev, Gheorghi Dulghe- Sínt filme pe alocuri greoaie, pe alocuri
mei na franceze şi poloneze, italie­ lov, Ludmil Staikov, Eduard Zahariev. Fil­ preţioase, pe alocuri confuzionante, care
ne şi maghiare, care merge mele lor candidează (de multe ori cu suc­ vor să combine mai multe fire dramatice,
la cinema nu numai ca să ces) la un loc în palmaresurile festivalu­ apelînd la un dialog abundent şi optînd
vadă femei frumoase, maşini rilor. pentru o naraţiune în care prezentul se
elegante şi bătăi spectaculoase, deci ade­ Dar mai important decît aceste victorii, amestecă cu trecutul, persoana întîi cu
văratul cinefil, a aflat că de vreun deceniu lără îndoială de prestigiu, este faptul că persoana a treia, visul cu realitatea, lim­
încoace în cinematograful bulgar se pe­ filmul bulgar capătă treptat un stil propriu, bajul direct cu cel metaforic. Piscina din
trece ceva. o marcă inconfundabilă, care se datorează filmul Binkăi Jeliazkova este o metaforă în
Plnă prin 1970, se ştia că în cinemato­ nu atît temelor abordate, cît mai ales mo­ calitatea sa de loc unde încep şi se sflr-
grafia vecină, ca în orice cinematografie dalităţilor de tratare. şesc toate drumurile, de loc al regenerării
aşa-zisă tînără, există cîteva titluri de refe­ Aceste modalităţi sínt în principal două şi al decrepitudinii, al întîlnirii şi al despăr­
rinţă (Voci în insulă. Soare şi umbră, Prima este rodul unor temperamente ţirii, al iubirii si al urii. O funcţie asemăna
Ho|ul de piersici, Aroma de migdale), regizorale reflexive, contorsionate, preocu­ 'oare o are şi povestea «geamănului» care
ciţiva regizori importanţi (Ranghel Vîlcea- pate de problemele esenţiale ale existen­ isi face apariţia şi îşi ucide fratele atunci cind
nov, Vîlo Radev) şi măcar o actriţă de tei — Viaţă, Moarte, Iubire. Prietenie, Tră­ viaţa acestuia a fost necinstita (A m in te ş-
reputaţie internaţională (Nevena Kokano dare etc. Astfel, Blmka Jeliazkova în Pis­ te -ţi de geamănul tiu de Lubomir Şar- logii, aceste filme au o surprinzătoare
va). Şi se mai ştia că filmul de animaţie cina urmăreşte nehotărîrile şi nedumeri­ mdjiev). Ca să nu mai vorbim despre Bá­ putere de generalizare. Umorul lor, lipsit
se află Intr-o evoluţie spectaculoasă ajun- rile unei proaspăt bacalaureate aflate in néra de Hristo Hristov, unde ideea zboru­ de subtilităţi, înrudit uneori cu burlescul
gînd să rivalizeze cu cel iugoslav, adică căutarea dragostei şi prieteniei pe care le lui, ca depăşire a limitelor condiţiei umane,
comediilor mute, este străbătut de o undă
cu vestita «şcoală de la Zagreb». Tocmai află întruchipate in doi bărbaţi de vtrste de constituie axul central al filmului. de tristeţe şi gravitate. Este tristeţea omu­
cînd atenţia era concentrată asupra unor ferite. După cum eroul lui Ivan Nicev din Cea de a doua modalitate este comedia lui conştient de imperfecţiunea fiinţei sale.
animatori ca Todor Dinov, Ooniu Donev Bumerang este un tînăr absolvent de (Apa de Ivan Terziev, Petrecere la vilă De fapt aici s-ar putea afla trăsătura de
sau Ivan Veselinov, prezenţi în mai toate facultate care încearcă să-şi găsească dru­ de Eduard Zahariev). Ea demonstrează că unire între cele două modalităţi: în aspi­
marile competiţii internationale speciali­ mul prin hăţişul valorilor şi nonvalorilor, bulgarii ştiu să rtdă de propriile lor defecte raţia spre perfecţiune.
zate, s-a produs un reviriment şi în filmul să aleagă între credinţa faţă de sine, fată cu o deosebită tortă şi incisivitate. Aparent
de ficţiune. Un prim semn: Cornul de ca­ rle propriile idealuri, şi dorinţa de parve­ simple, chiar liniare, ca acţiune şi psiho­ Cristina CORCIOVESCU

Ars amandi
Oglinda, filmul lui Andrei după echilibrul primar al stării intrauterine. înfruntare concretizată in plan imediat de
Tarkovski, este îmblînzirea Tot astfél, o discuţie cu funcţie epică, disputa dintre tată şi mamă pentru copil.
suprarealismului sau, mai aceea dintre medic şi mamă de la începu­ Masculin-feminin se înfruntă continuu, iar
exact, stăpinirea impulsului, tul filmului, este imediat extrapolată liric copilul se străduie să le unească. El vrea
a exploziei de energie pe în imaginea repetată a siluetei bărbatului, să capteze zborul şi atunci prinde pasărea,
care doctrina suprarealistă aflat într-un cîmp peste care trece o rafală vrea să armonizeze relaţia mamă-tată în
o revendica de la oniric şi de v in t Vlntul, simbolul masculinităţii, ve­ acea idilică îmbrăţişare pe înserat Secre­
subconştient şi trecerea acestei forţe in getaţia, cel feminin, concretizează în peisa­ tul acestei reintegrări îl dă iubirea. Iubirea
structuri inteligibile. Un film autobiografic, jul privit de mamă ceea ce ea tocmai refu­ care o face pe mamă să-şi contrazică na­
în care profunzimile sufletului şi căile isto­ zase în plan social: să se aprooie de medic tura şi să zboare. Acea levitaţie nocturnă
riei umane sínt adunate in drama familiei O altă constantă formală, cu adinei im­ este poate una din cele mai uimitoare me­
dezbinate văzută prin ochii copilului-ar- plicaţii de sens, este balansul continuu tafore ale iubirii. Vîntul care suflă printre
tist — iată cum am putea expune unul din dintre disociere şi integrare. Regizorul dis­ crengile pădurii miraculoase este, în fapt
cele mai complete şi complexe filme ale locă interioritatea personajului în cuplul concretizarea simbolică a unirii contra­
ultimului deceniu. Sigur, filmul este un Ignat-Alioşa tatăl lui Ignat, dar unifică riilor, a fecundării
discurs complicat prin aceea că solicită chipul celor două mame într-unul singur A r fi interesant de amintit poziţia perso­
nu numai percepţia noastră sensibilă, dar (Marusia şi Natalia). najului tarkovskian care resimte istoria, cu
şi inteligenţa analitică pusă la tot pasul să Tot astfel, povestirea are mai multe în­ patetism, interiorizînd-o. Aceasta îi con­
umple o absenţă, să completeze un sens, velişuri: Ignat priveşte la televizor ceea ce feră o poziţie specială, pasivă şi activă în
să integreze un simbol. De aceea, Oglinda se Intîmpiă, memoria odată descătuşată acelaşi timp. Ivan (din Copilăria lui Ivan),
e şi un film obositor de urmărit, pentru prin acţiunea terapeutică coboară nu numai Ignat-tatăl lui Ignat (Oglinda), ori Călăuza
că el nu încearcă să ne convingă de nimic către amintire, dar şi către visurile acestei (din film ul cu acelaşi nume) s ln t de fapt,
ci să ne stîrnească întrebări, nelinişti. Arta amintiri. Această încastrare succesivă co­ unul şi acelaşi personaj, care însă nu se
trebuie să zguduie sufletele iar nu să respunde tendinţei către inferioritate, inti­ repetă niciodată, pentru că fiecare lume
adune admiratorii, spune chiar Tarkovski mitate, pe care copilul o resimte în raport în care el se află plasat îl supradetermină
în film. cu mama sa. Vezi aici visul In care uşa nu caracterologic. De fiecare dată. Insă, im­
Stilistic, cheia filmului se află în ambiva­ se deschide, In spatele ei afllndu-se mama, p lic it întrebărilor, neliniştilor şi suferinţei,
lenţa epic-liric în care funcţiile epice sínt sau acel telefon simbolizlnd o relaţie de Tarkovski oferă o alternativă; cea a iubirii.
determinate de valorile lirice şi invers. comunicare incompletă. In sens invers se Poate mai explicit decît în restul operei,
Spre final, în vis, Alioşa-tatăl ţine în mîint desfăşoară tendinţa către purificare, mas­ Oglindă este film ul artei de a iubi şi
un vas cu lapte care pulsează şi se pri­ culinizare: simbolica incendiului, a zboru­ cum această Ars amandi impune şi o
veşte în oglindă. Simbolica imaginarului lui cu balonul etc. anume concepţie despre lume, ea este şi
ne va descifra că avem de a face cu ima­ Cele două tendinţe se corelează, ca infra­ o Ars poetica.
ginea dorinţei, a tin jir ii inconştientului structură dramaturgică, într-o adevărată Virgil TOMA

a cto ri d is p ă ru ţi: Steve Mc Queen Enigma unui campion

intr-o privinţă, acest Steve zice criticul Philippe Labro, cowboy în Aşadar, asta Ii va fi meseria. Să faci amor

e
Mc Queen este o enigmă. Se C ei şapte magnifici, motociclist ţîcmt cu femei în vîrstă, contra co st Dar vai, el
situează în fruntea «box-ol- în Marea evadare, jucător de poker in fiind în fond băiat de treabă cu suflet de
tice»-ului, bătînd actori cele­ Cincinatti Kid, poliţist încăpăţînat In Bul­ aur, mereu i se tntlmpla să se înduioşeze de
bri ca Paul Newman, Marlon litt, miliardar impertinent in Afacerea Tho­ trista viaţă a bătrînei sale cliente, căreia
Brando, Robert Redford, mas Crown, puşcăriaş recalcitrant ín Pa­ sfîrşea prin a-i da, el, o sumă de bani..
Clint Eastwood, Dustin pidon, rebel cinic în Capcana, şef de pom­ Foarte tragică a fost legătura lui cu AK
pieri în Turnul infernal, acest actor, în
Hoffman. Este inauguratorul contractelor Mac Graw, cu care a fost timp de mai mulţi
de milioane de dolari. Ne întrebăm de unde ciuda diversităţii rolurilor, era totdeauna ani căsătorit. Doamna «Love Story» eia
îi vin asemenea succese. Rolurile sale slnt credibil, iar uneori superb. Dădea impresia educată în cele mai bune colegii, nebună
banale şi sărace. Şi, totuşi, publicul II adoră că trăise personal toate acele intîmplări. de poftă de a discuta literatură pictură,
Criticii presupun că ceea ce fascinează la Făcea să pleznească ecranul». muzică în cele mai hiperculte sindrofii. Pe
el este o naturaleţe extraordinară alunga­ Explicaţia talentului său a dat-o el însuşi, el, aceste reuniuni intelectuale II plictiseau
rea oricăror sforării cabotineşti. In ultimul intr-o frază cu înţeles. El spunea câ secretul de moarte. Subţirea sa soţie îi răspun­
său film, Vfnătorul (1980, de Buzz Kulik), reuşitei sale provine din aceea că pentru dea băttndu-şi joc de starea lui intelec­
deşi cu trupul său mlncat de cancer era o fiecare rol, făcea un plonjon adînc în amin­ tuală, precum şi de platitudinea rolurilor
epavă a ţinut ca toate scenele de casca- tirile lui din copilărie şi adolescenţă Un tre­ pe care şi le alegea. Iar pînă la urm ă sti­
dorie să le execute personal. Poate că şi cut, desigur, foarte amar, dar care n-avea mabila doamnă îl plachează H părăseşte.
biografia lui impresionează marele public. nici o legătură cu rolul în chestiune. Acel Asta a fost o teribilă lovitură care a agravat
Simpatia acestuia şi-o cîştigase printr-o plonjon In mereu aceleaşi triste amintiri rău vocaţia lui pentru solitudine. Trăia
obstinată poftă de a se purta cit mai anti­ colora divers toate rolurile lui de film, le ascuns de lume, tmbuiblndu-se cu bere,
patic. Era ursuz, detesta petrecerile in colora cu o imensă pură sinceritate, ade­ imbrăcîndu-se jerpelit, cu trupul obez, cu
mijlocul oamenilor, din cînd în cînd, îh văr de 34 de carate, care avea să fascineze obrazul acoperit cu o barbă de om din
mod voit, se urtţea, devenea obez, umbla publicul. Această sinceritate, chiar pros­ caverne, cu zbîrcituri care astupau acei
jerpelit, era arooant înainte de a deveni tănacă cum era, avea o savuroasă originali­ faimoşi ochi ai săi de un albastru meta­
actor, practicase tot soiul de meserii, il tate. De pildă în faimosul său Cowboy lic... Pînă ce, în calea Iul, va răsări o fată
lansează serialul foarte lung şi de mare de la miezul nopţii, personajul său hotă­ cu 20 de ani meri tînără decît el şi care-i va
succes, In numele legii, unde eroul e răşte, cu o serioasă naivitate, să facă carieră readuce la silueta lui de campion. O mira­
un vtnător de prime, de recompense pen­ la New York. Pentru asta, îşi cumpără un culoasă promisiune de fericire. Promisiune
tru prinderea unor criminali fugari sau eva­ echipament complet de cowboy, apoi se care n-avea să dureze, căci In cursul ace­
daţi. Exact ca în ultimul său film, Vfnătorul. gindeşte profund, întrebîndu-se ce treabă lui an, un cancer li înşfacă cu brutalitate,
Pe marele ecran debutează cu Cineva e el In stare să facă bine. Şi atunci îşi amin­ ia abia 50 de ani.
acolo sus mă iubeşte de Robert Wiese, teşte că iubita lui părea totdeauna Incîntată,
alături de Paul Newman, «in toate rolurile, fericită admirativă ori de cîte ori el o iubea D.L SUCHIANU
 arta anim aţiei văzută de a n im a to rii ei

«Decorul devine fosforescent In măsura In care intervine tn drama».

Andre Bazin

Dacă prin animaţie se realizează continuitatea dramatică a fil­

mului, prin decoruri se asigură unitatea plastică a imaginii,
fă ( H l t l Oecorul este oglinda miraculoasă In care alunecă amintirile
|a X a I fel I eale sau imaginare ale creatorului Fiecare scenariu sugerează
o serie de posibile decoruri, iar din acestea trebuie alese cele
mai apropiate de viziunea creatorului asupra filmului.
Oecorul poate deveni un personaj important al filmului in
măsura in care este funcţional şi amplifică, prin sugestii plastice, sensul acţiu­
nilor eroilor dramatici, realizind o atmosferă specifică O epocă un mediu
social sint precizate prin elementele de arhitectură şi de mobilier cele mai
caracteristice, fn filmul Marea zidire, silueta edificiului şi motivele decorative
care apar, constituie o sinteză rezultată din combinarea mai multor elemente
aparţinlnd aceluiaşi stil de arhitectură românească din secolul ai XV-iea.
Decorul este «citit» mai ales ca element dominată in cadre şi determină
prin caracterul formelor plastice, tensiunea dramatică a imaginii: formele domi­
nate de orizontale şi de Unii curbe liniştite creează o stare de pace şi de echi­
libru: formele terminate tn unghiuri ascuţite, alternanţa de curbe şi contracurbe
şi formele discontinuecreează o stare de tensiune şi de nelinişte; formele verti­
cronica animaţiei cale sugerează o atmosferă de elevaţie, de aspiraţie spre înălţimi.
Profunzimea cfmpului, a adincimii spaţiului tn imagine se obţine prin su­
gestii: perspective grafice, cromatice şi volumetrice. Profunzimea imaginii
contribuie la spaţializarea unei acţiuni dramatice, la schimbarea proporţiei
protagoniştilor care se micşorează pe măsură ce se apropie de linia de orizont.
Prin animaţie, obţinem o dinamică neobişnuită în mişcarea decorurilor:
umbra elementelor decorului devine extrem de maleabilă, amplificind semni­
ficaţia naraţiunii cinematografice; reflexul in apă al volumelor şi personajelor
permite Interesante sugestii simbolice. Filmări reale sau animate aie decorului
pot fi combinate prin imagine aeriană sau front-proiecţie cu o acţiune animată
ideea de autor satiric este aso mintat de îndoieli recunoaşte. In sftrşit. chipul prin desene sau cu păpuşi.
ciată de obicei cu tonul caustici care i-a pecetluit dureros trecutul şi ti ameninţă Oecorul tn filmul de animaţie se poate situa şi fn primul plan al spaţiului
observaţia neiertat oare şi hazul acum prezentul Aluzia directă la fizionomia de fHmare. permiţlnd desfăşurarea acţiunii In pianul ai doilea, profilat pe un
nep<sator. Contraziclnd preju lui Hitler n ajută pe autor să precizeze că este al treilea plan tot de decor. Folosirea supraimpresiunii poate da Imaginii o
decăţile conţinute de aceast.) vorba despre violenţa fascistă care Işi face calitate neobişnuită decorul fiind învăluit de o atmosferă ireală Calitatea unui
tendinţă de generalizare, Olimi auzite ecourile şl In zilele noastre. decor depinde nu numai de acţiunea care se petrece la vedere, dar şi de capa­
Virăşteanu ocupă un loc aparte S ă nu uităm este un film care mizează k. citatea sa de a face sugestivă acţiunea mascată ascunsă dezvăluită prin spaţii
printre «ironişti!» animaţiei noastre. Poziţia primul rtnd pe atmosferă. Peisajul gării este traforate care evidenţiază doar fragmente din personaje. Decorurile etajate
sa foarte personală fată de critica de moravuri neliniştitor, există In forfota banală din el ceva pe mai multe planuri înlesnesc desfăşurarea unor acţiuni paralelă realizarea
implică o anume încredere In putlnta de îndrep­ ameninţător şi implacabil. Proiectat pe acest unor mişcări colective ritmice care cuprind Intreaaa suprafaţă a ecranului,
tare a semenilor, evitarea didacticismului povă- fond, pulsul agitat al memoriei amplifică gravi­ in filmul Furtuna am încercat să redau munca trudnică a minerilor din secolul
t uitor şi a exagerărilor groteşti. Atitudinea bătă­ tatea faptelor evocate. Amintirile personale XVIII din Ardeal printr-un decor etajat care sugerează o secţiune verticală
ioasă nu se potriveşte acestui autor care are devin mărturie despre un destin colectiv. Ple­ In soi şi permite acţiuni simultane.
vocaţia nuanţelor. Umorul său are eleganţă, doaria pentru renunţarea la atitudinea indife­ Caracterul şi expresivitatea unui decor se obţin printr-o tratare diferită a
înţelepciune şi discreţie. Formula dramatur- rentă In fata pericolului comun nu este decla­ suprafeţei sale; el poate fi opac sau transparent mal sau strălucitor, cu for­
gică aleasă,de obicei,este pilula satirică, ce nu rativă, dar foarte limpede şi de impact Ea se mele colorate vibrat sau in tonuri compacte. Un rol esenţial In şocul vizual
mizează attt pe spectaculosul mişcării, d pe împleteşte cu suspensui acestei Intlmplări cu pe care II produc imaginile cinematografice II au proporţiile elementelor sce­
atractivitatea ideii. Renunţarea la această con­ date banale şi ttlcuri de excepţie. Mesajul nografice; uneori, decorul va fi impunător iar personajele mici, neînsemnate,
strucţie a povestirii In noul său film, intitulat antirăzboinic nu este afişat ostentativ, ci este copleşite de formele spaţiale; alteori, va existe un echilibru intre personaj şi
Să nu uRăm, ti aduce lui Olimp Vărăşteanu conţinut de sentimentul profund omenesc al elementele de decor. Există filme bazate pe o creştere a tensiunii decorurilor
satisfacţia reuşitei In încercarea de împrospă­ relatării. Juxtapunerea timpului trecut cu pre­ ptnă îa deznodămtnt altele care urmăresc o sinusoidă care alternează decoruri
tare a propriilor mi|loace. zentul, soluţie de mare îndrăzneală In filmul de liniştite şi agitate, luminoase şi sumbre. Ştiinţa dozării decorurilor, a creşterii
Primul pas In încercarea de înnoire este ale­ animaţie, reuşeşte să sugereze neliniştitoarele sau descreşterii importanţei lor sau a caracterului lor neutre evidenţiază talen­
gerea unei teme de altă factură. Umoristul demersuri ale memoriei. Cu mare economie de tul scenografului. Frumuseţea in sine a decorului excesul ornamental şi vio­
optează acum pentru tonul grav. Foarte actuala mijloace, regizorul construieşte un plan sim­ lenţa cromatică pot anula acţiunea dramatică. In acest caz, scenografia se
idee a ameninţării neo-nazismului ia forma bolic, ale cărui înţelesuri compun o idee cu dovedeşte a fi nefuncţională neinspirată derutantă.
unei naraţiuni simbolice, compusă din detalii I mare deschidere. Olimp Vărăşteanu abordează Fantezia creatorilor se poate desfăşura In deplină libertate tn filmul de ani­
ii aluzii care Işi dezvăluie sensul abia In final, ceea ce numim, de obicei, tematică gravă din­ maţie unde decorul este partea cea mai puţin costisitoare din bugetul filmului.

Î
n atmosfera ceţoasă a unei gări are loc o tul­ it r-o perspectivă foarte personală. Să nu uităm Aici, cu foarte puţine elemente, insă cu multă fantezie, se poate sugera un
burătoare Intllnire peste ani: un om zăreşte ocupă tn filmográfia autorului un loc impor­ întreg univers uman şi spiritual.
un chip neliniştitor care ti trezeşte amintiri tant, devenind o mărturie a satisfacţiilor pe Drumul spre o imagine memorabilă prin discreţia sau prin violenţa ei ascunde
chinuitoare despre război şi teroare. Misterio­ :are le au animatorii preocupaţi mereu de dincolo de opera finită, nebănuite eforturi şi căutări, foarte multe schiţe şi
sul personal trece printre pasagerii indiferenţi, fnnoire. variante care au rămas In afara filmului.
duetnd cu sine o valiză încărcată cu bombe.
Prin geamul trenului care pleacă, martorul fră- Dana DUMA Ion TRUICĂ

"V-am a s c u l t a t .. .
acum scen a riu l e s te
. bine

V
Mănăstire închegat"
in tr -u n p ic io r
g h ic i, I
casă de film e,
(UTOPICELE) ce—i?
"Vrem să . "Suflă un nou v în t
ne apropiem cinem atografic",
ion popescu gopo(47) co la b o r a to r ii" .
"El, -"Aveţi brînză?"
le face -"Tacă joacă
pe to a te " .
fii-mea în film ".

