Note vechiu

Nu foarte

Note
Tot felul
Nu de umplut carnețelul
Cât de stârnit cerebelul

Recuperări
Din primele decenii
De terț mileniu

Cerebel?
Ce rebel!

Rău anturajul
Îți strică rulajul

Gașca rea
Te cam pervertea

Geaba amici
Tot în golăneală și după gagici.

Fie orice
Liber la nevoie
Fie nimic
De lepădat și un pic

Credendo vides
Crezi și vei vedea

Văzând și făcând
Trăind plin-relax-avântat, adică simțind-gândind dintot tur-retur.

Profit
Pro fit
Peste făcut
Su plus
Peste plus-adunat

Profitul sufletesc și spiritual merită lipsa celui material, compensarea cel mult sau puțin.
Profitul bio-material abia ne aliază cu regnurile vecine.
Cel superior, afectiv-mental, ne scoate și din simpla dimensiune, entropie.
Ne re-pune în virtualitate.
Ne face chiar scrierea în real-virtual-itate.

Fie să tot merg în pierdere bio-material.

Dar să am mereu compensare sau și profit afectiv-spiritual.
Superior regnurilor, al nostru inclusiv, și neânsuflețitelor, putem fi doar împlinind laolaltă firea și nefirea
pe o personală altfel și totuși...coardă, string, inel, cursor, spin.

Voința interpretativă
Culianu Ioan
Eros și magie în Renaștere

Pathos ca lucru-formă cu drept-accept logos ca lucrare-funcție

Iar fondul al fi chaos cosmicizat direct în ontos-entos coagulat-e, adică în comtos (rens)(cens)

Haosul ca obiect fractant sic de de-re-com-fractalizat?

În cosmicități
Este haosul obiect, lut, cosmos virtual, sau subiect, logos ori pathos?
Cum se face fuziunea-fisiunea, separat și împreună?
Care-cine e terțul, cine perechea primă?
Prim-ultim ar fi crist, pathos, armonie, iubire?
Părțile sunt matrix-cosmos pur, obiectul aform, masa adică neant-haos-genune și logos-subiectul pur,
energia-forțele.
Pathos despică și re-înspică bios de mors-thanatos.
Cris și anticris post armaghedon repun firea-cosm și nefirea-haos în relație.
Relație real-virtuală.
Iar nu cea doar indefinit-reală a universurilor matrix.

Modelul fractalic-holistic
Ex

Umanismul reconfigurativ
al binomului natură-univers-uri, realitate
cu supra-natură, divinitate, virtualitate.
Modul ego parte-întreg, cursor pe spin
Spinul ca bi-axis al...genunii.

Mărginirea e imperativă, entropică ipso facto. Oricâți-e între ei, ele. Ființe, ființări.
Nemărginirea (își) e liberă, stohastic. Ca unu și niciunul. Neființa(a oricâte ființe-ființări).
Doar relaționarea lor poate scoate-recuprinde ens și din de-, in-condiție! Nu doar din a sa condiție.
Acel ens ar fi omul. Da sau nu.
Pentru genune nu contează!
Pentru om, doar dacă...sabordează?!
Încălecarea sinelui și co-sinelui pe bidiviul ne-sinelui duce la alcătuirea-generarea sinelui salvat!
Ego revigorat.

Fie boala cât de grea

Tot n-aș lepăda țigara
Fie tusea cât de rea
Nu fumatul mi-e ocara
?

Ortoontica
și orice altă atot-filozofie
nu există nici un sistem ultim de cunoaștere, facere, simțire, voire...
noi înșine suntem tot-nimicul anume
cu orice exprimare-dimensiune
nodul-forjă dintre-întru fuziune-fisiune a non-întregului suprem, dumnezeirea-ghem.
Matrix-axis de...venit ca mod-El un personal m-Triax
Trinitatea de sine-jur, ax sau spin încorporat, sineși pendulat.
Să nu ne batem capul cu căutatul supranaturii, divinității. Important e doar cu noi intermediatul.
Și noi și El și orice n-au preț fără intermediere.

