CURS DE

NEUROPSIHOLOGIE
Titular:
Dr. hab. n biologie, profesor
universitar Crivoi Aurelia

Organizarea de ansamblu a SN

Sistemul nervos este format din:

sistemul nervos central creierul i maduva

spinarii
sistemul nervos periferic nervii cranieni,
spinali, nervii autonomi i ganglionii spinali
sistemul nervos vegetativ (simpatic i
parasimpatic)

Organizarea SN

Sistemul nervos central (SNC):

integreaza sI controleaza intregul sistem

nervos
primeste informatii (aferente)
interpreteaza informatiile din mediu
furnizeaza semnale (aferente) pentru
efectuarea activitatii

Sistemul nervos periferic (SNP)

Sistemul nervos periferic (SNP) conecteaza

sistemul nervos central cu organele si
tesuturile corpului.
Este format din nervi senzoriali (aferenti) si
motori (eferenti).

Sistemul Nervos Vegetativ (SNV)

Controleaz ansamblul funciilor autonome

(activitatea organelor interne) ale
organismului).
Este format din:
- Sistemul nervos simpatic
- Sistemul nervos parasimpatic

Sistemul nervos simpatic

-

Pregateste organismul pentru fuga sau

lupta
Creeaza conditiile optime pentru adaptarea la
stres
Are centri nervosi dispusi pe toata lungimea
MS, in coarnele laterale
Controlul centrilor nervosi simpatici se face
de catre hipotalamus
Fibrele nervoase pot fi mielinizate sau
nemielinizate

Sistemul nervos parasimpatic

-

Creeaza conditiile pentru relaxarea

organismului dupa efort
Are centrii nervosi dispusi in bulb si punte
(TC)
Controlul acestora se face de catre
hipotalamus
Fibrele nervoase pot fi mielinizate sau
nemielinizate

SISTEMUL NERVOS CENTRAL

Componentele SNC
-

Emisferele cerebrale (SC, sistem limbic,

diencefal, TC, cerebel, precum i formaiuni
de substan alb: corpul calos, trigonul
cerebral, comisurile albe anterioar i
posterioar)
Mduva spinrii

Elementele SC
-

Circumvoluiune
Lob
an (mai adanc, separa lobi)
Scizura (mai putin adanca, separa
circumvolutiunile)

SCOARA
CEREBRAL

Lobii SC
-

Lobii frontali
Lobii parietali
Lobii temporali
Lobii occipitali

Lobii

Lobii

Lobii (cont.)

Lobii frontali

delimitat posterior de scizura lui Rolando sI inferior

de scizura lui Sylvius
este traversat de trei santuri sI patru ginusuri
in zona posterioara, intre scizura lui Rolando sI
santul precentral se formeaza ginusul precentral
se imparte in trei parti:
frontala superioara (F1)
frontala mijlocoe (F2)
frontala inferioara (F3)

Lobii parietali

se intinde de la santul central pana la cel

parieto-occipital (scizura perpendiculara
exterioara)
posterior santului central se gaseste santul
postcentral, care imparte lobul pariental in
ginusul postcentral sI o arie posterioara
maimare. Ginusul postcentral = aria
somatosenzitiva sI are numeroase conexiuni

Lobii temporali

este situat inferior de scizura lui Sylvius sI

anterior de scizura perpendiculara externa
(preoccipitala)
este impartit in trei circumvolutii paralele:
temporala superioara, medie sI superioara sI
doua ginusuri plasate anterior sI posterior
ginusul anterior = aria auditiva primara

Lobii occipitali

situat in spatele santului parieto-occipital

este brazdat de numeroase santuri mai mici

Scoara cerebral
Structura scoarei difer de la o zon la alta
(ca grosime, densitatea pturii celulare,
orientarea celulelor sau numrul acestora).

La acest nivel intalnim mai multe tipuri de

neuroni:
- Piramidali
- Stelati (granulari)

Neuronii piramidali
-

Pot fi mici, mijlocii sau gigantici

Reprezinta peste 66% din populatia neuronala a
neocortexului

Neuronii stelati
-

Se afla mai ales in straturile II si IV

Reprezinta aproximativ 33% din populatia
neuronala a tuturor ariilor neocorticale
Sunt celule multipolare
Au diametru foarte mic

Structura Scoartei Cerebrale

Cortexul prezinta doua regiuni:
- Slab stratificata (doua straturi) corespunde
structurilor vechi din paleocortex Allocortex
- Foarte stratificata (6 straturi) - tine de de
structurile corticale noi Izocortex
Allocortexul are doua straturi:
- Extern (granular) senzorial
- Intern (piramidal) motor (neuroni mari

Izocortexul are sase straturi principale:

I. Zonal
II. Granular extern
III. Piramidal extern
IV. Granular intern
V. Piramidal intern (ganglionic)
VI. Multiform

I. Zonal
-

Se afla la exterior (celule mici, orizontale)

Este o patura de protectie pentru straturile
profunde

II. Granular extern

-

Format din celule stelate si piramidale mici

Axonii merg in jos si stabilesc conexiuni cu
celulele piramidale mari din straturile III si IV

III. Piramidal extern

-

Format din neuroni piramidali mijlocii

Axonii parasesc scoarta, ajungand in
substanta alba si se indreapta fie spre
cealalte EC (neuroni asociativi), fie spre TC si
MS

IV. Granular intern

- Este mai ingust
- Contine neuroni stelati si piramidali
- Este considerat al doilea sediu cortical al sensibilitatii
(primeste aferente de la nucleii talamici nespecifici)
V. Piramidal intern (ganglionic)
- Contine cei mai mari neuroni piramidali (Betz) dar si
unii neuroni mai mici
- Dendritele urca pana in stratul I iar axonii ajung la
centrii subcorticali si medulari
- Axonii alcatuiesc caile piramidale prin care se transmit
mesaje de comanda pentru miscarile voluntare
- Este considerat sediul motricitatii voluntare
VI. Multiform
- Contine celule de diferite forme si marimi
- Axonii trec in substanta alba a EC

Scoarta cerebrala

Funcie de predominana celular, ntlnim:

Predominana piramidal - n aria cortical

motorie
Predominana granular n ariile corticale
senzoriale
Straturile I, II (chiar III) n ariile corticale de
asociaie (n ntreg neocortexul)

Cortexul este o zon vast de recepie, de

comand - central i de integrare a
impulsurilor.
Se imparte in:
Cortex somato-senzorial (zona posterioar)
Cortex motor / efector (zona anterioar)

Cortexul somatosenzorial

Joac un rol important n preluarea tuturor

inputurilor senzoriale de la nivel somatic.

Exist dou arii importante n preluarea

informaiilor senzoriale:

Aria senzorial somatic primar (1)

Aria senzorial somatic secundar (2)

Cortexul somatosenzorial

Cortexul somato-senzorial primar S I

Cortexul senzorial secundar S II

Homunculus senzitiv (imag.)

Cortexul senzorial somatic primar S I

se gsete n girusul postcentral, anul central i

poriunea superioar i inferioar a lobilor parietali
are patru arii funcionale ariile Brodmann 1, 2, 3a
i 3b cu roluri diferite n suprafaa somatic
aria 1 primete sensibilitatea extern i
proprioceptiv prin fibre talamice directe i prin
colaterale din aria 3
aria 2 aici sosesc de la talamus doar fibre subiri
proprioceptive i kinestezice contralaterale
aria 3 responsabil, deasemenea, de
sensibilitatea exteroceptiv (dureroas)

Cortexul senzorial somatic secundar S II

se afl pe partea superioar a anului lateral

este mai mic dect cel primar

Ambele arii sunt conectate i cu cortexul motor

piramidal i au trei tipuri de conexiuni: de
asociere, colosali i de proiecie.

Conexiunile de asociere unesc neuronii

diferitelor regiuni corticale din aceast
emisfer central.

Conexiunile caloase unesc neuronii aflai n

cele dou emisfere cerebrale.

Conexiunile de proiecie trimit axoni la

structurile subcorticale (ganglioni bazali,
talamus, mduva spinrii).

n concluzie, sistemul somatic are dou mari

tipuri de aferene:
- sensibilitate termo-algic i sensibilitate
epicritic (tactil fin)
- poziia articulaiilor.

Transmiterea durerii

Cortexul vizual
Traseul vizual este urmtorul:
Retin -> nucleul geniculat lateral
Retin -> mezencefal (coliculii superiori)
Retin -> mezencefal (aria pretectal)
Doar nucleul geniculat lateral prelucreaz
informaia vizual, restul genereaz reflexe
de tipul reflexului pupilar sau micare
ocular.
Inputul senzorial vizual ajunge n aria vizual
1 V1 (cortex striat) = cmpul 17 Brodmann.
Influxurile care ajung aici sunt contralaterale.

Cortexul vizual primar scizura calcarina

Analizatorul vizual

Neuronii acestei zone rspund n mod

specific la anumite tipuri de stimulri vizuale
(pot rspunde la linii verticale, nu i la cele
oblice sau orizontale, din cmpul receptor). Ei
se numesc neuroni compleci i neuroni
hipercompleci.
Neuronii compleci rspund la mai muli
stimuli care au aceeai orientare n cmp.
Neuronii hipercompleci integreaz influxurile
de la neuronii compleci.

Neuronii plasai n straturi diferite au roluri

diferite:
- unele prelucreaz conturul grosier al
stimulului,
- altele prelucreaz culoarea, textura i forma
stimulului.

n V1 neuronii sunt orientai n coloane distincte

funcional, ntre care exist conexiuni.
Aria vizual V2 se gsete n aria 18 Brodmann
reprezint imaginea n oglind a ariei 17
este principala arie de asociere i centru al
memoriei vizuale
are rol n organizarea imaginii i n acomodare

Aria vizual V3 se gsete n aria 19 Brodmann

aici se formeaz fibre motorii care se proiecteaz
subcortical
au rol n vederea stereoscopic (orientarea spaial,
perceperea formelor, imaginea corpului, micarea n
profunzime i localizarea imaginilor)

Ariile vizuale V4, V5 i V6 au localizri mai

reduse spaial (ntre celelalte arii sau pe faa
median a emisferelor cerebrale).
V4 are rol n percepia colorat
V5 are rol n perceperea formelor aflate n
micare
V6 are rol n reprezentarea spaiului

Cortexul auditiv
Localizarea n spaiu la nivel cortical se realizeaz prin
compararea diferenelor de intensitate i timp
recepionate de fiecare ureche.
Cortexul auditiv este organizat n coloane (la fel ca cel
vizual i somatic) conectate ntre ele dar i cu harta
cortical spaial a localizrii sunetului.
La cortexul auditiv se adaug dou arii funcionale n
lobii frontal (Broca) i temporal (Wernicke) care au
legtur cu percepia sunetelor vorbirii