I n t îln ir e în tr e
"Aduceţi-mi n eg a ţie doi cascad ori. Timp determ inat.
"A p le c a t că la Feroir.etal nu se Film n eterm irat.
în documentare". vînd s ă b ii m edievalei

Metraj u t i l ş i
metraj i n u t i l . .
V /

ÍIH Ö fti
In aştep tarea
P ro iect de a f i ş
unor m ici m o d ific ă ri. "Cu bani p u ţ i n i .. . "Mi se pare
pentru film ul! -"S tim aţi sp e c ta to r i,
"F etiţa nn ch ib ritu ri" con cert pentru un deget". un film re u şit" . un nou film în premiera"

22 f
 k
C ineclub *81
Spectatori, nu fiţi numai spectatori!
Pe bază
de invitaţie • «Vă mulţumesc pentru publicarea
interviului actorului Alexandru Repan din
scrisoarea lunii nr. 11/80 şi a copertei din nr. 3181. Mi-a plăcut
că In nr. 4/81 s-a pus punctul pe i, în ceea ce
------------------ O premieră priveşte apariţia atît de rară a actorilor Ioana
Despre cineclubul Ecran- Pavelescu şi Alexandru Repan. Observ

e
util al Casei de cultură Insă că revista nu i-a acordat încă Valeriei
Avem în acest număr o premieră: de nu ştim cîtă vreme, n-am mai primit la re­ Seciu un loc la rubrica «Actorii noştri».
a sectorului 1, am mai
dacţie o scrisoare entuziasmată de un film documentar românesc. Gen cu mari (N .R Poate că această sesizare a dv.,
scris (v. «Cinema» nr. succese, cu realizatori de incontestabil talent, la care — de ce să n-o spunem? —
3/80). Revenim aici nu o va îmbuna pe excelenta noastră ac­
prea puţini dintre spectatorii noştri se uită atent... triţă.) (Viorica loan, bd. Decebal, bl. 67,
pentru că fiind vorba de «La un cinematograf din centrul Capitalei, rulează îmi sare ţandăra, iar la ap 30, Piatra-Neamţ)
un cineclub cu buletin de Bucureşti,alte două cinematografe, situate în mari cartiere bucureştene, rulează acelaşi film. • «Mi-ar place un dialog deschis — prin
e ceva mai aproape de redacţie dec'rt Dacă toate aceste trei săli au In comun difuzarea comediei lui Claude Zidi, prin intermediul revistei — intre cititori şi critici.
un cineclub din Baia-Mare, ci pentru ceva, totuşi, ele diferă. Prin ce? Prin faptul că la flecare cinematograf rulează, Cred că ar fi interesant, după cum cred că
că aici am fost invitaţi, iar la Baia Mare înaintea filmului de lung-metraj, un documentar semnat de Dorn şi Paula Segal, ar fi necesar un spaţiu mai mare acordat
dar nu acelaşi documentar. De astă dată, aşa-zisa completare nu te mai duce într-o corespondenţei. O pagină, la o lună, este
— nu. Aşadar, nu demult, într-o după uzină sau crater vulcanic, în vreun muzeu celebru sau prin univers. Nu! Te duce
masă, pe strada Slătineanu, Ecran- atît de puţin. (N .R Vă înţelegem foarte bine...)
spre sufletul a doi mari realizatori de care dispune documentarul românesc la ora (Bogdan Botăreanu)
util şi-a serbat vîrsta de 10 ani. Să actuală. In documentarul Şedinţă cu părinţii, ne întîlnim cu nişte cop» ce vor • «Entuziasmul meu a fost de nestăvilit
notăm în primul rînd, cum se cade, deveni maturi şi cu nişte maturi ce au fost cîndva copii. Copii ce nu se simt deloc ctnd am citit cuvintele tovarăşului Doru
«La mulţi ani», şi-n al doilea rînd fap­ vinovaţi In faţa aparatului de filmat şi turuie, turuie încontinuu, fac pocinoage şi Popescu (nr. 4/81) căruia îi plăcuse la fel
tul că cineclubul (Paul Mantu et comp.) nu le e teamă de nimeni, poate nici chiar de şedinţele cu părinţii. O generaţie căreia de mult ca şi mie teleserialul Călătorie
nu-i lipseşte nici fantezia,nici umorul, căci cum bine spune fetita din finalul com­ în univers. Şi totuşi, s-a spus atît de puţin
n-a lansat invitaţii doar pentru «un
pletării: «Dacă am fi numai aşa cum ar vrea tovarăşa dirigintă, n-am mai fi copii!» despre această realizare extraordinară»
dulce» şi-un toast, ci pentru ceva mult Tot ce face cuplul Segal e reuşit şi place. E sugestiv şi aplaudat. Nu am văzut de
mai interesant, pentru o G ală a film u ­ (Ioana Georgescu, str. Domnita Anastasia,
două sau de trei ori comedia cu Pierre Richard pentru că timpul e obsesia seco­ 13, ap. 9 — Bucureşti).
lui de a n im a ţie , «pe Bucureşti». S-au lului XX, dar m-aş duce să văd toate filmele semnate Segal».
întîlnit pe acelaşi ecran (util!) peste
30 de filme, între unu şi zece minute, Doru Popescu Filmul românesc
filme aiese de autorii lor pe un singur Calea Grivitei, 48, Bucureşti
criteriu, cel mai sever posibil: criteriul . înregistrează anual
afectiv. Au venit filmele la care «ţinem» peste 70 milioane
ce! mai mult. Aşa se face că au fost spectatori
proiectate, alături, şi desene de acum str. Liviu Rebreanu 11, bl. 1, sc. 9, ap. 26
Filmul românesc Bucureşti).
douăzeci de ani, şi desene calde, ispră­
vite chiar în ziua Galei. Întîmplător • «Filmul place, este bine construit regi I Urmare d>'n pag. 4)
«Croaziera» zoral, apoi mai are şi o fină ironie interioară.
tocmai extremele au funcţionat şi ca spectaculară, deoarece supradimensio­
• «Daca m-aţi întrebă care dintre filméi«; Cu to a te a c e s te a , se o b s e r v a o c ă d e re sen­
revelaţii. Revelaţia prospeţimii, în ca­ de actualitate româneşti mi-au plăcui mai sibilă la nivelul acţiunii, lucru care se poate narea acestora poate duce la cheltuieli
zul animaţiei «vechi», . căreia vreun mult, ei bine, sínt două: Omul care ne reproşa scenariului. Fără anumite «spaţii» neeconomicoase, după cum diminuarea
«înger caritabil» i-a păstrat farmecul: trebuie al lui Manole Marcus şi Croaziera goale, Croaziera ar fi fost şi mai bun». acestor fonduri sub o anumită limită va
Un tre c ă to r, P a n to fio ru l de aur. al Iul Daneliuc. Aş zice că un regizor ca (Filip Ralu, str. Rossini, 2, ap. 14 — Bucu­ putea avea influenţe nefavorabile asupra
Daneliuc e născut da, născut pentru genul reşti). calităţii filmului şi presupusa economie
Unul dintre autorii lor, Ion P e tc u , a de actualitate, nu cred că el ar face mai bine • «Al cincilea lung metraj artistic al lui se va transforma în opusul său, în-pier­
fost cu ocazia asta premiat, deci ofi­ in vreun alt gen; mai mult decit atît, Daneliuc Daneliuc apare, iată, la o distantă de nici
cializat, ca pionier al animaţiei româ­ se situează printre primii regizori, la noi, patru luni de Vînătoarea de v u lp i si m m derea sumelor investite. Acelaşi lucru
neşti: celălalt autor, A d ria n N ico lau , în «materie» de actualitate... In gesturile, ia un an de la Proba de microfon, timp este valabil şi pentru fondurile necesare
trecînd «între timp» în tabăra profe­ în mimica eroilor săi se citeşte o deosebită în care putem spune că în creaţia lui s-au activităţii de difuzare a filmelor şi func­
sioniştilor, zisă Anim afilm , a fost pre­ naturaleţe. Tora Vasilescu m-a impresionat întîmplat multe lucruri bune, multe con­ ţionării reţelei cinematografice.
zent ca membru al juriului. Care juriu, prin foiţa ei lăuntrică. Cred cu convingere turări şi confirmări ale promisiunilor pe Dar să nu uităm că adevărata eficienţă
că Tora, în Croaziera, izbuteşte unul din care ni le făcea încă din 1974. Văzut în­ cu «E» mare a filmului românesc sub toate
condus de regizorul B ob C ălinescu, cele mai bune roluri ale carierei ei. Apreciez tîmplător de mine într-o companie cft se aspectele ei nu poate fi înregistrată sau
şi-a orientat Marete Premiu spre cea­ mult talentul operatorului Gabor Tarco care poate de selectă (Ghepardul vîscontian
laltă extremă, spre cei mai nou veniţi, a realizat o imagine nu de «peisaj», ci de apreciată dectt prin confruntarea cu pu­
şi A 5-a pecete a lui Fabri), Croaziera
şi nu pe principiul clasic «să-i încu­ prim-planuri, de «feţe» de o mare expresivi­ nu suferă cu nimic, se tine în picioare, blicul spectator a cărui aderenţă repre­
rajăm, tovarăşii», ci pe principiul cla­ tate. Croaziera e un film de păstrat in cum se spune, prin forţa argumentelor artis­ zintă cea mai fidelă imagine a valorii
sicist «valoarea nu aşteaptă ca anii suflet». (Nicolae Cazacovscbi, str. Vasile tice. Daneliuc, ca şi alfi regizori de la noi unui film şi a eficienţei economice.
s-o măsoare». Deci premianţi ex aei^uo Roaită, bl. 3, ap. 7, et. , sc. A — Bacău).
1 (Iosif Demian, Ada Pistiner), se îndreaptă Necesitatea preocupării permanente
• «Folosul acestui film este că a impus, spre o structură de ciné-vérité, dar punctul pentru folosirea eficientă a fondurilor în
— doi desenatori şi animatori, M arius într-un rol principal, un actor nefolosit pînă de bătaie e mult mai departe decît această toate sectoarele cinematografiei noastre
N ic h ita şi O c ta v ia n Frecea, amîndoi acum pentru astfel de roluri, şi anume pe privire sinceră, decontractată, asupra reali­
foarte tineri, amîndoi talentaţi, amîndoi Nicolae Albani». (Florin Octavian Mol­ s-a impus şi se impune, pentru a se asi­
tăţii imediate. Croaziera nu mai e doar un
lucrînd şi pe lîngă Ecran-util şi pe Ungă nár, str. 2 arandului, nr. 4, bl. 467, ap. 32 - început de drum, ci marca maturităţii, a gura şi perfecţiona tn continuare sistemul
televiziune (din păcate doar «pe lînoă») Bucureşti) unei viziuni regizorale ce se poate desluşi de autogestiune şi autofinanţare kt care
amîndoi candidaţi ai lATC-ului... Intre • «îmi place mult filmul. Este o pasiune foarte lesne după primele secvenţe. Un se desfăşoară activitatea cinematografiei
extremele pomenite, grosul Galei şi la fel de mare ca aceea pentru viitoarea mea fapt artistic demult aşteptat ne prilejuieşte noastre naţionale.
profesiune de medic. Dacă m-aţi întreba ce o mare bucurie intelectuală. Această Croa­ Cred că trebuie să existe o perfectă
premiul pentru cea mai bună selecţie: regizori români prefer, v-aş răspunde: Da­ zieră îl aşază deja pe Daneliuc alături de colaborare şi o intensă preocupare a ca­
cineclubul H e rm e s (v. «Cinema» nr. neliuc, Pita, Nicolaescu, Marcus, Mihu. Liviu Ciulei şi Lucian Pintilie». (Sever
8/79), urmat de cineclubul Faur («Cine­ (iar dintre cei străini — Bergman, Wajda, drelor de creaţie, de producţie şi difuzare
Mircea Avram, str. Cameliei nr. 15, bl. 26.
ma», 8/80). Antonioni, Truffaut, Kramer. Cel mai bun ap. 86 — Ploieşti) a filmelor pentru constituirea In continuare
în cîteva minute, în cîteva iinii, de­ film, la TV, in 1981? Cu siguranţă, Diri­ a unei economii puternice cinematogra­
senele spun mai mult şi trim it mai de­ jorul lui Wajda). Am văzut toate filmele fice.
realizate de Mircea Daneliuc şi am îndrăznit C i t i t o r i i şi r evista Am toate temeiurile să afirm că cine­
parte decît multe lung metraje certate
să le ierarhizez după criterii şi preferinţe matografia noastră se va dezvolta Iri con­
cu ideea şi concizia. Un omuleţ ro- personale. Am instituit un sistem de no­ • «Cel mui frumos, mai instructiv, m.n tinuare şi din punct de vedere economic
tunjor, ştirb,cu un singur dinte în fată, tare (1 la 10) care să exprime prin note apre­ util articol din revista «Cinema» nr. 4/81
chel, cu un singur fir de păr, rebel, cierea globală. (N.R.: Nu sinteţi oare prea consider că este interviul acordat Evei Sîrbu prin. colaborarea cit mai armonioasă Intre
arcuindu-se a semn de întrebare în doctoral în artă?) Nota 10 ar semnifica un de către Colea Răutu, text care,după părem , toţi factorii de creaţie, producţie şi difu­
vîrful capului, omuleţul lui Marius Ni­ film foarte bun, de excepţie chiar. Nota 2 mea, pe lîngă toate celelalte calităţi, m.» zare, triunghiul vital al oricărei cinema­
chita, îţi administrează cu o îndrăz­ un film slab, nota 1 se dă întotdeauna din poate fi numit şi încintător. Dorim ca a- tografii.
neală de invidiat şi la case mai mari, oficiu. Şi iată ierarhia Daneliuc: Nota 10: ceastă rubrică a interviurilor să se continue, Este evident că,in perspectivă, construi­
Proba de microfon. Nota 8: Cursa. Nota 7: ca un act de cultură şi educaţie, deschi rea unei economii a cinematografiei, pu­
cîteva «pilule», care sínt de văzut, Ediţie specială. Nota 5: Croaziera. Nota 2 zlndu-ne cale spre bogăţia de simţiri, de ternică şi dinamică constituie nu numai
nu de povestit... Din concluziile unei Vinătoarea de vulpL Repet este o părere experienţă şi credinţă a unor remarcabili
vizionări: desenele animate cineciu- pur personală. Poate unii apreciază altfel o fontribuţie hotărltoare la făurirea unei
artişti ai teatrului şi cinematografului româ­
biste sínt mai ales ingenue (o candidă aceste filme. Şi printre colegii mei (anul IV, nesc. De asemenea, sínt întru totul de acord arte cinematografice corespunzătoare sar­
uimire în faţa lumii şi a anomaliilor IMF), părerile sínt polarizate, dar toţi sint cu părerile despre publicul nostru de ce cinilor politico-ideologice actuale, ci
ei), şi mai ales justiţiare (un final de acord că Proba de microfon este nu nema, semnate tn nr. 2/81 de ing. tonei reprezintă şi prin ea însăşi un aport la
. mereu patetic-moralizator). Ce atacă numai un film original, dar şi foarte bine Torna din Bacău şi Filip Rabi din Bucu­ edificarea societăţii socialiste multilateral
gîndit şi realizat». (Bogdan Botăreanu, | reşti». (Elena Vulcan — judeţul Vîlcea) dezvoltate In ţara noastră.
ele? Ele atacă, într-o majoritate zdrobi­
toare, «pseudo-instituţia» cunoscută
sub numele de «pilă», cu infinitele sale
sucursale — nepotismul, telefonul,
propteaua, etc., etc. Un animism eso­
pic relatează ce înseamnă să fii, ba CINEMA,

/
Piaţa Scînteii nr. 1, Bucureşti
un dop cu pile, ba o bilă cu pile, ba Exemplarul 5 lei
un bolovan cu pile, ba un şurub fără
pile, pledînd (uzat cuvînt), pentru
«transformarea pilei în piesă de mu­ Cititorii din străinătate se pot abona adre-
zeu». O altă importantă direcţie de sindu-se ta ILE X IM Departamentul Export-
atac, de alt caiibru, ar putea împrumuta import Presă, P.OBox 136—137— telex 11226.
chiar titlul unui film: Pro pace, ple­ Bucureşti, str. 13 Decembrie nr. 3
dînd pentru transformarea bombei (cu
hidrogen, cu neutroni, cu etc.) tot în P rezen tarea artistica Prezentarea grafică.'
piesă de muzeu. Asta deschidere! Coperta I Anamaria Smigelschi Ioana Moise

E u g en ia V O D Ă
Două mari talente folosite
prea pufin de film ul nostru: Tiparul executat ta
Combinatul poligrafic

k
Gina Patrichi şi Stefan lordache
Á v f otografie de Emanuel TÂNJALÂ 17
«Casa Scinteim — Bucureşti /