Charma zilnică?
Sau căcat mat silnic?

A tot pomeni despre superioare puteri, inteligențe... cui prodest diligențe?

Nici nouă!
Jignim indefinirea de îi tot atribuim, și supremă, oarecare definirea!
Ce e suprem nu e decât înafara a orice, nonsens și nici asta.
Totul e intern, atotmateria ghem.
Dar ea în al său ne-sine (se) desparte și (se) îmbină, cu și fără vină (determinare, logare, sens, noimă)
orice posibil și probabil până peste imposibil, dar nu (atenție) drept acolo!
Un aici-acum-astfel e codul suprem, personal însă nod-buclă de ghem!!!
Despre indefinit se poate vorbi numai prin relație cu de-finitul.
Altfel spunem aiureli, nici măcar nimicuri. Ori grozăvii, mai știi? Hi!

Legile
Tot sinele dezlege-și-le
Din noima supremă
Ghem de di-pro-anti-emb-lemă!
Scoțămu-ne
Orice gărgăune
Din crunt-alba...genune
S-am sara nirvana
Peste zi roză charma
Și în dimineață
O sălbatic-erotică greață
Goliciune în ceață
Harem ca auto-bordel
Macho mie și idem bombonel!

Dharma
Ordinea supremă
Care toate și...d-ar-mă? Hi!
Karma
Căca-m-ar?
Soarta
Care des-închide la toate poarta

Mai puțin
Ne interesează tot ce e oricât de plin
Sau oricât de redus.
Esențele și substanțele scriu indefinirea, atotmateria.
Dar numai noi între ele putem avea oarece, drepte ori rebele.
Nu mă privește
Decât ceea ce în buric ori noadă mă izbește!
Subiect la obiect
Arc și săgeată în piept

Stil
Alchimie nu doar verbală, artistică, creațională

Logos sau falus, atitudine, inițiativă, determinare, defalcare, separare-creare1

Chaos sau uter, ură-respingere și indiferență-neutralitate, indeterminare, de-creare alfa-omega
Pathos sau libido factor generic, iubire, armonie, reunificare-creare2

Este nonsensul singurul sens?

Da!
Pentru că există sensuri, iar nu sens!
Dacă ar exista (un) sens ar trebui să învingă al său contrariu, spre a rămâne.
Existând mai multe, de indefinire (nonsens inclus?) se pot pătrunde!
Orice e cu de sine negare, dacă nu stă pe două picioare, nu e dual.
Stă într-un picior, are doar sens ori invers? Nu e din vreun univers!
Sensurile, dimensiunile, legile fac universurile, unice versurile, muzica stelelor, cântecul ielelor, vocile
sirenelor...

Ro-mit geni-landia
Tărâmul mitologic al românilor
Imago-ro-mundia
N-au toate popoarele Pământului, continuând cu greco-romanii, atâta mitologie ca traco-daco-geții.
De-sincretismo-genie, de la noi fie!

Să defalcăm la infinit...
Anemic...rânjit?
Ne fie gura cu buzele
Abia microscopic loc de unde obuzele
Iau start
La genune de spart
La ridicat
Babel turn re-de-personalizat?

Eu fiecare
E de tot-nimic cu re-creare, dărâmare-transformare.

Muzica sferelor
Și compoziția sinelui salvat
Melodiunik
Semnătura vibrațională
Codificarea prim-finală
Coada lepădată
Omenia tot nouă-ne furată

Ceea ce suntem în dimensiune

Ne e coada (pielea, coaja) întru lepădăciune!
Ceea ce ni s-a dat e doar de lepădat

Împăunați cu o coadă, genezică artă

Care nu de anihilare departe ne poartă!
Tot întru genune ne atrage
Fiara ce fermecător, culmea, rage!

Pata-fizică?
Bine le zis-a Rablais?...
Ce atâtea meta-fizici?
Nu există cunoaștere.
Există n cunoașteri, deci n relativități și aici.
Precum în domeniile facerii, simțirii, trăirii...