Cortexul auditiv

Analizatorul auditiv

Cortexul auditiv se mparte n:

aria auditiv primar A1 (specializat

pentru recepia sunetelor de diferite
intensiti),

aria auditiv secundar A2, cmpurile 42,

22 (cu importan n discriminarea
zgomotelor i vocilor),

aria auditiv teriar A3 - cmpurile 20 i 21

(20 memoria auditiv, nelegerea
cuvintelor i melodiilor; 21 atenia auditiv)

Cortexul vestibular
- Este localizat n cmpul 2, rostral de aria auditiv
- Are rol n reglarea echilibrului, n controlul motricitii
cerebeloase.
Cortexul gustativ
- se gsete aproape de proiecia cortical a limbii
(lobul parietal)
- exist mai multe teorii care explic producerea
senzaiei de gust (producere separat apoi
integrare; integrare pe parcurs)
- codarea gustului:

are aceleai principii generale ca i celelalte modaliti

senzoriale
are profunde conotatii emoionale

Cortexul gustativ

Homunculus senzitiv (pentru proiecia limbii)

Cortexul olfactiv

capabil s discrimineze extrem de fin ntre mii de

mirosuri
are o organizare mai puin precis
are cinci pri:

nucleul olfactiv anterior

Bulbul (tuberculul) olfactiv
cortexul piriform (lobul temporal)
nucleul cortical al amigdalei
aria intorinal

halucinaiile olfactive apar n cazul leziunilor

cortexpiriforme poate marca un debut de epilepsie
de lob temporal

Analizatorii olfactiv si gustativ

Concluzii n legtur cu structura i funciile

cortexului posterior

zonele de proiecie topic sunt zone dinamice, care

depind att de influenele mediului extern ct i de
aspectele interne motivaionale;
zonele de asociere au o organizare distinct, prin
aceea c au stratul III foarte dezvoltat (cu rol n
corelarea i integrarea impulsurilor senzoriale
modale). Dac stimulm aceast zon rezult
focare de excitaie care vor cuprinde zone mari
corticale.
Zonele de asociere secundare stabilesc conexiuni
cu multe comutri i circuite la nivel subcortical (n
special la nivel talamic);

Concluzii (cont.)

Pentru procesri din ce n ce mai complexe au aprut i

zonele teriare i cuaternare (zone de acoperire), la
care numrul conexiunilor crete i mai mult. n aceast
zon neuronii sunt eliberai de funcia senzorial i au
doar funcie de coordonare i prelucrare a impulsurilor
(coordonarea tuturor analizelor ntre ei, precum i a
scopurilor generale ale activitii). Se obin constructe
cognitive calitativ superioare, imagini perceptuale
complexe multimodale, reprezentri cu nivel nalt de
generalitate etc.
Zonele primare i zonele de asociere nu pot lucra unele
fr celelalte (disfuncia uneia implic i disfuncia
celeilalte)

Zonele de sensibilitate primare,

secundare, tertiare si cuaternare

Zonele corticale anterioare

Rolul acestor zone este de a transforma energia

neuronal n energie fizic, prin comenzile
transmise de cortex la muchii scheletici.
Micrile motorii pot fi clasificate n:

micri voluntare
rspunsurile reflexe
paternuri motorii ritmice

Ele difer dup gradul de complexitate i de control

voluntar.
Micrile voluntare sunt cele mai complexe. Pot fi
intenionale sau rspuns la o stimulare extern
specific. Ele se nva i se perfecioneaz n timp.
Rspunsurile reflexe sunt cel mai puin influenate
de controlul voluntar. Sunt rapide, stereotipe i
involuntare.

Cortexul motor

Paternurile motorii ritmice (mersul, fuga, mestecatul)

reprezint combinaii ntre micrile voluntare i cele
reflexe. nceputul i sfritul lor sunt voluntare, restul
ine mai mult de aspecte reflexe. Pun n funcie
dou seturi opuse de muchi agoniti i
antagoniti.
Pentru integrarea tuturor acestor tipuri de micri,
sistemul motor dispune de dou caracteristici:
primete influene senzoriale cu privire la
context/mediu, orientarea corpului i gradul de
contracii musculare.
Sistemul motor dispune de o organizare ierarhic,
ce integreaz difereniat inputurile senzoriale
relevante pentru funcionarea acestora.

ntre componenta senzorial i cea motorie a

cortexului exist o extrem de strns
interaciune.
Cercetrile efectuate asupra cortexului motor
au evideniat existena unei arii specifice
circumvoluia precentral a crei stimulare
produce efecte motorii n grupe musculare
aflate n zone opuse ale corpului (aria
motorie primar).

Aria functionala senzorio-motorie

Au fost descoperite i alte arii motorii considerate

secundare (arii premotorii). Axonii acestor neuroni
se proiecteaz n cortexul motor primar n structurile
subcorticale i n mduva spinrii. n funcie de
nivelul atins n dezvoltarea unei specii fa de alta,
ariile premotorii cresc n extindere i complexitate (la
om sunt de peste 6 ori mai mari dect la maimuele
inferioare).

La om au fost evideniate 2 arii premotorii. Acestea,

mpreun cu cortexul motor primar, au o structur
diferit de a ariilor senzoriale, prin absena stratului
IV i prin dezvoltarea mai mare a stratului V
(piramidali gigantici Betz).

Cortexul primar motor i ariile premotorii primesc

inputuri din trei surse:
de la periferie, cortexul senzorial primar i arii
senzoriale asociative;
de la cerebel (prin talamus);
de la globus pallidus.

Pe de alt parte, ariile corticale motorii exercit

control indirect asupra motoneuronilor spinali,
prin intermediul anumitor nuclei din TC.
Cortexul primar motor M 1 aria 4 Brodmann
Ariile premotorii aria 6 Brodmann

Cortexul primar motor prin stimularea diferitor zone ale ei

rezult o hart a corpului uman (homunculus) n care sunt
reprezentate grupurile musculare buco-linguo-faciale,
membrul superior i mna, membrul inferior. Relevana lor
rezult din rolul lor fiziologic (precizia i fineea micrii,
mai puin dimensiunea lor anatomic).

i ariile secundare au un anumit grad de somatotopie. Ele

intervin n pregtirea motorie i n controlul micrilor.

Lezarea ariei motorii primare are consecine motorii

grave.

Lezarea ariei motorii secundare are consecine asupra

controlului motor al feei.

Concluzii cu privire la structura i funciile

cortexului anterior

ntre zonele motorii primare i zonele

senzoriale primare exist o comunicare foarte
intens i difereniat, att prin fibre de
asociere ct i prin intermediul zonelor de
asociere => aceste conexiuni permit transferul
de influen i comunicarea oricrui mesaj
modal sau plurimodal, n acest fel putnd s
apar acelai rspuns motor la mai muli
stimuli sau rspunsuri motorii diferite la acelai
stimul.

la om aceste zone ocup aproape 1/4 din

ntreaga suprafa a SC, cu o dezvoltare
superioar fa de primate;
cortexul frontal realizeaz conexiuni multiple
(af i ef.) cu formaiuni situate la niveluri
diferite ale - talamus, corpii striai, sistemul
limbic, cerebelul => devin posibile
coordonarea i sincronizarea activitii tuturor
zonelor i structurilor corticale, n
concordan cu desfurrile
comportamentale.

Sistemul limbic

Sistemul limbic (girusul cingulat sus, fornix

la mijloc, amigdalele, hipocampul jos, bulbii
olfactivi stanga, corpii mamilari - centru

Studiile imagistice si experimentale au relevat urmatoarele structuri

componente ale sistemului limbic:
nervii, bulbul si tractul olfactiv;
stria olfactiva si girusul olfactiv;
trigonul olfactiv;
lobul piriform si cortexul piriform;
complexul nuclear amigdaloid;
aria septala;
formatiunea hipocampica;
fornixul;
hipotalamusul;
nucleii talamici limbici si paralimbici;
aria limbica a ganglionilor bazali;
cortexul limbic;
cortexul paralimbic; etc

Alti autori considera ca in sistemul limbic intra doua

grupe de structuri:

A. Grupa structurilor concentrice;

B. Grupa structurilor marginale.

In A intra lobii olfactivi, aria hipocampic, cortexul
periamigdaloid si cortexul prepiriform.

In B intra:

circumvolutia corpului calos;

circumvolutia hipocampului;

nucleii amigdaloidieni

lobul insulei;

partea anterioara a lobilor temporal si frontal (din

neocortex).

Insula
(lobii temporal si frontal au fost indepartati
pentru a se vedea formatiunea insulei)

Cele mai importante structuri ale sistemului

limbic sunt hipocampul si amigdala.
Acestea sunt localizate in partea mediala a
lobului temporal anterior si sunt foarte
sensibile la leziuni anoxice si la infectii virale.

Hipocampul

Este o structura complexa, situat in peretele

medial al emisferelor cerebrale;
in limba latin = monstru sau calut de mare;
studiul lui este foarte important din cauza
asocierii lui cu epilepsiile de lob temporal;
este format din trei parti principale:
- aria principala receptoare (nuclei granulari,
girus dintat);
- hipocampul propriu-zis (campurile piramidale);
- subiculum (sursa de eferenta).

La hipocamp substanta alba se afla la exterior

iar substanta cenusie este profunda (cortex
cerebral inversat).

Substanta alba se numeste alveus.

Substanta cenusie este organizata, in cea mai
mare parte, in 6 straturi celulare (pe alocuri
poate avea 4 straturi).

Girusul dintat are o structura trilaminara.

Girusul dentat (dintat) si Cornul lui Ammon

SECTIUNE LATERALA

Structurile olfactive
- contin inelul format din hipocamp si girusul
cingulat si formeaza marele lob limbic;
- cuprind structuri mai putin diferentiate
(paleocortex);
- este implicat in encodare (achizitionarea de
informaii noi);
- are numeroase aferente si un sistem eferent
(fornixul), cu proiectii corticale difuze.
- distrugerea bilaterala a hipocampului duce la
amnezie anterograda durabila si profunda,

Caracteristici ale amneziei anterograde:

pacientul nu poate inregistra in memorie stimuli

sau evenimente explicite, constiente;
Capacitatile intelectuale (limbajul, atenia si
memoria imediata) sunt intacte;
Se poate asocia cu grade diferite de amnezie
retrograda;
Poate fi afectata si invatarea spatiala (n
hipocampus se formeaz harta cognitiv
spaial)
poate sa se asocieze cu pierderea informatiei
verbale si chiar a celei non-verbale.

AMIGDALA
- stabileste conexiuni directe cu alte arii corticale,
hipocampul, talamusul si cu anumite regiuni din TC;
- este formata din 2 parti:
o parte corticomediala, de care este atasat un nucleu
de talie mica;
o parte laterobazala, foarte dezvoltata la primate.
-

conexiunile sale sunt bidirectionale, atat cu cortexul,

cat si cu hipocampul, cu relevanta pentru functiile
cognitive superioare.
deasemenea, amigdala este conectata bidirectional cu
zona subcorticala, in special cu caile vizuale
(interpretarea emotionala - furie a stimulilor vizuali);

Amigdala
Dei primeste numeroase impulsuri olfactive, amigdala nu
este un centru important pentru discriminarea olfactiva;
Studiile multiple ale amigdalei in ultimii ani au relevat rolul
acestei formatiuni in:
realizarea unor modificari visceromotorii sI
somatomotorii;
memorie si emotii (componente afective ale memoriei?);
modificarea starii de somn;
modificarea motilitatii gastrointestinale;
modificarea ratei cardiace;
modificarea TA.
Stimularea amigdalei are efect numai daca subiecii sunt in
stare de veghe (sunt treji). In somn stimularea ei nu are
nici un efect, de unde concluzia c amigdala nu este
implicata in functiile homeostatice normale.