23
 emoţie să se vadă In palmares.
De-a lungul anilor, un festival al amici­
ţiei cinefile, un festival de grup, de afini­
tăţi elective s-a transformat Intr-o gigan­
tică olimpiadă. Ponderea tnttlnirii a cres­
cut din toate punctele de vedere. Farmecul
ei patriarhal s-a ris ip it Aşa se tntimplă
I Plasat Intr-o perioadă de colţurile planetei, sălile de conferinţe ge­ întotdeauna clnd Intr-o mică şi pitorească
rind, pe el, căci aici ia Cannes bate ora de staţiune se construieşte o multinaţională.
iieamăt politic cu totul spe- meau permanent dar festivalul li se părea virf a anului cinematografic. Aici e marele
t i V T T n tia l (in primul rlnd. alegerile somnolent ursuz, lipsit de strălucire şi de întrebarea e cum se explică longevitatea
ambuteiaj. Maxima tensiune. Să recunoaş­ viguroasă (unii zic misterioasă) a acestui
K7I I ia prezidenţiale), festivalul de la evenimente. Organizatorii erau interpelate tem totuşi că multe din temeri nu stnt cu
Cannes s-a desfăşurat anul unde-i viaţa de altădată a Cannes-ului? festival care trebuia să sucombe de mai
totul lipsite de fundam ent Destrămarea multe ori, dar de fiecare dată a înviat ca
acesta într-o atmosferă con­ mde-i fiesta? unde-i veselia lui zgomo­ festivalului rie la Veneţia, lunga lui agonie,
tradictorie. Pe de o parte,lu- toasă, starletele care intrau tn holul Carl- Lazăr, şi-a luat patul In spinare şi a pornit
moartea lui clinică, încercările lui vagi de mai departe.
mea in general şi francezii in mod special lon-ului călare, Rolls-urile metalizate, prin­ reanimare, au devenit pentru Cannes o
erau absorbiţi de evenimente politice im­ ţesele cinefile, starletele — o, atit de pi­ Desigur, explicaţiile stnt mai complexe,
spaimă cu ochii deschişi. Un avertisment dar ele pot fi rezumate şi h două cuvinte:
portante. Un preşedinte nou. Un nou pro­ cante. Unde-s stelele? Isabelle Adjani e asumat Şi dacă Brecht spune că omenirea
gram. O serie de măsuri care anunţă schim­ certată tn «Nice-Matin»,şi nu numai acolo, Realism. Continuitate.
învaţă din experienţa ei cam tot attt cit în­ Am să mă refer doar ia primul termen.
bări: ce schimbări se vor face? pfnă unde că n-a venit să-şi susţină filmele (a venit vaţă cobaiul din experienţa care se face
se vor face? cum se vor face? cu cine se dar la sftrşit ca să-şi ia premiul!); Jack El priveşte condiţia cineastului. El, cineas­
asupra lui, Cannes-ul II contrazice, in mai tul e, desigur, a rtis t dar un artist care nu
vor face? O serie de preocupări grave Nicholson e comentat cu îmbufnare (un ’68, Godard, T ruffa ut Malle s-au agăţat
absorbeau spiritele făctndu-le mai puţin actor are datoriile lui publicitare. Ce fel poate exista In afara unei anumite reali­
de cortina sălii celei mari şi au citit necro­ tăţi materiale. Veneţia a crezut că poate
disponibile, mai distrate, poate chiar mai rie actor e acela «care acceptă să vină la logul festivalului. Cannes-ul şi-a închis
opace. Pentru acest tip de spectator festi­ lestival numai cu condiţia să fie apărat de ignora această prozaică dependenţă. Ea
porţile după cîteva zile de hărmălaie. ’68 a s-a încăpăţînat să ia In consideraţie numai
valul a apărut,clnd prea searbăd, ctnd prea paparazzi şi de autorii de autografe?»): fost o pană. '69, *70 au fost anii «recuperă­
uşuratic. «Bilanţ global negativ» scrie M i­ Jessica Lange, fata din King-Kong, lo ­ laboratorul artistic. Şi-a permis să fie lu­
rii». In 71 a fost un an triumfător: Visconti, natică şi a plătit Cannes-ul a privit cu
chel Mardore in articolul său conclusiv din godnica din All that Jazz, iar acum pro­ onorat pentru întreaga operă; Michele Mor­
«Le Nouvel Observafeur». Articolul are tagonista din Poştaşul sună întotdeauna atenţie tribulaţiile rivalului său din lagună
gan preşedinta juriului; Charlie Chaplin şi s-a ferit să-i repete erorile şi să-i urmeze
vervă, detalii exacte, ton teribilist pe <are <le două ori e poreclită cu năduf, «Femei,i primind Legiunea de onoare. Mai devreme
mulţi dintre confraţii noştri de pe Sena nvizibilă» şi urechiată pe rtnd de pátriái îndemnurile încă de la începutul degringo­
sau mai tirziu Godard, Truffaut, Malle au ladei, clnd Mostra ii propunea să se renunţe
II cultivă cu şarm. Şarm şi dezinvoltul a. bn şi episcopii magazinelor de mare tirai revenit pe Croazetâ spăsiţi, asteptînri ru
Şarm si plictisită mnqnificentă Poar­ ta premii. Premiile — se spunea — imprimă
ta Paradisului a lui Cimino: un şir de pei competiţiei un aer interesat Să evităm im ­
sonaje neinteresante — printre care «n< plicările In calcule comerciale, strigau cei
obosita noastră Isabelle Huppert, pentiu rit la Lido. Nu se poate — răspundeau cei
o dată netuberculoasă — pe care eşti con ric pe Riviera. E trist dar nu se poate. Atîta
damnat să le suporţi două ore şi jumătate». vieme cit demiurgii lucrează pe contract,
Omul de fier are ceva «tuşant», dar «nu atita vreme cit inspiraţia nu se poate m iş­
are o singură idee de regie şi abuzea.a ca decit Intr-un tramvai numit buget — nu
de un du-te-vino de care naraţiunea s-ar se poate. In consecinţă, Cannes-ul nu nu
putea dispensa». Mefisto e proba «um i mai că nu s-a dezis de destinul economii
anume neputinţe artistice («două ore bl al filmului, dar i-a ieşit In tntlmpinaro,
mul se mărgineşte s i denunţe primejdia jnlr-un mori lucid, creînd un adevărat
in care se află artistul care-şi pune aria mecanism care-i asigură autoreglarea, arii-
deasupra ideologiilor»). Bertolucci in Tru I nu lasă posibilitatea de a te înfunda nu­
gedia unui om ridicol nu dă o singură mai intr-o anumită direcţia In consecinţă,
ciipă remarcabilă: «ei a fotografiat un vul festivalul a înfiinţat — aşa cum se ştie —
fals ambiguu. Bertrand Blier in Tată v i­ nu TTrg de filme (din an In an mai prosper),
treg e prea prudent şi glndeşte ca şi cum ■iar In acelaşi timp a înfiinţat sau acceptat
111şte trambuline pentru filmele de valoare,
«publicul său ar fi alcătuit numai din per
soane de virsta a treia». Spunind şi cltev.i i.rr care n-au la tlrg, deci In com erţ nici
vorbe despre Zulawski, criticul considera şansă sau au şanse extrem de mici.
concludentă această trecere in revistă făcu Săptămina criticii. Perspectivele cine­
tă parcă din avioanele care blztie in fiecm,
matografului francez, unele mini-festi-
iluri paralele, Premiul criticiL Unul din
zi, la ora prtnzului, deasupra croazetei. t i r
anunţă Superman, ediţia III. Cu o vagă Hmele importante,ale anului a fost impus
iio criticii francezi care au descoperit In
umbră de surls, Mardore face o propuneri-.
S U.A., un lei de documentar-ticţiune des­
Adică: «Bilanţul global negativ al acestui pre viaţa lui Nijinski, o peliculă de o construc-
festival ar incita propunerea unui fel ric Iie deosehilă, in care celebrul dansator e
moratoriu pentru cinema. Să se oprea s, ., •vocat de tiica sa, pe vremuri şi ea dansa­
tot şi să se reflecteze. Intr-un an să nu r toare, azi o persoană de virsta a treia,
mai turneze nimic, să se ia un imens cor extrem de originală, de impetuoasă, de
cediu sabatic. Ar fi oare mai rău decit irr voluntară. Fiica n-a fost de acord cu for­
situaţia actuală? Fără îndoială, nu. Dar ciim mula propusă de regizor şi din certuri re­
va începe?» A djani — petate, încăpăţînate, pline de salturi de
Criticii care exprimă tradiţia somptuoasă prem iul moare, de violenţă şi tandreţe, pe care re­
a festivalului, timpurile de aur ale star gizorul a avut inspiraţia să le filmeze,apare
sistemului, cinema-ul cu vedete, autogram, interpretare
un film cu totul deosebit de cel glndit ini-
bătălii cu flori, primiri triumfale, scandaluri fem inină 1 , ii de autor, un film Inctntător, un film In
galante etc., etc. au fost şi ei decepţionaţi, pentru c.ire Nijinski nu mai e decit o legendă. De
Dar In sens invers. Pe ecranele oraşului i.ipt, In final, filmul nici nu mai e despre
se prezentau zilnic zeci de filme din toate Quartet viaţa lui Nijinski, ci despre viaţa miturilor.
şi Posesiune Producţia se numeşte Ea dansează sin­
gură. Denumire exactă, căci silueta lui
Nijinski Incorporată de un mare dansator
contemporan rămlne undeva, pe un fundal
cum ar fi faimosul Cotton de la Cine- Ugo Tognazzi — premial bia descifrabil. Avanscena e ocupată, e
revue. «E curios — zice Cotton, reducînrl invadată s-ar putea zice, de această fer­
da interpretare m asculini mecătoare «vieille dame indigne», o ba-
pe cit posibil carura actriţei — că aceasta pentru Tragedia unui om ridicol
tinără starletă americană se deplasează la bnşcă durdulie, cu picioare scurte, cu
PALME DOR: Omul de fler nuni grăsuţe, care vorbeşte şi dansează,
de Andrzej Wajda. Cannes unde are şansa să fie lansată, d< plinge şi dansează, vociferează şi dansea-
MARELE PREMIU SPECIAL robtndu-se In acelaşi timp de toate obliga a, ocărăşte şi dansează, rtde In hohote
AL JURIULUI: Ani lumină de (iile meseriei sale. Crede oare această i şi iar dansează, dansează, dansează —
Alain Tanner nară «vedetă» că astfel se ctştigă inima
dansează singură, cum zice şi titlul, cu
PREMIUL DE INTERPRETA­ publicului? Iluzie care o va pierde ca p<
convingerea că pe pămtnt nu mai există
RE MASCULINĂ: Ugo Tognazzi atltea altele. Căci pe măsuţă ce hulesi
decit o singură pasăre de foc: ea. Unul din
pentru roiul său din Tragedia unui star-sistemul, vedetele îşi taie creanga de
multele filme deturnate de festival de pe
nm ridicol de Bernardo Bertolucci sub picioare. La Cannes, in orice caz m
mic nu e comparabil cu popularitatea de orbita anonimatului.
PREMIUL DE INTERPRETA­ Destin global negativ? O, Cresus-Mana!
RE FEMININĂ: Isabelle Adjani care beneficiau vedetele din timpurile in
care fiecare crea evenimentul pe croazeta O. Cresus!
pentru Quartet de James Yvory si
sau pe plajă». Şi criticul încheie pe un ton Ecaterina O PRO IU
Posesiune de Andrzej Zulawski
PREMIUL PENTRU CEA MAI profetic: «Dacă festivalul de la Cannes
care e cea mai mare manifestare cinema
BUNĂ CONTRIBUŢIE A R T IS ­ tografică a lumii nu va ţine seama de pu
TICĂ: John Boorman pentru cali­
tăţile vizuale şi tehnice ale filmului blic, putem să pariem că divorţul dintre
spectatori şi profesioniştii artei a şaptea
său Excalibur
PREMIUL PENTRU SCENA­ se va adinei, cu toate consecinţele care de N r. 6
rivă de aici».
RIU: Mefisto de István Szabó A n u l X IX (222)

ne
PREMIUL CINEMATOGRA­ Intre cele două nemulţumiri aflate, cum
FULUI CONTEMPORAN: ex ziceam la extreme diferite, există unii — nu
aequo: Priviri şi zimbete de Ken­ puţini — care lansează o stare de nelinişte
neth Loach şi Zăpada de Juliet difuză, un presentiment umbros, o Intre
bare pe care Le Figaro o formulează ast
Berto şi Jean-Henri Roger
PREMIUL CELUI MAI BUN fel: «Anul viitor, festivalul o să se mai
ROL SECUNDAR FEMININ: deschidă sau n-o să se mai deschidă ?

ma
Elena Solovei in Grupa sangvină Unii zic că au asistat la sfîrşitul unei epoci,
o paaină întoarsă pentru totdeauna...»
zero de Almantas Grikiavicius Nu simt nici un exces de optimism, d<u
PREMIUL CELUI MAI BUN
ROL SECUNDAR MASCULIN: mi-e greu să împărtăşesc astfel de re
Jan Holme în Carele de foc de proşuri şi astfel de spaime. Depinzînri
Hugh Hudson vital de capital — mereu temător de urcu
Cu prilejul prezentării filmului său şurile şi coborlşurile bursei, depinzlnd mult
Pasiune din dragoste, juriul a ţi­ de modă (va prinde ?), de vogă (va ţine ?)
nut să omagieze pe cineastul italian cinematografia, mai mult decit oricare alt.i
Ettore Scota pentru ansamblul ope­ artă, a trăit şi trăieşte Intr-o permanent.i R e v is tă a C o n s iliu lu i
rei sale. stare de temere, de cobeală, care nu poate Culturii si Educaţiei S o c ia lis te
să nu-i atingă toate instituţiile,, inclusiv Bucureşti, iunie 1981
festivalurile. Inclusiv Cannes-ul. în primul
 r

Un artist adevărat

îşi recunoaşte
şi cîştigul şi eşecul şi lim ita
R evistă a Consiliului
Culturii şi Educaţiei Socialiste
Bucu reşti, iulie 1*>8 !
 Sub semnul Festivalului naţional „Cîntarea României“

sia de fapt cea mai bună a evoluţiei cine-

A ra d ’81 Cu talent si cu tot ce trebuie amatorismului, bineînţeles a unei evoluţii
estetice.
Judeţul Bihor a fost prezent în întrecere
mult mai viu ca altădată. Un număr însemnai
l Un loc însorit aici la Arad Adaggio — ultimele cu superbele lor para dealtfel) Uriaşul, Sfatul medicului, T im i­ de filme au relevat preocupările forurilor de

e
ia etapa interjudeţeană a li! bole între vechi şi nou) şi pînă la filmele soara nord, sud, vest, cineamatorii aces- cultură, sindicale, etc. de a crea în această
melor de amatori. Cineam.i documentare de diverse categorii «Ate­ Iui cineclub au demonstrat că se poate zonă o mişcare de cineamatori puternică.
(orii din doua ju d e ţe sm otite lier 16» a demonstrat că şcolile populare de conta pe ei, că vor ocupa în continuare, dacă Şi unele rezultate au apărut deja, de acum.
de tradiţie şi de ce nu? de artă pot şi trebuie să fie nuclee de creaţie vor avea ambiţie, ca şi în trecut un loc de In primul rînd, prin filmele elevilor şcolii
pentru toate «opţiunile» cinematografice.
perspectiva. Timiş şi Arad, s-au confruntat frunte în mişcarea noastră de amatori. populare de artă din Oradea, deşi, în Nico-
cu creatorii amatori din alte două Filme cu conţinut angajat (Iniţiative, con­
zone «Cineclubul ’70» al Casei de cultură Muni­ lae Sim uţ — un pictor naiv, realizat ca
aparent «nevinovate», Satu Mare şisacrat
Bihor,necesităţii cultivării fiecărei supra­ cipale condus de ani de zile de losif Costi- un portret cinematografic, n-am înţeles ce
întrecerea a fost însă strînsă şi a confirmat feţe de pămînt, Roata olarului, evocare naş, a reconfirmat şi acum (pentru a cîta voiau autorii să evidenţieze mai mult, pic­
faptul că.orictnd prin muncă şi pasiune, pot sensibilă a unor momente din istoria oară?) valoarea membrilor săi. Există aici o tura omului de pe ecran sau pasiunea sa
fi cucerite rapid locuri superioare Intr-o poporului nostru) au concretizat ambiţiile predilecţie spre arta de a privi. Avem impre­ pentru vînătoare. A plăcut mai mult pelicula
posibilă ierarhizare a valorilor. Cineclubul cineaştilor amatori din Arad, modalităţile sia că cineaştii de aici ne privesc mereu, consacrată muncii sticlarilor si Toam na
«Atelier 16» al Şcolii populare din Arad a în care ei înţeleg să contribuie la folosirea deturnîndu-ne spre zonele noastre intime. aurie (al cineciubului casei de cultură Har­
«explodat» aici cu un mănunchi de filme de filmului de cineclub ca instrument al mun­ Intr-ug film aparent fără subiect turnat în ghita), ultimul irosind din păcate portrete
orientare diversă şi a făcut-o cu năduf cii politice de masă. Ca o împlinire, lîngă canicula verii şi a sufletelor noastre — şi imagini superbe reunite simbolic dato­
parcă pentru numărul mic de filme promo­ acestea, au fost proiectate pelicule de va­ Fragmentarium de vară — autorii ne rită unei uşoare note de artificialitate.
vat la ediţia precedentă a festivalului şi loare artistică deosebită, rezultatul unor obligă să urmărim traiectoriile pe care ei le Animaţia de aici s-a înscris şi ea pe o linie
neînţelegerea lor atunci. Ceea ce ne-a bucu­ îndelungi căutări, cum au fost Imblînzi- vor, îmbătîndu-ne cu imagini ce par terne de ascendentă, cu elemente de supleţe şi
rat însă cel mai mult a fost faptul că membrii torul de şerpi (unde «formulele» lui McLa­ dar spun mult. Revenim mereu, pentru că simplitate. Oricum, cineamatorii din Bihor
acestui cerc de creaţie au căutat (aşa cum ren nu au constituit decit un pretext, origi­ aşa vor, spre imaginea copilului care se s-au «înscris» în competiţie şi se pare că
le-ar sta bine dealtfel tuturor) şi au găsit nalitatea filmului fiind evidentă) sau Efecte învîrteşte între blocuri pe patine cu rotile, vor să rămînă.
«spatiile libere» de artă cinematografică de imprimăvărare în care imaginaţia de­ imagine care alături de celelalte, nelegate, Judeţul Satu-Mare, cu cîteva filme, ca un
delimitînd un drum propriu al amatorilor în bordantă a autorilor (Emanuel Tet, primul, contribuie la «escaladarea» noastră senti­ frate mai mic nu ne-a oferit decît o singură
acest domeniu. Şi aceasta nu pe căi peri­ loan Pleş cel de-al doilea) s-a unit în chip mentală. Despre Dungat şi... nu pot scrie surpriză, un film tehnico-ştiinţific, didactic,
ferice. Acum «firma» cineciubului din Arad fericit cu limbajul şi mijloacele artistice folo­ prea mult în afara faptului că, dincolo de bine realizat după tiparele acestei catego­
a devenit o realitate care exprimă într-ade- site. Oricum, am plecat de aici, cu părerea sensuri, am văzut ce simplu şi cu ce mij­ rii: Terapia prin bio-feed-back alpha
văr o muncă de atelier a pasionaţilor de că la Arad, concret, «palpabil», există un loace simple se poate reuşi un film. Dealt­ cerebral ai cărui autori sínt cineaştii de Iş
aici. In jurul lui Gheorghe Săbău (profesor adevărat cineclub în care se munceşte cu fel, mai vechi sau mai noi, filmele lor au IPŞUIC Satu Mare.
de cinematografie la şcoală şi de filozofie pasiune, cu dăruire, se caută şi se experi­ ajuns să ne creeze o stare de panică pentru întrecerea de la Arad a demonstrat, în
in viata de toate zilele) au crescut din nou mentează — în sens bun — mereu. că nu privim destul «în noi» şi în jurul nos- fond, alături de cea de la Băile Herculane,
tineri de perspectivă care trebuie încurajaţi Timişoara a venit în ediţia actuală ca un t’ u. Posibile reîntoarceri cu fata spre copi­ nivelul maxim atins acum, precum şi faptul
şi sprijiniţi acum, după afirmare. Pentru că alergător constant în efort, dar care parcă lărie (citeşte puritate) ochii vii ai aparatului că există şi talent nu numai bunăvoinţă.
au, într-adevăr, realizări de excepţie. De la nu mai are suflu pentru final. «C.F.R.-ul», de filmat au învăţat să privească viaţa, să Şi nu puţin.
filme de atmosferă bine regizate sau inter­ acum, explicabil, are nevoie de spaţiu si provoace, să convină asupra unui joc ci­
pretate (început de coerentă, Bopacul, timp, dar prin filmele lor (bine realizate, nematografic fără convenienţe. Este expre­ Florin VELICU

şiruiri mecanice de imagini mai mult sau

T îrg o v iş te ’81 Acolo unde se naşte o tradiţie... 1 r
mai puţin întîmplătoare. N-au lipsit pelicu­
lele terne, anodine, fără şansa de a comu­
nica stări, sentimente, emoţii. Nu mai men­
ţionăm, aici, titluri, deşi am putea produce
năm (de Iulian Hasenkoph, Combinatul de o listă destul de lungă. Cîte o sclipire, ici-
Cel puţin trei filme s-au impus înflorate pe care localnicii ie leagă strins colo de umor (în Nu zimbiţi, vă rog, cu
cu evidenţă în confruntarea pe nişte prăjini imense, prăjini care sínt, oteluri speciale); reportajul Oraşul rom an­
ţelor de Petru Crăciun (cineclubul «Teme­ Nae, cineclubul «Temerarii», Fieni), cîte
cineamatorilor din cadrul eta­ apoi, înălţate şi răsturnate, scuturate în­ o intenţie pozitivă (în Să nu uităm tran­
pei interjudetene a Festivalu­ delung, într-un ameţitor dans pe vertical-, rarii» Fieni); filmul tehnico-ştiinţific Efi­
lui national «Cîntarea Romă fiecare batistă semnificînd cîte o dorini i cienţa unei idei, realizat la «Romlux» de dafirii, de Octavian Preda, cineclubul «Mi­
Nicu Roşu şi Anghel Gherescu; filmul docu­ nerul», Filipeştii de Pădure, trandafiri... po­
niei» găzduită de oraşul Tîr- şi fiecare batistă rămasă pe steagul multi­ luaţi, autorii filmului, preluîndu-şi pseudo­
govişte şi reunind creaţii cine- color înălţat către cer însemnînd cîte o mentar Ştafeta vie (Inspectoratul şcolar
nime ca... «vestejitu'», «gălbejitu» şi «n.
ciubiste din judeţele Prahova, Ialomiţa, dorinţă împlinită; ineditul obicei dîmbovi- Tîrgovişte), despre o iniţiativă rodnică a
ţean a condus la realizarea unui film etno­ copiilor din satul Vulcana de sus, de împă­ poluatu»), cîte o idee poematică (în Mîi-
Buzău, Dîmboviţa. Aş consemna la început
grafic de mare frumuseţe. în sfîrşiţ, un raid- durire a unor dealuri cu pomi fructiferi, etc., nile, de Radu Dragomir, cineclubul «Nep­
filmul documentar Casele se nasc din tun» Címpina) nu reuşesc să salveze de la
munte (de Constantin Stematiu — Casa ancheU al cineamatorilor de la întreprin­ etc. O menţiune specială pentru cineclubul dezinteres un (prea) lung şir de filme care
de cultură a sindicatelor din Tîrgovişte) derea de utilaj petrolifer din Tîrgovişte, In «Piticei» din Rîmnicu Sărat, al cărui princi­ au coborrt ştacheta calitativă a confruntării.
despre exploatarea de calcar de la Lespezi obiectiv: ordinea şi disciplina (realizat de pal animator, Pompiliu Dumitriu, un vete­ Cele peste 40 de filme prezente în această
şi despre spectaculosul drum ai pietrei Nicolae Dumitrache, Constantin lonitâ, ran al mişcării cinecluburilor, a încetat din fază interjudeţeană a Festivalului naţional
spre fabrica de ciment de la Fieni; cine­ Georgeta Coroliu) a reţinut în mod special viată, dar fiica acestuia, Roxana, încă elevă,
se îngrijeşte ca tradiţia filmului de animaţie «Cîntarea României» (dintre care, cum s-a
amatorii dîmboviteni au făcut un film de atenţia, prin finalităţile sale civice şi prin văzut, 10—15 titluri, pot fi reţinute, unele
mare concentraţie expresivă, un foarte bun filmările sale prin surprindere, ingenioase să nu se stingă, preluînd exemplul tatălui cu calităţi neîndoielnice) au şi o altă sem­
«documentar de muncă»: imagini spectacu­ şi eficiente. ei; un gest pe care-l consemnăm cu emoţie,
nificaţie, însă: în zone, practic, fără o tra­
loase, filmate la înălţimea unor cuiburi de Aceste trei filme — de genuri diferite — salutînd prezenta în finala «Cîntării Româ­
diţie notabilă a mişcării de cineamatori,
vulturi, înfăţişează banda rulantă de 18 kilo­ au «dominat» întrecerea de la Tîrgovişte. niei» a filmuleţului Peripeţiile lui Rel
există, azi, o remarcabilă emulaţie cine-
metri care transportă, zilnic, mii de tone Ceea ce nu înseamnă că nu au fost în (semnat de Pompiliu şi Roxana Dumitriu),
clubistă. Faptul acesta este, probabil, cel
de calcar spre fabrica născătoare de case. competiţie şi alte filme remarcabile. Oraşul un nou episod dintr-un serial mai vechi de mai important, îl şi reţinem ca o concluzie
Tot cineamatorilor tîrgovişteni (de data meu de pildă, un reportaj poematic realizat «cartoane decupate», micuţul erou fiind a însemnărilor noastre, şi — de aici —
aceasta Florentinei Popescu şi lui Emil de Vasile Stoica (întreprinderea de Con- de data aceasta în căutarea unui exemplar drumurile valorii sínt deschise, cu condiţia
Grama de la cineclubul «Creneluri») li se strucţii-montaj siderurgice, Călăraşi); Na­ rar de fluture... «bombis trigonocefalis» unei mai susţinute îndrumări de speciali­
datorează un excelent documentar etno­ vetistul de Marian Laţcu (cineclubul «Mun N-au lipsit, însă, în confruntarea de la tate. de care unele cinecluburi au nevoie
grafic, Geavrelele, care consemnează un tenia» Ploieşti), o «parabolă» ingenioase Tîrgovişte, imagini şi comentarii imper­
vechi obicei popular de Anul Nou, transmis şi Piua, de acelaşi autor, un poem etno sonale, care au minimalizat forţa de con­ ca de aer, ca de apă.
spre contemporaneitate, şi filmat în cornii giafic cu sigure calităţi cinematografice: vingere a multor filme, unele cu tematică
Călin CĂ LIM AN
na Morteni. «Geavrelele» sínt nişte batiste f Imul de protecţia muncii Semnăm, sem­ generoasă. N-au lipsit filmele fără idee, în­