Câmp morfic?
Teoria morfogenetică?
Și oricare alta.
Teoria relativității și toate oricare...
Struțo-cămilă poate..
Ortoontică?
Să stăm strămb-drept și să judecăm medianu-ne!
La mijloc și peste toate, numai eul se poate!!!

Stohastică
Sau
Peri-aleator-genie?
Omnimorfogenie
Proces stohastic – familie de variabile aleatorie indexată după ce descrie un proces empiric
Ex df
Confuză f!
Un proces funcție de alt proces egal un vax.
Două flegme-n baltă.

Să raportăm finire la indefinire

Dacă vrem o de meta-matematică real-justă stăpânire!
Știința ne-științelor nu poate fi decât meta-matematică!
Și tot nu e suficient.
Dincolo de forțele ființei noastre doar conștiente deocamdată sunt forțele reștiente și ființa-ne salvată.
Mult...(în-)altă!!!

Lanț dezinelat
Vorba mea
V lanț Markov

Stohastica nu desfide entropia?

Fie!
Dizarmonia nu e a ordinii (para)trufia?
Poate fi anomia oponență nomiei, ori chiar frate de sânge?
Gemeni dez-implicit?
Numit cu a-numit.

Căușele de golătate
Viduri de-pline
Areale adimensionale
De-vibrări chiar personale
Asemănate cu stări feminine de transfinire (trans-ne-fire)

Tui și evantai
Sau cum în v să tai-distili
Departajare prin deschidere în laterale
Probabilistica este posibilitatea răscrăcărată?
Ori chiar fractalizată?
Nu doar vectorializată?
Teacă tăiată
Evantaizare tuiată?

Tatăl parează
Fiul lucrează
Duhul iterează.
Satan contracarează
Rezultă oricum o...căcărează?

Șvatra
Era mereu, cum nu-s nici eu.
Era o șatră-vatră. În munții câmpiei. Mărunții piscurilor.
Valea urcușurilor era viața șvătrarilor.
Bulinoss (boss bulibașă) era ba-Ross. Tata Roșu. Mic dar ciolănos. Demi-mustăcios. De la nări la bărbie-
n jos. Și în sus sprâncios! Țăcălia vâlvoi. Șuvițe uscat-zoi.
Nu la drum, nu în popas. Ci la animata răscruce, care la toate rade cruce!
Urma aduce, nu șterge, pe unde nu merge!
Și avea a lui ba-Ross comunitate la orice imunitate, numai la veselire ba.
Veselie cu dănțuire, farniente totalmente.
Le era viața un poem, fie și nedemn, dar nu de lemn.
Ar urma?

Se mișcă oceanic
Genunea amarnic
Căzând transfinit
Valului căznit
Malului urnit
Lui însuși surghiunit
Indefinitul
Acceptă finitul
Fie cum re-unit.

Moldova
Molda, cățeaua descălecătorului Bogdan
Mollis Davia, Dacia cea cu climă moale-blândă

Deschisă-i sticla!
Futută-i clipa!
Stai clipă, trag de dop-aripă o sticlă!

Iaca am scăpat de griji,

avem de băut pe-aici!

E bun la haltere
Cu paharele
E bun la jogging
Cu tipa-n șezlong
Peste el
Poziții fel de fel

Nu corecta!
Maxim vei defecta!

Fie câmpul cât de lung

Nu talente îl ajung
Cât scurtoni, chiar și afoni
De te-ntrebi, nu-i zice...ciung
Crâmpei?
Ehei!

Epitaful e un zombi
Epigramistul fost sau opera
De acceptat măcar ca show
Bulă de săpun spartă ca ou?

Unui interpret incert

La așa vână de talent săracă
E-aplaudat mai mult să tacă
Dar și el s-a contrazis
A vrut să-ncerce și un bis
Fu luat la palme nedezis?
v rmk

Ăsta-i dracul, dracul verde

În natură mi se pierde
Ielele să le dezmierde
Faunii să îi incite
Pe Orfeu chiar să-l excite
Când silfide îi trimite
Pe capotă a-i deschide
Șlițul...lirei să reverse
Rime-n unduiri perverse
Asta-i Hera, hermenauta
De arcane descrescut-a
Mreje brobodind cu suta
...