Distrugerea bilaterala a lobilor temporali la maimute

(inclusiv a unor structuri limbice) duce la aparitia unor
modificari emotional-comportamentale foarte importante:
mblnzire;
linistire emotionala;
tendinte orale (duc totul la gura);
hipersexualitate;
tendinte compulsive;
hipermetamorfoze (schimbarea frecventa a ateniei i a
obiectului sentimentului de placere);
lipsa recunoasterii obiectelor familiare
Toate acestea reprezint dovada implicarii amigdalei in
invatare (sau a asocierii unui stimul cu un raspuns
afectiv / emotional).
Alte studii (realizate pe primate) au evidentiat rolul
amigdalei in comportamentele de evitare, sexuale, de
hranire, sociale.

Intens studiata clinic este legatura dintre

amigdala si epilepsia de lob temporal.
Dei epilepsia de lob temporal nu este limitata
la amigdale, ntruct descarcarea electric se
rspndete rapid n tot lobul, multe din
simptome sunt asociate cu activarea
amigdalei.

Manifestarile din timpul crizelor epileptice:

Manifestari autonome / vegetative:
disconfortul epigastric si toracic;
greaa;
palpitaii;
frison;
paloarea/nroirea fetei;
tahipnee/apnee;
salivaia;
eructaia (rgiala);
miciunea involuntar;
defecaie/diaree.

Manifestari afective:
- teama (cel mai frecvent intalnit simptom) de la usoara la
intensa;
- suparare, depresie sau sentiment de singuratate;
- setea/impulsul de a bea (asociat cu fenomenele afective).
Manifestari perceptive (nu implic apariia halucinaiilor):
- apar modificari de tipul iluziilor vizuale i auditive,
distorsiuni i alterari ale actului perceptual;
Manifestari de tip mnezic:
- reactivarea memoriei din trecut (cu coninut
autobiografic)
- Apare sentimentul de reminiscen (deja-vu) / iluzia de
familiaritate

Ganglionii bazali
-

Sunt mase de substan cenuie, dispuse la

interior (n EC)
cuprind: nucleul striat (format din nucleul caudat
si putamen), globus pallidus, nucleul subtalamic
i substana neagr

Toate acestea sunt structuri eterogene, diferite ca

structur i funcie, precum i ca istorie
filogenetic.

Ganglionii bazali (nucleul caudat sus, putamen si

globus pallidus laterale, nucleul subtalamic si
substanta neagra jos)

Nucleul striat
- Are form de virgul, cu trei elemente: cap,
corp i coad
- Coada se termin n nucleul amigdalian
Substana neagr
- Este cea mai voluminoas formaiune a
mezencefalului
- Are o zon dorsal compact i o zon
ventral de culoare rosie cenusie

Functionalitatea nucleilor bazali:

-

In realizarea activitatilor instinctive (locomotia,

apararea, hranirea si curtarea)
Realizeaza fondul postural pentru activitatile
voluntare, fara a initia insa acele miscari

Patologia nucleilor bazali include:

-

Tulburari de tonus muscular (rigiditate)

Pierderea miscarilor automate asociate
(rasucirea bratelor, expresia faciala)
Miscari involuntare necontrolabile (1. coreiforme,
2. atetoide, 3. balistice, 4. tremor)

1. Coreea
= miscari succesive involuntare, destul de complexe, care apar brusc si
se insera printre miscarile voluntare
Coreea Syndeham
- Apare in copilarie, in asociere cu bolile de inima
- Are un prognostic favorabil
Coreea (boala) Huntington
- Este o boala ereditara, care debuteaza in jurul varstei de 40 de ani
- Cauza: pierderea neuronilor colinergici si GABA-ergici din nucleul
striat
- Transmiterea se face in proportie de 50% la urmasii directi
- Se asociaza cu dementa progresiva
- Este confundata frecvent cu alte boli (schizofrenie, tulburari
sociopate etc) deoarece afectarea psihica este foarte caracteristica
- Evolutia bolii: diminuarea gradata a capacitatii intelectuale, inabilitate
motorie totala, moarte la 15 20 ani de la debutul bolii.
- Nu exista tratament pentru aceasta maladie

2. Atetoza
= miscari involuntare lente, vermiforme, de
rasucire, care afecteaza extremitatile, uneori
si muschii fetei si gatului
3. Balismul
= accelerarea activitatii unuia sau altuia dintre
membrele corpului, functie de localizarea
leziunii
4. Tremorul

Cea mai importanta patologie a ganglionilor bazali

este Boala Parkinson
= consta din perturbarea profilului cognitiv si
comportamental al pacientilor
Cauze: pierderea de neuroni corticali si subcorticali,
afectarea circuitelor si diminuarea cantitatii de
neurotransmitatori.
Manifestari:
- Tremur ritmic de repaus
- Cresterea tonusului muscular (rigiditate cu aspect
de roata dintata)
- Akinezia (dificultate in initierea de miscari, saracia
sau absenta miscarilor spontane)
- Bradikinezia (incetinirea executiei miscarilor)
- Afectari cognitive
- Compulsii

Afectarile cognitive tin de:

- Capacitatea de analiza si tratare secventiala a informatiei
in MSD
- Capacitatea de a elabora un plan in baza unei strategii
- Capacitatea de ajustare a planului functie de imprejurari
- Disparitia raspunsurilor non-pertinente
- Saracia continutului ideativ
- In cazul afectarii putamenului apar tulburari de scriere,
semnare si dactilografiere, care nu mai pot fi recuperate
ulterior
Afectari ale dispozitiei si personalitatii:
- Depresie
- Rigiditate si hipercontrol
- Indiferenta afectiva
- Dezinteres fata de propria stare
- Lipsa de interes fata de anturaj

DIENCEFALUL

Structurile diencefalice se gsesc n

continuarea i deasupra mezencefalului, n
jurul ventriculului III, fiind acoperite de
emisferele cerebrale.
Se compune din dou formaiuni mari:
- talamoencefalul (talamus, metatalamus,
epitalamus) i
- hipotalamus.

Talamusul
Este alctuit din dou corpuri ovoide de substan nervoas. Se mai
numesc i corpi optici.
Este format din mai muli nuclei (cinci grupe):

grupul nuclear anterior

- primete aferene de la corpii mamilari
- trimite eferene ctre cortexul cingulat i emisferele cerebrale

nucleii liniei mediane

- se conecteaz cu hipotalamusul i alte formaiuni de substan cenuie
subcortical

nucleii mediali
- trimit eferene n lobul frontal i cortexul motor

masa nuclear lateral

- primete aferene senzoriale (spinotalamice)
- trimite eferene n lobul parietal

nucleii posteriori (formai din nucleul pulvinar i corpii geniculai

medial i lateral)
- se conecteaz cu cortexul lobului temporal i parietal.

Conexiunile talamusului
Talamusul este o structur senzorial crucial
subordonat scoarei cerebrale. La acest nivel fac
sinaps cile tuturor formelor de sensibilitate, cu
excepia cilor olfactive, care ajung la cortex direct,
nu prin talamus.
Nu toate fibrele talamice ajung la cortex: unele se
termin n nuclei cenuii subcorticali. Din acest
punct de vedere identificm:

nuclei talamici cu proiecie cortical (nucleul talamic

ventral, nucleul arcuat, nucleul reticulat etc)
nuclei talamici cu proiecie subcortical (nucleii
intermediari, nucleii ventriculari)
nucleii talamici de asociaie (laterali, laterodorsali etc)

Nucleii din prima categorie au conexiuni n ambele

sensuri cu cortexul, formeaz deci, mpreun cu
cmpurile corticale, uniti funcionale stabile.

Cile mari senzoriale se termin n nuclei cu proiecie

cortical dar trimit colaterale i la nuclei cu proiecie
subcortical.

Toate conexiunile eferente ale talamusului

influeneaz activitatea cilor extrapiramidale
(descendente).

Controlul cortexului se exercit prin mai multe circuite

care includ i talamusul (de ex: circuitul cortico-pontocerebelo-talamo-cortical)

Cercetrile desfurate de-a lungul timpului au

evideniat existena a dou tipuri de nuclei
talamici:

specifici sunt legai funcional de diferite sisteme

senzoriale (vizual, auditiv etc); pulvinarul integreaz
impulsurile auditive, vizuale i somatice.

nespecifici sunt legai n special de zonele asociative

ale talamusului; funcionarea lor nu este pe deplin
cunoscut.

n concluzie, talamusul conine:

- A. nuclei de transmisie (de releu)
- B. nuclei cu proiecie difuz
A. Nucleii de transmisie au urmtoarele caracteristici:

fiecare prelucreaz o singur modalitate senzorial sau un input venit din

zona motorie
fiecare se proiecteaz ntr-o regiune specific a cortexului
fiecare primete inputuri recurente de la regiunea cerebral pe care s-a
proiectat (recurena inputurilor permite modularea inputurilor primite
funcie de activitate)
un nucleu talamic senzorial transmite ntr-o anumit regiune cortical
(senzorial, motorie sau reglatorie) numai o modalitate informaional
senzorial; aceste informaii reprezint treapta iniial a generrii
percepiei senzoriale
ali nuclei senzoriali trimit impulsuri ctre ariile asociative ale cortexului,
unde se integreaz sistemele senzoriale care iau parte la iniierea
comportamentului
nucleii talamici motori trimit impulsuri ctre cortexul motor, pentru a-l
informa despre activitatea motorie desfurat de alte formaiuni
(cerebelul)
toi nucleii de transmisie trimit impulsuri ctre sistemul de reglare

B. Nucleii cu proiecie difuz trimit impulsuri ctre toate regiunile corticale, cu

efect n reglarea nivelului general de excitabilitate cortical.

Clinic:
Apar mai multe entiti nosografice n lezarea
talamusului. Cel mai vechi cunoscut este sindromul
talamic, cu urmtoarele simptome neurologice:

hemianestezia contralateral (consecutiv unei hemoragii

talamice)
durere de cap de tip arsur, intens (hiperpatie),
persistent, se accentueaz n stres emoional i oboseal
tremor intenional (n cazul lezrii nucleului lateral ventral)
ataxia membrelor inferioare (n funcie de tulburarea
sensibilitii profunde)
tulburri simpatice (ptoz palpebral etc)
tulburri motorii (hemiparez)
uneori, tulburri de gust.

