CURS 13-14

Masuri de prevenire a accidentelor chimice/termice (planuri de interventie

interne si externe ale unitatii industriale)

Planurile de interventie in caz de urgenta sunt de mai multe tipuri in functie de

nivelul la care sunt elaborate. Din punctul de vedere al unei unitati industriale acestea
sunt de doua tipuri:
- Planuri interne de interventie in caz de urgenta
- Planuri externe de interventie in caz de urgenta

Planuri interne de interventie in caz de urgenta urmaresc elaborarea unei scheme de

masuri de interventie la nivel de unitate in cazul aparitiei unui accident, care sa cuprinda
actiuni menite sa minimizeze toate consecintele ce apar in urma unui accident (asupra
sanatatii, sigurantei populatiei, mediului). In categoria aceasta, intra si planurile interne
de interventie in cazul accidentelor majore in unitati clasificate a prezenta un risc major
(Seveso II-III). In grupa accidentelor majore relevante intra incendiile, exploziile,
emisiile toxice spontane, deversari masive de substante periculoase. Obiectivele
principale ale unui plan de raspuns intern in caz de urgenta sunt urmatoarele:
- reducerea riscului pentru sanatate si siguranta a persoanelor, a riscului pentru
mediu si pentru populatia din zona;
- identificarea masurilor necesare in caz de urgenta;
- asigurarea unui management eficient si robust de gestionare a unei situatii de
urgenta in cazul unui accident, incluzand responsabilitati clare, actiuni, si
personal implicat;
- stabilirea in detaliu a retelei de comunicare intre serviciile de urgenta si operatorii
din instalatie/unitate;
- minimizarea efectelor asupra activitatilor ne-afectate direct de accident;
- asigurarea flexibiliatii masurilor in caz de urgenta si posibilitatii de interventie in
orice moment si in orice locatie din unitate;
- structurarea clara a masurilor in caz de urgenta, in asa fel incat toti cei implicati
sa inteleaga clar principiile si actiunile luate.
Modul de interventie al echipelor de raspuns in caz de urgenta pe diferite niveluri de
competente (ERU= Echipa de rspuns n caz de urgen).
Diagrama de interventie in cazul producerii unui accident major.
Diagrama de interventie in cazul producerii unui incendiu sau explozii
Evaluarea consecintelor accidentelor chimice asupra mediului: Modele de
dispersie a poluantilor si generarea functiilor de risc.

Indici de risc si niveluri de contaminare

La modul general, o emisie necontrolata de poluant / contaminant se poate defini

ca fiind eliberarea in mediu a unei substante toxice sau otravitoare pentru oameni si/sau
mediu, ca urmare a unui accident (natural, tehnologic, etc.). Odata poluantul eliberat
intr-un punct denumit sursa de poluare, acesta se raspandeste in mediu pana la distante
mari, fiind absorbit in timp de acesta.
Parametrii de interes pentru studiul emisiilor toxice sunt:
- nivelul de concentratie la diferite distante de sursa, respectiv concentratia de poluant la
o locatie specificata in raport cu sursa (camp de concentratie);
- distanta de actiune a toxicului, respectiv zona critica in care concentratia depaseste un
prag admis (tolerabil).
In scopul unei analize de impact asupra mediului a unui potential accident dintr-o
unitate industriala (economica) data, este esential a fi prezise campul de concentratie si
zona critica cu ajutorul unui model matematic de dispersie. Aceste calcule predictive
sunt apoi comparate cu nivelurile de concentratie care produc anumite efecte asupra
mediului si oamenilor, niveluri stabile pentru principalele tipuri de poluanti. Cateva
ghiduri / sisteme de masura care indica nivelurile critice de poluanti sunt urmatoarele:
(a) Ghidul Planurilor de Masuri in Situatii de Urgenta (ERPG, SUA).
Ghidul ERPG este intocmit si publicat de American Industrial Hygiene Association
(AIHA, SUA). Nivelurile de concentratie luate in consideratie sunt cele sub care
aproape toti indivizii expusi sub 1 ora nu prezinta nici un fel de simptome adverse.
Exista trei niveluri de concentratie care pot da efecte adverse:
- nivelul ERPG-1: reprezinta nivelul maxim de concentratie al toxicului (substanta
chimica), sau nivelul maxim de energie, sub care aproape toti indivizii expusi pana la 1
ora nu au inregistrat decat efecte adverse usoare si pasagere asupra sanatatii, fara sa
perceapa un miros insuportabil.
- nivelul ERPG-2: reprezinta nivelul maxim de concentratie al toxicului (substanta
chimica), sau nivelul maxim de energie, sub care aproape toti indivizii expusi pana la 1
ora nu au inregistrat simptome serioase si efecte ireversibile asupra sanatatii care sa ii
impiedice sa ia masuri de protectie.
- nivelul ERPG-3: reprezinta nivelul maxim de concentratie al toxicului (substanta
chimica), sau nivelul maxim de energie, sub care aproape toti indivizii expusi pana la 1
ora nu au inregistrat efecte ireversibile care sa le puna viata in pericol.
(b) Ghidul Nivelurilor Expunerii Acute (AEGL, SUA).
Ghidul AEGL este intocmit si publicat de AIHA (SUA) si autoritatea germana in
domeniu. Nivelurile de concentratie din acest ghid pot fi utilizate drept valori critice in
contextul legislatiei SEVESO-II. Valorile concentratiilor AEGL reprezinta nivelurile de
expunere maximale din punct de vedere toxicologic care prezinta efecte toxice in
diverse grade de severitate in functie de timpul de expunere (5 minute, 30 minute, 1 ora,
4 ore, 8 ore)
 Exista trei niveluri de concentratie ce corespund la trei niveluri de
severitate a efectelor toxice.