Alfabetul e final
De codifica(n)t virtual
Contextul e abia un vers
Din al textului univers
Nonsensul e un pui micuț
Din al sensurilor...puț
Cuib și pânză e gândirea
Ține ou și pradă știr, a?

Nu-i greu să-i beștelești pe toți

Oricine-având mizerii în chiloți!

Și de-un micron de iz dacă asuzi

Splendoarea lumii sigur o insulți!

Democraţie?
Mereu utopie!
Medux
Median+duceo
Conducerea mediată
Sus mijloc şi jos într-un mănunchi armonios

Arta nu se opune naturii,

cum cred unii, precum Russel Raymond,
ci îmbină, sublimează natură şi supranatură.
Arta este expresia umanului reconfigurat real-virtual, mlădiere de divin-uman-universal.

Cracii ei, precum tari arce

Mijlocel şi sculă a-mi stoarce
Nicidecum nu aş întoarce
Clipa de-nceput ce trage
Libido-n orgasme doage
Feselor de butoiaşe
Poftelor nu nevoiaşe

Să fie mai uman un canibal vegetarian?

Omul e lup pentru oameni, dar şi/deşi lupul e miel pentru om!!
Scopul scuză şi inutilul, anomia, dacă pune la bătaie mijloace aleatoare...pe măsură!?
Mijloacele acuză scopul şi se recuză şi pe ele!
Mijloacele sunt cozi de topor pentru un scop mereu ideal, deci iluzoriu şi deviant!!!
Nu mijloacele sau şi scopul contează, ci cum între ele şi inutil-absurd mediază!!!
Idealul e deviere, numai real-virtualul poate media just între real şi ireal, imanent şi transcedent.
Nu idealiza! Caută real cu ireal-imaginar a media!
Între raţiune şi iraţional pot fi oricâte puncte, noduri. Linia, ghemul e unul.
Logos scrie şi şterge ontos-entos-cosmos întru haos.
Atât!!!

Vorbe mane-late
Să bem whisky şi red bull
Că sunt de lovele full

Dare to care
Ex

Ai curajul
Grijii a-i ţine tirajul
Să dai ajutor
Fă-o curajos, curator
Curajul curat
E cel îngrijirii dat

Ascultare empatică?
Sună cam peste sens.
Empatia nu ţine de vreo directivă.
Ori de empiric direct.
Adică de simţuri. Aici cumva auditiv?
E mai mult atot-completivă.

Am un pepenaş
Tare drăgălaş
Când dau să-l desfac
Îşi trage un crac
Când vreau să-l pătrund
Se dă iar rotund
Când dau să îl gust
Se ţine îngust
Un pic şi august
Pe mine tot frust
Am două merişoare
De le-ating le doare
De pun o limbă
În lămâi se schimbă
De-aş băga un făcăleţ
M-ar lăsa călăreţ?

Tabrulou
Tabu bulău rulou tablou

Identitate
Şi holicitate
Să ne lămurim odată.
Suntem totul şi nimic.
Între abia un pic.
Putem obţine însă
Fericirea (armonia) plânsă (re-cursă, com-irizare).
Plânsă în sensul de energie de-re-cursivă, curgere de lumină dintru genune.
Armonia dintre anomie şi nomie dar...sie.
Nu mai e de lămurit.
Suntem eu, ca sine. Între oricâte euri, şi niciunul.
Suntem şi co-sine, alteritatea, jurul ca specie-areal.
Suntem şi nesinele, nonidentitatea, dumnezeirea, atotmateria, tot-nimicul.
Medierea acestor trei aspecte e singura misie, divin-uman-universală.
Suntem recondiţionatorii tot-nimicului prin noi, fiecare şi toţi, sau...pe-acolo!
Nu are cum exista alt sens şi la nonsens!!!
Filozofie şi metafică sunt una.
Religie, mit, ştiinţe sunt una.
Logică şi anomie sunt una.
Raţiune şi iraţional sunt una.
Totul şi nimic sunt balonul de nespart. Broasca incluzând taurul.
Vom fi ca zeii şi mai presus decât ei.
Noi acul interior care putem avea maxim echitabil spor.
Nu punctând. Ci reconfigurându-ne din trei părţi. Ca identitate de sine, persoană. Ca identitate de jur,
alteritate, mediu-societate-biotop. Ca nonidentitate, supranatura şi natura îmbinate just, real-virtual.
Ne re-buclând balonul atotnomiei îl vom(zis) sparge-umflând!!!