O alt afeciune este afazia talamic, care include:

-

tulburri de dinamic a expresiei i fluenei verbale

voce slab
rspunsuri scurte
debit ncetinit i sacadat
incoerena discursului
afectare persistent, disociativ, a memoriei (n special a
celei verbale), manifestat prin deficit al memoriei logice
i a capacitii de a crea asociaii

Afazia talamic are evoluie favorabil, cu excepia

memoriei verbale, care nu se recupereaz.

O alt afeciune este sindromul de neglijen

talamic, cu dou manifestri principale:
- neglijen motorie
- neglijen spaial
Neglijena motorie este un defect de utilizare a unei
jumti de corp, cu toate c aceasta este perfect
funcional. Prin incitare verbal acest defect poate
s dispar parial.
Neglijena spaial este legat n special de
analizatorul vizual i const n devierea privirii spre
dreapta i refuzul explorrii spaiului stng (aceast
deficien este confirmat i de testele
neuropsihologice).

Neglijenta contralaterala

n afara acestor simptome mai pot aprea i altele:

tulburri de recunoatere a locurilor (familiare)

tulburri ale orientrii spaiale
apraxie constructiv
deficit de memorie anterograd pentru materialul
vizuo-spaial
spontaneitate excesiv a limbajului
confabulaii extravagante

Alte tulburri in de sfera emoional sunt evidente n

manifestrile motorii sau expresive, pentru c
talamusul intervine ca modulator al proceselor
afective.
De aceea, anumite intervenii chirurgicale asupra
talamusului sunt destinate reducerii tensiunilor
emoionale, anxietii, agitaiei i agresivitii
bolnavilor.

Alte aspecte legate de patologia talamusului:

Lezarea nucleilor anteriori duce la modificarea

strii de contien i se soldeaz cu scderea
reactivitii emoionale.

Stimularea nucleului postero-ventral duce la

creterea nivelului de anxietate n micrile
ofensive i fenomene vegetative
corespunztoare.

Metatalamusul
Este format din din corpii geniculai mediali i laterali.
Corpii geniculai laterali
se leag de coliculii cvadrigemeni superiori
la acest nivel se termin fibrele optice
prelucrrile vizuale la acest nivel permit diferenieri ntre ntuneric i lumin
i orientarea n spaiu n raport cu stimuli luminoi
Sunt formai din dou pri:
partea ventral (veche filogenetic) i
partea dorsal stratificat (nou filogenetic);
Aceasta din urm expediaz semnale la scoara cerebral (scizura calcarin i ariile
18, 19) i are ase straturi (la om)

Corpii geniculai mediali

sunt conectai cu coliculii cvadrigemeni inferiori

aici fac sinaps cile auditive i de aici ajung impulsuri la ariile auditive
corticale (prima circumvoluie temporal)

Epitalamusul
Se gsete n partea superioar a diencefalului i este compus din
glanda epifiz (pineal) i din aparatul habenular.
Glanda epifiz
dup vrsta de 7 ani involueaz iar dup 14 ani se calcific
este o gland endocrin cu rol important n dezvoltare
exercit efect frenator asupra sferei sexuale
exercit efect important n metabolismul protidic, glucidic i
mineral
hormonul principal este melatonina, derivat din serotonin
melatonina este secretat maximal noaptea (serotonina ziua) iar
secreia ei scade de la natere pn la btrnee
nu s-a demonstrat la om i primate efectul antigonadotrop al
melatoninei (ntrzierea declanrii pubertii, de ex.)
rolurile melatoninei sunt: modularea excitabilitii cerebrale;
influenarea fiziologiei somnului; un posibil rol inhibitor asupra
creterii tumorilor neoplazice la om; reglarea activitii i a altor
glande (hipofizei, pancresului endocrine, suprarenalelor,
glandelor sexuale)

Aparatul habenular

conine numeroase fibre albe i substan cenuie

(nuclei habenulari)
fibrele albe se conecteaz n general cu structuri
subcorticale

Hipotalamusul
Reprezint mai puin de 1% din totalul volumului
creierului uman. Este format dintr-o poriune
supraoptic, una tuberal i una mamilar (vzute
din fa n spate).
Nucleii hipotalamusului se mpart n patru grupe
principale:

grupul anterior format din nucleul paraventricular

i cel supraoptic. Ei secret hormoni care sunt
trimii la adenohipofiz.

grupul lateral nucleul tuberomamilar i nuclei

tuberali laterali.

grupul mijlociu nuclei hipotalamici ventromedial

i dorsomedial

grupul posterior nuclei tuberculilor mamilari

Fiecare nucleu contribuie la realizarea unei anumite
funcii.

Conexiunile hipotalamusului
Hipotalamusul posed o bogat reea de conexiuni,
att interne ct i externe, care influeneaz att
sistemul nervos central ct i pe cel vegetativ.
Este, deasemenea, foarte important pentru sistemul
endocrin, prin intermediul hipofizei.
Cile aferente:

fascicolul telencefalic leag scoara de hipotalamus,

avnd efect excitator i inhibitor. Principalele functii sunt
legate de organele viscerale.
Fascicolul talamo-hipotalamic leag talamusul de
hipotalamus.
Stria terminalis leag amigdala de hipotalamus.
Fibre directe spinotalamice vin dinspre talamus.

Exist, deasemenea, legturi ale

hipotalamusului cu aparatul vizual, prin fibre
care leag chiasma optic de partea vizual
a hipotalamusului. Aceste fibre provin din
celulele vegetative ale retinei, trec prin nervii
optici, chiasma optic i ajung la unii nuclei
hipotalamici i n lobul posterior al hipofizei.
Efectul principal este acela c semnalele
luminoase pot influena sistemul vegetativ
att direct ct i prin intermediul hipofizei.

Cile eferente

tractul hipotalamo-hipofizar (care are legturi cu hipofiza)

tractul hipotalamo-habenular (care are legturi cu epifiza)
tractul hipotalamo-talamic (realizeaz legtura ascendent
cu scoara cerebral)
sistemul periventricular (leag hipotalamusul de aproape
toate formaiunile cenuii ale trunchiului cerebral)
tractul tubero-hipofizar leag hipotalamusul de pituitara
posterioar

Majoritatea fibrelor sunt bidirecionale (cu excepia tractului

hipotalamo-hipofizar i a fibrelor care vin dinspre retin cu rol n reglarea ritmului circadian lumin/ ntuneric)

Funciile hipotalamusului
Hipotalamusul are atribuii directe n reglarea
mediului intern al organismului:

neuroendocrin
autonom
motivaional

Reglarea sistemului neuroendocrin

Hipotalamusul, mpreun cu sistemul limbic, particip

direct la reglarea mediului intern, n vederea meninerii
constantelor acestuia.
Controlul emoiilor i a comportamentelor emoionale se
face indirect de ctre hipotalamus, n conjuncie cu
formaiunile nalte ale sistemului limbic i ale
neocortexului.
Datele anatomice indic faptul c hipotalamusul conine
un mare numr de nuclei i reele neuronale care
regleaz funcii vitale ca: temperatura, ritmul cardiac,
tensiunea arterial, osmoza sangvin, ingestia de ap i
alimente; n plus, organizeaz motor rspunsurile
endocrine n comportamentele emoionale adaptative.

n primul rand, hipotalamusul controleaz activitatea

glandei pituitare, care controleaz, la rndul ei,
celelalte glande endocrine (tiroida, paratiroidele,
suprarenalele, glandele sexuale etc). Aceste glande
descarc hormoni care regleaz activitatea
hipotalamusului i hipofizei.
Hipotalamusul

Feed-back
Hipofiz
gland

gland

gland

hormon

hormon

hormon

Muli neuroni hipotalamici sunt specializai n secreia

peptidelor. Acestea ajung fie n spaiul sinaptic (ca
neurotransmitori), fie n circulaia sangvin, de unde
acioneaz ca hormoni, controlnd excitabilitatea
neuronal i eficacitatea sinaptic. Pot, deasemenea,
controla eficacitatea sistemului endocrin, fie direct, fie
indirect.
Controlul direct se exercit prin descrcarea n
circulaia sangvin a neurohipofizei de produi
neuroendocrini.
Controlul indirect se face prin intermediul
adenohipofizei.
Neuronii peptidici sunt magnocelulari i parvocelulari.

Neuronii magnocelulari
Elibereaz oxitocina i vasopresina.
Vasopresina:
- este secretat n hipotalamus i depozitat n hipofiz.
- produce vasoconstricie i reabsorbia apei de ctre rinichi (n
absena ei volumul urinar ar putea ajunge la 15-20 litri n 24 h).
- intervine n mecanismul nvrii i memoriei (nu se cunosc exact
mecanismele), probabil prin influenarea secreiei de ARN.
Oxitocina:
este secretat n nucleul paraventricular din hipotalamus.
Efectele sale sunt contracia uterin i secreia lactat. La
brbai efectele sale sunt mai obscure.
alcoolul, stresul i serotonina inhib secreia de oxitocin, n
vreme ce dopamina stimuleaz descrcarea de oxitocin.

Sistemul neurosecretor parvocelular

Secret hormoni inhibitori i de eliberare (releasing) substane

care elibereaz sau inhib eliberarea hormonilor din glanda pituitar
anterioar.

Substanele de stimulare a eliberrii hormonilor sunt (de ex.): TRH

(factorul de eliberare a tirotropinei), CRH (factorul de eliberare a
corticotropinei), FSH (factorul de eliberare al hormonilor foliculari),
LHRH (factorul de eliberare al hormonului luteinizant) etc.

Factorii de eliberare a hormonilor pituitari determina descarcarea, de

catre glanda, a hormonilor corespunzatori, care regleaza secretia
glandelor din corp.

De exemplu, GRH (factorul de eliberare a hormonului de crestere)

determina descarcarea de GH (hormonul de crestere), care
influenteaza cresterea scheletului si a sistemului muscular.
Afectarea secretiei de GH, in sens pozitiv, duce la gigantism, iar in
sens negativ (scaderea secretiei), la nanism hipofizar.

Secretia de hormoni este pulsatila, ea fiind descarcata in

sange in valuri pe parcursul unei zile.

Neuronii magnocelulari si parvocelulari contin peptide de

diferite tipuri, raspandite in tot sistemul nervos.

Disfunctiile hipotalamusului
Tumorile si alte procese patologice influenteaza
dezvoltarea sexuala se pot solda cu
pubertate precoce sau, opus, hipogonadism
(subdezvoltarea caracteristicilor sexuale
secundare, asociate cu somnolenta,
obezitate si diabet insipid).

Distrugerea doar a unei jumatati a hipotalamusului

poate produce o tulburare usoara si tranzitorie a
functionarii acestuia. Distrugerea bilaterala (nu si
simetrica) a hipolalamusului duce la aparitia
simptomelor specifice.
Varsta joaca un rol important:
la nou-nascuti functiile hipotalamusului nu sunt
stabilizate (necesita reglare din exterior)
la varstnici apar tulburari de somn, activitate motorie
scazuta, preferinta pentru anumite mancaruri,
sensibilitate fata de schimbarea temperaturii, ceea ce
echivaleaza cu o reducere a mecanismelor
homeostatice hipotalamice efecte constatate si
experimental, la animale cu leziuni ventromediale ale
hipotalamusului)

Reglarea sistemului nervos autonom si a functiilor

vegetative

Functionarea autonoma nu este difuza, asa cum s-a crezut

multa vreme, ci este inalt specializata la nivelul
hipotalamusului, pentru ca stimularea unor centri produce
raspuns la un organ periferic specific

Hipotalamusul are ca atributie principala coordonarea

functiilor autonome (vegetative) intre ele, precum si a
acestora cu activitatile intregului organism.