Generalitati privind modele de dispersie a efluentilor poluanti in mediul

receptor.

Pentru evaluarea consecintelor unui accident soldat cu eliberarea in mediu de

substante chimice (poluanti toxici, bio-contaminanti, compusi inflamabili) este necesar
a se elabora un model de dispersie a acestoara in mediul fluid. Modelul de dispersie va
fi ulterior cuplat cu modele de simulare a scenariilor de accident in vederea unei
evaluari globale a riscului unei unitati industriale.
Inainte de evaluarea consecintelor accidentului, este insa necesar a fi cunoscute
conditiile in care acesta s-a produs (locatie, topologia imprejurimilor, conditii
meteorologice), precum si normele in vigoare privind caracteristicile de calitate a
mediului :
- concentratii maxim admise poluanti in sol, apa, aer;
- nivelurile de radiatie termica maxim admise;
- nivelul de supra-presiune maxim admis.
Desi consecintele unui accident (chimic) major privesc o gama intreaga de
receptori din mediu, atentia principala trebuie acordata receptorilor umani. In acest sens,
sunt necesare a fi cunoscute apriori:
- efectele toxice datorate inhalarii si expunerii la materiale toxice;
- efectele radiatiei termice datorita expunerii la caldura generata de combustie sau
materiale inflamabile;
- efectele suprapresiunii datorate expunerii la unde de presiune (soc) generate de
explozia materialelor explozive.

Modelele de dispersie pot prezice, pentru o sursa de poluare data si in conditii de

mediu / meteorologice cunoscute, distributia spatiala (3D) si temporala (4D) a
concentratiilor de poluant din jurul sursei si pana la diluatia sa completa. Cunoscand
limitele maximale ale concentratiilor poluantilor in mediu pot fi astfel
prezise, cu relativa usurinta, functiile limita de stare (LSF), precum si curbele de
risc generate de o sursa, in jurul sursei de poluare, pentru o probabilitate si frecventa
cunoscute de aparitie a emisiilor necontrolate.

Modelele matematice ce redau evolutia unui poluant in mediu constau dintr-un set
de ecuatii diferential-algebrice de bilant masic, termic si de moment. Mecanismele de
transport considerate includ difuzia, convectia, si dispersia, regimul de curgere putand fi
atat difuzional, cat si convectiv (laminar sau turbulent). In eventualitatea unor reactii
(chimice sau biochimice) ale poluantului in mediul receptor, acestea trebuie incluse prin
termeni sursa (pozitivi sau negativi) in ecuatiile de bilant.
Structura acestor modele depinde de factorii fizici si de caracteristicile fiecarui
mediu in parte. Astfel, in cazul evacuarilor in rauri, se tine seama de tipul curgerii si
orientarea efluentului in raport cu directia de curgere, de topologia zonei de deversare si
a raului, si alte caracteristici locale. In cazul deversarilor in zone marine se tine seama
de influenta curentilor marini, a termoclimei si a vantului. In cazul emisiilor in
atmosfera se tine seama de directia si intensitatea vantului si de gradientul termic pe
verticala. In cazul poluarii solului si a apelor de adancime se tine seama de
caracteristicile mediului poros al solului si de modul de patrundere al poluantului.
Esential pentru calitatea unui model de dispersie este modul de includere in relatiile de
bilant a caracteristicilor difuzive, a puterii dispersive si a capacitatii de dilutie a
mediului receptor.