Ars psyhe
Ars amandi, ars vivendi, ars pensandi laolaltă
A trăi e singura artă.
Arta e doar o faţă. Ca şi tehno celelalte. Ha.
Metoda ce dă modelul
Moeta-dae-ul!
Meta-model-modul-modal-medalie

Smerit de merit
A lumii nelămurită
De ardori daurită
Din arderi făurită
Crescută din cucută
Inhibare din îmbuibare
Lărgite cuibare
Zdrăgănite îndrăgite
...

Clovnul
Pleacă-şi tricornul
Tot în zadar
Lumea furatu-ia cel har
Hedonia
A topit şi prostia
Alămită nerozia
Paţachine
La orice să se-nchine
A plâns
Firescul n-a strâns
Beţia n-a restrâns
Clovnul
Saltă-şi tricornul
Tumbă-ntreită
Lumea-i părăsită

Nu retrageţi din lume

Clovnul
Veţi trezi cea genune
Din zis veşnic somnul
Zombii ajunge-vom toţi
Somnambulând ca pe roţi

Supoziţia supozitor
La pesimist n-ar fi cu spor
Fie şi...neadânc cotor!
Concluzia ocluzionistă
Nici optimistu-o vrea pe listă
Nici fundă pe-al său cur s-există

Dare to care
Îndrăzneşte de-ngrijeşte
Cu curaj tu curăţeşte

Stă nebunul la răscruce

n-a venit şi nu se duce
trec vecinii să se culce
ori la muncă drum atunce
nu-l privesc sau nu-l întreabă
fiecare e sau ba cu treabă...

guţisme:

în Italia-i mişto
că faci mii de euro
şi că fetele deştepte
mănâncă numai spaghete
gagica mi-aduce banul
plec şi eu cu ea la anul

Stilul e omul, haina nu îmbracă nici bufonul.

Masca nu actorul o pune şi nici...neomul.

Free style?
Hitlerian heil!

Moda
Stil şi pi(ş-)stil
Capcana stilurilor
Nu doar vestimentar-corporal-ambientale.
Moda e ceva atât de urât încât trebuie schimbată cel puţin la şase luni. Vezi cine a zis.
Moda e relativul absolut cu femeia...de gât!
Fie, şi cu bărbatul, dar de aici începe, dă ocol şi...rabatul!
Ah, nu de calitate, ci de obiectivitate la partaj cu cea subiectivitate, injusta relativitate.
E bătălia între util-masculin şi futil-feminin.

Ginşii.
Localizează mereu...inşii.
Blugul e indefinire. Atot-infinime.
Nu doar pentru că la origine era indispensabilul nou material de american lucru.
Nu doar pentru că uniformizează.
Ci pentru că pe o nuanţă mizează. Asta, vai, coafează?! Identitatea adică ridiculizează.
Da! S-au încercat şi alte nuanţe, nu mai contează. Ori ton. Nimic de bonton?
Jeaca.
Chiar de fiţă, sireaca?
Neterminată lasă fiinţa, hai nu toată.
Accesoriile, vulg-fâlfâietoarele, de Don Quijoţi atrăgătoarele?
Dorm(în) chiloţi?
Tricou cu lavabou?
Accesorii la cele sport sunt nu doar iluzorii. Ci derizorii.
Rochiţele uşoare, diafan-volănate, transparent-colorate...
Mereu fruct (prigat?) dar şi surogat de virginitate?
Cum ar fi în pantalon o păpuşă? N-ai arunca-o după uşă?
Geanta mare
Lumea în macarale?
Ar fi la purtător un univers cui sfidător?
Bună peste, oha!, zi. Cea mică la serate, ocazii...
Încă şi contur de pistol de are dă ştaiful rostogol?
Cizmele.
Or da ele milităria jos din pod... La sado-masochism cu racord.
Dar spiritul spartan are iz tot de...aspartan? Înlocuitor cam năucitor?!
Accesorii. şi nu doar, care îngreunează.
De fel sunt anti-stil.
Sublinierea nu se face la kilogram. Nici la gram după caz.
Rochia. Şi abia acum feminitatea!
Cămaşa de noapte şi masculină nu are nici o vină.
La început a fost rochia!
Real-ochirea!?
Rochiile obligatorii să vizeze ora-ocazia, nu vârsta, etern juvenilă, adică personală?!

