0% au considerat acest document util (0 voturi)
55 vizualizări2 paginiTerra Terminus
Documentul propune o societate bazată pe cooperare în loc de competiție, subliniind importanța echilibrului social, economic și cultural. Se sugerează eliminarea câștigurilor nesimțite și a inechităților prin legi clare și o distribuție justă a resurselor. Autorul pledează pentru o civilizație justă și cooperantă, în care fiecare individ să aibă drepturi egale și să contribuie la bunăstarea comună.
Încărcat de
danielDrepturi de autor
© © All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
0% au considerat acest document util (0 voturi)
55 vizualizări2 paginiTerra Terminus
Documentul propune o societate bazată pe cooperare în loc de competiție, subliniind importanța echilibrului social, economic și cultural. Se sugerează eliminarea câștigurilor nesimțite și a inechităților prin legi clare și o distribuție justă a resurselor. Autorul pledează pentru o civilizație justă și cooperantă, în care fiecare individ să aibă drepturi egale și să contribuie la bunăstarea comună.
Încărcat de
danielDrepturi de autor
© © All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
Soarta
Terrei
Socialitate la paritate
edificarea unei orânduiri armonice
principiul de bază al stabilităţii este asigurarea echilibrului subzistenţial, tehno-economic-cultural.
Acest considerent împiedică o concurenţă artificială, nedreaptă, deviantă.
Colaborare nu concurare.
Armonie lucrativ-stimulativ-creatoare, nu competiţie!!!
Nicio societate nu are nevoie de concurenţă, cu doar de cooperare întru competiţional!!!
No con-, si coo- y com-!!!
Să eliminăm din start orânduirea concurenţială.
Să edificăm o cât mai armonioasă societate cooperant-competiţională.
Competiţia nu va viza nici în subsidiar concurenţa. Doar cea cu timpul, progresul, şi nici aici deviant.
Ştim ce vrem, putem, vizăm.
E doar de precizat cum, cât.
De etapizat şi just temporizat, nu de sărit, bulversat.
Cum se pot corecta major tarele sociale?
Destul de simplu.
Programe, legi, norme puţine şi clare.
Birocraţie redusă mereu la maxim.
Comisii de justiţiari specializaţi pe domenii.
Intercalate între clasele sociale.
Aleşii să fie egal repartizaţi din categoriile economice.
Să nu fie posibile profituri personale peste măsurile cote.
Nimeni nu are dreptul să câştige nemăsurat de pe urma societăţii.
Dar teoretic oricât.
Societatea care îngăduie câştig nemăsurat nu e decât olig-an-arhică!!! Injustă.
Omul e liber, dar nu contra societăţii.
Aşa cum nu are drept a ucide semenul şi alte anti-socialităţi.
A câştiga nesimţit, ca sume (bogătaşii) şi metode (mafioţii, interlopii), de pe urma celorlalţi e un (zis)
drept necuvenit!
Economia trebuie just repartizată.
Resurse naturale conform statelor respective. Dar şi în perspectiva planetar-istorică decisă internaţional.
Resursele tehnice la nivel just comercial arondate raportat la potenţialul de resurse naturale şi umane.
Dar şi planetar-progresist.
Nicio deosebire socio-individuală de rasă, clasă, etnie, religie, sex, vârstă.
Dar cu specific pentru categoriile zis defavorizate, nu peste cotele umane general egale.
Copiii sau bătrânii mai întâi? Să ne păzim viitorul, sau să ne conservăm trecutul?
E o ipocrizie! Oare prezentul (tinerii, maturii) sunt în plus?
Toţi au aceleaşi drepturi. Dar anumite favoruri, priorităţi sunt de bun simţ.
Înlăturaţi spiritul concurenţional dintr-o societate!
Încurajaţi cooperarea şi competiţia creator-lucrativ-progresist-ecologistă!
Se va ajunge treptat operaţional la o generală stabilitate.
Eliminaţi posibilitatea câştigurilor nesimţite.
Se va eradica setea de înavuţire aiurea.
Eliminaţi injusteţea distribuţiei valorilor subzistenţiale!
Vor dispărea săracii şi bogaţii ca de la sine. Leneşii şi profitorii adică.
Asiguraţi câştiguri numai pe bază de meşteşug-profesie-capacitate. Nu speculaţii, inginerii financiare,
etc.
Valorile virtuale nefireşti vor sucomba.
Organele represive se vor reduce în timp ca de la sine.
Garda minimală. Locale mai mult. Pentru excepţii şi evenimente pasibile de tulburări.
Vor exista dirijori şi instructori în rezervă pentru eventuale refaceri de efective.
Nu e nevoie să aşteptăm un grad ridicat de conştiinţă.
Dar dezvoltând la maxim şi constant cultura înaltă, vom obţine curând o umanitate nu atât savantă, cât
just de civilizată.
O civilizaţie just distributiv-lucrativă şi o cultură majoritar superioară vor duce în pas just alergător (sic)
omenirea spre un cert viitor.
Festina lente sed non concurente? Festina cooperativamente?
Într-un stat just partocratic realii conducători sunt de pe toate nivelurile.
Aleşi, dar nu ficşi.
Oricând de schimbat de ei între ei. Sau cu vot, în cazurile speciale.
Spre a nu se ţine de scaun, nu vor avea de niciun fel avantaje.
Ce îi va îndemna la...muncă? Simplu, obligaţia!
Pare utopic. Dar acolo unde nu sunt posibile, sau foarte greu, inechităţile, virtutea devine un viciu
necesar.
Răul din om se adaptează, culmea, ca bunătate. Dar şi binele îşi conservă valorile, chiar şi tarele
(capricii, gusturi), fiind liber posibile. Tot nu exagerat.
Ni se pare că transformarea oamenilor e grea, utopică.
Nu insul e greu de avansat evolutiv. Ci marele suport colectiv, societatea.
Ne câcâim (non-horribile dictu!) de două milenii şi!
Ruşine, ... nu spun cine!
Brambureala ideologică generală a lumii, mai ales contemporane, e buba a-ntâi a slabei evoluţii umane!
Peştele de la cap se împute!
Aruncaţi tichia politicii, aerisiţi...scoarţa!
Va putea respira întreg corpul divin-uman-universal!
Care e omul de salvat!
Politica e cea mai falsă ideologie!
Dar şi mit-religia cea mai mare bâlbâială zis (supra)-raţională!
Dacă şi ştiinţele au ajuns a da mâna cu...necuprinsele, e clar că ne apropiem de justa real-virtuală facere-
cunoaştere şi viitoare trăire!
Viaţa întru desăvârşire!
Omul pe calea divin-uman-universală!
Nimic altceva nu are mai mult sens, deci şi just nonsens!
Unic-vers suntem infinitului...in-vers(iune)
De cel din carte numai indefinitul ne des-re-împarte!
Mereu în vedere deosebită ne fie încurajarea talentelor, aplicaţiilor, inovaţiilor...
A conduce este operaţie descalificantă din start!
Deoarece presupune coordonarea unora mai puţin capabili de (intra-)cooperare!
Manageriatul e degradant!
Mai cu valoare e (numai) capacitatea net creatoare. Dar şi meşteşugar, re-producătoare!
Dar cea mai tare virtute e cea a cumpătării alese şi implicit suficiente.
A ştii ce vrem-putem-gustăm-valorificăm e maxim al existenţei.
De aceea nosce te ipsum e baza ideologiei şi generale dar mai ales, sic, personale.
Armonia insului cu sine şi radiant recursiv cu celalate, lumea, viaţa, societatea, natura, divinitatea...
Damian Luz