Forta motrice care duce la raspandirea poluantului in jurul sursei (surselor) o

constituie gradientii (masici si termici) precum si fortele de inertie ale mediului.
Modelul reda evolutia spatiala a poluantului in mediul fluid, de la sursa pana la
dispersia si diluatia sa completa, sub actiunea fortelor motrice. In zona de evacuare
(emisie, descarcare), poluantul patrunde de regula printr-un jet, adica o masa de fluid
careia ii este asociata o cantitate de miscare proprie (forte de inertie) si forte de
impingere arhimedica (portanta) rezultata din diferenta de densitate a fluidelor din jet si
mediu receptor. Raportul celor doua tipuri de forte este dat de criteriul lui Froude:
 Modele de dispersie a poluantilor in aer

Problema predictiei poluarii atmosferice urmareste determinarea, pe baza unor

modele de dispersie, a conditiilor de evacuare ale unui poluant in atmosfera, dintr-o
sursa intermitenta sau continua. Aceste modele determina, in functie de caracteristicile
sursei (continua, instantanee, joasa, inalta), de cantitatea evacuata (masa, debit), de
conditiile meteorologice (vant, temperatura, timpul zilei, starea timpului), si a topologiei
zonei (obstacole la suprafata), evolutia dinamica a campului de concentratie de poluanti
pe o distanta de pana la 10 km, precum si marimea ariei afectate. Deoarece majoritatea
evacuarilor sunt sub forma de jet, modelul de dispersie este de regula solutionat in doua
etape:
i) evolutia penei de efluent in zona de jet si de tranzitie de deasupra cosului de
evacuare;
ii) evolutia efluentului in zona de dispersie, respectiv zona in care efluentul isi
pierde energia proprie si evolueaza numai sub actiunea dinamicii mediului
exterior.
Din punctul de vedere al modului de evacuare, respectiv a duratei emisiei de poluant,
exista trei tipuri de modele:
- emisie instantanee (sub forma de nor, puff)
- emisie continua cu debit constant (sub forma de pana, plume)
- emisie continua cu debit variabil
Din punctul de vedere al densitatii relative in raport cu aerul al substantei poluante
emise, exista trei cazuri:
- gaz / vapori usori (densitate medie mai mica decat cea a aerului)
- gaz / vapori normali (densitate medie comparabila cu cea a aerului)
- gaz / vapori densi (densitate medie mai mare decat cea a aerului)

Inaltimea penei de efluent in zona de jet.