Hipotalamusul este cel mai important centru subcortical

de reglare a activitatii simpatice si parasimpatice; rolul
este acela de mentinere a unei stari interne de
supravietuire a organismului in diverse conditii de
activitate.

Controlul parasimpatic tine de hipotalamusul anterior

(si produce bradicardie, vasodilatatie periferica,
cresterea aciditatii sucului gastric, cresterea tonusului
tractului digestiv si scaderea tensiunii arteriale).

Controlul simpatic tine de functionarea hipotalamusului

lateral si posterior (si conduce la intensificarea activitatii
somatice si metabolice in stres emotional, atac si fuga,
evidentiate prin dilatatia pupilelor, tahicardie, cresterea
tensiunii arteriale, inhibitia peristaltismului, tonusului
vezicii si a intestinelor).

Afectarea hipotalamusului posterior duce la letargie

emotionala, somn anormal si scaderea temperaturii ca
urmare a diminuarii generale a activitatii somatice si
viscerale. Leziunile hipotalamice induse experimental
conduc la lezari ale mucoasei esofagului, stomacului si
duodenului, ulcere acute ale stomacului si perforarea
mucoasei gastrice, plus hemoragii si ulcere
gastrointestinale.

Afectarea hipotalamusului anterior se soldeaza cu

hipermotilitate a tractului gastrointestinal, plus evacuare
(defecatie) si mictiune frecvente.

Stimularea hipotalamusului lateral are ca efect

producerea hipertensiunii arteriale.

Tulburarile cardiovasculare insotesc afectarile trunchiului

cerebral si hipotalamusului si se reflecta in
hipertensiune, aritmii cardiace si modificari ale EKG-ului
(= simularea unui infarct miocardic acut la bolnavi fara
antecedente cardiace)

Tulburarile respiratorii sunt frecvente in structura

sindroamelor hipotalamice. Experimental, lezarea
hipotalamusului la animale duce la edem pulmonar si
hemoragii pulmonare).

Tulburarile gastrointestinale sunt omniprezente. Pot

merge pana la hemoragii si ulceratii (dupa interventii
chirurgicale pe creier, cu afectari hipotalamice
consecutive).

Epilepsia diencefalica
Poate sa apara atunci cand este lezata o parte din
structura hipotalamusului sau a structurilor
adiacente acestora.
Se pune acest diagnostic atunci cand criza epileptica
se asociaza cu alte disfunctii hipotalamice precis
identificate (criza epileptica apare pe fond de
cefalee puternica, la care se asociaza ameteala,
tendinta de a cadea, inrosirea fetei si a bratelor, puls
slab, ochi exoftalmici).

Hipotalamusul si motivatia
Starile motivationale activeaza comportamente
complexe, cu efect asupra reglarii temperaturii,
satisfacerii foamei, setei si a cerintelor sexuale.

Starile motivationale sunt mai putin corelate cu

stimularile din exterior, ci mai curand cu oscilatiile
homeostaziei interne. O posibila exceptie este
reglarea temperaturii, care se face prin echilibrarea
dintre stimuli interni si externi.

Stimulii interni pentru foame, sete si comportament

sexual sunt mai dificil de identificat si manipulat.

Controlul fiziologic de reglare a homeostaziei

functioneaza prin mentinerea unei variabile la un nivel
dat (nivel masurat cu ajutorul detectorilor externi, care o
compara cu o valoare fixata).
Cand valoarea acesteia nu se suprapune exact pe
valoarea fixata, atunci detectorii de erori genereaza
semnale de eroare, iar sistemul de control aduce
variabila respectiva la nivelul corect.

In cazul foamei, stimulul intern este hipoglicemia iar

stimulul extern vederea sau mirosul hranei.

Reglarea temperaturii corpului

Rolul H in reglarea temperaturii corpului este cunoscut de
multa vreme.

Controlul temperaturii corpului este distribuit celor doua

parti, H anterior si H posterior unul sustine producerea
de caldura, celalalt o inlatura (prin vasoconstrictie sau
vasodilatatie, transpiratie sau frison etc)

H anterior
-

Este centrul neuronal al inlaturarii caldurii.

Lezarea lui produce hipertermie cronica
Febra hipotalamica produce o curba termica in platou
sau neregulata, lipsa reactiilor vasomotorii, iar
temperatura centrala este mai mare decat temperatura
periferica; se diagnosticheaza prin eliminare.

H posterior
-

Este centrul nervos de producere sau conservare a

caldurii.
Lezarea lui produce hipotermie rapida in conditii vitrege
de mediu, din cauza pierderii mecanismelor
homeostatice de conservare a caldurii;
daca lezarea se intinde si asupra altor regiuni (de ex.,
corpii mamilari), atunci simptomele se agraveaza

H controleaza si raspunsurile endocrine la modificarile de

temperatura din mediul exterior. De exemplu, expunerea
indelungata la frig conduce la o crestere a temperaturii
corpului prin descarcari de tiroxina, care accelereaza
metabolismul tisular.
Deasemenea, H integreaza informatiile relevante centrale si
periferice de reglare a temperaturii corpului.
La nivelul H a fost identificata si o arie antipiretica, care
limiteaza amplitudinea febrei. Activarea zonei are o actiune
asemanatoare celei data de medicamentele antipiretice.

In afectiuni hipotalamice apare sindromul

termic, care include:
-

Poikilotermia
Hipotermia sustinuta
Hipotermia paroxistica
Hipertermia sustinuta
Hipertermia paroxistica

Reglarea foamei si a aportului de hrana

Se afla sub controlul a doi centri hipotalamici:
- Nucleul hipotalamic ventromedial si a tesutului
inconjurator (lezarea lui produce hiperfagie si
obezitate severa de aceea a mai fost numit
centrul satietatii)
- H lateral (lezarea bilaterala produce afagia si
moarte, chiar in conditiile hranirii fortate de aceea
a mai fost numit centrul foamei)
Functia de hranire se asociaza cu reglarea
temperaturii, astfel apar diferente in aportul de
alimente si lichide in conditiile modificarii
temperaturii corpului (temperatura scazuta activeaza
centrul foamei, iar temperatura ridicata activeaza
centrul satietatii)

In cazul diferitelor leziuni intalnim urmatoarele situatii

patologice:
- Hiperfagie, asociata cu alterarea raspunsurilor
senzoriale (prin lezarea nucleului ventromedial),
- Alterarea punctului de referinta pentru reglarea
greutatii corporale,
- Alterarea balantei hormonale (in cazul unor leziuni
hipotalamice extinse,
- Afagie si emaciere,
- Etc
In activitatile de hranire sunt implicate si alte instante
(lobii frontali, mezencefalul, rinencefalul etc)

Hipotalamusul si obezitatea
Implica controlul asupra aportului caloric, in vederea
mentinerii greutatii corporale.
In conditiile variatiei aportului alimentar, apar
modalitati de reglare ulterioara a cantitatii de
alimente, pana la revenirea la greutatea normala.
Lezarea bilaterala a nucleilor ventro-mediali conduce
la obezitate, hiperfagie si comportament salbatic la
animalele din experiment.
Lezarea H lateral duce la afagie si emaciere.
CELE DE MAI SUS INDICA EXISTENTA UNOR
MECANISME ANTAGONICE IN H.

Foamea si satietatea
H are rol nu numai in reglarea cantitativa a
alimentarii, cat si in reglarea calitativa a
ingestiei de alimente (adica, in aportul si in
echilibrul dintre aportul glucidic, lipidic si
protidic din alimente).

Metabolismul lipidelor
-

Este corelat cu metabolismul glucidic

n H exist neuroni sensibili la nivelul
grsimilor din snge, exercitnd un efect
lipostatic al ingestiei alimentare
Este corelat cu centrii foamei i saietii

Aportul lipidic
- Este imatur pana la varsta de un an
- Devine major, in cazul lezarii bazei H
- Dereglarea aportului lipidic este intalnit in
cateva tipuri de sindroame

Sindroame cu dereglare de aport lipidic

1. Sindromul Babinski Frhlich
- semne: obezitate si infantilism genital
- Este de natura tumorala
- Este provocat de lezarea H bazal si medial
2. Sindromul Laurence Moon Bardet
- semne: obezitate, hipogonadism, deficienta mintala, deformatii
craniene si malformatii congenitale (polidactilie)
- Are un caracter ereditar
- Nu s-au evidentiat totdeauna leziuni hipotalamice
3. Sindromul Prader Labhart Willi
- semne: obezitate, hipogenitalism, statura mica, tendinta la diabet
zaharat
- Probabil nu este ereditar

Metabolismul proteinelor
-

Este una dintre funciile specifice ale H

Datele clinice arat c arii din H anterior i
cel lateral sunt implicate n metabolismul
proteinelor i n meninerea troficitii
esuturilor, dovad fiind scderea nivelului de
proteine i leziunile aprute n esuturi, n
cazul lezrii acestor zone

Metabolismul glucidelor
-

Numeroase cercetri au evideniat existena

unui centru hiperglicemiant la nivelul H
anterior i a celui lateral, totui acest centru
nu este singurul responsabil de controlul
nivelului glicemiei
n plus, n H ventromedial a fost evideniat
prezena unor glucoreceptori, care obin
informaii asupra nivelului glucozei din snge,
precum i asupra vitezei cu care este
consumat glucoza de ctre esuturi (= viteza
scderii glicemiei) efect glucostatic
Este corelat cu centrii foamei i saietii

Hipotalamusul, anorexia i emacierea

Anorexia
- Este o dereglare psihologic, care poate avea i
cauz hipotalamic
Emacierea
- Este lipsa apetenei, asociat cu iritabilitate sau
apatie, slbire sever
- Moartea poate surveni ca urmare a complicaiilor
- Dac se produce ntre 6 luni i 2 ani, supravieuirea
peste aceast vrst este foarte rar
- Cauza poate fi de natur hipotalamic (H anterior,
aria preoptic)

Reglarea setei i a ingestiei de lichide

-

Se afl sub controlul anumitor regiuni ale H

H lateral stimuleaz aportul de ap
H medial inhib aportul de ap
Lezarea minor produce adipsie
Lezarea major produce adipsie i afagie
Reglarea aportului de ap este dat de
osmoreceptori i de hormonul aldosteron
(corticosuprarenal)
Setea poate fi controlat i de: uscciunea limbii,
hipertermie, aciunea angiotensinei (care regleaz
aportul de aldosteron), aciunea vasopresinei (care
determin reabsorbia apei la nivelul rinichilor), de
tulburri emoionale, tensiune, anestezice i alcool

Diabetul insipid
-

Rezult din secreia anormal de hormon

antidiuretic (vasopresin)
Principalele simptome: sete excesiv i
consum exagerat de ap (15 20 litri/ 24 h)
Poate fi temporar (n cazul lezrii tijei
pituitare) sau permanent (lezarea H anterior/
medial)
Cauze frecvente: tumori, inflamaii, probleme
vasculare sau traumatice
Poate s apar: ca urmare a unor leziuni, ca
o consecin a interveniilor chirurgicale, pe
linie familial (ca predispoziie)

Functia de reproducere
Zona tuberala a hipotalamusului este
esentiala in mentinerea nivelului bazal de
hormon gonadotropic, in vreme ce aria
preoptica este necesara pentru eliberarea
ciclica a gonadotropinei (inainte de ovulatie).
Tumorile aprute la nivelul H implic n multe
cazuri (i) disfuncii sexuale: pubertate
precoce sau hipogonadism (cu
subdezvoltarea caracterelor sexuale
secundare)

Pubertatea precoce: apare n leziuni

hipotalamice caudale
Hipogonadismul: se asociaz cu obezitatea,
somnolena i diabetul insipid; apare prin
lezarea prii anterioare a tijei pituitare.
La om lezarea unilateral produce rareori
simptome (din cauz c proieciile n H nu
sunt lateralizate, ca la senzaii).
Pentru apariia simptomelor este necesar
distrucia bilateral a H.