Cromatica vestimentară şi cea epidermică. Potrivire şi răzvrătire.

Pestriţarea zis ciobănească. Frondism periferic?

Pantoful, sau ce ne stoarce des oful.

Pantoful face femininul. El e sfântul graal, de venin ori şampanie, sau egal!
Sandalele aurii te scot din indecizii. Dar nu te fac de ton faraonic în orice ocazii.

Dacă diamant autentic nu e, derizoriu-iluzoriu orice altceva ca imitaţie, uu, e!

Şi dacă un model îţi stă bine, nu-i face de număr, şi diferit cromat, felurime. Rmk vb v.

Inspiraţia
Dă şi nimicului justă turaţia?!
Nu incumbă musai creaţia.
Poate nici dez-imitaţia?

Accesoriile.
Sau futilele fidele, dacă ai din start gust sigur la ele.
Inter-combinabile nu chiar amabile. Dar garantat stimabile.
Părţile care întregesc şi neîntregimea.

Diamantul e cam universal.

Evită-l sau fă-i-te...egal?
Orice altă piatră poate creiona o identitate mai sineşi...modelată, mulată?

Mulatră strumfuţ modelată

Stimulată stimată mulatră ce nu latră...

Ochelarii
Poate doar impresia de studioasă sfioasă fie cu vino-ncoa”!

Cureaua
Cea lată e mereu...bărbată.
Cea altfel e multi-gen?
Element al supleţei, real ori de impresie.

Eludarea dimensională
Cât de fatală?
Media a întărit dramatică şi mai mult lumii comedia.
Desfiinţând depărtările, a cimentat însingurările.
Multiplicitatea alienării prin media atotdimensionării.
Intracţia virtuală e iluzorie şi fatală.
Ea trebuie men-ţinută, sau uman-înt-re-ţinută?

Arta drept salt inter-vagonal

Viaţa drept cale între două nenumite staţii!
Moartea e ra/batanta tot dintre morţi.
Viaţa e fereastră, nu uşă rabatantă. Are doar ieşire...la moarte.
Viaţa veşnică e patul din tindă, sofaua de pe verandă.
Trăirea e abia al locomotivei ţignal, simţirea e trenului încetinirea.
Iar amintirea e staţiei oricare pancarta, denumirea.
Dmvb
Althusser
Luăm vieţii trenul mereu din mers

Și eludăm gările/amntirile...

Deleuze
Iarba creşte la mijloc

Dar tot nu ne e...floare la ureche

Iadul de pe cuptor
Şi inspiraţiei e mai cu spor
Decât raiul de livadă
Cu ciori grămadă?!
Cu noi la sfadă
O horă lividă
O soră gravidă
Din măr o daurită omidă

Arta
Ce relaţii
Transmite
Permite
Trimite
Emite
Demite!?

Real şi ireal cumpănite de ideal

Arta ca domeniu tot virtual, dar sublimând real şi imaginar.
Disparitate ca holocitate
Asocialitatea comunicativă
Instalaţia o vizionară derulare, o intra-deturnare...
De forme şi mesaje...
De gălbenuşuri şi cofraje, sic!
Ce facem cu albuşul şi bănuţul?
Forma ca decupaj liber, frust-stilistic, nu din informie, ci din masa de forme.
Sub presiunea energiei creative.
Gravor stil şi mulaj-informalul

Damian luz