în toate anotimpurile, de la Slobozia pînă la

avanprem iera Cifre si ambiţii Baia-Mare (Geo Saizescu, Călin Căliman,
Eva Sîrbu, Bob Călinescu, Alecu Croitoru,
Aurel Mîşcă, Nicolae Cabel, losif Demian
şi alţi cîţiva), numărul profesioniştilor care
ajung să se ocupe practic de cinecluburi e
Să ne oprim de astă dată, cu l.ire, şi prea rarele întîlniri cu profesionişln. de film poematic de la Gura Humorului, in relativ redus. Nu e mai puţin adevărat, pe

e
riscul de a fi exclusiv pro Unii cineamatori — regretatul Sandu Dra- perspectivă se urmăreşte centralizarea unor de altă parte, că există şi cinecluburi în
zaici, la cîteva date exacte, tioş, losif Costinaş sau Gheorghe Sa- festivaluri, «pleonastice», inutil dispersate. care îndrumarea riscă să devină substitui­
verificate şi verificabile: cili bău au reuşit să facă din cinecluburile lor De remarcat că zonele puternice amintite re... Obiectivul îndrumării ar fi definirea
cineamatori or fi în toată adevărate şcoli. •iu şi festivalurile cele mai prestigioase. In specificităţii, a unui drum propriu cineas­
tara? cîte cinecluburi? lată • Pe o hartă a cineamatorismului naţio­ Caraş-Severin, de pildă, se desfăşoară trei tului amator. Dar asta nu se poate întîmpla
deci cîteva dintre datele pro­ nal, judeţele de primă mărime ar fi: Arad de excepţie: la Reşiţa (ingeniosul festival decît după asimilarea ABC-ului tehnicii şi
mise, posibili parametri ai unei(18posibile
cinecluburi), Bihor (24), Caraş-Severin al filmelor mai scurte de cinci minute), limbajului cinematografic.
istorii a cineamatorismului naţional: (25), Dolj (31), Galati (25), Hunedoara (25), la Herculane şi la Oţelu-Roşu. Dar şi un • Există cineamatori care nu numai că
• Scriptic avem azi în România 18 937 de Timiş (22). Alte zone au ori prea puţine judeţ ca laşi, cu doar două cinecluburi, au depăşit «primara», dar şi-au conturat un
cineamatori. Amplului fenomen cultural- cinecluburi în raport cu posibilităţile lor a iniţiat în comuna Bivolari, de pe malul stil propriu, competitiv (profesionist vor­
artistic şi educativ care este «Cîntarea (Braşov, Sibiu, Maramureş, Cluj, laşi — Prutului un festival cuceritor prin auten­ bind), în stare să umilească multe priviri
României», i se datorează o veritabilă explo­ ultimul cu doar două cinecluburi), ori prea ticitate — festivalul filmelor «din viata satu­ condescendente. Doar două exemple: Cor-
zie cantitativă: 1060 de cinecluburi, dintre puţine filme în raport cu capacitatea lor lui», festivalul filmului pe uliţă. neliu Dimitriu (cu Solară) şi Sandu
care 660 ale adulţilor. (Bucureşti, Dîmboviţa, Satu-Mare, Mureş). • Pentru că judeţe şi festivaluri înseamnă Dragoş (cu filme etnografice unice în ţară).
• Nu toate cinecluburile amintite produc Sigur, nici aici nu se pot da reţete. Uneori de fapt oameni, să ne oprim şi la cîteva Din păcate, neavînd copii, ele nu circulă,
filme. Multe au rămas la stadiul de cerc de e de preferat un singur cineclub, unul şi nume de creatori, dintre zecile care ar merita nu se văd, practic «nu există».
cultură cinematografică. De ce? Deocam­ bun — unei puzderii insignifiante. amintite: losif Costinaş — Timişoara, • Chiar în aceste zile se desfăşoară la
dată datorită lipsei de aparatură şi în spe­ • Spre deosebire de cineaştii profesio­ Gheorghe Sabău — Arad, Nicolae Ne- Cinema Studio, Gala republicană a filme­
cial de peliculă. Culturalizarea cinemato­ nişti, cei amatori nu se pot plînge de festi­ gruţiu, Norbert Taugner — Oţelu-Roşu, lor de amatori, 168 de filme. Nu le putem
grafică nu e un proces prea lesnicios, nici valuri. Aproape fiecare gen de film are Ferdinand Michitovici — Cîmpulung Mol­ dori decît ca, spre deosebire de acum doi
prea rapid. Două puncte nevralgice sem­ ■ite unul, de la festivalul de protecţia muncii dovenesc. ani, să aibă public. Şi, mai ales, să-l merite.
nalate de multe cinecluburi: insuficienţa a Galaţi, pînă la festivalul de eseu cinema- • Festivaluri înseamnă şi jurii. In afara
filmelor de arhivă pentru studiu şi documen- iografic la Arad. Cel mai nou festival: cel unor inimoşi, participanţi în toate juriile. Eugenia VO DĂ

2
 «Literatu ra şi arta noastră trebuie să se situeze ferm pe poziţiile socialismului ştiinţific,
ale m aterialism ului dialectic şi istoric, care permite înţelegerea justă a fenomenelor din natură
şi societate, a leg ităţilo r obiective ale dezvoltării sociale, ale mersului înainte pe calea progresu­
lu i m ateria] şi spiritual, slujirea neabătută a to t ceea ce este nou şi în ain tat în practica şi gîndirea
socială a , României socialiste».

N icolae C E A U Ş E S C l)
/ (L>m Mesajul adresai Conterinţei Nationale a Scriitorilor)

Tinereţea unei arte mature 1

Intr-o societate socialistă tînără ca a noastră, în care mai mult de jumă­ ulterior Mircea Daneliuc, losif Demian, Nicolae Mărgineanu, Ada Pistiner, devin, încă

e
tate din populaţia ţării o reprezintă tineretul, e firesc ca o artă care i se adre­ de la debuturile lor, nume de referinţă în cinematograful românesc, impunînd prin insoli­
sează direct şi cu precădere, cinematograful, să înregistreze o permanentă tul expresiei, prin seriozitatea stăpînirii profesiei şi ambiţia de a aborda frontal teme fier­
dorinţă de înnoire creatoare. De întinerire ca idei şi expresie artistică, de binţi ale actualităţii. Ei colorează puternic şi înviorează peisajul nostru cinematografic.
renunţare la vechi procedee şi şabloane rezultate dintr-un mod îngust şi Dacă astăzi ne putem mîndri cu opere moderne, dintre care unele apreciate şi peste
comod de a considera viaţa în imagini filmice. hotarele ţării, la manifestări internaţionale de prestigiu, cu filme ca Filip cel bun sau
Prea multă vreme tinereţea artei s-a considerat sinonimă cu diletantismul Proba de microfon, ca Mere roşii sau Iarba verde de acasă, ca Septembrie sau Croa­
şi improvizaţia, prea multă vreme a fost socotită drept scuză pentru stîngăcii şi tim idi­ ziera, ca Stop cadru la masă sau Casa dintre cîmpuri, ca O lacrimă de fată sau îna­
tate, prea multe decenii cinematograful românesc a adus ca unic argument al unor gre­ inte de tăcere, aceasta le-o datorăm unor tineri cu personalitate şi ambiţie artistică, apţi
şeli mereu repetate inexperienţa, vîrsta lui fragedă, pantalonii cei scurţi. Dacă tinereţea să strîngă în jurul lor o întreagă echipă de colaboratori tineri ca vîrstă ori ca mentalitate
artistică începe să însemne astăzi, cum e şi firesc, elan şi entuziasm faţă de tot ce e nou creatoare, ca prospeţime de spirit, căutare febrilă a ineditului, a expresivului, a convin­
şi pasionant în societatea modernă, vibraţie sinceră şi energie în vestejirea unor prejude­ gătorului.
căţi, spirit curajos polemic şi răspundere civică în înfruntarea unor rămîneri în urmă ale Nume necunoscute cu cîţiva ani în urmă au devenit în scurt timp garanţii ale talentului,
realităţii, directeţe şi originalitate a expresiei, atunci cinematograful românesc e pe punc­ ale seriozităţii şi forţei creatoare capabile să stimuleze ambiţiile — uneori cam tocite —
tul de a întineri salutar. De a deveni tot mai personal şi mai eficace ca impact asupra con­ ale unor colegi mai vîrstnici. O concurenţă, o stare de emulaţie şi de stimulare activă, o
ştiinţelor tinere şi mai puţin tinere. Şi în acest proces de împrospătare generală, de învin­ evaluare lucidă a disponibilului artistic existent, un climat înviorător pentru întreaga suflare
gere a sclerozei timpurii combătută cu atîta acuitate critică şi clarviziune de către secre­ cinematografică, au adus cu ei pe platouri aceşti tineri ai deceniului şapte-opt. Desigur,
tarul general al partidului, tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU la fructuoasele sale întîlniri nu toţi şi-au ţinut ori au avut ocazia să-şi ţină promisiunile furtunoase de la debut,
cu oamenii din cinematografie, un rol hotărîtor încep să-l aibă tinerele generaţii de regizori filmografiile unora nu s-au ridicat ulterior la ştacheta ambiţios lansată De ei depinde,
şi scenarişti, de interpreţi şi operatori, de ingineri, tehnicieni, antrenaţi tot mai consec­ dar şi de noi cei din jur, dezvoltarea armonioasă şi susţinută,opţiunea fermă şi conlucrarea
vent în procesul de realizare a filmelor. creatoare la scenariile pe care să-şi desăvîrşească ambiţiile şi fantezia regizorală, să-şi
Dublarea numărului de filme, ca urmare a bunelor condiţii create cinematografului orchestreze viziunea în cadrul unui ansamblu colectiv temeinic organizat, pentru a se
naţional de către Partidul şi Statul nostru, oferă posibilităţi multiple pentru afirmarea a putea depăşi de la un film la altul. De noi, cei mai vîrstnici, — producători sau critici, colegi
noi şi noi talente. Unul din trei regizori români debutează astăzi cu succes în filmul de de breaslă sau factori de îndrumare şi stimulare depinde să încurajăm tinerele «orgolii»
lung metraj şi în curînd, prin intrarea în producţie a unui gen mai puţin cultivat anterior: în sensul cel mai productiv şi să le creăm un climat constant de dezvoltare. Inconjurîndu-i
filmul-scheci, numărul acestor debuturi va spori considerabil. Numai în ultimul deceniu cu dragoste şi înţelegere pe cei tineri,ne asigurăm totodată propria noastră vitalitate, tine­
talentaţi absolvenţi ai Institutului de artă teatrală şi cinematografică «i.L. Caragiale» ca reţe spirituală şi artistică. Tinereţea unei arte cinematografice angajată în slujba noii,
Dan Piţa, Mircea Veroiu, Alexandru Tatos, Alexa Visarion, Dinu Tănase, Stere Gulea, modernei societăţi socialiste româneşti.
Constantin Vaeni, Mircea Moldovan, Şerban Creangă, Timotei Ursu, Cristiana ^Nicolae, «CINEMA»

3
 lite r a t u r a ro m â n ă şi v îrs ta f ilm u lu i ro m â n e sc

„Literaturizarea“, o capcană
care poate fi evitată prin profesionalizare
— S tim ate Mircea Io n ii teles la nivelul anilor ’80. De asemenea, se

e
li'scu , fără a recurge la n pot face filme după Sadoveanu, dar de
tro sp e ctive sau pa no ram i­ Un cunoscut critic literar avansează către regizori care să-l înţeleagă pe marele
ce, ju d e c in d după u n e le povestitor şi să-i afle rima secretă Filmele
artico le pe care le-aţi scris cîteva opinii făcute după Marin Preda, Marele singu­
recent, rezultă că scriito rii ratic, de pildă, au fost In general ratate.
şi c ritic ii lite rari urmăresc în legătură cu stadiul actual al gîndirii Poate pentru că nu avem scenarişti profe­
fen o m e n u l cin em a to grafic românesc sionişti, care să pornească de la aceste
Cu ce sen tim e n te ? cinematografice. cărţi şi să găsească cheia adaptării lor
pentru ecran. Nu cred în transpunerile
Aşteptăm replica cineaştilor! ortodoxe, chiar dacă sínt făcute de autorii
— Cred că există cel puţin două atitudini. înşişi. Cred că e nevoie de scenarişti
Una de ignorare sau, mai precis, de indi­ profesionişti.
ferentă, care poate fi explicată; şi alta, de
interes prea des dezamăgit Indiferenta I.A.T.C., cu portrete reale care, spre sui i imp de forţă, dar acest cîmo de forţă cine — Care să fie scriitori, autori de ro­
îşi are explicaţia, cred, în eternul infantilism prinderea mea, n-au stimă nici măcar ui trebuia să-l creeze? In jurul lui Mircea Dn mane sau...
al unei mari părţi a producţiei de filme, iai ecou defavorabil, printre cei descrişi ir neliuc. ca să dau exemplul mai nou cel
interesul, deşi atft de des dezamăgit, vine carte. încă o dovadă a indiferentei regizo mai izbitor, acest cîmp s-a creat. — Nu, să fie scenarişti de profesie, oa­
după părerea mea, din fascinaţia pe can rilor în cauză faţă de literatură, chiar atunci meni care să înţeleagă foarte bine specificul
cinematografia o exercită asupra literaturii cînd li priveşte direct. — V id c i nu v i grăbifi să recoman­ cinematografiei. Există foarte puţini ase­
secolului nostru, atît de profund influenţat,! daţi, printre ciile emancipării cinema­ menea scenarişti, care să fi cîştigat expe­
de arta ecranului, încît s-au făcut nume — înseamnă că indiferenta e reci­ tografiei, ecranizarea unor romane, a rienţă şi consideraţie, scriitori ei inşişi şi
roase reterin la acest fenomen. De pilda procă, dar nu tot atit de justificată. unor lucrări literare. cineaşti in acelaşi timp, ca Titus Popovici
într-o carte celebră, de istorie a romanului sau Petre Sălcudeanu. Dar de ce Lucian
modern, «L’âge du roman américain» de Pintilie sau Mircea Daneliuc tşi fac singuri
Claude-Edmonde Magny, se vorbeşte toc­ — Tocmai. Literatura română contem­ — Este calea cea mai comodă de a sta cenariile? Nu cred că dintr-un orgoliu
mai despre înrîurirea filmului asupra ro­ porană, proza, poezia, au mers atit de mult bili o legătură între cinematografie şi life de au toi total, cl pentru ca au nevoie de un
mancierilor, de la Dos Passos la Faulknei în direcţia unei apropieri de real — un real ratură, pe care n-o neg, dar depinde ce e anumit tip de scenariu, pe care nu-i gă-
iar interesul scriitorilor români provine al prezentului, dar şi un real al istoriei — cranizezi şi cum ecranizezi. Un exemplu usc la alţii şi sint puşi in situaţia de a şi-l
din aceleaşi virtuale interferenţe. E un incit nu poţi să nu fii uimit văzind cit de romanul lui Eugen Uricaru, «Rug şi flacă fabrica singuri.
interes, cum spuneam, dezamăgit, pen ancorate în falsul unor ficţiuni, al unor pro­ ră», roman foarte bun, roman istoric de mare
tru că, din păcate, filmul nostru cu - duse himerice de cabinet, au rămas filmele subtilitate şi rafinament a fost ecranizat, — Şi cum credeţi că rezistă analizei
cepţiile pe care le ştim, Lucian Pintilie pe care le vedem in mod curent Este o ficţiu­ dacă nu mă înşel, de Adrian Petringenaru filmele lui Mircea Daneliuc, de pildă,
sau Mircea Uaneliuc, este mereu depăşii ne suficientă numai sie însăşi sau, cum spu­ — foarte slab. Filmul masacra romanul, in privinţa coerenţei lor dramaturgice?
sub raportul tematicii aplicate şi al tehnicilor ne Pintilie, la nivelul unui realism primar, al era o transpunere cinematografică primi­ Unii acuză o anume deslinare.
artistice. In ceea ce mă priveşte, încercă­ ilustrării banale a unei teme banalizate. tivă, un deserviciu făcut şi cinematografiei
rile unor Dan Pita sau Mircea Veroiu de a şi ideii de ecranizare, si in primul rind roma — Nu, eu cred că rezistă. Filmele lui au
face film de artă îmi par timide, în primul — A propierea de real ar putea fi in iiului în muză: fast exterior, cu miza. pe o structură specială, şi Proba de micro­
rind pentru că n-au avut continuitatea i sufla tă şi cin e m a to g ra fie i? Pe ce căi? senzaţionalul de epocă, şi acela făcut cam fon, mai pufin Vînătoarea de vulpi, şi
care i-ar fi obligat filmele lor de început după ureche, o flagrantă lipsă de aten Croaziera. Aparenta deslinare provine din
N unta de piatră şi D uhul aurului. A- i — Sínt mai multe căi, una din ele fiind ţie la semnificaţiile profunde ale cărţii. P e caracterul realităţii despre care e vorba.
că. la noi, raportul ar trebui să fie inveis aceea a curajului artistic, care nu lipseşt de altă parte, cărţi care prin intriga şi com­ Este o corespondentă Intre compoziţie şi
decit cel semnalat înainte, adică cii totuşi din unele filme româneşti. Cum , poziţia lor ar fi fost mai potrivite chiar unei conţinutul ei. Cred că Mircea Daneliuc
matografia să se lase influentaţa de li­ Proba de microfon, cum e Croaziera. ecranizări de acest tip primar, al simplei s-a profesionalizat şi ca scenarist Lentoa-
teratură, şi sub aspect tematic, şi sub as ( um fuseseră, după 1965, filmele de atuno translaţii, au fost evitate. Dau un singur rea, toropeala sau chiar «tărăgăneala» —
. I u stilistic. Pentru că, după cite ştiu ale lui Mircea Săucan, Malvina Urşianu şi exemplu. Există un roman al lui Mihai Sin. ca să folosesc un termen care nu e tocmai
tară să fiu critic de cinema, căutările in Lucian Pintilie. Era un început de sincro­ ttnăr prozator din Ttrgu Mureş, «Bate şi o noţiune critică — au forţa lor expresivă
film ul românesc, cu excepţiile arătate şi nizare intre cinematografie şi literatură, ti se va deschide», care a primit de alt­ intr-un film cum e Croaziera, care nu poate
poate ale altor cîtorva, sínt aproape nule dar procentajul, în timp, e în favoarea altor fel un premiu al Uniunii scriitorilor pe a- fi rapid, unitar şi «strtns» din punct de ve­
Se practică formula ilustrării plate, epic.i producţii, de cu totul alt tip, în favoarea fil­ nul 1978 şi care poate fi transpus cu u- dere narativ.
lineară, univocă, lipsită de adîncime psiho melor plate care, în plan literar, şi-ar afla şurinţă pe ecran, fie şi de un regizor «i-
logică, lipsită de jocul de semnificaţii, spe corespondentul în modalitatea, să zicem, lustrator» de anvergură medie, puttnd re­ — Ati vorbit la un moment dat despre
cific, al imaginii. In filmele noastre, cuvfntul lui Dumitru Mircea din «Pline albă». prezenta şi aşa un pas tn apropierea de «pseudoliteratura» unor scenarii.
şi in genere ceea ce ţine de scenariu sínt real pe care o discutăm. Stnt apoi, in
adesea la nivelul unei pseudo-literaturi — Filme ieşite din comun şi chiar alt registru, mai dificil, romanele lui A u­ — Nu cred că un scenariu trebuie să aibă
gazetăreşti transpuse ca atare în suite experimentale au mai fost, de exemplu, gustin Buzara — aud că se face un film calităţi propriu-zis literare, dar nici nivelul
de fotograme, Or, a face film nu înseamnă anul trecut, O lacrimă de fată de lo sif după «Orgolii», ştiu că au fost încercări unor texte jurnalistice schematice nu se
a transla în imagini ceea ce poţi să spui şi Demian, Stop cadru la masă de Ada de ecranizare după «Feţele tăcerii». Nu justifică. Am citit tn revista «Echinox» sce­
prin cuvinte, înseamnă a face o operă ba Pistiner şi altele, dar nu ştiu dacă se s-ar putea face film după romanul lui Petre nariul scris de Lucian Pintilie după Cara-
zit.i electiv pe imagine, pe legile ei propui poate face un reproş scriito rilo r ca au Sălcudeanu, «Biblioteca din Alexandria»? giale, «De ce trag clopotele, Mitică?» şi
de asociere. E un lucru elementar, demult o imagine incompletă asupra filmului Şi aşa mai departe, ajungind pînă la roma­ m-a surprins că el era, de fapt, un eseu,
ştiut, dar parcă nu chiar de toţi- Dealtmintei i, românesc, de vreme ce astfel de cău­ nele clasicilor, «Ciuleandra» lui Liviu Re o interpretare critică a originalului. Nu era
in cartea unui prozator român cunoscut. tări au rămas izolate, fără urmări şi au breanu mi se pare un proiect tentant, mai atit un text literar, c t o analiză personală
Dumitru Dinulescu, «Galaxia burlacilor», putut astfel să scape atenfiei. ales că filmul cu acelaşi subiect realizai a textelor lui Caragiale, cum cred că trebuie
există un capitol scris în manieră ciné- intre cele două războaie, nu s-a păstrat şi s ă fie totdeauna o ecranizare, în afară de fap­
vârite — iată, nu putem ocoli noţiunile ci­ cred că, in genere, trebuie studiată şansa tul că ea trebuie să probeze capacitatea
nematografice — In care autorul îşi descrie — Este un amendament cu care sínt de unor remake-uri, In categoria cărora eu aş
aventura absolvirii cursului de regie de la acord. O artă se impune în cadrul unui pune şi un nou film după «Răscoala», în (Continuare in pag. 14)

Ia t ă c îţiv a d in tre a c to r ii pe care i- a m r e în tîln it cu

Radu B eligan, revăzut recent nu

Gina P a tric h i, o prezenţă ca în­ E -! -JC
numai in «Iancu Jianu», ci şi A dela M ărculescu, distincţia unei
pe micul ecran, prezentind cu totdeauna foarte personală; o ac­ apariţii, fineţea unei actriţe («Alo.
farmec şi erudiţie istoria teatrului triţă pentru care filmul nu rămlne aterizează străbunica!»)
doar o «trecătoare iubire» n rftj \ o W
românesc
 l i t e r a t u r a r o m â nă şi v î r s ta f i l m u l u i românesc

Aproape toţi cineaştii citesc

cărţile importante, dar nu toţi scriitorii
văd filmele care ar merita să fie văzute
— Stim ate losif Demian, repeta, nu văd cum aş mai putea face un
cum vedeţi dumneavoas­ film cu acest procedeu.
tră, ca autor de filme, ve­ Autorul unui film de referinţă — înseamnă că raportul dintre film
cinătatea literaturii româ­
ne contemporane? îşi exprimă părerea despre colaborarea si literatură e doar unul de coexistenţă?