CEREBELUL

CEREBELUL
structura cerebrala aparuta cel mai tarziu pe scara
evolutiei filogenetice
in traducere creieras din cauza structurii sale
relativ asemanatoare cu cea a emisferelor cerebrale
- santuri, circumvolutii, structura interna
Se identifica componente longitudinale (vechi) si
transversale (noi). Structurile recente se amesteca
cu cele noi si rezulta o relativ dificila delimitare intre
partile componente. Totusi, putem vorbi despre trei
portiuni:
I. Arhicerebel
II. Paleocerebel
III. Neocerebel

Partile laterale controleaza extremitatile corpului

Partea mediana controleaza partea din mijloc a corpului
Nucleul floccular controleaza miscarile ochilor si
echilibrul
Pe mijloc se observa homunculusi

I.

Arhicerebelul = lobul flocculo-nodular

structura cea mai veche si mai mica

este conectata cu nucleii vestibulari
este format din doua formatiuni distincte:
nodulus si floculus

II. Paleocerebelul

este format din lobul central plus lobul

patrulater anterior
primeste aferente de la maduva spinarii si
trunchiul cerebral
trimite eferente la formatiuni din cerebel si
trunchiul cerebral (cele responsabile de
controlul tonusului muscular)

III. Neocerebelul

cel mai voluminos si mai nou aparut

filogenetic
Este constituit din mai multe formatiuni care
au conexiuni cu toti lobii sistemului central

Cerebelul are trei fete:

superioara
anterioara
inferioara
Cantareste intre 120-150 g = a opta parte din
greutatea totala a creierului si are numeroase
santuri si circumvolutiuni care cresc mult
suprafata acestuia.
Cerebelul are o portiune mediana unica vermisul care se conecteaza cu emisferele
cerebeloase.

Exterior, cerebelul se conecteaza prin trei

perechi de fibre, numite pedunculi cerebelosi.
Pedunculii cerebelosi inferiori
contin fibre care merg la maduva spinarii,
bulb si punte
primeste impulsuri senzoriale de tip
proprioceptiv si vestibular si semnale motorii
de la sistemul extrapiramidal
trimite eferente la olivele bulbare si nucleii
vestibulari

Pedunculii cerebelosi mijlocii

contin fibre care leaga cerebelul de punte, de
SC si o emisfera de cealalta emisfera
cerebeloasa
Pedunculii cerebelosi superiori
contin fibre aferente si eferente
fibrele care vin de la maduva spinarii, trunchiul
central si SC
fibrele care merg la maduva spinarii, trunchiul
cerebral, talamus si SC
sunt cei mai mici deoarece contin cele mai
putine fibre

Structura cerebelului
Substanta cenusie se gaseste la exterior si la
interior

La exterior se afla scoarta cerebeloasa are o

organizare stratificata cu 3 straturi si 5 tipuri de
celule:
- La exterior celule granulare, celule in forma de
cos, celule stelate, dendritele neuronilor Purkinje.
Celulele cos au traseu orizontal

- stratul intermediar ganglionar

contine celule Purkinje (foarte mari, forma de
para si formeaza un singur strat)
dendritele Purkinje fac sinapsa cu axonii
celulelor din stratul exterior iar axonii parasesc
scoarta cerebeloasa; efectul axonilor Purkinje
este unul inhibitor.
- stratul intern granular
contine celule granulare si celule Golgi; aceste
celule sunt in numar foarte mare
axonii ambelor tipuri de celule urca spre stratul
exterior

Functia scoartei cerebeloase

Aceasta functie este legata in principal de
activitatea neuronilor Purkenje.
Acestia primesc impulsuri de la celelalte celule
ale scoartei cerebeloase si descarca
impulsuri frecvente pe secunda.
Rata descarcarii acestor impulsuri se modifica
in functie de anumite mecanisme, acest fapt
fiind responsabil pentru unele forme de
invatare motorie.

La interior, substanta cenusie se organizeaza in nuclei cerebelosi,

in interiorul substantei albe.
Nucleii:
- se gasesc atat in vermis, cat si in emisferele cerebeloase
- sunt patru perechi de nuclei cerebelosi:
-nucleii fastigiali (in paleocerebel) care sunt in legatura cu
maduva spinarii, nucleii vestibulari, substanta reticulata,trunchil
cerebral
- nucleii globulari in emisferele cerebeloase:
- globos
- emboliform (sunt in legatura cu
nucleul rosu si talamus)
- nucleii dintati (dantelati) se afla in centrul emisferei
cerebeloase si tin de neocerebel fiind in legatura cu nucleul rosu,
talamus si alte formatiuni

Substanta alba
este formata din fibre mielinice:
- de asociere leaga centri din aceeasi emisfera
- comisurale leaga centri din emisfere diferite
- de proiectie permit interactiunea cerebelului
cu alte formatiuni ale sistemului nervos central
la nivelul cerebelului majoritatea fibrelor de proiectie
sunt ascendente (aferente)
principalele aferente sunt:
- vestibulare ajung in lobul flocculonodular
- spinale ajung in vermis
- corticale ajung in lateralele EC
- olivare ajung in scoarta cerebeloasa

Functiile cerebelului
Sunt multiple
multa vreme s-a crezut ca cerebelul are trei
functii elementare:
- imitarea miscarii
- miscarile complexe
- corectia miscarilor
descrierea functiilor s-a facut prin extirparea
cerebelului la animale si prin studiile in lumea
umana

Studiile mai recente arata ca cerebelul:

este o veriga importanta a feed-back-ului

chinestezico-motor, contribuind la tonusul
muscular, pozitia corpului, contractia si
relaxarea adecvata a muschilor implicati in
miscare,
asigura precizia miscarilor voluntare (apucarea
si manipularea adecvata a obiectelor)
modulator de impulsuri ale sensibilitatii
proprioceptive vestibulare si tactile, care ajung
la SC
reglarea functiilor vegetative ale organismului

Partea anterioara a cerebelului

paleocerebelul controleaza muschii
antigravitationali.
Partea posterioara a cerebelului neocerebelul
actioneaza ca o frana pentru miscarile
voluntare, mai ales cele ale maniei.

Lezarea cerebelului are ca efect afectarea unei

functii mai generale, legate de evaluarea
temporala a unei sarcini (retroactiv), precum
si ca discriminare intre doua sarcini cu durate
diferite.

Simptomele lezarilor cerebeloase

Holmes a fost primul care a descris simptomele lezarii
cerebeloase.
- hipotonie
- ataxie (erori de miscare, regularitatea miscarilor)
- tremor intentional (mai marcat la terminarea miscarii)
Afectarea se produce la membrele ipsilaterale. Se
manifesta prin dificultati de ortostatism si dizartrie
(vorbire sacadata sau exploziva).
Afectarea membrelor atinge mai mult membrele
inferioare, cele superioare fiind practic normale.
Cu timpul, leziunile cerebeloase tind sa se amelioreze
daca procesul patologic nu progreseaza.
O leziune cerebrala aparuta ulterior poate sa duca la
reaparitia semnelor de disfunctie tipic cerebeloasa
ceea ce demonstreaza ca, cel putin la tineri, functiile
cerebeloase pot fi preluate de alte formatiuni ale
creierului.

TRUNCHIUL CEREBRAL

Trunchiul cerebral este o structura anatomica

constituita din trei formatiuni distincte:
I Bulbul rahidian (medula oblongata)
II Puntea lui Varolio (protuberanta, pons)
III Mezencefalul

I - Bulbul rahidian (medula oblongata)

se afla deasupra si in continuarea maduvei spinarii
superior ajunge pana la nivelul puntii lui Varolio, de
care este separata prin santul bulbo-pontin
(transversal)
are forma unui trunchi de con, cu baza mica (2 cm.)
spre maduva si baza mare spre punte. Lungimea
trunchiului este de 3 cm.
Bulbul are o fata anterioara, una posterioara si 2 fete
laterale. Pe fata anterioara, de o parte si de alta a
santului median anterior, se gasesc piramidele
bulbare (2 cordoane nervoase). Acestea contin fibre
motorii cortico-spinale, care in proportie de 80% trec
dintr-o parte in alta incrucisandu-se, formand
decusatia sau incrucisarea piramidelor

In fata anterioara isi are originea aparenta nervul

hipoglos
Pe fatele laterale ies radacinile nervilor
glosofaringian, vag si spinal. Tot pe fetele laterale
se gasesc olivele bulbare.
Fata posterioara are o structura diferita inferior si
superior. In partea inferioara structura sa seamana
cu cea a cordoanelor posterioare din maduva
spinarii. In zona superioara cele doua fascicole Goll
si Burdach se indeparteaza unul de celalalt. Tractul
Burdach se prelungeste cu pedunculul cerebelos
inferior (corpul restiform) iar fascicolul Goll devine
piramida bulbara posterioara.

In partea superioara si posterioara a bulbului se

gaseste planseul ventriculului al IV-lea
cerebral.
In grosimea planseului se gasesc nucleii de
origine ai perechilor de nervi cranieni IX, X,
XI sI XII.

Structura bulbului
Aceasta seamana cu maduva spinarii din mai
multe puncte de vedere, inclusiv din cel al
dispunerii substantei nervoase: substanta
alba la exterior iar cea cenusie la interior.
Totusi, substanta cenusie este fragmentata in
nuclei sau insule (coarnele anterioare,
laterala sau posterioare devin nuclei motori,
vegetativi sau senzitivi). Nucleii se mai
numesc si nuclei echivalenti, fiind omologi
celor din maduva spinarii.