Studiul penei de efluent in zona de jet si cea tranzitorie de deasupra unui cos
industrial se face prin considerarea interactiunii dinamice si termice a celor doua curgeri
turbulente reprezentate de efluent si atmosfera. Acest lucru face ca, desi
inaltimea cosului este h, inaltimea sursei de evacuare H sa fie mai mare, prin adaugarea
supra-inaltimii jetului (respectiv inaltimea evacuatului la sfarsitul fazei de jet si
tranzitorii).
Calculul supra-inaltimii, h = H - h , este complicat, valoarea rezultata depinzand
de temperatura, densitatea si caldura specifica a aerului, viteza orizontala a vantului,
tensiunea de frecare si viteza la evacuare. O relatie aproximativa este:
Cuantificarea conditiilor meteorologice din momentul emisiei
Conditiile meteorologice din momentul evacuarii poluantului joaca un rol esential
asupra modului si vitezei de dispersie a sa in aer. Pentru a fi utilizate in modele de
dispersie, conditiile atmosferice sunt clasificate in sase clase Pasquill de stabilitate,
notate cu literele A (cea mai instabila) pana la F (cea mai stabila). Stabilitatea
atmosferica este legata de viteza vantului si de intensitatea luminii solare, definita in
termeni de gradient termic vertical. Intr-o exprimare cuantificata prin numarul lui
Richardson (ALR= viteza de diminuare a temperaturii atmosferei in conditii adiabate =
0.98oC / 100m), gradientii termici mai mici decat ALR definesc conditiile stabile, iar cei
mai mari decat ALR pe cele instabile. Sistemul Pasquill este insa cel mai utilizat, iar
incadrarea intr-o anumita clasa este facuta dupa cum urmeaza:
clasa A = conditii extrem de instabile
clasa B = conditii moderat instabile
clasa C = conditii usor instabile
clasa D = conditii neutre
clasa E = conditii usor stabile
clasa F = conditii stabile
In cazul in care nu se dispun de date meteorologice suficiente, parametrul de conditii
meteorologice din modelele de dispersie ale poluantului se va lua corespunzator clasei
D (cu u = 5 m/s, ca pentru o zi cu vant), si eventual si clasei F (cu u = 2 m/s, ca pentru
noapte).
Un parametru esential in modelele de dispersie il constituie viteza vantului,
definita in mod normal la inaltimea de 10 m de la sol. Cu cat viteza vantului creste, cu
atat poluantul este purtat catre sol mai repede, iar viteza sa de dispersie in atmosfera
creste. Viteza vantului este influentata de mai multi parametrii, cum ar fi rugozitatea
terenului, temperatura, inaltimea. O formula uzuala de calcul a vitezei vantului la
diverse inaltimi este:
 Trecere in revista a caracteristicilor unor pachete
de programe (Software)
comercial in domeniul evaluarii riscului
proceselor industriale.
Atat pe plan national cat si international exista o preocupare continua privind
perfectionarea instrumentelor de analiza ale unui proces industrial, de identificare a
pericolelor de accidente majore, de evaluare a riscului, de simulare a scenariilor de
accidente, de modelare si evaluare a consecintelor lor. Aceste instrumente utilizeaza
tehnici moderne de calcul si analiza, reprezentand componente importante ale
managementului riscului. Stadiul actual in domeniul modelelor / software comercial de
analiza a riscului cuprinde trei niveluri distincte:
- Nivel Introductiv (general) - vizeaza programe de introducere a datelor privind un
anumit eveniment sau instalatie analizata; exemple de programe: CFAST (NIST, USA,
modelare incendiu); LNGfire3 (ISC-RISC, USA, simulare efecte termice incendiu);
WinTran (SSG, USA, modelare dispersie poluanti in apele subterane); DEGATEC
(USA, modelare dispersie contaminanti in aer); SOURCE5 (GTI, USA, modelare
dispersie vapori LNG); STOER (VDI, Germany, modelare dispersie aerosoli si vapori
contaminanti in aer); HSPF (EPA, USA, modelare dispersie poluanti in apele de
suprafata), etc.
- Nivel Utilitar - modelarea unui numar de scenarii de accidente posibile (incendiu,
explozie, scapari toxice); exemple de programe: ARCHIE (EPA, USA), BREEZE HAZ
(TC, USA, modelare incendii, explozii, si dispersia in aer a poluantilor); COMPAS
(BSP, Germany, modelarea dispersiilor subterane de poluanti), etc.
- Nivel Analiza - analiza efectelor si consecintelor unui accident asupra mediului;
exemple de programe: Real-Time, Trace (SAFER Systems, USA, modelare incendii,
explozii, emisii, impact asupra mediului); SEVEX (UK), (EFFECTS / DAMAGE, TNO,
Olanda, modelare scenarii emisii necontrolate de poluanti/noxe, explozii, cu luarea in
calcul a topografiei zonei, a caracteristicilor unitatii analizate, si a factorilor de mediu);
RISKCURVES (TNO, Olanda, analiza probabilistica de risc a unei unitati industriale
prin combinarea programelor EFFECTS si DAMAGE); PHAST / SAFETI (DNV, UK,
modelarea consecintelor accidentelor majore, dispersiei contaminantilor in mediu,
determinarea contururilor de risc); KOVERS (ETH, Elvetia, evaluarea consecintelor
accidentelor chimice); LOGAN (RMC, UK), CARA-FAULT-TREE (Norway), FAULTTREE
(UK, analiza frecventei de aparitie a accidentelor).