— Mai intii, există o mare distanţă intre

scriitorilor cu cinematografia. — Ca două paralele care foarte rar se
intîlnesc, numai intr-un anumit tip de geo­
film şi literatură, nu numai datorită vîrstelor
lor diferite, ci mai ales in virtutea mai marii
Ne-am bucura să primim şi opinii metrie ipotetică. Dealtfel, sint puţini scri­
itorii care vor, cu tot dinadinsul, să facă
diversităţi a literaturii, evidentă dacă am
compara numărul de titluri pe an. In al
ale scriitorilor m. Sínt toarte mulţi dispuşi, dar asta
nu înseamnă că şi vor.
doilea rînd, e o diferenţă de apetenţă, în
sensul că aproape toţi cineaştii citesc căr­ — Dar chiar şi simpla coexistenţă
ţile importante, dar nu toţi scriitorii văd paralelă cu literatura de calitate este
filmele care s-ar putea vedea. Nu cred că, mai izbutită dintre adaptările noastre: sint cu totul altceva decit literatura. Sigur, intr-un fel, productivă pentru film.
dintre cineaşti, există cineva care n-a citit «Nunta de piatră» — «Duhul aurului». un scenariu se poate publica şi citi, dar
cartea lui Preda, a lui Sălcudeanu, a lui nu ca literatură. S-au scris căiţi după filme — Prea puţin.
Guga sau Buzura, adică ultimele care au — Ca operator. Dar schiţele lui Agâr mai puţine decît filmele făcute după
fost mai discutate şi mai disputate. !n biceanu, de la care Dan Piţa şi Mircea Ve cărţi — însă scenariul, ca lectură, repre­ — După dumneavoastră, interesul ci­
timp ce filmele, româneşti sau străine, roiu au plecat, nu prea seamănă cu filmul, zintă doar o curiozitate, o simplă relatare neaştilor pentru literatură este de ordin
sínt rareori şi tirziu văzute de scriitori. şi nici nu au o circulaţie prea intinsă. Alt condensată, cu cîteva elemente de limbai general-cultural, finind de informaţia
Au fost văzute cîteva — «Reconstituirea» minteri, dacă acele schiţe ar fi avut o mal filmic, destinată exclusiv realizării filmu lor, ca să zic aşa, particulară. Corect?
sau «Nunta de piatră» — dar la un timp mare valoare şi audientă, ca literatura, lui. Idee pe care, de obicei, scriitorii o
destul de îndelungat după premieră, pen­ atunci publicul şi-ar fi spus punctul dc refuză De aceea a fost o mare şi plăcuta — Da, în primul rînd, dar şi în legătură
tru că s-a auzit vorbindu-se despre ele, vedere fată de ele şi ar fi negat filmul, surpriză pentru mine, cînd Petre Sălcu cu dorinţa lor de a afla surse, pretexte sau
adică dintr-o curiozitate laterală, nu ca chiar dacă acesta ar fi depăşit, şi în acel leanu a înţeles, din pornire, acest lucru, puncte de plecare pentru conceperea unor
expresie a unui interes continuu, cum e cel caz, condiţia de simplă ecranizare. cartea există, e o problemă rezolvată iar lilme. in general, o carte nouă incită spiri­
manifestat ţaţa de teatru sau muzică. De scenariul va fi doar punctul de plecare, tele. Foarte mulţi din cei care au citit ultima
aceea spaţiul de comunicare dintre noi este — E o incom patibilitate de structură'’ pretextul pentru film ul pe care l-am făcut, carte a lui Preda sau a lui Sălcudeanu au
foarte restrîns. Filmul e văzut încă drept O lacrimă de fa tă Nu a avut orgoliul de a i zis: — Ce film s-ar putea face din asta!
un spectacol de amuzament, de divertis­ — De exemplu, scenariul publicat în se respecta formula literară sau formele de Şi totuşi, concret, nimeni nu a avansat
ment. De obicei, se merge cu familia la tr-o revistă literară clujeană de Lucian povestire ale căiţii «Bunicul şi o lacrimă in această intenţie.
film, mai mutt pentru familie decit pentru Pintilie, după D'ale carnavalului nu se de fată», dimpotrivă, a fost foarte deschis
film, decit pentru documentarea proprie rezumă la respectivul te xt Regizorul a sim ia modificări, în măsura în care nu am — Totuşi, marii scriitori, care dau căr­
fit nevoia să ia din Caragiale mai mult, din trădat intenţiile interioare ale cărţii. ţile cele mai bune ale momentului, n-ar
— Iar motivele acestei distanţe? diferite bucăţi, tocmai ca să poată refaci putea să intre intr-o relaţie de conlucra­
pentru film o lume pe care el însuşi, cineas­ — A ţi creat, ca regizor, insăşi drama­ re cu casele de filme?
— Un motiv este că, în general, ecrani­ tul, o construieşte şi în care îşi im pliiâ turgia propriu-zisă a filmului.
zările care s-au făcut, chiar cele de succes, propriile intenţii. Alexa Visarion, care face — Ba ar trebui să colaboreze, dar in
fără a fi infidele, n-au putut echivala valoa­ Moartea inghiţitorului de săbii, nu se — Pentru că formula cărţii nu se plia pe afara cărţilor lor. Aceasta ar fi cea mai fe­
rea că rţilo r de la care au plecat, Dar, după mulţumeşte cu ce a scris Sahia in schiţa formula film ică iar limbajul literar omni­ ricită soluţie. Numai că, din păcate, o do­
părerea mea, o literatură de toarte buna in cauză, aşa cum nu s-a limitat la o singura prezent ar fi rămas, prin simpla «vizualiza- vedeşte şi ultimul concurs de scenarii,
calitate nici nu trebuie ecranizată. Q carte bucată din Caragiale, cînd a făcut înainte le», doar o ilustrare. nici un mare scriitor n-a fost tentat să
toarte Dună satisface integral cerinţele ci de tăcere. Sínt numai cîteva dintre exem trimită un scenariu, deşi ar fi avut sorţi
titorului, în clipa în care a fost citită şi m ţ piele care dovedesc că autorii care înţeleg — în discuţia de acum două numere. siguri de izbîndă. Pentru că, dacă excep­
mai e nevoie de încă o tentativă în aceeaş o literatură şi-şi dau seama de calităţile Petre Sălcudeanu afirma că adevărata tăm pe foarte puţini dintre ei, care sínt
direcţie. Repet, e o opinie proprie, dar nu ' Unire ale acestei literaturi caută totuşi şi creaţie cinem atografică adică regizo- cinefili sau se consideră cineaşti, în ge­
chiar attt de singulară. Filmul nu poate reda alte rezerve decit opera direct vizată. Ş ■tă, incepe dincolo de scenariu, chiar nere, n-au încredere în cinema ca artă.
cu mijloacele şi cu limbajul său, calităţiU- aceste exemple mai scot in evidenţă un .itunci cînd autorul scenariului e regizo­ Cu toate că, dacă numărăm cărţile bune,
specifice ale unei mari cărţi. El poate cre,< alt punct nevralgic: că asemenea tentatue rul. din miile de volume care apar anual, in
valori echivalente, dar de alt tip, cu alte se fac pornind de la autori dispăruţi. Nu I aport cu filmele de calitate din cele 20—30
mijloace şi nu prin ecranizări. prea se încearcă asemenea operaţii cu — Eu am plecat de la ideea că, dacă eroul care se produc intr-un an, cred că e o
lucrarea unui autor în viaţă. Pentru că ai cărţii lui Sălcudeanu, anchetatorul, folosea, competiţie cu rezultate oarecum egale, cel
— Totuşi, cel puţin un timp, în cine­ interveni orgoliul scriitorului, care tine moi in carte, în cercetarea crimei, elemente de puţin în ultimul timp.
matografia românească, cele mai con­ ţiş ca lucrul scris de el să rămînă ca atan literatură, cum este vorbirea, cum e imagi­
sistente reuşite au fost ecranizările. sau aproape la fel, şi în film. Foarte puţin naţia literară, el ar putea tot atît de bine — Acesta e însă un procentaj cantita­
sínt cei dispuşi ca din cărţile pe care le-ai tolosi elemente specifice filmului, cum este tiv. Dar in privinţa altitudinii valorice?
— Nu pentru că ecranizările ar fi soluţia scris şi pe care le consideră rotunde aparatul de filmare, din care am făcut un
ideală, ci pentru faptul că scenariile origi­ încheiate, să fie scoase părţi întregi şi s,i personaj. Astfel am încercat să mut toată — Filmul are, contrar cu ceea ce se crede.
nale nu sínt de valoarea pe care ele ar tre­ fie cumulate cu alte pasaje din literatul, povestea pe felia mea, şi am putut miza pe I penetraţie mai mică decît cartea. Graţie
bui s-o aibă. lor. De fapt, nici un scriitor aflat într-i efectele şi defectele limbajului filmic, care -ducaţiei tradiţionale, cartea întllneşte mai
asemenea situaţie, cu propria sa operă, nt. devin argumente în rezolvarea conflictu­
— Dumneavoastră aţi co-semnat cea lecunoaşte că filmul şi scenariul in genera lui. E o soluţie pe care însă nu o voi putea (Continuare In pag. 21)

b u c u rie , pe ecran e, în p r im a ju m ă ta te a lu i B l:

Ilarion Ciobanu, prima oară

Silviu Stănculescu, revăzut in ace­
Ion Caramitru inteligenţă şi rafi­ Ileana Stana Ionescu şi Enikő Szylagyi, «anchetatoarei» scenarist Filmul se intitu­
laşi «Şantaj». între scenă, ecran
nament. A ki, un ziarist «cu su­ şi «suspecta» — vervă şi aplomb în recentul policier, lează «Tridentul», iar el nu
şi tv., o nouă responsabilitate:
flet» («Castelul dm Carpaţi») «Şantaj» joacă. L-am văzut insă,
director al Teatrului de Comedie
de curind m «Pruncul,
petrolul şi ardelenii»
 prezenţe româneşti r ^
Âio,
Optică diferită, dar oricum acelaşi nor
peste hotare în p re m ie ră ameninţă şi clanul Ewingilor ca şi pe cel al
loneştilor, prezidat de o străbunică de
Satu-Mare, capabilă să se lanseze pe lángul
discotecii ori într-o pledoarie pasionantă,
dacă interesele familiei o cer cu insistenţă.
Pe marile si
micile ecrane... aterizează străbunica! Subiect gras de comedie — neapărat
groasă? — aceasta-i întrebarea dacă-ti
mai arde să te lansezi în speculaţii critice la
36° Celsius, acasă, sub jaluzele. Şi dacă
le-ai lansa mai pe răcoare, argumentele ar
li oare mai viforoase, mai puţin lichefiate
La prima vizionara co­ Mimi Enăceanu ca în acest sezon amorţit pentru sălile bucu-
mercială din acest an,
organizată de România (străbunica) reştene, înviorat doar de premierele lito-
Film pentru producţia de ţi Sebastian Papaiani ral-montane?
scurt metraje — docu­ Rodica Padina a scris o comedie după
(nepotul), tipicul bine ştiut; originală era doai ustin-
mentare şi animaţie, au
p a rtic ip a t Republica după aterizare... by» care, la 75 de ani, îşi face micul maraton
în jurul grădinii, ridică greutăţi (dar nu
Populară Bulgaria, Republica Socialis­
tă Cehoslovacia, Republica Democrată plase, e hipertensivă!), cunoaşte temeinic
biografiile celebre şi cîteva dictoane care-i
Germană, Republica Populară Polo­ menţin torma spirituală. Filmul a împins-o
nia, Republica Populară Ungaria şi uşurel în planul doi, atacînd în forte-forti-
U.R.S.S. ssimo partea liric-dramatică a unui scena­
Dintre cele 55 de documentare pre­ riu ce-şi cerea dreptul şi la un comic mai
zentate au fost achiziţionate 29. Pe
nuanţat psihologic. Nu zic scutit de riscurile
primele două locuri ale box office-ului
îngroşării, dar putînd evita, sub o baghetă
s-au clasat două documentare sem­
mai încercată, capcanele estradistic-tele-
nate de acelaşi regizor, Paul Mateescu, vlzistice, ca şi pe cele melo-dramolistice.
şi cu comentariul semnat de acelaşi Dar Nicolae Corjos şi-a amintit de Ora
autor, Eva Sîrbu. Este vorba de Ano­ zero şi a preluat cîteva note încercate acolo.
timpul păsărilor, achiziţionat de trei Note mai bune, cum era ambianta realistă
ţări pentru reţeaua comercială (Ceho­ degajat filmată a oraşului — filmată de
slovacia, R.D.G., Polonia) şi de cinci data aceasta de către Mihai Popescu, dar
ţări pentru televiziune (Cehoslovacia, şi note mai artificiale, ca înclinaţia lui spre
Bulgaria, R.D.G., Polonia, Ungaria) şi
lacrimonadă. Din acest amestec n-a prea
Din toamnă pînă-n primăvară, cum­
esit exact ce trebuie, nici pentru sezonul
părat de Cehoslovacia şi Polonia pen­
obişnuit, nici pentru cel estival cu o anume
tru marele ecran şi de Bulgaria Ceho­ cotă peste nivelul mării. Poate se ride — e
slovacia, R.D.G., Polonia, Ungaria pen­ o chestiune de gust şi disponibilitate —
tru micul ecran. dar după nişte mari eforturi actoriceşti, cu o
Dintre cele 37 filme de animaţie pre­ mimică excesivă şi o vervă cam forţată care,
zentate au fost achiziţionate 36. Cel sub tirul unor replici tip pilulă teleestra-
mai vîndut film a fost Bicicletele (re­ distică (vezi «numerele» solicitantei, ale
gizor Victor Antonescu, scenarişti Ra­
detectivului inter-polistic sau ale lui madam
du Aneste Petrescu şi Mihai Dimitriu)
Maria) trag cam spre periferic comedioara
achiziţionat de Cehoslovacia, Polonia
noastră.
Ungaria, U.R.S.S. pentru marele şi mi­ Actori care au descoperit cu încîntare fil­
cul ecran. Pe locul doi, la egalitate, mul, ca Mimi Enăceanu 'm ofertantul rol al
s-au clasat Ulise şi omuleţii albaştri străbunicii, ori au descoperit comedia de
achiziţionat de Polonia, Ungaria, situaţie ca Adela Mărculescu — sínt mai
U.R.S.S. pentru reţea şi de aceleaşi rezervaţi cu tehnica efectelor. In schimb,
ţări, plus Cehoslovacia şl Bulgaria pen­ cei care o practică mai des, şi cu un succes
tru televiziune; şi Penelopa şi uriaşii
cei răi (regizor Luminiţa Cazacu, sce­ care îi duce spre repetare (Sebastian Pa­
paiani, Nicu Constantin, Tamara Buciu-
narist Ranko Munitiâ) achiziţionat de
ceanu, Coca Andronescu, Ileana Stana
R.D.G., Polonia, Ungaria pentru marele
lonescu) Işi cam întrec măsura. Or, înainte
ecran şi de aceleaşi ţări, plus Bulgaria de toate, comicul e măsură. Măsură de aur,
şi Cehoslovacia, pentru micul ecran. chiar cînd intenţia e să aducă haz-haz şi
money-money pentru vacanţele de vară.
Festivaluri Serialul TV a răsădit în ca­ plină caniculă, aterizînd nu pe o coadă de
sele noastre curiozitatea pen­ mătură, ci pe o macara-turn, autoritară şi Alice M ANÓID
tru ograda vecinului, intere­ inventivă şi cind pune pe urmele străne­
• La Festivalul internaţional al fil­
mului de la Moscova participă In nema sul pentru familiile altora, di­ potului un agent de multi-pol şi cînd de­
concurs Lumina palidă a durerii — latat, ca o saga intermina­ pune mărturie împotriva lui, ca să-i salveze
regizor Iulian Mihu şi Dumbrava mi­ bilă, în săptămîni de amuza­ căsnicia ameninţată de juna pentru care
nunată — regizor Gheorghe Naghi, mente şi temeri ce pigmen­ cota alpină e mai puţin îmbietoare decît S c e n a riu l: Rodica Padina. Regia: Nicoiae Corjos.
la secţia pentru copii şi tineret. La sec­ tează monotonia noastră cea de toate serile. cota-parte din chenzina economistului-şef Im a g in e a : Mihai Popescu. D ecoruri: arh. Aureliu
De la o nevastă «vrăjitoare» călătorind pe o la ICPMN, gata să-şi părăsească nevasta lonescu. C ostum e: Lydia Luludis. M ontajul: Mioa­
ţia informativă a festivalului au fost ra lonescu. S u n etu l: ing. Mihai Orăşanu. M uzica:
înscrise Stop cadru la masă şi Duios coadă de mătură ca să-şi rezolve cumpără­ şi copiii ca s-o însoţească pe Micky in Florin Bogár do. Cu: Sebastian Papaiani, Mim i
Anastasia trecea — regizori Ada Pis- turile, plnă la una mai terestră refuzînd să escapadele ei dansant-sezoniere. Subiect Enăceanu, Adela Mărculescu, Tamara Buciuceanu-
tiner şi, respectiv, Alexandru Tatos. joace jocul Ewingilor miliardari, nici un clasic de căsnicie modernă intrată la apă, cu Botez, Ileana Stana lonescu, Adina Popescu, Nicu
• La Festivalul filmului pentru impas domestic, nici o furtună conjugală nevasta care se speteşte cărînd plase Constantin, Coca Andronescu, Juiieta Szöny si
copii şi tineret de la Gijon (Spania) sau extra n-a rămas ascunsă ochilor noştri într-un bloc cu liftul defect dar fericită cînd copiii: Bogdan Carp, Alexandru Ciobanu, Oana
participă Dumbrava minunată. doritori de ambuteiaj casnic la alţii, ca să îi aduce la pat micul dejun soţului proaspăt Bădănoiu.
ne mai liniştim în propriile cămine. Poate aterizat din escapadă, nu ca Sue Ellen care Film rea liza t fn stud io u rile C en tru lui de pro­
ducţie c in e m a to g ra fic ă «B ucureşti».
de aceea ni se pare atit de familiară Stră­ nu înţelege nevoia de compensaţie a bie­
bunica.» care se aventurează la Scala în tului J.R. după o zi istovitoare de afaceri...
Pâ r JT T y

Despre «Iarba verde de acasă»

d ic ţio n a r jra f — spune undeva Delluc), tendinţei di cianul «scrierii cu lumină». Cel de-al treilea
După numărul din 1 aprilie din acest cinematografic a transforma filmul într-un soi de album cu
yederi frumoase, teoreticianul le va opune
element pe care se sprijină fotogenia,
masca însufleţită şi sculptată de lumină,
an al revistei Variety, care a dedicat cu îndîrjire ideea de fotogenie, înţeleasă ca nu e altceva decît actorul, considerat ca
un spaţiu amplu filmelor româneşti, supremă întruchipare a posibilităţilor expre­ semn, ca factor figurativ al filmului: aici îşi
tntr-un alt număr cunoscuta revistă a- sive proprii ecranului. Fotogenic e «acei află punctul de pornire acea concepţie
mericană de cinema se ocupă de Iarba *>
aspect intim şi poetic al lucrurilor şi oame­ despre actorul cinematografic pe care o
verde de acasă: Film de debut al unui
regizor, de formaţie critic, Stere Gulea, Fotogenie nilor care poate fi revelat numai prin cinema­
tograf»; în această perspectivă, definitorie
vor susţine, cu inerente particularizări,
numeroşi cineaşti, de la Lang la Eisen­
Iarba verde... a fost bine primit, la pentru specificitatea noului limbaj, va fi stein. Ultimul element pus în discuţie e
apariţie, de presă, şi a circulat mult nu frumuseţea în sine, frumuseţea încre­ cadenţa, preţioasă anticipare a conceptu­
după aceea In «Săptămînile filmului I menită a imaginii, ci mobilitatea ei, carac lui de montaj: definită ca un «echilibru de
românesc», peste hotare. Ptnă la acest terül ei dinamic. «Nu fotografie, ci film!», proporţii», ea asigură unitatea structurală a
film, regizorul semnase doar filme de clamează Delluc, chemind la înţelegerea operei, concretizează disponibilitatea cine­
televiziune, printre care Maierul — exactă a statutului pe care trebuie să îl matografului pentru ubicuitate, dă naştere
satul copilăriei. In Iarba verde... ac­ aibă, în opera cinematografică, vizualul sensurilor figurate.
ţiunea debutează lent şi, la început ai l Cu teoretizarea fotogeniei, «toate resursele artei fotografice şi ale in­ Propunerile teoretice avansate de Delluc