Nucleii motori:
nucleul nervului hipoglos (XII)
nucleul nervului glosofaringian (IX)
nucleul nervului vag (X)
nucleul nervului accesoriu (XI)
Nucleii senzitivi
nucleul solitar / facial (VII)
nucleul vag (X)
glosofaringian (IX)
nucleul trigemen (V) partial
nucleii vestibulari si cohleari (VIII)

Nucleii vegetativi sunt parasimpatici

nucleul solitar inferior (glandele salivare) prin glosofaringian si vag
(cord, plaman si organele abdominale)
nucleul salivator inferior
nucleul cardio-pneumoenteric

Nucleii proprii
nucleul Goll
nucleul Burdach deutoneuronii pentru analiza secundara a
semnelor sensibilitatii proprioceptive constiente
oliva bulbara
conexiuni cu cerebelul, nucleul rosu, corpii striati, creierul mare si
maduva
se ataseaza sistemului extrapiramidal si participa la realizarea
miscarii semiautomate si involuntare

Identificam, de asemenea, substanta

reticulata bulbara care, impreuna cu cea din
mezencefal, au un rol extrem de important in
tonificarea generala a dinamicii activitatii.

Substanta alba - Este formata din fibre mielinizate,

grupate in tracturi care trec prin bulb ascendente si
descendente si care isi au originea in bulb

Ascendente:
Fascicolul lui Goll
Fascicolul lui Burdach
Tractul spinocerebelos
Dorsal
Ventral
Tractul spinotalamic
lateral

Descendente:
Tracturi corticospinale
(in piramide)
Tractul rubispinal
Tractul sectospinal
Tractul olivospinal
Tractul reticulospinal
Tractul vestibulospinal

Tracturi care isi au originea in bulb

fibre olivocerebeloase
fibre spinocerebeloase
fibre arciforme/arcuate
externe
interne

Functiile bulbului
Acesta are trei functii importante:
Functia de integrare reflexa
Functia de conducere
Functia de reglare

Functia de integrare reflexa - centrul respirator,

centrul cardiac, centrul vasomotor, centrul
salivatiei, centrii unor reactii de aparare
(stranutul, tusea, clipitul, voma) centrii de
reglare a tonusului muscular (intensificare)

Functia de conducere:
- mijloceste transmiterea intre zonele
receptoare si centrii superiori ai integrarii
aferente (senzoriale)
mijloceste transmiterea intre centrii de
comanda (motori) si organele de executie
corespunzatoare
Functia de reglare se realizeaza cu
precadere prin intermediul substantei
reticulate

Puntea lui Varolio

apare la mamifere si este cea mai dezvoltata la om
este dispusa transversal deasupra bulbului si are un
aspect cuboid, intinzandu-se de la o emisfera
cerebeloasa la alta
deosebim o fata anterioara, o fata posterioara, doua
fete laterale si marginile superioara sI inferioara

fata anterioara

dispune de un sant median, pe marginile caruia se

gasesc piramidele pontine (prelungiri ale piramidelor
bulbare)

de aici pleaca nervul trigemen

fetele laterale se continua cu pedunculii cerebelosi
mijlocii

fata posterioara
este acoperita de cerebel, are o forma triunghiulara si
formeaza partea superioara a bazei ventriculului IV
este in continuarea bulbului, de care se apropie ca
structura
in partea superioara identificam santul pontopeduncular
iar in cea inferioara santul bulbopontin
aici se gasesc radacinile aparente ale nervilor
oculomotor III, trohlear IV, trigemen V, acusticovestibular VIII, abducens VI
in interior dispozitia celor doua tipuri de substanta
nervoasa este similara cu cea din bulb (in interior
substanta cenusie sub forma de nuclei, la exterior
substanta alba)

Substana cenuie
- Conine nuclei ai unor nervi cranieni (motori,
senzitivi i vegetativi) i formaiuni specifice punii
- Aici i au originea nervii V (trigemen - mixt), VI
(oculomotor - motor), VII (facial mixt) i VIII
(acustico-vestibular mixt)
Substana reticulat
- Are o dispunere dezordonat i conine fibre
(spinoreticulat, reticulospinal, reticuloreticulat,
rubroreticulat) i celule nervoase (formeaz nucleul
reticular)

Substanta alba
- fibre ascendente care vin dinspre maduva si bulb si ajung la
cerebel, nuclei subcorticali, talamus si tectum:
spinotalamic
spinocerebelos anterior etc

- fibre descendente:
tractul piramidal
fascicolul corticospinal
rubrospinal
tectospinal
reticulospinal

Funciile punii
1.
Reflex
2.
De conducere
1. Funcia reflex:
Reflexe somatice i vegetative: lacrimal, salivar,
masticator, cornean, sudiopalpebral, audio-oculogir,
sudoripar i sebaceu (pentru fa i pielea capului),
contracia muchilor feei (mimica expresiv),
lateralitatea globilor oculari, tonusul muscular
2. Funcia de conducere:
Asigur circulaia informaiei extrase din mediul extern i
intern ctre centrii subcorticali i corticali, precum i
mesajele de comand n sens descendent ctre
organele de execuie

Patologia bulbului i punii

Este considerat foarte grav atunci cnd se refer la
centrii vitali.
Leziunile din interior se numesc intra-axiale sau
parenchimale, iar cele situate la exterior se numesc
extra-axiale (de obicei, in de afectarea nervilor
cranieni)
Exemplu de afectare extra-axial:
NEURINOMUL DE ACUSTIC se dezvolt din celulele
Schwann ale nervului acustic, cu urmtoarele
simptome: pierderea auzului, diminuarea reflexului
cornean, parez facial periferic, ataxie i tremor,
ulterior hidrocefalie i cretere a presiunii
intracraniene

MEZENCEFALUL

Structura anatomica separata de perete prin

santul pontopeduncular iar de diencefal printr-un
plan ce uneste comisura posterioara a creierului cu
marginea posterioara a corpilor mamilari.
Are patru fete: aria anterioara, aria posterioara
si doua laturi.
- Fata anterioara - identificam mai multe
formatiuni, din care mai evidente sunt picioarele
pedunculilor cerebelosi. Aici se afla originea
aparenta a nervului III
- Fata posterioara este invizibila la adult, fiind
acoperita de cortul cerebelului si de lobii occipitali.
Pe aceasta fata se gasesc coliculii cvadrigemeni.
- Fetele laterale corespund tegmentului
mezencefalic si piciorului peduncular

In sectiune, mezencefalul separa formatiuni

din trei etaje:
etajul superior tectum
etajul mijlociu segment / calota
etajul anterior picioarele pedunculilor
cerebrali
Intre segment si picior exista o zona numita
substanta neagra (locus niger).
Din mezencefal se dezvolta doua formatiuni
structurale:
pedunculii cerebrali (picioarele + segment)
tuberculii
(tectum)

- Picioarele pedunculior formate numai din substanta

alba si fibre nervoase care pornesc de la SC si
ajung la punte si maduva (tractul piramidal, fibre
corticopontine)

- Calota/ tegmentul format din substanta alba si

cenusie.
Substanta alba - fibre cu originea in diencefal, in
maduva spinarii sau punte.
Substanta cenusie formeaza nuclei specifici
pentru mezencefal (substanta neagra si nucleul
rosu)

Substanta neagra
- structura nucleara compacta de forma semilunara. In
structura ei intra celule mari impregnate cu un pigment colorant
(melanic). Toate formatiunile melanice + nucleul dorsal al vagului
prezinta leziuni evidente in parkinsonul postencefalitic
- primeste impulsuri de la toata suprafata corpului si de la
organele vizuale, auditive, olfactive
- intervine in integrarea impulsurilor senzoriale, in reglarea
miscarilor fine si in reglarea tonusului muscular
Nucleul rosu
- situat in partea superioara a tegmentului, deasupra substantei
negre, cu o culoare caramizie din cauza incarcaturii mari de fier a
substantei celulare si a bogatiei vasculare
- contine o zona parvocelulara (celule mici) si o zona magnocelulara
(celule mari)
- primeste aferente si trimite eferente cu rol in reglarea tonusului
muscular (exercita un efect inhibitor asupra centrilor bulbari sI
medulari si genereaza rigiditate musculara)

Tectul / Tectum
Contin tuberculii cvadrigemeni : structurile contin o alternanta de
substanta alba si substanta cenusie. Distingem 2 perechi
coliculii superiori si coliculii inferiori
Coliculii superiori
primesc aferente de la corpul geniculat lateral, sistemul central,
maduva spinarii si dau eferente care ajung finalmente la muschii
gatului si la neuronii somato-motori din maduva cervicala.
regleaza automat miscarile oculare, realizeaza reflexul de
orientare la stimuli vizuali si fixarea obiectului in zona
perceptibilitatii optime;
Coliculii inferiori
sunt sub cei superiori si au dimensiuni mai reduse.
contin substanta cenusie la interior (ganglionul central) si
substanta alba la exterior.
primeste aferente de la corpii geniculati mediali si dau eferente
catre celelalte formatiuni ale trunchilui cerebral si catre maduva
spinarii
coliculii inferiori se leaga de realizarea reflexelor motorii
neconditionate la stimulii acustici si a reflexului de orientare care
precede perceptia auditiva

Pe ansamblu, mezencefalul indeplineste functii

foarte importante legate de:
distributia normala a tonusului muscular
realizarea reflexelor de redresare
realizarea reflexelor de orientare

Patologia mezencefalica
Se refera la anumite sindroame (tegmental
central, Benedikt, Claude) care au ca
elemente comune paralizia nervului cranian
oculomotor, anestezii contralaterale (cauzate
de lezarea fasciculelor spinotalamice) sau
miscari involuntare.
Sindromul substantei negre tulburare de
tonus muscular
Sindromul imobilitatii (prin lezarea tracturilor
corticospinal si corticobulbar) bolnavul pare
in coma, neputand face nici o miscare, dar
are ochii deschisI si iI poate misca voluntar.

Formatiunea reticulata
Printre nucleii si fibrele trunchiului cerebral se
gaseste si reteaua celulelor formatiei
reticulate.
Formatiunea reticulata:
urca superior pana la diencefal si cortex
coboara pana la maduva spinarii, unde
formeaza substanta cenusie peri-ependimara
Descoperita in 1911 de Cajal, I-au fost
descrisi, in 1954, 98 de nuclei a caror functie
nu este bine cunoscuta.

Au fost descrise 5 categorii de nuclei:

nuclei care comunica exclusiv cu cerebelul
nuclei mediali
nuclei laterali
nucleii rafeului
nucleii lui Nanta

Un axon al formatiunii reticulate poate intra in

contact cu alti aproximativ 27.000 neuroni.
Astfel se explica posibilitatea extraordinara a
difuzarii informatiilor de catre aceasta
formatiune subcorticala.