B
impresia că sfîrşitul este previzibil. I contribuţia de ordin estetic a geniozităţii celor care au revolutionat-o nu au rămas fără ecou. Cîţiva ani mai
Un matematician cu o carieră deschisă lui Louis Delluc se înscrie s-ar supune — dar ce măreaţă servitute şi tîrziu, în 1926, Jean Epstein reia conceptul
în fata sa, hotărăşte să nu facă nici un I ca un moment-cheie în discu- devotament! — înfrigurării, sagacităţii, rit­ de fotogenie, îmbogătindu-l cu noi dimen­
fel de compromisuri cu el însuşi, rupe j ţia despre specificul filmic siuni: «e fotogenic orice aspect a cărui
mului cinematografului».
legătura cu prietena sa, şi se reîntoarce I pe care o iniţiază, la începu­ în ce rezidă fotogenia? Eseul lui Delluc valoare morală este sporită de reproduce­
în satul natal pentru a lucra acolo ca tul anilor '20, pionierii teoriei vorbeşte despre patru elemente funda­ rea cinegrafică». In 1927, Boris Eihen-
profesor. Dar satul nu mai este ace­ cinematografice; o discuţie încă difuză şi mentale. Pentru teoreticianul francez, de­ baum, unul din exponenţii şcolii formale
laşi. Chiar tatăl său, rămas singur fragmentară dar iluminată adeseori de intui­ corul nu se reduce la pura scenografie, ci sovietice, subliniază noutatea aportului lui
după moartea mamei, trăieşte şi mun­ ţii vizionare. implică însăşi tratarea ei cinematografică; Delluc: Importanta ideii de fotogenie stă în
ceşte la oraş. Eroul filmului s-a schim­ Prefigurat în Cinema et Compagnie «faptul de a fi introdus în cîmpul cinemato­
altfel spus, autorul are conştiinţa capaci­
bat şi el, simţindu-se singur în tovărăşia (1919), formulat sistematic în Photogenie tăţii creatoare a aparatului de filmat: acea grafic principiul alegerii materialului» cu
am intirilor nostalgice. In sat a mai ră­ (1920), conceptul de fotogenie îşi are origi­ care operează regizorul. La noi, un bun
mas doar fostul lui învăţător, alături componentă a plasticii pe care el o nu­
nea în polemica desfăşurată de cineastul meşte «perspectivă» desemnează de fapt cunoscător al opererteoretice şi practice a
de care tînărul caută să prindă din nou francez cu o prejudecată larg răspîndită în incadraturile, diversele tipuri de planuri lui Delluc se dovedeşte Cezar Petrescu:
rădăcini, într-dn proces lent şi dureros. epocă: aceea de a socoti fotografia drept în 1925, el recomandă Friguri, capodopera
folosite de regizor. Lumina constituie, nu
O poveste meditativă, liniştit spusă, pe principala — dacă nu chiar unica — resursă regizorului francez, ca un model de com­
mai puţin, un mijloc de expresie dintre cele
care nici titlul sentimental şi nici cele expresivă a cinematografului. Fetişizării mai caracteristice: intuind funcţia ei sem- poziţie cinematografică.
cîteva clişee stereotipe, nu îi strică fotografiei, staticului «divertisment fotogra nificantă, Delluc se plasează încă o dată în
umanitatea dureroasă şi unda de tra­ fie» (cind un regizor moare, el devine foto descendenţa gindirii lui Canudo, teoreti­ George LITTER A
gism.»

6
 Animat de profesionişti
f siguri pe uneltele lor, făurit
■ lr v = > r r S de re0 'zori’ operatori, in-
■ II I t il I S3 gineri de sunet ce cunosc
M temeinic toate secretele me-
seriei, documentarul ro­
mânesc contemporan a
înregistrat, într-o existenţă de peste trei
decenii, izbînzi notabile, consfinţite de atîtea
şi atîtea ori cu laurii a importante com­
petiţii cinematografice. Au fost remarcate
astfel, de-a lungul anilor, în cele mai di­
verse confruntări din ţară şi de peste
hotare, nu numai «originalitatea, inspiraţia
şi lipsa de uniformitate în stil» a unor filme
din speciile de bază ale genului (această
precisă caracterizare a lui Georges Sadoul
ridicase cîndva la cote apreciabile tonusul
vital al nonficţiunli autohtone), ci şi valoa­
rea tehnică şi educaţională a scurt metraje­
lor strict specializate, respectiv a pelicule­
lor ştiinţifice, turistice, de protecţia muncii,
sportive etc.
Oamenii cu idei: Succesele trecutului > ca şi evidentele
Petre Gheorghiu, calităţi etalate de unele dintre înfăptuirile
Ovidiu Schumacher, prezentului, ne insuflă speranţa în posibili­
tatea unor noi şi prestigioase reuşite vii­
Valentin Plătăreanu toare; pînă atunci, să încercăm a arunca o
şi Aristide Teică privire, fie şi sumară, asupra situaţiei ac­
tuale nu tocmai înfloritoare la capitolul
consacrărilor oficiale. Trebuie spus de la
bun început, că nu considerăm cupele,
diplomele sau medaliile, inclusiv cele inter­
Am o idee! Al doilea film vă?» De aici, de la primul «am o idee», cnaliano-mazilian) abjecţia: anonimele către naţionale, drept barometre axiologice in­
_ din serialul fotbalistic scris devenit leit-motiv, se declanşează o ava­ Federaţie sínt «gînd sincer şi deschis». failibile; obţinerea de distincţii, o ştim cu
ill IG m ifi de Mircea Radu lacoban. Pri- lanşă de enormităţi, guvernată de două sem­ Mercedesul gestionarului e «o moştenire toţii, se dovedeşte astăzi o întreprindere
* mul episod, regizat de A n­ ne: semnul falsului şi semnul dublului. a nevestei», furtul are ambiţia şi orgoliul dificilă, dependentă de multe ori de factori
drei Blaier, se chema, poa­ O lume dereglată, cea a filmului, cu bala­ legalităţii etc., etc. 0 lume gălăgioasă şi extrem de subiectivi şi de Imprevizibili, ca
le vă mai amintiţi, T o tu l malele sărite, agitîndu-se în gol. Un micro- flecară, suprasaturată de vorbe golite de să nu zicem altfel. Peste tot în lume
pentru fotba l. In regia lui AI.G. Croitorii, univers in care nimic şi nimeni nu e adevă­ semnificaţie şi de mult zgomot pentru ni­ întrecerile profesionale devin pe zi ce trece
un regizor notoriu în Booftywood pentru rat sau la locul potrivit, în car^ totul e fals, mic. Dacă s-ar putea da citate sonore, aţi mai strînse şi mai pretenţioase, iar docu­
umorul zis de tip keystone, un autor cu totul e butaforie. Floarea soarelui, uriaşă, auzi ţîrîituri, ţăcănituri, sonerii, tic-tac, miau­ mentarul n-are cum se exclude rigorilor
certă capacitate de invenţie comică, acest pleoştită, e cartonată, Rîul Mare nu e un miau, mac-mac, ga-ga, behehe, ham-ham, general consimţite ale concurenţei. Intr-un
al doilea episod s-a numit fie T oate pen­ rîu mare, ci o baltă seacă, zisă a Iu’ Calache, hi-hi, şi peste toate, fără să obosească o atare context, diminuarea treptată a numă­
tru fo tb a l, fie Femina fotba l, ca să se un nenorocit salvat de la înec acum vreo clipă, ritmurile lui Temistocle Popa. O rului recompenselor cu adevărat însemnate
boteze, în fine, A m o idee! (era să scriu sută de ani se transformă în «primul con­ lume rostogolindu-se aferată şi inconştien­ cucerite de realizatorii de la «Sahia-Film»
«Am un fotbal!»). Ştiut fiind că titlurile sínt curs de înot de pe aceste meleaguri», tă, spre apocalips. Dar., la aşa lume, asa apare ca un fenomen explicabil şi chiar
concepute, în principiu, cît mai cu vino-ncoa jucătorii sínt veştejiţi, antrenorii habar n-au, apocalips. In loc de bum, buf. Vin apele, previzibil.
cu lipici, cu momeală la care să tragă ma- directorul e în ceaţă în Azore, golurile sínt dar ele nu devastează, nu curăţă, ci doar Explicabil nu înseamnă însă şi accepta­
ria-sa spectatorul, înlocuirea «fotbalului» «boabe», adversarii sínt manechine, dele­ scurg deşeuri, murdărie şi noroi. Totul bil. Pentru că, mărturisite ori ba, pretenţiile
cu «ideea» nu poate fi decît flatantă (pentru gatul de la Federaţie e de fapt translator, degenerează într-un ban jumate, într-o ta­ noastre ale tuturor faţă de producţiile de
bursa conceptului de idee, fireşte). Pliantul criticul de film e de fapt sportiv, biblioteca rabă de gogoşi şi mititei. Păcătoşii au tre­ nonficţiune se asociază inevitabil amintite­
publicitar merge chiar mai departe şi lan­ e «la Rozmarinu’», vinul e din prafuri, ciu­ cut prin purgatoriul comisiei de judecată lor biruinţe de Ieri; că documentarul s-a
sează un desen cu un om purtînd în loc de bucul e «cafea pentru protocol», vînătoarea şi au fost sancţionaţi la locul de mim situat în momentele sale faste în avangarda
cap, o minge (de fotbal). Deci, fie, Am e trucată, pescuitul e aranjat etc., etc. Un că — în comerţ, fireşte. Cam atît poate ecranului naţional, rămîne încă un amă­
o idee! Sigur, noi spectatorii n-o să ne sistem funcţionînd perfect după o impe­ zice criticul, fără să aibă sentimentul că nunt esenţial peste care nu se poate trece
lăsăm intimidaţi, noi vom citi pe afiş Jean cabilă logică a absurdului. Un micro-uni- strigă (ca vinovaţii, în finalul filmului), uşor. Marea majoritate a cineaştilor afirmaţi
Constantin, noi vom vedea în poză un sta­ vers ros de uniformizare, şablonizare, stan­ «ia mititelu' mare!», ci doar «ia mititelu'l». plenar atunci sínt şi acum la datorie, lor
dion şi-o cipilică gen Teaşcă, şi vom lua dardizare, robotizare: toată lumea e «gea­ alăturîndu-li-se pe parcurs forţe creatoare
cu asalt sala, şi vom «sparge casa», şi vom mănă», se rostesc replici în cor, se îmbracă Eugenia V O D Ă proaspete şi entuziaste. Şi, ceea ce apare
fi repede, repede, parafrazînd titlul unui la fel, se gesticulează sincron (in extremis, cu osebire evident, în destule filme iscălite
vechi film românesc, un milion de specta toate personajele feminine ar fi putut fi S c e n a r iu l: M i r c e a R a d u la c o b a n . R e g ia : A l. G de autori din vechea şi din noua generaţie,
tori în goană după o minge! Uitînd un mo­ jucate de aceeaşi actriţă, şi cele masculine C / o i t o r u . Im a g in e a : A le x a n d r u G r o z a . M u z ic a : pot fi desluşite în continuare notaţii pre­
ment de minge, să fim docţi şi să zicem că de acelaşi actor; tot în paranteză fie spus, T e m is t o c le P o p a . D e c o r u r i: G a b r ie la R ic ş a n . C o s ­
ţioase de autentic cinematograf, pot fi
filmul A m o idee! se înscrie pe orbita aşa dai aici peste o dezolantă lipsă de rigoare tu m e : F lo r e n t i n a M i r e a . M o n ta ju l: V io r ic a P e t r o -
descoperite trăsături specifice, ce atestă
numitului «populism comercial». N-o să în jocul actorilor; ei, «cei mai populari, cei v lc î. S u n e t u l: T ib e r iu B o r c o m a n , N ic o la e C io lc a
C u : P e t r e G h e o r g h iu , V a l e n t in P lă tă r e a n u , O v id i u O cunoaştere profundă a materiei şi a for­
te duci la el cu Rubliov în cap, cu Bach în mai îndrăgiţi actori de comedie de la noi», S c h u m a c h e r , J e a n C o n s ta n tin , D e m R ă d u le s c u , mulelor genului.
urechi şi cu agurida-n traistă. O să te duci, nu compun personaje, ci îşi prezintă grăbiţi, S te fa n T a p a la g ă , N i c u C o n s t a n t in , S te la P o p e s c u , Dar, dacă lucrurile stau într-adevăr aşa,
dacă tot te duci, dispus să te plasezi pe Vi trecere, atît de familiarele lor persoane). V a s ilic a T a s ta m a n , M e la n i a C î r j e , ş a .. F ilm r e a liz a t unde ne sínt premiile? întrebare deloc in­
aceeaşi lungime de undă cu intenţiile auto­ Toată această lume îşi teoretizează (cara in s tu d io u r ile C e n tr u lu i de p ro d u c ţie c in e m a ­ sidioasă, ci doar simplă şi firească. Sau,
rilor, dispus să intri în rezonanţă cu sala, t o g r a f ic ă « B u c u re ş ti» .
cu alte cuvinte, de ce, dacă meşteşugul reali­
care, dacă nu se tăvăleşte pe jos de rîs, zatorilor atinge cote ridicate, inserarea în
rîde copios în scaune, dispus să înţelegi circuitul internaţional al valorilor se produ­
de ce, vorba unui alt film de AI.G. Croitorii, ce atît de greu? De ce, la principala reuniune
de ce «lumea se distrează»? De ce? Pentru
fotbal? Dar, culmea, în film nu e vorba
s o n o ru l Cu un flaut şi o ghitara... europeană a scurt metrajului, în speţă
la Festivalul de la Oberhausen, documen­
despre fotbal. Sau nu numai despre fotbal tarul românesc face, de cîţiva ani buni, o
Sau, mai exact, fotbalul este un termen pură figuraţie? De ce filmul ştiinţific,
(e drept, ataşant) al demonstraţiei, dar nu altădată un concurent redutabil, a slăbit
demonstraţia însăşi. De remarcat, citind A existat cîndva o Or­ intuiţie a autorilor a fost ales un motiv
chestră a Cinematogra­ din Peer Gynt («In der Halle des Berg­ şi el ritmul? Şi ar fi destul de lesnicios să
în cheie metaforică filmul şi mai ales sce­ lungim lista «de ce?»-urilor.
nariul (unul dintre cele mai generoase see fiei. Şi în timpul ei, şi königs») de Grieg, pentru a sugera
după dispariţia ei, destui obsesia ucigaşă — sau de luminosul Importantă mi se pare însă, nu atît for­
narii de comedie din ultimii ani), de remai mularea de interogaţii, cît găsirea de soluţii.
cat că actualitatea nu mai e tratată ca o regizori au apelat la ta Un bărbat şi o fem eie, în care cîntecul
lentul şi prestigiul cîte de bază concentrează datul epic şi pe Iar acestea se află nu în condeiele croni­
echipă adversă din divizia A, cu care echipa carilor, ci în agerimea privirilor «oamenilor
de filmare trebuie să aranjeze meciul ca să unui compozitor, prevă­ cel psihic, textul şi subtextul, topin-
zut şi cu o dotare specială în acest do­ du-se într-o culoare unică, şi anume, cu aparatul de filmat». In capacitatea lor
nu retrogradeze. Dimpotrivă, prea eliberat
meniu, pentru a semna muzica filmului. film u l însuşi. de a observa, dar în cazul documentarului
de orice complexe, acest aparent cine-cico. nostru, oarecum paradoxal, şi în capaci­
această comedioară bufă, această impro­ Frecvent, Theodor Grigoriu, Tiberiu O- Aş fi dorit ca această rubrică, atît de
lah, Anatol Vieru — ca să nu citez specioasă, să incite întrucîtva pe crea­ tatea de a renunţa. A renunţa la unele
vizaţie pe teme fotbalistice, acest ghid cine mijloace de expresie perimate, înveşmînta-
matogratic pentru uzul nevestelor de fol decît trei nume — au participat funda­ torii de film,să acorde «coloanei sonore»,
mental la anvergura unor filme româ­ termen atît de vag şi de exact totodată, te în haine formal strălucitoare; a renunţa
balişti, îşi propune, secvenţă cu secvenţă, la comentariile greoaie şi inoportune; a
să crească (nu vă gîndiţi neapărat la broas neşti, istorice sau de actualitate, depă­ o atenţie mărită, un interes sporit, do­
şind, uneori, de foarte multe ori, virtu­ rinţa de a o încorpora mai organic şi mai renunţa, printre altele, la contrafacerea
ca lui La Fontaine), să practice un joc atit cu virtuozitate a unor variaţiuni pe teme
de rar întîlnit pe cine-stadioanele noastre: ţile scenariului, forţa creatoare a regi­ eficace în ansamblul operei. Dacă, de
zorului, supralicitînd, într-un cuvînt. pildă, în zona filmului de animaţie, sus­ excesiv de bătute. Căci nota cîndva un
jocul în aerul liber şi tare al satirei, criticînd, ilustru specialist al domeniului, «documen­
scuturînd, admonestînd, atacînd şi, să nu Mai rar, mult mai rar, s-a întîmplat şi ţinerea şi sublinierea muzicală sau efec­
invers. Idei filmice interesante, regizoii tele sonore s-au impus din capul locu­ taristul nu e nici luptător, nici cabotin;
uităm, înfierînd, altceva decît infinita pa­ el e mai curînd un profet, preocupat de
siune a bărbaţilor acestui secol — fot aflaţi în ceasuri Taste, au feicut apel la o lui, absenţa lor fiind aproape de ne­
«muzică de însoţire», dacă nu derizorie( conceput — în zona complexă a filmu­ implicaţiile cele mai largi ale apropierii
balul, lată schema tactică: «Vrem să tre­ dintre oameni, un propagandist ce se do­
cem echipa de totbal a orăşelului nostru oricum, de efect superficial, cedînd unei lui artistic de lung metraj, a ltfe l animat,
din C în B». Sloganul antrenorilor: «Sîntem mode (de intonaţie, de instrumentaţie, rolul «sonorului» îşi schimbă funcţia, vedeşte un convingător instrument al timpu­
ca şi în B, sîntem ca şi în Bl» Ce-i de făcut? etc.) neîncăpătoare ca orice şablon, de la caz la caz, permiţînd un cîmp larg lui său».
Am o idee: ardem nişte festivităţi ca sa inadecvate sau doar minimalizatoare. de investigaţie şi de originalitate crea­ Scriam în numărul trecut al revistei des­
demonstrăm ce mişcare sportivă veche şi (Cu un flaut şi-o ghitară nu se face pri­ toare. pre posibila renaştere a şcolii documenta-
sănătoasă avem. Să ne descoperim, aşadar, măvară. Nu întotdeauna, bineînţeles...). Despre «sonorul» din ultimele filme ristice româneşti. In pofida oricăror apa­
tradiţia sportivă. Dacă n-o avem, s-o in Lăsînd deoparte filmele muzicale, cu apărute în premieră nu am prea multe renţe contrare, consideraţiile de mai sus
ventăm. inventată fiind, putem zice: «E formula lor, dealtfel în spectaculoasă lucruri de spus. nu sínt altceva decît o nouă afirmare a
momentul să retrogradeze echipa de fotbal evoluţie, să ne amintim de NI şi de acestui deziderat.
într-un oraş cu o asemenea tradiţie sporti­ In a m icu l fe m e ilo r în care, cu o bună N ina C A S S IA N
O lteea VASIL.ESCU

7
 trumuseţe şi viată zguduia din temelii iner lentă, exacerbată, între două femei, o fată
a so cia ţia c in e a ş tilo r
tia ancestrală ca o revoluţie. cu un acordeon, exibihi de circ pe o uliţă
Trupuri tinere, armonioase şi libere, cos prăfuită, printre deşeuri ale civilizaţiei de
lume simple, funcţionale, albe sau viu co­ <onsum...
lorate, lipindu-se de fibre lungi în bătaia Principiul părea riguros. Reclama turis­
vîntului fierbinte, fetele pictate sau măştile tică era atacată cu mijloace ale reclamei
de totdeauna ale teatrului popular, mijloace teatrale, mizeria ancestrală şi mizeria ci­ Întîlniri estivale
milenare ale teatrului de stradă, personaje vilizaţiei erau comentate cu mijloace gui-
a căror biografie culturală se noate lesne gnoleşti, melodrama se juca «la sînge».
citi, canavale tradiţionale, rafinate prin per­ ca şi moartea păsărilor.
fecţiunea execuţiei, teatru chinez, antic, Dacă primul film ne punea la dispoziţie ■ Regizorul Sergiu Nicolaescu, di­
commedia dell'arte, circ, malaxate într-un mijloace originale ale teatrului în contrast rectorul Casei de filme 5, Dumitru Fer-
sistem viu, original, liber şi viguros prin cu o comunitate inertă în determinarea ei noagă, operatorul Alexandru David, ac­
scop şi mijloace. socială, cel de-al doilea spectacol al lui torii Ana Maria Moculescu şi Ion Riţiu,
Un cod simplu si vechi de cînd lumea, Barba se folosea de mijloace extravagante, pictoriţa de costume Gabriela Buba şi
pe înţelesul tuturor — clovni negri în­ hiperbolice şi ultraelaborate. Personajul scenografii Radu Corciova şi Bob Ni-
tr-un mare spaţiu alb, personaje împacne- uriaş, supradimensionat, funambulesc, al colescu au participat la întîlnirile cu
tate spre revolta copiilor spectatori care unei Doamne ce-şi ttra în praf Marabou-ul spectatorii organizate în portul Con­
aleargă spontan să-i elibereze. Teatrul, nesfîrşit, jucîndu-şi buclele strălucitoare stanta, la întreprinderile «Munca» şi
act de curaj şi acţiune. Tăierea capului ale perucii în bătaia vîntului prăfos, călcînd I.D.E.B., precum şi cu elevi şi studenţi
lum ea" în piaţa publică a unui demon rău de mi­ graţios cu cataligele prin băltoacele şi hîr- din localitate. Prilejul l-a constituit pre­
lenii, spre satisfacţia satului întreg care toapele unui drum de margine de oraş, zentarea, în premieră, a filmului Duelul.
\ văzută rîde cu zeci de guri ştirbe. I e părea nesfîrşit în zare, acest personaj ■ La Bacău, au participat la premiera
Motive muzicale prelucrate de la specta­ neliniştitor şi bizar, apocaliptic parcă, im­ film ului Alo, aterizează străbunica,
\l fi £ k cu oc^
ae re g izo r
tori şi eliberate în sunete pure, într-o co­
muniune care aşterne zîmbete destinse şi
pudic în splendoarea lui, îmi apărea ca o
magine a imposibilităţii oricărei estetici
regizorul Nicolae Corjos, actorii Mihai
Popescu şi Nicu Constantin. ■ Re­
blinde pe feţele de scoarţă de copac, de atrale de a modifica, de a zgudui, de a gizorii Victor Antonescu şi Laurenţiu
coaja ae nucă. Expresia îndîrjita e înlocuită voluţiona într-adevăr viaţa socială. Pri­ Sîrbu şi lector univ. Radu Aneste Pe-
C ă t ă lin a B u z o ia n u : d. uimire şi copilărie, nu mă înşel, de aş
leptarea plină de speranţă a copilului care
mul film îmi dăduse o certitudine pe care trescu au făcut parte din juriul celei
de-a IV-a ediţii a Festivalului filmului
el de-al doilea mi-o răpea violent. Satul
uită basme. Teatrul, o lume de muchi icesta mexican va continua să existe, cu pionieresc care a avut loc la Medgi­
oamenii lui coloraţi, impenetrabili, şireţi, dia, între 24 şi 27 iunie. ■ Şedinţa 76,
pînă cînd gunoaiele civilizaţiei îl vor îneca din prima luni a lunii iulie, a încheiat
w mareea lor neînduplecată. a VIl-a sesiune de întruniri a Clubului
Salzburg’81 Doamna funambulescă îşi tîrşîia în pral criticii, organizat de Secţia de critică
a Asociaţiei cineaştilor. Sub titlul «Por-
si băltoace marabou-ul ei şerpuitor şi tre-
ea îngîndurată în istoria manechinelor tretul-robot al criticii de film româneşti»,
teatrale fără putere şi fără scop. George Littera a prezentat o analiză
metodică a direcţiilor de preocupări
Un artist adevărat Energia explozivă a începutului se risi­
pise. Sfîrşitul pe care îl simţeam nu era
numai cel al unei civilizaţii, ci şi acela (cu
mult mai dureros pentru mine) al unei es­
de criticii noastre, îndeosebi a cronici­
lo r de premieră care apar în ziare şi
reviste. Au luat cuvîntul, pe m a rginea

îşi recunoaşte şi cîştigul tetici teatrale inconfundabile.