Neuronii formatiunii reticulate sunt dispusi

sub forma de retea in afara nucleilor
trunchiului cerebral, reprezentand la o scara
mai mare si la un nivel mai dezvoltat reteaua
interneuronala a maduvei spinarii. Nucleii
sunt dispusi in jurul axelor medial (nucleii
rafeului) si lateral, iar nivelul mezencefalului
in special la nivelul tegmentului

Axonii formatiunii reticulate ajung:

la maduva spinarii
la truchiul cerebral
la talamus, cerebel sI sistemul central prin fibre specifice
Prin experimente specifice s-a demonstrat existenta unui
SRAA, care se intinde de la nivelul trunchiului cerebral
pana la cortex. El stimuleaza difuz cortexul, mentinandui tonusul/vigilenta.
In formarea SRAA deosebim:
o activitate tonica (de mentinere a starii de veghe)
o activitate fazica - de trezire a scoartei

Formatiunea reticulata (SRAA) este foarte importanta

pentru raspunsuri de tip atentie accentuata, lipsa de
reactie, repulsie la un stimul.
Absenta informatiilor reticulare ascendente catre cortex
duce la somn in timp ce prezenta lor duce la trezire.

Exista si un sistem reticulat descendent, cu rol in reglarea

tonusului muscular. Sistemul descendent primeste
impulsuri de origine corticala, extrapiramidala,
cerebeloasa si vestibulara.
Rolul SR descendent este de a controla activitatea
motoneuronilor medulari.
In 1972 Danaila a descris un sistem reticulat inhibitor
ascendent (SRIA) a carui lezare duce la aparitia
sindromului de logoree si hiperkinezie.

In ansamblu, formatiunile reticulate (activator/inhibitor,

ascendent/descendent) au un efect modulator
important atat asupra sistemului central cat si asupra
maduvei spinarii.
Formatiunea reticulata regleaza:
vigilenta corticala
perceptia
discriminarea spatio-temporala
memorizarea
expresia emotionala
homeostazia
ritmurile biologice
starea de somn

Controleaza:
activitatea muschilor scheletici;
reajusteaza pozitia sI locomotia;
influenteaza indemanarea, gesturile, expresia
faciala, masticatia, deglutitia, respiratia,
circulatia
grosier, sistemul somatosenzorial si
neuroendocrin

Sindroame reticulate
Mutismul akinetic lipsa de raspuns la intrebari,
imobilitate a corpului, ochi deschisi, lipsa
raspunsului emotional si motor, fara paralizie,
prezenta reflexului de orientare (lezarea SRAA)
Sindromul de lezare cu hiperkinezie (lezarea
SRIA)
- apare pre si post operator la pacienti cu leziuni ce
implica atingeri corticale
- se caracterizeaza prin hipermnezie, exagerarea
atentiei, a miscarilor, a reflexului de orientare, simt
critic ascutit, somn putin (2-3 h/24 h), rationament
normal / deteriorat (functie de localizarea si
intinderea leziunii corticale).

MDUVA SPINRII

Este conectat cu nervii spinali i reprezint structura prin

care creierul comunic cu toate prile corpului sub nivel
cranian.
Prin mduv trec:
impulsurile pentru senzaiile generale (tactil, termic,
dureroas) care se formeaz la nivelul membrelor,
gtului i trunchiului;
comenzile pentru micrile voluntare ale membrelor,
trunchiului i gtului.
Afectarea mduvei spinrii poate conduce la pierderea
senzaiilor generale i la paralizia micrilor voluntare n
regiunile corpului inervate de nervii spinali.

Anatomia mduvei spinrii

Este situat n canalul vertebral, format n mijlocul
celor 7 vertebre cervicale, 12 toracale, 5 lombare i 5
sacrate, care formeaz coloana vertebral. Mduva
spinrii se ntinde de la baza craniului pn la discul
intervertebral situat ntre prima i a doua vertebr
lombar.
Superior mduva spinrii se continu cu substana
cerebral i inferior se termin cu conul medular, care
posed prelungiri ale nervilor spinali numite coad de
cal (cauda equina).
Dei canalul vertebral este foarte solid, traumele
mecanice puternice pot afecta i implicit afecteaz
mduva spinrii.

Cele mai vulnerabile zone sunt:

C5 C6
T12 L1
C1 C2
La nivelul mduvei spinrii se identific 31 perechi de
nervi spinali:
8 Cervicali, 12 Toracali, 5 Lombari, 5 Sacrati si 1
Coccigian
Nervii se numesc aa dup locul prin care ies din
canalul vertebral.

Mduva spinrii este nconjurat de 3 membrane

conjunctive meninge spirale:
- pia mater
- arahnoida
- dura mater
Pia mater- nconjoar complet i ader la mduva
spinrii
Arahnoida- nconjoar mduva spinrii i se
ataeaz de dura mater.
Dura mater - nconjoar mduva spinrii; n partea
caudal (inferioar) a mduvei spinrii formeaz
sacul dural, care conine filum terminale - coada de
cal! Puncia lombar se face n acest spaiu.
(utilitate extragere lichid cerebro-spinal, anestezii)

Structura intern a mduvei spinrii

Mduva spinrii prezint o structur relativ similar dea lungul su.
La exterior se afl substana alb, format din
milioane de axoni ce transmit impulsuri
inferior/superior. Fibrele sunt n mare msur
mielinizate ( substanta alb).
Substana alb este mprit n arii numite cordoane:
Posterior
Lateral
Anterior
La nivelul fiecrui cordon ntlnim grupe de fibre
numite fascicule sau tracturi.

Sectiune in maduva spinarii si nervul

spinal corespunzator

La interior se afl substana cenuie, format

din corpii celulelor nervoase i restul masei
nervoase (dendrite, esut glial interneuronal,
capilare sangvine). Identificm i fibre
mielinice care intr sau ies din ea. Coloraia
este cenuie.
Substana cenuie este divizat n patru mari
regiuni:

coarnele posterioare sau dorsale

coarnele anterioare sau ventrale
zonele intermediare
coarnele laterale

Coarnele posterioare
Conin neuroni care au legtur cu nervii care
intr prin rdcinile posterioare. Ceea ce
rezult reprezint partea senzorial a
substanei cenuii spinale. Neuronii de aici i
trimit axonii ascendent prin substana alb
spre creier.

Coarnele anterioare
sunt situate ntre cordoanele anterior si cel
lateral
cei mai muli dintre neuronii de aici au rol n
micrile voluntare, dnd natere axonilor ce
ies prin rdcinile anterioare => coarnele
anterioare sunt n principal partea motorie a
substanei cenuii spinale.

Zonele intermediare
sunt situate ntre cornul anterior i posterior
sunt compuse din neuroni de asociere sau
interneuroni pentru integrarea segmentar i
intersegmentar a funciilor mduvei spinrii
se mai numesc pri de asociaie ale
substanei cenuii spinale

Coarnele laterale
sunt o extensie mic a zonelor intermediare
n cordonul lateral toracal i lombar (T1-L2).
Conine corpii celulari ai neuronilor
preganglionari ai sistemului nervos simpatic

Nucleii/Coloanele celulare
neuronii substanei cenuii sunt dispui n
grupuri celulare similare funcional, dispuse
longitudinal, numite coloane/nuclei.
Unii nuclei se ntind de-a lungul ntregii
mduve a spinrii, n vreme ce alii se gsesc
numai la anumite niveluri.
Ex. Nucleul propriu senzorial (are legtur cu
impulsurile dureroase provenite de la nervii
spinali) se ntinde n toat mduva spinrii;
nucleul intermediolateral (are legtur cu
cerebelul) se gsete n anumite zone.

Laminae
substana cenuie spinal poate fi divizat n
lamine sau straturi, care rezult n urma
stratificrii neuronilor similari morfologic
furnizeaz o identificare mai precis a ariilor
substanei cenuii i folosesc la descrierea
locaiilor originilor sau terminaiilor cilor
funcionale
identificm 10 lamine (6 la nivelul cornului
posterior, 1 n zona intermediar, 2 n cornul
anterior i una n jurul canalului ependimar).

Nervii spinali
Fiecare nerv spinal (cu excepia primului i
ultimului) este ataat unei pri a mduvei
spinrii prin dou rdcini posterioare i 2
rdcini anterioare cte una de fiecare
parte.
n interiorul rdcinii posterioare se gsesc
ganglionii spinali (care conin grupuri de
neuroni protoneuronul cilor ascendente).
Rdcina anterioar conine axonii care
ajung la musculatura scheletic sau neted
din zona inervat.

Centrii nervoi ai mduvei spinrii

(funcia reflex)
La nivelul maduvei se inchid circuite complexe care includ:
- Veriga receptoare (receptorii),
- Veriga senzitiva (nervii aferenti),
- Veriga de comanda (centrii nervosi si axonii neuronilor
motori),
- Veriga de executie (musculatura scheletica si neteda)
Axonii neuronilor din coarnele anterioare ajung la
musculatura scheletica, in vreme ce axonii neuronilor din
coarnele laterale ajung la musculatura neteda.
Unii centri nervosi se gasesc pe toata lungimea MS (ex.
pilomotori, vasomotori), in vreme ce altii sunt bine
localizati (ex. vezicospinal, genitospinal).

Funcia de conducere a mduvei spinrii

In ansamblul functionarii SN, MS joaca mai curand un
rol de transmisie, de legatura.
Printre cele mai importante tracturi la nivelul MS
remarcam:
- Tracturi aferente: spino-talamic (sensibilitatea tactila
si dureroasa din piele), spino-bulbar (sensibilitatea
proprioceptiva starea de tensiune din muschi),
spino-cerebelos (impulsuri legate de starea
articulatiilor in timpul starii de repaus)
-

Tracturi eferente: corticospinal sau piramidal

(controleaza activitatea muschilor scheletici),
extrapiramidal (miscari involuntare), tecto-spinala
(comenzi musculare pentru muschii gatului)

Aspecte legate de patologia mduvei spinrii i

psihologia bolnavului medular
Principalele probleme legate de patologia mduvei
spinrii:
pierderea sensibilitii (prin lezarea tracturilor
sensibilitii cutanate) mono sau bilateral
pierderea capacitii de control al tonusului muscular
(prin lezarea nervilor descendeni) mono sau
bilateral
apariia unor tumori subdurale
apariia unor tumori medulare
secionarea parial sau total a mduvei spinrii
(consecutiv unui accident/traume mecanice care a
secionat complet coloana vertebral)
tumori vasculare sau inflamaii ale rdcinilor nervilor
spinali

Consecine:
dureri de diverse tipuri (nevralgic, mialgic)
pierderea sensibilitii n anumite zone ale corpului
piederea tonusului muscular (incapacitatea de a
contracta muchii n funcie de necesiti)
pareze pariale parapareze sau totale
tetrapareze
Efecte n plan psihologic a suferinei medulare:
modificri n planul personalitii
dispariia tonusului afectiv aplatizarea afectiv,
depresie
apariia unor nevroze
confuzie i dezorientare psihic

Indicaii psihoterapeutice
edine de relaxare / antrenament autogen
psihoterapie individual i de grup.

Seciune parasagital prin creierul uman, care prezint cteva elemente ale
sistemului limbic

Alzheimer (st.) si creier normal (65 ani)