în 1977, vizionînd un film în care Grotows-
ki îşi comenta cu detaşare, luciditate şi
leleiatului, Ecaterina Oproiu. Valet ian
Su v a , B I Kapeanu. A t i c e M . m u i u Eu­
g e n ia Vodă, Magda Mihăilescu, Dana
Duma, Aura Puran, Adina U a iia n ,
ironie revoluţia şi scleroza, avusesem ace­

si eşecul si limita
I V V
laşi sentiment acut de tristete şi neputinţă.
l patrulea film ne-a prezentat condi­
Georgeta Davidescu. în toamnă, din
nou, in prima luni a fiecărei luni: Clubul
criticii. ■ La Festivalul internaţional al

Sesiunea 205 — teatru con a minuni, in care binele şi frumosul în­

A ţia fizică a actorului de la Odin
Teatret.
o ,ii ua ne ţinuse un curs despre mişca-
filmului de animaţie de la Annecy (Fran­
ţa), Asociaţia cineaştilor din ţara noas­
tră a fost reprezentată de Ion Popescu

©
temporan — a seminarulu ving iai răul este pedepsit. tea-acţiune. Lucrasem cîteva zile cu el, Gopo, Olimp Vărăşteanu, Mihai Bădică,
american de la Salzburg, a dimineţile. Ne sculam la 6, alergam o ju­ Adrian Petringenaru. ■ în cadrul ma­
prezentat patru filme ale lu> mătate de oră în jurul lacului, apoi, timp de nifestărilor prilejuite de Săptămîna fil­
Eugenio Barba, însoţite de doilea film ne prezintă un studiu o oră, ne mişcăm în ritmul unui poem pe mului ferrarez, am avut ca oaspete pe
prezenta creatorului şi o ex de expresie vocală a actorului ' are ni-l spuneam în gînd. încasasem o cunoscutul regizor italian Florestano
punere de puncte de veden Barba îşi prezintă sistemul, explica ;>almă zdravănă după ceafă pentru că, la Vancini. ■ Regizorul Alexandru Tatos
pei sonate asupra actului teatral .1 conteni
monstrează, controlează impulsurile, con m moment dat, chiulisem uitată cu fata a fost membru al juriului, iar operatorul
porán, atit în privinţa sistemului education,! duce sunetele prin mişcarea mîinii care di ii soare. îmi explicase, cu zîmbetul lui Karda Ladislau participant la Festiva
al actorului, cît şi relaţia directă, agresiv.: rijează fluidul. Doi tineri superbi, instru maliţios, cît de importantă este glezna în Iul international al filmului de Cruce
eliberatoare sau neliniştitoare, cu un pu mente perfecte, stăpîni pe fiecare fibră a mişcarea trupului. Mă amuzasem trăgînd Rosie şi sanitar care a avut loc la Varnn
blic încremenit într-un sistem comunii.u trupurilor, pe fiecare nerv, pe fiecare sunet cu ochiul la partenerii mei, profesori se­
ancestral. in spatele lor, de la distantă, Barba cîntâ rioşi, în şorturi, crezînd, mai mult sau mai Ovidiu GEORGESCU
Filmele, realizate de Televiziunea italia pe coloana lor vertebrală ca pe o claviatură. puţin în paşii caraghioşi de cocostîri
nă, urmăreau personalitatea lui Eugenio Fiecare impuls transmis de mîna lui este cu tălpile goale pe iarba umedă, rezistin.
Barba în raport cu societatea în mijlocul recepţionat şi. la rîndul său. determină e- — de nevoie — cînd ploaia ne punea pica
' nreia exploziile teatrale ale anilor '60—' 0 n'.isia sunetelor. turi pe vîrful nasului.
a u produs interes, panică, indiferentă, re ­ O fată simplă demonstrează ce posi­ Acum, în sala de cursuri, în bîzîitul apa
voltă, refuz, dispreţ, fetişism, mutaţii pro bilităţi instrumentale conţine vocea umană. râtului de proiecţie, vizionam rezultatul mun
in te r p r e ţi
funde sau superticiale de ordin politic,
social, estetic.
Şi apoi vine ea, Actriţa, unică, totală,
incomparabilă. «Mă numesc... am 29 de
cil sale reale. Ştiam că din mulţi rămăseseră
doar patru fanatici. Ştiam că exerciţiile
si r o lu r i
ani...» spusese în primul film, apoi croise erau dure şi se petreceau cu uşile închise.
costume, se jucase cu un copil, ciocănise Barba spunea că actorul este liber, că el
la o maşină de scris, bătuse o tobă, flu­ singur improvizează şi creează sistemul. A tră i
rimul film comenta procesul de foi turase un mare steag portocaliu... Auzisem, însă că, uneori, aduce profesori
P mare şi componenţa trupei — Bai
ba se prezenta el însuşi, simplu
nualectat de celebritate (dealtfel, anii scurşi
Acum se aşezase liniştită, în mijlocul să­
lii aceleia, ca de gimnastică şi,simplu, ca
o mamă care îşi alintă copilul, începuse să
chinezi, japonezi, ştiam că studiase trei
ani la Grotowski, a cărui metodă o comenta
acum cu detaşare.
în p re a jm a id e ilo r
nu păreau a fi trecut peste tînărul acesta murmure parcă o litanie. Şi treptat, sune­ La început au fost cei doi Crişti superbi
care din cei peste patruzeci de ani nu arăta tul a cuprins-o întreagă, a cuprins întreg cel blond şi cel cu părul castaniu, în rest
nici treizeci). spaţiul, ne-a electrocutat cu forţa lui de aproape identici. Exerciţiul era simplu (u-
Fiecare membru al trupei se prezenta şoc. Nu pot să spun cît a durat douăzeci nul dintre ele). Fiecare trebuia să ajungă cu
de asemenea, cu o fişă autobiografica: «mă de minute, o jumătate de oră, o oră, pen­ piciorul în pieptul celuilalt. Totul începea
urnesc... am vîrsta de... sínt născut(ă) tru mine a fost o experienţă totală, push ca un joc de copii, continua ca un joc psi­
ui...», însoţită de imagini cotidiene ale acti­ doare, pentru toată viata. O asemenea sta hologic şi sfîrşea într-o frenezie pasionala
vităţii de echipă (confecţia costumelor de anihilare am simtit în 1969, cînd în S tri­ Intervenea Ea, Unica. Sportivă, liberă, c.i
organizare, scenarii, repetiţii, antrenamen gătul poporului pentru carne (Bread ami un băiat. Nu era cruţată şi nu cruţa. Pai
te). Puppet), în timp ce în arena circului se ima hcipa cu aceeaşi abilitate şi dăruire.
Filmul era realizat într-un sat din Italia gina potopul, iar fiara cu nenumărate ca Urma un exerciţiu la sol al băieţilor. In
un sat sărac, tipic italian, cu străduţe in pete era legată de om, o femeie psalmodia ■redibili. Gimnaşti, atleţi ai performantei.
guste şi case albe, arse de soare, cu oamen urletul unui cîine la lună. Totul se acumula în acelaşi ritm care de­
cafenii, brăzdaţi ca nişte coji de nucă, sui Fata aceasta (cea de la Odin Teatret) venea frenetic plnă la insuportabil. Atunci
prinşi în timpul muncii zilnice, femeile hăr-' îşi continua litania şi expulza în spaţiu jocul înceta.
tuite de copii lingă vetre mizere, sau încre­ atîta durere zăgăzuită şi nezăgăzuită, atîta Şi din nou Ea, neasemuita. Liberă ca un
menite într-o somnolenţă de milenii, cu disperare şi inocentă... Era un cîntec de şarpe, ca o pasăre. Perfectă. Dăruită într-o
detain crude (o nună ca o scoarţă de co început şi de sfîrşit de lume, era bocetul senzualitate simplă, frustă. Dăruită pămîn-
pac, nemişcată în soarele amiezii, pe care unei mame pentru copilul ei şi strigătul de tului, spaţiului, plăcerii de a se mişca, bucu­
o muscă tembelă, afurisită şi neîndurătoare revoltă al unei iubiri neîmplinite, era car­ riei de a exista. îndeplinea exerciţiul ca şi
îşi făcea mendrele fără succes, căci mina nea sfîşiată a unei femei care îşi plînge băr­ cum ar fi făcut dragoste. La sfîrşit, acelaşi
aceea ca scoarţa de copac rămînea inerta batul şi resemnarea fără speranţă a omu­ gest de umilinţă, de data asta biruitoare,
ca un obiect, în soarele amiezii). Petrece lui în faţa propriei sale condiţii. La sfîrşit, ia picioarele stăpînului.
rile sărace şi trist zgomotoase, în piaţa sa epuizată, golită, umilită, s-a prelins ca
tului, într-un neorealism expresionist a fără viaţă la picioarele stăpînului, care a
cîntecelor şi dansurilor crude, care deşi' mîngîiat-o pe păr cu mîna lui protectoare.
gurau obrazurile de culoarea pămîntulu Gestul m-a durut. Orgoliul şi umilinţa le-am Din nou chipul lui Barba, triumfător
brăzdate de şanţuri adînci, cu gurile ştirbi simţit în mine însămi. Fata nu mai era un II priveam. Cîştigase. Primea aplauzele cu
urît-mirositoare, căscate a urlet, cu omu instrument, se exprima pe sine. Bogăţia modestie şi zîmbet strălucitor. Nu-şi as­
şoarele mişcătoare, cu ochii infectaţi, mo >t <11prinsă era în ea însăşi. cundea orgoliul, nici resentimentele. Un
bili sau inexpresivi, cu trupurile răsucite n lt film ne prezenta trupa lui Barba şarlatan,spuneau unii. Un jucător în orice
mişcări groteşti, trupuri deformate de mun
că, de naşteri, trupuri greoaie sau uscat. ,
cu proporţii absurde, picioare scurte
A intr-un sat mexican. Culoare, et­
nografie, mizerie pitorească, mişca-
■ ameţitoare într-un carusel ce se învîrte
caz. Dar un cîştigător.
Experienţa lui se încheiase. O ştia şi el.
Văzusem sfîrşitul lui Peter Schuman în
funduri joase, şolduri uriaşe şi sîni matriai de veacuri. Personajele de la Odin Taatret uimea gloriei lui Kantor, la Nancy, în 1977.
hali, încinşi într-o veselie fără speram,i. işi schimbaseră idealitatea. Supradimen­ Acum Barba îşi prezenta opera, cîntă-
Şi deodată explozia, steagul portocaliu sionate, fardate, sofisticat îmbrăcate, su ' md, negustoreşte, ca orice artist adevă-
<ii franjuri, fluturînd pe uliţi, pe acoperişul i prarealiste, erau articulate cu aceeaşi , i I at, cîştigul, eşecul şi limita L-am respec­
pi> ziduri albe. Teatrul, teatrul pur, cu fumăm luozitate ireproşabilă. tat cu toată fiinţa mea.
primordială, nucleu dinamic, viu de O luptă de cocoşi, crudă, o scenă vio

8
 nu am de ce. Politeţea se învaţă, ea este foar­
— Dar ce să-ţi spun eiydraga te plăcută, dar bunul simt mă copleşeşte.
mea,într-un interviu? Nu, nu Pe urmă, nu mai ştiu exact dacă mă impre­
actorii ^
(
Stăm de vorbă oriclnd des sionează sufletul bun al omului sau o inte­
pre orice vrei, dar interviu
n-are rost. Nu te supăra noştri J ligentă deosebită, chiar dacă cinică, cu con­
diţia să acopere o valoare efectivă. Poate
pentru că nu suport ipocrizia... Dar de ce
Aşa s-a încheiat prima mă laşi să spun lucruri care nu interesează
tentativă telefonică de interviu cu actri­ pe nimeni?!
ţa Tanţi Cocea. Acum trei ani. între,
timp am mai încercat de cîteva ori. Nu. T a n ţi Cocea: Soneria telefonului mă scuteşte de
Un NU din ce în ce mai ferm şi mai răspuns, dar îmi creează şi un mic mo­
argum entat Ultimul argument a fost: ment de panică: dacă va socoti că
«Bine draga mea, dar acum nici nu mai trebuie să încheiem discuţia aici? Aleg,
joc! Pe cine crezi că poate interesa o repede, lipsa de politeţe şi, de cum pune
fostă actriţă?» Mi-a oferit, fără voie.
un contraargum ent pentru public, ar­
„ffitai SŞfiStîîîăr, receptorul în furcă, întreb care este
secretul «dîrei de lumină» lăsată de
vechea gardă de actori. Tace îndelung,
tiştii nu sínt niciodată «foşti». Cîtă
vreme respiri, un artist adevărat şi
iubit de public este artist «£ frumos ce
crezi (Bă totul apoi:

spui, eşti drăguţi, dar nu!» Ultima oară — Cred că respectul. Exista un respect
cînd am încercat s-a înveselit de-a drep­ in primul rînd de sine, dar şi pentru celălalt.
tul: «Ei, doamne, omul are idei puţine, Şi disciplina. La Teatrul National exista o
dar fixe... iartă-mi, dar prea se potriveşte:
Bine... o să ne vedem intr-o zi». Cînd
ŞEFE®,
* disciplină, dacă vrei, ca la armată. «Ordi­
nele nu se discută, se execută». Chiar şi
ne-am întîlnit însă, avea aerul câ-i
pare riu. Sigur, era prezentă, caldă,
binevoitoare, dar în încăpere plutea
alţii. respectul funcţiona tot aşa, pufin milită-
reşte. Ştii cum e, maiorul faţă de colonel,
chiar dacă între ei nu sínt decît trei ani
un fel de refuz. Am profitat de un mo­ diferenţă, în public se salută cu «să trăiţi».
ment de «gazdă» (cafea sau îngheţată? Poate să sune retrograd ce spun, dar cred
îngheţată şi cafea? Apă, ce fel de apă?) că treptele ierarhice sínt absolut necesare
ca să pun, ca un criminal, reportofonul pentru ca o instituţie să stea în picioare. O
mic pe măsuţa copleşită de ceşti, scru­ instituţie se bazează pe respectul reciproc
miere, pahare. îndelung, am vorbit des­ al membrilor ei. Să nu crezi că în vechiul
pre vreme ca două englezoaice bine­ teatru nu existau prietenii, dar niciodată
crescute. Aveam şi despre ce. Fusese o prietenia nu echivala cu o «tragere de şire­
zi caniculară. De fa p t aşa s-a şi «legat» turi». Sigur, exista şi o viaţă de culise, dar
De la căldură şi de la fîşiuţa de mătase nu era obligatoriu să intri în ea.
care-mi ţinea părul. «Cum o suporţi se spunea, voia să facă «Scrisoarea pier­ soluţii. Pino are ochi şi o judecată de regi­
Eu, la un film care s-a făcut foarte greu » dută» cu mine... tot timpul cineva vroia să zor, de om de teatru, nu doar de interpret. Ea n-a intrat, ştiu.
Deci, începusem : facă film şi pe urmă nu ştiu ce se întîmpla, Eu am rămas legată de oamenii pe care
dar nu se mai făcea. Adevărul este că i-am descoperit lucrînd. Probabil ei nici — Nu, nu. Poate pentru că am avut prin­
----- nouă luni a durat, dacă am suferit niciodată n-am dat şi eu un cuvînt, nu o nu ştiu că-mi sínt dragi, că mă interesează cipiile mele de viată, ca tot omul... Să nu
de ceva n-a fost atît de lipsa de organizare, mînă de ajutor. O vorbă acolo, un telefon, ce fac, că am o mare stimă pentru ei. Şi un cer niciodată nimic, să nu mă bat niciodată
de încetineala filmărilor, de aşteptările ne- să spun, da, mi-ar plăcea, vreau! Nu. Nimic. lei de nostalgie... Ei! dar nu e cazul să ne pentru nimic, Dacă nu mi se dă, îmi spu­
sfîrşite pînă să intru In cadru, ci din pricina pierdem în nostalgii. Am avut momente neam, înseamnă că nu m erit Iar dacă nu
unui voal de mătase, o bucăţică aşa, prinsă De ce, nu-i plăcea filmul? frumoase de împlinire în decursul carierei merit, n-am să mă umilesc să mai şi cer. în
în gulerul rochiei. Corsete, bucle, coafuri, mele — teatrale, fireşte. Am jucat Dosto­ viaţa mea nu am dat un leu unui gazetar sau
pălării, ghete înalte pînă aici, cu şireturi, — N-aş putea spune... oricum, nu cred că ievsky Cehov, Gorki, Ostrovski, «Fraţii unui agent publicitar — pe atunci se plătea
mantouri peste rochii şi totul în căldura ăsta era motivul... Dar aşa e cînd eşti tînâr Karamazov», «Crimă şi pedeapsă», «Fur­ — să-mi facă reclamă. Mi se părea înjositor.
reflectoarelor, nimic nu conta faţă de bucă­ şi ai cătare... crezi că totul trebuie să vină tuna», «Trei surori», «Trei surori şi o cum­ Şi de cîte ori pierdeam un rol, o situaţie, o
ţica de voal pe care o aveam la gît şi mi se de la sine, adică de la alţii. Nu ştii că asta nată este piesa asta» — spunea Zaharia prietenie — că mi s-a întîmplat şi asta —
părea că mă sufocă. Ea şi mănuşile — care nu durează la nesfîrşit... Eu din anul întîi de Stancu. Eu eram cumnata... Am jucat alături îmi spuneam: nu-i nimic, dacă pierd în­
se făceau una cu mîna, cînd le scoteam Conservator — de fapt nici nu eram stu­ de actori mari... Bulfinski. Vraca, Tony Bu- seamnă că sînt bogată. Poate am fost prea
aveam senzaţia că le scot cu piele cu tot — dentă, eram, cum se spunea atunci, «pro- landra, Bottá, Mortun! Dacă nu l-ai văzut mîndră, poate am fost doar comodă, poate
au fost coşmarul meu... bistă» — am fost luată în spectacol. Jucam pe Mortun în «Azilul de noapte»! ce mo­ mi-am dat prea multă importanţă, dar tot
o fetişcană de 13—14 ani, o fată din port, ment a făcut din scena de dinaintea sinuci­ ce am făcut a fost de bună credinţă. Pentru
Mă grăbesc să întreb ce film era — într-o piesă franţuzească «Maya», adusă derii! Ştii cine aduce cu el? Rauţchi. Are mine, meseria a fost o mare plăcere. Şi o
«Bijuterii de familie», deci primul şi de Dida Solomon-Callimachi de la Paris. atîta putere de trăire, atîta emoţie, atîta bucurie. Bucuria de a juca. După fiecare
foarte tîrziu. Oare de ce? Era tînără, era Şi trupa era înjghebată de ea la actualul sensibilitate şi forţă de comunicare, că te spectacol, eram ca beată de bucuria asta...
frumoasă, era talentată, era... Teatru de Comedie... Pentru mine a fost un cutemură. Şi el este printre oamenii dragi
boom. Exista pe atunci un cronicar, A. Mun­ mie, dar nu i-am spus niciodată. Nici nu Oare cu ce se poate înlocui o aseme­
— ...eram fotogenică... şi tip de român- te, nu ştiu dacă ai auzit de el. Atîta era: stau de vorbă cu el, mi-e frică, e atît de sen­ nea bucurie?
cuţă, adică pe gustul publicului şi nu genul mic, cocoşat, urît şi răău... ca o fiară! Cînd sibil, aş putea să-l nemulţumesc, să-l jig­
fatal ci, dimpotrivă, cuminte, calmă, prie­ a scris el că sínt revelaţia stagiunii... «cu nesc cu ceva. Uite, Emil Bottá era tot aşa. — Ştiu eu dacă se poate înlocui? Am rupt
tenoasă. Tot timpul eram In discuţie — glas adînc, de clopot» — scria, îţi dai sea­ Dar cu Bottá eram prietenă şi aproape cu meseria aşa cum rupi cu o dragoste şi
Jean Georgescu, Georgescu-film, cum i ma... am rămas cu glasul ăsta pe viaţă. Pe de-o vîrstă. Ne şi certam. Odată i se umflau nu mai poţi pune altceva în locul ei. Te
atunci, tot ce mai aveam eu pe lingă «glasul nările şi izbucnea: «Păi sigur, dum-nea-ta...» cheltuieşti în lucruri mărunte, altele, cu
adînc de clopot» era o mare şi înduioşă­ şi cînd spunea «dumneata», însemna că totul altele, iţi umpli existenţa cu ele, şi e
toare inconştientă. Nu cunoşteam vorbi­ nu eşti în stare să înţelegi nimic. Şi cum bine. Uneori este chiar foarte bine. Dumi­
~] Nu aş putea să spun că filmul rea scenică — spre disperarea Didei Solo­ vorbea el rar, şi se frămînta între două nica trecută, după amiază, am trăit un ase­
Probleme personale nu mon care era actriţă de şcoală veche. Ea litere, nu între două vorbe, copleşit de o menea moment. Era răcoare, era o muzică
cheamă ochiul către actori, era cu «accentele», cu «articolul». Eu vor­ indignare măreaţă... dragul de el... Ce păcat! bună, Tuchi lucra, eu citeam, era linişte şi
către unii cu deosebire. Des­ beam normal, aşa cum, de fapt, am aflat Şi Mihai Popescu, şi Vraca,şi Manolescu. atît de bine, atît de bine în casă. Am mîncat
pre Dorel Vişan am mai scris, mai tîrziu, cerea Stanislavski actorilor să La clasa lui Manolescu am fost eu... nişte cireşe, erau reci, erau bune, şi chiar
despre Traian Stănescu voi vorbească. i-am spus: Tu îţi dai seama cît de bine poa­
scrie; dincolo de înfruntarea Chiar, oare cum era Manolescu ca te fi?
lor. de zîmbetul maliţios al primului, de lu­ profesor?
Asta înseamnă că filmul i-a fost foar­ Am brusc în faţa ochilor o secvenţă
ciditatea vegheată de curajul bunelor sen­ te uşor. Filmul cere tocmai o vorbire
timente al celui de al doilea, urma de film Nu ştiu dacă pot să spun: hun. Dar era dintr-un film de Visconti, in interiorul
firească, normală. toi aşa de domn cum era şi pe scenă. Ca şi rafinat fără ostentaţie, în semi-întuneri-
rămasă pe retină mă cheamă către imagi­
nea acelei fete care se plimbă printr-o Bâlţâţeanu. Ştiu că, odată, Băltăţeanu m-a cui storurilor lăsate, doi oameni fru­
— Dar mie filmul nu mi se părea adevărat! auzit folosind o expresie, pe timpul acela moşi, fără vîrstă, pentru că nici profeso­
piaţă cu un bărbat, fericită de mersul ală­ Nu dă loc de trăire autentică pentru că nu
turi de el, dar şi bucuroasă că lucrurile socotită prea liberă. Cred că am spus: «Ei, rul Sîrbu, nici actriţa Tanţi Cocea nu
ai suită de sentimente. Şi n-ai contactul drăcie!» «Da' de ce vorbeşti aşa? Nu ti se sínt oameni «minaţi de vîrstă», care se
ce-i ies în cale şi de care îşi anină privirea, acela cu publicul pe care îl simţi chiar cu
îi fură tandreţea, o ajută să nu se trădeze. potriveşte» — mi-a spus. Şi praf m-a făcut. bucură în linişte de liniştea unei după-
cortina trasă. Din spatele cortinei simţeam Mi-au trebuit vreo 30 de ani ca să uit obser­ amieze călduroase de vară. «Glasul de
Există o lumină aparte în jocul Ioanei Cră- ce public e în sală şi asta mă stimula. La
ciunescu, pentru că despre ea este vorba, va!.1» aceea. Ce greutate poate să aibă vorba clopot» mă aduce in clipa de faţă:
film, la tv., n-ai cu cine să comunici, n-ai unui om în care crezi şi pe care-l respecţi!
reflex neîndoielnic al unei sistematice vie­ ochii care te privesc, n-ai pe ce să te spri­
ţuiri în preajma ideilor de taină ale unei Era un om ciudat, Bălţăţeanu. Foarte culti­ — Este foarte important să-fi găseşti
jini. Şi mai e şi post-sincronul! Să potri­ vat, dar ducea o viată de boemă perfectă, pufin bine, cînd lucrurile care fi-au fost cu
existente, o lumină care vine mai de depar­ veşti vorba cu ce ai trăit tu la filmare e foarte
te decît ne poate spune povestea acelui cu ziare pe jos, la el în cameră. Nu era un adevărat importante o viaţă se împuţi­
greu. Cred că de aceea sună atît de fals avut. Pe scenă, era prinţul Vronski, iar nează. Sau nu mai există.
moment. Poate chiar mai de departe decît dialogul în film. Nu, filmul în sine nu mi-a
îşi poate ea însăşi aminti. Gesturile cele după spectacol, cu gulerul ridicat să nu-l
plăcut Mi s-a întîmplat să-mi placă un sce­ recunoască lumea şi cu Dobre Ene — un Mă întreb ce a mai rămas important
mai obişnuite, să le zicem prozaice, capă­ nariu, un personaj sau pur şi simplu lucrul
tă, prin intermediul acestei fete fragile, ex­ actor de categorie mică — după el, intra la în existenţa unei actriţe atît de obişnuită
cu un regizor. Mi-a plăcut să lucrez cu Cireşica să mănînce o friptură şi să bea un cu dragostea şi admiraţia publicului...
presia unui acord secret cu toate acele Malvina Urşianu. Daa, ea poate să te tor­
aparenţe ce ocrotesc, în ultimă instanţă, şpriţ- Stăteau la masă aşa, şi din cînd în
tureze pentru un fir de pai care nu stă întors cînd Dobre Ene ofta: «Eşti mare, Nicule»! — O, foarte puţine lucruri, dar ele sínt
atîtea rosturi. (Cînd vorbeşte la telefon, aşa cum ar vrea ea — şi cum este, într-ade-
pare că îşi apără cuvintele de o eventuală Era singurul lui prieten. Cred că era atît de acum, într-adevăr, foarte importante... Să-i
văr, cel mai frumos — dar pentru un actor, concentrat pe treburile lui, pe cărţile lui fie bine lui (privire către camera profeso­
atingere cu neînţelegerea lor). Numai o lucrul cu ea este o încîntare. Mi-a plăcut să
astfel de privire putea fi a Anei din Bleste­ încît nu împărtăşea nici bucurii, nici ne­ rului Sîrbu), să fim sănătoşi... eu să devin
lucrez cu Manole Marcus — ce om minunat! cazuri, nimănui. Nu cred că era un mi­ mai bună, să nu-mi pierd omenia, atîta
mul pămîntului, blestemul iubirii, şi Calm, cald, răbdător... Cu el şi cu operatorul
scena despărţirii de obiectele şi fiinţele ei zantrop. Nu. Chiar şi observaţia aceea pe cîtă am...
Sandu întorsureanu. Cînd am revăzut Car­ care mi-a făcut-o arăta că el e prezent e
rămîne un moment de mare adevăr cine­ tierul veseliei,am avut o mare bucurie. Ce
matografic. Eroina Ioanei Crăciunescu mîn- atent, observă ce se întîmplă în jur. Pînă Nu se consideră destul de bună?
imagini! De vis. Momentele greviştilor, de atunci eu. crezusem că nici nu m-a văzut.
gîie şi îşi cere, parcă, iertare, de la ultima pildă, sínt luminate ca într-o pictură de
vietate, neexistînd în acel lung bun rămas Era întotdeauna foarte politicos, dar atît. — Nu, nu destul. Sau poate nu sínt
nici o fărîmă de disperare. împăcarea tra­ Gova. Da, poate că mi-au plăcut mai mult Iar eu, care n-am ştiut niciodată pînă unde destul de concentrată pe lucrurile bune
gică din Ion, mutatis mutandis, cea dra­ oamenii care fac film, decît filmul în sine. merge politeţea învăţată de oameni şi unde care există în mine.
matică din Probleme personale au căpă­ La Serata Malvinéi Urşianu, eu nu aveam încep sentimentele, chiar şi respectul şi
tat, în interpretarea acestei actriţe real­ un rol cine ştie ce, dar ce plăcere aveam admiraţia... Aş vrea să-i spun că nimeni nu e
mente de excepţie, o nobilă vibraţie. să-i privesc pe ceilalţi! Era Gyuryi Kovács — îndeajuns de bun şi nici îndeajuns de
Dacă Scott Fitzgerald îşi îngăduie să mare actor! Silvia Ghelan, actriţă de mare Oare trebuie să înţeleg că a pus mai concentrat, dar «glasul de clopob) ros­
spună, simplu, fără ocolişuri printre nuan­ clasă, Gilda Marinescu — încîntătoare.. mult preţ pe sentimente? Că politeţea teşte pe neaşteptate şi pe un ton vesel,
ţe, că «splendoarea este ceva care vine Cornel Coman — ce păcat de Cornel... Ce n-a «încălzit-o» niciodată? de actriţă, către camera vecină: «Gata!
din inimă», nu văd de ce nu aş atribui a- mare păcat! Pe urmă, la Instanţa amină Am terminatI» aşa în c ît..
ceastă splendoare, şi nu alta, actriţei. pronunţarea, filmul lui Dinu Cocea, l-am — întn şi întîi,am pus preţ pe bunul simţ.
descoperit pe Pino... (Ion Caramitru). Pe ceea ce se cheamă bunul simt al omului
Magda M IHÄILESCU — ...tot timpul frămîntat în el să găsească simplu şi nu fac demagogie, crede-mă, nici Eva SÎRBU

9
 Universiada
Personajul principal:
competiţia
cu acelaşi nume.
O nouă coproducţie
Cine? Cînd?
Buftea — Studioul
Unde? De ce?
«Alexandru Sahia»
Întrebările obligatorii
ale unui nou film poliţist
Scenariul: în aşteptarea... suspeusului (George Constanţii şi Ioana Pavelescu)
Radu Aneste Petrescu
Ne-am obişnuit ca sportul
şi Mihai Dimitriu. jocului — mărturiseşte regizorul George vorba de o licitaţie internaţională pentru să fie un pretext pentru lung-
Cornea înaintea primului tur de manivelă — construirea unei centrale energetice, la care metrajul de ficţiune, competi­
Regia: George Cornea am ţinut să fie respectată. Deci mai întîi participă şi întreprinderea românească de ţiile nişte interludii în cadrul
înlănţuirea logică, verosimilă a faptelor, comerţ exterior «Romex» (nume fictiv, de­ unei poveşti îndeobşte amo­
fără să excludem însă coincidenta, întîm- sigur). S-ar părea că e un film uşor. Fiecare roase, iar sportivii nişte ac­
plarea, care sínt şi ele fireşti, nu? Nu vor film are însă problemele lui. Aici vor fi tori binecunoscuţi care s-au
lipsi nici sarea şi piperul unui astfel de film: multe filmări de noapte, în localuri publice, antrenat in prealabil pentru a face fată
Un mini-calculator cu dubla urmăriri de maşini noaptea, suspens, în­ momente de cascadorie cu maşini... Dar rolului. Cine nu-şi aminteşte de pilotul de

e
tuncţie — la cel mai mic zgo­ fruntări (nu numai de cuvinte), piste false echipa e bună şi toţi vor să facem filmul «re­ formula Yves Montand, de skiorul Robert
mot, în interiorul lui se de­ şi nu în cele din urmă umor. în afara anche­ pede şi bine». Vasile Vivi Drăgan — Redford, de jucătorul de baseball Anthony
clanşează automat un mini­ tatorului oficial, un şofer de pe o maşină imaginea; Mircea Rîbinschi — decor; Perkins sau de boxerii Paul Newman şi
magnetofon — un medic care care transportă lapte va intreprinde o Dorina Şortan — costume; Nicolae Miti- Sylvester Stallone. Există însă şi pelicule
pleacă noaptea pe ploaie să anchetă pe cont propriu, aflîndu-se tot can — directorul filmului. Scenariul se în care sportul constituie subiectul princi­
ducă mini-calculatorul în- timpul în treabă şi izbutind să-i încurce pe inspiră dintr-un caz real. Autorii lui: Radu pal, iar vedetele sínt campionii înşişi, dis­
tr-un loc anume, un accident toţi.mortal pe
Deajuns să spunem că rolul va fi inter­ Aneste Petrescu şi Mihai Dimitriu au tribuiţi în propriile lor roluri, filme care prin
şosea, o maşină în flăcări... Ciudatul
pretatmini-
de Mircea Diaconu... In distribuţie semnat înainte scenariul filmului Portre­ modul în care sínt concepute şi prin di­
calculator găsit de miliţie la locul acciden­ se mai află Sebastian Papaiani, Alexan­ tul unei generaţii (regia Virgil Calotescu).» mensiunile lor, se ambiţionează să iasă din
tului face ca dosarul «cazului» să treacă de dru Repan, Draga Olteanu Matei, Ioana Pentru regizorul George Cornea, acesta tiparul documentarului obişnuit. Aşa a
la «circulaţie» la «securitate». In rolul Pavelescu, Dana Dogaru, Dan Condu- va fi al patrulea lung metraj după Patima, fost O pt viziu n i, în care regizori de re­
maiorului care va conduce ancheta: George rache. Dan Damian, Eva Papp, Andrei Din nou împreună şi Am fost 16, titluri nume (luri Ozerov, Mai Zetterling, Arthur
Constantin. Cam acesta va fi începutul BursacL Locul şi timpul acţiunii: Bucureşti care s-au adăugat la o solidă filmografie de Penn, Michael Pfleghar, Kon Ichikawa,
filmului Urma ştergătoruiui de urme (titlu 1981, lucru care se va vedea foarte clar, operator. Cum policierul e un gen care îşi Claude Lelouch, Milos Forman, John Sch­
provizoriu). Mai mult nu putem deconspira, pentru că încercăm să filmăm «strada» pe are suporterii lui în toate taberele: specta­ lesinger) ofereau opt puncte de vedere
fiind vorba de un policier, în care, cum se viu, cu camera ascunsă. Sigur că într-un tori, realizatori şi critici, este inutil să-i mai asupra Olimpiadei de la München, aşa va
ştie, regula jocului este să aflăm în ultima «policier», mai ales ca acesta — spionaj subliniem oportunitatea în repertoriul cine­ fi (sperăm) U niversiada, unde un realiza­
secvenţă, dacă nu chiar în ultimul cadru, economic — foarte importante sínt miza şi matografic al unei stagiuni. tor cu experienţă în filmul sportiv — Eugen
cine e răufăcătorul. «Această regulă a premiza de la care porneşte urmărirea. E Popită — va crea o imagine cît mai com-
/ R. PANĂ

I.A.T.C. promoţia 1975) şi Cornel Diaconu

te le x B uftea (absolvent al Secţiei operatorie 1971, autor
a mai multe filme documentare, asistent
la catedra de operatorie la I.A.T.C.).
lată şi excepţia Ţăpinarii, filmul de
debut al lui loan Cărmăzan (promoţia 1976),
nu este un scurt, ci un lung metraj. Scena­

Buftea riul (Radu Anesle Petrescu şi loan Cărmăzan)

este inspirat din viaţa muncitorilor toies-
tieri.

non stop! Liniştel Se fllmeazăl

Li s-ar potrivi echipelor aliate luna a-
ceasta pe platouri, titlul unuia dintre filme:
Personajul principal: montajul Grăbeşte-te încet! Grabă, pentru că o dată
cu primul tur de manivelă, fiecare zi — fie
■ Filmele de montai cîştigă tot mai mult soare, fie ploaie — trebuie folosită la maxi­
teren. Anul acesta sínt nu mai pufin de mum (perioada de filmare atîrnă cel mai
patru! Drum spre culmi (sau Campionii), greu în deviz!) şi... încet, pentru că nu o
film ul lui Constantin Vaeni despre gloriile dată din cauza grabei, filmul urmează...
sportive ale României din ultimii 20 de să se salveze la montaj. Deci «se grăbeau
ani este gata comentariul lui Cristian Ţo- încet», pe canicula de la sfirşitul lui iunie,
pescu a fost înregistrat; In curînd premiera- echipele: Concurs (scenariul şi regia: Dan
■ Non-stop (fost Buftea melodii) o anto­ Pita, cu: Vladimir Juravle, Gheorghe Dinică,
logie făcută de Manóié Marcus, selecţie a Valentin Uritescu, Cătălina Murgea, Adriana
celor mai izbutite momente de muzică şi Schiopu, Marin Moraru, Ştefan lordache,
dans din filmele româneşti, a intrat în co­ Oana Peltea), Liniştea din adincuri (sce­
pie standard. ■ Se află în fază de defini­ nariul şi regia: Malvina Urşianu. cu: George
tivare şi Mondo umano, filmul lui loan k'L^:'î^ 3 3 L . Cl j f ::jj ■'jTjp.:. if ' W ' ;T' Motoi, Gina Patrichi, Maria Rotaru, Val. Pa-
Grigorescu despre «spectacolul lumii» con­ raschiv, Eusebiu Ştefănescu, Valentin Pia-
temporane. ■ S-a terminat montajul şi s-a tareanu. Lucia Mureşan şi Emanoil Petrul),
intrat în mixaj cu cel de-al 4-lea titlu: O Dorinţa întregii echipe: să se ridă la fel şi în sală! ( Grăbeşte-te încet, Angela merge mai departe (scenariul:
lume fără cer. Dumitru Fernoagă. direc­ Era Slrbu, regia: Lucian Bratu, cu: Dorina
comedia lui Ion Băieşu şi Geo Saizescu, cu Ştefan Mihăilescu-Brăila Lazăr, Ladislau Miske, Ion Egorov, Constan­
torul Casei 5, îl prezintă ca «un film de
montai pe tema trecutului istoric de luptă şi Dem Rădulescu) tin Drăgănescu, Maria Junghetu, Dorina
a minerilor, rezultat din montarea a două Păunescu şi Dragoş Plslaru), Semnul şar­
filme mai vechi: Golgota şi Lupeni '29, ale pelui (scenariul: Mircea Micu, regia: Mircea
aceloraşi autori: Mircea Drăgan — regia; Veroiu, cu: Leopoldina Bălănuţă, Ovidiu luliu
Nicolae Ţie, Eugen Mândrie, Mircea Dră­ Moldovan, Dorel Vişan, Mircea Albulescu,
gan — scenariul. Dacă vă mai amintifi, Dorina Lazăr, Mircea Diaconu, Aristide Teică),
Golgota povestea odiseea a cinci văduve Un echipai pentru Singapore (scenariul:
care după grevele din 1929 erau duse din loan Grigorescu, Nicu Stan, regia: Nicu
post în po st pentru a renunţa la drepturile Stan, cu: Gheorghe Cozorici, Mariana Mihut,
ce li se cuveneau. S-au intercalat în această Radu Gheorghe, Dumitru Palade, Gheorghe
poveste fla8h-uri din Lupeni '29, care mă­ Visu, Ioana Manolescu) şi Grăbeşte-te în­
resc tensiunea dramatică şi dau o mai te­ cet (scenariul: Ion Băieşu, regia: Geo Sai­
meinică motivafie dramaturgică. Filmul a zescu, o comedie care-i are în distribuţie
căpătat o forţă mai mare şi... e un nou film! pe: Dem Rădulescu, Tamara Buciuceanu,
Procedeul nu e nou, a mai fost folosit şi Cornel Vulpe, Tatiana Filip, Vasilica Tasta-
In alte cinematografii. Filmul va avea pre­ man, Ştefan Mihăilescu-Brăila, Aurel Giuru-
miera în toamnă, făcînd parte dintr-un ciclu mia, Stela Popescu, Sebastian Papaiani, Radu
dedicat istoriei clasei muncitoare din Româ­ Gheorghe şi Mihai Mălaimare).
nia».
Deocamdată, scenarIL..
D ebutul, o excepţie?
Două scenarii ce în curînd vor deveni
definitivează ultimele retuşuri pentru
Scurt metraiul ca «probă a focului» pen­ intrarea în productie:Comoara regelui
tru regizorii debutanţi, iată o idee care înce­ Decebai, un turn de aventun (rara avis!),
pe să se concretizeze. De la Casa 4 au scenariul: Costache Ciubotaru, regia: Iulian
luat drumul Buftei, cinci scheciuri. Fireşte, Mihu şi Prea tineri pentru riduri, un film
unul nu va semăna cu altul şi deocamdată despre orfanii cu părinţi. Scenariul: Mihai
putem spune doar numele autorilor regi­
Stoian, regia: Aurel Miheles.
zori: Horia Constantin, Dan Marcovici. Con­
stantin Păun, George Buşecan (absolvenţi R. PAN AIT

10